• FED pentru conductoare filiforme care formează unghiuri drepte

Fig. 1

Figura ilustrează o situație, frecvent întâlnită în stații, în care conexiunile unui echipament formează în
spațiu unghiuri apropiate de 90°. Echipamentul este un separator tripolar. Traseul marcat pe figură cu
litere este calea de curent din care face parte unul dintre cei trei poli ai separatorului:
AB – conexiune flexibilă între transformatorul de curent și separator
BC – cuțitele polului de separator
CD – conexiune flexibilă spre sistemul de bare
Fig. 2
Pentru o evaluare a FED structura reală a fost echivalată cu o structură
simplificată reprezentată în figura 2
Calea de curent din figura 2 (subansamblul care crează FED ) este
extrasă în figura 3.

Datorită formei căii de curent, evaluarea FED se va face folosind

metoda suprapunerii efectelor, cu următoarele etape :
(1) AB segment motor; se evaluează interacțiunea sa cu
segmentele BC și CD
(2) BC segment motor; se evaluează interacțiunea sa cu
segmentele AB respectiv CD
(3) CD segment motor; se evaluează interacțiunea sa cu
segmentele AB și BC
Fig.3
Figura 3 conține caracteristicile geometrice și mărimile vectoriale
necesare rezolvării problemei
     
ds1 = − j dy ds 2 = i dx ds3 = j dy
In figura 3 :

(  
R12 = x i − y AB j )
R12 = R12 = x 2 + y AB 2
y1 = y
y3 = y CD
AB 
(  
R21 = − x i + y AB j )
R21 = R21 = x 2 + y AB 2

R13 = (L2 i + (y CD − y AB ) j ) R13 = R13 = L22 + (y CD − y AB )

    2

R31 = (− L2 i − (y CD − y AB ) j ) R31 = R31 = L22 + (y CD − y AB )

    2

R23 = ((L2 − x ) i + y CD j ) R23 = R23 = (L2 − x )2 + y CD 2

   

R32 = (− (L2 − x ) i − y CD j ) R32 = R32 = (L2 − x )2 + y CD 2

   
 Etapa 1: Evaluare d2F12 - 𝑰𝑰 𝐝𝐝𝐝𝐝𝟏𝟏 element motor interacționează cu 𝑰𝑰 𝐝𝐝𝐝𝐝𝟐𝟐

   
ds1 = − j dy ds 2 = i dx

(
 
R12 = x i − y AB j )
R12 = R12 = x 2 + y AB
2

 
 µ 
d 2 F12 = 0 (I ds 2 )×
( I d s1 ) × R12
[N ] (ec.1)
4π R 123

Analiza dimensională a ec.1 arată că d2F12 se măsoară în N

Pentru a determina direcția și sensul forței elementare de ordinul doi , este suficient să izolăm din
ecuația (1) dublul produs vectorial
       

(  
) ( ) [(
 
)(  
)] ( )
 


  


j × j  =
ds 2 × ds1 × R12 = i dx × − j dy × i x − j y = i dx × x dy − j × i  + y dy 

ec.2
  
 0 
  k 
( )(
 
) ( 
= i dx × k x dy = − j x dx dy)

) ( )
 µ0 I 2 x dx dy 
d F12 =
( −j
• ec.1 devine ec.3 2
[N ] (ec.3)
4 π x2 + y2 3/ 2

FED elementară de interacțiune d2F12:

- punctul de aplicație este în M2
- suportul forței este o dreaptă paralelă cu Oy
- sensul forței este dat de versorul – 𝒋𝒋
- modulul forței elementare, (N), nu este constant
 Etapa 2: Integrarea modulului FED elementare de ordinul doi (d2F12) pe segmentul motor (C1)

µ0 I 2 x dx dy
2
=
(x )
d F12 [N ] ec.3
4π 2 3/ 2
2
+y AB 𝑰𝑰𝑰𝑰𝑰𝑰_𝟏𝟏
y = L1
y = L1  
µ0 I 2
dy µ0 I  y 2

dF12 =
4π
x dx ∫ ( =
4π
x dx 
)
 x2 x2 + y2


y =0 x + y
2 2 3/ 2
𝒚𝒚   y =0

𝒙𝒙
µ0 I 2 L1 dx
dF12 = [N ] ec.4
4π x x 2 + L2
1
Rezultatul integrării este dF12 (în N),
denumită FED de contur

o Să observăm că modului FED de ordinul I din ec.(4) nu este constant ci este funcție de coordonata x
(forța scade cu creșterea lui x).
o Variația dF12(x) este reprezentată calitativ în fig.4.
o Așa cum era de așteptat, în apropierea segmentului motor (C1), la valori mici ale coordonatei x, FED de
ordinul unu are valori mari. Acestea scad o dată cu creșterea distanței dintre punctul de calcul și
segmentul motor, viteza de scădere fiind proporțională cu ~ 1⁄𝑥𝑥 2

OBSERVAȚIE – dF12 este FED elementară de ordinul I :

- există în fiecare punct al segmentului BC (circuitul C2);
- reprezintă FED prin care segmentul (C1) al căii de curent, în Referitor la integrarea d2F12:
totalitatea sa, interacționează cu elementul infinit mic de curent integrala notată INT_1 face parte
ds1 plasat în punctul M1 de coordonate (x,0) care parcurge din categoria integralelor din funcții
segmentul (C2) al căii de curent; iraționale. Lista integralelor din
- așa cum rezultă din analiza dimensională a ec.4 FED elementară această categorie care au primitivă
de ordinul I se măsoară în N; poate fi găsită la adresa :
- FED elementare de ordinul I se numesc forțe de contur
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_integrals_
of_irrational_functions
Etapa 3: FED totală de interacțiune dintre segmentul motor (C1) și segmentul (C2), notată (𝑭𝑭𝟏𝟏𝟏𝟏) se obține
prin integrarea forței de contur (𝒅𝒅𝒅𝒅𝟏𝟏𝟏𝟏) în funcție de x , de la x = d/2 la x = L2.

