Titular curs: Conf. Dr. Ing.

Mindroiu Mihaela

Combustibili si uleiuri
Cuprins:
Generalitati
Titeiul materie prima pentru combustibili si uleiuri:- compozitia chimica
Reactia de ardere a combustibililor (Combustie)
Procedee de obtinere a combustibililor si uleiurilor
Uleiuri. Lubrifianti definitii, clasificari, caractreistici fizico-chimice

1. Notiuni generale
Combustibilii = substante care prin reacia chimic de ardere sau printr-o reacie
nuclear elibereaz energia stocat n structura substanei.

Termenul de combustibil este in general limitat la substantele care ard

repede in aer sau oxigen, emanand cantitati mari de caldura.
Utilizari: - pentru incalzire,
- pentru producerea energiei la motoare cu combustie interna (automobile)
- pentru o sursa directa de energie in cazul propulsarii rachetelor.
In cazul in care combustibilul trebuie sa alimenteze un motor propriu ca la
propulsarea rachetelor, un agent oxidant trebuie adaugat in combustibil

Clasificare:

combustibili chimici

Criterii: - dup natura reaciei

combustibili nucleari
prin care se obine cldur
- dup starea de agregare: solizi, lichizi, gazoi.
- dup provenien: naturali, artificiali, sintetici.

2. IEIUL, MATERIA PRIM PENTRU COMBUSTIBILI

ieiul este un amestec complex de diferite hidrocarburi (HC) lichide n care

sunt dizolvate hidrocarburi gazoase la temperatura ambianta, hidrocarburi
solide si care mai conine in cantiti reduse de compui cu oxigen, azot, sulf si
metale.
Elementele
chimice din
titei:

C (86-87%), H (12-14%), O (0,13%), S (0,05-5%) si N (0,05-0,8%)

Metale: Fe, Ca, Mg, Si, Al, V,
Ni, Cu, Mn, Sr, Ba, B, Co, Zn,

- parafinice
ieiul conine
hidrocarburi (HC):

-naftenice
-aromatice

Elementele chimice de
baza - peste 98% din
compoziia ieiului

in proporii foarte reduse

sub forma de saruri

(a) Hidrocarburi parafinice sunt HC aciclice, saturate, cu formula CnH2n+2

-cu catene liniare (alcani normali): metanul CH4, etanul C2H6 etc.
- sau catene ramificate (izoalcani): izobutanul

Raportul izoalcani/alcani normali din iei creste cu creterea masei moleculare a

hidrocarburilor, astfel ca n fraciunile petroliere mai grele predomina izoalcanii.
metanul CH4, etanul C2H6 propanul
C3H8, i butanul C4H10 sunt gazoi,
La temperaturi obinuite:

termenii medii C5 CI6 sunt lichizi

cei superiori cu structur normala sunt solizi

(b) Hidrocarburile cicloparafinice

hidrocarburi saturate ciclice.

(cicloalcani

sau

naftene

CnH2n)

sunt

Cicloalcanii sunt componenii principali din majoritatea ieiurilor. n iei se gsesc numai
naftene cu cicluri stabile de 5 si 6 atomi de carbon. Lipsesc ciclurile instabile puternic
tensionate de 3 si 4 atomi de carbon, iar ciclurile mai mari ncepnd cu 7 atomi de carbon
sunt foarte rare.
Monociclice

Policiclice

(3) Hidrocarburile aromatice sunt hidrocarburi ciclice nesaturate, cu unul sau mai
multe cicluri, contin duble legaturi C = C conjugate, pot avea sau nu catene
laterale caracterizate prin prezena a unui numr de 4n+2 electroni repartizai
uniform n cicluri, i care imprim caracterul aromatic
Hidrocarburilor aromatice mononucleare - benzenul i derivaii si alchilai
(in fractiuni usoare)

Hidrocarburi aromatice polinucleare (in fractiuni grele)

(4) Compui cu oxigen

ieiul conine i compui cu oxigen sub form de acizi petrolici i combinaii
heterociclice n cantiti mici, sub 0.1% dar uneori pot depi 2%.

