Cuprins

1 Elemente de analiz  pe dreapta real  3

1.1 Noµiuni de topologie pe R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.1.1 Vecin tatea unui punct. Dreapta real . . . . . . . . . . . . . . 4
1.1.2 Mulµimi deschise, închise, compacte. . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Limita unei funcµii într-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2.1 Funcµii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.2 Funcµii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3 Serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.3.1 Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.3.2 Serii de funcµii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

2 Spaµii generalizate 57
2.1 Noµiuni de baz  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.2 Deniµia spaµiilor abstracte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

3 Analiz  real  multidimensional  69

3.1 Noµiuni introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.1.1 Spaµiul real n-dimensional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.1.2 Noµiuni topologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.1.3 Funcµii de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.2 Limita funcµiei de mai multe variabile într-un punct . . . . . . . . . . 72
3.3 Diferenµiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.4 Derivate parµiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3.5 Diferenµiale ³i derivate parµiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . 81
3.6 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
3.7 Extreme pentru funcµii de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . 87
3.7.1 Extreme obi³nuite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3.7.2 Extreme cu leg turi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

4 Integrale generalizate 95
4.1 Noµiuni de teoria m surii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.2 Integrale improprii, integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.3 Integrala Gama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

1
 4.4 Integrala Beta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
4.5 Integrala Euler - Poisson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
4.5.1 Integrala Stieltjes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
4.6 Integrale multiple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

Bibliograe 121

2
Capitolul 1
Elemente de analiz  pe dreapta real 

În dezvoltarea acestei ramuri fundamentale ale ³tiinµei un loc important îl ocup 

descoperirea calculului diferenµial ³i integral cu 300 ani în urm . Printre matem-
aticienii care au avut o contribuµie de seam  putem aminti de exemplu pe Newton,
Leibniz, Euler, Cauchy, Riemann, Weierstrass, Cantor, Hilbert, Lebesque, Banach .
În secolul trecut se cristalizeaz  noµiunea de limit , continuitate, integral 
denit  ³i se formuleaz  obiectul analizei matematice - ind studiul propriet µilor
funcµiilor.
În acest secol se na³te din necesitate analiza funcµional  (pentru matematica
pur  ³i aplicat ) care întreprinde un studiu sistematic al spaµiilor dotate cu structuri
algebrico-topologice ³i a operaµiilor dintre aceste spaµii. Lucreaz  cu spaµii innit
dimensionale.
Topologia este o ³tiinµ  matematic  care d  deniµia precis  pentru conceptul de
structur  al spaµiului, compar  diferitele deniµii, ale structurii spaµiului care au fost
³i sunt date, ³i studiaz  leg turile între propriet µile introduse în sistemul topologic.
Caracteristicile esenµiale - geometric - sunt formulate folosind distanµa sau mai
general conceptul de vecin tate; - în analiz  matematic  - este folosit ca punct de
pornire noµiunea de limit , puncte de limit  a unei mulµimi sau totalitatea tuturor
³irurilor convergente ³i limitele lor.
În continuare vom prezenta doar acele noµiuni ³i rezultate de baz  din analiza
matematic , topologie ³i analiza funcµional  care sunt strict necesare pentru abor-
darea capitolelor urm toare.

3
1.1 Noµiuni de topologie pe R
Pentru nevoile calculului diferenµial ³i integral real nu sunt necesare cuno³tinµe
de topologie general  pe spaµii abstracte.
Principalele concepte de topologie general  prezent m în cadrul dreptei reale ³i
relativ la topologia natural  a lui R.

1.1.1 Vecin tatea unui punct. Dreapta real .

Deniµia 1.1.1.
Fie x0 un punct pe dreapt . Numim vecin tate a lui x0 orice mulµime V care
conµine un interval deschis (a, b) care conµine pe x0 . Adic  x0 ∈ (a, b) ⊂ V.
Vecin tatea simetric  a lui x0 ∈ R,este o mulµime V ⊆ R care include un interval
de forma (x0 − ε, x0 + ε) cu ε > 0 xat.
Mulµimea format  din toate numerele reale,împreun  cu +∞ ³i −∞, se nume³te
dreapta încheiat  ³i vom nota cu R̄.
Vecin tatea lui +∞ (sau −∞) este o mulµime V ⊆ R̄(R ∪ {−∞} ∪ {+∞}) care
conµine intervale deschise nem rginite de forma (c, ∞)sau(−∞, c) cu c ∈ R+ , c
xat.
Not m în continuare cu V(x0 ) mulµimea tuturor vecin t µilor, unui punct x0 ∈ R̄;
iar cu Vε (x0 ) vecin tatea simetric , unde ε > 0.
Deniµia 1.1.2. Familia B(x0 ) ⊆ V(x0 ) se nume³te baz  de vecin t µi (baz  local 
sau sistem fundamental de vecin t µi) a lui x0 , dac  pentru orice V ∈ V(x0 ), exist 
U ∈ B(x0 ) astfel încât U ⊆ V.
Exemplul 1.1.3. Pentru un punct x0 din R de exemplu, urm toarele mulµimi sunt
baze de vecin t µi.

n o n o
V 1 (x0 ) : n ∈ N , {Vε (x0 ) : ε > 0} V 1 [x0 ] : n ∈ N , {Vε [x0 ] : ε > 0}
n n

Pentru ∞ multimea {(n, ∞] : n ∈ N} ³i pentru −∞ mulµimea {[−∞, n) : n ∈ N}

este o baz  de vecin t µi.
Deniµia 1.1.4. Fie mulµimea R ³i punctul x0 ∈ R. Consider m pe V(x0 ). Au loc
urm toarele propriet µi:
1. ∀ V ∈ V(x0 ) ⇒ x0 ∈ V

2. ∀ V1 , V2 ∈ V(x0 ) ⇒ V1 ∩ V2 ∈ V(x0 )

3. ∀ V ∈ V(x0 ), ∃ U ⊆ R, U ⊇ V ⇒ U ∈ V(x0 )

4. ∀ V ∈ V(x0 ) ∃ W = (a, b) ∈ V(x0 ) astfel încât V este vecin tatea ec rui

punct y ∈ W

4
³i spunem c  pe dreapt  am denit o topologie sau o structur  topologic . Cu
aceast  topologie dreapta R este un spaµiu topologic numit dreapt  real .
Teorema 1.1.5. (Hausdor F.(1868-1942)) Oricare ar  punctele x 6= y din R,
exist  o vecin tate U a lui x ³i o vecin tate V a lui y astfel încât U ∩ V = ∅.
Demonstraµie. Putem presupune c  x < y; atunci exist  c astfel încât x < c <
y ³i luând a < c ³i b > y obµinem vecin t µile U = (a, c) ∈ V(x) ³i V = (c, b) ∈ V(y)
³i are loc: U ∩ V = ∅.
Orice spaµiu în care are loc teorema lui Hausdor se nume³te spaµiu separabil
Deci dreapta real  este un spaµiu separat.
Despre spaµii generalizate, unde nu are loc aceast  teorem , putem citi de ex-
emplu în [11],[16]. În cadrul acestui curs nu ne vom extinde studiile în aceast 
direcµie.

1.1.2 Mulµimi deschise, închise, compacte.

Deniµia 1.1.6. Fie A ⊂ R. Un punct x0 ∈ A se nume³te punct interior al mulµimii
A dac  exist  V ∈ V(x0 ) astfel încât V ⊆ A.
Mulµimea punctelor interioare ale mulµimii A se nume³te interiorul lui A ³i se
◦
noteaz  cu int A sau A.
Deniµia 1.1.7. Mulµimea A se nume³te deschis  dac  este egal  cu interiorul s u.
◦
Adic  A = A ceea ce înseamn  c  toate punctele sale sunt interioare, sau A este
vecin tate pentru ecare punct al ei.
Teorema 1.1.8. Fie I ⊆ R un interval.
I este mulµime deschis  dac  ³i numai dac  I este interval deschis.
Demonstraµie. "Necesitatea" I deschis  ⇒ I = (a, b).
Demonstr m prin reducere la absurd.
◦
Presupunem I deschis  ³i I = [a, b). Îns  în acest caz a ∈ I ceea ce este în
contradicµie cu ipoteza.
"Sucienµa" Fie a < b ∈ R ³i I = (a, b) ⇒ I deschis .
Pentru orice x0 ∈ (a, b) putem construi Vε ⊂ V(x0 ) : Vε ⊆ I dac  alegem
ε = min{x0 − a, b − x0 }.
Deniµia 1.1.9. Un punct y0 ∈ R este punct exterior lui A dac  y0 este punct
interior al complementarei lui A.
Mulµimea punctelor exterioare se nume³te exteriorul lui A ³i se noteaz  cu Ext A.
Teorema 1.1.10. (propriet µile mulµimilor deschise)
Fie R ³i τ ⊂ P(R) o familie de mulµimi deschise. Urm toarele propriet µi sunt
adev rate:

1. Reuniunea unei familii oarecare de mulµimi deschise este o mulµime deschis .

5
 2. Intersecµia unei familii nite de mulµimi deschise este o mulµime deschis .

3. R ³i ∅ sunt mulµimi deschise.

Demonstraµie.
1) Fie I o mulµime de indici.Fie (Ai )i∈I o familie de mulµimi deschise.
Dac  not m cu A = ∪i∈I Ai atunci avem de ar tat c  pentru orice x0 ∈ A exist 
V ⊂ V(x0 ) astfel încât s  avem V ⊆ A.
Deoarece x0 ∈ A ⇒ ∃ i ∈ I : x0 ∈ Ai , dar ³tiind c  Ai este o mulµime deschis 
⇒ ∃ V ⊂ V(x0 ) : V ⊆ Ai . Pe de alt  parte avem Ai ⊆ A, adic  V ⊂ A = ∪Ai ceea
ce înseamn  c  mulµimea A este deschis .
2) Fie J o familie nit  de indici. Fie (Bj )i∈J o familie de mulµimi deschise.
Notând cu B = ∩j∈J Bj avem de ar tat c  pentru oricare x0 ∈ B exist  V ⊂ V(x0 )
astfel încât V ⊆ B. Deoarece x0 ∈ B ⇒ x0 ∈ Bj pentru orice j ∈ J. tiind c 
mulµimile Bj , j ∈ J sunt deschise rezult  c  exist  Vj ⊂ V(x0 ) : Vj ⊆ Bj . Evident
mulµimile considerate sunt submulµimi a lui R, ceea ce înseamn  c  putem scrie
Vj = (aj , bj ) j ∈ J.
Fie a = maxj∈J {aj } ³i b = minj∈J {bj } ³i astfel mulµimea V = (a, b) evident
veric  propriet µile: V ⊂ V(x0 ) ³i V ⊆ B.

Observaµia 1.1.11.
1. Orice mulµime deschis  pe dreapt  se poate pune în mod unic sub forma re-
uniunii unei familii cel mult num rabile de intervale deschise, disjuncte dou 
câte dou .

2. Proprietatea a doua este valabil  ³i pentru un num r innit de mulµimi.

Deniµia 1.1.12. Fie A ⊆ R o mulµime. Un punct x0 ∈ R (nu neap rat din A) se

nume³te punct aderent a lui A, dac  în ∀ V ∈ V(x0 ) exist  cel puµin un punct din
A (eventual numai x0 , dac  x0 ∈ A), adic  V ∩ A 6= ∅.
Mulµimea punctelor aderente ale mulµimii A se nume³te aderenµa lui A sau
închiderea lui A ³i se noteaz  cu Ā.
Observaµia 1.1.13.
1. ∀ x0 ∈ A este punct aderent a lui A. Deci avem:

A ⊂ Ā.

2. O mulµime poate s  aib  ³i alte puncte aderente care s  nu-i aparµin .

3. Orice punct care nu este aderent lui A este exterior lui A ³i reciproc.

Deniµia 1.1.14. O mulµime A este închis  dac  este egal  cu închiderea sa, adic :
A = Ā.

6
Deniµia 1.1.15. Un punct x0 se nume³te punct de frontier  al lui A dac  este
aderent ³i lui A ³i lui CA. Mulµimea punctelor de frontier  ale lui A se nume³te
frontiera lui A ³i se noteaz  cu Fr A.

Teorema 1.1.16. O mulµime A este închis  dac  ³i numai dac  CA este deschis .
◦
Demonstraµie. A închis  ⇔ A = Ā ⇔ CA = C Ā dar C Ā = CA, adic  avem
◦
CA = CA ⇒ CA deschis .

Teorema 1.1.17. O mulµime B este deschis  dac  ³i numai dac  CB este închis .
◦ ◦ ◦
Demonstraµie. B deschis  ⇔ B = B ⇔ CB = CB dar CB = C̄B, adic  avem
CB = CB ⇔ CB închis .

Teorema 1.1.18. ( propriet µile mulµimilor închise)

Urm toarele armaµii sunt adev rate:

1. Intersecµia unei familii oarecare de mulµimi închise este o mulµime închis .

2. Reuniunea unui num r nit de mulµimi închise este o mulµime închis .

3. R ³i ∅ sunt închise.

Demonstraµie. Folosind teoremele 1.1.16 ³i 1.1.17 demonstraµia se reduce la

demonstraµia teoremei 1.1.10.

Deniµia 1.1.19. O mulµime A este dens  într-o mulµime B dac  orice punct a lui
B este aderent lui A (adic  B ⊂ Ā).

Exemplu: (a, b), [a, b), (a, b] sunt dense în [a, b]. Dac  o mulµime A este dens  în
R, adic  Ā = R atunci spunem c  A este peste tot dens  ( de exemplu mulµimea
numerelor iraµionale este peste tot dens ).

Deniµia 1.1.20. Fie A ⊆ R. Un punct x0 ∈ R (nu neap rat din A) se nume³te

punct de acumulare a lui A, dac  ∀ V ∈ V(x0 ) conµine cel puµin un punct x din A
diferit de x0 ,adic :
V ∩ A − {x0 } 6= ∅

Mulµimea punctelor de acumulare se nume³te mulµime derivat  sau derivata lui

A ³i se noteaz  cu A0 .

Observaµia 1.1.21.
1. Orice punct de acumulare al lui A este punct aderent lui A , dar pot exista
puncte aderente lui A care s  nu e puncte de acumulare.
De exemplu dac  consider m mulµimea A = {x0 }, atunci x0 este punct
aderent lui A dar nu e punct de acumulare.

7
 2. Se poate ar ta, dac  x0 este un punct aderent care nu aparµine lui A atunci
x0 este punct de acumulare.
3. Dac  x0 nu este punct de acumulare atunci exist  o vecin tate V ∈ V(x0 ) care
nu mai conµine nici un alt punct din A (eventual x0 ).
Teorema 1.1.22. Un punct x0 este punct de acumulare al lui A dac  ³i numai dac 
în orice V ∈ V(x0 ) exist  o innitate de puncte din A.
Demonstraµie. ” ⇒ ” Presupunem c  x0 este punct de acumulare a lui A
rezult  c  pentru oricare V ⊂ V(x0 ) B = V ∩ A\{x0 } 6= ∅.
Prin reducere la absurd presupunem c  mulµimea B este nit , adic 
B = {a1 , a2 , . . . , an } (x0 6∈ B}
Fie C ∈ V(x0 ) astfel încât C ∩B 6= ∅ ³i C ⊂ V. Dar C ∩A\{x0 } = ∅ ⇒ ∃ C ∈ V(x0 )
astfel încât C ∩ A\{x0 } = ∅ adic  x0 nu este punct de acumulare, avem contradicµie
cu ipoteza.
” ⇐ ” Presupunem c  pentru oricare V ⊂ V(x0 ) : B = V ∩ A 6= ∅ ³i B este
innit .
Dac  x0 ∈ B atunci deasemenea avem B\{x0 } 6= ∅, adic  x0 este punct de
acumulare pentru A.
Consecinµa 1.1.23. Dac  o mulµime A are un punct de acumulare atunci este
innit .
Consecinµa 1.1.24. O mulµime nit  nu are nici un punct de acumulare.
Teorema 1.1.25. A este închis  dac  ³i numai dac  î³i conµine toate punctele de
acumulare.
Demonstraµie. ” ⇒ ” A închis  ⇔ A = Ā adic  Ā ⊂ A (deoarece orice
punct de acumulare este ³i punct aderent lui A) ⇒ A î³i conµine toate punctele de
acumulare.
” ⇐ ” Presupunem c  A î³i conµine toate punctele de acumulare. Fie x0 ∈ Ā
un punct oarecare ³i presupunem c  x0 6∈ A ⇒ x0 este punct de acumulare lui
A (x0 ∈ A0 ) ³i din ipotez  avem x0 ∈ A, ceea ce contrazice condiµia ca x0 6∈ A. Deci
pentru orice x0 ∈ Ā avem x0 ∈ A adic  A = Ā ⇒ A este mulµime închis .
Teorema 1.1.26. (Bolzano B. (1781-1848) - Weierstrass K. (1815-1897)) Orice
mulµime m rginit  ³i innit  are cel puµin un punct de acumulare.
Demonstraµie. Dac  mulµimea A este innit  atunci se poate construi un ³ir
(xn )n ∈ A.
Acest ³ir este m rginit, deoarece A este mulµimea m rginit , deci el posed  un
sub³ir convergent (Teorema lui Cesaro). Avem lim xnk = x0 ceea ce înseamn  c 
k→∞
dac  V ⊂ V(x0 ), atunci exist  N ≥ 1 natural astfel încât pentru oricare n ≥ N s 
avem
V ∩ A\{x0 } 6= ∅ ⇒ x0 ∈ A0 .

8
Deniµia 1.1.27. O mulµime A ⊆ R se nume³te conex  (neconex ) dac  nu exist 
(exist ) A1 , A2 ⊆ A, nevide astfel încât A = A1 ∪ A2 ³i A1 ∩ Ā2 = Ā1 ∩ A2 = ∅.

De exemplu mulµimea A = {x} este conex , iar mulµimea A = R\{x0 } este

neconex .

Teorema 1.1.28. Fie A ⊆ R o mulµime. A este conex  dac  ³i numai dac  A este
interval.

Demonstraµie. Se demonstreaz  prin reducere la absurd. Se poate consulta

[14] pg. 143.

Deniµia 1.1.29. Fie A ⊆ R. x0 se nume³te punct izolat a lui A dac  exist  V ∈

V(x0 ) astfel încât V ∩ A = {x0 }.

Deniµia 1.1.30. Mulµimea A care nu are puncte izolate se nume³te mulµime per-
fect .

Deniµia 1.1.31. O familie (Bα )α∈J de mulµimi constituie o acoperire a unei

mulµimi A , dac  orice punct x ∈ A aparµine cel puµin uneia din mulµimile fam-
iliei.

Deniµia 1.1.32. O mulµime A ⊆ R se nume³te compact  dac  din orice acoperire

deschis  a lui A se poate extrage o acoperire nit  a sa.

Teorema 1.1.33. Borel E.(1871-1956)-Lebesgue H.(1875-1941)

O mulµime C ⊆ R se nume³te mulµime compact  dac  ³i numai dac  este închis 
³i m rginit .

Demonstraµie. Se demonstreaz  folosind deniµia 1.1.32. (vezi [14],pg.145-146

sau [9])
Exemplu: Mulµimile {x1 , . . . , xn }, {x}, [a, b] sunt compacte. (a, b), [a, b) nu
sunt compacte deoarece nu sunt închise.

Observaµia 1.1.34. O reuniune nit  de mulµimi compacte este compact .

Deniµia 1.1.35. O mulµime A ⊂ R se nume³te secvenµial compact  dac  orice ³ir
(xn )n≥1 cu elemente din A, posed  un sub³ir convergent (xnk )k≥1 c tre un punct
x ∈ A.

Exemplu: A = {0, 1, 1 1
2 , . . . , n , . . . } este secvenµial compact ; A = (0, 1) nu este
secvenµial compact . Mulµimea Q nu este secvenµial compact .

Deniµia 1.1.36. O mulµime A ⊆ R se nume³te relativ secvenµial compact  dac  Ā

este secvenµial compact .

9
1.2 Limita unei funcµii într-un punct
Deoarece noµiunea de funcµie real  de o variabil  real  a fost întrodus ³i studiat
in liceu, în cele ce urmeaz  vom prezenta doar principalele noµiuni ³i rezultate care
vor  utile în continuare.
Conceptul de limit  este un concept fundamental în analiz . Limita unei funcµii
într-un punct este generalizarea natural  a limitei unui ³ir de numere ³i se reduce la
aceasta.
În esenµ  f are limita l în punctul x0 dac  orice punct x sucient de aproape de
x0 , are imaginea prin f sucient de aproape de l.
Deniµia 1.2.1. Fie f : E → R ³i x0 un punct de acumulare al mulµimii E (x0 nit
sau innit). Un num r l (nit sau innit) este limita funcµiei f în punctul x0 dac 
pentru orice vecin tate U ∈ V(l) a lui l exist  o vecin tate V ∈ V(x0 ) a lui x0 astfel
încât pentru orice x 6= x0 din mulµimea V ∩ E\{x0 } s  avem f (x) ∈ U.
Not m: x→x
lim f (x), lim f (x).
0 x→x0
x6=x0
Pentru x0 ³i l nite se poate formula urm toarea deniµie.
Deniµia 1.2.2. ( lim f (x) = l) ⇔ ( ∀ ε > 0, ∃ δ > 0 astfel încât ∀ x ∈ E, x 6=
x→x0
x0 , cu |x − x0 | < δ ⇒ |f (x) − l| < ε.)
În mod analog se poate formula noµiunea de limit  a funcµiei într-un punct dac 
x0 ³i(sau) l nu sunt nite.
Deniµia 1.2.3. lim f (x) = +∞ dac  ³i numai dac  pentru ∀ ε > 0, ∃δ>0
x→x0
astfel încât ∀ x ∈ E, x 6= x0 , cu |x − x0 | < δ ⇒ f (x) > ε.
Limita unui ³ir este un caz particular de limit  de funcµie îns  limitele de ³iruri
pot  folosite pentru a deni limite de funcµii.Deniµia limitei unei funcµii într-un
punct , cu ajutorul ³irurilor, a fost formulat de Heine.
Teorema 1.2.4. ( deniµia lui Heine E. (1821-1881))
Funcµia f are limita l în punctul x0 dac  ³i numai dac  pentru orice ³ir xn → x0
(cu xn ∈ E, xn 6= x0 ) avem f (xn ) → l.
Demonstraµie. ” ⇒ ” folosind deniµia 1.2.1 este evident .
” ⇐ ” Demonstr m prin reducere la absurd. Consider m dou  ³iruri (xn )n ³i
(x0n )n
din E\{x0 } cu propriet µile:
xn → x0
x0n → x0 i
f (xn ) → l1 iar f (x0n ) → l2 .
Cu aceste ³iruri construim un nou ³ir (yn )n dup  urm toarea regul : y2n = xn ³i
y2n+1 = x0n , ∀ n ≥ 1 natural. Evident yn → x0 ³i conform ipotezei avem f (yn ) → L.
Avem de ar tat c  l1 = L = l2 , ceea ce este evident deoarece (f (xn ))n ³i f (x0n ))n
sunt sub³iruri ale ³irului (f (yn ))n iar limita unui ³ir este unic .

10
Observaµia 1.2.5. Folosind teorema putem calcula limitele unor funcµii folosind
limitele unor ³iruri cunoscute.
Deniµia 1.2.6. Un num r ls (nit sau innit) se nume³te limita la stânga a funcµiei
f în punctul x0 dac  pentru orice vecin tate U ⊂ V(ls ) exist  o vecin tate V ∈ V(x0 )
astfel încât pentru ∀ x < x0 din V ∩ E s  avem f (x) ∈ U.
Notaµie:
ls = lim f (x) = x→x
lim f (x) = f (x0 − 0)
x%x0 0
x<x0

Deniµia 1.2.7. Un num r ld (nit sau innit) este limita la dreapta a funcµiei f
în punctul x0 , dac  pentru orice vecin tate U ⊂ V(ld ) exist  o vecin tate V a lui x0
astfel încât pentru ∀ x > x0 din V ∩ E s  avem: f (x) ∈ U.
Folosind deniµia lui Heine (teorema 1.2.4) obµinem imediat urm toarele dou 
rezultate.
Teorema 1.2.8. Un num r ls este limita la stânga a funcµiei f în x0 , dac  ³i numai
dac  pentru orice ³ir xn → x0 (xn ∈ E, xn < x0 ) ⇒ f (xn ) → ls .
µ ¶
Teorema 1.2.9. ld = lim f (x) ⇔ (pentru orice xn → x0 (xn ∈ E, xn > x0 )
x&x0
avem f (xn ) → ld ).
Teorema 1.2.10. Funcµia f are limit  în x0 dac  ³i numai dac  are în x0 limite
laterale egale. În acest caz:
lim f (x) = l = f (x0 − 0) = f (x0 + 0).
x→x0

Demonstraµie. ” ⇒ ” Presupunem c  lim f (x) = l. Atunci pentru oricare

x→x0
xn ∈ E ∩ (−∞, x0 ), xn → x0 avem
f (xn ) → l ⇒ f (x0 − 0) = l
³i pentru orice x0n ∈ E ∩ (x0 , ∞), x0n → x0 avem
f (x0n ) → l ⇒ f (x0 + 0) = l.
” ⇐ ” Presupunem c  exist  limitele laterale în x0 ³i
f (x0 − 0) = f (x0 + 0) = l.
Fie U ⊂ V(l).
Deoarece f (x0 −0) = l ⇒ ∃ V1 ⊂ V(x0 ) astfel încât pentru oricare x ∈ V1 ∩E, x <
x0 s  avem f (x) ∈ U.
Deoarece f (x0 +0) = l ⇒ ∃ V2 ∈ V(x0 ) astfel încât pentru oricare x ∈ V2 ∩E, x >
x0 s  avem f (x) ∈ U.
Not m în continuare V = V1 ∩ V2 , evident V ⊂ V(x0 ) iar V ∩ E ⊂ V1 ∩ E
³i V ∩ E ⊂ V2 ∩ E. Astfel pentru oricare x ∈ V ∩ E\{x0 } avem f (x) ⊂ U, deci
lim f (x) = l.
x→x0

11
Corolarul 1.2.11. lim f (x) = l ⇔ ( pentru orice ³ir strict monoton xn → x0 (xn ∈
x→x0
E) avem f (xn ) → l).

Propriet µile limitelor de functii au fost studiate în liceu de aceea vom prezenta

doar câteva criterii de existenµ  a limitelor de funcµii, care vor  utilizate în contin-
uare.
Este cunoscut din liceu criteriul lui Cauchy care asigur  convergenµa unui ³ir. În
capitolul 2 revenim asupra acestui criteriu.
Prezent m în continuare un criteriu de existenµ  a limitei nite.

Teorema 1.2.12. (criteriul lui Cauchy A.(1789-1857) - Bolzano)

Funcµia f : E → R are limit  nit  în x0 (x0 punct de acumulare al lui E )
dac  ³i numai dac  pentru orice ε > 0 exist  V ∈ V(x0 ) astfel încât pentru orice
x0 , x00 ∈ V ∩ E\{x0 } s  avem |f (x0 ) − f (x00 )| < ε.

Demonstraµie. ” ⇒ ” Presupunem c  lim f (x) = l, l nit  ⇒ ∀ ε > 0

x→x0
(adic  ∀ U ⊂ V(l)) ∃ V ⊂ V(x0 ) astfel încât pentru ∀ x 6= x0 , x ∈ V ∩ E s  avem
(f (x) ∈ U ) adic  |f (x) − l| < 2ε .
Atunci pentru orice x0 6= x0 ³i x00 6= x0 din mulµimea V ∩ E avem:
ε
|f (x0 ) − l| <
2
00 ε
|f (x ) − l| < .
2
Deci, putem scrie:

|f (x0 ) − f (x00 )| = |f (x0 ) − l − (f (x00 ) − l)| ≤

ε ε
≤ |f (x0 ) − l| + |f (x00 ) − l| < + = ε.
2 2
” ⇐ ” Presupunem c  pentru ∀ ε > 0 ∃ V ⊂ V(x0 ) astfel încât pentru oricare
x , x00 ∈ V ∩ E\{x0 } s  avem |f (x0 ) − f (x00 )| < ε ³i s  demonstr m c  lim f (x) = l,
0
x→x0
l nit .
Fie un ³ir oarecare xn → x0 (xn ∈ E, xn 6= x0 ) ³i un num r ε > 0 oarecare.
Pe baza ipotezei rezult  c  exist  V ⊂ V(x0 ) astfel încât pentru oricare x0 , x00 ∈
V ∩ E\{x0 } s  avem |f (x0 ) − f (x00 )| < 2ε . Evident vecin tatea V depinde de ε.
Dar având din ipotez  ³irul convergent xn → x0 putem scrie c  pentru ε > 0 dat
∃ nε ∈ N : ∀ N ≥ nε s  avem xN ∈ V ∩ E. Deci pentru ∀ n, m ≥ nε avem
xn , xm ∈ V ∩ E ³i obµinem
|f (xn ) − f (xm )| < ε.
Adic  ³irul (f (xn ))n este un ³ir fundamental, ceea ce înseamn  pe baza criteriului
lui Cauchy c  este convergent.
Dac  lim f (x) exist  ³i este nit .
x→x0

12
Observaµia 1.2.13. Noµiunea de ³ir fundamental ³i criteriul lui Cauchy sunt cunos-
cute din liceu, dar în Ÿ1.3.1 vom reveni asupra acestor noµiuni.

Criteriile prezentate în continuare dau condiµii suciente de existenµ  a limitei.

Teorema 1.2.14. Dac  f, g : E → R, lim g(x) = 0 ³i dac  exist  l nit ³i

x→x0
o vecin tate V ∈ V(x0 ) astfel încât s  avem |f (x) − l| ≤ g(x) pentru orice x ∈
U ∩ E, x 6= x0 atunci
lim f (x) = l.
x→x0

Demonstraµie. Consider m un ³ir (xn )n ∈ E oarecare astfel încât xn → x0 ³i

xn 6= x0 . Putem presupune c  xn ∈ V ⊂ V(x0 ) pentru ∀ n ∈ N, ³i atunci putem
scrie: |f (xn ) − l| < g(xn ). Dar din ipotez  avem g(xn ) → 0 ³i pe baza criteriului de
la ³iruri rezult  c  f (xn ) → l, adic  lim f (xn ) = l, de unde lim f (x) = l.
xn →0 x→x0

Teorema 1.2.15. Dac  f ³i g sunt denite pe E , lim g(x) = +∞ ³i exist  o

x→x0
vecin tate V ∈ V(x0 ) astfel încât s  avem f (x) ≥ g(x) pentru orice x ∈ V ∩ E, x 6=
x0 atunci lim f (x) = +∞.
x→x0

Demonstraµie. Fie xn → x0 (xn ∈ E ∩ V, xn 6= x0 ). Are loc relaµia: f (xn ) ≥

g(xn ).
Dar din ipotez  avem g(xn ) → ∞ ³i astfel evident are loc f (xn ) → ∞, de unde
lim f (x) = ∞.
x→x0
bf Operaµii cu funcµiile care au limit  au fost studiate în liceu. În continuare
doar reamintim aceste propriet µi.

1. Dac  f : E → R ³i g : E → R au limit  (nit  sau innit ) în punctul x0 (x0

este un punct de acumulare al mulµimii E ) atunci:

lim (f (x) + g(x)) = lim f (x) + lim g(x)

x→x0 x→x0 x→x0

(excepµie cazul când lim f (x) = +∞ ³i lim g(x) = +∞)

x→x0 x→x0

2. Dac  produsul limitelor are sens atunci funcµia f g are limit  în x0 ³i:

lim (f (x) · g(x)) = lim f (x) · lim g(x)

x→x0 x→x0 x→x0

(excepµie cazul când lim f (x) = 0 ³i lim |g(x)| = +∞)

x→x0 x→x0

3. Funcµia af are limit  în x0 , oricare ar  a real nenul, adic :

lim af (x) = a lim f (x)

x→x0 x→x0

13
 f
4. Dac  raportul limitelor are sens, funcµia g are limit  în x0 ³i:

lim f (x)
f (x) x→x0
lim =
x→x0 g(x) lim g(x)
x→x0

(excepµie cazul când lim g(x) = 0 ³i lim |f (x)| = lim |g(x)| = +∞)
x→x0 x→x0 x→x0

lim g(x)
5. Dac  funcµia f este pozitiv  ³i lim f (x))x→x0 are sens atunci funcµia f g
x→x0
are limit  în x0 ³i:

lim g(x)
lim f (x)g(x) = ( lim f (x))x→x0
x→x0 x→x0

6. Funcµia −f are limit  în x0 ³i:

lim (−f (x)) = − lim f (x)
x→x0 x→x0

7. Dac  diferenµa limitelor are sens atunci funcµia f − g are limit  în x0 ³i

lim (f (x) − g(x)) = lim f (x) − lim g(x)
x→x0 x→x0 x→x0

(excepµie cazul când lim g(x) = lim f (x) = ∞).

x→x0 x→x0

Teorema 1.2.16. Dac  lim f (x) = 0 ³i funcµia g : E → R este m rginit  pe

x→x0
V ∈ V(x0 ) atunci lim f (x)g(x) = 0.
x→x0

Demonstraµie. Fie V ⊂ V(x0 ) o vecin tate pe care funcµia g este m rginit .

