PREFAŢĂ

Lucrarea de faţă vine în sprijinul studenţilor anilor I ai facultăţilor

din Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti în studiul analizei
matematice cu o serie de probleme rezolvate, astfel încât să poată înţelege şi
deprinde metodele de calcul şi aspectele lor aplicative.
Structurată astfel în urma predării de către autoare a seminarului de
Analiză matematică la anul I al Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii şi
Tehnologia Informaţiei, lucrarea s-a dezvoltat ca o necesitate a studiului
individual, susţinând totodată părerea autoarei, şi nu numai a ei, că la baza
învăţământului tehnic superior trebuie să stea o solidă pregătire matematică,
deoarece un viitor inginer, rezolvând o problemă, trebuie să obţină şi
rezultatul corect, nu numai să ştie cum ar trebui rezolvată aceasta.
Materialul pus la dispoziţie urmează îndeaproape programa
disciplinei “Analiză matamatică” predată în anul I la facultăţile de profil
electric din cadrul universităţii, programă asemănătoare de altfel cu a
oricărei facultăţi tehnice.
Se regăsesc aici probleme rezolvate (cel mai adesea complet ori
având numeroase indicaţii de calcul), precedate de necesarul teoretic (fără
demonstraţii însă) cu aplicabilitate directă în rezolvare.
Lucrarea oferă astfel cititorului o imagine de ansamblu asupra
utilităţii practice a noţiunilor (uneori la un grad ridicat de abstractizare) şi
implicării lor în probleme concrete izvorâte din probleme efective de
modelare.
În speranţa de a o găsi utilă, consider că lucrarea va contribui la
fundamentarea riguroasă şi la consolidarea pregătirii inginereşti a viitorilor
specialişti.

Irina Meghea,
10.03.2010

5
 PREFAŢĂ la Ediţia a II - a

Ediţia de faţă o completează pe cea anterioară cu un adaos necesar de

probleme legate de şirurile de funcţii şi funcţiile Euler Γ şi B întinse pe
parcursul a aproximativ 50 pagini.
Considerând că această lucrare îşi va găsi în continuare utilitatea, am
găsit necesar adaosul menţionat.

Irina Meghea
22.10.2012

6
 CUPRINS
Prefaţă 5
Cuprins 7

Lecţia I. Mulţimi. Şiruri de numere reale şi complexe.

Spaţii metrice. Teoremă de punct fix 11

1. Mulţimi şi funcţii 11
Mulţime finită 11
Şir finit 11
Şir infinit 12
Şir dublu 12
Familie de mulţimi 12
2. Şiruri de numere reale 13
2.1. Limită superioară şi limită inferioară 13
2.2 Şir de numere complexe 14
3. Spaţii metrice 16
3.1 Prime proprietăţi 16
Distanţă 16
Sferoid 18
3.2. Teorema Banach de punct fix 21

LECŢIA II. Serii de numere reale sau complexe. Şiruri

şi serii de funcţii 24

1. Serii de numere complexe 24

1.1 Definiţii, teorema Cauchy 24
1.2 Regula Abel 25
1.3 Convergenţă absolută 27
1.4 Criterii de comparaţie 29
1.5 Criteriul rădăcinii şi criteriul raportului 32
1.6 Criteriile Kummer, Raabe - Duhamel, Bertrand, Gauss 34
1.7 Operaţii de inel cu serii de numere complexe 36
2. Şiruri şi serii de funcţii 38
2.1 Şir de funcţii 38
2.1 Serie de funcţii 52

7
 Convergenţă uniformă 55
Criterii de convergenţă uniformă 57
Limită, continuitate, derivabilitate, integrabilitate 62
Lecţia III. Serii de puteri. Serii Taylor. Limită şi
continuitate 74

