ARDERI si COMBUSTIBILI

I Arderile

Arderea sau combustia este o reacție chimică exotermă între un combustibil și un agent oxidant,
însoțită de degajare de căldură și, uneori și de lumină (flacără)
Forma generala a unei reactii exoterme este: Reactanti+PRODUSI DE REACTIE +Q
În marea majoritate a arderilor din tehnică oxidantul este oxigenul din aer.[4] În acest caz reacția de
ardere se produce prin intermediari de reacție radicali reactivi care participă la o reacție în lanț.
Condițiile necesare arderii se realizează prin însuși procesul de ardere, degajarea de căldură
menținând temperatura înaltă, necesară producerii de radicali liberi.

Reacții de ardere
Într-o ardere completă, un compus reacționează cu un oxidant, cum ar fi oxigenul, clorul sau fluorul,
rezultând compuși formați din fiecare element al combustibilului cu elementul oxidant.[3] De exemplu:
CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O
CH2S + 6F2 → CF4 + 2HF + SF6
Un alt exemplu simplu este arderea hidrogenului cu oxigen, din care rezultă
doar vapori de apă, reacție folosită la motoarele rachetă:
2H2 + O2 → 2H2O(v) + căldură
În practică, arderea combustibililor se face folosind oxigenul din aer. Deoarece din punct de
vedere al arderii doar oxig% oxigen și 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de enul
contează, în termodinamică aerul este considerat ca un amestec volumic de 21 oxigen, în
reacția de ardere să intre și 0,79/0,21 = 3,76 moli de azot.[5] Arderea metanului în aer este
deci:[6]
CH4 + 2O2 + 7,52N2 → CO2 + 2H2O + 7,52N2 + căldură
Azotul nu participă la reacțiile chimice de ardere, dar preia din căldura degajată prin
ardere, răcind flacăra[7]. De aceea, dacă este nevoie de temperaturi mari, de exemplu
în metalurgie, arderea se face în atmosferă îmbogățită în oxigen. Termenul generic
pentru produsele rezultate din arderea combustibililor în aer este gaze de ardere.[8]
În realitate, procesele de ardere nu sunt niciodată complete, nici din punct de
vedere fizic (în jargon: ardere incompletă), nici din punct de vedere chimic (în
jargon: ardere imperfectă). În gazele de ardere rezultate din arderea carbonului (cum ar
fi arderea cărbunelui, hidrocarburilor sau a lemnului) apare carbon nears sub formă
de funingine sau ars incomplet, până la monoxid de carbon (CO), în loc să fie ars până
la dioxid de carbon (CO2).[9][10][11][12] De asemenea, azotul poate forma diverși oxizi de
azot (NOx).
 Arderea combustibililor
Mecanismele arderii combustibililor reali sunt foarte complicate și nu sunt încă bine
cunoscute. Tehnica arderilor obține însă rezultate satisfăcătoare luând în considerare
doar compușii rezultați din ardere și efectele energetice, aspecte relativ simple.[13]

Arderea combustibililor solizi și lichizi

În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor solizi și lichizi este, în
mod convențional, formată din cinci elemente chimice pure: carbon (C), hidrogen
(H), sulf (S), oxigen (O) și azot (N), la care se adaugă două componente care
formează balastul: apa (W - notația provine din germană Wasser) și cenușa (A - notația
provine din germană Asche). Se consideră că elementele C, S și H ard, conform
reacțiilor:[14][15][16]
C + O2 → CO2
S + O2 → SO2
H + 1/4 O2 → 1/2 H2O
Oxigenul se consideră că se adaugă la cel din aerul atmosferic, iar celelalte
componente: azotul, apa și cenușa nu reacționează. Erorile introduse de
aceste simplificări sunt cu totul neglijabile din punct de vedere energetic.[14]
[16]

Arderea combustibililor gazoși

În tehnica arderilor se consideră că compoziția combustibililor gazoși este

formată din hidrocarburi CmHn, hidrogen (H2), oxizi de carbon (CO și
CO2), hidrogen sulfurat (H2S), azot (N2), oxigen (O2) și vapori de apă
(H2O(v)). Elementele combustibile ard conform reacțiilor:[14][17]
CmHn + (m + n/4) O2 → m CO2 + n/2 H2O
H2 + 1/2 O2 → H2O
CO + 1/2 O2 → CO2
H2S + 3/2 O2 → SO2 + H2O
Oxigenul se consideră de asemenea că se adaugă la cel
din aerul atmosferic, iar celelalte componente nu
reacționează.[14]

