For Mule

2 CULEGERE DE PROBLEME
ALGEBRĂ
Formule de calcul prescurtat
(a + b)2 = a2 + 2ab + b2
(a − b)2 = a2 − 2ab + b2
(a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2ab + 2bc + 2ca
a2 − b2 = (a − b) (a + b)
a2 + b2 nu se poate descompune ı̂n R
a2 + b2 = (a − ib) (a + ib) ı̂n C
x2 − (a + b) x + ab = (x − a) (x − b)
(a + b)3 = a3 + 3a2 b + 3ab2 + b3
(a − b)3 = a3 − 3a2 b + 3ab2 − b3
a3 + b3 = (a + b) a2 − ab + b2

a3 − b3 = (a − b) a2 + ab + b2

x3 − (a + b + c) x2 + (ab + bc + ca) x − abc = (x − a) (x − b) (x − c)

an − bn = (a − b) an−1 + an−2 b + an−3 b2 + · · · + abn−2 + bn−1

| {z }
n termeni
a2p+1 + b2p+1 = (a + b) a2p − a2p−1 b + · · · − ab2p−1 + b2p

| {z }
2p+1 termeni
Progresii aritmetice şi progresii geometrice
Progresia aritmetică Progresia geometrică

• ••
a1 , a2 , ..., an , ...
•
a1 , a2 , ..., an , ...
••
Term. gen. an = a1 + r · (n − 1) (r 6= 0) an = a1 · q n−1 (q 6= 0; 1)
ak+1
Raţia r = ak+1 − ak q= (ak 6= 0)
ak
Suma Sn = a1 + a2 + ... + an Sn = a1 + a2 + ... + an
(an + a1 ) · n 1 − qn
Sn = (S1 = a1 ) Sn = a1 · (S1 = a1 )
2 1−q
ak−1 + ak+1 √
ak = ak = ak−1 · ak+1 (q > 0, a1 > 0)
2
UN REZUMAT AL CUNOŞTINŢELOR DOBÂNDITE LA LICEU 3
Funcţii
Fie A şi B două mulţimi nevide; se numeşte funcţie definită pe A cu valori

ı̂n B orice lege de corespondenţă (relaţie) care asociază fiecărui element x ∈ A
un unic element y ∈ B.
Notaţia ”f : A → B, y = f (x) ” se citeşte ”funcţia f definită pe A cu
valori ı̂n B de relaţia y = f (x)”.
Mulţimea A este domeniul de definiţie al funcţiei f iar mulţimea B repre-
zintă domeniul de valori al acesteia.
Mulţimea Gf = {(x, f (x)) | x ∈ A} poartă numele de grafic al funcţiei.
Funcţii bijective
Funcţia f : A → B este injectivă dacă şi numai dacă este ı̂ndeplinită

următoarea proprietate:
(∀) x1 , x2 ∈ A din x1 6= x2 rezultă f (x1 ) 6= f (x2 ) .
În practică, pentru dovedirea injectivităţii, acestă formă a definiţiei poate
fi dificil de utilizat. Este preferată formularea (logic echivalentă)
(∀) x1 , x2 ∈ A din f (x1 ) = f (x2 ) rezultă x1 = x2 .
Dacă există cel puţin o pereche de elemente x1 , x2 din domeniul de definiţie A
cu x1 6= x2 dar f (x1 ) = f (x2 ) atunci funcţia f nu este injectivă.
Interpretarea geometrică a injectivităţii pentru funcţii reale (B ⊂ R) de
variabilă reală (A ⊂ R) este sugestivă:
f : A → B este injectivă d.d. orice dreaptă paralelă axei Ox prin punctele
y ∈ B, ı̂ntâlneşte graficul funcţiei f ı̂n cel mult un punct.
Imaginea funcţiei f : A → B este submulţimea domeniului de valori B
alcătuită din toate elementele de forma y = f (x) :
Im (f ) = {y ∈ B | (∃) x ∈ A a.ı̂. y = f (x)} .
Funcţia f : A → B este surjectivă dacă şi numai dacă Im (f ) = B sau,
altfel spus,
(∀) y ∈ B ecuaţia y = f (x) are cel puţin o soluţie x ∈ A.
Interpretarea geometrică a surjectivităţii pentru funcţii reale (B ⊂ R) de
variabilă reală (A ⊂ R) :
f : A → B este surjectivă d.d. orice dreaptă paralelă axei Ox prin punctele

y ∈ B, ı̂ntâlneşte graficul funcţiei f ı̂n cel puţin un punct.
Funcţia f : A → B este bijectivă dacă şi numai dacă f este şi injectivă şi
surjectivă.
Interpretarea geometrică a bijectivităţii pentru funcţii reale (B ⊂ R) de
variabilă reală (A ⊂ R) :
f : A → B este bijectivă d.d. orice dreaptă paralelă axei Ox prin punctele
y ∈ B, ı̂ntâlneşte graficul funcţiei f ı̂ntr-un singur punct.
Compunerea funcţiilor
Fie funcţiile f : A → B şi g : B → C definite prin relaţiile y = f (x),

respectiv z = g (y) . Funcţia ce asociază fiecărui element x din mulţimea A
elementul z = g (f (x)) din mulţimea C se numeşte funcţie compusă şi se
notează prin g ◦ f. Mai precis, g ◦ f : A → C este definită prin
(g ◦ f ) (x) = g (f (x)) .
Evident, ordinea ı̂n care se efectuează operaţia de compunere nu este alea-
toare, ci este bine determinată: domeniul de definiţie al funcţiei g (pe prima
poziţie ı̂n expresia g ◦ f ) trebuie să coincidă cu domeniul de valori al funcţiei
f (situată pe poziţia secundă).
Funcţii inversabile
Funcţia f : A → B este inversabilă dacă şi numai dacă există o funcţie

f −1 : B → A ce verifică relaţiile
f ◦ f −1 (y) = y f −1 ◦ f (x) = x (x ∈ A) .

(y ∈ B) şi
Pn = n! = 1 · 2 · 3 · ... · (n − 1) · n
n! = (n − 1)! · n ; n! = (n − 2)! · (n − 1) · n ;
(n + 1)! = n! · (n + 1) ; 0! = 1 .
Aranjamente
Am
n = ”numărul sistemelor ordonate de m elemente
ce se pot forma cu n elemente date ”
Am
n = n · (n − 1) · (n − 2) · ... · (n − m + 1)
n!
Am
n =
(n − m)!
A0n = 1 ; A1n = n ; Ann = n! .
Combinări
Cnm = ”numărul submulţimilor de m elemente
ce se pot forma cu n elemente date ”
Am
n n · (n − 1) · (n − 2) · ... · (n − m + 1)
Cnm = ; Cnm = ;
Pm m!
n!
Cnm = .
m! · (n − m)!
Cn0 = Cnn = 1 ; Cn1 = Cnn−1 = n ;

n · (n − 1)
Cn2 = Cnn−2 = ; Cnk = Cnn−k ( k ≤ n ).
2
(formula combinărilor complementare)
n k−1 k+1
Cnk = · Cn−1 ; Cnk = · Cnk+1 ;
k n−k
Cnk = Cn−1
k−1 k
+ Cn−1 .
Triunghiul lui Pascal (calculul rapid al tuturor combinărilor Cn· )
n=1 1& .1 C1·

n=2 1& . 2& .1 C2·
n=3 1 3 3 1 C3·
n=4 1 4 6 4 1 C4·
n=5 1 5 10 10 5 1 C5·
n=6 1 6 15 20 15 6 1 C6·
Binomul lui Newton

n
(x + y)n = Cnk · xn−k · y k
P
k=0
n
(x − y)n = (−1)k Cnk · xn−k · y k
P
k=0
(suma conţine n + 1 termeni)
Tk+1 = Cnk · xn−k · y k

Tk+1 = (−1)k Cnk · xn−k · y k
(termenul general al dezvoltării , cel de-al k + 1-termen din dezvoltare)
Tk+2 n−k y
=± ·
Tk+1 k+1 x
Sume remarcabile (2)
Cn0 + Cn1 + Cn2 + ... + Cnn−1 + Cnn = 2n
Numărul submulţimilor unei mulţimi finite cu n elemente este 2n .
Cn0 − Cn1 + Cn2 − Cn3 + Cn4 − Cn5 + ... = 0

Cn0 + Cn2 + Cn4 + ... = 2n−1
Cn1 + Cn3 + Cn5 + ... = 2n−1
Funcţii cu domeniul şi codomeniul mulţimi finite
Fie X = {x1 , x2 , . . . , xm } şi Y = {y1 , y2 , . . . , yn } două mulţimi cu m şi

respectiv n elemente (distincte), iar f : X → Y o funcţie arbitrară.
a) Numărul funcţiilor f : X → Y este nm .
b) Dacă m ≤ n atunci numărul funcţiilor injective f : X → Y este
Am
n = n (n − 1) . . . (n − m + 1) .
Dacă m > n atunci nu pot exista funcţii injective f : X → Y.
c) Dacă f : X → Y este bijectivă atunci m = n.

Dacă m = n şi f : X → Y este injectivă atunci f : X → Y este bijectivă.
Dacă m = n şi f : X → Y este surjectivă atunci f : X → Y este bijectivă.
d) Numărul funcţiilor bijective f : X → Y este Pn = n!.
Funcţia de gradul ı̂ntâi
f : R → R, f (x) = ax + b (a ∈ R\ {0} , b ∈ R)
Graficul funcţiei de gradul ı̂ntâi este dreapta y = ax + b ce taie axele de

b
coordonate ı̂n punctele − , 0 şi (0, b) .
a
Soluţia ecuaţiei de gradul ı̂ntâi ax + b = 0 este abscisa punctului ı̂n care
b
graficul funcţiei intersectează axa Ox : x = − .
a
Numărul a, coeficientul director al funcţiei de gradul ı̂ntâi, este panta drep-
tei y = ax + b şi reprezintă tangenta unghiului θ pe care dreapta ı̂l face cu
semiaxa pozitivă Ox, măsurat ı̂n sens direct trigonometric: a = tg θ.
Semnul coeficientului director a determină monotonia funcţiei.
Dacă a < 0 funcţia este strict descrescătoare: x1 < x2 ⇒ f (x1 ) > f (x2 ).
Dacă a > 0 funcţia este strict crescătoare: x1 < x2 ⇒ f (x1 ) < f (x2 ) .

b
Semnul funcţiei de gradul ı̂ntâi este constant pe intervalele −∞, − şi
a
b
− , +∞ ; practic, semnul funcţiei este determinat de semnul coeficientului
a
director a.
b
x −∞ − +∞
a
ax + b semn contrar lui a 0 semnul lui a
Funcţia de gradul al doilea
f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c (a ∈ R\ {0} , b, c ∈ R)
Forma canonică a expresiei de gradul al doilea se obţine prin izolarea vari-

abilei x ı̂ntr-un pătrat perfect:
" 2 #
b ∆
ax2 + bx + c = a x+ − 2 unde ∆ = b2 − 4ac
2a 4a
Graficul
funcţiei
de gradul al doilea este o parabolă având vârful ı̂n punc-
b ∆ b
tul V − , − şi axa de simetrie x = − , paralelă cu Oy. Parabola
2a 4a 2a
intersectează axa Oy ı̂n punctul (0, c) .
Dacă a > 0, vârful V este punct de minim al graficului funcţiei, iar dacă
a < 0 atunci vârful V este punct de maxim al graficului funcţiei.

b b
Intervalele −∞, − şi − , +∞ se numesc intervale de monotonie
2a 2a
ale funcţiei de gradul doi.
Intersecţia cu axa Ox depinde ı̂nsă de natura rădăcinilor ecuaţiei de gradul

al doilea ax2 + bx + c = 0 :
i) Dacă ∆ < 0 atunci ax2 + bx + c este o sumă de pătrate şi nu se poate
descompune ı̂n R; ecuaţia nu are rădăcini reale iar parabola (graficul funcţiei
de gradul al doilea) nu ı̂ntâlneşte axa Ox.
ii) Dacă ∆ = 0 atunci ax2 + bx + c se restrânge la un pătrat; ecuaţia are
b
o singură rădăcină reală (dublă) x = − 2a iar parabola este tangentă axei Ox.
iii) Dacă ∆ > 0 atunci ax2 + bx + c este diferenţă de pătrate şi se descom-
pune1 după cum urmează:
√
2 −b ± ∆
ax + bx + c = a (x − x1 ) (x − x2 ) unde x1,2 = ;
2a
1
√
p Formula de
√
descompunere rămâne valabilă
√
−b±i −∆
chiar dacă ∆ < 0; ı̂n acest caz ∆ =
− (−∆) = i −∆ iar rădăcinile x1,2 = 2a sunt numere complexe.
ecuaţia are două rădăcini reale distincte x1 şi x2 , abscisele punctelor ı̂n care
parabola ı̂ntâlneşte axa Ox.
Semnul funcţiei de gradul al doilea este determinat de poziţia graficului (a
parabolei) faţă de axa Ox. Cele şase situaţii descrise mai sus evidenţiază rolul
coeficientului director a şi al discriminantului ∆ ı̂n studiul semnului. Practic,
funcţia de gradul al doilea are semnul coeficientului director a cu o singură
excepţie: dacă discriminantul ∆ este strict pozitiv; ı̂n acest caz, pe intervalul
situat ı̂ntre rădăcini, funcţia are semn contrar lui a.
i) Dacă ∆ < 0 atunci funcţia de gradul al doilea are acelaşi semn pe
ı̂ntreaga axă reală:
x −∞ +∞
ax2 + bx + c semnul lui a
ii) Dacă ∆ = 0 atunci funcţia de gradul al doilea are acelaşi semn pe

ı̂ntreaga axă reală cu excepţia unui singur punct, ı̂n care se anulează:
b
x −∞ − 2a +∞
ax2 + bx + c semnul lui a 0 semnul lui a
iii) Dacă ∆ > 0 atunci funcţia de gradul al doilea ı̂şi schimbă semnul la
trecerea prin rădăcini:
x −∞ x1 x2 +∞
semnul semn contrar semnul

ax2 + bx + c 0 0
lui a lui a lui a
Relaţiile lui Viète evidenţiază legăturile ce există ı̂ntre coeficienţii şi rădăcinile
ecuaţiei, indiferent dacă acestea sunt reale sau complexe:
b
S = x1 + x2 = −
a
c
P = x1 x2 = .
a
Cu ajutorul sumei S = x1 + x2 şi a produsului P = x1 x2 putem construi

ı̂ntotdeauna ecuaţia de gradul al doilea cu rădăcini date x1 şi x2 :
x2 − Sx + P = 0.
Funcţiile modul şi signum

x , x≥0
f : R → R+ , f (x) = |x| =
−x , x < 0

 1 , x>0
sgn : R → {−1, 0, 1} , sgn (x) = 0 , x=0
−1 , x < 0

Proprietăţile modulului
i) |x| ≥ 0 şi |x| = 0 ⇔ x=0 (modulul este pozitiv definit)

|x|
ii) = sgn (x) (x 6= 0)
x
iii) |α · x| = α · |x| (α ≥ 0) (modulul este multiplicativ)
iii) |x + y| ≤ |x| + |y| (inegalitatea triunghiului)
iv) |x ± y| ≥ ||x| − |y||
Funcţia modul este continuă ı̂n origine fără a fi ı̂nsă derivabilă ı̂n acest
punct:
fs0 (0) = −1, fd0 (0) = 1.
Funcţia semn este discontinuă ı̂n origine; x = 0 este punct de discontinui-
tate de speţa ı̂ntâi:
f (0 − 0) = −1, f (0) = 0, f (0 + 0) = 1.
Funcţia parte ı̂ntreagă
f : R → Z, f (x) = [x]
[x] este cel mai mare număr ı̂ntreg mai mic sau egal cu x
Proprietăţile părţii ı̂ntregi
i) x − 1 < [x] ≤ x < [x] + 1
ii) [x + n] = n + [x] (n ∈ Z)
Funcţia parte ı̂ntreagă este discontinuă ı̂n fiecare punct de abscisă ı̂ntreagă:
f (n − 0) = n − 1 şi f (n) = f (n + 0) = n
Punctele de abscisă ı̂ntregă sunt discontinuităţi de speţa ı̂ntâi.

