Analiza Matematica - Tiberiu Trif

Tiberiu Trif
Analiza matematica 2
Calcul diferent
,
ial n R
n
Cuprins
Notat
,
ii iii
1 Integrale improprii 1
1.1 Denit
,
ii s
,
i notat
,
ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Integrala Riemann vs. integrala improprie . . . . . . . . . . . . 4
1.3 Calculul integralelor improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.4 Criterii de convergent
,
a pentru integrale improprii . . . . . . . . 10
1.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2 Topologie n R
n
27
2.1 Spat
,
iul euclidian R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.2 Structura topologica a spat
,
iului R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.3 S
,
iruri de puncte n R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.4 Mult
,
imi compacte n R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.6 Limite ale funct
,
iilor vectoriale de variabila
vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.7 Continuitatea funct
,
iilor vectoriale de variabila vectoriala . . . . 51
2.8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3 Calcul diferent
,
ial n R
n
57
3.1 Spat
,
iul normat al aplicat
,
iilor liniare . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.2 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3.3 Derivata unei funct
,
ii vectoriale de variabila
reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.4 Diferent
,
iabilitatea unei funct
,
ii vectoriale de
variabila vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.5 Derivata dupa o direct
,
ie a unei funct
,
vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
i
ii
3.6 Derivate part
,
iale ale unei funct
,
ii vectoriale de variabila vectoriala 71
3.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.8 Operat
,
ii cu funct
,
ii diferent
,
iabile . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3.9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
3.10 Diferent
,
iabilitatea funct
,
iei inverse . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3.11 Teoreme de medie pentru funct
,
ii de variabila vectoriala . . . . 96
3.12 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
3.13 Funct
,
ii de clasa C
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
3.14 Teorema difeomorsmului local . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
3.15 Funct
,
ii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
3.16 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
3.17 Extreme condit
,
ionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
3.18 Derivate part
,
iale de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
3.19 Diferent
,
iala a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
3.20 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
3.21 Condit
,
ii necesare s
,
i suciente de extrem . . . . . . . . . . . . . 126
3.22 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
3.23 Derivate part
,
iale s
,
i diferent
,
iale de ordin
superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
3.24 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Bibliograe 137
Index 138
Notat
,
ii
N, Q, R mult
,
imile numerice clasice: a numerelor naturale (fara 0), a
numerelor rat
,
ionale s
,
i respectiv a numerelor reale;
R mult
,
imea extinsa a numerelor reale;
b
a
f(x)dx integrala improprie a funct
,
iei f pe pe intervalul [a, b), cu
< a < b ;
b0
a
,
iei f pe pe intervalul [a, b), cu
< a < b < ;

a
,
iei f pe pe intervalul [a, );
b
a+
,
iei f pe pe intervalul (a, b], cu
a < b < ;
b
a+0
,
iei f pe pe intervalul (a, b], cu
< a < b < ;

,
iei f pe pe intervalul (, b];
b
a+
,
iei f pe pe intervalul (a, b), cu
a < b ;

a+0
,
iei f pe pe intervalul (a, );
iii
iv Notat
,
ii
b0

,
iei f pe pe intervalul (, b);

,
iei f pe pe intervalul (, );
R
n
spat
,
iul euclidian n-dimensional;
0
n
originea lui R
n
;
e
1
, e
2
, . . . , e
n
elementele bazei canonice din R
n
;
x, y produsul scalar al vectorilor x, y R
n
;
x norma vectorului x R
n
;
d(x, y) distant
,
a euclidiana dintre x, y R
n
;
B(a, r) bila deschisa de centru a s
,
i raza r;

B(a, r) bila nchisa de centru a s
,
i raza r;
V(x) familia tuturor vecinatat
,
ilor punctului x R
n
;
int A mult
,
imea tuturor punctelor interioare ale lui A;
ext A mult
,
imea tuturor punctelor exterioare lui A;
cl A mult
,
imea tuturor punctelor aderente lui A;
bd A mult
,
imea tuturor punctelor frontiera pentru A;
A
mult
,
imea tuturor punctelor de acumulare pentru A;
[] matricea aplicat
,
iei liniare ;
norma aplicat
,
iei liniare ;
f
(x) derivata funct

,
iei de variabila reala f n punctul x;
f
(x; v) derivata funct

,
iei f n punctul x dupa direct
,
ia v;
df(x) diferent
,
iala funct
,
iei f n punctul x;
J(f)(x) matricea Jacobi a funct
,
iei f n punctul x;
f(x) gradientul funct
,
iei f n punctul x;
Notat
,
ii v
f
x
j
(x) =
f
x
j
(x) derivata part
,
iala n raport cu variabila x
j
a funct
,
iei
f n punctul x;
f
x
i
x
j
(x) =

2
f
x
j
x
i
(x) derivata part
,
iala de ordinul doi n raport cu
variabilele (x
i
, x
j
) a funct
,
iei f n punctul x;
d
2
f(x) diferent
,
iala a doua a funct
,
iei f n punctul x;
H(f)(x) matricea hessiana a funct
,
iei f n punctul x;
f
(k)
x
i
1
x
i
k
(x) =

k
f
x
i
k
x
i
1
(x) derivata part
,
iala de ordinul k n raport
cu variabilele (x
i
1
, . . . , x
i
k
) a funct
,
iei f n punctul x;
d
k
f(x) diferent
,
iala de ordinul k a funct
,
iei f n punctul x.
vi Notat
,
ii
Capitolul 1
Integrale improprii
1.1 Denit
,
ii s
,
i notat
,
ii
Conceptul de integrala Riemann a fost introdus pentru funct
,
ii denite pe un
interval compact [a, b]. Scopul teoriei integrarii poate extins considerand
s
,
i funct
,
ii denite pe intervale necompacte. Astfel de intervale e nu sunt
marginite, e nu sunt nchise. Ele pot clasicate astfel:
Tipul I: [a, b), [a, );
Tipul II: (a, b], (, b];
Tipul III: (a, b), (a, ), (, b), (, ).
1.1.1 Denit
,
ie (funct
,
ii local integrabile Riemann). Fie I R un interval
nedegenerat. O funct
,
ie f : I R se numes
,
te local integrabila Riemann (pe
I), daca ea este integrabila Riemann pe orice interval compact [u, v] I.
1.1.2 Denit
,
ie (integrale improprii pe intervale necompacte de tipul I). Fie
< a < b s
,
i e f : [a, b) R o funct ie local integrabila Riemann.
Daca exista limita lim
vb
v
a
f(x)dx R, atunci ea se numes
,
te integrala impro-
prie a funct
,
iei f pe [a, b) s
,
i va notata cu
b
a
f(x)dx. As
,
adar
(1)
b
a
f(x)dx = lim
vb
v
a
f(x)dx.
1
2 1 Integrale improprii
In exercit
,
ii se vor folosi urmatoarele notat
,
ii:
b
a
f(x)dx =
_
b0
a
f(x)dx daca b <

a
f(x)dx daca b = .
1.1.3 Denit
,
ie (integrale improprii pe intervale necompacte de tipul II). Fie
a < b < s
,
i e f : (a, b] R o funct ie local integrabila Riemann.
Daca exista limita lim
ua
b
u
f(x)dx R, atunci ea se numes
,
te integrala impro-
prie a funct
,
iei f pe (a, b] s
,
i va notata cu
b
a+
f(x)dx. As
,
adar
(2)
b
a+
f(x)dx = lim
ua
b
u
f(x)dx.
In exercit
,
ii se vor folosi urmatoarele notat
,
ii:
b
a+
f(x)dx =
_
b
a+0
f(x)dx daca a >
f(x)dx daca a = .
Daca limita din membrul drept n (1) este nita (respectiv ), atunci
se spune ca integrala improprie
b
a
f(x)dx este convergenta (respectiv diver-
genta). De asemenea, daca limita din membrul drept n (2) este nita (respec-
tiv ), atunci se spune ca integrala improprie
b
a+
f(x)dx este convergenta
(respectiv divergenta).
1.1.4 Denit
,
ie (integrale improprii pe intervale necompacte de tipul III).
Fie a < b s
,
i e f : (a, b) R o funct
,
ie local integrabila Riemann.
Se arata us
,
or ca daca exista un punct c (a, b) astfel ca integralele improprii
c
a+
f(x)dx s
,
i
b
c
f(x)dx sa existe n R, iar suma
(3)
c
a+
f(x)dx +
b
c
f(x)dx
1.1 Denit
,
ii si notat
,
ii 3
sa e denita n R, atunci pentru orice alt punct c
(a, b), integralele impro-

prii
a+
f(x)dx s
,
i
b
c
f(x)dx exista n R, iar suma
a+
f(x)dx +
b
c
f(x)dx
este denita n R. Mai mult, n acest caz are loc egalitatea
c
a+
f(x)dx +
b
c
f(x)dx =
a+
f(x)dx +
b
c
f(x)dx.
Aceasta observat
,
ie ne permite sa dam urmatoarea denit
,
ie: daca exista un
punct c (a, b) astfel ncat integralele improprii
c
a+
f(x)dx si
b
c
f(x)dx
sa existe n R, iar suma (3) sa e denita n R, atunci valoarea sumei (3) se
numes
,
te integrala improprie a funct
,
iei f pe (a, b) s
,
i va notata cu
b
a+
f(x)dx.
Daca suma (3) este nita (respectiv ), atunci se spune ca integrala impro-
prie
b
a+
f(x)dx este convergenta (respectiv divergenta). In exercit
,
ii se vor
folosi urmatoarele notat
,
ii:
b
a+
f(x)dx =
_
b0
a+0
f(x)dx daca a > s
,
i b <

a+0
f(x)dx daca a > s
,
i b =
b0
f(x)dx daca a = s
,
i b <
f(x)dx daca a = s
,
i b = .
1.1.5 Observat
,
ie. Fie a < b < s
,
i e f : (a, b] R o funct
,
ie local
integrabila Riemann. Avem
b
a+
f(x)dx = lim
ua
b
u
f(x)dx = lim
ua
b
u
f(t)dt = lim
ua
u
b
f(t)dt
= lim
va
v
b
f(x)dx =
(a)
b
f(x)dx,
deci orice integrala improprie de tipul II poate redusa la o integrala improprie
de tipul I. Avand n vedere aceasta observat
,
ie, precum s
,
i modul n care au
fost introduse integralele improprii de tipul III, rezulta ca este sucient sa
dezvoltam n continuare doar teoria integralelor improprii de tipul I, adica
b
a
f(x)dx cu < a < b .
1.2 Integrala Riemann vs. integrala improprie
1.2.1 Teorema. Fie a, b R cu a < b. Daca f : [a, b] R este o funct
,
ie
integrabila Riemann, atunci integrala improprie
b0
a
f(x)dx este convergenta
s
,
i are loc egalitatea
b0
a
f(x)dx =
b
a
f(x)dx.
Demonstrat
,
ie. Intrucat f este integrabila Riemann pe [a, b], ea este local in-
tegrabila Riemann. Mai mult, funct
,
ia F : [a, b] R, denita prin
F(v) :=
v
a
f(x)dx,
este continua. Drept urmare, exista limita lim
vb
F(v) s
,
i este egala cu F(b). Cu
alte cuvinte, integrala improprie
b0
a
f(x)dx este convergenta s
,
i
b
a
f(x)dx = lim
vb
F(v) = F(b) =
b
a
f(x)dx.
1.2.2 Teorema. Fie a, b R cu a < b s
,
i e f : [a, b) R o funct
,
ie marginita
local integrabila Riemann. Daca integrala improprie
b0
a
f(x)dx este conver-
genta, atunci orice prelungire f
: [a, b] R a lui f este integrabila Riemann

pe [a, b] s
,
b
a
f
(x)dx =
b0
a
f(x)dx.
1.2 Integrala Riemann vs. integrala improprie 5
Demonstrat
,
ie. Fie f
: [a, b] R o prelungire arbitrara a funct

,
iei f (adica
f
[a,b)
= f). Atunci f
este marginita, deoarece f este marginita. Notam
:= inf
x[a,b]
f
(x) s
,
i
:= sup
x[a,b]
f
(x).
Pentru a dovedi ca f
este integrabila Riemann vom folosi criteriul de inte-

grabilitate al lui Darboux. Fie > 0 oarecare s
,
i e
d := min
_
b a
2
,

1 + 3(
)
_
.
Intrucat f este integrabila Riemann pe [a, b d], din partea de necesitate a
criteriului lui Darboux rezulta existent
,
a unui

> 0 as
,
a ncat pentru orice
diviziune
0
a lui [a, b d] cu
0
<

sa avem
(1) S(f,
0
) s(f,
0
) <

3
.
Notam := min
_
,

1 + 3(
)
_
.
Fie apoi := (x
0
, x
1
, . . . , x
k
) o diviziune oarecare a lui [a, b] cu <
s
,
i e
j
:= inf
x[x
j1
,x
j
]
f
(x),
j
:= sup
x[x
j1
,x
j
]
f
(x), j = 1, . . . , k.
Sut posibile urmatoarele doua situat
,
ii.
Cazul I . b d {x
0
, x
1
, . . . , x
k
}.
Atunci exista un unic i {1, . . . , k 1} n as
,
a fel ncat x
i
= b d. Notand
0
:= (x
0
, x
1
, . . . , x
i
), avem
0
Div [a, b d] s
,
i
0
<

. Avem de
asemenea
S(f
, ) s(f
, ) =
i
j=1
(
j
)(x
j
x
j1
) +
k
j=i+1
(
j
)(x
j
x
j1
)
= S(f,
0
) s(f,
0
) +
k
j=i+1
(
j
)(x
j
x
j1
).
T
,
inand seama ca
oricare ar j {i +1, . . . , k}, n baza lui

(1) deducem ca
S(f
, ) s(f
, ) <

3
+ (
)
k
j=i+1
(x
j
x
j1
)
=

3
+ (
)d <

3
+

3
< .
Deci S(f
, ) s(f
, ) < .
Cazul II . b d {x
0
, x
1
, . . . , x
k
}.
Atunci exista un unic i {1, . . . , k} n as
,
a fel ncat x
i1
< b d < x
i
. Notand
0
:= (x
0
, . . . , x
i1
, b d), avem
0
Div [a, b d] s
,
i
0
<

. Avem
de asemenea
S(f
, ) s(f
, ) =
i1
j=1
(
j
)(x
j
x
j1
) + (
i
)(x
i
x
i1
)
+
k
j=i+1
(
j
)(x
j
x
j1
).
Dar
(
i
)(x
i
x
i1
) (
) (
)

1 + 3(
)
<

3
,
i1
j=1
(
j
)(x
j
x
j1
) S(f,
0
) s(f,
0
) <

3
,
k
j=i+1
(
j
)(x
j
x
j1
) (
)(x
k
x
i
) (
) d <

3
.
Deci s
,
i n acest caz are loc inegalitatea S(f
, ) s(f
, ) < .
Am dovedit as
,
adar ca pentru orice Div [a, b] cu < avem
S(f
, ) s(f
, ) < . Aplicand partea de sucient

,
a a criteriului lui Dar-
boux, deducem ca f
este integrabila Riemann. Pe de alta parte, avem s

,
i
b
a
f
(x)dx =
b0
a
f
(x)dx =
b0
a
f(x)dx,
conform teoremei 1.2.1.
1.2.3 Consecint
,
a. Fie a, b R cu a < b, e f : [a, b) R o funct ie con-
tinua care are limita nita n b s
,
i e f
: [a, b] R o prelungire a lui f.

Atunci integrala improprie
b0
a
f(x)dx este convergenta, f
este integrabila
Riemann pe [a, b] s
,
b0
a
f(x)dx =
b
a
f
(x)dx.
1.3 Calculul integralelor improprii 7
1.3 Calculul integralelor improprii
1.3.1 Teorema (liniaritatea integralei improprii). Fie < a < b
s
,
i e f, g : [a, b) R funct
,
ii local integrabile Riemann. Daca integralele
improprii
b
a
f(x)dx s
,
i
b
a
g(x)dx sunt ambele convergente, atunci pentru
orice , R integrala improprie
b
a
_
f(x) +g(x)
_
dx este de asemenea
convergenta s
,
b
a
_
f(x) +g(x)
_
dx =
b
a
f(x)dx +
b
a
g(x)dx.
Demonstrat
,
ie. Pentru orice v (a, b) avem
v
a
_
f(x) +g(x)
_
dx =
v
a
f(x)dx +
v
a
g(x)dx.
Cum
lim
vb
v
a
f(x)dx =
b
a
f(x)dx s
,
i lim
vb
v
a
g(x)dx =
b
a
g(x)dx,
rezulta ca exista
lim
vb
v
a
_
f(x) +g(x)
_
dx =
b
a
f(x)dx +
b
a
g(x)dx,
ceea ce demonstreaza armat
,
ia teoremei.
1.3.2 Teorema (formula lui LeibnizNewton). Fie < a < b , e
f : [a, b) R o funct
,
ie continua s
,
i e F : [a, b) R o primitiva a lui f. Daca
exista limita lim
vb
F(v) R, atunci are loc egalitatea
b
a
f(x)dx = lim
vb
F(v) F(a)
not.
= F
b
a
.
Demonstrat
,
ie. Pentru orice v (a, b) avem
v
a
f(x)dx = F(v) F(a),
formula lui LeibnizNewton pentru integrala Riemann. Egalitatea din enunt
,
rezulta facand v b.
1.3.3 Teorema (integrarea prin part
,
i n integrala improprie). Fie < a <
b s
,
i e f, g : [a, b) R funct
,
ii care ndeplinesc urmatoarele condit
,
ii:
(i) f s
,
i g sunt derivabile pe [a, b);
(ii) f
s
,
i g
sunt local integrabile Riemann pe [a, b);

(iii) limita lim
vb
f(v)g(v) exista s
,
i este nita.
Daca una dintre integralele improprii
b
a
f
(x)g(x)dx s
,
i
b
a
f(x)g
(x)dx
este convergenta, atunci s
,
i cealalta este convergenta s
,
b
a
f
(x)g(x)dx = fg
b
a
b
a
f(x)g
(x)dx,
unde fg
b
a
:= lim
vb
f(v)g(v) f(a)g(a).
Demonstrat
,
ie. Presupunem, pentru xarea ideilor, ca
b
a
f
(x)g(x)dx este
convergenta. Pentru orice v (a, b) avem
(1)
v
a
f
(x)g(x)dx = f(v)g(v) f(a)g(a)
v
a
f(x)g
(x)dx.
Intrucat limitele lim
vb
v
a
f
(x)g(x)dx s
,
i lim
vb
f(v)g(v) exista s
,
i sunt nite, rezul-
ta ca s
,
i lim
vb
v
a
f(x)g
(x)dx exista si este nita. Mai mult, facand v b n

(1), obt
,
inem egalitatea din concluzia teoremei.
1.3.4 Teorema (schimbarea de variabila n integrala improprie). Fie
a < b , < , e f : (a, b) R o funct
,
ie continua s
,
i e
: (, ) (a, b) o funct
,
ie bijectiva, derivabila s
,
i cu derivata continua. Daca
una dintre integralele improprii
b
a+
f(x)dx s
,
i

+
(f )(t) |
(t)| dt este
convergenta, atunci s
,
i cealalta este convergenta s
,
(2)
b
a+
f(x)dx =

+
(f )(t) |
(t)| dt.
1.3 Calculul integralelor improprii 9
Demonstrat
,
ie. Fiind injectiva s
,
i continua, funct
,
ia este strict monotona. Pre-
supunem, pentru xarea ideilor, ca este strict descrescatoare pe (, ). In-
trucat este surjectiva, trebuie sa avem
_
_
lim
s
(s) = b
lim
t
(t) = a
s
,
i
_
_
lim
ua
1
(u) =
lim
vb
1
(v) = .
Sa admitem ca
b
a+
f(x)dx este convergenta. Atunci exista un c (a, b)
as
,
a ncat
c
a+
f(x)dx s
,
i
b
c
f(x)dx sa e ambele convergente. Avem
b
a+
f(x)dx =
c
a+
f(x)dx +
b
c
f(x)dx
= lim
ua
c
u
f(x)dx + lim
vb
v
c
f(x)dx.
Fie u (a, c) s
,
i v (c, b) arbitrar alese. Cu schimbarea de variabila x = (t)
avem
c
u
f(x)dx =

1
(c)
1
(u)
f((t))
(t)dt
=

1
(u)
1
(c)
f((t))
_
(t)
_
dt
=

1
(u)
1
(c)
(f )(t) |
(t)|dt,
deoarece
1
(c) <
1
(u). Cum
1
este bijectiva, continua, strict des-
crescatoare s
,
i
1
(u) cand u a, avem
lim
v
1
(c)
(f )(t) |
(t)|dt = lim
ua

1
(u)
1
(c)
(f )(t) |
(t)|dt
= lim
ua
c
u
f(x)dx.
Drept urmare, integrala improprie
1
(c)
(f )(t) |
(t)|dt este convergenta

s
,
i
1
(c)
(f )(t) |
(t)|dt =
c
a+
f(x)dx.
Analog se arata ca s
,
i integrala improprie

1
(c)
+
(f )(t) |
(t)|dt este con-

vergenta s
,
i

1
(c)
+
(f )(t) |
(t)|dt =
b
c
f(x)dx.
In concluzie,

+
(f )(t) |
(t)|dt este convergenta s

,
i

+
(f )(t) |
(t)|dt
=

1
(c)
+
(f )(t) |
(t)|dt +
1
(c)
(f )(t) |
(t)|dt
=
b
c
f(x)dx +
c
a+
f(x)dx
=
b
a+
f(x)dx.
Sa admitem acum ca

+
(f )(t) |
(t)|dt este convergenta. Rat

,
io-
nand ca mai sus, se arata ca s
,
i
b
a+
f(x)dx este convergenta s
,
i ca egalitatea
(2) din enunt
,
are loc.
,
a pentru integrale impro-
prii
1.4.1 Teorema (criteriul lui A. L. Cauchy). Fie < a < b s
,
i e
f : [a, b) R o funct
,
ie local integrabila Riemann. Atunci
b
a
f(x)dx este
convergenta daca s
,
i numai daca
> 0 c (a, b) a.. v, v
[c, b) :
v
f(x)dx
< .
Demonstrat
,
ie. Necesitatea. Presupunem ca
b
a
f(x)dx este convergenta. No-
tam I :=
b
a
f(x)dx. Fie > 0. Deoarece I = lim
vb
v
a
f(x)dx, rezulta ca
,
a pentru integrale improprii 11
exista un c (a, b) as
,
a ncat
v [c, b) :
v
a
f(x)dx I
<

2
.
Atunci pentru orice v, v
[c, b) avem
v
f(x)dx
a
f(x)dx I +I
v
a
f(x)dx
a
f(x)dx I
v
a
f(x)dx
<

2
+

2
= .
Sucient
,
a. Pentru a dovedi ca
b
a
f(x)dx este convergenta, este sucient
sa aratam ca oricare ar s
,
irul (v
n
), de puncte din (a, b), cu proprietatea
lim
n
v
n
= b, s
,
irul
_
v
n
a
f(x)dx
_
este convergent, adica este fundamental. Fie,
n acest scop, > 0 arbitrar. Exista atunci un c (a, b) astfel ca pentru orice
v, v
[c, b) sa avem
v
f(x)dx
< . Intrucat (v
n
) b, exista un n
0
N cu
proprietatea ca v
n
[c, b) oricare ar n n
0
. Atunci pentru orice n, m n
0
avem
v
n
a
f(x)dx
v
m
a
f(x)dx
v
m
v
n
f(x)dx
< .
Prin urmare, s
,
irul
_
v
n
a
f(x)dx
_
este fundamental.
1.4.2 Teorema (criteriul comparat
,
iei). Fie < a < b si e funct
,
iile
local integrabile Riemann f, g : [a, b) [0, ). Atunci urmatoarele armat
,
ii
sunt adevarate:
1
Daca exista un c (a, b) as

,
a nc at pentru orice x [c, b) sa avem
f(x) g(x), atunci
b
a
g(x)dx convergenta
b
a
f(x)dx convergenta;
b
a
f(x)dx divergenta
b
a
g(x)dx divergenta.
2
Daca exista c (a, b) s

,
i exista numerele reale 0 < < as
,
a ncat
pentru orice x [c, b) sa avem g(x) > 0 s
,
i
f(x)
g(x)
, atunci integralele
improprii
b
a
f(x)dx s
,
i
b
a
g(x)dx au aceeas
,
i natura.
3
(criteriul comparat
,
iei sub forma de limita). Daca exista c (a, b) as
,
a
ncat g(x) > 0 pentru orice x [c, b) s
,
i exista lim
xb
f(x)
g(x)
(0, ), atunci
integralele improprii
b
a
f(x)dx si
b
a
g(x)dx au aceeas
,
i natura.
Demonstrat
,
ie. 1
Observam ca funct
,
iile F, G : [c, b) R, denite prin
F(v) :=
v
c
f(x)dx s
,
i respectiv G(v) :=
v
c
g(x)dx,
sunt crescatoare. Rezulta ca limitele
lim
vb
F(v) = lim
vb
v
c
f(x)dx s
,
i lim
vb
G(v) = lim
vb
v
c
g(x)dx
exista n [0, ].
Evident,
b
a
f(x)dx este convergenta (respectiv divergenta) daca s
,
i numai
daca
b
c
f(x)dx este convergenta (respectiv divergenta). Prin urmare,
b
a
f(x)dx convergenta lim
vb
F(v) <
(resp. divergenta) (resp. lim
vb
F(v) = ).
Analog, avem
b
a
g(x)dx convergenta lim
vb
G(v) <
(resp. divergenta) (resp. lim
vb
G(v) = ).
Deoarece f(x) g(x) oricare ar x [c, b), rezulta ca
v
c
f(x)dx
v
c
g(x)dx pentru orice v [c, b).
,
Drept urmare, avem
lim
vb
v
c
g(x)dx < lim
vb
v
c
f(x)dx < ;
lim
vb
v
c
f(x)dx = lim
vb
v
c
g(x)dx = ,
adica tocmai cele doua implicat
,
ii din enunt
,
.
2
Sa admitem mai ntai ca
b
a
f(x)dx este convergenta. Deoarece avem
g(x) f(x) oricare ar x [c, b), n baza lui 1
deducem ca s
,
i
b
a
g(x)dx
este convergenta, deci
b
a
g(x)dx este convergenta, ntrucat > 0.
Sa presupunem acum ca
b
a
g(x)dx este convergenta. Atunci s
,
i integrala
improprie
b
a
g(x)dx este convergenta. Cum f(x) g(x) oricare ar
x [c, b), n baza lui 1
deducem ca s
,
i
b
a
f(x)dx este convergenta.
As
,
adar,
b
a
f(x)dx este convergenta daca s
,
i numai daca
b
a
g(x)dx este
convergenta.
3
Daca := lim
xb
f(x)
g(x)
(0, ), atunci exista un c
(c, b) n as
,
a fel ncat
2

f(x)
g(x)
2 oricare ar x [c
, b).
Conform armat
,
iei 2
, integralele improprii
b
a
f(x)dx s
,
i
b
a
g(x)dx au
aceeas
,
i natura.
1.4.3 Consecint
,
a. Fie a, b R cu a < b, e f : [a, b) [0, ) o funct ie
continua s
,
i e p R as
,
a ncat sa existe := lim
xb
(b x)
p
f(x) R. Atunci
p < 1 s
,
i <
b0
a
f(x)dx < ;
p 1 s
,
i > 0
b0
a
f(x)dx = .
1.4.4 Consecint
,
a. Fie a, b R cu a < b, e f : (a, b] [0, ) o funct ie
continua s
,
i e p R as
,
xa
(x a)
p
f(x) R. Atunci
p < 1 s
,
i <
b
a+0
f(x)dx < ;
p 1 s
,
i > 0
b
a+0
f(x)dx = .
1.4.5 Consecint
,
a. Fie a R, e f : [a, ) [0, ) o funct
,
ie continua s
,
i
e p R as
,
x
x
p
f(x) R. Atunci
p > 1 s
,
i <

a
f(x)dx < ;
p 1 s
,
i > 0

a
f(x)dx = .
1.4.6 Denit
,
ie (integrale improprii absolut convergente). Fie < a <
b s
,
,
ie local integrabila Riemann. Conform
unui rezultat binecunoscut din teoria integralei Riemann, funct
,
ia |f| este de
asemenea local integrabila Riemann. Mai mult, limita lim
vb
v
a
|f(x)|dx exista
n [0, ]. Daca lim
vb
v
a
|f(x)|dx < , atunci se spune ca integrala improprie
b
a
f(x)dx este absolut convergenta.
1.4.7 Teorema. Fie < a < b s
,
,
ie
local integrabila Riemann. Daca integrala improprie
b
a
f(x)dx este absolut
converegenta, atunci ea este convergenta s
,
i are loc inegalitatea
b
a
f(x)dx
b
a
|f(x)|dx.
Demonstrat
,
ie. Fie > 0 arbitrar. Deoarece
b
a
|f(x)|dx este convergenta,
din partea de necesitate a criteriului lui Cauchy rezulta ca exista un c (a, b)
astfel ca pentru orice v, v
[c, b) cu v < v
sa avem
v
|f(x)|dx < . Dar
,
v
f(x)dx
v
|f(x)|dx. Drept urmare, avem
v
f(x)dx
< oricare ar v, v
[c, b) cu v < v
.
Aplicand acum partea de sucient
,
a a criteriului lui Cauchy, deducem ca inte-
grala improprie
b
a
f(x)dx este convergenta. Pe de alta parte, avem
v
a
f(x)dx
v
a
|f(x)|dx oricare ar v [a, b).
Facand v b, obt
,
inem inegalitatea din enunt
,
.
1.4.8 Denit
,
ie (integrale improprii semiconvergente). Reciproca teoremei
1.4.7 nu este, n general, adevarata:
b
a
f(x)dx convergenta
b
a
f(x)dx absolut convergenta.
O integrala improprie care este convergenta, dar nu este absolut convergenta,
se numes
,
te semiconvergenta.
1.4.9 Teorema (criteriul majorantei). Fie < a < b s
,
i e funct
,
iile
local integrabile Riemann f, g : [a, b) R. Daca exista c (a, b) astfel ca
|f(x)| g(x) oricare ar x [c, b)
s
,
i
b
a
g(x)dx este convergenta, atunci
b
a
f(x)dx este absolut convergenta,
deci convergenta.
Demonstrat
,
ie. Rezulta din teoremele 1.4.2 s
,
i 1.4.7.
1.4.10 Teorema (criteriul lui N. H. Abel). Fie < a < b s
,
i e
funct
,
iile f, g : [a, b) R, care ndeplinesc urmatoarele condit
,
ii:
(i) f este monotona s
,
i lim
xb
f(x) = 0;
(ii) g este continu a s
,
i sup
a<v<b
v
a
g(x)dx
< .
Atunci integrala improprie
b
a
f(x)g(x)dx este convergenta.
In demonstrat
,
ia criteriului lui Abel vom avea nevoie de urmatorul rezultat,
o varianta a celei de-a doua teoreme de medie a calculului integral, cunoscuta s
,
i
sub numele de formula de medie a lui Bonnet (dupa numele matematicianului
francez Ossian Bonnet care a descoperit-o n anul 1849).
1.4.11 Lema. Fie a, b R, a < b, e f : [a, b] [0, ) o funct
,
ie des-
crescatoare s
,
i e g : [a, b] R o funct
,
ie continua. Atunci exista un punct
c [a, b] astfel ncat
b
a
f(x)g(x)dx = f(a)
c
a
g(x)dx.
Demonstrat
,
ie. Fie G : [a, b] R funct
,
ia denita prin G(x) :=
x
a
g(t)dt.
Atunci G este continua pe [a, b]. Notam
m := min
x[a,b]
G(x) s
,
i respectiv M := max
x[a,b]
G(x).
Fie := (x
0
, x
1
, . . . , x
k
) o diviziune oarecare a lui [a, b]. Din prima teo-
rema de medie a calculului integral rezulta ca pentru ecare j {1, . . . , k}
exista un punct c
j
[x
j1
, x
j
] as
,
a ncat
x
j
x
j1
g(x)dx = g(c
j
)(x
j
x
j1
).
Notand := (c
1
, . . . , c
k
), avem P() s
,
i
(fg, , ) =
k
j=1
f(c
j
)g(c
j
)(x
j
x
j1
) =
k
j=1
f(c
j
)
x
j
x
j1
g(x)dx
=
k
j=1
f(c
j
)
_
G(x
j
) G(x
j1
)
= f(c
1
)
_
G(x
1
) G(x
0
)
+f(c
2
)
_
G(x
2
) G(x
1
)
+
+f(c
n1
_
G(x
n1
) G(x
n2
)
+f(c
n
)
_
G(x
n
) G(x
n1
)
.
T
,
inand seama ca G(x
0
) = G(a) = 0, obt
,
inem
(fg, , ) = G(x
0
)
_
f(a) f(c
1
)
+G(x
1
)
_
f(c
1
) f(c
2
)
+
+G(x
n1
)
_
f(c
n1
) f(c
n
)
+G(x
n
)f(c
n
).
,
Cum f este descrescatoare s
,
i nenegativa, deducem de aici ca
(fg, , ) M
_
f(a) f(c
1
)
+M
_
f(c
1
) f(c
2
)
+
+M
_
f(c
n1
) f(c
n
)
+Mf(c
n
),
adica (fg, , ) Mf(a). Analog se demonstreaza ca are loc s
,
i inegalitatea
(fg, , ) mf(a).
Am dovedit as
,
adar ca pentru orice Div [a, b] exista un P() cu
proprietatea ca
mf(a) (fg, , ) Mf(a).
Fie (
n
)) un s
,
ir de diviziuni ale lui [a, b] astfel ca lim
n
n
= 0 s
,
i pentru
ecare n N e
n
P(
n
) n as
,
a fel ncat
mf(a) (fg,
n
,
n
) Mf(a).
Facand n n acest lant
,
de inegalitat
,
i obt
,
inem
mf(a)
b
a
f(x)g(x)dx Mf(a).
Intrucat G este continua, deci are proprietatea lui Darboux, rezulta existent
,
a
unui punct c [a, b] pentru care
b
a
f(x)g(x)dx = f(a)G(c) = f(a)
c
a
g(x)dx.
Cu aceasta demonstrat
,
ia lemei este ncheiata.
Demonstrat
,
ia criteriului lui Abel. Presupunem ca f este descrescatoare (deci
nenegativa). In caz contrar, nlocuim funct
,
ia f cu f. Notam
M := sup
a<v<b
v
a
g(x)dx
.
Fie > 0 arbitrar. Deoarece f(x) 0 cand x b, exista un c (a, b) n as
,
a
fel ncat
0 f(v) <

2M + 1
pentru orice v [c, b).
Fie apoi v, v
[c, b), v < v
arbitrar alese. Din lema 1.4.11 rezulta existent