1. Serii de puteri. Serii Taylor 74

1.1 Formula Taylor şi seria Taylor 74
A. Formula Taylor 74
B. Formula Taylor localã 75
C. Serie Taylor 79
1.2 Serie Taylor 85
Serie Taylor reală 85
2. Limită şi continuitate 102
2.1 Limită 102
Funcţie reală cu n variabile reale 102
2.2 Continuitate 104
Funcţie reală cu n variabile reale 104
Lecţia IV. Diferenţialitate. Derivate parţiale. Folosirea
diferenţialităţii în studiul funcţiilor 106

1. Diferenţialitate. Derivate parţiale 106

1.1 Derivata parţială (caz particular) 106
1.2 Diferenţiala 109
Derivata Fréchet 109
m
1.3 Diferenţiala funcţiei cu valori în R şi cu n variabile reale
110
Matrice Jacobi 110
1.4 Derivarea Fréchet a funcţiei compuse 113
Diferenţiala funcţiei reale compuse 114
1.5 Formula Taylor - Lagrange – Cauchy 115
1.6 Diferenţiala de ordin superior 116
Funcţie reală cu mai multe variabile reale 118
Funcţie reală cu mai multe variabile reale compusă 120
Schimbare de variabile 122

8
 2. Folosirea diferenţiabilităţii în studiul funcţiilor 124
2.1 Extreme locale interioare 124
2.2 Funcţii implicite 129
2.2.1. Funcţie implicită 129
Plan tangent 130
2.2.2. Sistem de funcţii implicite 132
2.3 Dependenţă funcţională 136
2.4 Extreme locale condiţionate 137
Algoritm pentru găsirea extremelor locale condiţionate 139
2.5 Extreme Globale 143
Lecţia V. Integrale Riemann generalizate. Integrale cu
parametru 144
1. Integrale Riemann generalizate 144
1.1 Integrala Riemann pe interval nemărginit 144
1.2 Integrala Riemann cu punct singular 153
2. Integrala Riemann pe interval compact cu parametru 162
3. Integrala Riemann generalizată cu parametru 167
4. Funcţiile Euler Γ şi B 184
Funcţia Γ 184
Funcţia B 187
Lecţia VI. Integrale Riemann multiple 199
1. Integrale Riemann multiple 199
1.1. Schimbare de variabile în integrala Riemann multiplã 209
Coordonate polare în R2 210
Coordonate polare în R3 211
Coordonate polare în Rn, n ≥ 2 211
Coordonate polare generalizate în R2 213
Coordonate polare generalizate în R3 213
Coordonate polare generalizate în Rn, n ≥ 2 213
Exemple n = 2 213
Exemple n = 3 221
Exemple n ≥ 1 226
2. Integrala Riemann generalizatã în Rn, n ≥ 2 228
Exhaustie admisă 228
Punct singular 229
Integrala Riemann generalizată 229
Lecţia VII. Integrale curbilinii. Integrale de suprafaţă.
9
Formule integrale 244

1. Integrale curbilinii 244

1.1 Integrala curbilinie de prima speţă 244
Integrala curbilinie de speţa întâia în E3 244
Integrala curbilinie de speţa întâia în E2 245
1.2 Integrala curbilinie a doua speţă 246
Integrală curbilinie de speţa a doua pe suport 246
Integrala curbilinie de spaţa a doua în E2 246
2. Integrare pe suprafaţă netedă din R3 252
3
2.1 Aria suprafeţei netede din R 252
2.2 Integrare pe suprafaţă netedă din R3 257
Integrala pe suprafaţă de speţa întâi 257
Integrala pe suprafaţă netedă de speţa a doua 261
3. Formule integrale 263
3.1 Formula generală Stokes-Ampère-Poincaré 263
Formule integrale (varietate diferenţiabilă cu bord) 268
Formula Gauss-Ostrogradski 268
Formula Gaus - Ostrogradski − cazuri particulare 269
Formula clasică Stokes - Ampère (forlula S - A) 274
Formula S - A - P (varietate diferenţiabilă cu pseudobord standard) 283
Varietate diferenţiabilă cu pseudobord standard 283
Formulele Green 289
Formula Riemann - Green 294
3.2 Analiză vectorială 295
Câmp scalar şi câmp vectorial 295
Circulaţie 296
Flux 299
Gradient 303
Divergenţă 305
Formule integrale în notaţii vectoriale şi formulări ale acestora 305
Operatori diferenţiali de ordinul al doilea 311
Operatorul nabla 314
Tabel de definiţii şi formule 318
BIBLIOGRAFIE 321