Atunci putem scrie: ∃ M > 0 astfel încât pentru ∀ x ∈ V | g(x)| ≤ M. Avem în
continuare:
|f (x) · g(x)| = |f (x)| · |g(x)| ≤ M · |f (x)|
dar pe baza ipotezei lim M |f (x)| = M lim f (x) = 0 ³i evident obµinem:
x→x0 x→x0

lim f (x) · g(x) = 0

x→x0

1.2.1 Funcµii continue

Deniµia continuit µii ³i câteva propriet µi ale funcµiilor reale de o variabil  real 
continue este cunoscut  din liceu. Se poate spune c  funcµiile continue sunt un caz
particular de funcµii care au limit .De fapt, deniµia continuit µii este asem n toare
cu deniµia limitei. Deosebirile se datoreaz  faptului c  în deniµia limitei se impune
condiµia x 6= x0 .
Fie funcµia f : E → R, E ⊆ R ³i x0 ∈ E.

14
Deniµia 1.2.17. Funcµia f este continu  în x0 dac  pentru orice vecin tate U ⊂
Vf (x0 ) exist  o vecin tate V ⊂ V(x0 ) astfel încât pentru orice x ∈ V ∩ E s  avem
f (x) ∈ U.

Continuitatea nu are sens în punctele unde funcµia f nu este denit .

Teorema 1.2.18. Funcµia f : E → R este continu  în x0 ∈ E dac  ³i numai dac 

pentru orice ³ir xn → x0 avem f (xn ) → f (x0 ).

Demonstraµie. Dac  pentru orice ³ir xn → x0 , xn ∈ E ³irul (f (xn ))n are

limit , atunci toate ³irurile (f (xn ))n au aceea³i limit  ³i anume pe f (x0 ).
Faptul c  toate ³irurile (f (xn ))n au aceea³i limit  se demonstreaz  în mod analog
cu limitele de funcµii (vezi Teorema 1.2.4), dar f r  a pune condiµia ca xn 6= x0 .
Luând ³irul constant xn = x0 obµinem c  aceast  limit  comun  este f (x0 ).

Teorema 1.2.19. Funcµia f : E → R este continu  în punctul x0 ∈ E dac  ³i

numai dac  pentru orice ε > 0 exist  δε > 0, astfel încât pentru orice x ∈ E cu
|x − x0 | < δε , s  avem |f (x) − f (x0 )| < ε.

Demonstraµie. Folosim deniµia continuit µii. Folosind faptul c  x0 ³i f (x0 )

sunt nite putem lua U ⊂ V(f (x0 )) astfel U = (f (x0 )−ε, f (x0 )+ε) cu ε > 0 oarecare
xat, iar pe V ⊂ V(x0 ) ca (x0 −δ, x0 +δ) cu δ > 0. Deoarece V depinde de U , evident
³i δ depinde de ε, ³i teorema este demonstrat . (observaµie: x ∈ V ⇔ |x − x0 | < δ
iar f (x) ∈ U ⇔ |f (x) − f (x0 )| < ε).

Teorema 1.2.20. Funcµia f : E → R este continu  în orice punct izolat al dome-

niului ei de deniµie.

Demonstraµie. Folosind deniµia punctului izolat ³i deniµia continuit µii se

obµine imediat.(vezi [9] pg. 205-206)

Deniµia 1.2.21. f este continu  la stânga în punctul x0 dac  pentru orice ³ir
xn → x0 format din puncte xn ≤ x0 din E avem f (xn ) → f (x0 ).

Deniµia 1.2.22. f este continu  la dreapta în punctul x0 dac  pentru orice ³ir
xn → x0 , xn ≥ x0 din E avem f (xn ) → f (x0 ).

Teorema 1.2.23. Funcµia f : E → R este continu  în x0 ∈ E dac  ³i numai dac 

este continu  la stânga ³i la dreapta în x0 .

Demonstraµie. [9] pg.217-218.

Observaµia 1.2.24. Funcµia f este continu  în x0 ∈ E dac  ³i numai dac 

f (x0 − 0) = f (x0 + 0) = f (x0 ).

15
1.2.2 Funcµii derivabile
Deniµia derivatei
◦
În continuare I este un interval închis, I = [α, β]. Fie x0 ∈ (α, β) , adic  x0 ∈ I .
Fie o funcµie real  f : I → R,.

Deniµia 1.2.25. Prin deniµie limita

f (x) − f (x0 )
lim = f 0 (x0 ),
x→x0 x − x0
evident dac  aceast  limit  exist ,se nume³te derivata funcµiei în x0 . Dac  f 0 (x0 )
este nit , atunci funcµia este derivabil  în x0 .

Dac  f 0 este denit  în punctul x0 atunci spunem c  funcµia f este diferenµiabil 

în punctul x0 .Asupra diferenµiabilit µii vom reveni în capitolul 3.
Dac  consider m funcµia f : (a, b) → R, denit  pe un interval deschis, atunci
derivata f 0 (x), pentru orice x ∈ (a, b), este denit  în mod analog, dar în acest caz
f 0 (a) ³i f 0 (b) nu sunt denite.
Generalizarea noµiunii de derivat , în aceast  form  este imposibil  pentru
funcµii de mai multe variabile, sau pentru funcµii denite pe spaµii liniare gener-
alizate.Transcriem limita în urm toarea form 
|f (x) − f (x0 ) − f 0 (x0 )(x − x0 )|
lim = 0, not m x − x0 = h,
|x−x0 |→0 |x − x0 |
³i obµinem
|f (x0 + h) − f (x0 ) − f 0 (x0 ) · h|
lim = 0.
h→0 |h|
Dac  f 0 (x0 ) este nit , atunci exist  o aplicaµie liniar  ϕ : R → R denit 
prin ϕ(h) = f 0 (x0 ) · h pentru orice h ∈ R.

Deniµia 1.2.26. Funcµia f este derivabil  în x0 dac  ³i numai dac  exist  o apli-
caµie liniar  ϕ : R → R astfel încât:

|f (x0 + h) − f (x0 ) − ϕ(h)|

lim =0 (1.1)
h→0 |h|

Deoarece ϕ este liniar , are forma ϕ(h) = a · h. Putem scrie:

¯ ¯
|f (x0 + h) − f (x0 ) − a · h| ¯ f (x0 + h) − f (x0 ) ¯
lim ¯
=⇔ lim ¯ − a¯¯ = 0
h→0 |h| h→0 h

Deci, exist  f 0 (x0 ) ³i este egal  cu a. Adic , în cazul când exist  ϕ : R → R

liniar  care satisface (1.1) avem ϕ(h) = f 0 (x0 ) · h pentru orice h ∈ R, ceea ce
înseamn  c  funcµia liniar  ϕ este unic .

16
 ◦
Teorema 1.2.27. Fie o funcµie real  f : I → R, x0 ∈ I . Dac  f este derivabil  în
x0 atunci f este continu  în x0 .
Demonstraµie.Folosind operaµiile obi³nuite asupra funcµiilor continue ³i
deniµia derivatei demonstraµia este imediat .
Avem de ar tat c  lim f (x) = f (x0 ). Putem scrie:
x→x0

f (x) − f (x0 )
f (x) − f (x0 ) = (x − x0 )
x − x0
Astfel avem:
f (x) − f (x0 )
lim (f (x) − f (x0 )) = lim (x − x0 ) = f 0 (x0 ) · 0 = 0.
x→x0 x→x0 x − x0
Observaµia 1.2.28. Reciproca teoremei, în general, nu este adev rat . Exist 
funcµii care sunt continue pe domeniul lor de deniµie dar nu sunt diferenµiabile
în nici un punct. Acest rezultat este demonstrat de exemplu în [13]. Weierstrass
K.(1815-1897) a construit astfel de funcµii pentru prima dat .
Exemplu: Fie funcµia f : R → R denit prin
½
x sin x1 , x 6= 0
f (x) =
0 , x=0
Se poate ar ta u³or c  funcµia este continu  în punctul x = 0.
Pentru derivabilitate avem de calculat urm toarea limit :
f (x) − f (0) sin x1 1
lim = lim = sin
x→0 x−0 x→0 x x
1 nu tinde spre nimic, adic  f 0 (0) nu exist .
Dac  x → 0 atunci expresia sin x
Deniµia 1.2.29. Fie o funcµie real  f : I → R.. Dac  f este derivabil  în orice
punct x ∈ I atunci spunem c  funcµia f este derivabil  pe I .Funcµia derivat  not m
cu f 0 : I → R.
Reguli ³i formule imediate de derivare ( derivabilitatea sumei, produsului,câtului,
funcµiilor compuse, funcµiei inverse) sunt cunoscute din liceu de aceea nu ne vom
opri asupra lor.
Câteva aplicaµii ale derivatei în economie
Consider m o funcµie real  f : I → R, cu o anumit  semnicaµie economic  (ex.
costul total de fabricaµie). Presupunem c  funcµia este derivabil  pe domeniul ei de
deniµie.
Putem deni urm toarele indicatori:
∆f (x)
1. valoarea medie local  a funcµiei în punctul x este
∆x , unde ∆x este
cre³terea variabilei independente,adic  ∆x = h

17
 2. valoarea marginal  a funcµiei în punctul x este

∆f (x)
lim
∆x→0 ∆x

∆f (x)
3. variaµia relativ  a funcµiei în punctul x este
f (x)

∆f (x)
f (x)
not
4. ritmul mediu de variaµie este dat de raportul: Rm = ∆x

5. ritmul local de variaµie este

not f 0 (x)
Rf,m = lim Rm = = (ln f )0
∆x→0 f (x)

6. elasticitatea medie este:

∆f (x)
f (x)
Em = ∆x
x

7. elasticitatea local  este:

∆f (x) x x (ln f )0
Ef,x = lim Em = lim · = f 0 (x) · =
∆z→0 ∆x→0 ∆x f (x) f (x) (ln x)0

Derivate de ordin superior

Deniµia 1.2.30. Fie o funcµie real  f : I → R, derivabil  pe I . Consider m
◦
funcµia derivat  f 0 : I → R ³i punctul x0 ∈ I . Dac  funcµia f 0 este derivabil  în x0 ,
atunci spunem c  funcµia f este de dou  ori derivabil  în x0 , ³i scriem:

f 0 (x0 + ∆x) − f 0 (x0 )

f (2) (x0 ) = (f 0 (x0 ))0 = lim
∆x→0 ∆x

În mod analog, prin recurenµ  putem introduce derivata de un ordin n, n ∈ N∗

f (n) (x) = (f (n−1) (x))0

Teorema 1.2.31. (formula lui Leibniz)

Fie f, g : I → R, dou  funcµii reale, derivabile de n ori pe I. Atunci f g sunt
derivabile de n ori pe I ³i
n
X
(n)
(f g) = Cnk f (n−k) g (k) .
k=0

18
 Demonstraµie. Demonstr m prin inducµie matematic .
I. Vericare. Pentru n = 1 avem formula cunoscut 
(f · g)0 = f 0 · g (0) + f (0) · g 0
Prin convenµie f (0) = f .
II.S-o presupunem adev rat  relaµia pentru (n − 1).
n−1
X
(n−1) k
(f · g) = Cn−1 f (n−1−k) g (k)
k=0

III. Demonstr m c  este adev rat  pentru orice n

à n−1 !0
¡ ¢ 0 X
(f · g)(n) = (f · g)(n−1) = k
Cn−1 f (n−1−k) g (k) =
k=0
n−1
X
k
¡ (n−k) (k) ¢
= Cn−1 f g + f (n−1−k) g (k+1) =
k=0
0
= Cn−1 (f (n) g + f (n−1) g 0 ) + Cn−11
(f (n−1) g 0 + f (n−2) g (2) ) +
2
+ Cn−1 (f (n−2) g (2) + f (n−3) g (3) ) + · · · + Cn−1
n−2
(f (2) g (n−2) + f 0 g (n−1) ) +
n−1
+ Cn−1 (f 0 g (n−1) + f · g (n) ) =
0
= Cn−1 f (n) g + (Cn−10
+ Cn−11
)f (n−1) g 0 + (Cn−1
1 2
+ Cn−1 )f (n−2) g (2) + · · · +
n−2 n−1
+ (Cn−1 + Cn−1 )f 0 g (n−1) + Cn−1
n−1
f · g (n) =
= Cn0 f (n) g + Cn1 f (n−1) g 0 + · · · + Cnn f · g (n) =
Xn
= Cnk f (n−k) · g (k)
k=0
k+1
k
Identitatea Cn−1 + Cn−1 = Cnk+1 se demonstreaz  u³or iar,
n−1
0 0
Cn−1 = Cn = 1 ³i Cn−1 = Cnn = 1 este evident .
În continuare demonstr m una din cele mai importante formule din întreaga
matematic . Formula are o importanµ  semnicativ  în aproximarea controlabil  a
funcµiilor reale prin polinoame.
Vom nota cu C n (I) mulµimea funcµiilor reale de n-ori derivabile ³i cu f (n) con-
tinue.
Teorema 1.2.32. (formula lui Taylor B.(1685-1731))
Fie o funcµie real  f : I → R, de clas  C n (I) (cu n ≥ 1 xat). Atunci pentru
◦
orice a ∈ I xat ³i orice x ∈ I are loc formula:
f 0 (a) f (2) (a) f (n−1)(a)
f (x) = f (a)+ (x−a)+ (x−a)2 +· · ·+ (x−a)n−1 +Rn−1 (x) (1.2)
1! 2! (n − 1)!
unde Z x
(x − t)n−1
Rn−1 (x) = f (n) (t) dt. (1.3)
a (n − 1)!

19
 Demonstraµie. Se demonstreaz  prin inducµie dup  n.
I. Vericare.pentru n = 1 avem
Z x
f (x) = f (a) + R0 (x), cu R0 (x) = f 0 (x)dt
a

ceea ce este chiar formula lui Newton-Leibniz.

II. Presupunem c  este adev rat  pentru n, adic 

f 0 (a) f (n−1) (a)

f (x) = f (a) + (x − a) + · · · + (x − 0)n−1 + Rn−1 (x)
1! (n − 1)!
III. Demonstr m c  este adev rat  pentru orice (n + 1), adic 

f (n−1) (a) f (n) (a)

f (x) = f (a) + · · · + (x − a)n−1 + (x − a)n + Rn (x)
(n − 1)! n!
Avem de ar tat c 
f (n) (a)
Rn−1 (x) = (x − a)n + Rn (x)
n!
Z x Z x
(n)(x − t)n−1 (n+1) (x − t)n f (n) (a)
⇔ f (t) dt − f (t) dt = (x − a)n
a (n − 1)! a n! n!
Z x n−1 (n)
(x − t) f (a)
⇔ [nf (n) (t) − (x − t)f (n+1) (t)]dt = (x − a)n
a n! n!
Z
1 x d f (n) (a)
⇔ − [(x − t)n f (n) (t)] = (x − a)n
n! a dt n!
¯x
1 ¯ f (n) (a)
⇔ n (n)
− [(x − t) f (t)]¯ = ¯ (x − a)n ,
n! a n!
ceea ce este adev rat  ³i astfel teorema este demonstrat .
Brook Taylor a dat aceast  formul  în 1712 (a fost publicat  în 1715).

Observaµia 1.2.33. Pentru n, a, f xate, putem deni polinomul lui Taylor:

n−1 (k)
X f (a)
T (x) = (x − a)k ,
k=0
k!

astfel (1.2) revine la: f (x) = T (x) + Rn−1 (x). Deoarece valoarea derivatei pân 
la ordinul (n − 1) ale lui f ³i T în a coincid rezult  f (x) ≈ T (x); cu eroarea
supx∈I |f (x) − T (x)|. Evaluarea erorii este foarte important din punct de vedere
practic. Dup  cum am putut observa ordinul de precizie este determinat de termenul
rest Rn (x). În acest scop avem de determinat o margine superioar  pentru acest
termen. Abordarea acestei probleme cu termenul rest dat de relaµia (1.3) este destul
de dicil .

20
 În 1806 Joseph Lagrange a scris formula lui Taylor în urm toarea form  util 
din punct de vedere practic.

Corolarul 1.2.34. (formula lui Taylor, în sens Lagrange J.(1736-1813))

Fie f : I → R o funcµie real  de clas  C n+1 (I), (n ≥ 0 xat). Atunci pentru
orice x ∈ I exist  cel puµin un punct ξ ∈ (a, x) (depinzând de x) astfel încât s 
avem:
f 0 (a) f (n) (a) f (n+1) (ξ)
f (x) = f (a) + (x − a) + · · · + (x − a)n + (x − a)n+1 (1.4)
1! n! (n + 1)!

Observaµia 1.2.35. Luând x = b în formula (1.4) ³i n = 0, obµinem teorema

cre³terilor nite lui Lagrange. Deci formula lui Taylor este generalizarea acestei
teoreme.

Corolarul 1.2.36. (formula lui Colin Maclaurin (1689-1746))

Fie o funcµie real  f : [−α, α] → R, α > 0, de clas  C n+1 ([−α, α]). Atunci pentru
orice x ∈ [−α, α) exist  cel puµin un punct ξ ∈ (0, x) astfel încât

f 0 (0) f (2) (0) 2 f (n) (0) n f (n+1) (ξ) n+1

f (x) = f (0) + x+ x + ··· + x + x (1.5)
1! 2! n! (n + 1)!
Exemple:

1. f (x) = ex , f : R → R. Calcul m derivatele de ordinul n. Avem f (n) (x) = ex

rezult  f (n) (0) = 1 ³i folosind (1.5) obµinem:

x x2 xn
ex = 1 + + + ··· + + Rn (x)
1! 2! n!

2. f (x) = sin x, f : R → R. Cu acela³i raµionament obµinem:

x x3 x2n+1
sin x = − + · · · + (−1)n + R2n+1 (x)
1! 3! (2n + 1)!

3. S  se calculeze sin 33◦ cu aproximaµie ≤ 10−6 Folosim formula lui Taylor :

f 0 (x0 ) f (2) (x0 )

f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + · · · +
1! 2!
f (n−1) (x0 )
+ (x − x0 )n−1 + Rn−1 (x)
(n − 1)!

Formula este util  în calcule aproximative. Dac  nu putem determina exact

valoarea lui f (x) pentru un x xat atunci alegem în mod convenabil punctul
x0 din vecin tatea lui x pentru care f (x0 ) poate  calculat exact.

21
 În problema propus  lu m x0 = 30◦ ³i avem astfel h = x − x0 = 3◦ . Evident
π
60◦ = 3 . Adic :
◦

³π π ´
◦ ◦ ◦
sin 33 = sin(30 + 3 ) = sin +
6 60◦
(sin x)0 |x=x0 (sin x)00 |x=x0 2
sin x = sin x0 + + h + · · · + Rn (x)
√
1! 2!
√
1 3
π 1 ³ π ´2 3 ³
π ´3
sin x = + 2 · − 2 · − 2 ≈ 0, 54464
µ 4 2 1! 60 2!
¶ 60 3! 60
h π4 −6
= 4 < 10
4! 60 · 4!

Determinarea extremelor unei funcµii derivabile

Formula lui Taylor, ne permite unele preciz ri în studiul funcµiilor reale iniµiat  în
liceu.

1. Fie f : [a, b] → R, de clas  C 1 ([a, b]).

Funcµia f este convex  dac 

f (x) ≥ f (x0 ) + f 0 (x0 )(x − x0 ).

f(x)
M

N
P
T
x
a x0 x b

Coordonatele punctelor T, M, N pot  determinate u³or ³i sunt:

T (x0 , f (x0 ))
M (x, f (x))
N (x, f (x0 ) + f 0 (x0 )(x − x0 ))
µ ¶
NP 0
tg α = = f (x0 )
x − x0

22
 2. Fie acum funcµia f : [a, b] → R, de clas  C 2 ([a, b]).
Folosind (1.4) putem scrie
f 0 (x0 ) f 00 (ξ)
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 , ξ ∈ (x0 , x)
1! 2!
de unde obµinem:

f 0 (x0 ) f 00 (ξ)
f (x) − f (x0 ) − (x − x0 ) = (x − x0 )2 , ξ ∈ (x0 , x)
1! 2!
Folosind deniµia convexit µii, dat  mai sus, putem deduce:
- dac  f 00 ≥ 0 pe [a, b] atunci f este convex 
- dac  f 00 ≥ 0 pe [a, b] atunci f este concav .
Deniµia 1.2.37. Fie f : I → R o funcµie real , derivabil  pe I . R d cinile ecuaµiei
f 0 (x) = 0 se numesc puncte staµionare.
◦
Deniµia 1.2.38. Fie f : I → R o funcµie real . Un punct a ∈ I se nume³te extrem
local pentru f dac  exist  o vecin tate V ⊆ Va astfel încât pentru orice x ∈ V
f (x) − f (a) s  aib  semn constant.
Dac  f (x) − f (a) > 0 atunci a este punct minim local.
f (x) − f (a) < 0 atunci a este punct maxim local.
Teorema 1.2.39. Fie f : [a, b] → R o funcµie de clas  C n ([a, b]), n ≥ 2 ³i x0 ∈ (a, b).
Dac : f 0 (x0 ) = · · · = f (n−1) (x0 ) = 0, iar f (n) (x0 ) 6= 0 atunci
pentru n = 2k, x0 este punct extrem local.
Dac  f (n) (x0 ) > 0 atunci x0 este punct minim local.
Dac  f (n) (x0 ) < 0 atunci x0 este punt maxim local.
Dac  n este impar adic , n = 2k + 1 atunci x0 nu este punct extrem local.
Demonstraµie. Deoarece funcµia f este de clas  C n ([a, b]) putem folosim (1.4)
în punctul x0 . Astfel avem:
f 0 (x0 ) f (n−1) (x0 ) n−1 f n (ξ)
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + · · · + (x − x0 ) + (x − x0 )n
1! n! n!
Folosind ipoteza relaµia devine:
f (n) (ξ)
f (x) = f (x0 ) + (x − x0 )n , ξ ∈ (x, x0 )
n!
Pentru n = 2k + 1 semnul lui f (x) − f (x0 ) este variabil în orice V ⊆ V(x0 ) , deci
punctul x0 nu poate  extrem local.
Pentru n = 2k dac  f (n) (x0 ) < 0, ³tiind c  f (n) este continu , rezult  c  are loc
într-o vecin tate V ⊆ V(x0 ) inegalitatea f (x)−f (x0 ) ≤ 0; adic  x0 este punct maxim
local.
Dac  f (n) (x0 ) > 0 se aplic  un raµionament analog ³i x0 este un punct minim
local.

23
Observaµia 1.2.40. Din teorema lui Fermat avem condiµii necesare pentru existenµa
extremei locale. (condiµia f 0 (x0 ) = 0 este necesar  dar nu ³i sucient ).
Exemplu:
f (x) = x6 − 2x5 − x4 + 4x3 − x2 − 2x + 1
Prima dat  determin m punctele staµionare. Rezolv m ecuaµia f 0 (x) = 0. Folosind
schema lui Horner obµinem: x1 = x2 = x3 = x4 = −1, x5 = − 3 1 , x = 1 Se
6
calculeaz  în continuare derivatele funcµiei ³i valoarea acestora în punctele indicate.
f 00 (x) = 30x4 − 40x3 − 12x2 + 24x − 2
f 00 (−1) = 32 > 0 deci x = −1 este punct minim local
µ ¶
00 1 256 1
f − =− < 0 deci x = − este punct maxim local
3 27 3
f 00 (1) = 0, f 3 (1) = 0, f 4 (1) = 96 > 0 → x = 1 este punct minim local

Probleme rezolvate
1) Ponind √de la deniµia 1.2.25, s  se calculeze derivata f 0 (x0 ) pentru:
a) f (x) = 3 5x + 3, x0 = 1.
Derivata funcµiei în punctul x0 = 1 este
√
0
3
5x + 3 − 2 5x + 3 − 8
f (1) = lim = lim ³p √ ´=
x→1 x−1 x→1
(x − 1) 3 2
(5x + 3) + 2 5x + 3 + 4
3

5(x − 1) 5
= lim =
x→1 12(x − 1) 12
b) f (x) = ln(x2 + 5x), x0 = 1

0 ln(x2 + 5x) − ln 6 ln x(x + 5) − ln 6

f (1) = lim = lim =
x→1 x−1 x→1 x−1
ln x + ln(x − 1 + 6) − ln 6
= lim
x→1 x−1
În continuare folosim substituµia:
x−1=y
³i putem scrie
ln(y + 1) + ln(y + 6) − ln 6
f 0 (1) = lim =
y→0 y
¡ ¢
ln(y + 1) + ln 1 + y6
= lim =
y→0 y
· ³ ´ y1 ¸
1 y 1 7
= lim ln(y + 1) y + ln 1 + =1+ =
y→0 6 6 6

24
 c) S  se calculeze derivatele laterale ale funcµiei f (x) în punctul x0 pentru:
½ 2
x cos x1 , x > 0
f (x) =
−x, x ≤ 0, x0 = 0
−x − 0
fs0 (0) = lim = −1
x%0 x − 0

0 x2 cos x1 − 0 1
fd (0) = lim = lim x cos = 0
x&0 x−0 x&0 x
Deoarece fs0 (0) 6= fd0 (0) funcµia dat  nu este derivabil  în punctul x0 = 0.

2) S  se cerceteze derivabilitatea funcµiilor:

½
ln(x2 + 3x), 0<x<1
a) f (x) = 5 , f : R∗+ → R
4
(x − 1) + 2 ln 2, x ≥ 1

Pe intervalele (0, 1), (1, +∞) funcµia f este evident continu , chiar derivabil .
Studiem continuitatea în punctul x = 1. Avem

ls = f (1 − 0) = lim ln(x2 + 3x) = ln 4

x%1
· ¸
5
ld = f (1 + 0) = lim (x − 1) + 2 ln 2 = 2 ln 2 = ln 4
x&1 4

f (1) = ln 4

Funcµia f este continu  în x = 1 deoarece f (1 − 0) = f (1 + 0) = f (1).

Pentru orice x 6= 1 avem

 2x + 3
 x2 + 3x , 0 < x < 1
f 0 (x) =

 5
4, x>1

Veric m dac  exist  limita lim f 0 (x). Calcul m limitele:

x→1

2x + 3 5
lim f 0 (x) = lim 2
=
x→1 x→1 x + 3x 4
x<1 x<1

³i
5 5
lim f 0 (x) = lim =
x→1 x→1 4 4
x>1 x>1

Este cunoscut din liceu urm torul corolar al teoremei lui Lagrange (cl. a XI-a).
Corolar.
Fie f o funcµie denit  într-o vecin tate V a punctului x0 , derivabil  pe V \{x0 }
³i continu  în x0 . Dac  exist  limita λ = limx→x0 f 0 (x), atunci f 0 (x0 ) exist  ³i
f 0 (x0 ) = λ. Dac  limita λ este nit , atunci f este derivabil  în x0 .

25
 5.
Aplicând acest corolar rezult  c  f este derivabil  în x = 1 ³i f 0 (1) = 4

3) S  se calculeze derivatele de ordinul n ale urm toarelor funcµii.

Derivatele de ordinul n putem determina calculând derivatele f 0 , f 00 , f 000 etc. pân 
când putem deduce formula lui f (n) dup  care o demonstr m prin inducµie matem-
atic  corectitudinea formulei astfel deduse.
În continuare prezent m câteva procedee cu care putem obµine derivatele de
ordinul n.
1
(a) f (x) = 2
2x − 3x − 5
Dac  pornim pe calea obi³nuit  ³i calcul m derivatele:

−4x + 3
f 0 (x) =
(2x2
− 3x − 5)2
−4(2x2 − 3x − 5)2 − (−4x + 3) · 2 · (2x2 − 3x − 5) · (4x − 3)
f 00 (x) =
(2x2 − 3x − 5)4

observ m c  derivatele devin tot mai complicate.

În acest caz derivatele de ordinul n putem obµine u³or, dac  funcµia dat  de-
scompunem în fracµii simple. Dac  rezolv m ecuaµia 2x2 − 3x − 5 = 0, obµinem
x1 = −1 ³i x2 = 25 ; ³i putem scrie:
· ¸
1 1 2 1 2 1
f (x) = ¡ 5
¢ = · 5 − ·
2 x− 2
(x + 1) 2 7 x− 2
7 x+1

Trebuie s  determin m constantele A ³i B astfel încât s  avem:

" #
1 1 A B
¡ ¢ = +
2 x− 5
2
(x + 1) 2 x− 5 x+1
2
De aici obµinem un sistem liniar de 2 ecuaµii 2 necunoscute având soluµia: A =
2 2
7, B = −7.
Acum derivatele lui f pot  calculate u³or.Avem:
" #
1 1 1
f 0 (x) = −¡ ¢2 +
7 x − 52 (x + 1)2
" #
1 2 · 1 2 · 1
f 00 (x) = ¡ ¢ −
7 x − 5 3 (x + 1)3
2
" #
1 3 · 2 · 1 3 · 2 · 1
f 000 (x) = −¡ ¢4 +
7 x− 5 (x + 1)4
2

26
Putem deduce u³or:
" #
n n+1
1 (−1) · n! (−1) · n!
f (n) (x) = ¡ ¢ + =
7 x − 5 n+1 (x + 1)n+1
2
" #
n! 1 1
= (−1)n · ¡ ¢n+1 −
7 x− 5 (x + 1)n+1
2

Se demonstreaz  prin inducµie matematic  c  relaµia obµinut  este adev rat .

b) Fie funcµia f : R → R, f (x) = x5 · e−2x .

Pentru a obµine derivatele de ordinul n putem folosi ³i regula lui Leibniz de
derivare a produsului (teorema 1.2.31):
n
X
(f · g)(n) = Cnk f (n−k) · g (k)
k=0

Putem scrie:
f (x) = x5 · e−2x = h(x) · g(x), unde s-a notat cu
h(x) = x5 ³i g(x) = e−2x .
Avem astfel:
n
X
f (n) (x) = Cnk (e−2x )(n−k) · (x5 )(k) =
k=0

= Cn0 (e−2x )(n) · x5 + Cn1 (e−2x )(n−1) · 5x4 + Cn2 (e−2x )(n−2) · 20x3 +
+ Cn3 (e−2x )(n−3) · 60x2 + Cn4 (e−2x )(n−4) · 120x + Cn5 (e−2x )(n−5) · 120

Este u³or de v zut c  g (n) (x) = (−2)n · e−2x ³i inlocuind obµinem f (n) (x).

c)Fie funcµia f : R → R, f (x) = 2x .

x2 + 1
S  se determine f (n) (0)!
Aplic m regula lui Leibniz pentru:

f (x) · (x2 + 1) = 2x (1.6)

Evident
[f (x) · (x2 + 1)](n) = 0
pentru orice n ≥ 2. Folosind formula lui Leibniz putem scrie:

n
X
2 (n)
[f (x) · (x + 1)] = Cnk f (n−k) (x) · (x2 + 1)(k) =
k=0

= Cn0 f (n) (x) · (x2 + 1) + Cn1 f (n−1) (x) · 2x + (1.7)

+ Cn2 f (n−2) (x) · 2

27
Din (1.6) ³i (1.7) pentru x = 0 obµinem:

Cn0 f (n) (0) + Cn2 f (n−2) (0) · 2 = 0

Deci
f (n) (0) = −n(n − 1) · f (n−2) (0).
Prin calcul direct avem f 0 (0) ³i f 00 (0) ³i pentru n > 3 din recurenµ  se obµine f (n) (0).

4) S  se scrie funcµia f (x) = x3 − 2x2 + 3x + 5 dup  puterile lui (x − 2).

Aplic m formula lui Taylor (teorema 1.2.32).
Pentru funcµia dat  putem aplica formula:

f 0 (x0 ) f 00 (x0 ) f (n) (x0 )

f (x) = f (x0 ) + (x − x0 ) + (x − x0 )2 + · · · + (x − x0 )n + Rn (x).
1! 2! n!
Lu m x0 = 2 ³i avem

f (2) = 11
f 0 (x) = 3x2 − 4x + 3, f 0 (2) = 7
f 00 (x) = 6x − 4, f 00 (2) = 8
f 000 (x) = 6, f 000 (2) = 6

Dezvoltarea dup  puterile lui (x − 2) este:

8 6
f (x) = 11 + 7(x − 2) + (x − 2)2 + (x − 2)3
2! 3!

√ 5) S  se calculeze cu aproximaµie ³i s  se evalueze apoi eroarea comis , pentru

3
30.
√
Putem considera funcµia f (x) = 3 x ³i aplic m formula lui Taylor în sens La-
grange în punctul x0 ales convenabil.
(Punctul x0 alegem astfel încât s  e în vecin tatea punctului x = 30 ³i pe f (x0 )
s  putem calcula exact.) Precizia aproxim rii evalu m cu ajutorul termenului de
rest
f n+1 (ξ) n+1
Rn (x) = ·h
(n + 1)!
unde ξ ∈ (a, x). Folosim substituµia ξ = a + θ(x − a), θ ∈ (0, 1) ³i obµinem

f (n+1) (a + θ(x − a)) n+1

Rn (x) = ·h
(n + 1)!

Putem scrie
x = 30 = 33 + 3.
³i cu notaµia cunoscut  avem: x − x0 = h, x0 = 33 iar h = 3.