,
a
unui punct c [v, v
] cu proprietatea ca
v
f(x)g(x)dx = f(v)
c
v
g(x)dx,
deci
v
f(x)g(x)dx
= f(v)
c
a
g(x)dx
v
a
g(x)dx
2Mf(v) < .
In baza criteriului de convergent
,
a al lui Cauchy, deducem ca integrala impro-
prie
b
a
f(x)g(x)dx este convergenta.
1.5 Probleme
1. Sa se studieze daca integralele improprii de mai jos sunt convergente, iar
n caz armativ sa se determine valoarea lor.
1)
b0
a
1
(b x)
p
dx, a, b, p R, a < b;
2)
10
0
1 +x
1 x
dx;
3)
10
0
x
n
1 +x
1 x
dx, n N;
4)
10
0
ln(1 x)
(1 +x)
2
dx;
5)

a
1
x
p
dx, a > 0, p R;
6)

1
arctg x
x
2
dx;
7)

0
arctg x
(1 +x
2
)
3/2
dx;
8)

0
arctg x
x
2
+ 2bx + 1
dx, |b| < 1, (M. Ivan);
9)

1
dx
x
x
2n
+x
n
+ 1
, n N;
10)

0
dx
x
4
+ 1
;
11)

0
dx
(1 +x
2
)(1 +x
)
, > 0;
12)

0
e
ax
sin bxdx,

0
e
ax
cos bxdx, a, b R, a > 0;
1.5 Probleme 19
13)

0
e
ax
sin
n
xdx, a > 0, n N;
14)

0
e
x
2
dx, (EulerPoisson);
15)
b
a+0
1
(x a)
p
dx, a, b, p R, a < b;
16)
4
1+0
dx
x
2x
2
x 1
;
17)
2
1+0
dx
xln x
;
18)
1
0+0
(ln x)
n
dx, n N;
19)
1
0+0
ln
_
1 +x
1 x
_
dx;
20)
1
0+0
2
[
1
x
]
dx;
21)
1
0+0
[lnx]dx;
22)
1
0+0
x
_
1
x
_
dx;
23)
1
0+0
_
1
x
_
dx;
24)
1
0+0
_
1
x
_
2
dx;
A. F. S. Wong, Math. Mag. [2010, 150]
25)
1
0+0
x
_
1
x
_ _
1
x
_
dx;
26)

2
0+0
ln(sin x)dx,
0
0+0
ln(sin x)dx, (Euler);
27)
0
0+0
xln(sin x)dx;
28)
1
0+0
arcsin x
x
dx;
29)
b0
a+0
dx
(x a)(b x)
, a, b R, a < b;
30)
b0
a+0
x
(x a)(b x)
dx, a, b R, a < b;
31)
10
1+0
1
(ax +b)
1 x
2
dx, a, b R, |a| < |b|;
R:

b
2
a
2
32)

0
dx
4 + 3 cos x
;
33)
10
0+0
arcsin
x(1 x)
dx;
34)
10
0+0
ln x
1 x
dx;
35)
10
1+0
x
3
1 x
2
ln
1 +x
1 x
dx;
36)
10
0+0
ln x
1 x
2
dx;
37)

1+0
dx
(x
2
+ 1)
x
2
1
;
38)

0+0
ln x
x
2
+a
2
dx, a > 0;
39)

0+0
ln x
(x
2
+ 1)
2
dx;
40)

0+0
xln x
(x
2
+ 1)
3
dx;
41)

0+0
x
3
lnx
(x
4
+ 1)
3
dx;
42)

0+0
sin x
x
dx;
43)
x
2
x
4
+x
2
+ 1
dx.
2. (integralele lui Froullani) Fie a, b > 0 s
,
i f : (0, ) R o funct
,
ie con-
tinua. Sa se demonstreze ca:
1.5 Probleme 21
a) Daca exista s
,
i sunt nite limitele
lim
x0
f(x) =: f(0+) s
,
i lim
x
f(x) =: f(),
atunci are loc egalitatea

0+0
f(ax) f(bx)
x
dx = [f(0+) f()] ln
b
a
.
b) Daca exista s
,
i este nita limita lim
x0
f(x) =: f(0+) s
,
i exista c > 0 as
,
a
ncat integrala improprie

c
f(x)
x
dx este convergenta, atunci are loc
egalitatea

0+0
f(ax) f(bx)
x
dx = f(0+) ln
b
a
.
c) Daca exista s
,
x
f(x) =: f() s
,
i exista c > 0 as
,
a
ncat integrala improprie
c
0+0
f(x)
x
dx este convergenta, atunci are loc
egalitatea

0+0
f(ax) f(bx)
x
dx = f() ln
b
a
.
3. Fiind date numerele reale a, b > 0, sa se calculeze urmatoarele integrale
improprii:
1)

0+0
e
ax
e
bx
x
dx;
2)

0+0
arctg (ax) arctg (bx)
x
dx;
3)

0+0
cos(ax) cos(bx)
x
dx;
4)

0+0
1
x
2
ln
(1 +ax)
b
(1 +bx)
a
dx.
4. Sa se studieze convergent
,
a urmatoarelor integrale improprii:
1)
10
0
dx
4
1 x
4
;
2)
10
0
dx
(1 x
2
)(1 k
2
x
2
)
, |k| < 1, (integralele eliptice de spe-
t
,
a ntai);
3)

1
dx
x
(1 +x
2
)
, , R;
4)

1
x
arctg x
1 +x
dx, , R;
5)

0
dx
1 +x
4
cos
2
x
;
6)

0
x
1 +x
2
cos
2
x
dx;
7)

0
sin(x
2
)dx,

0
cos(x
2
)dx, (integralele lui Fresnel);
8)

b
_
x +a
x b
_
dx, a, b > 0;
Concursul William Lowell Putnam 1995
9)
sin x
ln x
dx;
10)
1
0+0
dx
3
x(e
x
e
x
)
;
11)

4
4
+0
_
cos x sin x
cos x + sin x
_
p
dx, p > 0;
12)
1
0+0
_
x sin x
e
x
1
_
dx, R;
13)
10
0+0
x
a1
(1 x)
b1
dx, a, b R, (integralele lui Euler de spet
,
a
ntai);
14)

0+0
x
a1
e
x
dx, a R, (integralele lui Euler de spet
,
a a doua);
15)

0+0
| sin x|
x
dx;
16)

0+0
sin(xln x)dx;
17)

0+0
1
x
2
_
1
2

x
e
x
e
x
_
dx;
1.5 Probleme 23
18)

1+0
dx
x
_
ln x + ln
2
x
_.
5. Fie f : [0, ) [0, ) o funct
,
ie continua cu proprietatea ca

0
f(x)dx < .
a) Sa se demonstreze ca daca f este uniform continua, atunci f este
marginita.
b) Sa se demonstreze ca reciproca armat
,
iei a) nu este adevarata.
c) Sa se demonstreze ca daca se renunt
,
a la ipoteza de continuitate uni-
forma a lui f, atunci concluzia de la a) nu ramane, n general, adevarata.
Concursul Traian Lalescu 2011, faza nat
,
ionala
6. Fie f : [0, ) [0, ) o funct
,
ie descrescatoare cu proprietatea ca

0
f(x)dx < .
Sa se demonstreze ca lim
x
xf(x) = 0.
Berkeley 1983
7. Fiind dat p R, sa se demonstreze ca:
a) Daca f : (0, 1] R este o funct
,
ie monotona si integrala improprie
1
0+0
x
p
f(x)dx este convergenta, atunci lim
x0
x
p+1
f(x) = 0.
b) Daca f : [1, ) R este o funct
,
ie monotona s
,
i integrala improprie

1
x
p
f(x)dx este convergenta, atunci lim
x
x
p+1
f(x) = 0.
8. Fie f : (0, ) (0, ) funct
,
ia denita prin
f(x) = e
x
2
2

x
e
t
2
2
dt.
Sa se demonstreze ca:
a) pentru orice x > 0 are loc inegalitatea f(x) <
1
x
.
b) funct
,
ia f este strict descrescatoare.
Berkeley 1985
9. Fie f : (0, ) (0, ) o funct
,
ie strict crescatoare de clasa C
1
. Sa se
demonstreze ca daca

1
dx
f(x) +f
(x)
< , atunci s
,
i

1
dx
f(x)
< .
Olimpiada student
,
easca, U.R.S.S.
10. Fie numerele reale p > 1 s
,
i a > 0, iar f : [0, ) [a, ) o funct
,
ie
de clasa C
2
. Sa se demonstreze ca daca integrala

0
|f
(x)|dx este
convergenta, atunci s
,
i integrala

0
[f
(x)]
2
[f(x)]
p
dx este convergenta.
Olimpiada student
,
easca, U.R.S.S.
11. Sa se demonstreze ca daca f : (0, ) (0, ) este o funct
,
ie de clasa
C
1
, atunci

0+0
1 + (f
(x))
2
f(x)
dx = .
Olimpiada student
,
easca, U.R.S.S.
12. Fie f : [0, ) R o funct
,
ie descrescatoare cu proprietatea ca

0
f(x)dx = ,
iar g : [0, ) R o funct
,
ie local integrabila Riemann care pastreaza
semn constant pe [0, ). Sa se demonstreze ca

0
|f(x) cos x +g(x) sin x|dx =

0
|f(x) sin x +g(x) cos x|dx = .
W. F. Trench, Amer. Math. Monthly [1988, E3243]
13. Fie f : [0, 1) R o funct
,
ie monotona. Sa se demonstreze ca limitele
lim
x1
x
0
f(t)dt s
,
i lim
n
1
n
n1
k=0
f
_
k
n
_
exista s
,
i sunt egale.
M. Baluna, Olimpiada nat
,
ionala de matematica 1996
1.5 Probleme 25
14. Sa se demonstreze ca:
a) pentru ecare n N exista un unic polinom P
n
cu coecient
,
i reali,
de gradul n 1, n as
,
a fel ncat
x R : sin nx = sin xP
n
(cos x).
b) are loc egalitatea
1
0
P
2
n
(t)dt = 1 +
1
3
+
1
5
+ +
1
2n 1
.
I. Chit
,
escu, Olimpiada nat
,
ionala de matematica 1991
Capitolul 2
Topologie n R
n
2.1 Spat
,
iul euclidian R
n
2.1.1 Denit
,
ie (spat
,
iul liniar R
n
). Fiind dat n N, consideram mult
,
imea
R
n
:= { (x
1
, . . . , x
n
) | j {1, . . . , n} : x
j
R},
precum s
,
i operat
,
iile
+ : R
n
R
n
R
n
(x, y) R
n
R
n
x +y R
n
: R R
n
R
n
(, x) R R
n
x R
n
,
numite adunare s
,
i respectiv nmult
,
ire cu scalari , denite n felul urmator:
daca x := (x
1
, . . . , x
n
) R
n
, y := (y
1
, . . . , y
n
) R
n
s
,
i R, atunci punem
(1) x +y := (x
1
+y
1
, . . . , x
n
+y
n
)
s
,
i respectiv
(2) x := (x
1
, . . . , x
n
).
Se verica imediat ca aceste operat
,
ii se bucura de urmatoarele proprietat
,
i:
1
x, y, z R
n
: x + (y +z) = (x +y) +z;
2
x, y R
n
: x +y = y +x;
3
Exista un element 0
n
R
n
(numit originea lui R
n
) as
,
ancat x+0
n
= x
oricare ar x R
n
;
27
28 2 Topologie n R
n
4
Pentru orice x R
n
exista un element x R
n
(numit simetricul sau
opusul lui x) as
,
a ncat x + (x) = 0
n
;
5
x R
n
: 1 x = x;
6
, R x R
n
: ( x) = () x;
7
, R x R
n
: ( +) x = x + x;
8
R x, y R
n
: (x +y) = x + y.
Originea lui R
n
este unica s
,
i 0
n
= (0, . . . , 0). De asemenea, simetricul
oricarui element x R
n
este unic. Daca x = (x
1
, . . . , x
n
), atunci x =
(x
1
, . . . , x
n
).
O mult
,
ime nevida X, nzestrata cu doua operat ii
+ : X X X (x, y) X X x +y X
: R X X (, x) R X x X,
se numes
,
te spat
,
iu liniar peste corpul R al numerelor reale (sau spat
,
iu liniar
real ) daca sunt ndeplinite urmatoarele condit
,
ii:
(SL1) x, y, z X : x + (y +z) = (x +y) +z;
(SL2) x, y X : x +y = y +x;
(SL3) Exista un element 0
X
X (numit originea lui X) astfel ncat
x + 0
X
= x oricare ar x X;
(SL4) Pentru orice x X exista un element x X (numit simetricul
sau opusul lui x) as
,
a ncat x + (x) = 0
X
;
(SL5) x X : 1 x = x;
(SL6) , R x X : ( x) = () x;
(SL7) , R x X : ( +) x = x + x;
(SL8) R x, y X : (x +y) = x + y.
Din proprietat
,
ile 1
rezulta ca mult
,
imea R
n
, nzestrata cu adunarea s
,
i
nmult irea cu scalari denite prin (1) s
,
i (2), este un spat
,
iu liniar real.
In continuare, elementele lui R
n
vor numite vectori sau puncte, iar ele-
mentele lui R vor numite scalari . Produsul x, dintre scalarul R s
,
i
vectorul x R
n
, se va nota simplu cu x (adica punctul va omis).
2.1 Spat
,
iul euclidian R
n
29
2.1.2 Denit
,
ie (baza canonica a lui R
n
). Consideram vectorii
e
1
:= (1, 0, 0, . . . , 0) R
n
,
e
2
:= (0, 1, 0, . . . , 0) R
n
,
.
.
.
e
n
:= (0, 0, 0, . . . , 1) R
n
.
Mult
,
imea {e
1
, e
2
, . . . , e
n
} este o baza algebrica a spat
,
iului liniar real R
n
, nu-
mita baza canonica sau baza standard a lui R
n
. Orice vector x = (x
1
, . . . , x
n
)
din R
n
se reprezinta cu ajutorul vectorilor din baza canonica sub forma
x = x
1
e
1
+ +x
n
e
n
.
2.1.3 Denit
,
ie (produsul scalar n R
n
). Fie x = (x
1
, . . . , x
n
), y = (y
1
, . . . , y
n
)
doi vectori din R
n
. Produsul scalar dintre x s
,
i y este numarul real denit prin
(3) x, y := x
1
y
1
+ +x
n
y
n
.
Se constata imediat ca produsul scalar are urmatoarele proprietat
,
i:
1
x, y, z R
n
: x +y, z = x, z +y, z;
2
R x, y R
n
: x, y = x, y;
3
x, y R
n
: x, y = y, x;
4
x R
n
\ {0
n
} : x, x > 0.
Din (3) rezulta ca x, 0
n
= 0
n
, x = 0 s
,
i ca x, x 0 oricare ar x R
n
.
Fiind dat un spat
,
iu liniar real X, o funct
,
ie , : X X R se numes
,
te
produs scalar pe X, daca ndeplines
,
te urmatoarele condit
,
ii:
(PS1) x, y, z X : x +y, z = x, z +y, z;
(PS2) R x, y X : x, y = x, y;
(PS3) x, y X : x, y = y, x;
(PS4) x X \ {0
X
} : x, x > 0.
Perechea ordonata (X, , ) se numes
,
te spat
,
iu cu produs scalar sau spat
,
iu
prehilbertian real.
Din proprietat
,
ile 1
rezulta ca (R
n
, , ), unde , este produsul
scalar denit prin egalitatea (3), este un spat
,
iu prehilbertian real, numit spat
,
iul
euclidian R
n
.
30 2 Topologie n R
n
2.1.4 Teorema (inegalitatea lui CauchyBuniakovskiSchwarz). Pentru orice
vectori x, y R
n
are loc inegalitatea
|x, y|
x, x
y, y.
Demonstrat
,
ie. Se va face la seminar.
2.1.5 Denit
,
ie (norma euclidianan R
n
). Funct
,
ia : R
n
[0, ), denita
prin
(4) x :=
x, x =
x
2
1
+ +x
2
n
oricare ar x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
,
se numes
,
te norma euclidiana n R
n
. Este usor de vericat ca norma euclidiana
are urmatoarele proprietat
,
i:
1
x = 0 x = 0
n
;
2
R x R
n
: x = ||x;
3
x, y R
n
: x +y x +y.
Inegalitatea de la 3
se numes
,
te inegalitatea triunghiului s
,
i ea este o consecint
,
a
a inegalitat ii lui CauchyBuniakovskiSchwarz.
Fiind dat un spat
,
iu liniar real X, o funct
,
ie : X [0, ) se numes
,
te
norma pe X, daca ndeplines
,
,
ii:
(N1) x = 0 x = 0
X
;
(N2) R x X : x = ||x;
(N3) x, y X : x +y x +y.
Perechea ordonata (X, ) se numes
,
te spat
,
iu normat real .
Din proprietat
,
ile 1
rezulta ca (R
n
, ), unde este norma eucli-
diana denita prin (4), este un spat
,
iu normat real.
2.1.6 Denit
,
ie (distant
,
a euclidiana n R
n
). Funct
,
ia d : R
n
R
n
[0, ),
denita pentru orice puncte x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
s
,
i y = (y
1
, . . . , y
n
) R
n
prin
(5) d(x, y) := x y =
(x
1
y
1
)
2
+ + (x
n
y
n
)
2
,
se numes
,
te distant
,
a sau metrica euclidiana n R
n
. Proprietat
,
ile normei eucli-
diene garanteaza ca
,
iului R
n
31
1
d(x, y) = 0 x = y;
2
x, y R
n
: d(x, y) = d(y, x);
3
x, y, z R
n
: d(x, z) d(x, y) +d(y, z).
Fiind data o mult
,
ime nevida X, o funct
,
ie d : X X [0, ) se numes
,
te
metrica sau distant
,
a pe X, daca ndeplines
,
,
ii:
(M1) d(x, y) = 0 x = y;
(M2) x, y X : d(x, y) = d(y, x);
(M3) x, y, z X : d(x, z) d(x, y) +d(y, z).
Perechea ordonata (X, d) se numes
,
te spat
,
iu metric.
Din proprietat
,
ile 1
rezulta ca (R
n
, d), unde d este distant
,
a euclidiana
denita prin (5), este un spat
,
iu metric.
,
iului R
n
2.2.1 Denit
,
ie (bile). Fiind date a R
n
s
,
i r > 0, notam
B(a, r) := {x R
n
| d(x, a) < r} = {x R
n
| x a < r},
B(a, r) := {x R
n
| d(x, a) r} = {x R
n
| x a r}.
Aceste mult
,
imi se numesc bila deschisa s
,
i respectiv bila nchisa cu centrul n
a s
,
i de raza r. Evident, avem a B(a, r)

B(a, r).
2.2.2 Denit
,
ie (vecinatat
,
i). Fie x un punct arbitrar din R
n
. O mult
,
ime
V R
n
se numes
,
te vecinatate a lui x daca exista r > 0 astfel ca B(x, r) V .
Familia tuturor vecinatat
,
ilor lui x va notata cu V(x).
2.2.3 Denit
,
ie. Fie A o submult
,
ime a lui R
n
s
,
i e x R
n
. Se spune ca x
este
punct interior al lui A daca A V(x), adica daca exista r > 0 astfel ca
B(x, r) A;
punct exterior lui A daca R
n
\ A V(x), adica daca exista r > 0 astfel
ca B(x, r) R
n
\ A;
punct aderent lui A daca V A = oricare ar V V(x);
32 2 Topologie n R
n
punct frontiera pentru A daca V A = s
,
i V (R
n
\ A) = oricare
ar V V(x);
punct de acumulare pentru A daca (V A) \ {x} = oricare ar
V V(x);
punct izolat al lui A daca exista V V(x) astfel ca V A = {x}.
Mult
,
imea tuturor punctelor interioare ale lui A se numes
,
te interiorul lui
A s
,
i va notata cu int A.
Mult
,
imea tuturor punctelor exterioare lui A se numes
,
te exteriorul lui A s
,
i
va notata cu ext A.
Mult
,
imea tuturor punctelor aderente lui A se numes
,
te nchiderea sau
aderent
,
a lui A s
,
i va notata cu cl A.
Mult
,
imea tuturor punctelor frontiera pentru A se numes
,
te frontiera lui A
s
,
i va notata cu bd A.
Mult
,
imea tuturor punctelor de acumulare pentru A se numes
,
te derivata
mult
,
imii A s
,
i va notata cu A
.
2.2.4 Teorema. Pentru orice mult
,
ime A R
n
au loc urmatoarele relat
,
ii:
1
int A A cl A;
2
ext A = int
_
R
n
\ A
_
;
3
cl A = R
n
\ int
_
R
n
\ A
_
;
4
bd A = (cl A) cl
_
R
n
\ A
_
;
5
(int A) (bd A) = cl A;
6
(int A) (bd A) (ext A) = R

n
;
7
(int A) (bd A) = ;
8
(int A) (ext A) = ;
9
(ext A) (bd A) = ;
10
cl A = A A
.
Demonstrat
,
ie. Demonstram doar relat
,
ia 10
. Aratam mai ntai ca

(1) cl A A A
.
,
iului R
n
33
Fie n acest scop x cl A arbitrar. Daca x A, atunci x A A
. Daca
x A, sa dovedim ca x A
. Fie V o vecinatate oarecare a lui x. Cum

x cl A, avem V A = . Intrucat x A, deducem ca (V A) \ {x} = .
Drept urmare avem x A
, deci x A A
. As
,
adar, incluziunea (1) are
loc. t
,
inand seama de relat
,
ia 1
, precum s
,
i de incluziunea evidenta A
cl A,
deducem ca
(2) A A
cl A.
Din (1) s
,
i (2) rezulta ca relat
,
ia 10
are loc.
2.2.5 Denit
,
ie (mult
,
imi deschise s
,
i mult
,
imi nchise). O mult
,
ime A R
n
se
numes
,
te:
deschisa daca A V(x) oricare ar x A, adica daca pentru orice
x A exista un r > 0 as
,
a ncat B(x, r) A;
nchisa daca mult
,
imea R
n
\ A este deschisa.
2.2.6 Exemplu. Daca a R
n
s
,
i r > 0, atunci bila deschisa B(a, r) este o
mult
,
ime deschisa, iar bila nchisa

B(a, r) este o mult
,
ime nchisa. In adevar,
pentru orice x B(a, r) avem x a < r. Notand r
:= r x a > 0,
se arata us
,
or ca B(x, r
) B(a, r), deci B(a, r) este mult

,
ime deschisa. De
asemenea, pentru orice punct x R
n
\

B(a, r) avem x a > r. Notand
r
:= x a r > 0, se arata us
,
or ca B(x, r
) R
n
\

B(a, r). Prin urmare,
mult
,
imea R
n
\

B(a, r) este deschisa, deci

B(a, r) este o mult
,
ime nchisa.
2.2.7 Propozit
,
ie. Daca A este o submult
,
ime a lui R
n
, atunci int A este o
mult
,
ime deschisa, iar cl A este o mult
,
ime nchisa.
Demonstrat
,
ie. Fie x int A. Atunci exista un r > 0 astfel ncat B(x, r) A.
Dovedim ca B(x, r) int A. Fie n acest scop y B(x, r). Atunci avem
y x < r. Notand r
:= r y x > 0, are loc incluziunea

B(y, r
) B(x, r) A,
deci y int A. Prin urmare, exista pentru ecare x int A un r > 0 astfel ca
B(x, r) int A. Aceasta nseamna ca int A este mult
,
ime deschisa.
Conform relat
,
iei 3
din teorema 2.2.4 s

,
i a celor stabilite mai sus, mult
,
imea
R
n
\ cl A = int
_
R
n
\ A
_
este deschisa, deci mult imea cl A este nchisa.
2.2.8 Teorema (caracterizarea mult
,
imilor deschise). Fiind data o mult
,
ime
A R
n
, urmatoarele armat
,
ii sunt echivalente:
34 2 Topologie n R
n
1
A este deschisa.
2
Are loc egalitatea int A = A.

3
Are loc egalitatea A bd A = .

Demonstrat
,
ie. 1
Conform teoremei 2.2.4, avem int A A. Pe de alta

parte, deoarece A este deschisa, pentru ecare x A exista un r > 0 astfel
ncat B(x, r) A. Deci ecare punct x A este interior lui A. In consecint
,
a,
avem int A = A.
2
Daca int A = A, atunci n baza relat

,
iei 7
din teorema 2.2.4 avem

A bd A = (int A) (bd A) = .
3
Presupunem ca A bd A = , dar A nu este deschisa. Exista

atunci un punct x
0
A cu proprietatea ca B(x
0
, r) A oricare ar r > 0.
Rezulta de aici ca B(x
0
, r)
_
R
n
\A
_
= oricare ar r > 0. Pe de alta parte,
mai avem s
,
i x
0
B(x
0
, r) A oricare ar r > 0. In consecint
,
a, trebuie sa
avem x
0
bd A, deci x
0
A bd A, ceea ce contrazice presupunerea facuta.
Contradict
,
ia obt
,
inuta arata ca A este deschisa.
,
imilor nchise). Fiind data o mult
,
ime
A R
n
, urmatoarele armat
,
1
A este nchisa.
2
Are loc egalitatea cl A = A.

3
Are loc incluziunea bd A A.

4
Are loc incluziunea A
A.
Demonstrat
,
ie. 1
Daca A este nchisa, atunci R

n
\ A este deschisa, deci
int
_
R
n
\ A
_
= R
n
\ A, conform teoremei 2.2.8. Folosind acum armat
,
ia 3
din
teorema 2.2.4 deducem ca
cl A = R
n
\ int
_
R
n
\ A
_
= R
n
\
_
R
n
\ A
_
= A.
2
Daca A = cl A, atunci mult

,
imea A este nchisa, conform propozi-
t
,
iei 2.2.7.
2
Din 2
s
,
i armat
,
ia 5
a teoremei 2.2.4 rezulta ca

A = cl A = (int A) (bd A),
,
iului R
n
35
deci bd A A.
3
Din 3
s
,
i armat
,
iile 1
s
,
i 5
ale teoremei 2.2.4 rezulta ca

cl A = (int A) (bd A) A cl A,
deci cl A = A.
2
Din 2
s
,
i armat
,
ia 10
a teoremei 2.2.4 rezulta ca A = cl A =

A A
, deci A
A.
4
Din 4
s
,
i armat
,
iile 1
s
,
i 10
ale teoremei 2.2.4 rezulta ca

cl A = A A
A cl A,
deci cl A = A.
2.2.10 Teorema. Familia T , a tuturor submult
,
imilor deschise ale lui R
n
, se
bucura de urmatoarele proprietat
,
i:
1
T s
,
i R
n
T .
2
Oricare ar familia (G
i
)
iI
, de mult
,
imi din T , avem
iI
G
i
T .
3
Pentru orice mult

,
imi G
1
, G
2
T , avem G
1
G
2
T .
Demonstrat
,
ie. Imediata.
2.2.11 Observat
,
ii. a) Fiind data o mult
,
ime arbitrara X, se numes
,
te topologie
pe X orice familie T P(X), de submult
,
imi ale lui X, care ndeplines
,
te
urmatoarele condit
,
ii:
(T1) T s
,
i X T ;
(T2) Oricare ar familia (G
i
)
iI
, de mult
,
imi din T , avem
iI
G
i
T ;
(T3) Pentru orice mult
,
imi G
1
, G
2
T , avem G
1
G
2
T .
Perechea ordonata (X, T ) se numes
,
te spat
,
iu topologic.
Din teorema 2.2.10 rezulta ca familia T , a tuturor submult
,
imilor deschise
ale lui R
n
, este o topologie pe R
n
, numita topologia euclidiana.
b) Familia T
, a tuturor submult
,
imilor nchise ale lui R
n
, se bucura de
urmatoarele proprietat
,
i:
1
s
,
i R
n
T
;
36 2 Topologie n R
n
2
Oricare ar familia (F
i
)
iI
, de mult
,
imi din T
, avem
iI
F
i
T
;
3
Pentru orice mult

,
imi F
1
, F
2
T
, avem F
1
F
2
T
.
c) Intersect
,
ia unei familii oarecare de mult
,
imi din T nu apart
,
ine, n general,
lui T . De exemplu, mult imea G
k
:=
_
1
k
,
1
k
_
este deschisa n R pentru ecare
k N, dar
k=1
G
k
= {0} este nchisa n R.
De asemenea, reuniunea unei familii oarecare de mult
,
imi din T
nu apart
,
i-
ne, n general, lui T
. De exemplu, mult
,
imea F
k
:=
_
1 +
1
2k
, 1
1
2k
este
nchisa n R pentru ecare k N, dar
k=1
F
k
= (1, 1) este deschisa n R.
2.3 S
,
iruri de puncte n R
n
2.3.1 Denit
,
ie (s
,
iruri convergente n R
n
). Orice funct
,
ie f : N R
n
se
numes
,
te s
,
ir de puncte din R
n
. Daca f(k) = x
k
R
n
pentru k N, atunci
s
,
irul va notat (x
k
)
kN
sau, simplu, (x
k
). Fiecare termen x
k
al s
,
irului ind
un punct din R
n
, este de forma x
k
= (x
k1
, x
k2
, . . . , x
kn
).
Fie (x
k
) un s
,
ir de puncte din R
n
s
,
i e x R
n
. Se spune ca (x
k
) converge
catre x (sau ca x este o limita a s
,
irului (x
k
)) daca
> 0 k
0
N a.. k k
0
: x
k
x
0
< .
Se constata imediat ca un s
,
ir de puncte din R
n
are cel mult o limita. In
cazul n care aceasta exista, s
,
irul se numes
,
te convergent. Faptul ca s
,
irul (x
k
)
converge catre x va notat prin (x
k
) x sau lim
k
x
k
= x.
2.3.2 Teorema. Fie (x
k
) un s
,
ir de puncte din R
n
s
,
i e x R
n
. Atunci
(x
k
) x lim
k
x
k
x = 0.
Demonstrat
,
ie. Evidenta.
k
) s
,
i (y
k
) s
,
iruri convergente de puncte din R
n
, e
x := lim
k
x
k
, y := lim
k
y
k
, e (
k
) un s
,
ir convergent de numere reale
s
,
i e := lim
k
k
. Atunci
lim
k
(x
k
+y
k
) = x +y s
,
i lim
k
(
k
x
k
) = x.
Demonstrat
,
ie. Imediata.
2.3 S
,
iruri de puncte n R
n
37
k
) un s
,
ir de puncte din R
n
, x
k
= (x
k1
, . . . , x
kn
) (k N)
s
,
i e x = ( x
1
, . . . , x
n
) R
n
. Atunci
lim
k
x
k
= x j {1, . . . , n} : lim
k
x
kj
= x
j
.
Demonstrat
,
ie. Necesitatea. Presupunem ca lim
k
x
k
= x. Conform teore-
mei 2.3.2 avem atunci lim
k
x
k
x = 0. Deoarece
x
k
x =
(x
k1
x
1
)
2
+ (x
k2
x
2
)
2
+ + (x
kn
x
n
)
2
|x
kj
x
j
|
pentru ecare j {1, . . . , n}, rezulta ca lim
k
|x
kj
x
j
| = 0, adica
lim
k
x
kj
= x
j
pentru orice j {1, . . . , n}.
Sucient
,
a. Admitem acum ca lim
k
x
kj
= x
j
, adica
lim
k
|x
kj
x
j
| = 0 pentru orice j {1, . . . , n}.
Deoarece
x
k
x =
_
n
j=1
(x
kj
x
j
)
2
j=1
|x
kj
x
j
|,
deducem ca lim
k
x
k
x = 0, deci lim
k
x
k
= x, conform teoremei
2.3.2.
2.3.5 Denit
,
ie (s
,
iruri fundamentale n R
n
). Un s
,
ir (x
k
), de puncte din R
n
se numes
,
te fundamental (sau sir Cauchy) daca
> 0 k
0
N a.. k, k
0
: x
k
x
< .
k
) un s
,
ir din R
n
, x
k
= (x
k1
, . . . , x
kn
) (k N). Atunci
urmatoarele armat
,
1
S
,
irul (x
k
) este fundamental.
2
Pentru ecare j {1, . . . , n}, s

