Sunteți pe pagina 1din 262

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Prefaţă

,

,

CUPRINS

5

Cuprins

,

.'

7

Introducere

11

Capitolul 1- Obţinerea şi utilizarea energiei tennice în industria prelucrării petrolului

 

.13

Capitolul II - Aburul- principalul agent tennoenergetic utilizat în instalaţiile de prelucrare a petrolului

 

17

2.1 Caracterizarea sistemelor apă-abur

24

2.1.1 Diagrama presiune-temperatură

.26

2.1.2 Diagrama

volum specific-presiune

,

29

2.1.3 Diagrama entropie-temperatură

.32

2.1.4 Diagrama entalpie-presiune

,

,

,

37

2.1.5 Diagrama elltalpie-entropie

2.1.6 Diagrama

2.1. 7 Diagrama

,

38

volum specific-temperatură

39

entalpie-temperatură

.41

2.2 Transfonnările stării aburului prin procese

termodinamice

 

42

2.2.1 Transformarea izotermă

42

2.2.2 Transformarea izobară

.43

2.2.3 Transformarea adiabatică

44

2.2.4 Transformarea izocoră

,

.45

2.3 Obţinerea aburului la nivelul unei rafinării

de petroL

 

,

,

46

2.3.1 Principalele tipuri de cazane pentru obţinerea aburului, "

utilizate în rafinăriile de petrol.

 

.46

2.3.2 Tratarea apei pentru alimentarea cazanelor de producere a

 

aburul ui

,

71

2.4 Instalaţii de forţă cu abur.

,

96

2.4.1

Principiul de lucru şi structura instalaţiilor de forţă cu abur

 

96

7

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2.4.2 Fluxurile termice şi puterile specifice instalaţiilor de forţă '"

cu abur

103

2.4.3 Randamentele specifice instalaţiilor de forţă cu abur

108

2.4.4 Consumurile specifice instalaţiilor de forţă cu abur

109

2.4.5 Etapele de proiectare, construcţie şi optimizare a instalaţiilor de forţă cu abur

110

2.4.6 Influenţa parametrilor de operare asupra randamentului şi economicităţii instalaţiilor de forţă cu abur

112

2.4.7 Utilizări ale instalaţiilor de forţă cu abur

'"

129

Capitolul III - Instalaţii frigorifice

 

141

3.1 Agenţi frigorifici

 

144

3.2 Instalaţii frigorifice cu comprimare mecanică de vapori

 

.150

3.2.1 Stabilirea parametrilor de operare şi dimensionarea scrumbătoarelor de căldură dintr-o instalaţie frigorifică cu cornprimare mecanică de vapori

155

3.2.2 Calculul puterii necesare rnotorului de antrenare a . compresorului

162

3.2.3 Instalaţii frigorifice

cu două trepte de corn primare

171

3.2.4 Instalaţii frigorifice

cu trei trepte de comprimare

175

3.2.5

Instalaţii

frigorifice

în cascadă

,

179

Capitolul IV - Instalaţii tip pompă de căldură

.187

4.1 Instalaţii tip pompă de căldură cu comprimare mecanică de vapori

189

4.2 Utilizarea pompelor de căldură pentru recuperarea căldurii

dintr-un flux telmologic cu nivel tennic scăzut

 

192

4.3 Utilizarea instalaţiilor tip pompă de căldură cuplate cu coloane de fracţi onare

196

Capitolul V - Instalaţii de turbine cu gaze

 

207

5.1 Instalaţii

de turbine cu gaze de ardere

210

5.2 Variante practice în realizarea instalaţiilor de turbine cu

gaze

216

8

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

5.2.1 Instalaţii cu două corpuri de turbine cu gaze de ardere

217

5.2.2 Instalaţii de turbine cu gaze de ardere prevăzute cu sistem de regenerare a căldurii

218

5.2.3 Instalaţii de turbină cu gaze de ardere prevăzute cu sistem de recuperare a căldurii

221

5.2.4 Instalaţii de turbine cu gaze de ardere cuplate cu instalaţii de forţă cu abur

223

5.2.5 Instalaţii de turbine cu gaze de ardere cu comprimări şi "

destinderi succesive

226

Capitolul VI - Sisteme termoenergetice aplicate în principalele instalaţii tehnologice din domeniul prelucrării petrolului

231

6.1

Sisteme termoenergetice aplicate în cadrul instalaţiei de Distilare

Atmosferică şi sub Vid a ţiţeiului

,

232

6.1.1 Regenerarea şi recuperarea de căldură la cuptoarele instalaţiei DA V

233

6.1.2 Regenerarea de căldură de la fluxurile de produse calde

din instalaţie

237

6.2 Sisteme Tennoenergetice aplicate în cadml instalaţiilor de hidrofinare

239

6.3 Sisteme termoenergetice aplicate în cadml instalaţiilor de reformare catalitică

242

6.4 Sisteme tennoenergetice aplicate în cadml instalaţiilor de cracare catalitică

246

6.5 Sisteme termoenergetice piroliză

aplicate În cadml instalaţiilor de

258

Bibliografie

269

9

/

TERM:OENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

INTRODUCERE

Tel1110energetica prelucrării petrolului este o lucrare ce se adresează În primul rând studenţilor şi inginerilor din domeniul prelucrării ţiţeiului, dar ea poate fi utilă şi specialiştilor din alte ramuri industriale. Prin aspectele abordate şi prin modul lor de tratare s-a Încercat realizarea unei lucrări unitare menite să contribuie la dobândirea şi aproftmdarea cunoştinţelor necesare proiectării, operării şi verificării performanţelor tehnologice ale sistemelor termoenergetice. O parte imp011antă din lucrare (Capitolul II) tratează aspectele

tel1110dinamice ale aburului

acesta În diferite aplicaţii tehnologice. De asemenea, au fost trecute În revistă şi analizate din punct de vedere tehnologic majoritatea aspectelor legate de obţinerea aburului (Subcapitolele 2.3 şi 2.4). Dintre numeroasele utilizări ale aburului În cadrul instalaţiilor tehnologice din rafinării s-a acordat o atenţie deosebită instalaţiilor de forţă cu abur (Subcapitolul 2.4), datorită perspectivelor de aplicare În viitorul apropiat. Tel1110energetica instalaţiilor tehnologice din rafinăriile de petrol este cea care abordează aspectele teoretice şi practice din cadrul sistemelor frigorifice şi ale sistemelor de tip pompă de căldură. Capitolele III şi IV au ca obiective noţiunile ftmdamentale şi aplicative referitoare la aceste tipuri de sisteme. Capitolul V analizează sistemele tenlloenergetice de tip Instalaţii de Turbine cu Gaze (ITG) care În prezent sunt puţin Întâlnite În instalaţiile telmologice de prelucrare a ţiţeiului, dar care prin avantajele pe care le au În comparaţie cu alte tipuri de sisteme termoenergetice, cu siguranţă reprezintă o certihldine pentru viitoarea creştere a eficienţei utilizării energiei În cadrul rafinăriilor de petrol. În ultimul capitol al lucrării (Capitolul VI) se trec În revistă aspectele termoenergetice Întâlnite În principalele instalaţii tehnologice de prelucrare a ţiţeiului, la nivelul de dotare existent În rafinăriile din România În perioada anilor 2000.

, inclusiv ale transformărilor pe care le suportă

11

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Lucrarea se încheie cu o lungă listă de trimiteri bibliografice care Îşi propune să semnaleze principalele apariţii (cărţi şi articole În reviste de specialitate), în special din perioada anilor 1980-2002, disponibile În bibliotecile naţionale, În domeniul termoenergeticii şi în unele domenii înrudite.

12

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Capitolul I

OBTINEREA ŞI UTILIZAREA ~ ENERGIEI TERMICE IN INDUSTRIA PRELUCRARII PETROLULUI

~

Industria de prelucrare a petrolului este lIDa dintre cele mai man consumatoare de energie la nivelul economiei naţionale. Procesele tehnologice prin care ţiţeiul este separat în fracţii petroliere, iar acestea sunt prelucrate până la obţinerea combustibililor auto şi a altor produse necesare economiei, necesită consumuri energetice cu impact major asupra costurilor de prelucrare. Principalele forme de energie care se consumă în instalaţiile de prelucrare a petrolului până la obţinerea produselor finale sunt energia electrică şi energia termică. Energia electrică este utilizată în principal pentru antrenarea pompelor şi compresoarelor care vehiculează materiile prime şi produsele finite aflate în marea lor majoritate în stare fluidă (lichide, gaze şi vapori). Energia termică este utilizată în cadrul instalaţiilor tehnologice din domeniul prelucrării petrolului în funcţie de procesele fizice şi chimice Ia care sunt supuse materiile prime sub diferite forme şi calităţi. Din PlIDct de vedere cantitativ şi al modalităţilor de utilizare căldura reprezintă principala resursă energetică consumată la nivelul rafinăriilor, combinatelor petrochimice şi al altor unităţi economice cu profil chimic. Pentru încălzirea sau încălzirea şi vaporizarea materiilor prime energia termică necesară este preluată de Ia flăcări şi gaze de ardere produse prin arderea combustibililor petrolieri (gaze j1at m a Je , aaz e de-=:--., rafinărie, combustibili petrolieri lichizi). Un alt agent energetic foarte important în toate procesele tehnologice ~ste aburul.J]tilizat pentru încălziri tehnologice prin condensare din starea saturată sau utilizat în stare supraîncălzită Ia striparea de produse uşoare din amestecuri lichide sau pentru producerea de lucru mecanic prin destinderi în turbine, aburul este agentul energetic cel mai important în cadrul instalaţiilor tehnologice.

<

13

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Managementul energetic la nivelul unei rafinării de petrol trebuie să aibă şi o viziune integratoare asupra tuturor consumatorilor de energie tennică din cadrul instalaţiilor prelucrătoare şi a resurselor energetice disponibile. Din punct de vedere al combustibililor petrolieri rafinăriile sunt foarte avantajate deoarece o bună parte din necesar se produce chiar În cadrul instalaţiilor tehnologice. Gazele necondensabile rezultate la coloanele de fracţionare sunt colectate şi gestionate la nivelul întregii rafinării. Dacă rafinăria dispune În schema de prelucrare de o instalaţie de separare pe componente individuale, cu utilizări în special ca materii prime pentru petrochimie, atunci utilizarea gazelor de rafinărie drept combustibil este limitată şi rafinăria este nevoită să-şi completeze necesarul de combustibil prin preluare de gaze naturale din reţeaua naţională. Dacă gazele de rafinărie nu sunt separate pe componenţi sau În amestecuri cu compoziţia necesară anumitor utilizatori, atunci ele slmt utilizate drept combustibil În cuptoarele rafinăriei, iar necesarul de gaze naturale ce trebuie preluat din reţeaua naţională este mult mai redus. Compoziţia gazelor de rafinărie este formată din toate hidrocarburile În fază gazoasă În stare normală (C]-Cs ), la care se adaugă hidrogenul molecular, hidrogenul sulfurat şi unii componenţi necombustibili cum sunt azotul, diox.idul de carbon şi alţii, În cantităţi variabile În funcţie de natura ţiţeiului prelucrat în rafinărie şi tipul instalaţii lor care funcţionează la un moment dat. Tot la nivelul întregii rafmării se gestionează şi combustibilii lichizi, care parţial se utilizează la cuptoarele din cadrul instalaţiilor tehnologice iar restul se vând unor utilizatori, cum sunt centralele electrice şi de termoficare (CET), centralele de termoficare (CT) şi altor consumatori industriali, sociali sau casnici. Combustibilii lichizi provin din reziduurile rezultate în urma prelucrării fracţiilor petroliere lichide grele. Acestea sunt colectate centralizat şi sunt condiţionate până se obţin calităţile standardizate în ceea ce priveşte puterea calorică, viscozitatea la 50 şi 100 0 C şi temperatura de congelare. Necesarul şi disponibilul de combustibili petrolieri lichizi slmt foarte variabile În funcţie de anotimp, tehnologiile disponibile În rafinărie şi tipul ţiţeiului prelucrat. În ceea ce priveşte necesarul de abur la nivelul unei rafmării de petrol, asigurarea lui atât cantitativ cât şi calitativ se face din două surse.

14

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Una este reprezentată de furnizori externi, iar cea de-a doua este reprezentată de posibilităţile de producere internă. Fumizorii externi sunt în majoritatea cazurilor Centralele Electrice şi de Iermoficare (CEI) care de regulă sunt amplasate în imediata vecinătate a rafinării lor de petrol. Rafinăriile îşi asigură necesarul de abur de diferite calităţi prin preluarea de la CEI -uri a 2,3 calităţi de abur de priză la parametri ridicaţi, pe care ulterior, în funcţie de necesităţi le transformă la ,parametrii necesari în staţii proprii de laminare şi răcire.

A doua sursă de provenienţă a aburului la nivelul unei rafmării este

reprezentată de sistemele proprii de generare. În instalaţiile tehnologice există două resurse tennice din care se poate obţine abur în condiţii avantajoase din punct de vedere tehnic 0- economic. Una este reprezentată de gazele de ardere de la cuptoare şi cea de-a doua este reprezentată de fracţiile petroliere, de obicei lichide, cu temperaturi ridicate. Procesul de obţinere a aburuIui din aceste resurse cu potenţial termic ridicat se numeşte recuperare de căldură. Calităţile şi debitele de abur obţinut din aceste resurse depind de temperaturile şi debitele fluxurilor din care se recuperează căldura. Decizia de a recupera căldură la nivelul instalaţiilor tehnologice din rafinării se adoptă doar dacă un studiu de fezabilitate scoate în evidenţă rentabilitatea producerii aburului pe această filieră, luând în considerare aspectele tehnico-economice legate de cheltuielile de investiţie şi operare, inclusiv costul tratării apei din care se generează aburul. Având în vedere faptul că toate rafinăriile din România au fost

construite sau retelmologizate până în anul 1990 principiile care au stat la baza conceperii sistemului de gestiune a energiei nu au avut la bază legile economiei de piaţă (concurenţiale) ci, legi ale economiei socialiste, cu coordonare centralizată.