28
 Scriem formula lui Taylor în punctul x0 = 33 :
√ f 0 (27) f 00 (27) 2 f 000 (27) 3
3
x = f (27) + ·h+ h + h + · · · + Rn (x)
1! 2! 3!
Deci
µ ¶ µ ¶ µ ¶
√
3 1 1 1 1 1 2 1 2 1 1 2 5
30 = 3 + · · 2 · 3 + − · · 5 ·3 + − · − ·
1! 3 3 2! 3 3 3 3! 3 3 3
µ ¶
1 3 1 2 5 8 1
· 8 ·3 + · · · − · · 34 · (33 + θ · 3)−11/3 , θ ∈ (0, 1)
3 3 3 3 3 4!
Prin urmare
√
3 1 1 5
30 ≈ 3 + − 5+ 9
9 3 3
³i eroarea comis  evalu m din
10 3 10
Rn (x) = − (3 + 3θ)−11/3 = − 3
3 3(3 + 3θ)11/3
Deoarece θ ∈ (0, 1) putem scrie:
¯ ¯
¯ 10 3 ¯ 10 −11 1
¯− (3 + 3θ)−11/3 ¯< · 3 <
¯ 3 ¯ 3 39 .
6) S  se scrie formula lui Maclaurin pentru funcµia
a) f (x) = cos x, x ∈ R
Folosim corolarul 1.2.34.
Calcul m derivatele de ordin superior al funcµiei date.

f 0 (x) = − sin x f 0 (0) = 0

f 00 (x) = − cos x f 00 (0) = −1
f 000 (x) = sin x f 000 (0) = 0
f iv (x) = cos x f iv (0) = 1

Putem scrie:
1 2 1 4 x2n
f (x) = 1 − x + x + · · · + (−1)n + · · · + Rn (x)
2! 4! (2n)!
b) f (x) = arctg x, x ∈ R
Prima dat  avem de calculat derivatele de ordinul n al funcµiei. În acest scop
folosim regula lui Leibniz, pentru funcµia derivat 
1
f 0 (x) =
1 + x2
Putem scrie:
f 0 (x) · (1 + x2 ) = 1 (1.8)

29
 Evident
[f 0 (x) · (1 + x2 )](n) = 0 (1.9)
pentru n > 1.
Aplic m regula lui Leibniz.
n
X
0 2 (n)
[f (x) · (1 + x )] = Cnk (f 0 (x))(n−k) · (1 + x2 )(k) = (1.10)
k=0

= Cn0 f (n+1) (x) · (1 + x2 ) + Cn1 f (n) (x) · 2x + Cn2 f (n−1) (x) · 2

Din (1.9) ³i (1.10) pentru x = 0 obµinem:
f (n+1) (0) + n(n − 1)f (n−1) (0) = 0
adic 
f (n+1) (0) = −n(n − 1)f (n−1) (0).
Recurenµa putem aplica pentru n ≥ 1; iar pe f (0) ³i f 0 (0) calcul m direct.
f (0) = 0, f 0 (0) = 1
f 00 (0) = −1 · (1 − 1) · f (0) (0) = 0
f 000 (0) = −2(2 − 1) · f 0 (0) = −2 · 1 · 1 = −2!
f (4) (0) = −3 · (3 − 1) · f 00 (0) = 0
f (5) (0) = −4(4 − 1)f 000 (0) = −4 · 3 · (−2) = 4!
Prin inducµie putem ar ta c  sunt adev rate urm toarele formule:
f (2k) (0) = 0 i f (2k+1) (0) = (−1)k · (2k)!, k ∈ N
Astfel putem scrie formula lui Maclaurin:
x 2! 4! (−1)k · (2k)! 2k+1
arctg x = − x3 + x5 + · · · + x + Rn (x) =
1! 3! 5! (2k + 1)!
x x3 x5 x2k+1
= − + + · · · + (−1)k + Rn (x).
1 3 5 2k + 1
7) S  se determine punctele de extrem pentru funcµia:
f (x) = 15x5 − x3 + 3, f : R → R.
Determin m punctele staµionare. (Folosim teorema lui Fermat). Rezolv m ecuaµia
f 0 (x) = 0, adic :
75x4 − 3x2 = 0
⇔ 25x4 − x2 = 0
⇔ x2 (25x2 − 1) = 0
1 1
x1 = x2 = 0, x3 = , x4 = −
5 5

30
 Folosim teorema 1.2.39 pentru determinarea extremelor.
f 00 (x) = 75 · 4x3 − 6x
f 000 (x) = 75 · 4 · 3 · x2 − 6
f (4) (x) = 75 · 4 · 3 · 2 · x
f (5) (x) = 75 · 4 · 3 · 2
Pentru x1 = 0 avem f 00 (0)
³ =´0, f (0) = −6 deci x = 0 nu este extrem
000
³ local.
´
Pentru x3 = 5 avem f 5 = 5 , iar pentru x4 = − 5 avem f − 1
1 00 1 6 1 00
5 = −5,
6

adic  1 1
5 este minim local iar − 5 este maxim local.
Probleme propuse
1) S  se determine coecienµii a, b ∈ R, astfel încât funcµia
½ 3
ln x, 0<x≤e
f (x) =
ax + b, x > e
s  e derivabil  pentru orice x > 0.
2) Folosind regulile de derivare, s  se calculeze derivatele urm toarelor funcµii:
r q
x2 − 2 √ 3 √
3
2 x
f (x) = 2
; f (x) = (1 + x ) ; f (x) = 1 + x2 .
x +1
3) S  se calculeze derivatele de ordinul n ale urm toarelor funcµii:

f (x) = 1 ; f (x) = 1 2x 1
2x2 + 7x − 15 + x ; f (x) = 1 − x2 ;
f (x) = (x2 − 3x + 2)−1 ; f (x) = eax · ebx
4) S  se dezvolte polinomul f (x) = x4 − 2x3 + 4x2 − 3x + 5 dup  puterile lui
(x − 1) ³i dup  puterile lui (x + 2). √ √
5) S  se calculeze cu aproximaµie 5 251; 4 261
√ 6) S  se scrie formula lui Maclaurin de ordinul n pentru funcµia f (x) =
a + x, x > −a, a > 0.
7) S  se determine punctele de extrem pentru funcµia
· ¸
6 3 1 1
f (x) = 2x − x + 3, x ∈ − , .
2 2

1.3 Serii
1.3.1 Serii numerice
“iruri de numere
Pentru a deni ³i a studia propriet µile generale ale seriilor numerice sunt nece-
sare câteva noµiuni ³i propriet µi de baz  ale ³irurilor de numere. Noµiunea de ³ir
numeric este cunoscut din liceu.

31
Deniµia 1.3.1. O aplicaµie f : N → R se nume³te ³ir de numere reale.

f (n) = an , n∈N

Deniµia 1.3.2. Un ³ir (an )n≥0 este m rginit, dac  exist  M > 0 astfel încât
|an | ≤ M pentru orice n ∈ N.

Deniµia 1.3.3. “irul (an )n este convergent, dac  exist  a ∈ R astfel încât pentru
orice ε > 0 exist  nε ∈ N : ∀ n ≥ nε s  avem |an − a| < ε.

Not m: an −−−→ a, lim an = a.

n→∞ n→∞
Dac  ³irul (an )n nu este convergent atunci spunem c  este divergent.

Teorema 1.3.4. (criteriul general de convergenµ  a lui Cauchy)

³ ´
an −−−→ a ⇔ ( ∀ ε 0, ∃ nε ∈ N : ∀ p ∈ N s  avem |an+p − an | < ε).
n→∞

Demonstraµie. [9] pg.81-82

Deniµia 1.3.5. Un ³ir (an )n este de tip Cauchy (sau ³ir fundamental) dac  pentru
orice ε > 0 exist  nε ∈ N : ∀ n, m > nε s  avem |an − am | < ε.

Noµiunea de serie numeric 

Teoria seriilor este o "combinaµie" între studiul sumelor nite ³i cel al limitelor de
³iruri.
Noµiunea de serie apare mai târziu la generalizarea noµiunii de integral  (în modul
în care denim aria A).

Deniµia 1.3.6. Fie (an )n≥0 un ³ir de numere reale. Putem deni un nou ³ir din
R, (sn )n≥0 astfel:

s0 = a0
s1 = a0 + a1
.........
sn = a0 + a1 + · · · + an
......... (1.11)

numit ³irul sumelor parµiale asociat ³irului iniµial. Perechea format  din ³irurile
X
((an )n , (sn )n ) se nume³te serie cu termenul general an ³i se noteaz  an
n≥0
(sau a0 +a1 +· · ·+an +. . . punând simbolic semnul "+" între termenii ³irului (an )n ).

Deniµia 1.3.7.

32
 X
1. Seria numeric  an este convergent  dac  ³irul sumelor parµiale (sn )n este
n≥0
convergent . Dac  not m
not
lim sn = s
n→∞
P
atunci s se nume³te suma seriei n≥0 an .
X
2. Dac  seria numeric  an nu este convergent , atunci este divergent .
n≥0

Problema principal  în studiul seriilor este determinarea naturii .

Exemple:
X∞
seria geometric  an = 1 + a + a2 + . . .
n=0
X1
seria armonic 
n≥1
n
X
Deniµia 1.3.8. Dac  seria an este convergent  ³i s este suma seriei, atunci
n≥0
∞
X
diferenµa s − sn se nume³te rest de ordin n ³i se noteaz  cu rn = ak .
k=n+1

Operaµii cu serii numerice

P P
Teorema 1.3.9. Fie dou  serii numerice n≥0 an ³i n≥0 bn ³i kPun num r
real
P oarecare. Dac  seriile considerate sunt convergente atunci seria n≥0 kan ³i
n≥0 (an ± bn ) este convergent  ³i are loc:
X X
kan = k an
n≥0 n≥0
X X X
(an ± bn ) = an ± bn
n≥0 n≥0 n≥0

Demonstraµie. [9] pg. 686.

P
Observaµia
P 1.3.10.
P Din convergenµa seriei n≥0 (an ± bn ) nu rezult  convergenµa
seriilor n≥0 an ³i n≥0 bn .

Exemplu: Fie seria

Xµ1 1
¶ X 1
− =
n≥1
n n+1 n(n + 1)
P 1 P 1
care este convergent , de³i n≥1 n ³i n≥1 n + 1 sunt divergente ind serii armon-
ice.

33
Teorema 1.3.11. (Criteriul
P general de convergenµ  a lui Cauchy)
Seria numeric  n≥0 an este convergent  dac  ³i numai dac  penru orice ε > 0
exist  nε ∈ N astfel încât pentru orice n > nε s  avem:
|an+1 + an+2 + · · · + an+p | < ε, pentru orice p ∈ N∗ .
Demonstraµie. Se folose³te criteriul general de convergenµ  a lui Cauchy 1.3.4
P
pentru ³irul sumelor parµiale.Adic , seria n≥0 an este convergent  dac  ³i numai
dac  ³irul (sn )n este convergent, adic  ceea ce înseamn  c  pentru orice ε > 0 exist 
nε ∈ N astfel încât pentru orice n, m > nε s  avem: |sn − sm | < ε. Putem scrie
m = n + p, ³i avem astfel: |sn − sn+p | < ε.
Dar:
|sn − sn+p | = |a1 + a2 + · · · + an + an+1 + · · · + an+p − a1 − a2 − · · · − an | =
= |an+1 + an+2 + · · · + an+p |
³i astfel teorema este demonstrat .
Observaµia 1.3.12. 1. Criteriul de convergenµ  în unele cazuri este foarte util, la
altele apar anumite dicult µi de calcul. Are un neajuns foarte mare deoarece în caz
de convergenµ  nu precizeaz  nimic despre suma seriei.
P∞ 1
Exemplu: S  se studieze natura seriei armonice: n=1 n . Aplic m criteriul pen-
tru p = n ³i avem:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 1 ¯¯ ¯¯ 1 1 ¯¯ 1
¯
|an+p − an | = ¯ + ··· + ≥ + ··· + ¯ =
n+1 n + p ¯ ¯ 2n 2n 2
1 > 0 astfel încât pentru orice n > n |a
deci exist  ε = 2 1
ε n+p − an | > 2 .
2. Pentru p = 1 din teorem  se obµine o condiµie necesar  de convergenµ . Se
poate arma c  seria este convergent  numai dac  lim an = 0.
n→∞
Aplicaµie: dac  lim an 6= 0 atunci seria este divergent .
n→∞
P n
Exemplu: Fie seria n≥1 n + 1
n
lim an = lim = 1 6= 0 ⇒
n→∞ n→∞ n + 1

seria este divergent .

Serii cu termeni pozitivi

În acest caz,la propriet µile generale formulate anterior, se adaug  unele noi ³i se
pot formula teste de convergenµ , criterii suciente pentru a decide natura seriilor
la exemple concrete.
Prima dat  prezent m câteva propriet µi ale seriilor cu termeni pozitivi:
- ³irul sumelor parµiale (sn )n este strict cresc tor;
- seria are întotdeauna sum  (nit  sau innit );
- seria este convergent  dac  ³i numai dac  (sn )n este m rginit.

34
Teorema
P 1.3.13. (criteriul
P de comparaµie)
Fie n≥0 an ³i n≥0 bn dou  serii cu termeni pozitivi. Presupunem c  exist 
n0 ∈ N astfel încâtPan ≤ bn pentru orice n ≥ n0 ∈ N. P
α) Dac  seria Pn≥0 bn este convergent , atunci seriaP n≥0 an este convergent .
β) Dac  seria n≥0 an este divergent , atunci seria n≥0 bn este divergent .
an P P
γ) Dac  lim = l > 0, nit, atunci seriile n≥0 an ³i n≥0 bn au aceea³i
n→∞ bn P P
P l = 0 ³i n≥0 bn convergent Patunci n≥0 an este convergent ; dac 
natur ; dac 
l = ∞, iar n≥0 bn este divergent  atunci n≥0 an este de asemenea divergent .
Demonstraµie.
P
α) Seria n≥0 bn ind convergent  din ipotez  rezult  c  ³irul sumelor parµiale,
notat
P cu (s00n )n , este convergent . Construim ³irul sumelor parµiale, (s0n ), al seriei
n≥0 an ³i demonstr m c  este convergent . “irul (sn ) este strict cresc tor (deoarece
0

(an )n are termeni pozitivi); pe de alt  parte avem s0n ≤ s00n (din
P ipotez ), adic  este un
³ir m rginit.P Deci (sn )n este convergent ,rezult  c  seria n≥0 an este convergent .
0

β) Seria n≥0 an este divergent  . Putem spune atunci c  ³irul (s0n ) este diver-
gent. Dar (s0n ) ind strict cresc tor rezult  (s0n ) −−−→ ∞ de unde avem divergenµa
n→∞
³irului (s00n ).
γ)
¯ ¯
an ¯ an ¯
lim = l > 0 ⇔ ∀ ε > 0 ∃ nε ∈ N : ¯¯ − l¯¯ < ε pentru orice n > nε ⇔
n→∞ bn bn
an an
⇔ −ε < −1<ε⇔l−ε< < l + ε ⇔ bn (l − ε) < an < bn (l + ε)
bn bn
P P P
Pentru seriile n≥0 an , n≥0 bn (ε + l), n≥0 bP n (ε − l) aplic m (α).
ε + l ³i ε − l nu inuenµeaz  natura seriei n≥0 bn (l > 0 ∃ ε > 0 astfel încât
l − ε > 0).
Criteriul comparaµiei ne permite stabilirea naturii unei serii comparând-o cu o
alt  serie a c rei natur  se cunoa³te. P
În acest scop poate  folosit  seria armonic  generalizat  n≥1 n1α care pentru
α ∈ (0, 1] este divergent  iar pentru α > 1 este convergent .
Teorema 1.3.14.
P (criteriul lui D'Alembert(1717-1783))
Fie seria n≥0 an cu termeni pozitivi . (α) Dac  exist  un num r natural n0 ³i
un num r l strict pozitiv, subunitar astfel încât pentru orice n ≥ n0 ∈ N s  avem
an + 1 ≤ l, atunci seria P
an n≥0 an este convergent . β) Dac  exist  un num r natural
a P
n0 , astfel încât pentru orice n ≥ n0 s  avem an+1 n
≥ 1, atunci seria n≥0 an este
divergent .
Demonstraµie. [9] pg.700 sau [1].
P
Corolarul 1.3.15. Fie n≥0 an o serie cu termeni pozitivi.S  presupunem c 
an+1
limn→∞ an = l. Atunci, dac  l < 1, seria este convergent . Dac  l > 1 atunci seria
este divergent . Dac  l = 1, atunci nu putem spune nimic despre natura seriei.

35
Teorema
P 1.3.16. (criteriul r d cinii al lui Cauchy)
Fie n≥0 an o serie cu termeni pozitivi. Dac  exist  un num r natural n0 ³i
un num r strict pozitiv, subunitar L,astfel încât, pentru orice n ≥ n0 , s  avem
√n a ≤ L, atunci seria este convergent .
n
√
Dac  n an ≥ 1, pentru o innitate de termeni, atunci seria este divergent .
Demonstraµie. [9] pg.698-699 sau [1].
P √
Corolarul 1.3.17. Fie seria cu termeni pozitivi n≥0 an , astfel încât L = lim n
an .
P n→∞
(α) Dac  L < 1 ⇒ n≥0 P an este convergent .
(β) Dac  L > 1 ⇒ n≥0 an este divergent .
Dac  L = 1, atunci nu putem spune nimic despre natura seriei.
Observaµia 1.3.18. Criteriul raportului este mai u³or de utilizat, îns  spectrul de
utilitate al criteriului r d cinii este mai mare.

Serii alternate
P
Deniµia 1.3.19. Fie
P∞seria n≥0 an cu termeni pozitivi (an > 0).
Construim seria n=1 (−1)n−1
an = a1 − a2 + a3 − · · · + (−1)n−1 an + . . . ³i numim
serie alternat .
Se poate formula un criteriu de convergenµ  specic acestor serii.
Teorema 1.3.20. (Criteriul lui Leibniz)
∞
X
Fie (−1)n−1 an , an > 0 pentru orice n ∈ N, o serie alternat . Dac  ³irul
n=1
(an )n care genereaz  seria este monoton descresc tor ³i lim an = 0 atunci seria
n→∞
este convergent .
Demonstraµie. Consider m ³irul sumelor parµiale (sn )n .
sn = a1 − a2 + · · · + (−1)n−1 an Din ³irul (sn )n separ m dou  sub³iruri:

n = 2k s2k = a1 − a2 + · · · − a2k
n = 2k + 1 s2k+1 = a1 − a2 + · · · − a2k + a2k+1

Dar lim (s2k+1 − s2k ) = lim a2k+1 = 0, deci dac  ³irurile (s2k )k ³i (s2k+1 )k sunt
k→∞ k→∞
convergente atunci au aceea³i limit .
Trebuie ar tat c  aceste sub³iruri sunt convergente.Putem scrie:

s2k = (a1 − a2 ) + (a3 − a4 ) + · · · + (a2k−1 − a2k ),

Pe baza ipotezei ³irul (an )n este descresc tor ³i are loc:

a1 − a2 ≥ 0
a3 − a4 ≥ 0
.........

36
 Deci (s2k )k este un ³ir cu termeni pozitivi, rezult  c  este monoton cresc tor.
Pe de alt  parte s2k ≤ a1 , deci ³irul (s2k )k este m rginit, de unde rezult  c  este
convergent. În continuare scriem:

s2k+1 = a1 − (a2 − a3 ) − · · · − (a2k − a2k+1 )

Parantezele au valori pozitive rezult  din monotonia lui (an ) → (s2k+1 )k este de-
scresc tor; dar s2k+1 ≥ 0, deci este m rginit ³i deasemenea convergent. Sub³irurile
(s2k )k , (s2k+1 )k ind convergente rezult  c  ³irul (sn )n este convergent adic  seria
X∞
(−1)n an este convergent .
n=1

Serii numerice cu termeni oarecare

P
Fie seria n≥0 an cu termeni an oarecare, f r  o regul  stabilit  de formare. Noµi-
unile ³i teoremele enunµate în partea de generalit µi sunt valabile. Pe lâng  cele
stabilite se vor preciza dou  tipuri de convergenµ :
(a) convergenµ  absolut 
(b) semi-convergenµ .
P
Deniµia 1.3.21.
P Seria n≥0 an se nume³te absolut convergent  dac  seria cu ter-
meni pozitivi n≥0 |an | este convergent .
P
Deniµia 1.3.22. Seria n≥0 an este semi-convergent 
P dac  ea este convergent 
dar nu este absolut convergent  (adic  seria n≥0 |an | este divergent ).
Teorema 1.3.23. Orice serie absolut convergent  este convergent .
P
P Demonstraµie. Dac  seria n≥0 an este absolut convergent  atunci seria
n≥0 |an | este convergent . Folosind criteriul general de convergenµ  a lui Cauchy
putem scrie:

| |an+1 | + · · · + |an+p | | < ε pentru orice ε > 0 i ∀ u > uε , p ∈ N.

Dar folosind proprietatea modulului putem scrie:

|an+1 + · · · + an+p | ≤ |an+1 | + · · · + |an+p | = | |an+1 | + · · · + |an+p | | < ε

P
ceea ce înseamn  c  seria n≥0 an este convergent .
În continuare enunµ m câteva criterii de convergenµ  ale seriilor cu termeni oare-
care.
Teorema 1.3.24.
P (criteriul lui D'Alembert)
Fie seria n≥0 an care conµine termeni pozitivi ³i negativi. (an =
6 0, n =
1, 2, . . . ). ¯ ¯
¯ an+1 ¯
Dac  lim ¯¯ ¯ = q ³i q < 1 atunci seria este convergent  Dac  q > 1 atunci
n→∞ an ¯
seria este divergent .

37
 Demonstraµie. [5] pg.52-53
P 1 . S  se studieze natura seriei ! Folosim
Exemplu: Fie seria (−1)n−1 · n
³n≥1´
criteriul lui Leibniz. “irul n1 este monoton descresc tor ; pe de alt  parte 1 −−−→
n
n n→∞
P n−1 1
0 ⇒ n≥1 (−1) · n este convergent .
În continuare putem scrie:
X ¯¯ ¯ X¯ ¯ X
¯ ¯1¯
¯(−1)n−1 · 1 ¯ = ¯ ¯= 1
,
¯ n ¯ ¯ n ¯ n
n≥1 n≥1 n≥1

ceea ce este seria armonic , care este divergent  . Deci seria considerat  este semi-
convergent .
Teorema 1.3.25.
P (criteriul r d cinii)
Fie seria n≥0 an care conµine termeni pozitivi ³i negativi. (an =
6 0, n =
1, 2, . . . ). p
Dac  lim n |an | = q ³i q < 1 atunci seria este convergent  Dac  q > 1 atunci
n→∞
seria este divergent .

Probleme rezolvate
1) S  se stabileasc  natura seriilor urm toare folosind deniµia 1.3.7
X 1
a)
n≥1
4n2−1
Pn 1
“irul sumelor parµiale este: sn = k=1 2
P 4k −1
Calcul m nk=1 21 .
4k − 1
Putem scrie:
1 1 1
2
= −
4k − 1 2(2k − 1) 2(2k + 1)
Astfel : n
X 1 1 1 n
= − =
k=1
4k 2 − 1 2 2(2n + 1) 2n + 1
Acum, având ³irul sumelor parµiale cu termenul general sn = 2nn+ 1 , n ≥ 1 putem
h i
1
studia natura acestuia.Se poate ar ta u³or c  ³irul este m rginit sn ∈ 0, 2 ³i
µ ¶
monoton cresc tor sn+1 − sn = 1 > 0 , deci convergent ³i
(2n + 1)(2n + 3)
n 1
lim sn = lim =
n→∞ n→∞ 2n + 1 2
P 1
Deci seria este convergent  ³i = 12 .
n≥1 4n2 − 1

38
 P
b) Fie seria geometric  n≥0 q n = 1 + q + q 2 + . . .
Pn
“irul sumelor
Pn parµiale este: sn = k
k=0 q .
Suma k=0 q k = 1 + q + q 2 + · · · + q n reprezint  suma primilor n termeni a unei
progresii geometrice (cl. a X-a). Adic 
n
X 1 − qn
sn = qk =
k=0
1−q
1 − qn 1
lim sn = lim = dac  |q| < 1.
n→∞ n→∞ 1 − q 1−q
P 1 .
Deci, dac  |q| < 1 atunci seria geometric  este convergent  ³i qk = 1 −
k≥0 q
2) Folosind criterii de convergenµ  s  se stabileasc  natura urm toarelor serii cu
termeni pozitivi.

X n
a)
n≥1
3n−1

Folosind criteriul raportului 1.3.15, avem:

an+1 n + 1 3n−1 1
lim = lim n
· = <1⇒
n→∞ an n→∞ 3 n 3
seria dat  este convergent 

X µ 2n + 10 ¶n
b)
n≥1
3n + 11

Folosind criteriul r d cinii 1.3.17, avem;

sµ ¶n
n 2n + 10 2n + 10 2
lim = lim = <1⇒
n→∞ 3n + 11 n→∞ 3n + 11 3

seria dat  este convergent .

În aplicarea criteriului r d cinii de multe ori apare urm toarea limit  ³i este
foarte util s  cunoa³tem: √
lim n n = 1
n→∞

X n
c)
n≥1
2n

Folosind criteriul r d cinii putem scrie:

r √
n n
n 1
lim n
= lim = <1⇒
n→∞ 2n n→∞ 2 2

39
seria este convergent .
Criteriul comparaµiei ne d  posibilitatea de a stabili natura unei serii comparând-
o cu o alt  serie a c rei natur  se cunoa³te.

√
X 5n
d)
n2 + 3n + 5
Avem √ √ √ √ √
5n 5n 5· n 5
≤ ≤ =
n2 + 3n + 5 n2 + 3n n2 n3/2
P 1
Dar seria cu α = 32 > 1 este convergent . Pe baza criterilului de comparaµie
n3/2
1.3.13 rezult  c  seria dat  este convergent .

X 1
e)
n≥1
30n + 7

1 1
<
30n + 7 n
P1
Seria armonic  n este divergent . Aplic m criteriul comparaµiei 1.3.13, calculând:
1
30n+7 n 1
lim 1 = lim = < +∞
n→∞ n→∞ 30n + 7 30
n

deci seriile au aceea³i natur , adic  seria dat  este divergent .

X µ n 2 + n + 1 ¶n
f) a , a>0
n≥1
n2

Aplic m criteriul r d cinii 1.3.17, ³i obµinem:

sµ ¶n
n n2 + n + 1
lim a =a
n→∞ n2

Discuµie:
- dac  a < 1, atunci seria este convergent 
- dac  a > 1, atunci seria este divergent 
- dac  a = 1, atunci se obµine seria
X µ n 2 + n + 1 ¶n

n≥1
n2

40
Pentru studiul naturii acestei serii, aplic m criteriul de necesitate (observaµia 1.3.12).
Calcul m astfel:
µ 2 ¶n µ ¶n
n +n+1 n+1
lim = lim 1 + = e 6= 0,
n→∞ n2 n→∞ n2
înseamn  c  seria este divergent .

X 1
g) (−1)n+1
n(n + 1)(n + 2)
Pentru aceast  serie alternant  aplic m criteriul lui Leibniz. Se poate ar ta
u³or c  ³irul cu termenul general an = 1 este monoton descresc -
n(n + 1)(n + 2)
tor ³i limn→∞ an = 0. Deci seria este convergent . Pe de alt  parte seria
P 1
n≥1 n(n + 1)(n + 2) este convergent , ceea ce avem din criteriul comparaµiei,
deoarece:
1 1
≤ 3
n(n + 1)(n + 2) n
P 1
³i seria este convergent . Astfel putem spune c  seria
n3
X 1
(−1)n+1
n≥1
n(n + 1)(n + 2)

este absolut convergent .

Probleme propuse
1) S  se stabileasc  natura seriilor urm toare:
X n! X n2 X 1 X 1
n
; ; ; √ ;
n≥0
2 n≥1
n! n≥1
n(n + 1) n≥1
n3+n

µ
X 6n + 7n + 5
2
¶ n µ
X n + 1 ¶n2
2 + 5n + 9
; · an ,
n≥1
2n n≥1
n

unde a > 0, a 6= 1e ;
X 1 X (3n)n
(−1)n+1 p ; p
n≥1
n(n + 1) n≥1
(16n2 + 5n + 1)n+1

2) S  se arate c  sunt convergente ³i s  se calculeze suma lor:

X 2n + 3n+1 − 6n−1

n≥1
12n
X· 2 1
¸
+
n≥1
n(n + 1)2 n2 (n + 1)2

41
1.3.2 Serii de funcµii
În aplicaµiile practice ale analizei matematice este foarte util,³i de multe ori chiar
necesar, aproximarea unor funcµii complicate cu suma funcµiilor elementare sau cu
integrale improprii ce depind de parametru. În acest scop este foarte important
teoria seriilor de funcµii ³i teoria integralelor improprii care depind de parametru.
În mod analog, cum am introdus seriile numerice cu ³iruri de numere reale, putem
deni seriile de funcµii folosind ³iruri de funcµii reale.
“iruri de funcµii
În continuare vom nota cu F(X, Y ) mulµimea funcµiilor denite pe X cu valori
în Y. Dac  Y = C sau Y = R atunci avem funcµii cu valori numerice.

Deniµia 1.3.26. Se nume³te ³ir de funcµii, orice ³ir din F(X, Y ). În continuare
consider m ³iruri de funcµii cu X = I (I = [a, b]) ³i Y = R.

Exemplu:
nx
fn : [0, 1] → R, fn (x) =
1 + x2
x2
fn : R → R, fn (x) =
(1 + x2 )n
sin nx
fn : R → R, fn (x) = √ , n ∈ N
n

Deniµia 1.3.27. Fie {fn }n un ³ir din F(I, R). “irul este convergent în punctul
x0 ∈ I dac  ³irul de numere reale (fn (x0 ))n este convergent.

Deniµia 1.3.28. Dac  ³irul de numere (fn (x))n este convergent pentru orice x ∈ I,
atunci putem deni o funcµie real  f astfel:

f (x) = lim fn (x), x ∈ I.

n→∞

Spunem c  ³irul {fn }n converge punctual (sau ³irul {fn }n este simplu convergent)
pe I. f se nume³te funcµie limit  al ³irului. Not m convergenµa simpl  cu: fn −−−→
n→∞
f.

Deniµia 1.3.29. (fn −−−→ f ) ⇔ (pentru orice ε > 0 ³i orice x ∈ I exist  N (ε, x) ∈
n→∞
N astfel încât pentru orice n ≥ N (ε, x) s  avem: |fn (x) − f (x)| < ε).

Deniµia 1.3.30. “irul de funcµii {fn }n converge uniform pe I spre funcµia f dac 
pentru orice ε > 0 exist  Nε ∈ N astfel încât pentru orice n ≥ Nε s  avem:

|fn (x) − f (x)| < ε, pentru orice x ∈ I.

−→
Notaµie: fn −−−→ f
n→∞

42
 −→
Observaµia 1.3.31. Dac  fn −−−→ f atunci fn → f (invers nu este adev rat ).
a→∞

Exemplu: S  se arate c  pentru x ∈ [0, 1] ³irul de funcµii este simplu convergent,

iar pentru x ∈ (1, ∞) este uniform convergent, c tre funcµia limit  f (x) = 0.

2nx
fn (x) = .
1 + n 2 x2
à !
2nx
lim fn (x) = lim ¡ 1
¢ = 0 ⇒ f (x) = 0
n→∞ n→∞ n2 n 2 + x 2

Pentru orice ε > 0 xat exist  N ∈ N (c ut m) astfel încât pentru orice n ≥ N s 
avem |fn (x) − f (x)| < ε, pentru orice x ∈ I.
¯ ¯
¯ 2nx ¯
⇔ ¯¯ ¯ < ε ⇔ 2nx < ε ⇔ −εn2 x2 + 2nx − ε < 0
1+n x ¯
2 2 1 + n 2 x2
√
dar 1 + 1 − ε2 < 1 + 1 = 2 astfel putem lua N (ε, x) = 2 .
εx εx εx εx
Dac  x ∈ [0, 1] ³i x → 0 ⇒ N (ε, x) → ∞ ⇒ avem convergenµ  simpl .Dac 
x ∈ (1, ∞) avem 2x 2 < 2 deci putem considera N (ε) = 2 ³i avem convergenµ 
ε ε
uniform .
−→
Teorema 1.3.32. (criteriul de convergenµ  uniform  a lui Cauchy) (fn −−−→ f pe
n→∞
I) ⇔ (pentru orice ε > 0 exist  N ∈ N, astfel încât pentru orice n, m ≥ N ³i x ∈ I
s  avem: |fn (x) − fm (x)| < ε).

Demonstraµie. [9] pg. 709-710 sau [1], [5].

O problem  important  care se formuleaz  aici este, dac  se p streaz  propri-
et µile importante ale funcµiilor fn din ³ir, prin treceri la limit .
Exemplu:
- dac  funcµiile din ³irul {fn }n sunt continue sau derivabile sau integrabile, atunci
aceste propriet µi se transmit ³i funcµiilor Rlimit  f ? R
- ce leg tur  este între {fn0 }n ³i f 0 sau fn dx ³i f dx.

Deniµia 1.3.33. f este continu  în x, dac  lim f (t) = f (x).

t→x

Deci, trebuie s  veric m dac  au loc egalit µile:

lim f (t) = lim lim fn (t) = lim fn (x) = f (x).

t→x t→x n→∞ n→∞

Trebuie studiat, dac  ordinea trecerii la limit  este indeferent  sau nu (adic  n → ∞
apoi t → x sau prima dat  t → x ³i apoi n → ∞). Trebuie remarcat faptul c ,dac 
se schimb  ordinea atunci se schimb  ³i rezultatul, dar dac  punem anumite condiµii
atunci ordinea efectu rii trecerii la limit  este indiferent .