,
irul de numere reale (x
kj
) este funda-
mental.
Demonstrat
,
ie. 1
Presupunem ca (x
k
) este fundamental. Fie j
{1, . . . , n} xat. Pentru a dovedi ca s
,
irul (x
kj
) este fundamental, e > 0.
Exista atunci un k
0
N as
,
a ncat pentru orice k, k
0
sa avem x
k
x
< .
Deoarece
x
k
x
(x
k1
x
1
)
2
+ + (x
kn
x
n
)
2
|x
kj
x
j
|,
38 2 Topologie n R
n
deducem ca |x
kj
x
j
| < pentru orice k, k
0
. Drept urmare, s
,
irul de
numere reale (x
kj
) este fundamental.
2
Fie > 0 oarecare. Pentru ecare j {1, . . . , n} exista un k

j
N
astfel ca
|x
kj
x
j
| <

n
pentru orice k, k
j
.
Notand k
0
:= max{k
1
, . . . , k
n
}, avem
x
k
x
_
n
j=1
(x
kj
x
j
)
2
j=1
|x
kj
x
j
| < ,
oricare ar k, k
0
. In consecint
,
a, s
,
irul (x
k
) este fundamental.
2.3.7 Teorema (A. L. Cauchy). Un s
,
ir de puncte din R
n
este convergent
daca s
,
i numai daca el este fundamental.
Demonstrat
,
ie. Fie (x
k
) un s
,
ir din R
n
, x
k
= (x
k1
, . . . , x
kn
) (k N). Avem
(x
k
) convergent j {1, . . . , n} s
,
irul (x
kj
) este convergent
j {1, . . . , n} s
,
irul (x
kj
) este fundamental
(x
k
) fundamental,
cele trei echivalent
,
e ind justicate de teorema 2.3.4, teorema lui Cauchy
pentru s
,
iruri de numere reale s
,
i respectiv teorema 2.3.6.
2.3.8 Teorema (caracterizarea secvent
,
iala a punctelor aderente). Fie A o
submult
,
ime a lui R
n
. Un punct x R
n
este aderent lui A daca s
,
i numai daca
exista un s
,
ir (x
k
), de puncte din A, care converge catre x.
Demonstrat
,
ie. Necesitatea. Daca x cl A, atunci pentru orice k N avem
B
_
x,
1
k
_
A = . Pentru ecare k N alegem x
k
B
_
x,
1
k
_
A. Atunci (x
k
)
este un s
,
ir de puncte din A cu proprietatea x
k
x <
1
k
oricare ar k N.
In baza teoremei 2.3.2 rezulta ca (x
k
) x.
Sucient
,
a. Admitem ca exista un s
,
ir (x
k
), de puncte din A, care converge
catre x. Fie V o vecinatate arbitrara a lui x. Exista atunci r > 0 n as
,
a fel
ncat B(x, r) V . Cum (x
k
) x, exista un k
0
N astfel ca x
k
x < r
oricare ar k k
0
. Atunci pentru orice k k
0
avem x
k
B(x, r) V s
,
i
x
k
A, deci V A = . Intrucat V a fost arbitrara, deducem ca x cl A.
2.4 Mult
,
imi compacte n R
n
39
2.3.9 Consecint
,
a (caracterizarea secvent
,
iala a punctelor de acumulare). Fie
A o submult
,
ime a lui R
n
. Un punct x R
n
este punct de acumulare al lui A
daca s
,
i numai daca exista un s
,
ir (x
k
), de puncte din A \ {x}, care converge
catre x.
Demonstrat
,
ie. Rezulta din teorema 2.3.8, t
,
inand seama ca x A
daca s
,
i
numai daca x cl
_
A\ {x}
_
.
2.3.10 Consecint
,
a (caracterizarea secvent
,
iala a mult
,
imilor nchise). O mul-
t
,
ime A R
n
este nchisa daca s
,
i numai daca pentru orice s
,
ir convergent de
puncte din A, limita sa apart ine lui A.
Demonstrat
,
ie. Se aplica teorema 2.3.8 s
,
i teorema 2.2.9.
2.4 Mult
,
imi compacte n R
n
2.4.1 Denit
,
ie (mult
,
imi compacte). Fie A R
n
. Se numes
,
te acoperire
a mult
,
imii A orice familie (A
i
)
iI
, de submult
,
imi ale lui R
n
, pentru care
A

iI
A
i
. Acoperirea (A
i
)
iI
se numes
,
te deschisa daca toate mult
,
imile
A
i
(i I) sunt deschise.
O mult
,
ime A R
n
se numes
,
te compacta daca din orice acoperire deschisa
a sa se poate extrage o subacoperire nita, adica daca pentru orice acoperire
deschisa (A
i
)
iI
a lui A exista o submult
,
ime nita J a lui I cu proprietatea
ca A
iJ
A
i
.
Evident, orice mult
,
ime nita A R
n
este compacta.
2.4.2 Exemplu. O mult
,
ime A R
n
se numes
,
te hipercub nchis daca este de
forma A = [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] [a
n
, b
n
], unde a
1
, b
1
, a
2
, b
2
, . . . , a
n
, b
n
R,
a
1
< b
1
, a
2
< b
2
, . . ., a
n
< b
n
s
,
i b
1
a
1
= b
2
a
2
= = b
n
a
n
.
Vom dovedi n cele ce urmeaza ca orice hipercub nchis din R
n
este o
mult
,
ime compacta. Facem demonstrat
,
ia doar n cazul particular n = 2
(demonstrat
,
ia pentru n arbitrar este, n esent
,
a, aceeas
,
i, ind nsa put
,
in mai
dicil de redactat). Fie as
,
adar A = [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] s
,
i e = b
1
a
1
= b
2
a
2
.
Presupunem prin absurd ca mult
,
imea A nu este compacta, adica exista o
acoperire deschisa (G
i
)
iI
a lui A, din care nu se poate extrage nici o suba-
coperire nita. Cu ajutorul centrului sau, mpart
,
im patratul An 2
2
patrate:
_
a
1
,
a
1
+b
1
2
_
_
a
2
,
a
2
+b
2
2
_
,
_
a
1
+b
1
2
, b
1
_
_
a
2
,
a
2
+b
2
2
_
,
_
a
1
,
a
1
+b
1
2
_
_
a
2
+b
2
2
, b
2
_
,
_
a
1
+b
1
2
, b
1
_
_
a
2
+b
2
2
, b
2
_
.
40 2 Topologie n R
n
Cel put
,
in unul dintre aceste 2
2
patrate nu poate acoperit cu un numar nit
de mult
,
imi din familia (G
i
)
iI
. Fie A
1
= [a
11
, b
11
] [a
21
, b
21
] un asemenea
patrat, unde
a
1
a
11
< b
11
b
1
, a
2
a
21
< b
21
b
2
, b
11
a
11
= b
21
a
21
=

2
.
Cu patratul A
1
se procedeaza ca s
,
i cu A. Se descompune A
1
cu ajutorul
centrului sau n 2
2
patrate. Cel put
,
in unul dintre aceste patrate nu poate
acoperit cu un numar nit de mult
,
imi din familia (G
i
)
iI
. Fie A
2
= [a
12
, b
12
]
[a
22
, b
22
] un asemenea patrat, unde
a
11
a
12
< b
12
b
11
, a
21
a
21
< b
21
b
22
, b
12
a
12
= b
22
a
22
=

2
2
.
Continuand rat
,
ionamentul, obt
,
inem inductiv un s
,
ir A
k
= [a
1k
, b
1k
] [a
2k
, b
2k
]
de patrate cu urmatoarele proprietat
,
i:
a) A
k
A oricare ar k N;
b) niciunul dintre patratele A
k
(k N) nu poate acoperit cu un numar
nit de mult
,
imi din familia (G
i
)
iI
;
c) s
,
irurile (a
1k
) s
,
i (a
2k
) sunt crescatoare, s
,
irurile (b
1k
) s
,
i (b
2k
) sunt des-
crescatoare s
,
i
b
1k
a
1k
= b
2k
a
2k
=

2
k
oricare ar k N.
Exista as
,
adar x
1
, x
2
R cu proprietatea
{x
1
} =
k=1
[a
1k
, b
1k
] s
,
i {x
2
} =
k=1
[a
2k
, b
2k
].
Notand x
:= (x
1
, x
2
), avem atunci x
k=1
A
k
A. Cum (G
i
)
iI
este
o acoperire a lui A, exista un i
0
I astfel ca x
G
i
0
. Deoarece G
i
0
este
deschisa, exista r > 0 as
,
a ncat B(x
, r) G
i
0
. Alegem un k N n asa fel
ncat
2/2
k
< r. Pentru orice punct x = (x
1
, x
2
) A
k
avem
|x
1
x
1
| b
1k
a
1k
=

2
k
si |x
2
x
2
| b
2k
a
2k
=

2
k
.
Urmeaza de aici ca
x x
(x
1
x
1
)
2
+ (x
2
x
2
)
2
2
2
k
< r,
2.4 Mult
,
imi compacte n R
n
41
deci A
k
B(x
, r) G
i
0
. Prin urmare, patratul A
k
poate acoperit cu o
mult
,
ime din familia (G
i
)
iI
, n contradict
,
ie cu construct
,
ia sirului de patrate
(A
k
). Contradict
,
ia obt
,
inuta arata ca mult
,
imea A este compacta.
2.4.3 Denit
,
ie (mult
,
imi marginite). O mult
,
ime A R
n
se numes
,
te margi-
nita daca exista a R
n
s
,
i r > 0 astfel ca A

B(a, r). Evident, toate bilele
nchise s
,
i toate bilele deschise din R
n
sunt mult
,
imi marginite. De asemenea,
orice submult ime a unei mult
,
imi marginite din R
n
este marginita.
,
imilor compacte). Fiind data o mult
,
ime
A R
n
, urmatoarele armat
,
1
A este compacta.
2
Orice submult
,
ime innita a lui A are cel put in un punct de acumulare
care apart
,
ine lui A.
3
A este secvent
,
ial compacta, adica orice s
,
ir de puncte din A are un subs
,
ir
convergent catre un punct din A.
4
A este marginita s
,
i nchisa.
Demonstrat
,
ie. 1
Admitem ca A este compacta. Presupunem prin ab-

surd ca exista o mult
,
ime innita A
0
A care nu are niciun punct de acumulare
apart
,
inand lui A. Aceasta nseamna ca pentru ecare x A exista un r
x
> 0
ncat B(x, r
x
) A
0
\ {x} = , deci
B(x, r
x
) A
0
{x} oricare ar x A.
Familia
_
B(x, r
x
)
_
xA
este o acoperire deschisa a lui A. Intrucat A este com-
pacta, exista x
1
, . . . , x
m
An as
,
a fel ncat A
m
j=1
B(x
j
, r
x
j
). Atunci avem
A
0
= A A
0

m
j=1
_
B(x
j
, r
x
j
) A
0
_
{x
1
, . . . , x
m
},
ceea ce este absurd, caci A
0
este innita.
2
Fie (x
k
) un s
,
ir arbitrar de puncte din A s
,
i e A
0
mult
,
imea
termenilor s
,
irului, A
0
:= {x
k
| k = 1, 2, . . .}. Daca mult
,
imea A
0
este nita,
atunci cel put
,
in unul dintre termenii sirului se repeta de o innitate de ori. Prin
urmare, n acest caz s
,
irul (x
k
) poseda un subs
,
ir convergent catre un punct din
A s
,
i anume un subs
,
ir constant. Presupunemn continuare ca A
0
este innita.
Conform ipotezei 2
, mult
,
imea A
0
poseda cel put in un punct de acumulare
x A. Atunci orice vecinatate a lui x cont
,
ine o innitate de termeni ai s
,
irului
(x
k
). Construim un subs
,
ir (x
k
j
) al s
,
irului (x
k
) n felul urmator:
42 2 Topologie n R
n
alegem k
1
N astfel ca x
k
1
B(x, 1);
de ndata ce k
j
N a fost construit deja, alegem k
j+1
> k
j
n as
,
a fel
ncat x
k
j+1
B
_
x,
1
j+1
_
.
Cum x
k
j
x < 1/j oricare ar j N, rezulta n baza teoremei 2.3.2 ca
(x
k
j
) x.
3
Presupunand ca A nu este marginita, avem A

B(0
n
, k) oricare
ar k N. Prin urmare, pentru ecare k N exista un punct x
k
A cu
x
k
> k. Conform ipotezei 3
, sirul (x
k
) are un subs
,
ir (x
k
j
), convergent catre
un punct x A. Avem atunci lim
j
x
k
j
x = 0, conform teoremei 2.3.2.
Pe de alta parte, avem
x
k
j
x x
k
j
x > k
j
x pentru orice j N.
Cum lim
j
k
j
= , deducem ca lim
j
x
k
j
x = , ceea ce este absurd.
Contradict
,
ia obt inuta arata ca A este marginita.
Pentru a dovedi ca A este nchisa, folosim consecint
,
a 2.3.10. Fie (x
k
) un s
,
ir
convergent arbitrar de puncte din A s
,
i e x R
n
limita sa. Conform ipotezei
3
, s
,
irul (x
k
) are un subs
,
ir convergent catre un punct din A. Limita acestui
subs
,
ir ind x, rezulta ca x A. Prin urmare, A este nchisa.
4
Admitem ca A este marginita s

,
i nchisa. Exista atunci un r > 0
n as
,
a fel ncat A [r, r]
n
. Pentru a dovedi ca A este compacta, e (G
i
)
iI
o
acoperire deschisa a lui A. Atunci (G
i
)
iI
{R
n
\A} va o acoperire deschisa
a hipercubului nchis [r, r]
n
. Acesta ind o mult
,
ime compacta (a se vedea
exemplul 2.4.2), exista o mult
,
ime nita J I astfel ca
[r, r]
n
_
R
n
\ A
_
iJ
G
i
_
.
Intrucat A [r, r]
n
, rezulta ca A

iJ
G
i
, adica (G
i
)
iJ
este o sub-
acoperire nita a acoperirii (G
i
)
iI
. In consecint
,
a, mult
,
imea A este com-
pacta.
2.4.5 Observat
,
ii. a) Echivalent
,
a 1
din teorema 2.4.4 este cunoscuta

n literatura de specialitate sub numele de ,, teorema de compactitate metrica
a lui Hausdor. Ea este valabila nu doar n R
n
ci n orice spat
,
iu metric.
b) Echivalent
,
a 1
din teorema 2.4.4 este cunoscuta n literatura

matematica sub numele de ,, teorema lui BorelLebesgue . Ea este valabila n
R
n
precum si n orice spat
,
iu normat nit dimensional, dar nu s
,
i ntr-un spat
,
iu
metric arbitrar.
2.5 Probleme 43
2.5 Probleme
1. Fie a = (3, 2, 4) R
3
s
,
i b = (8, 6, 3) R
3
. Sa se determine a + b,
a b, 3a +b, a, b, a, b, d(a, b).
2. Sa se demonstreze inegalitatea lui Cauchy-Buneakovski-Schwarz:
x, y R
n
: |x, y|
x, x
y, y.
3. Sa se demonstreze identitatea paralelogramului:
x, y R
n
: x +y
2
+x y
2
= 2x
2
+ 2y
2
.
4. Fie m N s
,
i e x
1
, . . . , x
m
R
n
astfel ca
x
i
= 1 oricare ar i {1, . . . , m}
s
,
i
x
i
x
j
= 1 oricare ar i, j {1, . . . , m}, i = j.
Sa se demonstreze ca mult
,
imea {x
1
, . . . , x
m
} este liniar independenta.
Concursul Traian Lalescu, UBB, etapa locala, 2013
5. Fie {i, j, k} baza canonica a spat
,
iului R
3
.
a) Sa se demonstreze ca daca a, b, c R
3
satisfac inegalitatea
a||
2
+b
2
+c
2
< 1,
atunci {i +a, j +b, k +c} este baza n R
3
.
b) Sa se demonstreze ca daca a, b, c R
3
satisfac inegalitatea
cos(a, i) + cos(b, j) + cos(c, k) >
5
2
,
atunci {a, b, c} este baza n R
3
.
Concursul Traian Lalescu, UPB, etapa locala, 2010
6. Fie H o matrice de tipul n n cu elemente din mult
,
imea {1, 1}, ale
carei linii sunt ortogonale doua cate doua. Presupunem ca exista n H
o submatrice de tipul a b cu toate elementele 1. Sa se demonstreze ca
ab n.
44 2 Topologie n R
n
7. Fiind date numerele reale p, q > 1, cu proprietatea
1
p
+
1
q
= 1, sa se
demonstreze ca:
1
Are loc inegalitatea lui Young

a, b [0, [ : ab
a
p
p
+
b
q
q
.
2
Are loc inegalitatea lui Holder

a
1
, . . . , a
n
, b
1
, . . . , b
n
[0, [ :
n
k=1
a
k
b
k

_
n
k=1
a
p
k
_1
p
_
n
k=1
b
q
k
_1
q
.
8. Fiind dat numarul real p 1, sa se demonstreze ca are loc inegalitatea
lui Minkowski
_
n
k=1
(a
k
+b
k
)
p
_1
p
_
n
k=1
a
p
k
_1
p
+
_
n
k=1
b
p
k
_1
p
oricare ar a
1
, . . . , a
n
, b
1
, . . . , b
n
[0, ).
9. Fiind dat numarul real p 1, sa se arate ca funct
,
ia
p
: R
n
[0, ),
denita prin
x
p
:=
_
n
k=1
|x
k
|
p
_1
p
oricare ar x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
,
este o norma, numita p-norma pe R
n
.
10. Fie X un spat
,
iu liniar real s
,
i : X [0, ) o norma pe X. Se spune
ca norma provine dintr-un produs scalar daca exista un produs
scalar , pe X, cu proprietatea x =
x, x pentru orice x X. Sa
se demonstreze ca p-norma
p
pe R
n
, unde p 1 s
,
i n 2, provine
dintr-un produs scalar daca s
,
i numai daca p = 2.
11. Sa se demonstreze ca funct
,
ia
: R
n
[0, ), denita prin
x
:= max { |x
1
|, . . . , |x
n
| } oricare ar x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
,
este o norma, numita norma Cebs
,
ev pe R
n
. Sa se arate ca norma
Cebs
,
ev nu provine dintr-un produs scalar.
2.5 Probleme 45
12. Sa se demonstreze ca pentru orice x R
n
are loc egalitatea
lim
p
x
p
= x
.
13. Fie A R
nn
s
,
i e : R
n
R
n
aplicat
,
ia liniara avand matricea A n
baza canonica a lui R
n
. Sa se demonstreze ca daca
(x)
= x
oricare ar x R
n
,
atunci exista un numar natural m astfel ca A
m
= I
n
.
SEEMOUS 2007
14. Sa se demonstreze ca pentru orice a R
n
s
,
i orice r > 0 are loc egalitatea
cl B(a, r) =

B(a, r).
15. Sa se demonstreze ca pentru orice mult
,
ime A R
n
sunt adevarate
urmatoarele relat
,
ii:
1
int A A cl A;
2
ext A = int (R
n
\ A);
3
cl A = R
n
\ int (R
n
\ A);
4
bd A = (cl A) cl (R
n
\ A);
5
(int A) (bd A) = cl A;
6
(int A) (bd A) (ext A) = R

n
;
7
(int A) (bd A) = ;
8
(int A) (ext A) = ;
9
(ext A) (bd A) = ;
10
cl A = A A
.
,
imi A, B R
n
au loc urmatoarele
incluziuni:
int (A\ B) (int A) \ (int B) s
,
i (cl A) \ (cl B) cl (A\ B).
Sa se dea exemple de mult
,
imi A, B R
n
pentru care incluziunile de mai
sus sunt stricte.
46 2 Topologie n R
n
17. Fiind date mult
,
imile A, B R
n
, sa se demonstreze ca:
a) Daca A B = R
n
, atunci
_
cl A
_
_
int B
_
= R
n
.
b) Daca A B = , atunci
_
cl A
_
_
int B
_
= .
,
imi A
1
, A
2
R
n
are loc egalitatea
cl(A
1
A
2
) = (cl A
1
) (cl A
2
).
Este adevarat ca pentru orice familie (A
i
)
iI
de submult
,
imi ale lui R
n
are loc egalitatea
cl
_
iI
A
i
_
=
iI
cl A
i
?
,
imi A
1
, A
2
R
n
are loc egalitatea
(A
1
A
2
)
= A
1
A
2
.
Este adevarat ca pentru orice familie (A
i
)
iI
de submult
,
imi ale lui R
n
are loc egalitatea
_
iI
A
i
_
iI
A
i
?
20. Fie (x
k
) s
,
i (y
k
) s
,
iruri convergente de puncte din R
n
s
,
i e x := lim
k
x
k
,
y := lim
k
y
k
.
a) Sa se demonstreze ca lim
k
d(x
k
, y
k
) = d(x, y).
b) Sa se deduca apoi ca lim
k
x
k
= x.
21. Sa se determine
lim
k
_
_
_
_
2 +
2 + +
2 +
3
. .
k radicali
,
k
j=1
b(j)
j(j + 1)
_
_
_
_
,
unde b(j) este numarul cifrelor 1 din reprezentarea binara a lui j (de
exemplu, b(6) = b(110
2
) = 2, b(8) = b(1000
2
) = 1).
2.5 Probleme 47
22. Fie f : R R o funct
,
ie aditiva, adica o funct
,
ie cu proprietatea
x, y R : f(x +y) = f(x) +f(y)
s
,
i e
gr(f) := { (x, f(x)) R
2
| x R}
gracul lui f. Sa se demonstreze ca:
a) Daca f este continua n cel put
,
in un punct, atunci f este continua pe
R.
b) Daca f este continua n cel put
,
in un punct (deci pe R), atunci f(x) =
cx oricare ar x R, unde c = f(1).
c) Daca f este discontinua pe R, atunci cl gr(f) = R
2
, adica gr(f) este
o submult
,
ime densa a lui R
2
.
23. Fie (x
k
) un s
,
ir convergent de puncte din R
n
s
,
i x := lim
k
x
k
. Sa se demon-
streze ca mult
,
imea A := {x} { x
k
| k = 1, 2, . . . } este compacta.
24. Fiind date mult
,
imile A, B R
n
, notam
A+B := { x R
n
| a A s
,
i b B : x = a +b }.
a) Sa se demonstreze ca daca una dintre mult
,
imile A s
,
i B este nchisa,
iar cealalta este compacta, atunci mult
,
imea A+B este nchisa.
b) Dat
,
i exemplu de mult
,
imi nchise A s
,
i B pentru care mult
,
imea A+B
nu este nchisa.
25. Fie A s
,
i B submult
,
imi nevide ale lui R
n
s
,
i e
d(A, B) := inf { d(x, y) | x A, y B}.
a) Sa se demonstreze ca daca A = {a} s
,
i B este nchisa, atunci exista
un b B as
,
a ncat d(A, B) = d(a, b).
b) Sa se demonstreze ca daca A este compacta s
,
i B este nchisa, atunci
exista a A s
,
i exista b B as
,
a ncat d(A, B) = d(a, b).
c) Aratat
,
i printr-un contraexemplu ca armat
,
ia de la b) nu ramane
adevaratan cazul cand A s
,
i B sunt ambelenchise dar niciuna compacta.
Berkeley 1978
48 2 Topologie n R
n
26. Fiind data mult
,
imea A R
n
s
,
i numarul real r > 0, notam
B := { x R
n
| a A : x a = r }.
a) Sa se reprezinte grac mult
,
imea B n cazul n care r = 1, iar A R
2
este cercul cu centrul n (0, 0) s
,
i de raza 2, respectiv segmentul care
unes
,
te punctele (0, 0) s
,
i (1, 1).
b) Sa se demonstreze ca daca A este nchisa, atunci s
,
i B este nchisa.
Berkeley 1989
27. (lema numarului Lebesgue) Fiind data o mult
,
ime marginita A R
n
,
numarul real, denit prin
sup { d(x, y) | x, y A},
se numes
,
te diametrul mult
,
imii A. Sa se demonstreze ca daca A este
compacta, iar (G
i
)
iI
este o acoperire deschisa a lui A, atunci exista un
numar real > 0 cu urmatoarea proprietate: pentru orice submult
,
ime
B a lui A, avand diametrul cel mult , exista un i I astfel ca B G
i
.
(Orice numar cu aceasta proprietate se numes
,
te numar Lebesgue al
acoperirii (G
i
)
iI
.)
Berkeley 1986, 1994, 1996
2.6 Limite ale funct
,
vectoriala
2.6.1 Denit
,
ie. O funct
,
ie f : A R
m
, unde A este o submult
,
ime nevida a
lui R, se numes
,
te funct
,
ie vectoriala de variabila reala.
O funct
,
ie f : A R, unde A este o submult
,
ime nevida a lui R
n
, se numes
,
te
funct
,
ie reala de variabila vectoriala.
O funct
,
ie f : A R
m
, unde A este o submult
,
ime nevida a lui R
n
, se
numes
,
te funct
,
ie vectoriala de variabila vectoriala.
Fie A o submult
,
ime nevida a lui R
n
s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie vectoriala. Fie
apoi f
1
, . . . , f
m
: A R funct
,
iile reale denite n felul urmator: daca x A
s
,
i f(x) = (y
1
, . . . , y
m
) R
m
, atunci f
i
(x) := y
i
oricare ar i {1, . . . , m}.
Funct
,
iile f
1
, . . . , f
m
se numesc componentele scalare ale lui f. Se vede us
,
or ca
f(x) = (f
1
(x), . . . , f
m
(x)) pentru orice x A.
In continuare vom folosi notat
,
ia f = (f
1
, . . . , f
m
) : A R
m
atunci cand dorim
sa punem n evident
,
a componentele scalare ale lui f.
2.6 Limite ale funct iilor vectoriale de variabila vectoriala 49
2.6.2 Denit
,
ie (limita unei funct
,
ii ntr-un punct). Fie A R
n
, a A
,
f : A R
m
o funct
,
ie s
,
i b R
m
. Se spune ca b este o limita a lui f n punctul
a (sau ca f are limita b n punctul a) daca
> 0 > 0 a.. x A\ {a} cu x a < : f(x) b < .
Se vede imediat ca f are cel mult o limita n a. Faptul ca b este limita lui f
n punctul a se va nota prin lim
xa
f(x) = b.
,
iala a limitei). Fie A o submult
,
ime a
lui R
n
, a A
, f : A R
m
o funct
,
ie s
,
i b R
m
. Atunci lim
xa
f(x) = b daca s
,
i
numai daca pentru orice s
,
ir (x
k
) de puncte din A \ {a}, care converge catre
a, avem lim
k
f(x
k
) = b.
Demonstrat
,
ie. Necesitatea. Presupunem ca lim
xa
f(x) = b. Fie (x
k
) un
s
,
ir oarecare de puncte din A \ {a}, astfel ca (x
k
) a. Pentru a dovedi ca
(f(x
k
)) b, e > 0 arbitrar ales. Exista atunci un > 0 n as
,
a fel ncat
pentru orice x A\{a}, cu xa < , sa avemf(x)b < . Cum (x
k
) a,
exista un k
0
N astfel ncat pentru orice k k
0
sa avem x
k
a < . Drept
urmare, avem f(x
k
) b < oricare ar k k
0
. Deci (f(x
k
)) b.
Sucient
,
a. Presupunand ca b nu este limita lui f n punctul a, rezulta ca
exista un > 0 cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista cel put
,
in un punct
x A \ {a} astfel ca x a < s
,
i f(x) b . In particular, pentru
= 1/k, rezulta ca pentru ecare k N exista un punct x
k
A \ {a} n as
,
a
fel ncat x
k
a < 1/k s
,
i f(x
k
) b . Atunci (x
k
) este un s
,
ir de puncte
din A \ {a} s
,
i cum lim
k
x
k
a = 0, avem (x
k
) a. Conform ipotezei
noastre, trebuie sa avem lim
k
f(x
k
) = b, deci lim
k
f(x
k
) b = 0. Dar
aceasta egalitate este n contradict
,
ie cu faptul ca f(x
k
) b pentru orice
k N. Contradict
,
ia obt
,
inuta arata ca lim
xa
f(x) = b.
2.6.4 Teorema. Fie A R
n
, a A
, b, c R
m
, R s
,
i e f, g : A R
m
funct
,
ii cu proprietatea lim
xa
f(x) = b, lim
xa
g(x) = c. Atunci
lim
xa
_
f(x) +g(x)
_
= b +c s
,
i lim
xa
f(x) = b.
Demonstrat
,
,
i 2.6.3.
n
, a A
, e b R, c R
m
si e funct
,
iile
f : A R, g : A R
m
cu proprietatea lim
xa
f(x) = b s
,
i lim
xa
g(x) = c. Atunci
lim
xa
f(x)g(x) = bc.
50 2 Topologie n R
n
Demonstrat
,
,
i 2.6.3.
2.6.6 Observat
,
ie. In general,
lim
xa
g(x) = b
lim
yb
f(y) = c
_
_
lim
xa
(f g)(x) = c.
Contraexemplu: e f, g : R R funct
,
iile denite prin
g(x) :=
_
1 daca x = 0
2 daca x = 0
s
,
i f(y) :=
_
2 daca y = 1
3 daca y = 1.
Atunci
(f g)(x) = f(g(x)) =
_
3 daca x = 0
2 daca x = 0.
Avem lim
x0
g(x) = 1, lim
y1
f(y) = 2, dar lim
x0
(f g)(x) = 3 = 2.
n
, B R
m
, a A
, b B
, c R
p
s
,
i e
g : A B s
,
i f : B R
p
funct
,
ii care ndeplinesc urmatoarele condit
,
ii:
(i) lim
xa
g(x) = b s
,
i lim
yb
f(y) = c;
(ii) exista r > 0 astfel ncat pentru orice x A \ {a} cu x a < r sa
avem g(x) = b.
Atunci lim
xa
(f g)(x) = c.
Demonstrat
,
ie. Fie (x
k
) un s
,
ir arbitrar de puncte din A\ {a}, cu proprietatea
ca (x
k
) a. Notam y
k
:= g(x
k
) (k N). Atunci teorema 2.6.3 garanteaza ca
(y
k
) b. Cum (x
k
) converge catre a, exista un k
0
N astfel ca x
k
a < r
oricare ar k k
0
. Prin urmare, avem y
k
= g(x
k
) = b oricare ar k k
0
.
As
,
adar, (y
k
)
kk
0
este un s
,
ir din B \ {b}, care converge catre b. Aplicand
din nou teorema 2.6.3, deducem ca lim
k
f(y
k
) = c, adica lim
k
(f g)(x
k
) = c.
Intrucat s
,
irul (x
k
) a fost arbitrar, din partea de sucient
,
a a teoremei 2.6.3
rezulta ca lim
xa
(f g)(x) = c.
n
, a A
, f : A R
m
o funct
,
ie s
,
i b R
m
.
Atunci lim
xa
f(x) = b daca s
,
i numai daca lim
xa
f(x) b = 0.
Demonstrat
,
ie. Imediata (se aplica denit
,
ia 2.6.2 funct
,
iilor f s
,
i g : A R,
g(x) := f(x) b).
2.7 Continuitatea funct iilor vectoriale de variabila vectoriala 51
n
, a A
, f = (f
1
, . . . , f
m
) : A R
m
o funct
,
ie s
,
i
e b := (b
1
, . . . , b
m
) R
m
. Atunci
lim
xa
f(x) = b i {1, . . . , m} : lim
xa
f
i
(x) = b
i
.
Demonstrat
,
ie. Se aplica teoremele 2.6.3 s
,
i 2.3.4.
2.7 Continuitatea funct
,
vectoriala
2.7.1 Denit
,
ie. Fie A R
n
s
,
i e a A. O funct
,
ie f : A R
m
se numes
,
te
continua n punctul a daca
> 0 > 0 a.. x A cu x a < : f(x) f(a) < .
2.7.2 Observat
,
ie. O funct
,
ie f : A R
m
este continua n toate punctele
izolate ale lui A. In adevar, e a un punct izolat al lui A s
,
i e > 0. Exista
o vecinatate V a lui a astfel ca V A = {a}. Alegem > 0 n as
,
a fel ncat
B(a, ) V . Atunci B(a, )A = {a}, deci singurul punct x A care satisface
x a < este x = a. Evident, pentru x = a inegalitatea f(x) f(a) <
are loc. In consecint
,
a, f este continua n a.
,
iala a continuitat ii). Fie A R
n
s
,
i
e a A. O funct
,
ie f : A R
m
este continua n punctul a daca s
,
i nu-
mai daca pentru orice s
,
ir (x
k
) de puncte din A, care converge catre a, avem
lim
k
f(x
k
) = f(a).
Demonstrat
,
ie. Este asemanatoare cu demonstrat
,
ia teoremei 2.6.3.
2.7.4 Teorema (continuitate vs. limita). Fie A R
n
s
,
i e a A A
. O
funct
,
ie f : A R
m
este continua n a daca s
,
i numai daca lim
xa
f(x) = f(a).
Demonstrat
,
ie. Necesitatea. Rezulta din teoremele 2.6.3 s
,
i 2.7.3.
Sucient
,
a. Fie > 0 arbitrar. Cum lim
xa
f(x) = f(a), exista un > 0
astfel ncat pentru orice x A\{a} cu xa < sa avem f(x) f(a) < .
Dar aceasta inegalitate este evident adevarata s
,
i pentru x = a. In consecint
,
a,
pentru orice x A cu xa < avem f(x) f(a) < . Aceasta nseamna
ca f este continua n a.
n
, a A, f, g : A R
m
funct
,
ii continue n a s
,
i
e R. Atunci funct
,
iile f s
,
i f +g sunt continue n a.
52 2 Topologie n R
n
Demonstrat
,
,
i 2.3.3.
n
, a A, s
,
i e f : A R, g : A R
m
funct
,
ii
continue n a. Atunci s
,
i funct ia fg este continua n a.
Demonstrat
,
,
i 2.3.3.
n
, a A, B R
m
, g : A B o funct ie continua
n a s
,
i f : B R
p
o funct
,
ie continua n punctul g(a). Atunci funct
,
ia f g
este continua n a.
Demonstrat
,
ie. Fie (x
k
) un s
,
ir oarecare de puncte din A, care converge catre
a. Cum g este continua n a, n baza teoremei 2.7.3 avem (g(x
k
)) g(a) =: b.
Deoarece f este continua n b, tot n baza teoremei 2.7.3 deducem ca
lim
k
f(g(x
k
)) = f(b) lim
k
(f g)(x
k
)) = (f g)(a).
Intrucat s
,
irul (x
k
) a fost arbitrar, partea de sucient a a teoremei 2.7.3 asigura
ca f g este continua n a.
n
, a A s
,
i f = (f
1
, . . . , f
m
) : A R
m
o funct
,
ie.
Atunci f este continu a n punctul a daca s
,
i numai daca f
i
este continua n a
pentru ecare i {1, . . . , m}.
Demonstrat
,
,
i 2.3.4.
2.7.9 Teorema. Daca A R
n
este o mult
,
ime compacta, iar f : A R
m
este o funct
,
ie continua, atunci mult
,
imea f(A) este compacta.
Demonstrat
,
ie. Fie (y
k
) un s
,
ir arbitrar de puncte din f(A). Pentru ecare
k N exista un x
k
A astfel ca y
k
= f(x
k
). Intrucat A este compacta,
conform implicat
,
iei 1
din teorema 2.4.4, s