În condiţiile actuale, când legea cererii şi a ofertei îşi face simţită

prezenţa, preţul energiei nu mai este administrat de organisme ale statului şi are o tendintă de creştere accentuată. În ace~stă situaţie, rafinăriile de petrol, mari consumatoare de energie, în special energie termică, tind să devină independente din PlillCt de vedere energetic, pentru a nu mai depinde în măsura în care depind în prezent de fumizorii de abur şi energie electrică. În momentul în care rafinării le îşi vor realiza independenţa energetică cheltuielile de operare nu vor mai fi grevate ca în prezent de ponderea mare a cheltuielilor cu energie termiCă şi electrică. Drumul pe care trebuie să-I parcurgă o rafinărie în realizarea unui grad ridicat de independenţă energetică conţine o serie de etape care

15

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

presupun realizarea de investiţii, nu de puţine ori foarte mari, pentru

realizarea

de cazane

proprii pentru

producerea

aburului necesar

consumului.

Un alt aspect care trebuie avut în vedere de către conducerea tehnico- economică a rafinăriilor este cel legat de retehnologizările instalaţiilor care presupun şi optimizarea schemelor de transfer de căldură. Cu cât gradul de regenerare a căldurii Între fluxurile calde şi reci din

cadrul unei instalaţii este mai ridicat cu atât necesarul

. achizitionată din exterior este mai redus. 'În prezent, tendinţa la nivel mondial pentru crt;şterea gradului de independenţă energetică În cadrul unităţilor industriale, mari consumatoare de energie termică şi electrică, este construirea de instalaţii de cogenerare, care asigură producerea de energie termică şi electrică prin arderea de combustibil petrolier. Alături de modificările schemelor tehnologice, astfel Încât să se realizeze grade optime de regenerare şi recuperare a căldurii, construirea i~stalaţiilor de cogenerare la nivelul rafinăriilor de petrol reprezintă soluţiile cele mai eficiente, corespunzătoare tehnologiilor actuale, pentru obţinerea unui grad Înalt de independenţă energetică.

de energie

16

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Capitolul II

ABURUL - PRINCIPALUL AGENT TERMOENERGETIC UTILIZAT ÎN INSTALAŢIILE DE PRELUCRARE A PETROLULUI

Cel mai utilizat agent termoenergetic în industrie este aburul. Acesta s-a impus în c;ompetiţia cu alţi agenţi termici prin numărul mare şi imporţanţa avantajelor pe care le prezintă în comparaţie cu dezavantajele. In tabelul 2.1 sunt prezentate sintetic principalele avantaje şi dezavantaje ale aburului, utilizat ca agent termic în diferite procese industriale.

   

Tabelul 2.1 Avantajele şi dezavantajele utilizării aburului

 

Costul redus datorită costului scăzut al apei din care se produce şi datorită telmologiilor

1

relativ accesibile. Nu ~rezintă pericolul coroziunii datorită caracterului inert până la temperaturi de ordinul a

 
   

2

500 C, peste care viteza reaetillor de descompunere cu formare de oxigen devine

 

semnificativă.

3

Nu este combustibil.

';'

.•.

 
 

Nu este toxic.

i 4

Capacitatea ridicată de înglobare a energiei datorită căldurii latente de vaporizare şi a

 

~ 5

căldurii snecifice mari. Coeficienţi de transfer de căldură prin convecţie cu valori ridicate datorită proprietăţilor

6

termofizice mari în comparaţie cu hidrocarburile din fracţiile petroliere sau alţi agenţi

 

termici.

 

Transportul prin conducte se face prin scăderea propriei presiuni. Nu necesită sisteme de

 

7

; nomnare.

8

Nu roate fi stocat. Producerea si utilizarea aburuIui trebuie să fie cuplate tehnologic.

';'

9

Presiunea de vapori ridicată necesită temperaturi înalte pentru obtinere.

i

 
 

În timpul transportului datorită pierderilor de căldură spre mediul înconjurător are tendinţa

~

lj

10

să-şi degradeze calitatea în sensul transformării din abur suprâmcălzit în abur saturat

1:1

uscat, iar din abur saturat uscat în abur umed.

Calităţile aburului au făcut ca el să fie utilizat într-o gamă foarte extinsă de situaţii.

17

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PETROLULUI

Clasificarea utilizărilor aburului în industria chimică, respectiv în domeniul prelucrării ţiţeiului şi domeniul energetic poate fi sintetizată conform schemei prezentată în figura 2.1. Datorită stărilor foarte diverse în care se poate găsi şi datorită numărului mare de utilizări, în timp s-a impus un număr mare de termeni specifici diferiteldicalităţi de abur. Enumerarea acestor termeni şi definirea lor este utilă în impunerea unei ri~ori inginereşti în comunicarea informaţiilor corecte. In Tabelul 2.2 se prezintă clasificările consacrate pentru principalele .tipuri de abur utilizat în practica industrială.

Tabelul 2.2 Tipuri de abur

Criteriul de clasificare Principalii parametrii de stare

Criteriul de clasificare

Criteriul de clasificare Principalii parametrii de stare

Principalii parametrii de stare

 

Tipul de abur

 

Umed

t= 1,

, xE(O,l)

 

Abur suturat

 

Temperatura

Uscat

t = 1,

x=l

 

. Abur supraîncă1zit

t>t,

Abur de joasă presiune

P,= 1.12 bar; t=t,-300oC

Presiun_ea

Abur de medie presiune

P,= 12-50 bar; t=t,-450oC

 

P.=50-370 bar; t=t,-650oC

 

Abur de înaltă presiune

Abur proaspăt (viu)

Abur uzat (mort, evacuat)

Modul de obţinere

Abur prelevat (abur de priză)

 

Abur laminat

 

Abur deşeu

În tabelul 2.2 diferitele tipuri de abur Sl.mtcaracterizate prin valorile parametî"ilor de stare: .

.

- Temperatura t comparată cu temperatura de saturaţie, t g ,

- Titlul de vapori, x, (fracţie masică a vaporilor în amestec cu apa lichi dă în condiţii de echilibru),

- P g - presiunea de saturaţie.

Aburul se obţine industrial prin încălzirea şi vaporizarea apei la o

anumită presiune. Cu cât presiunea este mai mare cu atât şi temperatura de fierbere a apei este mai ridicată.

18

~

Agent de

Încălzire

pentru:

Rezervoare

Conducte

Se evită congelarea produselor şi/sau se reduce viscozitatea produselor În vederea creşterii pompabilităţii

Incinte Închise

PreÎncălzirea unor fluxuri tehnologice

Refierbătoare

Destinderea În turbine care antrenează:

 

@

~

~

Compresoare

ei

Pompe

 

~

~

Utilizările

aburului

Destindere În cilindri motori care antrenează

;:g

~

f'

~

Gaz inert pentru reducerea presiunii parţiale a hidrocarburilor

Pulverizarea combustibililor lichizi În focare

I Stingerea incendiilor

I

Fi~lIra 2. J Principalele utilizări ale aburului

I

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Aburul aflat la temperatura şi presiunea corespunzătoare vaporizării se numeşte abur saturat. Dacă acesta se găseşte în prezenţa apei lichide în stare de saturaţie sistemul se numeşte abur saturat umed. Apa lichidă din aburul saturat umed se poate găsi uniform distribuită în toată masa aburului sub formă de picături cu dimensiuni mai mari şi mai mici sau poate fonna o fază separată de apă lichidă aflată în prezenţa aburului saturat. Aburul saturat uscat este aburul aflat în condiţii de echilibru (temperatura şi presitmea de saturaţie) în absenţa apei lichide. Aburul saturat uscat corespunde unei stări de echilibru aflate pe curba ptmctelor de rouă în diagramele termodinamice şi se poate obţine din abur saturat umed prin separare mecanică a apei lichide sau printr-un aport de căldură în sistem, aport care să reprezinte căldura latentă de vaporizare a apei lichide. Aburul saturat uscat se mai poate obţine şi din abur supraîncălzit prin răcire până la temperatura de condensare coresptmzătoare presiunii la care se găseşte sistemul termodinamic. Aburul saturat uscat se găseşte într-o stare instabilă deoarece orice modificare a temperaturii sau presiunii din sistem îl deplasează în zona aburului saturat umed sau în zona aburului supraîncălzit. În practica industrială se utilizează şi o altă noţiune improprie pentru aburul saturat uscat. Acesta este abur supersaturat uscat şi reprezintă aburul considerat în starea limită de trecere de la aburul saturat uscat, cu titlul x= 1 şi aburul supraîncălzit. Aburul supraÎncălzit este aburul care are temperatura superioară temperaturii de saturaţie corespunzătoare presiunii la care se găseşte. Gradul de supraîncălzire se defineşte ca diferenţa dintre temperatura la care se găseşte şi temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii din sistem.

<Ps -- t - ts , °c

Dacă temperatura aburului supraîncălzit

(2.1)

este mai mică decât

temperatura critică, t < 374,ISoC, aburul se consideră în fază vapori, iar dacă temperatura este mai mare decât temperatura critică, t > 374, lS oC, aburul se consideră în fază gazoasă şi comportarea lui tinde spre cea de gaz

ideal. În tabelul 2.2 clasificarea aburului din punct de vedere al presiunii este definită prin trei intervale de valori adoptate prin convenţie.

20

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Fiecare dintre cele trei categorii poate fi c1asificată din punct de vedere al temperaturii în abur saturat şi abur supraîncălzit. Aburul de joasă presiune supraîncălzit poate fi utilizat pentru destinderea în turbine de putere mică şi în cilindrii mot ori ai maşinilor cu piston, încă des întâlnite la pomparea produselor petroliere grele. Din punct de vedere al eficienţei utilizării energiei nu se recomandă utilizarea acestui tip de abur pentru destindere, mult mai eficient fiind aburul de medie şi înaltă presiune. Aburul saturat de joasă presiune este utilizat preponderent pentru încălziri, practic în toate variantele prezentate în figura 2.1. Aburul de medie şi înaltă presiune este utilizat în special la antrenarea turbinelor de mare capacitate (zeci până la sute de MW) care antrenează compresoare de mare capacitate sau generatoare electrice în Centralele Electrice şi de Tennoficare (CET). După modul de obţinere, în Tabelul 2.2 sunt prezentate cinci tipuri de abur:

ABUR PROASPĂT (VIU), este aburul obţinut dintr-un generator şi încă nu este utilizat într-un proces tehnologic;

ABUR UZAT (mort, evacuat) reprezintă aburul rezultat în unna unui proces de destindere sau încălzire;

ABUR PRELEVAT (abur de priză) este în general abtmll destinat utilizării ca agent de încălzire sau altor diverse utilizări şi provine din abur motor care se destinde într-o turbină. Sistemul este întâlnit în special în centralele electrice şi de termoficare (CET) dotate cu turbine în care aburul cu parametrii foarte ridicaţi se destinde la presiuni scăzute. Pentru a obţine abur la anumite valori ale parametrilor de stare, plasate între valorile parametrilor de intrare şi cele de ieşire, turbinele pot fi dotate cu prize reglabile (echipate cu regulatoare de presiune) sau cu prize nereglabile . Presiunea aburului prelevat poate fi menţinută constantă în turbinele dotate cu prize reglabile (echipate cu reglat oare de presitme) sau se modifică odată cu modificarea sarcinii turbinei la cele cu prize nereglabile.

21

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Abur proaspăt

Pi, Ti

Abur de priză (1)

P j <Pi

Spre con-

sUlmitori

TI <Ti

Abur de priză (2

P 2 <P I

T 2 <TI

Abur uzat

p[ < P 2

T[ < T2

Figura 2.2 Schema de principiu a unei turbine prevăzute cu două prize de abur prelevat

Posibilitatea prelevării aburului din turbine este foarte avantajoasă din punct de vedere al flexibilităţii utilizării aburului ca agent de încălzire şi ca agent motor, existând posibilitatea să se modifice ponderea celor două -utilizări în funcţie de cerere. În figura 2.2 este prezentată schema de principiu pentru o turbină care produce la ax lucru mecanic, Lt şi din care se prelevează două categorii de abur de priză.

ABUR LAMINAT este aburul obţinut la o anumită presiune dintr- un abur cu presiune mai mare prin laminare teoretic izentalpică şi adiabată. Din punct de vedere energetic producerea aburului laminat nu este recomandabilă deoarece se produce o degradare a unui abur cu parametrii ridicaţi. Justificarea utilizării aburului laminat este dată de existenţa anumitor consumatori cu cerinţe stricte legate de calitatea aburului şi de dispunerea doar de abur cu parametri mai ridicaţi decât cei necesari consumului.

22

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Figura 2.3 conţine schema de principiu a unei staţii de reducere - răcire destinată obţinerii de abur laminat, cu anumiţi parametri impuşi, dintr-un abur viu cu parametri mai ridicaţi. Robinetele de laminare sunt În diverse variante constructive care pennit reducerea presiunii În trepte. Dacă se doreşte obţinerea În paralel a mai multor calităţi de abur laminat sau dacă debitul de abur ce trebuie laminat depăşeşte cantitatea

multe

maximă a unui reductor (aproximativ 3 t1h) se pot monta mai

robinete de laminare În paralel. În cazul În care raportul presiunilor de intrare - ieşire depăşeşte valori

de ordinul 15-20 este necesar să se monteze mai multe robinete de laminare în serie.

Abur viu

: - -- - -- - - ---- -5-~-

- 4- --:

Apă de răcire

---f--:

I

I

I

I

I

I

I

I

1. Robinet de laminare abur;

Abur laminat

spre consumatori

2. Robinet de reglare debit apă de răcire;

3. Robinete mecanice de izolare;

4. Cameră de amestec;

5. Reglator de presiune;

6. Reglator de temperatură.

i'lgura 2.3 Schema unei instalaţii de reducere - răcire

În tabelul 2.2 apare şi categoria abur deşeu, care rezultă În numeroase procese tehnologice ca produs secundar neutilizabil, care pune probleme

23

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

bazate de îndepărtarea din instalaţie şi evitarea poluării mediului înconjurător. De exemplu, într-o rafinărie, în instalaţia de cocsare întârziată se obţin cantităţi semnificative de abur deşeu la răcirea şi striparea masei de cocs din camerele de cocsare, înainte de forarea şi tăierea hidraulică. De asemenea, în instalaţiile în care mai există răcitoare cu apă, tip cadă cu serpentină scufundată, rezultă cantităţi însemnate de abur deşeu prin vaporizare la suprafată. În general, dacă pi~rderile sunt semnificative din punct de vedere economic se pot concepe sisteme de recuperare a condensului provenit din aburul deşeu.