(5) Compui cu azot - sub 1%. Compui bazici reprezentnd derivai de

piridin, chinolin, pirol, indol, etc.

(6) Compui cu sulf 0,2 3 %. Compui organici cu sulf (tioli, R-SH, tioeteri
R-S-R, sulfuri ciclice, polisulfuri alifatice R-(S)n-R etc.).

(7) Rini i asfaltene compui macromoleculari cu structur policiclic

complex care conin C i H i n cantiti mici O, N, S.

3. Reactia de ardere a combustibililor (Combustie)

Reactia de ardere:
Ardere complet - un compus reacioneaz cu un oxidant, cum ar fi oxigenul, clorul sau fluorul,
rezultnd CO2 si H2O.
CH4 + 2O2 CO2 + 2H2O
2H2 + O2 2H2O(v) + cldur (reacie folosit la motoarele rachet)
n practic, arderea combustibililor se face cu oxigenul din aer. Aerul este un amestec volumic de
21 % oxigen i 79 % azot, ceea ce face ca pentru fiecare mol de oxigen, n reacia de ardere intra i
0,79/0,21 = 3,76 moli de azot.
CH4 + 2O2 + 7,52N2 CO2 + 2H2O + 7,52N2 + cldur
n realitate, procesele de ardere nu sunt niciodat complete, nici din punct de vedere fizic nici din
punct de vedere chimic. n gazele de ardere rezultate din arderea carbonului (cum ar fi arderea
crbunelui, hidrocarburilor sau a lemnului) apare carbon nears sub form de funingine sau ars
incomplet, pn la monoxid de carbon (CO), n loc s fie ars pn la dioxid de carbon (CO2). De
asemenea, azotul poate forma diveri oxizi de azot (NOx).

Arderea combustibililor proces exoterm = degajare de caldura (DH<0)

Combustibilii de calitate sunt cei cu un coninut ridicat de carbon i de hidrogen, prin a cror
ardere se degaj o cantitate mare de cldur.

Prezenta Sulfului -diminueaz calitatea combustibilului ntruct SO2 rezultat prin ardere este
coroziv i agent poluant:

Azotul - nu particip la ardere dar preia o parte din cldura degajat n proces, diminund
calitatea combustibilului.
Oxigenul - micoreaza puterea calorica a combustibilului deoarece o parte din elementele lui
(C, H) sunt deja oxidate.
Substanele minerale se transform prin ardere n cenu care preia o parte din cldura
degajat n reacie.
Umiditatea slabeste calitatea combustibililor - o parte din cldura degajat la ardere se va
utiliza pentru vaporizarea apei. Apa poate dizolva i unii compui din gazele de ardere,
favoriznd aciunea coroziv a acestora.

Puterea caloric, Q, a unui combustibil reprezint cantitatea maxim de cldur care se

poate degaja la arderea complet a unei uniti de combustibil.
Unitile de msur ale puterii calorice sunt: kJ/kg, kJ/Nm3, kcal / kg etc.
Puterea caloric superioar, Qs, reprezint cantitatea maxim de cldur care se
degaj la arderea complet a unei uniti de combustibil, dac gazele de ardere au
temperatura de 20oC. Apa fiind lichid la aceast temperatur, puterea caloric superioar
include i cldura latent de condensare a vaporilor de ap.
Puterea caloric inferioar, Qi reprezint cantitatea maxim de cldur care se
degaj la arderea complet a unei uniti de combustibil, dac gazele de ardere au
temperatura mai mare de 20oC.
Combustibilul convenional este un combustibil fictiv, cruia i s-a atribuit puterea caloric
inferioar de 7000 kcal/kg.
Raportul dintre puterea caloric inferioar a unui combustibil i a combustibilului
convenional se numete echivalent caloric al combustibilului. De exemplu, dac Qi a unui
combustibil este 3500 kcal / kg, echivalentul caloric va fi 3500 / 7000 = 0,5, adic o ton de combustibil
este echivalent cu 0,5 tone combustibil convenional.