43
 De exemplu e funcµia:
x
f (x, y) = , x ≥ 1, y ≥ 1, x, y ∈ N
x+y

Pentru y xat avem:

x
lim = 1,
x→∞ x+y
deci
lim lim f (x, y) = 1
y→∞ x→∞

Pentru x xat
lim f (x, y) = 0,
y→∞

deci
lim lim f (x, y) = 0.
x→∞ y→∞

Teorema 1.3.34. (convergenµa uniform  ³i continuitatea)

−→
Dac  funcµiile din ³irul de funcµii {fn }n sunt continue pe I, iar fn −−−→ f pe I
n→∞
atunci funcµia limit , f, este continu  pe I.

Demonstraµie. [9] pg.711 sau [1].

Inversa teoremei nu este adev rat ,dar se poate demonstra urm torul rezultat.

Teorema 1.3.35. Fie {fn }n din F(I, R) un ³ir monoton cresc tor (sau descresc -
tor). Presupunem c  toate funcµiile sunt continue.Dac  ³irul converge simplu spre
funcµia limit  f : I → R, care este continu , atunci fn −
→ f pe I.
→

Teorema 1.3.36. (convergenµa uniform  ³i integrabilitatea)

Dac  {fn }n este un ³ir uniform convergent de funcµii integrabile pe I atunci
funcµia f este integrabil  pe I ³i are loc:
Z b Z b
f (t)dt = lim fn (t)dt
a n→∞ a

Demonstraµie. [9] pg.712-713 sau [1].

Teorema 1.3.37. (convergenµa uniform  ³i derivabilitatea)

Fie ³irul {fn }n de funcµii derivabile pe I. Dac  ³irul este convergent într-un punct
x0 ∈ I, iar ³irul derivatelor {fn0 }n este uniform convergent pe I c tre o funcµie g,
atunci ³irul {fn }n este uniform convergent pe I c tre o funcµie f ,f este derivabil  pe
I ³i f 0 (x) = lim fn0 (x); f 0 = g.
n→∞

Demonstraµie. [9] pg.716-717 sau [1].

44
Serii de funcµii
Deniµia 1.3.38. Fie {fn }n un ³ir de funcµii din F(A, R), A ⊂ R. Construim ³irul
{sn }n astfel:
s1 = f1
s2 = f1 + f2
......
sn = f1 + · · · + fn + . . .
......
³i vom numi ³irul sumelor parµiale.
P∞
Se nume³te serie de funcµii perechea ({fn }n , {sn }n ) ³i se noteaz  cu n=1 fn (sau
f1 + f2 + . . . ).

Deniµia 1.3.39.
P
1. Seria de funcµii fn este simplu convergent  pe A dac  ³irul sumelor parµiale
{sn } este simplu convergent pentru orice x ∈ A. Dac  not m
not
lim sn (x) = f (x),
n→∞

atunci f se nume³te suma seriei.

Mulµimea punctelor x ∈ A pentru care seria este convergent  se nume³te
mulµimea (sau domeniu) de convergenµ . Not m cu DC .
Se poate da o form  echivalent  a deniµiei de mai sus.
P∞
2. Seria n=1 fn este simplu convergent  pe A dac  pentru orice x ∈ A ³i orice
ε > 0 exist  N (ε, x) ∈ N : ∀ n ≥ N (ε, x) s  avem |sn (x) − f (x)| < ε sau

|f1 (x) + f2 (x) + · · · + fn (x) − f (x)| < ε.

P
3. Seria fn este simpluPconvergent  pe A c tre funcµia f dac  pentru orice
x0 ∈ A seria numeric  ∞ n=1 fn (x0 ) este convergent  c tre f (x0 ).

Folosind (3) convergenµa simpl  a seriilor de funcµii va putea  stabilit  cu aju-

torul criteriilor de convergenµ  de la seriile numerice.

Deniµia 1.3.40.
P
1. Seria de funcµii fn este uniform convergent  dac  ³irul sumelor parµiale
{sn }n este uniform convergent  pe A.
P
2. Seria fn este uniform convergent  pe A c tre funcµia f dac  pentru orice
ε > 0 exist  N (ε) ∈ N astfel încât pentru orice n ≥ N (ε) ³i orice x ∈ A s 
avem |sn (x) − f (x)| < ε sau |f1 (x) + · · · + fn (x) − f (x)| < ε.

45
 Pentru a studia convergenµa uniform  a seriilor de funcµii pot  folosite urm -
toarele criterii.
Teorema 1.3.41. (criteriul de convergenµ 
P uniform  al lui Cauchy)
Seria de funcµii denit  pe A, fn , este uniform convergent  pe A dac  ³i numai
dac  pentru orice ε > 0 exist  N (ε) ∈ N : ∀ n ≥ N (ε) ³i p ≥ 1, pentru orice x ∈ A
s  avem
|fn+1 (x) + · · · + fn+p (x)| < ε.
P
Demonstraµie. Seria fn este uniform convergent  dac  ³i numai dac  ³irul
{sn } este uniform convergent, ³i aplic m criteriul de convergenµ  Cauchy pentru
³iruri de funcµii. (vezi pg.729 în [9])
Din acest criteriu pot  deduse alte criterii, mult mai utile.
P
Deniµia 1.3.42.PSeria de funcµii ∞ n=1 fn denit  pe A, este absolut convergent 
∞
pe A, dac  seria n=1 |fn | este simplu convergent  pe A.
Teorema
P 1.3.43. (Criteriul lui Weierstrass) P∞
Fie ∞ n=1 f n o serie de funcµii denit  pe A. Dac  n=1 an este o serie de termeni
pozitivi, convergent 
P∞ astfel încât pentru orice x ∈ A ³i orice n ∈ N avem: |fn (x)| ≤
an , atunci seria n=1 fn este uniform ³i absolut convergent  pe A.
P∞
Demonstraµie. n=1 an este o serie numeric  convergent  rezult  c  pentru
orice ε > 0 exist  n(ε) ∈ N : pentru orice n > n(ε) ³i p ∈ N s  avem:
an+1 + · · · + an+p < ε
În continuare putem scie:
|fn+1 (x) + · · · + fn+p (x)| ≤ |fn+1 (x) + · · · + |fn+p (x)| ≤
≤ an+1 + an+2 + · · · + αn+p < ε pentru orice x ∈ A i p ∈ N, p ≥ 1
P
Adic  seria de funcµii fn este uniform convergent . Convergenµa absolut  este
evident .
Prezent m câteva propriet µi ale seriilor uniform convergente.
P
Teorema 1.3.44. (continuitatea seriilor uniform convergente) Fie fn o serie de
funcµii uniform convergent  pe A c tre f. Dac  toate funcµiile {fn }n sunt continue
pe A, atunci funcµia sum  f este continu  pe A.
Demonstraµie. [9] pg.731-732, [13], [1].

TeoremaP1.3.45. (integrabilitatea seriilor uniform convergente)

Dac  fn este o serie uniform convergent  pe [a, b] c tre funcµia sum  f, ³i toate
funcµiile din ³irul {fn } sunt integrabile pe [a, b], atunci funcµia f este integrabil  pe
PRb
[a, b], seria integralelor f dx este convergent  ³i are loc:
a n
Z bX ∞ X∞ Z b Z b
fn (x)dx = fn (x)dx = f (x)dx.
a n=1 n=1 a a

46
 Demonstraµie. [9] pg.732.

Teorema
P 1.3.46. (derivabilitatea seriilor uniform convergente) P
Fie fn o serie de funcµii derivabile din f ([a, b], R). Dac  seria
P 0 fn este sim-
plu convergent  într-un punct x0 ∈ I, iar seria derivatelelor
P fn este uniform
convergent  pe [a, b] c tre o funcµie g, atunci seria fn este uniform Pconvergent 
pe
P[a, b], c tre
Po 0funcµie f, funcµia f este derivabil  ³i g = f =
0
fn0 (adic 
0
( fn (x)) = fn (x).

Demonstraµie. [9] pg.732.

Serii de puteri
Deniµia 1.3.47. Fie un ³ir de funcµii {fn } din F(R,
P∞ R). Dac  funcµiile sunt de
forma: fn (x) = an x , an ∈ R date, atunci seria n=0 an x se nume³te serie de
n n

puteri. Num rul real an se nume³te coecientul termenului de rang n.

Toate rezultatele privind seriile de funcµii sunt valabile ³i pentru serii de put-
eri. Problema central  în teoria seriilor de puteri este determinarea domeniului de
convergenµ , notat în continuare cu DC .

Teorema 1.3.48. (Abel)P

Dac  seria de puteri ∞ n=0 an x este convergent  în punctul x0 6= 0 atunci este
n

absolut ³i uniform convergent  pentru orice x ∈ R cu proprietatea: |x| < |x0 |.

P∞
Demonstraµie. Deoarece seria n
n=0 an x este convergent  în x0 6= 0 rezult 
P
c  seria numeric  an xn0 este convergent . Deci, exist  o constant  M > 0 astfel
încât |an x0 n| < M, pentru orice n ∈ N. Putem scrie pentru x ales astfel încât s 
verice relaµia |x| < |x0 | :
¯ ¯ ¯ ¯n ¯ ¯n
¯ x n¯ ¯x¯ ¯x¯
|an x | = ¯¯an x0 · n ¯¯ = |an x0 | · ¯¯ ¯¯ < M ¯¯ ¯¯ .
n n n
x0 x0 x0
¯ ¯ P ¯¯ x ¯¯n
¯x¯
Avem ¯ x ¯ < 1 ceea ce înseamn  c  seria geometric  M ¯ x0 ¯ este convergent .
0
Pe
P baza criteriului de comparaµie (vezi serii numerice) putem spune c  seria de puteri
an x este absolut ³i uniform convergent  .
n

Observaµia 1.3.49. Not m cuPr = sup{|x0 | | x0 ∈ DC }.

În intervalul (−r, r) seria P an x este absolut convergent . Pe orice interval
n

[−r1 , r1 ] cu 0 < r1 < r seria an xn este uniform convergent .Pentru orice punct

x 6∈ (−r, r) seria este divergent .
Num rul r se nume³te raz  de convergenµ .

Teorema urm toare este foarte util  pentru determinarea razei de convergenµ .

47
Teorema 1.3.50.
P (Teorema lui Cauchy ³i Hadamard J.(1865-1963))
Fie seria an xn . Raza de convergenµ  r este dat  de una din relaµiile:
¯ ¯
¯ an ¯
(α) r = lim ¯¯ ¯
n→∞ an+1 ¯

sau
1
(β) = p .
lim n |an |
n→∞

Demonstraµie. (α) folosim criteriul lui D'Alembert pentru serii numerice cu

P
termeni oarecare. Pentru seria de puteri an xn cu x xat avem:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ an+1 xn+1 ¯ ¯ an+1 ¯
lim ¯ ¯ = |x| lim ¯ ¯ = |x| · q
n→∞ ¯ a n xn ¯ n→∞ ¯ an ¯

Trebuie s  avem |x| · q < 1 pentru

¯ ca seria
¯ s  e convergent ;de unde obµinem relaµia
1 1 ¯ an ¯
|x| < q , adic  r = q = limn→∞ ¯ an+1 ¯ .
(β) Folosim criteriul r d cinii ³i aplic m un raµionament analog cu cel din (α).

Observaµia 1.3.51. La probleme concrete determinarea razei de convergenµ  nu

este de ajuns pentru obµinerea lui DC . Dup  determinarea lui r, trebuie studiat 
convergenµa seriei la capetele intervalului (−r, r).

Observaµia 1.3.52. Dac  funcµiile ³irului de funcµii {fn }n sunt de forma fn (x) =
an (x − x0 )n atunci seria de puteri se nume³te serie centrat  în x0 . x0 se nume³te
centrul seriei. Se poate deduce u³or c  în acest caz intervalul de convergenµ  este
(x0 − r, x0 + r) cu r obµinut cu teorema lui Cauchy-Hadamard.
P
Teorema 1.3.53. Dac  seria de puteri ∞ n=0 an x = f (x) are raza de convergenµ 
n

r, atunci ea este derivabil  termen cu termen, iar seria derivat  va :

∞
X
g(x) = nan xn−1 ,
n=1

având aceea³i raz  de convergenµ  r ³i f 0 (x) = g(x), |x| < r.

P
Teorema 1.3.54. Orice serie de puteri an xn poate  integrat  termen cu termen
pe orice interval conµinut în domeniul de convergenµ , deci:
Z ∞
xX ∞
X xn+1 − xn+1
0
an xn dx = an , x, x0 ∈ (−r, r).
x0 n=0 n=0
n+1

În continuare not m cu C ∞ mulµimea funcµiilor indenit derivabile.

48
 ◦
Deniµia 1.3.55. Fie f : I → R o funcµie de clas  C ∞ pe I , x0 ∈ I xat.
Acestei perechi (f, x0 ) i se poate asocia o serie de puteri centrat  în punctul
P f (n) (x0 )
x0 , (x − x0 )n , numit  seria Taylor a lui f în jurul punctului x0 .
µ n≥0 n!¶
f (n) (x0 )
an =
n!
Sumele parµiale ale seriei Taylor sunt polinoamele Taylor asociate funcµiei f în
punctul x0 .
Teorema 1.3.56. (teorema de reprezentare a funcµiilor de clas  C ∞ prin serii Tay-
lor)
Fie f : I → R, o funcµie de clas  C ∞ astfel încât s  existe M > 0 cu proprietatea
◦
c  |f (n) (x)| ≤ M pentru orice n ≥ 0 ³i pentru orice x ∈ I. Fie x0 ∈ I xat. Atunci
seria Taylor a lui f în jurul punctului x0 este uniform convergent  pe I , având ca
sum  f (x), adic :
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n pentru orice x ∈ [a, b] ∩ Dc
n=0
n!
.
Observaµia 1.3.57. Pentru x0 = 0 obµinem seria lui Maclaurin:
f 0 (0) f 00 (0) 2 f (n) (0) n
f (x) = f (0) + x+ x + ··· + x + ...
1! 2! n!
Exemple: S  se scrie seria Maclaurin pentru urm toarele funcµii.
1. Fie funcµia f (x) = ex , f : R → R.
Se observ  c : f (n) (x) = ex pentru orice n ∈ N ⇒ f (n) (0) = 1. Astfel putem
scrie:
x xn
f (x) = 1 + + · · · + + ...
1! n!
Domeniul de convergenµ  putem obµine cu ajutorul razei de convergenµ .
¯ ¯
¯ an ¯ 1
¯
r = lim ¯ ¯ n!
= lim 1 = lim (n + 1) = ∞ ⇒ Dc = (−∞, ∞)
n→∞ an+1 ¯ n→∞ n→∞
(n+1)!

Folosind teorema de reprezentare a funcµiilor de clas  C ∞ (1.3.56) prin serii

Taylor putem obµine suma unor serii numerice. De exemplu pentru x = 1
avem:
1 1
e = 1 + + ··· + + ...
1! n!
√ P
Dac  x = 21 atunci e = n≥0 2n1n! .
P n
Dac  x = 2 atunci e2 = n≥0 2n! .
Fie funcµia

49
 2.

f (x) = ln(x + 1) f : (−1, ∞) → R

1
f 0 (x) = = (1 + x)−1
1+x
1
f 00 (x) = −
(1 + x)2
..
.
(n − 1)!
f (n) = (−1)n−1 ⇒ f (n) (0) = (−1)n−1 · (n − 1)!
(1 + x)n

Formula obµinut  trebuie demonstrat  prin inducµie matematic .

Putem scrie:
x2 x3 xn
ln(1 + x) = x − + − · · · + (−1)n−1 · + ...
2 3¯ ¯ n
¯ ¯ ¯ (−1)n−1 · 1 ¯
¯ an ¯ ¯ n¯ n+1
r = lim ¯¯ ¯ = lim ¯ ¯ = lim =1
n→∞ an+1 ¯ n→∞ ¯ (−1)n · 1 ¯ n→∞ n
n+1
⇒ Dc = (−1, 1)

Deci dezvoltarea în serie Taylor are loc pentru x ∈ (−1, ∞) ∩ (−1, 1] = (−1, 1].
P∞ 1 , care este conver-
Observaµia 1.3.58. Pentru x = 1 avem seria n=1 (−1)
n−1
·n
gent  (vezi criteriul lui Leibniz 1.3.20).

Suma acestei serii se obµine cu ajutorul dezvolt rii de mai sus, pentru x = 1.

Adic : ln 2 = 1 − 1 1
2 + 3 − ...
În mod analog putem obµine urm toarele dezvolt ri :

x x2 x3 xn
I. e =1+x+ + + ··· + + ... x ∈ (−∞, ∞)
2! 3! n!
x3 x2n−1
II. sin x = x − + . . . (−1)n−1 + ... x ∈ (−∞, ∞)
3! (2n − 1)!
x2 x2n
III. cos x = 1 − + · · · + (−1)n + ... x ∈ (−∞, ∞)
2! (2n)!
m(m − 1) 2
IV. (1 + x)m = 1 + mx + x + ··· +
2!
m(m − 1) . . . (m − n + 1) n
+ x + ... x ∈ (−1, 1)
n!
x2 x3 xn
V. ln(1 + x) = x − + + (−1)n−1 + . . . x ∈ (−1, 1]
2 3 n

50
 Operaµii cu serii de
P puteri P
Fie seriile de puteri an (x−x0 )n , bn (x−x0 )n având domeniul de convergenµ 
comun |x − x0 | ≤ r. Sunt adev rate urm toarele armaµii:
X X X
an (x − x0 )n + bn (x − x0 )n = (an + bn )(x − x0 )n
³X ´ ³X ´ X
an (x − x0 )n bn (x − x0 )n = cn (x − x0 )n , unde
n
X
cn = an−k bk
k=0

³X ´0 ∞
X
n
an (x − x0 ) = nan (x − x0 )n−1
n=1
Z "X
∞
# ∞
X
n an (x − x0 )n+1
an (x − x0 ) dx = +C
n=0 n=0
n+1

Probleme rezolvate
1) S  se determine mulµimea de convergenµ  pentru urm toarele serii de funcµii:

X µ n + 1 ¶n µ 1 − x ¶n
a)
n≥1
n 1 − 2x

irul de funcµii care genereaz  seria are termenul general:

µ ¶n µ
¶n
n+1
1−x
fn (x) =
n1 − 2x
n o
Termenii acestei serii sunt funcµii denite pe R\ 2 1 . Pentru un x xat seria
de funcµii este serie numeric . Convergenµa simpl  a seriilor de funcµii poate 
studiat cu criteriile de convergenµ  a seriilor numerice. Aplicând corolarul criteriului
r d cinii obµinem:
s¯µ ¶ µ ¶n ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯ n+1 n
n ¯ 1−x ¯ n + 1 ¯¯ 1 − x ¯¯ ¯¯ 1 − x ¯¯
lim · ¯ = lim =
n→∞ ¯ n 1 − 2x ¯ n→∞ n ¯ 1 − 2x ¯ ¯ 1 − 2x ¯

Seria este convergent  dac :


¯ ¯ 
1−x
<1
¯ 1−x ¯ 1−2x
¯ ¯<1⇔
¯ 1 − 2x ¯  1−x
1−2x
> −1

51
 În urma rezolv rii sistemului de inecuaµii se obµine mulµimea de convergenµ 
format  din mulµimea
½ ¾
2
{x ∈ R | x < 0} ∪ x ∈ R | x > .
3

X 1 µ 1 − x2 ¶ n
b)
n≥1
ln n 1 + x2

Termenii acestei serii sunt funcµii denite pe R. Aplicând corolarul criteriului

raportului 1.3.25 avem: ¯ ¯ ¯ ¯
¯ fn+1 (x) ¯ ¯ 1 − x2 ¯
lim ¯ ¯=¯ ¯
n→∞ ¯ fn (x) ¯ ¯ 1 + x2 ¯

În continuare pentru determinarea domeniului de convergenµ  avem de rezolvat sis-

temul de inecuaµii ¯ ¯
¯ 1 − x2 ¯ 2
¯ ¯ < 1 ⇔ −1 < 1 − x < 1.
¯ 1 + x2 ¯ 1 + x2
2) S  se studieze caracterul convergenµei urm toarelor serii de funcµii pe mulµim-
ile indicate:
X cos nx
a) , x∈R
n≥1
n3

Folosim criteriul lui Weierstrass 1.3.43

¯ ¯ 
¯ cos nx ¯ | cos nx|
¯ ¯= ≤ 13 

n3 n3 n
⇒
P 

1
Seria n≥1 n3 este convergent 
P cos nx este absolut ³i uniform convergent .
seria n≥1 n3
X 1
b) 2 + x2
, x∈R
n≥1
n
¯ ¯ 
¯ 1 ¯≤ 1
≤ 1

n2 +x2 |n2 +x2 | n2 X 1
⇒
P 1  n 2 + x2
n2
este convergent 
este uniform ³i absolut convergent .
3) S  se determine mulµimea de convergenµ  pentru urm toarele serii de puteri:

X xn
a)
n≥1
3n · n

52
 Avem an = 3n1· n ³i folosind teorema lui Cauchy - Hadamard 1.3.50 putem scrie:
¯ ¯
¯ an ¯
r = lim ¯ ¯ ¯ = lim 1 · 3n+1 · (n + 1) = 3
n→∞ an+1 ¯ n→∞ 3n · n

Pentru x = 3 avem seria numeric :

X1

n≥1
n

care este serie divergent .

Pentru x = −3 avem seria alternat 
X 1
(−1)n ,
n≥1
n

ceea ce este convergent . (Se poate ar ta cu criteriul lui Leibniz 1.3.20.) Astfel
domeniul de convergenµ  este Dc = [−3, 3).

X (x − 2)n
b)
n≥1
n
P
Pentru seria de puteri centrat  în x0 n
n≥1 an (x − x0 ) , raza de convergenµ  r
se determin  cu teorema lui Cauchy-Hadamard 1.3.50, iar domeniul de convergenµ 
este:
Dc = (x0 − r, x0 + r).
(Se pot deduce cele armate folosind substituµia x − x0 = y).
Revenind la problem  avem x0 = 2, iar raza de convergenµ :
1
r = lim · (n + 1) = 1, iar Dc = (1, 3).
n→∞ n

P (−1)n P1
Pentru x = 1 avem n serie convergent , iar pentru x = 3 n serie
divergent . Deci Dc = [1, 3).
Probleme propuse
1) S  se determine mulµimea de convergenµ :
X 2n2 + 5 µ ¶n
x
·
n≥1
7n2 + 3n + 5 2x + 1

2) S  se studieze caracterul convergenµei:

X (−1)n · x2
, x∈R
n≥1
1 + n 3 x4
X sin nx
√ , x∈R
n≥1
n4 + x2

53
 3) S  se determine domeniul de convergenµ 
X (n + 2)xn X xn X 3n X xn
n
; ; (x + 1)n ;
n≥0
(n + 1)5 x≥1
n n≥1
n n≥1
n2
X (x + 1)n X n X xn
√ ; ;
n≥1
n n≥0
2 · xn
n 2n + 3n

Probleme rezolvate
1. S  se arate c  funcµia este dezvoltabil  în serie de puteri pe R ³i s  se determine
seria Maclaurin corespunz toare.
a) f (x) = ex + cos x
Aceast  funcµie este indenit derivabil  pe R. Folosind dezvolt rile funcµiilor:
x x2 xn
ex = 1 + + + ··· + + ...
1! 2! n!
x2 x4 (−1)n · x2n
cos x = 1 − + + ··· + + ...
2! 4! (2n)!
Folosind operaµiile cu serii putem scrie:
µ ¶
x x x2 xn
f (x) = e + cos x = 1 + + + ··· + + ... +
1! 2! n!
µ ¶
x2 x4 (−1)n · x2n
+ 1− + + ··· + + ... =
2! 4! (2n)!
µ ¶ µ ¶ µ ¶
x 1 1 2 x3 1 1 4 x5 1 1
= 2+ + − x + + + x + + − x6 + . . .
1! 2! 2! 3! 4! 4! 5! 6! 6!
x
b) f (x) = 1 e− x
1 . Sunt cunoscute dezvolt rile funcµiilor:
Putem scrie: f (x) = ex · 1 − x
x x2
ex = 1 + + + ...
1! 2!
1
= 1 + x + x2 + x3 + . . . , pentru |x| < 1.
1−x
Pentru a obµine dezvoltarea funcµiei date, înmulµim dezvolt rile de mai sus, folosind
regula înv µat . Adic :
µ ¶
x 1 x x2
f (x) = e · = 1+ + + . . . (1 + x + x2 + x3 + . . . ) =
1−x 1! 2!
µ ¶ µ ¶
1 1 1
= 1 · 1 + 1 · 1 + · 1 x + 1 · 1 + · 1 + · 1 x2 +
1! 1! 2!
µ ¶
1 1 1
+ 1 · 1 + · 1 + · 1 + · 1 x3 + . . .
1! 2! 3!

54
 c) f (x) = e−x
În dezvoltarea lui ex folosim substituµia x 7→ −x, ³i avem:

−x x x2 x3 n x
n
e =1− + − + · · · + (−1) · + ...
1! 2! 3! n!

ex − e−x
def
d) f (x) = shx =
2
x −x
def e + e
f (x) = chx =
2
Folosim dezvolt rea lui ex ³i e−x imediat obµinem dezvolt rile funcµiilor date.
e) f (x) = 1
1 + 2x2
Putem folosi dezvoltarea lui:
1
= 1 − x + x2 − x3 + · · · + (−1)n · xn + . . . , |x| < 1
1+x
Folosim substituµia x 7→ 2x2 ³i avem:
1
f (x) = 2
= 1 − 2x2 + 4x4 − 8x6 + . . . ,
1 + 2x
iar domeniul de convergenµ  obµinem în urma rezolv rii inecuaµiei
à √ √ !
2 2
|2x2 | < 1, ³i Dc = − ,
2 2

f) f (x) = 11 −
+x
x
Putem scrie:
1
f (x) = (1 + x) · = (1 + x)(1 + x + x2 + · · · +) = 1 + 2x + 2x2 + . . . ,
1−x
cu Dc = (−1, 1)
g) f (x) = arcsin x
Pentru a obµine dezvoltarea unei funcµii, putem dezvolta în serie funcµia derivat 
(sau integrat ) dup  care aplic m teoremele 1.3.51, 1.3.52. Astfel calcul m

1 1
f 0 (x) = √ = (1 − x2 )− 2
1 − x2
Folosim dezvoltarea
m(m − 1) 2 m(m − 1) . . . (m − n + 1) n
(1 + x)m = 1 + mx + x + ··· + x + ...
2! n!

55
cu m = − 1 2
2 ³i cu substituµia x 7→ −x . Putem scrie:
¡ 1¢ ¡ 3¢
1 −2 −2 4
f 0 (x) = (1 − x2 )−1/2 = 1 − (−x2 ) + x + ...
2 2!
Acum o integr m termen cu termen dezvoltarea obµinut  ³i avem:

x3
f (x) = arcsin x = x + + ...
3·2
Probleme propuse
S  se arate c  funcµia este dezvoltabil  în serie de puteri pe R ³i s  se determine
seria Maclaurin corespunz toare.
sin x
f (x) = pentru f (0) = 1 i x 6= 0
x
f (x) = sin x2
f (x) = sin2 x
f (x) = x · ex
f (x) = cos3 x
√
f (x) = ln x2 − x − 6
f (x) = arctg x
1
f (x) = ln 2
x + 2x + 2

56
Capitolul 2
Spaµii generalizate

2.1 Noµiuni de baz 

Analiza matematic  este construit  pe baza teoriei axiomatice a mulµimilor ³i
include analiza matematic  clasic  ³i analiza funcµional .
Obiectul analizei matematice este studiul propriet µilor funcµiilor. Tradiµia cla-
sic  în matematic  este lucrul cu obiecte individuale.
În 1874 matematicianul G. Cantor (1845-1918) demonstreaz  existenµa nu-
merelor transcendente ar tând astfel c  R este nenum rabil , pân  când mulµimea
numerelor algebrice este num rabil . Pornind de la acest rezultat se formuleaz 
ideea de a lucra cu clase de obiecte ³i nu cu obiecte individuale. Astfel din necesi-
tate se na³te analiza funcµional  (în acest secol) pentru matematica pur  ³i aplicat .
Analiza funcµional  lucreaz  cu clase de obiecte numite spaµii.
Spaµiul abstract este o mulµime în care este denit  limita.
Analiza funcµional  întreprinde un studiu sistematic al spaµiilor dotate cu struc-
turi algebrico- topologice ³i a operaµiilor dintre aceste spaµii. Lucreaz  cu spaµii
innit dimensionale.
Operatorul caracterizeaz  o anumit  operaµie matematic  care se efectueaz  cu el-
ementele spaµiului (L : X → Y, X, Y spaµii). Funcµiile numerice - numite funcµionale
- ocup  un loc important (de aici rezult  denumirea de analiz  funcµional ).
Ele sunt aplicaµii în R sau C. Au un rol important în teoria ecuaµiilor operatoriale
liniare a ecuaµiilor integrale etc.
Noµiunea suport în analiza funcµional  este spaµiul vectorial topologic.
În continuare denim câteva spaµii abstracte de baz , cum ar : spaµiul topologic,
spaµiul metric, spaµiul liniar normat, spaµiul Banach, spaµiul prehilbertian, spaµiul
Hilbert ³i prezent m relaµiile dintre aceste spaµii.

57
2.2 Deniµia spaµiilor abstracte
Deniµia 2.2.1. X este un spaµiu liniar (sau vectorial) peste corpul K dac 
a)întroducem o operaµie ,notat  cu +, ³i (X, +) este un grup comutativ;
b) pe mulµimea X denim o operaµie extern  φ : K × X → X, denit  prin
φ(a, x) = ax ³i are loc pentru orice a, b, c ∈ K ³i orice x, y ∈ X :
1·x = x
a(bx) = (ab)x
(a + b)x = ax + bx
a(x + y) = ax + ay
c) pentru orice x, y ∈ X ³i oricare a ∈ K avem:

x+y ∈X
a · x ∈ X.
Exemplu: R, E n (Rn , Cn ), Pn (R), F = {f : x → R, continue}, (Mn (R), +, ·).
Deniµia 2.2.2. Fie X un spaµiu liniar peste K (K este R sau C).
(· | ·) : X × X → K este form  neunitar  (funcµie hermetian ) în X dac :
a) pentru orice α, β ∈ K ³i orice x, y, z ∈ X : (αx + βy|z) = α(x|z) + β(y|z)
b) pentru orice x, y ∈ X : (x|y) = (y|x) (conjugata complex )
(· | ·) : X × X → K este semiprodus scalar în X dac  este form  neunitar  ³i
c) pentru orice x ∈ X : (x|x) ≥ 0
(· | ·) : X × X → K este produs scalar în X dac  este semiprodus scalar ³i:
d) pentru orice x ∈ X, x 6= 0 (x|x) > 0
Teorema 2.2.3. Dac  (· | ·) : X × X → K este form  neunitar  pe spaµiul liniar X
peste K , atunci au loc urm toarele propriet µi:
1) pentru orice x ∈ X (0|x) = (x|0) = (0|0) = 0
2) pentru orice α, β ∈ K ³i pentru orice x, y, z ∈ X avem:
(x | αy + βz) = ᾱ(x|y) + β̄(x|z)
Demonstraµie.Folosim deniµia formei neunitare.
(a)
1) (0|x) = (0 · 0|x) = 0(0|x) = 0
(b) (a)
2) (x|αy + βz) = (αy + βz|x) = α(y|x) + β(z|x) =
= α(y|x) + β(z|x) = ᾱ(x|y) + β̄(x|z)
Teorema 2.2.4. (inegalitatea lui Cauchy - Buniakowski V.(1804-1889) -
Schwarz(1843-1921))
Dac  (· | ·) : X × X → K este semiprodus scalar într-un spaµiu liniar X peste K
atunci pentru orice x, y ∈ X avem:
p p
|(x|y)| ≤ (x|x) · (y|y).

