TAE Curs nr.

3
CALCULUL HIDRAULIC AL RETELELOR DE APA

3.1 Elemente generale

Problema principala de rezolvat consta in determinarea diametrelor conductelor si

a pierderilor de presiune pentru o lungime de transport si debit de fluid date, sau pentru
stabilirea capacitatilor de transport ale conductelor cunoscind distributia pierderilor de
presiune. Particularitatile calculului hidraulic depinde de configuratia retelelor, care pot fi
structurate in:
- retele simple;
- retele ramificate, cu una sau mai multe surse de alimentare;
- retele inelare;
- retele buclate;
- retele de termoficare.
Formula generala de determinare a pierderilor de presiune este:
l w2 w2 lech w 2
p  plin  ploc  f     f     p sp lech  Pa (3.1)
d 2 2 d 2
unde : psp = Δp/l este pierderea de presiune specifica (raportata la un metru de conducta):
psp  f
w2
2d
G2 Q2 
  0,0625 f 5h  0,811 f s 5
d  d
Pa
m
  (3.2)

Pierderile de inaltime liniare si locale se pot exprima si prin relatia:

h  hlin  hloc  Qs2lech K 2  sQs2 mcol _ lichid  (3.3)

unde ‘’K’’ este caracteristica de debit (m3/s), iar ‘’s’’ este rezistenta hidraulica totala a conductei, in
(s2/m5); Qs [m3/s]; Gh [t/h]:
K  3,48 d 5 f m3 / s ; s  0,0826 f  lech / d 5  lech / K 2  s 2 / m5  (3.4)
d
lech  l  x  l   [m], este lungimea echivalenta a conductei.
f
Diametrul interior d, capacitatea de transport a conductei Gh si viteza medie a fluidului in conducta
w sunt date de relatiile :
0,0625 fGh2 d 5 psp
d 5  m  ; Gh  4   t h ; w  0,3542Gh  m s (3.5)
psp f d
Pentru calculul retelelor de apa se recomanda relatia lui Altsul pentru determinarea coeficientului
de frecare liniara f:
f  0,11    68 / Re  
0 , 25
(3.6)
In cazul numerelor Re mari coeficientul de frecare nu mai depinde de Re ci numai de
rugozitatea relativa , iar relatia de calcul este cea propusa de Sifrinson:
f =0,110,25 (3.6’)
Rezistenta hidraulica specifica a conductelor Rsp se determina din relatia generala a
pierderilor totale de presiune :

p  psplech  RsplechQs2  RQs2  Pa (3.7)

unde : R = Rsp lech [Pa s2/m6], este rezistenta totala a conductei.

Astfel rezistenta specifica a conductelor se calculeaza cu formula:

-1-
 TAE Curs nr. 3

Rsp  psp / Qs2  0,0891  k 0, 25  / d 5, 25  Pa  s 2

/ m6  m  (3.8)

3.2 Retele cu configuratii simple

a) Conducte scurte. La acest tip de conducte pierderea de presiune totala se calculeaza cu relatiile
generale tinand cont de regimul de curgere si starea conductei: neteda , semirugoasa sau rugoasa
hidraulic:

p  gh  gAQs2  l  x   Pa  unde A  1 / K 2  0,0826 f / d 5 (3.9)

b) Conducte legate in serie. Pierderea totala de inaltime pentru conductele simple inseriste
(fig.3.1.) se calculeaza avand in vedere suma tuturor rezistentelor liniare si locale ale tronsoanelor:

Fig.nr.3.1. Sistem de conducte inseriate

 
h  Qs2  li K i2  Qs2 si  m ; (3.10)

unde: Qs este debitul volumic care circula in sistemul de conducte inseriate [m 3/s]); li este lungimea
tronsonului i in (m); Ki este modulul de debit al tronsonului i, iar si este rezistenta totala a
tronsonului i.

c) Conducte legate in derivatie (paralel). La legarea in derivatie (fig.3.2.) pierderea de presiune

(inaltime ) este egala pe fiecare ramura in parte: h = h1 = h2 = . . . . = hn astfel ca debitul se
repartizeaza pe fiecare ramificatie conform dependentei data de relatia 3.11:
Qs1 / Qs 2   K1 / K 2   l1 / l 2  s 2 / s1 (3.11)

Fig.nr.3.2. Sistem de conducte in derivatie

d) Retele de distributie a apei reci.

Pentru distributia in orase a apei reci se stabileste mai intai debitul care trebuie
transportat si apoi distribuit consumatorilor.
-2-
 TAE Curs nr. 3
Astfel in figura 3.3. este prezentata o conducta de alimentare cu preluare uniforma
de debit, caracteristica situatiei caracterizata de o mare aglomerare de consumatori
(ansamblurile de locuinte din marile cartiere orasenesti)