Calculul teoretic a cantitii de cldur care se degaj la arderea unui

combustibil hidrocarbonat CmHn se face pe baza reaciei de ardere:
CmHn + (m + n/4) O2 m CO2 + n/2 H2O

4. Procedee de obtinere a combustibililor si uleiurilor

gazul petrolier lichefiat (GPL) i benzina sub forma de vapori
(25205C); 5-10 atomi de C in HC componente

Titei + saruri
anorganice

coloana de
fracionare
frac

solventul petrolier (150-200C),

Distila
Desalinizarea fractionata
ieiului
la patm

petrolul lampan t- kerosenul (170~300C),

10-15 atomi de C in HC componente
motorina (240 350C);
12-20 atomi de C in HC componente
- Substante asfaltoase

pcur
Aprox. 4050% (reziduu)

Distila
fractionata
in vid

- Substante rasinoase Uleiuri naftenice si

aromatice (IV<);

- Uleiuri Brute
Rafinare
fizica sau
chimica

Uleiuri rafinate
aditivate utilizate
in practica

Aditivare

Uleiuri
rafinate

Uleiuri parafinice (IV>)

Pseudoparafinice, etc.

Distilarea reprezint operaia de separare a componentelor dintr-un amestec omogen lichid

binar sau multicomponent pe baza diferenei dintre volatilitatile componentelor
(temperatura de fierbere).
Rectificarea - metoda de separare in fraciuni nguste a unui amestec omogen lichid printr-o
succesiune de vaporizri si condensri repetate.
Fraciunile mai grele (pacura) cu puncte de fierbere mai ridicate care nu se vaporizeaz la
presiune atmosferic sunt ndeprtate pe la partea inferioar a coloane i vor fi supuse n
continuare unui proces de distilare n vid.
Distilarea in vid a pcurii separarea fractiunilor mai grele cu puncte de fierbere mai ridicate
(350560C) la presiune redus pentru realizarea temperaturilor de fierbere mai joase. Cu
ct vidul este mai avansat cu att temperatura n zona de vaporizare este mai joas.
Fraciunile petroliere separate prin distilare sunt impurificate cu compui cu sulf, baze i
acizi, rini, asfaltene i hidrocarburi nesaturate, care le imprima caracteristici corosive si de
instabilitate chimica si care nrutesc proprietile fizico-chimice.
Imbunatatirea calitatii combustibililor se face prin mai multe procedee:
1. Rafinarea reprezint operaiile de purificare prin eliminarea sau transformarea
substanelor chimice nedorite din produsele petroliere, avnd ca scop ameliorarea calitii
combustibilului.

Rafinarea se poate realiza prin: procedee fizice si chimice

- procedee fizice
1. Extracia cu solveni - operaia de separare a unui component sau a unui grup
de component dintr-o soluie lichida omogena sau dintr-un amestec solid cu
ajutorul unui solvent selectiv.
Ex. de solventi: furfurol, profanul, Metil-Etil-Cetona (MEC)
2. Absorbtie de pamanturi decolorante inlaturarea urmelor de apa, rasini,
asgaltene, etc.
3. Dezasfaltare se elimina asfaltenele compusi aromatici polinucleari cu S,
O, N.
4. Deparafinare se inlatura alcanii cu masa moleculara mare care ar marii
temperatura de congelare si ar influenta negativ ungerea.