II Combustibili
Din punct de vedere chimic , combustibilii sunt materiale care prin reacția chimică cu alte substanțe
eliberează energia stocată în structură sub formă de căldură sau care poate fi utilizată ca lucru
mecanic.
În industria energetică prezintă importanță combustibilii energetici, la care căldura degajată
prin ardere poate fi utilizată avantajos din punct de vedere tehnico-economic.
Combustibili fosili sunt carbunii,petrolul,gazele natural,care s-au format din ramasitele fosilizate ale
plantelor si animalelor moare de-a lungul erelor geologice
Clasificare
După starea de agregare combustibilii se clasifică în combustibili solizi, lichizi și gazoși. La
combustibilii solizi și lichizi compoziția se exprimă în fracții (sau procente) masice, iar proprietățile lor
fizice și chimice se exprimă raportate la un kilogram (kg). La combustibilii gazoși compoziția se
exprimă în părți (sau procente) volumice, iar proprietățile lor fizice și chimice se exprimă raportate la
un metru cub normal (m3N).
După modul de obținere combustibilii se împart în naturali și artificiali.[2]
După puterea calorifică inferioară raportată la masa inițială] combustibilii se clasifică în:

 combustibili inferiori, cu putere calorifică inferioară sub 12,56 MJ/kg (3000 kcal/kg),
 combustibili medii, cu putere calorifică inferioară între 12,56 – 20,93 MJ/kg (3000 –
5000 kcal/kg),
 combustibili superiori, cu putere calorifică inferioară peste 20,93 MJ/kg (5000 kcal/kg).
Combustibili solizi
Dintre combustibilii solizi naturali fac parte biomasa din plante arse ca atare
(paie, lemn), cărbunii, șisturile combustibile. Sunt considerați combustibili
artificiali mangalul, cocsul și semicocsul, brichetele de cărbune, deșeurile combustibile solide
(rumeguș, talaș, coji de semințe, puzderii etc.), combustibilii pentru rachete solizi.
]
Combustibili lichizi
Singurul combustibil lichid natural este considerat țițeiul. Sunt considerați combustibili
artificiali benzina, petrolul lampant, combustibilul pentru aviație, motorina, combustibilul lichid
ușor, gazul petrolier lichefiat, păcura, metanolul, combustibilii pentru rachete lichizi.

Combustibili gazoși
Dintre combustibilii gazoși naturali fac parte gazul natural și gazele de sondă. Sunt considerați
combustibili artificiali gazul de furnal, gazul de cocserie, gazele de rafinărie, hidrogenul. [

STIAI CA?

Prima rafinarie de petrol din lume a fost construita la Rafov,langa Ploiesti,in anul 1857 de catre
fratii Theodor si Marin Mehedinteanu.

Fratii Mehedinteanu au castigat licitatia pentru concesionarea pe mai multi ani a iluminarii cu
gaz a orasului Bucuresti.

La 1 aprilie 1857 , prin inlocuirea uleiului de rapita cu produsele furnizate de rafinaria din
Rafov, Bucurestiul devine cel dintai oras din lume iluminat in intregime cu titei distilat.

Din aprilie 1858, lampile cu gaz lampant s-au intrebuintat si pentru iluminatul public al
orasului Iasi ,iar in 1859 Viena devine primul mare oras European care utilizeaza acest
procedeu pentru iluminatul public
 Importanta combustibililor in viata de zi cu zi

Dezvoltarea economiei pe baza combustibililor

Resursele naturale ale Pamantului au fost fundamentul dezvoltarii economice a societatii din ultimul
secol. In prima decada a secolului al XXI-lea, 85% din energia primara consumata de omenire a
provenit din litosfera, iar 40% din ea a fost obtinuta din petrol. Aproximativ 40% a provenit din gaze
naturale, iar inca 6% din uraniu.

Cit ne vor mai ajunge resursele naturale

Este extrem de greu de estimat exact care sunt rezervele de combustibili fosili existente in lume si
cand exact se vor epuiza, insa tendinta este clara: ne indreptam catre o criza energetica de proportii.

Numărul de ani pentru care se consideră că mai există posibilităţi de exploatare (în cele mai
optimiste estimări) :
Petrol: 1.277.702/77/365= 32 de ani
Gaz: 1.239.000/47/365= 72 de ani
Cărbune: 4.786.000/52/365= 252 de ani

Efectele combustibililor asupra mediului

Omul a inceput sa inteleaga mai ales in ultimele decenii ca progresul
societatii umane s-a transformat treptat in instrument de distrugere, cu
efecte dezastruoase asupra naturii. Arderea combustibililor fosili generează acid sulfuric şi azotic,
care cade pe Pământ ca ploaie acidă, având un impact atât asupra mediului natural cât şi asupra
mediului artificial

Poluarea cu combustibili
Combustibilii fosili conţin şi materiale radioactive, mai ales uraniu şi toriu, care este emanat în
atmosferă. În anul 2000 au fost emise în atmosferă circa 12.000 de tone de toriu şi 5000 de tone de
uraniu prin arderea cărbunelui. Arderea cărbunelor generează şi imense cantităţi de zgură şi
funingine.

Dezavantaje
În termeni economici, poluarea provenită din combustibilii fosili este privită ca o externalitate
negativă şi trebuie taxată. Acest lucru internalizează costul poluării şi face arderea acestor
combustibili mai scumpă, reducând astfel utilizarea lor şi deci şi poluarea asociată cu aceştia. Cu
toate că ţările europene impun taxe pe poluare, aceste taxe se întorc deseori ca subvenţii tocmai la
industriile direct legate de combustibilii fosili, prin amânări si scutiri de taxe.Cu toate că taxarea este
o variantă de reducere a utilizării acestora, încă nu s-a dovedit cu adevărat eficientă.