Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
= (1.1)
în care:
- debitul orar [ /h];
T şi - temperatura gazelor în conductă şi cea de referinţă [K];
p, şi -presiunile la intrare, ieşire şi de referinţă [bar];
D- diametrul conductei[cm];
L- lungimea conductei [km];
(1.2)
(1.3)
(1.4)
Un element de volum infinitezimal în condiţiile curgewrii se poate scrie:
dV=1000AdL
(1.5)
dV=1000AdL
(1.6)
Integând sa află volumul total de gaze din conductă:
V= (1.7)
Înlocuind în (1.7) valoarea lui p din (1.3) obţinem:
(1.8)
cu L de la 0 la L (1.9)
(1.10)
Raportat la întreaga lungime avem:
(1.11)
(deoarece A-în , iar D în cm)
(1.12)
sau
pV=ZRT (3.1)
rezultă
sau (3.2)
Dacă debitul de gaze necesar pentru acoperirea vârfurilor este mai mare
decât debitul maxim al unei conducte magistrale, se recomandă folosirea
conductelor interconectate.
Interconectarea sistemelor de transport gaze prezintş mai multe avantaje
în procesul tehnologic de alimentare cu gaze a consumatorilor situaţi în
diferite zone; dintre acestea reamintim următoarele:
mărirea siguranţei în exploatare; în cazul apariţiei unei defecţiuni pe
un tronson, alimentarea totală sau parţială a cosumatorilor se face prin
celelalte tronsoane aflate în funcţiune;
mărirea supleţei funcţionării sistemului de alimentare cu gaze prin
crearea posibilităţilor de a se efectua schimbarea sensului mişcării gazelor
prin conductele interconectate (prin schimbarea nivelului producţiei surselor
de gaze) şi a regimurilor tehnologice pe conducte ceea ce permite utilizarea
optimă a capacităţilor de extracţie şi de transport;
utilizarea maximă a capacităţilor de extracţie şi de transport al
conductelor prin menţinerea unei presiuni maxime de exploarări şi a unei
presiuni minime la sosire; deficitul temporar de debit pe o conductă poate fi
compensat dintr-o altă conductă în care există un excedent de debit.
În perioadele de vârf orar şi diurn din perioada de iarnă,
interconectarea sistemelor de transport poate realiza debite suplimentare de
15...20%.
Aplicatia 1.
[(P1+P2)-p1*P2\P1+P2] [(55+20)-55*20/55+20]
r=———————————=───────────────=1,15 ori
[(p1+p2)-p1*p2\p1+p2] [(50+12)-50*12/50+12]
Aplicatia 2.
Sa se calculeze volumul de gaze existent la un moment dat intr-o conducta de ø800mm
si lungime de 40 km stiind ca la cele doua extremitati avem masurate presiunile p1=40
bar si p2=35 bar.Se stie ca temperatura gazelor in conducta 20ºC
Rezolvare :
D²*Tref.*L
V=0,005───────[(p1+p2)-p1*P2/p1+p2]
Pref*T
0,8²*288*40000
V=0,005──────────[(40+35)-40*35/40+35]=727,5*10³ Nm³
1,O1325*293
Aplicatia 3.
Printr-o conducta de ø10 inch si lungime de 80 km,se transporta gaze naturale cu un
debit mediu de1.000.000 Nm³/zi.Gazele sunt livrate la o presiune de 3,4 bar.Deoarece
consumul scade,producandu-se o acumulare,la un moment dat se inregistreaza in
conducta un debit min.de 280.000 Nm³/zi.Temperatura gazului din conducta este de
15ºC.Care este capacitatea de stocaj a sondei presupunand ca presiunea in conducta se
poate ridica pana la un max.de 50 bar ? Se cunoaste z=0,94,densitatea relativa=0,554
Rezolvare :
(p1²-3,4²)*(10*0,0254)5,33
√
1000000/24=0,07*288/1,01325 ————————————
0,554*288*80000*0,94
(1000000+280000)/2=640000 Nm³/zi
Stiind ca presiunea de intrare se poate ridica pana la 50 bar vom calcula p2 pentru
conditiile acumularii :
(2500-p2²)*(10*0,0254)
640000/24═0,07*288/1,01325√——————————
0,554*288*80000*0,94
Pentru cele doua situatii vom calcula volumul de gaze existent in conducta:
In conditiile acumularii :
0,254²*288*80000
Va=0,005[(50+43)-50*43/50+43]=7007,138
Nm³
1,01325*288
In conditiile curgerii :
0,254²*288*80000
Vc=0,005[(40,1+3,4)-40,1*3,4/40,1+3,4]=4047,51 Nm³
1,01325*288
Va-Vc=2959,628 Nm³
Problema 1.Gradul IT
O conducta de gaze are urmatoarele caracteristici:
Debitul de gaze transportat prin conducta este Q=80000 m³/h
Lungimea,L=100km
Temperatura gazelor in conducta,T=283K
Presiunea gazelor in pct.1 al conductei P1=50 bar,in pct.2 al conductei P2=12
bar
Z0=Z1=1
Conditiile de livrare:T0=288K,P0=1,01325 bar
Gazul este asimilat metanului
Se cere sa se calculeze :
Cantitatea de gaze stocate in conducta
Presiunea medie in conducta
Presiunea Px la distanta x=85km la capul 1 al conductei
Viteza medie a gazelor in conducta
Rezolvare:
a) D=√Q²*L/1,646²*(P1²-P2²)
D=0,31516 m
V=πD²/4*L=7797,07731m³
Pm=2/3(P1+P2²/P1+P2)=35,772 bara
Qs=7797,07731*35,772/1,01325=275269,72
c) Px=√P1²-Q²*L/1,646²*D5,33=23,11419559 bar
d) Q=80000*1,01325/35,772=2266,018 m³/h
Q=0,629449 m³/s
S=(0,31516)² *π/4=0,07797m²
Vm=0,629449/0,07797-8,073m/s
Problema 2-Gradul IT
Sa se determine pierderile de gaz in cursul inercarii timp de 24 de ore a unei
conducte de gaz nou construita.Lungimea sectorului de incercat al conductei
de gaz este de 10 km,diametrul de 400 mm.Presiunea la inceputul incercarii
este de 40 bar,iar la sfarsitul ei,de 39,5 bar.Temperaturile sunt de ti=10ºC si
tf=17ºC
Rezolvare :
S=πd²/4=0,1256m²
V=s*l=0,1256*10000=1256m³
Qi=V*41,01325/1,01325*288,15/283,15=51736,765m³
Qf=V*40,51325/1,01325*288,15/290,15=49871,992m³
Qi-Qf=1864,773m³
D= = 14,6m
Daca se livreaza la Pmin. livrare= 1,005 bar atunci volumul rezervorului metalic va fi mai min
pentru aceeleasi conditii de stocare
D= = 11,3m
2)
sa se afle grosimea de perete a rezervorului din primul caz al aplicatiei 1 de mai sus in
care K=1,5 , F= 0,9 δc = 4600 kg/cm2
După cum s-a amintit în paragraful I.3.12, sursa principală a GPL o constituie gazele rezultate
din procesele de prelucrare a petrolului precum şi din gazolina de schela [11]. GPL se pot stoca în
rezervoare verticale special construite pentru acest scop (fig. 2.1,e )
Pentru propan şi butan, utilizarea spaţiului subteran, care dispune de capacităţi mari de
inmagazinare si beneficiază de conditii de securitate sporită, a creat condiţii de stocare mult mai
economice [12], [22].
