Ardere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Flacără produsă prin arderea unui combustibil.

Experiment ce demonstrează cantitatea mare de energie eliberată prin combustia etanolului. Un amestec de
vapori de alcool (în acest caz, etanol) și aer într-o sticlă mare de plastic cu gâtul îngust este aprins, rezultând o
flacără mare și albastră și un vuiet puternic. Acesta este un exemplu de reacție exotermă și demonstrează
cantitatea mare de energie eliberată prin combustia alcoolilor. Reacția de ardere a etanolului este reprezentată
de următoarea ecuație chimică:
C2H5OH(g) + 3O2(g) = 2CO2(g) + 3H2O(g).

Arderea sau combustia este o reacție chimică exotermă între un combustibil și

un oxidant, însoțită de degajare de căldură și, uneori și de lumină (flacără).[1][2][3]
În marea majoritate a arderilor din tehnică oxidantul este oxigenul din aer.[4] În acest caz
reacția de ardere se produce prin intermediul radicalilor reactivi. Condițiile necesare
arderii se realizează prin însuși procesul de ardere, degajarea de căldură
menținând temperatura înaltă, necesară producerii de radicali liberi.

Cuprins

 1Reacții de ardere
 2Arderea combustibililor
o 2.1Arderea combustibililor solizi și lichizi
o 2.2Arderea combustibililor gazoși
 3Vezi și
 4Note
 5Bibliografie
 6Lectură suplimentară

Reacții de ardere[modificare | modificare sursă]

Într-o ardere completă, un compus reacționează cu un oxidant, cum ar
fi oxigenul, clorul sau fluorul, rezultând compuși formați din fiecare element al
combustibilului cu elementul oxidant.[3] De exemplu:
CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O
CH2S + 6F2 → CF4 + 2HF + SF6
Un alt exemplu simplu este
arderea hidrogenului cu oxigen, din care rezultă
doar vapori de apă, reacție folosită la motoarele
rachetă:
2H2 + O2 → 2H2O(v) + căldură
În practică, arderea combustibililor se face folosind
oxigenul din aer. Deoarece din punct de vedere al
arderii doar oxigenul contează, în termodinamică aerul
este considerat ca un amestec volumic de 21 % oxigen
și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de
oxigen, în reacția de ardere să intre și
0,79/0,21 = 3,76 moli de azot.[5] Arderea metanului în
aer este deci:[6]
CH4 + 2O2 + 7,52N2 → CO2 + 2H2O + 7,52N2 + căldură
Azotul nu participă la reacțiile chimice de ardere,
dar preia din căldura degajată prin ardere, răcind
flacăra. De aceea, dacă este nevoie de temperaturi
mari, de exemplu în metalurgie, arderea se face în
atmosferă îmbogățită în oxigen. Termenul generic
pentru produsele rezultate din arderea
combustibililor în aer este gaze de ardere.[7]
În realitate, procesele de ardere nu sunt niciodată
complete, nici din punct de vedere fizic (în
jargon: ardere incompletă), nici din punct de
vedere chimic (în jargon: ardere imperfectă). În
gazele de ardere rezultate din
arderea carbonului (cum ar fi
arderea cărbunelui, hidrocarburilor sau a lemnului)
apare carbon nears sub formă de funingine sau ars
incomplet, până la monoxid de carbon (CO), în loc
să fie ars până la dioxid de carbon (CO2).[8][9][10][11] De
asemenea, azotul poate forma diverși oxizi de
azot (NOx).

Arderea
combustibililor[modificare | modificare
sursă]
Mecanismele arderii combustibililor reali sunt foarte
complicate și nu sunt încă bine cunoscute. Tehnica
arderilor obține însă rezultate satisfăcătoare luând
în considerare doar compușii rezultați din ardere și
efectele energetice, aspecte relativ simple.[12]
 Arderea combustibililor solizi și
lichizi[modificare | modificare sursă]
În tehnica arderilor se consideră că compoziția
combustibililor solizi și lichizi este, în mod
convențional, formată din cinci elemente
chimice pure: carbon (C), hidrogen (H), sulf (S),
oxigen (O) și azot (N), la care se adaugă două
componente care formează balastul: apa (W -
notația provine din germană Wasser) și cenușa (A -
notația provine din germană Asche). Se consideră
că elementele C, S și H ard, conform reacțiilor:[13][14]
[15]