Funcţia parte ı̂ntreagă este continuă la dreapta ı̂n fiecare punct de abscisă
ı̂ntreagă.
Funcţia parte fracţionară
f : R → [0, 1) , f (x) = {x}

{x} = x − [x] este partea fracţionară a lui x
Funcţia parte fracţionară este periodică cu perioada principală T = 1 :
f (x + k) = f (x) (∀) x ∈ R, (∀) k ∈ Z
Funcţia parte fracţionară este discontinuă ı̂n fiecare punct de abscisă ı̂ntreagă:
f (n − 0) = 1 şi f (n) = f (n + 0) = 0
Puteri şi radicali
fk : R → R, fk (x) = xk (k ∈ N∗ )
√
f : [0, +∞) → [0, +∞) , f (x) = 2n
x (n ∈ N∗ )
Rădăcina de ordinul k = 2n a numărului √ pozitiv a este unica soluţie pozi-

tivă a ecuaţiei z 2n = a şi se notează prin 2n a.
Conform acestei definiţii, pentru numerele pozitive a şi z, are loc echivalenţa
√
2n
a = z ⇐⇒ z 2n = a.
Convenim să notăm rădăcina pătrată (rădăcina de ordinul al doilea) simplu

√ √
prin ı̂n loc de 2 .
Observaţie
Rădăcina de ordinul doi a numărului 4 este 2 deoarece doar una din rădăcinile
ecuaţiei
z 2 = 4 ⇐⇒ z1,2 = ±2
√ √
este pozitivă; prin urmare 4 = +2. Exprimarea 4 = ±2 este greşită ı̂n
contextul extragerii rădăcinii reale.
√
f : R → R, f (x) = 2n+1
x (n ∈ N∗ )
Rădăcina de ordinul k = 2n + 1 a numărului

√ real a este unica soluţie reală
k
a ecuaţiei z = a şi se notează prin 2n+1
a:
√
2n+1
a = z ⇐⇒ z 2n+1 = a.
Definiţia rădăcinii de ordinul k poate fi extinsă şi ı̂n cazul numerelor nega-
tive dacă indicele k este impar, k = 2n + 1 (n ∈ N∗ ) .
Dreapta x = 0 (axa Oy) este tangentă vericală la graficul funcţiei radi-

cal. Originea O (0, 0) este punct de inflexiune cu tangenta verticală la graficul
funcţiei radical de ordin impar.
Proprietăţile puterilor şi radicalilor
an = a
| · a ·{z. . . · a} (n ∈ N∗ , a ∈ R)
de ”n” ori
a0 = 1 (a ∈ R∗ )
1
a−k = k (k ∈ Z , a ∈ R∗ )
a
p √
a q = q ap (p ∈ Z∗ , q ∈ N∗ \ {1} , a ∈ R∗+ )
√
√ √ √
r
n n a n
a
a·b= a· b ,
n n
= √ n
(b 6= 0)
b b
√
n·m
√
n
√
ak·m = ak , n
an·m = am ,
√
n
√ m p
n m
√ √
am = ( n a) , a = n·m a.
Funcţia exponenţială
f : R → (0, ∞) , f (x) = ax a ∈ R∗+ \ {1} = (0, 1) ∪ (1, ∞)

Funcţia exponenţială cu baza supraunitară este strict crescătoare:

a ∈ (1, ∞) x1 < x2 ⇒ ax1 < ax2 .
În plus, au loc relaţiile:
x < 0 1 < a bx
x > 0 1 < a ax2 .
x < 0 0 < a bx
x > 0 0 < a < b < 1 ⇒ ax < bx .
Proprietăţile funcţiei exponenţiale
(i) Proprietăţi de calcul

ax
ax · ay = ax+y ; = ax−y ;
ay
a x ax
(a · b)x = ax · bx ; = x ;
b b
1
(ax )y = ax·y ; a−x = x .
a
(ii) Funcţia exponenţială este bijectivă deoarece este injectivă
x1 6= x2 ⇒ ax1 6= ax2 (echivalent ax1 = ax2 ⇒ x1 = x2 )
şi surjectivă
(∀) y ∈ (0, +∞) (∃) x ∈ R a.ı̂. y = ax .
Prin urmare funcţia exponenţială este inversabilă iar inversa ei este funcţia
logaritmică cu aceeaşi bază (vezi paragraful ce urmează).
(iii) Dreapta y = 0 (axa Ox) este asimptotă orizontală la graficul funcţiei

exponenţiale. În cazul funcţiei exponenţiale cu baza e = 2, 718 281 ..., limitele
la extremităţi sunt
lim ex = 0 şi lim ex = +∞.

x→−∞ x→∞
Funcţia logaritmică
a ∈ R∗+ \ {1} = (0, 1) ∪ (1, ∞)

f : (0, ∞) → R, f (x) = loga x
Logaritmul unui număr pozitiv x calculat ı̂n baza a a ∈ R∗+ \ {1} se

notează loga x şi reprezintă puterea la care trebuie ridicată baza a pentru a
obţine x.
Conform acestei definiţii, pentru numerele strict pozitive x şi a, a 6= 1, are
loc echivalenţa
loga x = y ⇐⇒ ay = x.
Logaritmii cel mai des ı̂ntâlniţi ı̂n practică sunt logaritmul zecimal (log10 )
pentru calcule numerice şi logaritmul natural (loge ), cu baza e = 2, 718 281 ...,
la capitolul de Analiză matematică. Pentru simplitatea scrierii se utilizează
notaţiile
log10 x = lg x şi loge x = ln x .
Funcţia logaritmică cu baza supraunitară este strict crescătoare:
a ∈ (1, ∞) x1 < x2 ⇒ loga x1 < loga x2 .
0<x<1 1 < a 1 1 < a logb x .
Funcţia exponenţială cu baza subunitară este strict descrescătoare:

a ∈ (0, 1) x1 < x2 ⇒ loga x1 > loga x2 .
0<x<1 0 < a 1 0 < a logb x .
Proprietăţile funcţiei logaritmice
(i) Proprietăţi de calcul

x
loga xy = loga x + loga y ; loga = loga x − loga y ;
y
loga 1 = 0 ; loga a = 1 ;
1
loga xr = r loga x ; logar x = loga x ;
r
√ 1 1
loga n
x = loga x ; loga = − loga x .
n x
(ii) Funcţia logaritmică este bijectivă deoarece este injectivă
x1 6= x2 ⇒ loga x1 6= loga x2 (echivalent loga x1 = loga x2 ⇒ x1 = x2 )
şi surjectivă
(∀) y ∈ R (∃) x ∈ (0, +∞) a.ı̂. y = loga x.
Prin urmare funcţia logaritmică este inversabilă iar inversa ei este funcţia
exponenţială cu aceeaşi bază.
aloga x = x (∀) x ∈ (0, +∞)

loga ay = y (∀) y ∈ R
La pagina 4, figura din partea dreaptă, funcţiile exponenţială cu baza e şi

inversa ei, logaritmul natural, sunt reprezentate ı̂n acelaşi sistem de coordo-
nate. Graficele celor două funcţii sunt simetrice faţă de prima bisectoare.
(iii) Dreapta x = 0 (axa Oy) este asimptotă verticală la graficul funcţiei

logaritmice. În cazul logaritmului natural, limitele la extremităţi sunt
lim ln x = −∞ şi lim ln x = +∞.

x→0 x→∞
x>0
(iv) Formulele de schimbare a bazei logaritmilor

logb A
loga A = logb A · loga b ; loga A = ;
logb a
1
loga b = .
logb a
Polinoame şi ecuaţii algebrice
Împărţirea polinoamelor. Divizibilitate.
f, g ∈ C[X] polinoame având gradele n = grad (f ) şi respectiv m = grad (g)
n≥m ⇒ f : g = c rest r unde grad (r) < m

grad (c) = n − m
Teorema ı̂mpărţirii cu rest
f : g = c rest r d.d. f =g·c+r (proba ı̂mpărţirii)
Polinomul f este divizibil prin g dacă şi numai dacă r ≡ 0 (citeşte: r este
polinomul identic nul sau, mai precis, coeficienţii restului r sunt toţi nuli).
Polinoamele f şi g sunt prime ı̂ntre ele dacă cel mai mare divizor comun al
lor este 1 (se notează: (f, g) = 1).
Teorema lui Bézout

Restul ı̂mpărţirii lui f prin (x − a) este r = f (a) .
Consecinţe
a) f este divizibil prin (x − a) ⇐⇒ f (a) = 0
b) f este divizibil prin g ⇐⇒ toate rădăcinile lui g sunt rădăcini (cu mul-
tiplicităţi identice) pentru f .
Teorema fundamentală a algebrei

Orice polinom cu coeficienţi complecşi are cel puţin o rădăcină complexă.
Consecinţă
Orice polinom f = a0 X n + a1 X n−1 + · · · + an−1 X + an ∈ C[X] are exact n
rădăcini complexe x1 , x2 , . . . , xn (distincte sau nu) şi prin urmare se descom-
pune ı̂n factori primi de gradul ı̂ntâi:
f = a0 (X − x1 )n1 · (X − x2 )n2 · ... · (X − xk )nk
unde n1 , n2 , . . . , nk reprezintă multiplicităţile rădăcinilor distincte x1 , x2 , . . . , xk .
Relaţiile lui Viète
gr (f ) = 2 ⇒ f = a0 X 2 + a1 X + a2
f = a0 (X − x1 )(X − x2 ) = a0 X 2 − a0 (x1 + x2 )X + a0 x1 x2
 a1
 x 1 + x2 = −

a0
⇒ a2
 x1 x 2
 =
a0
gr (f ) = 3 ⇒ f = a0 X 3 + a1 X 2 + a2 X + a3
f = a0 (X − x1 )(X − x2 )(X − x3 ) =
= a0 X 3 − a0 (x1 + x2 + x3 )X 2 + a0 (x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ) X − a0 x1 x2 x3
 a1
 x 1 + x 2 + x 3 = −
a0




 a2
⇒ x1 x2 + x2 x3 + x3 x 1 =

 a0

 a3
 x1 x2 x3
 = −
a0
gr (f ) = 4 ⇒ f = a0 X 4 + a1 X 3 + a2 X 2 + a3 X + a4
f = a0 (X − x1 )(X − x2 )(X − x3 )(X − x4 ) =
= a0 X 4 − a0 (x1 + x2 + x3 + x4 )X 3 + a0 (x1 x2 + x2 x3 + · · ·
 a1
 x1 + x2 + x3 + x4 = −
a0



a2


 x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 + x4 x1 + x2 x 4 + x1 x3 = ♥



a0
a3

 x1 x2 x3 + x2 x3 x4 + x3 x4 x1 + x 4 x1 x2 = − ♦


 a0
a4


 x1 x2 x3 x4 =


a0
a2
♥ se scrie mai convenabil: x1 x2 + x3 x4 + (x1 + x2 ) (x3 + x4 ) =
a0
a3
♦ se scrie mai convenabil: x1 x2 (x3 + x4 ) + x3 x4 (x1 + x2 ) = −
a0
Tipuri speciale de ecuaţii de grad superior
a) Ecuaţii binome
xn − a = 0
- se scrie a sub formă trigonometrică: a = r(cos t + i sin t)
- se extrage rădăcina complexă de ordinul n:
√

t + 2kπ t + 2kπ
xk ∈ n
r(cos + i sin ) | k ∈ {0, 1, 2, ..., (n − 1)}
n n
b) Ecuaţii bipătrate şi tripătrate
x4 + a x2 + b = 0 substituţia x2 = y
x6 + a x3 + b = 0 substituţia x3 = y
c) Ecuaţii reciproce
• Ecuaţia reciprocă de gradul 3
a x3 + b x2 + b x + a = 0
admite rădăcina x1 = −1.

Se aplică schema lui Horner şi se obţine o ecuaţie de gradul doi.
a x4 + b x3 + c x2 + b x + a = 0
b a
Prin ı̂mpărţirea cu x2 rezultă a x2 + b x + c + x
+ x2
= 0, echivalent, după
gruparea termenilor
1 1
a (x2 + ) + b (x + ) + c = 0.
x2 x
1 1
Se face substituţia t = x + ⇒ t2 − 2 = x2 + 2 .
x x
Se rezolvă ecuaţia redusă: a (t2 − 2) + bt + c = 0.
1
Se revine la variabila x rezolvând ecuaţiile de gradul al doilea: x + = t1
x
1
şi x + = t2 .
x
a x5 + b x4 + c x3 + c x2 + b x + a = 0
admite rădăcina x = −1.

Se aplică schema lui Horner şi se obţine o ecuaţie reciprocă de gradul 4:
a b c c b a
−1 a b − a −b + a + c b−a a 0
a x4 + (b − a) x3 + (a − b + c) x2 + (b − a) x + a = 0
d) Ecuaţii cu coeficienţi ı̂ntregi

f =0 f ∈ Z[X]
n n−1
a0 x + a1 x + ... + an = 0
Rădăcinile ı̂ntregi se află printre divizorii termenului liber an
p p
Rădăcinile raţionale se află printre fracţiile cu
q q
p, divizor al termenului liber an
q, divizor al coeficientului director a0
e) Ecuaţii cu coeficienţi raţionali

f =0 f ∈ Q[X]
√
a+b q (a, b ∈ Q, b 6= 0, q nu este pătrat perfect)
√ √
Dacă x1 = a + b q este rădăcină pentru f atunci x2 = a − b q este de
asemenea rădăcină pentru f , caz ı̂n care f este divizibil prin
√ √
(X − a − b q) (X − a + b q) = (X − a)2 − b2 q.
f) Ecuaţii cu coeficienţi reali

f =0 f ∈ R[X]
a + ib (a, b ∈ R, b 6= 0)
Dacă x1 = a+i b este rădăcină pentru f atunci x2 = a−i b este de asemenea
rădăcină pentru f , caz ı̂n care f este divizibil prin
(X − a − i b) (X − a + i b) = (X − a)2 + b2 .
Matrici şi determinanţi
Matricea este un tabel de numere (reale sau complexe), numite elementele

matricii, identificate prin poziţia pe care acestea le ocupă: elementul notat aij
se găseşte la intersecţia liniei i cu coloana j.
 
a11 ... a1j−1 a1j a1j+1 ... a1n
 .. .. .. .. ..
 . . . . .


 ai−11 . . . ai−1j−1 ai−1j ai−1j+1 . . . ai−1n
 

A =  ai1 . . . aij−1 aij aij+1 . . . ain  = [aij ]1≤i≤m .
 
1≤j≤n
 ai+11 . . . ai+1j−1 aij ai+1j+1 . . . ai+1n
 

 . .. .. .. ..
 ..