Fig.nr.3.3 Conducta cu preluare uniforma de debit

Expresia pierderii de presiune se determina considerand aproximativ o variatie

liniara a debitului pe lungimea conductei, iar coeficientul de frecare f dependent numai de
diametrul si rugozitatea conductei. Astfel pentru conducte rugoase hidrauluic pierderea de
presiune se detrmina cu relatia:

l    Q   Q 2 
p  0,0826  f  ech5    g  Q12 1   2    2   / 3  Pa] (3.12)
d    Q1   Q1  
in care :
- Q1  ; Q2 sunt debitele de apa la inceputul si respectiv sfarsitul conductei, [m 3/s] ;
- lech este lungimea echivalenta a conductei, [m] ; (daca nu se cunosc piederile
locale se considera cca. 20% din cele liniare) ;
- d este diametrul interior in [m] ;
- ρ este densitatea apei la temperatura medie, in [kg/m 3].
Considerand acum Q0 debitul total de apa, uniform distribuit in lungul conductei, [m 3/s],
astfel incat Q1 = Q0 + Q2 , si avand in vedere relatia (3.4.) atunci pierderea de presiune
devine:
   l 

h  s Q12  Q1Q0  Q02 3  0,0826 f  ech5   Q12  Q1Q0  Q02 3   [m] (3.13)
d 

In cazul particular, cand debitul de transit la sfarsitul conductei Q2 = 0, relatia de mai sus
capata forma:
l  Q
2
 Q2 
p  gh  0,0826 f  ech5  g 1  s    g   1  [Pa] (3.14)
d  3  3 

3.3 Retele ramificate cu o sursa de alimentare

-3-
 TAE Curs nr. 3
In fig 3.4. sunt prezentate cateva retele ramificate cu o singura sursa de alimentare. Pentru
cazul cel mai simplu al unei retele cu un singur consumator la capat pierderea totala de presiune p
si rezistenta totala R sunt date de relatiile :
2
p  RQsursa [ Pa] R  Rsp l ech [ Pa  s 2 / m 6 ] Rsp  0,811f / d 5 (3.15)

Pentru reteaua cu ‘n’ tronsoane in serie cu lungimi si diametre diferite, rezistenta totala se
calculeaza cu relatia :
n
R   ( Rsp l ech ) i [ Pa  s 2 / m 6 ] (3.16)
i 1

Fig.nr.3.4. Retele cu o sursa de alimentare

a - retea cu preluare uniforma de debit si diametru constant; b - retea cu “n”consumatori;
c - retea cu trei consumatori; d - graficul pierderii de presiune pentru cazul ‘’c’’

La reteaua de conducta de diametru constant si preluare uniforma de debit (fig. 3.4.a):

- psursa este diferenta de presiune disponibila la sursa; 
- p este pierderea de presiune totala in retea; 
- pl este pierderea de presiune la distanta ‘l’; 
- pc este diferenta de presiune disponibila la un consumator oarecare.
Daca debitul pompei Qsursa este uniform distribuit, adica Qsp = Qsursa /l, atunci pierderea de presiune
totala pe lungimea lech este:
l ech l ech Q2
p   RspQsp2 dl   Rsp sursa 2
dl  RsplechQsursa
2
/ 3  RQsursa
2
/ 3 [ Pa ] (3.17)
0 0 l
si reprezinta deci, o treime din pierderea totala de presiune a retelei cu un singur consumator la
capat.
Pentru o retea cu un numar finit de ‘’n’’ consumatori legati prin tronsoane de conducta cu
rezistentele locale li (fig.3.4.b) pierderea totala de presiune este suma pierderilor pe fiecare tronson
in parte:
p  1 pi  R1 (Q1 Q2  .....  Qn ) 2  R2 (Q2  Q3  .....Qn ) 2  ....  RnQn2 [ Pa]
n

(3.18)
-4-
 TAE Curs nr. 3

Pentru reteaua particulara cu trei consumatori (fig.3.1.c,d), constructia grafica a pierderii de

presiune s-a facut astfel:
- pentru primul tronson DC parcurs de tot debitul Qsursa s-a construit parabola R1Q2, care a
determinat pe axa ordonatelor caderea totala de presiune p1;
- pentru al doilea tronson CB parcurs de debitul (Qsursa- Q1) s-a trasat parabola R2Q2 care a
stabilit caderea de presiune p2 pe axa pierderilor de presiune (aceasta s-a trasat cu originea in
virful lui p1);
- in mod analog s-a procedat si pentru tronsonul al treilea.
Prin adunarea pe verticala a pierderilor de presiune s-a determinat pierderea totala de
presiune in retea p, echivalenta cu segmentul DD1.

Se defineste rezistenta patratica a retelei cu ‘n’ consumatori Rp prin relatia:

2
R p  p / Qsursa  R1  R2 (  2   3  .... n ) 2  ...  Rn  n2 [ Pa  s 2 / m 6 ] (3.19)
unde :  i  Qi / Qsursa reprezinta debitele relative ale consumatorilor. Caracteristica pierderii de
presiune p=RpQ2 (linie punctata) corespunde cu caracteristica retelei numai pentru punctele Q=0
si Q=Qsursa.

3.4. Retele ramificate cu doua surse de alimentare

In figura 3.5. se prezinta schematic o retea de alimentare cu apa cu doua surse de alimentare,
amplasate la cele doua capete ale retelei
-5-
 TAE Curs nr. 3

Fig.nr.3.5. Retele cu doua surse de alimentare

a - retea cu preluare uniforma de debit si diametru constant; b - retea cu numar finit de consumatori;
c – coeficient de corectie m=f(Δ1) pentru calculul din fig. b