10
 LECŢIA I
Mulţimi. Şiruri de numere reale şi complexe
Spaţii metrice. Teoremă de punct fix
1. Mulţimi şi funcţii
Mulţimile X, Y sunt prin definiţie echipotente, se notează X ~ Y, când există o bijecţie
a lui X pe Y.
Numerele naturale sunt definite prin axiomele Peano. În mulţimea N a acestora, 1 nu
este succesorul nici unui număr natural.
Mulţime finită
1.1 Fie [1, n+1] interval din N. Mulţimea [1, n+1] \ {a}, unde a ∈ [1, n+1] , este
echipotentă cu intervalul [1, n] din N.
„ Inducţie după n. n = 1. Evident. n ⇒ n + 1. Fie a din [1, n+2]. Dacă a = n+2, atunci
vădit [1, n+2] \ {a} ~ [1, n+1] iar dacă a ≠ n + 2, atunci, conform cu ipoteza inducţiei,
[1, n+1] \ {a} ~ [1, n] şi deci, asociind pe n + 2 cu n + 1, [1, n+2] \ {a}~ [1, n+1]. „
1.2 Intervalele [1, n] şi [1, p] din N sunt echipotente când şi numai când n = p.
„ Suficient. Evident. Necesar. Inducţie după p. p = 1. În acest caz, definiţia funcţiei
bijective cere n = 1. p ⇒ p + 1. Fie [1, n] ~ [1, p+1]. Cum n > 1, n = q + 1, q din N. Fie f
bijecţie a lui [1, q+1] pe [1, p+1] şi a din [1, q+1] cu f(a) = p + 1. Avem [1, q+1] \ {a} ~
[1, q] (1.1), deci, deoarece [1, q+1] \ {a} ~ [1, p] (ia restricţia lui f la [1, q+1] \ {a}!), [1,
q] ~ [1, p] şi deci q = p (ipoteza inducţiei), n = p+1. „
Definiţii. Mulţimea X este finită când fie este vidă, fie este echipotentă cu un interval
[1, n] din N. În al doilea caz, n este numărul elementelor lui X. 1.2 asigură corectitudinea
definiţiei. O mulţime care nu este finită se numeşte infinită.
1.3 Orice parte a unei mulţimi finite este finită.
„ Este deajuns a arăta că dacă M ≠ ∅ şi M ⊂ [1, n], [1, n] interval din N, există p în
N cu proprietatea M ~ [1, p], ceea ce se demonstrează prin inducţie după n (M ⊂ [1, n+1] şi
n+1∉ M ⇒ M ⊂ [1, n] iar M ⊂ [1, n+1] şi n+1∈ M ⇒ M \ {n+1} ⊂ [1, n] etc. ). „
1.4 Fie X mulţime finită şi A ⊂ X. Dacă A ~ X, atunci A = X.
„ Demonstraţie prin inducţie după numărul n al elementelor lui X. n=1. Evident.
n ⇒ n + 1. Presupunem enunţul adevărat pentru mulţimile cu n elemente şi fie n + 1
numărul elementelor lui X. Se ia u din X şi se pune B : = X \ {u}, deci B are n elemente
(1.1) şi X = B U {u}. Fie f : A → X bijectivă şi v din A cu f (v) = u. Restricţia lui f la A \ {v}
arată că A \ {v} ~ B, ori B ~ (B U {u}) \ {v}, cele două mulţimi având acelaşi număr n de
elemente, prin urmare A \ {v} ~ (B U {u}) \ {v} şi conform cu ipoteza inducţiei
A \ {v} = (B U {u}) \ {v}, A = B U {u} = X. „
Şir finit
O mulţime X împreună cu o surjecţie f a unui interval [1, n] din N pe X se numeşte şir
finit. În acest caz, X este finită, căci luând pentru fiecare x din X un număr m din [1, n] cu
proprietatea f (m) = x, se obţine o bijecţie a lui X pe o parte a lui [1, n] (vezi 1.3). Dacă xi :=
f (i), i = 1, n , şirul finit definit de X şi f se desemnează prin (xi )1 ≤ i ≤ n sau desfăcut x1 , x2 , ...,