58
 Demonstraµie. Dac  x = 0 sau y = 0 atunci inegalitatea este evident .
Presupunem y 6= 0 ³i are loc una din urm toarele posibilit µi:
a) (y|y) > 0
b) (x|x) > 0
c) (x|x) = (y|y) = 0
În continuare demonstr m în ipoteza c  are loc relaµia (a).În celelalte cazuri se
aplic  un raµionament analog.
Pentru orice λ ∈ K de care vom dispune convenabil putem scrie:

0 ≤ (x + λy|x + λy) = (x|x + λy) + λ(y|x + λy) =

= (x|x) + λ̄(x|y) + λ(y|x) + λλ̄(y|y) / · (y|y) > 0
0 ≤ (x|x) · (y|y) + λ̄(x|y)(y|y) + λ(y|x)(y|y) + λλ̄(y|y)2
0 ≤ (x|x)(y|y) + λ̄(y|y)[(x|y) + λ(y|y)] + λ(x|y) · (y|y) − |(x|y)|2 + |(x|y)|2

Folosind deniµia semiprodusului scalar putem scrie: |(x|y)|2 = (x|y) · (y|x) ³i

obµinem relaµia:

0 ≤ (x|x)(y|y) + λ̄(y|y)[(x|y) + λ(y|y)] + λ(x|y) · (y|y) + (x|y) · (y|x) − |(x|y)|2

0 ≤ (x|x)(y|y) + λ̄(y|y)[(x|y) + λ(y|y)] + (x|y)[λ(y|y) + (x|y)] − |(x|y)|2
|(x|y)|2 ≤ (x|x)(y|y) + [(x|y) + λ(y|y)][λ̄(y|y) + (x|y)]

(x|y)
Deci, exist  λ ales astfel încât λ = − .
(y|y)
Exemplu:

X = C[a, b]
Z b
(f |g) = f (x) · g(x)dx
a

Este produs scalar indc :

Z b Z b Z b
a) (αf + βg|h) = (αf + βg) · hdx = αf · hdx + βghdx =
a a a
= α(f |h) + β(g|h)
Z b Z b
b) (f |g) = f (x) · g(x)dx = g(x) · f (x)dx = (g|f )
a a
Z b
c) (f |f ) = f 2 (x)dx > 0
a

Inegalitatea lui Cauchy - Buniakowski - Schwarz în acest caz va :

¯Z b ¯ sZ b s
Z b
¯ ¯
¯ f (x)g(x)dx¯¯ ≤ 2
f (x)dx · g 2 (x)dx
¯
a a a

59
Observaµia 2.2.5. Produsul scalar în literatura de specialitate este notat ³i cu (· | ·)
sau < · , · > .
Deniµia 2.2.6. Fie X un spaµiu liniar peste K. Consider m funcµionala p : X → R.
p este pozitiv  dac  pentru orice x ∈ X p(x) ≥ 0
p este pozitiv denit  dac  pentru orice x ∈ X, x 6= 0 p(x) > 0
p este pozitiv omogen  dac  pentru orice λ > 0 ³i orice x ∈ X : p(λx) = λp(x)
p este absolut omogen  dac  pentru orice λ ∈ K, ³i orice x ∈ X : p(λx) =
|λ|p(x)
p este subaditiv  dac  pentru orice x, y ∈ X p(x + y) ≤ p(x) + p(y)
p este subliniar  dac  p este subaditiv  ³i pozitiv omogen 
p este subnorm  dac  p este subliniar  ³i pozitiv 
p este seminorm  dac  p este subaditiv  ³i absolut omogen 
p este norm  dac  p este seminorm  ³i pozitiv denit 
Teorema 2.2.7. Fie X un spaµiu liniar peste K. Fie funcµionala p : X → R. Sunt
adev rate urm toarele armaµii:
a)Dac  p este pozitiv omogen  atunci p(0) = 0.
b)dac  p este seminorm  atunci p este pozitiv .
Demonstraµie. a) pentru orice λ > 0 ³i orice x ∈ X : p(λx) = λp(x)
Deci putem scrie p(0) = p(2 · 0) = 2p(0) de unde rezult  imediat c  p(0) = 0.
b)Deoarece p este seminorm  rezult  c  este absolut omogen , adic  pentru orice
λ ∈ K ³i orice x ∈ X avem
p(λx) = |λ|p(x)
Putem scrie
(a)
0 = p(0) = p(x+(−x)) ≤ p(x)+p((−1)·x) = p(x)+|−1|·p(x) = 2p(x) ⇒ p(x) ≥ 0.
Teorema 2.2.8. Dac  ( ·| ·) : X × X → K este semiprodus scalar sau unp
produs
scalar într-un spaµiu liniar X peste K atunci: p : X → R, denit prin p(x) = (x|x)
pentru orice x ∈ X este o seminorm  respectiv norm  pe spaµiul X .
Demonstraµie. p a) Avem de ar tat c  dac  ( ·| ·) : X ×X → K este semiprodus
scalar atunci p(x) = (x|x) este seminorm .
Ar t m c  este subaditiv . Pentru orice x, y ∈ X trebuie s  avem: p(x + y) ≤
p(x) + p(y)
p p p
(x + y|x + y) ≤ (x|x) + (y|y)
(2.1)
Pornim din:
(x + y|x + y) = (x|x + y) + (y|x + y) =
= (x + y|x) + (x + y|y) = (x|x) + (y|x) + (x|y) + (y|y) =
= (x|x) + (x|y) + (y|x) + (y|y) = (x|x) + 2|(x|y)| + (y|y) ≤
p ³p p ´2
≤ (x|x) + 2 (x|x)(y|y) + (y|y) = (x|x) + (y|y)

60
Deci
³p p ´2
(x + y|x + y) ≤ (x|x) + (y|y)
p p p
⇔ (x + y|x + y) ≤ (x|x) + (y|y)
⇔ p(x + y) ≤ p(x) + p(y)

adic  p este subaditiv .

Ar t m în continuare c  p este absolut omogen ; adic  pentru orice λ ∈ K ³i
orice x ∈ X are loc p(λx) = |λ|p(x). Putem scrie:
p q p p
p(λx) = (λx|λx) = λλ̄(x|x) = |λ|2 (x|x) = |λ| (x|x) = |λ|p(x).

Deci p este seminorm .

Dac  ( ·| ·) este produs scalar atunci putem ar ta c  p este pozitiv denit ,adic 
este norm . Pentru orice x ∈ X, x 6= 0 avem p(x) > 0, deoarece
p
(x|x) > 0 ⇔ (x|x) > 0.

În tratate de analiz  matematic  norma în general este notat  cu: k · k

Exemplu:
În spaµiul euclidean
p E
n

1. kxk = |x| = x1 + · · · + x2n (reprezint  lungimea vectorului x ∈ E n )

2

2. În spaµiul C[a, b] putem deni norma:

kf k = max |f (x)|.
x∈[a,b]

Deniµia 2.2.9. Fie X un spaµiu liniar peste K ³i ( ·| ·) : X × X → K un produs

scalar. (X, ( ·| ·)) se nume³te spaµiu prehilbertian.

Exemplu:
Pn În spaµiul euclidian E produsul scalar euclidean este denit cu
n

(x|y) = i=1 xi yi . Se veric  u³or c  este produs scalar ³i l s m pe seama citi-
n
torului. (E , ( ·| ·)) este un spaµiu prehilbertian.
Spaµiul ³irurilor de numere reale sumabile notat cu:
∞
X
l2 = {(xi )i |xi ∈ R, x2i < ∞}
i=1
P∞
cu produsul scalar denit prin ({xi }, {yi }) = i=1 xi yi este un spaµiu prehilbertian.
Rb
Spaµiul F([a, b], R) f, g ∈ F , (f |g) = a f (x)g(x)dx este deasemenea un spaµiu
prehilbertian.

Deniµia 2.2.10. Fie X un spaµiu liniar peste K ³i k · k o norm  oarecare. (X, k · k)

se nume³te spaµiu normat.

61
Observaµia 2.2.11. Cu ajutorul produsului scalar putem deni o norm  special .
Astfel spaµiul prehilbertian poate  transformat în spaµiu liniar normat. (Are loc
urm toarea incluziune: spaµiul liniar normat ⊃ spaµiul prehilbertian.)
Exemplu: Fie spaµiul C[a, b]. Consider m k · k : C[a, b] → R denit prin:
s
p Z b
kf (x)k = (f, f ) = f 2 (x)dx
a

S  se arate c  este norm .

Vericare:
1. subaditivitate: pentru orice f, g ∈ C[a, b] are loc:

kf + gk ≤ kf k + kgk
s s
Z b Z b Z b Z b
kf + gk = 2
(f + g) dx = 2
f dx + 2 f · gdx + g 2 dx =
a a a a
s
Z b
= kf k2 + kgk2 +2
f · gdx ≤
a
p p
≤ kf k2 + kgk2 + 2kf k · kgk = (kf k + kgk)2 = kf k + kgk

În demonstraµie am folosit inegalitatea lui Cauchy-Buniakowski-Schwarz.

2. absolut omogenitate: pentru orice f ∈ C[a, b] ³i orice λ ∈ R are loc

kλf k = |λ| · kf k,
s s s
Z b Z b Z b
kλf k = 2
|λf | dx = λ 2 2
f (x)dx = |λ| f 2 (x)dx = |λ| · kf k.
a a a

3. este pozitiv denit  ,adic  pentru orice x ∈ X, x 6= 0, kf k > 0

s
Z b
kf k = f 2 (x)dx > 0 evident.
a

Observaµia 2.2.12. Nu orice norm  provine din produs scalar.

Deniµia 2.2.13. Fie X un spaµiu liniar prehilbertian. x, y ∈ X sunt ortogonale
dac  ³i numai dac  (x|y) = 0.
Teorema 2.2.14. Fie (X, ( ·| ·)) un spaµiu prehilbertian. Au loc urm toarele ar-
maµii:
a) dac  x, y ∈ X sunt ortogonale atunci

kx + yk2 = kxk2 + kyk2

(Teorema lui Pithagora)

62
 b) dac  x, y ∈ X nu sunt neap rat ortogonale, atunci

kx + yk2 + kx − yk2 = 2kxk2 + 2kyk2

(Teorema lui Apolonius - egalitatea paralelogramului).

Demonstraµie.

(a) kx + yk2 = (x + y|x + y) = (x|x) + (y|x) + (x|y) + (y|y) =

= (x|x) + (y|y) = kxk2 + kyk2
(b) kx + yk2 + kx − yk2 = (x + y|x + y) + (x − y|x − y) = (x|x) + (x|y) +
+(y|x) + (y|y) + (x|x) − (x|y) − (y|x) + (y|y) =
= 2(x|x) + 2(y|y) = kxk2 + 2kyk2

Teorema 2.2.15. (Jordan von Neumann)

Norma care satisface egalitatea paralelogramului provine din produs scalar.

În cazul spaµiilor liniar normate reale deducem cum arat  norma care provine
din produs scalar.Putem scrie:

kx + yk + kx − yk2 = 2kxk2 + 2kyk2

¾
kx + yk2 = (x + y|x + y) = kxk2 + 2(x|y) + kyk2
⇒
kx − yk2 = (x − y|x − y) = kxk2 − 2(x|y) + kyk2
kx + yk2 − kx − yk2 = 4(x|y)

Deci norma dac  se obµine din produs scalar atunci produsul scalar trebuie s  e:

1
(x|y) = [kx + yk2 − kx − yk2 ]
4
Trebuie demonstrat c  este produs scalar real, adic :
i) (x|y) = (y|x) evident
ii) (x|x) = kx2 k > 0 pentru orice x 6= 0 evident
iii) (x+y|z) = (x|z)+(y|z) (pentru demonstraµie folosim regula paralelogramului)
Demonstraµia în cazul spaµiului normat complex este complicat, nu trat m acest
caz în cadrul cursului de faµ .
În continuare trebuie s  introducem câteva concepte de baz , concentrându-
se asupra noµiunii de limit  ale ³irurilor innite de puncte ³i asupra noµiunii de
continuitate.
Cel mai general cadru pentru aceste concepte este spaµiul topologic. În aplicaµii
la diferite calcule apar de fapt diferite spaµii topologice speciale.

Deniµia 2.2.16. Spaµiul topologic este o mulµime înzestrat  cu o topologie.

63
 c  X este o mulµime ³i not m cu P(X) mulµimea p rµilor lui X ³i consider m
T ⊂ P(X), atunci T se nume³te topologie pe X dac : (presupunem de exemplu c 
T este o familie de mulµimi deschise)

1. ∅ ∈ T , X ∈ T (mulµimea vid  ³i total  sunt deschise)

2. Dac  Gi ∈ T , i ∈ I atunci ∪Gi ∈ T (reuniunea mulµimilor deschise este

deschis )

3. dac  Gi ∈ T (i ∈ I nit ) atunci ∩Gi ∈ T (intersecµia unui num r nit de

mulµimi deschise este deschis ).

Deniµia 2.2.17. Complementarele mulµimilor deschise se numesc mulµimi închise.

Exemple:

1. Fie X o mulµime. Familia T = {∅, X} este o topologie pe X numit  topologie

trivial .

2. Familia P(X) este o topologie pentru X numit  topologia discret  pe X .

3. T = {U ⊂ R | ∀ x ∈ U ∃ ε > 0 astfel încât (x − ε, x + ε) ⊂ U }. T este o

topologie pentru R - numit  topologia uzual  (topologia axei reale) pentru R.

Deniµia 2.2.18. Fie X un spaµiu topologic ³i x ∈ X. Prin vecin tatea punctului

x, înµelegem orice mulµime deschis  U care conµine punctul, adic  x ∈ U.
Not m mulµimea vecin t µilor unui punct x ∈ X cu V(x).

Spaµiul prehilbertian, spaµiul liniar normat sunt spaµii topologice speciale.

(Are loc: spaµiul topologic ⊃ spaµiul liniar normat ⊃ spaµiul prehilbertian.)
În spaµiile topologice putem deni noµiunea de limit .

Deniµia 2.2.19. Fie X un spaµiu topologic, (xn )n∈N un ³ir de puncte din X ³i
x ∈ X . “irul (xn )n converge la x (are limita x) dac  ³i numai dac  pentru orice
V ⊂ V(x) exist  NV ∈ N astfel încât pentru orice n ≥ NV s  avem xn ∈ V
(xn → x, lim xn = x).

Noµiunea de compacticitate joac  un rol important în elaborarea diferitelor

metode de aproximare.

Deniµia 2.2.20. Fie (X, T ) un spaµiu topologic. Spaµiul se nume³te compact dac 
³i numai dac  orice acoperire deschis  a lui X conµine o subacoperire nit  a lui X .

Deniµia 2.2.21. O mulµime M ⊆ Rn se nume³te compact  dac  este m rginit  ³i

închis .

Teorema 2.2.22. M ⊆ Rn este compact  dac  ³i numai dac  orice ³ir din M
conµine un sub³ir convergent în M.

64
Deniµia 2.2.23. Fie (X, T ) un spaµiu topologic ³i Y ⊂ X o submulµime. Prin
închiderea lui Y , notat  cu Ȳ , înµelegem mulµimea Y împreun  cu toate punctele
de limit . x ∈ Y se nume³te punct de limit  al submulµimii Y dac  orice V ⊂ V(x)
conµine puncte din Y diferite de x.

Deniµia 2.2.24. Fie (X, T ) un spaµiu topologic ³i Y ⊂ X. Y este relativ compact 

dac  ³i numai dac  Ȳ este compact .

Deniµia 2.2.25. Fie (X, T ) un spaµiu topologic ³i Y ⊂ X. Y este secvenµial

compact  dac  ³i numai dac  orice ³ir din Y conµine un sub³ir convergent în Y.

În continuare introducem o clas  special  de spaµiu topologic în care topologia

este generat  de o metric .

Deniµia 2.2.26. Fie X o mulµime ³i d : X × X → R.

d este semimetric  pe X dac  satisface condiµiile:
(i) pentru orice x, y, z ∈ X : d(x, y) ≤ d(x, z) + d(z, y)
(ii) pentru orice x, y ∈ X : d(x, y) = d(y, x)
(iii) pentru orice x ∈ X : d(x, y) = 0
d este metric  pe X dac  este semimetric  ³i:
(iv) pentru orice x, y : d(x, y) = 0 ⇒ x = y

Deniµia 2.2.27. Fie X o mulµime ³i d : X × X → R o semimetric . (X, d) este

spaµiu semimetric. (X, d) este spaµiu metric dac  d este metric .

Exemple
1. Fie X o mulµime ³i d : X × X → R denit  astfel:
½
0 dacÇ x=y
d(x, y) =
1 dacÇ x 6= y

Se poate ar ta c  este o metric  pe X , numit  metrica discret  pe X.

2. Fie x, y ∈ Rn (x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn )) d(x, y) =

P 1/2
( ni=1 (xi − yi )2 ) este metric  ³i se nume³te metric  euclidean  pe Rn .
Deci (Rn , d) este spaµiu metric.
Se poate observa u³or c  în cazul particular când n = 1 avem d(x, y) = |x − y|
cunoscut  din liceu ca distanµa dintre dou  puncte.

65
 Noµiunea de convergenµ  într-un spaµiu metric
Deniµia 2.2.28. Fie (X, d) un spaµiu metric, ³irul (xn ) ∈ (X, d). “irul (xn )n este
convergent la x dac  ³i numai dac  ³irul numeric d(xn , x) este convergent la zero.
Adic  pentru orice ε > 0 exist  nε ∈ N astfel încât pentru orice n ≥ nε s  avem
d(xn , x) < ε.

Deniµia 2.2.29. “irul (xn )n din spaµiul metric (X, d) este ³ir Cauchy sau ³ir fun-
damental dac  pentru orice ε > 0 exist  nε ∈ N : pentru orice m, n ≥ nε s  avem
d(xn , xm ) < ε.

Deniµia 2.2.30. Fie (X, d) un spaµiu metric. Dac  orice ³ir fundamental este
convergent atunci spaµiul se nume³te complet.
Pn 1/2
Teorema 2.2.31. Fie (Rn , d) un spaµiu metric cu d = ( i=1 (xi − yi )2 ) . Spaµiul
este un spaµiu metric complet.

Dac  n = 1 atunci se obµine c  mulµimea R cu metrica d(x, y) = |x − y| este un

spaµiu complet. Acest rezultat explic  faptul c  în R ³irurile de tip Cauchy (³irurile
fundamentale) sunt convergente.(În manualul de analiz  (cl.XI) este formulat ca
criteriul de convergenµ  a lui Cauchy.)
Orice spaµiu normat poate  considerat ³i spaµiu metric, c ci o metric  d, indus 
prin norm  este denit  prin:

d(x, y) = kx − yk

Convergenµa într-un spaµiu liniar normat

Deniµia 2.2.32. Fie (X, k · k) un spaµiu liniar normat. “irul (xn )n este convergent
la x ∈ X dac  ³i numai dac  ³irul numeric kxn − xk este convergent la 0.
Adic  pentru orice ε > 0 exist  nε ∈ N : ∀ n > nε s  avem: kxn − xk < ε.

Câteva propriet µi ale noµiunii de convergenµ :

1. Dac  (xn )n este convergent  ³i are limita x, atunci limita este unic .

2. Dac  (xn )n ³i (yn )n din X sunt ³iruri convergente atunci ³irul (xn ± yn )n este
convergent la x ± y.

3. ³irul (xn )n este fundamental dac  pentru orice ε > 0 exist  nε ∈ N : ∀ n, m >
nε s  avem: kxn − xm k < ε.

Deniµia 2.2.33. Fie (X, k · k) un spaµiu liniar normat. Dac  spaµiul este complet,
atunci se nume³te spaµiu Banach.

66
 Exemple:
p
1. (Rn , k · k) cu kxk = (x|x) este spaµiu Banach

2. (C[a, b], k · k) kf k = maxx∈[a,b] |f (x)| este spaµiu Banach

3. (Q, | · |) spaµiu liniar normat, dar nu este spaµiu Banach.

√
Fie (xn ) ∈ Q 1; 1, 3; 1, 4 . . . 1, 413 . . . → 2 6∈ Q. “irul este fundamental dar
nu este convergent pe Q.
³ ´
Un alt exemplu este ³irul (xi )i ∈ Q denit prin: x1 = 2, xi+1 = xi + x . 2
i
“irul este de tip Cauchy dar lim xi 6∈ Q.
i→∞

Deniµia 2.2.34. Fie, (X, ( · | · )) un spaµiu prehilbertian. Spaµiul prehilbertian

complet se nume³te spaµiu Hilbert.

Exemple
1. (Rn , ( · | · )) este spaµiu Hilbert.
P
2. (l2 , ( · | · )) este spaµiu Hilbert. (({xi } | {yi }) = ∞
i=1 xi yi )
Rb
3. (C[a, b], ( · | · )) cu (f, g) = a f (x)g(x)dx nu este complet deci este numai
prehilbertian.
De exemplu ³irul (fi )i denit prin
 £ ¤
 (2t)i/2 , t ∈ 0, 12
fi (t) = £ ¤

1 − (2(1 − t))i/2 , t ∈ 21 , 1

este de tip Cauchy, converge simplu dar funcµia limit  nu este continu .

67
68
Capitolul 3
Analiz  real  multidimensional 

3.1 Noµiuni introductive

3.1.1 Spaµiul real n-dimensional
Deniµia 3.1.1. Fie n ∈ N∗ un num r natural xat. Mulµimea Rn este denit 
prin:
Rn = R × · · · × R.
Elementele mulµimii x ∈ Rn sunt formate din grupuri ordonate de n numere reale
x = (x1 , . . . , xn ). Un punct xat din Rn vom nota cu x0 = (x01 , . . . , x0n ).

Deniµia 3.1.2. Pe mulµimea Rn denim o operaµie de adunare notat  cu `+`.

Pentru x, y ∈ Rn oarecare, x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ), suma x + y a acestor
puncte este:

x + y = (x1 + y1 , . . . , xn + yn ).
Pe mulµimea Rn denim o operaµie de înmulµire cu scalari reali astfel: pentru
λ ∈ R ³i x ∈ Rn oarecare λx = (λx1 , . . . , λxn ).

Teorema 3.1.3. Mulµimea Rn cu operaµiile denite mai sus este un spaµiu liniar
real (spaµiu vectorial).

Demonstraµie. Se poate verica u³or c  operaµia intern  notat  cu "+", ³i

operaµia extern  veric  condiµiile date în deniµia spaµiului vectorial(vezi 2.2.1).
Elementele spaµiului sunt numite vectori. Elementul nul, originea spaµiului,
not m cu θ = (0, 0, . . . , 0).

69
3.1.2 Noµiuni topologice
Cu scopul denirii noµiunii de vecin tate consider m o metric  d : Rn × Rn → R.

Deniµia 3.1.4. Fie x0 ∈ Rn un punct xat ³i r > 0 un num r real. Mulµimea

def
S(x0 , r) = {x | x ∈ Rn , d(x0 , x) < r}

se nume³te sfer  deschis , cu centrul în x0 ³i de raz  r.

S̄(x0 , r) = {x | x ∈ Rn , d(x0 , x) ≤ r}

se nume³te sfer  (glob, bil ) închis .

Dac  consider m metrica euclidean  (vezi 2.2.31) atunci

-pentru n = 1, S(x0 , r) este un interval deschis de lungime 2r cu centrul în x0 ;
-pentru n = 2, S(x0 , r) este un disc cu centrul în x0 ³i de raz  r;
-pentru n = 3, S(x0 , r) este o sfer  deschis  de raz  r cu centrul în x0 .

Deniµia 3.1.5. Fie x0 ∈ Rn un punct dat. V ⊂ Rn se nume³te vecin tatea lui x0

dac  exist  o sfer  deschis  S(x0 , r) astfel încât S(x0 , r) ⊂ V.
Mulµimea tuturor vecin t µilor unui punct x0 se noteaz  cu V(x0 ).

S  observ m c  în cazul în care consider m metrica euclidean  atunci pentru

n = 1 acest  deniµie este chiar deniµia vecin t µii 1.2.25, deoarece în acest caz
S(x0 , r) = (x0 − r, x0 + r).

Observaµia 3.1.6. Mulµimea V(x0 ) depinde de metrica folosit .

În Rn , ca ³i în orice spaµiu generalizat, putem deni diferite norme ³i metrici,adic 
Rn pate  metrizat în mai multe feluri.
În continuare
p prezent m
pPn câteva metrici dintre cele mai uzuale.
i=1 xi este norm  euclidean  iar
2
kxk = (x|x) =

d(x, y) = kx − yk este metric  euclidean .

Pn
kxk1 = i=1 |xi | este norma Minkowski,

d(x, y) = kx − yk1 este metrica Minkowski

kxk∞ = max1≤i≤n |xi | este norma Cebî³ev

d(x, y) = kx − yk∞ este metrica Cebî³ev.

70
Deniµia 3.1.7. Fie (X, d1 ) ³i (X, d2 ) dou  spaµii metrice. Metrica d1 este echiva-
lent  cu metrica d2 dac  exist  α > 0, β > 0 astfel încât pentru orice x, y ∈ X s  e
vericat  inegalitatea:

αd1 (x, y) ≤ d2 (x, y) ≤ βd1 (x, y).

Teorema 3.1.8. Pentru orice x ∈ Rn are loc:

√
kxk∞ ≤ kxk1 ≤ nkxk ≤ nkxk∞ .

Deoarece în spaµiul Rn metrica Cebî³ev, metrica euclidean  ³i metrica Minkowski

sunt dou  câte dou  echivalente rezult  c  V(x0 ) este acela³i. În continuare vom
folosi metrica euclidean .

Deniµia 3.1.9. Fie x0 ∈ A ⊆ Rn un punct dat. x0 este punct interior dac  exist 
V ⊂ V(x0 ) astfel încât V ⊆ A. Mulµimea punctelor interioare formeaz  interiorul
◦
mulµimii ³i not m cu A.
Un punct y 0 ∈ Rn se nume³te punct exterior lui A, dac  este punct interior lui
CA.
Un punct z 0 ∈ Rn este punct de frontier , dac  nu este nici punct interior nici
exterior lui A. Mulµimea punctelor de frontier  se nume³te frontiera lui A, ³i se
noteaz  cu Fr (A).

Observaµia 3.1.10. Dac  n = 2 atunci Fr (S(x0 , r)) este un cerc.

Dac  n = 3 atunci 0
Fr (S(x , r)) este suprafaµa sferei.

Deniµia 3.1.11. Consider m intervalele [a1 , b1 ], . . . , [an , bn ]. Mulµimea

H = [a1 , b1 ] × · · · × [an , bn ] ⊂ Rn se nume³te interval închis n-dimensional sau
(hiper)paralelipiped.

Teorema 3.1.12. Hiperparalelipipedul (intervalul închis n dimensional) este com-

pact.

Demonstraµie. [13] pag.49.

Cu intervalul deschis n-dimensional putem deni vecin tatea unui punct ex-
tinzînd în mod direct deniµia dat  în cazul unidimensional.

Teorema 3.1.13. Orice bil  cu centrul în x0 conµine un (hiper)paralelipiped de

centru x0 ³i invers.

Teorema arat  c  cele dou  deniµii sunt echivalente. În continuare ne vom referi
doar la sfere.

71
3.1.3 Funcµii de mai multe variabile
Deniµia 3.1.14. Fie A ⊆ Rn , A 6= ∅. Dac  oric rei element x din A printr-un
procedeu corespunde un singur element y = f (x) din Rm , atunci spunem c  am
denit pe A o funcµie vector de n variabile reale. Not m f : A → Rm .

Observaµia 3.1.15.

1. Dac  n = m = 1 atunci avem funcµie real  de o variabil  real .

2. Dac  m = 1 atunci se nume³te funcµie real  de n variabile reale.

Dac  A ⊆ R2 atunci gracul funcµiei f : A → R este mulµimea punctelor

(x1 , x2 , f (x1 , x2 )) din spaµiul tridimensional, ³i se nume³te suprafaµ .

Exemplu Fie funcµia f : A → R, A ⊆ R3 denit  prin f (x, y, z) = xyz.

Dac  funcµia f reprezint  producµia unei întreprinderi, atunci x este productivi-
tatea muncii, y num rul de muncitori, ³i z timpul de munc .
Pentru a studia producµia (funcµia f ) sunt necesare noµiunile de limit , continu-
itate, diferenµiabilitate etc.

Deniµia 3.1.16. Fie A ⊆ Rn . f, g : A → R. Funcµiile f ± g, f · g ³i fg sunt denite

pentru orice x ∈ A astfel:

(f + g)(x) = f (x) + g(x)

(f − g)(x) = f (x) − g(x)
(f · g)(x) = f (x) · g(x)
µ ¶
f f (x)
(x) = , g(x) 6= 0
g g(x)
(λf )(x) = λf (x) pentru λ ∈ R oarecare.

Putem demonstra c  mulµimea F = {f, g : A → Rm , A ⊆ Rn }, cu operaµiile de

adunare ³i de înmulµire cu un scalar denite mai sus, este un spaµiu liniar.

3.2 Limita funcµiei de mai multe variabile într-un

punct

Deniµia 3.2.1. Fie f : A → Rm , A ⊆ Rn , ³i x0 ∈ A un punct de acumulare.

l ∈ Rm este limita funcµiei f în punctul x0 dac  pentru orice V ∈ V(l) exist 
U ∈ V(x0 ) astfel încât pentru orice x ∈ U ∩ A, x 6= x0 s  avem f (x) ∈ V. Se noteaz 
cu l = limx→x0 f (x), ³i se nume³te limit  global .

72
Deniµia 3.2.2. Fie f : A → R, A ⊆ R2 ³i (x0 , y0 ) ∈ A un punct dat. Not m
g(y) = limx→x0 f (x, y). Dac  exist  limy→y0 g(y) atunci se nume³te limit  iterat  ³i
se noteaz  cu:
limy→y0 (limx→x0 f (x, y)).
Deniµia 3.2.3. Fie f : A → R, A ⊆ R2 ³i (x0 , y0 ) ∈ A un punct dat. Not m
f (x) = limy→y0 f (x, y). Dac  exist  limx→x0 f (x) atunci se nume³te limit  iterat  ³i
se noteaz  cu:
limx→x0 (limy→y0 f (x, y)).
Dac  exist  limit  global  ³i exist  f (x), g(y) atunci exist  limitele iterate ³i
sunt egale cu limita global .
Dac  exist  limitele iterate dar nu sunt egale atunci nu exist  limit  global .
Dac  limitele iterate exist  ³i sunt egale nu rezult  c  exist  ³i limit  global .
Pentru studiul existenµei ³i pentru deteminarea limitei globale cu succes poate 
utilizat limita direcµional .
Deniµia 3.2.4. Fie f : A → Rm , A ⊆ Rn ³i x0 ∈ A. Fie u = (u1 , . . . , un ) ∈ Rn un
vector unitar ³i t ∈ R+ . Mulµimea punctelor x0 + tu sunt situate pe o semidreapt 
ce pleac  din x0 în direcµia vectorului u. Not m cu

tu = sup{t | x = x0 + tu ∈ A}
³i denim aplicaµia φ : [0, tu ] → R, prin φ(t) = f (x0 + tu). Se nume³te limita funcµiei
f în punctul x0 în direcµia vectorului u limita :
lu = lim φ(t) = lim f (x0 + tu).
t→0 t→0

Teorema 3.2.5. Fie f : A → Rm , A ⊆ Rn ³i x0 ∈ A. Dac  funcµia f are limit 

direcµional  în orice direcµie u, iar lu nu depinde de direcµie atunci funcµia f are
limit  global  în x0 notat  cu l ³i l = lu .
Deniµia 3.2.6. Funcµia f : A → R, A ⊆ Rm este continu  în punctul x0 ∈ A dac 
lim f (x) = f (x0 ).
x→x0

Pentru studiul continuit µii într-un punct trebuie s  calcul m limita global ,

dac  exist  aceast  limit .
Probleme rezolvate
1. Se dau vectorii v1 = (2, −3, 6, 4) ∈ R4 , v2 = (−1, 5, −4, 7), v3 = (0, 4, 1, −10)
din R4 .
S  se determine: 4v1 − 3v2 ; v1 + 2v2 − v3 .
Folosim operaµiile de adunare ³i de înmulµire cu un scalar denite pe Rn . Putem
scrie:

4v1 − 3v2 = 4(2, −3, 6, 4) − 3(−1, 5, −4, 7) =

= (8, −12, 24, 16) − (−3, 15, −12, 21) = (11, −27, 36, −5)

73
Analog putem calcula vectorul v1 + 2v2 − v3 .
Funcµia vector de n variabile reale f : A → Rm , A ⊆ Rn se poate descompune în
m funcµii reale, de n variabile reale fi : A → R, i = 1, m (adic  f = (f1 , f2 , . . . , fm )).
Exemplu. S  se construiasc  o funcµie f : R2 → R3 . Construim trei funcµii reale
cu dou  variabile reale.

f1 (x, y) = x + y, f2 (x, y) = xy + 2x i f3 (x, y) = x · ey

Funcµia f : R2 → R3 este f (x, y) = (x + y; xy + 2x; x · ey ).

2. S  se determine domeniul maxim de deniµie pentru urm toarele funcµii.

p
a) f (x, y) = 1 − x2 − y 2 , f : D → R
D = {(x, y) ∈ R2 | 1 − x2 − y 2 ≥ 0}
√ p
b) f (x, y) = 1 − x2 + 1 − y 2
D = {(x, y) ∈ R2 | 1 − x2 ≥ 0 i 1 − y 2 ≥ 0}

3) S  se calculeze limitele iterate ale funcµiilor în origine.

x+y
a) f (x, y) =
x−y
µ ¶
x+y
l1 = lim lim =1
x→0 y→0 x − y
µ ¶
x+y
l2 = lim lim = −1
y→0 x→0 x − y

l1 6= l2 ⇒ nu exist  limit  global .

xy
b) f (x, y) = 2
x + y2
µ ¶
xy
l1 = lim lim 2 =0
x→0 y→0 x + y 2
µ ¶
xy
l2 = lim lim 2 =0
y→0 x→0 x + y 2

l1 = l2 , totu³i nu exist  limit  global  ³i o demonstr m

³ ´ folosind
³ ´ teorema lui
Heine. Lu m dou  ³iruri care tind spre origine 1 , 1 ³i 1 , 2 pentru care
³³ ´ ´ ³³ ´ ´ k k k k k k
f 1, 1 → 12 iar f 1, 2 → 25 , ceea ce înseamn  c  nu exist  limit 
k k k k k k
global .
4) S  se studieze dac  funcµiile considerate au limit  global  ³i în caz armativ
s  se calculeze.
xy
a) f (x, y) = 2 în O(0, 0).
x + y2

74
 Calcul m limita direcµional  dup  o direcµie oarecare u ∈ R2 .

lu = lim f ((0, 0) + (t(u1 , u2 )) = lim f (tu1 , tu2 ) =

t→0 t→0
t2 u1 u2 u1 u2
= lim 2 2 2
= 2 .
2
t→0 t u1 + t u2 u1 + u22

Deoarece limita direcµional  lu depinde de direcµie rezult  c  nu exist  limit  global 

în origine.

x3 + y 3
b) f (x, y) = , f : R2 \{(0, 0} → R
x2 + y 2

lu = lim f ((0, 0) + t(u1 , u2 )) = lim f (tu1 , tu2 ) =

t→0
µ t→0 ¶
t3 u31 + t3 u32 u31 + u32
= lim 2 2 = lim t =0
t→0 t u1 + t2 u2 2 t→0 u21 + u22

Funcµia dat  admite limit  global  în origine ³i l = 0.