OBSERVAȚIE
Fig.5
Integrarea se face de la x = d/2 (d – diametrul bornei de
înaltă tensiune a separatorului (conform figurii 1) pentru a
elimina singularitatea pe care o introduce x=0 în expresia
forței specifice (𝑑𝑑𝑑𝑑12) care devine infinită în acest punct

x = L2
x = L2  
µ0 I 2 dx µ0 I 2  1 L12 + x 2 + L12 
F12 = L1 ∫ = L1  − ln 
4π 4 π  L1 x 
x = d 2 x x + L1
2 2
  x=d / 2
 
µ 0 I 2  L2 L1 + L12 + (d / 2)2 
F12 = ln + ln [N ] (ec. 5)
4π  d / 2 L1 + L12 + L22

 

• F12, FED exercitată de segmentul (C1) al căii de curent asupra segmentului (C2), conservă direcția și
sensul FED elementare de ordinul doi (d2F12)
• modulul forței F12 (ec.5) depinde de caracteristicile geometrice ale căii de curent 𝐿𝐿1 , 𝐿𝐿2 , 𝑑𝑑
• poziția punctului de aplicație al forței pe brațului separatorului se poate determina folosind relațiile de calcul
stabilite pentru centroidul unei suprafețe delimitate în planul xOy de funcțiile continue
→ 𝑓𝑓 𝑥𝑥 = 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑥𝑥 respectiv FED elementar de ordinul 1 (reprezentată în fig. 5)
→ 𝑔𝑔 𝑥𝑥 → 𝑦𝑦 = 0 respectiv axa Ox 𝐿𝐿𝐿
1
În cazul analizat, relația de calcul pentru poziția centroidului (𝑥𝑥) este: 𝑥𝑥 = � 𝑥𝑥 𝑑𝑑𝐹𝐹12 𝑥𝑥 𝑑𝑑𝑑𝑑
𝐹𝐹12 0
Ținând seama de aspectul funcției 𝑑𝑑𝑑𝑑12(𝑥𝑥) → 𝑥𝑥 < 𝐿𝐿2 ⁄2
 Evaluare d2F21 : ( 𝑰𝑰 𝐝𝐝𝐝𝐝𝟐𝟐 ) element motor interacționează cu 𝑰𝑰 𝐝𝐝𝐝𝐝𝟏𝟏
   
ds1 = − j dy ds 2 = i dx

(  
) 
Fig.6
R21 = − x i + y AB j R21 = R21 = x 2 + y AB 2
 

d F21 =
2 µ0 
(I ds1 )× ( I ds 2 )× R21
(ec.6)
4π R 321

( 
) ( 
) [( ) (
  
ds1 × ds 2 × R21 = − j dx × i dy × − i x + j y = )] (ec. 7 )
      
(  
) 
= − j dx ×  y dy −
 



i ×i + y dy i
×j

 =(−

j dx × )(

k y dy) (
= −

i y dx dy )
  =0   = k 
 
 µ I
( )

2
y dx dy
d 2 F21 = 0 −i
( )
(ec.8)
4 π x2 + y2 3/ 2

FED elementară de interacțiune d2F21:

- punctul de aplicație este în M1
- suportul forței este o dreaptă paralelă cu Ox
- sensul forței este dat de versorul – 𝒊𝒊
- modulul forței elementare, (N), nu este constant

o Să observăm că modulul d2F12 din ec.8 diferă de modulul d2F21 din ec.3 deci cele două FED elementare de
ordinul doi NU sunt reciproce deși exprimă interacțiunea acelorași două elemente de curent

o ATENȚIE - Direcțiile și sensurile celor două FED elementare acționează în sensul desfacerii unghiului drept
În consecință, în regim de scurtcircuit conexiunea verticală poate fi dislocată, chiar smulsă din borna aparatului
 Calcul FED elementare de ordinul unu (dF21) prin integrarea modulului
FED elementare de ordinul doi (d2F21) pe segmentul motor (C2)

µ0 I 2 y dx dy
d F21 =
2 • FED elementar de ordinul doi (modul)
(
4 π x2 + y2 3/ 2 ) Fig.7
x = L2
x= L2  
µ0 I 2
dx µ0 I  x 2

dF21 =
4π
y dy ∫ (
=
4π
y dy 
)
 y2 x2 + y2


x =0 x + y
2 2 3/ 2
  x =0

µ0 I 2 L2 dy FED elementară de ordinul unu (modul) este

dF21 = [N ] ec.9 •
4π y y 2 + L2 funcție de coordonata y → 𝒅𝒅𝒅𝒅𝟐𝟐𝟐𝟐(𝒚𝒚)
2

Calcul FED (F21) prin integrarea modulului

FED elementare de ordinul unu (d F21) pe segmentul (C1)
y = L1
y = L1  
µ0 I
2
dy µ0 I  1
2 L22 + y 2 + L22 
F21 =
4π
L2 ∫ =
4π
L2  −
 L2
ln
y


y =d 2 y y 2 + L22   y =d / 2 FED de intracțiune dintre conexiunea
 
L2 + L22 + (d / 2)2 
verticală și brațele separatorului, F12 și F21
µ 0 I 2  L2
F21 = ln + ln [N ] (ec. 9) acționează în sensul deformării căii de
4π  d / 2 L2 + L1 + L2 
2 2 
curent. Forțele acționează în sensul măririi
 
Punctul de aplicație al FED F21 este centroidul suprafeței unghiului dintre cele două segmente.
delimitate în planul xOy de curbele continue: Această tendință se manifestă în toate
→ 𝑓𝑓 𝑦𝑦 = 𝑑𝑑𝑑𝑑21 𝑦𝑦 respectiv FED elementar de ordinul cazurile în care pe traseul unei căi de curent
1 (reprezentată în fig. 7) există schimbări de direcție.
→ 𝑔𝑔 𝑦𝑦 → 𝑥𝑥 = 0 respectiv axa Oy
𝐿𝐿𝐿
În cazul analizat, relația de calcul pentru poziția 1
𝑦𝑦 = � 𝑦𝑦 𝑑𝑑𝐹𝐹21 𝑦𝑦 𝑑𝑑𝑑𝑑
centroidului (𝑦𝑦) este: 𝐹𝐹 21 0
 Evaluare d2F13 - 𝑰𝑰 𝐝𝐝𝐝𝐝𝟏𝟏 element motor interacționează cu 𝑰𝑰 𝐝𝐝𝐝𝐝𝟑𝟑
 