C + O2 → CO2
S + O2 → SO2
H + 1/4 O2 → 1/2 H2O
Oxigenul se consideră că se adaugă la
cel din aerul atmosferic, iar celelalte
componente: azotul, apa și cenușa nu
reacționează. Erorile introduse de aceste
simplificări sunt cu totul neglijabile din
punct de vedere energetic.[13][15]
Arderea combustibililor
gazoși[modificare | modificare sursă]
În tehnica arderilor se consideră că
compoziția combustibililor gazoși este
formată din hidrocarburi CmHn, hidrogen
(H2), oxizi de carbon (CO și
CO2), hidrogen sulfurat (H2S), azot (N2),
oxigen (O2) și vapori de apă (H2O(v)).
Elementele combustibile ard conform
reacțiilor:[13][16]
CmHn + (m + n/4) O2 → m CO2 + n/2 H2O
H2 + 1/2 O2 → H2O
CO + 1/2 O2 → CO2
H2S + 3/2 O2 → SO2 + H2O
Oxigenul se consideră de
asemenea că se adaugă
la cel din aerul atmosferic,
iar celelalte componente
nu reacționează.[13]

Vezi
și[modificare | modificare
sursă]

 Putere calorifică
 Oxicombustie
Note[modificare | modifi
care sursă]

1. ^ Academia Română,
Institutul de Lingvistică
Iorgu Iordan Dicționarul
explicativ al limbii
române (DEX),
București: Editura
Univers Enciclopedic,
1998
2. ^ Remus Răduleț și
colab. Lexiconul Tehnic
Român, Editura Tehnică,
București, 1957-1966.
3. ^ a b Ungureanu, p. 11
4. ^ Ungureanu, p. 12
5. ^ Ungureanu, p. 48
6. ^ Pănoiu, pp. 91-99
7. ^ Pănoiu, p.90
8. ^ MIT, p. 686
9. ^ Ungureanu, pp. 79-88
10. ^ Pănoiu, pp. 141-160
11. ^ Neaga, pp. 124-125
12. ^ Ungureanu, p. 45
13. ^ a b c d Ungureanu, pp.
45-50
14. ^ Pănoiu, p. 100
15. ^ a b Neaga, pp. 126-127
16. ^ Pănoiu, p. 104

Bibliografie[modifica
re | modificare sursă]

 Bazil Popa și
colab. Manualul
inginerului
termotehnician (MIT),
vol. 1, București:
Editura Tehnică, 1986
 Cornel
Ungureanu Generatoa
re de abur pentru
instalații energetice,
clasice și nucleare,
București: Editura
Didactică și
Pedagogică, 1978
 Nicolae A.
Pănoiu Cazane de
abur, București:
 Editura Didactică și
Pedagogică, 1982
 Constantin C.
Neaga Tratat de
generatoare de abur,
vol I, București: Editura
AGIR, 2001, ISBN
973-8130-67-0

Lectură
suplimentară[modifi
care | modificare sursă]

 ***, Termotehnică și
mașini termice, Editura
Didactică și
Pedagogică București,
1978
 Bazil Popa, Constanța
Vintilă, Termotehnică
și mașini termice,
Editura Didactică și
Pedagogică București,
1977
 V.
Pismner Aeroreactoar
e, vol I, EDP , 1983

v • d • m

Detecție șiSistem de detectare, semnalizare și avertizare incendi

Alarmă alarmareAlarmă de incendiu · Declanșator manual de alarmă i
și
protecție Protecție
Protecție pasivă antiincendiu · Parafoc · Sistem antifo
pasivă

EchipamenteAparat de respirat filtrant  · Aparat de respirat cu a

de protecțieanticaloric  · Echipament individual de protecție · 
Instrumente
Stingător · Stingător cu apă pulverizată · Ladă cu n
Tehnică Dispozitive
de incendiu exterior · Hidrant de incendiu interior 
de lucru Instalații
UtilajeSprinkler  · Motopompă · Tun fix de stins incendii
Sistemeintervenții la incendii · Vehicul pentru intervenții d
specialeincendii · Tren pentru intervenții la incendii · Salv

StructuriPompier (profesionist sau voluntar) · Cadru tehnic
Cadru Reglementări
ProtocoalePrevenirea incendiilor · Protecția împotriva incend
Metode

Foc · Flacără · Combustie · Deflagrație · Desfumare · Evacuare · Incen
Termeni
ajutor · Situație de urgență · Protecție civilă · Triunghi de foc ·
Ziua Pompierilor din România · Ziua Internațională a Pom
 · Res
 Categorie: 
 Combustie
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căutare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
  Русский
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 69
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 26 august 2019, ora 19:33.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și
distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți
detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Dezvoltatori

 Statistics

 Cookie statement

 Versiune mobilă