2.1 Caracterizarea sistemelor apă-abur

Datorită multiplelor aplicaţii, în diferite domenii, sistemul apă-abur este agentul termoenergetic cel mai studiat şi riguros caracterizat. Valorile parametrilor de stare si ale parametrilor de proces trebuie să fie cunoscute cu exactitate pentru a putea proiecta şi opera sistemele termoenergetice în condiţii optime din punct de vedere tehnico-economic. Proprietăţile termoenergetice ale sistemului apă-abur sunt accesibile în trei variante, acestea punând în evidenţă anumite aspecte particulare.

Prima variantă este cea a relaţiilor de calcul pentru proprietăţile termofizice. Principalul avantaj al acestei variante este acela că permite utilizarea uşoară în programele de calcul. Exactitatea calculelor folosind relaţiile analitice este cea a preciziei relaţiilor de recurenţă deduse pe baza valorilor experimentale.

A doua variantă prin care se pot obţine valorile parametrilor de stare ale sistemelor apă-abur este cea a tabelelor termodinamice, accesibile În numeroase lucrări de specialitate. Avantajul tabelelor este acela că ele pot cuprinde valori experimentale sau valori obţinute În urma prelucrării primare a datelor experimentale. Un alt avantaj al utilizării tabelelor termo-dinamice este acela al comodităţii obţinerii valorilor anumitor parametri cu o precizie suficient de ridicată.

24

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

A treia variantă_de obţinere a parametrilor de stare ai sistemului apă-abur şi de evidenţiere a transformărilor pe care le parcurge sistemul este cea a diagramelor termodinamice. Dezavantajoase prin imprecizia citirilor subiective pe grafice,

diagramele termodinamice

prezintă marele

avantaj al surprinderii

comportamentului

tennodinamice. Deoarece relaţiile de calcul pentru proprietăţile termofizice şi tabelele termodinamice specifice sistemului apă-abur sunt accesibile În numeroase lucrări de specialitate, În continuare vor fi prezentate În detaliu diagramele termodinamice. De asemenea vor fi exemplificate şi principalele transformări pe care le suferă sistemul apă-abur în aplicaţiile industriale, cu reprezentările specifice În diagramele reprezentative.

sistemului

apă-abur

În timpul transformărilor

25

TERMOENcRGETICA PRELUCRĂRII PETROLULill

2.1.1 Diagrama presiune- temperatură

În figura 2.4 este prezentată diagrama P-t în care se disting două puncte, trei curbe şi patru domenii caracteristice. Punctele caracteristice sunt:

- Punctul

triplu,

T, cu coordonatele:

P1=622 N/m 2 ,

t1=0,01oC, în care coexistă la echilibru cele trei sări de agregare: solidă, lichidă şi vapori.

- Punctul critic, C, cu coordonatele P c =221.10 5 N/m 2 , te=374°C, definit ca fiind punctul cu temperatura maximă la care se poate face condensarea prin comprimarea izotermică, iar proprietăţile fazei de vapori coincid cu cele ale fazei lichide. Curbele caracteristice sunt cele care despart wnele stărilor de agregare. Curba lichid-vapori este mărginită de punctele triplu şi critic iar curbele solid-vapori şi solid-lichid sunt semimărginite doar de punctul triplu. Trecerile sistemului peste curbele de echilibru se realizează cu schimb de căldură latentă specifică fiecărei transformări. Aceste transformări de fază poartă denumiri specifice: a - sublimare, b - desublimare, c - topire, d - solidificare, e - vaporizare, f - condensare. Pentru stabilirea numărului de parametri care definesc sistemul Într-o anumită stare se utilizează legea fazelor:

L+F =C+2,

(2.2)

în care termenii au următoarele semnificaţii:

L

independenţi) F - munărul de faze În echilibru, C - numărul de componenţi din sistem. Aplicată pentru punctul triplu, legea fazelor stabileşte:

-

numărul

de grade

de libertate

(numărul de parametri

L + 3 = 1 + 2 -7 L = O,

ceea ce confinnă că punctul triplu nu are nici un grad de libertate, poziţia lui este unic determinată.

26

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

]Pc ----------.-----

1,013.10 5

]PŢ

@

1

2

o

tr

~'

10)

100

6

@

Figura 2.4 Diagrama presiune - temperatură pentru sistemul apă-abur

Zonele caracteristice sistemului corespund stărilor de agregare:

S

- Starea solidă corespunde valorilor ridicate ale presiunii ŞI valorilor scăzute ale temperaturii.

V

- Starea de vapori corespunde valorilor de presiune scăzută ŞI temperaturilor mai mici decât temperatura punctului critic.

G

- Starea de gaz corespunde sistemului cu temperaturi mai mari decât temperatura critică.

L - Starea lichi dă corespuride

zonei dintre curba de echilibru lichid -

solid şi curba de echilibru lichid - vapori ]Pentru un punct aflat pe o curbă specifică (exemplu punctul A de pe curba de echilibru solid - vapori) legea fazelor stabileşte:

L+2=1+2

27

~L=1.

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLlJLUI

curbele de

echilibru este necesar să se stabilească un grad de libertate (un parametru, de exemplu: temperatură sau presiune). Pentru un punct aflat Într-o zonă specifică unei anumite stări de agregare (exemplu punctul B din zona de vapori) legea fazelor stabileşte:

Rezultă faptul că pentru a stabili lli punct pe una dintre

L + 1 = 1 + 2 7 L = 2.

Rezultă necesitatea stabilirii a doi parametri de stare pentru a defini poziţia punctului respectiv. În diagrama P-t, specifică sistemului apă-abur din figura 2.4, este prezentată o serie de transfOlmări izobare ale unei cantităţi de apă, m din starea solidă (1) până În starea gazoasă (6). Valoarea presiunilor la care se consideră transformările este presiunea de atmosferă (P = 1,013 .10 5 N/m 2 ). În figura 2.5 este prezentată variaţia temperaturii masei de apă, In, supusă transformărilor izobare, În timp. Pe diagramă sunt trecute şi tipurile de căldură schimbate În timpul transformărilor.

t

~ ------------------------------------------------

6

~;c -----------------------------------------~;'

tfierbere=

IOOoC

2

4

_

\ Qlatentă topire

1 Qsensibilă gheaţă

4'

Qsenslbilă abur

timp

Figura 2.5 Variaţia temperaturii În timp Într-o tl'ansformare izobară, din starea solidă (1) În starea vapori (6)

28

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Căldura transferată cantităţii de apă m, pentru a se transforma din starea 1 (gheaţă) în starea 6 (gaz) va avea expresia:

Q = Qsensibilăgheaţă+ Qatentătopire+ Qsensibilăapă+ Qatentăvaporizare+ Qsensibilăabur= m. [Cgheţă. (4o p ire-tl)+ +Lt+Capă-(tfierbere- ttopire)+Lv +C pabur'(16- tfierbere), (2.3)

în care termenii au următoarele semnificaţii:

m - cantitatea de apă supusă transformărilor,

cgheţă,Capă- călduri specifice masice pentru apa în stare solidă şi lichidă,

c p abur- căldura

Lt, Lv - călduri latente specifice de topire şi vaporizare, pentru apă.

t - temperaturi corespunzătoare transformărilor din figurile 2.4, 2.5.

specifică izobară a apei în fază vapori

2.1.2 Diagrama presiune - volum specific

În figura 2.6 este prezentată calitativ diagrama p-v pentru sistemul

apă- abur. Diagrama este mult utilizată pentru determinarea proprietăţilor fizice

de stare ale aburului şi pentru reprezentarea transformărilor din ciclurile motoarelor termice. Punctele A şi B corespund punctului triplu al apei iar punctul C corespunde stării critice. Curba AC se numeşte curba punctelor de fierbere şi corespunde stării lichide la punct de fierbere, iar curba BC se numeşte curba punctelor de rouă şi corespunde stării de vapori (abur) la punct de condensare. Zonele din diagramă corespund stării de lichid subrăcit, notată L, în stânga curbei AC şi stării de vapori supraîncălziţi, notată V, în dreapta

curbei BC. Deasupra

gazoasă. Între curbele AC şi BC sistemul se găseşte în dublă fază, lichid şi

vapori, L+V, stare cunoscută sub munele de abur umed. Izotermele au o variaţie diferită în zonele specifice diagramei. În zona corespunzătoare stării lichide izotermele sunt practic drepte, foarte apropiate de verticală, ceea ce denotă o variaţie foarte mică a volumului specific în funcţie de presiune pentru apa lichidă.

izoterm ei critice (te) sistemul se consideră în stare

29

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

P

Pc -----

-

p

L

J I

I

,

I

,

,
I

,

, ,

I \

I

I

\

\

,

1

\

I

,

, ,

\

,

\

\

\

I

\ \ \

LV\

 

"

 

\

\

\

\

\

\

,

\

\

 

\

,

 

,

,

I

I

,

,1

\'

'

'\

\

T = const.

1

I

I

.

( h

I

I

\

'

"

\

\

1\

: \x=O,5

I

x=O

:x=O,25

1

I

"x=O 15

'".

\

'

I

I

~-- ~-------'-_\_--~----~~--------

I

1

I

v

\

\

I

v"

A v'

B

v

Figura 2.6 Diagrama Presiune -Volum specific pentru sistemul apă-abur

dublei faze izoterm ele coincid cu izobarele, iar în zona de

. vaporiAsupraîncălziţi şi gaz variaţia este hiperbolică. In diagrama P-v sunt, de asemenea prezentate şi curbele de izotitlu în zona corespunzătoare dublei faze . . Titlul de valori, corespunzător unui amestec de lichid şi vapori, reprezintă fracţia masică a vaporilor:

În zona

m v

x=----

m L +m v

(2.4)

30

TERMOENERGETICA PRELUcRĂRII PETROLULU1

în care:

x - titlu de vapori,

mv

- masa vaporilor în amestec,

mL

- masa lichidului în amestec.

Pe curba punctelor de fierbere titlu de vapori are valoarea zero (x=O), iar pe curba punctelor de rouă titlul de vapori va avea valoarea 1 (x= 1). Pentru un punct oarecare din zona aburului umed, P, titlul de valori

se stabileşte geometric pe baza aditivităţii volumului specific amestecului.

Pe cuba AC volumul specific şi toate celelalte proprietăţi (entalpie,

entropie) convenţional primesc indicele prim, iar pe curba BC primesc indicele secund. Volumul specific corespunzător stării din punctul P, figura 2.6, va fi:

v = :L/Vi . gJ = v'(l- x) + v".x = v' + x(v"-v')

(2.5)

Rezultă:

Pe baza acestui

v-v'

x=--== V"_V'

PM

M.N

(2.6)

tip de relaţie se pot scrie şi expresiile entalpiei

specifice (i); entropiei specifice (s) şi energiei interne (u), în funcţie de valorile de pe curbele de echilibru şi titlul de vapori:

i = i' + x(i" - i') = i' + x.r

(2.7)

 

r

s=s'+ x

.(s" -s')=s'+

x.- T

(2.8)

u = u' + x(u"-u') = u' + x.ri

(2.9)

r - reprezintă căldura latentă specifică de yaporizare şi poate fi

descompusă în doi termeni: ri - căldură latentă internă de vaporizare,

corespunzătoare

căldura latentă externă de vaporizare, corespunzătoare energiei efectuării

lucrului mecanic de dilatare de la y' la y" , (re = p.( y" -v')).

învingerii forţelor de atracţie dintre molecule (u"-u') şi r e -

r = i" - i' = (u"+ p'v") - (u'+ p.y') = u" - u' + p(v" -v') = ri + r~ (2.10)

În figura 2.7 sunt trasate pentru apă variaţiile căldurilor latente specifice (r, ri, re) în ftfficţie de temperatură.

31

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2500

kJlkg

2000

1500

1000

500

o

o

100

r e =

"

v-v

)

200

300

t cr = 374

o

Figura 2.7 Variaţia căldurilor latente specifice ale apei cu temperatura

2.1.3 Diagrama temperatură-entropie

Diagrama T -s este una dintre cele mai utile diagrame atât pentru sistemul apă-abur cât şi pentru alte substanţe, deoarece permite reprezentarea foarte sugestivă a ciclurilor termodinamice ale instalaţii lor tip pompă de căldură şi instalaţii frigorifice. În figura 2.8 este prezentată diagrama T-s pentru sistemul apă-abur. Punctele A şi B corespund stării punctului triplu, iar punctul C coresptmde stării punctului critic. Curbele AC şi BC separă zona cuprinsă Între izotenna punctului triplu şi izoterma punctului critic În trei domenii corespullzând fazei lichide (L), lichid şi vapori (L+V) şi vapori (V). În zona aburului umed sunt trasate şi curbele de titlu constant (x= constant).

32

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRfI PETROLULUI

lzobarele În zona apei lichide se confundă practic cu curba punctelor de fierbere AC, În zona aburului umed sunt drepte orizontale (coincid cu izotermele) iar În zona aburului supraÎncălzit au o variaţie exponenţială. Diagramele T-s pentru abur, trasate cantitativ, sunt disponibile la dimensiuni mari şi cuprind practic variaţia celor mai impOiianţi parametrii de stare.

t, (0

te -- - - - -- \ \ \ I~\ I~\ I I \ I
te --
-
-
-
--
\
\
\
I~\
I~\
I
I
\
I
\
,
J
x
;
0,5 J
\
x
I
I
\
_
.t
I
"
L-I
I

A

o

\

\

\

= 0,6

\

\

x = 0l~

" ~

_

B

S ,kJ I kg.K

Figura 2.8 Diagrama temperatură - entropie pentru apă

În figura 2.9 sunt trasate calitativ curbele corespunzătoare volumului specific şi entalpiei specifice. Utilitatea deosebită a diagramei T-s derivă din faptul că aria suprafeţelor dintre curbele transfonnărilor şi abscisă are semnificaţia unei călduri schimbate În timpul transformărilor. O problemă delicată În utilizarea diagramei T -s pentru apă este legată de alegerea bazei de referinţă pentru entropie.

:13

1ERMOEh'ERGETICA PRELucRĂRII PETROLULUI

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a stabilit printr-o convenţie internaţională (în vigoare şi în prezent) ca entropia apei la OoC

(aproximativ temperatura punctului triplu, O,Ol°C) să fie considerată zero . . În 1911 Planck enunţă principiul al III-lea al termodinamicii, care

afrrinăcă

temperatura de O K entropia sistemului este So = o. În această situaţie în prezent se utilizează două baze de referinţă pentru entropie, una convenţională, la OOC şi una absolută la O K.

pentru un sistem monocomponent

în stare cristalină

la

. În figura 2.1 O se prezintă diagrama T -s pentru apă, de referinţă pentru entropie.

cu cele două baze

T,K

Tr A

o

v, m 3 lkg

-----

--

-~~~----- ------

~

B

s. kJlkg.K

Figura 2.9 Variaţia entalpiei specifice, i şi a volumului specific, v În diagrama T-s pentru sistemul apă-abur

34

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Transformări

~lim0l)

"

"

S=O (absolut)

T,K

o

c

273,16K

S=O (convenţional)

s, kJlkg.K

Figura 2.10 Bazele de referinţă pentru entropie În diagrama T-s pentru apă.