Pentru cazul retelei de diametru constant, cu preluare constanta de debit si doua surse de
alimentare (fig.3.5.a), problema principala a calculului consta in determinarea caracteristicilor
punctului ‘0’ de separatie a curgerii si a debitelor QA si QB ale celor doua surse. Datele initiale ale
problemei sunt diferentele de presiune disponibile la surse pA si pB [Pa], debitul total al retelei
Qsursa = Qsp L [m3/s] si rezistentele specifice Rsp [Pa.s4/m6.m] ale tronsoanelor. Diferenta de presiune
in punctul de separatie 0 se determina din relatia:
p0 = pA- pA0 = pB - pB0 (3.20)
Daca se cunosc debitele QA si QB caderile de presiune pA0 si pB0 se calculeaza pe baza
teoriei generale, considerind separat tronsoanele AO si BO ca retele rugoase hidraulic, cu preluare
uniforma de debit si alimentate de la un capat, adica :
p A0  R sp l A0 Q A2 / 3  ( Rsp / 3Qsp )Q A3  Rc Q A3 ; si p B 0  Rc Q B3 (3.21)
in care s-a notat cu :
Rc = Rsp/3Qsp (Pa s3/m9) = ct , rezistenta cubica a retelei.
Se noteaza cu:
 A  Q A / Qsursa si  B  QB / Qsursa rezulta  A   B  1 ; debitele relative ale surselor si:
2
  (p B  p A ) /( RQsursa / 3)   B3   A3  (1   A ) 3   A3 , (3.22)
raportul dintre diferenta presiunilor disponibile pentru reteaua alimentata din doua surse si
pierderea totala de presiune pentru reteaua alimentata dintr-o sursa.
Rezulta ca, din valoarea lui  care se poate determina din datele problemei si din relatia
3.22 se poate determina valoarea debitului relativ al sursei A.
Solutia reala a ecuatiei 3.22 este :
 A  0,5 1  21  1 4   2 1  1 4  
2 


3 2 3


(3.23)
-6-
 TAE Curs nr. 3
Neglijind termenii mici de rang superior – eroare sub 5%- solutia ecuatiei de mai sus se simplifica
la forma:
 A  0,5(1   ) (3.24)

si in consecinta rezulta si  B  (1   A )  0,51   

Din aceste elemente se deduc debitele reale ale surselor QA si QB, si apoi pA0 , pB0 si p0
care defineste pozitia punctului 0.

Pentru cazul mai general al retelelor alimentate din doua surse, cu tronsoane cu
rezistente specifice diferite si numar finit de consumatori (fig.3.5.b), determinarea punctului de
separatie se face cu ajutorul rezistentelor patratice Rp. Presupunindu-se alimentarea retelei numai
din sursa A sau numai din sursa B cu debitul total Qsursa, atunci rezistenta patratica a retelei,
plecand din A este :

2
( R p ) AB  [ R1Qsursa  R2 (Q2  ..  Qn ) 2  ..  Rn Qn2 ] / Qsursa
2

(3.25)
R1  R2 (  2  ..   n ) 2  ..  Rn  n2
sau analog, pentru alimentarea din B :

( R p ) BA  [ R2Q12  R3 (Q1  Q2 ) 2  ..  Rn 1Qsursa

2 2
] / Qsursa 
(3.26)
R2 12  R3 ( 1   2 ) 2  ..  Rn 1

Debitele relative de fluid A si B, raportate la cele doua surse, se deduc cu relatiile rezultate din
prelucrarea ecuatiilor 3.23-3.26:

 ( R p ) AB   p A  p B 
1   1  2
 1 1
QA  ( R p ) BA   ( R p ) BA Qsursa  , (3.27)
A  
Qsursa [( R p ) AB /( R p ) BA ]  1
sau analog :
 ( R p ) BA   p B  p A 
1   1  2
 1 1
QB  ( R p ) AB   ( R p ) AB Qsursa  (3.28)
B  
Qsursa [( R p ) BA /( R p ) AB ]  1

Dupa determinarea debitelor QA si QB, caderile de presiune pentru sectiunile AO si BO se

calculeaza cu relatiile aproximative :
p AO  ( R p ) AB Q A2 si p BO  ( R p ) BA Q B2 (3.29)
iar presiunea punctului de separatie O cu relatia :
p0 = pA- pA0 = pB - pB0 (3.30)
Fata de metodologia prezentata trebuie remarcat faptul ca la sarcini partiale, valorile
pierderilor de presiune calculate pe baza rezistentelor patratice de mai sus sunt aproximative ( linia
punctata din fig 3.5.b) si in general mai mari decat pierderile reale de presiune.

O metoda mai precisa de determinare a debitelor surselor, este cea bazata pe introducerea
unui multiplicator subunitar aplicat debitului provenit de la sursa cu diferenta de presiune mai mica
(ex. sursa B din fig 3.5.b) :
k B  1  m  3 ( R p ) min /( R p ) max  1 , (3.31)

-7-
 TAE Curs nr. 3
unde: (Rp)min si (Rp)max sunt valorile cea mai mica si respectiv cea mai mare dintre rezistentele
patratice (Rp)AB si (Rp)BA, iar ‘m’ un coeficient determinat din diagrama din fig.3.5.c, in functie de
valoarea dat de relatia
2
1  ( p A  p B ) /( R p ) AB Qsursa (3.32)
Astfel se corecteaza debitele relative A si B cu relatiile:

B’ = BkB si A’ = 1- BkB (3.33)

Cazurile particulare ale relatiilor (3.27 –3.28), sunt urmatoarele:

a) cazul pA = pB ; debitele relative devin :

 A  1 /[1  ( R p ) AB /( R p ) BA ]  B  1 /[1  ( R p ) BA /( R p ) AB ] (3.34)

pentru care kB = 0, erorile maxime fiind de ± 2,5%.

