Măsurarea debitului cu TUBUL VENTURI

I. Scopul lucrării

Se urmăreşte măsurarea debitelor cu ajutorului Tubul Venturi, care este un dispozitiv

destinat masurarii debitului in conducte circulare, bazat pe principiul strangularii
tubului de curent (ca si diafragma). Tubul Venturi inlocuieste o portiune a conductei
de diametru D. Se compune dintr-un cilindru de intrare de diametru D egal cu al
conductei, un ajutaj convergent (trunchi de con cu unghi la varf de 21°), un tub
cilindric de strangulare de diametru d si lungime d, precum si un ajutaj divergent
(trunchi de con cu unghiul la varf intre 7° si 15° ), toate coaxiale. Cu D/2 inainte de
ajutajul convergent si la mijlocului tubului de strangulare de diametru d sunt plasate
prizele de presiune prin care tubul Venturi se racordeaza la un manometru diferential.

Fig. 1 Schema constructiva a tubului Venturi

Constructiv tubul se caracterizeaza prin raportul diametrelor d/D, sau prin raportul
π ⋅d2 π ⋅ D2
dintre aria strangulata A2 = si aria sectiunii conductei A1 = notat cu m
4 4
⎡ A2 ⎛ d ⎞ ⎤
2

⎢m = =⎜ ⎟ ⎥ (1)
⎣⎢ A1 ⎝ D ⎠ ⎦⎥

II. Formularea aplicaţiei

4⋅Q
Pentru un debit Q viteza medie in conducta este V1 = , iar in sectiunea
π ⋅ D2
4⋅Q
strangulata este V2 = . Presiunea in sectiunea primei prize este p1 iar in
π ⋅d2
sectiunea strangulata este p 2 , mai mica, deoarece viteza v2 este mai mare ca v1 .
Diferenta de presiune sau presiunea diferentiala, p1 − p 2 = δp , reprezinta marimea
caracteristca si poate fi masurata cu manometrul diferential. Din relatia lui Bernoulli
pentru fluid perfect si ecuatia de continuitate rezulta formula debitului ideal (sau
teoretic).
π ⋅d2 1 2
Qi = A1 ⋅ v1 = A2 ⋅ v 2 = ⋅ ⋅ δp (2)
4 1− m 2 ρ
 1
Factorul = E se numeste coeficientul vitezei de apropiere.
1 − m2
In realitate fluidul este vascos, conducta este rugoasa, in tub au loc pierderi de
sarcina, debitul este mai mic decat cel ideal si ca urmare formula se corecteaza cu un
C
coeficient de descarcare C: Q = C ⋅ Qi . Produsul C ⋅ E = = μ se numeste
1 − m2
coeficient de debit, deoarece apare in formula debitului real.
π ⋅d2 2 π ⋅d2 2
Q= ⋅C ⋅ E ⋅ ⋅ δp = μ ⋅ ⋅ ⋅ δp (3)
4 ρ 4 ρ
Cei doi coeficienti se determina din formulele:
Q Qreal Qreal
C = real = ; μ= (4)
Qi 1 π ⋅d 2
2 π ⋅d 2
2
⋅ ⋅ ⋅ δp ⋅ ⋅ δp
1 − m2 4 ρ 4 ρ
Coeficientul de descarcare C si coeficientul de debit μ depind de numarul Reynolds
v⋅D 4⋅Q
al curgerii in conducta Re = = (unde υ este vascozitatea cinematica) si
μ π ⋅ D ⋅υ
de rugozitate.
Pentru tubul Venturi standardizat (STAS 7347/3-1975), cand m=0,2÷0,5, daca
numarul Re este mai mare decat numarul limita Re lim = 200.000 , atunci coeficientul
de descarcare ramane constant si egal cu 0.985. In general coeficientul de debit nu
este cunoscut si pentru un tub se determina variatia lui cu Re prin etalonare.