Menţinerea convenţiei cu s = O la h = O,OloC face ca În diagrama T-s curba de vaporizare să intersecteze ordonata la T = 273,16 K iar entropia apei În stare solidă să fie negativă, ceea ce nu este În concordanţă cu ecuaţia de definire a entropiei unde ambii termeni, 8Q şi T au valori pozitive când energia sistemului creşte. În practică sistemul apă-abur este utilizat ca agent termic la parametri corespunzători valorilor pozitive pentru entropie. Aria suprafeţelor cuprinse între curbele transformărilor, izotenna

T= O K şi verticalele corespunzătoare stărilor finale şi iniţiale

căldura schimbată Între sistem şi mediul Înconjurător. Figura 2.11 cuprinde o serie de transformări izobare care pornesc din punctul triplu (a) până în zona vaporilor supraîncălziţi (d):

încălzirea de la

reprezintă

- Căldura schimbată de unitatea de masă pentru

punctul triplu până la temperatura de fierbere Tb va fi :

(2.11 )

-i'. reprezintă entalpia specifică a apei lichide la punctul de fierbere;

35

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PETROLULUI

(2.12)

-r - reprezintă căldura latentă de vaporizare;

T,

T

b .-------------

o

o

b

c

Se

d

Figura 2.11 Reprezentarea În diagrama T -s a căldurilor schimbate de sistemul apă-abur În transformă riie izobare a-b-c-d

- Entalpia specifică a vaporilor de apă saturaţi; uscaţi (starea c):

i"=i'+r,

(2.13)

Căldura primită de unitatea de masă de abur saturat pentru supraîncălzire:

36

(2.14)

- Entalpia specifică a vaporilor de apă supraîncălziţi:

(2.15)

2.1.4 Diagrama presiune-entalpie

Figura 2-12 prezintă diagrama presiune-entalpie pentru sistemul apă-

abur.

p

Figura 2.12 Diagrama presiune-entalpie pentru sistemul apă-abur

Punctele A şi B corespund punctului

triplu iar C corespunde

punctului critic. Curba AC reprezintă curba de echilibru pentru lichid iar curba BC curba de echilibru pentru vapori. Cele două curbe împart diagrama în trei

37

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

zone corespunzătoare lichidului (L), stării În dublă fază (L+V) şi stării de vapori (V). În zona aburului umed sunt trasate curbele de titlu constant (x - constant). În diagramă apar şi curbele izotenne şi izoentropice.

2.1.5 Diagrama entalpie-entropie

Cunoscută sub numele de diagrama Mollier diagrama i-s pentru apă- abur este foarte utilizată, deoarece pennite citirea variaţiei entalpiei şi entropiei specifice În transformările tennodinamice.

1

kJ/k

o

A

O.

Pc

s,kJ/kg-K

Figura 2.13 Diagrama i - s (Mollier) pentru sistemul apă - abur

Diagrama prezentată în figura 2.13, are o serie de particularităţi În comparaţie cu celelalte tipuri de reprezentări:

38

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

- Curba de saturaţie a lichidului Începe În originea axelor (s=O, i=O);

- Punctul critic nu mai corespunde punctului de maxim al curbei de saturaţie;

- Zona dublei faze, lichid şi vapori este mărginită inferior de izoterm a şi izobara punctului triplu;

- În zona aburului umed izotermele şi izobarele au o variaţie liniară şi se suprapun, iar În zona aburului supraîncălzit variaţia lor se diferenţiază, izobarele au o variaţie puternic crescătoare, iar izotennele au o variaţie foarte lentă tÎnzând să devină orizontale deoarece la presiuni mici gazele reale tind spre gaze ideale pentru care temperatură constantă Înseamnă şi entalpie constantă;

- Curbele de titlu de vapori constant au o variaţie deosebită, impusă de alura curbei de echilibru pentru lichid (AC) şi curbei de echilibru pentru vapori (BC). În aplicaţiile practice se utilizează în special zona din dreapta plmctului critic, pentru care slmt trasate diagrame la o scară mărită ce permit citiri suficient de exacte. În aceste diagrame sunt trasate şi curbe de volum specific constant, astfel Îllcât un punct de pe diagramă poate fi caracterizat prin toţi parametrii de stare.

2.1.6 Diagrama temperatură-volum specific

În figura 2.1.4 este trasată curba de variaţie a temperaturii în funcţie de volumul specific pentru sistemul apă - abur. Deşi diagrama t-v este mai puţin utilizată În calculele instalaţiilor de forţă cu abur, ea este foarte utilă pentru stabilirea efectului Joule - Thomson. Diagrama conţine şi izobarele care În domeniul stării lichide se suprapune peste curba de echilibru, în domeniul aburului umed sunt orizontale, iar În domeniul aburului suprâmcălzit au o variaţie exponenţială.

39

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PETROLULUI

374,1

300

200

100

o

O v cr =0,00315 0,01

0,02

0,03

0,04

Figura 2.14 Diagrama Temperatură - Volum specific pentru sistemul apă-abur

40

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRJI PETROLULUl

2.17 Diagrama Entalpie-Temperatură

Diab'Tama entalpie-temperatură, prezentată În figura 2.15, deşi este mai puţin utilizată în aplicaţii, evidenţiază variaţia entalpiei sistemului apă- abur cu temperatura. În zona dublei faze, cuprinsă între curba punctelor de fierbere şi curba punctelor de rouă şi În zona stării de vapori şi gaze sunt trasate şi curbele izobare. În zona dublei faze izobarele sunt drepte veliicale cu lungimea proporţională cu căldura latentă de vaporizare.

t

Figura 2.15 Diagrama entalpie-temperatură

41

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2.2 Transformările stării aburului prin procese termodinamice elementare

În diferitele aplicaţii practice aburul îşi poate modifica starea prin procese tennodinamice specifice .

Prezentarea acestor transformări elementare În diferitele tipuri de diagrame pennite interpretarea şi caracterizarea proceselor întâlnite În utilizările tennoenergetice la nivel industrial.

Pentru exemplificarea principalelor

tipuri

de

transformări

termodinamice se va analiza cazul trecerii unei cantităţi masice din starea (1) corespunzătoare domeniul aburului umed (titlul XI) Într-o stare (2)

corespunzătoare domeniului aburului suprârncălzit .Pe fiecare diagramă va apare trasată cu linie plină curba de izoproprietate .

2.2.1 Transformarea izotermă

În figurile 2.16 a,b,c este prezentată transformarea izotennă (1) -(2) În diagramele T -s , P-v şi i-s În funcţie de tipul diagramei transformarea are o anumită variaţie În zona aburului umed şi o altă variaţie în zona aburului supraîncălzit .

T

(a)

c

I

I

,

I ,

,

I

\Xl

, ,

s

P

(b)

v

(c)

Figura 2.16. Transformarea izotermă (1)4(2) în (a) T-s, (b) P-v, (c) i-s

42

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Pe parcursul transformării izoterme (l )~(2) sistemul produce sau consumă lucru mecanic (în funcţie de sensul de parcurgere) , schimbă căldură cu mediul înconjurător (qI2) şi îşi modifică energia internă (~u ;tO) Variaţia energiei interne este:

Căldura schimbată cu mediul înconjurător este:

"

'------/

iar lucrul mecanic este dat de relaţia :

2.2.2 Transformarea izobară

(2.17)

(2.18)

În figurile 2.17 a,b,c transformarea izobară (p=constantă) (1)~(2) este

• reprezentată În diagramele: P-s , T-s , Î-s

p

(a)

v

(b)

s

(e)

s

Figura 2.17. Transformarea izobară (l)~(2) reprezentată În diagramele P-v , T- s, i-s

43

1ERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Variaţia energiei interne poate fi exprimată în funcţie de parametrii de stare:

bu = U2 - UI = b + P2V2- h - PIVI = b - il + P(V2- V I)

=bi + pbv

Lucrul mecanic schimbat cu mediul va fi :

iar căldura schimbată în proces :

(2.21)

2.2.3 Transformarea adiabatică

Transformarea adiabată sau izoentropică se realizează rară transfer de căldură Între sistem şi mediul înconjurător (q12 = O) . Lucrul mecanic produs sau consumat În timpul procesului este cantitativ egal cu variaţia energiei interne . În figurile 2.18 a,b,c sunt prezentate variaţiile stării aburului într-o. transformare adiabatică Între punctul (1) şi punctul (2) în cele trei tipuri de diagrame : T -s , i-s , P-v .

T

(a)

s

(b)

p

(c)

v

Figura 2.18. Transformarea adiabată(1)~(2)reprezentată În diagramele T-s, i-s, P-v

44

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Expresiile lucrului mecanic şi ale variaţiei energiei interne pentm transformarea adiabată sunt următoarele :

(2.22)

(2.23)

2.2.4 Transformarea izocoră

În timpul unei transfermări izocore v = constant , se modifică

temperatura şi presiunea

, iar lucrul mecanic

schimbat cu mediul

înconjurător este nul (lI 2= O). În figurile 2.19 a,b,c, sunt prezentate În diagramele P-v , T-s , i-s transfonnările izocore Între stările (1) şi (2).

P

 

2

v

s

s

(a)

(b)

(c)

Figura 2.19. Transformarea izocoră (1) ~ (2) reprezentată În diagramele P-v , T-s şi i-s

Se observă în figura 2.19.b (T-s) la trecerea peste curba punctelor de

rouă (x =1) faptul că izocora înregistrează o schimbare concavitate.

Variaţia energiei interne În timpul transformării constant) Între punctele (1) şi (2) va fi :

bruscă de pantă şi

izocore (v =

~u = U2 - UI = i 2 + P2V - (il + PIV) = i 2 - il + V(P2 - PI) = ~i + v~p

(2.24)

45

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

2.3 OBŢINEREA ABURULUI LA NIVELUL UNEI RAFINĂRII DE PETROL

Necesarul de abur la nivelul unei rafinării este acoperit În principiu din trei surse :

1. Abur provenit din recuperări de' căldură din fluxuri tehnologice cu temperaturi ridicate.

2. Abur produs în cazane cu focar;

3. Abur de "import", provenit de la Centralele Electrice şi de termoficare Primele două surse de abur presupun organizarea la nivelul rafinăriei a unui sistem de producere de apă demineralizată necesară alimentării generatoarelor de abur. Schema de tratare a apei este dependentă de calitatea acesteia, implicit de sursa de provenienţă (puţuri, râuri, lacuri).

2.3.1 Principalele tipuri de cazane pentru obţinerea aburului utilizate În rafinăriile de petrol

Cazanele pentru produs abur se clasifică după numeroase criterii,

unele consacrate şi prezentate în normele tehnice, iar altele impuse mai

mult în practică.

.

Câteva tipuri de clasificări ale cazane lor de abur sunt următoarele:

- După posibilitatea de deplasare: stabile şi transportabile;

- După sursa de energie: cu combustibili fosili (gazoşi, lichizi, cărbuni), cu energie electrică, cu energie solară etc.;

- După modul de circulaţie a apei: cu circulaţie naturală sau cu circulaţie forţată;

- După presiunea aburului produs: de joasă presiune(l-6 bar), de medie presiune (6-64 bar), de înaltă presiune (peste 64 bar);

- După volumul de apă conţinut: cu volum mare sau cu volum mic de apă (se consideră cazane cu volum mare de apă cazanele la care raportul dintre volumul de apă conţinut şi suprafaţa de Încălzire este mai mare de 0,026 m 3 /m\

- După gradul de pericol în exploatare cazanele se clasifică în patru clase în funcţie de valoarea parametrului

46

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

x = V(ts-100),

(2.25)

în care Veste volumul de apă din cazan, iar 1s este temperatura de saturaţie a aburului, exprimată în °c.

Tabelul 2.3 Clasificarea cazanelor În funcţie de pericolul În exploata re

Parametrul x

Peste 150

75 -150

25 -75

80025

Clasa cazanului

II

li

IV

În funcţie de acest criteriu de clasificare cazanele cu circulaţie forţată cu debitul nominal mai mic de 10 t/h sau sarcina termică mai mică de 5 Gcal/h, precum şi supraîncălzitoarele independente la orice debit intră în categoria a fi-a de clasificare. De asemenea, sunt incluse automat în categoria a IV-a cazanele cu ţevi de fum (ignitubulare) cu suprafaţa de cel mult 30 m 2 , conţinutul de apă mai mic de 50 l/m 2 suprafaţa de încălzire şi presiunea nominală mai mică de 6 bar. Tot în clasa a IV-a sunt incluse direct şi cazanele acvatubulare cu suprafaţa de încălzire de cel mult 50 m 2 cu presiunea nominală mai mică de 6 bar, construite din ţevi cu diametrul exterior mai mic decât 51 mm. Cazanele de abur cele mai răspândite în rafinăriile de petrol sunt cele care recuperează căldură din fluxurile tehnologice lichide cu temperaturi ridicate, apoi recuperatoarele de căldură din gazele de ardere de la cuptoarele tehnologice (amplasate în secţia de convecţie sau amplasate independent lângă cuptor). La rafinăriile care nu au în apropiere o Centrală Electrică şi de Termoficare (CET), de la care să preia o mare parte din aburul necesar proceselor tehnologice, se întâlnesc cazane de abur cu focar, de diferite tipuri şi capacităţi, în funcţie de necesităţi şi în funcţie de perioada în care au fost construite. În continuare se vor prezenta pe scurt schemele de principiu, modul de lucru şi principalele relaţii pentru calculul termic la cazanele recuperatoare de căldură din fluxuri telmologice lichide şi din gazele de ardere de la cuptoarele tehnologice, precum şi câteva tipuri de cazane cu focar.