,
irul (x
k
) poseda un subsir (x
k
j
)
convergent catre un punct x A. Continuitatea lui f n a s
,
i teorema 2.7.3
implica lim
j
f(x
k
j
) = f(x), adica lim
j
y
k
j
= f(x). As
,
adar, sirul (y
k
) poseda
subs
,
irul (y
k
j
), convergent catre f(x) f(A). In baza implicat iei 3
din
teorema 2.4.4, deducem ca mult
,
imea f(A) este compacta.
2.7.10 Teorema (K. Weierstrass). Daca A R
n
este o mult
,
ime compacta
nevida, iar f : A R este o funct
,
ie continua pe A, atunci f este marginita
s
,
i s
,
i atinge marginile.
2.8 Probleme 53
Demonstrat
,
ie. Conform teoremei 2.7.9, f(A) este o submult ime compacta a
lui R. In baza implicat
,
iei 1
din teorema 2.4.4, rezulta ca:

f(A) este marginita, deci f este marginita;
f(A) este nchisa, deci f(A) s
,
i cont ine atat marginea inferioara cat s
,
i
marginea superioara. Cu alte cuvinte, f s
,
i atinge marginile.
2.8 Probleme
1. Dat
,
i exemplu de funct
,
ii f, g : R R, care ndeplinesc urmatoarele
condit
,
ii:
(i) lim
x0
g(x) = 1;
(ii) lim
y1
f(y) = 2;
(iii) lim
x0
(f g)(x) = 2.
2. Sa se calculeze urmatoarele limite:
1) lim
(x,y)(0,0)
_
x
2
+y
2
_
sin
1
xy
;
2) lim
(x,y)(0,2)
sin(xy)
x
;
3) lim
(x,y)(0,0)
x
2
y
2
x
2
+y
2
;
4) lim
(x,y)(0,0)
x
3
+y
3
x
2
+y
2
;
5) lim
(x,y)(0,0)
x
3
+y
3
xy
;
6) lim
(x,y)(0,0)
1 cos
_
x
3
+y
3
_
x
2
+y
2
;
7) lim
(x,y)(0,0)
x
2
+y
2
1 +x
2
+y
2
1
;
8) lim
(x,y)(0,0)
1 +x
2
y
2
1
x
2
+y
2
;
9) lim
(x,y)(0,0)
1 cos
_
x
2
+y
2
_
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
;
54 2 Topologie n R
n
10) lim
(x,y)(0,0)
e
1
x
2
+y
2
x
4
+y
4
;
11) lim
(x,y)(0,0)
_
1 +x
2
y
2
_
1
x
2
+y
2
;
12) lim
(x,y)(0,0)
xy sin xsin y
xy(x
2
+y
2
)
;
13) lim
(x
1
,...,x
n
)0
n
x
1
x
n
x
2
1
+ +x
2
n
, n N;
14) lim
(x
1
,...,x
n
)0
n
x
p
1
+ +x
p
n
x
1
x
n
, n, p N;
15) lim
(x
1
,...,x
n
)0
n
x
1
x
n
sin x
1
sin x
n
x
1
x
n
(x
2
1
+ +x
2
n
)
.
3. Fie A o submult
,
ime compacta a lui R
n
, fara puncte izolate, iar f : A R
o funct
,
ie avand limita nita n ecare punct al lui A. Sa se demonstreze
ca f este marginita.
4. Fie A = [0, 1) [0, 1) s
,
i f : A R funct
,
ia denita prin
f(x, y) =
1
2
m
n
2
x
m
y
n
,
unde sumarea se face pentru toate perechile de numere naturale (m, n)
care satisfac inegalitat
,
ile indicate. Sa se determine
lim
(x,y)(1,1)
(1 xy
2
)(1 x
2
y)f(x, y).
5. Sa se demonstreze ca pentru orice numar natural n 2 exista o funct
,
ie
f : R
n
R cu proprietatea ca toate cele n! limite iterate
lim
x
(1)
0
lim
x
(2)
0
lim
x
(n)
0
f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) S
n
exista s
,
i sunt distincte doua cate doua.
Olimpiada student
,
easca, U.R.S.S.
6. Fie B o submult
,
ime nchisa a lui R
n
s
,
i f
1
, . . . , f
p
, g
1
, . . . , g
q
: B R
funct
,
ii continue pe B. Sa se demonstreze ca mult
,
imea
A = { x B | f
i
(x) = 0, i = 1, . . . , p, g
j
(x) 0, j = 1, . . . , q }
este nchisa.
2.8 Probleme 55
7. Fie f : R
n
R
m
o funct ie continua pe R
n
si e B o submult ime nchisa
a lui R
m
. Sa se demonstreze ca mult imea
f
1
(B) := {x R
n
| f(x) B}
este nchisa n R
n
.
8. Sa se demonstreze ca norma euclidiana este o funct
,
ie continua de la R
n
n [0, ).
9. Conform teoremei lui Weierstrass, daca A R
n
este o mult
,
ime com-
pacta, atunci orice funct
,
ie continua f : A R este marginita (s
,
i chiar
s
,
i atinge marginile). Demonstrat
,
i reciproca: daca A este o submult
,
ime a
lui R
n
cu proprietatea ca orice funct
,
ie continua f : A R este marginita,
atunci A este compacta.
Berkeley 1987
10. Fie A o submult
,
ime compacta nevida a lui R
n
s
,
i f : A A o funct
,
ie cu
proprietatea
x, y A cu x = y : f(x) f(y) < x y.
Sa se demonstreze ca f are un unic punct x n A.
11. Fie f : B(0
n
, 1) B(0
n
, 1) o funct
,
ie continua cu proprietatea
x B(0
n
, 1) \ {0
n
} : f(x) < x.
Fiind dat un punct oarecare x
0
B(0
n
, 1), se construies
,
te recursiv s
,
irul
(x
k
) punand x
k
:= f (x
k1
). Sa se demonstreze ca lim
k
x
k
= 0
n
.
Berkeley 1991
56 2 Topologie n R
n
Capitolul 3
Calcul diferent
,
ial n R
n
3.1 Spat
,
,
iilor liniare
3.1.1 Denit
,
ie (aplicat
,
ii liniare). O aplicat
,
ie : R
n
R
m
se numes
,
te
liniara daca
, R, x, y R
n
: (x +y) = (x) +(y).
Notam
L(R
n
, R
m
) := { : R
n
R
m
| este aplicat
,
ie liniara }.
Se constata imediat ca, daca L(R
n
, R
m
), atunci (0
n
) = 0
m
s
,
i
x R
n
: (x) = (x).
De asemenea, se arata us
,
or (prin induct
,
ie) ca pentru orice k N, orice scalari
1
, . . . ,
k
R s
,
i orice puncte x
1
, . . . , x
k
R
n
are loc egalitatea
(
1
x
1
+ +
k
x
k
) =
1
(x
1
) + +
k
(x
k
).
3.1.2 Teorema (forma generala a aplicat
,
iilor liniare de la R
n
n R
m
). O
aplicat
,
ie : R
n
R
m
este liniara daca s
,
i numai daca exista n puncte
v
1
, . . . , v
n
R
m
n as
,
a fel ncat
(x) = x
1
v
1
+ +x
n
v
n
oricare ar x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
.
Demonstrat
,
ie. Necesitatea. Notam v
1
:= (e
1
), . . . , v
n
:= (e
n
), {e
1
, . . . , e
n
}
ind baza canonica a spat
,
iului R
n
. Atunci v
1
, . . . , v
n
R
m
si pentru orice
x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
avem
(x) = (x
1
e
1
+ +x
n
e
n
) = x
1
(e
1
) + +x
n
(e
n
)
= x
1
v
1
+ +x
n
v
n
.
57
58 3 Calcul diferent
,
ial n R
n
Sucient
,
a. Fie , R s
,
i x = (x
1
, . . . , x
n
), y = (y
1
, . . . , y
n
) puncte din
R
n
. Atunci x +y = (x
1
+y
1
, . . . , x
n
+y
n
), deci
(x +y) = (x
1
+y
1
)v
1
+ + (x
n
+y
n
)v
n
= (x
1
v
1
+ +x
n
v
n
) +(y
1
v
1
+ +y
n
v
n
)
= (x) +(y).
Prin urmare, este liniara.
3.1.3 Consecint
,
a (forma generala a aplicat
,
iilor liniare de la R
n
n R). O
aplicat
,
ie : R
n
R este liniara daca s
,
i numai daca exista un punct v R
n
as
,
a ncat
(x) = x, v oricare ar x R
n
.
Demonstrat
,
ie. Necesitatea. Adnit
,
and ca este liniara, n baza part
,
ii de nece-
sitate a teoremei 3.1.2 rezulta ca exista v
1
, . . . , v
n
R astfel ncat
(x) = x
1
v
1
+ +x
n
v
n
oricare ar x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
.
Notand v := (v
1
, . . . , v
n
), avem v R
n
s
,
i (x) = x, v oricare ar x R
n
.
Sucient
,
a. Este evidenta.
3.1.4 Denit
,
ie (matricea unei aplicat
,
ii liniare). Fie = (
1
, . . . ,
m
)
L(R
n
, R
m
). Atunci (e
1
), . . . , (e
n
) sunt puncte ale lui R
m
. Fie
(e
1
) := (v
11
, v
12
, . . . , v
1m
), v
1i
=
i
(e
1
), i = 1, . . . , m,
(e
2
) := (v
21
, v
22
, . . . , v
2m
), v
2i
=
i
(e
2
), i = 1, . . . , m,
.
.
.
(e
n
) := (v
n1
, v
n2
, . . . , v
nm
), v
ni
=
i
(e
n
), i = 1, . . . , m.
Construim matricea
[] := (
i
(e
j
))
i=1,m,j=1,n
=
_
_
_
_
_
v
11
v
21
. . . v
n1
v
12
v
22
. . . v
n2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
v
1m
v
2m
. . . v
nm
_
_
_
_
_
R
mn
.
Ea se numes
,
te matricea aplicat
,
iei liniare . Se observa ca pe prima coloana
n [] se aa vectorul (e
1
), pe coloana a doua se aa vectorul (e
2
), . . ., pe
3.1 Spat
,
,
iilor liniare 59
coloana n se aa vectorul (e
n
). Pentru orice punct x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
are loc egalitatea
(1)
_
_
_
1
(x)
.
.
.
m
(x)
_
_
_
= []
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
.
3.1.5 Observat
,
ie. Atunci cand intervine n egalitat
,
i matriciale, un punct
(x
1
, . . . , x
n
) R
n
va identicat cu matricea coloana
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
R
n1
. Ast-
fel, putem scrie
x, y =
_
x
1
x
2
. . . x
n
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
.
.
.
y
n
_
_
_
_
_
= x
T
y.
In particular, x
2
= x, x = x
T
x. De asemenea, cu convent
,
ia de mai sus,
egalitatea (1) poate rescrisa matricial sub forma
(x) = [] x.
3.1.6 Teorema. Daca a, b R, iar , L(R
n
, R
m
), atunci a + b
L(R
n
, R
m
) s
,
i are loc egalitatea [a +b] = a[] +b[].
Demonstrat
,
ie. Imediata.
Din teorema 3.1.6 rezulta ca mult
,
imea L(R
n
, R
m
), nzestrata cu operat
,
iile
de adunare a funct
,
iilor s
,
i respectiv de nmult
,
ire a unei funct
,
ii cu un scalar
real, este un spat
,
iu liniar real. In acest spat
,
iu liniar, originea este funct
,
ia
x R
n
0
m
R
m
, iar opusa unei aplicat
,
ii L(R
n
, R
m
) este aplicat
,
ia
x R
n
(x) R
m
. De asemenea, funct
,
ia
L(R
n
, R
m
) [] R
mn
este un izomorsm ntre spat
,
iile liniare reale L(R
n
, R
m
) s
,
i R
mn
.
3.1.7 Teorema. Daca L(R
n
, R
m
) s
,
i L(R
m
, R
p
) atunci
L(R
n
, R
p
) s
,
i are loc egalitatea [ ] = [] [].
Demonstrat
,
ie. Imediata.
,
ial n R
n
3.1.8 Teorema. Aplicat
,
ia = (
1
, . . . ,
m
) : R
n
R
m
este liniara daca s
,
i
numai daca toate aplicat
,
iile
1
, . . . ,
m
: R
n
R sunt liniare.
Demonstrat
,
ie. Imediata.
3.1.9 Teorema. Orice aplicat
,
ie liniara : R
n
R
m
este o funct ie Lipschitz.
Demonstrat
,
ie. Fie x = (x
1
, . . . , x
n
) un punct arbitrar din R
n
. Avem
(x) = (x
1
e
1
+ +x
n
e
n
) = x
1
(e
1
) + +x
n
(e
n
),
deci
(x) |x
1
| (e
1
) + +|x
n
| (e
n
)
x (e
1
) + +x (e
n
).
Notand := (e
1
) + + (e
n
), deducem ca (x) x oricare ar
x R
n
. Pentru orice x, x
R
n
avem atunci
(x) (x
) = (x x
) x x
,
deci este o funct
,
ie Lipschitz.
3.1.10 Denit
,
ie (norma unei aplicat
,
ii liniare). Din teorema 3.1.9 rezulta ca
orice aplicat ie L(R
n
, R
m
) este continua pe R
n
. Notam
S
n1
:= {(x
1
, . . . , x
n
) R
n
| x
2
1
+ +x
2
n
= 1},
sfera cu centrul n origine s
,
i de raza 1 din R
n
. Fiind marginita s
,
i nchisa,
S
n1
este o submult
,
ime compacta a lui R
n
, conform teoremei 2.4.4. Deoarece
funct
,
ia x R
n
(x) [0, ) este continua, n baza teoremei lui
Weierstrass putem introduce numarul real
:= max
xS
n1
(x).
Acesta se numes
,
te norma aplicat
,
iei liniare .
n
, R
m
) s
,
i L(R
m
, R
p
) atunci urmatoarele
armat
,
ii sunt adevarate:
1
(x) x oricare ar x R
n
.
2
.
3.1 Spat
,
,
iilor liniare 61
Demonstrat
,
ie. 1
Fie x R
n
. Daca x = 0
n
, atunci inegalitatea din enunt
,
are
loc cu egalitate. Presupunand x = 0
n
, notam y :=
1
x
x. Atunci y S
n1
,
deci
(y) =
_
_
_
_
_
1
x
x
__
_
_
_
=
1
x
(x).
In consecint
,
a, avem (x) x.
2
Conform teoremei 3.1.7, avem L(R

n
, R
p
). Fie x
0
S
n1
un
punct cu proprietatea ( )(x
0
) = . Folosind inegalitatea de la 1
pentru n locul lui s

,
i (x
0
) n locul lui x, avem
= ((x
0
)) (x
0
) .
3.1.12 Teorema. Funct
,
ia : L(R
n
, R
m
) [0, ) este o norma pe spat
,
iul
liniar real L(R
n
, R
m
).
Demonstrat
,
ie. Trebuie sa aratam ca funct
,
ia ndeplines
,
te urmatoarele
condit
,
ii:
(N1) = 0 = 0;
(N2) R L(R
n
, R
m
) : = ||;
(N3) , L(R
n
, R
m
) : + +.
(N1) Conform teoremei 3.1.11 avem
= 0 x R
n
: (x) = 0
m
= 0.
(N2) Fie x
0
S
n1
as
,
a ncat = (x
0
) Avem
x S
n1
: ()(x) = (x) = ||(x) ||,
()(x
0
) = ||(x
0
) = ||,
deci || = max
xS
n1
()(x) = .
(N3) Fie x
0
S
n1
astfel ca ( +)(x
0
) = +. Avem atunci
+ = (x
0
) +(x
0
) (x
0
) +(x
0
) +.
,
ial n R
n
n
, R
n
), atunci urmatoarele armat
,
ii sunt
echivalente:
1
este bijectiv a.
2
este injectiv a.
3
este surjectiv a.
4
det[] = 0.
Demonstrat
,
ie. Se s
,
tie de la cursul de Algebra liniara.
3.1.14 Teorema. Daca : R
n
R
n
este o aplicat
,
ie liniara bijectiva, atunci
1
L(R
n
, R
n
) s
,
i are loc egalitatea [
1
] = []
1
.
Demonstrat
,
ie. Imediata.
3.2 Probleme
1. Fie : R
2
R
2
aplicat
,
ia liniara avand matricea [] =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
.
Sa se determine .
2. Fie a
1
, . . . , a
n
R s
,
i : R
n
R aplicat
,
ia liniara denita prin
(x
1
, . . . , x
n
) := a
1
x
1
+ +a
n
x
n
.
Sa se demonstreze ca =
a
2
1
+ +a
2
n
.
3. Fie a
1
, . . . , a
n
R s
,
i : R
n
R
n
aplicat
,
ia liniara avand matricea
[] =
_
_
_
_
_
a
1
0 0 0
0 a
2
0 0
.
.
.
0 0 0 a
n
_
_
_
_
_
.
Sa se determine .
4. Fie : R
n
R
m
o aplicat
,
ie liniara avand matricea [] = (a
ij
) R
mn
.
Sa se demonstreze ca are loc inegalitatea
m
i=1
n
j=1
a
2
ij
n

_
m
i=1
n
j=1
a
2
ij
.
3.3 Derivata unei funct ii vectoriale de variabila reala 63
5. Fie : R
n
R
m
o aplicat
,
ie liniara avand matricea [] R
mn
. Sa se
demonstreze ca =
, unde
este cea mai mare valoare proprie

a matricei simetrice []
T
[].
6. Sa se demonstreze ca pentru orice a, b, c R
n
are loc inegalitatea
_
ab, c
_
2
+
_
ba, c
_
2
a b c
2
_
a b +|a, b|
_
.
SEEMOUS 2011
3.3 Derivata unei funct
,
reala
3.3.1 Denit
,
ie. Fie A R, a AA
s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie. Daca exista
un element R
m
as
,
a ncat
lim
xa
1
x a
_
f(x) f(a)
= ,
atunci se spune ca f este derivabila n punctul a, iar se numes
,
te derivata
funct
,
iei f n a s
,
i se noteaza cu f
(a) sau cu
df
dx
(a).
3.3.2 Teorema. Fie A R, a A A
s
,
i f = (f
1
, . . . , f
m
) : A R
m
o
funct
,
ie. Atunci urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1
Daca f este derivabila n punctul a, atunci f

1
, . . . , f
m
sunt derivabile
n a s
,
(1) f
(a) = (f
1
(a), . . . , f
m
(a)).
2
Daca f
1
, . . . , f
m
sunt derivabile n punctul a, atunci f este derivabila
n a s
,
i are loc egalitatea (1).
Demonstrat
,
ie. Avem f(x) = (f
1
(x), . . . , f
m
(x)) pentru orice x A, deci
1
x a
_
f(x) f(a)
=
_
f
1
(x) f
1
(a)
x a
, . . . ,
f
m
(x) f
m
(a)
x a
_
pentru orice x A\{a}. T
,
inand seama de aceasta egalitate, cele doua armat
,
ii
sunt consecint
,
e imediate ale teoremei 2.6.9.
,
ial n R
n
Proprietat
,
ile privind operat
,
ii cu funct
,
ii reale de variabila reala derivabile
se transpun imediat la cadrul funct
,
iilor vectoriale de variabila reala derivabile.
Teorema de medie nu ramane nsa adevarata sub forma unei egalitat
,
i n cazul
funct
,
iilor vectoriale de variabila reala.
Contraexemplu: e f : [0, 2] R
2
, f(x) := (cos x, sin x). Se constata
imediat ca nu exista niciun c (0, 2) astfel ca f(2) f(0) = 2f
(c).
3.3.3 Teorema (teorema de medie pentru funct
,
reala). Fie f : [a, b] R
m
o funct
,
ie continua pe [a, b] s
,
i derivabila pe (a, b).
Atunci exista un punct c (a, b) asa nc at
f(b) f(a) (b a)f
(c).
Demonstrat
,
ie. Daca f(a) = f(b), atunci c poate ales arbitrar n (a, b). Pre-
supunem n continuare ca f(a) = f(b). Consideram vectorul
v :=
1
f(b) f(a)
_
f(b) f(a)
R
m
s
,
i cu ajutorul sau denim funct
,
ia g : [a, b] R prin g(x) := v, f(x). Daca
v
1
, . . . , v
m
sunt coordonatele lui v, iar f
1
, . . . , f
m
sunt componentele scalare
ale lui f, atunci
g(x) = v
1
f
1
(x) + +v
m
f
m
(x) oricare ar x [a, b].
Deoarece f este continua pe [a, b], toate funct
,
iile f
1
, . . . , f
m
sunt continue pe
[a, b] conform teoremei 2.7.8, deci g este continua pe [a, b]. Pe de alta parte,
deoarece f este derivabila pe (a, b), toate funct
,
iile f
1
, . . . , f
m
sunt derivabile pe
(a, b) conform teoremei 3.3.2, deci g este derivabila pe (a, b). In plus, pentru
orice x (a, b) avem
g
(x) = v
1
f
1
(x) + +v
m
f
m
(x) = v, f
(x).
Aplicand lui g teorema de medie pentru funct
,
ii reale de variabila reala (teo-
rema lui Lagrange), deducem existent
,
a unui punct c (a, b) astfel ncat
g(b) g(a) = (b a)g
(c),
adica
v, f(b) f(a) = (b a)v, f
(c).
Conform inegalitat
,
ii lui CauchyBuniakovskiSchwarz, avem
v, f(b) f(a) (b a)v f
(c).
Dar v = 1, iar v, f(b) f(a) = f(b) f(a). In concluzie, punctul c
satisface inegalitatea f(b) f(a) (b a)f
(c).
3.4 Diferent
,
,
3.4 Diferent
,
,
ii vectoriale de
variabila vectoriala
3.4.1 Lema. Fie A R
n
, a int A s
,
i e f : A R
m
o funct
,
ie. Daca
1
,
2
L(R
n
, R
m
) sunt aplicat
,
ii liniare cu proprietatea
(1) lim
xa
1
x a
_
f(x) f(a)
i
(x a)
= 0
m
, i = 1, 2,
atunci
1
=
2
.
Demonstrat
,
ie. Fixam un punct oarecare v R
n
s
,
i dovedim ca
1
(v) =
2
(v).
Aceasta egalitate ind evident adevarata pentru v = 0
n
, presupunemn contin-
uare ca v = 0
n
. Fie r > 0 astfel ca B(a, r) A. Intrucat a+tva = |t|v,
notand := r/v, avem a + tv B(a, r) pentru orice t (, ). Denind
h : (, ) B(a, r) prin h(t) := a +tv, avem
(2) lim
t0
h(t) = a s
,
i h(t) = a oricare ar t (, ) \ {0}.
Pe de alta parte, pentru orice x A\ {a} avem
1
x a
_
1
(x a)
2
(x a)
(3)
=
1
x a
_
f(x) f(a)
2
(x a)
1
x a
_
f(x) f(a)
1
(x a)
.
Denind g : A \ {a} R
m
prin g(x) :=
1
x a
_
1
(x a)
2
(x a)
, din
(1) s
,
i (3) rezulta ca
(4) lim
xa
g(x) = 0
m
.
Din (2) s
,
i (4), n baza teoremei 2.6.7, deducem ca lim
t0
(g h)(t) = 0
m
, deci
(5) lim
t0
(g h)(t) = 0
m
.
Dar, pentru orice t (0, ) avem
(g h)(t) =
1
a +tv a
_
1
(a +tv a)
2
(a +tv a)
(6)
=
1
tv
t
_
1
(v)
2
(v)
=
1
v
_
1
(v)
2
(v)
.
Din (5) s
,
i (6) rezulta acum ca
1
(v) =
2
(v).
,
ial n R
n
3.4.2 Denit
,
ie (diferent
,
iala unei funct
,
ii vectoriale de variabila vectoriala).
Fie A R
n
, a int A s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie. Daca exista o aplicat
,
ie liniara
: R
n
R
m
n as
,
a fel ncat
(7) lim
xa
1
x a
_
f(x) f(a) (x a)
= 0
m
,
atunci se spune ca funct
,
ia f este diferent
,
iabila (n sens Frechet) n punctul
a. Daca f este diferent
,
iabila n punctul a, atunci lema 3.4.1 arata ca exista
o singura aplicat
,
ie liniara : R
n
R
m
care satisface (7). Aceasta unica
aplicat
,
ie liniara se numeste diferent
,
iala (Frechet) a lui f n punctul a s
,
i va
notata cu df(a).
As
,
adar, daca f este diferent
,
iabila n a, atunci
df(a) L(R
n
, R
m
) s
,
i x R
n
: df(a)(x) R
m
.
De asemenea, avem
(8) lim
xa
1
x a
_
f(x) f(a) df(a)(x a)
= 0
m
.
3.4.3 Propozit
,
ie. Fie A R
n
, a int A s
,
i f : A R
m
o funct ie. Atunci
urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1
Daca f este diferent

,
iabila n a, atunci exista o funct
,
ie : A R
m
, cu
,
i:
(9) lim
xa
(x) = 0
m
s
,
i
(10) f(x) = f(a) +df(a)(x a) +x a(x) oricare ar x A.
2
Daca exista o aplicat

,
ie liniara : R
n
R
m
s
,
i o funct
,
ie : A R
m
as
,
a ncat sa aiba loc (9) s
,
i
(11) f(x) = f(a) +(x a) +x a(x) oricare ar x A,
atunci f este diferent
,
iabila n a s
,
i df(a) = .
Demonstrat
,
ie. 1

,
iabila n punctul a, atunci are loc (8).
Fie : A R
m
funct
,
ia denita prin
(x) :=
1
x a
_
daca x = a,
(a) := 0
m
.
3.4 Diferent
,
,
Evident, satisface (9) s
,
i (10).
2
Din (11) rezulta ca

(x) =
1
x a
_
f(x) f(a) (x a)
pentru orice x A\{a}. T

,
inand seama de (9), deducem ca (7) are loc. Drept
urmare, f este diferent
,
iabila n punctul a si df(a) = .
3.4.4 Teorema (continuitatea funct
,
iilor diferent iabile). Daca A R
n
, a
int A s
,
i f : A R
m
este o funct
,
ie diferent iabil a n punctul a, atunci f este
continua n a.
Demonstrat
,
ie. Conform primei armat
,
ii din propozit
,
ia 3.4.3, exista o funct
,
ie
: A R
m
care satisface (9) s
,
i (10). Din (10) rezulta ca pentru orice x A
avem
f(x) f(a) df(a) x a +x a (x).
In consecint
,
a, avem lim
xa
f(x) f(a) = 0, deci lim
xa
f(x) = f(a), conform teo-
remei 2.6.8. Cum int A A A
, n baza teoremei 2.7.4 deducem ca f este

continua n a.
3.4.5 Teorema (legatura dintre derivata s
,
i diferent iala n cazul funct
,
iilor
vectoriale de variabila reala). Fie A R, a int A s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie.
Atunci urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1
Daca f este derivabila n punctul a, atunci f este diferent

,
iabila n a s
,
i
are loc egalitatea
(12) df(a)(x) = xf
(a) oricare ar x R.
2

,
iabila n punctul a, atunci f este derivabila n a s
,
i
are loc egalitatea (12).
Demonstrat
,
ie. 1
Presupunem ca f este derivabila n a. Fie : R R

m
funct
,
ia denita prin (x) := xf
(a) (x R). Evident, avem L(R, R

m
).
Deoarece
lim
xa
_
_
_
_
1
|x a|
_
f(x) f(a) (x a)
_
_
_
_
= lim
xa
_
_
_
_
1
|x a|
_
f(x) f(a) (x a)f
(a)
_
_
_
_
= lim
xa
_
_
_
_
x a
|x a|
_
1
x a
_
f(x) f(a)
_
f
(a)
__
_
_
_
= lim
xa
_
_
_
_
1
x a
_
f(x) f(a)
_
f
(a)
_
_
_
_
= 0,
,
ial n R
n
conform teoremei 2.6.8 rezulta ca
lim
xa
1
|x a|
_
f(x) f(a) (x a)
= 0
m
,
deci f este diferent
,
iabila n a s
,
i df(a) = . Cu alte cuvinte, (12) are loc.
2
Admitem acum ca f este diferent

,
iabila n a. Cum df(a) L(R, R
m
),
n baza teoremei 3.1.2 exista un v R
m
astfel ca df(a)(x) = xv oricare ar
x R. Avem
lim
xa
1
|x a|
_
= 0
m
,
deci
lim
xa
1
|x a|
_
_
f(x) f(a) (x a)v
_
_
= 0,
adica
lim
xa
_
_
_
_
1
x a
_
f(x) f(a)
_
v
_
_
_
_
= 0.
Aplicand teorema 2.6.8 rezulta ca
lim
xa
1
x a
_
f(x) f(a)
_
= v.
Prin urmare, f este derivabila n a s
,
i f
(a) = v. Aceasta egalitate probeaza

validitatea lui (12).
Teorema precedenta arata ca diferent
,
iabilitatea Frechet generalizeaza no-
t
,
iunea de derivabilitate, introdusa pentru funct
,
ii vectoriale de variabila reala.
n
, a int A s
,
i f = (f
1
, . . . , f
m
) : A R
m
o
funct
,
ie. Atunci urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1

,
iabila n punctul a, atunci f
1
, . . . , f
m
sunt diferen-
t
,
iabile n a s
,
(13) df(a) = (df
1
(a), . . . , df
m
(a)).
2
Daca f
1
, . . . , f
m
sunt diferent
,
iabile n punctul a, atunci f este diferen-
t
,
iabila n punctul a, s
,
,
ie 69
Demonstrat
,
ie. 1
Fie := df(a) L(R

n
, R
m
) s
,
i e
1
, . . . ,
m
componentele
scalare ale lui . Pentru orice x A\ {a} avem
1
x a
_
f(x) f(a) (x a)
(14)
=
_
f
1
(x) f
1
(a)
1
(x a)
x a
, . . . ,
f
m
(x) f
m
(a)
m
(x a)
x a
_
Intrucat are loc (7), din (14) deducem n baza teoremei 2.6.9 ca
(15) lim
xa
f
i
(x) f
i
(a)
i
(x a)
x a
= 0 oricare ar i {1, . . . , m}.
Drept urmare, toate funct
,
iile f
1
, . . . , f
m
sunt diferent iabile n a s
,
i df
i
(a) =
i
pentru ecare i {1, . . . , m}. Deci egalitatea (13) are loc.
2
Notand
i
:= df
i
(a), are loc (15). Notand apoi := (
1
, . . . ,
m
), avem
L(R
n
, R
m
). Pe de lata parte, din (14) s
,
i (15), n baza teoremei 2.6.9
rezulta ca (7) are loc, deci f este diferent
,
iabilan a s
,
i df(a) = . Aceasta
egalitate garanteaza validitatea lui (13).
,
ie a unei funct
,
ii vectoriale
de variabila vectoriala
3.5.1 Denit
,
ie. Fie A R
n
, a int A, f : A R
m
o funct
,
ie si v R
n
.
Daca exista un element R
m
as
,
a ncat
lim
t0
1
t
_
f(a +tv) f(a)
= ,
atunci se spune ca f este derivabila n punctul a dupa direct
,
ia v, iar se
numes
,
te derivata funct iei f n punctul a dupa direct
,
ia v s
,
i va notata cu
f
(a; v).
n
, a int A, f = (f
1
, . . . , f
m
) : A R
m
o funct
,
ie
s
,
i v R
n
. Atunci urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1
Daca f este derivabila n punctul a dupa direct

,
ia v, atunci f
1
, . . . , f
m
sunt derivabile n a dupa direct
,
ia v s
,
(1) f
(a; v) =
_
f
1
(a; v), . . . , f
m
(a; v)
_
.
2
Daca f
1
, . . . , f
m
sunt derivabile n punctul a dupa direct
,
ia v, atunci f
este derivabila n a dupa direct
,
ia v s
,
,
ial n R
n
Demonstrat
,
ie. Deoarece a int A, exista un > 0 astfel ncat pentru orice
t [, ] sa avem a +tv A. Oricare ar t [, ] \ {0} avem
1
t
_
f(a +tv) f(a)
=
_
1
t
_
f
1
(a +tv) f
1
(a)
, . . . ,
1
t
_
f
m
(a +tv) f
m
(a)
_
.
T
,
inand seama de aceasta egalitate, cele doua armat ii sunt consecint
,
e imediate
ale teoremei 2.6.9.
n
, a int A, iar f : A R
m
o funct ie diferent
,
ia-
bila n punctul a. Atunci f este derivabila n a dupa orice direct
,
ie v R
n
s
,
i
are loc egalitatea
v R
n
: f
(a; v) = df(a)(v).
Demonstrat
,
ie. Fie v R
n
arbitrar. Vom dovedi ca
(2) lim
t0
1
t
_
f(a +tv) f(a)
= df(a)(v).
Conform armat
,
iei 1
din propozit
,
ia 3.4.3, exista o funct
,
ie : A R
m
astfel
ca
lim
xa
(x) = 0
m
s
,
i
(3) f(x) = f(a) +df(a)(x a) +x a(x) oricare ar x A.
Fara a restrange generalitatea, putem presupune ca (a) = 0
m
, adica este
continua n a.
Deoarece a int A, exista un > 0 astfel ca a + tv A oricare ar
t [, ]. T
,
inand seama de (3), deducem ca pentru orice t [, ] avem
f(a +tv) = f(a) +tdf(a)(v) +|t| v(a +tv).
Rezulta de aici ca pentru orice t [, ] \ {0} avem
1
t
_
f(a +tv) f(a)
df(a)(v) =
|t|
t
v(a +tv),
deci
_
_
_
_
1
t
_
f(a +tv) f(a)
df(a)(v)
_
_
_
_
= v (a +tv) 0
cand t 0. Conform teoremei 2.6.8, rezulta ca (2) are loc, deci f este
derivabila n punctul a dupa direct
,
ia v s
,
i f
(a; v) = df(a)(v).
3.6 Derivate part
,
iale ale unei funct
,
3.6 Derivate part
,
iale ale unei funct
,
ii vectoriale de
variabila vectoriala
3.6.1 Denit
,
ie. Fie {e
1
, . . . , e
n
} baza canonica a spat
,
iului R
n
. Fie apoi
A R
n
, a int A, f : A R
m
o funct ie s
,
i j {1, . . . , n}. Daca f este
derivabila n punctul a dupa direct
,
ia e
j
, atunci se spune ca f este derivabila
part
,
ial n raport cu variabila x
j
n a, iar elementul f
(a; e
j
) R
m
se numes
,
te
derivata part
,
iala a funct
,
iei f n raport cu variabila x
j
n a s
,
i se noteaza cu
f
x
j
(a) sau cu f
x
j
(a) sau cu D
j
f(a). Avem
f
x
j
(a) = f
(a; e
j
) = lim
t0
1
t
_
f(a +te
j
) f(a)
= lim
t0
1
t
_
f(a
1
, . . . , a
j1
, a
j
+t, a
j+1
, . . . , a
n
)
f(a
1
, . . . , a
j1
, a
j
, a
j+1
, . . . , a
n
)
= lim
x
j
a
j
1
x
j
a
j
_
f(a
1
, . . . , a
j1
, x
j
, a
j+1
, . . . , a
n
)
f(a
1
, . . . , a
j1
, a
j
, a
j+1
, . . . , a
n
)
.
Daca f este derivabila part
,
ial n punctul an raport cu ecare dintre variabilele
x
1
, . . . , x
n
, atunci vom spune simplu ca f este derivabila part
,
ial n punctul a.
n
, a int A, f = (f
1
, . . . , f
m
) : A R
m
o funct
,
ie
s
,
i j {1, . . . , n}. Atunci urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1
Daca f este derivabila part

,
j
n punctul a,
atunci f
1
, . . . , f
m
sunt derivabile part
,
ial n raport cu x
j
n a s
,
(1)
f
x
j
(a) =
_
f
1
x
j
(a), . . . ,
f
m
x
j
(a)
_
.
2
Daca f
1
, . . . , f
m
sunt derivabile part
,
j
n punc-
tul a, atunci s
,
i f este derivabila part
,
ial n raport cu x
j
n punctul a s
,
i are loc
egalitatea (1).
Demonstrat
,
ie. Rezulta din Teorema 3.5.2 pentru v = e
j
.
3.6.3 Denit
,
ie (matricea Jacobi). Fie A o submult
,
ime a lui R
n
, e a int A
s
,
i e f = (f
1
, . . . , f
m
) : A R
m
o funct
,
ie derivabila part ial n punctul a.
,
ial n R
n
Atunci putem forma matricea
_
_
_
f
1
x
1
(a)
f
1
x
2
(a)
f
1
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f
m
x
1
(a)
f
m
x
2
(a)
f
m
x
n
(a)
_
_
_
R
mn
.
Aceasta se numes
,
te matricea Jacobi a lui f n punctul a s
,
i se noteaza cu
J(f)(a).
In cazul particular m = 1, matricea Jacobi a unei funct
,
ii f : A R n a
este J(f)(a) =
_
f
x
1
(a)
f
x
n
(a)
_
R
1n
. Punctul
_
f
x
1
(a), . . . ,
f
x
n
(a)
_
R
n
se numes
,
te gradientul lui f n punctul a s
,
i se noteaza cu f(a). Cu convent
,
ia
din observat
,
ia 3.1.5 (punctele lui R
n
sunt identicate cu matrice coloana de
tipul n 1), putem scrie J(f)(a) = f(a)
T
.
3.6.4 Teorema (legatura dintre diferent
,
iala s
,
i derivatele part
,
iale). Fie A o
submult ime a lui R
n
, a int A s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie diferent
,
iabila n
punctul a. Atunci urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1
f este derivabila part