Inmagazinarea subterană se poate realiza in următoarele condiţii:
- depozitarea in cavităţi saline;
- depozitarea in caverne create in mod artificial.
Propanul şi butanul se stocheaza sub formă lichidă deoarece la temperaturi de 15°C este
nevoie de o presiune relativă de 1,1 bar, respectiv 2,2 bar, pentru obţinerea lichefierii acestora.
Aceste presiuni sunt uşor de atins in subsol la adâncimi de câteva sute de metri.
GPL este un sistem multicomponent format din mai multe hidrocarburi, dintre care cele
saturate sunt menţionate in tabelul 4.1:
Tabelul4.1
Curgerea GPL in cadrul sistemului de inmagazinare are loc prin spaţiul inelar dintre tubing si
coloană, in depozit, iar apoi prin tubing. Curgerea prin spaţiul inelar si in depozit a GPL are loc
numai in faza lichidă, in timp ce prin tubing este o curgere monofazică in faza iniţială, iar apoi
devine bifazica (Hchid-gaze).
Component Fracţie moleculară Masă moleculară,kg ∕ kmol
metan 0,0026 ■ kkmkkkkmmommo16,042
etan 0,4600 30,068
propan 0,3111 44,094
izo-butan 0,0385 58,120
normal-butan 0,1000 58.120
izo-pentan 0,0250 , 72,146
normal-pentan 0,0250 72,146
O altă metodă de depozitare a gazelor naturale sau petroliere lichefiate, in cantităţi mari, este
in caverne realizate in masive de sare. Accste caverne sunt in special indicate
pentru depozitarea gazelor lichefiate cu un punct de fierbere mai ridicat decât cel al metanului, ca de exemplu
propanul lichid [13].
Tehnica utilizată este deja cunoscută si descrisă în paragraful III. 4, cu singura deosebire că adâncimile necesare
pentru înmagazinare nu sunt atât de mari.
Pentru realizarea unei astfel de caverne (fig.4.1), se sapă cu sondeza si se cimentează coloana 1, în interiorul
căreia se introduc alte două coloane, notate cu 2 si 3, cu diametre succesiv mai mici. Aceste doua coloane sunt libere
in sensul ca lungimea acestora poate fi variată de la suprafaţă pentru a se da cavernei forma dorită.
La baza cavernei, se mentine in permanent un strat de saramură in care pătrund coloanele 2 si 3, pentru a se
evita astfel eventualele pierderi de gaze naturale lichefiate.
Problema stabilităţii nu prezintă importanţă practică deoarece in cavitate se pastrează o presiune mare. La finalul
creării cavităţii se trece la încercarea etanseitatii cavităţii, similar cazului înmagazinării gazelor naturale.
Pentru a se putea înmagazina sau extrage GPL, cavitatea trebuie să fie tot timpul plina cu saramură si GPL.
Separarea dintre cele două fluide se realizează prin segregare gravitaţională!
Este necesar să se dispună de rezerve de saramură saturată pentru a nu afecta volumul cavităţii. Manipularea
saramurii saturate creeaza numeroase probleme (precipitarea sării in saramură, diluarea sării in sondă etc.).
Se mai poate utiliza in exploatare apa dulce, dar trebuie luate măsuri suplimentare de urmărire a procesului prin
ecometrie pentru determinarea formei şi dimensiunilor cavităţii. Această soluţie constituie o premiză de crestere
progresivă a dimensiunilor cavernei.
Pentru stocarea GPL in cavităţile rezultate in urma unei exploatări miniere este necesar ca aceste cavităţi să fie
etanse, iar formaţiunile geologice în care sunt create cavitătile să nu reacţioneze cu butanul sau propanul. În cazul când
o mină răspunde acestor condiţii şi amenajarea acesteia se incadreaza in limite economice acceptabile, se poate opta
pentru alegerea unui astfel de depozit. Cunostin|ele geologice de detaliu sunt indispensabile.
Sarea si argila sunt recunoscute ca fiind roci care asigură condiţii de stabilitate unei cavităţi, dar in anumite
condiţii se pot utiliza şi cavităţi existente în calcar, granit etc.
In scopul realizarii unui depozit de GPL intr-o caverna se culeg informafii despre tunele, galerii miniere etc.