47

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Cazane recuperatoare de' căldură din fluxurile lichide

În instalaţiile tehnologice sunt fluxuri lichide cu temperaturi ridicate care trebuie răcite. Dacă nu este posibilă răcirea prin sistem regenerativ se poate recurge la recuperarea de căldură prin generarea de abur saturat. În figura 2.20 este prezentată schema de principiu pentru un schimbător de căldură cu spaţiu de vapori tip cazan de abur saturat. Fasciculul de tuburi este în majoritatea cazurilor construit din tuburi tip U sau cu cap mobil. Mantaua generatorului de abur este prevăzută cu spaţiu de vapori, necesar separării picăturilor fme de apă lichidă din fluxul de abur. Pentru eliminarea avansată a urmelor de apă lichidă mantaua generatorului este prevăzută cu un dom în care se montează un demister. Generatorul este prevăzut cu sistem de reglare a debitului apei de alimentare în funcţie de nivelul apei lichide în spaţiul din manta. De asemenea generatorul este dotat cu o supapă de siguranţă şi un manometru pentru indicarea' presiunii. Pentru diminuarea pierderilor de căldură de la cazan spre mediul înconjurător atât mantaua cât şi capul de distribuţie sunt izolate termic.

48

TERMOENERGETICA PRELUcRĂR11 PETROLULUI

Flux tehnologic

lichid cald

tc,

tC 2

r-

I

1. supapă de siguranţă

2. manometru

3. demister

4. regulator de nivel

Abur saturat

t =t

$

Figura 2.20 Schema de principiu a unui cazan de abur recuperator de căldură dintr-un flux lichid cald

Calculul termic pentru un astfel de cazan cuprinde relaţii de bilanţ şi relaţii de transfer de căldură.

Bilanţul termic global:

Căldura cedată de fluidul cald:

Căldura primită de apă:

49

(2.26)

(2.27)

(2.28)

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În relaţiile precedente simbolurile au următoarele semnificaţii:

- m e , ma - debitele masice ale fluxului cald şi ale apei care se transformă În abur;

- Ce,Capă- căldurile specifice ale fluxurilor;

- i - entalpia specifică fluxurilor masice;

- Lv - latenta de vaporizare a apei la presiunea din circuitul apă- abur;

- te, t s - temperatura aburului la ieşire, egală cu temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii din circuitul apă-abur;

- ti -

temperatura apei la intrarea în aparat;

tel' te, - temperaturile fluxului cald la intrarea şi ieşirea din cazan.

Transferul global de căldură Între cele două fluxuri

(2.29)

- Q - sarcina termică a cazanului, egală cu fluxul termic cedat de fluidul cald (Qcedat);

- Ked - coeficientul global de transfer de căldură între cele două fluide. Acest coeficient global de transfer de căldură poate fi exprimat În funcţie de rezistenţele termice care se opun transferului de căldură:

k d = -------------

1

c

(~).

ai

de +R

de +~ln

de +R

di

d, di

2A o

di

de

+~

a e

(2.30)

În figura 2.21 sunt prezentate mecanismele de transfer de căldură care se produc la schimbul de căldură dintre cele două fluide.

50

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PElROLULU1

Q

Figura 2.21 Mecanismele transferului de căldură dintre fluidele cald şi rece separate de peretele metalic al tuburilor

Termenii

care apar în figura 2.21 şi relaţiile

următoarele semnificaţii:

2.29, 2.30 au

- a.i - coeficientul de transfer de căldură prin convecţie între fluidul cald şi peretele interior al tuburilor;

- Ac, - conductivitatea termică a oţelului din care slmt confecţionate tuburile;

- <Xe- coeficient de transfer de căldură la exteriorul tuburilor (convecţie la fierbere, corectată pentru fasciculul de tuburi);

depunerilor pe suprafaţa

- Rli, RIe - rezistenţele termice ale

interioară şi exterioară a tuburilor;

- te, t r - temperaturile medii ale fluidului cald şi rece;

- tpi, t pe -; temperaturile medii ale peretelui interior şi exterior ale

tuburilor;

- di, de - diametrele interior şi exterior ale tuburilor;

- Ae - aria de transfer de căldură a tuburilor din fascicul,

(2.31)

de = diametrul exterior al tuburilor; Lt = lungimea medie a tuburilor; nI = numărul de tuburi din fascicul;

51

TERMOEl'I.'ERGETICA PRELUCRĂRII PETROLuLUI

- ~tmed - diferenţa medie de temperatură dintre fluxurile care schimbă căldură.

Figura 2.22 Variaţia temperaturilor fluxurilor care schimbă cildură în cazan

Din bilanţul termic

parţial pe zona vaporizării

se calculează

temperatura fluxului cald t x • corespunzătoare începerii vaporizării apei.

 

ma.L v

t

=t

---

 

x

o,

mo.c o

(2.32)

(2.33)

Căldura corespunzătoare zonei de încălzire a apei de la temperatura de intrare până la temperatura de saturaţie va fi:

(2.34)

Cunoscând temperaturile extreme şi intermediare ale fluxurilor cald şi rece se calculează diferenţele de temperatură ~tm , ~tx ,~tM (Figura 2.22)

în funcţie de care se

întregul aparat:

calculează ~tm log pentru fiecare zonă şi ~tmedpentru

- pentru zona de încălzire până la temperatura de saturaţie:

52

(2.35)

TERMOEl\i'ERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

- pentru zona de vaporizare:

.M -M ~t - M x n~og(v) - ~t ln--M- ~tx - pentru întregul aparat:
.M -M
~t
-
M
x
n~og(v) -
~t
ln--M-
~tx
- pentru întregul aparat:
Q
~t_d =
Q
Q
s_+
v_
Mmlog(s)
~tmlog(v)

(2.36)

(2.37)

Generatoare de abur cu recuperare de căldură din gazele de ardere de la cuptoarele tehnologice

În rafinăriile de petrol sunt relativ puţine cazurile în care se recuperează căldură din fluxuri tehnologice gazoase pentru generare de abur. În schimb sunt foarte răspândite situaţiile în care se recuperează căldură pentru generare de abur sau supraîncălzire de abur din gazele de ardere de la cuptoarele din instalaţiile telmologice.

ale

cuptoarelor, la nivele de temperatură ale gazelor de ardere de ordinul 600 - 300 Dc. Variantele constructive sunt foarte numeroase, depinzând În mare măsură de disponibilul de căldură existent în fluxul de gaze de ardere şi de nivelul de temperatură la care se găseşte această căldură. Serpentinele utilizate au dimensiuni impuse de geometria secţiei de convecţie unde sunt plasate, de sarcina termică şi de temperaturile fluxurilor care schimbă căldură. Tuburile pot fi normale, cu suprafaţa lisă sau sunt tuburi cu suprafaţa exterioară extinsă prin dispunerea de aripioare transversale confecţionate

din tablă de oţel refractar. În cadrul instalaţiilor tehnologice mari din rafinăriile de petrol (DA V, Cocsare, CC, Re) cuptoarele de încălzire şi vaporizare a materiei prime sunt prevăzute cu recuperatoare de căldură pentru generare de abur saturat şi supraîncălzit. Aburul produs este introdus în reţelele de abur ale rafinăriei, corespunzătoare calităţii pe care acesta o are.

Aceste recuperări

se realizează

în secţiile

de convecţie

53

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRll PETROLULUI

Toate instalaţiile tehnologice din rafinării sunt şi mari consumatoare

de abur de diferite calităţi. Aburul produs în cadrul instalaţiei

compensa total sau parţial necesarul acesteia. Dacă se produce mai mult abur decât cel ce se consumă într-o instalaţie atunci aceasta devine "exportatoare" de abur pentru alte instalaţii din rafinărie, iar dacă se produce mai puţin decât cel necesar consumului atunci instalaţia pe ansamblu este "importatoare de abur". In figurile 2.23 şi 2.24 sunt prezentate schemele de principiu pentru două tipuri clasice de recuperatoare de căldură, cu generare de abur din

gazele de ardere ale cuptoarelor tehnologice. În figura 2.23 este prezentat cel mai simplu sistem de recuperare de căldură din gazele de ardere, prin supraîncălzire de abur saturat mned sau

poate

uscat. Serpentina se poate plasa (în faza de proiectare a cuptorului) între două tronsoane ale serpentinei de încălzire a materiei prime sau prima serpentină dinspre secţia de radiaţie a cuptorului. Serpentina poate fi alimentată cu abur saturat umed sau uscat, cu temperatura şi presiunea corespunzătoare echilibrului. Aburul se transformă până la ieşire în abur supraîncălzit corespunzător presiunii de la intrare, diminuată cu căderea de presiune din serpentină. În figura 2.24 se prezintă schema unui sistem complet de producere a aburului supraîncălzit pornind de la apă subrăcită.

Sistemul este format din trei pachete

se serpentine numite:

Economizor, E, Vaporizator, V, şi supraîncălzitor, S, aşezate în această

ordine la temperat uri crescătoare ale gazelor de ardere.

apa, pompată cu pompa P p1 , este

încălzită până la temperatura de fierbere corespunzătoare presiunii de la refularea pompei P p ], mai puţin căderea de presiune din serpentină.

În serpentina economizorului

54

lERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Sectiede/

convectie

Serpentină

suprâmcâJzitâ

t91

gaze de

ardere

Abur saturat

t s

Abur supraîncă1zit

tas

Figura 2.23 Schema unui recuperator de căldură cu generare de abur supraîncălzit

Dacă suprafaţa de schimb de căldură. a serpentinei nu este suficientă pentru transferul de căldură necesar, apa de alimentare nu ajunge la temperatura de fierbere. În această stare puţin subrăcită, apa este introdusă în vasul separator unde prin amestec cu apa şi aburul aflate în stare de echilibru produce condensarea unei cantităţi de abur până se încălzeşte la temperatura de fierbere. Dacă suprafaţa de schimb de căldură a serpentinei Economizor este mai mare decât cea necesară încălzirii până la punctul de fierbere, atunci vaporizarea începe să se producă în ultimile tuburi din serpentină. A doua serpentină, Vaporizator, se alimentează cu pompa P p2 sau prin tennosifonare, cu apă la PlillCt de fierbere din baza tamburului. Circulaţia prin serpentină se realizează ascendent (curgere global echicurent cu gazele de ardere).

55

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLUU!I

Zoni de

convectr

0

(0

!li,

ta,

!li,

tg,

gaze de

ardere

Pp,

Pp,

Api de alinenlare

ma, ta 1

Vas separator

(I',ml"••)

Abur suprafuc!lzi

mast(),t~

Abur saturat

ma$at'~al

Figura 2.24 Schema unui recuperator de căldură cu generare de abur saturat şi supraîncălzit din apă subrăcită

Căldura transferată de la gazele de ardere este preluată de apă sub formă de căldură latentă de vaporizare, temperatura apei rămâne constantă. Din debitul de apă care circulă prin serpentină se vaporizează doar o parte (20 - 40 %), astfel încât în amestecul de Ia ieşirea din serpentină faza continuă este apa lichidă, iar aburul este faza dispersă. Serpentina nu se dimensiohează pentru o vaporizare completă deoarece în această situaţie debitul volumic de vapori la ieşire ar fi foarte mare, ceea ce ar presupune sau viteze liniare prea mari, implicit căderi de presiune prea mari, sau necesitatea măririi diametrului tuburilor din zona finală a serpentinei. Amestecul lichid-vapori (L - V) format în serpentina Vaporizator este introdus în tambur unde se separă, vaporii în partea superioară, iar lichidul în partea inferioară de unde se recirculă. A treia serpentină, Supraîncă1zitorul, este plasată la nivelul de temperatură cel mai ridicat al gazelor de ardere. Alimentarea se face cu abur saturat, sub propria presiune, din partea superioară a tamburului.

56

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

După preluarea

de căldură

de la gazele

de ardere,

aburul

supraîncălzit până la temperaturi de ordinul a 300 - 450 aC, se trimite consumatorilor. Dacă există cerere şi pentru aburul saturat, acesta se poate prelua din conducta care alimentează supraîncălzitorul şi livra consumatorilor.

Calculul termic al generatorului de abur

Bilanţul termic global:

Qcedat = Qprimjt + Qpicrderi

(2.38)

(2.39)

(2.40)

(2.41)

Qv =m •. L"'P

(2.42)

(2.43)

În relaţiile precedente termenii au următoarele semnificaţii:

- ID.ga, ma, m asup - debitele masice de gaze de ardere, apă de alimentare respectiv abur suprârncălzit;

specifică gazelor de ardere, respectiv apei şi

aburului, la temperatura t; - L vap - căldura latentă de vaporizare a apei la presiunea Ps şi temperatura de saturaţie, t s .

i~ ,i~~, i~ _ entalpia

Relaţii de transfer de căldură

Pentru fiecare serpentină din recuperator se poate scrie relaţia de

transfer de tip Newton.

57

.

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

(2.44)

Pentru fiecare zonă termenii vor avea indicele corespunzător.

- Q - sarcina termică a serpentinei;

- kect- coeficientul global de transfer de căldură;

- Ae - aria exterioară a tuburilor din serpentină;

- Lltmlog- diferenţa de temperatură medie logaritmică pentru fluidele din zona respectivă. Din relaţiile de bilanţ termic pe serpentine se pot calcula temperaturile gazelor de ardere În zonele de trecere dintre serpentine (tg2, tg3). În nmcţie de modul de curgere reciprocă Între fluxurile de gaze de ardere şi apă-abur se poate calcula diferenţa medie de temperatură, corespunzătoare pentru contracurent sau echicurent Încrucişat. În calculele de verificare tehnologică, marcate de erori experimentale, se acceptă pentru diferenţa medie de temperatură expresia diferenţei medii logaritmice Între diferenţele de temperatură de la capetele serpentinei În cazul curgerii ipotetice În contracurent pur. Aria de transfer de căldură se calculează în frmcţie de geometria serpentinei tipul tuburilor, numărul de tuburi, diametrul exterior etc. Pentru cele trei serpentine relaţiile de transfer de căldură au următoarele forme:

Relaţiile de transfer de căldură pentru cele trei serpentine se aplică În etapa de proiectare prin adaptarea valorilor recomandate pentru coeficiellţii globali de transfer de căldură şi calcularea ariei de transfer de căldură În funcţie de care se stabileşte geometria serpentinei.