2
b) cazul p A  p B  ( R p ) AB Qsursa atunci QA = Qsursa si QB = 0, si in mod similar daca
2
p B  p A  ( R p ) BA Qsursa atunci QB = Qsursa si QA = 0.
In ambele situatii kB = 0.

c) cazul (Rp)AB = (Rp)BA = Rp

Tinind seama de relatiile (3.20, 3.29, 3.31), debitul relativ al sursei B cu presiunea disponibila mai
redusa este :
 B  Q B Qsursa  0,5[1  ( p A  p B ) / R 2p Qsursa
2
](1  m) (3.35)

O alta metoda folosita la calculul hidraulic al retelelor alimentate din doua surse este cea a
debitului aditional , care consta in alegerea arbitrara a punctului de separatie 0 precum si al
debitelor celor doua surse QA si QB si apoi determinarea pierderilor de presiune pe cele doua
tronsoane (fig. 3.6.).

-8-
 TAE Curs nr. 3

Fig.nr.3.6. Retele cu doua surse de alimentare: metoda debitului aditional

Pentru cazul particular al celor trei consumatori din fig.3.6. se alege punctul de separatie
in dreptul consumatorului 2, iar suma debitelor pompelor, alese arbitrar trebuie sa fie
egala cu debitul total Q sursa .
Pierderile de presiune pe cele doua tronsoane ce pleaca de la surse devin :
p A0  p A  R1Q12  R2Q22 si pB 0  pB  R4Q42  R3Q32 (3.36)
In mod obisnuit cele doua valori vor fi diferite, (datorita alegerii arbitrare a debitelor ce
pleaca din pompe) ceea ce inseamna ca debitele din cele doua surse se vor modifica
intre ele cu ΔQ, astfel ca cel total al sursei sa ramana constant si pierderile de presiune
pe cele doua tronsoane sa fie egale.
p A  R1  Q1  Q   R2  Q2  Q   pB  R4  Q4  Q   R3  Q3  Q 
2 2 2 2
(3.37)
Din ecuatia de mai sus se determina valoarea lui ΔQ cu care se corecteaza cele doua
debite.
  
2
  
Q   Ri Qi    Ri Qi     Ri  p A  pB   Ri Qi2   /  Ri (3.38)
 i  i   i   i
 
Nota : In expresia de mai sus valorile  Ri si  2
Ri Qi sunt pozitive pentru tronsoanele de conducta
care pleaca din A si negative pentru cele care pleaca din B.
Neglijand termenii de rang superior Q 2 , corectia de debit devine :

  
Q   p A  p B   Ri Qi2 / 2 Ri Qi (3.39)
In consecinta debitele reale de circulatie pentru cele doua surse sunt :

QA, B  QAales
, B  Q (3.40)

3.5 Retele inelare si buclate

In fig.(3.7.a) se prezinta o retea inelara bitubulara care are prevazuta pe conducta

de tur o pompa intermediara B, care determina cresterea presiunii apei in pct. B cu ΔpB,
modificand in mod corespunzator si graficul de presiune al retelei (linia continua). Daca ar
lipsi pompa B reteaua ar fi similara cu una bitubulara alimentata din doua surse (graficul
cu linie punctata).

-9-
 TAE Curs nr. 3

Fig.nr.3.7. Retele inelare si buclate

a-retea inelara bitubulara cu doua surse de alimentare; b-retea buclata; c-retea inelara monotubulara

In figura 3.7.b este aratata o retea buclata la care se cunosc rezistentele hidraulice
totale RI ale tronsoanelor retelei si debitele la consumatori Qi.
Stabilirea circulatiei debitelor se face pe baza legilor lui Kirchhoff, definite astfel :
- suma algebrica a debitelor intr-un nod al retelei este zero :
ΣQI = 0 (3.31)
- suma algebrica a pierderilor de presiune intr-un contur inchis al retelei este zero :
ΣRiQi2 = 0 (3.32)

Pentru aplicarea legii II Kirchhoff, ca si la circuitele electrice se alege un sens pozitiv de

parcurs al debitului si sensuri arbitrare pentru debitele prin ramuri. Daca sensul debitului prin
ramura ‘i’ coincide cu sensul de parcurs ales atunci produsul RiQi2 este pozitiv (in caz contrar el
este negativ). In continuare se aleg valori arbitrare pentru debitele din contur astfel sa se
indeplineasca conditia din legea I Kirchhoff si se calculeaza RiQi2 care va fi diferita de zero
(datorita alegerii arbitrare a debitelor). Apoi se calculeaza debitul aditional Q cu care se
corecteaza debitele din retea. Operatiile se repeta pana cand in toate buclele retelei se atinge
eroarea impusa (pentru RiQi2 —›0).
Daca in conturul considerat nu sunt pompe, debitul aditional se stabileste cu relatia:
Q  ( Ri Qi2 ) /( 2 Ri Qi ) (3.33)
in care semnul lui Q este acelasi cu al produsului RiQi . Dupa determinarea lui Q se
2

recalculeaza algebric debitele pe ramuri Qi.

Astfel pentru tronsoanele apartinand aceluiasi contur, debitul se determina cu : Q j  Qi  Q , iar
'

pentru tronsoanele comune la doua ramuri A si B adiacente, cu relatia :

Q'j  A   Qi  A  QA  QB si Q'j  B   Qi  B  QB  QA . Debitele ΔQA si ΔQB sunt debitele
aditionale din cele doua contururi vecine.

