Incintele de atenuare (polderele)

Incintele de atenuare (polderele) sunt lucrări hidrotehnice cu caracteristici

asemănătoare atât îndiguirilor, cât şi acumulărilor. Ele se construiesc în lungul cursului
natural de apă realizând în albia majoră incinte protejate împotriva revărsării apei la debite
mici de viitură sau incinte de acumulare a apei în scopul atenuării viiturilor, la debitele
maxime de viitură. În scopul preluării apelor mari, polderele sunt prevăzute cu construcţii
hidrotehnice de admisie a apei (deversoare, stavile, etc.) şi de evacuare gravitaţională a ei
(goliri libere sau controlate de vane).
Incintele de atenuare sunt caracterizate de parametrii specifici aferenţi celor două
funcţiuni ale lor : îndiguire şi acumulare, cu anumite particularităţi.
Incintele de atenuare constituie lucrari de gospodarire a apelor care, la posibilitati de
depasire mari exercita un efect similar îndiguirilor, aparând suprafetele din interiorul incintei,
în scopul atenuarii undelor de viitura. Într-o definitie stricta, trebuie considerate incinte de
atenuare numai acelea care sunt prevazute cu constructii de admitere a apei (deversoare,
stavile etc.). Prin extindere însa, s-au încadrat în aceasta categorie si incintele submersibile
care realizeaza acelasi efect în urma distrugerii unei portiuni a digului prin deversare.
Având rol partial de incinte îndiguite si partial de acumulari, rezulta ca incintele de
atenuare vor fi caracterizate prin doua grupe de parametri, aferente fiecareia din cele doua
functiuni. Prin urmare, incintele de atenuare nu sunt în general caracterizate prin parametrii
specifici. Totusi, în preluarea modului de definire a parametrilor trebuie avute în vedere
anumite particularitati.
În privinta parametrilor îndiguirilor trebuie precizat ca nivelul de deversare nu mai
corespunde atingerii cotei coronamentului ci debitului de la care începe umplerea incintei.
Deoarece în momentul inundarii nu s-a atins coronamentul, la incintele de atenuare prezinta
interes si nivelurile maxime ale apei în exteriorul incintei, la probabilitatile mai mici decât
cea de admitere a apei în incinta.
În definirea suprafetelor scoase de sub regimul inundatiilor trebuie tinut seama de
inundarea incintelor în situatii extreme. De aceea pe lânga curba de probabilitate a
suprafetelor inundabile în regim natural trebuie construita si curba suprafetelor inundabile în
regim amenajat. Suprafetele scoase de sub regimul inundatiilor vor reprezenta diferenta dintre
cele doua curbe.
Pe lânga datele caracteristice ale acumularilor trebuie precizate cotele si debitele
caracteristice ale constructiei de admisie a apei care înlocuiesc cotele corespunzatoare ale
descarcarilor acumularilor. În sfârsit, în cazul incintelor de atenuare este de importanta
deosebita durata de golire a incintei functie de dimensiunile constructiilor de golire. De
asemenea mai trebuie indicate duratele de inundare a terenurilor din interiorul incintei,
parametru care nu apare în cazul îndiguirilor. Pentru determinarea acestei durate trebuie tinut
seama si de intervalul de timp necesar.