,
ial n a s
,
i [df(a)] = J(f)(a).
2
Pentru orice h = (h
1
, . . . , h
n
) R
n
are loc egalitatea
df(a)(h) = h
1
f
x
1
(a) + +h
n
f
x
n
(a),
sau, scris sub forma matriceala, df(a)(h) = J(f)(a) h.
Demonstrat
,
ie. 1
Din teorema 3.5.3 rezulta ca f este derivabila n a dupa

ecare dintre direct iile e
1
, . . . , e
n
s
,
i
f
(a; e
j
) = df(a)(e
j
) oricare ar j {1, . . . , n}.
Cu alte cuvinte, f este derivabila part
,
ial n a si avem
(2)
f
x
j
(a) = df(a)(e
j
) oricare ar j {1, . . . , n}.
Dar
f
x
j
(a) este, conform teoremei 3.6.2, tocmai coloana j n matricea J(f)(a),
n timp ce df(a)(e
j
) reprezinta coloana j n matricea [df(a)]. T inand cont de
(2), deducem ca [df(a)] = J(f)(a).
3.6 Derivate part
,
iale ale unei funct
,
2
Daca h = (h
1
, . . . , h
n
) R
n
, atunci h = h
1
e
1
+ +h
n
e
n
, deci
df(a)(h) = df(a)(h
1
e
1
+ +h
n
e
n
) = h
1
df(a)(e
1
) + +h
n
df(a)(e
n
)
= h
1
f
x
1
(a) + +h
n
f
x
n
(a).
3.6.5 Consecint
,
a. Daca A R
n
, a int A, iar f : A R este o funct
,
ie
diferent
,
iabila n punctul a, atunci
df(a)(h) = h, f(a) oricare ar h R
n
,
sau, scris sub forma matriceala, df(a)(h) = h
T
f(a).
3.6.6 Propozit
,
ie. Fie n 2, A R
n
, a int A s
,
i f : A R o funct
,
ie care
se bucura de urmatoarele proprietat
,
i:
(i) exista r > 0 astfel ncat B(a, r) A s
,
,
ial n
ecare punct din B(a, r);
(ii) pentru ecare j {1, . . . , n}, funct
,
ia
x B(a, r)
f
x
j
(x) R
este continua n a.
Atunci f este diferent
,
iabila n punctul a.
Demonstrat
,
ie. Fie : R
n
R funct
,
ia denita prin
(h) :=
n
j=1
h
j
f
x
j
(a) pentru orice h = (h
1
, . . . , h
n
) R
n
.
Evident, L(R
n
, R). Aratam ca f este diferent
,
iabila n a s
,
i ca df(a) = ,
adica
lim
xa
1
x a
_
f(x) f(a) (x a)
= 0.
Se constata imediat ca a demonstra egalitatea de mai sus este echivalent cu
a dovedi validitatea urmatoarei armat
,
ii: oricare ar > 0 exista un > 0
astfel ncat pentru orice x A cu x a < sa avem
(3) |f(x) f(a) (x a)| x a.
,
ial n R
n
Fie > 0 arbitrar. Din condit
,
ia (ii) rezulta ca pentru ecare j {1, . . . , n}
exista un
j
> 0 asa ncat pentru orice x A cu x a <
j
sa avem
f
x
j
(x)
f
x
j
(a)
<
:=

n
.
Notam := min {r,
1
, . . . ,
n
} > 0. Atunci B(a, ) A s
,
i demonstrat
,
ia va
ncheiata de ndata ce vom arata ca (3) are loc pentru orice x B(a, ).
Fie as
,
adar x := (x
1
, . . . , x
n
) R
n
cu proprietatea ca x a < . Avem
f(x) f(a) = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) f(a
1
, a
2
, . . . , a
n
)
= f(x
1
, a
2
, a
3
, . . . , a
n1
, a
n
) f(a
1
, a
2
, a
3
, . . . , a
n1
, a
n
)
+f(x
1
, x
2
, a
3
, . . . , a
n1
, a
n
) f(x
1
, a
2
, a
3
, . . . , a
n1
, a
n
)
+ +
+f(x
1
, x
2
, x
3
, . . . , x
n1
, x
n
) f(x
1
, x
2
, x
3
, . . . , x
n1
, a
n
),
deci
f(x) f(a)
=
n
j=1
_
f(x
1
, . . . , x
j1
, x
j
, a
j+1
, . . . , a
n
) f(x
1
, . . . , x
j1
, a
j
, a
j+1
, . . . , a
n
)
=
n
j=1
_
F
j
(x
j
) F
j
(a
j
)
,
unde F
j
(t) := f(x
1
, . . . , x
j1
, t, a
j+1
, . . . , a
n
). Aplicand teorema de medie a
lui Lagrange funct
,
iei reale de variabila reala F
j
, rezulta existent
,
a unui punct
c
j
, situat ntre a
j
s
,
i x
j
, astfel ca
F
j
(x
j
) F
j
(a
j
) = (x
j
a
j
)F
j
(c
j
).
Dar
F
j
(t) =
f
x
j
(x
1
, . . . , x
j1
, t, a
j+1
, . . . , a
n
).
Notand b
j
:= (x
1
, . . . , x
j1
, c
j
, a
j+1
, . . . , a
n
), avem
F
j
(x
j
) F
j
(a
j
) = (x
j
a
j
)
f
x
j
(b
j
),
deci
f(x) f(a) =
n
j=1
(x
j
a
j
)
f
x
j
(b
j
).
3.6 Derivate part
,
iale ale unei funct
,
Drept urmare, avem
|f(x) f(a) (x a)| =
j=1
(x
j
a
j
)
f
x
j
(b
j
)
n
j=1
(x
j
a
j
)
f
x
j
(a)
j=1
|x
j
a
j
|
f
x
j
(b
j
)
f
x
j
(a)
.
Dar b
j
a = (x
1
a
1
, . . . , x
j1
a
j1
, c
j
a
j
, 0, . . . , 0
. .
nj
), deci
b
j
a x a <
j
.
Deducem de aici ca
f
x
j
(b
j
)
f
x
j
(a)
<
oricare ar j {1, . . . , n}.

In consecint
,
a, avem
|f(x) f(a) (x a)|
j=1
|x
j
a
j
| n
x a
= x a,
deci (3) are ntr-adevar loc.
3.6.7 Teorema. Fie n 2, A R
n
, a int A s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie care
se bucura de urmatoarele proprietat i:
(i) exista r > 0 astfel ncat B(a, r) A s
,
,
ial n
ecare punct din B(a, r);
(ii) pentru ecare j {1, . . . , n}, funct
,
ia
x B(a, r)
f
x
j
(x) R
m
este continua n a.
Atunci f este diferent
,
iabila n punctul a.
,
ial n R
n
Demonstrat
,
ie. Fie f
1
, . . . , f
m
componentele scalare ale lui f. Fixam i arbitrar
n mult
,
imea {1, . . . , m}. Din teorema 3.6.2 rezulta ca f
i
este derivabila part ial
n ecare punct din B(a, r). Din (ii), teorema 3.6.2 s
,
i teorema 2.7.8 rezulta ca
pentru ecare j {1, . . . , n} funct
,
ia
x B(a, r)
f
i
x
j
(x) R
este continuan a. Conform propozit
,
iei 3.6.6, deducem ca f
i
este diferent
,
iabila
n punctul a.
Intrucat toate funct
,
iile f
1
, . . . , f
m
sunt diferent iabile n a, teorema 3.4.6
garanteaza ca s
,
i f este diferent
,
iabila n a.
3.7 Probleme
1. Cu ajutorul funct
,
iei f : [0, 2] R
2
, f(x) := (sin x, cos x), sa se demon-
streze ca teorema de medie a lui Lagrange nu ramane adevarata sub
forma unei egalitat
,
i n cazul funct
,
iilor vectoriale de o variabila reala.
2. Fie f : (0, )
2
R
3
funct
,
ia denita prin
f(x, y) =
_
arctg
x
y
,
1
xy
, x
y
+y
x
_
.
Sa se determine derivatele part
,
iale de ordinul ntai ale lui f s
,
i df(1, 1).
3. Fie A = { (x, y, z) R
3
| xy +z > 0 } s
,
i f : A R
2
funct
,
ia denita prin
f(x, y, z) =
_
ln(xy +z), sin
_
4
(xy +yz +zx)
__
.
Sa se determine derivatele part
,
iale de ordinul ntai ale lui f s
,
i df(1, 2, 1).
,
ia f : R
2
R, denita prin
f(x, y) =
_
xsin yy sin x
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0),
este de clasa C
1
.
,
ia f : R
2
R, denita prin
f(x, y) =
|x| ln
_
1 +x
2
sin
2
y
_
,
este de clasa C
1
.
3.7 Probleme 77
6. Fie f : R R o funct
,
ie continua. Sa se arate ca funct
,
ia F : R
2
R,
denita prin F(x, y) =
y
0
(x t)f(t) dt, este de clasa C
1
.
7. Fie A = { (x, y, z) R
3
| x
3
+ y
3
+ z
3
> 3xyz } s
,
i f : A R funct
,
ia
denita prin f(x, y, z) = ln(x
3
+y
3
+z
3
3xyz). Sa se demonstreze ca
pentru orice (x, y, z) A are loc egalitatea
f
x
(x, y, z) +
f
y
(x, y, z) +
f
z
(x, y, z) =
3
x +y +z
.
8. Sa se determine R astfel ncat funct
,
ia f : R (0, ) R, denita
prin f(x, y) = y
e
x
2
/(4y)
, sa satisfaca
(x, y) R (0, ) : x
2
f
y
(x, y) =

x
_
x
2
f
x
(x, y)
_
.
9. Fie r > 0, A = { (x, y) R
2
| x
2
+y
2
< r
2
} s
,
i f : A R funct
,
ia denita
prin
f(x, y) = 2 ln
r
8
r
2
x
2
y
2
.
Sa se demonstreze ca pentru orice (x, y) A are loc egalitatea
2
f
x
2
(x, y) +

2
f
y
2
(x, y) = e
f(x,y)
.
10. Fie n 2 un numar natural, > 0 s
,
i f : R
n
R funct
,
ia denita prin
f(x) = [( +n 2)]
/2
x
,
norma considerata pe R
n
ind cea euclidiana. Sa se demonstreze ca
pentru orice x R
n
\ {0
n
} are loc egalitatea
2
f
x
2
1
(x) + +

2
f
x
2
n
(x) = [f(x)]
2
.
11. Fie n 3, A = { x R
n
| x < 1 } s
,
i f : A R funct
,
ia denita prin
f(x) =
_
n(n 2)
1 x
2
_n2
2
,
,
ial n R
n
norma considerata pe R
n
ind cea euclidiana. Sa se demonstreze ca
pentru orice x A are loc egalitatea
2
f
x
2
1
(x) + +

2
f
x
2
n
(x) = [f(x)]
n+2
n2
.
12. Fie f : (0, )
2
R
3
funct
,
ia denita n problema 2. Sa se determine
derivata lui f n punctul (1, 1), dupa direct
,
ia versorului care face cu
semiaxa Ox un unghi de 60
.
13. Sa se determine derivata funct
,
iei f din problema 3, n punctul (1, 2, 1),
dupa direct
,
ia v = (v
1
, v
2
, v
3
) R
3
.
14. Fie f : R
2
R o funct
,
ie diferent
,
iabila. S
,
tiind ca derivatele lui f n
punctul (1, 2) dupa direct
,
iile (2, 2) s
,
i (2, 1) sunt egale cu 2 s
,
i respectiv
2, sa se determine gradientul lui f n punctul (1, 2). Sa se determine
derivata lui f n acest punct dupa direct
,
ia (4, 6).
15. Fie a, b > 0. Sa se determine derivata funct
,
iei f : R
2
R,
f(x, y) = 1
x
2
a
2

y
2
b
2
,
n punctul
_
a
2
,
b
2
_
, dupa direct
,
ia versorului normalei interioare n
acest punct la elipsa de ecuat
,
ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1.
16. (Exemplu de funct
,
ie discontinua, derivabila dupa orice direct
,
ie) Sa se
demonstreze ca funct
,
ia f : R
2
R, denita prin
f(x, y) =
_
x
2
y
x
6
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0),
este discontinua n punctul (0, 0), dar este derivabila dupa orice direct
,
ie
n acest punct.
17. Sa se demonstreze ca daca f : R
n
R
m
este o aplicat
,
ie liniara, atunci
f este diferent
,
iabila pe R
n
s
,
i df(a) = f oricare ar a R
n
.
18. Fie f : R
n
R
m
o funct
,
ie cu proprietatea
t > 0, x R
n
: f(tx) = tf(x).
Sa se demonstreze ca daca f este diferent
,
iabila n 0
n
, atunci ea este
liniara.
3.7 Probleme 79
19. Fie A R
n
deschisa nevida s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie diferent
,
iabila cu
proprietatea ca exista M > 0 n as
,
a fel ncat
x, y A : f(x) f(y) Mx y.
Sa se demonstreze ca df(x) M oricare ar x A.
20. Fie f = (f
1
, . . . , f
n
) : R
n
R
n
o funct
,
ie diferent
,
iabila n originea 0
n
a
lui R
n
. Sa se demonstreze ca daca f(0
n
) = 0
n
s
,
i
n
i=1
n
j=1
_
f
i
x
j
(0
n
)
_
2
< 1,
atunci exista o bila B R
n
, cu centrul n 0
n
, astfel ca f(B) B.
Berkeley 2000
21. Fie A R
n
, a = (a
1
, . . . , a
n
) int A s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie derivabila
part
,
ial n raport cu ecare dintre variabilele x
1
, . . . , x
n
n punctul a. Sa
se demonstreze ca f este diferent
,
iabila n a daca s
,
i numai daca
lim
xa
1
x a
_
_
f(x) f(a)
n
j=1
(x
j
a
j
)
f
x
j
(a)
_
_
= 0
m
.
Problema precedenta furnizeaza urmatorul algoritm pentru studiul diferen-
t
,
iabilitat
,
ii unei funct
,
ii reale f : A R
n
R ntr-un punct a int A:
I. Se studiaza daca f este derivabila part
,
ial n punctul a.
daca f nu este derivabila part
,
ial n a, atunci f nu este diferent
,
iabila n
punctul a;
daca f este derivabila part
,
ial n a, atunci se calculeaza
f
x
j
(a) pentru
j = 1, . . . , n s
,
i se trece la etapa urmatoare.
II. Se studiaza limita
= lim
xa
1
x a
_
_
f(x) f(a)
n
j=1
(x
j
a
j
)
f
x
j
(a)
_
_
= lim
(h
1
,...,h
n
)0
n
f(a
1
+h
1
, . . . , a
n
+h
n
) f(a)
n
j=1
h
j
f
x
j
(a)
h
2
1
+ +h
2
n
.
,
ial n R
n
daca = 0, atunci f este diferent
,
iabila n a s
,
i
h = (h
1
, . . . , h
n
) R
n
: df(a)(h) =
n
j=1
h
j
f
x
j
(a);
n caz contrar, f nu este diferent
,
iabila n a.
Pentru o funct
,
ie vectoriala f = (f
1
, . . . , f
m
) : A R
m
se studiaza, pe baza
algoritmului de mai sus, diferent
,
iabilitatea n a a ecarei funct
,
ii f
i
: A R
(i = 1, . . . , m).
daca toate funct
,
iile f
1
, . . . , f
m
sunt diferent
,
iabile n a, atunci f este
diferent
,
iabila n a s
,
i
df(a) = (df
1
(a), . . . , df
m
(a)).
n caz contrar, f nu este diferent
,
iabila n a.
,
ie continua, derivabila dupa orice direct
,
ie, dar care
nu este diferent
,
iabila) Sa se demonstreze ca funct
,
ia f : R
2
R, denita
prin
f(x, y) =
_
x
3
y
x
4
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0),
este continua s
,
i derivabila dupa orice direct
,
ie n punctul (0, 0), dar nu
este diferent
,
iabila n acest punct.
23. Sa se studieze diferent
,
iabilitatea n (0, 0) a funct
,
iei f : R
2
R, denite
prin
f(x, y) =
_
(x
2
+y
2
) sin
1
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
,
iabilitatea funct
,
iei f : R
2
R, denite prin
f(x, y) =
3
x
3
+y
3
.
,
iabilitatea n (0, 0) a funct
,
iei f : R
2
R, denite
prin
f(x, y) =
_
xy
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
3.7 Probleme 81
,
iabilitatea funct
,
iei f : R
2
R, denite prin
f(x, y) =
_
x
4/3
sin
y
x
daca x = 0
0 daca x = 0.
Berkeley 1986
,
iabilitatea funct
,
iei f : R
2
R, denite prin
f(x, y) =
_
y
2
sin
x
y
daca y = 0
0 daca y = 0.
,
iabilitatea funct
,
iei f : R
2
R, denite prin
f(x, y) =
_
x
3
y
3
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
,
iabilitatea funct
,
iei f : R
2
R, denite prin
f(x, y) =
_
(x
4
y
2
)
2
x
2
+y
2
daca x
4
> y
2
0 daca x
4
y
2
.
30. Fie f : R
2
R funct
,
ia denita n felul urmator:
f(x, y) = y x
2
daca y x
2
f(x, y) =
y
2
x
2
y daca 0 y < x
2
f(x, y) = f(x, y) daca y < 0.
Sa se demonstreze ca f este diferent
,
iabila pe R
2
, dar nu este de clasa C
1
pe R
2
.
,
iabilitatea funct
,
iei f : R
2
R, denite prin
f(x, y) =
_
min {x, y} +
(x
2
y
2
)
2
x
2
+y
2
daca x = y
x daca x = y.
32. Fie p, q N, iar f : R
2
R funct
,
ia denita prin
f(x, y) =
_
x
p
y
q
x
2
xy+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
,
ial n R
n
Sa se determine pentru ce valori ale numerelor p s
,
i q funct
,
ia f este:
a) continua pe R
2
;
b) diferent
,
iabila pe R
2
;
c) de clasa C
1
;
d) derivabila n (0, 0) dupa orice direct
,
ie v R
2
.
,
iabilitatea funct
,
iei f = (f
1
, f
2
) : R
2
R
2
, denite
prin
f
1
(x, y) = (x 1)e
y
,
f
2
(x, y) =
_
x
3
+y
3
|x|+|y|
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0),
n punctul (0, 0).
,
iabilitatea funct
,
iei f = (f
1
, f
2
) : R
3
R
2
, denite
prin
f
1
(x
1
, x
2
, x
3
) =
_
|x
1
x
2
x
3
| cos
1
x
1
daca x
1
= 0
0 daca x
1
= 0,
f
2
(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
+x
2
+x
3
)e
x
1
2x
2
3x
3
,
n punctul (0, 0, 0).
,
iabilitatea funct
,
iei f = (f
1
, f
2
) : R
2
R
2
, denite
prin
f
1
(x, y) = e
x
2
y
, f
2
(x, y) =
_
x
2
sin
1
x
2
+y
2
daca x = 0
y
2
daca x = 0,
n punctul (0, 0).
,
iabilitatea funct
,
iei f = (f
1
, f
2
) : R
2
R
2
, denite
prin
f
1
(x, y) = |xy|, f
2
(x, y) =
_
x
2
cos

2y
daca y = 0
0 daca y = 0,
n punctul (0, 0).
3.7 Probleme 83
,
iabilitatea funct
,
iei f = (f
1
, f
2
) : R
2
R
2
, denite
prin
f
1
(x, y) =
xy
1 +|xy|
,
f
2
(x, y) =
_
x
2
(x+y)
|x|+|y|
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0),
n punctul (0, 0).
,
iabilitatea funct
,
iei f : R
n
R, denite prin
f(x
1
, . . . , x
n
) =
_
x
1
x
n
x
2
1
++x
2
n
daca (x
1
, . . . , x
n
) = 0
n
0 daca (x
1
, . . . , x
n
) = 0
n
.
39. Fie R
nn
spat
,
iul liniar al matricelor reale de tipul n n, identicat n
modul uzual cu spat iu euclidian R
n
2
. (Norma unei matrice oarecare
X = (x
ij
)
1i,jn
din R
nn
este data de X
2
=
n
i,j=1
x
2
ij
.) Fie apoi
f : R
nn
R
nn
funct
,
ia denita prin f(X) = X
2
. Sa se determine
diferent
,
iala df a funct
,
iei f.
Berkeley 1978, 1999
40. Fie A R
2
deschisa nevida, iar f : A R o funct
,
ie derivabila part
,
ial pe
A. Sa se demonstreze ca daca derivatele part
,
iale ale lui f sunt marginite
pe un dreptunghi [a, b] [c, d] A, atunci f este uniform continua pe
[a, b] [c, d].
41. Fie A R
2
deschisa nevida, a < b s
,
i c < d numere reale astfel ca
[a, b] [c, d] A, iar f : A R o funct
,
ie care ndeplines
,
te urmatoarele
condit
,
ii:
(i) pentru orice y [c, d], funct
,
ia f(, y) este continua pe [a, b];
(ii) f este derivabila part
,
ial n raport cu variabila y pe A;
(iii) funct
,
ia
f
y
este marginita pe [a, b] [c, d].
Sa se demonstreze ca f este continua pe [a, b] [c, d].
,
ial n R
n
42. Fie f : R
2
R o funct
,
ie derivabila part
,
ial pe R
2
s
,
i cu proprietatea ca cel
put
,
in una dintre derivatele sale part
,
iale este continua. Sa se demonstreze
ca:
a) funct
,
ia g : R R, denita prin g(t) = f(t, t), este derivabila s
,
i
t R : g
(t) =
f
x
(t, t) +
f
y
(t, t).
b) daca f(0, 0) = 0 s
,
i
(x, y) R
2
:
f
x
(x, y)
2|x y| s
,
i
f
y
(x, y)
2|x y|,
atunci |f(5, 4)| 1.
Olimpiada student
,
easca, U.R.S.S.
43. Fie f : R
n
R
m
o funct
,
ie care satisface urmatoarele condit
,
ii:
(i) f este derivabila n 0
n
dupa orice direct
,
ie v R
n
;
(ii) funct
,
ia : R
n
R
m
, denita prin (v) = f
(0
n
; v) este liniara;
(iii) exista 0 as
,
a ncat
x, x
R
n
: f(x) f(x
) x x
.
Sa se demonstreze ca f este diferent
,
iabila n 0
n
.
Olimpiada student
,
easca, U.R.S.S.
44. Fie f : R
n
R o funct
,
ie derivabila part
,
ial pe R
n
.
a) Pentru n = 2, sa se demonstreze ca daca cel put
,
in una dintre derivatele
part
,
iale ale lui f este continua pe R
2
, atunci f este diferent
,
iabila pe R
2
.
b) Sa se generalizeze armat
,
ia de la a) pentru n 2 arbitrar.
Concursul student
,
esc Traian Lalescu, etapa locala 2001
45. Sa se demonstreze ca daca f : R R este o funct
,
ie de clasa C
2
, atunci
funct
,
ia F : R
2
R, denita prin
F(x, y) =
_
f(y)f(x)
yx
daca x = y
f
(x) daca x = y,
este de clasa C
1
.
3.8 Operat
,
ii cu funct
,
ii diferent
,
iabile 85
3.8 Operat
,
ii cu funct
,
ii diferent
,
iabile
3.8.1 Teorema. Fie A o submult
,
ime a lui R
n
, a int A, , R, iar
f, g : A R
m
funct
,
ii diferent
,
iabile n punctul a. Atunci funct
,
ia f +g este
diferent
,
iabila n a s
,
i au loc egalitat
,
ile
d(f +g)(a) = df(a) +dg(a),
J(f +g)(a) = J(f)(a) +J(g)(a).
Demonstrat
,
ie. Notam F := f + g s
,
i := df(a) + dg(a). Vom arata ca
F este diferent
,
iabila n a s
,
i ca dF(a) = . Deoarece f s
,
i g sunt diferent
,
iabile
n a, avem
lim
xa
1
x a
_
= 0
m
s
,
i
lim
xa
1
x a
_
g(x) g(a) dg(a)(x a)
= 0
m
.
Intrucat pentru orice x A\ {a} avem
1
x a
_
F(x) F(a) (a)(x a)
=
1
x a
_
+
1
x a
_
g(x) g(a) dg(a)(x a)
,
deducem ca
lim
xa
1
x a
_
F(x) F(a) (a)(x a)
= 0
m
.
Prin urmare, F este diferent
,
iabila n a s
,
i dF(a) = , deci prima egalitate din
enunt
,
are loc. Pe de alta parte, n baza teoremelor 3.6.4 s
,
i 3.1.6 avem
J(F)(a) =
_
dF(a)
=
_
df(a) +dg(a)
= [df(a)] +[dg(a)]
= J(f)(a) +J(g)(a).
n
, a int A, B R
m
, g : A B o funct
,
ie
diferent
,
iabila n punctul a, cu proprietatea g(a) int B, iar f : B R
p
o
,
ial n R
n
funct
,
ie diferent
,
iabila n punctul g(a). Atunci funct
,
ia f g este diferent
,
iabila
n a s
,
i au loc egalitat
,
ile
d(f g)(a) = df(g(a)) dg(a),
J(f g)(a) = J(f)(g(a)) J(g)(a).
Demonstrat
,
ie. Notam F := f g, b := g(a), := dg(a) s
,
i := df(b). Aplicand
propozit
,
ia 3.4.3, rezulta existent
,
a funct
,
iilor : A R
m
s
,
i : B R
p
, cu
,
i:
lim
xa
(x) = 0
m
, (1)
g(x) = g(a) +(x a) +x a (x) oricare ar x A, (2)
lim
ub
(u) = 0
p
, (3)
f(u) = f(b) +(u b) +u b (u) oricare ar u B. (4)
m
s
,
i (b) = 0
p
,
adica s
,
i sunt continue n a s
,
i respectiv b. Conform relat
,
iei (4), pentru
orice x A avem
F(x) = f(g(x)) = f(b) +(g(x) b) +g(x) b (g(x))
= f(g(a)) +(g(x) g(a)) +g(x) g(a) (g(x)).
T
,
inand seama de (2), obt
,
inem
F(x) = F(a) +
_
(x a) +x a (x)
_
+g(x) g(a) (g(x))
= F(a) +
_

_
(x a) +x a((x)) +g(x) g(a) (g(x)).
Fie : A R
p
funct
,
ia denita prin
(x) := ((x)) +
g(x) g(a)
x a
(g(x)) daca x A\ {a}
(a) := 0
p
.
Avem atunci
(5) F(x) = F(a) +
_

_
(x a) +x a (x) oricare ar x A.
Vom mai dovedi ca
(6) lim
xa
(x) = 0
p
.
3.8 Operat
,
ii cu funct
,
ii diferent
,
iabile 87
Intr-adevar, pentru orice x A\ {a} avem
(x) ((x)) +
g(x) g(a)
x a
(g(x))
= ((x)) +
_
_
(x a) +x a (x)
_
_
x a
(g(x))
(x) +
x a +x a (x)
x a
(g(x)),
deci
(7) (x) (x) +
_
+(x)
_
(g(x)) oricare ar x A.
Deoarece g este diferent
,
iabila n punctul a, ea este continua n a. Cum este
continua n b := g(a), rezulta ca g este continua n a, deci
lim
xa
(g(x)) = (g(a)) = (b) = 0
p
.
Aceasta egalitate, mpreuna cu (1), implica
lim
xa
_
(x) +
_
+(x)
_
(g(x))
_
= 0.
T
,
inand seama de (7), deducem ca lim
xa
(x) = 0, deci (6) are loc. In baza
propozit
,
iei 3.4.3, din (5) s
,
i (6) urmeaza ca F este diferent
,
iabila n a s
,
i
dF(a) = = df(g(a)) dg(a).
In plus, n baza teoremelor 3.6.4 s
,
i 3.1.7 avem
J(F)(a) =
_
dF(a)
=
_
df(g(a)) dg(a)
= [df(g(a))] [dg(a)]
= J(f)(g(a)) J(g)(a).
3.8.3 Observat
,
ie. Fie A o submult
,
ime a lui R
n
, a int A, B o submult
,
ime
a lui R
m
, g = g(x
1
, . . . , x
n
) : A B o funct ie diferent
,
iabila n punctul
a, cu proprietatea g(a) int B, iar f = f(u
1
, . . . , u
m
) : B R o funct
,
ie
diferent
,
iabila n g(a). Atunci avem J(f g)(a) = J(f)(g(a)) J(g)(a), adica
_
(f g)
x
1
(a)
(f g)
x
n
(a)
_
=
_
f
u
1
(g(a))
f
u
m
(g(a))
_
_
_
_
g
1
x
1
(a)
g
1
x
n
(a)
.
.
.
.
.
.
g
m
x
1
(a)
g
m
x
n
(a)
_
_
_
.
,
ial n R
n
Aceasta egalitate implica
(f g)
x
j
(a) =
f
u
1
(g(a))
g
1
x
j
(a) +
f
u
2
(g(a))
g
2
x
j
(a)
+ +
f
u
m
(g(a))
g
m
x
j
(a)
pentru ecare j {1, . . . , n}. Scris scurt
(f g)
x
j
=
m
i=1
f
u
i
g
i
x
j
, j = 1, . . . , n.
Aceasta scriere nu este riguroasa deoarece derivatele part iale
(f g)
x
j
s
,
i
g
i
x
j
se evalueaza n punctul a, pe cand derivatele part
,
iale
f
u
i
se evalueaza n
punctul g(a).
3.9 Probleme
,
ia f : R
2
R, denita prin
f(x, y) =
_
x
2
+y
2
+ exp
_
1
x
2
+y
2
1
_
daca x
2
+y
2
< 1
1 + ln
_
x
2
+y
2
_
daca x
2
+y
2
1,
este diferent
,
iabila s
,
i sa se determine diferent iala sa.
2. Fie > 0 s
,
i F : R (0, ) R funct
,
ia denita prin
F(x, y) =
x
2
y
0
e
t
2
dt.
Sa se arate ca
(x, y) R (0, ) :

2
F
x
2
(x, y) =
F
y
(x, y).
3. Fie A R
n
, a int A, iar f : A R s
,
i g : A R
m
funct
,
ii diferent
,
iabile
n punctul a. Sa se demonstreze ca funct
,
ia F : A R
m
, denita prin
F(x) = f(x)g(x), este diferent
,
iabila n a s
,
i, pentru orice h R
n
, are loc
egalitatea
dF(a)(h) = df(a)(h) g(a) +f(a) dg(a)(h).
3.9 Probleme 89
4. Fie A = { x R
n
| x < 1 }. Sa se determine diferent
,
iala funct
,
iei
F : A R
n
, denite prin
F(x) =
1
1 x
2
x,
ntr-un punct oarecare x A.
5. Fie A R
n
, a int A s
,
i f, g : A R
m
funct
,
ii diferent
,
iabile n a. Sa se
demonstreze ca funct
,
ia F : A R, denita prin F(x) = f(x), g(x) ,
este diferent
,
iabila n punctul a s
,
i, pentru orice h R
n
, are loc egalitatea
dF(a)(h) = df(a)(h), g(a) + f(a), dg(a)(h) .
6. Fie f = f(u, v) : R
2
R o funct
,
ie diferent
,
iabila pe R
2
, iar F : R
3
R
funct
,
ia denita prin
F(x, y, z) = f(e
x
ch (y +z), e
x
sh (y +z)).
Sa se determine, n funct
,
ie de derivatele part
,
iale ale lui f, derivatele
part
,
iale de ordinul ntai ale lui F.
7. Fie f = f(u, v, w) : R
3
R o funct
,
ie diferent
,
iabila pe R
3
, iar F : R
2
R funct
,
ia denita prin
F(x, y) = f(3x + 2y, x
2
+y
2
, 2x
3
y
3
).
Sa se determine, n funct
,
,
part
,
iale de ordinul ntai ale lui F.
8. Fie f = f(u, v) : R
2
R o funct
,
ie diferent
,
iabila pe R
2
, iar F : R
2
R
funct
,
ia denita prin F(x, y) = sin(y + f(y
2
, x)). Sa se determine, n
funct
,
,
iale ale lui f, derivatele part
,
iale de ordinul
ntai ale lui F.
9. Fie f : R
3
R
2
o funct
,
ie diferent
,
iabila pe R
3
, iar F : R
2
R
2
funct
,
ia
denita prin F(x, y) = f (cos x + sin y, sin x + cos y, e
xy
).
a) Sa se demonstreze ca daca f este de clasa C
1
pe R
3
, atunci F este de
clasa C
1
pe R
2
.
b) S
,
tiind ca
J(f)(1, 1, 1) =
_
1 3 4
2 1 3
_
,
sa se determine dF
_
2
,

2
_
.
,
ial n R
n
10. Fie f : R
2
R
3
o funct
,
ie diferent
,
iabila pe R
2
, iar F : R
3
R
3
funct
,
ia
denita prin
F(x, y, z) = f(sin x 2 sin y + 3 sin z, cos x 2 cos y + 3 cos z).
a) Sa se demonstreze ca daca f este de clasa C
1
pe R
2
, atunci F este de
clasa C
1
pe R
3
.
b) Sa se determine J(F)
_
2
,