( ( ) ) ( )2
     
ds1 = − j d y AB
ds3 = j d y CD R13 = L2 i + y CD − y AB j R13 = R13 = L22 + y CD − y AB

R31 = (− L2 i − (y CD − y AB ) j ) ( )
    2
Fig.7 R31 = R31 = L22 + y CD − y AB


(
 
) (  
) [( 
)( 
(
ds3 × ds1 × R13 = − j d y CD × j d y AB × i L2 + j y CD − y AB = ))] (ec.10)
      
(
 
) 
= − j d y CD ×  L2 d y AB  

( 
j × i  + y CD − y AB d y AB  
j× j ) 
 =
   
  = −k   =0 
(

)(

) (

= − j d y CD × − k L2 dy = i L2 d y CD d y AB )
rezultă:

d F13 =
2 µ0 I 2 L2 d y CD d y AB 
+i ( ) (ec.11)
4π  2
( )
3/ 2
 L2 + y CD − y AB 
2
 
Exercițiu: calculați acasă FED elementare d2F31
Se calculează și d2F31

d F13 =
2 µ0 I 2 L2 d y AB d y CD 
−i ( ) (ec.12)
4π  2
( )
3/ 2
 L2 + y CD − y AB 
2
FED elementară de interacțiune d2F13:  
- punctul de aplicație este în M3
- suportul forței este o dreaptă paralelă cu Ox
- sensul forței este dat de versorul +𝒊𝒊
- modulul forței elementare, (N), nu este constant;

Cele două forțe elementare au același modul, acționează pe aceeași dreaptă suport dar au sensuri
contrare – sunt forțe de respingere.
Deci segmente paralele parcurse de curent în sensuri contrare se resping
 Calcul FED elementare de ordinul unu (dF13) prin integrarea modulului
FED elementare de ordinul doi (d2F13) pe segmentul motor (C1)

• FED elementar de ordinul doi (modul) Fig.8

d 2 F13 =
µ0 I 2 L2 d y CD d y AB 
+i ( ) (ec.13)
4π  2
( )
3/ 2
 L2 + y CD − y AB 
2
 
• FED elementară de ordinul unu (modul) se obține prin integrare pe
segmentul motor
y AB = L1
µ0 I 2 d y AB
dF13 = L2 d y CD ∫ (ec.14)
4π
( ) 
3/ 2
2
y AB =0  L22 + y CD − y AB

• Rezultatul integrării din ec.14 este dat în ec.15 si este reprezentat grafic în fig.8 : ariile colorate cu verde
care se sprijnă pe segmentul AB (dF31) respectiv CD (dF13). Se observă că FED de ordinul unu este
constantă în toate punctele segmentului CD. Rezultatul se datorează poziției paralele, față în față a celor
două conexiuni. Subiectul a mai fost analizat în cursul anterior (vezi slide-ul 18)

µ0 I 2  2 
dF13 ==  L1 + L2 − L2  d y CD
2
[N ] ec.15
2π L2  

Calcul FED F13 prin integrarea modulului

FED elementare de ordinul unu (dF13) pe segmentul CD

y CD = L1  2 
µ I2 µ0 I 2   L2   L2  
F13 = 0  L12 + L22 − L2  ∫
d y CD = L1  1 +   −    [N ] (16)
2π L2   2π L2   L1   L1  
y CD = 0  
Fig.9 • În figura 9 sunt reprezentate toate FED de contur care solicită
segmentele căii de curent
• De remarcat FED de contur dF31 și dF13 al căror modul nu variază
în funcție de poziția punctului de calcul; ele repezintă interacțiunea
circuitelor notate (C1) respectiv (C3), circuite care sunt fire paralele,
de lungime L1 parcurse de curenți de sensuri contrare

Observație – FED de contur reprezentate în fig. 9 respectă

sensurile determinate pentru FED de ordinul II
o dF12 și dF32 sunt orientate în sensul (-j)
o dF21 și dF31 sunt orientate în sensul (-i)
o dF23 și dF13 sunt orientate în sensul (+i)

• FED totale de interacțiune între segmentele căii de curent rezultate prin

integrarea FED de contur și punctele lor de aplicație sunt reprezentate
Fig.10 calitativ în fig.10
CONCLUZII
• Forțele care solicită calea de curent
 (F12+F32) pe segmentul (C2) și (F21+F31) pe segmentul (C1)
 (F12+F32) pe segmentul (C2) și (F23+F13) pe segmentul (C3)
acționează în sensul deformării acesteia (unghiurile drepte se măresc
datorită sensului forțelor de interacțiune)
• Suma FED (F12 + F32), cu punct de aplicație în zona de contact dintre
semicuțitele separatorului poate produce, în caz de scurtcircuit,
deschiderea în sarcină a aparatului, cu consecințele deosebit de grave
asociate acestui eveniment.
• Suporții electroizolanți, care din punct de vedere mecanic sunt încastrați
la bază, sunt supuși acțiunii unor momente de încovoiere care solicită
încastrarea.
Pot fi evaluate 2 astfel de momente:
(𝑀𝑀𝑀) ⟹ 0,5 𝐿𝐿𝐿 (𝐹𝐹𝐹𝐹 + 𝐹𝐹𝐹𝐹) î𝑛𝑛 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝐿𝐿𝐿 – 𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙𝑙 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠
(𝑀𝑀𝑀) ⟹ 𝐻𝐻 + 𝑦𝑦 ∙ (𝐹𝐹𝐹𝐹 + 𝐹𝐹𝐹𝐹) î𝑛𝑛 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 𝐻𝐻 – î𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛 𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎𝑎
Pentru suportul din stânga figurii, M1 acționează în sens negativ
trigonometric iar M2 în sens pozitiv trigonometric. Momentul rezultant
este egal cu diferența M1-M2; se obține estfel o reducere a siolicitării.
 3.2.1.2 FED în sisteme de conductoare cu secțiune transversală finită (profilate)
Dacă se raportează FED totală la lungimea circuitelor care interacționează, se obține
o mărime denumită forță specifică măsurată în N/m
Fie f0 – [N/m] , FED specifică pentru conductoare filiforme infinit lungi

F µ 0 I1 I 2 N 
f0 = = m de reținut
L 2π a  
f1 - FED specifică pentru conductoare cu secţiune finită, poate fi
exprimată în funcție de f0 - FED specifică pentru conductoare filiforme