- procedee chimice
Rafinarea cu acid sulfuric - indeprtare a unor componeni indezirabili din
fraciunile de la distilarea atmosferic i de vid i din benzinele de cracare prin
aciunea acidului, de dizolvare, neutralizare, sulfonare, oxidare i esterificare.
Compuii cu azot bazici se elimin prin transformarea n sulfai i
dizolvarea acestora n gudroane

Acizii naftenici i fenolii se elimin prin sulfonare

Acidul sulfuric esterific hidrocarburile nesaturate

2. Cracarea - procesul de descompunere termic a hidrocarburilor grele din

produsele petroliere, care are ca scop mrirea produciei de benzina i
mbuntirea calitii.
cracare termica

se realizeaz la temperaturi si la
presiuni nalte

Cracarea
cracare catalitica

temperaturi mai joase, dar in

prezen de catalizatori

Prin reacia de cracare a alcanilor cu masa moleculara mare se formeaz alcani si

alchene cu mase moleculare mai mici:
Cn+mH2(n+m)+2

CnH2n+2 + CmH2m+2

3. Hidrocracarea - procesul de hidrogenare destructiv, introdus in ultimele

decenii pentru a mbunti calitatea produselor petroliere. Reaciile de
hidrocracare constau din ruperea legaturilor C C din hidrocarburi, urmata de
hidrogenare.

Hidrocracarea decurge la temperaturi de 220 425C i presiuni de 30150 at,

in prezena catalizatorilor bifuncionoli.

4. Aditivarea procesul de imbunatatire a proprietatilor fizico-chimice ale

uleiurilor si combustibililor prin adaugarea unor cantitati mici (ppm) de substante
chimice, naturale si sintetice numite aditivi.
Aditivi pentru combustibilii
1. Aditivi anti-detonanti - reduc tendinta de detonare a benzinei. Ex. Tetra - etil
plumbul - adaugat in compozitia benzinei de aviatie inca din 1930.
2. Aditivi anti oxidanti - previn oxidarea combustibilului si formarea depozitelor de
gume in sistemele de alimentare cu combustibil in timpul depozitarii si este de
asemenea

prevenita

formarea

peroxizilor

in

special

in

combustibilii

de

turbomotoare.
3. Inhibitorii de coroziune sunt utilizati pentru protectia materialelor feroase in
sistemele de depozitare a combustibililor precum conducte, rezervoare, etc.
5. Aditivi anticongelanti reduc punctul de congelare a apei precipitate din
combustibili datorita racirii la altitudini inalte si previn formarea cristalelor de
gheata care inrautatesc curgerea combustibilului catre motor.
6. Dezactivatori metalici - reduc procesele catalitice de oxidare de pe suprafata
metalelor in special pe cupru.

Cifra octanica
Principalul criteriu pentru determinarea calitatii antidetonante a benzinelor este cifra
octanica (CO).
Cifra octanic (CO) a unei benzine = rezistena la autoaprindere a combustibilului,
adic rezistena la detonaie. Cu cat valoarea cifrei octanice este mai mare, cu atat
benzina are o rezistenta mai mare la detonare.
Cifra octanic se definete prin compararea comportrii benzinei cu cea a unui amestec
etalon, format din hidrocarburi cu proprieti antidetonante opuse.

Se alege:

HC care detoneaz uor (rezisten la

autoaprindere mic) se folosete normal
heptanul (C7H16),
HC care detoneaz greu (rezisten la
autoaprindere mare) se folosete izooctanul
(2,2,4-trimetilpentan) (C8H18 ),

CO = 0.

CO = 100

Cifra octanic este definit de procentul de izooctan n volumul amestecului etalon.

