Sunteți pe pagina 1din 7

Inegalităţi - idei si metode

Autor Mihai Onucu Drimbe


Cartea prezintă metodele de bază pentru demonstrarea inegalităţilor:
1. Reducerea

2. Substituirea

3. Exploatarea trinomului de gradul doi

4. Spargerea

5. Folosirea simetriei

6. Normarea

7. Intercalarea

8. Exploatarea ordinii (inegalităţi Cebîşev)

9. Decondiţionarea

10. Apelul la identităţi

11. Reducerea la absurd

12. Coborârea

13. Inducţia

14. Metoda Sturm

15. Limitele

16. Exploatarea monotoniei

17. Exploatarea convexităţii

18.Cvasi-liniarizarea
19. Demonstrarea inegalităţilor integrale

Voi prezenta în continuare câteva paragrafe ale cărţii care mi s-au părut mai
interesante, deşi alegerea a fost foarte greu de făcut.
Capitolul 3. Exploatarea trinomului de gradul al doilea

3.3. Principiul trinomului

Demonstraţie a inegalităţii CBS


( a1b1 + a2 b2 + ... + an bn ) 2 ≤ ( a12 + a22 + ... + a n2 )(b12 + b22 + ... + bn2 ), a1 , a2 ,..., a n , b1 , b2 ,..., bn ∈ R, n ≥ 2.
În cazul în care pentru măcar un i ∈{1,2,..., n} avem ai ≠ 0 , considerăm funcţia de
gradul doi cu coeficientul dominant pozitiv
f ( x) = ( a12 + a 22 + ... + a n2 ) x 2 − 2( a1b1 + a 2 b2 + ... + a n bn ) x + ( b12 + b22 + ... + bn2 ), x ∈ R

Inegalitatea CBS este echivalentă cu ∆f ≤ 0 . Pentru demonstrarea ei e suficient să


dovedim că f ( x) ≥ 0 pentru orice x ∈ R . Observăm că
f ( x) = ( a1 x − b1 ) + ( a 2 x − b2 ) + ... + ( a n x − bn ) .
2 2 2

Pentru a avea egalitate în CBS, deci pentru a avea ∆f = 0 , este obligatoriu să existe
un α ∈ R pentru care f (α) = 0 , aceasta însemnând ca sistemul
a1 x − b1 = a 2 x − b2 = ... = a n x − bn = 0 ,

cu singura necunoscuta x, are soluţie, adică n-uplele ( a1 , a 2 ,..., a n ) şi ( b1 , b2 ,..., bn )


sunt proporţionale.

3.5. Apelul la valoarea de extrem

Pentru demonstrarea unor inegalităţi putem apela la extremul funcţiei de grad


doi.
Daca f ( x ) = Ax 2 + Bx +C , x ∈R, cu A > 0 avem

(*) f ( x) = Ax 2 + Bx + C ≥ − , ∀x ∈ R
4A
B
inegalitate verificată cu egal pentru x =− .
2A

Fie inegalitatea
a 2 + b 2 + c 2 ≥ ab + bc + ca ,

punem f (a) = a 2 + b 2 + c 2 − ab − bc − ca = a 2 − ( b + c ) a + b 2 + c 2 − bc , a ∈ R .

Cum ∆ = ( b + c ) − 4(b 2 + c 2 − bc ) = −3( b − c ) , inegalitatea (*) devine


2 2

3
a 2 + b 2 + c 2 − ab − bc − ca ≥ ( b − c ) 2 ≥ 0, ∀a, b, c ∈ R
4

Revenim la inegalitatea CBS


( a1b1 + a2 b2 + ... + an bn ) 2 ≤ ( a12 + a22 + ... + an2 )(b12 + b22 + ... + bn2 ), a1 , a2 ,..., an , b1 , b2 ,..., bn ∈ R, n ≥ 2.
Punem f (bn ) = ( a12 + a 22 + ... + a n2 )( b12 + b22 + ... + bn2 ) − ( a1b1 + a 2 b2 + ... + a n bn ) =
2

( )( )
= A + a n2 B + bn2 − ( C + a n bn ) = Abn2 − 2Can bn + B A + a n2 − C 2 ,
2
( )
n −1 n −1 n −1

unde A = ∑ ai , B = ∑ bi , C = ∑ ai bi .
2 2

i =1 i =1 i =1

Cum A>0 inegalitatea (*) devine

f (bn ) ≥ −
1
4A
[ (
4C 2 a n2 − 4 AB A + a n2 + 4 AC 2 =
A + a n2
)A
]
AB − C 2 . ( )
Obţinem astfel
n

 n
2  2 
n
 n 2 ∑a 2
 n −1 2  n −1 2   n −1
i
 
2

(**)  ∑ ai  ∑ bi  −  ∑ ai bi  ≥  ∑ ai  ∑ bi  −  ∑ ai bi  
i =1
n −1
 i =1  i =1   i =1  2  i =1  i =1   i =1  
∑ ai 
i =1

Inegalitate care se poate folosi pentru a demonstra inegalitatea CBS prin inducţie.
Capitolul 7. Intercalarea

7.7. Trucul CBS


( a1b1 + a2 b2 + ... + an bn ) 2 ≤ ( a12 + a22 + ... + a n2 )(b12 + b22 + ... + bn2 ), a1 , a2 ,..., a n , b1 , b2 ,..., bn ∈ R, n ≥ 2.
Pentru inegalităţi de genul
A A A
(*) B + B + ... + B ≥ α , unde A1 , A2 ,..., An , B1 , B2 ,..., Bn , α > 0, n ≥ 2 ,
1 2 n

1 2 n

putem încerca o intercalare care foloseşte un mic „truc” care constă în esenţa în
înmulţirea inegalităţii date cu o suma de termeni pozitivi astfel încât expresia din
membrul stâng să fie antrenată într-o inegalitate CBS.
Pentru C1 , C 2 ,..., C n > 0 avem, conform CBS,
 A1 A2
 +
A 
+ ... + n ( B1C1 + B2 C 2 + ... Bn C n ) ≥ ( A1C1 + A2 C 2 + ... An C n ) 2

 B1 B2 Bn 

Acum este suficient sa fie adevărata inegalitatea:


(?) ( A1C1 + A2 C 2 + ... An C n ) 2
≥ α( B1C1 + B2 C 2 + ... + Bn C n )

pentru ca si inegalitatea (*) sa fie adevărata. Deci ( ?) ⇒ (*) ceea ce înseamnă ca e


posibil ca inegalitatea (*) sa fie adevărata fără ca inegalitatea ( ?) sa fie adevărată.
În aceasta constă şi slăbiciunea acestei metode. Avantajul ei constă în faptul ca
inegalitatea ( ?) ne scapă de numitorii din (*) şi cu o bună alegere a numerelor
C1 , C 2 ,..., C n şi de radicalii din ( ?). Morala este că această schemă de intercalare
merită încercată pentru inegalităţi ce folosesc numitori incomozi.
Exemple:
a b c 3 a b c 3
1. + + ≥ 2. + + ≥ , a,b,c>0
b +c c +a a +b 2 a + 2b + c b + 2c + a c + 2a + b 4
Capitolul 13. Inductia

13.4 Inductia Cauchy


Principiul de inductie Cauchy
Fie P(n) un predicat peste N.
Daca P(2) este adevarata,
P ( n) ⇒ P ( 2 n) pentru orice n ≥ 2 si
P (n) ⇒ P ( n −1) pentru orice n ≥ 4
atunci P(n) este adevarata pentru orice n ≥ 2 .
Avantajul inductiei Cauchy in comparatie cu inductia standard consta in
faptul ca adesea in cazul unei inegalitati se poate trece mai usor de la cazul n la
cazul 2n decat la cazul n+1. Apoi „coborarea” de la cazul n la cazul n-1 ar trebui sa
s efaca relativ usor, prin particularizare.
Pentru a demonstra inegalitatea mediilor
x1 + x 2 + ... + x n
n x1 x 2 ... x n ≤ x1 , x 2 ,..., x n > 0, n ≥ 2 ,
n

prin inductie Cauchy, consideram predicatul


P(n): „pentru orice x1 , x 2 ,..., x n > 0,

x1 + x 2 + ... + x n
n x1 x 2 ... x n ≤ ,
n

inegalitate verificata cu egal daca si numai daca x1 = x 2 = ... = x n .”

P(2) este adevarata deoarece pentru orice x1 , x 2 > 0 avem


x1 + x2 (x + x ) 2

⇔ x1 x 2 = 1 2 ⇔ 0 ≤ ( x1 − x 2 ) .
2
x1 x2 ≤
2 4

P ( n) ⇒ P ( 2n), n ≥ 2

Pentru x1 , x 2 ,..., x 2 n > 0 avem


n x1 x 2 ... x n + n x n +1 x n +2 ... x 2 n
2n x1 x 2 ... x 2 n = n x1 x 2 ... x n ⋅ n x n +1 x n +2 ... x 2 n ≤ ≤
2
x1 + x 2 + ... + x n x n +1 + x n + 2 + ... + x 2 n
+
n n x + x 2 + ... + x 2 n
≤ = 1
2 2n

P ( n) ⇒ P ( n −1), n ≥ 4

x1 + x 2 + ... + x n −1 + n −1 x1 x 2 ... x n −1
n x1 x 2 ... x n −1 n −1 x1 x 2 ... x n −1 ≤ ⇔
n

x1 + x 2 + ... x n −1 + n −1 x1 x 2 ... x n −1
⇔ n −1 x1 x 2 ... x n −1 ≤ ⇔
n
x1 + x 2 + ... x n −1
⇔ n −1 x1 x 2 ... x n −1 ≤
n −1

Exemple
1. Inegalitatea lui Huygens
n (a1 + b1 )( a 2 + b2 )...( a n + bn ) ≥ n a1 a 2 ... a n + n b1b2 ...bn ,
a1 , a 2 ,..., a n , b1 , b2 ,..., bn > 0, n ≥ 2

n 1 1 1 n
≤ + + ... + ≤
a +
2. 1 + 1 2a + ... + a n 1 + a1 1 + a 2 1 + a n 1 + a1 a 2 ...a n
n

n
a1 , a 2 ,..., a n ∈(0,1), n ≥ 2.
Capitolul 8. Exploatarea ordinii
8.1. Doua teoreme de maximizare
Teorema A. Fie x = ( x1 , x 2 ,...., x n ) si y = ( y1 , y 2 ,..., y n ) n-uple de numere reale,
n≥2

Daca x si y sunt la fel ordonate, atunci, dintre toate sumele S ( x, yσ ) , cea


maxima corespunde permutarii identice, adica:
x1 yσ (1) + x 2 yσ ( 2 ) + ... + x n yσ ( n ) ≤ x1 y1 + x 2 y 2 + ... + x n y n ⇔

S ( x, yσ ) ≤ S ( x, y ), unde σ ∈ S n

In cazul in care x si y sunt invers ordonate, atunci, din toate sumele S ( x , yσ )

cea minima corespunde permutarii identice, adica


S ( x, yσ ) ≥ S ( x, y ), unde σ ∈ S n

Folosind Teorema A autorul da o foarte frumoasa demonstratie („o perla”)


pentru inegalitatea mediilor
x1 + x 2 + ... + x n
n x1 x 2 ... x n ≤ x1 , x 2 ,..., x n > 0, n ≥ 2
n
Notam

x1 xx xx x x x ... x 1
G = n x1 x 2 ... x n , a1 = , a 2 = 1 21 , a3 = 1 23 3 ,..., a n = 1 2 n n , bi = , ∀i ∈{1,2,..., n}.
G G G G ai

( a1 , a 2 ,..., a n ) si (b1 , b2 ,..., bn ) sunt strict invers ordonate si atunci, din teorema
A avem:
a1b1 + a 2 b2 + ... + a n bn ≤ a1bn + a 2 b1 + a3 b2 + ... + a n bn −1 ⇔

x1 x1 x 2 G x1 x 2 x 3 G 2 x1 x 2 ... x n G n −1
n≤ + 2 ⋅ + ⋅ + ... + ⋅ ⇔
G G x1 G3 x1 x 2 Gn x1 x 2 ... x n −1

x1 x 2 x
⇔n≤ + + ... + n ⇔ (*)
G G G

Inegalitarea se verifica cu egal daca si numai daca


x1 x1 x 2 x1 x 2 x3 x x ...x
a1 = a 2 = ... = a n ⇔ = 2 = 3
= ... = 1 2 n n = 1 ⇔ x1 = x 2 = ... = x n .
G G G G
profesor Nicolae Stîpeanu