5) S  se studieze continuitatea funcµiilor
½ x+y
x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
0 , (x, y) = (0, 0)

Avem de calculat limita global  lim f (x, y). Calcul m limita direcµional 
(x,y)→(0,0)

u1 + u2
lu = lim f ((0, 0) + t(u1 , u2 )) = ,
t→0 u21 + u22

deci funcµia nu este continu  în origine.

Probleme propuse
1) S  se calculeze limitele iterate ³i limita global  dac  exist , pentru funcµiile
date în origine.

x2 − y 2
f (x, y) = (3.1)
x2 + y 2
sin(x3 + y 3 )
f (x, y) = (3.2)
x2 + y 2
x2 y
f (x, y) = 2 (3.3)
x + y2
x3 + y 3
f (x, y) = 4 (3.4)
x + y4

75
 2) S  se studieze continuitatea funcµiilor
( 2 3
x y
x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
0 , (x, y) = (0, 0)
½ 2xy
x2 +y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
α , (x, y) = (0, 0), α ∈ R, discuµie
( 2
xy
x2 +y 4
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
0 , (x, y) = (0, 0)

3.3 Diferenµiale
Derivabilitatea unei funcµii reale de o variabil  real  f : A → R, A ⊂ R într-un
◦
punct x0 ∈ A se studiaz  cu:

f (x) − f (x0 )
lim .
x→x0 x − x0
Dac  limita exist  ³i este nit  atunci funcµia este derivabil  ,iar f 0 (x0 ) se nu-
me³te derivata funcµiei f în x0 .
Continuitatea în x0 este o condiµie necesar  pentru ca funcµia s  e derivabil  în
x0 .
Cea mai important  aplicaµie al derivatei este legat  de interpretarea sa geomet-
ric , f 0 (x0 ) ind panta tangentei duse la gracul funcµiei f în punctul x0 .
Semnul derivatei arat  tendiµa de cre³tere sau de descre³tere a funcµiei f (x) în
vecin tatea punctului x0 .
Valoarea absolut  a derivatei arat  cât de puternic  este acest  tendiµ  de
cre³tere, respectiv de descre³tere.
Funcµia este derivabil , dup  cum s-a ar tat în paragraful 1.2.2, dac  exist  o
funcµie liniar  ϕ : R → R astfel încât:
|f (x0 + h) − f (x0 ) − ϕ(h)|
lim =0
h→0 |h|
unde h = x − x0 ³i ϕ(h) = f 0 (x0 ) · h.

y
f(x)
C g(x)
T D
E
x
A B

76
 Coordonatele punctelor pot  determinate u³or.

A(x0 , 0)
B(x, 0)
T (x0 , f (x0 ))
C(x, f (x))
CE = f (x) − f (x0 ) = f (x0 + h) − f (x0 )

Putem scrie:
f (x0 + h) − f (x0 ) ≈ f 0 (x0 ) · h
Funcµia ϕ(h) = f 0 (x0 ) · h se nume³te diferenµiala funcµiei în punctul x0 .
Se poate observa c  ϕ(h) → 0 dac  h → 0.
Diferenµiala funcµiei în punctul x0 , arat  variaµia funcµiei (cre³terea respectiv
descre³terea) dac  argumentul cre³te cu h.
Diferenµiala funcµiei în punctul x0 se noteaz  cu df (x0 ).
Funcµia g(x) = f (x0 ) + f 0 (x0 )(x − x0 ) este cea mai bun  aproximare a funcµiei
f în x0 ³i se nume³te dreapt  de sprijin.
Dac  consider m funcµia f (x) = x, f : R → R, atunci putem scrie

df (x) = f 0 (x) · h = h ⇔ dx = h,

³i se poate arma c  h este diferenµiala argumentului.

df (x0 )
Putem scrie: df (x0 ) = f 0 (x0 ) · dx. Astfel derivata este: f 0 (x0 ) = .
dx
Diferenµiabilitatea funcµiilor de mai multe variabile
Deniµia 3.3.1. Fie f : A → Rm , A ⊂ Rn o mulµime deschis  ³i x0 ∈ A. Funcµia f
este diferenµiabil  în x0 dac  exist  o form  liniar  ϕ : Rn → Rm astfel încât:

kf (x0 + h) − f (x0 ) − ϕ(h)k

lim = 0.
h→θ khk

Observaµia 3.3.2. Se poate demonstra c  existenµa lui ϕ este unic .

Norma folosit  în deniµie este norma euclidean  întrodus cu produsul scalar
euclidean : v
u n
√ uX
kxk = < x, x > = t x2i
i=1

pentru orice x ∈ Rn .

Deniµia 3.3.3. Mulµimea M ⊆ Rn , M 6= ∅ se nume³te subspaµiu liniar dac  penru

orice x, y ∈ Rn ³i pentru orice a, b ∈ R : ax + by ∈ M.

77
Deniµia 3.3.4. Fie M ⊆ Rn , M 6= ∅ un subspaµiu liniar. f : M → R se nume³te
liniar  dac  pentru orice x, y ∈ M ³i orice a, b ∈ R :

f (ax + by) = af (x) + bf (y).

Teorema 3.3.5. (Teorema de caracterizare a funcµiilor liniare în spaµiul Rn )

Fie M ⊆ Rn , M 6= ∅, un subspaµiu liniar, f : M → R. Funcµia f este liniar 
dac  ³i numai dac  exist  un punct u ∈ Rn astfel încât f (x) = (x|u).

Deniµia 3.3.6. Dac  f : A → Rn , A ⊂ Rn este diferenµiabil  în x0 ∈ A, atunci

funcµia liniar  ϕ se nume³te diferenµiala Fréchet al funcµiei f în x0 ³i not m cu
Df (x0 ).

Deniµia 3.3.7. Dac  funcµia f : A → Rm (A ⊆ Rn ) este diferenµiabil  în ecare

◦
punct al mulµimii B ⊆ A atunci spunem c  f este diferenµiabil  pe B .
◦
Teorema 3.3.8. Dac  f : A → Rm (A ⊆ Rn ) este diferenµiabil  în x0 ∈ A atunci
f este continu  în x0 .

Demonstraµie. Deoarece f este diferenµiabil  în x0 rezult 

kf (x0 + h) − f (x0 ) − Df (x0 )(h)k

lim = 0.
h→θ khk

Folosind notaµia f (x0 + h) − f (x0 ) − Df (x0 ) · (h) = ω(x0 , h) putem scrie:

f (x0 + h) − f (x0 ) = Df (x0 )(h) + ω(x0 , h)

Se poate observa u³or c : ω(x0 , θ) = 0 ³i

kω(x0 , h)k
lim = 0.
khk→θ khk

Faptul c  aceast  limit  este zero înseamn , c  pentru orice ε1 > 0 exist  δ1 > 0
kω(x0 , h)k
astfel încât dac  khk < δ1 atunci < ε1 .
khk
Deoarece Df (x0 ) este Lipschitzian  putem scrie kDf (x0 ) · (h)k ≤ M ·
khk, undeM ≥ 0. Astfel avem:

kf (x0 + h) − f (x0 ) ≤ kDf (x0 )(h)k + kω(x0 , h)k ≤

≤ M · khk + ε1 khk = (ε1 + M )khk
³ ´
Fie acum ε > 0 oarecare ³i alegem δ = min δ1 ε
ε +M 1
Atunci dac  khk < δ avem kf (x0 + h) − f (x0 )k < ε, ceea ce trebuia de ar tat.
Reciproca teoremei nu este adev rat , Weierstrass este primul matematician care
a construit funcµii continue dar nediferenµiabile într-un punct.

78
Observaµia 3.3.9. Funcµa f : A → Rm , A ⊆ Rn este Lipschitzian  (Rudolph
Lipschitz (1832-1903)) dac  exist  L > 0 astfel încât pentru orice x0 , x00 ∈ A s 
avem: kf (x0 ) − f (x00 )k ≤ Lkx0 − x00 k.
Teorema 3.3.10. Fie mulµimea ◦
F = {f : A → Rm , A ⊆ Rn | x0 ∈ A ⊆ Rn f diferenµiabil  în x0 }.
Dac  mulµimea este înzestrat  cu operaµiile

(f + g)(x) = f (x) + g(x)

(λf )(x) = λf (x)

atunci mulµimea F cu cele dou  operaµii este un spaµiu liniar (vectorial).

◦
Teorema 3.3.11. Fie f : A → Rm , A ⊆ Rn , x0 ∈ A. f este diferenµiabil  în
x0 ⇔ fi : A → R (i = 1, m) sunt diferenµiabile în x0 .
Dac  f este diferenµiabil , atunci:
 
Df1 (x0 ) · (h)
 .. 
h ∈ Rn .
Df (x0 ) · (h) =  .  pentru orice
Dfm (x0 ) · (h)

3.4 Derivate parµiale

◦
Deniµia 3.4.1. Fie o funcµie real  f : A → R (A ⊆ Rn ) ³i x0 ∈ A un punct xat.
Dac  exist  limita
f (x01 , . . . , x0i−1 , xi , x0i+1 , . . . , x0n ) − f (x01 , . . . , x0i , . . . , x0n )
lim
xi →x0i xi − x0i

atunci se nume³te derivata parµial  al funcµiei f în raport cu variabila xi în punctul

x0 .
∂f (x0 )
Derivatele parµiale se noteaz  cu sau fx0 i (x0 )
∂xi
Observaµia 3.4.2. S  not m cu Ai , i = 1, n mulµimea punctelor (x1 , . . . , xn ) din A
care sunt obµinute prin xarea coordonatelor x1 , . . . xi−1 , xi+1 , . . . , xn . Adic :

Ai = {x ∈ A | xj = x0j , j = 1, . . . , i − 1, i + 1, . . . , n}.

Funcµiile fAi , i = 1, n se numesc funcµii parµiale ale funcµiei f. Derivata prµial  al

funcµiei f în raport cu variabila xi este de fapt derivata unei funcµii de o variabil 
real  în punctul x0i , adic  al funcµiei

fAi : Ai → R
fAi (xi ) = f (x01 , . . . , x0i−1 , xi , x0i+1 , . . . , x0n )

79
 Deci, calculul efectiv al derivatelor parµiale de ordinul întâi al unei funcµii sub
form  analitic , se efectueaz  folosind acelea³i formule ³i reguli de derivare ca ³i
în cazul funcµiilor de o singur  variabil . Presupunem c  toate variabilele sunt
constante cu excepµia celei în raport cu care se face derivarea.
Derivatele parµiale într-un punct x0 în raport cu xi arat  prin semnul lor tend-
inµa de cre³tere (respectiv de descre³tere) a funcµiei în raport cu variabila xi în
vecin tatea punctului x0 , iar valoarea lor absolut  arat  cât de mare este aceast 
tendinµ . Pentru studiul în ansamblu al tendinµei de cre³tere/ descre³tere a funcµiei
în vecin tatea punctului x0 în raport cu variabilele xi , este folosit gradientul funcµiei
denit prin: µ ¶
0 ∂f (x0 ) ∂f (x0 )
∇f (x ) = ,...,
∂x1 ∂xn
Gradientul poate  denit ³i pe o mulµime A, pentru orice x ∈ A :
µ ¶
∂f (x) ∂f (x)
∇f (x) = ,...,
∂x1 ∂xn
Exemplu S  se calculeze ∇f (x0 ) pentru funcµia dat  în punctul indicat.
f (x) = x31 − 2x1 x2 + x2 x3 − 6x2 + 4x3 , f : R3 → R
x0 = (2, −3, 7) ∈ R3
∂f (x)
= 3x21 − 2x2
∂x1
∂f (x)
= −2x1 + x3 − 6
∂x2
∂f (x)
= x2 + 4
∂x3
∇f (x0 ) = (18, −3, 11)
◦
Teorema 3.4.3. Dac  f : A → R (A ⊆ Rn ) este diferenµiabil  în x0 ∈ A atunci
exist  toate derivatele parµiale ale funcµiei f în raport cu variabilele x1 , . . . , xn în
punctul x0 ³i
n
X n
X
0 0 ∂f (x0 ) ∂f (x0 )
Df (x ) · (h) = (∇f (x )|h) = · hi = · dxi .
i=1
∂xi i=1
∂xi
Exemplu S  se calculeze diferenµiala funcµiei:

f (x) = x31 − 2x1 x2 + x2 x3 − 6x2 + 4x3 , f : R3 → R

∂f (x) ∂f (x) ∂f (x)

df (x) = dx1 + dx2 + dx3 =
∂x1 ∂x2 ∂x3
= (3x21 − 2x2 )dx1 + (−2x1 + x3 − 6)dx2 + (x2 + 4)dx3
df (x0 ) = 18dx1 − 3dx2 + 11dx3

80
3.5 Diferenµiale ³i derivate parµiale de ordin supe-
rior
Deniµia 3.5.1. Fie f : A → Rm , A ⊂ Rn deschis . Dac  f este diferenµiabil  pe
A, atunci la ecare element x ∈ A îi putem asocia diferenµiala Df (x) ∈ L(Rn , Rm ).
Astfel am denit o nou  funcµie, Df : A → L(Rn , Rm ). Deoarece L(Rn , Rm ) este un
spaµiu liniar normat putem deni diferenµiala acestei funcµii.
Funcµia f : A → Rm , A ⊆ Rn se nume³te de dou  ori diferenµiabil  în x0 ∈ A
dac  funcµia Df este diferenµiabil  în x0 , adic  exist  o funcµie liniar 
D2 f (x0 ) : Rn → L(Rn , Rm ) astfel încât
kDf (x0 + h) − Df (x0 ) − D2 f (x0 ) · (h)k
lim =0
h→θ khk
iar funcµia D2 f (x0 ) se nume³te diferenµiala de ordinul doi al funcµiei f în punctul
x0 .
Teorema 3.5.2. Dac  exist  D2 f (x0 ), atunci pentru orice (h, k) ∈ Rn × Rn avem
D2 f (x0 )(h, k) = D[D(f (·)(h)](x0 )(k).
◦
Deniµia 3.5.3. Fie f : A → R, A ⊆ Rn , x0 ∈ A. f este de dou  ori diferenµiabil 
în punctul x0 dac  exist  o vecin tate V ⊂ V(x0 ) astfel încât
funcµia f s  e diferenµiabil  pe V ³i
∂f ∂f
funcµiile : V → R, . . . , : V → R s  e diferenµiabile în x0 .
∂x1 ∂xn
În consecinµ , trebuie s  existe toate derivatele parµiale în x0 în raport cu com-
ponentele x1 , . . . , xn numite derivate parµiale de ordinul doi.Se noteaz  cu:
µ ¶
∂ ∂f ∂ 2f
= .
∂xi ∂xj ∂xi · ∂xj
Prin deniµie, dac  exist  limita
∂f ∂f
∂ 2 f (x0 ) ∂xi
(x01 , . . . , x0j−1 , xj , x0j+1 , . . . , x0n ) − ∂xi
(x01 , . . . , x0n )
= lim
∂xi · ∂xj xj →x0j xj − x0j
³i este nit , atunci se nume³te derivata parµial  de ordinul doi a funcµiei f în raport
cu variabilele xi , xj în punctul x0 .
În mod analog putem deni diferenµiale ³i derivatele parµiale de ordin mai mare.
Teorema 3.5.4. (H.A. Schwarz (1843-1921))
◦
Fie f : A → R, A ⊆ Rn , x0 ∈ A. Dac , într-o vecin tate V ⊂ V(x0 ), exist 
∂ 2 f (x) ∂ 2 f (x)
derivatele parµiale de ordinul doi mixte ³i ³i sunt continue în x0
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi
∂ 2 f (x0 ) ∂ 2 f (x0 )
atunci = .
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi

81
 În continuare prezent m cum se pot calcula diferenµiale de ordin superior a unei
funcµii. Diferenµiala funcµiei f, dup  cum ³tim, este:

∂f ∂f ∂f
df (x)(h) = dx1 + dx2 + · · · + dxn
∂x1 ∂x2 ∂xn
Diferenµiala de ordinul doi se obµine dac  se calculeaz  diferenµiala diferenµialei de
ordinul întâi. Adic :
∂ 2f 2 ∂ 2f ∂ 2d
d2 f = dx + 2 dx 1 dx 2 + · · · + 2 dx1 dxn +
∂x21 1 ∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂xn
∂2f 2 ∂ 2f ∂ 2f 2
+ dx 2 + · · · + 2 dx 2 dx n + · · · + dx
∂x22 ∂x2 ∂xn ∂x2n n

Folosind formula cunoscut : ((a1 + · · · + an )2 = a21 + 2a1 a2 + · · · + 2a1 an + a22 +

2a2 a3 + · · · + 2a2 an + · · · + a2n ) diferenµiala de ordinul doi putem scrie în forma:
µ ¶(2)
2 ∂ ∂
df= dx1 + · · · + dxn f
∂x1 ∂xn

unde (2) reprezint  o putere în mod simbolic.

Prin recurenµ  se obµine diferenµiala de ordinul k:

dk f = d(dk−1 f )

Adic : µ ¶(h)
k ∂ ∂
d f= dx1 + · · · + dxn f
∂x1 ∂xn
prin inducµie se poate demonstra:
X k! ∂kf
dk f = · i1 i2 dxi11 . . . dxinn
i1 ,i2 ,...,in =0
i1 ! . . . i n ! ∂x1 ∂x 2 . . . ∂x in
n
i1 +···+in =k

3.6 Formula lui Taylor

Formula lui Taylor a fost generalizat  pentru funcµii de mai multe variabile de
câtre Lagrange în anul 1772.
◦
Consider m o funcµie real  f : A → R, A ⊆ Rn , ³i punctul x0 ∈ A xat. Pre-
supunem c  f este de k ori diferenµiabil  pe V ⊂ V(x0 ) ³i e x ∈ V un punct
oarecare.
Denim o funcµie F : [0, 1] → R denit prin
def
F (t) = f (x0 + t(x − x0 )) pentru t ∈ [0, 1]

82
Evident avem:
F (0) = f (x0 ) ³i F (1) = f (x).
Scriem formula lui Maclaurin pentru funcµia real  F :
F 0 (0) F k−1 (0) k−1 F (k) (ξ) k
F (t) = F (0) + t + ··· + t + t (3.5)
1! (k − 1)! k!
unde exist  ξ ∈ (0, t).
Dar:
F 0 (t) = (f (x0 + t(x − x0 ))0 =
= (f (x01 + t(x1 − x01 ); x02 + t(x2 − x02 ); . . . x0n + t(xn − x0n )))0
∂f (x0 + t(x − x0 )) ∂f (x0 + t(x − x0 ))
F 0 (t) = (x1 − x01 ) + (x2 − x02 ) + · · · +
∂x1 ∂x2
∂f (x0 + t(x − x0 ))
+ (xn − x0n )
∂xn
Pentru t = 0 avem:
∂f (x0 ) ∂f (x0 ) ∂f (x0 )
F 0 (0) = dx1 + dx2 + · · · + dxn
∂x1 ∂x2 ∂xn
adic  F 0 (0) = df (x0 )(h)
În mod analog obµinem:
F 00 (0) = d2 f (x0 )(h)2
..
.
F (k−1) (0) = dk−1 f (x0 )(h)k−1
F (k) (ξ) = dk f (x0 + ξ(x − x0 ))(h)k
Astfel din formula (3.5) cu t = 1 obµinem formula lui Taylor pentru funcµia f de n
variabile reale:

1 1
f (x) = f (x0 ) + df (x0 )(h) + · · · + dh−1 f (x0 )(h)k−1 +
1! (h − 1)!
1 k
+ d f (x0 + ξ(x − x0 ))(h)k (3.6)
k!
Pentru funcµii de dou  variabile cu (a, b) ∈ R2 xat ³i (x, y) ∈ V(a,b) avem:
· ¸
1 ∂f (a, b) ∂f (a, b)
f (x, y) = f (a, b) + (x − a) + (y − b) +
1! ∂x ∂y
· ¸
1 ∂ 2 f (a, b) 2 ∂ 2 f (a, b) ∂ 2 f (a, b) 2
+ (x − a) + 2 (x − a)(y − b) + (y − b) + · · · +
2! ∂x2 ∂x∂y ∂y 2
·
1 ∂ p f (a, b) p
p
1 ∂ f (a, b)
+ (x − a) + C p (x − a)p−1 · (y − b)+
p! ∂xp ∂xp−1 ∂y
p
¸
2 ∂ f (a, b) p−2 2 ∂ p f (a, b) p
+ Cp p−2 2 (x − a) · (y − b) + · · · + (y − b) + Rp (x, y).
∂x ∂y ∂y p

83
 Probleme rezolvate
1) S  se calculeze derivatele parµiale de ordinul întâi ³i al doilea pentru urm -
toarele funcµii:
f (x, y) = ln(x + y 2 ), f : D → R; D = {(x, y) ∈ R2 | x + y 2 > 0}
∂f (x, y) 1 ∂f (x, y) 2y
= 2
=
∂x x+y ∂y x + y2
µ ¶
∂ 2 f (x, y) ∂ ∂f (x, y) 1
2
= =−
∂x ∂x ∂x (x + y 2 )2
µ ¶
∂ 2 f (x, y) ∂ ∂f (x, y) 2y
= =−
∂x∂y ∂y ∂x (x + y 2 )2
µ ¶
∂ 2 f (x, y) ∂ ∂f (x, y) 2y
= =−
∂y∂x ∂x ∂y (x + y 2 )2
µ ¶
∂ 2 f (x, y) ∂ ∂f (x, y) 2(x + y 2 ) − 2y · 2y
= =
∂y 2 ∂y ∂y (x + y 2 )2
Derivatele parµiale mixte sunt egale.
Observaµie:
(α) Cu ajutorul derivatelor parµiale de ordinul întâi putem scrie gradientul
funcµiei:
µ ¶
∂f (x, y) ∂f (x, y)
∇f (x, y) = , , adic 
∂x ∂y
µ ¶
1 2y
∇f (x, y) = ,
x + y2 x + y2
(β) Diferenµiala funcµiei este
∂f (x, y) ∂f (x, y) 1 2y
df (x, y) = dx + dy = dx + dy.
∂x ∂y x + y2 x + y2
Putem calcula acum, diferenµiala funcµiei într-un punct, de exemplu df (1, 2);
1 4
df (1, 2) = dx + dy
5 5
2 3
2) S  se calculeze df, d f ³i d f pentru funcµia
f (x, y) = 3x2 + x3 y 2 − xy 3 , f : R2 → R
Calcul m derivatele parµiale necesare:
∂f (x, y) ∂f (x, y)
= 6x + 3x2 y 2 − y 3 ; = 2x3 y − 3xy 2
∂x ∂y
∂ 2 f (x, y) 2 ∂ 2 f (x, y) 2 2 ∂ 2 f (x, y)
= 6 + 6xy ; = 6x y − 3y ; = 2x3 − 6xy
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
∂ 3 f (x, y) 2 ∂ 3 f (x, y) ∂ 3 f (x, y) 2 ∂ 3 f (x, y)
= 6y ; = 12xy; = 6x − 6y; = −6x
∂x3 ∂x2 ∂y ∂x∂y 2 ∂y 3

84
Diferenµiala de ordinul întâi este:
∂f (x, y) ∂f (x, y)
df (x, y) = dx + dy ³i avem:
∂x ∂y
df (x, y) = (6x + 3x2 y 2 − y 3 )dx + (2x3 y − 3xy 2 )dy
Diferenµiala de ordinul doi, obµinem din:
µ ¶(2)
2 ∂f (x, y) ∂f (x, y) ∂ 2 f (x, y)
d f (x, y) = dx + dy = (dx)2 +
∂x ∂y ∂x2
∂ 2 f (x, y) 2 ∂ 2 f (x, y)
+ (dy) + 2 dxdy
∂y 2 ∂x∂y
Avem astfel:
d2 f (x, y) = (6 + 6xy 2 )(dx)2 + (2x3 − 6xy)(dy)2 + 2(6x2 y − 3y 2 )dxdy.
Diferenµiala de ordinul trei obµinem din:
µ ¶(3)
3 ∂f (x, y) ∂f (x, y) ∂ 3 f (x, y)
d f (x, y) = dx + dy = 3
(dx)3 +
∂x ∂y ∂x
3 3
∂ f (x, y) 2 ∂ f (x, y) 2 ∂ 3 f (x, y)
+3 (dx) dy + 3 dx(dy) + (dy)3
∂x2 ∂y ∂x∂y 2 ∂y 3
Astfel, putem scrie:
d3 f (x, y) = 6y 2 (dx)3 + 36xy(dx)2 dy + 3(6x2 − 6y)dx(dy)2 − 6x(dy)3
3) S  se scrie formula lui Taylor, pentru:
f (x, y) = 3x2 + x2 y 2 − xy 3 în punctul (−2, 1).
Formula lui Taylor pentru funcµia dat  este:
1 1 1
f (x, y) = f (−2, 1) + df (−2, 1) + d2 f (−2, 1) + d3 f (−2, 1) +
1! 2! 3!
1 4 1 5
+ d f (−2, 1) + d f (−2, 1).
4! 5!
Folosim rezultatele din problema precedent  ³i calcul m înc  derivatele parµiale de
ordinul patru ³i cinci:
∂ 4 f (x, y) ∂ 4 f (x, y) ∂ 4 f (x, y)
= 0, = 12y; = 12x;
∂x4 ∂x3 ∂y ∂x2 ∂y 2
4
∂ f (x, y) ∂ 4 f (x, y)
= −6; =0
∂x∂y 3 ∂y 4
5
∂ f (x, y) ∂ 5 f (x, y) ∂ 5 f (x, y)
= 0; = 0; = 12;
∂x5 ∂x4 ∂y ∂x3 ∂y 2
5
∂ f (x, y) ∂ 5 f (x, y) ∂ 5 f (x, y)
= 0; = 0; =0
∂x2 ∂y 3 ∂x∂y 4 ∂y 5

85
Derivatele parµiale de ordinul k, k ≥ 6 sunt egale cu 0. Diferenµiala de ordinul patru
este:
µ ¶(4)
4 ∂f (x, y) ∂f (x, y) ∂ 4 f (x, y) 4 ∂ 4 f (x, y)
d f (x, y) = dx + dy = (dx) + 4 ·
∂x ∂y ∂x4 ∂x3 ∂y
3 ∂ 4 f (x, y) 2 2 ∂ 4 f (x, y) 3 ∂ 4 f (x, y)
·(dx) dy + 6 2 2
(dx) (dy) + 4 3
dx(dy) + 4
(dy)4
∂x ∂y ∂x(∂y) ∂y
Putem scrie:

d4 f (x, y) = 48y(dx)3 dy + 72x(dx)2 (dy)2 − 24dx(dy)3

Diferenµiala de ordinul cinci obµinem din:

µ ¶(5)
5 ∂f (x, y) ∂f (x, y) ∂ 5 f (x, y)
d f (x, y) = dx + dy = (dx)5 +
∂x ∂y ∂x5
∂ 5 f (x, y) 4 ∂ 5 f (x, y) 3 2 ∂ 5 f (x, y)
+5 (dx) dy + 10 (dx) (dy) + 10 (dx)2 (dy)3 +
∂x4 ∂y ∂x3 ∂y 2 ∂x2 ∂y 3
∂ 5 f (x, y) 4 ∂ 5 f (x, y)
+5 dx · (dy) + (dy)5 .
∂x∂y 4 ∂y 5
Avem astfel pentru funcµia dat :

d5 f (x, y) = 120(dx)3 (dy)2

În continuare calcul m df (−2, 1); d2 f (−2, 1); d3 f (−2, 1); d4 f (−2, 1) ³i d5 f (−2, 1).
Avem:

df (−2, 1) = −dx − 10dy

d2 f (−2, 1) = −6(dx)2 − 4(dy)2 + 42dxdy
d3 f (−2, 1) = 6(dx)3 − 72(dx)2 dy + 54dx(dy)2 + 12(dy)3
d4 f (−2, 1) = 48(dx)3 dy − 144(dx)2 (dy)2 − 24dx(dy)3
d5 f (−2, 1) = 120(dx)3 (dy)2

Acum putem scrie formula lui Taylor pentru funcµia dat  în punctul (−2, 1). tiind
c  dx = x − x0 iar dy = y − y0 (adic  dx = x + 2 ³i dy = y − 1.) Putem scrie:
1 1
f (x, y) = 6 + [−(x + 2) − 10(y − 1)] + [−6(x + 2)2 − 4(y − 1)2 +
1! 2!
1
+42(x + 2)(y − 1)] + [6(x + 2)3 − 72(x + 2)(y − 1) + 54(x + 2)(y − 1)2 +
3!
1
+12(y − 1)3 ] + [48(x + 2)3 (y − 1) − 144(x + 2)2 (y − 1)2 −
4!
1
−24(x + 2)(y − 1)3 ] + 120(x + 2)3 (y − 1)2
5!

86
 Probleme propuse p
1) S  se calculeze d2 f pentru funcµia f (x, y, x) = x2 + y 2 + z 2
2
2) S  se calculeze d3 f pentru funcµia f (x, y) = ex−y
3) S  se scrie formula lui Taylor pentru

f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 2xy − yz − 4x − 3y − z + 4

în punctul (1, 1, 1).

3.7 Extreme pentru funcµii de mai multe variabile

3.7.1 Extreme obi³nuite
Teorema lui Fermat ³i consecinµele acestei teoreme ne dau condiµii necesare pen-
tru existenµa punctelor de extrem ale funcµiilor reale.

Teorema 3.7.1. (Fermat)

Fie funcµia f : A → R, A ⊆ Rn .
◦
Dac  funcµia f este diferenµiabil  în punctul x0 ∈ A atunci condiµia necesar  ca
x0 s  e punct de extrem este: df (x0 ) = 0.

Pentru n = 1, avem f 0 (x0 ) = 0. Dac  n > 1 atunci df (x0 ) = 0 este echivalent 

∂f (x0 ) ∂f (x0 ) ∂f (x0 )
cu: = 0, = 0... =0
∂x1 ∂x2 ∂xn
Deniµia 3.7.2. Acele puncte interioare ale domeniului de deniµie pentru care
avem Df (x) = 0, se numesc puncte staµionare.

În continuare formul m condiµii suciente de existenµ  ale puntelor de extrem.

În cazul când n = 1 am studiat acest  problem  în capitolul 1.
În continuare prezent m câteva noµiuni de algebr .
P
Deniµia 3.7.3. Fie funcµia Q(x) = ni,j=1 aij xi xj unde Q : Rn → R, aij ∈ R.
Funcµia se nume³te form  cvadratic  (sau p tratic ).

Exemplu: Q(x1 , x2 ) = (x1 )2 − 2x1 x2 + 3x22

Teorema 3.7.4. Dac  funcµia f : A → R, A ⊆ Rn este de dou  ori diferenµiabil  în
◦
punctul x0 ∈ A atunci funcµia Q(x) = D2 f (x0 )(x − x0 )2 este form  cvadratic 

Observaµia 3.7.5. La orice funcµie biliniar  putem asocia o form  cvadratic  ³i

invers.

Deniµia 3.7.6. Forma cvadratic  Q este pozitiv (negativ) denit  dac  Q(x) >
0 (Q(x) < 0) pentru orice x ∈ Rn , x 6= 0. Dac  Q este pozitiv sau negativ denit 
atunci spunem c  este form  cvadratic  denit .

87
 Exemplu: Q(x) = (x1 )2 + (x2 )2 .
În caz contrar avem form  cvadratic  nedenit .
Exemplu: Q(x) = (x1 )2 − (x2 )2 .
Deniµia 3.7.7. La orice form  cvadratic  putem asocia o matrice ³i minoranµii
acestuia astfel:
¯ ¯
¯ ¯ ¯ a11 . . . a1n ¯¯
¯ a ¯ ¯
a ¯ . . . Dn = ¯¯ .. ¯
D1 = a11 D2 = ¯¯ 11 12 ¯ . ¯
a21 a22 ¯ ¯
¯ an1 . . . ann ¯

Teorema 3.7.8. (Sylvester)

Q este pozitiv denit  dac  ³i numai dac  Di > 0 pentru orice i ∈ {1, . . . , n}.
Q este negativ denit  dac  ³i numai dac  (−1)i Di > 0 pentru orice i ∈
{1, . . . , n}.
◦
Teorema 3.7.9. Fie funcµia f : A → R, A ⊆ Rn x0 ∈ A un punct staµionar.
Presupunem c  într-o vecin tate a lui x0 funcµia f admite derivate parµiale de ordinul
doi care sunt continue.
Dac  d2 f (x0 )(x−x0 )2 este form  p tratic  denit  atunci funcµia f admite punct
extrem local în punctul x0 . Dac  este pozitiv denit  atunci x0 este punct de minim,
iar dac  este negativ denit  atunci x0 este punct maxim.
Dac  d2 f (x0 )(x − x0 )2 este form  p tratic  nedenit  atunci funcµia f în x0 nu
are extrem local.
◦
Lema 3.7.1. Dac  funcµia f : A → Rm , (A ⊆ Rn ) în punctul x0 ∈ A este de p ori
diferenµiabil , atunci
kf (x) − Tp (x)k
lim0 =0
x→x kx − x0 kp
unde
1 1
Tp (x) = f (x0 ) + df (x0 )(x − x0 ) + · · · + dp f (x0 )(x − x0 )p
1! p!
este polinomul lui Taylor (demonstraµie prin inducµie)

În continuare prezent m demonstraµia teoremei 3.7.9.