3.6 Retele de termoficare

Sistemul de termoficare cu apa fierbinte se compune din instalatiile de preparare a apei

firbinti din CET sau CT (boilere si/sau CAF-uri), statiile de pompare, retelele de conducte
magistrale bitubulare (tur – retur), puncte termice unde are loc transferul caldurii in retelele
consumatorilor si aparatele de consum a caldurii la consumator. Regimul hidraulic al retelei este
-10-
 TAE Curs nr. 3
determinat de debitul si presiunea apei, precum si de caracteristicile hidraulice ale elementelor
componente. Elementele necesare pentru efectuarea calculului hidraulic sunt:
 schema si configuratia retelei;
 schema de preparare a apei fierbinti la sursa (CET sau CT);
 debitele de caldura de calcul ale consumatorilor;
 parametrii initiali ai agentului termic;
 dezvoltarea in perspectiva a cererilor de caldura ale consumatorilor.
In urma calculului hidraulic se rezolva urmatoarele aspecte:
 elementele de calcul economic ale retelei de termoficare;
 alegerea caracteristicilor pompelor de circulatie, de adaos, de presiune statica din CET
sau CT;
 alegerea schemelor de racordare a consumatorilor la reteaua de termoficare;
 stabilirea regimurilor de functionare ale retelei de termoficare.
Calculul hidraulic de dimensionare permite determinarea diametrelor conductelor retelei si
pierderile de presiune pe fiecare tronson, cunoscand debitele de agent termic transportat.
Calculul hidraulic de verificare stabileste capacitatea de transport si repartitia debitelor la o
retea existenta, sau verifica functionarea retelei intr-o etapa intermediara de dezvoltare sau in regim
de avarie.
Regimul hidraulic al retelei de termoficare reprezinta modul de repartitie a presiunilor in
punctele retelei la un moment dat, intocmindu-se graficele de presiune in regim dinamic si static de
functionare.
Regimul dinamic pune in evidenta diferenta de presiune disponibila in fiecare punct al
retelei, intre conducta de tur si cea de retur, si prin inaltimea de pompare a instalatiilor din CET,
CT sau din statiile intermediare de pompare.
Regimul static se refera la presiunea statica in retea.
Graficele de repartitie a presiunilor stabilesc: racordarea instalatiilor consumatorilor la
retea, echilibrarea hidraulica a retelelor, dimensionarea racordurilor si diafragmelor de laminare,
etc.
Etapele calculului hidraulic de dimensoinare a unei retele de termoficare sunt:
- calculul debitelor de apa fierbinte ale consumatorilor;
- trasarea grafica a schemei izometrice a pozitiei in teren a surselor de caldura si
consumatorilor cu specificarea pentru fiecare tronson a debitului, lungimii si diametrului
nominal;
- calculul lungimilor echivalente ale rezistentelor locale si stabilirea pierderilor totale de
presiune pornind de la sursa catre ultimul consumator;
- trasarea graficului repartitiei presiunilor pentru conductele de ducere si de intoarcere, tinind
seama de profilul terenului si inaltimile cladirilor racordate la retea. Pe baza acestor
elemente se aleg schemele de racordare a consumatorilor, marimea si locul de amplasare a
statiilor de pompare.

-11-
 TAE Curs nr. 3

Fig.nr.3.8. Schema unei retele de termoficare (a) si graficul piezometric asociat (b)

In fig.3.8 este prezentata o retea de termoficare si graficul piezometric aferent.

Notatiile din figura reprezinta:
pg - presiunea geodezica a CET fata de un sistem de referinta;
p0 - presiunea crata de pompa de adaos (PA);
pp- presiunea creata de pompa de retea (PR);
prt - pierderea totala de presiune in reteaua de termoficare;
psb- pierderea de presiune in boilerul de baza (BB);
psv - pierderea de presiune in sistemul de incalzire de virf (boiler de virf BV sau cazan de
apa fierbinte CAF);
pr - diferenta totala de presiune intr-un punct oarecare din retea;
pd - pierderea de presiune pe conducta de ducere (CD) de la CET pana intr-un punct dat;
pi- presiunea apei in conducta de intoarcere (CI) fata de nivelul de referinta;
ps - presiunea apei in conducta de intoarcere fata de nivelul solului;
ppt - diferenta de presiune disponibila la punctul termic (PT) a ultimului consumator;
prp - rezerva de presiune la ultimul consumator;
pil - presiunea ultimului consumator fata de sol si de nivelul de referinta.

Pierderile de presiune specifice pe conductele de ducere pd,sp si respectiv intoarcere pi,sp,

tinand seama de notatiile de mai sus si figura 3.8, sunt date de ecuatiile :

Δpd,sp= [(pg+Δp0+Δprt) – (pil+prp+Δppt)] 103/ld,ech [mmH2O/m] (3.34)

Δpi,sp = [(pil+prp) – (pg+Δp0)] 103/li,ech [mmH2O/m] (3.35)

Daca lungimile echivalente ale conductelor de tur si retur sunt egale ld,ech = li,ech = lech si
Δpd,sp= Δpi,sp= Δpmed,sp, rezulta pierderea medie specifica de presiune:

Δpmed,sp= (Δprt -Δppt) 103/2lech=[Δpp- (Δpsv+ Δpsb+ Δppt)] 103/2lech (3.36)

-12-
 TAE Curs nr. 3
Relatiile de mai sus arata ca pierderile de presiune pe conductele de ducere sau intoarcere
nu sunt influientate de nivelul topografic al consumatorilor si nici de presiunea din conducte. Se
recomanda urmatoarele valori pentru pierderile specifice de presiune:
- 3…..5(max 8) mmH2O/m, pentru conducte magistrale;
- max 25 (30) mmH2O/m, pentru ramificatii din conductele magistrale sau racorduri.