III. Descrierea instalaţiei şi modul de lucru

Prin masuratori experimentale, se determina coeficientului de descarcare C si

coeficientul de debit al unui tub Venturi intr-o instalatie cu pompă centrifugă şi
rezervoare de retur, respectiv de măsurare (vezi fig. 2).
Înainte de pornirea instalaţiei se închid VR şi Vl2. Pornirea pompei se face cu VP
închisă, iar după cuplarea la reţeaua de alimentare cu energie electrică se manevrează
vanele VP, R şi Vl1 astfel încât să se modifice în sens crescător debitul de curgere.
Pentru fiecare debit reglat se măsoară şi se trec în tabelul de date, diferenţele de nivel
corespunzătoare manometrelor ataşate la TV şi la deversor.
Conducta pe care este montat tubul Venturi are diametrul D = 50 mm, respectiv
portiunea ingustata a acestuia d = 30 mm.

IV. Prezentarea datelor experimentale

Mărimile măsurate şi calculate, vor fi centralizate într-un tabel de forma:

Nr. δhm δhdev μdev Qreal Q Re C μ

Crt.
- mm mm - l/s l/s - - -
1
2
3
Fig. 2 Schema instalaţiei de laborator
Diferenta de presiune la tubul Venturi se masoara cu manometru diferential ∩, cu
perna de aer, pentru o denivelare δh rezultand:
2
δp = ρ ⋅ g ⋅ δhm si ⋅ δp = 2 ⋅ g ⋅ δhm (5)
ρ
Intr-o curgere stabila, valorile masurate permit determinarea coeficientilor C si μ din
formulele (4). Pentru debitul masurat se calculeaza si numarul Re. Cu datele calculate
din tabel se traseaza curba μ = μ(Re).
În curgerile cu suprafaţă liberă, o metodă utilizată pentru măsurarea debitelor constă
în plasarea unui orificiu mare în secţiunea transversală a curgerii, numit deversor.
Pentru deversoare triunghiulare debitul se poate calcula cu relaţia:
8 α
Qreal = μ dev tg 2 g δhdev
5/ 2
(6)
15 2
unde:
µdev – coeficientul de debit al deversorului, care depinde de înălţimea lamei
deversante δhdev, conform unei curbe de etalonare, prezentată în fig. 3; α – unghiul la
vârf al deversorului cu profil triunghiular, având valoarea de 110 °.

Etalonare deversor

2,5
Coeficient de debit

1,5

0,5

0
15 20 25 30 35 40
Inaltime lama deversanta [mm]

Fig. 3 Curba de etalonare a deversorului

Se dau ρ apa = 1000kg / m 3 , υ100 C ≅ 1.1 ⋅ 10 −6 m 2 / s .

Observatii de natura tehnica

1. In amonte de tubul Venturi pe o lungime l si in aval pe o lungime L curgerea

trebuie sa fie rectilinie, axial simetrica, neperturbata, deci sa nu existe surse de
perturbare (robinete, coturi, variatii de sectiune, etc). Distantele minime l si L se
exprima in multipli ai diametrului si sunt date in tabele in functie de φ = d/D si tipul
de accesorii. De exemplu, pentru φ = 0.45, dupa robinet l = 3.5D.
2. Se recomanda ca axul conductei pe care se monteaza tubul Venturi sa fie orizontal.
3. Tuburile Venturi cu intrare tronconica se utilizeaza in anumite limite pentru
diametrele de conducte si pentru rapoarte φ sau m.

Constructie D(mm) φ m

turnate 100-800 0.3-0.75 0.09-0.56

uzinate 50-250 0.4-0.75 0.16-0.56

din tabla 200-1200 0.4-0.7 0.16-0.49

V. Observaţii şi teme de lucru individual

Schema din fig. 2 nu cuprinde legăturile hidraulice la PM. Vă rugăm să faceţi

dvs. acest lucru ! Deasemenea, nu sunt marcate cotele hdev şi hprag. Precizaţi cine sunt
ele şi desenaţi-le !
Care este combinaţia cea mai eficientă de reglare a debitului, cu vanele VP, R
şi Vl1 ? Cum sunt acestea dispuse d.p.d.v. al teoriei circuitelor ?