Demonstraµie. Folosind lema pentru p = 2 ³i luând în considerare c  x0 este
kf (x) − T2 (x)k
punct staµionar, putem scrie: lim0 = 0, unde
x→x kx − x0 k2
1 1
T2 (x) = f (x0 ) + df (x0 )(x − x0 ) + d2 f (x0 )(x − x0 )2
1! 2!
Avem
kf (x) − f (x0 ) − 2!1 d2 f (x0 )(x − x0 )2 k
lim0 =0
x→x kx − x0 k2

88
Adic 
1 2
f (x) − f (x0 ) = [d f (x0 )(x − x0 )2 + α(x − x0 )kx − x0 k2 ]
2!
unde limx→x0 α(x − x0 ) = 0.
Deci pentru x 6= x0 avem:
· ¸
0 kx − x0 k2 2 0 2
0 (x − x ) 0
f (x) − f (x ) = d f (x ) + α(x − x )
2! kx − x0 k2
0
Dac  folosim notaµia u = x − x0 , x 6= x0 atunci putem scrie
kx − x k

X n
2 0 2∂f (x0 ) i j
d f (x )(u) = u u 6= 0
i,j=1
∂xi ∂xj

³i (u1 )2 + · · · + (un )2 = 1 (S).

Deoarece forma cvadratic  pe sfera compact  (S) este funcµie continu  rezult 
c  admite pe (S) minim ³i maxim. Not m cu m minimul valorii absolute ale formei
cvadratice pe sfera (S). Evident dac  m > 0 atunci forma cvadratic  este denit .
Deoarece α(x − x0 ) −−−→ 0 rezult  c  exist  U ∈ V(x0 ) astfel încât pentru
x→x0
orice x ∈ U s  avem |α(x − x0 )| < m. Deci în punctele x ∈ U semnul diferenµei
f (x) − f (x0 ) depinde numai de semnul lui D2 f (x0 )(x − x0 )2 . Deci în x0 funcµia f
are extrem, deoarece D2 f (x0 )(x − x0 )2 nu-³i schimb  semnul.

Consecinµa 3.7.10. Funcµia f în punctul staµionar x0 are minim dac :

¯ ¯
¯ ∂ 2 f (x0 ) ∂ 2 f (x0 ) ¯
¯ ¯
¯ (∂x1 )2 ∂x1 ∂x2 ¯
∂ 2 f (x0 ) ¯ ¯
D1 = D2 = ¯ ¯ > 0...
(∂x1 )2 ¯ ∂ 2 f (x0 ) ∂ 2 f (x0 ) ¯¯
¯
¯ ∂x2 ∂x1 (∂x2 )2 ¯
¯ ¯
¯ ∂ 2 f (x0 ) ∂ 2 f (x0 )
. . . ∂ 2 f (x0 ) ¯
¯ (∂x1 )2 ∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂xn ¯
¯ ¯
... Dn = ¯ ... ... ... ¯>0
¯ ∂ 2 f (x0 ) ∂ 2 f (x0 ) ∂ 2 f (x0 ) ¯
¯ (∂xn ∂x1 )2 ∂xn ∂x2
. . . (∂xn )2 ¯

³i are maxim dac :

D1 < 0, D2 > 0, . . . , (−1)n Dn > 0.

Probleme rezolvate
1) S  se determine punctele de extrem local pentru funcµia:

f (x, y) = −2x2 + 2xy − 5y 2 + 6x + 6y, f : R2 → R.

89
Punctele staµionare sunt soluµiile ecuaµiei:

 ∂f (x, y) = 0 ½
∂x −4x + 2y + 6 = 0
df (x, y) = 0 ⇔ ∂f (x, y) ⇔
 =0 2x − 10y + 6 = 0
∂y
Soluµia sistemului este punctul A(2, 1).
În continuare veric m, dac  este punct de extrem. Calcul m în acest scop:
∂ 2 f (2, 1)
D1 = = −4 < 0
∂x2
¯ 2 ¯
¯ ∂ f (2, 1) ∂ 2 f (2, 1) ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 2 ∂x∂y ¯ ¯ −4 2
D2 = ¯ ∂ 2 f∂x
(2, 1) ∂ 2
f (2, 1) ¯=¯ ¯ = 36 > 0
¯
¯ ¯ 2 −10
¯ ∂y∂x ∂y 2 ¯

Deci D1 < 0, D2 > 0 rezult  c  punctul A(2, 1) este un punct maxim.

2) S  se determine punctele de extrem local pentru funcµia:
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − xy + x − 2z, f : R3 → R
Determin m punctele staµionare din df (x, y, z) = 0 ⇔

 ∂f (x, y, z) 

 =0
 ∂x  2x − y + 1 = 0
∂f (x, y, z) 2y − x = 0
=0 ⇔

 ∂y 

 ∂f (x, y, z) 2z − 2 = 0,
=0
∂z
³ ´
2
de unde obµinem punctul A − 3 , − 3 , 1 . 1
Pentru a verica dac  punctul staµionar este punct de extrem calcul m:
¯
∂ 2 f (x, y, z) ¯¯
D1 = ¯ =2>0
∂x2 (x,y,z)=(− 23 ,− 13 ,1)
¯ 2 ¡ 2 1 ¢ ¡ ¢ ¯
¯ ∂ f − 3 , − 3 , 1 ∂ 2 f − 23 , − 13 , 1 ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯
¯ ¡ ∂x 2
¢ ¡ ∂x∂y ¢ ¯ ¯ 2 −1 ¯¯
D2 = ¯ 2 ¯= =3>0
¯ ∂ f − 23 , − 31 , 1 ∂ 2 f − 23 , − 13 , 1 ¯ ¯ −1 2 ¯
¯ ∂y∂x ¯
∂y 2
¯ 2 ¡ 2 1 ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ ¯
¯ ∂ f − , − , 1 ∂ 2f − 2 , − 1 , 1 ∂2f − 2 , − 1 , 1 ¯
¯ 3 3 3 3 3 3 ¯
¯ 2 ∂x∂y ∂x∂z ¯
¯ 2 ¡ ∂x ¢ ¡ ¢ ¡ ¢ ¯
¯ ∂ f − 23 , − 31 , 1 ∂ 2 f − 23 , − 13 , 1 ∂ 2 f − 32 , − 31 , 1 ¯
D3 = ¯ ¯=
¯ ¡ ∂y∂x ¢ ¡ ∂y 2 ¢ ¡ ∂y∂z ¢ ¯
¯ 2 ¯
¯ ∂ f − 23 , − 31 , 1 ∂ 2 f − 23 , − 13 , 1 ∂ 2 f − 23 , − 31 , 1 ¯
¯ ∂z∂x ∂z∂y ¯
¯ ¯ ∂z 2
¯ 2 −1 0 ¯
¯ ¯
= ¯¯ −1 2 0 ¯¯ = 6 > 0.
¯ 0 0 2 ¯

90
 ³ ´
Deci D1 > 0, D2 > 0, D3 > 0 rezult  c  punctul A − 2 ,
3 3 − 1 , 1 este un punct de
minim.
Probleme propuse
S  se determine punctele de extrem local pentru funcµiile:

f (x, y) = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2y 2 , f : R2 → R

f (x, y) = x3 y 2 (a − x − y), x > 0, y > 0, a > 0
50 20
f (x, y) = xy + + , x > 0, y > 0
x y
2 3
f (x, y, z) = xy z (7 − x − 2y − 3z), xyz 6= 0
f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z, f : R3 → R
y2 z2 2
f (x, y, z) = x + + + , x > 0, y > 0, z > 0.
4z y z

3.7.2 Extreme cu leg turi

Deniµia 3.7.11. Fie funcµia f : A → R, (A ⊆ Rn ) ³i E ⊆ A. Spunem c  funcµia
f în punctul x0 ∈ E are extrem local faµ  de mulµimea E , dac  restricµia lui f pe E
notat cu (fE ) are extrem local în x0
Deniµia 3.7.12. Extremele funcµiei f faµ  de mulµimea E se numesc extreme
legate.
În practic  mulµimea E este determinat  de un num r xat de relaµii între vari-
abilele independente ale funcµiei f .
Dac  aceste relaµii sunt:

Fi (x1 , . . . , xn ) = 0, i = 1, q (q < n)

atunci E = {x | Fi (x) = 0, i = 1, q}.

În continuare consider m funcµia:

f : A × B → R (A ⊆ Rp , B ⊆ Rq ).

Presupunem c  mulµimea E este determinat  de relaµia F (x, y) = 0, unde F :

A × B → Rq .
Problem : S  se determne o condiµie sucient  astfel încât funcµia f în punctul
(x0 , y 0 ) s  aib  un extrem cu leg turi.
Teorema 3.7.13. (teorema de existenµ  a funcµiei implicite)
◦
Fie funcµia F : A × B → Rm (A × B ⊆ Rn × Rm ) ³i punctele x0 ∈ A, y 0 ∈
◦
B. Presupunem c  exist  toate derivatele parµiale ale funcµiei F în raport cu toate
componentele, adic :
∂Fi ∂Fi
, (y = 1, n, i, k = 1, m)
∂xj y k

91
 ◦ ◦
³i sunt continue pe A × B.
Dac  F (x0 , y 0 ) = 0 ³i
µ ¶
∂Fi (x0 , y 0 )
det 6= 0
∂yk i,k=1,m

atunci exist  mulµimile deschise X ⊆ Rn , x0 ∈ X, Y ⊆ Rm y 0 ∈ Y astfel încât

pentru orice x ∈ X s  corespund  un singur element y = f (x) ∈ Y pentru care
F (x, f (x)) = 0 ³i funcµia f : X → Y este diferenµiabil .
Diferenµiala lui f se obµine prin calculul derivatelor parµiale ale componentelor.
Fi (x, f (x)) = 0 i = 1, m ³i pentru orice x ∈ X deriv m dup  j = 1, n.
m
∂Fi (x, y) X ∂Fi (x, y) ∂fk (x)
+ · = 0 i = 1, m j = 1, n.
∂xj k=1
∂y k ∂x j

Dac  de exemplu funcµia F este o funcµie real  de dou  variabile, atunci derivata
lui f se obµine astfel:

F (x, f (x)) = 0 pentru orice x ∈ V

∂F
F (x, y) ∂F (x, y) 0
+ · f (x) = 0 ⇒ f (x) = − ∂x .
0
∂x ∂y ∂F
∂y
Dac  F este o funcµie real  de (n + m) variabile reale atunci:
   
∂F1 . . . ∂F1 ∂F1 . . . ∂F1
∂F  ∂x1 ∂xn  ∂F  ∂y1 ∂ym 
= ... ... ... 
 i =  ... ...
 ... 

∂x ∂Fm . . . ∂Fm ∂y ∂Fm . . . ∂Fm
∂x1 ∂xn ∂y1 ∂ym
Revenim la problema propus  ³i presupunem c :
1. funcµia f în (x0 , y 0 ) are extrem cu leg turi, iar

2. funcµia F într-o vecin tate V ⊂ V(x0 ,y0 ) satisface condiµiile teoremei de exis-

tenµ  a funcµiei implicite.
În aceste condiµii relaµia F (x, y) = 0 determin  funcµia g : X → Y unde

X ∈ V(x0 ), y ∈ V(y 0 ), X ⊆ Rp , Y ⊆ Rq
C ut m o condiµie sucient  ca funcµia h(x) = f (x, g(x)), h : X → R în x0 s  aib 
extrem (h(x1 , . . . , xp ) = f (x1 , . . . , xp , g1 (x), . . . gq (x)) Trebuie s  rezolv m ecuaµia
dh(x0 ) = 0, adic :
q
∂h(x0 ) ∂f (x0 , y 0 ) X ∂f (x0 , y 0 ) ∂gk (x0 )
= + · = 0 j = 1, p (3.7)
∂xj ∂xj k=1
∂y k ∂x j

92
 ∂gk (x0 )
Derivatele parµiale obµinem din condiµia:
∂xj

F (x, f (x)) = 0 ⇔ Fi (x, f (x)) = 0

Derivând obµinem:
q
∂Fi (x0 y 0 ) X ∂Fi ∂gk (x0 )
+ · =0 (3.8)
∂xj k=1
∂y k ∂x j

∂gk (x0 )
Folosind (3.7) ³i (3.8) elimin m derivatele parµiale . Astfel (3.8) va
∂xj
conµine numai derivate parµiale cunoscute ³i vom nota în continuare cu Gj (x, y) = 0
j = 1, p. Avem astfel un sistem cu p + q de ecuaµii ³i (p + q) necunoscute
½
Gj (x, y) = 0 j = 1, p
Fi (x, y) = 0 i = 1, q

Soluµia (x0 , y 0 ) sistemului va  punctul de extrem cu leg turi c utat.

Metoda multiplicatorilor lui Lagrange

În continuare prezent m o alt  metod  pentru rezolvarea problemei propuse.
Asociem problemei propuse o funcµie ajut toare, numit  funcµia lui Lagrange denit
prin
q
X
L(x, y, λ) = f (x, y) + λi Fi (x, y), x ∈ Rp , y, λ ∈ Rq
i=1

λi se numesc multiplicatorii lui Lagrange.

Funcµia L are extrem în (x0 , y 0 ) dac  acest punct este punct staµionar. Punctele
staµionare obµinem din ecuaµia

 ∂f Pq ∂Fi (x0 , y 0 )

 + λ i = 0 j = 1, p

 ∂xj i=1 ∂xj

dL = 0 ⇔ Pq

 ∂f ∂Fi (x0 , y 0 )

 + λi = 0 k = 1, q
 ∂yk i=1 ∂yk

Fi (x, y) = 0 i = 1, q
Punctul staµionar obµinut este punct de minim dac  d2 L(x0 , y 0 ) > 0 ³i este maxim
dac  d2 L(x0 , y 0 ) < 0.
Probleme rezolvate
1) S  se determine extremele legate pentru funcµiile:
a) f (x, y) = (x − 1)2 + y 2 , x2 − y 2 = 1.
Avel leg tura F (x, y) = x2 + y 2 − 1. Scriem funcµia ajut toare a lui Lagrange.

L(x, y, λ) = f (x, y) + λF (x, y).

93
Putem scrie:
L(x, y, λ) = (x − 1)2 + y 2 + λ(x2 − y 2 − 1).
În continuare determin m extremele locale ale funcµiei L. Aceste extreme sunt ex-
treme legate pentru funcµia dat  f .
Punctele staµionare le obµinem din dL(x, y, λ) = 0 ⇔

 ∂L(x, y, λ)  

 =0
 ∂x  2(x − 1) + 2λx = 0  2x(1 + λ) = 2
∂L(x, y, λ) 2y − 2λy = 0 2y(1 − λ) = 0
=0 ⇔ ⇔

 ∂y  2 2  2

 ∂L(x, y, λ) x − y − 1 = 0 x − y2 = 1
=0
∂λ
I. Dac  y = 0; x1 = 1 ³i x2 = −1; λ1 = 0 ³i λ2 = −2
II. Dac  1 − λ = 0; x = 21 ; y 2 = − 3 ⇒ y 6∈ R.
4 1,2
Pentru λ1 = 0 ³i punctul A(1, 0) calcul m:

∂ 2 L(1, 0)
D1 = 2 =2>0
¯ ∂x ¯
¯ ∂ 2 L(1, 0) ∂ 2 L(1, 0) ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ∂x2 ∂x∂y ¯ ¯ 2 0 ¯ = 4 > 0.
D2 = ¯ ∂ 2 L(1, 2 ¯=¯ ¯ (3.9)
¯ 0) ∂ L(1, 0) ¯ 0 2
¯ ∂y∂x ∂y 2 ¯

rezult  c  punctul (1, 0) este punct de minim. Pentru λ2 = −2 ³i punctul B(−1, 0)

avem: D1 = −2 < 0 ³i D2 = −12 < 0, de unde rezult  c  B(−1, 0) nu este punct
de extrem.
Probleme propuse
S  se determine extremele legate pentru funcµiile:

f (x, y) = xy, x + y = 1
f (x, y) = x + 2y, x2 + y 2 = 5
f (x, y, z) = x − 2y + 2z, x2 + y 2 + z 2 = 9
f (x, y, z) = x + 2y − 2z, x2 + y 2 + z 2 = 16
f (x, y, z) = x + y + z, x − y + z = 2, x2 + y 2 + z 2 = 4

94
Capitolul 4
Integrale generalizate

În ceea ce urmeaz  ne ocup m cu diferite extinderi ale conceptului de integral 

simpl .
Ideea principal  a teoriei integralei este ca la anumite funcµii considerate pe
anumite mulµimi s  e asociate numere bine determinate obµinând astfel un indicator
cantitativ extrem de util.
Prezent m câteva noµiuni de teoria m surii, necesare în studiul integrabilit µii
funcµiilor reale. Rb
Integala Riemann a denit integrala a f (x)dx pentru anumite funcµii m rginite
f : [a, b] → R, a³a cum s-a studiat în liceu; dar acest concept s-a dovedit insucient
în rezolvarea unor probleme mai speciale (calcul operaµional, teoria probabilit µii).
Studiem în continuare integrala Stieltjes care este denit în raport cu o funcµie
cresc toare sau mai general, în raport cu o funcµie cu variaµie m rginit . Integrala
Stieltjes este utilizat  în teoria probabilit µilor, la exprimarea mediei ³i dispersiei
unei variabile aleatoare cu ajutorul funcµiei de repartiµie.
Ne vom ocupa de asemenea cu extinderea noµiunii de integral  denit .

4.1 Noµiuni de teoria m surii

Deniµia 4.1.1. O familie de p rµi K ale unei mulµimi Ω formeaz  o algebr  de
mulµimi dac :
(a) ∅ ∈ K
(b) dac  A ∈ K atunci CA ∈ K
(c) dac  A, B ∈ K atunci A ∪ B ∈ K.

Se poate verica u³or c  P(Ω) (mulµimea p rµilor lui Ω) este o algebr  de mulµimi.

Deniµia 4.1.2. Fie K un corp de p rµi (o algebr ), a unei mulµimi Ω ³i µ : K → R+

o funcµie. Fie I o mulµime de indici.
Prin deniµie µ este o m sur  pe Ω dac :
(a) µ(∅) = 0

95
 ¡S ¢ P
S (b) µ i∈I Ai = i∈I µ(Ai ), unde Ai ∈ K, Ai ∩ Ak = ∅ pentru i 6= k i, k ∈ I ³i
A
i∈I i ∈ K.
Dac  I este
S nit  atunci
P din deniµia 4.1.2 rezult  proprietatea:
(b0 ) µ ( ni=1 Ai ) = ni=1 µ(Ai ), unde pentru orice i = 1, n Ai ∈ K ³i Ai ∩ Ak = ∅
dac  i 6= k.
Reciproca nu este adev rat .
Deniµia 4.1.3. Dac  µ : K → R+ veric  condiµiile (a) ³i (b') atunci se nume³te
m sur  nit aditiv .
În continuare introducem o m sur  pe Rn .
Deniµia 4.1.4. Fie a, b ∈ Rn astfel încât pentru orice i = 1, n s  avem ai < bi .
Mulµimea
H[a,b] = {x ∈ Rn | ai ≤ xi < bi , i = 1, n}
se nume³te paralelipiped n-dimensional (sau hiperparalelipiped).
Deniµia 4.1.5. Mulµimea A ⊂ Rn este paralelipipedic  dac  ³i numai dac  este o
reuniune nit  de paralelipipede n-dimensionale.
Se poate demonstra c  orice mulµime paralelipipedic  se poate scrie ca o reuniune
de paralelipipede disjuncte dou  câte dou .
Deniµia 4.1.6. M sura unui paralelipiped H[a,b] denim prin :

 0,n
 dacÇ H[a,b] = ∅
µ(H[a,b] ) = Y

 (bi − ai ), dacÇ H[a,b] 6= ∅
i=1

Dac  A este o mulµime paralelipipedic  m rginit , atunci m sura lui A denim

ca:
k
X
µ(A) = µ(H[ai ,bi ] ).
i=1
Se poate ar ta u³or c  este o m sur  nit aditiv  pe mulµimea tuturor mulµimilor
paralelipipedice.
Deniµia 4.1.7. Fie B ⊂ Rn o mulµime m rginit  oarecare. Atunci exist  A ⊂ Rn
paralelipipedic  astfel încât A ⊂ B.
Prin deniµie m sura interioar  a lui B este:
µi (B) = sup µ(A)
A⊂B

M sura exterioar  a lui B este:

µe (B) = inf µ(P ),
P ⊃B

unde P este o mulµime paralelipipedic  astfel încât B ⊂ P.

96
 µi se nume³te m sur  interioar  Jordan, iar µe m sura exterioar  Jordan a
mulµimii B.

Deniµia 4.1.8. Mulµimea A se nume³te m surabil  Jordan dac 

µi (A) = µe (A) = µ(A).

Despre propriet µile mulµimilor m surabile Jordan ³i teoreme de caracterizare

putem consulta de exemplu.
Dac  în locul reuniunii de paralelipipede nite lu m reuniuni num rabile de astfel
de paralelipipede în mod analog cu m sura Jordan se dene³te m sura Lebesgue.

Deniµia 4.1.9. Mulµimea A ⊂ Rn este de m sur  Lebesgue nul  dac  pentru orice
ε > 0 exist  un ³ir de paralelipipede P [ai , bi ] deschise care acoper  pe A astfel încât
∞
X
µ(P[ai ,bi ] ) < ε.
i=1

Orice mulµime de m sur  Jordan nul  este o mulµime de m sur  Lebesgue nul .
Reciproca armaµiei nu este adev rat .
Câteva probleme care duc la noµiunea de integral  denit  sunt cunoscute din
liceu (de exemplu problema ariei).
Integrabilitatea unei funcµii reale, în sensul lui Riemann pe un interval [a, b] de
asemenea este cunoscut .
Criterii de integrabilitate ³i proprit µile funcµiilor integrabile sunt prezentate în
diferite c rµi de specialitate de exemplu în [1], [9], [13], [15].
Se poate deduce c  urm toarele clase de funcµii sunt formate din funcµii integra-
bile:
- mulµimea funcµiilor continue pe intervalul [a, b] (mulµimea punctelor de discon-
tinuitate este de m sur  Jordan nul ).
- mulµimea funcµiilor monotone pe intervalul [a, b] (mulµimea punctelor de dis-
continuitate este cel mult num rabil , deci de m sur  Lebesgue nul ).
Calculul integralelor denite cu ajutorul metodelor cunoscute se bazeaz  pe
sumele integrale, folosind teoria limitelor sau cu ajutorul primitivelor.
Nu pentru orice funcµie de integrat se g sesc primitive cu ajutorul funcµiilor ele-
mentare, motiv pentru care se folosesc metode aproximative care ne dau totdeauna
rezultatul cu anumit  precizie. Pentru calculul aproximativ al integralelor denite
poate  folosit  de exemplu metoda dreptunghiurilor, metoda lui Simson, metoda
trapezelor (vezi [9], [1], [14]).
Alt  metod  aproximativ  de calcul pentru integrala denit  în care funcµia de
integrat are derivate de orice ordin, const  în dezvoltarea funcµiei de sub semnul de
integral  în serie de puteri ³i integrarea acesteia (vezi Ÿ1.3.2).

97
4.2 Integrale improprii, integrale cu parametri
Integrala Riemann este denit  pentru funcµii m rginite pe mulµimi m rginite.
Renunµând la câte una din aceste condiµii de m rginire (sau la amândou ) se obµin
integrale improprii sau generalizate.
Deniµia 4.2.1. Presupunem c  funcµia real  f , pentru a real xat, pe orice interval
nit de forma [a, b] este integrabil . Atunci pe intervalul [a, ∞] integrala improprie
prin deniµie este: Z ∞ Z b
f (x)dx = lim f (x)dx (4.1)
a b→∞ a
Dac  limita exist  ³i este nit  atunci spunem c  integrala improprie este conver-
gent , în caz contrar spunem c  integrala improprie este divergent .
În mod analog putem deni integrala improprie
Z b Z b
f (x)dx = lim f (x)dx
−∞ a→−∞ a

³i Z µ Z ¶
∞ b
f (x)dx = lim lim f (x)dx .
−∞ a→−∞ b→∞ a

Deniµia 4.2.2. Dac  funcµia real  f : [a, b] → R, nu este m rginit  în vecin tatea

V ⊂ Vb , dar este integrabil  pentru a xat pe orice interval [a, b−ε], atunci integrala
improprie pe [a, b] prin deniµie este:
Z b Z b−ε
f (x)dx = lim f (x)dx (4.2)
a ε→0 a

Dac  exist  limita ³i este nit  atunci integrala improprie este convergent .
Teorema 4.2.3. (Criteriul lui Cauchy)
Integrala (4.1) este convergent  dac  ³i numai dac  pentru orice ε > 0 exist 
bε > 0 astfel încât pentru orice b0 , b00 ∈ R cu b0 < b00 ³i b0 > bε , b00 > bε s  avem:
¯Z 00 ¯
¯ b ¯
¯ ¯
¯ f (x)dx < ε ¯
¯ b0 ¯
Rb
Demonstraµie. Fie F (b) = a f (x)dx. Avem atunci:
Z b00
00 0
F (b ) − F (b ) = f (x)dx.
b0

Dar limb→∞ F (b) exist  dac  ³i numai dac  pentru orice ε > 0 exist  δ > 0 astfel
încât pentru orice b0 , b00 ∈ R, b0 < b00 , b0 , b00 > δ, s  avem:
|F (b0 ) − F (b00 )| < ε
³i teorema este complet demonstrat .

98
Deniµia 4.2.4. Dac  funcµiile f (x) ³i |f (x)| satisfac condiµiile din deniµia inte-
gralei improprii, ³i integrala improprie a lui |f (x)| este convergent , atunci integrala
respectiv  este convergent  ³i faµ  de f (x), ³i în acest caz integrala se nume³te
absolut convergent .

Teorema 4.2.5. (criteriul comparaµiei)

I. Presupunem
R∞ c  |f (x)| ≤ F (x) pentru orice x ≥ a.R
∞
Dac  a F (x)dx este convergent , atunci integrala a f (x)dx este absolut con-
vergent . R R∞
∞
Dac  a f (x)dx este divergent  atunci a F (x)dx este divergent .
R∞
II. Dac  g(x) > 0 ³i limx→∞ fg(x)(x)
= k, k 6= 0 atunci integralele a g(x)dx ³i
R∞
a
f (x)dx sunt în acela³i timp sau convergente e divergente.
III. Dac  limx→∞ xp f (x) = k, k 6= 0, atunci pentru p > 1 integrala (4.1) este
convergent , iar pentru p ≤ 1 este divergent .
Dac  limx7→b (b − x)p f (x) = k, k 6= 0, atunci pentru p < 1 integrala (4.2) este
convergent , iar pentru p ≥ 1 este divergent .

Fie funcµia f : A×B →R R (A ⊆ Rn , B ⊆ Rm ), unde A este o mulµime m surabil .

Presupunem c  integrala A f (x, y)dx exist  pentru orice y ∈ B xat.
Dac  la orice element y ∈ B îi asociem valoarea integralei atunci
R pe mulµimea B
denim o funcµie real , notat  cu I : B → R, denit prin I(y) = A f (x, y)dx, ³i se
nume³te integral  cu parametru.
În continuare vom da câteva teoreme referitoare la derivarea ³i integrarea acestor
tipuri de funcµii, în cazul când A = [a, b] ³i B = [c, d].

Teorema 4.2.6. Dac Rf : A × B → R este continu  în raport cu ansamblul vari-

b
abilelor, atunci I(y) = a
f (x, y)dx este continu  pe B = [c, d].

Demonstraµie. Avem de ar tat c  limy→y0 I(y) = I(y0 ) pentru orice y0 ∈ B,

adic  pentru orice ε > 0 exist  δε > 0 astfel încât pentru orice y ∈ B cu |y − y0 | < δε
s  avem |I(y) − I(y0 )| < ε. Putem scrie:
Z b
I(y) − I(y0 ) = [f (x, y) − f (x, y0 )]dx
a

Deoarece f este continu  pe [a, b] × [c, d] rezult  c  este ³i uniform continu .

Deci pentru orice ε > 0 exist  δε > 0 astfel încât pentru orice (x0 , y0 ) ∈ A × B cu
proprietatea ca |x − x0 | < δε ³i |y − y0 | < δε s  avem |f (x, y) − f (x0 , y0 )| < ε. Pentru
x0 = x ³i |y − y0 | < δ avem:
¯Z b ¯ Z b
¯ ¯
|I(y) − I(y0 )| = ¯ [f (x, y) − f (x, y0 )]dx¯¯ ≤
¯ |f (x, y) − f (x, y0 )|dx ≤ ε(b − a),
a a

adic  limy→y0 I(y) = I(y0 ), deci funcµis este continu  în y0 .

99
Teorema 4.2.7. Dac  f : [a, b] × [c, d] → R este o funcµie continu  în raport cu
∂f (x, y)
ansamblul variabilelor ³i exist  continu  în raport cu ansamblul variabilelor
∂y
atunci se poate deriva sub semnul de integral  ³i avem:
Z b
dI ∂f (x, y)
= dx.
dy a ∂y
Demonstraµie. Fie un punct y0 ∈ [a, d] oarecare Putem scrie:
Z b
I(y) − I(y0 ) f (x, y) − f (x, y0 )
= dx
y − y0 a y − y0
Aplicând formula lui Lagrange avem:
Z b
I(y) − I(y0 ) ∂f (x, y0 + θ(y − y0 ))
= dx
y − y0 a ∂y
ceea ce putem scrie în urm toarea form  echivalent :
Z b Z b· ¸
I(y) − I(y0 ) ∂f (x, y0 ) ∂f (x, y0 + θ(y − y0 )) ∂f (x, y0 )
− dx = − dx
y − y0 a ∂y a ∂y ∂y
³i obµinem:
¯ Z b ¯ Z b¯ ¯
¯ I(y) − I(y0 ) ∂f (x, y ) ¯ ¯ ∂f (x, y0 + θ(y − y0 )) ∂f (x, y0 ) ¯
¯ −
0
dx¯¯ ≤ ¯ − ¯ dx
¯ y − y0 ∂y ¯ ∂y ∂y ¯
a a

∂f (x, y)
Deoarece este continu  pe [a, b] × [c, d] rezult  c  este uniform continu ,
∂y
adic  pentru orice ε > 0 exist  δε > 0 astfel încât pentru orice y0 ∈ [c, d] cu
|y − y0 | < δε s  avem:
¯ ¯
¯ ∂f (x, y0 + θ(y − y0 )) ∂f (x, y0 ) ¯
¯ − ¯ < ε.
¯ ∂y ∂y ¯
Deci, are loc: ¯ Z b ¯
¯ I(y) − I(y0 ) ∂f (x, y ) ¯
¯ −
0
dx ¯ ≤ ε(b − a),
¯ y − y0 ∂y ¯
a
dac  |y − y0 | < δε , ceea ce arat  c 
Z b
I(y) − I(y0 ) ∂f (x, y0 )
lim = dx
y→y0 y − y0 a ∂y
³i teorema este demonstrat .
În cazul când integrala ce depinde de un parametru este improprie (adic  inter-
valul [a, b] devine innit [a, +∞), sau funcµia f pentru y =const. devine nem rginit 
într-un punct al intervalului [a, b], care poate  una din limitele de integrare) se nu-
Rb
me³te integral  improprie cu un parametru (I(y) = a f (x, y)dy).

100
4.3 Integrala Gama
În continuare introducem dou  funcµii, considerate special fundamentale. Aceste
funcµii sunt denite printr-o integral . Integralele beta ³i gama au fost introduse
de Leonhard Euler. Sunt numite funcµii euleriene de prima respectiv a doua specie.
Notaµia B(p, q) este datorit  lui Philippe Binet (1786-1856), iar Γ(α), lui Adrien
Legendre, care a numit aceste funcµii, beta, respectiv gama. Funcµia gama este una
dintre cele mai cunoscute integrale improprii cu parametru.
Teorema 4.3.1. Integrala improprie cu un parametru real
Z ∞
Γ(α) = xα−1 · e−x dx (4.3)
0

exist  pentru orice α > 0.

Demonstraµie.
Z 1 Z ∞
α−1 −x
Γ(α) = x e dx + xα−1 · e−x dx.
0 1

Not m h(x) = xα−1 · e−x .

Folosim criteriul de comparaµie, teorema 4.2.5.
Dac  x ∈ (0, 1] atunci are loc 0 < xα−1 e−x ≤ xα−1 .
R1
Consider m funcµia g(x) = xα−1 . Dar 0 g(x)dx = α1 pentru α > 0, ³i h(x) =
xα−1 · e−x ≤ g(x), de unde rezult  c  h este integrabil .
Având lim x2 h(x) = 0 pentru orice x ∈ [1, ∞), rezult  c  exist  un num r
x→∞ R∞ M
real M > 0, astfel încât 0 < h(x) ≤ M x2 . Dar 1 x2
dx = M, deci h este o funcµie
integrabil  pe [1, ∞).
Deniµia 4.3.2. Funcµia Γ : (0, ∞) → R denit  prin relaµia (4.3) se nume³te
funcµie gama.
Teorema 4.3.3. (propriet µile funcµiei Γ)
a) Γ(1) = 1
b) pentru orice α > 0 real Γ(α + 1) = αΓ(α)
c) pentru orice n ∈ N avem Γ(n + 1) = n!
d) Γ(α) > 0 pentru orice α > 0.
e) funcµia Γ este de clas  C ∞ ³i este convex .
f ) dac  α 6∈ Z atunci Γ(α)Γ(1 − α) = sinππα .