Apoi se efectuează studii privind dimensiunea cavitaţii, stabilitatea galeriei si a pilonilor de susţinere, se evaluează
costul săpării unei sonde in galerie. in cazul rocilor etanse plastice se realizează un strat de beton în scopul eliminarii
deformarilor cavitătii.
Exploatarea se poate realiza in două moduri:
- Cu nivel de apă constantă, cu o zonă de gaze in partea superioară;
- Cu nivel de apă variabil. iar cavitatea este tot timpul plină cu apă si GPL.
Pentru extracţie se va dispune de un volum de apă suplimentar, care va fi injectat în cavitate. Sondele de control vor
măsura în permanenţă nivelul piezometric.
IV.2.1. Generalităţi
Transportul gazelor naturale în locuri inaccesibile conductelor se poate efectua în stare lichidă, ceea ce
permiteînmagazinarea într-un volum redus a unor cantităţi importante de gaze dupa cum rezultă din tabelul 4.2 [6]:
9
Stocul activ careeste extras in scopul vânzării pe piaţa in timpul iernii este completat din
nou, prin injecţie, in timpul verii. Capacitatea utila sau stocul activ variază in funcţie de
necesitaţi, de la sezon la sezon. In prima faza, capacitatea proiectata si dezvoltarea
depozitului este estimata pe baza calculelor si simulării pe calculator, mai târziu, cand
dezvoltarea depozitului s-a realizat, capacitatea utila se determina mult mai exact, pe baza
inregistrarilor permanente ale parametrilor de funcţionare ai depozitului (presiuni, debite
etc).
Perna de gaze sau stocul inactiv are doua componente:
componenta recuperabila; componenta nerecuperabila. Motivele pentru
care o parte din perna de gaze ramane nerecuperabila sunt:
o Fiecare depozit este proiectat pentru a furniza un debit minim. Acest lucru necesita ca
in ultimele zile ale ciclului de extracţie sa existe o presiune minima necesara pentru a
furniza acest debit. Daca se continua extracţia, presiunea va scade sub nivelul minim
admis si pot apare probleme la instalaţiile de suprafaţa care au fost proiectate sa
funcţioneze la anumiţi parametri, probleme de siguranţa sau incapacitatea realizării unor
obligaţii contractuale, o Continuarea extracţiei cu echipamentul proiectat sa funcţioneze
la anumiţi parametri, sub nivelul minim de presiune, poate deveni neeconomica. Totuşi,
la zăcămintele cu impingere de apa, o cantitate importanta din perna de gaze ramane
imobila si nu mai poate fi recuperata. La majoritatea zăcămintelor de gaze, aproximativ
10% din gazele conţinute sunt considerate din punct de vedere fizic nerecuperabile la o
presiune de suprafaţa numita presiune de abandonare. Recuperarea gazelor la o presiune
mai mica decit presiunea de abandonare implica costuri mari si echipamente speciale.
In depozitele de inmagazinare realizate in zăcăminte de petrol depletate raman
anumite cantităţi de gaze in soluţie care din punct de vedere fizic sunt nerecuperabile.
Capacitate de livrare, măsurata in milioane de standard metri cubi pe zi, depinde de
presiunea iniţiala de la care se incepe crearea stocului total in zăcământ si de
caracteristicile rocii rezervor, având un domeniu mare de variaţie.
In timpul proceselor repetate de injectie-extractie, in depozite apar pierderi ale
gazelor naturale injectate. Aceste pierderi numite si migrări necontrolate ale gazelor naturale
in timpul procesului de injecţie au ca rezultat nu numai o micşorare a profitului, ci si o
diminuare a capacităţii
Fig. 4.1 depozitarea gazelor petroliere lichefiate in caverne saline
Fig. 3.5 Depozit de gaze lichefiate
11
de livrare pe piata. Nu in ultimul rand, apar problemele de siguranta ale depozitului si
problemele de impact cu mediul inconjurator. Fenomenele de migrare depind de mai
multi factori: gradientii de presiune, permeabilitatea rocilor, geometria fisurilor, existenta
faliilor, conditiile de operare etc. Pierderile de gaze prin migrare sunt de doua tipuri:
- Pirderi minore;
- Pierderi majore.
Criterii de analiza
Pentru ca un zacamant depletat de gaze sau petrol sa fie utilizat ca depozit
subteran trebuie sa indeplineasca conditiile:
Sa fie protejat de roci impermeabile sau de falii etanse pentru a impiedica
pierderile de gaze in formatiunile invecinate;
Sa dispuna de o porozitate efectiva si de o permeabilitate ridicata;
Sa nu fie alimentat de un acvifer activ;
Sa aiba un volum mare;
Sa se poata preta la fisurari hidraulice.
12
Gazul tampon (perna) şi gazul curent (gazul de lucru), împreună, au cosurile cele
mai ridicate pe ansamblul procesului de stocare. În aceste condiţii este normal să se
dorească găsirea unor metode de evaluare a cantităţii de gaze din depozit. Gazele sunt
măsurate la introducerea şi apoi la extragerea din depozit. Diferenţa între aceste valori
plus gazul de tampon (zestrea) reprezintă cantitatea de gaze care ar trebui să fie în
depozit. Există 3 factori care pot conduce la înregistrare acestor diferenţe:
existenţa unor erori de calcul al cantităţii iniţiale de gaze rămase în depozit la
începutul procesului de injecţie; deşi aceasta nu repezintă în mod normal o
problemă trebuie reţinută atunci când apar diferenţe;
prezenţa unor erori de măsurare a debitului de gaze fie la introducere, fie la
extragerea din depozit;
existenţa unor scurgeri de gaze din depozit;
Scurgerea de gaze este una din principalele probleme. Unul din elementele de
siguranţă în folosirea unui zăcământ depletat, ca depozit de înmagazinare, este faptul că
gazele au fost cantonate în zăcământ o perioadă lungă de timp care oferă siguranţă în
utilizarea lui ca depozit. Acest element de siguranţă poate degenera însă erori. Una dintre
cele mai întâlnite probleme este avansarea frontului de apă în spaţiul ocupat iniţial de
gaze. În unele cazuri apa poate umple complet zăcământul cu excepţia unui mic cap de
gaze, care rămâne la sfârşitul exploatării. În această situaţie avem de-a face cu un
zăcământ „complet” inundat.
În cazul zăcămintelor neuniforme care produc în regim mixt dezlocuirea gazelor
de către apă se face sub formă de „degete” apa fiind închisă în masa de gaze. Astfel se
formeză pachete separate de gaze. Aceste pachete de gaze pot rămâne în rezervor şi
există din punct de vedere tehnic în stoc. Ele se pierd şi nu pot fi extrase fără antrenarea
unei mari cantităţi de apă.
13
poate realiza numai în cazul unei permeabilităţi mari.
14
15
(5.10)
(5.11)
(5.12)
Dar: (5.13)
astfel încat:
(5.14)
Acum
(5.15)
sau
(5.16)
Fig (5.12) Istoricul presiune – volum pentru un rezervor cu scurgeri de gaye în interiorul lui
Dacă rezervorul are scurgeri de gaze în afara lui istoricul presiune - volum se va muta la
dreapta ceea ce este ilustrat de figura 5.12.
Fig (5.12) Istoricul presiune – volum pentru un rezervor cu scurgeri de gaye în afara lui
Concepte de proiectare
4.1. Proiectarea înmagazinarii gazelor in zăcaminte care au produs în regim elastic
Istoricul de productie
Reprezentarea grafică a datelor de productie va conduce la dreapta :
(4.1)
(4.2)
(4.3)
(4.5)
În situaţia în care volumul de înmagazinare al gazelor este mai mare decât cel de extracţie,
variaţia presiunii statice a zăcământului funcţie de timp, din momentul zero (începerea procesului
de înmagazinare ) până în momentul atingerii presiunii maxime de comprimare ( ) este
redată în figura 4.2 :
18
1 p2z p2d
Ip A' B 'Q (3.4)
Q
unde;
Q - debitul sondei, stm 3 /s
p¿ - presiunea dinamică de fund a sondei, 105Pa (bar);
pz - presiunea de zăcământ, 105Pa;
IP - indicele de productivitate al sondei, Stm3/s/(105Pa)2;
A ' , B ' • coeficienţi de rezistenţă la curgerea gazelor în jurul sondei. Aceştia se J,etermină experimental prin
variaţia debitului.
Pentru calculul pierderilor de presiune prin tubing se consideră că mişcarea este izotermă, iar
temperatura medie se obţine ca media între temperatura la suprafaţă şi temperatura de fund.
Pentru un tronson de tubing având caracteristici uniforme, relaţia de legătură între presiuni şi
debit este [16]:
2 2
p d Epsup r ( E 1) fQ 2 (3.5)
unde:
L
E exp 6,84 10 2 (3.6)
Z med Tmed
f 5,4 10 14 Z med Tmed (3.7)
DA
Coeficientul de pierdere de sarcină medie (coeficientul dc frecare hidraulică) este dat de relaţia Colebrook:
1 2,5 k
2 lg 5 (3.8)
Re 3,7 D
iar numărul lui Reynolds este dat de
QD
Re 3.6 10 3 (3.9)
A
în care:
psup r - presiunea dinamică la capul de erupţie,
bar;
- densitatea relativă a gazelor în raport cu
aerul
Q - debitul sondei, Stm3/oră;
Z med - factorul mediu de abatere al gazelor de la
legea gazelor perfecte:
Tmed - temperatura medie absolută a gazelor, K;
L - lungimea tronsonului, m;
Când presiunea din sonde în timpul extracţiei se măreşte semnificativ înseamnă că poziţia
contactului gaze-apă s-a modificat. Datorită formării conurilor dc apă există posibilitatea ca sonda să
producă cu aport de apă.
în procesul de extracţie care se desfăşoară în rezervoarele slab consolidate sau puţin consolidate
pot fi antrenate granule de nisip de către gaze şi aduse la suprafaţă. Pentru a se preveni antrenarea
nisipului se folosesc filtre şi împachetări cu nisip. In cazul utilizării împachetărilor cu nisip există un
debit maxim pentru care acestea sunt eficiente, iar în cazul în care se depăşeşte acest debit există riscul
distrugerii împachetării şi filtrului.
Datorită faptului că mobilitatea gazelor este superioară mobilităţii apei, gazele tind să se
deplaseze preferenţial de-a lungul „acoperişului" stratului. Dacă stratul acvifer are înclinare mică şi
permeabilitate slabă, există riscul ca gazele să se canalizeze până la limita de inchidere a structurii,
inainte de realizarea stocului de gaze teoretic, corespunzaror volumului de pori disponibili. In aceste
conditii viteza limita de deplasare a contactului apa-gaze, conform relatiei lui Dietz, este [16]
(3.10)
în care:
- viteza limita de deplasare a conturulu, m/s;
-permeabilitatea relative a apei;
-permeabilitatea rocii, m ;
-densitatea apei, kg/m ;
-unghiul de inclinare a “acoperisului” stratului fata de orizontala;
-vascozitatea dinamica a apei, N s/m ;
Presiunea de injective a gazelor este cu atat mai mare cu cat debitul de injective este
mai ridicat. Suprapresiunea in timpul injectiei se calculeaza cu ajutorul relatiei Colona-
Ciarny:
(3.11)
în care:
în care:
-presiunea initială(naturală) a acviferului, bar;
-suprapresiunea maximă, bar;
Volumul maxim de pori ai rocii disponibil pentru înmagazinarea gazelor, m 3 , este:
1
Vmax A(h)m(1 S ai ) (3.13)
0
în care:
A(h) - diferenţa dintre suprafaţa conturului apă - gaze la capul stratului şi suprafaţa conturului
la baza stratului, m , (fig. 3.6);
m - porozitatea;
Sai - saturaţia ireductibilă în apă;
I - „închiderea" depozitului, m (fig. 3.6).
p max :
1 T0 1
Qmax Vmax p max
0 T Z
(3.14)
Capacitatea reală maximă de înmagazinare diferă faţă de cea teoretică deoarece:
trebuie păstrată o marjă de siguranţă între contactul apă-gaze şi „închiderea"
depozitului (I);
contactul apă-gaze rareori este orizontal;
presiunea maximă la limita unui gradient de 1,25-1,45 bari/10 m nu poate fi atinsă în
cazul acviferelor de dimensiuni mari, înclinări mici şi permeabilităţi mari;
presiunea maximă poate fi atinsă înainte ca poziţia contactului apă-gaze să ajungă în
apropierea „închiderii",
Intr-un acvifer închis cu extindere limitată (lenticular, bariere de permeabilitate etc.) capacitatea de
depozitare este limitată numai de presiunea maximă:
19
Care:
-compresibilitatea apei,1/bar;
V -volumul de pori al acviferului saturat cu gaze,m3
-presiunea initiala in acvifer,bar.
Deoarece in conditiile descries anterior capacitatea de depozitare a gazelor
este in general redusa,pentru a se adduce o crestere a acesteia se practica
extragerea unei parti din cantitatea de apa continuta in acvifer.
Unde:
t -timpul,zile (1 zi = 86400 s);
m-porozitatea rocii,%;
βa - compresibilitatea apei din roca,1/bar;
ra-raza acumularii,m;
μa -viscozitatea apei,(1cP=10-3N.s/m2)
W=6.28m βa r h (p-pi)
Unde:
Wa -cumulativul de apa ,m3
p-presiunea gazelor,bar;
pi-presiunea initiala a acviferului,bar;
QD-debitul adimensional.
Debitul adimensional se determina din fugura 3.8.b.cu ajutorul timpului
adimensional.
10
1
0.1
0.01
0.001 0.01 0,1 1 10 100 1000
Timpul adimensional
1.00E+12
1.00E+10
1.00E+08
1E+06
1000
100
1
0.001 1 100 10000 1000000 1E+08 1.00E+10 1.00E+12
20
1. Generalitati
In general, cavernele formate in masivele de sare in scopul depozitarii gazelor
naturale au urmatoarele caracteristici:
- adancimea: 300 – 2000 m;
- grosimea: zeci pana la sute de metri;
- volumul: 30.000 – 500.000 m3;
- gradientul de presiune la sabotul coloanei de exploatare: 1,5 – 2,5 bar/10 m;
- la fel si gradientul de presiune la adancimea medie a cavernei: 2 bar/10 m;
- presiune: 25 – 225 bar;
- alte substante ce pot fi depozitate: GPL, etan, etilena, propan, propilena,
butan, butilena,petrol brut.
Dezvoltarea unei cavitati in sare prin dizolvare consta in injectarea prin sonde de
apa dulce intr-o caverna in curs de formare si extragerea saramurii saturate printr-o
garnitura de tevi concentrice cu cea prin care se introduce apa dulce.
Pentru realizarea cavernelor in sare se inregistreaza urmatoarele faze:
o selectarea locatiei;
o forajul si echiparea sondelor;
o izolarea sari;
o evacuarea saramurii;
o completarea sondei;
o evacuarea saramurii;
o curatirea cavernei si umplerea;
o incercarile finale;
o operarea.
a) Selectarea locatiei
Selectarea locatiei pentru exploatarea cavitatii saline incepe cu explorarea
resurselor de sare subterana. Pentru aceasta este nevoie de cercetare geofizica, studii
seismice in scopul determinarii adancimii, a geometriei subterane, a succesiunii
stratigrafice, a grosimii, a intinderii pe orizontala si structurii rocilor.
Se va tine cont de usurinta accesului, topografia suprafetei, resursele de apa,
posibilitatea de depozitare a deseurilor., alcatuirea masei de sare, proprietatile fizice ale
mostrelor de sare, precum si cantitatea si caracteristicile substantelor insolubile vor fi
evaluate cu usurinta. Domurile de sare se preteaza foarte bine exploatarii unor cavitati de
mari dimensiuni, datorita dimensiunii si formei lor.
Uneori o cuta tectonica excesiva precum si impuritatile foarte solubile cum ar fi
carnalitul din zacamintele de sare domale pot creea probleme in ceea ce priveste
stabilitatea si controlul formei cavitatii. In cazul zacamintelor de sare stratificate unde
problemele legate de impuritati sau de tectonica interna sunt mai putin sau chiar
inexistente. Grosimea stratului de sare si caracteristicile stratului superior devin factori
dominate in proiectare.
In faza initiala a selectarii locatiei toate datele existente si disponibile sunt
colectate si organizate. Aceasta operatiune presupune o cercetare bibliografica, geologica,
hidologica a rapoartelor, hartilor, sursei de profiluri, fotografiilor aeriene, forari
anterioare, rezultate ale exploatarilor de petrol, cercetari seismice gravimetrice. Aceasta
faza este urmata de obicei de un foraj, cu extragere de carote, exploatrea resurselor de apa
si teste la pompa de pompare dupa necesitati.
b) Forajul si echiparea sondelor
Pentru a obtine injectia si capacitatea de extragere adecvata, sunt selectate
sectiunile transversale ale fluidului potrivite, ale tevilor de extractie. Sondele sunt forate
si cimentate, adica se calculeaza coloana de tubaj si coloana de tevi de extractie
optimizate. Deseori in aceasta etapa se vor for a de asemenea puturi pentru evacuarea
apei sarate. Tot in aceasta faza se efectueaza si munca logistica pentru pozitionarea
instalatiei de foraj, amenajarea drumuriloe de acces, efectuarea recoltarii mostrelor de
carota, a testelor la pompa de pompare si a muncii analizei de laborator.
Numarul de puturi principale si de exploatare care vor fi forate deriva din
proiectarea specifica a fiecarei cavitati si din numarul de cavitati necesare pentru a atinge
cantitatea totala necesara pentru proiect.
3. Proprietatile sari
Sarea are un numar de proprietati unice care o fac gazda ideala pentru
inmagazinarea gazelor naturale, acestea sunt:
- sarea este impermeabila fata de gaze, constituind o capcana perfecta si un
mediu de izolare;
- are o rezistenta structurala ca a betonului, permitand construirea de mari
depozite in caverne;
- sarea se comporta plastic, ceea ce ii permite sa inchida sis a izoleze fisurile
care pot aparea in roca;
- sarea este usor de dizolvat cu ajutorul apei, permitand construirea cu usurinta
a cavernelor de depozitare.
Mari depozite de domuri in saline exista in multe zone de pe glob, acestea putand
fi intalnite intre stratul de argile, anhidride, gipsuri sau calcare.
Domurile saline sunt usor vizibile avand forma unor munti de sare. Fiecare dom
are forma si marimea sa, dar un dom etalon se presupune a fi cilindric si simetric avand
aproximativ 1700 m, diametrul de 10 m inaltime si o adancime mai mare de 450 m sub
suprafata pamantului.
Un dom salin este compus in esenta din halit pur cu granule dispersate de nisip,
anhidrid care in mod fregvent cuprinde 5 – 10 % din masa totala. Un dom este acoperit de
stratul superior, de circa 150 m grosime, de stratul poros si fisurat, constituit din anhidrid,
ghips, calciu si uneori sulf liber.
Stratele salifere pot varia in grosime de la cativa metri pana la sute de metri. In
anumite cazuri, sarea este raspandita prin straturi argiloase sau anhidrite. Atata timp cat
aceste formatiuni sunt impermeabile se pot construi depozite in sare.
Datele privind adancimea sunt importante pentru inmagazinarea gazelor naturale
in sare, in primul rand pentru ca presiunea la care gazele pot fi depozitate in sare este in
functie de adancimea depozitului de sare. Sarea ca orice roca, se fisureaza, astfel ca
presiunea maxima de inmagazinare va fi mai mica cu 0,22 bar/m in concordanta cu
presiunea litostatica si in al doilea rand se comporta plastic. Drept rezultat, sarea va
“aluneca” sau va curge la adancimi mari, la presiune si la temperatura ridicata astfel incat
poate aparea problema obturarii cavernelor. Din aceste cause depozitarea in sare este
limitata in general la adancimi de pana la 1800 m.
Fig. 3.8 a. Diagrama presiunii adimensionale pentru un acvifer radial infinit cu debit
final constant.
Fig. 3.8.b. Diagrama debitului adimensional de aflux de apa pentru un acvifer radial
infinit cu presiune finala constanta
21
Dezvoltarea unei cavitati se face prin sonde, amplasate la adancimi mari, cu ajutorul
circulatiei apei dulci. Sondele sunt echipate cu doua garnituri de lucru concentrice
formate din burlane de foraj, cea din exterior de protectie si cea din interior de injectie
sau de evacuare.
Pentru dizolvarea sarii prin circulatie cu apa dulce se folosesc doua metode:
Prin circulatie directa – atunci cand apa dulce se injecteaza prin garnitura de lucru
cu diametrul cel mai mic, iar evacuarea saramurii se face prin spatiul inelar dintre
garniturile de lucru. Avantajele acestei metode sunt:
- elimina pericolul de dizolvare a sarii din zona adiacenta sabotului ultimei
coloane cimentate, datorita concentratiei aproape de saturatie a saramurii vehiculate
ascendent;
- reduce consumul de fluid izolant dat fiind diametrul transversal redus din
tavanul cavitatii;
- realizeaza o cavitate sub forma unui ovoid alungit cu diametrul transversal
maxim la baza acestuia.
Prin circulatie inversa – cand apa dulce se pompeaza prin spatiul inelar dintre cele
doua garnituri de lucru, iar saramura se evacueaza prin garnitura cu diametrul cel mai
mic. Avantajul acestei metode este: procedeul conduce la realizarea unor viteze
ascendente mari in interiorul garniturii cu diametru mic, asigurand o evacuare eficienta a
materialului insolubil care urmeaza sa se depuna la baza cavitatii.
Pentru a se putea face o limitare la partea superioara in dimensionarea pe verticala a
depozitului si pentru a putea prevenii dizolvarea sarii din jurul siului ultimei coloane
cimentate, in spatiul inelar dintre acestea si coloana de protectie se introduce un fluid
izolant, cu o densitate mai mica decat apa pompata si nemiscibil cu ea. Fluidul izolant
poate fi de tipul produselor petroliere lichide, gaze lichefiate sau aer.
Acolo unde saramura se evacueaza in mare sau in alte ape, fluidul izolant este de tipul
propa – butan care se separa si se evapora in atmosfera, acesta facandu-se pe considerente
ecologice si economice.
Apa
Sara
PROCEDEU DE
REALIZAREA A CAVITATII IN
MOD DIRECT
Printre cei mai importanti factori care influenteaza saturarea apei cu sare sunt:
debitul pompat;
fenomenele de difuzie care au loc la peretele cavitatii.
In cadrul debitului pompat, adica cel de circulatie, saturarea apei dulci prin circularea
acesteia are o pondere foarte mare in procesul de dizolvare si este determinata de:
diferentele de temperatura ale fluidului din cavitate si tendintele de echilibrare
termica. Aceste diferente de temperatura care exista intre apa dulce injectata si saramura
aproape stationara din caverna conduc la fenomene de convectie termica si deci tot la o
circulatie secundare interna intre pachetele de fluid cu temperaturi diferite.
tendinta de separare gravitationala a fluidelor din depozitul subteran in functie de
densitate, si anume de gradul de saturare. Datorita densitatii mai mici pachetele de apa
dulce sau de saramura nesaturata au tendinta sa se ridice in rezervor inaintea celor mai
dense. Miscarea lor conduc la o agitatie cu tendinta de uniformizare a saturatiei, iar de
aici rezulta o circulatie secundara interna intre pachetele de saramura cu concentratii
diferite, iar datorita acestor fenomene peretele de sare ramane permanent in contact cu un
fluid nesaturat.
compozitia chimica si gradul de solubilitate al elementelor care formeaza
complexul mineralogic supus dezvoltarii. Compozitia chimica a rocii influenteaza direct
viteza de dizolvare a sarii din masiv, care poate varia in limite apreciabile. Inainte de
lansarea unui astfel de proiect trebuiesc analizate crotele din intervalul in care urmeaza a
se realiza depozitul subteran, pentru determinarea compozitiei mineralogice si a vitezelor
de dizolvare.
gradientii de presiune care apar in depozit in timpul circulatiei. Acestia conduc la
viteze de curgere diferite in sectiunile cavitatii si la circulatii secundare cu inlocuirea
fluidelor de la peretele cu un fluid mai putin saturat. Fenomenul este semnificativ numai
in prima etapa, deoarece, odata cu cresterea diametrului depozitului, eficienta lui scade.
Stabilirea unui program de constructie al sondei pentru realizarea unei cavitati saline
necesita un grad ridicat de cunoastere, de investigari si testari dupa cum urmeaza:
investigari geofizice in timpul forajului. Principalele loguri necesare: gama – gama,
neutronic si sonic. Prin combinarea rezultatelor acelor locguri calibrate pe informatiile
din carote se pot determina impuritatile din masivul de sare si distributia acestora.
teste de laborator, in principal pe probele de carote mecanice prelevate si constau
in:
teste de comprimare pentru determinarea caracteristicilor elastice si
ductile ale sarii;
teste de scurgere unde se observa dezvoltarea eforului sub incarcare
constanta foarte importanta la determinarea valorilor utilizate la calculul pierderilor de
volum;
teste de relaxare unde se observa dezvoltarea stresului cu efort constant.
Aceste teste trebuiesc facute si rocilor inconjuratoare.
teste in „situ” constau in principal in monitorizarea operatiilor in calitate( teste de
lichid, teste de saramura, teste de gaz) si permit determinarea tendintei pierderii de
volum, dar din nefericire nu permite ajustarea modelului.
Realizarea cavitatilor saline cu scop de depozitare implica evaluarea cat mai precisa a
comportamentului structural al deschiderilor subterane, al marimii acestora si vitezei de
deformare a sarii la temperaturi relativ constante, pentru perioade lungi de timp.
Utilizarea cavitatii saline create prin dizolvarea sarii geme implica in momentul
trecerii acesteia in functionare, inlocuirea saramurii cu gazul ce urmeaza a se stoca si
invers.
22
Datorită presiunii minime din cavernă in timpul golirii apar probleme legate de
stabilirea cavernei si prevenirea deformării din cauza plasticităţii sării.Acest fenomen este
denumit deformare convergentă şi determină pierderea graduală a volumului util al
cavernei.(subsidenta).
Ecuaţiile care descriu acest fenomen iau în considerare deformarea cilindrului sau a
sferei si au urmatoarea formă :
- cilindru
- sferă
3.18
RASTOACA ALEX
23
Kg –conductivitatea termica a gazului natural,Btus/hr x ft2x(0F/ft);
Ks-conductivitatea termica a starii btus/hr x ft2x(0F / ft);
d0-diametrul estimat in amasa sarii unde temperature este egala cu temperatura statica
geometrica.
Cele mai raspandite depozite de gaze naturale sunt depozitele in zacaminte delpetate
situate in apropierea marilor centre de consum gaze.Convertirea unui zacamant depletat
in deposit prezinta urmatoarele avantaje: existenta sondelor, a sistemului de conducte, a
facilitatilor de suprafata. De asemenea modelul geologic este bine cunoscut. Debitele
zilnice au un domeniu mare de variatie datorita diferitelor sisteme de suprafata, a pernei
de gaze, a caracteristicilor de curgere a fluidului.Se pot obtine debite mari in urmatoarele
conditii: porozitatea si permeabilitatea rocii rezervor sa fie foarte mari, perna de gaze sa
asigure o presiune crescuta sis a existe un numar suficent de sonde de extractie.In cazul
zacamintelor “subtiri”,care au o porozitate scazuta,se realizeaza operati de simulare
pentru formarea de fisuri care sa pota inbunatati curgerea.Capacitatea de
inmagazinareeste cea mai mare, iar dezvoltarea, intretinerea si operarea unui astfel de
depozit este cea mai putin costisitoare.
In cazul acviferelor , desi geologia structurilor este similara cu cea a zacamintelor
depletate, gradul de cunoastere este mult mai scazut.DEbitele de extractie pot creste
datorita prezentei apei active.Capacitatea finala poate fi determinate cu aceiasi precizie ca
si in cazul zacamintelor depletate.Depozitele acvifere necesita facilitate suplimentare,
presiuni de injectie mai mari pentru aputea impinge apa, stati de uscare mai complexe etc.
Utilizarea acviferelor ca depozite necesita stocuri de gaze inactive mai mari si o
monitorizare mai atenta in timpul proceselor de injectie-extractie. Daca in cazul
zacamintelor depletate perna de gaze poate atinge 50% din capacitatea totala, in acvifere
aceasta poate ajunge la 80%, iar gradul de recuperare al acesteia este mult mai
scazut.Aceasta poate fi extrasa oricand este nevoie in cazul depozitelor in zacamintelor
depletate, dar in cazul acviferelor extragrea pernei de gaze afevteaza foarte mult
performantele depozitului.Realizarea unui depozit de gaze naturale intru-un acvifer
necesita investitii importante si eforturi pentru prevenirea contaminarii surselor de apa.