Uleiuri. Lubrifianti definitii, clasificari, caractreistici

fizico-chimice
Uleiurile sunt substante in stare lichida, deosibit de numeroase, folosite in
diferite ramuri ale activitatii umane (industriale, agricultura), in multiple scopuri.
Clasificarea uleiurilor dupa diferite criterii:
Uleiuri naturale (minerale si petroliere)
1. Dupa provenienta

Uleiuri sintetice
Uleiuri lubrifinate (pentru ungere)

2. Dupa intrebuintare generala

Uleiuri nelubrifiante (pentru racire, izolare termica)

Uleiuri neaditivate

3. Dupa gradul de aditivare

4. Dupa intrebuintari
specifice

Uleiuri aditivate (ex. Extra, Super, Premium)

ulei de motoare (motoare de benzina, Diesel, turbomotoare

de aviatie);
uleiuri industriale (pentru utilaje industriale, transmisie
hidraulica);
uleiuri diverse (pentru turbine de gaz, abur, apa, pentru
centrale nucleare)

Lubrifiantii sunt materiale fluide, vascoase sau solide care se interpun intre
suprafata de contact a doua corpuri solide in scopul evitarii frecarii uscate, a
micsorarii incalzirii surpafetelor. Lubrifiantul trebuie sa adere la suprafata metalica si
sa formeze o pelicula de ungere rezistenta mecanic, termic si chimic.
Functiile lubrifiantilor: - reduc efectele frecarii;
- previn uzura sistemelor metalice;
- elimina caldura dezvoltata prin frecare;
- curata suprafetele solide de impuritati (praf, pulberi metalice);

Clasificare:

- asigura o protectie suplimentara anticoroziva a suprafetelor

metalice.

1. Dupa natura chimica: anorganici si oragnici;

2. Dupa provenienta: naturali (minerali si petrolieri) si sintetici;
-Gazosi (ex. aerului);

3. Dupa starea de agregare:

- lichizi (ex. Uleiurile de uns sau lubrifianti);

- semisolizi cu vascozitate foarte mare (unsori consistente,
lubrifianti plastici);
- solizi (grafit, MoS2, straturi subtiri de metale ex. Indiu, pelicule
subtiri de polimeri ex. PTFE, rasini siliconice)

Cele mai folosite sunt ULEIURILE LUBRIFIANTE PETROLIERE.

Ungerea (Lubrifierea)- operatia care are drept scop micsorarea frecarii dintre
doua suprafete solide, de obicei metalice, cel putin una fiind in miscare (de rotatie
sau de translatie), prin intermediul unui strat foarte subtire (film sau pelicula) de
lubrifiant introdus intre cele doua suprafete. Pelicula de ungere trebuie sa fie
rezistenta mecanic, termic si chimic.
Compozitia uleiurilor rafinate petroliere:
- aromatice (mono si polinucleare);
- Contin HC cu masa
moleculara cuprinsa intre
300 si 1000 g/mol:

- naftenice;
- parafinice si izoparafinice;
- mixte (aril-naftenice, alchil-naftenice; alchilaromatice; alchil-nafteno-aromatice);
- cantitati mici de compusi cu S, O, N.

Caracteristici fizico-chimice ale uleiurilor

A. Caracteristici fizico-chimice legate de puritatea fizica

Impuritati care pot contamina uleiul sunt:

- impuritati gazoase: aer, NH3, H2, CH4, etc;
- impuritati lichide: apa, alte sorturi de uleiuri, solventi organici;
- impuritati solide: particule metalice de uzura, rugina, funingine (particule foarte
mici de C), cenusa, praf, etc.

Prezenta apei in ulei (peste 50 100 ppm) genereaza emulsii cu uleiul

continand produsi oxidanti, stabilizeaza spuma, accelereaza oxidarea uleiurilor si
corodeaza metalele.
Impuritatile mecanice (particule metalice, rugina) infunda orificiile sau
canalele de ungere, catalizeaza degradarea oxidativa a uleiurilor.

Corozivitatea uleiurilor = reprezinta capacitatea uleiurilor de a produce

coroziunea metalelor cu care vin in contact.