. . . . 
am1 . . . amj−1 amj amj+1 ... amn
Matricea A este o matrice dreptunghiulară de tipul m × n deoarece are

m linii şi n coloane. Dacă numărul de linii coincide cu numărul de coloane
(m = n), spunem că A este o matrice pătrată de ordinul n.
Operaţii cu matrici
• adunarea matricilor de acelaşi tip: [aij ] + [bij ] = [aij + bij ] ;

• ı̂nmulţirea cu un scalar α ∈ R (sau C): α · [aij ] = [αaij ] ;
• ı̂nmulţirea matricilor se realizează după regula ”linie pe coloană” şi este
posibilă doar dacă numărul coloanelor primului termen [aik ] ∈ Mm×p (R) este
egal cu numărul liniilor celui de-al doilea termen [bkj ] ∈ Mp×n (R):
" p #
X
[aik ] · [bkj ] = aik bkj .
k=1
Spre exemplu, produsul matricii A având trei linii şi două coloane (m = 3, p = 2)
cu matricea B formată din două linii şi patru coloane (p = 2, n = 4) este ma-
tricea C = A · B cu trei linii şi patru coloane (m = 3, n = 4):
a11 a12
 
b11 b12 b13 b14

C = A · B =  a21 a22  b =
21 b22 b23 b24
a31 a32
a11 b11 + a12 b21 a11 b12 + a12 b22 a11 b13 + a12 b23 a11 b14 + a12 b24
 
=  a21 b11 + a22 b21 a21 b12 + a22 b22 a21 b13 + a22 b23 a21 b14 + a22 b24  .
a31 b11 + a32 b21 a31 b12 + a32 b22 a31 b13 + a32 b23 a31 b14 + a32 b24
Chiar dacă se poate calcula A · B, ı̂n general B · A nu are sens. Mai mult,
ı̂n cazul matricilor pătrate, deşi produsele A · B şi B · A au ambele sens, ı̂n
general A · B 6= B · A. Cu alte cuvinte, produsul matricelor pătrate nu este o
operaţie comutativă.
Matricea nulă 0, matricea cu toate elementele egale cu 0, este element
neutru la adunare.
Matricea pătrată de ordinul n, notată In şi numită matricea unitate de
ordinul n, având toate elementele nule cu excepţia celor situate pe diagonala
principală, care sunt egale cu 1, este element neutru la ı̂nmulţirea matricilor.
Determinantul unei matrici pătrate este numărul (real sau complex) cal-
culat după regula:
X
det A = (−1)sgn(σ) a1σ(1) · a2σ(2) · · · · · anσ(n)
σ∈Pn
unde σ parcurge toate permutările mulţimii {1, 2, 3, ..., n} iar sgn (σ) desem-
nează signatura permutării σ (adică numărul inversiunilor din σ). Reamintim
că numărul de permutări al unei mulţimi cu n elemente este egal cu n!, deci
suma din definiţie are n! termeni.
Calculul unui determinant cu formula din definiţie este laborioasă, neprac-
tică.
Determinantul matricelor de ordinul 2

a11 a12 not a11 a12
det = = a11 a22 − a12 a21 .
a21 a22 a21 a22
Determinantul matricelor de ordinul 3

 
a11 a12 a13 a11 a12 a13
not
det  a21 a22 a23  = a21 a22 a23 =
a31 a32 a33 a31 a32 a33
= a11 a22 a33 + a13 a21 a32 + a12 a23 a31 − (a13 a22 a31 + a11 a23 a32 + a12 a21 a33 )
În aplicaţii, pentru calculul determinantului de ordinul al treilea se utilizează
regula triunghiurilor sau regula lui Sarrus, reguli ilustrate ı̂n figura ce urmează.
Se numeşte complement algebric al elementului aij din matricea A, numărul
a11 a1j−1 a1j+1 a1n
ai−11 ai−1j−1 ai−1j+1 ai−1n

Γij = (−1)i+j
ai+11 ai+1j−1 ai+1j+1 ai+1n
an1 anj−1 anj+1 ann
(ce rezultă multiplicând (−1)i+j cu minorul corespunzător elementului aij ,

adică determinantul matricii obţinute prin eliminarea liniei i şi coloanei j din
A).
Dezvoltarea determinantului după linia i :

det A = ai1 Γi1 + ai2 Γi2 + · · · + ain Γin .
Dezvoltarea determinantului după coloana j :
det A = a1j Γ1j + a2j Γ 2j + · · · + anj Γnj .
Proprietăţile determinanţilor
1. Dacă ı̂ntr-o matrice A -toate elementele unei linii (coloane) sunt nule, sau
-două linii (coloane) sunt egale, sau
-două linii (coloane) sunt proporţionale
atunci det A = 0.
2. Dacă la o linie (coloană) a unui determinant se adună elementele cores-
punzătoare ale altei linii (coloane) multiplicate cu un scalar, valoarea determi-
nantului rămâne neschimbată.
Spre exemplu, ı̂n determinantul de ordinul trei ce urmează, la linia ı̂ntâi
este adunată linia a treia multiplicată cu α :
a11 a12 a13 a11 + αa31 a12 + αa32 a13 + αa33
a21 a22 a23 = a21 a22 a23
a31 a32 a33 a31 a32 a33
3. Dacă se ı̂nmulţesc elementele unei linii (sau coloane) din matricea A cu

un scalar α atunci determinantul noii matrici este α det A.
4. Determinantul produsului dintre un scalar α şi o matrice A de ordinul
n : det (αA) = αn det (A) .
5. Determinantul produsului a două matrici este egal cu produsul determinaţilor
acestora: det (A · B) = det A · det B.
6. O matrice de ordinul n se numeşte matrice triunghiulară dacă toate
elementele situate dedesubtul (sau deasupra) unei diagonale sunt nule. De-
terminantul unei matrici triunghiulare este egal cu produsul elementelor de
pe diagonala principală sau (−1)n multiplicat cu produsul elementelor de pe
diagonala secundară, după caz.
7. Descompunerea determinantului relativ la o linie (coloană) o ilustrăm
ı̂n cazul particular al determinantului de ordinul trei, relativ la linia ı̂ntâi:
a011 + a0011 a012 + a0012 a013 + a0013 a011 a012 a013 a0011 a0012 a0013
a21 a22 a23 = a21 a22 a23 + a21 a22 a23 .
a31 a32 a33 a31 a32 a33 a31 a32 a33
(Trebuie subliniat că această proprietate este valabilă ı̂n cazul determinanţilor
de orice ordin, indiferent de linia (sau coloana) luată ı̂n considerare.)

a11 a12
8. Matricile pătrate de ordinul al doilea A = verifică următoarea
a21 a22
identitate remarcabilă (Cayley-Hamilton):
A2 − (a11 + a22 ) A + (a11 a22 − a12 a21 ) I2 = 0.
Rangul unei matrici
Rangul unei matrici arbitrare este ordinul celui mai mare (ı̂n sensul numărului
de linii/coloane) determinant nenul ce se poate forma cu elementele matricii
date (fără a modifica poziţia lor din liniile/coloanele matricii). Rangul matricii
este egal cu r, notat r = rang A, dacă matricea admite un minor nenul de
ordin r, iar toţi minorii de ordin r + 1, dacă există, sunt nuli.
Matricea cu toate elementele nule are rangul 0.
Dacă cel puţin un element al matricii A (cu m linii şi n coloane) este nenul
atunci rangul verifică inegalitatea
1 ≤ rang A ≤ min {m, n} .
Cum se calculează rangul unei matrici?
Dacă A este o matrice pătrată de ordinul n şi det A 6= 0 atunci rang A = n.

Dacă A este o matrice arbitrară sau una pătrată cu det A = 0, se procedează
ı̂n felul următor:
- se fixează un element nenul aij (dacă este posibil chiar a11 , elementul din
colţul de NV);
- se bordează elementul aij cu o nouă linie şi o nouă coloană astfel ı̂ncât
determinantul de ordinul al doilea rezultat să fie nenul şi se trece la etapa
următoare (rang A ≥ 2); dacă prin bordarea lui aij toţi determinanţii de
ordinul doi rezultaţi sunt nuli atunci rang A = 1 şi calculul s-a ı̂ncheiat;
- se repetă procedeul descris prin bordarea submatricii de ordinul 2 cu
determinant nenul obţinută la etapa precedentă: se caută acum un determinant
nenul de ordinul 3; dacă a fost găsit un astfel de determinant, se trece la etapa
următoare (rangA ≥ 3), iar dacă toţi determinanţii de ordinul 3 construiţi
sunt nuli, rangA = 2 şi calculul s-a ı̂ncheiat;
- procedeul poate fi repetat cel mult până se atinge rangul min {m, n}
(respectiv n − 1 ı̂n cazul matricilor pătrate).
Inversabilitatea matricilor pătrate. Calculul inversei.
O matrice pătrată A este inversabilă dacă şi numai dacă există o matrice
(de acelaşi ordin), notată A−1 , pentru care A · A−1 = A−1 · A = In .
Condiţia necesară şi suficientă ca matricea A să fie inversabilă este
det A 6= 0.
Cum se determină inversa unei matrici A?
- se calculează det A : det A = 0 ⇒ A nu este inversabilă;

det A 6= 0 ⇒ A este inversabilă.
- se calculează transpusa matricei A = [aij ] , matricea At = [aji ] formată
cu elementele lui A prin schimbarea liniilor ı̂n coloane (păstrând ordinea lor).
(Este de remarcat identitatea det A = det At .)
- se calculează reciproca (adjuncta) matricei A = [aij ], matricea A∗ = [Γji ]
formată din complemenţii algebrici ai elementelor transpusei At = [aji ] .
1
- se determină matricea inversă A−1 = A∗ .
det A
Sisteme de ecuaţii liniare
Un sistem liniar de m ecuaţii cu n necunoscute are forma


 a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1j xj + . . . + a1n xn = b1

 ..
.



ai1 x1 + ai2 x2 + . . . + aij xj + . . . + ain xn = bi .

 ..


 .

am1 x1 + am2 x2 + . . . + amj xj + . . . + amn xn = bm
Echivalent, sistemul poate fi exprimat sub forma matricială A · X = B, unde

A = [aij ] reprezintă matricea sistemului şi
   
x1 b1
 ..   .. 
 .   . 
X =  xi  , respectiv B =  bi  .
   
 .   . 
 ..   .. 
xn bm
Este posibilă numai una dintre următoarele situaţii:

· Sistemul are soluţie unică şi se numeşte compatibil determinat;
· Sistemul admite o infinitate de soluţii şi se numeşte compatibil nedeter-
minat;
· Sistemul nu are soluţii şi se numeşte incompatibil.
Cazuri particulare
Sistemul Cramer : dacă A este o matrice pătrată (m = n, numărul necunos-

cutelor coincide cu cel al ecuaţiilor) şi det A 6= 0 atunci sistemul este compatibil
determinat, unica sa soluţie, exprimată matricial fiind X = A−1 · B. Acelaşi
rezultat se obţine aplicând regula lui Cramer:
∆1 ∆2 ∆n
x1 = , x2 = , . . . , xn = ,
det A det A det A
unde determinanţii ∆k , k = 1, n rezultă din ∆ = det A prin ı̂nlocuirea coloanei
k cu cea a termenilor liberi B.
Sistemul omogen, sistemul ı̂n care toţi termenii liberi sunt nuli bi = 0
i = 1, m . Sistemele omogene sunt compatibile deoarece admit cel puţin soluţia
(0, 0, . . . , 0), numită soluţia banală.
Matricea extinsă a sistemului este matricea obţinută prin completarea ma-
tricii A cu termenii liberi:
 
a11 a12 . . . a1n |b1
 a21 a22 . . . a2n |b2 
A = (A|B) =   . . . . . . . . . . . . | . . . .

am1 am2 . . . amn |bm
Teorema Kronecker-Capelli
Un sistem algebric liniar este compatibil dacă şi numai dacă rangul matricii
sistemului coincide cu rangul matricii extinse a sistemului: rang A = rang A.
Odată calculat rangul matricii A se evidenţiază determinantul principal ∆p
adică ”cel mai mare determinant” nenul ce se poate forma cu elementele matri-
cii A. Liniile determinantului principal indică ecuaţiile principale iar coloanele
sale, necunoscutele principale; toate celelalte ecuaţii şi necunoscute sunt secun-
dare. Subsistemul format de ecuaţiile principale este un sistem de tip Cramer
iar soluţiile sale sunt chiar soluţiile sistemului iniţial.
Determinantul principal poate fi bordat, pe linie, cu coeficienţi situaţi ı̂n
ecuaţiile secundare şi pe coloană, cu coeficienţi ai necunoscutelor secundare
(evident, dacă există ecuaţii şi necunoscute secundare). Determinanţii obţinuţi

prin bordare poartă numele de determinanţi (minori) caracteristici.
Teorema lui Rouché
Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil dacă toţi minorii caracteristici
sunt nuli (rang A < m) sau dacă nu există asemenea minori (rang A = m).
Gradul de nedeterminare al unui sistem compatibil este dat de numărul de
necunoscute secundare n − rang A > 0; dacă rang A = n atunci sistemul este
compatibil determinat (nu există necunoscute secundare).
Un sistem omogen admite soluţii nebanale d.d. dacă rangul matricii siste-
mului este inferior numărului de necunoscute (rang A < n).
Un sistem omogen ı̂n care numărul ecuaţiilor coincide cu numărul necu-
noscutelor (m = n) admite soluţii nebanale dacă şi numai dacă determinantul
matricii sistemului este nul (det A = 0).
Structuri algebrice
Definiţie
Fie M o mulţime nevidă; o lege de corespondenţă ce asociază oricărei pe-
rechi de elemente din M, ı̂n mod unic, un element din M
(x, y) 7→ x ∗ y : M × M → M
se numeşte lege de compoziţie pe M.
Simbolul ∗ utilizat pentru a desemna elementul compus x∗y este inspirat de
cele două tipuri de legi de compoziţie ı̂ntâlnite din zorii educaţiei matematice,
adunarea (+) şi ı̂nmulţirea (·) . În notaţie aditivă, elementul compus se notează
prin x + y şi se numeşte sumă iar ı̂n notaţie multiplicativă, se notează x · y
(uneori scris pe scurt chiar xy) şi se numeşte produs.
Submulţimea M0 ⊂ M este parte stabilă a lui M la legea de compoziţie
∗ dacă şi numai dacă oricărei perechi de elemente (x0 , y0 ) din M0 × M0 ı̂i
corespunde un element situat de asemenea ı̂n M0 :
(∀) x0 , y0 ∈ M0 ⇒ x0 ∗ y0 ∈ M0 .
Legea de compoziţie ∗ este asociativă d.d.
(∀) x, y, z ∈ M ⇒ (x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z) .
Legea de compoziţie ∗ este comutativă d.d.
(∀) x, y ∈ M ⇒ x ∗ y = y ∗ x.
Elementul e ∈ M se numeşte element neutru pentru legea ∗ dacă
(∀) x ∈ M ⇒ x ∗ e = e ∗ x = x.
Elementul neutru pentru o lege de compoziţie, dacă există, este unic.

Elementul neutru al unei legi de compoziţie de tip aditiv este notat prin 0
şi este numit element de efect nul (sau, mai simplu, zero).
Elementul neutru al unei legi de compoziţie de tip multiplicativ este notat
prin 1 şi este numit element unitate.
Un element x se numeşte simetrizabil ı̂n raport cu legea ∗ dacă
(∃) x0 ∈ M a.ı̂. x ∗ x0 = x0 ∗ x = e.
Elementul notat prin x0 este simetricul lui x.