O metoda simplificata de calcul hidraulic a retelelor de termoficare cu apa admite ca date initiale
cvasiconstante: t =80°C,  = 971,8 kg/m3,  = 0,365 10-6 m2/s, si rugozitatea absoluta interioara k
= 0,1 mm. Astfel pierderile specifice de presiune se calculeaza cu relatiile simplificate:
psp= 370 Gh17,5/ d4,75 mmH2O/m pentru Re < 1000d (3.37)
psp= 414 Gh / d
2 5,25
mmH2O/m pentru Re > 1000d (3.38)

unde Gh este dat in [kg/h], iar d in [mm]. Relatiile au fost obtinute din ecuatia generala (3.2) in care
s-a folosit relatiile lui Blasius si Davidson pentru coeficientul de frecare f.
( f  0,3164 / Re0, 25 , daca Re  1000d Blasius ; f  0,063 / d 0, 25 , daca Re  1000d Davidson)

Stabilitatea hidraulica a retelelor de termoficare reprezinta capacitatea sistemului de a

asigura la consumatori debitele de fluid in limitele de variatie impuse. Repartitia debitelor la
consumatori poate fi stabilita la retelele cu rezistente hidraulice constante prin reglaje initiale
(mentinerea neschimbata a pozitiei organelor de reglare, sau prin diafragme de laminare), iar la
cele cu reglaj automat prin prevederea unor regulatoare de debit la consumatori.
pi
Debitul de agent termic la un consumator oarecare i se poate scrie : Qi   ai  pi , unde ai
Ri
este definita capacitatea de trecerea instalatiei pentru consumatorul i.

Dereglarea hidraulica yi la consumatorul i, pentru variatia debitului acestuia de la Qi la Qi’

se defineste, tinanad cont de relatia de mai sus, prin raportul :
yi  Qi' / Qi  pCET / pi (3.39)
Stabilitatea hidraulica ki a sistemului in punctul i se defineste prin relatia:

ki= pi/pCET= 1/yi2 cu 0<k<1 (3.40)

Pentru cazul k = 1, pi=pCET, pierderile in retea sunt nule, iar reteaua are stabilitate
maxima (variatia debitului unui consumator nu afecteaza debitele celorlalti) ;
Pentru cazul k = 0 , pi= 0, reteaua fiind complet instabila.
Pentru a mari stabilitatea hidraulica a retelelor de termoficare se procedeaza la o serie de
masuri, si anume:
 proiectarea tronsoanelor de retea cu debite variabile pentru pierderi de presiune foarte
mici;
 prevederea de diafragme de echilibrare sau de racorduri de elevatoare care cresc resistenta
hidraulica in aval de acestea;
 reducerea sectiunii armaturilor de reglare (inchiderea partiala a vanelor si ventilelor);
 legarea in serie a unor consumatori de caldura, etc.
Toate aceste masuri conduc la cresterea economiei de enegie de pompare, imbunatatirea calitati
alimentarii cu caldura la toti consumatorii si evitarea circulatiilor inutile de agent termic.
Pentru tronsoanele de termoficare legate in serie capacitatea totala (echivalenta) de trecere este data
de relatia:
a tot  1 1 a   1 a   ....  1 a 
2
1
2
2
2
n [m3/s] (3.41)

-13-
 TAE Curs nr. 3
In mod analog pentru o retea de termoficare cu n consumatori in paralel, capacitatea de trecere
echivalenta este suma tuturor capacitatilor de trecere ale tronsoanelor:
atot  a1  a2  .....  an [m3/s] (3.42)

Echilibrarea retelelor de termoficare

Regimul de presiuni intr-o retea de termoficare se stabileste astfel ca sa se asigure conditiile

de functionare normale ale celui mai indepartat consumator. In acest caz presiunea disponobila (ptur
– pretur) la majoritatea consumatorilor este mai mare decit cea necesara. Echilibrarea retelei de
termoficare reprezinta tocmai consumarea acestui surplus de presiune disponibila si se face in faza
de proiectare pentru configuratia de baza a retelei.
In principiu echilibrarea retelei se face prin dimensionarea corecta a racordurilor sau prin
introducerea unor rezistente hidraulice suplimentare locale numite diafragme de laminare (debitul
total ce trece prin diafragma de laminare este dat de o relatie de forma:
Q      d 2 / 4   p   ct  p ). Diafragmele se prevad de obicei la consumatori sau pe
racordurile acestora si numai in cazuri bine justificate tehnico-economic pe retelele magistrale. De
asemenea diafragmarea se face pe conducta de tur, pana ce presiunea disponibila devine mai redusa
decat cea maxima admisibila la instalatiile din aval, fara a se atinge punctul de vaporizare
(presiunea de saturatie corespunzatoare temperaturii din conducta).
Diafragmele pe conductele de retur se instaleaza in toate cazurile cand presiunea pe
magistrala de retur are o valoare mai mica decat cea necesara evitarii golirii instalatiilor racordate
direct. Normativele recomanda ca pe o diafragma sa se lamineze cel mult 30 mH2O pentru retelele
urbane si 10 mH2O pentru cele industriale. Pentru distrugerea unui exces mai mare de presiune se
apeleaza la baterii de diafragme montate in serie, la distante bine definite.
Echilibrarea hidraulica este corecta daca diferenta dintre presiunea disponibila existenta la
consumator si cea necesara este mai mica de 1 %.

