Derivate Facultate

Analiza I: calcul diferential pentru functii de o
variabila reala (F1VR)

Curs an I, sem I
2c + 2s + 1l
Versiune preliminara si incompleta
Eugen Popa
November 4, 2007
Contents
1 Preliminarii
1.1 Ce se presupune . . . . . . . . . . . . .
1.2 Multimea numerelor reale. . . . . . . .
1.2.1 Exercitii. . . . . . . . . . . . . .
1.3 Dreapta reala extinsa. . . . . . . . . .
1.4 Vecinatati, puncte interioare, puncte de
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
5
. 5
. 5
. 10
. 12
. 12
2 S
iruri si serii de numere reale.
2.1 Notiunea de limita a unui sir . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1.1 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Proprietati generale ale sirurilor convergente. . . . . . . .
2.3 Teorema lui Cantor; lema lui Ces`aro, teorema lui Cauchy.
2.3.1 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Serii convergente, proprietati generale. . . . . . . . . . .
2.4.1 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4.2 Limite superioare si inferioare. . . . . . . . . . . .
2.5 Serii cu termeni pozitivi; criterii de convergenta. . . . . .
2.6 Serii cu termeni oarecare. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6.1 Teorema contractiei (Banach) . . . . . . . . . . .
2.6.2 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.7 Siruri si serii de functii; convegenta uniforma. . . . . . .
2.7.1 Serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.7.2 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
15
15
17
19
21
22
29
31
32
33
35
38
38
41
43
45
laterale.
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
49
49
50
52
55
57
59
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
acumulare.
.
.
.
.
.
3 Functii de o variabil
a real
a: limit
a, continuitate.
3.1 Limita unei functii ntr-un punct de acumulare; limite
3.1.1 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Functii continue. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Functii monotone. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.1 Functia radacina patrata. . . . . . . . . . .
3.3.2 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3
.
.
.
.
.
CONTENTS
3.3.3
Functia exponentiala. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
4 Derivabilitate
4.1 Functii derivabile. Proprietati generale. . . . .
4.2 Derivabilitatea functiilor elementare. . . . . .
4.2.1 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 Teoreme fundamentale . . . . . . . . . . . . .
4.4 Derivate de ordin superior; dezvoltari limitate.
4.5 Curs XIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.5.1 Dezvoltari limitate. . . . . . . . . . . .
4.5.2 Demonstratii . . . . . . . . . . . . . .
4.6 Curs XIV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.6.1 Functii convexe . . . . . . . . . . . . .
4.6.2 Demonstratii . . . . . . . . . . . . . .
4.7 Derivabilitate pentru siruri de functii. . . . . .
4.7.1 Exercitii. . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.7.2 Aplicatii. . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.7.3 Cateva dezvoltari remarcabile. . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
67
67
70
71
72
76
76
77
80
87
87
89
94
95
99
100
Chapter 1
Preliminarii
1.1
Ce se presupune
elemente de logica: , , negare;

generalitati despre multimi si functii: sub multime, familie, reuniune,
intrsectie, complementara, multime vida; relatii (de echivalenta, de ordine.
Operatii / legi de compunere (interne, externe); functii injective, surjective,
bijective; compunerea functiilor. Inversa. Imagine directa si imagine inversa
(contraimagine).
Graficul unei functii (definite pe o parte din R, cu valori reale). Citirea:
injectivitatii, surjectivitatii; graficul inversei; translatii: f (x + x0 )
P PP
Folosirea notatiilor ,
etc.
1.2
Multimea numerelor reale.
Vom adopta o definitie axiomatica pentru multimea numerelor reale.

Definitia 1. Vom numi multimea numerelor reale o multime, notata R,
cu urmatoarele propriet
ati:
I. este nzestrat
a cu operatia de adunare notata + : R R R (adica
oric
arei perechi (x, y) i corespunde un element, numit suma lui x si y, notat
x + y, astfel nc
at:
I.1. (comutativitatea adunarii): x + y = y + x, x, y R;
I.2. (asociativitatea adunarii): x + (y + z) = (x + y) + z, x, y, z R;
I.3. (existenta elementului neutru la adunare): exista un numar real,
notat 0 R, cu proprietatea x + 0 = x, x R.
I.4. (existenta opusului): pentru fiecare numar real x, exista un numar
real, notat x, cu proprietatea x + (x) = 0 (numit opusul lui x).
5
CHAPTER 1. PRELIMINARII
Va amintiti ca (R, +) a fost numit grup comutativ. Ca de obicei, n loc

de a + (b) se va scrie simplu a b. Se arata ca elementul neutru 0 este unic;
iar opusul fiecarui element este de asemeni unic (exercitiu!).
II. este nzestrat
a cu operatia de nmultire notat
a : R R R (adica
oricarei perechi (x, y) i corespunde un element, numit produsul lui x si y,
notat xy, astfel nc
at:
II.1. (comutativitatea nmultirii): xy = yx, x, y R;
II.2. (asociativitatea nmultirii): x(yz) = (xy)z, x, y, z R;
II.3. (existenta elementului neutru la nmultire): exista un numar real,
notat 1 R, diferit de 0, astfel nc
at x1 = x, x R;
II.4. (existenta inversului): pentru fiecare numar real x, diferit de 0,
exista un numar real, notat x1 R, cu proprietatea x x1 = 1.
Cu alte cuvinte (R \ {0}, ) este grup comutativ. Desi nmultirea cu 0 este
definita, nu trebuie crezut ca (R, ) este grup: 0 nu are invers. Ca de obicei,
n loc de x y1 se scrie simplu xy (daca y 6= 0). Vom folosi notatia mai simpla
R pentru R \ {0}.
Se arata ca elementul unitate la nmultire 1 este unic; iar inversul fiecarui
element, diferit de 0, este unic (exercitiu!).
Cele doua operatii sunt conectate prin intermediul proprietatii de distributivitate:
III. x(y + z) = xy + xz, x, y, z R;
Va amintiti ca (R, +, ) a fost numit corp comutativ.
Au loc urmatoarele proprietati:
0x = 0, pentru orice x;
(1)x = x;
xy = 0 x = 0 sau y = 0
IV. este nzestrat cu o relatie de ordine totala: pentru orice doua elemente
x, y R are loc (cel putin) una din relatiile x 6 y sau y 6 x, cu propriet
atile:
IV.1. x 6 x
IV.2. x 6 y si y 6 x implica x = y.
IV.3. x 6 y si y 6 z implic
a x 6 z.
Ca de obicei, notatia x < y nseamna: x 6 y si x 6= y; scrierea x > y
nseamna y 6 x. Numerele reale x > 0 se numesc pozitive, iar cele cu x 6 0
negative. Numerele reale x > 0 se numesc stict pozitive, iar cele cu x < 0
strict negative.
Se pot defini acum intervalele: daca a < b sunt numere reale, atunci se
noteaza:
(a, b) := {x R | a < x < b} (interval deschis);
[a, b] := {x R | a 6 x 6 b} (interval nchis, are sens si pentru a = b);
1.2.
MULTIMEA NUMERELOR REALE.
[a, b) := {x R | a 6 x < b};

(a, b] := {x R | a < x 6 b}
Incluziunea [a, b] [c, d] este echivalenta cu a 6 c si b 6 d.
V. Relatia de ordine verifica urmatoarele propriet
ati de compatibilitate cu
operatiile de adunare si de nmultire:
V.1. x 6 y x + z 6 y + z, x, y, z R;
V.2. x 6 y si z > 0 xz 6 yz, x, y R;
Au loc urmatoarele proprietati:
x 6 y, y 6 z si x = z implica x = y = z;
x < y si y 6 z implica x < z;
x 6 y este echivalent cu 0 6 y x si cu y 6 x;
x < y implica x + z < y + z;
Functia modul. Fie x, y doua numere reale. Din proprietatea de totala
ordonare, deducem ca unul din cele doua numere este mai mare decat celalalt:
l vom nota cu max(x, y); cel mai mic dintre cele doua numere va fi notat
cu min(x, y). Deci x + y = max(x, y) + min(x, y). Prin definitie |x| :=
max(x, x) (valoarea absoluta sau modulul numarului x). Asadar: pentru
orice x, |x| este pozitiv; |x| = x daca si numai daca x este pozitiv. |x| = x
daca x 6 0. | x| = |x|.
Au loc: max(x, y) = 12 (x + y + |x y|); min(x, y) = 12 (x + y |x y|)
Sa definim x+ := max(x, 0) si x := max(x, 0). Deci x = (x)+ ;
x = x+ x , |x| = x+ + x .
Relatia de ordine si nmultirea:
Pentru orice x R avem x2 > 0: n particular 1 > 0. Vom defini
multimea numerelor naturale, notata N, ca fiind cea mai mica submultime a
lui R, care contine 0 si odata cu elementul n, contine si n + 1.
Astfel, prin constructie are loc teorema inductiei matematice.
Daca includem si opusele numerelor naturale, se obtine multimea numerelor ntregi, notata cu Z. Multimea caturilor de forma m
, cu m si n 6= 0
n
numere ntregi, formeaza multimea numerelor rationale, notata Q. Astfel:
N
Z Q R. Numerele reale, care nu sunt rationale se numesc irationale
(ex. 2, , e ).
Trebuie mentionate: numarabil, puterea continuului, inductie transfinita,
lema lui Zorn,
Va amintiti ca multimea numerelor rationale verifica toate aceste proprietati. Vom adaga o axioma suplimentara care va deosebi unic multimea
numerelor (printre corpurile comutative, total ordonate):
VI. Axioma marginii superioare. In orice multime ordonata, putem defini
notiunile urmatoare:
Fie A R. Spunem ca a R este un majorant al multimii A daca oricare

ar fi x A are loc x 6 a. O multime care admite cel putin un majorant se
numeste majorat
a.
Analog se defineste notiunea de minorant si de multime minorata. O
multime care este simultan majorata si minorata se numete marginit
a.
Spunem ca a R este marginea superioar
a a multimii A daca este cel mai
mic majorant. Cu alte cuvinte, marginea superioara este acel numar real a
care ndeplineste urmatoarele doua proprietati:
(majorant): oricare ar fi x A are loc x 6 a;
(cel mai mic majorant): oricare ar fi a0 R, care este majorant al multimii
A (deci oricare ar fi x A are loc x 6 a0 ) avem a 6 a0 .
Daca exista, marginea superioara a multimii A R se noteaza sup A.
Analog se defineste notiunea de margine inferioara. Spunem ca a R
este marginea inferioar
a a multimii A daca este cel mai mare minorant. Cu
alte cuvinte, marginea inferioara este acel numar real a care ndeplineste
urmatoarele doua proprietati:
(minorant): oricare ar fi x A are loc a 6 x;
(cel mai mare minorant): oricare ar fi a0 R, care este minorant al
multimii A (deci oricare ar fi x A are loc a0 6 x), avem a0 6 a.
Daca exista, marginea inferioara a multimii A R se noteaza inf A.
Axioma marginii superioare. Fiecare multime nevida si majorat
a de
numere reale admite margine superioar
a.
Rezulta ca orice multime nevida si minorata de numere reale admite
margine inferioara. Mai precis, are loc egalitatea:
inf A = sup(A)
Verificare. Multimea (A) este evident nevida. Se arata imediat ca oricare ar fi a minorant pentru A, urmeaza ca (a) este majorant pentru (A).
Astfel, multimea (A) are margine superioara. Sa notam a := sup(A) si
sa demonstram faptul ca a este marginea inferioara a multimii A.
Fie x A, deci (x) (A) arata ca x 6 a, de unde a 6 x;
deci a este minorant pentru multimea A. Fie acum a0 un minorant pentru
multimea A. Urmeaza ca a0 este majorant pentru multimea (A), deci
(a) 6 (a0 ), ceea ce este echivalent cu a0 6 a. Astfel a este cel mai mare
minorant al multimii A.
Daca multimea A admite cel mai mare element, adica daca exista a A
cu proprietatea ca oricare ar fi x A are loc x 6 a, atunci a este si margine
superioara pentru multimea A.
1.2.
Exemple: Intervalul (0, 1] are cel mai mare element (care este si margine
superioara) 1. Intervalul (0, 1) are marginea superioara 1, dar nu are cel mai
mare element.
Are loc urmatoarea caracterizare a marginii superioare:
Propozitie. a = sup A daca si numai daca (x 6 a, x A si > 0
x A astfel ncat a < x ).
Demonstratie. a fiind cel mai mic majorant, rezulta ca a nu este
majorant pentru A. Prin negare, se obtine exact concluzia.
Presupunand ca ar exista un majorant a0 pentru A, a0 < a, este suficient sa alegem := a a0 . Ar exista deci x A astfel ncat a < x ,
adica a0 < , ceea ce contrazice presupunerea ca a0 este majorant pentru A.
Aceasta definitie axiomatica ridica unele probleme:
(i) Exista o asemenea structura?
Raspunsul afirmativ se obtine prin constructia, n cadrul teoriei multimilor
a unui model: a se vedea:
I. Vaisman: Fundamentele matematicii
Meghea: Bazele Analizei Matematice
(ii) Este unica?
Raspunsul este afirmativ, pana la un izomorfism. Adica, daca R si R1
verifica toate axiomele considerate, atunci exista si este unica o bijectie f :
R R1 , cu urmatoarele proprietati:
f (x + y) = f (x) + f (y)
f (xy) = f (x)f (y)
pentru orice multime nevida si majorata A R avem f (sup A) = sup f (A).
(iii) Sunt axiomele independente? (adica nici o axioma sa nu fie consecinta
a celorlalte).
O asemenea proprietate se verifica n general, prin constructia unui model,
care sa verifice toate axiomele, cu exceptia celei n cauza.
Pentru sistemul axiomatic prezentat, proprietatea nu este valabila: comutativitatea adunarii este consecinta a celorlalte.
O prima consecinta importanta a axiomei marginii superioare este:
1) Lema lui Arhimede. Pentru fiecare x R exista un numar natural
n N astfel ncat n > x.
Demonstratie. Prin reducere la absurd. Deci presupunem ca n 6 x,
oricare ar fi n N. Astfel, multimea numerelor naturale ar fi majorata. Fie
a := sup N. Folosind caracterizarea, cu = 1, rezulta ca exista n1 N astfel
ncat a 1 < n1 6 a. Deducem a < n1 + 1. Cum n1 + 1 este tot un numar
natural, s-a ajuns la contradictie cu faptul ca a este majorant pentru N.
10
Uneori, principiul lui Arhimede se reformuleaza astfel: fie x > 0 si y

numere reale. Atunci exista un numar natural n, pentru care nx > y; interpretand ca putem goli oceanul cu o lingurita (si multa rabdare!).
1.2.1
Exercitii.
III. Inegalitati (interpretat si ca rezultate de extrem!):

1) Sa se arate ca |x + y| 6 |x| + |y|, oricare ar fi x, y numere reale. Sa se
arate ca |x + y| = |x| + |y| daca si numai daca xy > 0.
Sa se deduca inegalitatea:
||x| |y|| 6 |x y|
Interpretare?
Inegalitatea se poate rescrie echivalent:
|x y| 6 |x z| + |z y|
oricare ar fi x, y, z R. Cazul de egalitate are loc daca si numai daca z este
ntre x si y.
3) (Inegalitatea lui Cauchy). Fie (xk )k , (yk )k numere reale. Atunci:
!
! n
! n
n
X
X
X
yk2
x2k
xk yk 6
k=1
k=1
k=1
In ce caz are loc egalitatea?

4) (Inegalitatea mediilor) Fie (xk )k numere strict pozitive. Atunci:
1
x1
1
x2
n
+ ... +
1
xn
x1 x2 . . . x n 6
x1 + x2 + . . . + xn
n
(demonstratie prin inductie cu 2n sau direct cf. Arama ). In ce caz are loc
egalitatea?
6) IV. Se considera functia f : [0, +) [0, +), f (x) =
x+2
.
x+1
a) Sa se calculeze f 0 (x), x [0, +).

b) Sa se arate ca funct
ia f este
strict descrescatoare pe intervalul [0, +).
c) Sa se arate ca f ( 2) = 2.
d) Sa se arate ca, daca x, y (0, +), x 6= y, atunci |f (x)f (y)| < |xy|.
f) Sa se arate ca

p p + 2q
2 >
p + q 2 , p, q N
q
1.2.
11
Lem
a. Fiecare numar real x este atat marginea superioara a multimii
numerelor rationale, mai mici (strict) decat x; cat si marginea inferioara a
multimii numerelor rationale, mai mari (strict) decat x.
Demonstratie. Din lema lui Arhimede, multimea numerelor rationale,
mai mari ca x este nevida.Deci exista x0 marginea inferioara a acestei multimi
iar x 6 x0 . Daca am presupune ca x < x0 , atunci, tot din lema lui Arhimede,
gasim un numar natural n, astfel ncat n > x01x . Din definitia marginii
inferioare, exista un numar rational r astfel ncat x0 6 r < x0 + n1 . Acum
r n1 este evident rational si avem x 6 r n1 < x0 , ceea ce contrazice faptul
ca x0 este un minorant.
Demonstratia privind marginea superioara se face analog.
Consecinta directa a acestui rezultat este:
Proprietatea de densitate a numerelor rationale. Oricare ar fi
x < y numere reale, exista r Q numar rational, astfel ncat x < r < y.
O proprietate similara are loc pentru numerele irationale: demonstrati!
Parte ntreag
a. Lema lui Arhimede permite si definirea functiei parte
ntraga.
Propozitie si definitie. Pentru fiecare numar real x, exista si este unic
un numar ntreg k, numit partea ntraga a lui x si notat [x], astfel ncat :
k 6x<k+1
Justificare. Existenta. Daca x > 0, fie multimea numerelor naturale,
care sunt mai mari ca x. Din lema lui Arhimede, aceasta multime este
nevida, deci din proprietatea de buna ordonare deducem ca are cel mai mic
element. Cu alte cuvinte, exista un numar natural n0 , astfel ncat n0 > x,
dar n0 1 6 x. Este deci suficient sa alegem k := n0 1.
Cazul x ntreg fiind imediat, sa consideram x < 0 si nu este ntreg.
Aplicam rezultatul de mai sus pentru x si gasim n 6 x < n + 1. Deci
n 1 < x < n (deoarece x nu este ntreg), astfel ca alegerea k := n 1
convine.
Unicitate. Daca am avea simultan
k 6x<k+1
k0 6 x < k0 + 1
cu k si k 0 ntregi, prin scadere (explicati!) obtinem: k k 0 1 < 0 < k k 0 +1,
ceea ce se scrie echivalent 1 < k 0 k < 1. Unicul numar ntreg, strict cuprins
ntre 1 si 1 fiind 0, concluzia rezulta.
12
1.3
Dreapta real
a extins
a.
Vom considera multimea R := R {} {+}.

Desigur, si + sunt doua elemente care nu apartin lui R.
Nu vom cauta sa definim operatii cu aceste noi elemente, desi unele ar
avea sens: de ex. x + = +; ()() = + etc.
Pentru moment, ne va interesa relatia de ordine, care se extinde pe R
prin < x < +, pentru orice x R.
Astfel, orice multime nevida din R admite margine superioara si margine
inferioara n R.
Apar astfel si intervale cu una sau amble extremitati sau +. De
exemplu (, +) = R.
1.4
Vecin
at
ati, puncte interioare, puncte de
acumulare.
Glosar de denumiri din topologia general

a.
Vecinatate (a unui numar real) a: orice multime V care contine un
interval deschis a (, ) V .
Vecinatate pentru sau +: orice multime V care contine un interval
de forma (, a) resp. (a, +).
Multimea numarabila de vecinatati a n1 , a + n1 poarta denumirea de

sistem fundamental de vecin
at
ati (ale punctului a), deoarece orice vecinatate
pentru a include o vecinatate din sistem.
Sistemul V al vecinatatilor unui punct a are urmatoarele proprietati caracteristice:
a V , V V;
V W si V V W V
V1 V2 V, V1 , V2 V;
V V W V , W V cu proprietatea ca, pentru fiecare b W , V
este vecinatate pentru b.
Multime deschis
a Spunem ca multimea D R este deschisa daca: fie
este vida; fie pentru fiecare a D, D este vecinatate pentru a.
Se verifica imediat ca reuniunea oricarei familii de multimi deschise este
multime deschisa.
Se demonstreaza ca, n R, multimile deschise sunt exact reuniunile cel
mult numarabile de intervale nchise deschise, disjuncte.
Multime nchis
a Multimea F R se numeste nchis
a daca R \ F este
deschisa.
AT
I, PUNCTE INTERIOARE, PUNCTE DE ACUMULARE.13
1.4. VECINAT
Deci intersectia oricarei familii de multimi nchise este nchisa.
Rezulta ca pentru fiecare multime A R exista o cea mai mica multime
nchisa, care contine A. Aceasta multime se noteaza A si se numeste nchiderea
multimii A. Este util de retinut ca x A daca si numai daca exista un sir
(xn )n din A, astfel ncat xn x.
punct de acumulare pentru o multime A R este orice punct a cu
proprietatea ca fiecare vecinatate a sa contine cel putin un punct din A,
diferit de a.
punct aderent pentru o multime A R este orice punct a cu proprietatea ca fiecare vecinatate a sa contine cel putin un punct din A.
Desigur, orice punct din A este punct aderent pentru A; daca nu este si
punct de acumulare pentru A, atunci se numeste punct izolat (reformulati
definitia pentru a va convinge ca denumirea este adecvata).
Punctele aderente, resp. de acumulare ale unei multimi, se caracterizeaza
cu siruri: x este punct aderent, resp. de acumulare pentru multimea A daca
si numai daca : exista un sir (xn ) de puncte din A (resp. xn 6= x, n) astfel
ncat xn x.
punct interior a se numeste punct interior pentru multimea A daca A
este vecinatate pentru a. Multimea punctelor interioare multimii se numeste
interiorul lui A, se noteaza int A si este cea mai mare multime deschisa,
inclusa n A.
Multimi compacte. Fie K R; multimea K se numeste compact
a daca
este ndeplinita una din urmatoarele proprietati echivalente :
1. K este multime nchisa si marginita.
2. Orice sir din K admite un subsir convergent n K.
3. Orice acoperire deschisa a lui K are o subacoperire finita.
Multimi conexe. Multimea A se numeste conex
a daca nu exista
submultimile deschise A1 , A2 cu A A1 6= , A A2 6= , A1 A2 A = si
A A1 A2 .
Se demonstreaza ca multimile conexe din R sunt exact intervalele.
14
Chapter 2
S
iruri si serii de numere reale.
2.1
Notiunea de limit
a a unui sir
Sirurile reprezinta un instrument tehnic, care simplifica definitiile si demonstratiile referitoare la limite de functii:
definirea unitara inclusiv , spre deosebire de forma /).
demonstratia faptului ca o functie continua este marginita (nu stiu decit
o demostratie greoaie fara siruri: folosind extragerea unei acoperiri finite.
Definitia 1. Vom numi sir (de numere reale) orice functie x : N R.
Vom utiliza notatia traditionala xn pentru valoarea functiei x n n. Variabila n se numeste rang.
Trebuie facuta distintia ntre sir (care este o functie) si multimea valorilor
sale {xn | n N}, care este o multime nevida de numere reale.
Sirul (xn ) se numeste majorat, resp. minorat, resp. marginit daca multimea
valorilor sirului are aceasta proprietate.
Sirul (xn ) se numeste cresc
ator daca xn 6 xn+1 , oricare ar fi n. Definitie
similara pentru sir descrescator. Un sir care este fie crescator, fie descrescator,
se numeste monoton.
Definitia 2. Un sir (xn )n de numere reale se numeste convergent daca
exista R astfel ncat :
pentru fiecare > 0 exista un rang n N astfel ncat pentru orice
n > n sa avem |xn x| < .
x se numete limita sirului.
Se scrie: xn x sau lim xn = x.
n+
Echivalent, putem reduce totul la cazul sirurilor convergente la 0:

|xn x| 0, cand n +.
Direct din axioma marginii superioare, rezulta:
15
16
CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.
Teorema de convergent
a a sirurilor monotone. Orice sir monoton
si marginit este convergent.
Demonstratie. Este suficient sa demonstram cazul unui sir crescator
si majorat. Exista deci x := sup{xn | n N}. Vom arata ca x este limita
sirului. Fie deci > 0. Conform caracterizarii marginii superioare, exista un
element al multimii, pe care l notam xn , astfel ncat x < xn 6 x. sirul
fiind crescator, pentru orice n > n avem xn > xn , deci x < xn 6 x0 .
Cu atat mai mult |xn x| < .
(1)n
Exista siruri convergente, care nu sunt monotone:
.
n
Se poate arata ca, acceptand ca axiome teorema de convergenta a sirurilor
monotone mpreuna cu lema lui Arhimede, se demonstreaza existenta marginii
superioare (pentru multimi nevide si majorate de numere reale).
O definitie separata se impune pentru limita .
Definitia 4. Vom spune ca sirul (xn ) are limita + (dar nu vom spune
ca sirul este convergent), daca:
pentru orice > 0 exista un rang n astfel ncat oricare ar fi n > n
avem xn > .
Desigur, spre deosebire de definitia sirului convergent, n care interesau
valorile arbitrar de mici ale lui , n definitia precedenta conteaza valorile
arbitrar de mari ale lui .
Defintie similara pentru sir cu limita .
Propriet
ati. (i) Daca exista, limita unui sir este unica.
(ii) Orice sir convergent este marginit.
Reciproc nu: sirul xn := (1)n este marginit, dar nu este convergent
(aratati!).
Verificare. (i) Daca xn x0 si xn x00 , iar x0 6= x00 , fie := 21 |x0 x00 |.
Astfel, exista n si n0 astfel ncat pentru orice n > n avem |xn x0 | < iar
pentru orice n > n0 avem |xn x00 | < . Pentru n := max(n , n0 ) se ajunge
la relatia contradictorie:
|x0 x00 | 6 |x0 xn | + |xn x00 | < + = |x0 x00 |
(ii) Exista n1 astfel ncat |xn x0 | < 1, pentru orice n > n1 . Notand M :=
max (|x0 |, . . . , |xn1 1 |, 1 + |x0 |), avem |xn | 6 M , oricare ar fi n, deoarece:
|xn | 6 |xn x0 | + |x0 | 6 1 + |x0 |
daca n > n1 .
A UNUI SIR
2.1. NOT
IUNEA DE LIMITA
2.1.1
17
Exercitii.
1) Sa se justifice sup[0, 1) = 1.
2) (i) Daca a este numar real, pozitiv, atunci: |x| 6 a a 6 x 6 a.
ba
a
+
b
<
(ii) Fie a < b. Sa se arate ca x (a, b) daca si numai daca x
.
2
2
Cele doua proprietati se pot deduce una din alta.
Ce interpretare geometrica are (ii)?
3) Sa se determine marginile superioara si inferioara ale multimii:
n
(1) + | n N
n
4) Orice multime nevida si minorata de numere reale admite margine
inferioara. Mai precis, are loc egalitatea:
inf A = sup(A)
Verificare. Multimea (A) este evident nevida. Se arata imediat ca oricare ar fi a minorant pentru A, urmeaza ca (a) este majorant pentru (A).
Astfel, multimea (A) are margine superioara. Sa notam a := sup(A) si
sa demonstram faptul ca a este marginea inferioara a multimii A.
Fie x A, deci (x) (A) arata ca x 6 a, de unde a 6 x;
deci a este minorant pentru multimea A. Fie acum a0 un minorant pentru
multimea A. Urmeaza ca a0 este majorant pentru multimea (A), deci
(a) 6 (a0 ), ceea ce este echivalent cu a0 6 a. Astfel a este cel mai mare
minorant al multimii A.
5) Se considera o functie f : R R, monoton crescatoare pe R, care
verifica proprietatile:
f (x + y) = f (x) + f (y), x, y R si f (1) = 1
a) Sa se verifice ca f (0) = 0.
b) Sa se verifice ca f (x) = f (x), x R.
c) Utilizand metoda indutiei matematice, sa se arate ca: n N ,
a1 , a2 , . . . , an R avem:
f (a1 + a2 + . . . + an ) = f (a1 ) + f (a2 ) + . . . + f (an )

d)Sa se arate ca: f n1 = n1 , n N .
e)Sa se arate ca f (x) = x, x Q.
18
f) Utilizand eventual faptul ca, pentru orice a < b R exista r Q astfel

ncat a < r < b, sa se arate ca: f (x) = x, x R.
Propuse ca teme:
6) (CDV 1. 69) Fie f : [a, b] [a, b] (cu a < b) o functie crescatoare. Sa
se arate ca exista x0 [a, b] astfel ncat f (x0 ) = x0 (punct fix).
Dar daca f este presupusa descrescatoare?
Se mai pot rezolva din CDV: 1.71; 1.65+66+67; 1.68; 1.70
Ramase din seminariile 1 si 2:
3) Daca I1 , I2 sunt intervale, cu I1 I2 6= , atunci I1 I2 este tot un
interval.
4) Fie (I )A o familie de intervale deschise, cu proprietatea ca
[
[0, 1]
I
Sa se arate ca exista 1 , 2 , . . . n A, astfel ncat

[0, 1]
n
[
Ik
k=1
Demonstratie. Se considera multimea acelor numere x [0, 1], cu proprietatea ca [0, x] se poate acoperi cu un numar finit de intervale. Evident, 0 face
parte din multime: exista un interval din familie care contine 0. Prin constructie, multimea este majorata; fie deci a marginea superioara a multimii
considerate. Problema este rezolvata daca aratam ca a = 1. Sa presupunem
ca a < 1. Exista un interval din familie care contine a, fie acesta (, ).
Deoarece < a, din definitia marginii superioare rezulta ca exista un element al multimii, sa zicem x0 , cu proprietatea < x0 6 a. Acum [0, x0 ] este
acoperit de o familie finita de intervale. Daca la aceasta familie mai adaugam
intervalul (, ), obtinem tot o familie finita, care acopera [0, ), deci orice
interval inchis [0, b], cu b < . Faptul ca a < contrazice faptul ca a este un
majorant.
5) Sa se determine si sa se compare:
\
\
1
1
a)
[0, ] si
(0, ];
n
n
n=1
n=1
\ 1 1
\ 1 1
b) [ , ] si
( , )
n
n
n n
n=1
n=1
8) (CDV 1. 64) Sa se arate ca multimea {r Q|r2 6 2} este nevida si
marginita, dar nu admite margine superioara n Q (altfel spus, Q satisface
toate axiomele, cu exceptia ultimei, care este deci independenta).
I GENERALE ALE SIRURILOR CONVERGENTE.19

2.2. PROPRIETAT
11) (Inegalitatea lui Holder) Se considera functia f : (0, +) R,
f (x) = x x, pentru (0, 1).
a) Sa se calculeze f 0 (x), x > 0.
b) Sa se arate ca f 0 (x) > 0, x (0, 1) iar f 0 (x) < 0, x (1, +).
c) Sa se deduca inegalitatea x x 6 1 , x > 0.
d) Pentru a, b > 0 si , (0, 1), cu + = 1, sa se verificie inegalitatea:

a b 6 a + b (se poate folosi inegalitatea precedenta, pentru x = ab ).
1 1
s p tq
e) Pentru s, t > 0 si p, q > 1 cu + = 1, sa se arate ca: st 6
+ .
p q
p
q
f) Utilizand punctul precedent, sa se arate ca daca a1 , . . . , an , b1 , . . . , bn
sunt strict pozitive, atunci:
a1 b1 + a2 b2 + . . . + an bn 6 (ap1 + ap2 + . . . + apn )1/p (bq1 + bq2 + . . . + bqn )1/q
(inegalitatea lui Holder). P
P q
Se considera intii cazul
apk = 1 si
bk = 1; se aplica e) pentru s = ak ;
t = bk si se sumeaza.
Cazul p = 1? p = 2?
Cazuri de egalitate?
Verificari ramase de la curs.
1) a) Se arata ca elementul neutru 0 este unic; iar opusul fiecarui element
este de asemeni unic.
b) Se arata ca elementul unitate la nmultiere 1 este unic; iar inversul
fiecarui element, diferit de 0, este unic.
2.2
Propriet
ati generale ale sirurilor convergente.
Reguli de calcul. I. a) Daca xn x si yn y atunci xn +yn x+y. Daca

xn x si yn + atunci xn + yn +. Pentru simplitate, vom scrie
x + = +; analog: + x = ; + + = +; = ;
n timp ce + este nedeterminare: aceasta nseamna ca exisa exemple de siruri xn +, yn iar xn + yn are orice comportare (are
orice limita, nu are limita).
b) Daca xn x, atunci xn x (inclusiv ).
II. a) Daca xn x si yn y atunci xn yn xy. Aici intra si formulele
()() = ; x0 = dac
a x0 6= 0;
n timp ce 0() este nedeterminare.
b) Daca xn x, si x 6= 0, atunci x1n x1 (se ntelege ca xn 6= 0 de la un
loc ncolo).
20

Daca xn , atunci x1n 0.
Daca xn 0 si xn > 0 (cel putin de la un loc ncolo), atunci
1
xn
+.
Apar cazurile de nedeterminare 00 si

.
III. Daca xn x0 iar xn 6 yn n, atunci x0 6 y0 (inclusiv cazul limitelor

infinite).
Se poate nsa ca inegalitatea ntre termeni sirului sa fie stricta, dar limitele
sa fie egale (dati un exemplu!).
Demonstratie. I. Rezulta din aplicarea definitiei, utilizand inegalitatea
|(xn + yn ) (x + y)| 6 |xn x| + |yn y|
Rationamentul complet este urmatorul: fie > 0; scriind convergenta sirurilor
(xn ), resp. (yn ), obtinem rangurile n , resp n0 pentru care: oricare ar fi
n > n avem |xn x| < /2, resp. oricare ar fi n > n0 avem |yn y| < /2.
Pentru orice n > max(n , n0 ) obtinem |(xn + yn ) (x + y)| < , pe baza
inegalitatii mentionate.
Daca yn +, vom utiliza
xn + yn > yn |xn |
II. Vom scrie
|xn yn xy| = |xn yn xyn + xyn xy| 6 |xn yn ||yn | + |x||yn y|
iar pentru primul termen vom folosi faptul ca sirul (yn ) este marginit.
b) Sa consideram cazul x > 0. Luand := x/2, deducem ca exista un
rang n0 astfel ncat pentru orice n > n0 sa avem xn > x/2 > 0. In particular,
xn 6= 0. Acum vom scrie
1 = |x xn | 6 2 |x xn |
xn x
|x||xn |
|x|2
Aici trebuie mentionata lema clestelui, care permite aflarea limitei unor
siruri:
Teorem
a. Fie xn x, zn x. Daca sirul (yn ) satisface xn 6 yn 6 zn ,
pentru fiecare n, atunci yn x0 .
Desigur, daca x0 = +, este suficent sa verificam ca xn 6 yn .
Demonstratie. Fie > 0. Exista deci un rang n de la care ncolo avem
< xn x si zn x < . Astfel deducem
< xn x 6 yn x 6 zn x <
`
2.3. TEOREMA LUI CANTOR; LEMA LUI CESARO,
TEOREMA LUI CAUCHY.21
2.3
Teorema lui Cantor; lema lui Ces`

aro, teorema lui Cauchy.
Teorem
a (Principiul lui Cantor, al intervalelor nchise incluse). Fie
un sir descrescator de intervale nchise {[an , bn ]|n N} adica [an+1 , bn+1 ]
[an , bn ]. Atunci exista cel putin un element comun tuturor intervalelor.
Daca n plus sirul descrescator de intervale nchis are proprietatea:
oricare ar fi > 0, exista un interval din sir [an , bn ] care are lungimea
bn an < ,
atunci elementul comun este unic (intersectia tuturor intervalelor este
redusa la un singur element).
Demonstratie. Sirul (an ) este crescator si majorat de b1 . Deci este
convergent, sa zicem la a; asemanator, (bn ) este descrescator si minorat de
a1 . Fie b limita acestui sir. Deoarece an 6 bn , deducem an 6 a 6 b 6 bn ,
ceea ce arata ca intersectia tuturor intervalelor este [a, b].
In cazul al doilea, deducem 0 6 b a < , oricare ar fi > 0, ceea ce
implica a = b.
In adevar, daca nu, am avea b a > 0; alegerea := 1/2(b a) conduce
la contradictie.
Teorema lui Cantor (n prima varianta, mpreuna cu lema lui Arhimede)
implica axioma marginii superioare.
Este foarte important sa se nteleaga definitia sirului ca functie.
Definitia 3. Fiind dat un sir (xn ), se numeste subsir compunerea cu
orice aplicatie strict crescatoare N N.
Desigur, vom folosi notatia traditionala (xnk ) pentru un subsir, aceasta
nsemnand ca se considera sirul x : N R, aplicatia strict crescatoare
n
x
n : N N si se face compunerea N N R.
Lema lui Ces`
aro. Orice sir marginit are cel putin un subsir convergent.
Demonstratie. Sirul fiind marginit, exista un interval I0 n care se afla
toti termenii sirului. Impartim intervalul n doua. Cel putin unul din aceste
intervale va contine o infinitate de termeni ai sirului. Notam I1 un interval
cu acesta proprietate. Construim recurent un sir de intervale nchise incluse,
fiecare avand lungimea jumatate din cea a precedentului, cu proprietatea ca
fiecare contine o infinitate de termeni ai sirului. Daca In este construit, l
mpartim n doua; cel putin unul din aceste intervale va contine o infinitate
de termeni ai sirului. Notam In+1 un interval cu acesta proprietate.
Din teorema lui Cantor, deducem ca exista un punct unic x, apartinand
tuturor intervalelor In . Aratam acum ca exista un subsir, cu limita x. Alegem
xn0 din I0 . Presupunand xnk ales din Ik , alegem xnk+1 din Ik+1 astfel ncat
22
nk+1 > nk . Alegerea este posibila tocmai datorita existentei unei infinitati de
termeni ai sirului n fiecare interval. Datorita alegerii, (xnk )k este un subsir.
Datorita apartenentii la Ik , rezulta ca |xnk x| < k1 , adica xnk x.
Definitie. Sirul (xn )n se numeste sir Cauchy daca:
> 0, n : m, n > n : |xn xm | <
Se observa ca definitia se refera exclusiv la termenii sirului. Totusi:
Teorem
a. Sirul (xn ) este sir Cauchy daca si numai daca este convergent.
Demonstratie. Fie ntai (xn ) sir Cauchy. Aratam ca sirul este marginit.
Pentru aceasta, scriem definitia sirului Cauchy cu = 1: exista un rang n1 ,
astfel ncat pentru orice n si m > n1 avem |xn xm | < 1. Astfel, pentru
n/geqn1 avem |xn | 6 |xn xn1 | + |xn1 | < 1 + |xn1 |. Deci pentru orice n avem
|xn | 6 M , daca alegem M := max (|x0 |, . . . , |xn1 |, 1 + |xn1 |).
Sirul fiind marginit, conform lemei lui Ces`aro, admite un subsir convergent (xnk )k . Fie x limita acestui subsir. Vom arata ca sirul initial (xn ) are
de asemenea limita x. Fie > 0 oarecare. Exista un rang k pentru care
|xnk x| < /2. Din faptul ca este sir Cauchy, deducem ca exista un rang n
astfel ncat pentru orice n si m > n sa avem |xn xm | < /2. Mai putem
alege un rang k > k , pentru care nk > n . Pentru orice n > n avem:
|xn x| 6 |xn xnk | + |xnk x| < /2 + /2 =
Reciproc, sa aratam ca orice sir convergent este sir Cauchy. Aceasta
implicatie se arata mult mai simplu dar este si mai putin interesanta n
aplicatii. Fie deci xn x. Fie > 0 oarecare. Exista un rang n astfel
ncat pentru orice n > n sa avem |xn x| < /2. Acum oricare ar fi n si
m > n putem scrie:
|xn xm | 6 |xn x| + |x xm | < /2 + /2 =
2.3.1
Exercitii
1) (CDV 1. 64) Sa se arate ca multimea {r Q|r2 6 2} este nevida si

marginita, dar nu admite margine superioara n Q (altfel spus, Q satisface
tote axiomele, cu exceptia ultimei, care este deci independenta).
2) (CDV 1. 69) Fie f : [a, b] [a, b] (cu a < b) o functie crescatoare. Sa
se arate ca exista x0 [a, b] astfel ncat f (x0 ) = x0 (punct fix).
Dar daca f este presupusa descrescatoare?
Se mai pot rezolva din CDV: 1.71; 1.65+66+67; 1.68; 1.70
3) Stabiliti valoarea de adevar a fiecareia din urmatoarele afirmatii:
`
sirul (xn ) are proprietatea:
n > 100 : |xn | < 0, 01
Atunci sirul (xn ) este:
(i) marginit;
(ii) monoton;
(iii) convergent;
(iv) cu limita 0.
4) Stabiliti valoarea de adevar a fiecareia din urmatoarele afirmatii:
Daca xn yn 0, atunci fie xn 0, fie yn 0.
Daca un sir este convergent, atunci este:
monoton;
marginit;
are o singura limita
Daca sirul (xn ) are termenii strict pozitivi si este convergent, atunci
xn+1
1.
xn
FALS: rezultatul este adevarat daca si limita este strict pozitiva. Daca
xn 0, atunci sirul xxn+1
poate avea orice comportare:
n
1
1 1
, 2 , n are limita 0. Sa se determine, pentru
lg n n 10
fiecare din aceste siruri, rangul n , corespunzator valorilor: = 0, 1; 0, 01;
0, 001.
1
1
Solutie. (i)
< lg n > n > 101/ , deci n = 1 + 101/ .
lg n
Astfel, cele trei valori sunt: 1 + 1010 ; 1 + 10100 ; 1 + 101000 (acest ultim numar
are 1001 cifre, adica ar fi nevoie de aproape o jumatate de pagina pentru a
fi scris!). Acest sir converge foarte ncet la 0.
h i
1
1
(ii) 2 < n > deci n = 1 + 1 . Valorile sunt: 4; 11; 32.
n
Pare evident ca acest sir tinde mai repede la 0 decat precedentul.

1
1
(iii) n 10n > n > lg , deci n = 1 + [lg ]. Valorile sunt:
10
2; 3; 4. Aici convergenta este si mai rapida; corespunde vitezei cu care fiecare

numar real este aproximat de scrierea zecimala.
Totusi, considerarea doar a unor cazuri pentru poate fi nselatoare
(oricum, nu poate constitui o demonstratie pentru faptul ca sirul are limita
5) Fiecare din sirurile
24
1
are limita 0; pentru cele trei valori propuse pentru
n10
gasim n = 2 si am putea fi tentati sa tragem concluzia (gresita) ca este
cel mai rapid convergent. Ca nu este asa putem observa luand, de exemplu,
= 101100 : pentru sirul 101n , rangul corespunzator este 101, iar pentru n110 este
1 + 1010 .
0). Astfel, sirul
6) Sa se completeze spatiul cu varianta corecta:

A) necesar, dar nu suficient;
B) suficient, dar nu necesar;
C) necesar si suficient;
D) nici necesar, nici suficient
Justifcati raspunsurile.
* Pentru ca sirul (xn ) sa fie convergent este . . . :
(i) ca (xn ) sa fie descrescator;
(ii) ca (xn ) sa fie monoton si marginit;
(iii) ca (xn+1 xn ) 0;
(iv) ca orice subsir sa fie convergent;
(v) ca subsirurile (x2n ); (x2n+1 ); (x3n ) sa fie convergente;
* Daca un sir este marginit, atunci pentru a fi monoton este . . . ca sirul
sa fie convergent.
* Daca un sir este monoton, atunci pentru a fi marginit este . . . ca sirul
sa fie convergent.
7) Fie (xn ) un sir convergent de numere strict pozitive.
Afirmatia
xn+1
1
xn
este adevarata sau falsa?
Continuat cu precizari: CDV
Fa83: Sa se stabileasca valoarea de adevar a urmatoarei afirmatii:
Fiecare sir (xn ) de numere reale are: fie un subsir crescator, fie un subsir
descrescator
(in sens larg).
8) Sa se arate ca
xn x |xn | |x|
Reciproc? (continuitatea functiei modul).
5) Scrieti negatia faptului ca un sir este convergent (resp. ca are limita
0).
`
Aici vor fi grupate un numar de exercitii, de regula cate doua similare,
care sa acopere toate cazurile de nedeterminari si principalele metode de
nlaturare a lor.
1) Sa afle limitele urmatoarelor siruri:
n+1 n1
n+2 n
Prin amplificare co conjugata, termenul general se rescrie ca:
n+2+ n
n+1+ n1
Se observa ca termenul dominant este n, deci rescriind:

q
1 + n2 + 1
q
q
1
1 + n1 + 1 n1
2) 1+2+...+n
n2
n
sirul se transforma:
n(n+1)
2
n
1
n2
2
n2
n
1
=
2
2
n1
n2
3)
+ + ... +
care se transforma:
n(n1)
2
n2
n1
1
2n
2
1 + 3 + 5 + . . . + (2n 1) 2n + 1
n+1
2
care se transforma:
4)
n2
2n + 1
3n 1
3
=

n+1
2
2(n + 1)
2
6) (i) Fie (an )n>1 progresia aritmetica de ratie r; iar (bn )n>1 progresia
geometrica de ratie q. Sa se afle:
a1 + . . . + an
n+ b1 + . . . + bn
lim
(ii) Fie (an )n>1 progresia geometrica de ratie q; iar (bn )n>1 progresia geometrica de ratie q 0 . Sa se afle:
lim
n+
a1 + . . . + an
b1 + . . . + bn
26
Discutie.
In cazul q 0 = q 2 , sa se afle:
a1 + . . . + a2n
n+ b1 + . . . + bn
lim
7) Se considera sirurile (an )n>0 si (bn )n>0 definite de: a0 = a1 = 1; an+2 =

an+1 + an ; si b0 = 0; b1 = 1; bn+2 = bn+1 + bn .
an
Sa se afle: lim
.
n+ bn
8) Sa se calculeze:
1 + ... + n
lim
n+
n2
12 + . . . + n2
lim
n+
n3
13 + . . . + n3
lim
n+
n4
Generalizare.
9) Sa se calculeze:
2n + 5n
lim n
n+ 3 + 4n
3n + 4n
lim n
n+ 2 + 5n
3n + 4n
lim n
n+ 3 + 5n
5n + 3n
lim n
n+ 3 + 2n
10) Sa se calculeze:
1
1
1
+
+ ... +
n+ 1.2
2.3
n(n + 1)
lim
lim
n+
1
1
1
+
+ ... +
1.3 2.4
n(n + 2)
Su85: Fie k > 1 un numar natural fixat si numerele reale 0 6 a1 6 a2 6

. . . 6 ak . Sa se calculeze
p
lim n an1 + an2 + . . . + ank
n+
(la cleste)
`
2) Fie (xn ) un sir de numere strict pozitive. Daca xn + x1n 2, atunci
xn 1.
1) Sa se calculeze
(n + 1)a na
lim
n+
na1
unde a R.
Comentarii: se pot considera diverse valori particulare pentru a = 0, 1
banale; a = 2, 3, 1, 2 fractii; a = 1/2, 1/2, 1/3 conduc la rationalizari.
(presupune e extins si atentie.)
Fa79: Sa se arate ca
1
1
1
lim
+
+ ... +
= ln 2
n+
n+1 n+2
2n
Solutie. Desigur, cel mai simplu se rezolva cu sume Riemann. Se poate
stabili identitatea lui Catalan:
1
1
1
1
1
1
+
+ ... +
= 1 + ... +
n+1 n+2
2n
2
2n 1 2n
(prin inductie, sau adaugand si scazand suma primelor n inverse si trasformand
n pare). Suma seriei armonice alternate se gaseste din dezvoltarea Taylor
pentru ln(1 + x).
Demonstratie elementara: se foloste inegalitatea de la e:
k
1
1
<e< 1+
1+
k
k1
pe baza careia se scrie:
2n
Y
ln 2 = ln
k
k1
k=n+1
k
2n
2n
X
X
1
k
1
=
ln
>
>
k
k1
k
k=n+1
k=n+1
k
2n
X
k+1
1
ln
= ln
>
k
k
k=n+1
(la cleste plus e)
Sp96: Sa se calculeze
2n
Y
k+1
k
k=n+1
= ln
2n + 1
n+1
n
lim
n
n!
n+
(aplicatie la Stolz, comparare pt. n!, continuare cu Stirling)
28

1) a) Sa se demonstreze prin inductie urmarea formula (a 6= 1):
1 + 2a + 3a2 + . . . + nan1 =
nan+1 (n + 1)an + 1
(1 a)2
b) Sa se arate ca, daca |a| < 1, atunci nan 0.

c) Fie |a| < 1; definim sirul xn := 1 + 2a + 3a2 + . . . + nan1 . Sa se arate
ca (xn este converegnt si sa se afle limita sa.
Solutie. a)
nan+1 (n + 1)an + 1
+ (n + 1)an =
(1 a)2
nan+1 (n + 1)an + 1 + (n + 1)an 2(n + 1)an+1 + (n + 1)an+2
=
=
(1 a)2
(n + 1)an+2 (n + 2)an+1 + 1
=
(1 a)2
Se poate pune intrebarea cum a fost gasita aceasta formula? Cel mai elegant
pare a se pleca de la suma progresiei geometrice si derivare.
b) Sa consideram ntai cazul a (0, 1). Notam xn := nan . Atunci
a arata ca sirul este descrescator de la un loc ncolo (pentru
xn+1 = xn n+1
n
a
care n > 1a ). Fiind cu termeni pozitivi, rezulta convergent. Trecand la
limitaa, aceasta satisface l = l.a, de unde l = 0. Cazul general rezulta din
observatia |nan | = n|a|n .
1
c) Folosind punctele precedente, deducem ca limita ceruta este (1a)
2.
Fa90: Sa se calculeze
lim cos
n+
cos 3 . . . cos n
2
2
2
2
(transformare si limita fundamentala)

Sp81: Care din urmatoarele serii este convergenta:
X
(2n)!(3n)!
n=1
X
n=1
n!(4n)!
1
n1+1/n
(se poate cere monotonia si limita termenului general la prima)

Lema. Daca xn 0 iar (yn ) este un sir marginit, atunci xn yn 0.
I GENERALE.
2.4. SERII CONVERGENTE, PROPRIETAT
29
Fie M > 0 astfel ncat |yn | 6 M , pentru orice n. Fie > 0 arbitrar.
Scriind definitia faptului ca xn 0, cu /M , obtinem un rang n de la care
ncolo |xn yn | 6 |xn |M < M M = .
Aplicatii la: inlaturarea nedeterminarilor: gasirea termenului dominant;
amplificarea cu conjugata; efectuarea calculelor! (pentru aducere la nedeterminari 0/0 sau /, de obicei mai convenabil de tratat).
Aplicatii la lema clestelui.Se va urmari: recunoasterea nedeterminarilor;
cunoasterea de metode pentru inlaturarea nedeterminarilor: transformari algebrice, folosind diverse formule din liceu; amplificarea cu conjugata; recunoasterea termenului dominant/ pus in factor, etc)
Su83: Fie (xn ) un sir strict crescator de numere reale. Presupunem ca
n
limn+ xn = + iar limn+ xxn+1
= 1. Sa se arate ca multimea { xxmn |n, m}
este densa n [1, +).
P
P
P
2
2
1) Daca
si
n=1 xn < +
n=1 yn < +, atunci seria
n=1 xn yn este
absolut convergenta iar
!2
!
!
X
X
X
xn y n
6
x2n
x2n
n=1
2.4
n=1
n=1
Serii convergente, propriet

ati generale.
Unele siruri apar n mod natural sub forma sn := x0 + x1 + . . . + xn ; n acest

caz se vorbeste de serie, xn se numeste termenul general, iar sn suma partial
a
X
a seriei; daca sirul sumelor partiale este convergent, limita se noteaza
xn
n=0
si se spune ca seria este convergent

a.
De fapt, orice sir (xn ) se poate scrie sub aceasta forma: definind yn :=
X
xn xn1 (pentru n > 1) si acceptand x0 = 0, seria
yn are ca sume
n=1
partiale exact xn .
O conditie necesara (dar nu suficienta) pentru convergenta unei serii este
deci ca termenul general sa tinda la 0.
Cu alte cuvinte, daca termenul general al unei serii nu tinde la 0, seria
este divergenta.
O situatie foarte importanta este cea a seriilor cu termeni pozitivi: daca
xn > 0, pentru orice n, atunci sirul sumelor partiale este crescator; deci este
convergent daca si numai daca este majorat. Acest fapt se marcheza uneori
X
prin notatia
xn < +.
n=0
30
Pentru asemenea serii se pot utiliza diverse criterii pentru stabilirea convergentei.
comparatie cu o alta serie a carei natura este cunoscuta: xn 6 yn ; dar si
xn
;
daca limita exista si este din (0, +), sau doar 0 < m 6 xynn 6 M < +,
yn
cele doua serii au aceeasi natura. Chiar mai mult, daca xxn+1
6 yn+1
.
yn
n
P
1
Este bine de retinut ca seria armonica generalizat
a:
n=1 na este convergenta daca si numai daca a > 1 (cazul a > 2 a fost observat). Aceasta
serie poate servi drept comparatie.
X
1
Exemple de serii. (i)
xn =
daca |x| < 1.
1
x
n=0
Scriind conditia ca sirul sumelor partiale ale unei serii sa fie sir Cauchy,
rezulta:
X
Propozitie. Seria
xn este convergenta daca si numai daca satisface
n=0
conditia de tip Cauchy:
> 0n n > n , p > 1 :

xn+k <
k=1
Definitie. Seria
termeni pozitivi
xn se numeste absolut convergent

a daca seria cu
n=0
|xn | este convergenta.
n=0
Din proprietatea de completitudine, rezulta ca orice serie absolut convergenta este convergenta.
Propozitie. Orice serie absolut convergenta este convergenta.
P
Demonstratie. Seria
a daca si numai daca sirul
n=0 xn este convergent
sumelor partiale este sir Cauchy. Prin ipoteza, sirul n := |x0 |+|x1 |+. . .+|xn |
este convergent, deci este sir Cauchy. Dar pentru n > m:
|sn sm | = |xn+1 + . . . + xm | 6 |xn+1 | + . . . + |xm | = n m
Exista si o demonstratie care nu foloseste proprietatea Cauchy. In adevar,
a absoluta decurge convergenta amdeoarece |xn | = x+

n + xn , din convergent
X
X
+
belor serii cu termeni pozitivi
xn si
x
a si seria diferenta
n . Deducem c
n=0
n=0
este convergenta; dar aceasta este chiar seria initiala, caci xn = x+

n xn
Mai simplu (Lewin): 0 6 xn + |xn | 6 2|xn | arata ca seria cu termeni poz
X
itivi
xn + |xn | este convergenta. La fel este si seria initiala, ca diferenta
n=0
de srii convergente: xn = (xn + |xn |) |xn |.
I GENERALE.
2.4. SERII CONVERGENTE, PROPRIETAT
31
P
AplicatP
ie: Fie
n=0 an o serie
Pabsolut convergenta. Atunci si seriile
(Fourier)
n=0 an sin nx, resp.
n=0 an cos nx sunt (absolut) convergente
(oricare ar fi x R.
X
1
2
(iv)
=
.
n2
6
n=0
(v) scrierea numerelor reale n baza b (cazurile 10, 2 , 3(cu cifre 1, 0).
Propozitie. Numarul natural b > 2 fiind fixat, pentru fiecare x [0, 1)
exista cifrele an {0, 1, . . . , b 1} astfel ncat
x=
X
an
n=1
bn
Exista o singura situatie n care scrierea nu este unica, si anume:
X
b1
1
= k
n
b
b
n=k+1
Mai frapant: 0, 99 . . . 9 . . . = 1!
Demonstratie.
Exemple de siruri.
(i) n1 0; este echivalent cu lema lui Arhimede.
(ii) Daca |a| < 1, atunci an 0. Este suficient sa tratam cazul a (0, 1).
Cu aceasta ipoteza, sirul este descrescator si minorat de 0. Deci exista l > 0
cu an l. Trecand la limita n scrierea an+1 = a.an (sir recurent!) obtinem
l = a.l, de
unde
l = 0.
1 n
(iii) 1 + n e;
(iv) semiperimetrul/aria poligoanelor nscrise resp. circumscrise unui
cerc de raza 1 au limita (comuna) (Arhimede).
X
xn
(ii)
= ex ;
n!
n=0
X
1
1
1
(iii)
= + dar 1 + + . . . + ln n (constanta lui Euler).
n
2
n
n=0
2.4.1
Exercitii.
Din culegerea CDV:

2.3. dar cu solutia mult mai simpla: daca x < 1, atunci sirul xn este
descrescator, cel putin de la un loc incolo; fiind de numere (strict) pozitive,
1.
este convergent; daca limita ar fi strict pozitiva, atunci ar trebui ca xxn+1
n
32
Ca aplicatii: 2.4. d) si e)
2.4. a) si aplicat la 2.4. b) si c)
2.5. se poate face ca referat: la a) doar o singura demonstratie, de ex. cu
inegalitatea mediilor; b) si c)
2.16
2.37
2.38
eventual 2.54
2.4.2
Limite superioare si inferioare.
Fie (xn ) un sir marginit. Sa notam yn := sup{xn , xn+1 , . . .}. Evident, (yn )
este un sir descrescator si minorat. Limita sa se numeste limita superioar
aa
sirului (xn ) si se noteaza lim sup xn sau lim xn . Analog, se considera sirul
n+
n+
crescator si majorat zn := inf{xn , xn+1 , . . .}. Limita sirului (zn ) se numeste

limita inferioar
a a sirului (xn ) si se noteaza lim inf xn . Definitiile se extind
n+
la cazul sirurilor oarecare, acceptand pentru limitele superioare resp. inferioare valorile + sau . Este evident ca lim inf xn 6 lim sup xn . Formula
n+
n+
imediata lim inf xn = lim sup(xn ) permite stabilirea unor proprietati doar
n+
n+
pentru una din limitele inferioara sau superioara. Daca xn > a > 0, atunci
are loc si formula:
1
lim inf xn =
1
n+
lim sup
n+ xn
Traducerea definitiei limitei superioare cu se va dovedi utila. Fie deci
L limita superioara a sirului (xn )n . Pe de o parte, L este minorant, adica
oricare ar fi n are loc
L 6 sup{xn , xn+1 , . . .}
Fiind cel mai mare minorant, scriem ca, pentru orice > 0 exista n astfel
ncat
L + > sup{xn , xn +1 , . . .}
Scriind explicit ce nseamna cele doua conditii, rezulta ca:
L este limita superioara a sirului (xn )n daca si numai daca :
pentru orice > 0 si pentru orice k N, exista nk > k astfel ncat
xn k > L
si
pentru orice > 0 exista n astfel ncat oricare ar fi n > n : xn 6 L + .

2.5. SERII CU TERMENI POZITIVI; CRITERII DE CONVERGENT
A.33
Se observa imediat ca sirul (xn )n are limita daca si numai daca
lim inf xn = lim sup xn
n+
n+
Propozitie. Pentru orice subsir convergent (xnk )k , are loc:

lim inf xn 6 lim xnk 6 lim sup xn
n+
k+
n+
(ii) Exista un subsir convergent (xnk )k , astfel ncat

lim xnk = lim sup xn
k+
n+
Astfel, limita superioara este caracterizata drept cea mai mare dintre
limitele subsirurilor convergente.
Demonstratie. (i) Pentru fiecare subsir (xnk )k , direct din definitie
gasim:
lim inf xn 6 lim inf xnk 6 lim sup xnk 6 lim sup xn
n+
k+
k+
n+
de unde concluzia, daca subsirul este presupus convergent.

(ii) Notand L := lim sup xn , din definitie deducem ca, oricare ar fi > 0,
n+
exista n astfel ncat yn < L + ; deci xn 6 L + , pentru orice n > n . Daca

notam, pentru fiecare n N: n1 := max(n, n ), atunci L 6 yn < L + .
Exista deci n0 > n1 astfel ncat L < xn0 , ceea ce dovedeste posibilitatea
alegerii subsirului cautat.
2.5
Serii cu termeni pozitivi; criterii de convergent

a.
Criteriul condensarii. Fie
an o serie cu termeni pozitivi. Presupunem n
n=0
plus ca an > an+1 , n. Atunci seria considerata are aceeasi natura cu seria
X
2k a2k .
k=0
Demonstratie. Prin faptul ca doua serii au aceeasi natura se ntelege

ca sunt simultan convergente sau simultan divergente.
Notam
sn := a1 + a2 + . . . + an ; n := a1 + 2a2 + . . . + 2n a2n
34
Folosind ipoteza de monotonie, putem scrie:

1
1
s2n > a1 + a2 + 2a22 + . . . + 2n1 a2n = n + a1
2
2
respectiv:
s2n 6 a1 + a2 + 2a2 + 22 a22 + . . . + 2n1 a2n1 = n1 + a2
X
1
Exemplu. Seria armonica generalizata
este convergenta daca si
a
n
n=1
numai daca a > 1.
In adevar, pentru a 6 0 termenul general nu tinde la 0, deci seria este
divergenta. Pentru a > 0 putem aplica criteriul condensarii, conform caruia
X
X
k 1
seria armonica generalizata are aceeasi natura cu
2 k a =
(21a )k
(2
)
k=0
k=0
(serie geometrica).
Iata unul din multele criterii de convergenta pentru serii cu termeni pozitivi (criteriul lui Cauchy cu limita superioar
a). Interventia limitei superioare
l face nsa cu mult mai util, cel putin teoretic.
Propozitie. Fie
an o serie cu termeni pozitivi. Daca lim sup n an < 1,
n+
n=1
n
atunci seria data este convergenta; iar daca lim sup an > 1, atunci seria
n+
data este divergenta.

Demonstratie. lim sup
n+
an < 1 nseamna ca exista q < 1 si n0 N
astfel ncat 0 6 an 6 q , oricare ar fi n > n0 . Cum seria geometrica
qn
n=1
este convergenta, afirmatia privind convergenta rezulta.
Analog, lim sup n an > 1 nseamna ca exista q > 1 cu proprietatea ca

n+
pentru fiecare n N exista n0 > n astfel ncat xn0 > q n , ceea ce asigura
divergenta, deoarece termenul general nu tinde la 0.
Exista exemple de serii, atat convergente, cat si divergente, pentru care
lim sup n an = 1: an := na , cu a > 1, resp. a < 1.

n+
Mentinam alte criterii pentru serii cu termeni pozitivi.

an+1
< 1, atunci
Criteriul raportului / dAlembert. Daca lim sup
an
n+
X
seria
an este convergenta.
n=0
2.6. SERII CU TERMENI OARECARE.
35
X
an+1
Daca lim inf
> 1, atunci seria
an este divergenta.
n+ an
n=0
an+1
Exista si alte forme: cu limita (daca exista lim
); sau cu marginire:
n+ an
an+1
an+1
dupa cum
6 M < 1, resp.
> 1.
an
an
Datorita inegalitatilor:
lim inf
n+
an+1
an+1
6 lim inf n an 6 lim sup n an 6 lim sup
n+
an
an
n+
n+
rezulta comparatia criteriilor raportului si radacinii.

Exemplu. Fie seria 1 + a + ab + a2 b + . . . + an bn + an+1 bn + an+1 bn+1 + . . ..
Evident, seria este convergenta daca si numai daca |ab| < 1 si are suma
1
1
+a
. Convergenta se obtine cu criteriul radacinii, cu limita
1 ab
1 ab
superioara (cazul ab = 1 fiind oricum banal). Criteriul raportului da doar
urmatoarele fapte: seria converge daca ambele numere sunt < 1; si diverge
daca ambele sunt > 1.
Criteriul lui Gauss. Daca exista un sir marginit n si > 0 astfel
ncat
an
n
= + + 1+
an+1
n n
atunci:
cazul 6= 1 este acoperit de criteriul raportului;
pentru = 1 si < 1 seria converge, din RaabeDuhamel; iar pentru
= 1 si > 1 seria diverge, din logaritmic.
2.6
Serii cu termeni oarecare.
X
(1)n an cu
Definitie. Vom numi serie alternata orice serie de forma
n=0
an > 0, pentru orice n.

Pentru seriile alternate, exista un criteriu simplu de convergenta:
Criteriul lui Leibniz. Daca an este descrescator la 0, atunci seria alternata este convergenta.
In plus, are loc evaluarea erorii: |sn s| 6 an+1 .
Demonstratie. Datorita monotoniei, subsirul (s2n ) este descrescator si
minorat de s1 ; iar subsirul (s2n+1 ) este crescator si majorat de s0 .In plus,
|sn+1 sn | = an+1 , ceea ce arata ca cele doua subsiruri au aceeasi limita, care
este suma seriei; precum si evaluarea erorii.
36

Exemplu. Seria armonica alternata (generalizat
a)
X
(1)n
este cona
n
n=1
vergenta daca si numai daca a > 0. Pentru a > 1, seria este chiar absolut
convergenta.
b) Ne vom folosi de identitatea lui Abel:
a0 b0 +a1 b1 +. . .+an bn = (a0 a1 )b0 +(a1 a2 )(b0 +b1 )+(a2 a3 )(b0 +b1 +b2 )+. . . +
+(an1 an )(b0 + b1 + . . . + bn1 ) + an (b0 + b1 + . . . + bn1 + bn )
care se verifica prin calcul direct.
Criteriile lui Abel si Dirichlet. se refera la serii de forma
an bn .
n=0
In fiecare din ipotezele:

(i) sirul (an ) este descrescator la 0, iar sirul (b0 +b1 +. . .+bn ) este marginit;
sau
X
(ii) sirul (an ) este monoton si marginit, iar seria
bn este convergenta,
seria
n=0
an bn este convergenta.
n=0
Demonstratie. Se aplica criteriul lui Cauchy, deoarece

|an bn + . . . + an+p bn+p | 6 2M an , daca |b0 + b1 + . . . + bn | 6 M .
X
X
Exemplu. Seriile Fourier
an cos nx resp.
bn sin nx sunt convern=0
n=1
gente, pentru orice x 6= 2k, de ndata ce (an ) resp. (bn ) sunt siruri descrescatoare la 0. In adevar, formula urmatoare este bine cunoscuta si se
poate demonstra n diverse moduri (prin inductie, cu numere complexe, prin
transformarea produselor n diferente):
sin nx
sin (n+1)x
2
2
sin x + . . . + sin nx =
sin x2
sin n + 12 x
1
+ cos x + . . . + cos nx =
2
2 sin x2
sunt marginite, pentru fiecare x 6= 2k.
c) Operatii cu serii: suma si produsul cu scalari evident; grupari,Pschimbarea ordinii termenilor: citat teorema lui Riemann, exemplificat pe: (1)n ,
seria armonica alternata.

Definitie. Fie
an si
n=0
37
bn doua serii. Definim o noua serie, notata
n=0
cn , numita produsul dupa Cauchy al celor doua serii, prin: cn := an b0 +
n=0
an1 b1 + . . . + an b0 .
Sunt adevarate urmatoarele rezultate:
(Abel) Daca cele trei serii sunt convergente, avand respectiv sumele A,
B, C, atunci C = AB.
X
X
(Mertens) Daca ambele serii
an si
bn sunt convergente, iar cel
n=0
n=0
putin una este absolut convergenta, atunci si seria produs
cn este conver-
n=0
genta.
(Cauchy) Daca ambele serii
atunci si seria produs
an si
n=0
bn sunt absolut convergente,
n=0
cn este absolut convergenta.
n=0
Demonstratie. Deoarece
|cn | = |an b0 + an1 b1 + . . . + an b0 | 6 |an ||b0 | + |an1 ||b1 | + . . . + |an ||b0 |
problema se reduce la serii cu termeni pozitivi. Aici avem majorarea:
c0 + c1 + . . . + cn = a0 b0 + (a0 b1 + a1 b0 ) + . . . + (a0 bn + . . . + an b0 ) 6
6 (a0 + . . . + an )(b0 + . . . + bn )
Desigur, se poate pune ntrebarea de ce s-a ales pentru produs o asemenea
definitia. Formula a mai fost ntalnita la produsul a doua polinoame; legat
de srii, o posibila explicatie este urmatoarea: un exemplu important de serii
X
l consituie seriile de puteri:
an xn . Daca efectuam produsul sumelor
n=0
partiale a doua astfel de serii
an x si
n=0
xk , obtinem exact formula utilizata.

Exemplu. Efectuand produsul seriilor
bn xn si scriem coeficientul lui
n=0
X
xn
X
yn
X
(x + y)n
cu
se obtine
.
n!
n!
n!
n=0
n=0
Seriile fiind convergente (absolut, pentru orice x R), relatia de mai sus
arata ca suma f (x) verifica ecuatia functionala f (x)f (y) = f (x + y).
n=0
38
2.6.1
Teorema contractiei (Banach)
Fie f : [0, 1] [0, 1] o functie cu urmatoarea proprietate (contractie): exista

M (0, 1) astfel ncat |f (x) f (y)| 6 M |x y|, pentru orice x, y [0, 1].
Atunci sirul (xn )n definit prin recurenta astfel: x0 [0, 1] arbitrar; xn+1 =
f (xn ) este convergent la x, unicul punct fix al functiei f . Are loc:
|xn x| 6
Mn
1M
Demonstratie. Vom arata ca (xn ) este sir Cauchy. Pentru aceasta,

sa observam ca |xn+1 xn | = |f
n ) f (xn1 | 6 M |xn xn1 |, de unde:
P(x
n
|x
x
|
6
M
.
Astfel,
seria
a; deci seria
n
n=0 |xn+1 xn | este convergent
Pn+1
a, adica sirul (xn ) este convergent.

n=0 (xn+1 xn ) este absolut convergent
Fie x [0, 1] limita sa. Deoarece
|xn+p xn | 6 |xn+p xn+p1 | + . . . + |xn+1 xn | 6 M n+p1 + . . . + M n 6
6 M n (1 + . . . + M p1 + . . .) =
Mn
1M
n
M
deducem, prin trecere la limita p +: |xn x| 6 1M
. Apoi |f (x)
f (xn )| 6 M |xxn | arata ca f (xn ) f (x). Pe de alta parte f (xn ) = xn+1
x, de unde rezulta ca x este punct fix f (x) = x.
Evident, acest punct fix este unic: daca f (x0 ) = x0 , atunci |f (x)f (x0 )| 6
M |x x0 |; dar |f (x) f (x0 )| = |x x0 |, ceea ce conduce la relatia absurda
|x x0 | 6 M |x x0 |.
Observatii. Intervalul [0, 1] poate fi nlocuit cu orice alt interval nchis,
sau cu R; mai general, cu orice spatiu n care functioneaza teorema lui
Cauchy.
Conditia de a fi contractie nu se poate nlocui cu |f (x) f (y) < |x y|,
pentru orice x 6= y:
2.6.2
Exercitii.
1) Sa se studieze convergenta seriei:
X
n
2n
n=0
Se pot aplica criteriilr raportului sau radacinii. Se poate propune calculul

sumei: fie sumand n progresii geometrice (cf. Arama), fie prin derivarea
sumei partiale a seriei geometrice.
39
2) Fie a R. Sa se studieze convergenta seriei:
X
an nn
n=0
(varianta:
n!
X
an n!
n=0
nn
Cazul interesant este a = 1e .

Similar:
X
(2n)!an
n=0
(n!)2
(cazul a = 14 ).
3) Contraexemple pentru Leibniz:
1
1 1
1
1
1
1
+ 2 + ... + k + ...
3 2 3
3
k 3
este alternata, termenul general tinde la 0, dar nu monoton si diverge.

1
1
1
1
1
1
+ 2 2 + ... +
+ ...
3
3
2
3
4
(2n 1)
(2n)2
converge, chiar absolut, desi termenul general nu tinde monoton.

4) Seria
X
(1)n
n+1
n=0
este convergenta, dar nu absolut.
Efectuand produsul cu ea nsasi:
1
1
1
1
n
cn = (1)
+ +
+ ... +
1 n+1
2 n
3 n1
n+1 1
se obtine o serie divergenta:
|cn | > (n + 1)
2
>1
n+2
(cu inegalitatea mediilor aplicata fiecarui termen).

5) Pentru fiecare a R, sa se precizeze valorile lui x R pentru care
seria:
X
a(a 1) . . . (a n + 1) n
x
n!
n=0
40
este (absolut) convergenta.

Chiar daca nu poate fi complet tratat acum, este un exercitiu interesant.
Se arata imediat ca seria converge (absolut) pentru 1 < x < 1 si diverge
pentru |x| > 1, daca a 6 N. Pentru x = 1 este o serie cu termeni pozitivi
(de la un loc ncolo), iar pentru x = 1 este alternata (de la un loc ncolo).
Trebuie semnalat cazul a N.
Se scrie:
a + 1 n
an
=1+
+ 2
an+1
n
n
cu n = a(a+1)n
. Deci pentru x = 1, pe baza criteriului lui Gauss, seria
na
este (absolut) convergenta pentru a > 0 si este divergenta pentru a 6 0. Tot
din aceasta scriere, deducem ca pentru x = 1, seria este absolut convergenta
pentru a > 0; iar pentru a 6 1 este divergenta (deoarece termenul general
este crescar, deci nu poate avea limita 0). Ramane deschis cazul a (1, 0)
(seria este convergenta, dar nu absolut).
6) Explicati paradoxul:
1 1 1
1 1
1 1 1
(ln 2 =)1 + + . . . = 1 + + + + . . . 2
+ + ... =
2 3 4
2 3 4
2 4

1
1
= 1 + + ... 1 + + ... = 0
2
2
7) Sa se studieze seriile:
X
(n!)2
(2n)!
n=0
X
4n (n!)2
n=0

X
1 cos
n=1
X
n=1
(2n)!
x
n
xn
(1 + x)(1 + x2 ) . . . (1 + xn )
(pentru x 6= 1).
8) Sa se arate ca seria (cu termeni pozitivi):
X
n=2
1
n(ln n)a

2.7. SIRURI SI SERII DE FUNCT
II; CONVEGENT
A UNIFORMA.
41
este convergenta daca si numai daca a > 1.

Se poate folosi ideea de la condensare.
X
9) Fie
an o serie convergenta, cu termeni pozitivi. Sa se arate ca seria
n=0
a2n este convergenta.
n=0
10) Sa se studieze seriile:
X
[(2n)!]3
n=0
[(3n)!]2
(cu raport)
X
3n ln n
n=0
(raport, sau se compara cu
nn
n!
n!
divergenta).
X
nn
n=0
n!
(raport: < 1 converge).
X
(ln x)n
n=0
(pt x > 1 este cu termeni pozitivi; pentru 0 < x < 1 este alternata. Pt
x > e diverge; pentru x [1, e) converge, raport. Pentru x [ 1e , 1] converge,
Leibniz; pentru 0 < x < 1e diverge, caci t.g. nu tinde la 0).
2.7
S
iruri si serii de functii; convegenta uniform
a.
In acest paragraf, vom considera siruri de functii, deci D R va fi o parte

fixata, de regula un interval nchis si marginit D = [a, b]; iar fn : D R va
fi un sir de functii.
Desigur, pentru fiecare x D, (fn (x))n este un sir de numere, adica
putem considera convergenta punctuala fn (x) f (x). Aceasta notiune nu
aduce nimic nou fata de convergenta sirurilor (decat prezenta simultana a
mai multor siruri).
42
Notiunea noua, a carei importanta se va vedea mai departe este cea de

convergenta uniforma:
Definitie. Spunem ca sirul de functii (fn )n este uniform convergent pe
multimea D la functia f daca:
oricare ar fi > 0, exista un rang n astfel ncat pentru orice n > n si
pentru orice x D avem: |fn (x) f (x)| < .
Evident, orice sir uniform convergent pe D este si punctual convergent n
fiecare punct din D. Reciproc nu: Sa consideram sirul de functii fn (x) := xn
pe intervalul [0, 1]. Acest sir converge punctual la functia f , definita astfel:
f (x) = 0 daca x [0, 1); iar f (1) = 1. Totusi fn nu converge uniform la f
pe [0, 1]: (1 n1 )n 1e , ceea ce contrazice xn < , n > n , x [0, 1).
Mai simplu, consideram urmatorul sir:
1
x [0, 2n
)
2nx
1 1
2 2nx x [ 2n
, n)
fn (x) =
0
x [ n1 , 1]
Pe de alta parte, direct cu definitia deducem ca n1 sin nx converge uniform la
0, chiar pe R.
Definitia convergentei uniforme la serii este acceasi: sirul sumelor partiale
sa fie uniform convergent.
Teorem
a. Sirul de funtii (fn )n este uniform convergent pe D daca si
numai daca
oricare ar fi > 0 exista un rang n astfel ncat oricare ar fi n si m > n
si oricare ar fi x D sa avem
|fn (x) fm (x)| <
Demonstratie. In primul rand, observam ca pentru fiecare x D, sirul
de numere (fn (x))n este sir Cauchy, deci este convergent. Notand cu f (x)
limita sa, se defineste o functie f : D R, iar fn (x) f (x).
Ramane sa aratam ca fn f , uniform pe D. Vom folosi inegalitatea:
|fn (x) f (x)| 6 |fn (x) fm (x)| + |fm (x) f (x)|
Fie > 0. Din proprietatea de sir Cauchy, exista un rang n astfel ncat
pentru orice n si m > n sa avem |fn (x) fm (x)| < /2, oricare ar fi x D.
Pe de alta parte, pentru fiecare x D, exista un rang n0x, astfel ncat pentru
orice m > n0x, sa avem |fm (x) f (x)|/2.
Pentru fiecare x D, vom alege m = max(n , n0x, ). Din inegalitatea
scrisa, urmeaza ca:

II; CONVEGENT
A UNIFORMA.
43
pentru orice > 0 exista un rang n astfel ncat pentru orice n > n si
orice x D sa avem fn (x) f (x)| < .
Este util de retinut reformularea referitoare la serii:
X
sl Seria de funtii
fn (x) este uniform convergenta pe D daca si numai
n=0
daca
oricare ar fi > 0 exista un rang n astfel ncat oricare ar fi n > n si
p > 1 si oricare ar fi x D sa avem
|fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| <
Din acest rezultat, se obtine:

Criteriul lui Weierstrass (de convergent
a uniform
a la serii) Sa
X
presupunem ca exista o serie convergenta, cu termeni pozitivi
an , astfel
n=0
ncat |fn (x) 6 an , oricare ar fi n N si oricare ar fi x D. Atunci seria de
X
functii
fn (x) este absolut si uniform convergenta pe D.
n=0
Demonstratie. Se verifica proprietatea de sir Cauchy uniform:

|fn+1 (x) + . . . + fn+p (x)| 6 an+1 + . . . + an+p
Exemplu. Fie
an o serie absolut convergenta. Atunci seria Fourier
n=0
an sin nx este absolut si uniform convergenta pe R.
n=0
2.7.1
Serii de puteri.
Definitie. Seriile de functii de forma:
an .xn sunt numite serii de puteri
n=0
si poseda unele proprietati remarcabile.
Teorem
a (lema lui Abel). (i) Daca x0 > 0 iar seria
convergenta, atunci seria de puteri
X
n=0
an .xn0 este
n=0
an .xn converge absolut pe intervalul
44
deschis (x0 , x0 ) si converge uniform pe orice interval nchis [r, r], pentru
0 6 r < x0 .
X
X
n
(ii) Daca seria
an .x0 este divergenta, atunci seria de puteri
an .xn
n=0
n=0
diverge, pentru orice |x| > x0 .
Demonstratie. (i) Toate afirmatiile rezulta daca aratam ca, din conver
X
genta seriei
an .xn0 cu x0 > 0, decurge convergenta uniforma si absoluta a
n=0
seriei de puteri pe intervalul nchis [r, r], pentru 0 6 r < x0 .
X
Din convergenta seriei
an .xn0 urmeaza ca exista M astfel ncat |an .xn0 | 6
n=0
M, n N. Deci, pentru x [r, r] se poate scrie:

n
n

r
n
n x
|an .x | = |an .x0 |. 6 M
x0
x0
n
r
Deoarece M
este termenul general al unei serii geometrice converx0
gente, din criteriul lui Weierstrass urmeaza concluzia.
(ii) Rezulta prin reducere la absurd, din (i).
Teorema razei de convergent
a. Fie seria de puteri
an .xn . Exista
n=0
si este unic determinat R [0, +] ( numit raza de convergenta a seriei

considerate), astfel ncat :
a) Daca R (0, +), atunci seria de puteri converge (chiar absolut si
uniform pe intervale nchise [, r], unde 0 < r < R) n (R, R) si diverge n
fiecare |x| > R.
b) Daca R = 0, atunci seria de puteri diverge n orice x 6= 0.
c) Daca R = +, atunci seria de puteri converge (absolut si uniform pe
intervale nchise si marginite) n R.
Raza de convergenta este data de formula lui Cauchy-Hadamard:
R=
1
lim sup
n+
(cu conventiile:
1
1
= +,
= 0 ).
0
+
p
n
|an |

II; CONVEGENT
A UNIFORMA.
45
Demonstratie. Vom defini:

(
R = sup t > 0
an .tn converge
n=0
Multimea din partea dreapta este nevida; convenind sa notam R = + daca

este nemajorata, urmeaza ca R este bine definit si R [0, +]. Consideram
cazul R (0, +). Fie 0 < r < R. Exista deci t (r, R) astfel ncat seria
X
an .tn sa fie convergenta. Cu lema lui Abel, convergenta este absoluta si
n=0
uniforma pe [r, r]. Daca ar exista |x| > R astfel ncat seria
an .xn sa
n=0
fie convergenta, din lema lui Abel ar rezulta convergenta n orice punct din
(R, |x|), ceea ce contrazice alegerea lui R. Cazurile R = 0 si R = + sunt
evident acoperite de discutia anterioara.
Sa aratam acum unicitatea lui R. Fie deci R0 cu aceleasi proprietati.
Presupunerea ca R 6= R0 duce la contradictie, considerand un punct oarecare
t din intervalul deschis, determinat de R si R0 : pe de o parte seria de puteri
ar trebui sa fie convergenta n t; pe de alta, ar trebui sa fie divergenta.
In sfarsit, pentru a stabili formula lui Cauchy-Hadamard, sa notam:
R = sup t > 0
|an |.tn < +
n=0
Evident R 6 R. Deoarece pentru orice t < R, seria
an .tn este absolut
n=0
convergenta, urmeaza ca t 6 R , de unde R = R. Aplicand criteriul lui
X
Cauchy cu limita superioara, urmeaza ca seria cu termeni pozitivi
|an |.tn
n=0
p
converge
pentru
t. lim sup n |an | < 1
si
diverge
pentru
n+
p
t. lim sup n |an | > 1, de unde concluzia.
n+
2.7.2
Exercitii.
n
1
1
1) Sa se explice de ce 1
arata ca sirul (xn ) nu este uniform
n
e
convergent pe [0, 1].
46
2) Sa se discute convergenta punctuala si uniforma (pe multimile indicate), pentru urmatoarele siruri de functii:
x2n
pe [1, 1]
1 + x2n
sin nx
pe [0, ]
1 + nx
2nx
pe [0, 1]
(1 + n2 x2 )2
(maximul se va gasi cu derivata).
3) Sa se determine: raza de convergenta, convergenta punctuala si absoluta, convergenta uniforma pentru urmatoarele serii de puteri:
X
xn
n=1
X
xn
n=1
n2
X
(2n)! n
x
n (n!)2
4
n=1
4) Sa se discute convergenta uniforma a seriei Fourier:
X
cos nx
n=1
na
(pentru a R).
Lucrare de control 1
16 noiembrie 2005
2n
1) Sa se arate ca sirul
este monoton si convergent la 0.
n! n>2
2) Fie a, b, c R. Se considera sirul:
xn := a n2 n + b n2 + 1 + c n2 + n + 1
Sa se arate ca daca a + b + c = 0, atunci sirul (xn )n este convergent; n acest
caz, sa i se afle limita.
Ce se poate spune n restul cazurilor?

II; CONVEGENT
A UNIFORMA.
47
Indicatie. Se poate considera doar cazul a = 2, b = c = 1.

Se poate nota S := a + b + c.
X
n
3) Sa se justifice faptul ca seria
este convergenta.
3n
n=0
4) Fie a R, a 6= 0. Sa se discute convergenta si convergenta absoluta a
X
n!
.
seriei
n
a nn
n=1
Se vor trata macar unele cazuri particulare: a = 1, 13 .
*) Sirul (xn ) are urmatoarea proprietate:
pentru fiecare n N: |xn+1 xn | 6 21n
Sa se arate ca (xn ) este sir Cauchy.
Lucrare de control 1 bis
20 ianuarie 2006
1) Sa se calculeze
12 + 22 + . . . + n2
n+
n3
lim
2) Sa se calculeze
n+1+ n1
lim
n+
n3 + n2 1 n3 n2 + 1
3) Sa se discute, n functie de valorile parametrului real a, convergenta
X
1
seriei:
.
n(ln n)a
n=2
Indicatii. Se poate folosi ideea de condensare. Se pot considera cazurile
particulare a 6 0; a = 1; a = 2.
X
(2n)!
.
4) Sa se discute convergenta si convergenta absoluta a seriei
(1)n n
4 (n!)2
n=1
48
Chapter 3
Functii de o variabil
a real
a:
limit
a, continuitate.
3.1
Limita unei functii ntr-un punct de acumulare; limite laterale.
Fie D R o multime si f : D R o functie.

Se scrie
xx
lim f (x) = L sau f (x) 0 L
xx0
daca: x0 este punct de acumulare pentru d si, oricare ar fi sirul (xn )n din
D \ {x0 } cu xn x0 , urmeaza ca f (xn ) L.
Aceasta definitie cuprinde si cazurile x0 = si / sau L = . Se stie
ca, daca x0 R si L R, atunci: lim f (x) = L daca si numai daca
xx0
> 0 > 0 x D \ {x0 }, |x x0 | < = |f (x) L| <

Propun ca exercitiu formularea caracterizarilor corespunzatoare cazurilor
x0 = si / sau L = .
Se arata fara dificultate ca, daca exista lim f (x) = L si lim g(x) = L0 ,
xx0
atunci:
xx0
exista lim (f + g)(z) = L + L0 , cu exceptia cazului si cu conxx0
ventia L + = (L R).
exista lim (f.g)(z) = L.L0 , cu exceptia cazurilor L = 0, L0 = si
xx0
L = , L0 = 0 si cu conventiile: . = , L. = (L R \ {0}).
49
REALA:
LIMITA,
CONTINUITATE.
50CHAPTER 3. FUNCT
II DE O VARIABILA

f
L
(z) = 0 , cu exceptia cazurilor L = L0 = 0 si L =
exista lim
xx0
g
L
L
L
L0 = si cu conventiile:
= , (L C \ {0});
= 0 si
= ,
0
L
(L R).
Daca f : D D0 , g : D0 R si f (x) 6= L, x D \ {x0 }, atunci,
daca exista:
lim f (x) = L si lim g(y) = L0
xx0
yL
exista si lim (g f )(x) = L0 .

xx0
f : D R se numeste continu
a n x0 D, daca: fie x0 nu este punct de
acumulare pentru D, fie lim f (x) = f (x0 ).
xx0
Deci, daca f, g sunt continui n x0 , atunci: f +g si f.g sunt continui n x0 ;

f
daca g(x0 ) 6= 0, atunci este continua n x0 ; daca f : D D0 , g : D0 R,
g
f este continua n x0 , iar g este continua n f (x0 ), atunci g f este continua
n x0 .
Reamintim ca f este continua n fiecare punct din D daca si numai daca
U R deschis, f 1 (U ) este deschis n D.
3.1.1
Exercitii.
Sa se calculeze limitele functiilor, n punctele indicate. (Se va rezolva cel

mult unul dintre n), n), celalat poate fi propus ca tema).
Se va preciza domeniul de definitie si faptul ca este punct de acumulare.
Se vor afla fara regula lui lHopital, desi se pot face comentarii privind
aplicabilitatea.
Se va recunoaste tipul de nedeterminare.
Acolo unde se impune, se vor considera limite laterale.
1) x2 x + x la . 1) x2 + x x la .
x3 3x + 2
2)
n 1 si , pentru m = 1, 2, 3.
(x 1)m
x5 5x + 4
2)
n 1 si , pentru m = 1, 2, 3.
(x 1)m
3
x3 x 2 x + 1
3)
n 1 si .
x1
3
4x3 3x + 1
3)
n 12 si .
2x 1
3.1. LIMITA UNEI FUNCT

II INTR-UN PUNCT DE ACUMULARE; LIMITE LATERALE.51
3
4)x( x3 + ax2 + x x) la .
4)x( x2 + x x) la +.
3
x3 + ax2 x
5)
la +.
x2 + x x
x4 + x2 + 1 x2
6)
la +.
x2 + x x
x4 + x2 + 1 + x2
6)
la +.
x2 + x + x
In prealabil, se vor reaminti scarile de comparatie la +:
ln x xk ax
pentru k > 0; a > 1. Se poate face elementar, folosind rezultatul de la siruri,
aplicat pentru x [n, n + 1).
La fel, se poate obtine lim x. ln x.
x0
Aplicatie:
lim ln x. ln(1 x)
x0
La fel n 1.
2x + x3
7) x
la .
3 + x2
5x + x4
7) x
la .
4 + x5
8) Fie P o functie polinom cu coeficienti reali, de grad 3. Sa se arate ca
exista si sunt unici a, b R, astfel ncat
p
3
lim
P (x) ax b = 0
x+
(a si b se vor exprima n functie de coeficientii polinomului P ).

8) Fie P si Q functii polinom cu coeficienti reali, cu gradP = 1 + gradQ.
Sa se arate ca exista si sunt unici a, b R, astfel ncat
P (x)
ax b = 0
lim
x+
Q(x)
(a si b se vor exprima n functie de coeficientii polinoamelor P si Q).
9)
m
n
lim
x1
1 xn 1 xm
REALA:
LIMITA,
CONTINUITATE.
52CHAPTER 3. FUNCT
II DE O VARIABILA
(pentru n 6= m N ).

1
10) lim x
x0
x
a hxi
10) lim
x+ x b
(pentru a > 0, b > 0).
Aplicatii la limitele fundamentale.
1.
1
(1 + x) x
n 0 si +.
1
2. e x si e x2 n 0.
1 cos x
x3
3.
s
i
n 0.
x2
sin 2x 2 sin x
4.
x
1
a + bx x
2
n 0 si , unde a > 0, b > 0.
5. Pentru care a > 0 are loc inegalitatea ax + 2x > 3x + 4x , pentru orice
x R?
(se pot face diverse ncercari: x = 1, 2, 1, 1/2 etc pentru a se observa ca
intervalul pentru a scade, cu cat ne apropiem de 0. Dar pentru 0 se obtine
egalitate totdeauna. Deci trebuie trecut la limita:
ax 1
3x + 4x 2x 1
>
x
x
si separat cazul x < 0).
Se poate anticipa cu demonstratia folosind teorema lui Fermat.
3.2
Functii continue.
Cadrul pentru continuitate: f : D R R iar x0 D, punct de acumulare

pentru D. De fapt, punctele din D, dar care nu sunt puncte de acumulare
pentru D sunt asa numitele puncte izolate: exista o vecinatate V pentru x0
astfel ncat V (D \ {x0 } = . Oricum, n asemenea puncte, functia f se va
considera continua, deci nu prezinta nici un interes practic. De retinut ca,
daca D este reuniune de intervale, nereduse la un punct, atunci orice punct
din D este si punct de acumulare pentru D.
Definitie. Vom spune ca f este continua n x0 daca lim f (x) = f (x0 ).
xx0
3.2. FUNCT
II CONTINUE.
53
Avand n vedere definitia limitei, deducem ca f este continua n x0 daca

si numai daca pentru orice sir (xn ) din D, cu xn x0 urmeaza ca f (xn )
f (x0 ).
Vom spune ca f este continua pe D daca f este continua n fiecare punct
din D.
Exemple de functii continue. Functia f : R R definita prin f (x) = c,
resp. f (x) = x pentru orice x R este evident continua pe R.
Functia modul este continua pe R, dupa cum rezulta din inegalitatea
||f (x)| |f (y)|| 6 |x y|
pentru orice x, y R.
Observam ca teorema ?? se reformuleaza:
Teorem
a. Fie fn : D R un sir de functii continue n x0 D. Daca
fn f , uniform pe D, atunci f este continua n x0 .
Are loc o caracterizare de tip /:
Teorem
a. f este continua n x0 daca si numai daca : > 0 > 0
astfel ncat x D, |x x0 | < |f (x) f (x0 )| < .
Demonstratie. Se deduce din caracterizarea limitei.
Exista urmatoarea caracterizare pentru continuitatea pe o multime:
Teorem
a. f este continua pe D daca si numai daca oricare ar fi G R
o multime deschisa, f 1 (G) este deschisa n D.
Comentarii. Este suficient ca proprietatea sa aiba loc pentru G interval
deschis oarecare. Deschis n D nseamna ca exista o multime deschisa G0
n R (adica o reuniune cel mult numarabila de intervale deschise, disjuncte)
astfel ncat f 1 (G) = D G0 .
Operatii cu functii continue: Daca f, g : D R R sunt continue
n x0 , atunci f + g si f.g sunt continue n x0 ; daca, n plus, g(x0 ) 6= 0, atunci
f
este continua n x0 .
g
Deducem ca functiile rationale sunt continue pe domeniul maxim de
definitie (care este o reunine finita de intervale deschise, mai precis este complementara unei multimi finite).
Ca o proprietate suplimentara, continuitatea se pastreaza la compunere:
Fie f : D R D0 continua n x0 , iar g : D0 R continua n f (x0 ).
Atunci functia g f este continua n x0 .
Demonstratie.
REALA:
LIMITA,
CONTINUITATE.
54CHAPTER 3. FUNCT
II DE O VARIABILA
Prelungire prin continuitate. Sa presupunem ca f : D R R iar
x0 6 D, dar este punct de acumulare pentru D. Mai presupunem ca exista
limxx0 f (x) = L R. Atunci functia, notata f, definita pe D {x0 } prin:
f (x), x D
f (x) =
L, x = x0
este continua n x0 .
In continuare, I R va desemna un interval.
Teorem
a. Fie f : I R continua; a < b I. Daca f (a).f (b) < 0,
atunci exista c (a, b) astfel ncat f (c) = 0.
Demonstratie. Fara a restrange generalitatea, putem presupune ca
f (a) < 0. Sa notam A := {x [a, b]| f (x) < 0}. Multimea A este nevida
si majorata, deci exista c := sup A. Din ipoteza, c < b. Din continuitate:
f (c) 6 0. Presupunerea f (c) < 0 duce la contradictie: din continuitate, va
exista > 0 astfel ncat f (x) < 0, pentru orice x [c, c + ), contradictie cu
faptul ca c este marginea superioara.
Demonstratie alternativ
a. Fie m mijlocul intervalului [a, b]. Daca
f (m) = 0, demonstratia este terminata. Daca nu, pe unul din intervalele
[a, m] sau [m, b] functia f ia valori de semne contrare la capete. Notam
[a1 , b1 ] acest interval. Repetand procedeul, gasim un sir [an , bn ] de intervale
incluse, cu sirul lungimilor tinzand la 0, astfel ncat f ia valori de semne
contrare la capete. Fie c unicul punct comun acestor intervale. Deoarece
an c si bn c, din continuitatea functiei f deducem ca f (c) 6 0 si
totodata f (c) > 0.
Observatie. Exista algoritmi mai eficienti de gasire a lui c.
Un asemenea rezultat serveste la demonstrarea existentei radacinilor.
Exemplu: fie P o functie polinom, de grad impar. Deoarece lim P (x) =
x
iar lim P (x) = +, rezulta ca P are cel putin o radacina reala.

x+
Daca f este strict monotona, atunci c este unic. Sirul lui Rolle furnizeaza
o metoda practica de separare a radacinilor (de gasire a intervalelor, la
capetele carora f si schimba eventual semnul).
Rezultatul precedent furnizeaza urmatoarea forma, aparent mai generala:
Teorem
a. Fie f : I R continua; a < b I. Oricare ar fi y ntre f (a)
si f (b), exista c [a, b] astfel ncat f (c) = y.
Pentru demonstratie, se aplica rezultatul precedent functiei f (x) y.
Folosind faptul ca o multime I R este interval daca si numai daca
oricare ar fi a < b I urmeaza ca [a, b] I, obtinem urmatoarea reformulare:
Teorem
a. Fie f : I R continua. Atunci f (I) este un interval.
3.3. FUNCT
II MONOTONE.
55
Observatii. Tipul de interval se poate schimba: de ex. f (x) = x2 pe

(1, 1); (2, 1]. Pentru pastrarea intervalelor nchise si marginite, exista
teorema lui Weierstrass.
Vom presupune ca a < b.
Teorem
a. Fie f : [a, b] R o functie continua. Atunci f este marginita
(adica exista M astfel ncat f (x) 6 M , oricare ar fi x [a, b]).
Demosntratie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, ca f nu este
marginita. Urmeaza ca, pentru fiecare n N exista xn [a, b] pentru care
|f (xn )| > n. Cu lema lui Cesaro, (xn ) are un subsir convergent xnk
x0 . Urmeaza ca f (xnk ) f (x0 ), absurd deoarece |f (xnk )| |f (x0 )| dar
|f (xnk )| +.
Teorem
a. Fie f : [a, b] R o functie continua. Atunci f si atinge
marginile.
Demonstratie. Sa notam M := sup f (x). Daca am presupune, prin
x[a,b]
reducere la absurd, ca f (x) < M , oricare ar fi x [a, b], atunci am putea

1
considera functia x 7
care ar fi bine definita si continua pe [a, b],
M f (x)
dar nemajorata.
Demonstratia cu siruri este constructiva: M = sup f (x) inseamna ca
exista (xn ) cu f (xn ) M . Se extrage un subsir convergent.
Functiile continue pe intervale nchise si marginite poseda proprietatea
de uniforma continuitate:
Teorem
a (Cantor). Fie f : [a, b] R o functie continua. Atunci
pentru orice > 0 exista > 0 astfel ncat oricare ar fi x0 , x00 [a, b] cu
|x0 x00 | < , avem |f (x0 ) f (x00 )| < .
Demonstratie.
3.3
Functii monotone.
Definitia. f : I R. Vom presupune (strict) crescatoare . Existenta n

fiecare punct a limitelor laterale
f (x)
f (x) 6 f (x0 ) 6
lim
lim
x x0
x x0
x > x0
x < x0
REALA:
LIMITA,
CONTINUITATE.
56CHAPTER 3. FUNCT
II DE O VARIABILA
Pentru simplitate, daca exista, vom nota
f (x0 ) :=
lim
f (x)
x x0
x < x0
f (x0 +) :=
f (x)
lim
x x0
x > x0
respectiv:
Teorem
a. Multimea
{x I| f (x0 ) < f (x0 +)}
este cel mult numarabila.
Demonstrat[
ie. Deoarece exista un sir crescator de intervale nchise
astfel ncat I = [an , bn ], este suficient sa presupunem I = [a, b]. Pentru
n
fiecare m N, consideram multimea

Am := {x I|
1
lim
f (x)
lim
f (x) > }
m
x x0
x x0
x > x0
x < x0
este finita n mod necesar, deci A =
Am este cel mult numarabila.
Evident, orice functie strict monotona este injectiva, asadar f stabileste

o bijectie ntre I si f (I). Inversa f 1 : f (I) I este strict monotona (ca si
f ). Dar f (I) poate fi o reuniune (cel mult numarabila) de intervale, inclusiv
puncte izolate.
Exemplu:
Pentru o functie monotona:
f (I) interval f este continua.
Daca f : I R este strict monotona si continua, atunci J := f (I) este
interval, iar f 1 : J I este functie continua.
Demonstratie. Daca f n-ar fi continua n x0 , atunci f (x0 ) < f (x0 +)
si astfel nici o valoare din intervalul (f (x0 ), f (x0 +)) n-ar fi n f (I), adica
f (I) n-ar fi interval.
Invers, este proprietatea Darboux.
Pe baza acestui rezultat, se pot introduce functiile elementare.
3.3. FUNCT
II MONOTONE.
3.3.1
57
Functia r
ad
acin
a p
atrat
a.
Pentru fiecare x > 0 exista si este unic y > 0, astfel ncat y 2 = x.

Partea de unicitate este elementara: daca y1 > 0 si y2 > 0 verifica y12 = x
si y22 = x, atunci (y1 y2 )(y1 + y2 ) = 0. Daca y1 6= y2 , atunci ar urma
y1 + y2 = 0, deci din ipoteza: y1 = 0 = y2 , absurd.
Partea de existenta poate fi riguros demonstrata la cl. XI-a. Functia g :
[0, +) [0, +), g(y) := y 2 este strict crescatoare, continua si g(0) = 0,
limy+ g(y) = +. Astfel, g rezulta bijectie. Fie f : [0, +) [0, +)
inversa functiei g. Adica f (x) este unicul numar > 0, pentru care y 2 = x.
(Desigur, ecuatia y 2 = x are, pentru fiecare x > 0, doua radacini reale, una
pozitiva iar cealalta negativa, cu suma 0).
Din teoremele cunoscute de analiza, urmeaza ca f este de asemenea strict
crescatoare, bijectie, continua. Mai avem: f (0) = 0, limx+ f (x) = +.
Graficul functiei f se obtine din cel al functiei g, prin simetrie fata de
prima bisectoare; rezulta ca este un arc de parabola (cf. fig. 1)
REALA:
LIMITA,
CONTINUITATE.
58CHAPTER 3. FUNCT
II DE O VARIABILA
Se utilizeaza notatia x := f (x).
Se poate indica o metoda de aproximare pentru x, oferind o justificare

intuitiva pentru existenta. Fie x > 0 fixat. gasim un numar ntreg n > 0,
unic determinat, astfel ncat n2 6 x < (n + 1)2 , deoarece [0, +) este
2
2
reuniunea intervalelor disjuncte
[n , (n + 1) ), cu n > 0 ntreg. n va fi desigur
partea ntreaga a numarului x. Acum mpartim intervalul [n, n + 1) n 10
k 2
parti egale; din nou, intervalele disjuncte [(n + 10
) , (n + k+1
)2 ) cu k =
10
2
2
0, 1, . . . , 9 acopera [n , (n + 1) ), deci exista si este unic a1 {0, 1, . . . , 9}
astfel ncat
a1
a1 + 1 2
(n + )2 6 x < (n +
)
10
10
Astfel, a1 va fi prima
zecimal
a
pentru
x. Procedeul poate
continua indefinit,
obtinand pentru x aproximari A oricat de bune: A 6 x < A + 101n .

Exista si alte procedee de aproximare, mai comode si mai rapide: de
exemplu sirul definit prin recurenta x0 > 0, xn+1 = 12 (xn + xxn ) converge
rapid la x. Se poate vedea de asemenea dezvoltarea n fractie continua:

C.
Meghea Bazele analizei matematice, Bucuresti 1977 (pg. 150156).
2 nu este numar rational; cu alte cuvinte, nu exista un numar rational
(pozitiv), a carui patrat sa fie 2.
Demonstratia se face prin reducere la absurd. Daca ar exista un asemenea
3.3. FUNCT
II MONOTONE.
59
2
= 2 deducem
numar, fie m
scrierea sa ca fractie ireductibila. Din m
n
n
2
2
m = 2n . Rezulta ca m este numar par; fie m = 2m1 . Inlocuind, obtinem
2m21 = n2 , de unde va rezulta si n numar par, n contradictie cu faptul ca m
si n sunt prime ntre ele.
Aceasta descoperire a fost facuta de (scoala lui) Pitagora, sub forma
urmatoare: nu exista o unitate de masura, cu care sa putem masura simultan latura si diagonala unui patrat. Sa presupunem ca o asemenea unitate
ar exista, deci ar intra de n ori n latura patratului si de m ori n diagonala.
Acum avem relatia m2 = 2n2 , de unde, ca mai sus, rezulta m par si apoi
n par. Astfel, am putea folosi ca unitate de masura dublul unitatii initiale
(care sar cuprinde tot de un numar ntreg de ori, atat n latura, cat si n
diagonala patratului). Deoarece acest procedeu poate continua indefinit, iar
pentru k destul de mare, 2k va deveni mai mare ca latura patratului, obtinem
contradictia. Mai clar, sar fi putut presupune de la nceput ca se alege cea
mai mare unitate de masura care convine.
Acest rezultat arata ca functia radical nu se poate defini n Q, deci
interventia metodelor de analiza matematica pare inevitabila.
3.3.2
Exercitii.
1. Fiind data functia f : R R,

2
x sin x1 , x 6= 0
f (x) :=
0,
x=0
sa se studieze existenta limitelor iterate:
f (x + h) f (x)
lim lim
x0 h0
h
f (x + h) f (x)
lim lim
h0 x0
h
2. Sa se studieze continuitatea functiilor:
1
.
(i) f : [0, +) R, f (x) := lim
n+ 1 + xn
x + x2 enx
.
(ii) f : R R, f (x) := lim
n+ 1 + enx
enx + x
(iii) f : R R, f (x) := lim nx
.
n+ e
+1
REALA:
LIMITA,
CONTINUITATE.
60CHAPTER 3. FUNCT
II DE O VARIABILA
3. Functia f : [0, 1] [0, 1] are proprietatea ca, oricare ar fi (xn ) un sir
din [0, 1] cu xn x si f (xn ) y, urmeaza ca y = f (x) (grafic nchis).
Sa se arate ca f este continua pe [0, 1].
4. Justificati ca nu exista f : [0, 1] (0, 1) care sa fie continua si surjectiva.
Dati un exemplu de functie f : (0, 1) [0, 1], continua si surjectiva.
Observati ca nici o asemenea functie nu poate fi si injectiva.
5. Fie f : R R o functie continua, cu proprietatea f (x + 1) = f (x),
oricare ar fi x R.
Sa se arate ca f este marginita si si atinge marginile pe R.
Deduceti ca exista x0 R astfel ncat f (x0 + ) = f (x0 ).
Dati un exemplu de functie f : R R, care sa fie marginita, dar nu si
atinge marginile pe R.
6. Sa se arate ca ecuatia x2x = 1 are exact o radacina n (0, 1).
7. Fie f : [0, 2] R o functie continua, cu proprietatea f (0) = f (2). Sa
se arate ca exista c [0, 1] pentru care f (c) = f (c + 1).
8. Fie f : [0, 1] R o functie continua, cu proprietatea f (0) = f (1). Fie
1
n N fixat. Sa se arate ca exista c [0, 1] pentru care f (c) = f (c + ).
n
9. Fie f : [0, +) R o functie continua. Presupunem ca exista A < B
si xn +, yn + pentru care f (xn ) A, f (yn ) B.
Atunci, pentru fiecare C (A, B) exista zn + cu f (zn ) C.
10. Functia lui Riemann. Se defineste functia f : [0, 1] R prin:
f (x) =
0, daca x 6 Q sau x = 0
1
, daca x = m
ca fractie ireductibila 6= 0
n
n
Sa se arate ca f este continua n 0 si n orice punct irational; si discontinua

n orice punct rational, 6= 0.
Se va arata ca limita in fiecare punct este 0. Demonstratia este mult mai
dificila decit la celelate probleme.
Se poate ncerca sa se schiteze graficul.
11. Fie a < b R iar f : [a, b] [a, b] o functie continua. Sa se arate ca f
admite cel putin un punct fix (i.e. exista x0 [a, b] astfel ncat f (x0 ) = x0 ).
12. Fie (an )n un sir de numere strict pozitive, cu an 0. Fie f : R R
o functie continua, cu proprietatea ca, pentru fiecare n: f (x + an ) = f (x),
oricare ar fi x R.
Sa se arate ca f este constanta.
3.3. FUNCT
II MONOTONE.
61
13. Sa se determine functiile f : R R care sunt continue n x0 = 1 si

verifica ecuatia functionala
1 + f (2x + 1) = f (x) + x
oricare ar fi x R.
1
14. Sa se stabileasca domeniul maxim de definitie al functiei (x + ex ) x .
Apoi sa se arate ca aceasta functie se poate prelungi prin continuitate n 0.
15. Fie (a
sir de numere reale; iar (cn ) un sir de numere strict
n ) un
X
pozitive, cu
cn < + (0 daca este multimea vida). Sa se studieze conan <x
tinuitatea si monotonia functiei f .

Se poate considera pentru nceput (an ) strict crescator.
3.3.3
Functia exponential
a.
Pentru a da un sens expresiei ax , trecem prin mai multe etape. Fie a (0, 1)
(0, +) (cazul a = 1 e lipsit de interes). Se defineste a0 = 1 iar an , pentru
n N se defineste prin recurenta a1 = a; an+1 = an a. Se extinde definitia
la Z: daca n N, atunci an = a1n . Acum functia f : [0, +) [0, +)
definita prin f (a) = an (pentru n N fixat) este strict crescatoare, continua
si f (0) = 0 iar lima+ f (a) = +. Rezulta ca f este o bijectie, iar inversa
este de asemeni strict crescatoare, bijectiva si continua. Desigur, pentru
functia inversa se va utiliza notatia a 7 a1/n .
Deoarece
m 1/n n
(a )
= am
iar
(a1/n )m
mn 1/n n m
= a1/n
= (a )
= am
deducem ca am/n este bine definit. Deocamdata am dat deci un sens pentru
ax , cu x numar rational. Pentru a trece la numere reale, vom demonstra ca
a1/n 0. Putem considera doar cazul a > 1. Notand a1/n = 1 + xn , avem
xn > 0 si
a = (1 + xn )n = 1 + nxn + . . . > 1 + nxn
adica 0 < xn < a1
, de unde concluzia.
n
Acum rezulta usor ca axn 1 pentru orice sir (xn ) de numere rationale,
care tinde la 0.
Fie x R. Exista sirurile monotone de numere rationale rn % x si
0
0
rn & x. Din cele de mai sus, sirurile monotone si marginite arn , resp. arn
rezulta convergente si cu aceeasi limita, independenta de sirurile alese; limita
r0
0
va putea fi notata ax . In adevar, aarnn = arn rn 1.
REALA:
LIMITA,
CONTINUITATE.
62CHAPTER 3. FUNCT
II DE O VARIABILA
Se obtine astfel functia x R 7 ax (0, +), care are urmatoarele
proprietati: este continua, ax+y = ax ay ; (ax )y = axy . Aceste proprietati sunt
caracteristice: constructia arata ca (a (0, 1) (1, +) fiind fixat), exista
o unica functie continua f : R (0, +) cu proprietatile:
f (x + y) = f (x)f (y), x, y R
f (1) = a
Exponentiala are proprietatile:
I) daca a (0, 1): este strict descrescatoare si stabileste o bijectie cu
(0, +), deoarece lim ax = +; iar limx+ ax = 0; concavitatea n sus:
x
x1 +x2
2
ax1 + ax2
2
II) daca a (1, +): este strict crescatoare si stabileste o bijectie cu

(0, +), deoarece limx ax = 0; iar limx+ ax = +; concavitatea n
jos:
x1 +x2
ax1 + ax2
a 2 >
2
Functia exponentiala este derivabla si (ax )0 = ax ln a.
Functia exponentiala se extinde natural la variabila complexa prin: eix :=
cos x + i sin x, deoarece are loc formula:
(cos + i sin )(cos + i sin ) = cos( + ) + i sin( + )
Graficele (pentru cele doua situatii) sunt n fig. 2.
3.3. FUNCT
II MONOTONE.
63
Logaritmul unui numar pozitiv. Definitie. Proprietati.

Sa demonstrat ca, pentru fiecare a (0, 1)(1, +), functia exponentiala
f : IR (0, +), f (x) = ax , este strict monotona, bijectiva si continua. Astfel, va avea o inversa, numita functia logaritm n baza a, notata
loga : (0, +) IR, care este de asemena strict monotona, bijectiva si
continua. Are loc relatia aloga x = x, x > 0.
Propriet
ati ale functiei logaritm. Din proprietatea exponentialei
ax+y = ax .ay urmeaza ca functia logaritm are proprietatea loga (xy) = loga x+
loga y, x, y (0, +).
Functia logaritm mai are urmatoarele proprietati: loga 1 = 0; loga a = 1.
Daca a (0, 1), atunci functia logaritm este strict descrescatoare si
x
x
lim
>
0
0
loga x = +
lim x =
x+
Daca a (1, +), atunci functia logaritm este strict crescatoare si

x
x
lim
>
0
0
loga x =
REALA:
LIMITA,
CONTINUITATE.
64CHAPTER 3. FUNCT
II DE O VARIABILA
lim x = +
x+
Acestea rezulta din proprietatiel corespunzatoare ale functiei exponentiale.

Fiind definita ca inversa functiei exponentiale, graficul functiei logaritm se
deduce din cel al functiei exponentiale, prin simetrie fata de prima bisectoare:
cf. fig. 14.
3.3. FUNCT
II MONOTONE.
65
Din inegalitatea mediilor, rezulta imediat convexitatea functiei logaritm:

daca a (1, +) atunci:
loga x1 + loga x2
x1 + x2
= loga x1 x2 6 loga
, x1 , x2 (0, +)
2
2
Formula schimb
arii de baz
a. Pentru a, b (0, 1) (1, +) si x
REALA:
LIMITA,
CONTINUITATE.
66CHAPTER 3. FUNCT
II DE O VARIABILA
(0, +) are loc exprimarea:
loga x =
logb x
logb a
Este suficient sa folosim proprietatea fundamentala x = aloga x si sa logaritmam n baza b:

logb x = logb aloga x = loga x logb a
In particular: loga b = 1 .
logb a
O caracterizare a functiei logaritm.
Teorem
a. Fiind dat a (0, 1) (1, +), exista si este unica o functie
f : (0, +) IR continua, cu proprietatile:
f (a) = 1
f (xy) = f (x) + f (y), x, y (0, +)
Demonstratie. In adevar, daca definim g(x) := f (ax ), atunci g este
continua si g(x + y) = g(x) + g(y), x, y IR. Se stie ca exista c IR astfel
ncat g(x) = c.x, x IR, iar proprietatea g(1) = 1 determina c = 1. Adica
f (ax ) = x, x IR, deci f (x) = loga x, x (0, +).
Not
a istoric
a. Importata logaritmilor consta n aceea ca transforma
nmultirile si mpartirile respectiv n aduncari si scaderi; iar ridicarile la putere si extragerile de radicali respectiv n nmultiri si mpartiri.
Nu este exagerat sa se considere ca tabelele de logaritmi (John Napier,
1614) au avut un rol determinant n descoperirile astronomice ale lui Kepler,
care au determinat descoperirile lui Newton (legea gravitatiei universale, calculul diferential). Rigla de calcul, utilizata naintea aparitiei calculatoarelor,
se bazeaza tot pe aceste proprietati ale logaritmilor.
Chapter 4
Derivabilitate si
diferentiabilitate pentru functii
de o variabil
a real
a.
4.1
Functii derivabile. Propriet

ati generale.
Vom considera functii f : D IR, cu domeniul de definitie D IR o reuniune

cel mult numarabila de intervale disjuncte (desi, strict pentru acest subiect,
cazul D = interval deschis ar fi suficient).
Definitie. Fie D R deschis, x0 D si f : D R. Spunem ca functia
f este derivabila n punctul x0 daca exista
lim
xx0
f (x) f (x0 )
( n R)
x x0
Atunci cand exista, aceasta limita se noteaza cu f 0 (x0 ).

Notatia se foloseste si atunci cand limita este , dar nu se mai spune
ca functia este derivabila.
Evident
f (x + h) f (x)
f 0 (x0 ) = lim
h0
h
Daca functia f este derivabila n fiecare punct al multimii deschise D,
vom spune ca f este derivabil
a n D.
Se stie ca este util sa consideram uneori derivate laterale:
fs0 (x0 ) :=
lim
x x0
x < x0
67
f (x) f (x0 )
x x0
68
CHAPTER 4. DERIVABILITATE
(derivata la stanga) respectiv

fd0 (x0 ) :=
lim
x x0
x > x0
f (x) f (x0 )
x x0
(derivata la dreapta).
Exemple. f (x) = |x| nu este derivabila n 0, desi fs0 (0) = 1, fd0 (0) = 1.
Fie functia f : R R definita prin:

x sin x1 , x 6= 0
f (x) =
0,
x=0
Pentru 6 0, f nu este continua n 0. Pentru 0 < 6 1, functia f este
continua (si) n 0, dar nu este derivabila n 0. Pentru 1 < , f este derivabila
(si) n 0, iar
x sin x1 x2 cos x1 , x 6= 0
0
f (x) =
0,
x=0
Deci, pentru 1 < 6 2, f 0 nu este continua n 0.
Propozitie. (i) f este derivabila n x0 daca si numai daca f este
diferentiabila n x0 , adica: A R si functia : D R astfel ncat :
f (x) = f (x0 ) + A.(x x0 ) + (x).(x x0 ), x D si lim (x) = 0
xx0
(ii) Daca functia f este derivabila n x0 , atunci este continua n x0 .

Exemplu. Se verifica direct ca functiile constante: f (x) = , x R si
functia identica: f (x) = x, x R, sunt derivabile n R.
Propozitie (reguli de derivare). (i) Daca f, g : D R sunt derivabile
f
n x0 , atunci: f + g; f.g; si, daca g(x0 ) 6= 0, sunt derivabile n x0 iar:
g
(f + g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ) + g 0 (x0 )
(f.g)0 (x0 ) = f 0 (x0 ).g(x0 ) + f (x0 ).g 0 (x0 )
0
f
f 0 (x0 ).g(x0 ) f (x0 ).g 0 (x0 )
(x0 ) =
g
g 2 (x0 )
(ii) Fie D0 R deschis, f : D D0 derivabila n x0 si g : D0 R derivabila n f (x0 ). Atunci g f este derivabila n x0 iar:
(g f )0 (x0 ) = g 0 (f (x0 )).f 0 (x0 )
I GENERALE.
4.1. FUNCT
II DERIVABILE. PROPRIETAT
69
(iii) Fie D0 R deschis, f : D D0 bijectie, g : D0 D inversa lui f .

Daca presupunem ca: f este derivabila n x0 ; f 0 (x0 ) 6= 0 si g este continua n
f (x0 ), atunci g este derivabila n f (x0 ) iar:
g 0 (f (x0 )) =
1
f 0 (x0 )
Demonstratie. (i)
(f + g)(x) (f + g)(x0 )
=
x x0
(f.g)(x) (f.g)(x0 )
[f (x) f (x0 )] g(x) f (x0 ) [g(x) g(x0 )]
=
+
x x0
x x0
x x0
si continuitatea functiei g arata formula de derivare a produsului.
Este suficient sa demonstra formula de derivare pentru g1 . Facem observatia
ca, din continuitate urmeaza ca g(x) 6= 0 pe o vecinatate a punctului x0 .
(ii) Scriem succesiv:
(g f )(x)(g f )(x0 ) = g 0 (f (x0 )) [f (x) f (x0 )]+1 (f (x)) [f (x) f (x0 )] =
= g 0 (f (x0 )) [f 0 (x0 )(x x0 ) + +(x)(x x0 )] +
+1 (f (x)) [f 0 (x)(x x0 ) + (x)(x x0 )] =
= g 0 (f (x0 )).f 0 (x0 )(x x0 ) + [(x) + 1 (f (x))f 0 (x0 ) + 1 (f (x))(x)(x x0 )]
Folosirea definitiei se loveste de situatia f (x) = f (x0 ). Propun ca exercitiu
demonstratia directa.
(iii) Avem de calculat:
g(y) g(f (x0 ))
yf (x0 )
y f (x0 )
lim
Fie y = f (x). Atunci g(w) g(f (x0 )) = x0 , datorita continuitatii functiei

g. Urmeaza ca limita este egala cu:
lim
xx0
1
x x0
= 0
f (x) f (x0 )
f (x0 )
Fiind necesara continuitatea inversei n f (x0 ), fie se poate presupune, fie

se considera f strict monotona si continua pe un inerval, ceeea ce asiguraa
continuitatea globala a inversei.
70
4.2
Derivabilitatea functiilor elementare.
Ca aplicatie imediata a regulilor de derivare, deducem ca functiile rationale:

a0 + a1 .x + . . . + an .xn
f (x) =
(an .bm 6= 0)
b0 + b1 .x + . . . + bm .xm
sunt derivabile pe complementara multimii (finite) a punctelor n care se
anuleaza numitorul.
Formula f 0 (x) = nxn1 unde f : R R, f (x) := xn cu n R se arata
prin indutie, folosinf xn+1 = xxn . Formula se extinde la n Z, desigur
domeniul de definitie si d ederivabilitate fiind (, 0) (0, +).
Folosind formula de derivare a functiei inverse, sau chiar direct pentru
x1/n , se extinde formula n cazul exponentilor rationali. De data aceasta,
domeniul de derivabilitate este (0, +) (chiar daca pentru exponenti de
forma 1/(2k + 1) domeniul se extinde la R, iar pentru exponenti pozitivi,
exista si derivata la dreapta n 0; pentru exponenti supraunitari, functia
fiind chiar derivabila (la dreapta) n 0. Cazul exponentului irational va fi
discutat ulterior.
Pentru funtia exponentiala f : R R, f (x) := ex , se foloseste limita
fundamentala
ex 1
lim
=1
x0
x
de unde f 0 (x) = ex , x R. din teorema de derivare a functiei inverse,
deducem pentru g : (0, +) R, g(y) := ln y: g 0 (y) = y1 .
Drept consecinte, obtinem: daca a (0, 1) (1, +), atunci pentru
functia f (x) := ax = ex ln a : f 0 (x) = ax ln a; deci pentru g(y) := loga y avem
1
g 0 (y) =
.
y ln a
Revenind la cazul functiei putere cu exponent oarecare f : (0, +) R,
f (x) := xa = ea ln x , deducem f 0 (x) = axa1 .
Mai general, daca f (x) > 0, atunci pentru a calcula derivata functiei f g ,
este suficient sa scriem f g = eg ln f si sa aplicam regulile stabilite:
f0
g 0
g ln f
0
(f ) = e
g ln f + g
f
Pentru derivarea functiilor trigonometrice, pornim de la limita fundamensin x
tala lim
= 1. Deducem:
x0 x
sin xx0
sin x sin x0
x + x0
= xx02 cos
cos x0
x x0
2
2
4.2. DERIVABILITATEA FUNCT

IILOR ELEMENTARE.
71
Egalitatea cos x = sin 2 + x permite stabilirea formulei pentru derivata

functiei cos, iar regulile de derivare, pentru celelalte functii trigonometrice si
inverse.
Ca exemplificare, pentru functia arctg :
(arctg)0 (x) =
4.2.1
1
1 + x2
Exercitii.
1. Se considera functia f : R R definita
x 1,
0
f (x) =
x + 1,
ca:
x<0
x=0
x>0
Sa se verifice ca f nu este continua n 0, dar f 0 (0) = +.

2. Sa se discute, n functie de valorile parametrului real a: continuitatea,
derivabilitatea si continuitatea derivatei functiei f : R R definita ca:
a
x sin x1 , x 6= 0
f (x) =
0,
x=0
3. Fie f, g : (1, 1) R functii continue, cu f (0) = g(0) = 0. Presupunem ca f si g sunt derivabile n 0, iar g 0 (0) 6= 0.
f (x)
f 0 (0)
Sa se arate ca lim
exista si este egala cu 0 .
x0 g(x)
g (0)
4. Fie f : (1, 1) R o functie continua n 0. Sa se arate ca limitele:
f (x) f (0)
f (2x) f (x)
lim
si lim
exista sau nu simultan; iar cand exista,
x0
x0
x
x
sunt egale (inclusiv cazul limitei infinite).
Lucrare de control 2
13 decembrie 2005
1) Sa se calculeze:
lim
x1
3
3x2 + 2
1 + x3
1 + x5
2. Sa se calculeze:
x+1+ x2
lim
x+
x3 + x2 2 x3 2x2 + 1
72
Indicatie. Stabiliti tipul de nedeterminare.

3. Pentru care valori ale parametrilor reali a si b, este continua functia
f : R R:
a x
x (2 1)(sin 2x 2 sin x), x 6= 0
f (x) =
b,
x=0
Indicatie. Se pot considera cazurile: a = 4; a = 0.
4. Fie f : (0, +) (1, 1) o functie continua, cu proprietatea:
exista sirurile (xn ), (x0n ) din (0, +), cu xn +, x0n + iar
f (xn ) 1, f (x0n ) 1.
Sa se arate ca exista un sir (yn ) din (0, +) cu yn +, astfel ncat
f (yn ) 0.
Exista o asemenea functie f ?
Lucrare de control 2 bis

20 ianuarie 2006
1) Sa se calculeze:
lim
x1
5
3
1 x5 1 x3
2. Fie a > 0, b > 0. Sa se afle limitele la , n 0 si la + pentru

1/x
x
a + bx
.
functia:
2
3. Sa se studieze continuitatea functiei f : R R, definita prin:
enx + x
n+ enx + 1
f (x) := lim
4. Sa se dea un exemplu de functie f : (0, 1) [0, 1], care sa fie continua

si surjectiva.
Sa se demonstreze ca nu exista nici o functie f : [0, 1] (0, 1), care sa
fie continua si surjectiva.
4.3
Teoreme fundamentale: teoremele lui Fermat, Rolle, Lagrange. Teorema lui Darboux.
Definitie. x0 D se numeste punct de minim (resp. maxim) local pentru

functia f daca exista o vecinatate V pentru x0 astfel ncat f (x) > f (x0 )
(resp. 6), x V D.
4.3. TEOREME FUNDAMENTALE
73
x0 D se numeste punct de extrem local pentru functia f atunci cand

este fie punct de minim, fie de maxim, local.
Desigur, daca x0 este punct de minim (resp. maxim) global (adica f (x) >
f (x0 ), resp. 6, x D), atunci este si punct de extrem local; dar nu si
reciproc.
Este posibil ca valoarea functiei ntrun punct de minim local sa fie mai
mare decat valoarea aceleiasi functii ntrun punct de maxim local (cf. fig.
1
Teorema lui Weierstrass asigura ca orice functie continua pe un interval
74
nchis si marginit admite cel putin un punct de minim si unul de maxim

global.
Cunoasterea punctelor de extrem (local) prezinta o importanta practica
indiscutabila.
De exemplu, considerand fluctuatia valorilor actiunilor la bursa, punctele
de maxim local reprezinta momentele n care se recomanda vanzarea (valoarea va scadea), iar cele de minim local reprezinta momentele n care se
recomanda cumpararea (valoarea va creste).
Deja pentru unele functii elementare au fost precizate punctele de extrem:
functiile de grad I si II (restranse eventual la un interval), pentru sin, cos,
etc.
De asemeni, exista metode elementare (care nu fac apel la calculul
diferential), de gasire a punctelor de extrem (cunoasterea cazului de egalitate
ntro inegalitate poate fi interpretat n acest sens).
Pentru intuirea enuntului este util sa se reaminteasca interpretarea geometrica a derivatei: faptul ca ntrun punct (interior) de extrem tangenta la
grafic este orizontala, deci derivata functiei este 0.
Teorema lui Fermat Daca x0 este punct de extrem (local) pentru
functia f : D IR, daca x0 este punct interior pentru D si daca functia
f este derivabila n x0 , atunci f 0 (x0 ) = 0.
Demonstratie Pentru a fixa ideile, sa presupunem ca x0 este punct de
minim local. Deoarece derivata exista n x0 , care este punct interior, putem
scrie:
f (x) f (x0 )
f (x) f (x0 )
f 0 (x0 ) = lim
=
lim
xx0
x x0
x x0
x x0
x < x0
=
lim
x x0
x > x0
f (x) f (x0 )
x x0
In calculul limitelor laterale, putem considera doar punctele x apartnand

vecinatatii date de definitia punctului de extrem local (datorita caracterului
local al limitei). Adica f (x) f (x0 ) > 0 n ambele cazuri. Dar pentru x < x0
f (x) f (x0 )
6 0, deci f 0 (x0 ) 6 0; n timp ce, pentru x > x0 rezulta
rezulta
x x0
f (x) f (x0 )
> 0, deci f 0 (x0 ) > 0, de unde concluzia.
x x0
Concluzii: pentru cautarea punctelor de extrem local ale unei functii
derivabile analizam: punctele x0 D n care f 0 (x0 ) = 0 (numite puncte
4.3. TEOREME FUNDAMENTALE
75
critice) si capetele intervalelor (incluzand deci eventualele puncte unde nu

exista derivata).
Contraexemple:
f (x) = x pe [0, 1] admite x0 = 0 ca punct de minim (global), dar derivata
este diferita de 0;
similar:
f (x) = arcsin x admite x0 = 1 ca punct de maxim (global), dar functia
nu este derivabila n x0 (desi f 0 (x0 ) = +);
|x| pe IR: admite un punct de minim (global) n 0, fara a fi derivabila n
acel punct;
3
f (x) = x2 admite un punct de minim (global) n 0, desi nu este derivabila n acest punct: fs0 (0) = iar fd0 (0) = +
punct critic care nu este de extrem: f (x) = x3 are x0 = 0 drept punct
critic, dar nu este punct de extrem (caci f (x) < f (0), x < 0 si f (x) > f (0),
x > 0).
2x
un exemplu mai complex l furnizeaza functia arcsin 1+x
2 : punctele de
extrem (global) sunt 1 si 1, n care derivata nu exista; functia se poate
explicita (folosind arctg) si poate fi astfel reprezentata grafic.
Ca aplicatie a teoremei lui Fermat:
Propozitie. Fie f : I R o functie derivabila pe intrevalul I. Atunci
functia f 0 : I R are proprietatea Darboux.
Demonstratie.
f 0 poate fi discontinua: de exemplu xa sin x1 , pentru a = 2; pentru 1 <
a < 2 are chiar derivata nemarginita, dar numai pe [0, +).
Teorema lui Rolle.
Aplicatie. Sirul lui Rolle: separarea radacinilor, combinat cu proprietatea Darboux.
Exemplificari.
Teorema lui Lagrange (de medie).
inclusiv forma cu inegalitate.
Aplicatii: studiul intervalelor de monotonie, revenit la problema determinarii extremelor.
f 0 = 0 pe un interval implica f 0. Exemplu:
arctg x + arctg
dar numai pe (0, +).
1
=
x
2
76
Consecinta: Fie x0 I, f : I R o functie continua, defrrivabila

pe I \ {x0 }. Daca exista := lim f 0 (x), atunci f este derivabila n x0 iar
xx0
f 0 (x0 ) = .
Inainte de a folosi acest rezultat, verificati daca derivata nu se calcleaza
mai simplu direct ce definitia.
4.4
Derivate de ordin superior; dezvolt

ari limitate.
Observatie. Teorema nu este adevarata n cazul real: exista functii indefinit derivabile, care totusi nu sunt analitice. Astfel, functia f : R R
definita prin:
f (x) =
e x2
0
, x 6= 0
,x = 0
este indefinit derivabila, iar f (n) (0) = 0, n > 0; nefiind identic nula, rezulta
ca f nu este analitica.
Nu este adevarat nici ca raza de convergenta R este cel mai mare numar,
pentru care functia sa fie analitica n (R, R). In adevar, considerand functia
f : R R definita prin:
1
f (x) = 2
x +1
f este analitica n R. Totusi R = 1. Explicatia se obtine considerand functia
1
f (x) = 2
, care este derivabila n C \ {i, i}.
x +1
4.5
Curs XIII
Vom avea nevoie de urmatoarea extindere a teoremei lui Rolle:

Teorem
a. Fie f : [a, b] R o functie cu derivata de ordin n > 1
continua pe [a, b] si derivabila de n + 1 ori pe (a, b). Presupunem ca:
f (k) (a) = 0, pentru fiecare 0 6 k 6 n
f (b) = 0
Atunci exista c (a, b) astfel ncat f (n+1) (c) = 0.
Demonstratie. Din teorema lui Rolle, exista c1 (a, b) pentru care
f (c1 ) = 0. Aplicam acum teorema lui Rolle functiei f 0 pe intervalul [a, c1 ].
Se obtine astfel prin recurenta un sir ck ; iar c := cn+1 convine.
0
4.5. CURS XIII
4.5.1
77
Dezvolt
ari limitate.
Aceasta tema prezinta o tehnica foarte utila n aflarea unor limite, acolo
unde ar trebui aplicata de multe ori regula lui lHopital. De utilitatea
acestei metode va puteti convinge, ncercand sa rezolvati, pe caile uzuale,
urmatoarele sapte probleme:
1) Sa se determine a, b R pentru care
b
3
2
3
2
2
n +n +n+1 n +1+a+
lim n
n+
n
exista si este diferita de 0.
2) Fie f : (1, 1) [0, +) o functie de trei
a, cu f (0) = 0. Sa
p ori derivabil
p
3
se discute derivabilitatea n 0 a functiilor f (x) si f (x).

3) Se considera functia f : ,
R definita prin f (x) := (2 sin x)tg 3x .
6
6
f (x) l
Sa se calculeze l := lim f (x) si lim
.
x 6 x
x 6
6
4) Pentru ce valoare a lui n N, limita
6 sin x3 + x3 (x6 6)
x0
xn
lim
exista, este finita si diferita de 0?

5) Sa se calculeze:
x 2x
x
2
lim
x sin 2x
sin
x
x0 x
2
x>0
6) Se considera functia f : R \ {0} R,
1
f (x) := e x x2 + x + 1 arctg x
Sa se determine asimptotele oblice, precum si pozitia graficului functiei fata
de aceste asimptote.
7) Se considera functia f : (1, +) R,
1
x
f (x) := xx ln2 x
Sa se determine asimptota oblica, precum si pozitia graficului functiei fata
de aceste asimptota.
78
Vom folosi peste tot notatia o(f ) pentru a desemna o functie g (definita
g(x)
ntro vecinatate a lui 0), care are proprietatea ca lim
= 0. Aceasta
x0 f (x)
notatie ne scuteste de precizarea, la fiecare etapa, a formei exacte a lui g,
retinand doar faptul ca este neglijabila fata de f . In functie de context, se
poate ca limita sa fie considerata la +.
Iata rezultatele teoretice necesare pentru abordarea exercitiilor precedente.
8) (i) Daca P este o functie polinom, cu proprietatea ca, pentru orice n > 0
avem P (n) (0) = 0, atunci P 0.
(ii) Daca P este o functie polinom de grad cel mult n, atunci P = o(xn )
implica P 0.
Fie I R un interval deschis cu 0 I. Pe baza regulii lui lHopital,
putem scrie pentru orice functie f : I R, de n ori derivabila:
() f (x) = f (0) +
f 0 (0)
f 00 (0) 2
f (n) (0) n
x+
x + ... +
x + o(xn )
1!
2!
n!
In particular, au loc urmatoarele dezvoltari limitate ale unor functii elementare:

x
x2
xn
ex = 1 + +
+ ... +
+ o(xn )
1!
2!
n!
x2n+1
x3
+ . . . + (1)n
+ o(x2n+2 )
sin x = x
3!
(2n + 1)!
cos x = 1
x2
x2n
+ . . . + +(1)n
+ o(x2n+1 )
2!
(2n)!
ln(1 + x) = x
x2 x3
xn
+
. . . + (1)n1 + o(xn )
2
3
n
pentru x > 1;
(1 + x) = 1 +
( 1)
( 1) . . . ( n + 1) n
x+
+ ... +
x + o(xn )
1!
2!
n!
pentru x > 1 si R.
9) (i) Sa se justifice urmatoarele dezvoltari limitate
arctg x = x
x3 x5
x2n+1
+
. . . + (1)n
+ o(x2n+2 )
3
5
2n + 1
arcsin x = x +
x3
(2n 1)!! x2n+1
+ ... +
+ o(x2n+2 )
6
(2n)!! 2n + 1
4.5. CURS XIII
79
(ii) Sa se determine a, b, c R pentru care tg x = ax + bx3 + cx5 + o(x5 ).

Exista si o aplicatie neasteptata a dezvoltarilor limitate:
10) Sa se arate ca
1
= a0 + a1 x + . . . + an xn + o(xn )
1 x x2
unde: a0 = a1 = 1; an = an1 + an2 pentru n > 2.
Sa se obtina expresia explicita a termenului general al sirului lui Fibonacci
n
ni
1 h
an = (1 + 5) (1 5)
2n 5
11) (i) Fie a 6= 0; k < n, m N si f : I R o functie cu dezvoltarea
f (x) = axk +bxn +o(xn ). Sa se arate ca f m (x) = am xkm +mam1 bxn+(m1)k +
o(xn+(m1)k ).
(ii) Sa se calculeze (pentru n > 2)
arctg xn arctg n x
x0 arcsin xn arcsinn x
lim
12) Se defineste functia f : R R astfel:
sin x
, x 6= 0
x
f (x) :=
1
,x = 0
Sa se justifice existenta unei functii g : [0, +) R, derivabile pe [0, +),
astfel ncat f (x) = g(x2 ), pentru orice x R.
13) Se defineste functia f : (1, 1) R astfel:
arctg x
, x (1, 0)
f (x) :=
1
,x = 0
1
+
1
x
, x (0, 1)
ln
2 x 1 x
Sa studieze derivabilitatea functiei f .
Exista si un alt tip de dezvoltare limitata, dar de cu totul alta natura.
Daca n formula (*) intervenea comportarea locala a functiei f , n cele ce
80
ce urmeaza este vorba de o formula globala. Este o generalizare directa a

teoremei lui Lagrange.
Iata cateva probleme, pentru rezolvarea carora aceasta formula este utila.
15) Fie f : [1, 1] R o functie cu derivata de ordin trei continua. Sa se
arate ca seria:

X
1
1
0
n f
f
2f (0)
n
n
n=1
este convergenta.
16) Fie f : (1, 1) R o functie impara, de cinci ori derivabila. Sa se arate
ca, pentru fiecare x (1, 1), exista (0, 1) astfel ncat
f (x) =
x 0
x5 (5)
[f (x) + 2f 0 (0)]
f (x)
3
180
17) Fie f : I R o functie cu derivata a doua continua pe I. Presupunem

ca exista a, b I, a < b astfel ncat f 0 (a) = f 0 (b) = 0. Sa se arate ca exista
c (a, b) astfel ncat
|f (b) f (a)| 6
(b a)2 00
|f (c)|
4
18) Fie f : [0, +) R o functie de doua ori derivabila pe [0, +).Daca

|f (x)| 6 A si |f 00 (x)| 6 B, pentru orice x [0, +), atunci |f 0 (x)| 6 2 AB,
pentru orice x [0, +).
4.5.2
Demonstratii
1) Folosind dezvoltarile limitate:
rezulta:
n3
n2
x x2 5x3
+
+ o(x3 )
3
9
81
x
1 + x = 1 + + o(x)
2
1+x=1+
1 1
1
1
1 1
2
5
1
+n+1=n 1+
+ 2+ 3
+ 3 + 3 +o
2
3 n n
n
9 n
n
8n
n2
1
1
2
n +1=n 1+
+o
2n
n3
4.5. CURS XIII
81
de unde:
b
n3 + n2 + n + 1 n2 + 1+a+ =
n
1
14
1
5 1
a+
+
+o
+ b
2
3
18 n 81 n
n2
1
5
14
Deci a = ; b =
iar limita este
.
3
18
81
2) Functia f fiind pozitiva si f (0) = 0, rezulta ca 0 este punct de minim, deci
f 00 (0) 2
f 0 (0) = 0. Astfel: f (x) =
x + o(x2 ). Obtinem ca exista derivatele
2
p
laterale n 0 pentru f (x):
r
r
p
f (x)
f 00 (0)
f 00 (0)
lim
= lim
+ o(1) =
x
2
2
x0
x0
x>0
x>0
r
f 00 (0)
Analog, derivata la stanga este
. In concluzie, daca f 00 (0) = 0,
2
p
atunci f (x) este derivabila n 0, cu derivata egala cu 0.
p
f 00 (0) 2 f 000 (0) 3
Pentru functia 3 f (x) se foloseste scrierea f (x) =
x +
x + o(x3 )
2
3!
si se cauta eventuala limita n 0 pentru
r
00
f 000 (0)
3 f (0)
x1 +
+ o(1)
2
6
Pentru existenta derivatei,p
conditia f 00 (0) = 0 este necesara. Reciproc, daca
f 00 (0)r= 0, atunci functia 3 f (x) este derivabila n 0, iar valoarea derivatei
000
3 f (0)
este
.
6
A se vedea si problemele 12) si 14) .
3) Pentru simplificarea calculelor, notam y := x . Astfel functia f devine

6
1
1
ln(cos y + 3 sin y)
f (y) = (cos y + 3 sin y) tg 3y = e tg 3y

Deoarece au loc dezvoltarile limitate:
ln(cos y + 3 sin y) = 3y 2y 2 + o(y 2 )
1
1
= + y + o(y)
tg 3y
3y
82
obtinem:
3 2
3
y + o(y)
2y
f (y) = e 3 e 3
=e 3 1+
+ o(y)
3
3
3
2
de unde l = e 3 , iar a doua limita este e 3 .
3
4) Folosind dezvoltarea limitata
x9
x15
+
+ o(x20 )
6
120
1
deducem ca n = 15, iar limita este
.
20
5) Folosind scrierea uv = ev ln u se obtin dezvoltarile limitate:
sin x3 = x3
xx = 1 + x ln x + o(x ln x)
x 2x
x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2
2
sin x
x
= 1 + x ln x + o(x ln x)
x sin 2x
x
= 1 + 2x ln + o(x ln x)
2
2
ceea ce arata ca limita cautata este 1.
6) Folosim urmatoarele dezvoltari limitate:

1
1
1
e =1+ + 2 +o
x 2x
x2
1
1
3
x2 + x + 1 = |x| 1 +
+ 2 +o
2x 8x
x2

1
1
arctg x = (sgn x) + o
2 x
x2
Deci, pentru x > 0:
3
11 24
1
f (x) = x +
1 +
+o
2
4
16x
x
1
x
x+
1 este asimptota oblica la +, iar graficul
2
4
se afla (pentru valori destul de mari ale lui x) deasupra asimptotei (deoarece
11 24 > 0).
ceea ce arata ca y =
4.5. CURS XIII
83
Analog, pentru x < 0 avem:

3
11 + 24
1
f (x) = x +
+1 +
+o
2
4
16x
x
ln x
= 0, putem scrie:
x+ x
7) Deoarece lim
2
ln x ln2 x
ln x
+
+
o
x =1+
x
2x2
x2
3
ln2 x ln3 x
ln x
Notand u(x) :=
+
+
o
, avem lim u(x) = 0, deci:
x+
x
2x2
x2
3
1
ln4 x
ln x
2
xx
x = x + ln x +
+o
2x
x
1
x
Rezulta ca asimptota este y = x, iar graficul functiei este deasupra asimptotei.

P 0 (0)
P (n) (0) n
8) (i) Urmeaza din scrierea P (x) = P (0) +
x + ... +
x (daca
1!
n!
P este de grad n).
(ii) Prin inductie dupa n: cazul n = 0 este imediat. Acum ipoteza
a0 + a1 x + . . . + an xn
lim
=0
x0
xn
implica a0 = 0 si deci se reduce la n 1.
1
, unicitatea demonstrata
1 + x2
n exercitiul precedent garanteaza ca (f 0 )(2n) (0) = (1)n (2n)!; (f 0 )(2n+1) (0) =
0.
Analog, folosind dezvoltarea cunoscuta
9) (i) Fie f (x) := arctg x. Deoarece f 0 (x) =
2 12
(1 x )
=1+
(1)n
n=1
(2n 1)!! n
x
(2n)!!
, se obtine dezvoltarea
arcsin x = x +
X
n=2
(1)n1
(2n 3)!! xn
(2n 2)!! n
(ii) Calculul primelor 5 derivate ale functiei tg este destul de complicat.

Vom folosi identificarea coeficientilor: sin x = (a + bx3 + cx5 + o(x5 )) cos x se
84
x3 x5
x2 x4
5
3
5
5
5
mai scrie: x
+
+ o(x ) = a + bx + cx + o(x ) 1
+
+ o(x )
3!
5!
2!
4!
adica:
a 3
b
a
x3 x5
5
+
+ o(x ) = ax + b
x + c +
x5 + o(x5 )
x
3!
5!
2!
2! 4!
1
2
Astfel: a = 1; b = ; c = .
3
15
Observatie. Acest procedeu permite determinarea unei relatii de recurenta
pentru coeficentii functiei tangenta.
10) Faptul ca (an ) este sirul lui Fibonacci rezulta prin identificarea coeficientilor:
1 = (1 x x2 )(a0 + a1 x + . . . + an xn + o(xn )).
Expresia explicita se obtine prin descompunere n fractii simple:
" n
#
X 1
1
1
1
1
1
1
=
xk +o(xn )
1 x x2
x x
k=0 k k
1 5
1 + 5
unde :=
; :=
sunt radacinile ecuatiei 1 x x2 = 0.
2
2
11) (i) Se dezvolta (axk + bxn )m dupa binomul lui Newton. Se constata ca
doar primii doi termeni au grad 6 n + (m 1)k, ceea ce furnizeaza formula
propusa.
(ii) Doua dezvoltari sunt deja cunoscute:
arctg xn = xn
x3n
+ o(x4n )
3
x3n
+ o(x4n )
6
Pentru celelalte doua dezvoltari necesare, aplicam punctul precedent:
arcsin xn = xn +
arctg
x = xn
n n+2
x
+ o(xn+3 )
3
n n+2
x
+ o(xn+3 )
6
Deoarece pentru n > 2 avem 3n > n + 3, rezulta ca
arcsinn x = xn +
n
n
xn (xn xn+2 ) + o(xn+3 )
+ o(x)
arctg xn arctg n x
3
3
=
=
n
n
arcsin xn arcsinn x
xn (xn + xn+2 ) + o(xn+3 )
+ o(x)
6
6
4.5. CURS XIII
85
deci limita este 2.

12) In mod necesar, functia g este
sin x
,x > 0

x
g(x) :=
1
,x = 0
Trebuie sa justificam faptul ca aceasta functie este derivabila n 0. Plecand
de la scrierea:
x3
sin x = x
+ x4 R(x)
3!
unde lim R(x) = 0, obtinem
x0
sin
de unde:
x=
x x
x
+ x2 R( x)
3!
g(x) g(0)
1
= + x R( x)
x
6
si deci concluzia.
13) Folosind dezvoltarile functiilor arctg si ln, rezulta ca
f (x) = 1 +
x
+ x R(x)
3
pentru x (1, 1), iar lim R(x) = 0. Concluzia urmeaza ca n problema

x0
precedenta.
Observatie. Se poate arata ca functia f este indefinit derivabila (si) n 0.
15) Din dezvoltarea de ordin 3:

1
1
1
1
f
= f (0) + f 0 (0) + 2 f 00 (0) + 3 f 000 (c)
n
n
2n
6n
1
1
1
1
f
= f (0) f 0 (0) + 2 f 00 (0) 3 f 000 (c1 )
n
n
2n
6n
adica:

|f 000 (c) f 000 (c1 )|

0
n f 1 f 1
=
2f
(0)
n
n
6n2
X
1
de unde obtinem, folosind faptul ca seria
este convergenta, (iar orice
2
n
n=1
serie absolut convergenta este convergenta cf. ex. 1. 2. 3.).
86
Exemplu. Pentru f (x) = ln(1 + x) se obtine seria
X
n+1
n ln
2
n
1
n>2
16) Pentru fiecare x (1, 1), definim functia g : [0, 1] R prin

g(t) := f (x) f (t) (x t)f 0 (t)
f 00 (t)
f 000 (t)
(x t)2
(x t)3
2
6
f (4) (t)
f 0 (x)
f 00 (t)
(x t)4
(x t)5
x+
x(x t)+
24
120
3
3
f 000 (t)
f (4) (t)
+
x(x t)2 +
x(x t)3 +
x(x t)4
6
18
72
Avem evident g(x) = 0. Alegem astfel ncat g(0) = 0. Astfel, exista
(0, 1) astfel ncat g 0 (x) = 0. Deoarece
1
g 0 (t) = (x t)3 (3x + t) f (5) (t)
72
urmeaza ca = f (5) (x). Concluzia se obtine nlocuind n 0 = g(0).
a+b
a+b
17) Scriind formula pe fiecare din intervalele a,
resp.
,b ,
2
a+b
a+b
, resp. c2
, b , astfel ncat
exista puncte c1 a,
2
2
a+b
(b a)2 00
f
= f (a) +
f (c1 )
2
8
a+b
(a b)2 00
f
= f (b) +
f (c2 )
2
8
Prin scaderea celor doua relatii, se obtine inegalitatea propusa.
18) Pentru x (0, +) fixat, pentru fiecare h > 0, exista (0, 1) astfel
ncat
h2 00
0
f (x + h) = f (x) + hf (x) + f (x + h)
2
De aici:
f (x + h) f (x) h 00
f 0 (x) =
f (x + h)
h
2
deci:
2A hB
|f 0 (x)| 6
+
h
2
r
A
Scriind aceasta inegalitate pentru h := 2
, se obtine rezultatul.
B
4.6. CURS XIV
4.6
4.6.1
87
Curs XIV
Functii convexe
In toate problmele urmatoare, I desemneaza un interval deschis din R.

1) Sa se arate urmatoarele caracterizari pentru ca f : I R sa fie convexa:
(i) Oricare ar fi x1 < x2 < x3 din I, are loc:
f (x3 ) f (x1 )
f (x3 ) f (x2 )
f (x2 ) f (x1 )
6
6
x2 x1
x3 x1
x3 x2
(ii) Multimea (numita epigraful functiei f )
{(x, y) R2 | f (x) 6 y}
este convexa n R2 (o multime nevida A R2 se numeste convexa daca,
oricare ar fi (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) din A si t [0, 1], urmeaza ca (tx1 + (1
t)x2 , ty1 + (1 t)y2 ) A) .
f (x) f (a)
(iii) Funtia g : I\{a} R definita prin g(x) :=
este crescatoare
xa
pe I \ {a}, pentru fiecare a I.
2) (i) Sa se studieze monotonia si sa se precizeze extremele unei functii convexe.
Sa se justifice ca orice functie convexa este continua.
(ii) Sa se arate ca functia f : I R este convexa daca si numai daca f
este continua si
x1 + x 2
f (x1 ) + f (x2 )
f
6
2
2
oricare ar fi x1 , x2 I.
3) Fie f : I R o functie convexa. Sa se arate ca f admite derivate la
stanga si la dreapta n fiecare punct din I.
In plus, daca x1 < x2 I, atunci:
fs0 (x1 ) 6 fd0 (x1 ) 6
f (x2 ) f (x1 )
6 fs0 (x2 ) 6 fd0 (x2 )
x2 x1
Sa se arate ca multimea punctelor n care o functie convexa nu este derivabila, este cel mult numarabila.
4) (i) Fie f : I R o functie continua, cu derivata la dreapta n fiecare
punct din I \ A, A I fiind o multime cel mult numarabila.
88
Sa se arate ca daca m 6 fd0 (x) 6 M oricare ar fi x I \ A, atunci
m6
f (x) f (y)
6M
xy
oricare ar fi x 6= y I.
(ii) Fie f : I R o functie continua, cu derivata la dreapta n fiecare
punct din I. Daca derivata la dreapta este functie crescatoare, atunci f este
functie convexa.
Exercitiul urmator prezinta cateva exemple de functii convexe, precum si
unele metode de a obtine noi functii convexe.
5) (i)
Functiile liniare f (x) = ax + b sunt singurele functii cu proprietatea ca
f si (f ) sunt simultan convexe.
Functia ln x este convexa pe (0, +).
Functia xa este convexa pe (0, +), daca a (, 0) [1, +).
Functia |x|a este convexa pe R, daca a [1, +).
1
Functia
este convexa pe (0, ), dar are limite infinite la capetele
sin x
intervalului.
Functia 1 x2 este convexa si continua pe [1, 1], dar are derivate

infinite la capetele intervalului.
(ii)
Fie f1 , f2 , . . . , fn : I R functii convexe, iar 1 , 2 , . . . , n > 0. Atunci
n
X
k fk este convexa.
functia
k=1
Fie f : I R o familie de functii convexe. Daca f (x) := sup f (x) < +,

pentru fiecare x I, atunci f este convexa pe I.
Fie fn : I R un sir de functii convexe. Daca f : I R este astfel

ncat fn (x) f (x) pentru fiecare x I, atunci f este convexa.
(iii) Fie J R un interval deschis.
Daca f : I J este convexa, iar g : J R este convexa si crescatoare,
atunci g f este convexa.
4.6. CURS XIV
89
Daca f : I J este strict descrescatoare si convexa, atunci f 1 este

convexa.
Daca f : I (0, +) este o functie cu proprietatea ca ln f este convexa, atunci f este convexa.
Cu ajutorul functiilor convexe se pot obtine comod o serie de inegalitati
remarcabile:
6) Fie xk , yk numere strict pozitive.
(i) Sa se obtina inegalitatea mediilor ponderate:
n
Y
!
xykk
1
n
X
n
X
yk
k=1
k=1
k=1
n
X
xk yk
6
xkxk yk
n
Y
!
xxk k yk
n
X
xk yk
k=1
k=1
k=1
1 1
+ = 1, atunci are loc inegalitatea lui
p q
!1 n
n
! 1q
n
X p p X
X
xk
x k yk 6
ykq
(ii) Daca p > 1 iar q satisface

H
older:
k=1
4.6.2
k=1
k=1
Demonstratii
x2 x1
avem [0, 1] si x2 = x3 + (1 )x1 . Inegalix3 x1
tatea propusa devine:
1) (i) Notand :=
f (x2 ) f (x1 )
f (x3 ) f (x1 )
f (x3 ) f (x2 )
6
6
(x3 x1 )
x3 x1
(1 )(x3 x2 )
Dupa efectuarea calculelor, fiecare din cele doua inegalitati este echivalenta
cu: f (x2 ) 6 f (x3 ) + (1 )f (x1 ).
Observatie. Conditia de convexitate se poate scrie echivalent sub forma:
1 x1 f (x1 )
1 x2 f (x2 ) > 0
1 x3 f (x3 )
semnificatia geometrica fiind ca triunghiul A1 A2 A3 (unde Ak (xk , f (xk )), k =
1, 2, 3) este parcurs n sens direct.
90
(ii) Daca f este convexa, iar (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) apartin epigrafului functiei,
atunci
f (x1 + (1 )x2 ) 6 f (x1 ) + (1 )f (x2 ) 6 y1 + (1 )y2
Reciproc, daca epigraful functiei f este convex, atunci, odata cu punctele
(x1 , f (x1 )) si (x2 , f (x2 )) contine si punctul (x1 + (1 )x2 , f (x1 ) + (1 )f (x2 )),
ceea ce arata ca functia f este convexa.
(iii) In oricare din cele trei cazuri posibile: x1 < x2 < a; x1 < a < x2 ;
f (x1 ) f (a)
f (x2 ) f (a)
a < x1 < x2 , inegalitatea
6
este verificata.
x1 a
x2 a
2) Notand I := (a, b) si considerand a < x1 < x2 < x3 < x4 < b, deducem ca
au loc inegalitatile:
f (x2 ) f (x1 )
f (x3 ) f (x2 )
f (x4 ) f (x3 )
6
6
x2 x1
x3 x2
x4 x3
Presupunand ca f (x1 ) 6 f (x2 ), rezulta ca f este crescatoare pe intervalul
(x2 , b). Deci exista un interval maximal (, b) (care poate fi si vid, cand f
este descrescatoare pe I), astfel ncat f sa fie crescatoare pe (, b). Analog,
daca f (x3 ) > f (x4 ), atunci f este descrescatoare pe (a, x3 ). Din nou, exista
un interval maximal (a, ), astfel ncat f sa fie descrescatoare pe (a, ).
Asadar, pot exista urmatoarele situatii:
f este strict crescatoare pe I;
f este strict descrescatoare pe I;
I = (a, ) [, ] (, b), iar f este: strict descrescatoare pe (a, );
constanta pe [, ] si strict crescatoare pe (, b).
Corespunzator, urmeaza ca o functie convexa (neconstanta) nu admite
maxime pe I, dar poate admite un minim (absolut).
Datorita acestei situatii, deducem ca o functie convexa ar putea avea doar
discontinuitati de prima specie. Insa existenta limitelor laterale diferite ntr
un punct conduce imediat la contradictie cu convexitatea functiei. Deci orice
functie convexa este continua pe intervalul deschis I.
Observatie. Datorita monotoniei, exista limite n capetele intervalului
I. Aceste limite pot fi infinite. De asemeni, atribuind n capete valori mai
mari decat aceste limite, se obtine o functie care este convexa pe intervalul
nchis, dar nu este continua n capete. A se vedea exemple n ex. 5.
Trecem la a doua caracterizare. Necesitatea
iei fiind evidenta, sa
condit
x 1 + x2
f (x1 ) + f (x2 )
presupunem ca functia continua f verifica f
.
6
2
2
4.6. CURS XIV
91
Pentru x1 , x2 I fixati, consideram multimea

A := { [0, 1]| f (x1 + (1 )x2 ) 6 f (x1 ) + (1 )f (x2 )}
1
A. Folosind nca odata ipoteza, de2
1 + 2
ducem ca daca 1 , 2 A, atunci
A. Prin inductie, se arata ca
2
n
X ak
orice numar de forma
cu ak {0, 1} apartine multimii A. Deoarece
k
2
k=1
f este continua, rezulta ca multimea A contine, odata cu orice sir convergent si limita acestuia (este nchisa). Scrierea n baza 2 garanteaza acum ca
A = [0, 1].
Evident 0, 1 A iar prin ipoteza
Alt
a solutie. Pentru x1 < x2 I fixati, consideram multimea
x2 f (x1 ) x1 f (x2 )
f (x2 ) f (x1 )
x+
A := x (x1 , x2 )|f (x) >
x2 x1
x2 x1
Presupunerea ca aceasta multime ar fi nevida, mpreuna cu continuitatea
functiei f , arata existenta unui interval deschis, nevid (, ), inclus n A. Ar
avea loc
+
f (x2 ) f (x1 ) + x2 f (x1 ) x1 f (x2 )
f () + f ()
f
>
+
>
2
x2 x1
2
x2 x1
2
ceea ce constituie contradictia cautata.
Observatie. De fapt, se poate arata ca orice functie f : I R care
verifica proprietatea din enunt, nu poate avea decat discontinuitati de specia
a doua.
f (x) f (x1 )
3) Functia x 7
fiind crescatoare pe I \{x1 }, deducem ca exista
x x1
f (x2 ) f (x1 )
derivatele laterale n x1 si are loc: fs0 (x1 ) 6 fd0 (x1 ) 6
. Analog
x2 x1
se arata si celelalte inegalitati.
Pentru a arata ca multimea punctelor n care f nu este derivabila este
cel mult numarabila, sa notam, pentru fiecare punct a I n care f nu este
derivabila, intervalul deschis, nevid Ia := (fs0 (a), fd0 (a)). Aceste intervale sunt
disjuncte. Deoarece fiecare interval contine cel putin un numar rational, se
obtine concluzia.
La acelasi rezultat se ajunge observand ca, pentru fiecare n N, multimea
1
intervalelor de forma Ia care au lungimea mai mare decat , este finita.
n
92
Observatie. Daca f este definita si continua pe un interval nchis, atunci

exista derivatele laterale n capetele intervalului, putand fi eventual sau
+: a se vedea exemple n ex. 5.
4) (i) Considerand functiile f (x) mx, respectiv M x f (x), este de ajuns
sa aratam ca fd0 (x) > 0, pentru orice x I \ A asigura ca f este crescatoare
pe I.
Fie > 0 fixat si sa definim functia g(x) := f (x) + x. Pentru fiecare
g(x) g(x0 )
> ,
x0 6 A, din ipoteza urmeaza ca exista > 0 astfel ncat
x x0
oricare ar fi x (x0 , x0 + ). Astfel avem g(x0 ) 6 g(x).
Fie atunci x < y si sa aratam ca g(x) 6 g(y). Fie 6 g(A), < g(x).
Notam E := {t [x, y]| g(t) > }. Notand a := sup E, din continuitatea
functiei g deducem a E. Rezulta g(a) > . Vom arata ca a = y. In
adevar, daca am presupune ca a < y, atunci n mod necesar g(a) = , altfel
continuitatea functiei g ar contrazice definitia lui a. Deoarece 6 g(A)
deducem ca a 6 A. Din cele demonstrate, vom avea g(a) 6 g(z), oricare
ar fi z (a, a + ), ceea ce din nou contrazice definitia lui a. Ramane ca
a = y, adica g(y) > . Deoarece putem alege un sir crescator n , astfel
ncat n g(x) si n 6 g(A), obtinem din cele de mai sus ca g(y) > g(x).
Adica f (y) f (x) > (x y). Cum a fost oarecare, urmeaza ca f este
crescatoare.
(ii) Folosind punctul precedent, din x1 < x2 < x3 rezulta fd0 (x1 ) 6
fd0 (x2 ) 6 fd0 (x3 ) si deci:
fd0 (x1 ) 6
f (x2 ) f (x1 )
f (x3 ) f (x2 )
6 fd0 (x2 ) 6
6 fd0 (x3 )
x2 x1
x3 x2
ceea ce demonstreaza convexitatea functiei f .

Observatie. Daca f se presupune derivabila pe I, avand derivata crescatoare,
concluzia se obtine pe baza teoremei uzuale de medie. De fapt, sa aratat mai
mult, si anume ca, daca f are doar derivata la dreapta pe I, cu exceptia unei
multimi cel mult numarabile, iar aceasta derivata este crescatoare, atunci f
este convexa.
5) (i) Daca f si (f ) sunt presupuse convexe, atunci f (x1 + (1 )x2 ) =
f (x1 ) + (1 )f (x2 ), oricare ar fi x1 , x2 I si [0, 1]. De aici rezulta
imediat forma f (x) = ax + b.
Restul afirmatiilor sunt verificari directe, folosind caracterizarea convexitatii
cu derivata (eventual la dreapta).
(ii) Simple verificari, folosind eventual caracterizarea convexitatii cu ajutorul epigrafului.
4.6. CURS XIV
93
(iii) Prima afirmatie rezulta din scrierea:

(g f )(x1 +(1)x2 ) = g [f (x1 + (1 )x2 )] 6 g(f (x1 )+(1)f (x2 )) 6
6 (g f )(x1 ) + (1 )(g f )(x2 )
Daca functia f este descrescatoare, atunci pentru orice y1 , y2 J se poate
scrie
f 1 (y1 +(1)y2 ) = f 1 [f (x1 ) + (1 )f (x2 )] 6 f 1 [f (x1 + (1 )x2 )] =
= x1 + (1 )x2 = f 1 (y1 ) + (1 )f 1 (y2 )
unde x1 , x2 I sunt punctele pentru care f (x1 ) = y1 si f (x2 ) = y2 .
Daca functia f este crescatoare, atunci functia (f )1 rezulta convexa.
x1 + x2
ex1 + ex2
In sfarsit, sa observam ca, pe baza inegalitatii mediilor avem e 2
,
6
2
deci functia exponentiala este convexa. Scriind f = eln f , din cele de mai
sus deducem ca f este convexa daca se presupune ca ln f este convexa.
6) Daca f este functie convexa, iar ak , bk sunt numere strict pozitive, atunci
se obtine prin inductie
n
X
ak bk
k=1
6
f
n
X
ak
k=1
n
X
ak f (bk )
k=1
n
X
ak
k=1
(i) Consideram functia convexa f (x) := xp (p > 1). Inegalitatea precedenta devine:
n
!p n
!p1 n
!
X
X
X
p
6
ak bk
ak
ak bk
k=1
Inlocuind ak = y q si bk =
k
k=1
k=1
xk
se obtine inegalitatea propusa.
1
p1
yk
(ii) Analog, considerand pe rand functiile convexe f (x) := ln x, respectiv f (x) := x ln x, se obtin cele doua inegalitati.
94
4.7
Derivabilitate pentru siruri de functii.
Teorema Fie f : [a, b] R un sir de functii continue, derivabile pe (a, b).

Presupunem ca fn0 este uniform convergent pe [a, b] la o functie g; si exista
x0 (a, b) astfel ncat (fn (x0 )) este convergent.
Atunci:
(i) (fn ) este uniform convergent pe [a, b] la o functie f ;
(ii) f este derivabila pe (a, b) iar f 0 = g.
Demonstratie. (i) se poate accepta ca ipoteza.
Vom arata ca (fn ) este sir Cauchy uniform pe [a, b]. Folosim inegalitatea:
|fn (x) fm (x)| 6 |fn (x) fn (x0 ) (fm (x) fm (x0 ))| + |fn (x0 ) fm (x0 )|
Pentru primul termen, folosim teorema lui Lagrange, aplicata functiei fn fm :
0
|fn (x) fn (x0 ) (fm (x) fm (x0 ))| 6 (b a)|fn0 (c) fm
(c)|
(ii) Fie x (a, b) un punct fixat, n care dorim sa demonstram derivabilitatea functiei f . Folosim inegalitatea:
f (x + h) f (x)
f (x + h) f (x) fm (x + h) fm (x)
+
g(x) 6
h
h
h

fm (x + h) fm (x) fn (x + h) fn (x) fn (x + h) fn (x)

0
+
fn (x) +
+
h
h
h
+ |fn0 (x) g(x)|
Pentru al doilea termen, folosim teorema lui Lagrange, aplicata functiei fn
fm :
fn (x + h) fn (x) fm (x + h) fm (x)
0
6 |fn0 (c) fm
(c)|
h
h
Fixam un n pentru care primul si ultimul termen devin mai mici decat /3.
Scriind derivabilitatea functiei fn n x, deducem existenta unui > 0 pentru
care |h| < asigura
fn (x + h) fn (x)

0
<
f
(x)
n
3
h
sin nx
Contraexemple. 1. Sirul fn (x) :=
este uniform convergent la 0,
n
dar sirul derivatelor nu converge n nici un punct.
4.7. DERIVABILITATE PENTRU SIRURI DE FUNCT

II.
95
Sau: fn (x) := n1 cos nx este uniform convergent pe R la 0, dar fn0 (x) =

sin nx nu converge, nici macar punctual (exceptie x = k).
2. Sirul fn (x) := n1 arctg nx este uniform convergent pe R la 0, dar
fn0 (x) = 1+n12 x2 converge punctual la functia g, egala cu 0 peste tot, cu
exceptia g(0) = 1.
Teorema nu este aplicabila pe (0, +), desi concluzia este adevarata.
2 2
3. Sirul fn (x) := en x este punctual convergent la 0, peste tot, cu

2 2
exceptia lui x = 0, cand are limita 1. Sirul derivatelor fn0 (x) = 2n2 xen x
este punctual convergent la 0, dar nu si uniform. Acest fapt se constata
1
n 2
2 2
direct, deoarece fn00 (x) = 2n2 en x (2n2 x2 1) iar fn0 ( ) = .
e
n 2
1
4. Sirul fn (x) :=
ln(1 + n2 x2 ) este punctual convergent la 0 peste tot.
2n
nx
Sirul derivatelor fn0 (x) =
este punctual convergent la 0, dar nu si
1 + n 2 x2
n(1 n2 x2 )
uniform. Acest fapt se constata direct, deoarece fn00 (x) =
iar
(1 + n2 x2 )2
1
1
fn0 ( ) = .
n
2
x
5. Sirul fn (x) :=
este uniform convergent la 0. Dar sirul
(1 + n2 x2
1 n 2 x2
nu este uniform convergent, avand limita
derivatelor fn0 (x) =
(1 + n2 x2 )2
punctuala egala cu 0 peste tot, n afara de 0.
4.7.1
Exercitii.
Un exemplu mai deosebit de utilizare a teoremei lui Fermat:

Daca a1 , a2 , . . ., an sunt numere strict pozitive, cu proprietatea ca ax1 +
x
a2 + . . . + axn > n, x IR, atunci a1 a2 . . . an = 1
Se observa ca ipoteza spune exact ca functia f (x) := ax1 + ax2 + . . . + axn
prezinta un minim (chiar global) n 0, deci f 0 (0) = 0.
x
Desigur, exista si solutii mai elementare (de ex. folosind limita a x1
pentru x 0).
1) Sa se studieze existenta primelor doua derivate ale functiei f : (1, 1)
R,
f (x) =
ln2 (1 x) , x (1, 0)
tg2 x
, x [0, 1)
2) Sa se discute derivabilitatea functiei max(sin x, a + cos x).
96
3) Sa se deriveze:
r
arcsin
1 x2
1 + x2
4) Sa se determine numerele reale a 6 b, astfel ncat functia f : R R

definita prin f (x) := x|x a| + |x b| sa fie derivabila pe R.
5) Sa studieze derivabilitatea n 0 a functiei f : R R,
r
x2
3
f (x) := ex 1 x
2
6) (6.13) Fie f : [a, b] R o functie continua pe [a, b], derivabila n
punctele a si b.
Sa se arate ca daca f 0 (a)f 0 (b) < 0, atunci f admite cel putin un punct de
extrem local n (a, b).
7) Fie f : I J (I, J intervale deschise) o bijectie de doua ori derivabila
pe I, cu derivata ntaia diferita de 0 pe I. Fie g : J I inversa lui f .
Aratati ca g este de doua ori derivabila pe J, iar
g 00 (y) =
f 00 (g(y))
[f 0 (g(y))]3
Ca aplicatie: ex. 6.21 si 6.22

8) Se noteaza cu Pn derivata de ordin n a functiei (x2 1)n . Aratati
ca polinomul Pn are gradul n. Toate radacinile polinomului Pn sunt reale,
distincte si situate pe intervalul (1, 1).
6.5 ca exemplificare la Rolle.
9) Sa se arate ca exista o unica functie f : [0, +) R astfel ncat,
pentru fiecare x [0, +) sa avem f 3 (x) + xf (x) = 1. Sa se arate ca f este
f (x)
, pentru orice x [0, +).
derivabila, iar f 0 (x) =
x + 3f 2 (x)
10) Sa se demonstreze urmatoarele inegalitati:
x
< arctg x, x (0, +)
1 + x2
x3
, x (0, )
3
2
| sin b sin a| 6 |b a|
tg x > x +
ba
ba
< tg b tg a <
, 06a<b<
2
2
cos a
cos b
2

II.
97
De asemenea: 6.15; 6.20; 6.7

x2
11) Folosind eventual inegalitatea x
< ln(1 + x) < x, pentru orice
2
x > 0, sa se calculeze

1
2
n
lim 1 + 2
1 + 2 ... 1 + 2
n+
n
n
n
12) Se considera functia f : (0, 2) R, f (x) := arctg
Sa se calculeze f 0 si
sin x
.
1 cos x
lim f (x)
x0
x>0
Concluzie?
13) (i) Sa se verifice ca:
arccos
1 x2
= 2arctg x
1 + x2
pentru x [0, +);

(ii) Sa se verifice ca:
2arctg x + arcsin
2x
=
1 + x2
daca x [1, +).

Sa se discute domeniul de definitie si derivabilitatea functiei arcsin
2x
.
1 + x2
14) Se considera functia f : R R,
arctg 1+x
, x 6= 1
1x
f (x) =
0
,x = 1
Sa se arate ca f este derivabila pe (, 1) (1, +); exista lim f 0 (x), dar
x1
functia f nu este derivabila n 1.
Demonstrati urmatoarea formula:
1+x
arctg x + 4 , x (, 1)
arctg
=
, x (1, +)
arctg x 3
1x
4
15) (i) Sa se determine intervalele de monotonie si extremele functiei
f : [0, +) R, f (x) := ex xe .
98
(ii) Sa se determine intervalele de monotonie si extremele functiei f : R

R, f (x) := 2x x2 .
si 6.10
16) Sa se discute, n functie de parametrul a, monotonia functiei f :
x+a
1
(0, +) R, f (x) := 1 +
.
x
17) Sa se determine punctele de extrem ale functiilor: f (x) = 2x6 x3 +3;
g(x) = 2 cos x + x2 .
p
18) Sa se reprezinte grafic functia f : R R, f (x) := |x2 1| x.
19) Sa se reprezinte grafic functia f : D R, f (x) := arccos(4x3 3x)
(D fiind domeniul maxim de definitie).
1
20) Sa se reprezinte grafic functia f : D R, f (x) := x + + x2 x.
x
21) Sa se arate ca functia f : R R definita prin:
e x2 , x 6= 0
f (x) =
0
,x = 0
are derivate de orice ordin si f (n) (0) = 0, pentru orice n N.
Sa se obtina un exemplu de functie neidentic nul
a f : R R indefinit
derivabila, cu proprietatea ca f (x) = 0, pentru orice |x| > 1.
p
22) Sa se reprezinte grafic functia f : D R, f (x) = 1 + (x 1)ex
(D fiind domeniul maxim de definitie).
23) Sa e calculeze
x2
cos x e 2
lim
x0
x4
alte aplicatii la lHopital: 6.33
25) Fie f : [0, 1] R o functie derivabila, cu derivata crescatoare pe
[0, 1]. Daca f (0) = f (1) = 0, sa se arate ca f (x) 6 0, pentru orice x [0, 1].
probleme de sinteza: 6.23 si 6.51
26) Sa se arate ca
arctg x =
X
(1)n x2n+1
n=0
2n + 1
, x [1, 1)
arctg
x
, x (1, 0)
X
x
xn
=
1
,x = 0
2n
+
1
1 ln 1+
x
n=0
, x (0, 1)
2 x
1 x

II.
99
27) Sa se studieze convergenta si convergenta uniforma pentru sirurile

(fn ) si (fn0 ):
2 2
a) fn (x) := en x este punctual convergent la 0, peste tot, cu exceptia lui
2 2
x = 0, cand are limita 1. Sirul derivatelor fn0 (x) = 2n2 xen x este punctual
convergent la 0, dar nu si uniform. Acest fapt seconstata direct, deoarece
1
n 2
2 2
fn00 (x) = 2n2 en x (2n2 x2 1) iar fn0 ( ) = .
e
n 2
1
b) Sirul fn (x) :=
ln(1 + n2 x2 ) este punctual convergent la 0 peste tot.
2n
nx
Sirul derivatelor fn0 (x) =
este punctual convergent la 0, dar nu si
1 + n 2 x2
n(1 n2 x2 )
uniform. Acest fapt se constata direct, deoarece fn00 (x) =
iar
(1 + n2 x2 )2
1
1
fn0 ( ) = .
n
2
x
c) Sirul fn (x) :=
este uniform convergent la 0. Dar sirul derivatelor
1 + n 2 x2
1 n 2 x2
nu este uniform convergent, avand limita punctuala
fn0 (x) =
(1 + n2 x2 )2
egala cu 0 peste tot, n afara de 0.
4.7.2
Aplicatii.
Pentru seriile Fourier, deducem o conditie (foarte restrictiva), care garanteaza

derivabilitatea
termen cu termen:
X
daca
n (|an | + |bn |) < +, atunci functia
n=1
f (x) :=
(an cos nx + bn sin nx)
n=0
este bine definita si derivabila pe R, iar

0
f (x) =
(bn cos nx an sin nx)
n=1
In schimb, pentru seriile de puteri:
X
Fie
an xn o serie de puteri, avand raza de convergenta R > 0. Atunci
n=0
functia suma f (x) :=
X
n=0
an xn este definita si derivabila pe (R, R), iar
100
f (x) =
(n + 1)an+1 xn , x (R, R).
n=0
f (n) (0)
Deci f este n realitate indefinit derivabila, iar an =
. In particular.
n!
X
X
daca
a n xn =
bn xn , x (R, R), atunci an = bn , n > 0.
n=0
n=0
Invers, fie f (x) =
an xn , x (R, R). Fie F o functie derivabila pe
n=0
(R, R), cu F 0 = f . Atunci
X
an n+1
F (x) = F (0) +
x
n+1
n=0
. In adevar, seria din membrul doi este convergenta pe (R, R), iar seria
derivatelor este uniform convergenta la f pe fiecare interval [r, r], 0 < r <
R.
4.7.3
C
ateva dezvolt
ari remarcabile.
(i) Fie
f (x) :=
X
xn
n=0
n!
f este bine definita pe R si are derivate de orice ordin. In particular f 0 (x) =

f (x). Considerand functia g(x) := f (x)ex , gasim g 0 (x) = 0, x R. Astfel,
f (x) = Cex , iar din f (0) = 1 urmeaza
x
e =
X
xn
n=0
n!
, x R
(ii) Dezvoltarile:
sin x =
X
x2n+1
;
(1)n
(2n
+
1)!
n=0
cos x =
X
x2n
(1)n
, x R
(2n)!
n=0
au fost obtinute din dezvoltarea limitata, rest Lagrange.

(iii) Fie
f (x) :=
X
xn+1
(1)n
n+1
n=0

II.
f este bine definita si derivabila pe 9 1, 1], iar f 0 (x) =
101
1
. Deducem
1+x
n+1
X
n x
ln(1 + x) =
(1)
, x (1, 1]
n+1
n=0
(iv) Cu ceva mai mult efort, se verifica:
(1 + x) = 1 +
X
.( 1) . . . ( n + 1)
n!
n=1
.xn , x (1, 1)
(pentru fiecare R).

Notand cu f suma seriei, deducem ca f este bine definita si derivabila pe
9 1, 1). Prin calcul se verifica identitatea (1 + x)f 0 (x) = f (x). Aceasta
relatie arata ca functia f (x)(1 + x) este o constanta pe (1, 1), de unde
afirmatia.
Semnalam urmatoarele cazuri particulare importante:
* daca este numar natural, atunci se obtine binomul lui Newton (dezvoltarea fiind valabila pentru orice x R);
* daca este ntreg negativ, atunci:
X
1
k
(1)k Cn+k1
.xk
=
n
(1 + x)
k=0
* In sfarsit, pentru = 1/2, respectiv = 1/2, au loc dezvoltarile:
(1 + x)1/2 = 1 +
X
(2n 3)!! n
(1)n
x
(2n)!!
n=1
(1 + x)1/2 = 1 +
X
(2n 1)!! n
(1)n
x
(2n)!!
n=1
102
Bibliography
[1] A. Croitoru, M. Durea, C. Vaideanu: Analiza Matematica. Probleme,
Ed. Tehnopress, Iasi, 2005
[2] Meghea Bazele Analizei Matematice
[3] M. Nicolescu, S. Marcus, N. Dinculeanu: Analiza Matematica, vol. I,
Ed. did. si ped. Bucuresti, 1980
[4] Gheorghi Evghenevici cSilov: Analiza matematica (Functii de o variabila), Ed. st. si Enc. Bucuresti 1985 (ed. 1970)
[5] G. M. Fihtenholt
[6] Lewin (incl. CD pt. Sci. Work Place)
[7] Gelbaum, Olmsted Contraexemple n analiza
[8] Gh. Siretchi
[9] L. Arama, T. Morozan: Probleme de calcul diferential si integral, Ed.
Tehnica, Bucuresti, 1978
[10] Demidovici
[11] M. Nicolescu: Analiza Matematica (vol. I)
103

Derivate Facultate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Derivate Facultate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza I: calcul diferential pentru functii de o

variabila reala (F1VR)

elemente de logica: , , negare;

Multimea numerelor reale.

Vom adopta o definitie axiomatica pentru multimea numerelor reale.

Va amintiti ca (R, +) a fost numit grup comutativ. Ca de obicei, n loc

MULTIMEA NUMERELOR REALE.

[a, b) := {x R | a 6 x < b};

Fie A R. Spunem ca a R este un majorant al multimii A daca oricare

MULTIMEA NUMERELOR REALE.

Uneori, principiul lui Arhimede se reformuleaza astfel: fie x > 0 si y

III. Inegalitati (interpretat si ca rezultate de extrem!):

In ce caz are loc egalitatea?

a) Sa se calculeze f 0 (x), x [0, +).

MULTIMEA NUMERELOR REALE.

Vom considera multimea R := R {} {+}.

Glosar de denumiri din topologia general

Multimea numarabila de vecinatati a n1 , a + n1 poarta denumirea de

Echivalent, putem reduce totul la cazul sirurilor convergente la 0:

CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.

CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.

f) Utilizand eventual faptul ca, pentru orice a < b R exista r Q astfel

Sa se arate ca exista 1 , 2 , . . . n A, astfel ncat

I GENERALE ALE SIRURILOR CONVERGENTE.19

Reguli de calcul. I. a) Daca xn x si yn y atunci xn +yn x+y. Daca

CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.

Apar cazurile de nedeterminare 00 si

III. Daca xn x0 iar xn 6 yn n, atunci x0 6 y0 (inclusiv cazul limitelor

Teorema lui Cantor; lema lui Ces`

CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.

1) (CDV 1. 64) Sa se arate ca multimea {r Q|r2 6 2} este nevida si

Pare evident ca acest sir tinde mai repede la 0 decat precedentul.

2; 3; 4. Aici convergenta este si mai rapida; corespunde vitezei cu care fiecare

CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.

6) Sa se completeze spatiul cu varianta corecta:

Se observa ca termenul dominant este n, deci rescriind:

CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.

7) Se considera sirurile (an )n>0 si (bn )n>0 definite de: a0 = a1 = 1; an+2 =

Su85: Fie k > 1 un numar natural fixat si numerele reale 0 6 a1 6 a2 6

(aplicatie la Stolz, comparare pt. n!, continuare cu Stirling)

CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.

b) Sa se arate ca, daca |a| < 1, atunci nan 0.

(transformare si limita fundamentala)

(se poate cere monotonia si limita termenului general la prima)

Serii convergente, propriet

Unele siruri apar n mod natural sub forma sn := x0 + x1 + . . . + xn ; n acest

si se spune ca seria este convergent

CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.

conditia de tip Cauchy:

> 0n n > n , p > 1 :

xn se numeste absolut convergent

|xn | este convergenta.

a absoluta decurge convergenta amdeoarece |xn | = x+

este convergenta; dar aceasta este chiar seria initiala, caci xn = x+

de srii convergente: xn = (xn + |xn |) |xn |.

Exista o singura situatie n care scrierea nu este unica, si anume:

Din culegerea CDV:

CHAPTER 2. SIRURI SI SERII DE NUMERE REALE.

Limite superioare si inferioare.

crescator si majorat zn := inf{xn , xn+1 , . . .}. Limita sirului (zn ) se numeste

Propozitie. Pentru orice subsir convergent (xnk )k , are loc:

(ii) Exista un subsir convergent (xnk )k , astfel ncat

de unde concluzia, daca subsirul este presupus convergent.

exista n astfel ncat yn < L + ; deci xn 6 L + , pentru orice n > n . Daca