-Compusilor cu S proveniti din titeiul initial, din aditivi sau

formati la arderea combustibililor (pentru uleiurile de calitate
superioara este permis max. 0,5% S);
-Corozivitatea
se datoreaza:

- Compusilor
organici
hidrocarburilor din ulei;

rezultati

- Substantelor acide ramase la rafinare;

- Apei si impuritatilor mecanice.

prin

auto-oxidarea

B. Caracteristici fizico-chimice legate de compozitia chimica

1. Densitatea depinde de % H din moleculele de HC; da informatii despre
compozitia chimica a uleiului:
d420 = masa uleiului la 20 0C / masa apei la 4 0C
minima - uleiurile parafinice
Densitatea este:
creste pentru uleiurile
degradate

maxima - uleiurile aromatice

2. Cifra de cocs cantitatea de reziduu solid ramas dupa evaporarea si

piroliza uleiului, in absenta aerului. Creste cu vascozitatea uleiului neaditivat si
depinde de cantitatea de HC cu cicluri condensate. Uleiurile rafinate prin
metode moderne au cifra de cocs mica (sub 0,1%), iar uleiurile uzate au cifra
de cocs mare.

3. Cifra de aciditate reprezinta aciditatea minerala si organica a uleiurilor si

este importanta pentru controlul rafinarii si al gradului de degradare oxidativa a
uleiului in timpul folosirii lui.
Uleiurile rafinate nu au aciditate.
Aciditatea apare in urma oxidarii uleiului in timpul folosirii lui, sau exista in uleiurile
brute. Poate fi de doua tipuri:
(a) Aciditate minerala este data de acizii minerali solubili in apa (H2SO4,
HNO3, HCl, etc.) ramasi de la operatia de rafinare cu acizi ai uleiurile si se
exprima in % H2SO4.
(b) Aciditatea organica indica continutul de acizi organici (aparuti prin
oxidarea HC componente ale uleiului: acizi carboxilici R-COOH; acizi naftenici;
acizi sulfonici R-SO3H), se exprima in mg KOH necesare pentru neutralizarea
acestor acizi a unui gram de ulei. Valoarea maxima admisa a cifrei de aciditate
pentru ulei este de 0,2 mg KOH / g ulei.

4. Cifra de saponificare indica continutul de esteri si acizi grasi rezultati in

urma reactiei de autooxidare a uleiurilor. Uleiurile bine rafinate au cifre de
saponificare intre 0,1-0,3 mg KOH/g ulei, iar uleiurile grele sau reziduale au
valoarea cuprinsa intre 0,5-1,5 mgKOH/ g ulei.

5. Cifra de iod indica continutul de HC nesaturate, cu duble legaturi C=C

(olefinice), a caror prezenta permite sa se aprecieze gradul de rafinare a uleiului.
Hidrocarburile nesaturate din combustibil pot fi dozate prin adiia iodului la
dubla legtur conform reaciei:

Cifra de iod a unui combustibil reprezint cantitatea de iod exprimat n grame,

adiionat la hidrocarburile nesaturate din 100 g produs petrolier.
Cifra de iod admis pentru benzinele de aviaie romneti este de maxim 2 g
iod/100g combustibil.

6. Punctul de anilina este un indiciu al continutului de HC aromatice, pentru

care anilina este un solvent selectiv. Reprezinta temperatura minima (0C) la care
un volum de ulei se dizolva complet intr-un volum egal de anilina anhidra proaspat
distilata. Are valori maxime pentru uleiurile parafinice (90-130 0C), si minime
pentru uleiuri aromatice (50-55 0C), iar pentru uleiurile naftenice are valori
intermediare (60-85 0C),

C. Caracteristici legate de curgere (Reologie)

1. Vascozitatea uleiurilor o proprietate principala a uleiurilor, este
rezistenta opusa de lichid la deplasarea unuia din straturile sale in raport cu
altul, ceea ce inseamna ca reprezinta rezistenta la curgere.
-Marirea fortei de frecare dintre suprafetele metalice;
De vascozitatea
uleiurilor lubrifiante
depinde:

- viteza de curgere prin orificii si lagare a uleiului;

- cantitatea de caldura generata prin frecare;
- pulverizarea uleiului in sistemul de ungere prin ceata.