3.7 Calculul hidraulic al retelelor de abur

Elemente generale. La retelele de abur se iau in considerare atat presiunea si temperatura

aburului precum si umiditatea acestuia in cazul aburului saturat. Calculul cuprinde trei etape
principale:
- alegerea vitezei aburului, w;
- determinarea diametrului conductei,d ;
- calculul pierderilor de presiune, Δp.
Pentru conductele de abur lungi cu pierderi mari de presiune, trebuie sa se aibe in vedere variatia
densitatii aburului ρ in lungul conductei, si utilizarea unor relatii de calcul adecvate.
Alegerea vitezei aburului (tabelul 3.1.) se face pe baza unor calcule tehnico-economice care
sa tina cont de toate aspectele privind costul investitiilor in conducte cit si economiile obtinute prin
reducerea consumului de combustibil la sursa.

Tabelul 3.1. Valorile recomandate pentru viteza aburului in conducte

Tipul conductei de abur Viteza w(m/s)

a) Conducte de abur supraincalzit:
-conducte principale ( 12. . . 35 bar) ; 40 – 70
-conducte principale ( 40. . 135 bar) ; 30 – 60
-conducte secundare ( 10. . . 40 bar) ; 20 – 40
-conducte secundare ( 90 . .120 bar) ; 35 – 40
-conducte de joasa presiune (p < 10 bar) ; 15 – 20
-14-
 TAE Curs nr. 3
-conducte de medie presiune (10 . .15 bar) pentru masini cu abur ; 15 – 20
-conducte pentru debite mici; 30 – 40
-conducte pentru debite medii; 40 – 50
-conducte pentru debite mari 50 - 65
b) Conducte de abur saturat :
-conducte principale ; 30 – 40
-conducte secundare : 20 – 30
-conducte de abur pentru incalzire (1. . .3 bar) 20 - 40
c) Conducte de abur de priza :
-conducte principale ; 30 – 50
-conducte secundare . 20 – 30
d) Conducte pentru abur uzat (de esapare) 80 – 100

Vitezele maxime recomandate ale aburului in retelele de conducte:

Diametrul nominal Dn Abur supraincalzit Abur saturat

[m/s] [m/s]
< 200 50 35
> 200 80 60

Relatii specifice de calcul hidraulic pentru conductele de abur.

a) Conducte scurte de abur. Pentru acest tip de conducte si viteze mici calculul pierderilor de
presiune se determina ca si pentru fluidele incompresibile cu relatiile generale. Pentru viteze mari
(>30 m/s) coeficientul de frecare se majoreaza cu un factor de corectie care tine seama de procesul
de accelerare fa in miscarea mediului respectiv. In acest fel coeficientul de frecare f din formulele
cunoscute se inlocuieste cu coeficientul f’ dat de relatia
f’ =f [1 + (fa/f)/100] (3.43)

in care raporul fa/f [%] se determina din diagrama din fig. 3.9 in functie de viteza si temperatura
aburului.
Pentru calcule aproximative si rapide se poate utiliza pentru coeficientul de frecare relatiile
de mai jos :
Biel – Fritzsche : f  0,0561  Gh0,148 , cu Gh in [kg/h];
Babcock – Wilcox : f  0,01081   92 / d   , cu d in [mm].
Pentru conductele scurte, la care reducerea de temperatura este mica, se poate neglija variatia
densitatii cu temperatura (T1≈T2), aceasta ramanand variabila numai cu presiunea:
  1 ( p / p1 )   2 ( p / p 2 ) , unde cu indicii 1,2 s-au notat parametrii la intrare si respectiv la iesirea
din conducta.

-15-
 TAE Curs nr. 3

Fig.3.9. Raportul fa/f pentru abur supraincalzit

b) Conducte de abur lungi. Datorita variatiei densitatii aburului de-a lungul conductei (care nu mai
poate fi neglijata) din cauza pierderilor de presiune si temperatura, calculul hidraulic se poate face
prin doua metode aproximative:
 se apreciaza in prealabil pierderea de presiune p, cu care se determina densitatea medie a
aburului in lungul conductei si se aplica relatiile de baza pentru pierderile de presiune totale. Cu
noile valori se determina noua densitate medie si se reiau calculele iterativ pana la atingerea
convergentei in limitele erorilor impuse.
 se considera conducta formata din mai multe tronsoane scurte si se calculeaza pierderea de
presiune pe fiecare tronson separat tot cu relatiile generale si cu densitatea medie pe fiecare
tronson egala cu cea de la intrarea in tronsonul respectiv. Calculul este laborios daca conducta
este foarte lunga.
In tabelul 3.2. sunt date cateva relatii de calcul pentru determinarea pierderilor de presiune pe
conductele de abur:
Tabelul 3.2. Relatii de calcul pentru determinarea pierderilor de presiune pentru
conductele de abur
Tipul Conductei Relatia de calcul
Conducte scurte Unwin : p  6,831  (92 / d ) v  Gh2  l ech / d 5 [bar]
Fritzsche : p  31,5v  Gh1,85  l ech / d 4,97 [bar]
Conducte lungi Biel-Fritsche : p  p  70,1  p1  v1  G
2
1
2
2
1,852
h l d 5