2
,

2
_
s
,
i dF
_
2
,

2
,

2
_
(1, 0, 1), daca
J(f)(2, 0) =
_
_
1 2
3 0
4 1
_
_
.
11. Fie f = f(u, v) : R
2
R o funct
,
ie diferent
,
iabila pe R
2
, cu proprietatea
(u, v) R
2
:
f
u
(u, v) =
f
v
(u, v),
iar F : R
2
R funct
,
ia denita prin F(x, y) = f
_
x +y
2
,
x y
2
_
. Sa se
demonstreze ca
(x, y) R
2
:
F
y
(x, y) = 0.
12. Fie f = f(u, v) : R
2
R o funct
,
ie diferent
,
iabila pe R
2
, cu proprietatea
(u, v) R
2
: v
f
u
(u, v) = u
f
v
(u, v),
e mult
,
imea A = { (x, y) R
2
| x
2
< y } s
,
i F : A R funct
,
ia denita
prin F(x, y) = f(x,
y x
2
). Sa se demonstreze ca
(x, y) A :
F
x
(x, y) = 0.
13. Fie f = f(u, v) : R
2
R o funct
,
ie diferent
,
iabila pe R
2
, cu proprietatea
(u, v) R
2
: (u +v)
f
u
(u, v) = (u v)
f
v
(u, v),
iar F : R
2
R funct
,
ia denita prin F(x, y) = f(e
x
cos y, e
x
sin y). Sa se
demonstreze ca
(x, y) R
2
:
F
x
(x, y) =
F
y
(x, y).
3.9 Probleme 91
14. Fie f = f(x, y) : R
2
R s
,
i F = F(u, v) : R
2
R funct
,
ii diferent
,
iabile
pe R
2
, cu proprietatea F
_
x,
y
x
_
= f(x, y) pentru orice (x, y) R
2
cu
x = 0. Sa se demonstreze ca daca
(x, y) R
2
: x
f
x
(x, y) +y
f
y
(x, y) = f(x, y),
atunci
x
F
u
_
x,
y
x
_
= F
_
x,
y
x
_
pentru orice (x, y) R
2
cu x = 0.
15. Fie f = f(x, y) : R
2
(0, ) s
,
i F = F(u, v) : R
2
R funct
,
ii
diferent
,
iabile pe R
2
, cu proprietatea
F
_
x
2
+y
2
,
1
x
+
1
y
_
= ln f(x, y) (x +y)
2
cu x = 0 s
,
i y = 0. Sa se demonstreze ca daca
(x, y) R
2
: y
f
x
(x, y) x
f
y
(x, y) = (y x)f(x, y),
atunci
F
v
_
x
2
+y
2
,
1
x
+
1
y
_
= 0
2
cu x = 0, y = 0 s
,
i x = y.
16. Fie a > 0, A = { (x, y) R
2
| 0 < x
2
+y
2
< a
2
} s
,
i f = f(x, y) : A R
o funct
,
ie diferent
,
iabila.
a) Sa se determine, n funct
,
,
part
,
iale de ordinul ntai ale funct
,
iei F : (0, a) R R, denite prin
F(, ) = f( cos , sin ).
b) Folosind eventual rezultatul de la a), sa se demonstreze ca nu exista
nici o funct
,
ie diferent
,
iabila f : A R, care satisface
(x, y) A : y
f
x
(x, y) x
f
y
(x, y) = 1.
17. Sa se demonstreze ca nu exista nici o funct
,
ie f : R
2
R, continua pe
R
2
, diferent
,
iabila pe R
2
\ {(0, 0)} s
,
i care sa satisfaca
(x, y) R
2
\ {(0, 0)} : y
f
x
(x, y) +x
f
y
(x, y) = 1.
,
ial n R
n
18. Folosind eventual coordonatele polare, sa se determine funct
,
iile diferen-
t
,
iabile f : (0, )
2
R, care satisfac
(x, y) (0, )
2
: x
f
x
(x, y) +y
f
y
(x, y) =
x
x
2
+y
2
.
Fie p un numar real. O funct
,
ie f : R
n
R se numes
,
te p-omogena daca
t > 0, (x
1
, . . . , x
n
) R
n
: f(tx
1
, . . . , tx
n
) = t
p
f(x
1
, . . . , x
n
).
19. (L. Euler) Sa se demonstreze ca daca f : R
n
R este o funct
,
ie diferen-
t
,
iabila, atunci urmatoarele armat
,
1
f este p-omogena.
2
Pentru orice (x
1
, . . . , x
n
) R
n
are loc egalitatea
x
1
f
x
1
(x
1
, . . . , x
n
) + +x
n
f
x
n
(x
1
, . . . , x
n
) = p f(x
1
, . . . , x
n
).
20. Fie f : R
2
R o funct
,
ie de clasa C
1
cu proprietatea f(0, 0) = 0. Sa se
demonstreze ca pentru orice (x, y) R
2
are loc egalitatea
f(x, y) = x
1
0
f
x
(tx, ty)dt +y
1
0
f
y
(tx, ty)dt.
Olimpiada student
,
easca, U.R.S.S.
,
ii derivabile part
,
ial, a caror compusa nu este derivabila
part
,
ial) Fie g : R
2
R
2
funct
,
ia denita prin g(x, y) = (x
2
+y
2
, x
2
+y
2
),
iar f : R
2
R funct ia denita prin
f(x, y) =
_
xy
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
Sa se demonstreze ca g este derivabila part
,
ial n a = (0, 0), f este deriv-
abila part
,
ial n b = g(a) = (0, 0), dar f g nu este derivabila part
,
ial n
punctul a.
3.10 Diferent
,
iabilitatea funct
,
iei inverse 93
3.10 Diferent
,
iabilitatea funct
,
iei inverse
3.10.1 Observat
,
ie. Fie A s
,
i B submult
,
imi ale lui R
n
s
,
i f : A B o funct
,
ie
bijectiva. Daca a int A este un punct n care f este diferent
,
iabila, iar
f(a) int B, atunci nu rezulta, n general, ca f
1
este diferent
,
iabila n f(a).
De exemplu, funct
,
ia f : R R, f(x) := x
3
este bijectiva s
,
i derivabila
(deci diferent
,
iabila) pe R, dar inversa ei f
1
: R R, f
1
(y) :=
3
y nu este
derivabila (deci nici diferent iabila) n punctul 0 = f(0).
3.10.2 Teorema. Fie A s
,
i B submult
,
imi ale lui R
n
, a int A, b int B, iar
f : A B o funct
,
ie bijectiva care ndeplines
,
,
ii:
(i) f este diferent
,
iabila n punctul a;
(ii) f(a) = b;
(iii) f
1
este diferent
,
iabila n punctul b.
Atunci aplicat
,
ia df(a) este bijectiva, matricea J(f)(a) este inversabila s
,
i au
loc urmatoarele egalitat
,
i:
df(a)
1
= df
1
(b),
J(f)(a)
1
= J(f
1
)(b).
Demonstrat
,
ie. Avem f f
1
= 1
B
s
,
i f
1
f = 1
A
. Aplicand teorema 3.8.2,
rezulta ca
d1
B
(b) = df(a) df
1
(b) s
,
i d1
A
(a) = df
1
(b) df(a).
Intrucat d1
A
(a) = d1
B
(b) = 1
R
n, deducem ca df(a) este bijectiva s
,
i inversa ei
este df(a)
1
= df
1
(b). Pe de alta parte, din egalitatea df(a) df
1
(b) = 1
R
n,
rezulta
_
df(a) df
1
(b)
= I
n
. In baza teoremei 3.1.7, avem
_
df(a)
_
df
1
(b)
= I
n
,
adica J(f)(a) J(f
1
)(b) = I
n
. Drept urmare, matricea J(f)(a) este in-
versabila s
,
i inversa ei este matricea J(f
1
)(b).
3.10.3 Observat
,
ie. Din teorema 3.10.2 rezulta ca o condit
,
ie necesara ca
o funct
,
ie bijectiva f : A B, diferent iabila n punctul a, sa aiba inversa
diferent iabilan punctul b := f(a), este ca diferent
,
iala lui f n a sa e bijectiva.
Aceasta condit
,
ie, mpreuna cu continuitatea lui f
1
n b este s
,
i sucienta, dupa
cum arata teorema urmatoare.
,
ial n R
n
,
i B submult
,
imi ale lui R
n
, a int A, b int B, iar
f : A B o funct
,
ie bijectiv a, diferent
,
iabila n a s
,
i cu proprietatea f(a) = b.
,
1
f
1
este diferent
,
iabila n b.
2
df(a) este bijectiv a s

,
i f
1
este continua n b.
Demonstrat
,
ie. 1
Rezulta din teorema 3.10.2 s

,
i teorema 3.4.4.
2
Notam := df(a). Conform propozit

,
iei 3.4.3, exista o funct
,
ie
: A R
n
care ndeplines
,
te urmatoarele condit ii:
f(x) = f(a) +(x a) +x a (x) oricare ar x A, (1)
lim
xa
(x) = 0
n
.
n
, adica este
continua n a. Punand x := f
1
(y) n (1), deducem ca pentru orice y B
avem
f(f
1
(y)) = b +
_
f
1
(y) f
1
(b)
_
+f
1
(y) f
1
(b) (f
1
(y)),
de unde
_
f
1
(y) f
1
(b)
_
= y b f
1
(y) f
1
(b) (f
1
(y)).
Aplicand funct
,
ia
1
ambilor membri, rezulta ca
(2) f
1
(y) = f
1
(b) +
1
(y b) f
1
(y) f
1
(b)
1
_
_
f
1
(y)
_
_
oricare ar y B. Fie : B R
n
funct
,
ia denita prin
(y) :=
f
1
(y) f
1
(b)
y b

1
_
_
f
1
(y)
_
_
daca y B \ {b}
(b) := 0
n
.
Avem atunci
(3) f
1
(y) = f
1
(b) +
1
(y b) +y b (y) oricare ar y B.
Vom mai dovedi ca
(4) lim
yb
(y) = 0
n
.
3.10 Diferent
,
iabilitatea funct
,
iei inverse 95
Deoarece este continua n punctul a = f
1
(b) si f
1
este continua n b,
rezulta ca f
1
este continua n punctul b. Cum
_
f
1
_
(b) = (a) = 0
n
,
exista un r > 0 as
,
a ncat B(b, r) B s
,
i
_
_
_
f
1
(y)
__
_
<
1
2
1
oricare ar y B(b, r).

T
,
inand seama de (3), deducem ca pentru orice y B(b, r) avem
f
1
(y) f
1
(b) =
_
_
_
1
(y b) f
1
(y) f
1
(b)
1
_
_
f
1
(y)
_
__
_
_

1
(y b) +f
1
(y) f
1
(b)
_
_
_
1
_
_
f
1
(y)
_
__
_
_

1
y b +f
1
(y) f
1
(b)
1
_
_
_
f
1
(y)
__
_

1
y b +
1
2
f
1
(y) f
1
(b),
deci
1
2
f
1
(y) f
1
(b)
1
y b oricare ar y B(b, r).
Prin urmare, oricare ar y B(b, r) \ {b} avem
(y) =
f
1
(y) f
1
(b)
y b
_
_
_
1
_
_
f
1
(y)
_
__
_
_
2
1

1
_
_
_
f
1
(y)
__
_
,
adica
(y) 2
_
_
1
_
_
2
_
_
_
f
1
(y)
__
_
pentru orice y B(b, r).
Deoarece lim
yb
_
f
1
(y)
_
=
_
f
1
(b)
_
= (a) = 0
n
, rezulta ca egalitatea (4)
are loc. Din (3) s
,
i (4) urmeaza ca f
1
este diferent
,
iabila n punctul b s
,
i ca
df
1
(b) =
1
= df(a)
1
.
3.10.5 Observat
,
ie. Teorema precedenta are aplicabilitate practica redusa.
Intr-adevar, a demonstra diferent
,
iabilitatea funct
,
iei f
1
n punctul b pe baza
implicat
,
iei 2
din teorema 3.10.4 presupune a dovedi ca f

1
este continua
n b. In general nsa, funct
,
ia f
1
nu este cunoscuta.
,
ial n R
n
,
ii de variabila
vectoriala
3.11.1 Denit
,
ie (extreme). Fie A R
n
o mult
,
ime nevida s
,
i f : A R o
funct
,
ie. Un punct a A se numes
,
te punct de minim local (respectiv punct de
maxim local ) al lui f daca exista V V(a) astfel ncat pentru orice x V A
sa avem
(1) f(a) f(x) (respectiv f(a) f(x)).
Daca inegalitatea (1) are loc pentru orice x A, atunci a se numes
,
te punct
de minim global (respectiv punct de maxim global ).
Punctele de minim local s
,
i punctele de maxim local se numesc puncte de
extrem local ale lui f. Punctele de minim global s
,
i punctele de maxim global
se numesc puncte de extrem global ale lui f.
3.11.2 Teorema (P. Fermat). Fie A R
n
o mult
,
ime nevida, f : A R o
funct
,
ie s
,
i a un punct care ndeplines
,
,
ii:
(i) a int A;
(ii) a este punct de extrem local al lui f;
(iii) f este derivabila part
,
ial n punctul a.
Atunci f(a) = 0
n
, adica
f
x
j
(a) = 0 oricare ar j {1, . . . , n}.
Demonstrat
,
ie. Fie a := (a
1
, . . . , a
n
). Deoarece a int A, exista un > 0 astfel
ca [a
1
, a
1
+ ] [a
n
, a
n
+ ] A. Fixam un j {1, . . . , n} s
,
i
consideram funct
,
ia g : [a
j
, a
j
+] R, denita prin
g(t) := f(a
1
, . . . , a
j1
, t, a
j+1
, . . . , a
n
).
Deoarece a este punct de extrem local al lui f, urmeaza ca a
j
este punct de
extrem local al lui g (avand aceeas
,
i natura ca s
,
i a). Evident, g este derivabila
n a
j
s
,
i g
(a
j
) =
f
x
j
(a). Conform teoremei lui Fermat pentru funct
,
ii reale de
variabila reala, avem g
(a
j
) = 0, deci
f
x
j
(a) = 0.
3.11.3 Observat
,
ii. 1
Daca ipoteza (iii) din teorema 3.11.2 se nlocuies

,
te cu
(iii) f este diferent
,
iabila n punctul a,
,
ii de variabila vectoriala 97
atunci concluzia teoremei devine df(a) = 0.
2

,
iabila n punctul a, iar df(a) = 0, atunci a se
numes
,
te punct critic (sau punct stat
,
ionar) al lui f. Din teorema lui Fermat
rezulta ca punctele de extrem local din int A ale unei funct
,
ii diferent
,
iabile
f : A R se aa printre punctele sale critice. In general nsa, nu orice punct
critic este punct de extrem local. Cu alte cuvinte, condit
,
ia f(a) = 0
n
este
necesara dar nu s
,
i sucienta ca a sa e punct de extrem local al lui f.
Fie, spre exemplu, funct
,
ia f : R
2
R, denita prin f(x, y) = x
2
y
2
.
Avem f(0, 0) = (0, 0), deci a := (0, 0) este punct critic pentru f. Se vede
imediat nsa ca a nu este punct de extrem local al lui f. Suprafat
,
a de ecuat
,
ie
z = f(x, y) = x
2
y
2
are drept imagine un paraboloid hiperbolic, care n
vecinatatea originii ,,arata ca o s
,
a (a se vedea gura 3.11.1). Din acest motiv,
punctele critice ale unei funct
,
ii care nu sunt puncte de extrem local sunt numite
puncte s
,
a.
Figura 3.11.1: Gracul suprafet
,
ei de ecuat
,
ie z = x
2
y
2
.
3
Fie A o submult
,
ime compacta cu interiorul nevid a spat
,
iului R
n
, iar
f : A R o funct
,
ie continua pe A s
,
i diferent
,
iabila pe int A. Atunci, conform
teoremei lui Weierstrass, f este marginita s
,
i s
,
i atinge marginile, deci putem
considera numerele reale m := min f(A) s
,
i M := max f(A). Intrucat s
,
i
mult
,
imea bd A este compacta, tot n baza teoremei lui Weierstrass, putem
considera s
,
i numerele reale m
1
:= min f(bd A) s
,
i M
1
:= max f(bd A). Fie
apoi C mult
,
imea punctelor critice ale lui f din int A. Presupunand ca C este
nita, notam m
2
:= min f(C) s
,
i M
2
:= max f(C). Teorema 3.11.2 garanteaza
,
ial n R
n
atunci ca
m = min {m
1
, m
2
} s
,
i M = max {M
1
, M
2
}.
3.11.4 Denit
,
ie (mult
,
imi convexe). O mult
,
ime A R
n
se numes
,
te convexa
daca pentru orice puncte x, x
A s
,
i orice t [0, 1] avem (1 t)x + tx
A
(a se vedea gura 3.11.2).
A
x
x
(a) mult
,
ime convex a
A
x
x
(b) mult
,
ime neconvex a
Figura 3.11.2: Exemplu de mult
,
ime convexa s
,
i respectiv neconvexa
3.11.5 Lema. Fie A R
n
o mult
,
ime convexa, deschisa, nevida, f : A R
m
o funct
,
ie diferent
,
iabila pe A, e a s
,
i b puncte din A s
,
i e F : [0, 1] R
m
funct
,
ia denita prin F(t) := f((1t)a+tb). Atunci F este derivabila pe [0, 1]
s
,
i
(2) F
(t) = df((1 t)a +tb)(b a) oricare ar t [0, 1].

Demonstrat
,
ie. Fie t
0
[0, 1] xat arbitrar s
,
i e a := (1t
0
)a+t
0
b, v := ba.
Deoarece A este convexa si deschisa, a este punct interior lui A. Avem
lim
tt
0
1
t t
0
_
F(t) F(t
0
)
= lim
s0
1
s
_
F(t
0
+s) F(t
0
)
= lim
s0
1
s
_
f((1 t
0
s)a + (t
0
+s)b) f((1 t
0
)a +t
0
b)
= lim
s0
1
s
_
f( a +sv) f( a)
= f
( a; v) = df( a)(v).
Prin urmare, F este derivabila n t
0
s
,
i F
(t
0
) = df((1 t
0
)a +t
0
b)(b a).
3.12 Probleme 99
,
ii reale de variabila vecto-
riala). Fie A R
n
o mult
,
ime deschisa, convexa, nevida si f : A R o funct
,
ie
diferent
,
iabila pe A. Atunci oricare ar punctele a, b A, exista un (0, 1)
as
,
a ncat notand c := (1 )a +b sa avem
f(b) f(a) = df(c)(b a).
Demonstrat
,
ie. Fie a, b A xate s
,
i e F : [0, 1] R funct
,
ia denita prin
F(t) := f((1 t)a + tb). Conform lemei 3.11.5, funct
,
ia F este derivabila
pe [0, 1]. Aplicand lui F teorema de medie (a lui Lagrange) pentru funct
,
ii
reale de variabila reala, rezulta existent
,
a unui punct (0, 1) astfel ncat
F(1) F(0) = F
(). Notand c := (1 )a + b, din relat

,
ia (2) rezulta ca
f(b) f(a) = df(c)(b a).
,
vectoriala). Fie A R
n
deschisa convexa nevida s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie
diferent
,
iabila pe A. Atunci oricare ar punctele a, b A, exista un (0, 1)
as
,
a ncat notand c := (1 )a +b sa avem
f(b) f(a) df(c) b a.
Demonstrat
,
ie. Fie a, b A xate s
,
i e F : [0, 1] R
m
funct
,
ia denita prin
F(t) := f((1 t)a + tb). Conform lemei 3.11.5, funct
,
ia F este derivabila pe
[0, 1]. Aplicand lui F teorema de medie pentru funct
,
reala (teorema 3.3.3), rezulta existent
,
a unui punct (0, 1) astfel ncat sa
avem F(1) F(0) F
(). Notand c := (1 )a + b, din relat

,
ia (2)
rezulta ca
f(b) f(a) df(c)(b a) df(c) b a.
3.12 Probleme
1. (Teorema lui Rolle pentru funct
,
ii reale de variabila vectoriala) Fie A o
submult
,
ime compacta cu interiorul nevid a spat
,
iului R
n
s
,
i f : A R o
funct
,
ie care ndeplines
,
,
ii:
(i) f este continua pe A;
(ii) f este diferent
,
iabila pe int A;
(iii) f este constanta pe bd A.
Sa se demonstreze ca exista un punct c int A astfel ca df(c) = 0.
,
ial n R
n
2. Cu ajutorul funct
,
iei f : [0, ] R
2
, f(x) = (sin x, sin 2x), sa se demon-
streze ca teorema lui Rolle nu ramane adevarata pentru funct
,
ii vectori-
ale.
3. Fie x, y, z [0, ) as
,
a ncat x +y +z = 1. Sa se demonstreze ca
0 xy +yz +zx 2xyz
7
27
.
OIM, Praga 1984
4. Fie x, y, z [0, ) as
,
4(xy +yz +zx) 9xyz + 1.
5. Fie x, y, z [0, ) as
,
1
4
x
3
+y
3
+z
3
+ 6xyz 1.
Olimpiada student
,
easca, U.R.S.S.
6. Fie A = { (x, y, z) R
3
| x 0, y 0, z 0, x
2
+ y
2
+ z
2
= 1 } s
,
i
f : A R funct
,
ia denita prin f(x, y, z) = (1 x)(1 y)(1 z). Sa se
determine max f(A).
7. Sa se demonstreze ca pentru orice x, y 0 are loc inegalitatea
x
2
+y
2
4
e
x+y2
.
Berkeley 1993
,
ia f : (0, )
2
R, denita prin
f(x, y) =
xy
(x + 1)(y + 1)(x +y)
,
poseda un maxim global s
,
i sa se determine acest maxim.
9. Fie ABC s
,
i A
1
B
1
C
1
doua triunghiuri avand unghiurile de masuri , ,
s
,
i respectiv
1
,
1
,
1
. Sa se demonstreze ca are loc inegalitatea
cos
1
sin
+
cos
1
sin
+
cos
1
sin
ctg + ctg + ctg .
Kvant, Nr. 11987
3.12 Probleme 101
10. Fie A R
2
o mult
,
ime deschisa cu proprietatea ca [0, 1] [0, 1] A s
,
i e
f : A R o funct
,
ie diferent
,
iabila pe A, care ndeplines
,
te urmatoarele
condit
,
ii:
(i) f(0, 0) +f(1, 0) +f(1, 1) +f(0, 1) = 0;
(ii) (x, y) [0, 1] [0, 1] :
f
x
(x, y)
f
y
(x, y)
1.
Sa se demonstreze ca (x, y) [0, 1] [0, 1] : |f(x, y)|
3
4
.
Olimpiada student
,
easca, U.R.S.S.
11. Fie f : R
n
R
n
o funct
,
ie diferent
,
iabila care ndeplines
,
te urmatoarele
condit
,
ii:
(i) x R
n
: rang J(f)(x) = n;
(ii) pentru orice mult
,
ime compacta A R
n
, mult imea f
1
(A) este com-
pacta.
Sa se demonstreze ca f(R
n
) = R
n
.
Berkeley 1992
12. Fie n 2, A R
n
o mult
,
ime deschisa, a A, iar f : A R o funct
,
ie
continua pe A s
,
i diferent
,
iabila n a, cu df(a) = 0. Sa se demonstreze ca
pentru orice vecinatate V a lui a exista un x V \ { a } n as
,
a fel ncat
f(x) = f(a).
Concursul student
,
esc Traian Lalescu, etapa nala 1997
13. Fie f : R
n
R
m
o funct
,
ie, 0 s
,
i p > 1. Sa se demonstreze ca daca
x, y R
n
: f(x) f(y) x y
p
,
atunci f este constanta.
14. Fie A R
n
o mult
,
ime conexa deschisa nevida s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie
diferent
,
iabila care se bucura de urmatoarele proprietat
,
i:
(i) exista un punct a A as
,
a ncat f(a) = 0
m
;
(ii) exista un 0 astfel ca x A : df(x) f(x).
Sa se demonstreze ca f = 0
m
.
,
ial n R
n
15. Fie f : R
n
R o funct
,
ie diferent
,
iabila, iar un numar real cu propri-
etatea
> 0 > 0 as
,
a ncat x R
n
cu x > : |f(x) | < .
Sa se demonstreze ca exista un punct c R
n
astfel ca df(c) = 0.
16. Fie f : R
n
R o funct
,
ie diferent
,
iabila proprie (adica pentru orice
mult
,
ime compacta A R, mult
,
imea f
1
(A) este compacta n R
n
). Sa
se demonstreze ca daca f are un singur punct critic care este punct de
extrem local, atunci acesta este punct de extrem global.
17. Fie A R
n
convexa deschisa nevida s
,
i f
k
: A R
m
(k N) un
s
,
ir de funct
,
ii diferent iabile care converge punctual pe A catre funct
,
ia
f : A R
m
. Sa se arate ca daca
sup { df
k
(x) | k N, x A} < ,
atunci f este continua pe A.
3.13 Funct
,
ii de clasa C
1
3.13.1 Denit
,
ie. Fie A R
n
o mult
,
ime deschisa nevida, iar f : A R
m
o
funct
,
ie care este diferent
,
iabila n ecare punct al lui A. Consideram funct
,
ia
df : A L(R
n
, R
m
), care asociaza ecarui punct x A, diferent iala df(x)
L(R
n
, R
m
), a lui f n punctul x. Se spune ca funct
,
ia df este continua ntr-un
punct a A daca pentru orice > 0 exista un > 0 astfel ca pentru orice
x A cu x a < sa avem df(x) df(a) < .
n
o mult
,
ime deschisa, a A s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie diferent
,
iabila pe A. Atunci funct
,
ia df : A L(R
n
, R
m
) este con-
tinua n punctul a daca s
,
i numai daca pentru orice j {1, . . . , n} funct
,
ia
f
x
j
: A R
m
este continua n a.
Demonstrat
,
ie. Necesitatea. Fixam un j {1, . . . , n}. Pentru a dovedi ca
funct
,
ia
f
x
j
este continua n a, e > 0 oarecare. Deoarece funct
,
ia df este
continua n a, exista > 0 astfel ca pentru orice x A cu xa < sa avem
df(x) df(a) < . Rezulta de aici ca pentru orice x A cu x a < s
,
i
orice h R
n
cu h = 1 avem
df(x)(h) df(a)(h) =
_
_
_
df(x) df(a)
_
(h)
_
_
df(x) df(a) < .
3.13 Funct
,
ii de clasa C
1
103
Alegand h = e
j
, deducem ca
df(x)(e
j
) df(a)(e
j
) =
_
_
_
_
f
x
j
(x)
f
x
j
(a)
_
_
_
_
<
oricare ar x A cu x a < , deci funct
,
ia
f
x
j
este continua n a.
Sucient
,
a. Fie > 0 arbitrar. Deoarece toate funct
,
iile
f
x
j
(j = 1, . . . , n)
sunt continue n punctul a, pentru ecare j {1, . . . , n} exista un
j
> 0 as
,
a
ncat oricare ar x A cu x a <
j
sa avem
_
_
_
_
f
x
j
(x)
f
x
j
(a)
_
_
_
_
<
:=

2n
.
Notam := min{
1
, . . . ,
n
}. Atunci > 0 s
,
i
_
_
_
_
f
x
j
(x)
f
x
j
(a)
_
_
_
_
<
pentru orice x A cu x a < s

,
i orice j {1, . . . , n}. Vom dovedi ca
(1) df(x) df(a) < oricare ar x A cu x a < .
Fie x A un punct arbitrar cu proprietatea xa < si e h := (h
1
, . . . , h
n
)
un punct arbitrar din R
n
cu proprietatea h = 1. Avem
_
_
_
df(x) df(a)
_
(h)
_
_
=
_
_
_
_
_
_
n
j=1
h
j
f
x
j
(x)
n
j=1
h
j
f
x
j
(a)
_
_
_
_
_
_
j=1
|h
j
|
_
_
_
_
f
x
j
(x)
f
x
j
(a)
_
_
_
_

j=1
|h
j
| n
h =

2
< .
Intrucat h S
n1
a fost arbitrar, rezulta ca (1) are loc, deci funct
,
ia df este
continua n punctul a.
3.13.3 Denit
,
ie (funct
,
ii de clasa C
1
). Fie A R
n
o mult
,
ime deschisa nevida
s
,
i f : A R
m
o funct
,
ie. Daca f este diferent
,
iabila n ecare punct al lui A s
,
i
funct
,
ia df : A L(R
n
, R
m
) este continua pe A, atunci se spune ca f este de
clasa C
1
pe A.
,
ial n R
n
3.13.4 Teorema (caracterizarea funct
,
iilor de clasa C
1
). Fie A o submult
,
ime
deschisa nevida a lui R
n
. O funct
,
ie f : A R
m
este de clasa C
1
pe A daca
s
,
i numai daca ea este derivabila part
,
ial pe A s
,
i pentru ecare j {1, . . . , n}
funct
,
ia
f
x
j
este continua pe A.
Demonstrat
,
ie. Partea de necesitate rezulta din teoremele 3.6.4 s
,
i 3.13.2, iar
partea de sucient
,
a din teoremele 3.6.7 s
,
i 3.13.2.
3.14 Teorema difeomorsmului local
3.14.1 Denit
,
ie (difeomorsme). Fie A s
,
i B submult
,
imi deschise nevide ale
spat
,
iului R
n
. O funct
,
ie f : A B se numes
,
te difeomorsm daca ea este
bijectiva, diferent
,
iabila pe A s
,
i cu inversa diferent
,
iabila pe B. Funct
,
ia f se
numes
,
te difeomorsm de clasa C
1
daca ea este bijectiva, de clasa C
1
pe A s
,
i
cu inversa de clasa C
1
pe B.
3.14.2 Teorema (teorema difeomorsmului local, teorema de inversabilitate
locala). Fie A R
n
o mult
,
ime deschisa, a A s
,
i f : A R
n
o funct
,
ie
diferent
,
iabila pe A, cu diferent
,
iala df continua n a s
,
i cu proprietatea ca df(a)
este bijectiv a. Atunci exista o vecinatate deschisa U V(a) cu urmatoarele
proprietat
,
i:
(i) U A s
,
i mult
,
imea f(U) este deschisa;
(ii) funct
,
ia

f : U f(U), denita prin

f(x) := f(x), este un difeomor-
sm.
Demonstrat
,
ie. Facem demonstrat
,
ia n cazul particular cand df(a) = I, unde
I este aplicat
,
ia identica a lui R
n
, I(x) := x oricare ar x R
n
. Aceasta nu
constituie o restrangere a generalitat
,
ii deoarece, altfel, lucramn locul funct
,
iei
f cu funct
,
ia F : A R
n
, denita prin F :=
1
f, unde := df(a). Aceasta
satisface
dF(a) = d
1
(f(a)) df(a) =
1
= I.
Presupunem as
,
adar ca df(a) = I. Pentru ecare punct y R
n
consideram
funct
,
ia g
y
: A R
n
, denita prin g
y
(x) := y + x f(x). Evident, g
y
este
diferent
,
iabila pe A s
,
i
dg
y
(x) = I df(x) oricare ar x A.
Impart
,
im demonstrat
,
ia n trei etape.
3.14 Teorema difeomorsmului local 105
Etapa I. Localizarea unei mult
,
imi deschise U n asa fel ncat a U A
s
,
i f
U
este injectiva.
Deoarece funct
,
ia df este continua n punctul a s
,
i df(a) = I, exista un
r
0
> 0 as
,
a ncat notand U := B(a, r
0
) sa avem U A s
,
i
(1) df(x) I <
1
2
oricare ar x U.
Vom dovedi n continuare ca
(2) g
y
(x) g
y
(x
)
1
2
x x
pentru orice y R
n
s
,
i orice x, x
U.
Fie, n acest scop, y R
n
s
,
i x, x
U arbitrar alese. Avandn vedere ca U este

o mult
,
ime convexa, n baza teoremei 3.11.7 rezulta existent a unui (0, 1)
astfel ncat notand c := (1 )x +x
sa avem
g
y
(x) g
y
(x
) dg
y
(c) x x
.
Cum c U, din (1) deducem ca
g
y
(x) g
y
(x
) I df(c) x x

1
2
x x
,
deci (2) are loc.
Mai aratam ca f
U
este injectiva. Presupunand contrarul, ar exista punc-
tele x, x
U, x = x
, astfel ca f(x) = f(x
) =: y. Atunci
g
y
(x) = y +x f(x) = x s
,
i g
y
(x
) = y +x
f(x
) = x
.
T
,
inand seama de (2), rezulta ca
x x
= g
y
(x) g
y
(x
)
1
2
x x
,
deci x x
= 0, ceea ce este absurd. Contradict

,
ia obt inuta arata ca f
U
este injectiva.
Etapa a II-a. Mult
,
imea V := f(U) este deschisa.
Fie y
0
V arbitrar. Exista atunci un unic x
0
U astfel ca y
0
= f(x
0
).
Cum U este deschisa, exista un
0
> 0 n as
,
a fel ncat notand B
0
:=

B(x
0
,
0
)
sa avem B
0
U. Notam :=
0
/2 s
,
i demonstram ca B(y
0
, ) V .
,
ial n R
n
Fie, n acest scop, y un punct oarecare din B(y
0
, ). Observam ca pentru
ecare x B
0
avem
g
y
(x) x
0
g
y
(x) g
y
(x
0
) +g
y
(x
0
) x
0
1
2
x x
0
+y +x
0
f(x
0
) x
0
(conform lui (2))
1
2

0
+y y
0

1
2

0
+ =

0
2
+

0
2
=
0
.
As
,
adar, g
y
(x)