Dacă elementele x, y şi z sunt simetrizabile atunci x ∗ y şi z 0 sunt şi ele
simetrizabile. În plus, sunt verificate identităţile
0
(x ∗ y)0 = y 0 ∗ x0 şi (z 0 ) = z.
Simetricul lui x ı̂n raport cu o lege de compoziţie de tip aditiv este notat
prin −x şi este numit opusul lui x.
Simetricul lui x ı̂n raport cu o lege de compoziţie de tip multiplicativ este
notat prin x−1 şi este numit inversul lui x.
Definiţie
Mulţimea nevidă M , ı̂nzestrată cu legea de compoziţie ∗, este monoid dacă
şi numai dacă legea ∗ este asociativă şi are element neutru:
(∀) x, y, z ∈ M ⇒ (x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z) ;
(∃) e ∈ M a.ı̂. (∀) x ∈ M ⇒ x ∗ e = e ∗ x = x.
Dacă legea de compoziţie este comutativă atunci M este un monoid comu-
tativ.
Definiţie
Mulţimea nevidă G, ı̂nzestrată cu legea de compoziţie ∗, este grup dacă
legea ∗ este asociativă, are element neutru şi toate elementele din G sunt
simetrizabile.
Aşadar, (G, ∗) este grup d.d. sunt satisfăcute următoarele axiome:
(∀) x, y, z ∈ G ⇒ (x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z) ;
(∃) e ∈ G a.ı̂. (∀) x ∈ G ⇒ x ∗ e = e ∗ x = x;
(∀) x ∈ G (∃) x0 ∈ G a.ı̂. x ∗ x0 = x0 ∗ x = e.
Dacă legea de compoziţie este comutativă atunci (G, ∗) este un grup comu-
tativ sau abelian.
Teoremă
Fie (G, ∗) un grup şi a, b ∈ G două elemente arbitrare ı̂n G. Ecuaţiile
a ∗ x = b şi y ∗ a = b au soluţii unice ı̂n G, mai precis
a∗x = b ⇐⇒ x = a0 ∗ b respectiv
y∗a = b ⇐⇒ y = b ∗ a0 .
Dacă (G, +) este un grup ı̂n care legea de compoziţie este de tip aditiv
atunci pentru orice a ∈ G şi orice numere ı̂ntregi m, n, au loc identităţile:
ma + na = (m + n) a, m (na) = (mn) a, − (na) = n (−a) , 0a = 0.
Dacă (G, ·) este un grup ı̂n care legea de compoziţie este de tip multiplicativ
atunci pentru orice a ∈ G şi orice numere ı̂ntregi m, n, au loc identităţile
am · an = am+n , (am )n = amn , (an )−1 = a−n a0 = 1.
Definiţie
O submulţime nevidă H ⊂ G a unui grup (G, ∗) se numeşte subgrup al lui
G dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii
(∀) x, y ∈ H ⇒ x ∗ y ∈ H;
(∀) x ∈ H ⇒ x0 ∈ H.
Definiţie
Fie (G1 , ∗) şi (G2 , ◦) două grupuri; funcţia bijectivă f : G1 → G2 se numeşte
izomorfim de grupuri dacă
f (x ∗ y) = f (x) ◦ f (y) (∀) x, y ∈ G1 .

Exemplu
Funcţia logaritm natural ln : (0, +∞) → R realizează un izomorfism ı̂ntre
((0, +∞) , ·) , grupul multiplicativ al numerelor pozitive şi (R, +) , grupul aditiv
al numerelor reale. Într-adevăr, ln este bijectivă şi satisface condiţia
ln (x · y) = ln x + ln y.
Definiţie
O mulţime nevidă A ı̂nzestrată cu două legi de compoziţie, una aditivă
şi una multiplicativă, notate tradiţional + şi ·, se numeşte inel dacă sunt
satisfăcute următoarele axiome:
(A, +) este grup comutativ,
(A, ·) este monoid,
ı̂nmulţirea (·) este distributivă faţă de adunare (+) , mai precis
(∀) x, y, z ∈ A x (y + z) = xy + xz şi (y + z) x = yx + zx.
Dacă ı̂nmulţirea elementelor din A este o lege de compoziţie comutativă
atunci inelul (A, +, ·) este un inel comutativ.
Inelul (A, +, ·) este un inel fără divizori ai lui zero dacă
x 6= 0 şi y 6= 0 ⇒ xy 6= 0.
Un inel comutativ (format din cel puţin două elemente) fără divizori ai lui
zero se numeşte domeniu de integritate.
Elementele nenule u, v ∈ A sunt divizori ai lui zero dacă uv = 0.
Exemplu
Inelul numerelor ı̂ntregi (Z, +, ·) este domeniu de integritate. Singurele
elemente inversabile (adică simetrizabile faţă de operaţia multiplicativă ·) sunt
1 şi −1.
Definiţie
Fie (A1 , +, ·) şi (A2 , +, ·) două inele (fiecare ı̂nzestrată cu propriile sale legi
de compoziţie, deşi acestea sunt notate similar); funcţia bijectivă f : A1 → A2
se numeşte izomorfim de inele dacă
f (x + y) = f (x) + f (y)
(∀) x, y ∈ A1 .
f (x · y) = f (x) · f (y)
Definiţie
Un inel (K, +, ·) se numeşte corp dacă 0 6= 1 şi orice element nenul x este
inversabil.
Exemple
Mulţimile numerice Q, R şi C sunt corpuri comutative.
Zp , inelul claselor de resturi modulo p
Fie n un număr ı̂ntreg arbitrar şi p un număr natural fixat; conform teore-
mei ı̂mpărţirii cu rest, există doi ı̂ntregi, q şi r unic determinaţi, astfel ı̂ncât
n = qp + r cu 0 ≤ r < p.
Numărul q se numeşte cât al ı̂mpărţirii n : p iar r se numeşte rest. Resturile

posibile la ı̂mpărţirea n : p sunt 0, 1, 2, ..., p − 1. Astfel mulţimea numerelor
ı̂ntregi Z se poate descompune ı̂n p submulţimi disjuncte:
n o
not
. . . , −p, 0 , p, 2p, . . . = {kp | k ∈ Z} = b 0,
n o
not
. . . , −p + 1, 1 , p + 1, 2p + 1, . . . = {kp + 1 | k ∈ Z} = b 1,
..
.
not
{. . . , −p + r, r , p + r, 2p + r, . . .} = {kp + r | k ∈ Z} = rb,
..
n o .
not
. . . , −p + (p − 1) , p-1 , p + (p − 1) , . . . = {kp + (p − 1) | k ∈ Z} = p[ − 1,
numite clase de resturi modulo p. Mulţimea tuturor claselor de resturi modulo

p se notează Zp : n o
Zp = b 0, b
1, b −1 .
2, . . . , p[
Pe această mulţime se introduc două legi de compoziţie după cum urmează:
def
adunarea claselor modulo p, b a + bb = a[ + b şi
def
ı̂nmulţirea claselor modulo p, b a · bb = ad· b.
Adunarea şi ı̂nmulţirea sunt corect definite deoarece, conform definiţiei
claselor de resturi, dacă ı̂ntregul k ∈ rb şi 0 ≤ r < p atunci b
k = rb.
(Zp , +, ·) este inel comutativ ı̂n care elementul neutru la adunare este b
0 iar
elementul neutru la ı̂nmulţire este 1.b
a ∈ Zp are opus: −b
Orice clasă de resturi b − a.
a = p[
a ∈ Zp este
Nu toate clasele de resturi din Zp sunt inversabile: elementul b
inversabil d.d. singurul divizor comun al lui a şi p este 1.
În consecinţă, dacă a este divizor propriu al lui p (a 6= 1 şi a 6= p) atunci
a · bb = pb = b
p = ab iar b 0 deci b
a este divizor al lui zero.
i) Dacă p este neprim atunci (Zp , +, ·) este inel cu divizori ai lui zero.
n o
ii) Dacă p este un număr prim atunci toate elementele din Zp \ b 0 sunt
inversabile ceea ce conferă lui (Zp , +, ·) o structură de corp comutativ.
n o
p−1
iii) Dacă p este un număr prim atunci b a a ∈ Zp \ b
= 1 oricare ar fi b
b 0 .
TRIGONOMETRIE ŞI GEOMETRIE
Funcţiile trigonometrice
C (O; 1) = {(x, y) | x2 + y 2 = 1} -cercul trigonometric (centrat ı̂n originea

axelor de coordonate cu raza 1).
M (x, y) -punctul curent pe cercul trigonometric.
t ∈ [0, 2π) -măsura ı̂n radiani a unghiului la centru format de semiaxa Ox+
cu raza vectoare OM .
Corespondenţa t ←→ M (x, y) este bijectivă .
y x
Definiţii cos t = x, sin t = y, tg t = şi ctg t = .
x y
Definiţia se poate extinde de la intervalul [0, 2π) la R prin procedeul numit

”reducerea la perioada principală”:

∗ ∗ t
(∀) t ∈ R (∃!) t ∈ [0, 2π) a.ı̂. t = t + 2kπ, unde k ∈ Z , k =
2π
t ∈ R ⇒ cos t = cos t∗ şi sin t = sin t∗
Proprietăţile funcţiilor cos şi sin
cos şi sin sunt mărginite: |cos t| ≤ 1 şi |sin t| ≤ 1 (∀) t ∈ R.

cos (t + 2kπ) = cos t (∀) t ∈ R
cos şi sin sunt periodice cu perioada 2π :
sin (t + 2kπ) = sin t (∀) k ∈ Z
cos : R → [−1, 1] este o funcţie pară, adică cos (−t) = cos t .
Funcţia cos este pozitivă ı̂n cadranele I şi IV, resp. negativă ı̂n II şi III.
sin : R → [−1, 1] este o funcţie impară, adică sin (−t) = − sin t .
Funcţia sin este pozitivă ı̂n cadranele I şi II resp. negativă ı̂n III şi IV.
Tabelul de valori al funcţiilor sin şi cos

o
0 30 45 60 90 120 135 150 180
π π π π 2π 3π 5π
rad 0 6 4 3 2 3 4 6
π
√ √ √ √
1 2 3 3 2 1
sin 0 2 2 2
1 2 2 2
0
√ √ √ √
3 2 1 2 3
cos 1 2 2 2
0 − 12 − 2
− 2
−1
o
180 210 225 240 270 300 315 330 360
7π 5π 4π 3π 5π 7π 11π
rad π 6 4 3 2 3 4 6
2π
√ √ √ √
2 3 3 2
sin 0 − 12 − 2
− 2
−1 − 2
− 2
− 12 0
√ √ √ √
3
cos −1 − 2
− 22 − 12 0 1
2 2
2
2
3
1
Proprietăţile funcţiilor tg şi ctg

n π o
tg (t + kπ) = tg t (∀) t ∈ R\ (2k + 1) | k ∈ Z
2
ctg (t + kπ) = ctg t (∀) t ∈ R\ {kπ | k ∈ Z}
n π o
tg : R\ (2k + 1) | k ∈ Z → R este o funcţie impară: tg (−t) = −tg t
2
.
ctg : R\ {kπ | k ∈ Z} → R este o funcţie impară: ctg (−t) = −ctg t .
Funcţiile tg şi ctg sunt pozitive ı̂n I şi III resp. negative ı̂n II şi IV.
π
Dreptele x = (2k + 1) (k ∈ Z) sunt asimptote verticale la graficul funcţiei
2
tangentă.
limπ tg t = +∞, limπ tg t = −∞.
t→ 2 t→ 2
t< π2 t> π2
Dreptele x = kπ (k ∈ Z) sunt asimptote verticale la graficul funcţiei co-

tangentă.
lim ctg t = +∞, lim ctg t = −∞.
t→0 t→π
t>0 t<π
Tabelul de valori al funcţiilor tg şi ctg
0
0 30 45 60 90 120 135 150 180
π π π π 2π 3π 5π
rad 0 6 4
π
√3 2 √3 4 6
tg 0 √1 1 3 +∞
|−∞ − 3 −1 − √13 0
√3 √
ctg −∞ |
+∞
3 1 √1 0 − √13 −1 − 3 −∞ |
+∞
3
Relaţii ı̂ntre funcţiile trigonometrice
Formule fundamentale
1 1
sin2 t + cos2 t = 1 ; 1 + tg 2 t = ; 1 + ctg 2 t = .
2
cos t sin2 t
Funcţiile trigonometrice ale complementului

π π
sin −t −t
= cos t ; tg = ctg t ;
2π 2π
cos − t = sin t ; ctg − t = tg t .
2 2
Funcţiile trigonometrice ale sumei şi diferenţei de arce
sin (a + b) = sin a cos b + cos a sin b; sin (a − b) = sin a cos b − cos a sin b;
cos(a + b) = cos a cos b − sin a sin b; cos(a − b) = cos a cos b + sin a sin b;
tg a + tg b tg a − tg b
tg (a + b) = ; tg (a − b) = .
1 − tg atg b 1 + tg atg b
Funcţiile trigonometrice ale dublului şi triplului unui arc
sin 2t = 2 cos t sin t; sin 3t = 3 sin t − 4 sin3 t;

cos 2t = 2 cos2 t − 1 = 1 − 2 sin2 t = cos2 t − sin2 t; cos 3t = 4 cos3 t − 3 cos t;
2tg t 3tg t − tg 3 t
tg 2t = ; tg 3t = .
1 − tg 2 t 1 − 3tg 2 t
Exprimarea funcţiilor trigonometrice cu ajutorul arcului dublu
r r r
1 − cos 2t 1 + cos 2t 1 − cos 2t
sin t = ± ; cos t = ± ; tg t = ± ;
2 2 1 + cos 2t

se stabileşte cadranul ce ı̂l conţine pe t;
Semnul din faţa radicalului
se alege semnul funcţiei din cadranul lui t.
Exprimarea raţională a funcţiilor trigonometrice
2tg 2t 1 − tg 2 2t 2tg 2t
sin t = ; cos t = ; tg t = .
1 + tg 2 2t 1 + tg 2 2t 1 − tg 2 2t
Transformarea sumei/diferenţei ı̂n produs
p+q p−q p−q p+q

sin p + sin q = 2 sin cos ; sin p − sin q = 2 sin cos ;
2 2 2 2
p+q p−q p+q p−q
cos p + cos q = 2 cos cos ; cos p − cos q = −2 sin sin ;
2 2 2 2
sin(p + q) sin(p − q)
tg p + tg q = ; tg p − tg q = .
cos p cos q cos p cos q
Transformarea produsului ı̂n sumă/diferenţă
1 1
sin a sin b = cos (a − b) − cos (a + b) ;
2 2
1 1
cos a cos b = cos (a − b) + cos (a + b) ;
2 2
1 1
sin a cos b = sin (a + b) + sin (a − b) .
2 2
Funcţiile trigonometrice inverse

h π πi
Restricţia sin : − , → [−1, 1] este bijectivă (deci inversabilă).
2 2
Definiţie
π π
arcsin a = ”arcul cuprins ı̂ntre − şi al cărui sinus este a” (−1 ≤ a ≤ 1)
2 2
h π πi arcsin x = y ⇔ x = hsin y i
arcsin : [−1, 1] → − , , π π
2 2 x ∈ [−1, 1] , y∈ − ,
2 2
arcsin (−x) = − arcsin x

(arcsin este impară)
Restricţia cos : [0, π] → [−1, 1] este bijectivă (deci inversabilă).

Definiţie
arccos a = ”arcul cuprins ı̂ntre 0 şi π al cărui cosinus este a” (−1 ≤ a ≤ 1)
arccos x = y ⇔ x = cos y
arccos : [−1, 1] → [0, π] ,
x ∈ [−1, 1] , y ∈ [0, π]
arccos (−x) = π − arccos x
π π
Restricţia tg : − , → R este bijectivă (deci inversabilă).
2 2
Definiţie
π π
arctg a = ”arcul cuprins ı̂ntre − şi a cărui tangentă este a” (a ∈ R)
2 2
arctg x = y ⇔ x = tg y
arctg : R → − π2 , π2 ,

π π
x∈R , y∈ − ,
2 2
arctg (−x) = −arctg x

(arctg este impară)
π π
Dreptele y = − şi y = sunt asimptote orizontale la graficul funcţiei
2 2
arctangentă.
π π
lim arctg x = − şi lim arctg x =
x→−∞ 2 x→∞ 2
Relaţii remarcabile ı̂ntre funcţiile trigonometrice inverse

√
sin(arccos x) = cos (arcsin x) = 1 − x2
π (x ∈ [−1, 1])
arcsin x + arccos x =
2
1 π
arctg x + arctg = sgn (x) · (x ∈ R\ {0})
x 2
π π x+y
arctg x + arctg y ∈ − , ⇒ arctg x + arctg y = arctg
2 2 1 − xy
Ecuaţiile trigonometrice elementare
1. Ecuaţia sin x = a are soluţie d.d. a ∈ [−1, 1] .

n o
Mulţimea soluţiilor sale este (−1)k arcsin a + kπ|k ∈ Z .
În particular, sin x = 0 ⇔ x ∈ {kπ|k ∈ Z} .

2. Ecuaţia cos x = a are soluţie d.d. a ∈ [−1, 1] .

Mulţimea soluţiilor sale este {± arccos a + 2kπ|k ∈ Z} .
n π o
În particular, cos x = 0 ⇔ x ∈ (2k + 1) |k ∈ Z .
2
3. Ecuaţia tg x = a are soluţie (∀) a ∈ R .
Mulţimea soluţiilor sale este {arctg a + kπ|k ∈ Z} .
În particular, tg x = 0 ⇔ x ∈ {kπ|k ∈ Z} .
Ecuaţia liniară
a cos t + b sin t = c a, b, c ∈ R, a2 + b2 > 0

are soluţii dacă şi numai dacă a2 + b2 ≥ c2 .
Metode de rezolvare a ecuaţiei liniare

x = cos t ax + by = c
· Substituţia conduce la sistemul
y = sin t x2 + y 2 = 1
t
· Substituţia z = tg conduce la ecuaţia de gradul al doilea
2
a 1 − z 2 + 2bz = c 1 + z 2 .

Această metodă are neajunsul de a pierde (eventual) soluţiile de forma

(2k + 1) π.
· Metoda unghiului auxiliar constă ı̂n transformarea expresiei din membrul
stâng al ecuaţiei.
b c c
a cos t + b sin t = c ⇔ cos t + sin t = ⇔ cos t + tg ϕ sin t = ,
a a a
π π b
unde ϕ ∈ − , , numit unghi auxiliar este unicul cu proprietatea tg ϕ = .
2 2 a
Rezultă imediat
c
cos (t − ϕ) = cos ϕ ⇔
a
n c o
t ∈ ϕ ± arccos cos ϕ + 2kπ|k ∈ Z .
a
Aplicaţiile trigonometriei ı̂n geometrie

Teorema sinusurilor
a b c
= = = 2R
sin A sin B sin C
Teorema cosinusului
a2 = b2 + c2 − 2bc cos A
b2 = c2 + a2 − 2ca cos B
c2 = a2 + b2 − 2ab cos C
Aria triunghiului
aha bhb chc

S = = =
2 2 2
bc sin A ca sin B ab sin C
S = = =
2 2 2
a2 sin B sin C b2 sin C sin A c2 sin A sin B
S = = =
2 sin A 2 sin B 2 sin C
S = 2R2 sin A sin B sin C

A B C
S = r2 ctg ctg ctg
2 2 2
S = pr
abc
S =
4R
p
S= p (p − a) (p − b) (p − c) (formula lui Heron)
Numere complexe
Aplicaţiile trigonometriei ı̂n algebră
C = { z = x + iy | x, y ∈ R , i2 = −1} -mulţimea numerelor complexe
z = x + iy , forma algebrică a numărului complex z

Re z = x , partea reală a numărului complex z
Im z = y , partea imaginară a numărului complex z
p
|z| = x2 + y 2 , modulul numărului complex z
z = x − iy , conjugatul numărului complex z
z · z = |z|2
Numărul complex z = x + iy este afixul punctului M (x, y) iar conjugatul

său , z = x − iy , este afixul simetricului punctului M (x, y) faţă de axa Ox.
- se notează prin t unghiul format de dreapta OM (M 6= O) cu semiaxa
pozitivă Ox (argumentul lui z );
- se notează prin r lungimea segmentului OM (modulul lui z );
- din definiţia funcţiilor trigonometrice rezultă

x = r cos t
(r > 0 iar t ∈ [0, 2π)) .
y = r sin t
z = r (cos t + i sin t) forma trigonometrică a lui z

Numerele r şi t sunt cordonatele polare ale punctului M (x, y) : r este raza
polară, O este polul iar t este argumentul lui z.
p
r= x2 + y 2
y
t = arctg + kπ
x
(k = 0 pt. M ∈ CadrI, k = 1 pt. M ∈ CadrII − III, k = 2 pt. M ∈ CadrIV ) .
Înmulţirea şi ı̂mpărţirea numerelor complexe zj = rj (cos tj + i sin tj ) , j = 1, 2
z1 z2 = r1 r2 [cos (t1 + t2 ) + i sin (t1 + t2 )]

z1 r1
= [cos (t1 − t2 ) + i sin (t1 − t2 )]
z2 r2
Formula lui Moivre
z = r (cos t + i sin t) ⇒ z n = rn [cos nt + i sin nt]
Rădăcina complexă de ordinul n a numărului complex z = r (cos t + i sin t) :
√ √

t + 2kπ t + 2kπ
n n
z = r cos + i sin , k = 0, n − 1
n n
Elemente de geometrie analitică
Vectori
Versorii axelor de coordonate: i = (1, 0) şi j = (0, 1) .
Vectorul de poziţie al punctului M (x, y) : OM = xi + yj.

kOM k2 = x2 + y 2
Lungimea vectorului OM (distanţa dintre M şi origine):
OM 2 = x2 + y 2 .
Vectorul cu originea T (a, b) şi extremitatea M (x, y) :
T M = (x − a) i + (y − b) j.
Lungimea vectorului T M (distanţa dintre punctele T (a, b) şi M (x, y)):

q
T M = T M = (x − a)2 + (y − b)2 .
Împărţirea segmentului P Q ı̂n raportul k ∈ R \ {−1} : P M = kM Q
x1 + kx2 y1 + ky2
P (x1 , y1 ) , Q (x2 , y2 ) ⇒ M (x, y) cu x = şi y = .
1+k 1+k

x 1 + x2 y 1 + y 2
Caz particular k = 1, mijlocul segmentului P Q : M , .
2 2
Dreapta ı̂n plan
1. Ecuaţia generală explicită : y = mx + n

(m, panta dreptei : m = tgϕ, unde ϕ este unghiul dintre dreaptă şi
semiaxa pozitivă Ox).
(Dreptele paralele cu axa Oy - dreptele verticale - sunt caracterizate prin
ecuaţia x = p; panta acestora este infinită.)
A
2. Ecuaţia generală implicită : Ax + By + C = 0 (m = − B ).
x y
3. Ecuaţia dreptei prin tăieturi : + = 1 (dreapta taie Ox ı̂n a şi Oy
a b
ı̂n b).
4. Ecuaţia dreptei ce trece prin T (a, b) şi are panta m : y − b = m (x − a) .
x y 1
5. Ecuaţia dreptei ce trece prin T (a, b) şi S(u, v) : a b 1 = 0.
u v 1
Aria triunghiului ABC cu A(a1 , a2 ), B (b1 , b2 ) , C (c1 , c2 ) :

a1 a2 1
1
A = mod b1 b2 1 (adică modulul determinantului)
2
c1 c2 1
A, B, C sunt coliniare ⇔ A = 0.
Distanţa de la punctul T (a, b) la dreapta (d) Ax + By + C = 0
|Aa + Bb + C|
dist (d, T ) = √ .
A2 + B 2
Unghiul ascuţit al dreptelor (d1 ) y = m1 x + n1 şi (d2 ) y = m2 x + n2 este ψ cu

m2 − m1
tg ψ = .
1 + m2 m1
În cazul dreptelor exprimate explicit (de pantă finită)

(d1 ) k (d2 ) ⇔ m1 = m2 .
(d1 ) ⊥ (d2 ) ⇔ m1 · m2 = −1 (relaţie utilă la determinarea normalei!).
Cercul
Cercul este locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix

(numit centru).
1. Ecuaţia cercului de rază r şi centru C (u, v)
(x − u)2 + (y − v)2 = r2 .
2. Ecuaţia generală a cercului : x2 + y 2 + a · x + b · y + c = 0.
3. Ecuaţia cercului ce trece prin punctele A (m, n) , B (s, t) şi C (p, q)
x2 + y 2 x y 1
m2 + n2 m n 1
= 0.
s2 + t2 s t 1
p2 + q 2 p q 1

x2 + y 2 + a · x + b · y + c = 0
Intersecţia dreptei cu cercul = soluţia sistemului: .
y = mx + n
ANALIZĂ MATEMATICĂ
A. Şiruri de numere reale
O funcţie reală f definită pe mulţimea numerelor naturale N (sau, echiva-

lent, pe o secţiune Nm a sa ce cuprinde toate numerele naturale ce depăşesc o
valoare fixată m) se numeşte şir de numere reale. Este convenabilă precizarea
şirului prin intermediul termenului său general: f (n) = an (n ∈ N) utilizând
simplu notaţia (an )n∈N ;
Şirul (an )n∈N este monoton dacă şi numai dacă sgn (an+1 − an ) este cons-
tant oricare ar fi n ∈ N.
an+1 − an > 0 (∀) n ∈ N ⇒ (an ) este strict crescător

an+1 − an < 0 (∀) n ∈ N ⇒ (an ) este strict descrescător
Şirul (an )n∈N este mărginit dacă şi numai dacă toţi termenii săi se găsesc
ı̂ntr-un interval mărginit:
(∃) M > 0 a. ı̂. (∀) n ∈ N , |an | ≤ M .
Definiţie
Şirul de numere reale (an )n∈N este convergent dacă există un număr real
l cu proprietatea că pentru orice ε > 0 există un rang nε astfel ı̂ncât, pentru
orice n ≥ nε , are loc inegalitatea |an − l| < ε; spunem că numărul real l este
limita şirului cu termenul general an şi notăm aceasta prin l = lim an sau
n→∞
an → l.
Şirul de numere reale (an )n∈N are limita +∞ (−∞) dacă pentru orice număr
M > 0 se poate preciza un rang nM astfel ı̂ncât, pentru orice n ≥ nM , are loc
inegalitatea an > M (an < −M ) .
Şirurile care au limita infinită sau cele pentru care limita nu există se
numesc divergente.
Teoremă
Fie (an )n şi (bn )n∈N două şiruri convergente având aceeaşi limită l iar (xn )n
este un alt şir care verifică dubla inegalitate:
an ≤ xn ≤ bn oricare ar fi n ≥ n0 ,
atunci (xn )n∈N este convergent iar lim xn = l.

n→∞
Consecinţa 1
Fie (bn )n un şir convergent având limita 0 şi (xn )n un alt şir pentru care
există numărul real l cu proprietatea
|xn − l| < bn pentru orice rang n ≥ n0
atunci şi (xn )n este convergent iar lim xn = l.

n→∞
Consecinţa 2
Fie şirul (xn )n cu termenul general de forma xn = an · bn ; dacă (an )n este
un şir mărginit iar (bn )n unul convergent cu limita 0 atunci lim xn = 0.
n→∞
Proprietăţile şirurilor convergente
i) Limita unui şir convergent de numere reale este unică.
ii) Orice şir convergent de numere reale este mărginit:
lim an = l ⇒ (∃) A, B ∈ R a.ı̂. (∀) n ≥ n0 , an ∈ [A, B] .

n→∞
Teoremă
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
!
(−1)n+1
Reciproca este falsă: şirul este convergent (cu limita 0) dar
n
n≥1
nu este monoton.
Limite remarcabile

1
 0, |q| < 1
0, r > 0 n
lim = lim q = 1, q = 1
n→∞ nr 1, r = 0 n→∞
∞, q > 1


p p−1
−∞, a0 < 0
lim a0 n + a1 n + · · · + ap =
n→∞ +∞, a0 > 0

 0, p<q
 a0
a0 np + a1 np−1 + · · · + ap

 , p=q
lim = b0
n→∞ b0 nq + b1 nq−1 + · · · + bq

 a0
 ∞ · sgn , p>q


b0
n an
lim = 0 (|a| > 1) lim =0 (a ∈ R)
n→∞ an n→∞ n!
ln n √
n
lim =0 (r > 0) lim n=1
n→∞ nr n→∞
n
1
Şirul cu termenul general en = 1 + este crescător şi mărginit ı̂n
n
intervalul [2, 3].
1 1 1
Şirul cu termenul general En = 1 + + + ··· + este crescător şi
1! 2! n!
verifică inegalităţile
2 < en < En < e < 3.
n
1 1 1 1
lim 1 + =e lim 1 + + + · · · + = e.
n→∞ n n→∞ 1! 2! n!
Numărul e ' 2, 718 281... este baza logaritmului natural: ln e = 1.
B. Limite de funcţii şi funcţii continue
Fie D ⊂ R o mulţime nevidă şi a ∈ R = R ∪ {±∞} un punct de acumulare

al acesteia adică un punct pentru care există şiruri (xn )n din D, xn 6= a a.ı̂.
lim xn = a.
n→∞
Definiţie
Funcţia f : D → R are limita l (finită sau infinită) ı̂n punctul a dacă
pentru orice şir (xn )n din D, xn 6= a cu lim xn = a este verificată egalitatea
n→∞
lim f (xn ) = l. Notăm aceasta prin lim f (x) = l.
n→∞ x→a
Limita unei funcţii ı̂ntr-un punct (de acumulare al domeniului de definiţie),
dacă există, este unică.
Dacă există două şiruri (x0n )n şi (x00n )n ı̂n D, x0n , x00n 6= a cu lim x0n =
n→∞
lim x00n = a dar lim f (x0n ) 6= lim f (x00n ) atunci funcţia f nu are limită ı̂n
n→∞ n→∞ n→∞
punctul a.
Exemple π
• lim sin x nu există deoarece pentru şirurile (nπ)n şi (4n + 1) cu
x→∞ 2 n
π
lim nπ = lim (4n + 1) = ∞, şirurile valorilor funcţiei au limite diferite,
n→∞ n→∞ 2
lim sin nπ = lim 0 = 0, ı̂n timp ce
n→∞ n→∞
π π π
lim sin (4n + 1) = lim sin 2nπ + = lim sin = lim 1 = 1.
n→∞ 2 n→∞ 2 n→∞ 2 n→∞