p12  p22  1250  f  p1  v1  Gh2  l d 5

p  p1 (1  1  1250  f  Gh2  l ech / p1  1  d 5 ) [bar]
p  p 2 ( 1  1250  f  Gh2  l ech / p 2   2  d  1)
5
[bar]
 1800q  l ' 
p  p1 1  1  (1250  f  Gh2  lech / p1  1  d 5 )(1  )
 T1c pGh 

unde: v - volumul specific al aburului, [m3/kg]; p1,2 - presiunile la intrarea si respectiv la iesirea din
conducta, [bar]; T1 - temperatura absoluta initiala a aburului, [K]; cp - caldura specifica medie a
aburului [J/kgK]; Gh – debitul orar de abur, [kg/h]; q - pierderea specifica de caldura a conductei,
[W/m]; l – lungimea conductei,[m], ce se inlocuieste cu lech pentru conducta cu rezistente locale,
[m]; l’ - lungimea echivalenta a conductei izolata termic, [m].

-16-
 TAE Curs nr. 3
Pentru calcule foarte rapide se pot utiliza si nomograme de calcul, care duc la determinarea
diametrului conductei sau a debitului transportat, corespunzator unei pierderi de presiune date, in
ipotezele  = ct. sau  = variabil.
Scaderea temperaturii aburului Δt pe conducta de lungime echivalenta termic l’ se determina cu
relatia :
t  q  l ' Gs  c p (3.44)
cu Gs – debitul masic, [kg/s].
Astfel, densitatea aburului intr-un punct al conductei este:
p T1 p Gs c pT1
  1  1
p1 T1  t p1 Gs c pT1  ql '
(3.45)
De remarcat, ca prin scaderea temperaturii aburului in lungul conductei se micsoreaza pierderile de
presiune, datorita faptului ca la reducerea temperaturii agentului se reduce si volumul specific al
acestuia si implicit debitul volumic.
Pentru calculele practice ale pierderilor de presiune, in cadrul retelelor de abur cu diverse
configuratii se admit parametrii medii, determinati cu urmatoarele relatii :
- densitatea medie, ca medie aritmetica
 med   1   2  2 [kg/m3] (3.46)
- scaderea de temperatura a aburului supraincalzit
t  103 Q Gs c p  3,6  106 Q Gh c p [ºC] (3.47)
unde: ΔQ - pierderile totale de caldura ale conductei,[kW]; Gs,Gh - debitele de abur, [kg/s ; kg/h] ;
cp - caldura specifica a aburului la parametrii medii, [kJ/kgK].
- pierderile de caldura ale conductei in mediul ambiant
Q  ql  tm  t0   l 103 [kW] (3.48)
in care ql sunt pierderile specifice de caldura, [W/mK], pentru conductele de abur izolate. Acestea
sunt prezentate in functie de diametrul conductei, sintetizat in tabelul 3.3.

Tabelul 3.3. Pierderile specifice de caldura ql pentru conductele de abur

3.8 Calculul hidraulic al retelelor de gaze

-17-
 TAE Curs nr. 3
Pentru conductele de gaze si aer, la care efectele compresibilitatii pot fi neglijabile,
respectiv p / p  5% , pierderile de presiune se pot determina cu formulele generale. La
curgeri cu viteze mari, la care p / p  5% influienta compresibilitatii devine importanta si
determinarea pierderilor de presiune se face cu formule caracteristice de calcul. Pentru
alegerea vitezelor in conductele care transporta aer se pot consulta valorile statistice din
tabelul 3.4.
Tabelul 3.4. Viteze recomandate statistic pentru curgerea aerului

Pentru curgerea gazelor in regim izoterm, diametrul conductei se poate determina cu

relatia :
 
d  1,311  10 5 f  wN2  l   / p12  p22 [m] (3.49)
unde: p1,2 – presiunile initiala si finala, [bar abs] ; wN viteza in conditii normale fizice (0ºC si
760 mmHg) ; l – lungimea conductei, [m] ;f – coeficientul de frecare liniara ; δ – densitatea
relativa a gazului in raport cu cea a aerului.
Coeficientul de frecare liniara se determina cu relatia: f '  f  f a unde fa este coeficientul
de pierderi prin accelerare care se detrmina in mod analog ca si in cazul aburului, din
diagrama din figura 3.10.
Pentru cazul curgerii izoterme a gazelor raportul fa/f se determina si printr-o relatie
analitica:
 RT  
f f  1  2   1 (3.50)
 w   
a

unde : ψ este uncoeficient care tine sema de neuniformitatea vitezei in sectiunea de

curgere (ψ=2 pentru curgerea laminara si ψ =1,03 pentru curgerea turbulenta) ; R –
constanta gazului R=R/J/kgK].

-18-
 TAE Curs nr. 3

Fig.3.9. Raportul fa/f pentru aer

Relatii empirice pentru determinarea coeficientului de frecare liniara f ,la curgerea gazelor:
- formula lui Biel-Fritzsche : f  0,249  0,184  Qh0,125  ;
particularizare pentru aer w>150000 f  0,284   Qh0,148  ;
0 ,148
-
0 ,148
- pentru conditii normale fizice : f  0,0539  QhN  0,0561  Qh0,148
unde debitul orar se introduce in kg/h.

-19-