Vascozitatea mica nu permite peliculei de ulei librifiant sa se mentina intre

piesele in miscare.
Vascozitatea mare face dificila alimentarea cu ulei.
Vacozitatea uleiului creste cu masa moleculara;
Uleiurile parafinoase au o variatie mica a vascozitatii cu temperatura fata
de uleiurile neparafinoase;
Uleiurile uzate au vascozitatea marita.

Vascozitate absoluta reprezinta frecarea interna intre doua

straturi de fluid care se deplaseaza unele fata de altele, sub
actiunea unei forte exterioare de deformare, Ffr, si care se afla
intre ele la distanta d si au o suprafata de contact S.
a. Vascozitatea absoluta dinamica
Clasificare:

Unitatea de viscozitate absoluta sau

dinamica se numeste poise (P) si
reprezinta forta de frecare cand v =1 cm/s ,
S= 1cm2 si l = 1cm.

b. Vascozitate absoluta cinematica

Raportul dintre viscozitatea dinamica si
densitate reprezinta viscozitatea cinematica,
notata cu si se masoara in stokes.

Vascozitatea relativa Engler - reprezint raportul ntre timpul de

curgere t al unui volum de ulei (200 mL) la o anumit temperatur i
timpul de curgere c, al aceluiai volum de ap distilat, la 200C, prin
orificiul vscozimetrului Engler n condiii determinate.

Unitatea de msur este gradul Engler

2. Indicele de vascozitatea (I.V.) 0- reprezinta modalitatea de exprimare a

variatiei vascozitatii uleiului cu temperatura.
Vascozitatea uleiurilor lubrifiante variaz neliniar cu temperatura.
I.V. se determin prin compararea viscozitii cinematice a uleiului
testat la temperatura de 37,8oC, cu viscozitile la aceeai temperatur a dou
uleiuri de referin din seriile L i H.
S-au atribuit convenional: - IV = 0 pentru uleiul etalon din seria L provenite din
ieiuri de natur aromatic;
- IV = 100 pentru uleiul etalon din seria H, provenite
din uleiuri parafinice.
O valoare mic a indicelui de viscozitate arat o variaie mare a viscozitii cu
temperatura.
Indicele de viscozitate se calculeaz cu relaia:

3. Temperatura de curgere temperatura in (0C) cea mai scazuta la care

uleiul isi mentine proprietate de a curge; indica temperatura pana la care are
loc ungerea , este cu 2 - 3 0C mai mare decat temperatura de congelare.

4. Temperatura de congelare este temperatura maxima in (0C) la care

uleiul racit in conditii standardizate isi pierde complet mobilitatea si nu mai
poate curge sub actiunea gravitatiei.

Aditivi pentru uleiuri petroliere

a) Aditivi antioxidanti se adauga in toate categoriile de uleiuri lubrifiante cu
scopul de a intarzia degradarea oxidativa a uleiurilor. Actioneaza prin
franarea reactiei de oxidare a uleiului, distrugand radicalii liberi participanti
la oxidare si pasivand metalul.
Exemple: fenoli, amine, compusi organici cu S, P, Zn, p-fenil-diamina se
adauga in proportii de 0,2 0,3 %.

b) Aditivi anticongelanti au ca scop micsorarea temperaturii de congelare

a uleiului, fara a modifica temperatura de inceput de cristalizare.

Exemple: paragel, polimetacrilati tip Acryloid cu C16 care confera I.V. mare.

c) Aditivi anticorozivi sunt inhibitori de coroziune care formeaza filme

protectoare pe suprafata metalelor, izolandu-le de contactul cu aerul si apa.

Exemple: fenoli, amine, ditiosulfati metalici.