1 1 2
• lim sin nu există deoarece pentru şirurile şi cu
x→0 x nπ n (4n + 1) π n
1 2
lim = lim = 0, şirurile valorilor funcţiei au limite diferite,
n→∞ nπ n→∞ (4n + 1) π
lim sin 11 = lim sin nπ = 0, ı̂n timp ce
n→∞ nπ n→∞
1 π
lim sin 2 = lim sin (4n + 1) = 1.
n→∞
(4n+1)π
n→∞ 2
Limite laterale:
not not
lim f (x) = f (a − 0) (limita la stânga) şi x→a
x→a
lim f (x) = f (a + 0) (limita la
x<a x>a
dreapta).
Dacă f are limite laterale egale f (a − 0) = f (a + 0) = l atunci f are limită
ı̂n a şi lim f (x) = l.
x→a
Dacă f are limite laterale diferite f (a − 0) 6= f (a + 0) atunci f nu are

limită ı̂n a (lim f (x) nu există).
x→a
Teoremă
Fie f, g : D → R două funcţii, a un punct de acumulare al domeniului D,
Va o vecinătate a lui a şi l un număr real.
Dacă i) limx→a g (x) = 0 atunci f are limită ı̂n a şi
ii) |f (x) − l| ≤ |g (x)| (∀) x ∈ Va ∩ D limx→a f (x) = l.
Exemplu
1 1 1
lim x sin = 0 deoarece x sin − 0 = |x| · sin ≤ |x| · 1 = |x| .
x→0 x x x
Limite remarcabile
a0 xp + a1 xp−1 + · · · + ap = a0 · (±∞)p

lim
x→±∞

0, p<q
a0

p p−1

a0 x + a1 x + · · · + ap 
, p=q
lim q q−1
= b0
x→±∞ b0 x + b1 x + · · · + bq
 a0 (±∞)p−q , p > q


b0
−x ln x xr
lim xa = 0 (a > 1) lim =0 lim =0 (r > 0)
x→∞ x→∞ xr x→0 ln x
x>0
1 ln (1 + x)
lim (1 + x) x = e lim =1
x→0 x→0 x
ax − 1 (1 + x)r − 1
lim = ln a lim =r
x→0 x x→0 x
sin x 1 − cos x 1 tg x
lim =1 lim = lim =1
x→0 x x→0 x2 2 x→0 x
π
arcsin x 2
− arccos x arctg x
lim =1 lim =1 lim =1
x→0 x x→0 x x→0 x
Fie D ⊂ R o mulţime nevidă şi a ∈ D un punct de acumulare al domeniului

de definiţie.
Definiţie
Funcţia f : D → R este continuă ı̂n a dacă lim f (x) există şi coincide cu
x→a
valoarea funcţiei ı̂n a, mai precis lim f (x) = f (a) .
x→a
Funcţia f : D → R este continuă pe mulţimea D0 ⊂ D dacă este continuă
ı̂n fiecare punct al mulţimii D0 .
Punctele de acumulare ale domeniului ı̂n care funcţia nu este continuă se
numesc puncte de discontinuitate.
Funcţia f prezintă o discontinuitate de speţa ı̂ntâi ı̂n x = a dacă are limite
laterale finite şi diferite ı̂n a (f (a − 0) 6= f (a + 0)) sau acestea sunt finite egale
dar diferite de f (a). Orice punct de discontinuitate care nu este de speţa ı̂ntâi
este clasificat de speţa a doua.
Exemplu
sin x1 , x 6= 0

Funcţia f : R → R, f (x) = este discontinuă ı̂n a = 0;
0, x=0
punctul a = 0 este punct de discontinuitate de speţa a doua.
Proprietăţi ale funcţiilor continue
• Orice funcţie continuă pe un interval mărginit şi ı̂nchis este mărginită

şi ı̂şi atinge marginile. Mai precis, oricare ar fi x ∈ [a, b] toate valorile f (x)
se găsesc ı̂n intervalul [m, M ] (m şi M reprezintă minimul, respectiv maximul
funcţiei) şi ı̂n plus, există xm ∈ [a, b] şi xM ∈ [a, b] aşa ı̂ncât m = f (xm ) şi
respectiv, M = f (xM ) .
• Dacă f : [a, b] → R este continuă şi ia valori de semne diferite ı̂n capetele
intervalului [a, b] atunci ecuaţia f (x) = 0 are cel puţin o rădăcină ı̂n intervalul
(a, b) .
• Dacă f : I → R este continuă pe intervalul I atunci imaginea acestuia
J = f (I) (= Im (f )) este de asemenea un interval.
Observaţii asupra proprietăţii lui Darboux
O funcţie f : I → R are proprietatea lui Darboux dacă oricare ar fi a, b ∈ I
(a < b) şi λ situat ı̂ntre f (a) şi f (b) există cel puţin un punct cλ ∈ (a, b)
pentru care λ = f (cλ ) .
Orice funcţie continuă pe un interval are proprietatea lui Darboux.
Funcţiile discontinue care prezintă o discontinuitate de speţa ı̂ntâi nu au
proprietatea lui Darboux.
sin x1 , x 6= 0

Funcţia f : R → R, f (x) = are proprietatea lui Darboux
0, x=0
deşi este discontinuă (discontinuitatea este de speţa a doua!).
C. Funcţii derivabile
Definiţie
O funcţie f : I → R este derivabilă ı̂n punctul a (situat ı̂n intervalul I)
f (x) − f (a)
dacă limita lim există şi este finită.
x→a x−a
Interpretarea geometrică a derivatei
f (x) − f (a)
Din punct de vedere geometric, raportul este tangenta unghiu-
x−a
lui AM
\ N (vezi figura) şi urmare a trecerii la limită după x → a, f 0 (a)
nu reprezintă altceva decât panta tangentei la graficul funcţiei f ı̂n punctul
A (a, f (a)). Cu alte cuvinte, f 0 (a) este tangenta (trigonometrică a) unghiului
pe care dreapta tangentă ı̂n punctul A ı̂l face cu semiaxa pozitivă Ox. Ecuaţia
tangentei la graficul funcţiei f ı̂n punctul de abscisă a este
y − f (a) = f 0 (a) (x − a) .
Uneori, pentru a pune ı̂n evidenţă şi variabila independentă a funcţiei, numărul
df
f 0 (a) , derivata lui f ı̂n x = a se notează prin (a) iar derivata f 0 (x) ı̂ntr-un
dx
df
punct arbitrar pur şi simplu prin .
dx
O interpretare fizică a derivatei
Un mobil aflat ı̂n mişcare rectilinie parcurge ı̂n t unităţi de timp (secunde
/ minute / ore) distanţa s (t) (măsurată ı̂n metri / kilometri) sau, cu alte
cuvinte, distanţa parcursă de mobil poate fi privită ca o funcţie s : [0, T ] → R.
Dacă s este derivabilă pe [0, T ] atunci viteza sa la momentul t se defineşte prin
v (t) = s0 (t) iar dacă şi v este o funcţie derivabilă atunci acceleraţia mobilului
la momentul t este a (t) = v 0 (t) = s00 (t) .
Condiţia necesară de derivabilitate
Orice funcţie derivabilă ı̂ntr-un punct este continuă ı̂n acel punct. Recipro-
ca afirmaţiei este falsă: spre exemplu funcţia modul este continuă ı̂n origine
fără a fi ı̂nsă derivabilă.
Cum se studiază derivabilitatea unei funcţii ı̂ntr-un punct?
- se verifică proprietatea de continuitate ı̂n punctul precizat (dacă funcţia

este discontinuă studiul derivabilităţii nu are sens),
- se calculează derivatele laterale
f (x) − f (a) f (x) − f (a)
fs0 (a) = x→a
lim şi fd0 (a) = x→a
lim .
x<a
x−a x>a
x−a
Dacă derivatele laterale ı̂n a există, sunt finite şi egale atunci funcţia f este
derivabilă ı̂n a. (Pentru punctele situate la extremităţile -finite- ale domeniului
de definiţie este suficient ca una singură din derivatele laterale să existe şi să fie
finită). În toate celelalte situaţii, funcţia nu este derivabilă ı̂n punctul studiat.
Tabelul derivatelor
Identităţile din tabelele ce urmează se deduc cu formula

f (x + h) − f (x)
f 0 (x) = lim
h→0 h
ce rezultă din definiţie prin schimbarea de variabilă x − a = h.
1. f : R → R , f (x) = xn (xn )0 = nxn−1 (n ∈ N)
0
1 1 n
f : R∗ → R , f (x) = = − (n ∈ N)
xn xn xn+1
0
1 1
=− 2
x x
f : (0, ∞) → R , f (x) = xr (xr )0 = rxr−1 (r ∈ R)
√ 0 1
( x) = √
2 x
√ 0 1
( 3 x) = √ 3
3 x2
2. f : R → (0, ∞) , f (x) = ax (ax )0 = ax ln a (a > 0, a 6= 1)
(ex )0 = ex
1
3. f : (0, ∞) → R , f (x) = loga x (loga x)0 = (a > 0, a 6= 1)
x ln a
1
(ln x)0 =
x
1
(ln |x|)0 = (x 6= 0)
x
4. f : R → [−1, 1], f (x) = sin x (sin x)0 = cos x
5. f : R → [−1, 1], f (x) = cos x (cos x)0 = − sin x
n πo 1
6. f : R\ (2k + 1) → R, f (x) = tg x (tg x)0 =
2 k∈Z cos2 x
(tg x)0 = 1 + tg 2 x
−1
7. f : R\ {kπ}k∈Z → R, f (x) = ctg x (ctg x)0 =
sin2 x
h π πi 1
8. f : [−1, 1] → − , , f (x) = arcsin x (arcsin x)0 = √ (x 6= ±1)
2 2 1 − x2
−1
9. f : [−1, 1] → [0, π], f (x) = arccos x (arccos x)0 = √ (x 6= ±1)
π π 1 − x2
1
10. f : R → − , , f (x) = arctg x (arctg x)0 = 2
2 2 x +1
Proprietăţi ale funcţiilor derivabile
(cf (x))0 = cf 0 (x)

(f (x) + g (x))0 = f 0 (x) + g 0 (x)
(f (x) · g (x))0 = f 0 (x) g (x) + f (x) g 0 (x)
0
f 0 (x) g (x) − f (x) g 0 (x)

f (x)
= , g (x) 6= 0
g (x) g 2 (x)
0
−g 0 (x)

1
= , g (x) 6= 0
g (x) g 2 (x)
(f (u (x)))0 = f 0 (u (x)) · u0 (x)
Dacă f : I ⊆ R → R este o funcţie derivabilă pe intervalul I atunci derivata

sa f 0 are proprietatea lui Darboux pe I.
Derivate de ordin superior
O funcţie reală este de clasă C 1 pe intervalul I ⊂ R dacă este derivabilă

ı̂n fiecare punct din I şi ı̂n plus, derivata sa f 0 este continuă pe I. Mulţimea
funcţiilor de clasă C 1 pe I se noteză cu CI1 iar CI0 desemnează ı̂n mod natural
clasa funcţiilor continue pe intervalul I.
În general, pentru un indice n ∈ N fixat, se spune că f este o funcţie de
clasă C n (notaţie f ∈ CIn ) dacă f e derivabilă de n ori pe I cu derivata f (n)
continuă.
Funcţiile elementare cum ar fi ex , cos x, sin x, polinoamele de orice grad,
logaritmul (indiferent de bază) sunt funcţii de clasă C ∞ pe domeniul lor maxim
de definiţie I.
Tabelul derivatelor de ordinul n
(xp )(n) = p (p − 1) · · · (p − n + 1) xp−n p ≥ n, (p ∈ N)

= 0 p < n, (p ∈ N)
(n)
1 (−1)n n!
= (x 6= 0)
x xn+1
(ex )(n) = ex
(n)
π
(sin x) = sin x + n (n ∈ N)
2
π
(cos x)(n) = cos x + n (n ∈ N)
2
(n)
((1 + x)r ) = r (r − 1) · · · (r − n + 1) (1 + x)r−n (x > −1, r ∈ R)
Aplicaţiile derivatei
Fie f : D ⊂ R → R o funcţie şi a un punct al domeniului de definiţie D.

Punctul a este punct de extrem local pentru f dacă există o vecinătate a sa
Va ı̂n care creşterea funcţiei f (x) − f (a) are semn constant; cu alte cuvinte,
există r > 0 a.ı̂.
sgn (f (x) − f (a)) = const. (∀) x ∈ (a − r, a + r) ∩ D.
Mai precis,
a este minim local d.d. f (x) − f (a) ≥ 0,
(∀) x ∈ (a − r, a + r) ∩ D.
a este maxim local d.d. f (x) − f (a) ≤ 0
Teorema lui Fermat
Fie f : D ⊂ R → R o funcţie şi a un punct din domeniul de definiţie D.
 a este interior lui D
Dacă a este punct de extrem local atunci f 0 (a) = 0.
f este derivabilă ı̂n a

Interpretarea geometrică
Tangenta la graficul funcţiei ı̂ntr-un punct de extrem local din interiorul

domeniului de definiţie al unei funcţii derivabile, este paralelă cu axa Ox.
Punctul x0 este un punct critic (staţionar ) al funcţiei derivabile f dacă

0
f (x0 ) = 0, deci conform teoremei lui Fermat, punctele critice sunt posibile
puncte de extrem ale funcţiei.
Teorema lui Rolle



 f este continuă pe [a, b]

Dacă f este derivabilă pe (a, b) atunci (∃) c ∈ (a, b) a.ı̂. f 0 (c) = 0.



f (a) = f (b)
Teorema lui Rolle Teorema lui Lagrange
În particular, dacă f (a) = f (b) = 0, teorema afirmă că ı̂ntre două rădăcini
ale ecuaţiei f (x) = 0 există cel puţin o rădăcină a derivatei.
Reciproc, ı̂ntre două rădăcini consecutive ale derivatei, dacă funcţia ı̂şi
schimbă semnul, există o singură rădăcină a ecuaţiei f (x) = 0.
Aplicaţie
Separarea rădăcinilor ecuaţiei f (x) = 0 cu ajutorul şirului lui Rolle
Dacă f : (a, b) → R este continuă şi derivabilă (extremităţile intervalului
pot fi infinite) şi c1 < c2 < · · · < ck sunt rădăcinile ecuaţiei f 0 (x) = 0 atunci
orice schimbare a semnului ı̂n şirul lui Rolle
x a c1 c2 ··· ck b
sgn(f (x)) sgn(f (a)) sgn(f (c1 )) sgn(f (c2 )) sgn(f (xk )) sgn(f (b))
indică intervalele ce conţin câte o rădăcină a ecuaţiei f (x) = 0.
Teorema lui Lagrange

(
f este continuă pe [a, b]
Dacă atunci (∃) c ∈ (a, b) a.ı̂.
f este derivabilă pe (a, b)
f (b) − f (a)
= f 0 (c) .
b−a
Interpretarea geometrică
Există cel puţin un punct (c, f (c)), situat pe graficul funcţiei, ı̂n care tan-
genta este paralelă cu coarda ce uneşte extremităţile (a, f (a)) şi (b, f (b)) .
Consecinţe
Orice funcţie derivabilă pe un interval cu derivata pozitivă (negativă) este
crescătoare (descrescătoare) pe acel interval.
Dacă derivata unei funcţii este nulă pe un interval atunci funcţia este con-
stantă pe acel interval:
f : D ⊂ R → R, derivabilă pe intervalul I ⊂ D
f 0 (x) = 0 (∀) x ∈ I ⇒ f (x) = c (constantă) pe I.
Teorema lui Cauchy



 f, g sunt continue pe [a, b]

Dacă f, g sunt derivabile pe (a, b) atunci (∃) c ∈ (a, b) a.ı̂.


 0
g (x) 6= 0 pe (a, b)
f (b) − f (a) f 0 (c)

= 0 .
g (b) − f (a) g (c)
Limite de funcţii (completări)
Calculul limitelor de funcţii conduce cel mai adesea la situaţii exceptate

0 ∞
de la regulile de calcul algebric, cum ar fi sau , şi este nevoie de multă
0 ∞
ı̂ndemânare pentru evitarea lor. În condiţii rezonabile de derivabiltate a ter-
menilor, regula lui l 0 Hospital poate fi de mare ajutor dacă este aplicată corect
şi cu discernământ. Pe scurt, regula lui l 0 Hospital reduce calculul limitei
f (x)
lim (a, finit sau infinit) aflată ı̂ntr-una din situaţiile de nedeterminare
x→a g (x)
0 ∞ f 0 (x)
sau , la calculul limitei (uneori mai simple) lim 0 . Mai precis, dacă
0 ∞ x→a g (x)
f 0 (x) f (x)
lim 0 = l (finit sau infinit) atunci şi lim = l.
x→a g (x) x→a g (x)
Exemple
ln (x2 + x − 5) 0
a) L = lim 2
= , nedeterminare.
x→2 x −4 0
Se calculează
2x + 1
2 0
(ln (x + x − 5)) 2 2x + 1 5
lim 0 = lim x + x − 5 = lim 2
= .
x→2 2
(x − 4) x→2 2x x→2 2x (x + x − 5) 4
5
Conform regulii lui l 0 Hospital rezultă L = .
4
4 2 2
x + sin x 0
b) L = lim 4
= , nedeterminare.
x→0 ln 1 + sin x 0
Limita raportului derivatelor este dificil de calculat
2 2 0
4

ln x + sin x
lim 0 = ...(dar nu imposibil de calculat).
x→0 ln 1 + sin4 x
Este recomandată metoda directă, bazată pe utilizarea limitelor remarca-
bile evidenţiate mai sus. 2
sin x2
4
x + sin x 2 2
x 4 1+ x2 1 + 12
L = lim = lim =1· = 2.
4
x→0 ln 1 + sin x x→0 sin4 x ln(1+sin4 x) 1
sin4 x
x2 sin x1 0 1
c) L = lim = , nedeterminare. (Am văzut că lim x sin = 0.)
x→0 sin x 0 x→0 x
Limita raportului0 derivatelor nu există
x2 sin x1 2x sin x1 − sin x1
lim 0 = lim , deoarece lim sin x1 nu există.
x→0 (sin x) x→0 cos x x→0
2 1
x sin x x 1
Totuşi limita există: L = lim = lim x sin = 1 · 0 = 0.
x→0 sin x x→0 sin x x
x ∞
d) L = lim √ = , nedeterminare.
x→∞ x2 + 1 ∞
Utilizarea (fără discernământ)√ a regulii lui l0 Hospital nu duce la niciun
(x)0 x2 + 1
rezultat: lim √ 0 = lim .
x→∞ x2 + 1 x→∞ x
Totuşi limita poate fi calculată cu metoda factorului forţat:
x 1
L = lim √ = lim q = 1.
x→∞ x2 + 1 x→∞ 1 + 12
x
Ghid pentru reprezentarea grafică a funcţiilor
Etapele reprezentării grafice a funcţiilor reale de variabilă reală

f : E ⊂ R → R, f (x) = ...
1. Stabilirea domeniului maxim de definiţie E
Domeniul maxim de definiţie E este alcătuit din toate numerele reale

x pentru care expresia f (x) are sens şi este finită: E = {x | f (x) ∈ R} .
Mulţimea E este de regulă o reuniune de intervale şi eventual, de puncte
”izolate”.
2. Limitele funcţiei la extremităţile (finite şi infinite) ale intervalelor din E
Domeniului de continuitate: Ec = {x | x ∈ E şi f este continuă ı̂n x}

este o reuniune de intervale deschise sau ı̂nchise.
Asimptote verticale:
a, extremitate de interval al domeniului Ec , a 6= ±∞ ;
x = a este asimptotă verticală dacă cel puţin una dintre limitele laterale
f (a − 0) sau f (a − 0) este infinită.
Asimptote oblice (sau, ı̂n particular, orizontale):
y = n este asimptotă orizontală dacă lim f (x) = n sau lim f (x) = n;
x→−∞ x→∞
y = mx + n este asimptotă oblică dacă lim f (x) este infinită sau nu
x→±∞
f (x)
există, dar m = lim şi n = lim (f (x) − mx) există şi sunt finite.
x→±∞ x x→±∞
3. Studiul derivatei ı̂ntâi
Calculul derivatei ı̂ntâi f 0 (x) .

Domeniului de derivabilitate este domeniul maxim de existenţă al expresiei
f 0 (x) : Ed = {x | x ∈ Ec şi f este derivabilă ı̂n x} .
Practic, pentru precizarea domeniului Ed , se calculează derivatele laterale
fs (b) şi fd0 (b) ı̂n acele puncte b ale domeniului de continuitate Ec ı̂n care există
0
dubii asupra existenţei expresiei f 0 (x).

• Dacă fs0 (b) şi fd0 (b) sunt finite şi egale atunci b aparţine domeniului de
derivabilitate Ed .
• Dacă fs0 (b) şi fd0 (b) sunt infinite, egale atunci f nu este derivabilă ı̂n b,
(b, f (b)) este un punct de inflexiune cu tangentă verticală al graficului iar
dreapta x = b este tangentă verticală.
• Dacă fs0 (b) şi fd0 (b) sunt infinite, diferite atunci f nu este derivabilă ı̂n b,
(b, f (b)) este un punct de ı̂ntoarcere al graficului iar semidreapta x = b
(cu y ≥ f (b) sau cu y ≤ f (b) , după caz) este semitangentă verticală.
• Dacă fs0 (b) şi fd0 (b) sunt finite şi diferite sau cel puţin una dintre derivatele
laterale este finită atunci funcţia nu este derivabilă ı̂n b, (b, f (b)) este un punct
unghiular al graficului.
Se rezolvă ecuaţia f 0 (x) = 0. Rădăcinile derivatei sunt punctele critice sau

staţionare ale funcţiei.
Importanţa studiului amănunţit al derivatei ı̂ntâi constă ı̂n următoarele:
-punctele de extrem ale funcţiei se găsesc printre punctele sale critice, un-
ghiulare sau de ı̂ntoarcere;
-semnul derivatei ı̂ntâi oferă informaţii despre intervalele de monotonie:
f 0 (x) ≥ 0 pe intervalul I ⊂ Ed ⇒ f este crescătoare pe I,
f 0 (x) ≤ 0 pe intervalul I ⊂ Ed ⇒ f este descrescătoare pe I.
4. Studiul derivatei a doua
Calculul derivatei a doua f 00 (x) .

Precizarea domeniului maxim de existenţă al expresiei f 00 (x) .
Se determină rădăcinile ecuaţiei f 00 (x) = 0.
Punctele de inflexiune ale funcţiei se găsesc printre rădăcinile derivatei
a doua. Semnul derivatei a doua stabileşte intervalele pe care funcţia este
concavă sau convexă:
f 00 (x) ≥ 0 pe intervalul I ⇒ f este convexă pe I,
f 00 (x) ≤ 0 pe intervalul I ⇒ f este concavă pe I.
Dacă expresia f 0 (x) are o formă complicată (calculul lui f 00 (x) ia mult
timp) sau ecuaţia f 00 (x) = 0 este dificil de rezolvat, se poate renunţa la studiul
derivatei a doua.
5. Tabelul de variaţie al funcţiei

x Se aşază crescător punctele importante determinate mai sus.
0
f (x) Se studiază semnul pe fiecare interval evidenţiat la rubrica x.
f 00 (x) Se studiază semnul pe fiecare interval evidenţiat la rubrica x.
f (x) Pe fiecare interval se trasează săgeţile ce indică monotonia
şi forma ramurilor ce alcătuiesc graficul funcţiei,
respectând următoarele reguli:
Crescătoare, Crescătoare, Descrescătoare, Descrescătoare,

convexă concavă convexă concavă
6. Valori importante
Se calculează coordonatele punctelor ı̂n care funcţia nu este continuă, nu

este derivabilă, ale punctelor critice şi ale punctelor de inflexiune. Valorile
găsite se trec ı̂n tabelul de variaţie al funcţiei.
Se calculează coordonatele punctelor de intersecţie cu axele:
∩Ox y = 0 ⇔ f (x) = 0 (se reţin doar valorile x ∈ E).
∩Oy x = 0 ⇒ y = f (0) (doar dacă 0 ∈ E).
7. Reprezentarea grafică
-se trasează axele de coordonate,

-se stabileşte unitatea de măsură pe fiecare axă ı̂n parte,
-se trasează asimptotele şi tangentele verticale,
-se aşează pe grafic punctele importante ale căror coordonate au fost cal-
culate mai sus,
-se trasează graficul funcţiei conform tabelului de variaţie.
8. Observaţii
Se studiază eventualele simetrii ale graficului.

• Dacă f este o funcţie pară, adică f (−x) = f (x) (∀) x ∈ E, atunci
graficul funcţiei este simetric faţă de axa Oy.
• Dacă f este o funcţie impară, adică f (−x) = −f (x) (∀) x ∈ E,
atunci graficul funcţiei este simetric faţă de origine.
Se studiază periodicitatea.
Funcţia f este periodică cu perioada T dacă f (x + T ) = f (x) (∀) x ∈ E;
cel mai mic număr pozitiv T cu această proprietate (dacă există) se numeşte
perioada principală.
Se precizează imaginea funcţiei: Im f = {y | (∃) x ∈ E a.ı̂. y = f (x)} .
D. Integrabilitate şi aplicaţii
Definiţie
Funcţia f : D → R (D ⊂ R , interval) este primitivabilă dacă există o
funcţie F : D → R , numită primitiva lui f , având proprietăţile:
(i) F este derivabilă pe D
(ii) F 0 (x) = f (x), (∀)x ∈ D. R
Mulţimea tuturor primitivelor lui f este notată prin simbolul ” f (x)dx”
ce se citeşte ”integrala nedefinită a lui f ı̂n raport cu x”. Întrucât orice două
primitive ale aceleaşi funcţii primitivabile diferă printr-o constantă (f este de-
finită pe un interval !), pentru determinarea integralei nedefinite este suficientă
găsirea unei singure primitive F . Are loc egalitatea de mulţimi
Z
f (x)dx = F (x) + C,
unde C reprezintă mulţimea funcţiilor reale constante definite pe D.

Proprietatea (ii) din definiţie permite alcătuirea unui tabel cu integrale
nedefinite a cărui consultare atentă reprezintă o primă metodă de primitivare.
În plus, din (ii) rezultă şi proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite:
Z Z Z
[αf (x) + βg(x)]dx = α f (x)dx + β g(x)dx
oricare ar fi f, g : D → R, primitivabile şi α, β numere reale.

Tabelul primitivelor elementare2
xn+1
Z
xn dx = +C x ∈ I ⊂ R, n ∈ N
n+1
xr+1
Z
xr dx = + C x ∈ I ⊂ R∗+ , r ∈ R \ {−1}
r+1
√ √ 2 √
Z Z
1
√ dx = 2 x + C , xdx = x x + C x ∈ I ⊂ (0, ∞)
x 3
Z
1
dx = ln x + C x ∈ I ⊂ R∗+
x
ax
Z
ax dx = +C x∈I ⊂R
ln a
Z
1 1 x
2 2
dx = arctg + C x ∈ I ⊂ R
x +a a a
x−a
Z
1 1
2 2
dx = ln + C x ∈ I ⊂ R \ {−a, a}
x −a 2a x+a
Z Z
sin xdx = − cos x + C, cos xdx = sin x + C x ∈ I ⊂ R
Z n π o
tg xdx = − ln |cos x| + C x∈I⊂R\ (2k + 1) | k ∈ R
2
Z
1
dx = −ctg x + C x ∈ I ⊂ R \ {kπ | k ∈ R}
sin2 x
Z
1 n π o
dx = tg x + C x ∈ I ⊂ R \ (2k + 1) | k ∈ R
cos2 x 2
Z
1 √
√ dx = ln x + x2 + a2 + C x ∈ I ⊂ R
x 2 + a2
Z
1 √
√ dx = ln x + x2 − a2 + C x ∈ I ⊂ (−∞, −a) ∪ (a, +∞)
x 2 − a2
Z
1 x
√ dx = arcsin + C x ∈ I ⊂ (−a, a)
a2 − x2 a
2
I reprezintă intervalul de integrare.
În practică ı̂şi dovedesc utilitatea şi următoarele trei formule de integrare
ce se pot verifica imediat prin derivarea membrului drept:
Z Z
x p x p
√ 2 2
dx = x +a +C; √ dx = x2 −a2 +C;
x2 + a2 x 2 − a2
Z
x p
√ dx = − a2 −x2 +C.
a2 − x 2
Problema A
Cum se poate decide dacă funcţia f : D → R (D ⊂ R, interval ) este sau

nu primitivabilă?
Direct, problema poate fi rezolvată intuind (de exemplu cu ajutorul tabe-
lului) forma pe care ar trebui s-o aibă primitiva F şi verificând dacă sunt sau
nu ı̂ndeplinite condiţiile (i) şi (ii) din definiţie.
Posibilitatea rezolvării indirecte a problemei A se bazează pe următoarele
rezultate:
• Orice funcţie reală continuă pe intervalul D ⊂ R este primitivabilă pe D.
• Dacă f este o funcţie reală primitivabilă pe intervalul D ⊂ R atunci din
identitatea f = F 0 rezultă imediat că f are proprietatea lui Darboux pe D.
i) Dacă f nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul D atunci f nu
este primitivabilă pe D.
ii) Dacă f are ı̂n punctul x0 al intervalului D o discontinuitate de speţa
I (adică limitele laterale f (x0 − 0) şi f (x0 + 0) sunt finite dar diferite) atunci
f nu este primitivabilă pe D.
Astfel, pentru a dovedi primitivabilitatea unei funcţii este suficient (nu
şi necesar) să se verifice continuitatea sa, ceea ce este mult mai comod ı̂n
comparaţie cu verificarea condiţiilor i) şi ii) ale definiţiei.
Pentru a dovedi neprimitivabilitatea unei funcţii este suficient (nu şi ne-
cesar) să se verifice că f nu posedă proprietatea lui Darboux, adică faptul că
există un interval D0 ⊂ D a cărui imagine prin f ,
f (D0 ) = {y | y ∈ R, (∃)x0 ∈ D0 : y = f (x0 )} ,
nu este interval.
Problema B
R
Cum poate fi determinată integrala nedefinită I = f (x)dx a funcţiei pri-
mitivabile f : D → R (D ⊂ R, interval )?
O primă metodă o constituie, aşa cum remarcam ı̂nainte, consultarea atentă
a tabelului cu primitivele unor funcţii elementare. Descriem ı̂n continuare
câreva procedee de calcul a integralei nedefinite utile ı̂n rezolvarea problemelor.
METODA INTEGRĂRII PRIN PĂRŢI
Dacă f se poate exprima sub forma
f (x) = u(x) · v 0 (x)
cu u, v : D → R derivabile, atunci
Z Z
I = f (x)dx = u(x) · v(x) − u0 (x) · v(x)dx = ... = F (x) + C
u(x) · v 0 (x)dx se reduce la cel al

R
(cu alte cuvinte,
R 0 calculul integralei iniţiale
integralei u (x) · v(x)dx care, la o alegere judicioasă a funcţiilor u şi v, poate
fi mai simplă).
METODA SCHIMBĂRII DE VARIABILĂ (1)
Dacă f se poate exprima sub forma:
f (x) = g(ϕ(x)) · ϕ0 (x),
unde ϕ : D → E (E ⊆ R interval) este derivabilă iar f : E → R este

primitivabilă cu primitiva G, atunci calculul integralei nedefinite
Z Z
I = f (x)dx = g(ϕ(x)) · ϕ0 (x)dx,
prin schimbarea de variabilă t = ϕ(x), se reduce la calculul integralei nedefi-

nite: Z
It = g(t)dt = ... = G(t) + C
şi ı̂n final

I = G(ϕ(x)) + C.
METODA SCHIMBĂRII DE VARIABILĂ (2)
Dacă Ψ : E → R (E ⊆ R, interval) este bijectivă şi derivabilă iar (f ◦Ψ)·Ψ0

este primitivabilă pe E cu primitiva H atunci calculul integralei nedefinite
Z
I= f (x)dx
se reduce prin schimbarea de variabilă (substituţia) x = Ψ(t) la cel al integralei