-

Pentru ecollomizor

tg4

_tg3

~

ta 6. 11= tg4-tn

12t~

/

tg3-tg

(2.45)

(2.46)

Figura 2.25 Variaţia temperaturilor şi diferenţa de temperatură medie logaritmică În economizor

58

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRTI PETROLULUI

Pentru vaporizator

" t,

Lih = tg2-ts

(2.47)

(2.48)

Figura 2.26 Variaţia temperaturilor şi diferenţa de temperatură medie logaritmică În serpentina vaporizatorului

Pentru supraîncălzitor

(2.49)

(2.50)

Figura 2.27 Variaţia temperaturilor şi diferenţa de temperatură medie logaritmică În serpentina supraîncălzitorului

59

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

După realizarea serpentinelor, în timpul funcţionării, când se fac verificări tehnologice, din relaţiile de transfer de căldură se calculează coeficienţii globali de transfer de căldură, ale căror valori se apreciază prin comparaţie cu valorile considerate optime din punct de vedere tehnico- economlC.

Cazane de abur prevăzute cu focar

Cazane tip ABA (Agregat - Bloc -Abur)

Aceste cazane sunt construite pentru debite de abur saturat de: 0,4; 1; 2; 4 t/h. Ele sunt cazane de tip ignitubulare, cu volum mare de apă (figura

2.28). Constructiv sunt alcătuite dintr-o manta cilindrică orizontală În care se găsesc un arzător continuat cu un tub de flacără, două fascicule de tuburi prin care circulă gazele de ardere şi două cutii de Întoarcere pentru gazele de ardere. Cazanul conţinând o mare cantitate de apă la satmaţie dispune de

inerţie termică mare, ce îi permite să funcţioneze la sarcini variabile abur produs.

pe circuitul de apă se produce o

cantitate suplimentară relativ mare de abur prin creşterea vaporizării datorate diferenţei de entalpie care depăşeşte noua stare de saturaţie. Dezavantajul major al acestui tip de cazan este legat de inerţia mare ce se manifestă la pornire sau la schimbarea regimului de lucru. Cazanele tip ABA se construiesc În uzine specializate şi apoi sunt transportate şi montate la locul utilizării. Ele pot funcţiona în săli de cazane sau în aer liber dacă sunt prevăzute cu o cabină de protecţie pentru tablou

de

Prin uşoara scădere a presiunii

de comandă. În tabelul 2.4 sunt prezentate câteva dintre principalele caracteristici funcţional-constructive pentru cazanele tip ABA.

60

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Combllililiil

Au

8

/

i Apâddinenlare

1 - Manta cilindrică; 2 - Tub de flacără ondulat; 3 - Tuburi de gaze de ardere; 4 - Arzător; 5 - Cutie de întoarcere (faţă); 6 - Cutie de întoarcere (spate); 7 - Coş de evacuare gaze de ardere; 8 - Izolaţie; 9 - Nivelul apei În cazan; 10 - Supapă de siguranţă; 11 - Manometru; 12 - Dom pentru evacuarea aburului, prevăzut cu separator de picături.

Figura 2.28 a Schema de principiu pentru un cazan tip ABA (Agregat - Bloc - Abur)

61

TERMOENERGETICA PRELUcRĂRII PETROLULUI

Tabelul 2.4 Caracteristicile cazanelor tip ABA

Debitul nominal, t/h
Debitul nominal, t/h

Debitul nominal, t/h

Debitul nominal, t/h
Debitul nominal, t/h

Caracteristica

 

0,4

1

2

4

Presiunea nominală abur saturat, bar Randamentul termic, %

8

8

8

15

90/88

89/88

   

(pentru combustibil gazos/lichid) Temperatura gazelor la coş, Vc

90/88

88/86

 
 

225/230

230/234

230/234

249/258

(pentru combustibil gazos/lichid)

Diametml tambumlui, m

1,6

1,8

1.8

2,0

Lungimea tambum1ui, m

1,6

3,2

3,6

4,6

Diametru! tubului de flacără, m

0,645

0,770

0,800

0,800

Temperatura apei de alimentare, °c

40-100

40-100

40-100

40-100

Volmnul de apă, m 3

3,28

4,1

4,1

4,82

Suprafaţa de schimb de căldură, m 2

20

28

32

38

62

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Cazane tip locomobil

Cazanele tip locomobil sunt utilizate de către o gamă largă de utilizatori mici şi mijlocii.

Debitul de abur puţin supraîncălzit produs de aceste tipuri de cazane este în general sub 3 t/h.

utilizat pentru ardere este în funcţie de

disponibilităţi, de la combustibil solid ( cărbuni, lemne) până la combustibil gazos (metan, gaze de schelă, gaze de rafinărie etc.)

Tipul de combustibil

Utilajul este construit

dintr-o manta metalică

izolată termic

corespunzător. În interior se află plasată o cameră de ardere în care se dezvoltă flăcările produse de arderea combustibilului cu aer insuflat sau aer aspirat. Peretele camerei de ardere, opus arzătorului joacă rol de placă tubulară pentru un fascicul de tuburi cu diametru de 20-60 mm. Fasciculul de tuburi va fi parcurs de gazele de ardere care ajung în camera de fum de unde sunt eliminate în atmosferă prin intermediul unui coş.

Fasciculul de tuburi şi camera de ardere sunt menţinute în permanenţă sub nivelul apei din interiorul mantalei. Apa de alimentare este introdusă în cazan pe la partea inferioară a mantalei, preia căldură de la primele şiruri de tuburi din fascicul şi începe să fiarbă. Aburul se deplasează ascendent printre tuburile din fascicul până la partea superioară a mantalei, unde se separă gravitaţional de particulele fine de apă antrenate, apoi se evacuează prin domul de la partea superioară în care se află dispus şi un demister pentru înlăturarea celor mai fme picături de apă lichidă care sunt antrenate împreună cu aburul. Majoritatea cazanelor au dispusă în camera de fum o serpentină în care aburul saturat se supraîncă1zeşte puţin înainte de a fi livrat utilizatorilor. Camera de ardere are dimensiuni şi formă dependentă de tipul şi cantitatea combustibilului ars în cazan. Sistemul de reglare a nivelului de apă în mantaua cazanului asigură menţiunea unei zestre de apă la un nivel superior faţă de tavanul camerei de ardere şi faţă de fasciculul de tuburi. Ca o măsură suplimentară de protecţie

63

~

.•

9

10

2

11

:"-'4-r$

- -

-

-

-

--

~

Combustibi I

Aer

1

Alimentare aDă

7

3

Abur saturat

5

.--:

Gaze de ardere

~

slJPraÎncălzit

--J

rn

;<l

3.;:

?fi

~

;<l

o

rn

;j

n

»

;g

m

r-

e

n

;<l

»,

~

~

;<l

?2

e

r-

S

1- Arzător; 2- Cameră de ardere; 3- Fascicul de tuburi; 4- Cameră de fum; 5- Demister; 6- Serpentină supraincălzitor; 7- Manometru; 8- Supapă de siguranţă; 9- Izolaţie termică; 10- Sticlă de nivel; 11- Pastilă fuzibilă

flgllra 2.28 b Cazane tip Locoll1obil

TERMOENERGETICA PRELUCR.ĂRII PETROLULUI

a camerei de ardere este şi montarea unei pastile fuzibile în pozitia cea mai Înaltă a tavanului. În cazul În care temperatura În camera de arde;e ar creşte peste temperatura de topire a materialului fuzibil din care este confecţionată pastila, aceasta s-ar topi şi ar lăsa deschis un orificiu prin care apa din manta ar pătrunde în camera de ardere stingând În ultimă instanţă flăcările. Cazanul este dotat cu lm manometru plasat la partea superioară a mantalei pentru a indica presiunea aburului produs. Pentru a evita distrugerea utilajului În cazul unei creşteri accidentale a presiunii, ca sistem de protecţie este prevăzută o supapă de siguranţă care poate deschide la o presiune prestabilită. Deoarece în timpul ftmcţionării în apa din cazan se concentrează săruri, neeliminate complet prin tratare, este necesar ca periodic să se elimine o parte din această apă concentrată În săruri care depun crustă pe suprafeţele de schimb de căldură sau formează precipitate afânate (nămol). Această evacuare periodică de apă concentrată în săruri se realizează prin purjare printr-o legătură realizată la cea mai de jos poziţie a mantalei. Cazanele de tip locomobil sunt avantajoase din Plillct de vedere al simplităţii construcţiei şi operării, cât şi din punct de vedere al flexibilităţii combustibililor utilizaţi. Datorită avantajelor pe care le prezintă ele au o largă utilizare atât în rafinării cât şi în cazul mor utilizatori izolaţi care dispun de combustibil şi sursă de apă.

Cazane acvatubulare cu circulaţie naturală

Specific cazane lor acvatubulare este faptul că apa care fierbe se găseşte În interiorul tuburilor lmui fascicul sau al unui perete format din tuburi solidarizate între ele. Cazanele acvatubulare cu circulaţie naturală au În componenţă un fascicul de formă paralelipipedică, format din tuburi solidarizate în două plăci tubulare. Un sistem de şicane realizate din tablă are destinaţia să realizeze un număr redus de treceri (2-5) ale gazelor de ardere peste fasciculul de tuburi. În figura 2.28 c este prezentată schema de principii a unUl cazan acvatubular cu circulaţia naturală a apei.

65

Abur saturat

Abur

supra1ncălzit

~

~

~

::2

(")

;J>

e-

~

e-

 

~

~

Combushbil

~2

Ap~

trata tă

Gaze de ardere

~,

rg

~

C r-'

S

1- Arzător; 2- Camera de ardere; 3- Fascicul cu ţevi de apă; 4- Tambur separator; 5- Serpentină economizor; 6- Serpentină

supraîncălzitor.

.

Figura 2.28 c Cazane acvatubulare cu circulaţie naturală

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Incinta principală, de formă paralelipipedică poate fi realizată în structură zidită sau din pereţi metalici prevăzuţi cu izolaţie exterioară. În interiorul incintei se află 'suspendat Într-o poziţie înclinată a ţevilor un fascicul tubular. În partea inferioară, sub fasciculul de tuburi, se află amenajată camera de ardere, în care prin intermediul unui arzător se realizează generarea de flăcări şi gaze de ardere prin reacţia dintre un combustibil gazos sau lichid şi oxigenul din aerul insuflat sau aspirat. Circulaţia gazelor de ardere se poate realiza în câteva treceri peste fasciculul de tuburi, după care în drumul lor spre o evacuare cu tiraj natural sau forţat întâlnesc o serpentină pentru supraîncălzirea aburului şi o serpentină economizor pentru preîncălzirea apei de alimentare. Deasupra incintei cazanului se află tamburul separator în care se alimentează apa încălzită în economizor. Din tamburul separator se face şi alimentare a fasciculului vaporizator. Circulaţia apei la punct de fierbere se realizează prin cădere liberă, datorată energiei potenţiale incluse de diferenta de pozitie, pe verticală, între tambur şi fascicul. Î~ interi~rul tuburilor din fascicul apa începe să fiarbă, transformându-se parţial în abur. Poziţia înclinată a fasciculului şi realizarea unei singure treceri face ca circulaţia amestecului bifazic să se realizeze uşor până în tambur, unde se realizează separarea celor două faze. Aburul saturat separat la partea superioară a tamburului, prin propria presiune, poate alimenta direct consumatorii de abur sau parţial poate fi supraîncălzit într-o serpentină plasată în calea gazelor de ardere după ieşirea din fasciculul vaporizator. Dimensionarea acestui tip de cazan se realizează până la capacităţi de 30-50 tJh abur saturat şi supraîncălzit coresplllzător unor presiuni de ordinul a 30-40 bar. Cazanele de acest tip se remarcă prin flexibilitate ridicată în operare (avantaj) şi o inerţie ridicată în cazul modificării parametrilor de operare (dezavantaj). Ele Slllt recomandate pentru conswnatorii medii de abur din punct de vedere al debitelor şi parametrilor de stare.

67

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Cazane cu ecrane de radiaţie

68

TERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII

PETROLULUI

f

~

GaIe de

ardere

8

Apă

2-

 

Abur supraÎncă

Izit

~

 

I

I

\

\

 

3

3

2

 

10

Aer

pf£1n ă Izit

 

secţie

de radiaţie)

-

ecrane

Abur saturat

-./

}p

I

I

I

tratată

-

f-

I

I

- -

7

I

I

Aer

armosferic

Combustibil

1- Arzător;

de

radiaţie; 4-

serpentina

de aer; 7- sut1antă

supraîncălzitor;5- serpentina economizor;

pentru aerul de combustie; 8- coş pentru evacuarea gazelor de ardere; 9- tambur

6- preîncălzitor

separator; 10- distribuitoare

apă; 11- colectoare abur.

Figura 2.28 d Cazane cu ecrane de radiaţie

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În funcţie de cerinţele consumatorilor o parte din aburul saturat se

supraîncălzeşte în serpentina plasată între secţiile de radiaţie şi convecţie, iar diferenţa se livrează consumatorilor de abur saturat.

Cazanele cu ecrane de radiaţie acoperă necesităţile

marilor

consumatori de energie tennică şi sunt integrate în sisteme complexe care cuprind Centrale Electrice şi de Termoficare, Rafinării şi Combinate

Petrochimice, mari consumatori industriali şi sociali.

70

TERMOENERGETICA PRELUCR.\RII PETROLULUI

2.3.2 TRATAREA APEI PENTRU ALIMENTAREA CAZANELOR DE PRODUCERE A ABURULUI

În procesul de operare a cazanelor de abur calitatea apei de alimenta-

re

este o problemă foarte importantă pentru menţinerea condiţiilor optime

de

lucru.

Apa de alimentare a cazanelor de abur provine din condens returnat de la consumatori şi din apă naturală provenită din puţuri, râuri sau lacuri,

În funcţie de disponibilităţi. Zestrea de apă iniţială precum şi apa de adaos trebuie tratate pentru

a se obţine calităţile impuse de normele în vigoare pentru alimentare a

cazanelor. Apa naturală conţine În cantităţi variabile, dependente de provenien- ţă, impurităţi clasificate din mai multe puncte de vedere. a primă clasificare este cea În impurităţi nedizolvate şi impurităţi di- zolvate (solubile). Impurităţile nedizolvate au dimensiuni de ordinul mili- metrilor până la ordinul micronilor şi sunt de natură minerală sau organică. Impurităţile dizolvate sunt reprezentate de săruri minerale de tip carbonaţi, cloruri, sulfaţi, fosfaţi şi silicaţi de calciu, magneziu, sodiu, aluminiu, fier etc. La temperaturi obişnuite toate aceste săruri sunt solubile În apă, iar la temperaturi de ordinul a 50 DC - ] 00 DC o parte dintre ele devin parţial inso-

lubile.