Conductor = K ⋅ f Conductor
f1 cu sectiune f 0 de reținut
filiform
finita

Kf factor de corecţie care ţine seama de forma și

dimensiunile geometrice ale secţiunii transversale

Profile uzuale pentru căile de curent din

instalațiile electrice și echipamente
 Deosebiri între conductorul filiform și cel cu secțiune finită
 Spre deoesbire de cazul conductorului filiform în care, datorită
secțiunii infinit mici, densitatea de curent J(r) nu poate fi definită
procesul de conducție fiind concentrat în axa conductorului și
caracterizat prin curentul de intensitate I, în cazul conductorului
cu secțiune transversală finită (A), densitatea de curent este
diferită de zero în orice punct al secțiunii transversale a
conductorului deci |J(r)| ≠ 0 pentru orice r � A
 Pentru regimul staționar (de curent continuu) modulul densității
de curent este invariant în timp și are aceeași valoare în orice
punct al secțiunii transversale independent de forma geometrică
a acesteia. Deci:
∂ J (r )
J (r ) = J 0 =
I
; =0
A ∂t
(spunem că densitatea de curent este uniform distribuită
pe suprafața transversală a conductorului)
 Pentru evaluarea factorului de corecție Kf , fiecare conductor
este partiționat într-un număr de conductoare elementare (le
vom denumi în continuare filamente). Fiecare filament are aria
transversală suficient de mică comparată cu distanța dintre
conductoare pentru ca ipoteza conductorului filiform să fie
valabilă.
 În figură, poziția unui filament pe suprafața transversală a
conductoarelor este specificată prin indicii
- (jk) care parcurg secțiunea transversală a conductorului (C1)
- (mn) respectiv (rp) care parcurg secțiunea transversală a
conductorului (C2)
 Fiecare dintre filamentele care compun conductorul C1, având
aria secţiunii transversale (dA1,jk ), interacţionează cu filamentele
care compun conductorul C2, cu ariile secțiunilor transversale
notate dA2,mn , dA1,rp , etc.

FED totală rezultă din însumarea (integrarea)

acestor interacţiuni elementare
 Conductoare rectilinii paralele cu secţiune transversală circulară
• FED specifică pentru conductoare cu secțiune circulară,
paralele, infinit lungi, se calculează cu relația:
µ 0 I1 I 2 µ 0 I1 I 2
= f 0 ⋅ K f [N / m]
1
f1 = = ⋅
2π a − r 2π a 1 − r / a
 1
 K f = (1 − r / a ) - factor de corectie cu forma sectiunii transversale

 f = µ 0 I1I 2 - forta specifica pentru conductor filiform
 0 2π a
• Factorul de corecție Kf este pozitiv și supraunitar.
• În consecință, pentru un conductor cu secțiune finită de formă circulară, FED
specifică (f1) este mai mare decât FED specifică pentru conductor filiform (f0)
• Pentru conductoare circulare de lungime infinită FED rezultantă pentru o lungime de interacţiune
egală cu L poate fi calculată cu relația:
F [N ]= f1[N / m ] ⋅ L = f 0 ⋅ K f ⋅ L (în expresia de calcul apare numai factorul de
 corecție cu forma secțiunii transversale)
f1
• Pentru conductoare circulare de lungime finită, L, FED rezultantă pentru poate fi calculată cu relația:
(în expresia de calcul apar doi factori de corecție:
a cu forma secțiunii transversale respectiv cu
F [N ]= f1 [N / m ] ⋅ L = f 0 ⋅ K f ⋅ ϕ   ⋅ L lungimea finită a conductoarelor)
 L

f1

Forța specifică se măsoară în N/m și reprezintă

forța pe unitate de lungime de conductor
  Factorul de corecţie cu forma secţiunii, Kf,
are valori mai mari decât 1, deci FED
specifică va fi mai mare decât în cazul
conductoarelor filiforme. De exemplu,
pentru r / a = 0.2
K f = f1 f 0 = 1.25
Dacă raza (r) a conductorului circular este 20% din distanța
între conductoare, FED specifică este cu 25% mai mare decât
FED specifică pentru conductor filiform

 Să observăm că lim
r / a →0
{ f1, [ N / m] } = 0 1 2
µ I I
2π a
1 µ I I
= 0 1 2 = f0
(1 − r / a ) 2π a
atunci când raportul r/a tinde la 0 deoarece raza este din ce în ce mai mică față de distanța
dintre conductoare, valoarea factorului de corecție tinde la 1
Practic, pentru r/a < 0,01 conductoarele pot fi considerate filiforme
(pentru r/a = 0,01 Kf = 1,01 )

Câteva configurații utilizând conductoare cu secțiune circulară sunt prezentate în slide-ul următor.
1 - Sistem simplu de bare colectoare din conductor 2 - Sistem dublu de bare colectoare din conductor rigid
rigid cu secțiune transversală circulară. cu secțiune transversală circulară.

Secțiunea circulară este folosită în instalațiile cu

tensiuni nominale � 110 kV pentru a evita apariția
descărcării corona.

Sistem (A) de Sistem (B) de

bare colectoare bare colectoare

Suport izolant Bară colectoare

1 2
 Conductoare rectilinii paralele cu secţiune transversală dreptunghiulară
∂ J (r )
Regim staționar (curent continuu) J (r ) = J 0 ; =0 În ipoteza regimului staționar (DC)
∂t densitatea de curent nu variază în
timp și are aceeași valoare, J0, în
FED specifică pentru conductor profilat orice punct al secțiunii transversale

f1 = K f ⋅ f 0 [ N / m]
FED specifică pentru fire µ 0 I1I 2 N 
de lungime infinită
f0 =  m 
2π S 
Factor de corecție cu forma și dimensiunile
secțiunii transversale a conductorului

Conductoarele dreptunghiulare pot fi aşezate:

• pe latura mică (poziţia uzuală) a < b
• pe latura mare a > b
 pentru conductoare aşezate pe latura mică factorul de corecţie cu forma secţiunii
Kf (calculat cu aproximaţia a << b) este:

 pentru conductoare aşezate pe latura mare factorul de corecţie cu forma secțiunii

Kf (calculat cu aproximaţia a >> b) este:

 Expresia exactă a factorului de corecție cu forma secțiunii,

(fără aproximaţiile menţionate)
 Variaţia factorului de corecţie Kf funcție de
dimensiunile conductorului şi distanţa dintre
conductoare poate fi analizată folosind
nomogramele din figură, denumite curbele
lui DWIGHT (trasate folosind expresiile de
calcul din slide-ul anterior)
b
K f = ϕ CD   → Curbe Dwight
a
µ 0 I1I 2
f1 = f 0 ⋅ K f = ⋅ K f [N / m]
2 π
 d
pentru fire paralele
Modul de așezare al conductoarelor
influențează valoarea FED.
Se observă că pentru conductoare de secţiune
(a x b) și distanţă d între axe,
 aşezarea pe latura mare
(a >b deci b/a < 1) conduce la factori de
corecţie supraunitari, Kf > 1 .
În consecință, f1 > f0
 aşezarea pe latura mică
(a < b deci b/a > 1) conduce la factori de
d : distanţa dintre axele conductoarelor corecţie subunitari, Kf < 1 .
a, b : laturile secţiunii dreptunghiulare a conductorului
În consecință, f1 < f0
OBS: Pentru sistemele de bare se va prefera
a – latura așezată pe orizontală (după direcția Ox) aşezarea pe latura mică, avantajoasă şi din
b – latura așezată pe verticală (după direcția Oy)
punct de vedere al răcirii
18
 variabila adimensională (d/a) este reprezentată la Exemplu de utilizare
scară logaritmică pe axa orizontală
 factorul de corecție Kf este reprezentat la scară
liniară pe axa verticală
 parametrul familiei de curbe este raportul (b/a)
prin care este individualizată geometria
conductorului

 pentru d/a = 100/5 = 20

 pentru b/a = 80/5 = 16
 Kf = 0,91

19
 Configurații tipice de sisteme trifazate de bare de joasă tensiune care utilizează
conductoare dreptunghiulare
1 – configurație pentru sistem de bare (3 faze) cu 2 –configurație pentru sistem de bare (3 faze) cu
două conductoare în paralel pe fază trei conductoare în paralel pe fază

2
1 (*) – montarea a 2 sau mai multe conductoare pe fază se face
pentru creșterea intensității curentului menținând aceeași valoare
pentru densitatea de curent (egală cu valoarea admisibilă)

 Conductoarele dreptunghiulare din cupru sau aluminiu sunt

utilizate pe scară largă pentru realizarea sistemului de bare
colectoare în majoritatea instalațiilor electrice cu tensiuni
nominale mai mici cel mult egale cu 20 kV, deoarece sunt
simplu de fabricat, de depozitat, de transportat și de montat.
 Datorită formei lor, îmbinările se fac cu ușurință prin sudare
sau asamblare mecanică astfel încât se pot realiza trasee de
bare cu forme geometrice complicate.
 Nu se pot utiliza la tensiuni mai mari de 20 kV deoarece
intensitatea câmpului electric în lungul muchiilor depășește
valoarea de 24 kV/cm ceea ce conduce la apariția descărcării
corona
20
 3.2.2 - Metode de evaluare a FED bazate pe teoremele forţelor generalizate

1 n
Wm = ∑ Φ j i j  energia magnetică acumulată într-un sistem de n circuite
2 j =1 imobile parcurse de curenţii i , i ,...i 1 2 n
de reținut
n
Φj = L jj i j

+ ∑ M jk ik

 fluxul magnetic care străbate suprafaţa limitată
k =1 de conturul circuitului (j) poate fi exprimat cu
de reținut flux propriu
k ≠ j fluxuri mutuale ajutorul fluxurilor magnetice componente (propriu şi
mutuale)
L jj => inductivitatea proprie a circuitului de rang (j)
M jk => inductivitatea mutuală dintre circuitele de rang (j) şi (k)

1 n n n
Wm = ∑ L jj i j + ∑ i j ∑ M jk ik  energia magnetică exprimată în funcție de
2 1
2 j =1 2 j =1 k =1 inductivitățile proprii și mutuale
de reținut k≠ j

21
 (A) Teorema forţelor generalizate - expresia pentru flux magnetic constant

d ∂ Wm Xi – componenta forţei în direcţia coordonatei generalizate xi

X i =−
∂ xi Φ = constant
de reținut
Dacă fluxul magnetic se menține constant, forţele
electromagnetice tind să rotească sau sa deplaseze
conductorul astfel încât energia magnetică să scadă
OBS:
- menținerea constantă a fluxului magnetic este echivalentă cu menținerea constantă
a ariei circuitului
- derivata parțială din expresia teoremei are semnul minus indicând tendința de
scădere a funcției derivate (energia magnetică a sistemului)
(B) Teorema forţelor generalizate - expresia pentru curent constant

d ∂ Wm Xi – componenta forţei în direcţia coordonatei generalizate xi

X i =+
∂ xi i = constant
de reținut
Dacă curentul se menține constant, forţele electromagnetice
tind să deformeze circuitul (realizând în acest fel
modificarea fluxului magnetic); deformarea circuitului se
face în sensul creşterii energiei magnetice
OBS - derivata parțială din expresia teoremei are semnul plus indicând tendința de creștere
a funcției derivate (energia magnetică a sistemului)

22
 Aplicaţie 1: deducerea forţei care acţionează asupra arcului electric în aer liber
Fie conturul (Γ) parcurs de curentul I (conturul este
format din arcul electric si cei doi electrozi metalici pe
care se sprijină picioarele arcului).
Circuitul se află sub influenţa câmpului magnetic de
inducţie B generat de circulatia curentului I.

ds element infinit mic de circuit
 coordonată generalizată reprezentând
dL deplasarea infinit mică a elementului de circuit
sub actiunea fortei magnetice (Laplace)
Prin deplasarea arcului cu dL în direcția
de acțiune a forței magnetice, apare o
variație a fluxului magnetic, Φ prin orice
suprafață deschisă care se sprijină pe
conturul (Γ)
d 2 Φ : fluxul magnetic elementar prin elementul orientat
de suprafață (dA) cu laturile ds respectiv dL
Spectrul liniilor de câmp ale inducției
      
( 
)
d Φ= B ⋅ d A= B ⋅ d L × d s = d L ⋅ d s × B
2
( ) magnetice B create de circulația
curentului prin spira (Γ) – liniile de