Cavernele saline furnizeaza debite foarte mari raportate la capacitatea totala, iar
pierderile de gaze sunt practice inexistente datorita impermeabilitatii sariipentru
gaze.Cerintele pentru perna de gaze sunt scazute (apoximativ 25% din capacitatea
totala).Constructia cavernei este mai costisitoare decat conversia unui zacamant depletat
in depozit, dar faptul ca in cazul cavernei numarul ciclurilor de injectie-extractie in
decursul unui an il depaseste pe cel al zacamintelor depletate , duce la o recuperare mai
rapida a investitiei.cavernele saline sunt ideale pentru asigurarea unor debite mari datorita
faptului ca intreaga caverna se poate compara cu un por imens.Sunt mai usor de
monitorizat decat celelalte doua tipuri de depozite si durata de realizare a unei caverne
este cuprinsa intre 18 si 24 de luni, in timp ce dezvoltarea completa a unui depozit intrun
acvifer sau zacamant depletat poate dura intre 24 si 36 de luni.In medie , capacitatea unei
caverne saline poate fi extrasa in 12 zile, a unui acvifer in 71 de zile, iar a unui zacamant
depletat in64 de zile(in depozitele din S.U.A.), la debite maxime.
Cateva din avantajele realizari de depozite in zacaminte depletate si acvifere sunt
prezentate dupa cum urmeaza:
sunt depozite de mare capacitate destinate consumurilor sezoniere;
pot constitui o rezerva strategica in caz de necessitate;
se cunoaste modelul geologic si exista un volum mare de date care pot fi
utilizate in proiectarea depozitului;
existenta sondelor si a facilitatilor de suprafata;
au cele mai mici costuri de inmagazinare, de operare si de intretinere.
Printre dezavantaje se pot mentiona:
dezvoltarea completa a unui depozit poate dura cativa ani;
apar pierderi de gaze care pot diminueaza performantele depozitului;
necesita stocuri inactive importante care sun costisitoare ;
Avantaje in cazul depozitelor de gaze naturale in caverne saline sunt:
propietatile positive ale sari pentru inmagazinarea gazelor sunt:arealul larg de
raspandire, impermeapilitatea si solubilitatea in apa a acesteia;
procesul de inmagazinare gaze in cavitati saline are loc prin compresie-detenta
si este guvernat de ecuatia de stare a gazelor si de ecuatiile de curgere prin
tevi(de extractie, de colectare, de transport);
in faza de injectie este necesara utilizarea comprimariii, iar in faza de
extractie,cel mai adesea, copmrimarea nu mai este necesara;
debitele deextractie pot depasi 1 milion Stm3/zi/caverna salina;
durata procesului de injectie-extractie este de ordinal saptamanilor; astfel este
posibila realezarea mai multor cicluri pe an;
investitiiele se recupereaza mai repede decat cele effectuate in cazul
depozitelor in zacaminte depletate sau acvifere;
Printre dezavantaje se numara:
un factor important care induce un risc major este ductilitate sari(fluajul care
are ca effect pierderea de volum a cavitati in timp);aceasta depinde de propietatile
fizico-mecanice ale sari si a rocilor adiacente, distributia impuritatilor, parametric
de lucru ai cavernei;
o problema serioasa este legata de etanseitatea corespunzatoare a calitatii
inelului de ciment , care scade substantial dupa o peroada de timp in contact cu
saramura;
una din problemele majore in cazul cavernelor saline este ridicata de
evacuarea saramurii;
investitiile sunt mari(le depasesc pe cele efectuate in cazul depozitelor in
zacaminte depletate si acvifere).
27
(UA)i=184550,62
Aplicatia nr.1
Sa se calculeze factorul de sarcina pentru un consummator de gaze aprovizionat cu
N intr-un an in care a realizat cel mai mare consum zilnic de 1,2
Rezolvare:
; ;
Aplicatia nr.2
Sa se calculeze factorul de sarcina pentru un consummator de gaze aprovizionat cu
intr-o luna de iarna si care pe intregul an a consumat .
Rezolvare:
; ;
Aplicatia nr.3
Sa se calculeze factorul de sarcina orar stiind ca intr-un an s-au consumat
gaze naturale iar cel mai mare consum orar inregistrat a fost de
.
Rezolvare:
; ;
Aplicatia nr4.
Determinati coeficientul de utilizare al capacitatii -u- al unui system de transport gaze
naturale care are o capacitate maxima de insa a transportat o cantitate
medie zilnica de .
Rezolvare:
; ; ;
Aplicatia nr5.
Calculati coeficientul variatiei maxime a consumului de gaze cunoscand ca prin contract
se prevede o cantitate de gaze de facturat de cel putin in conditile in care
se prevede o cantitate maxima livrabila de /zi.
Rezolvare:
; ;
Aplicatia nr6.
Sa se calculeze numarul de compresoare cu putere unitara de 1000 Cp necesare
pentru injectia in zacamant a unei cantitati zilnice de metan de la o
presiune de 90 bari.a stiind ca presiunea de aspiratie a gazelor din magistrala este de 30
bari.a
; unde:
Aplicatia nr.7
Calculati consumul de gaze existent intr-un deposit cu contur prealabil la presiunea de
100 bari a avand suprafata productive de ,grosimea medie 10m,porozitatea 20% si
saturatia in apa de 25%.Temperatura de zacamant 40 C
Rezolvare:
Aplicatia nr.8.
Printr-o sonda se injecteaza gaze intr-un zacamant care are o presiune statica de 100 bari
a. Sonda este cercetata pe trei regimuri diferite de debit iar rezultatele obtinute sunt:
Aplicatia nr.10
Ce cantitate de gaze –C- trebuie sa existe intr-un recipient a carei presiune de proiectare -
Pproiect.- este de 7 bari abs. daca trebuie livrata o cantitate de gaze Vutil.=100*10^3
Nm^3 la o presiune -Pmin. Livr.=1,5 bara
Aplicatia nr11.
Intr-o cavitate in sare,intre doua momente successive 1 si 2 presiunea scade de la 100
bara la 60 bara iar temperatuta scade de la 40^C la 30^C datorita extragerii unui volum de
gaze delta Q=10^6Nm^3.Sa se afle volumul de gaze initial din deposit.