Cu ajutorul formulei de la punctul f) putem calcula valoarea funcµiei gama pentru

valori negative ale lui α.

101
4.4 Integrala Beta
Teorema 4.4.1. Integrala improprie cu doi parametri reali
Z 1
B(p, q) = xp−1 (1 − x)q−1 dx (4.4)
0

exist  pentru orice p > 0, q > 0.

Deniµia 4.4.2. Funcµia B : (0, ∞) × (0, ∞) → R denit  prin relaµia (4.4) se

nume³te funcµie beta.

Teorema 4.4.3. (propriet µi)

a) B(p, q) = B(q, p) pentru orice p > 0, q > 0,

b) B(p, q) > 0 pentru orice p > 0, q > 0.

c) Are loc formula:

Γ(p) · Γ(q)
B(p, q) =
Γ(p + q)

Relaµia fundamental  dintre funcµiile beta ³i gama este datorit  lui P. Dirichlet.
Formula a fost generalizat  de J. Liouville.

d) funcµia B este de clas  C ∞ pe (0, ∞) × (0, ∞).

Corolarul 4.4.4. Au loc urm toarele relaµii:

µ ¶
1 √
a) Γ = π
2
Z ∞
2 √
b) e−x dx = π
−∞

Γ(p) · Γ(q)
Demonstraµie. a) În relaµia B(p, q) = lu m p = q = 1
2.
Γ(p + q)
³ ´2 ³ ´
1 1 1
Putem scrie Γ 2 = Γ(1) · B 2 , 2
µ ¶ Z 1
1 1 dx
B , = p
2 2 0 x(1 − x)
x = sin2 t
Folosim substituµia ³i obµinem
dx = 2 sin t cos tdt
µ ¶ Z π
1 1 2 2 sin t cos tdt
B , = =π
2 2 0 sin t cos t

102
4.5 Integrala Euler - Poisson
Deniµia 4.5.1. Integala improprie de forma:
Z ∞
2
I= e−x dx
0

se nume³te integrala lui Euler - Poisson.

Valoarea lui I putem obµine folosind
¡ 1 ¢ √funcµia gama. ¡ ¢ R∞ 1
Am ar tat mai înainte c : Γ 2 = π. Pe de alt  parte Γ 12 = 0 x− 2 e−x dx.
Folosim subsituµia x = t2 de unde dx = 2tdt ³i obµinem
µ ¶ Z ∞
1 2
Γ =2 e−t dt.
2 0

Deci Z √
∞
−x2 π
e dx =
0 2
Din relaµia Z Z Z
∞ ∞ ∞ √
−x2 −x2 2
2 e dx = e dx ⇒ e−x dx = π
0 −∞ −∞

4.5.1 Integrala Stieltjes

Este o generalizare al integralei Riemann.

Deniµia 4.5.2. Fie f, g : [a, b] → R, (a, b ∈ R) dou  funcµii m rginite. Consider m

o diviziune al intervalului [a, b], notat  cu ∆, unde:

∆ : a = x0 < x1 < x2 < · · · < xk = b.

Fie k puncte intermediare oarecare, notate cu ξi , i = 1, k astfel încât ξi ∈ [xi−1 , xi ],

³i consider m suma

X k
X
(f, g, ∆, ξ) = f (ξi )[g(xi ) − g(xi−1 )].
i=1
P
Dac  exist  limita sumei (f, g, ∆, ξ) notat  cu I , atunci când k∆k → 0 (unde
k∆k = maxi=0,k (xi − xi−1 )) ³i I este nit , atunci I este integrala Stieltjes al funcµiei
f în raport cu funcµia g ³i se noteaz  cu
Z b
f (x)dg(x).
a

Spunem c  funcµia f este integrabil  în raport cu funcµia g .

103
Observaµia 4.5.3. Dac  g(x) = x atunci integrala Stieltjes al funcµiei f în raport
cu g este integrala Riemann al funcµiei f .

Deniµia 4.5.4. Dac  g este o funcµie cresc toare, atunci putem deni sumele
Darboux - Stieltjes:
k
X
S(f, g, ∆) = Mi [g(xi ) − g(xi−1 )]
i=1
Xk
s(f, g, ∆) = mi [g(xi ) − g(xi−1 )]
i=1

unde

mi = inf{f (x) | x ∈ [xi−1 , xi ]}

Mi = sup{f (x) | x ∈ [xi−1 , xi ]}

Sumele Darboux - Stieltjes veric  propriet µile sumei Darboux cunoscute din

liceu.

Teorema 4.5.5. Fie f : [a, b] → R, o funcµie m rginit . Funcµia f este integrabil 

în raport cu funcµia cresc toare g : [a, b] → R dac  ³i numai dac  pentru orice ε > 0
exist  o diviziune ∆ al intervalului [a, b] astfel încât s  avem:

S(f, g, ∆) − s(f, g, ∆) < ε.

Teorema 4.5.6. Dac  funcµia f : [a, b] → R este continu  ³i g : [a, b] → R este

cresc toare atunci funcµia f este integrabil  în raport cu g .

Deniµia 4.5.7. Fie funcµia f : [a, b] → R ³i ∆ o diviziune al intervalului [a, b]

astfel încât: a = x0 < x1 < · · · < xk = b.
def Pk−1
Suma notat  cu V (f, ∆) = i=0 |f (xi+1 − f (xi )| se nume³te variaµia funcµiei f
în raport cu diviziunea ∆. Dac  mulµimea acestor sume (independent  de diviziune,
³i de num rul punctelor din diviziune) este m rginit , atunci f se nume³te funcµie
cu variaµie
W m rginit . W
sup∆ (f, ∆) se nume³te variaµie total  ³i se noteaz  cu ba (f ).

Observaµia 4.5.8.

1. Orice funcµie monoton  f : [a, b] → R este cu variaµie m rginit .

Se poate demonstra c  orice funcµie cu variaµie m rginit  f : [a, b] → R se
poate reprezenta ca diferenµ  a dou  funcµii monoton cresc toare.

2. Dac  f : [a, b] → R este funcµie cu variaµie m rginit  atunci funcµia f este

m rginit .

104
 3. Dac 
Wb f :W[a, b] →WR este funcµie cu variaµie m rginit  ³i a < c < b atunci
c
a (f ) = a (f ) + bc (f ).

Teorema 4.5.9. Dac  f : [a, b] → R este o funcµie continu  ³i funcµia

g : [a, b] → R este cu variaµie m rginit  atunci f este integrabil  în raport cu g .

Teorema 4.5.10. Dac  funcµia f : [a, b] → R este continu  ³i funcµia g : [a, b] → R

este derivabil  cu derivat  continu  atunci f este integrabil  în raport cu g pe [a, b]
³i
Z b Z b
f (x)dg(x) = f (x) · g 0 (x)dx
a a

Demonstraµie. g ∈ C 1 ([a, b]) ³i folosind teorema lui Lagrange (Observaµia

1.2.35) avem:
g(xi+1 ) − g(xi ) = (xi+1 − xi )g 0 (ξi )
unde
∆ : a = x1 < x2 < · · · < xn = b i ξi ∈ [xi , xi+1 ]
pentru orice i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.
În continuare are loc:
n−1
X n−1
X
f (ξi )[g(xi+1 ) − g(xi )] = f (ξi )g 0 (ξi )(xi+1 − xi )
i=0 i=0

Dac  consider m un ³ir de diviziuni ∆ cu k∆k → 0 atunci avem

n−1
X Z b
lim f (ξi )[g(xi+1 ) − g(xi )] = f (x)dg(x)
k∆k→0 a
i=0

Deoarece g ∈ C 1 ([a, b]) rezult 

n−1
X Z b
0
lim f (ξi )g (ξi )(xi+1 − xi ) = f (x) · g 0 (x)dx.
k∆k→0 a
i=0

³i teorema este demonstrat .

Teorema 4.5.11. (formula integr rii prin p rµi)

Rb Rb
Dac  exist  una din integralele a
f (x)dg(x) ³i a
g(x)df (x) atunci exist  ³i
cel lalt ³i este adev rat  egalitatea:
Z b Z b
f (x)dg(x) = [f (x) · g(x)] |ba − g(x)df (x)
a a

105
Teorema 4.5.12. Dac  f : [a, b] → R este continu  ³i g : [a, b] → R este monoton 
³i continu  pe porµiuni (adic  are un num r nit de puncte de discontinuitate de
speµa întâia notat  cu a, r1 , . . . , rk , b) ³i g este derivabil  atunci
Z b Z b
f (x)dg(x) = f (x)g 0 (x)dx + f (a)[g(a + 0) − g(a)] +
a a
k
X
+ f (rj )[g(rj + 0) − g(rj − 0)] + f (b)[g(b) − g(b − 0)]
j=1

4.6 Integrale multiple

Pentru a ajunge la noµiunea de integral  dubl  pornim de la urm toarea prob-
lem .
Fie f : D → R+ , (D ⊂ R2 ), D un domeniu m rginit ³i f o funcµie continu  pe
D. Ne punem problema de a calcula volumul m rginit de porµiunea de suprafaµ 
z = f (x, y) ((x, y) ∈ D) planul xOy ³i suprafaµa cilindric  cu generatoarele paralele
cu axa Oz ³i curba directoare, frontiera domeniului D.

O y
Dij
D

Domeniul D îl împ rµim în subdomenii Dij astfel încât:

[ ◦ ◦
D= Dij i Di ∩ Dj = ∅, i 6= j.
i,j

Volumul putem aproxima prin f (ξi , ηj )A(Dij ), unde (ξi , ηj ) ∈ Dij .

Volumul c utat poate  aproximat prin
n
X
V ≈ f (ξi , ηj )A(Dij )
i,j=1

Evident aproximaµia va  cu atât mai bun  cu cât norma diviziunii domeniului D va

 mai mic , ³i cu cât num rul elementelor diviziunii va  mai mare. Astfel suntem

106
condu³i la a considera un ³ir de diviziuni σ = {D1 , . . . , Dn } cu ³irul normelor {|σ|}
corespunz toare. Din: D ⊂ R2 ⇒ D = A × B, A, B ⊂ R. Consider m urm toarea
diviziune al domeniului D.

σ = {Dij : i = 1, r, j = 1, s} unde Dij = Ai × Bj

cu σA = {A1 , . . . , Ar }, σB = {B1 , . . . , Bs } o diviziune oarecare a mulµimilor A ³i B.

Astfel volumul c utat va :
r X
X s
V = lim f (ξi , ηj )A(Dij )
|σA |→0
|σB |→0 i=1 j=1

d
}

yj+1
Dij
([i,Kj)
yj-1
}

a } xi-1 xi } b

Putem scrie
r
X s
X
V = lim (xi − xi−1 ) f (ξi , ηj )(yj − yj−1 ) ⇔
|σA |→0
|σB |→0 i=1 j=1

∀ ε > 0 exist  δ(ε) > 0 astfel încât dac  |σA | < δ(ε) ³i |σB | < δ(ε) atunci are loc
¯ ¯
¯ Xr s
X ¯ ε
¯ ¯
¯V − (xi − xi−1 ) f (ξi , ηj )(yj − yj−1 )¯ < .
¯ ¯ 2
i=1 j=1

Fix m o diviziune σA pentru care |σA | < δ(ε) ³i lu m limita inegalit µii de mai sus.
Obµinem astfel
s
X Z
lim f (ξi , ηj )(yj − yj−1 ) = f (ξi , y)dy = g(ξ¯i ).
|σB |→0 B
i=1

107
Deci r
X ε
|V − g(ξi )(xi − xi−1 )| ≤ <ε
i=1
2
de unde rezult  c  g este integrabil  pe A ³i integrala lui este egal  cu V.
În aceste condiµii spunem c  f este integrabil  Riemann iar V se nume³te inte-
grala dubl  Riemann a funcµiei f pe domeniul D ³i vom scrie:
Z Z ·Z ¸ Z
V = g(x)dx = f (x, y)dy dx = f (u)du, u ∈ D.
A A B A×B

Teorema 4.6.1. Fie A ⊂ Rp ³i B ⊂ Rq (p, q ∈ N) mulµimi m rginite ³i m surabile.

Consider m funcµia integrabil  f : A × B → R ³i presupunem c  pentru orice x ∈ A
exist  integrala: Z
g(x) = f (x, y)dy
B
Atunci funcµia g : A → R este integrabil  ³i:
Z Z ·Z ¸
g(x)dx = f (x, y)dy dx
A A B

Deniµia 4.6.2. Fie f : D → R, D ⊂ R2 un domeniu compact. Presupunem c 

exist  I ∈ R astfel încât pentru orice ε > 0 exist  η > 0 astfel încât pentru orice
descompunere σ cu |σ| < η s  avem inegalitatea;
¯ ¯
¯Xn ¯
¯ ¯
¯ f (ξi , ηj )A(Dij ) − I ¯ < ε
¯ ¯
i=1

pentru orice (ξi , ηj ) ∈ Dij (i = 1, r, j = 1, s).

În aceste condiµii spunem c  f este integrabil  Riemann, iar I se nume³te inte-
grala dubl  Riemann a funcµiei f pe domeniul D ³i vom scrie:
ZZ
I= f (x, y)dxdy.
D

Propriet µile integralei duble:

ZZ ZZ ZZ
1) [f (x, y) ± g(x, y)]dxdy = f (x, y)dxdy ± g(x, y)dxdy
D D D
ZZ ZZ
2) af (x, y)dxdy = a f (x, y)dxdy, a ∈ R
¯Z ZD ¯ ZZ D
¯ ¯
3) ¯ f (x, y)dxdy ¯¯ = |f (x, y)|dxdy
¯
D D
ZZ ZZ ZZ
4) f (x, y)dxdy = f (x, y)dxdy + f (x, y)dxdy
D D1 D2

108
unde D = D1 ∪ D2 , D1 ∩ D2 = ∅.

Calculul integralelor duble

I. Fie domeniul de integrare un dreptunghi cu laturile paralele cu axele
de coordonate.
Teorema
RR 4.6.3. Dac  pentru funcµia f denit  pe dreptunghiul D = [a, b] × [c, d]
exist  D
f (x, y)dxdy ³i pentru orice x ∈ [a, b] exist 
Z d
I(x) = f (x, y)dy
c

atunci exist : Z b ·Z ¸ ZZ
d
f (x, y)dy dx = f (x, y)dxdy.
a c D

Demonstraµie. Diviz m domeniul D prin divizarea segmentelor [a, b], ³i [c, d].
Fie

x0 = a < x 1 < · · · < x n = b

y0 = c < y1 < · · · < ym = d

Dik = [xi , xi+1 ] × [yk , yk+1 ]

ym d
…

D
yk+1
Kj Dik
yk
…
…

y1

y0 c

O x0 a x1 x2 ... xi [i xi+1 ... b xn x

Pentru un punct (x, y) ∈ Dik oarecare are loc: mik ≤ f (x, y) ≤ Mik . Fie un
punct ξi ∈ [xi , xi+1 ] oarecare. Are loc:

mik ≤ f (ξi , y) ≤ Mik .

109
 Z yk+1 Z yk+1 Z yk+1
mik dy ≤ f (ξi , y) ≤ Mik dy
yk yk yk
Z yk+1
mik [yk+1 − yk ] ≤ f (ξi , y)dy ≤ Mik [yk+1 − yk ]
yk
m−1
X X Z yk+1
m−1 m−1
X
mik [yk+1 − yk ] ≤ f (ξi , y)dy ≤ Mik (yk+1 − yk )
k=0 k=0 yk k=0

Deci
m−1
X m−1
X
mik (yk+1 − yk ) ≤ I(ξi ) ≤ Mik (yk+1 − yk )
k=0 k=0

Înmulµim inegalit µile cu (xi+1 − xi ) dup  care o însum m dup  i, i = 0, n − 1 ³i

obµinem:

n−1
X m−1
X n−1
X n−1
X n−1
X
(xi+1 −xi ) mik (yk+1 −yk ) ≤ I(ξi )(xi+1 −xi ) ≤ (xi+1 −xi ) Mik (yk+1 −yk )
i=0 k=0 i=0 i=0 k=0

RR
Folosind ipoteza, adic  faptul c  exist  D
f (x, y)dxdy ³i luând |σ| → 0 (|σx | →
0, |σy | → 0) obµinem:

ZZ Z b Z b ·Z d ¸
f (x, y)dxdy = I(x)dx = f (x, y)dy dx
D a a c

³i teorema este demonstrat .

Rd Rb
Observaµia 4.6.4. Dac  exist  integralele c
f (x, y)dy ³i a
f (x, y)dx atunci exist 

Z b ·Z d ¸ Z d ·Z b ¸ ZZ
f (x, y)dy dx = f (x, y)dx dx = f (x, y)dxdy.
a c c a D

II. Calculul integralelor duble în cazul când domeniul de integrare este

oarecare

Deniµia 4.6.5. Domeniul

D = {(x, y) | x ∈ [a, b], ϕ1 (x) ≤ y ≤ ϕ2 (x), ϕ1 , ϕ2 ∈ C([a, b])}

se nume³te domeniu simplu în raport cu Oy. Not m cu Dy .

110
 d
y M2(x)

Dy

c y M1(x)

a x b

Domeniul

D = {(x, y) | y ∈ [c, d], β1 (y) ≤ x ≤ β2 (y), β1 , β2 ∈ C([c, d])}

se nume³te domeniu simplu în raport cu Ox. Not m cu Dx .

x E2 (y)
d

Dx

c
x E1 (y)
a b

Teorema 4.6.6. Fie funcµia f : Dy → R. Dac  funcµia f este integrabil  pe dome-

niul Dy ³i exist  integrala
Z ϕ2 (x)
g(x) = f (x, y)dy, g : [a, b] → R
ϕ1 (x)

pentru orice x ∈ [a, b] atunci g este integrabil  pe [a, b] ³i

Z b Z b "Z ϕ2 (x) # Z b Z ϕ2 (x) ZZ
g(x)dx = f (x, y)dy dx = dx f (x, y)dy = f (x, y)dxdy.
a a ϕ1 (x) a ϕ1 (x) D

Demonstraµie. Reducem la teorema 4.6.3. Domeniul D închidem în drep-

tunghiul D1 = [a, b] × [c, d] unde c = min ϕ1 (x) ³i d = max ϕ2 (x) cu x ∈ [a, b].

111
 d
y M2(x)

Dy

c y M1(x)

a x b

Denim o funcµie, F : D1 ⇒ R astfel încât F (x, y) = f (x, y) pe D ³i F (x, y) = 0

pe D1 \D. Putem scrie:
Z d Z ϕ1 (x) Z ϕ2 (x) Z d Z ϕ2 (x)
F (x, y)dy = F (x, y)dy+ F (x, y)dy+ F (x, y)dy = F (x, y)dy
c c ϕ1 (x) ϕ2 (x) ϕ1 (x)

Deci
ZZ Z b Z ϕ2 (x)
F (x, y)dxdy = dx f (x, y)dy ⇔
D1 a ϕ1 (x)
ZZ Z b Z ϕ2 (x)
f (x, y)dxdy = dx f (x, y)dy.
D a ϕ1 (x)

III. Schimbarea de variabil  în integrala dubl 

◦
Deniµia 4.6.7. Dac  funcµia f : A → Rm , (A ⊆ Rn ) în punctul x0 ∈ A este
diferenµiabil  atunci funcµiei liniare Df (x0 ) ∈ L(Rn , Rm ) corespunde o matrice,
notat  cu J ∈ Mm,n (R), denit prin:
 
∂f1 (x0 ) ∂f1 (x0 )
. . .
 ∂x1 ∂xn

J =  ... ... ... 
∂fm (x0 )
∂x1
. . . ∂f∂x
m (x0 )
n

Matricea J se nume³te matricea lui Jacobi, se nume³te derivata funcµiei f în x0

³i se noteaz  cu f 0 (x0 ).
În continuare consider m dou  plane xOy ³i uOv raportate la un sistem
cartezian. În cele dou  plane consider m dou  domenii notate cu (D) ³i (∆) pe
care le presupunem nite.

112
 Consider m funcµiile: ½
x = x(u, v)
(4.5)
y = y(u, v)
pe domeniul (∆) ³i funcµiile: ½
u = u(x, y)
(4.6)
v = v(x, y)
pe domeniul (D), pe care le presupunem uniforme pe domeniile indicate.
Formulele (4.5) ³i (4.6) transform  domeniul (D) în (∆) ³i invers.
Spunem c  între aceste domenii s-a stabilit o corespondenµ  biunivoc  dac 
ec rei punct din D îi corespunde un punct din ∆ ³i invers.
Se poate stabili o corespondenµ  biunivoc  între domeniile considerate dac  au
loc urm toarele condiµii:
- funcµiile date de formulele (4.5) ³i (4.6) s  e continue împreun  cu derivatele
lor parµiale de ordinul întâi
not
- determinantul funcµional det J = J 6= 0 pentru funcµiile (4.5) ³i (4.6), unde
¯ ∂x ∂y ¯
D(x, y) ¯¯ ∂u ¯
¯6 0
J= = ¯ ∂x ∂u∂y ¯ =
D(u, v) ∂v ∂v

În aceste condiµii are loc egalitatea:

ZZ ZZ
f (x, y)dxdy = f [x(u, v), y(u, v)] |J|dudv.
D ∆

v
y

M3
M4 P3 P4
(D) v+'v
M1
v+'v v
M2 P1 P2 (')
u v
u+'u

O x O u u+'u u

Schimbarea de variabil  în integrala dubl  se realizeaz  astfel:

- în funcµia de integrat înlocuim x ³i y cu noile variabile
- elementul de arie dω = dxdy se înlocuie³te cu |J|dudv
- se transform  curbele care m rginesc domeniul (D) cu ajutorul formulelor (4.5)
³i se obµine domeniul (∆).
Dac  folosim schimbarea de variabile în coordonate polare atunci avem:
ZZ ZZ
f (x, y)dxdy = f [r cos θ, r sin θ]rdrdθ
D D

113
Schimbarea de variabile este dat  de relaµia cunoscut :
½
x = r cos θ
y = r sin θ

Astfel determinantul funcµional

¯ ∂x ∂y ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ cos θ sin θ ¯
J = ¯¯ ∂x
∂r ∂r
∂y
¯=¯
¯ ¯ −r sin θ r cos θ
¯=r
¯
∂θ ∂θ

Probleme rezolvate
R∞ 1
1. S  se calculeze: a x2
dx, unde a > 0.
1
Avem f (x) = x2
,f : [a, b] → R integrabil  pe orice interval [a, b].
Putem scrie
Z ∞ Z µb ¶
1 dx 1 b
dx = lim = lim − | =
a x2 b→∞ a x2 b→∞ x a
µ ¶
1 1 1
= lim − =
b→∞ a b a
R1 dx
2. S  se calculeze √
0 (2−x) 1−x

Funcµia f (x) = (2−x)1√1−x este nem rginit  în vecin tatea lui 1 ³i integrabil 

pe orice interval de forma [0, 1 − ε]. Putem scrie:
Z 1 Z 1−ε
dx dx
√ = lim √
0 (2 − x) 1 − x ε→0 0 (2 − x) 1 − x

Folosind substituµia 1 − x = t2 obµinem:

Z √ε Z √ε
−2t dt
lim dt = −2 lim =
ε→0 1 (t2 + 1) · t ε→0 1 t2 + 1
h √ i √
ε
= −2 lim arctan t|1 = −2 lim(arctan ε − arctan 1) =
ε→0 ε→0
³ π´ π
= −2 − = .
4 2
R3 dx
3. S  se calculeze 0 (x−1)2
1
Funcµia f (x) = (x−1)2
este nem rginit  în punctul x = 1. Putem scrie:
Z 3 Z 1 Z 3
dx dx dx
= +
0 (x − 1)2 0 (x − 1)2 1 (x − 1)2
Astfel avem de calculat dou  integrale improprii.

114
 R2
4. S  se calculeze 0
x2 d(3x2 − 2)dx
Funcµia f (x) = x2 este continu  pe [0, 2] iar funcµia g(x) = 3x2 − 2 este
derivabil  cu derivata continu  pe [0, 2]. Aplicând teorema 4.5.10 putem scrie:
Z 2 Z 2
2 2 x4
x d(3x − 2)dx = x2 · 6xdx = 6 |20 = 24.
0 0 4

5. Fie funcµiile f (x) = x2 + 2, f : R → R ³i



 −1 dac  x≤0


 x dac  x ∈ (0, 1]
g(x) = 1 + ln x, x ∈ (1, 3)

 2

 x + 3, x ∈ (3, 5)

10x, x≥5
R5
S  se calculeze 0
f (x)dg(x).
Este u³or de v zut c  g este o funcµie continu  pe porµiuni.
Are trei puncte de discontinuitate, pe care le not m cu: a = 0, r1 = 3, b = 5.
Folosind teorema 4.5.12 putem scrie:
Z 5 Z 5
f (x)dg(x) = f (x)g 0 (x)dx + f (0)[g(a + 0) − g(a)] +
0 0
+ f (r1 )[g(r1 + 0) − g(r1 − 0)] + f (b)[g(b) − g(b − 0)].

Deoarece 
 1, x ∈ (0, 1)
0 1
g (x) = , x ∈ (1, 3]
 x
2x, x ∈ (3, 5)
obµinem:
Z 5 Z 1 Z 3 Z 5
1
f (x)dg(x) = f (x)dx + f (x) · dx + f (x) · 2xdx +
0 0 1 x 3
+ f (0)[g(0 + 0) − g(0)] + f (3)[g(3 + 0) − f (3 − 0)] +
+ f (5)[g(5) − g(5 − 0)]

6. Folosind integrala lui Euler-Poisson s  se calculeze:

Z ∞
2
I= e−(ax +2bx+c) dx, a > 0, ac − b2 > 0
−∞

Putem scrie
Z ∞ h 2i
Z ∞
−a (x+ ab )2 + ac−b 2 ac−b2
I= e a 2
dx = e−at e a dt
−∞ −∞

115
 √ √
Folosind substituµia at = u, putem scrie adt = du ³i obµinem:
Z ∞ Z ∞ r
2 +2bx+c) 1 ac−b2 −u2 π ac−b2
e−(ax dx = √ e a e du = e a
−∞ a −∞ a

Deci Z r
∞
−ax2 π
e dx =
−∞ a

7. S  se calculeze folosind intagralele euleriene:

Z √ Z Z
1 1 √ √ 1
1 1
x− x2 dx = x 1 − xdx =
x 2 (1 − x) 2 dx =
0 0 0
Z 1 µ ¶ ¡ ¢ ¡ ¢
3
−1 3
−1 3 3 Γ 23 Γ 23
= x 2 (1 − x) 2 dx = B , = =
0 2 2 Γ(3)
¡ ¡ ¢¤2 £ 1 ¡ 1 ¢¤2
Γ 1 + 12 2
Γ 2 1
π π
= = = 4 =
2! 2 2 8

8. S  se calculeze pe domeniul D determinat de x = 0, y = 2 ³i x = 1, y = 4

integrala ZZ
I= (x2 + y)dxdy
D

y
4
D
2

O 1 x

Z 1 Z 4 ¸ Z 1 ·
y2 4
2 2
I = dx (x + y)dy = x y + |2 dx =
0 2 0 2
Z 1 Z 1
= [4x2 + 8 − 2x2 − 2]dx = (2x2 + 6)dx = 11
0 0


RR  y=x
9. S  se calculeze: I = D xdxdy, unde D xy = 1

x=2

116
 y

O 1 2 x

Z "Z # Z Z
2 x 2 2
x 4
I= xdy dx = [xy | 1 ]dx = (x2 − 1)dx =
1 1
x
1
x
1 3

RR 2  y = x3
10. S  se calculeze: I = D x ydxdy, unde D x+y =2

y=0

ZZ ZZ Z 1 Z x3 Z 2 Z 2−x
2 2 2 29
I= x ydxdy+ x ydxdy = dx x ydy+ dx x2 ydy = .
D1 D2 0 0 1 0 30

Putem schimba ordinea de integrare ³i astfel:

ZZ Z 1 Z 2−y
2 29
x ydxdy = dy √ x2 ydx = .
D 0 3y 30

117
 RR
11. S  ½
se calculeze integrala: I = D
xdxdy pe domeniul
y=x y =x+3
D
y = −x y = −x + 5
Dac  diviz m domeniul D în trei subdomenii atunci putem calcula integrala
cu metoda II.

B y x+3

y x
A
C

y - x+5 x
D
y -x

Pe de alt  parte folosind schimb rea de variabile:

½
y−x=y
y+x=v

de unde obµinem ½ v−u

x= 2
u+v
y= 2
,
noul domeniu va : ½
u=0 u=3
(∆)
v=0 v=5

(')

O 3 u

118
 Calcul m determinantul funcµional
¯ ¯ ¯ 1 ¯
¯ ∂x ∂y ¯ ¯ − 1 ¯
J = ¯¯ ∂u ∂u ¯ = ¯ 21 2 ¯ = −1.
∂x ∂y ¯ ¯ 1 ¯ 2
∂v ∂v 2 2

Putem scrie:
ZZ ZZ Z Z 5
v−u 1 1 3 15
xdxdy = · dudv = du (v − u)dv = .
D ∆ 2 2 4 0 0 4
12. S  se calculeze integrala
ZZ
y
I= arctg dxdy
D x
pe domeniul ½
x2 + y 2 ≤ 1
D
0≤y≤1
Folosim schimbarea de variabile
½
x = r cos θ
y = r sin θ
y
de unde x
= tgθ. Domeniul ∆ este determinat de:
½
r ∈ [0, 1]
θ ∈ [0, π]
Putem scrie:
ZZ Z π Z 1
π2
I= arctg θrdrdθ = θdθ rdr = .
D 0 0 4
Probleme propuse
1. S  se calzuleze integralele:
Z ∞ 2 Z ∞ Z ∞ Z 1
x +1 dx dx dx
I1 = dx; I2 = ; I3 = ; I4 = √ ;
0 x4 + 1 2
−∞ x + 1 2 x2 + x − 2 −1 1 − x2
µ ¶
π 2
I1 = √ ; I2 = π; I3 = ln 2; I4 = π
2 3
2. S  se calculeze urm toarele integrale duble:
RR
I1 = D xydxdy, D ind determinat de y = x2 , y = 2x + 3
RR
I2 = D ln(x + y)dxdy, unde D este x ∈ [0, 1], y ∈ [1, 2].
RR 2 √
I3 = D p 2x dxdy, D ind limitat de x = 0, y = 1, y = 3
2 ³i y = x.
x + y2
RR √
I4 = D arcsin x + ydxdy, D ind limitat de x + y = 0, x + y = 1, y = −1 ³i
y = 1.

119
120
Bibliograe

[1] Balázs Márton, Kolumbán József, Matematikai analízis, Dacia Könyvki-

adó, Kolozsvár-Napoca, 1978.

[2] Chiriµ , S., Probleme de matematici superioare, Editura Didactic  ³i Ped-

agogic , Bucure³ti, 1989.

[3] Cristescu, R. ³i col., Dicµionar de analiz  matematic  Editura “tiinµic 

³i Enciclopedic , Bucure³ti, 1989.

[4] Flondor, P, St n ³il , O., Lecµii de analiz  matematic  ³i exerciµii rezol-

vate, Editura All, Bucure³ti, 1998.

[5] Bucur, Gh., Câmpu, E., G in , S., Culegere de probleme de calcul difer-
enµial ³i integral, Editura Tehnic , Bucure ti, 1966.

[6] Kelvin Lancester, Analiz  economic  matematic , Editura “tiinµic , Bu-

cure³ti, 1973.

[7] Mih ileanu, N., Istoria matematicii, vol. II., Editura “tiinµic  ³i Enciclo-
pedic , Bucure³ti, 1981.

[8] Mihoc, Gh., Micu, N., Teoria probabilit µilor ³i statistic  matematic , Ed-
itura Didactic  ³i Pedagogic , Bucure³ti, 1980.

[9] Nicolescu, M. Analiz  matematic , vol. I., Editura Didactic  ³i Pedagogic ,

Bucure³ti, 1966.

[10] Ob dovics, Gy., Valószín¶ségszámítás és matematikai statisztika, Editura

Scolar, Budapest, 1997.

[11] Ramone Moore, Computational Functional Analysis, Ellis Horwood Lim-

ited Publishers, New York, 1996.

[12] Ro³culeµ, M., Analiz  matematic , Editura Tehnic , Bucure³ti, 1996.

[13] Rudin Walter, A matematikai analízis alapjai, M¶szaki könyvkiadó, Bu-

dapest, 1978.

121
[14] Sireµchi, Gh., Calcul diferenµial ³i integral, vol.I., Noµiuni fundamentale,
Editura “tiinµic  ³i Enciclopedic , Bucure³ti, 1985.

[15] St n ³il , O., Analiz  matematic , Editura Didactic  ³i Pedagogic , Bu-

cure³ti, 1981.

[16] Thron, W., Topological structures

[17] Wilansky, Functional analysis.

[18] Zalai Ern®, Bevezetés a matematikai közgazdaságtanba, Közgazdasági és

jogi könyvkiadó, Budapest, 1989.

122