( ) ( )
        câmp sunt normale la suprafața
a ⋅ b × c = b ⋅ (c × a ) = c ⋅ a × b plană a conturului Γ; inducția
     Produsul mixt este comutativ magnetică este mai mare în
d=
A dA=
n d L ds=
n d L×d s interiorul conturului (densitate mare
a liniilor de câmp) și mai mică în
Elementul orientat de suprafață este dreptunghiul cu laturile dL respectiv ds exteriorul conturului.
Cei trei vectori (dL, ds și n) formează un triedru drept
Succesiunea de transformări a elementului dA urmărește exprimarea sa ca funcție de dL și ds
23
 Variaţia fluxului magnetic d2Φ determină variaţia energiei magnetice acumulate în circuit
( )
d 2Wm = I d 2 Φ = I d L ⋅ d s × B = d L ⋅ d Fm d Fm = I ds × B

 În expresia variației energiei magnetice poate fi pusă în evidență forța magnetoelectrică

(Laplace) care acționează asupra elementului de circuit 𝑑𝑑𝑑𝑑 deformându-l în direcția
coordonatei generalizate 𝑑𝑑𝑑𝑑. Se poate vedea din expresia de calcul a variatiei energiei că
aceasta este pozitivă (deci energia magnetică a sistemului crește) iar această creștere se
datorează lucrului mecanic efectuat de forța magnetică elementară pentru a deforma circuitul
 Variaţia energiei magnetice pentru întreg conturul Γ
( )
    
dWm = i ∫ d L ⋅ d s × B = Fm ⋅ d L
Γ

Variaţia fluxului se realizează cu condiţia 𝑰𝑰 = constant

Coordonata generalizată d xi = dL
(cea după care se efectuează deplasarea virtuală)

  ∂ Wm
Teorema a II-a a forţelor generalizate X i = X ⋅ d xi = I =constant
∂ xi
∂ Wm
∂L
=
∂ 
∂L
( 
)
Fm ⋅ d L = Fm, dL 
ds

I = constant 
Fm, dL Fm

dL

Fm, dL : proiecția forței magnetoelectrice 𝑭𝑭𝒎𝒎 pe direcția deplasării elementare - 𝒅𝒅𝒅𝒅

24
Cresterea energiei magnetice a circuitului se datorează fortei magnetoelectrice care
acţionează în orice punct al conturului (Γ) deformându-l în sensul creşterii ariei circuitului.
Arcul electric fiind mobil, creșterea ariei circuitului se produce prin deplasarea sa.

Efectul se aplică la construcţia unor contacte incorporate în aparatele care sting arcul
electric (de exemplu întreruptoare de joasă tensiune)
Forţa magnetică tinde să mărească aria circuitului din care face parte arcul electric; acesta
este astfel împins către extremităţile contactelor ceea ce determină alungirea, răcirea şi în
final stingerea arcului electric.
25
 Viteza de deplasare a arcului electric în aer liber
• Ca regulă generală: arcul se deplasează în lungul pieselor metalice cu care vin în contact picioarele sale
astfel încât aria buclei pe care se închide curentul de arc să crească, chiar dacă deplasarea arcului are
loc pe verticală de sus in jos.
• Geometria buclei pe care circulă curentul : două conductoare paralele de diametru a, plasate la distanța d
• Forța magnetică care acționează asupra arcului electric poate fi calculată conform ec. (1)

µ0 1 2  2d + a 
Fm = i ⋅ L ⋅  ec.(1)
4π d  a 
d – distanta dintre conductoare
a – diametrul conductorului
L – lungimea arcului

• Deplasarea arcului în aer generează o forță de reacție R proporțională cu pătratul vitezei de deplasare
a arcului prin intermediul coeficientului dimensional K conform ec. 2
2 v – viteza de deplasare a arcului
R = Kv ec.(2) K – coeficient dimensional (kg/m)
• La echilibru Fm = R și viteza de deplasare a arcului poate fi calculată cu relația (3):

µ L 1  2d + a  • viteza de deplasare a arcului este direct proporțională

v=i 0 ⋅  ec.(3) cu valoarea instantanee a curentului
4π d K  a  • viteza arcului este influențată și de caracteristicile
geometrice ale circuitului (L, d, a) dar în mai mică
i – valoarea instantanee a curentului măsură
De exemplu: pentru d = 300 mm, i =15...20 kA, viteza de deplasare a arcului, determinată experimental
variază în intervalul v = 200...250 m / s (720...900) km/oră. Deci, sub acțiunea forței magnetice arcul
se mișcă în aer cu viteze supersonice
26
 Aplicația 2: FED care solicită o spiră parcursă de curent (FACULTATIV)
• Spiră circulară de diametru DS = 2RS construită din conductor de
cupru cu raza conductorului rc << DS
• Spira este parcursă de curentul 𝐼𝐼 (regim staționar)
• FED acționează pe direcție radială deformând spira în sensul
creșterii diametrului acesteia. În figura alăturată se pot observa
două elemente infinit mici de spiră în poziții diametral opuse.
Curentuil circulă în sensuri diferite în cele două elemente, în
consecință FED elementare sunt forțe de respingere. Datorită
formei circulare a spirei componentele tangențiale ale FED se
anulează reciproc d ∂W
• Se aplică teorema a II-a a forțelor generalizate X i = + m
1 ∂ xi I =constant
în care energia magnetică 𝑊𝑊𝑚𝑚 = 𝐿𝐿 𝐼𝐼2
2
iar coordonata generalizată 𝑥𝑥𝑖𝑖 = 𝑅𝑅𝑆𝑆
• Energia magnetică depinde de inductivitatea spirei – L care poate fi calculată cu relația
 8R 
L = µ 0 RS  ln S − 1.75  [H ] (ec.1)
 rc 
• Forța radială totală, FR, care acționează asupra spirei se obține din teorema forțelor generalizate (ec.2). Să
observăm ca energia sistemului este funcție de o singură variabilă generalizată (RS) deci în expresia forței
derivata parțială este înlocuită cu derivata simplă dL d  8 RS 
= µ0  RS ln − 1.75 RS  =
dRS d RS  rc 
dWm 1 dL
FR = = µ0 I 2 [N] (ec.2)  
dRS 2 dRS    8R 
I =const  8 RS rc 8
= µ 0 ln + RS − 1.75  = µ 0  ln S − 0.75 
 rc 8R r   rc 
 Sc 
 8R   
1
[N ]
−0.75
FR = µ 0 I 2  ln S − 0.75  (ec.3) S − au folosit urmatoarele reguli de derivare
2  rc  ( f g )′ = f ′ g + f g ′
d
(ln (u (RS ))) = d (u (RS )) ⋅ 1
cu u (RS ) = S
8R
dRS dRS u (RS ) rc
• Forța radială specifică, fR se obține prin raportarea
forței totale din ec.3 la lungimea spirei 2𝜋𝜋𝑅𝑅𝑆𝑆
FR µ 0 I 2  8 RS  N 
fR = =  ln − 0.75    (ec.4)
2π RS 4π RS  rc  m
• Din ec.4 se poate observa că mărimea forței depinde în principal
de raza spirei, forța specifică scăzând o dată cu creșterea razei
• Pentru determinarea efortului generat în secțiunea transversală
a spirei de acțiunea forțelor specifice radiale care solicită la
întindere materialul spirei putând conduce la ruperea acesteia,
se efectuează o secționare imaginară a spirei după un diametru
al acesteia (secțiunea AA' pe figură) și se înlocuiesc forțele
interne prin forțele externe FT (conform figurii)
• Relația de conversie a forței specifice radiale în forță internă (tangențială) este conform figurii
f t = f r sinα (ec.5)
• iar forța tangențială totală se obține prin integrarea forței tangențiale specifice pe jumătatea de spiră
cuprinsă între secțiunile A' (α = 0) și A (α = π)
π RS π RS
2 FT = ∫ ft ds = ∫ 
f R sin α RS dα = 2 RS f R
  