B(x
0
,
0
) = B
0
pentru orice x B
0
.
Intrucat B
0
U, din (2) urmeaza ca g
y
: B
0
B
0
este o
1
2
-contract
,
ie.
Mult imea B
0
indnchisa, n baza teoremei de punct x a lui Banach deducem
existent
,
a unui unic punct x B
0
astfel ncat g
y
( x) = x, adica
y + x f( x) = x,
de unde y = f( x) f(B
0
) f(U) = V . Cum y a fost un punct oarecare din
B(y
0
, ), rezulta ca B(y
0
, ) V , deci V este mult
,
ime deschisa.
Evident, funct
,
ia

f : U V = f(U), denita prin

f(x) := f(x), este
bijectiva s
,
i diferent
,
iabila pe U.
Etapa a III-a. Funct
,
ia

f
1
: V U este diferent
,
iabila pe V .
Aratam mai ntai ca pentru ecare x U, aplicat
,
ia liniara d
f(x) = df(x)
L(R
n
, R
n
) este bijectiva. Presupunand contrarul, ar rezulta existent
,
a unui
punct x U astfel ca df(x) sa nu e injectiva, deci ar exista un h R
n
\ {0
n
}
cu proprietatea ca df(x)(h) = 0
n
. Avem
h = I(h) df(x)(h) I df(x) h <
1
2
h,
ceea ce este absurd. Contradict
,
ia obt
,
inuta arata ca d
f(x) este bijectiva oricare

ar x U.
Arataam acum ca
(3)
f
1
(y)

f
1
(y
) 2y y
oricare ar y, y
V.
Fie y, y
V s
,
i e x :=

f
1
(y), x
:=

f
1
(y
). Atunci avem x, x
U s
,
i
f(x) = y, f(x
) = y
. Alegem un y R
n
arbitrar. Avem
f
1
(y)

f
1
(y
) = x x
2g
y
(x) g
y
(x
)
= 2y +x f(x) y x
+f(x
)
= 2
_
_
x x

_
f(x) f(x
)
__
_
= 2
f
1
(y)

f
1
(y
) (y y
)
2
f
1
(y)

f
1
(y
) 2y y
,
3.14 Teorema difeomorsmului local 107
de unde rezulta validitatea lui (3). Relat
,
ia (3) asigura ca

f
1
este continua
pe V .
In concluzie, funct
,
ia

f : U V se bucura de urmatoarele proprietat
,
i:

f este bijectiva s
,
i diferent
,
iabila pe U;
d
f(x) este bijectiva pentru ecare x U;

f
1
este continua pe V .
Aplicand teorema 3.10.4, deducem ca

f
1
este diferent
,
iabila pe V .
,
i B submult
,
imi deschise nevide ale spat
,
iului R
n
s
,
i
f : A B o funct
,
ie bijectiva, de clasa C
1
pe A, avand inversa diferent
,
iabila
pe B. Atunci f
1
este de clasa C
1
pe B.
Demonstrat
,
ie. Fara demonstrat
,
ie.
n
o mult
,
ime deschisa nevida, f : A R
n
o
funct
,
ie de clasa C
1
pe A s
,
i a A un punct cu proprietatea ca df(a) este bijec-
tiva. Atunci exista o vecin atate deschisa U V(a) cu urmatoarele proprietat
,
i:
(i) U A s
,
i mult
,
imea f(U) este deschisa;
(ii) funct
,
ia

f : U f(U), denita prin

f(x) := f(x), este un difeomor-
sm de clasa C
1
.
Demonstrat
,
,
i 3.14.3.
3.14.5 Consecint
,
a. Fie A o submult
,
ime deschisa nevida a spat
,
iului R
n
, iar
f : A R
n
o funct
,
ie de clasa C
1
cu proprietatea ca df(x) este bijectiva pentru
ecare x A. Atunci urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1
Mult
,
imea f(A) este deschisa.
2
Daca, n plus, f este injectiva, atunci funct ia

f : A f(A), denita
prin

f(x) := f(x), este un difeomorsm de clasa C
1
.
3.14.6 Consecint
,
a. Fie A s
,
i B submult
,
imi deschise nevide ale spat
,
iului R
n
,
iar f : A B o funct
,
ie bijectiva, de clasa C
1
pe A s
,
i cu proprietatea ca df(x)
este bijectiva oricare ar x A. Atunci f este un difeomorsm de clasa C
1
.
,
ial n R
n
3.15 Funct
,
ii implicite
3.15.1 Denit
,
ie. Fie A R
n
s
,
i B R
m
mult
,
imi nevide, iar F : AB R
m
o funct
,
ie. Notam
S := { (x, y) AB | F(x, y) = 0
m
}
S
1
:= { x A | y B : F(x, y) = 0
m
}.
Fie apoi (a, b) S. Atunci a A, b B s
,
i F(a, b) = 0
m
. Se spune ca
ecuat
,
ia F(x, y) = 0
m
deneste implicit pe y ca funct
,
ie de x n jurul punctului
(a, b) daca exista U V(a) s
,
i V V(b) as
,
ancat pentru orice punct x US
1
,
mult
,
imea
(1) { y V B | F(x, y) = 0
m
}
cont
,
ine exact un element. In acest caz putem deni funct
,
ia f : U S
1
V ,
punand f(x) := unicul element al mult
,
imii (1). Avem atunci
F(x, f(x)) = 0
m
pentru orice x U S
1
.
Se mai spune ca f este o funct
,
ie implicita denita n jurul punctului (a, b) de
ecuat
,
ia F(x, y) = 0
m
.
3.15.2 Exemplu. Fie A = B = R s
,
i e F : R R R funct
,
ia denita prin
F(x, y) := x
2
+y
2
1. Atunci
S = { (x, y) R
2
| x
2
+y
2
= 1 } s
,
i S
1
= [1, 1].
Fie (a, b) S, adica a
2
+b
2
= 1. Daca a = 1, atunci ecuat
,
ia
F(x, y) = x
2
+y
2
1 = 0
denes
,
te implicit pe y ca funct
,
ie de x n jurul punctului (a, b). Mai precis,
y(x) =
1 x
2
daca b > 0 si respectiv y(x) =
1 x
2
daca b < 0.
Daca nsa a = 1, atunci b = 0. In acest caz, ecuat ia F(x, y) = 0 nu
denes
,
te implicit pe y ca funct
,
ie de x n jurul punctului (1, 0). Intr-adevar,
pentru orice vecinatate U V(1) s
,
i orice vecinatate V V(0) exista puncte
x U S
1
= U [1, 1] pentru care mult
,
imea {y V | x
2
+y
2
= 1} cont
,
ine
exact doua elemente.
In continuare, vom identica pe R
n
R
m
cu R
n+m
. In acest fel, daca
A R
n
s
,
i B R
m
, atunci AB poate privita ca submult ime a lui R
n+m
.
Putem vorbi as
,
adar despre diferent
,
,
ii F : AB R
m
.
3.15 Funct
,
ii implicite 109
Fie A o submult
,
ime a lui R
n
, B o submult
,
ime a lui R
m
, a int A, b int B
s
,
i F = (F
1
, . . . , F
m
) : AB R
m
o funct
,
ie diferent iabila n punctul (a, b):
F(x
1
, . . . , x
n
, y
1
, . . . , y
m
) =
_
F
1
(x
1
, . . . , x
n
, y
1
, . . . , y
m
), . . . ,
F
m
(x
1
, . . . , x
n
, y
1
, . . . , y
m
)
_
pentru orice x = (x
1
, . . . , x
n
) A s
,
i orice y = (y
1
, . . . , y
m
) B. Notam
J
y
(F)(a, b) :=
_
_
_
F
1
y
1
(a, b)
F
1
y
m
(a, b)
.
.
.
.
.
.
F
m
y
1
(a, b)
F
m
y
m
(a, b)
_
_
_
.
3.15.3 Teorema (teorema funct
,
iei implicite). Fie A R
n
s
,
i B R
m
mult
,
imi
deschise nevide, F : A B R
m
o funct
,
ie de clasa C
1
pe A B, iar
a A s
,
i b B puncte cu proprietatea F(a, b) = 0
m
si det J
y
(F)(a, b) = 0.
Atunci exista o vecinatate deschisa U V(a) cu U A, o vecinatate deschisa
V V(b) cu V B s
,
i o funct
,
ie f : U V care se bucura de urmatoarele
proprietat
,
i:
(i) f este de clasa C
1
pe U;
(ii) f(a) = b;
(iii) x U : F(x, f(x)) = 0
m
.
Mai mult, vecinatat
,
ile U s
,
i V pot alese n as
,
a fel ncat sa existe o singura
funct
,
ie f : U V care sa satisfaca (iii).
Demonstrat
,
ie. Fara demonstrat
,
ie.
3.15.4 Observat
,
ie. Notand cu f
1
, . . . , f
m
componentele lui f, (iii) se scrie
x U : F(x
1
, . . . , x
n
, f
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, . . . , x
n
)) = 0
m
,
relat
,
ie echivalenta cu sistemul
x U : F
i
(x
1
, . . . , x
n
, f
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, . . . , x
n
)) = 0,
oricare ar i { 1, . . . , m}. Fixam un indice j {1, . . . , n}. Aplicand regula
de derivare a funct
,
iilor compuse, deducem ca
F
i
x
j
(x, f(x)) +
F
i
y
1
(x, f(x))
f
1
x
j
(x) +
F
i
y
2
(x, f(x))
f
2
x
j
(x)
+ +
F
i
y
m
(x, f(x))
f
m
x
j
(x) = 0
,
ial n R
n
pentru orice x U s
,
i orice i {1, . . . , m}. Punand x = a, rezulta
_
_
F
1
y
1
(a, b)
f
1
x
j
(a) + +
F
1
y
m
(a, b)
f
m
x
j
(a) =
F
1
x
j
(a, b)
F
2
y
1
(a, b)
f
1
x
j
(a) + +
F
2
y
m
(a, b)
f
m
x
j
(a) =
F
2
x
j
(a, b)
.
.
.
F
m
y
1
(a, b)
f
1
x
j
(a) + +
F
m
y
m
(a, b)
f
m
x
j
(a) =
F
m
x
j
(a, b).
Acesta este un sistem liniar de m ecuat
,
ii cu necunoscutele
f
1
x
j
(a),
f
2
x
j
(a), . . . ,
f
m
x
j
(a).
Determinantul sistemului este det J
y
(F)(a, b) = 0, deci sistemul este compa-
tibil determinat s
,
i poate rezolvat cu regula lui Cramer. Dand lui j suc-
cesiv valorile 1, . . . , n, se determina n acest mod toate derivatele part
,
iale
f
i
x
j
(a), i = 1, m, j = 1, n.
3.16 Probleme
1. Fie mult
,
imile denite prin A = { (x, y) R
2
| x > 0, y > 0 } s
,
i respectiv
B = { (u, v) R
2
| u + v > 0, u v > 0 }. Sa se demonstreze ca
funct
,
ia f : A B, denita prin f(x, y) = (x
2
+ y
2
, x
2
y
2
), este un
difeomorsm de clasa C
1
.
,
ia f : R
2
R
2
, denita prin
f(x, y) = (x
3
+x, y x
2
),
este un difeomorsm de clasa C
1
.
,
ia f : R
2
R
2
, denita prin
f(x, y) = (x
3
+ 3xe
y
, y x
2
),
1
.
3.16 Probleme 111
4. Se cauta funct
,
iile f : A R, de clasa C
1
s
,
i care satisfac
(1)
f
x
(x, y)
f
y
(x, y) + 3(x y)f(x, y) = 0
oricare ar (x, y) A, unde A = {(x, y) R
2
| x > y}.
a) Sa se demonstreze ca pentru orice (x, y) A avem (xy, x + y) B,
unde B = {(u, v) R
2
| v
2
> 4u}.
b) Funct
,
ia g : A B, denita prin g(x, y) = (xy, x + y), este un
1
.
c) Daca funct
,
ia f : A R este de clasa C
1
, atunci s
,
i funct
,
ia F : B R,
denita prin F = f g
1
, este de clasa C
1
. Mai mult, (1) are loc oricare
ar (x, y) A daca s
,
i numai daca avem
(u, v) B :
F
u
(u, v) 3F(u, v) = 0.
d) Sa se determine funct
,
iile f : A R, de clasa C
1
s
,
i care satisfac (1)
pentru orice (x, y) A.
5. Fie f : R
2
R
2
funct
,
ia denita prin
f(x, y) =
_ _
x,
1
x
arctg(xy)
_
daca x = 0
(0, y) daca x = 0.
a) Sa se arate ca f este o funct
,
ie injectiva de clasa C
1
.
b) Sa se demonstreze ca mult
,
imea B = f
_
R
2
_
este deschisa s
,
i ca funct ia
f : R
2
B, denita prin

f(x, y) = f(x, y), este un difeomorsm de
clasa C
1
.
6. Fie A = { (x, y) R
2
| < y < } s
,
i f : A R
2
funct
,
ia denita prin
f(x, y) = (e
x
cos y, e
x
sin y).
a) Sa se arate ca f este o funct
,
ie injectiva de clasa C
1
.
b) Sa se arate ca mult
,
imea f(A) este deschisa, iar funct
,
ia

f : A f(A),
denita prin

f(x, y) = f(x, y), este un difeomorsm de clasa C
1
. Sa se
determine J
_
f
1
_
_
2
,
e
2
_
.
,
ial n R
n
7. Fie f : R
3
R
3
funct
,
ia denita prin
f(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
, x
1
x
2
, x
1
x
2
x
3
)
s
,
i mult
,
imea A = { (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
| x
1
> 0, x
2
> 0 }.
a) Sa se arate ca mult
,
imea f(A) este deschisa.
b) Sa se studieze daca funct
,
ia

f : A f(A), denita prin

f(x) = f(x),
1
.
8. Fie A = { x R
n
| x < 1 }. Sa se arate ca funct
,
ia f : A R
n
, denita
prin
f(x) =
1
1 x
2
x,
1
.
9. Fie funct
,
ia f : R
2
R
2
, denita prin
f(x, y) =
_
2x + 2 cos
_
2
y
_
, 2y + 2 cos
_
2
x
__
.
Sa se demonstreze ca exista o vecinatate deschisa U a punctului
_
1
2
,
1
2
_
,
n as
,
a fel ncat mult
,
imea f(U) sa e deschisa s
,
i funct
,
ia

f : U f(U),
denita prin

f(x, y) = f(x, y), sa e un difeomorsm de clasa C
1
. Sa se
determine J
_
f
1
_
(
2 + 1,
2 1).
10. Fie g : R
2
R
2
funct
,
ia denita prin
g(x, y) = (y cos x, (x +y) sin y),
iar f : R
2
R
3
funct
,
ia denita prin
f(x, y) = (x
2
y, 3x 2y, 2xy +y
2
).
a) Sa se arate ca exista o vecinatate deschisa U a punctului
_
0,

2
_
astfel
ca mult
,
imea g(U) sa e deschisa, iar funct
,
ia g : U g(U), denita prin
g(x, y) = g(x, y), sa e un difeomorsm de clasa C
1
.
b) Sa se determine J
_
f g
1
_
_
2
,

2
_
.
11. Fie g : R R o funct
,
ie de clasa C
1
, iar f : R
2
R
2
funct
,
ia denita
prin f(x, y) = (x + g(y), y + g(x)). Sa se demonstreze ca daca exista
un (0, 1) as
,
a ncat |g
(t)| pentru orice t R, atunci f este un

1
.
3.16 Probleme 113
12. (generalizarea problemei precedente) Fie n 2, g : R
n1
R o funct
,
ie
de clasa C
1
, iar f : R
n
R
n
funct
,
ia denita prin
f(x
1
, . . . , x
n
) = (x
1
+g(x
2
, x
3
, . . . , x
n
), x
2
+g(x
1
, x
3
, . . . , x
n
),
. . . , x
n
+g(x
1
, x
2
, . . . , x
n1
)).
Sa se demonstreze ca daca exista un numar pozitiv <
1
n 1
as
,
a ncat
j { 1, . . . , n 1 }, x R
n1
:
g
x
j
(x)
,
atunci f este un difeomorsm de clasa C
1
.
13. Fie g : R R o funct
,
ie de clasa C
1
, f : R
2
R
2
funct
,
ia denita prin
f(x, y) = (g(x), y+xg(x)) s
,
i (x
0
, y
0
) un punct al lui R
2
cu proprietatea
g
(x
0
) = 0. Sa se demonstreze ca exista o vecinatate deschisa W a lui
(x
0
, y
0
) si o funct
,
ie h : R R, de clasa C
1
, asa ncat sa e ndeplinite
urmatoarele condit ii:
(i) mult
,
imea f(W) este deschisa;
(ii) funct
,
ia

f : W f(W), denita prin

f(x, y) = f(x, y), este un
1
;
(iii) (u, v) f(W) :

f
1
(u, v) = (h(u), v +uh(u)).
Berkeley 1984
14. Fie f : R
n
R
n
o funct
,
ie de clasa C
1
cu proprietatea ca exista > 0
astfel ca
x, y R
n
: f(x) f(y) x y.
a) Sa se arate ca x, h R
n
: df(x)(h) h.
b) Folosind eventual faptul ca R
n
este singura submult
,
ime nevida simul-
tan deschisa s
,
i nchisa a lui R
n
, sa se arate ca f este un difeomorsm de
clasa C
1
.
15. Sa se studieze daca exista o vecinatate deschisa U a punctului (1, 1) s
,
i o
funct
,
ie f : U R, de clasa C
1
s
,
i care ndeplineste urmatoarele condit
,
ii:
(i) f(1, 1) = 1;
(ii) pentru orice (x
1
, x
2
) U are loc egalitatea
e
x
1
+x
2
ln(x
1
+x
2
+f(x
1
, x
2
) 2) 2x
1
+x
2
+f(x
1
, x
2
) = 0.
,
ial n R
n
In caz armativ, sa se determine
f
x
1
(1, 1) s
,
i
f
x
2
(1, 1).
16. Fie F : R
2
R funct
,
ia denita prin
F(x, y) := (1 x
2
) cos y e
x
sin y ln(1 +x
2
+y
2
).
Sa se demonstreze ca exista o vecinatate deschisa U R a lui 1 s
,
i o
funct
,
ie f : U R, de clasa C
1
pe U, n as
,
a fel ncat
f(1) = 0 s
,
i F(x, f(x)) = 0 pentru orice x U.
Sa se determine f
(1).
17. Sa se arate ca ecuat
,
ia x
2
+ xy + 2y
2
+ 3z
4
z = 9 denes
,
te implicit
ntr-o vecinatate a punctului (1, 2) o funct
,
ie z = f(x, y), de clasa C
1
s
,
i cu proprietatea f(1, 2) = 1. Sa se determine derivatele part
,
iale de
ordinul ntai s
,
i diferent
,
iala lui f n punctul (1, 2).
18. Sa se studieze posibilitatea aplicarii teoremei funct
,
iei implicite pentru
funct
,
ia F : R
2
R
2
R
2
, denita prin
F(x, y) = (x
2
1
x
2
2
y
3
1
+y
2
2
+ 4, 2x
1
x
2
+x
2
2
2y
2
1
+ 3y
4
2
+ 8)
s
,
i punctul (a, b) R
2
R
2
, unde a = (2, 1), b = (2, 1). In caz arma-
tiv, sa se determine derivatele part
,
iale de ordinul ntai n punctul a ale
funct
,
iei denite implicit de ecuat
,
ia F(x, y) = 0
2
.
19. Sa se arate ca sistemul
_
x
2
y
2
z
3
t
8
= 9
2xy +y
2
+ 2z
2
+ 3t
4
= 14
denes
,
te ntr-o vecinatate a punctului (1, 1) o funct ie
f = (f
1
(x, y), f
2
(x, y)),
de clasa C
1
s
,
i cu proprietatea f(1, 1) = (2, 1). Sa se determine
df(1, 1).
20. Sa se demonstreze ca sistemul
_
_
_
x
2
y cos(uv) +z
2
= 0
x
2
+y
2
sin(uv) + 2z
2
= 2
xy cos ucos v +z = 1
3.17 Extreme condit ionate 115
denes
,
te implicit ntr-o vecinatate a punctului
_
2
, 0
_
o funct
,
ie
f = (f
1
(u, v), f
2
(u, v), f
3
(u, v)),
de clasa C
1
s
,
i cu proprietatea f
_
2
, 0
_
= (1, 1, 0). Sa se determine
df
_
2
, 0
_
.
21. Sa se demonstreze ca sistemul
_
x
2
+uy +e
v
= 0
2x +u
2
uv = 5
denes
,
te implicit ntr-o vecinatate a punctului (2, 5) o funct
,
ie
f = (f
1
(x, y), f
2
(x, y)),
de clasa C
1
s
,
i cu proprietatea f(2, 5) = (1, 0). Sa se determine df(2, 5).
3.17 Extreme condit
,
ionate
Fie A R
n
o mult
,
ime nevida, m N cu m < n, iar f : A R s
,
i F : A R
m
funct
,
ii date. Notam
C := {x A | F(x) = 0
m
}.
Un punct c C se numes
,
te punct de extrem local al lui f relativ la mult
,
imea C
(sau punct de extrem local condit
,
ionat, sau punct de extrem local cu leg aturi )
daca c este punct de extrem local pentru f
C
.
3.17.1 Teorema (regula multiplicatorilor lui Lagrange). Fie m s
,
i n numere
naturale astfel ncat m < n, A R
n
o mult
,
s
,
i F = (F
1
, . . . , F
m
) : A R
m
funct
,
ii de clasa C
1
. Daca c C este un punct
de extrem local al lui f relativ la mult imea C, iar rang J(F)(c) = m, atunci
exista un punct
0
R
m
as
,
a ncat (c,
0
) A R
m
sa e punct critic al
funct
,
iei L : AR
m
R, denite prin
L(x, ) := f(x) +
1
F
1
(x) + +
m
F
m
(x).
Demonstrat
,
ie. Fara demonstrat
,
ie.
3.17.2 Observat
,
ie. Teorema precedenta da o condit
,
ie necesara ca c sa e
punct de extrem local condit
,
ionat. Numerele
01
, . . . ,
0m
, a caror existent
,
a
este garantata de teorema 3.17.1, se numesc multiplicatori Lagrange, iar func-
t
,
ia L se numes
,
te funct
,
ia lui Lagrange asociata funct iilor f s
,
i F.
,
ial n R
n
3.18 Derivate part
,
iale de ordinul doi
3.18.1 Denit
,
ie. Fie A o submult
,
ime a lui R
n
, a int A, f : A R o funct
,
ie
s
,
i e i, j {1, . . . , n}. Presupunem ca exista o vecinatate deschisa V V(a),
as
,
a ncat V A, care ndeplines
,
,
ii:
(i) f este derivabila part
,
i
pe V ;
(ii) funct
,
ia
(1) x V
f
x
i
(x) R
este derivabila part
,
j
n punctul a.
Atunci se spune ca f este de doua ori derivabila part
,
ial n raport cu variabilele
(x
i
, x
j
) n punctul a. Derivata part
,
iala a funct
,
iei (1) n raport cu x
j
n punctul
a se numes
,
te derivata part
,
iala de ordinul doi a funct iei f n raport cu vari-
abilele (x
i
, x
j
) n punctul a si se noteaza cu

2
f
x
j
x
i
(a) sau cu f
x
i
x
j
(a). Daca
i = j, atunci se foloses
,
te notat
,
ia

2
f
x
2
i
(a) sau f
x
2
i
(a).
3.18.2 Denit
,
ie (matricea hessiana). Funct
,
ia f poate avea n
2
derivate par-
t
,
iale de ordinul doi n punctul a. Daca exista toate aceste derivate part
,
iale,
atunci se poate forma matricea
H(f)(a) :=
_
_
_
_
2
f
x
2
1
(a)

2
f
x
2
x
1
(a)

2
f
x
n
x
1
(a)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
2
f
x
1
x
n
(a)

2
f
x
2
x
n
(a)

2
f
x
2
n
(a)
_
_
_
_
.
Aceasta se numes
,
te matricea hessiana a lui f n punctul a.
In general, daca i = j, atunci se poate ca
2
f
x
j
x
i
(a) =

2
f
x
i
x
j
(a).
3.18.3 Teorema (criteriul lui Schwarz). Fie A R
n
o mult ime deschisa,
a A, i, j {1, . . . , n} cu i < j, iar f : A R o funct
,
ie de doua ori
derivabila part ial pe A, atat n raport cu variabilele (x
i
, x
j
) cat s
,
i n raport cu
3.18 Derivate part
,
iale de ordinul doi 117
variabilele (x
j
, x
i
). Daca funct
,
iile

2
f
x
j
x
i
,

2
f
x
i
x
j
: A R sunt continue n
punctul a, atunci are loc egalitatea
2
f
x
j
x
i
(a) =

2
f
x
i
x
j
(a).
Demonstrat
,
ie. Etapa I . Consideram mai ntai n = 2, i = 1, j = 2.
Fie > 0 arbitrar. Deoarece A este deschisa, a := (a
1
, a
2
) A, iar funct
,
iile
2
f
x
2
x
1
s
,
i

2
f
x
1
x
2
sunt continue n a, exista un r > 0 as
,
a ncat B(a, r) A
s
,
i
2
f
x
2
x
1
(x)

2
f
x
2
x
1
(a)
<

2
,
2
f
x
1
x
2
(x)

2
f
x
1
x
2
(a)
<

2
pentru orice x B(a, r).
Alegem un punct x := (x
1
, x
2
) B(a, r) cu x
1
> a
1
, x
2
> a
2
si notam
:= f(x
1
, x
2
) f(a
1
, x
2
) f(x
1
, a
2
) +f(a
1
, a
2
).
Aplicand teorema de medie a lui Lagrange funct
,
iei g : [a
1
, x
1
] R, denite
prin g(t) := f(t, x
2
) f(t, a
2
), deducem existent
,
a unui punct c
1
(a
1
, x
1
)
astfel ca
g(x
1
) g(a
1
) = (x
1
a
1
)g
(c
1
).
Dar g(x
1
) g(a
1
) = s
,
i
g
(t) =
f
x
1
(t, x
2
)
f
x
1
(t, a
2
).
Avem as
,
adar
(2) = (x
1
a
1
)
_
f
x
1
(c
1
, x
2
)
f
x
1
(c
1
, a
2
)
_
.
Aplicand acum teorema de medie a lui Lagrange funct
,
iei g
1
: [a
2
, x
2
] R,
denite prin g
1
(t) :=
f
x
1
(c
1
, t), deducem existent
,
a unui punct c
2
(a
2
, x
2
)
astfel ca
g
1
(x
2
) g
1
(a
2
) = (x
2
a
2
)g
1
(c
2
),
adica
f
x
1
(c
1
, x
2
)
f
x
1
(c
1
, a
2
) = (x
2
a
2
)

2
f
x
2
x
1
(c
1
, c
2
),
,
ial n R
n
deoarece
g
(c
2
) =

x
2
_
f
x
1
_
(c
1
, c
2
) =

2
f
x
2
x
1
(c
1
, c
2
).
T
,
,
ia (2), obt inem
(3) = (x
1
a
1
)(x
2
a
2
)

2
f
x
2
x
1
(c
1
, c
2
).
Mai avem
(c
1
a
1
)
2
+ (c
2
a
2
)
2
< (x
1
a
1
)
2
+ (x
2
a
2
)
2
< r
2
,
deci c := (c
1
, c
2
) B(a, r).
Analog, aplicand teorema lui Lagrange funct
,
iilor h : [a
2
, x
2
] R, h(t) :=
f(x
1
, t) f(a
1
, t) s
,
i respectiv h
1
: [a
1
, x
1
] R, h
1
(t) :=
f
x
2
(t, d
2
), se deduce
existent
,
a unui punct d := (d
1
, d
2
) B(a, r) astfel ca
(4) = (x
1
a
1
)(x
2
a
2
)

2
f
x
1
x
2
(d
1
, d
2
).
Din (3) s
,
i (4) rezulta

2
f
x
2
x
1
(c) =

2
f
x
1
x
2
(d), deci
2
f
x
2
x
1
(a)

2
f
x
1
x
2
(a)
2
f
x
2
x
1
(a)

2
f
x
2
x
1
(c) +

2
f
x
1
x
2
(d)

2
f
x
1
x
2
(a)
2
f
x
2
x
1
(a)

2
f
x
2
x
1
(c)
2
f
x
1
x
2
(d)

2
f
x
1
x
2
(a)
<

2
+

2
= .
Cum > 0 a fost arbitrar, rezulta ca

2
f
x
2
x
1
(a) =

2
f
x
1
x
2
(a).
Etapa a II-a. Consideram acum n > 2 arbitrar.
Fie a := (a
1
, . . . , a
n
). Deoarece a int A, exista un > 0 as
,
a ncat notand
A
0
:= (a
i
, a
i
+) (a
j
, a
j
+), sa avem
(a
1
, . . . , a
i1
, y
1
, a
i+1
, . . . , a
j1
, y
2
, a
j+1
, . . . , a
n
) A
3.19 Diferent
,
iala a doua 119
pentru orice (y
1
, y
2
) A
0
. Consideram funct
,
ia f
0
: A
0
R, denita prin
f
0
(y
1
, y
2
) := f(a
1
, . . . , a
i1
, y
1
, a
i+1
, . . . , a
j1
, y
2
, a
j+1
, . . . , a
n
).
In baza celor demonstrate la etapa precedenta, avem
2
f
0
y
2
y
1
(a
i
, a
j
) =

2
f
0
y
1
y
2
(a
i
, a
j
).
Dar
2
f
0
y
2
y
1
(a
i
, a
j
) =

2
f
x
j
x
i
(a) s
,
i

2
f
0
y
1
y
2
(a
i
, a
j
) =

2
f
x
i
x
j
(a).
Drept urmare s
,
i n acest caz egalitatea din enunt
,
are loc.
3.18.4 Teorema (criteriul lui Young). Fie A R
n
o mult
,
ime deschisa, e
a A, i, j {1, . . . , n} cu i < j, iar f : A R o funct
,
ie derivabila part
,
ial pe
A atat n raport cu variabila x
i
cat s
,
i n raport cu variabila x
j
. Daca funct
,
iile
f
x
i
,
f
x
j
: A R sunt diferent
,
iabile n punctul a, atunci are loc egalitatea
2
f
x
j
x
i
(a) =

2
f
x
i
x
j
(a).
Demonstrat
,
ie. Fara demonstrat
,
ie.
3.19 Diferent
,
iala a doua
3.19.1 Denit
,
ie. Fie A R
n
, a int A s
,
i f : A R o funct
,
ie. Daca exista
o vecinatate deschisa V V(a) cu V A astfel ncat
(i) f este diferent
,
iabila pe V ;
(ii) pentru orice i {1, . . . , n}, funct
,
ia x V
f
x
i
(x) R este
diferent
,
iabila n a,
atunci se spune ca f este de doua ori diferent iabila n punctul a.
n
, a int A s
,
i f : A R o funct
,
ie de doua ori
diferent
,
iabila n punctul a. Atunci urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1
Pentru orice i, j {1, . . . , n}, f este de doua ori derivabila part

,
ial n
raport cu variabilele (x
i
, x
j
) n punctul a.
2
i, j {1, . . . , n} :

2
f
x
i
x
j
(a) =

2
f
x
j
x
i
(a).
,
ial n R
n
Demonstrat
,
ie. Armat
,
ia 1
rezulta din teorema 3.6.4 (o funct

,
ie diferent
,
iabila
ntr-un punct este derivabila part
,
ial n acel punct), iar armat
,
ia 2
rezulta din
teorema 3.18.4 (criteriul lui Young).
Fie A R
n
, a int A, iar f : A R o funct
,
ie de doua ori diferent
,
iabila
n a. Funct
,
ia d
2
f(a) : R
n
R, denita prin
d
2
f(a)(h) :=
n
i=1
n
j=1
h
i
h
j
2
f
x
j
x
i
(a) oricare ar h := (h
1
, . . . , h
n
) R
n
,
se numes
,
te diferent
,
iala a doua (sau diferent
,
iala de ordinul doi ) a lui f n
punctul a.
Fiind data o matrice C := (c
ij
) R
nn
, putem deni funct
,
ia : R
n
R
prin
(h) :=
n
i=1
n
j=1
c
ij
h
i
h
j
oricare ar h := (h
1
, . . . , h
n
) R
n
.
Funct
,
ia se numes
,
te forma patratica asociata matricei C.
Diferent
,
iala a doua d
2
f(a) este tocmai forma patratica asociata matricei
hessiene H(f)(a).
,
ime a lui R
n
, e a int A s
,
i f : A R o
funct
,
ie de doua ori diferent iabila n a. Atunci are loc egalitatea
lim
xa
1
x a
2
_
1
2
d
2
f(a)(x a)
_
= 0.
Demonstrat
,
ie. Deoarece f este de doua ori diferent
,
iabila n a, exista o vecina-
tate deschisa V V(a), astfel ncat V A s
,
i care ndeplines
,
te condit
,
iile (i) s
,
i
(ii) de la nceputul acestui paragraf. Pentru ecare i {1, . . . , n}, consideram
funct ia F
i
: V R, denita prin F
i
(x) :=
f
x
i
(x). Din (ii) rezulta ca F
i
este
diferent
,
iabila n a, deci
lim
xa
1
x a
_
F
i
(x) F
i
(a) dF
i
(a)(x a)
= 0,
oricare ar i {1, . . . , n}.
Fie > 0 arbitrar. Atunci pentru ecare i {1, . . . , n} exista un r
i
> 0 n
as
,
a fel ncat B(a, r
i
) V s
,
i
1
x a
_
F
i
(x) F
i
(a) dF
i
(a)(x a)
<
:=

2n
3.19 Diferent
,
iala a doua 121
pentru orice x B(a, r
i
) \ {a}. Notand r := min{r
1
, . . . , r
n
}, avem r > 0,
B(a, r) V s
,
i
(1)
F
i
(x) F
i
(a) dF
i
(a)(x a)
x a
pentru orice i {1, . . . , n} s
,
i orice x B(a, r).
Consideram funct
,
ia g : B(a, r) R, denita prin
g(x) := f(x) f(a) df(a)(x a)
1
2
d
2
f(a)(x a)
= f(x) f(a)
n
i=1
(x
i
a
i
)
f
x
i
(a)
1
2
n
i=1
n
j=1
(x
i
a
i
)(x
j
a
j
)

2
f
x
j
x
i
(a).
Deoarece f este diferent
,
iabila pe V , urmeaza ca g este diferent
,
iabila pe B(a, r).
Fie k {1, . . . , n}. Observam ca pentru orice x B(a, r) avem
g
x
k
(x) =
f
x
k
(x)
f
x
k
(a)
n
j=1
(x
j
a
j
)

2
f
x
j
x
k
(a)
= F
k
(x) F
k
(a)
n
j=1
(x
j
a
j
)
F
k
x
j
(a)
= F
k
(x) F
k
(a) dF
k
(a)(x a).
T
,
,
ia (1), deducem ca
(2)
g
x
k
(x)
x a pentru orice k {1, . . . , n} s

,
i orice x B(a, r).
Fie acum x B(a, r) \ {a} arbitrar ales. Aplicand teorema 3.11.6 funct
,
iei
g, rezulta ca exista un (0, 1) as
,
a ncat notand c := (1 )a +x, sa avem
g(x) g(a) = dg(c)(x a) =
n
k=1
(x
k
a
k
)
g
x
k
(c).
Cum g(a) = 0, c B(a, r) s
,
i c a x a, n baza lui (2) avem
|g(x)|
n
k=1
|x
k
a
k
|
g
x
k
(c)
x a
2
=

2
x a
2
.
,
ial n R
n
Drept urmare, pentru orice x B(a, r) \ {a} avem
1
x a
2
|g(x)| =
1
x a
2

1
2
d
2
f(a)(x a)

2
< ,
ceea ce arata ca egalitatea din enunt
,
are loc.
3.20 Probleme
1. Fie f : R
2
R funct
,
ia denita prin
f(x, y) =
_
xy(x
2
y
2
)
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
Sa se demonstreze ca f este de clasa C
1
s
,
i ca
2
f
yx
(0, 0) =

2
f
xy
(0, 0).
Sa se verice ca f nu satisface condit
,
iile din teoremele lui Schwarz s
,
i
Young.
2. Fie f : R
2
R funct
,
ia denita prin
f(x, y) =
_
xy
3
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
Sa se demonstreze ca f este de clasa C
1
s
,
i ca
2
f
yx
(0, 0) =

2
f
xy
(0, 0).
,
ia f : R
2
R, denita prin
f(x, y) =
_
x
2
arctg
y
x
y
2
arctg
x
y
daca x = 0 s
,
i y = 0
0 daca x = 0 sau y = 0
este de clasa C
1
. Sa se determine

2
f
yx
(0, 0) si

2
f
xy
(0, 0).
3.20 Probleme 123
4. Fie f : R
2
R funct
,
ia denita prin
f(x, y) =
_
y
2
ln
_
x
2
+y
2
_
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
a) Sa se demonstreze ca f este derivabila part
,
ial pe R
2
.
b) Sa se demonstreze ca f este de doua ori derivabila part
,
ial pe R
2
atat
n raport cu variabilele (x, y) cat s
,
i n raport cu variabilele (y, x) s
,
i ca
2
f
yx
(x, y) =