Z
It = f (Ψ(t)) · Ψ0 (t)dt = ... = H(t) + C,
iar ı̂n final, revenind la variabila iniţială (ı̂n baza bijectivităţii lui Ψ,
t = Ψ−1 (x)), se obţine:
I = H(Ψ−1 (x)) + C.
SUBSTITUŢII REMARCABILE
Utilizarea formei canonice a trinomului de gradul al-II-lea
4a 1
ax2 + bx + c = ax2 + bx + c = 4a2 x2 + 4abx + 4ac =

4a 4a
1 2
= (2ax + b) + ∆
4a
Z
f ax2 + bx + c dx cu f integrabilă

Ix =
Z 2
1 t +∆
t = 2ax + b ⇒ It = g (t) dt, unde g (t) = f .
2a 4a
Primitivarea funcţiilor raţionale

Z Z
P (x)
I = R (x) dx = dx
Q (x)
ρ R R ρ (x)
grP ≥ grQ ⇒ R = C + (ρ,restul) ⇒I = C (x) dx + dx
Q Q (x)
grP < grQ ⇒ Q se descompune ı̂n produs de factori
de gr.I şi II la diverse puteri
P
R= se descompune ı̂n fracţii simple de forma
Q
A Ax + B
n respectiv (cu ∆ < 0)
(ax + b) (ax + bx + c)m
2
care se vor primitiva fiecare ı̂n parte
Substituţii trigonometrice pentru eliminarea radicalului

R √
f a 2 − x2 dx x = a · sin t
R √
f 2 2
x + a dx x = a · tg t
R √ a
f 2 2
x − a dx x=
cos t
Substituţiile lui Euler
R √
R x, ax2 + bx + c dx cu R, raţională
 √ √
 ∆ < 0 ⇒ t ± rax = ax2 + bx + c
x − x1
 ∆>0⇒ t= a
x − x2
Integrale reductibile la integrale de funcţii raţionale
r r !
R p ax + b q ax + b
R x, , ..., dx R, raţională
cx + d cx + d
r
m ax + b
t= unde m = [p, .., q]
cx + d
reprezintă cel mai mic multiplu comun al numerelor p, ..., q.
R
R (ex ) dx R, raţională t = ex


 t = tg x2
R (u, −v) = −R (u, v) ⇒ t = cos x
R 
R (cos x, sin x) dx R, raţională

 R (−u, v) = −R (u, v) ⇒ t = sin x
R (−u, −v) = R (u, v) ⇒ t = tg x

Precizăm ı̂n ı̂ncheiere că alegerea schimbării de variabilă ţine de imaginaţia

şi experienţa rezolvitorului care poate aborda o aceeaşi problemă prin două sau
chiar mai multe modalităţi. Este interesant să comparaţi ı̂n asemenea situaţii
rezultatele obţinute şi să explicaţi diferenţele remarcate. De asemenea este util
ca la integralele nedefinite ı̂ntâlnite să reflectaţi asupra intervalelor maxime pe
care sunt definite funcţiile de sub semnul integralei.
Construcţia integralei definite
Oricărei funcţii f : [a, b] → R i se poate ataşa un număr real σf după cum

urmează:
- se construieşte o diviziune a intervalului de definiţie:
(∆) a = x0 < x1 < x2 < ... < xi−1 < xi < ... < xn−1 < xn = b,
- se alege un sistem de puncte intermediare diviziunii:
(τ ) {t1 , t2 , ..., ti , ..., tn }, ti ∈ [xi−1 , xi ] (i = 1, n),
- se defineşte
n
X
σf (∆, τ ) = f (ti )(xi − xi−1 ).
i=1
Numărul σf (∆, τ ) se numeşte suma integrală Riemann a lui f relativ la

diviziunea (∆) şi sistemul de puncte intermediare (τ ). Din punct de vedere
geometric, pentru funcţii pozitive, acest număr reprezintă o aproximare a ariei
”de sub grafic”.
Definiţie
Funcţia f : [a, b] → R este integrabilă (ı̂n sens Riemann) d.d. există un
număr real I care verifică următoarea proprietate:
”pentru orice număr ε > 0 există δε > 0 aşa ı̂ncât
oricare ar fi diviziunea (∆) cu norma µ(∆) := max(xi − xi−1 ) < δε şi
i
oricare ar fi sistemul de puncte (τ ), intermediare diviziunii (M) ,
are loc inegalitatea |σf (∆, τ ) − I| < ε”.
Rb
Numărul I, dacă există, se notează a f (x)dx şi reprezintă ”integrala defi-
nită a funcţiei f pe intervalul [a, b] ı̂n raport cu variabila x”.
b−a
În cazul particular al partiţiei uniforme cu noma rezultă
n
n Zb
1X k (b − a)
lim f a+ = f (x) dx.
n→∞ n n
k=1 a
Problema C
Cum se poate decide dacă funcţia f : [a, b] → R este sau nu integrabilă?

Utilizarea definiţiei, deşi incomodă, este uneori inevitabilă.
Următoarele rezultate sunt utile pentru evitarea definiţiei ı̂n studiul inte-
grabilităţii:
• Oricare funcţie integrabilă pe [a, b] este mărginită pe [a, b].

• Funcţiile reale nemărginite nu sunt integrabile.
• Orice funcţie reală monotonă pe [a, b] este integrabilă pe [a, b].
• Dacă f : [a, b] → R este continuă pe [a, b] \ {x1 , x2 , ..., xk } iar punctele
de discontinuitate xi (i = 1, k) sunt toate de speţa ı̂ntâi (f (xi − 0) şi f (xi + 0)
există, sunt finite dar diferite) atunci f este integrabilă pe [a, b].
Problema D
Rb
Cum poate fi calculată integrala definită I = a
f (x)dx ?
Pentru a calcula integralele este bine să cunoaşteţi:
a) Proprietatea de liniaritate:
Zb Zb Zb
[αf (x) + βg(x)]dx = α f (x)dx + β g(x)dx, α, β ∈ R
a a a
b) Proprietatea de aditivitate la interval:
Zb Zc Zb
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx
a a c
g integrabilă iar c ∈ [a, b].
FORMULA LUI LEIBNIZ-NEWTON
Dacă funcţia f : [a, b] → R este integrablă şi primitivabilă iar F este o

primitivă a sa atunci
Zb
f (x)dx = F (b) − F (a).
a
Există funcţii integrabile care nu sunt primitivabile ceea ce face ca formula

să nu poată fi aplicată. Un caz aparte, ı̂n care nu se poate utiliza (direct)
formula este acela al integralei unei funcţii, integrabile si primitivabile, a cărei
primitivă nu este exprimabilă prin funcţii elementare. Asemenea funcţii sunt
2 sin x
e−x , cos x2 , .
x
METODE DE INTEGRARE
Integrarea prin părţi se aplică dacă f (x) = u (x) · v 0 (x)

Z b Z b b
Z b
0
f (x) dx = u (x) · v (x) dx = u (x) · v (x) − u0 (x) · v (x) dx = ...
a a a a
Schimbarea de variabilă (1) se aplică dacă f (x) = g (ϕ (x)) · ϕ0 (x)

Rb Rb
I= a
f (x) dx = a
g (ϕ (x)) · ϕ0 (x) dx
t = ϕ (x) ⇒ dt = ϕ0 (x) dx
x = a ⇒ t = ϕ (a) şi x = b ⇒ t = ϕ (b)
R ϕ(b)
I = ϕ(a) g (t) dt = G (ϕ (b)) − G (ϕ (a))
Schimbarea de variabilă (2) se aplică dacă f (x) are o formă specială (vezi
lista substituţiilor remarcabile)
Rb
I = a f (x) dx
t = ϕ (x) ⇔ x = ψ (t) (ψ = ϕ−1 )
x = ψ (t) ⇒ dx = ψ 0 (t) dt
x = a ⇒ t = ϕ (a) şi x = b ⇒ t = ϕ (b)
R ϕ(b)
I = ϕ(a) f (ψ (t)) · ψ 0 (t) dt = H (ϕ (b)) − H (ϕ (a))
Proprietăţile integralei definite
Teoremă
Dacă funcţia f : [a, b] → R este continuă atunci
i) f este integrabilă pe [a, b], Rx
ii) f este primitivabilă pe [a, b] iar F : [a, b] → R, F (x) = a f (t)dt este o
primitivă a lui f .
Pentru orice funcţie continuă f : [a, b] → R are loc identitatea
 x 
Z
d 
f (t)dt = f (x).
dx
a
Observaţie
Integrarea şi derivarea sunt operaţii ”inverse” una celeilalte ı̂n sensul că
 x 0
Z Z
g 0 (x) dx = g (x) + C şi  g(t)dt = g (x)
a x
Teoremă
Dacă f, g : [a, b] → R sunt integrabile atunci
Zb Zb
f (x) ≤ g(x), (∀)x ∈ [a, b] ⇒ f (x)dx ≤ g(x)dx.
a a
Teoremă
Dacă f : [a, b] → R este integrabilă şi m = inf f (x) respectiv M =
x∈[a,b]
sup f (x) atunci
x∈[a,b]
Zb
m(b − a) ≤ f (x)dx ≤ M (b − a).
a
Teoremă (formula de medie)

Dacă f : [a, b] → R este integrabilă atunci există un punct c situat ı̂ntre a
şi b aşa ı̂ncât
Zb
f (x)dx = f (c)(b − a).
a
1 Rb
Numărul f (x)dx se numeşte valoarea medie a funcţiei f pe inter-
b−a a
valul [a, b] .
Aplicaţii ale integralei definite ı̂n geometrie
i) Aria domeniilor mărginite cuprinse ı̂ntre graficele a două funcţii

Dacă f, g : I ⊆ R → R două funcţii continue ale căror grafice se intersec-
tează ı̂n punctele de abscise a < b < c determină un domeniu mărginit a cărui
arie este Z c
Af,g = |g (x) − f (x)| dx.
a
Exemplu
Aria discului circular de rază r (centrat ı̂n origine)
√ √
D = {(x, y) | x2 + y 2 ≤ r2 } = (x, y) | − r2 − x2 ≤ y ≤ r2 − x2
Z r √ √ Z r √
Aria (D) = r2 − x2 − − r2 − x2 dx = 2 r2 − x2 dx =
−r −r
Z r√ √
x r
= 4 r2 − x2 dx = 2r2 arcsin + 2x r2 − x2 = r2 π.
0 r 0
ii) Volumul corpurilor generate prin rotirea graficului funcţiei ı̂n jurul axei
Ox
Dacă f : I ⊆ R → R o funcţie continuă atunci corpul generat prin rotirea
porţiunii de grafic cuprinsă ı̂ntre punctele x = a şi x = b ı̂n jurul axei Ox are
volumul Z b
Vf = π f 2 (x) dx.
a

For Mule

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

For Mule

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 CULEGERE DE PROBLEME

x3 − (a + b + c) x2 + (ab + bc + ca) x − abc = (x − a) (x − b) (x − c)

Progresii aritmetice şi progresii geometrice

Progresia aritmetică Progresia geometrică

Fie A şi B două mulţimi nevide; se numeşte funcţie definită pe A cu valori

Funcţia f : A → B este injectivă dacă şi numai dacă este ı̂ndeplinită

f : A → B este surjectivă d.d. orice dreaptă paralelă axei Ox prin punctele

Fie funcţiile f : A → B şi g : B → C definite prin relaţiile y = f (x),

Funcţia f : A → B este inversabilă dacă şi numai dacă există o funcţie

Cn0 = Cnn = 1 ; Cn1 = Cnn−1 = n ;

Triunghiul lui Pascal (calculul rapid al tuturor combinărilor Cn· )

n=1 1& .1 C1·

Binomul lui Newton

(suma conţine n + 1 termeni)

Tk+1 = Cnk · xn−k · y k

(termenul general al dezvoltării , cel de-al k + 1-termen din dezvoltare)

Sume remarcabile (2)

Cn0 + Cn1 + Cn2 + ... + Cnn−1 + Cnn = 2n

Numărul submulţimilor unei mulţimi finite cu n elemente este 2n .

Cn0 − Cn1 + Cn2 − Cn3 + Cn4 − Cn5 + ... = 0

Funcţii cu domeniul şi codomeniul mulţimi finite

Fie X = {x1 , x2 , . . . , xm } şi Y = {y1 , y2 , . . . , yn } două mulţimi cu m şi

a) Numărul funcţiilor f : X → Y este nm .

b) Dacă m ≤ n atunci numărul funcţiilor injective f : X → Y este

Dacă m > n atunci nu pot exista funcţii injective f : X → Y.

c) Dacă f : X → Y este bijectivă atunci m = n.

d) Numărul funcţiilor bijective f : X → Y este Pn = n!.

Funcţia de gradul ı̂ntâi

Graficul funcţiei de gradul ı̂ntâi este dreapta y = ax + b ce taie axele de

Funcţia de gradul al doilea

f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c (a ∈ R\ {0} , b, c ∈ R)

Forma canonică a expresiei de gradul al doilea se obţine prin izolarea vari-

Intersecţia cu axa Ox depinde ı̂nsă de natura rădăcinilor ecuaţiei de gradul

ax2 + bx + c semnul lui a

ii) Dacă ∆ = 0 atunci funcţia de gradul al doilea are acelaşi semn pe

ax2 + bx + c semnul lui a 0 semnul lui a

semnul semn contrar semnul

Cu ajutorul sumei S = x1 + x2 şi a produsului P = x1 x2 putem construi

Funcţiile modul şi signum

i) |x| ≥ 0 şi |x| = 0 ⇔ x=0 (modulul este pozitiv definit)

Funcţia parte ı̂ntreagă

Punctele de abscisă ı̂ntregă sunt discontinuităţi de speţa ı̂ntâi.

Funcţia parte fracţionară

f : R → [0, 1) , f (x) = {x}

f (x + k) = f (x) (∀) x ∈ R, (∀) k ∈ Z

Puteri şi radicali

Rădăcina de ordinul k = 2n a numărului √ pozitiv a este unica soluţie pozi-

Convenim să notăm rădăcina pătrată (rădăcina de ordinul al doilea) simplu

Rădăcina de ordinul k = 2n + 1 a numărului

Dreapta x = 0 (axa Oy) este tangentă vericală la graficul funcţiei radi-

Proprietăţile puterilor şi radicalilor

Funcţia exponenţială cu baza supraunitară este strict crescătoare:

Proprietăţile funcţiei exponenţiale

(i) Proprietăţi de calcul

(ii) Funcţia exponenţială este bijectivă deoarece este injectivă

x1 6= x2 ⇒ ax1 6= ax2 (echivalent ax1 = ax2 ⇒ x1 = x2 )

(iii) Dreapta y = 0 (axa Ox) este asimptotă orizontală la graficul funcţiei

lim ex = 0 şi lim ex = +∞.

a ∈ R∗+ \ {1} = (0, 1) ∪ (1, ∞)

Logaritmul unui număr pozitiv x calculat ı̂n baza a a ∈ R∗+ \ {1} se

a ∈ (1, ∞) x1 < x2 ⇒ loga x1 < loga x2 .

În plus, au loc relaţiile:

0<x<1 1 < a < b ⇒ loga x < logb x

Funcţia exponenţială cu baza subunitară este strict descrescătoare:

Graficul funcţiei de gradul ı̂ntâi este dreapta y = ax + b ce taie axele de