(ec.6)
0 0 ft ds
• Deci forța tangențială care tinde să rupă spira este dată de relația (7) obținută combinând (relațiile 6 și 4)

µ 0 I 2  8 RS 
FT =  ln − 0.75  [N ] (ec.7)
4π  rc 

• FED de contur determină deformarea unei spire în sensul creșterii razei acesteia. În regimuri de
scurtcircuit, efortul generat de aceasă solicitare (𝐹𝐹𝑇𝑇 / 𝐴𝐴𝐴𝐴 , 𝐴𝐴𝐶𝐶 – aria conductorului spirei ) poate
determina ruperea spirei. 28
 3.3 Forțe magnetoelectrice în prezenţa corpurilor cu proprietăţi feromagnetice
• Comportarea câmpului magnetic (B, H) la trecerea prin
suprafețe de discontinuitate ale permeabilității magnetice
 La trecerea prin suprafaţa de separaţie dintre două medii cu permeabilități magnetice diferite, liniile de
câmp magnetic sunt discontinue aşa cum rezultă din teorema refracţiei liniilor de câmp magnetic

(n) - componente normale

(t) – componente tangenţiale
la suprafaţa de discontinuitate

−legea fluxului magnetic

B1n = B2n
− legea circuitului magnetic α1 - unghi de incidenta (in aer) Ambele unghiuri se măsoară
față de tangenta la suprafața de
H1t = H 2t α 2 - unghi de refractie (in Fier) discontinuitate.
⇒ B1t / µ1 = B2t / µ 2
Prin impartire rezulta :
B B 1 − aer 2 − Fe
µ1 1n = µ 2 2n
B1t B2t µ1
⇒ µ1 tan α1 = µ 2 tan α 2 tan α 2 = tan α1
µ2
µ 2 >> µ1 ⇒ α 2 << α1

29
 Aplicația 1: Conductor paralel cu un perete din material feromagnetic

Dacă un conductor parcurs de curent este situat în vecinătatea unui corp feromagnetic,
asupra conductorului acţionează o forţă magnetoelectrică care are tendinţa de a
atrage conductorul către corpul feromagnetic.
Corp feromagnetic => corp pentru care µr >> 1 (µr – permeabilitatea magnetică relativă)

În figura alăturată este reprezentată cea mai simplă

configuraţie: conductor filiform, infinit lung, plasat în
aer (µa =1), paralel cu un semispaţiu cu proprietăţi
feromagnetice (Fier cu µFe >>1)
Sunt reprezentate liniile de câmp ale vectorului (B)
atât în aer cît şi în fier.

OBSERVAȚIE:
ungiul de refracție (în Fe) este mai mic
decât unghiul de incidență (în Aer)

30
• Imaginea magnetică a conductorului parcurs de curent
- Efectul mediului feromagnetic asupra câmpului magnetic din aer
conductor
poate fi evaluat cu ajutorul unui conductor fictiv denumit imagine
magnetică.
- Când se introduce conductorul fictiv, mediul feromagnetic este
înlocuit cu aer
- Conductorul fictiv este amplasat paralel cu conductorul real la
distanța 2ap față de acesta imaginea
- Conductorul fictiv este este parcurs de curentul im . magnetică a
- Cei doi curenți (i și im) circulă în același sens. conductorului
- Intensitatea curentului care parcurge conductorul fictiv depinde de
permeabilitatea magnetică relativă a mediului feromagnetic și poate
fi calculată cu relația:
µ r , Fe − 1 Dacă este îndeplinită condiția 𝜇𝜇𝑟𝑟,𝐹𝐹𝐹𝐹 ≫ 1
im = i Pentru oţel µr = 200 ... 500, rezultã cã im ≈ i cei doi curenți, cel real și imaginea sa
µ r , Fe + 1 magnetică, sunt egali
• Imaginea magnetică interacţionează cu curentul real prin forțe electrodinamice care pot fi calculate
cu relația cunoscută de la conductoare filiforme paralele, în care distanța dintre conductoare este
egală cu 2𝑎𝑎𝑎𝑎:
aproximația este valabilă dacă 𝜇𝜇𝑟𝑟,𝐹𝐹𝐹𝐹 ≫ 1