2
f
xy
(x, y) oricare ar (x, y) R
2
.
c) Sa se verice ca funct
,
iile
f
x
s
,
i
f
y
nu sunt diferent
,
iabile n (0, 0), iar
funct
,
iile

2
f
yx
s
,
i

2
f
xy
nu sunt continue n (0, 0).
5. Fie A = { (x, y) R
2
| x
2
+y
2
< 1 }, iar f : A R funct
,
ia denita prin
f(x, y) =
_
xy
ln(x
2
+y
2
) daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0).
Sa se demonstreze ca:
a) f este de doua ori derivabila part
,
ial atat n raport cu variabilele (x, x)
cat s
,
i n raport cu variabilele (y, y) pe A.
b) Derivatele part
,
iale

2
f
x
2
s
,
i

2
f
y
2
sunt continue pe A.
c) f nu este de doua ori derivabila part
,
ial nici n raport cu variabilele
(x, y) nici n raport cu variabilele (y, x) n punctul (0, 0).
6. Fie f : R
2
R o funct
,
ie de doua ori derivabila part
,
ial n raport cu
variabilele (x, y) pe R
2
s
,
i cu proprietatea

2
f
yx
(x, y) 0 pentru orice
(x, y) R
2
. Sa se demonstreze ca pentru orice numere reale a < b s
,
i
c < d are loc inegalitatea
f(b, d) f(b, c) f(a, d) +f(a, c) 0.
7. Fie f : R
3
R funct
,
ia denita prin f(x, y, z) =
x
2
+y
2
+z
2
. Sa se
demonstreze ca d
2
f(x, y, z) este o forma patratica pozitiv semidenita
pentru orice (x, y, z) = (0, 0, 0).
,
ial n R
n
8. Sa se determine numerele reale a s
,
i b as
,
a ncat pentru orice funct
,
ie de
doua ori diferent iabila f : R
2
R, cu proprietatea

2
f
xy
= 0, funct ia
F : R
2
R, denita prin F(x, y) = e
ax+by
f(x, y), sa satisfaca
(x, y) R
2
:

2
F
xy
(x, y)
F
x
(x, y)
F
y
(x, y) +F(x, y) = 0.
9. Fie f = f(x, y) : R
2
R o funct
,
,
iabila pe R
2
, cu
proprietatea
(x, y) R
2
:

2
f
x
2
(x, y) +

2
f
y
2
(x, y) = 0,
iar F : R
2
R funct
,
ia denita prin F(, ) = f( cos , sin ). Sa se
demonstreze ca
(, ) R
2
:
2

2
F
2
(, ) +

2
F
2
(, ) +
F
(, ) = 0.
10. Fie f = f(u, v) : R
2
R o funct
,
,
iabila pe R
2
, cu
proprietatea
(u, v) R
2
:
f
v
(u, v) =

2
f
u
2
(u, v),
iar F : R (0, ) R funct
,
ia denita prin
F(x, y) =
1
y
e
x
2
4y
f
_
x
y
,
1
y
_
.
Sa se demonstreze ca
(x, y) R (0, ) :
F
y
(x, y) =

2
F
x
2
(x, y).
11. Fie f = f(x, y) : R
2
R s
,
i F = F(u, v) : R
2
R funct
,
ii de doua ori
diferent
,
iabile pe R
2
, cu proprietatea f(x, y) = F
_
xy,
x
y
_
pentru orice
(x, y) R
2
cu y = 0. Sa se demonstreze ca daca
(x, y) R
2
: x
2

2
f
x
2
(x, y) y
2

2
f
y
2
(x, y) = 0,
3.20 Probleme 125
atunci
2xy

2
F
uv
_
xy,
x
y
_
F
v
_
xy,
x
y
_
= 0
2
cu x = 0 s
,
i y = 0.
12. Fie f = f(x, y) : R
2
R s
,
i F = F(u, v) : R
2
R funct
,
ii de doua ori
diferent
,
iabile pe R
2
, cu proprietatea
f(x, y) = xF
_
x +y,
y
x
_
2
cu x = 0. Sa se demonstreze ca daca
(x, y) R
2
:

2
f
x
2
(x, y) 2

2
f
xy
(x, y) +

2
f
y
2
(x, y) = 0,
atunci
2
F
v
2
_
x +y,
y
x
_
= 0
2
cu x = 0 s
,
i x +y = 0.
13. Fie f = f(x, y) : R
2
R s
,
i F = F(u, v) : R
2
R funct
,
ii de doua
ori diferent
,
iabile pe R
2
, cu proprietatea F(x
2
, y
2
) = xy +f(x, y) pentru
orice (x, y) R
2
. Sa se arate ca daca
1
x
2
2
f
x
2
(x, y) +
1
y
2
2
f
y
2
(x, y) =
1
x
3
f
x
(x, y) +
1
y
3
f
y
(x, y) +
y
x
3
+
x
y
3
2
cu x = 0 s
,
i y = 0, atunci
2
F
u
2
(x
2
, y
2
) +

2
F
v
2
(x
2
, y
2
) = 0
2
cu x = 0 s
,
i y = 0.
14. Fie A = [0, 1]
n
s
,
i f : R
n
R o funct
,
,
iabila care
ndeplines
,
,
ii:
(i) x bd A : f(x) = 0;
(ii) min f(A) = 1.
j {1, . . . , n} : sup
_

2
f
x
2
j
(x)
x A
_
8
s
,
i ca, n inegalitatea de mai sus, 8 nu se poate nlocui, n general, cu o
constanta mai mare.
,
ial n R
n
15. Fie f : R
n
R o funct
,
,
iabila care se bucura de
,
i:
(i) exista s
,
x
f(x);
(ii) toate derivatele part
,
iale de ordinul al doilea ale lui f sunt marginite
pe R
n
.
Sa se demonstreze ca lim
x
f(x) = 0.
3.21 Condit
,
ii necesare s
,
i suciente de extrem
3.21.1 Denit
,
ie. Fie : R
n
R o forma patratica. Se spune ca este:
a) indenita daca a, b R
n
: (a) < 0 < (b);
b) pozitiv semidenita daca h R
n
: (h) 0;
c) pozitiv denita daca h R
n
\ {0
n
} : (h) > 0;
d) negativ semidenita daca h R
n
: (h) 0;
e) negativ denita daca h R
n
\ {0
n
} : (h) < 0.
3.21.2 Teorema (caracterizarea formelor patratice pozitiv denite). O forma
patratica : R
n
R este pozitiv denita daca s
,
i numai daca exista un > 0
astfel ca (h) h
2
oricare ar h R
n
.
Demonstrat
,
ie. Necesitatea. Presupunem ca este o forma patratica pozitiv
denita, adica (x) > 0 pentru orice x R
n
\ {0
n
}. Fie
S
n1
:= {x R
n
| x = 1}
sfera cu centrul n origine s
,
i de raza 1 din R
n
. Deoarece S
n1
este o mult
,
ime
compacta s
,
i funct ia este continua, conform teoremei lui Weierstrass exista
un a S
n1
astfel ca (a) = min
xS
n1
(x). Notam := (a). Cum a = 0
n
,
avem > 0.
Daca h = 0
n
, atunci inegalitatea din enunt
,
are loc cu egalitate, deoarece
(0
n
) = 0. Daca h = 0
n
, atunci
1
h
h S
n1
, deci

_
1
h
h
_
=
1
h
2
(h),
3.21 Condit
,
ii necesare s
,
i suciente de extrem 127
de unde (h) h
2
.
Sucient
,
a. Este evidenta.
n
, a int A, iar f : A R o funct
,
ie de doua
ori diferent
,
iabila n punctul a. Atunci urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
1
Daca a este punct de minim local (respectiv de maxim local) al lui

f, atunci f(a) = 0
n
s
,
i d
2
f(a) este pozitiv semidenita (respectiv negativ
semidenita).
2
Daca f(a) = 0
n
s
,
i d
2
f(a) este pozitiv denita (respectiv negativ
denita), atunci a este punct de minim local (respectiv de maxim local) al
lui f.
Demonstrat
,
ie. 1
Presupunem, pentru xarea ideilor, ca a este punct de minim

local al lui f. Aplicand teorema 3.11.2 (a lui Fermat), rezulta ca f(a) = 0
n
.
Ramane sa mai dovedim ca d
2
f(a) este pozitiv semidenita. Fie n acest
scop h un punct oarecare al lui R
n
s
,
i e > 0 arbitrar. Conform teoremei
3.19.3, avem
lim
xa
1
x a
2
_
1
2
d
2
f(a)(x a)
_
= lim
xa
1
x a
2
_
f(x) f(a)
1
2
d
2
f(a)(x a)
_
= 0.
Exista as
,
adar o vecinatate V V(a) astfel ncat pentru orice x V A\ {a}
sa avem

f(x) f(a)
1
2
d
2
f(a)(x a)
x a
2
< .
Deducem de aici ca
f(x) f(a)
1
2
d
2
f(a)(x a) +x a
2
pentru orice x V A.
Dar a ind punct de minim local al lui f, exista o vecinatate W V(a) astfel
ca f(a) f(x) oricare ar x W A. Drept urmare, avem
0
1
2
d
2
f(a)(x a) +x a
2
pentru orice x V W A.
Alegem un t > 0 sucient de mic, ncat a + th V W A. Inlocuindu-l n
inegalitatea precedenta pe x cu a +th, obt
,
inem
0
1
2
d
2
f(a)(th) +th
2
=
t
2
2
d
2
f(a)(h) +t
2
h
2
,
,
ial n R
n
de unde
0
1
2
d
2
f(a)(h) +h
2
.
Facand 0, deducem ca d
2
f(a)(h) 0. Cum h R
n
a fost arbitrar,
conchidem ca d
2
f(a) este o forma patratica pozitiv semidenita.
2
Presupunand ca f(a) = 0
n
s
,
i d
2
f(a) este pozitiv denita, sa aratam
ca a este punct de minim local al lui f. Aplicand teorema 3.21.2, deducem ca
exista un > 0 astfel ca
d
2
f(a)(h) h
2
pentru orice h R
n
.
Pe de alta parte, teorema 3.19.3 garanteaza ca
lim
xa
1
x a
2
_
f(x) f(a)
1
2
d
2
f(a)(x a)
_
= 0.
Exista deci V V(a) astfel ncat pentru orice x V A\ {a} sa avem
f(x) f(a)
1
2
d
2
f(a)(x a)
x a
2
<

4
.
Deducem de aici ca
f(x) f(a)
1
2
d
2
f(a)(x a)
4
x a
2
pentru orice x V A.
Drept urmare avem
f(x) f(a)
1
2
d
2
f(a)(x a)

4
x a
2
1
2
x a
2

4
x a
2
0,
adica f(x) f(a) pentru orice x V A. Aceasta arata ca a este punct de
minim local al lui f.
3.21.4 Observat
,
ii. 1
Daca f(a) = 0
n
s
,
i d
2
f(a) este o forma patratica
indenita, atunci a nu este punct de extrem local al lui f.
2
(Criteriul lui Sylvester). Fie C = (c

ij
) R
nn
o matrice patrata
simetrica s
,
i : R
n
R, (h) =
n
i=1
n
j=1
c
ij
h
i
h
j
, forma patratica asociata
matricei C. Pentru ecare k {1, . . . , n} notam
k
:= det (c
ij
)
1i,jk
. Atunci
urmatoarele armat
,
ii sunt adevarate:
3.21 Condit
,
ii necesare s
,
i suciente de extrem 129
1
este pozitiv denita daca s

,
i numai daca inegalitatea
k
> 0 are loc
pentru orice k {1, . . . , n}.
2
este negativ denita daca s

,
i numai daca inegalitatea (1)
k
k
> 0
are loc pentru orice k {1, . . . , n}.
Fie m, n N cu m < n, A R
n
o mult
,
s
,
i F = (F
1
, . . . , F
m
) : A R
m
funct
,
ii cu urmatoarele proprietat
,
i:
(i) f este de doua ori diferent
,
iabila pe A;
(ii) F
1
, . . . , F
m
sunt de doua ori diferent
,
iabile pe A.
Notam C := { x A | F(x) = 0
m
}. Fie apoi L : A R
m
R funct
,
ia lui
Lagrange asociata funct
,
iilor f s
,
i F:
L(x, ) = f(x) +
1
F
1
(x) + +
m
F
m
(x).
3.21.5 Teorema. Fie c C un punct cu proprietatea rang J(F)(c) = m.
,
ii sunt adevarate:
1
Daca c este punct de minim local (respectiv de maxim local) al lui f

relativ la C, atunci exista
0
R
m
astfel ca
dL(c,
0
) = 0
d
2
L
0
(c)(h) 0 (respectiv d
2
L
0
(c)(h) 0)
pentru orice h R
n
cu proprietatea dF(c)(h) = 0
m
, unde L
0
: A R este
funct
,
ia denita prin
(1) L
0
(x) = f(x) +
01
F
1
(x) + +
0m
F
m
(x).
2
Daca exista
0
R
m
as
,
a ncat
dL(c,
0
) = 0
d
2
L
0
(c)(h) > 0 (respectiv d
2
L
0
(c)(h) < 0)
pentru orice h R
n
\{0
n
} cu proprietatea dF(c)(h) = 0
m
, unde L
0
este funct
,
ia
denita prin (1), atunci c este punct de minim local (respectiv de maxim local)
al lui f relativ la mult
,
imea C.
Demonstrat
,
ie. Fara demonstrat
,
ie.
,
ial n R
n
3.22 Probleme
1. Sa se determine punctele critice ale urmatoarelor funct
,
ii s
,
i sa se precizeze
natura acestora:
a) f : R
2
R, f(x, y) = x
4
+y
4
4(x y)
2
;
b) f : (0, )
2
R, f(x, y) = x
3
+ 3xy
2
15x 12y;
c) f : (0, ) R R, f(x, y) = x(y
2
+ ln
2
x);
d) f : R
2
R, f(x, y) = 3x 3y 2x
3
xy
2
+ 2x
2
y +y
3
;
e) f : R
3
R, f(x, y, z) =
1
2
x
2
+xyz y +z;
f) f : R
3
R, f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
2xyz;
g) f : R
3
R, f(x, y, z) = 2x
2
xy + 2xz y +y
3
+z
2
;
h) f : R
3
R, f(x, y, z) = x
3
3x +y
2
+z
2
;
i) f : R
3
R, f(x, y, z) =
xye
y
1 +x
2
+z
2
+ 2z;
j) f : R
3
R, f(x, y, z) =
3x
4
6x
2
+ 1
1 +z
2
y
2
;
k) f : R
3
R, f(x, y, z) = z
2
(1 +xy) +xy;
l) f : R
3
R, f(x, y, z) = (x +y)e
x+yz
2
;
m) f : (0, )
3
R, f(x, y, z) = xyz(ln x)(ln y)(ln z);
n) f : R
3
R, f(x, y, z) = xye
z
+yze
x
+zxe
y
;
p) f : R
3
R, f(x, y, z) = xe
y
+ye
z
+ze
x
.
,
ia f : R
2
R, denita prin
f(x, y) = (1 +e
x
) cos y xe
x
,
are o innitate de maxime locale s
,
i nici un minim local.
,
ia f : R
2
R, denita prin
f(x, y) = x
2
+y
2
(1 x)
3
,
este diferent
,
iabila, are un singur punct critic care este punct de minim
local, dar inf f(R
2
) = . Exista funct
,
ii f : R R cu aceleas
,
i pro-
prietat
,
i?
3.22 Probleme 131
4. Fie a
1
, . . . , a
n
numere reale strict pozitive s
,
i f : (0, )
n
R funct
,
ia
denita prin
f(x
1
, . . . , x
n
) = x
1
ln
a
1
x
1
+ +x
n
ln
a
n
x
n
.
Sa se determine punctele de extrem local ale lui f s
,
i sa se precizeze
natura acestora.
5. Fie f : R
2
R o funct
,
,
iabila pe R
2
, cu proprietatea
(x, y) R
2
:

2
f
x
2
(x, y) +

2
f
y
2
(x, y) > 0.
Sa se demonstreze ca f nu are nici un maxim local.
Berkeley 1988
6. Fie A = { (x, y) R
2
| x
2
+ y
2
1 } s
,
i f : A R o funct
,
ie care
ndeplines
,
,
ii:
(i) f este continua pe A;
(ii) f admite toate derivatele part
,
iale de ordinul doi pe int A s
,
i acestea
sunt continue pe int A;
(iii) f se anuleaza pe bd A;
(iv) f se anuleaza n cel put
,
in un punct interior lui A.
Sa se demonstreze ca exista un punct c int A astfel ca
2
f
x
2
(c) +

2
f
y
2
(c) = 0.
Ramane adevarata concluzia daca se renunt
,
a la ipoteza (iv)?
G. Polya
7. Fie funct
,
ia f : R
3
R, denita prin f(x, y, z) = x + y + z s
,
i mult
,
imea
C = { (x, y, z) R
3
| x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x+y+2z = 1 }. Sa se determine
min f(C) s
,
i max f(C).
8. Fie funct
,
ia f : R
3
R, denita prin f(x, y, z) = x
2
+y
2
z
2
s
,
i mult
,
imea
C = { (x, y, z) R
3
| x
2
+y
2
+z
2
= 9, x +y +z = 5 }. Sa se determine
min f(C) s
,
i max f(C).
,
ial n R
n
9. Fie funct
,
ia f : R
3
R, denita prin
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
6x + 8y + 24z
s
,
i mult
,
imea C = { (x, y, z) R
3
| x
2
+ y
2
+ z
2
1 }. Sa se determine
min f(C) s
,
i max f(C).
10. Fie funct
,
ia f : R
3
R, denita prin
f(x, y, z) = (1 x)(1 y)(1 z)
s
,
i mult
,
imea C = { (x, y, z) R
3
| x
2
+ y
2
+ z
2
1 }. Sa se determine
max f(C).
11. Fie a, b, c > 0, C =
_
(x, y, z) R
3
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1
_
s
,
i e funct
,
ia
f : R
3
R, denita prin f(x, y, z) = xy
2
z
6
. Sa se determine min f(C)
s
,
i max f(C).
12. Sa se determine punctele de extrem local ale funct
,
iei f : R
3
R, denite
prin f(x, y, z) = xy +yz +zx, relative la mult
,
imea
C = { (x, y, z) R
3
| xyz = 1 }
s
,
i sa se precizeze natura acestora.
,
iei f : R
3
R, denite
prin f(x, y, z) = xyz, relative la mult
,
imea
C = { (x, y, z) R
3
| xy +yz +zx = 3 }
s
,
i sa se precizeze natura acestora. Sa se determine inf f(C) s
,
i sup f(C).
,
iei f : R
3
R, denite
prin f(x, y, z) = xyz, relative la mult
,
imea
C = { (x, y, z) R
3
| x +y +z = 5, xy +yz +zx = 8 }
s
,
i sa se precizeze natura acestora.
15. Fie a > 0 s
,
i g : R
2
R funct
,
ia denita prin
g(x, y) = x
2
+y
2
a
2
_
x +
x
2
+y
2
_
.
a) Sa se demonstreze ca g este de clasa C
1
pe R
2
\ {(0, 0)}.
b) Fie C = {(x, y) R
2
| g(x, y) = 0}. Sa se determine punctele
(x, y) C \ {(0, 0)}, n care coordonata x poseda un extrem local.
3.22 Probleme 133
16. Cu ajutorul regulii multiplicatorilor lui Lagrange, sa se determine norma
aplicat
,
iei liniare : R
3
R
3
, s
,
tiind ca
[] =
_
_
1 0 1
0 1 1
1 0 1
_
_
.
17. Fie P
2
mult
,
imea tuturor funct
,
iilor polinomiale cu coecient
,
i reali, de
grad cel mult 2, J : P
2
R funct
,
ia denita prin
J(f) =
1
0
f
2
(x)dx,
iar Q = { f P
2
| f(1) = 1 }. Sa se demonstreze ca J are o valoare
minima pe Q s
,
i sa se determine elementele lui Qn care se atinge aceasta
valoare minima.
Berkeley 1980
18. Fie a
1
, . . . , a
n
numere reale strict pozitive, f : R
n
R funct
,
ia denita
prin f(x
1
, . . . , x
n
) = a
1
x
2
1
+ +a
n
x
2
n
, iar
C = { (x
1
, . . . , x
n
) R
n
| x
1
+ +x
n
= 1 }.
min f(C) =
1
1
a
1
+ +
1
a
n
.
19. Sa se determine maximul produsului (1x
1
) (1x
n
) daca variabilele
x
1
, . . . , x
n
[0, ) satisfac x
2
1
+ +x
2
n
= 1.
Hassan Ali Shah Ali, Amer. Math. Monthly [1998, 176]
20. Fie : R
n
R
m
o aplicat
,
ie liniara avand matricea [] R
mn
.
Cu ajutorul regulii multiplicatorilor lui Lagrange, sa se demonstreze
ca =
, unde
este cea mai mare valoare proprie a matricei

simetrice []
T
[].
21. Fie : R
n
R
n
o aplicat
,
ie liniara cu proprietatea
x, y R
n
: (x), y = x, (y).
(Aceasta este echivalent cu a spune ca matricea aplicat
,
iei este sime-
trica.) Fie apoi f : R
n
R funct
,
ia denita prin f(x) = (x), x. Sa
se demonstreze ca daca x S
n1
este un punct de extrem local al lui f
relativ la mult
,
imea S
n1
, atunci x este un vector propriu al lui .
,
ial n R
n
3.23 Derivate part
,
iale s
,
i diferent
,
iale de ordin
superior
3.23.1 Denit
,
ie (derivate part
,
iale de ordin superior). Fie A R
n
, a int A
s
,
i f : A R o funct
,
ie. Inductiv, se poate deni pentru f derivabilitatea
part
,
iala de orice ordin k N. Fie k 1 un numar natural pentru care au fost
denite derivatele part
,
iale de ordinul k ale lui f. Fie apoi i
1
, . . . , i
k
, i
k+1

{1, . . . , n}. Presupunem ca exista o vecinatate deschisa V V(a), as
,
a ncat
V A, care ndeplines
,
(i) funct
,
ia f este de k ori derivabila part
,
ial pe V n raport cu variabilele
(x
i
1
, . . . , x
i
k
);
(ii) funct
,
ia
(1) x V

k
f
x
i
k
x
i
1
(x) R
este derivabila part
,
i
k+1
n punctul a.
Atunci se spune ca f este de k+1 ori derivabila part ial n raport cu variabilele
(x
i
1
, . . . , x
i
k
, x
i
k+1
) n punctul a. Derivata part
,
iala a funct
,
iei (1) n raport cu
variabila x
i
k+1
n punctul a se numes
,
te derivata part ial a de ordinul k + 1 a
funct
,
iei f n raport cu variabilele (x
i
1
, . . . , x
i
k
, x
i
k+1
) n a s
,
i se noteaza cu
k+1
f
x
i
k+1
x
i
k
x
i
1
(a) sau cu f
(k+1)
x
i
1
x
i
k
x
i
k+1
(a).
3.23.2 Denit
,
ie (diferent
,
iabilitate de ordin superior). Tot inductiv, se poate
deni conceptul de diferent
,
iabilitate de orice ordin k N pentru f. Fie k 1
un numar natural pentru care a fost deja denita diferent iabilitatea de ordinul
k. Mai presupunem ca s-a demonstrat urmatoarea armat
,
ie: daca funct
,
ia
f : A R este de k ori diferent
,
iabila ntr-un punct a int A atunci pentru
orice indici i
1
, . . . , i
k
{1, . . . , n}, f este de k ori derivabila part
,
ial n raport
cu variabilele (x
i
1
, . . . , x
i
k
) n punctul a.
Fie A R
n
, a int A s
,
i f : A R o funct
,
ie. Daca exista o vecinatate
deschisa V V(a) cu V A as
,
a nat
(i) funct
,
ia f este de k ori diferent
,
iabila pe V ;
(ii) pentru orice indici i
1
, . . . , i
k
{1, . . . , n}, funct
,
ia (1) este diferent
,
iabi-
la n a,
3.23 Derivate part
,
iale s
,
i diferent
,
iale de ordin superior 135
atunci se spune ca f este de k + 1 ori diferent
,
iabila n punctul a. Teorema
3.6.4 mpreuna cu (ii) garanteaza ca pentru orice i
1
, . . . , i
k
, i
k+1
{1, . . . , n},
f este de k+1 ori derivabila part
,
ial n raport cu variabilele (x
i
1
, . . . , x
i
k
, x
i
k+1
)
n punctul a.
,
ime a spat
,
iului R
n
, a int A, k N s
,
i
f : A R o funct
,
ie de k ori diferent
,
iabila n punctul a. Atunci pentru orice
i
1
, . . . , i
k
{1, . . . , n} s
,
i pentru orice permutare a mult
,
imii {1, . . . , k}, are
loc egalitatea
k
f
x
i
k
x
i
1
(a) =

k
f
x
i
(k)
x
i
(1)
(a).
Demonstrat
,
ie. Fara demonstrat
,
ie.
3.23.4 Denit
,
ie (diferent
,
iala de ordinul k). Fie A R
n
, a int A, k N
s
,
i f : A R o funct
,
ie de k ori diferent
,
iabila n a. Funct
,
ia d
k
f(a) : R
n
R,
denita prin
d
k
f(a)(h) :=
n
i
1
=1

n
i
k
=1
h
i
1
h
i
k
k
f
x
i
1
x
i
k
(a)
oricare ar h = (h
1
, . . . , h
n
) R
n
, se numes
,
te diferent
,
iala de ordinul k a
funct
,
iei f n punctul a. Se observa ca d
k
f(a) este un polinom omogen de
gradul k n variabilele h
1
, . . . , h
n
.
,
ime deschisa convexa nevida a lui R
n
,
e k {0, 1, 2, . . .} s
,
i e f : A R o funct
,
ie de k + 1 ori diferent
,
iabila
pe A. Atunci pentru orice a, b A exista un (0, 1) as
,
a ncat punctul
c := (1 )a +b sa satisfaca egalitatea
f(b) = f(a) +
k
j=1
1
j!
d
j
f(a)(b a) +
1
(k + 1)!
d
k+1
f(c)(b a).
Demonstrat
,
ie.
3.23.6 Observat
,
ie. Egalitatea din teorema 3.23.5 se numeste formula lui
Taylor cu restul lui Lagrange.
n
, a int A, k N, iar f : A R o funct
,
ie de
k ori diferent
,
iabila n a. Atunci are loc egalitatea
lim
xa
1
x a
k
_
_
f(x) f(a)
k
j=1
1
j!
d
j
f(a)(x a)
_
_
= 0.
Demonstrat
,
ie. Fara demonstrat
,
ie.
,
ial n R
n
3.24 Probleme
1. Fie f : R
2
R funct
,
ia denita prin f(x, y) = (x
2
+ y
2
)e
x+y
. Sa se
determine

m+n
f
x
m
y
n
.
2. Fie f : R
2
R funct
,
ia denita prin f(x, y) = e
xy
. Sa se determine
m+n
f
x
m
y
n
.
3. Fie f : R
n
R o funct
,
,
iabila pe R
n
, care ndepli-
nes
,
,
ii:
(i) x R
n
: f(x) 0;
(ii) x R
n
, h R
n
: d
2
f(x)(h) 0.
Sa se demonstreze ca f este constanta.
4. (Generalizarea problemei precedente) Fie k N s
,
i f : R
n
R o funct
,
ie
de 2k ori diferent iabila pe R
n
, care ndeplines
,
(i) x R
n
: f(x) 0;
(ii) x R
n
, h R
n
: d
2k
f(x)(h) 0.
Sa se demonstreze ca f este o funct
,
ie polinomiala de n variabile avand
gradul cel mult 2k 2.
5. Fie r > 0, A = {x R
n
| x < r} s
,
i f : A [0, ) o funct
,
ie de doua
ori diferent
,
iabila pe A, care ndeplines
,
,
ii:
(i) exista un a A as
,
a ncat f(a) = 0;
(ii) x A :
n
i=1
n
j=1
_

2
f
x
i
x
j
(x)
_
2
1.
Sa se demonstreze ca f(x) < 2r
2
oricare ar x A.
6. a) Fie A R
n
convexa deschisa nevida s
,
i f : A R o funct
,
ie de doua
ori diferent iabila pe A. Sa se demonstreze ca daca d
2
f(x) este o forma
patratica pozitiv semidenita pentru orice x A, atunci ecare punct
critic al lui f este punct de minim global.
b) Fie A = {(x
1
, x
2
) R
2
| x
2
> 0} s
,
i f : A R funct
,
ia denita prin
f(x
1
, x
2
) =
x
2
1
x
2
+x
2
ln x
2
x
1
x
2
.
Folosind eventual armat
,
ia a), sa se determine inf f(A).
Bibliograe
[1] W. W. Breckner: Analiza matematica. Topologia spat
,
iului R
n
. Uni-
versitatea din Cluj-Napoca, 1985.
[2] S. Cobzas
,
: Analiza matematica (calculul diferent
,
ial). Presa Universitara
Clujeana, Cluj-Napoca, 1997.
[3] P. N. De Souza s
,
i J.-N. Silva: Berkeley Problems in Mathematics.
Springer, 1998.
[4] P.M. Fitzpatrick: Advanced Calculus: Second Edition. AMS, 2006
[5] K. S. Kedlaya, B. Poonen s
,
i R. Vakil: The William Lowell Put-
nam Mathematical Competition 1985 - 2000. Problems, Solutions, and
Commentary. The Mathematical Association of America, 2002.
[6] S. R adulescu s
,
i M. R adulescu: Teoreme s
,
i probleme de analiza
matematica. Editura Didactica s
,
i Pedagogica, Bucures
,
ti, 1982.
[7] T. Trif: Probleme de calcul diferent
,
ial s
,
i integral n R
n
. Universitatea
Babes
,
-Bolyai, Cluj-Napoca, 2003.
137
Index
s
,
ir n R
n
, 30
convergent, 30
fundamental, 31
aplicat
,
ie liniara, 49
norma unei aplicat
,
ii liniare, 52
baza canonica a lui R
n
, 23
criterii de convergent
,
a pentru integra-
le improprii
criteriul comparat
,
iei, 9
criteriul lui Abel, 13
criteriul lui Cauchy, 8
criteriul majorantei, 13
derivata part
,
iala, 63
de ordin superior, 118
de ordinul doi, 108
derivata dupa o direct
,
ie, 61
difeomorsm, 96
de clasa C
1
, 96
diferent
,
iala a doua, 112
diferent
,
iala Frechet, 58
distant
,
a, 25
distant
,
a euclidiana n R
n
, 24
funct
,
ie
continua, 44
de clasa C
1
, 95
de doua ori diferent
,
iabila, 111
derivabila dupa o direct
,
ie, 61
derivabila part
,
ial, 63
diferent
,
iabila Frechet, 58
local integrabila, 1
reala de variabila vecrtoriala, 41
vectoriala de variabila reala, 41
vectoriala de variabila vectoriala,
41
gradient, 64
integrala improprie
absolut convergenta, 12
convergenta, 1, 2
semiconvergenta, 13
matrice
a unei aplicat
,
ii liniare, 50
hessiana a unei funct
,
ii, 108
Jacobi a unei funct
,
ii, 64
metrica, 25
metrica euclidiana n R
n
, 24
mult
,
ime
nchisa, 27
compacta, 33
convexa, 90
deschisa, 27
marginita, 35
secvent
,
ial compacta, 35
norma, 24
norma euclidiana n R
n
, 24
produs scalar, 23
n R
n
, 23
138
139
punct
s
,
a, 89
aderent, 25
critic, 89
de acumulare, 26
de extrem, 88
de extrem condit
,
ionat, 107
exterior, 25
frontiera, 26
interior, 25
izolat, 26
spat
,
iu
liniar real, 22
metric, 25
normat real, 24
prehilbertian real, 23
topologic, 29
topologie, 29

Analiza Matematica - Tiberiu Trif

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica - Tiberiu Trif

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tiberiu Trif

f(x)dx integrala improprie a funct

f(x)dx integrala improprie a funct

f(x)dx integrala improprie a funct

(x) derivata funct

(x; v) derivata funct

(a, b), integralele impro-

f(x)dx exista n R, iar suma

: [a, b] R a lui f este integrabila Riemann

: [a, b] R o prelungire arbitrara a funct

este marginita, deoarece f este marginita. Notam

este integrabila Riemann vom folosi criteriul de inte-

oricare ar j {i +1, . . . , k}, n baza lui

, ) < . Aplicand partea de sucient

este integrabila Riemann. Pe de alta parte, avem s

: [a, b] R o prelungire a lui f.

sunt local integrabile Riemann pe [a, b);

(x)g(x)dx = f(v)g(v) f(a)g(a)

(x)dx exista si este nita. Mai mult, facand v b n

(t)|dt este convergenta

(t)|dt este con-

(t)|dt este convergenta s

(t)|dt este convergenta. Rat

Daca exista un c (a, b) as

Daca exista c (a, b) s

Sa admitem mai ntai ca

[c, b), v < v

arbitrar alese. Din lema 1.4.11 rezulta existent

(int A) (bd A) (ext A) = R

. Aratam mai ntai ca

. Fie V o vecinatate oarecare a lui x. Cum

) B(a, r), deci B(a, r) este mult

:= r y x > 0, are loc incluziunea

din teorema 2.2.4 s

Are loc egalitatea int A = A.

Are loc egalitatea A bd A = .

Conform teoremei 2.2.4, avem int A A. Pe de alta

Daca int A = A, atunci n baza relat

din teorema 2.2.4 avem

Presupunem ca A bd A = , dar A nu este deschisa. Exista

Are loc egalitatea cl A = A.

Are loc incluziunea bd A A.

Are loc incluziunea A

Daca A este nchisa, atunci R

Daca A = cl A, atunci mult

a teoremei 2.2.4 rezulta ca

ale teoremei 2.2.4 rezulta ca

a teoremei 2.2.4 rezulta ca A = cl A =

ale teoremei 2.2.4 rezulta ca

Pentru orice mult

Pentru orice mult

Pentru ecare j {1, . . . , n}, s

Fie > 0 oarecare. Pentru ecare j {1, . . . , n} exista un k

Admitem ca A este compacta. Presupunem prin ab-

Presupunand ca A nu este marginita, avem A

Admitem ca A este marginita s

din teorema 2.4.4 este cunoscuta

din teorema 2.4.4 este cunoscuta n literatura

Are loc inegalitatea lui Young

Are loc inegalitatea lui Holder

(int A) (bd A) (ext A) = R

din teorema 2.4.4, s

din teorema 2.4.4, rezulta ca: