CALCULUL HIDRAULIC AL CONDUCTELOR

• Cel mai raspandit mijloc de transport pentru hidrocarburile fluide il reprezinta conductele.
Calculul hidraulic are drept scop dimensionarea conductei, respectiv determinarea
diametrului interior minim necesar pentru asigurarea debitului de transport în condiţiile unor
presiuni impuse. Valoarea acestui diametru permite alegerea diametrului nominal al
conductei din gama curentă de fabricaţie a ţevilor.
• Punctul de plecare al acestui calcul il constituie ecuaţia:

v12 v 22
1  p1  gz1   2  p2  gz2  p
2 2
• Indicele 1 se refera la sectiunea de intrare in conducta, iar indicele 2 la cea de iesire.
Coeficientii Coriolis 1 si 2 au fost introdusi deoarece ecuatia a fost scrisa pentru un curent
linear, la care se va face corectia energetica. Cotele z1 si z2 se masoara din centrele
sectiunilor respective pina la un plan orizontal care de obicei se considera a fi nivelul marii.
• Pentru o conducta cu sectiune transversala constanta, vitezele medii v1 si v2 sunt egale. Se
obtine:

p1  p 2  p  g  z 2  z1 
• termenul p inglobeaza atit caderea de presiune longitudinala cat si pierderile locale:

v2 l n 
p       .i 
2 d i 1 

• unde i reprezinta coeficientii de pierderi locale. Pentru cazul cand nu este posibil ca acestea
sa fie neglijate, se introduce lungimea echivalenta , data de expresia:

d n
l e   .i
 i 1
• Se obtine:

v 2 l  le
p   
2 d
• In calculele ulterioare se mai presupune ca lungimea le este inclusa in lungimea totala
Rezulta:
 vm2 l
p1  p 2     g  z 2  z1 
2 d
sau:

p1  p 2 v m 2 l
    z 2  z1 
 g 2g d
toate marimile fiind exprimate in unitati de lungime.

vm2 
Marimea adimensionala i
2g d
se numeste panta hidraulica a conductei si reprezinta caderea de presiune (in unitati de
lungime) pe unitatea de lungime a conductei.

In loc de viteza medie vm este mai util sa se introduca debitul Q, obtinandu-se astfel
formulele:

8  Q 2  p1  p 2 8Q 2 
p1  p 2  l    g  z 2  z1  sau  2 5 l   z 2  z1 
 d2 5  g  gd
 8Q 2 
Panta hidraulica va fi: i iar caderea de presiune in lungul conductei poate
 g d
2 5

p1  p 2
fi scrisa sub forma simplificata  i  l   z 2  z1  sau hp  i  l
 g

d2 2 gd
O formula echivalenta se obtine daca se introduce marimea k
4 
k = modul de debit, rezultand ca i=Q2 / k2

Determinarea coeficientului de rezistenţă hidraulică l

64
 pentru Re<3000 d>e
Re
0,3164
 pentru 3000 < Re < 100000, Blasius – conducte netede d=e
Re 0, 25

1  2,51  
 2 lg   Pentru Re>3000, Colebrook – conducte partial rugoase
  Re  3,71  d  d<e
1 d
 2,03  lg  1,68 Pentru Re>3000, Nikuradze – conducte rugoase ( d=0 )
 2

e = inaltimea asperitatilor

d = grosimea stratului limita laminar

• CALCULUL GRAFIC AL CONDUCTELOR PENTRU LICHIDE

• pentru o lungime x de conducta (x<l), p  p1  g i x  g  z1  z 

p si z fiind presiunea, respectiv cota, la distanta x de intrarea in conducta

Faptul ca presiunea este o functie liniara de x permite trasarea unui grafic util in proiectarea
conductelor. Acest grafic se intocme te reprezentind in abscisa lungimea conductei, la o
scara convenabil aleasa, iar in ordonata, cotele diferitelor puncte de pe traseu, incepand cu
cel initial si terminand cu cel final, la o alta scara. De obicei pentru cote, scara este de 100 ori
mai mare decat pentru lungimi. Unind apoi diferitele cote se obtine profilul deformat al
traseului conductei
• Pentru trasarea graficului, se considera cunoscuta presiunea p2 din sectiunea finala a
conductei, a carei valoare este impusa din considerente tehnologice. In continuarea cotei z2
a punctului final se traseaza un segment de lungime p2/g, paralel cu axa ordonatelor si la
aceeasi scara ca si cotele.
• Separat, se construieste un triunghi dreptunghic, cu catetele paralele cu axele de coordonate
si avand unghiul  dintre ipotenuza si paralela la axa absciselor dat de relatia

hp
  arctg.i  arctg
l
• Determinarea acestui unghi presupune calculul prealabil al pantei hidraulice. Lungimile celor
doua catete sunt arbitrare; pentru usurarea constructiei, se fixeaza lungimea l1 a catetei ab ,
iar lungimea l2 a catetei ac este atunci:

l 2  l1  tg

Lungimea l2 astfel calculata se inmulteste cu raportul dintre scara ordonatelor si scara

absciselor, in constructia triunghiului, unghiul  apare deformat.
Dupa ce s-a construit triunghiul abc, din punctul B’ se duce o paralela la ipotenuza BC a
acestuia. Aceasta paralela intersecteaza axa ordonatelor in punctul A’, iar segmentul AA’
astfel determinat are lungimea p1/g. Segmentul de dreapta A’B’ reprezinta variatia presiunii
in lungul conductei.
• Determinarea pe aceasta cale a presiunii de pompare este mai putin precisa decat cea
realizata prin calcul, dar prin constructia grafica sunt puse imediat in evidenta unele situatii
care prin calcul se depisteaza mai greu.

• pomparea se poate asigura cu o presiune initiala astfel aleasa incat dreapta care indica
variatia presiunii sa fie tangenta la profilul traseului in punctul N. Din acest punct si pana in B
lichidul curge prin cadere libera, presiunea din conducta ajungand egala cu cea atmosferica.
• In continuare, prin cadere libera lichidul se accelereaza si deoarece debitul este constant,
sectiunea transversala nu mai este plina.
Daca se doreste evitarea acestui fenomen, care duce la pierderi prin evaporari, sau
daca presiunea din punctul final al conductei p2 are o valoare impusa mai mare, dreapta se
deplaseaza in sus paralel cu ea insasi, pana ce trece prin B’.
Punctul N se numeste punct de culme al conductei ; in cazul in care exista un astfel de
punct si conditiile de exploatare permit curgerea in continuare prin cadere libera, calculul
hidraulic se efectueaza numai pentru portiunea AN din lungimea lc numita lungime de calcul.
• Se mai poate intampla ca, dupa ce se determina panta hidraulica si se traseaza
dreapta de variatie a presiunii sa se constate ca profilul traseului este de asa natura incat nu
permite obtinerea debitului indicat de calculul analitic al caderii de presiune.
La aceasta situatie se ajunge atunci cand dreapta care indica variatia presiunii intersecteaza
profilul traseului:
 CALCULUL HIDRAULIC AL CONDUCTELOR
COMPLEXE PENTRU LICHIDE
• Conductele pentru care l/d50 au fost denumite conducte lungi. La acestea,
pierderile de presiune locale sunt neglijabile fata de cele lineare. Celelalte
conducte care au l/d<50 au fost denumite conducte scurte si la acestea
pierderile locale de presiune pot fi mult mai mari decat cele lineare. Dupa
importanta legaturilor pe care le asigura si dupa functia pe care o indeplinesc,
conductele se impart in conducte auxiliare, conducte locale şi conducte magistrale.
• Conductele auxiliare sunt utilizate in punctele de lucru din interiorul rafinariilor,
parcurilor de depozitare si tratare. Conductele locale asigura transportul petrolului
brut sau al produselor petroliere pe distante scurte (30-40 Km) la presiuni relativ
scazute (5-25 bar). Conductele magistrale sunt utilizate la transportul petrolului
brut sau al produselor petroliere pe distante mari de sute de kilometri si
functioneaza la presiuni ridicate (20-60 bar).
• O alta clasificare: conducte simple si complexe. Conductele simple sunt formate
dintr-un singur fir de tevi, cu diametrul interior constant si avand debitul Q de
asemenea constant.
 Conducte pentru lichide in serie
• O conducta in serie este formata dintr-un singur fir de tevi, alcatuit insa din tronsoane cu
lungimi si diametre interioare diferite.

• Debitul Q fiind acelasi pentru toata conducta, putem scrie pentru un tronson oarecare i

8  Q 2 .i
pi  pi 1  li    g  z i 1  z i 
 di
2 5
• si prin insumare obtinem:

8  Q 2 n .i
p1  p n 1   l
5 i
   g z n 1  z1 
 2
i 1 d i
• respectiv:

p1  p n 1
 z n 1  z1
  g
Q 2g n .
4
 5i li
i 1 d i

• Se poate defini o conducta simpla echivalenta cu conducta in serie care transporta acelasi
debit Q sub aceeasi diferenta de presiune p1-pn+1.

8  Q 2 .e
p1  p n1  l e    g z n 1  z1 
 de2 5

• unde le=Σli, iar e si de reprezinta coeficientul de rezistenta si diametrul conductei

echivalente. Prin comparatie cu obtinem

n li .i l e .e
 
i 1 di5 de5
Forma compacta:

Q2 p i  p i 1
h pi  li   z i  z i 1
ki 2 g

n li p1  pn 1
hp  Q 
2   z1  z n 1
i 1 k i
2 g
 Conducte pentru lichide in paralel
• Conductele in paralel au lungimi si diametre diferite ramificandu-se dintr-un punct si
reunindu-se in alt punct.

• Notand cu Qi debitul pe una din cele n conducte (i=1, 2, 3, ..., n), debitul total al sistemului
are expresia:

n
Q   Qi
i 1
• Pentru fiecare conducta putem scrie:

8  Qi 2 .i
p1  p 2  li    g  z 2  z1 
 di
2 5
• presiunile p1 si p2 ca si cotele z1 si z2 fiind aceleasi pentru toate conductele. Din aceasta
formula rezulta:

p1  p 2
 z 2  z1
  g
Qi  2g di5
4 .i li

  p1  p 2 n di5
Q 2 g   z 2  z1  
4   g  i 1 .i  li

8  Qi 2
p1  p 2  2
   g z 2  z1 
 d i 5 
2
n
 
 i 1 . l 
 i i

• Atunci cand lungimile li si diametrele interioare di ale celor n conducte sunt date si
se cunoaste debitul total Q, necunoscutele sunt cele n debite partiale Qi si una
dintre presiunile p1 si p2, cealalta fiind fixata. In cazul in care amandoua presiunile
sunt date, necunoscutele problemei devin cele n debite partiale Qi si debitul total
Q.
• O solutie mai simpla a problemei se poate obtine atunci cand admitem ca in toate
cele n conducte regimul de miscare este turbulent rugos. In acest caz, coeficientii
de rezistenta i pot fi calculati cu usurinta deoarece depind numai de rugozitatea
relativa.
• Regimul de miscare in fiecare conducta nu poate fi stabilit corect decat numai
dupa ce se calculeaza numarul lui Reynolds corespunzator. Deoarece valoarea
acestuia depinde de debit, problema este nedeterminata. Solutia se poate gasi
prin incercari, presupunand regimul de miscare din fiecare conducta, fapt care
permite sa se introduca in formule expresia corespunzatoare pentru coeficientul de
rezistenta i. Dupa ce debitele Qi au fost calculate pe aceasta cale, se verifica
daca regimul de miscare a fost ales corespunzator si in caz contrar se reia
calculul.
 Conducte cu ramificatii (colectoare sau
distribuitoare)
• Conductele cu ramificatii sunt conducte in serie alcatuite din tronsoane la care nu se schimba
numai lungimea si diametrul interior ci si debitul. La intrarea in fiecare tronson debitul creste
in cazul unei conducte colectoare sau scade in cazul unei conducte distribuitoare. Esential
pentru calculul hidraulic este faptul ca debitul se schimba.
• Pentru un tronson oarecare i (i = 1, 2, ..., n):

8  Qi2 .i
pi  pi 1  li    g  z i 1  z i 
 2 d i5

• prin insumare se obtine:

8 n Qi2 .i
p1  p n1   li    g  z n 1  z1 
 2 5
i 1 d i

• Daca se cunoaste presiunea p1, presiunea la sfarsitul unui tronson oarecare m rezulta din
formula

8 Qi2 .im
p1  pm 1  2  5 li    g  zm 1  z1 
 i 1 d i
• iar daca se cunoaste presiunea pn+1

8 Qi2.i
n
pm 1  pn 1  2  5 li    g  zn 1  zm 1 
 i 1 d i

• Daca pentru fiecare tronson se cunoaste lungimea, diametrul interior si debitul, calculul
caderii totale de presiune sau al presiunilor din punctele de ramificatie nu ridica probleme.
Acelasi lucru se intampla atunci cand conducta are un diametru interior constant d, formula
de calcul este:

8 n
p1  p n 1  2 5
 d
 i .i li    g z n1  z1 
Q 2

i 1

• De obicei, sunt cunoscute lungimile tronsoanelor si debitele respective, diametrele putand fi

alese. Atunci cand debitul variaza mult de la un tronson la altul, nu este recomandabil, din
motive economice, sa alegem un diametru constant. Este indicat ca atunci cand debitul
creste de la un tronson la altul sa creasca si diametrele, acesta fiind cazul conductelor
colectoare. Invers, atunci cand debitul scade, asa cum se intampla la conductele
distribuitoare, apare util sa micsoram diametrele.
• Pentru ca aceasta schimbare a diametrelor sa nu se faca arbitrar, se recomanda impartirea
caderii totale de presiune proportional cu lungimea fiecarui tronson.
• Considerand diferenta totala de presiune p1-pn+1 data, pentru tronsonul oarecare i

p i  p i 1 p1  p n 1

li l

unde l=Σli este lungimea totala a conductei.

Presiunea dintr-un punct oarecare “m” are expresia

p1  p n 1 m 1 p1  p n 1 n
p m  p1   li sau p m  p n 1   li
l i 1 l i m

Prin urmare, pm (m=2,3,...,n+1) se calculeaza daca se cunoaste caderea de presiune p1-

pn+1 si presiunea initiala p1, sau daca se cunoaste presiunea finala pn+1 si caderea de presiune
• Odata calculate presiunile in toate punctele de ramificatie, se obtine:

.i  2  pi  pi 1    g  z i  z i 1 

d i5 8  Qi2 li

• Presupunand un anumit regim de miscare in tronsonul respectiv, putem introduce formula

corespunzatoare pentru coeficientul de rezistenta i si determina apoi diametrul interior di .
Cu acest diametru se verifica regimul de miscare si daca acesta nu a fost ales in mod
corespunzator se reface calculul.

Sef Lucrari dr. ing. Doru STOIANOVICI © 2009