µ0 µ r , Fe − 1 µ0
- conductoare infinit lungi F= i2L ≈ i 2 L [ N]
2 π( 2 a p ) µ r , Fe + 1 2 π(2 a p )
- conductoare de lungime finită
2
µ0 i2  2ap   2a   2a  2a
F= ⋅ ⋅ L ⋅ ϕ   [N] în care ϕ  p  = 1 +  p  − p
2 π (2 a p )   L   L  L
 L     
31
 Observaţii
Configuratia reala
• Prin introducerea imaginii magnetice a curentului real,
mediul feromagnetic este înlocuit cu aer, iar suprafața de
separație nu mai este suprafață de discontinuitate.
Același artificiu se aplică și în electrostatică (metoda
imaginii electrice).
• În figura alăturată sunt prezentate spectrele liniilor de
câmp ale inducției magnetice B în absența și în prezența
imaginii magnetice.
• Configuraţiile sunt echivalente din punct de vedere al
structurii câmpului magnetic (H, B) numai în semispaţiul
din stânga (în aer)

• Deoarece curentul real şi cel din imaginea

Configuratia echivalenta
magnetică au acelaşi sens, forța prin care
interacţionează cele două conductoare va fi
întotdeauna orientată în sensul micşorării
distanţei dintre conductor şi corpul
feromagnetic (forță de atracție)

CONCLUZIE PRACTICĂ:
Conductoarele care trec pe lângă structuri
metalice din oțel (pentru care µr>>1) prezente
în instalațiile electrice, trebuie să fie bine
ancorate pentru a rezista forţelor cu care
calea de curent este atrasă către pereții
metalici (pereți din plasă, din tablă, carcase
metalice, etc.) 32
 Aplicația 2: Conductor filiform, infinit lung, plasat în aer în interiorul unei nişe
feromagnetice cu secţiunea transversală de formă dreptunghiulară

Fig. 1 • Interacțiunea dintre curentul i și materialul feromagnetic din

care este construită nișa se face prin forța magnetoelectrică
care, la fel ca în cazul studiat anterior, este întotdeauna
orientată astfel încât să atragă conductorul în interiorul
nișei, oricare ar fi sensul de circulație al curentului.
• Atragerea conductorului în interiorul nișei feromagnetice se
numeşte efect de nişă Efectul este utilizat în construcția
camerelor de stingere ale întreruptoarelor de joasă tensiune
• Forţa cu care este atras conductorul în interiorul nişei
poate fi calculată folosind un model simplificat (prezentat
în continuare)

Fig. 1 – Spectrul liniilor de câmp ale intensității câmpului magnetic

H (B) pentru configurația conductor parcurs de curent + nișă. Se
observă și în acest caz deformarea liniilor de câmp la trecerea din
Fig. 2
aer în mediul feromagnetic. În plus, datorită geometriei nișei, în
interiorul acesteia câmpul magnetic poate fi considerat uniform

Fig. 2 – Imaginea 3D a nișei. Se poate observa geometria

particulară a nișei și sunt puși în evidență parametrii geometrici
principali ai nișei – respectiv cotele
ℓ- lățimea nișei
δ – întrefier

33
Model simplificat pentru calculul forței magnetoelectrice:
- în aer, în interiorul nişei, liniile de câmp ale vectorului inducție magnetică B sunt drepte paralele
iar modulul inducției B este acelaşi în orice punct, un astfel de câmp fiind denumit uniform
- permeabilitatea magnetică relativă a Fe este considerată de valoare infinită 𝜇𝜇𝐹𝐹𝐹𝐹 → ∞. Din acest
motiv, liniile de câmp ale inducției B au forma unor dreptunghiuri deoarece unghiul de incidență în
aer este egal cu 90° iar unghiul de refracție în Fe este egal cu 0° ( a se vedea teorema refracției)
-- în situația în care considerăm conductorul plasat la adâncimea x în nișă (x = 0 fiind poziționat la
intrearea în nișă) se pot calcula următoarele mărimi: B – inducția în interiorul nișei, Ψx – fluxul
inducției B prin suprafața Σ și în final Wm - energia magnetică a sistemului conductor + nișă
aplicând forma (𝐼𝐼 = 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐) a teoremei forțelor generalizate.

 Inducția B în aer
Se poate demonstra că B este un câmp uniform
în această configurație
particulară B poate fi µ i
calculată cu relația B= 0
δ de reținut

Aria suprefeței Σ prin

care se închide fluxul
inducției B (AΣ = ℓx)


 Fluxul magnetic Ψx = B  x = µ 0i x = Lxi
prin suprafaţa Σ δ

În expresia fluxului poate fi pusă în evidență inductivitatea

specifică a sistemului nişă-conductor, Lx Lx = µ 0

x [mH ]
δ 34
 Energia magnetică înmagazinată în sistemul conductor-nişă
1 µ 
Wm = Lx i 2 = 0 x i 2
2 2 δ

 Forţa magnetoelectrică care acţionează asupra conductorului în direcţia coordonatei x

poate fi calculată folosind teorema a II-a a forțelor generalizate (forma b)
∂Wm 1 dLx 2 µ 0  2
Fm = = i = i
∂ x i = constant 2 dx 2 δ

 Forţa magnetoelectrică:
→ atrage conductorul în interiorul nişei
→ modulul ei creşte o dată cu creşterea factorului de formă al nişei
→ modulul forţei nu depinde de coordonata x

/δ factorul de formă al nişei

35
 Nişa triunghiulară
Aplicând aceleaşi ipoteze privind uniformitatea câmpului magnetic în
întrefier şi teorema forţelor generalizate se obţine expresia forţei
magnetoelectrice care atrage conductorul în interiorul nişei
µo
F (x ) =
l h
i2 ⋅ ⋅
2 δ h−x
pentru nişa de formă triunghiulară, forţa depinde atât de factorul de
formă al nişei cât şi de poziţia conductorului în interiorul nişei
(coordonata x), crescând o dată cu creşterea acesteia

Concluzii
efectul de nişă este utilizat în construcţia
Camere de stingere care utilizează efectul de nișă
Sunt folosite în construcția întreruptoarelor de joasă tensiune
camerelor de stingere de la întreruptoarele
de joasa tensiune în care arcul este stins prin
combinarea efectului de nișă cu efectul de
electrod
Efect de electrod (explicație):
datorită forței magnetoelectrice arcul este atras în
nișele metalice ale camerei de stingere unde este
fragmentat într-un număr de arce elementare. In
acest scop, nişa este formatã din plãcuţe
feromagnetice suprapuse (vezi figura alăturată), cu
intervale de aer între ele, intervale în care arcul
electric se poate fragmenta în mai multe segmente.
36