Tratarea apei pentru alimentarea cazane lor de abur presupune Înlătu- rarea ambelor categorii de impurităţi (nedizolvate şi solubile) până la anu- mite valori de concentraţii acceptate.

Tratarea apei pentru eliminarea impurităţilor În suspensie

În figura 2.29 sunt prezentate etapele ce trebuie parcurse pentru elimin~ea impurităţi lor aflate În suspensie În apa naturală. In prima etapă se obţine prin separare gravitaţională eliminarea parti- culelor nedizolvate până la dimensiuni de ordinul zecimilor de milimetru.

71

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PE1ROLULUI

Pentru eliminarea particulelor mai mici se realizează două trepte de filtrare în care pe lângă reţinerea mecanică a particulelor se mai manifestă şi forţe de adsorbţie. Prima etapă de filtrare se realizează pe straturi de nisip cuarţos, mannură grallulată, dolomită sau cărbune. Între prima şi a doua treaptă de filtrare se realizează o fază interme-

cu ajutorullillor substanţe floculante cum Slillt: Al(OH)3,

Al 2 (S04)3, FeS04, FeCh etc. Prin hidroliza coagulanţilor se formează hidroxizii metalelor respec- tive, puţin solubili în apă, cu tendinţa de a forma coloizi încărcaţi electric pozitiv spre deosebire de coloizii din apele naturale încărcaţi electric nega- tiv. Prin neutralizarea sarcinilor dintre cele două categorii de coloizi, aces- tea se unesc înglobând toate particulele coloidale din apă.

diară de coagulare

Ap!din

sursii

mttnLi

~

~I

Apii

tratată

Figura 2.29 Etapele de tratare a apei pentru eliminarea impurităţilor aflate În snspensie

Eficienţa procesului depinde în mare măsură de o serie de factori cum Slillt: pH-ul apei, temperatură, cantitatea şi tipul de coagulant. Coagularea se realizează practic în vase închise sau deschise în care se dozează substanţa coagulantă. Partea coloidală majoritară care se decan- tează la baza vasului se elimină intermitent, iar partea antrenată cu fluxul de apă (nedecantată) se elimină în treapta a doua de filtrare. După a doua etapă de filtrare apa este tratată prin clorurare pentru eliminarea microorganismelor.

72

TERMOENERGETICA PRELuCRĂRII PETROLULUI

,':

.-.;

Tratarea apei pentru eliminarea sirurilor dizolvate

!n~cţie

d~ pro~eni~~ţă aeele na~a1.e cpntit?-canti~ţi v~~bile1~

asociază

, Al ,It) ŞI amom (CI, HC0 3 , C0 3 ~ S04 ,

POl-) care în anumite condiţii de concentraţie şi temperatură 'se

formând săruri. Când se depăşeşte limita de solubilitate pentru o anumită sare, aceas-' ta începe să precipite. Prin precipitare rezultă particule solide care semani-

catlom (Ca , Mi , Na ,Fe

.

'

festă ca centre de .cristalizare.Precipitareasărurilor

prafeţe de încălzire, cu formare de crustefoarte aderentesau în masa de' apă

cu formare de depuneri afânate, numite şi nămol. '-", ",: ;'-.;;' -' el' .

se poate realizapeisu- '

,

.:

",

.,

. Din analizele chimice-ale depunerilor s-au dedus următoarele:con-"'J

cluzii referitoare lâtipurile de'precipitaţii: . '

,.: '.: "0'

'f.o'.1' :'.":(;

Carbonatu1 de:'ca1ciu

forină de crustă densă şi tare din apa care nu fierbe (în condiţiile din economizor), iar din apa care fierbe (în condiţiile din vapori- ,',

zator)se depun sub formă de nămol;

şi carbonatul de magneziu se depun sub,'

. '.'

"n'"

-i :n;l::"~'; ,1

•. ;.L

.,', ,,-~

.;.

73

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII. PETROLULUI

- Sulfatul de calciu, silicaţii de calciu, de fier şi de aluminiu şi fos- faţii de sodiu şi de fier precipită sub formă de crustă tare;

- Fosfatul de calciu, silicatul şi hidroxidul de magneziu precipită sub formă de nămol. Tt(hnologiile de. eliminare a sărurilor dizolvate în apă sunt foarte nu- :meroaseşi diverse ca principii de realizare.

. În raport cu gradul de eliminare a sărurilor din apă se deosebesc teh-

nologii pentru dedurizare şi tehnologii pentru demineralizare. . Duritatea totală a unei ape este formată din suma dintre duritatea . temporară (dată de conţinutul de bicarbonaţi de calciu şi magneziu) şi duri-

tatea permanentă (dată de conţinutul de doruri, sulfaţi şi azotaţi de calciu şi magneziu). Pentru exprimarea durităţii unei ape se utilizează unitatea de măsură numită grad de duritate al apei (ld), defmit diferit În anumite ţări (Franţa, Germania etc.) În România se utilizează modul de defmire german şi se folosesc ur-

mătoarele echivalente:

. mg CaO Il =17,25 .mgCaC0 3 /l = 4,33 mg

lOd = 7,15 mg Ca 2 +/l

=; 10

Mi+/I = 7,2 mg MgOll = 15,04 mgMgC0 3 1l

(2.51)

o altă modalitate de exprimare a durităţii apei este cea care foloseşte

, . ~'

noţiunea de masă echivalentă mval =

masa atonucă a ionului Valenţa atomului În combinaţie)

1

. 1 mval = -'

4008

2

- = 20 04 mg Ca 2 +

'

al

24,312 12156

.

mv .2' =--=

.

mg

M

g

2+

(2.52)

(2.53)

. lOd == 7,15 mg Ca 2 +/l = -' .

'.'.

715,

,-

20,04

lOd = 4,33 mgMg 2 +/l = 4,33

.

12,156

== 0,357mva1ll

~ 0,357 mvalll

(2.54)

(2.55)

Duritatea totală se poate exprima în cele două unităţi de măsură ast-

fel:

74

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI D = mg Ca 2 +/J + mg Mg 2 +/J (od)
TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI
D
= mg Ca 2 +/J + mg Mg 2 +/J (od)
7,15
4,33'
T
D
= mgCa 2 +/J + mgMg 2 +/J (mval)
20,04
12,156'
1
T

(2.56)

(2.57)

Procedeele pentru dedurizarea apei se clasifică în trei categorii: fizi- ce, chimice şi fizico-chimice.

Procedee pentru dedurizarea apei destinată alimentării cazanelor de abur

Procedeele pentru dedurizarea apei , în funcţie de principiile pe care le au la bază, se clasifică uf procedee fizice, procedee chimice şi procedee fizico - chimice.

Procedee fizice

În principiu, aceste procedee constau în încălzirea apei la temperaturi de aproximativ lOOoe. Duritatea temporară a apei, dată de bicarbonaţii de calciu şi magne- ziu dispare la temperaturi de ordinul a 90 0 e - 100 0 e datorită transformării acestor compuşi în carbonaţi insolubili:

(2.58)

(2.59)

Reacţiile de tip monomolecular, se desfăşoară cu viteze dependente de temperatură şi de starea de agitare din masa de apă (fierberea accelerea- ză foarte mult vitezele de reactie). În figura 2.31 se prezintă variaţia concentraţiei carbonaţilor de calciu în funcţie de temperatură.

75

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Carbonatul de calciu rezultat prin descompunerea bicarbonatului are o solubilitate foarte mică (la 120 °c sub 0,25 mvaIll). Bicarbonatul de magneziu se descompune În acelaşi mod, însă cu timp de reacţie aproape dublu, Ia aceleaşi temperaturi, în comparaţie cu bi- carbonatul de calciu.

Concentratie

cal'bonati, ppm

2000 1

1500

1000

500

50

100

150

200

Figura 2.31 Variaţia concentraţiei carbonaţilor de calciu În apă În funcţie de temperatura de Încălzire

În plus carbonatul de magneziu are tendinţa să hidrolizeze cu forma- rea În final de hidroxid de magneziu care are o solubilitate foarte mică (5 ppm la 100 DC).

(2.60)

(2.61)

(2.62)

După încălzirea apei la temperaturi de aproximativ 100 °c duritatea temporară este practic eliminată, rămânând duritatea permanentă (aproxi- mativ 2 °d). În aceste condiţii apa nu poate fi folosită pentru generare de abur, ea necesitând şi tratare prin procedee chimice sau fizico-chimice.

76

lERMOENERGETICA

PRELUCRĂRII PElROLULUI

Procedee chimice

Pracedeele chimice de dedurizare a apei au la bază reacţii chimice care conduc la farmare de campuşi precipitaţi. Cele mai aplicate procedee din această categarie sunt:

a) Procedeul cu var

În acest pracedeu se utilizează ca reactiv a saluţie saturată de hidra- xid de calciu(apă de var). Reacţiile sunt de farma:

(2.63)

(2.64)

Pracedeul se caracterizează prin simplitate tehnalagică şi ecanamici- tate (reactivul are un cast scăzut).

b) Procedeul cu sodă

Reactivul utilizat în acest procedeu este a saluţie de hidraxid de sa- diu (sadă caustică) cu a cancentraţie de 10 % . Reacţiile ce se produc în cazul acestui pracedeu sunt:

CO 2 + NaOH ~ Na 2 C0 3 ,J" +H 2 0

(2.65)

Avantajele acestui procedeu sunt reprezentate de:

- simplitatea realizării tehnalagice;

- dedurizarea mai avansată în camparaţie cu pracedeul precedent;

77

lERMOENERGETICA PRELucRĂRII PETROLULUI

c) Procedeul cu var şi sodă

Prin acest procedeu se reuşeşte eliminarea durităţii totale a apei. Re- acţiile chimice care se produc între sărurile dizolvate în apă şi reactanţi sunt următoarele:

(2.67)

(2.68)

(2.69)

(2.70)

(2.71)

(2.72)

(2.73)

(2.74)

(2.75)

În figura 2.32 este prezentată schema de principiu pentru instalaţia de deCITizare a apei prin procedeul cu var şi sodă. Avantajele procedeului sunt următoarele:

- poate fi aplicat pentru apă brută (netratată în prealabil termic);

- reactivii sunt ieftini şi accesibili.

Procedeul are şi o serie de dezavantaje dintre care cele mai importan- .

- apa tratată rămâne alcalină şi mai bogată în săruri decât apa brută;

- instalaţi a are gabarit mare şi necesită întreţinere laborioasă datori-

te sunt:

tă depunerilor

de săruri atât în vase cât şi în pompe şi conducte.

Pierderile de apă cu nămolul eliminat sunt majore. Instalaţia a fost îmbunătăţită prin utilizarea unui alt tip de reactor numit Reactor Wirbos (cu agitare şi fără nămol).

78

TERMOE!'iERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULOI

Reactoml de formă conică este prezentat principal În figura 2.33. În partea inferioară apa menţine În suspensie particule fine de nisip (d < 0,3

mm).

Carbonatul de calciu care se formează În urma reacţiilor specifice se depune pe particulele de nisip până ce diametml acestora ajunge la aproxi- mativ 1 mm, după care sunt Înlocuite. La acest tip de reactor timpul de reacţie se reduce la aproximativ 15 minute iar duritatea reziduală a apei este Între 0,3 - 2 °d. În cazul când este necesară eliminarea avansată a durităţii perma- nente, după aplicarea procedeului cu var şi sodă apa poate fi tratată în con- tinuare cu fosfat trisodic. Compuşii de calciu şi magneziu reacţionează cu fosfatul trisodic rezultând fosfaţi de calciu şi magneziu, care au solubilitate foarte mică.

Apa

bruta

Rezer'!or

tJlmpon

Domfor

de var

Do",(or

desOOâ

Abur

PreiJCil1iror

de apa

Nod de

.,",,!ee

lOOOC

Precipiilil

]<igura 2.32 Schema instalaţiei de dedurizare a apei prin procedeul cu var şi sodă

79

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRlI PETROLULUI

Apâ

aerisire

nisip fluidizat

, , , , " , ' Apâ brută+reactanti , "
,
,
,
,
"
,
'
Apâ brută+reactanti
,
"

rzgura 2.33 Reactorul Wirbos pentru dedurizarea apei

Reacţiile pentru compuşii de calciu sunt următoarele:

(2.76)

(2.77)

(2.78)

Pentru compuşii cu magneziu reacţiile sunt asemănătoare.

80

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PE1ROLULUI

Procedee fIzico-chimice

Procedeele fizico-chimice utilizează pentru dedurizarea apei mase ionice formate din răşini sintetice care înglobează grupe de cationi (Na+, It) sau anioni (OH-, CI} Acestea se prezintă sub formă de granule cu duritate ridicată, cu po- . rozitate internă mare şi insolubile în apă. Ele se ob~n din cărbuni sau răşini sintetice pe care se fixează chimic grupe active cum sunt: HS0 3 -, HCOO- care re~ ulterior cationii de schimb (Na+, I-t). Pentru dedurizare se utilizează mase cationice de sodiu sau mase ca- tionice de hidrogen încărcate în vase cilindrice verticale, cu volumul impus de fluxul de apă supus tratării. În figura 2.34 este prezentată schema unui astfel de sistem, în care sunt trecute şi legăturile corespunzătoare fluxurilor

ce trec prin el. Operarea este în sistem discontinuu, practic existând o succesiune de etape. Intrările şi ieşirile de fluxuri sunt simbolizate prin intermediul cifre- lor şi săge~lor corespunzătoare:

1-1

Intrarea apei brute care face schimb de ioni cu masa cationică

2-2

şi ieşirea apei dedurizate. Circuit de apă curată pentru afânare a stratului de umplutură şi

îndepărtarea particulelor fine rezultate din eroziunea granule- lor de schimbători de ioni. 3-3 Circuit de soluţie de NaCl pentru regenerarea masei cationice 4-4 Circuit de apă curată pentru spălarea urmelor de NaCl din start, după regenerarea masei cationice. Cea mai importantă fază este cea corespunzătoare schimbului ionic

di~tre apa brută şi masa cationică (1-1). Procesul de schimb ionic constă în transferul ionilor de Ca 2 + şi Mi+ din apa brută În masa cationică În locul ionilor de Na+ sau It. În timp, ma- sa cationică îşi pierde activitatea când se saturează cu ioni de Ca 2 + şi Mg 2 +. Regenerarea se face prin tratarea peste strat a unei solu~i de NaCl din care Na+ este preluat de strat iar cr extrage ionii adsorbiţi din apă, formând să-

ruri solubile de CaCh şi MgCh,

care se spală cu apă curată.

Prin aplicarea acestui procedeu apele au în final o duritate remanentă

cuprinsă Între 0,01 - 0,1 °d.

81

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Solutie de Naei

Apă brută

-r*1

Apa curată

~

0

Aerisire

sistem

Apa curată pentru spalare

Figura 2.34 Schema legăturilor la vasul cu schimbători de ioni mase cationice

82

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Reprezentarea schimbului ionic Între apa brută şi masa cationică se face utilizând pentru radicalul masei ionice simbolul M-. Reacţiile sărurilor de calciu sunt unnătoarele:

Ca(HCOJ + 2Na

- M ~ CaM z + 2NaHC0 3

(2.79)

 

(2.80)

CaCl z + 2Na - M ~ CaM 2 + 2NaCl

(2.81)

Pentru sărurile de magneziu reacţiile sunt asemănătoare. În faza de regenerare a masei cationice reacţiile se desfăşoară în sens invers:

CaM 2 + 2NaCl ~ 2Na -

M + CaCl 2

MgM2 + 2NaCl ~ 2Na -

M + MgCl 2

Masa

N a-cationica

(2.82)

(2.83)

Figura 2.35 Instalaţie de dedurizare a apei În sistemul cu masă H-cationică şi neutralizare finală

83

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

În cazul utilizării maselor H-cationice, reacţiile sunt asemănătoare ca formă cu cele în cazul utilizării maselor Na-cationice. Diferenţa esenţială care se manifestă este cea legată de caracterul acid al apei dedurizate:

CaCl 2 + 2H - M ~ CaM 2 + 2HCl

(2.84)

(2.85)

(2.86)

Pentru a putea fi utilizată, rară intensificarea coroziunii, apa tratată necesită o neutralizare care se poate realiza prin trecerea ei Într-o a doua etapă peste un strat de masă Na-cationică, eventual după o decarbonatare cu ajutorul aerului atmosferic barbotat prin apă (figura 2.35).

Demineralizarea apei

Cazanele care produc abur de înaltă presiune necesită apă din care s- au eliminat În totalitate sărurile. Dacă apă brută are un conţinut ridicat de săruri atunci este necesar.ă o dedurizare preliminară urmată de demineralizarea propriu-zisă. Procedeele de demineralizare se clasifică după principiile de realiza- re în procedee fizico-chimice (cu mase ionice) şi procedee fizice (termice).

Procedee de demineralizare a apei cu mase ionice

Aceste procedee conţin în principiu două categorii de mase H- cationice şi mase OH-anionice. Prin trecerea fluxului de apă brută sau pretratată peste schimbătorul cationic sunt reţinuţi în ordinea reactivităţii următorii ioni: Al 3 +, Fe 2 +, Ca 2 +, Mi+, K+, Na+ şi rămân în apă acizii corespunzători sărurilor conţinute ini-

ţial. Schimbătorul anionic reţine radic:;llii acizilor după reacţii de forma:

84

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

HCI+R-OH -+ R-CI+H 2 0

(2.87)

(2.88)

(2.89)

(2.90)

Masele anionice sunt de bazicitate slabă, medie sau puternică în

funcţie de acizii care trebuie neutralizaţi. Masele cu bazicitate slabă sunt utilizate pentru neutralizarea acizilor tari (fhS04, HCI), iar masele cu aciditate puternică se folosesc pentru neu- tralizarea acizilor slabi (H zC0 3 , H zSi0 3 ).

se regenerează asemănător cu masele cationice, uti-

lizând soluţii de hidroxid de sodiu. Alegerea schemei pentru demineralizarea unui flux de apă se alege în funcţie de conţinutul şi tipul de săruri la intrare în instalaţie şi de conţinutul de săruri dorit la ieşire. Se iau, de asemenea, în considerare şi aspecte economice legate de costul operării şi în mod deosebit costul regenerării maselor anionice. În funcţie de aceste criterii sunt realizate scheme pentru deminerali- zare cu una sau două trepte în diferite combinaţii între schimbătoarele cati- onice şi ani onice (figurile 2.36,2.37,2.38,2.39). Toate variantele conţin şi un sistem pentru decarbonatarea fluxului de apă cu ajutorul unui flux de aer barbotat prin acesta într-un vas prevăzut cu şicane orizontale. Figura 2.39 prezintă principial schema cea mai complexă, aplicată pentru apa cu un conţinvt ridicat de săruri ce se doreşte eliminat în totalita- te.

Masele ani onice

85

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

cu mase

calDnice

(H-R)

Decarbonalor

Scbinili!tor cu

mase anionice

R-OH

Figura 2.36 Schema instalaţiei de demineralizare a apei cu o singură treaptă de mase cationice şi anionice

SdJiIiJiilcraJnmc

ilIlilIDepliEmio

~(RtOm

Figura 2. 37 Schema instalaţiei de demineralizare a apei cu un conţinut ridicat de săruri, dotată cu două schimbătoare anionice

86

,

,

lERivlDENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Aoâbrulii

\.~----

y----

) \.

Treaplal(siJlbă)

---y---~

Ternplaall-a (puterin.ii)

)

Figura 2.38 Schema instalaţiei de demineralizare avansată a apei cu două trepte de tratare

Schimbător

Schimbator

cationi:

oationic

(H-R,)

(H-R,)

Aeri-CO,

Shimbiitor-cu

~ecde

mase oatDnice

siamnDe

(H-R+R-Oll)

Figura 2.39 Schemă complexă de demineralizare

87

totală a apei

amn»c

(R,-oll)

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULill

Schema cuprinde patru schimbătoare de ioni (două cationice şi două

anionice). Tăria acidităţii şi bazicităţii maselor schimbătoare de ioni se alege în funcţie de tipurile şi cantităţile de săruri existente în apa de alimentare. Schema are o mare flexibilitate de operare şi costuri de regenerare

mai mici decât alte variante. Se remarcă în această variantă existenţa unui schimbător de ioni fi- nal, care conţine un pat mixt, format dintr-un amestec de mase cationice şi

anionice. Teoretic acest schimbător se comportă ca o succesiune infinită de schimbătoare cationice şi anionice. Schimbătorul final, cu amestec de mase ionice asigură o puritate avansată, o salinitate constantă pentru apa tratată şi o mare flexibilitate în operare. Alături de avantajele evidente aduse de schimbătorul final cu ames- tec de mase ionice, acesta prezintă şi unele dezavantaje legate de:

_ Capacitatea de schimb ionic puţin mai mică în comparaţie cu schimbătoarele cu mase ionice de un singur tip;

_ Regenerarea maselor ionice se face mai greu, fiind necesară o se-

parare a maselor cationice de cele anionice (prin aÎanare şi sepa- rare gravitaţională în curent de apă ~ masa cationică având den-

sitate mai mare). După separare, regenerarea se face independent, pentru fiecare tip de masă ionică utilizând reactivul specific, urmează spălarea pentru înlăturarea excesului de reactiv şi în fmal reamestecarea maselor cationice şi anionice prin agitare într-un curent intens de aer.

Procedee fIzice pentru demineralizarea apei

Procedeele fizice pentru demineralizarea apei sunt cunoscute şi sub denumirea de procedee termice. Eliminarea sărurilor dizolvate în apă se face prin vaporizarea apei urmată de condensarea aburului rezultat. Săruriie dizolvate în apă se con- centrează în apa lichidă din vaporizator de unde se elimină prin purjare. Procedeul se aplică în special în centralele electrice de termoficare, pentru apa de completare, dar se poate aplica şi la cazane independente din rafinăriile şi schelele de petrol.

88

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Aburul primar, utilizat pentru vaporizarea apei ce trebuie deminerali- zată poate proveni direct de la cazan (la presitmea nonnală sau redusă) sau poate proveni de la turbină, ca abur de priză sau abur final În cazul turbine- lor cu contrapresiune.

Abur primar

ApabnJtîi

Apapmjata concentrata În săruri

Condens

Abur secundar

Apa de răcire

Apa demÎl1eraJizata

Figura 2.40 Schema de principiu pentru o instalaţie de dedurizare a apei prin procedeul termic

În timpul vaporizării există posibilitatea antrenării de picături care conţin săruri dizolvate. Acest fenomen face ca În apa condensată din aburul secundar să se afle cantităţi mai mari sau mai mici de săruri dizolvate. Pentm a obţine apă total demineralizată se realizează instalaţii de demineralizare termică cu două sau trei trepte legate În serie.

Apiideriicire

Figura 2.41 Schema unei instalaţii de demineralizare termică cu două trepte de vaporizare

89

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULUI

Pentru condensarea aburului secundar 2 se pot utiliza diferite fluxuri de apă rece cum sunt:

- apa brută care alimentează instalaţia;

- condensul de la turbina unei instalaţii de forţă cu abur;

- apa de alimentare a cazanului din care provine aburul primar.

Degazarea apei de alimentare a cazanelor de abur

Apa de alimentare a cazane lor de abur provenită din condensul re- turnat de la consumatori şi din apa de adaos conţine dizolvate în ea gaze cum sunt oxigenul şi bioxidul de carbon care produc coroziuni pe întregul circuit termic. Eliminarea acestor gaze din apa de alimentare a cazanelor de abur se numeşte de gazare, iar aparatele în care se realizează procesul se numesc degazoare. Degazarea apei se poate realiza prin procedee chimice şi fizice. Degazarea chimică presupune realizarea unor reacţii care să lege oxigenul liber din apă în compuşi stabili, fără corozitivitate. Cei mai utilizaţi reactivi utilizaţi pentru legarea oxigenului dizolvat în apă Sili}tsulfitul de sodiu (Na2S03) şi hidrazina (N2~). Reacţiile specifice sunt următoarele:

(2.91)

(2.92)

Reactanţii se dozează la concentraţii de ordinul 0,02 - 0,03 mg/kg apă. Viteza reacţiilor este dependentă de cantitatea de oxigen şi reactanţi, de temperatură şi de pH-ul apei. Reacţia hidrazinei este lentă în medii acide, fiind intensificată de creşterea temperaturii şi prezenţa unor catalizatori, cuprul fiind cel mai efi- cace dintre toate metalele din structura catalizatorilor. Degazarea termiCă are la bază principiul desorbţiei gazelor dizolvate în lichide.

90

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRII PETROLULill

Cantitatea de gaz dizolvată într-un lichid este, conform legii lui Hen- ry, dată de relaţia:

m = k'P g = k(P-pJ , mglkg

apă

(2.93)

unde mărimile au unnătoarele. semnificaţii:

- k - coeficient de solubilitate al gazului În lichid, mglkg' bar;

- Pg - presiunea parţială a gazului În spaţiul de deasupra lichidului, bar;

- p - presiunea totală a gazelor şi vaporilor deasupra lichidului, bar;

- pv - presiunea parţială a vaporilor în spaţiul de deasupra lichidului, bar.

Din expresia legii lui Henry se deduce că solubilitatea oricărui gaz dizolvat într-un lichid este nulă (m=O) atunci când lichidul se află în condi- ţii de fierbere (P=Pv). Starea de fierbere pentru un lichid se poate obţine prin încălzirea li- chidului până se realizează egalitatea dintre presiunea de vapori şi presiu- nea din sistem sau prin scăderea presiunii pe sistem până când aceasta ega- lează presiunea de vapori la o anumită temperatură. Cantitatea de gaz desorbită dintr-un flux de apă se calculează cu rela-

ţia:

(2.94)

în care termenii au următoarele semnificaţii: md - cantitatea de gaz

desorbit; Da - debitul de apă supus degazării;

Ci, Cf - concentraţiile iniţială,

respectiv finală a gazului dizolvat în lichid; ~ - coeficient de absorbţie; S - aria suprafeţei de contact între lichidul supus degazării şi spaţiul de vapori; L'1p- diferenţa medie logaritmică între diferenţele de presiune (iniţial şi fi-

nal) dintre presiunea gazului din lichid şi presiunea parţială a aceluiaşi gaz aflat în amestecul din spaţiul de vapori. Agentul de încălzire cel mai economic pentru a fi utilizat este repre- zentat chiar de vaporii lichidului care se degazează (aburul în cazul apei pentru alimentarea cazanelor). Din punct de vedere constructiv degazoarele termice sunt de o mare diversitate. Clasificarea acestora se face după modul de curgere în utilaj a fluxu- lui de apă care se degazează şi a fluxului de abur pentru încălzire. Cele mai răspândite tipuri de degazoare pentru apa de alimentare a cazanelor sunt: degazorul cu şuviţe de apă, (figura 2.40), degazorul cu

91

TERMOENERGETICA PRELUCRĂRll PETROLULUI

peliculă de apă, (figura 2.43), degazorul cu tuburi, site şi umplutură, (figura 2.44) şi degazorul tip Stork, (figura 2.45).

Degazorul cu şuviţe de apă

În interiorul degazorului se află talere perforate cu diametrul orificii- lor 4-6 mm, care asigură scurgerea apei sub formă de şuviţe continue. Abu- rul de încălzire, distribuit la partea inferioară, străbate degazorul ascendent, venind în contact apa care se încălzeşte, gazele absorbite se desorb şi trec în fluxul de abur care părăseşte desorberul pe la partea superioară.

1. Mantaua degazorului

2. Distribuitor abur

3. Intrare apă

4. Talere perforate

5. Ieşire apă degazată

6. Ieşire abur şi gaze desorbite

Apă

dega2ată

5

-

-

Abur si gaze desorbite

Figura 2.42 Degazorul cu şuviţe de apă

92

TERMOENERGETICA PRELucRĂRII PETROLULUI

Degazorul cu peliculă de apă

În cazul acestui tip de degazor apa este distribuită la partea superioa- ră de unde se scurge gravitaţional spre partea inferioară a aparatului sub formă de peliculă pe suprafeţele unor plăci de tablă dispuse concentric ver~ tical în zona centrală a degazorului. Aburul de încălzire se introduce printr-lm distribuitor la partea infe- rioară a degazorului şi se deplasează ascendent prin zona plăcilor acoperite cu pelicula de apă. În timpul acestei curgeri în contracurent se produce de- sorbţia gazelor absorbite în apă.

Abur si

gaze desOltite

!

Abur si

gaze desorbite

1

1. Corpul degazorului

4

2. Plăcile verticale pe suprafaţa

cărora se scurge apa în peliculă

3. Distribuitor de abur

4. Rozetă pentru

împrăştierea apei pe plăci

2

bur

Figura 2.43 Degazorul cu peliculă de apă