11
xn. Evident X = {xi : 1 ≤ i ≤ n}.
Şir infinit
O mulţime X împreună cu o surjecţie f a lui N pe X se numeşte şir infinit. Punând
pentru fiecare n din N xn := f(n), şirul infinit definit de X şi f se desemnează prin (xn)n∈N,
(xn) n ≥ 1, (xn) sau în sfârşit desfăcut x1 , x2 , ... , xn , ... . Evident X = {xn : n ∈ N}. De cele mai
multe ori, adjectivul “infinit” este înlăturat.
Şir dublu
O mulţime X împreună cu o surjecţie f a lui N × N pe X se numeşte şir dublu. Punând
pentru fiecare cuplu (m, n) din N × N xmn := f (m,n), şirul dublu definit de X şi f se
desemnează prin (xmn )(m,n)∈N×N sau prin (xmn ).
Familie de mulţimi
Fie I o mulţime nevidă. Dacă la fiecare element i din I se asociază o mulţime, fie
aceasta Xi (i se numeşte indice), se obţine o familie de mulţimi, ea se notează (Xi )i∈I . Când
I = N1, N1 ⊂ N, în care caz indicele i se notează cu n, (Xn)n∈N1 este un şir de mulţimi, finit
sau infinit.
U Xi : = {x : ∃ i în I astfel încât x ∈ Xi} este reuniunea mulţimilor din familia (Xi )i∈I ;
i ∈I

Xi , i ∈ I, sunt termenii reuniunii.

I Xi : = {x : x ∈ Xi ∀ i din I} este intersecţia mulţimilor din familia (Xi ) i∈I ; Xi , i∈I,
i ∈I
sunt factorii intersecţiei.
∞
În cazul unui şir de mulţimi (Xn )n∈N , reuniunea se notează şi cu U Xn sau, desfăcut,
n =1
∞
X1 U X2 U ... U Xn U ... iar intersecţia şi cu I Xn sau, desfăcut, X1 I X2 I ... I Xn I ... .
n =1

C U X i  = I (CX i ) ,

 
Avem ( )
A U  I X i  = I A U X i , A I  U Xi  = U ( A I Xi ) ,
 i ∈I  i ∈I
 i∈I  i∈I  i∈I  i∈I

C I X i  = U (CX i ) .

 i∈I  i∈I
Fie E o mulţime nevidă de mulţimi. Se consideră familia obţinută din E prin indexare
cu E şi folosind aplicaţia identică. Reuniunea corespunzătoare este prin urmare U E ,
E∈E

reuniunea mulţimilor din E, iar intersecţia corespunzătoare I E , intersecţia mulţimilor din

E∈E
E.
Fie X, Y mulţimi. Mulţimea X × Y a cuplurilor (x, y), unde x parcurge pe X iar y pe Y,
se numeşte produsul lui X cu Y. Prin inducţie după N se defineşte produsul
N
∏ X k = X1 × X2 × ... × XN : = {(x1 , ... , xN) : xk ∈ Xk , k = 1, N }.
k=1

X × X × ... × X cu N factori se notează X N. xk , k = 1, N , este proiecţia de indice k a lui

x : = (x1, ... , xN) din X1 × ... × XN. Funcţia proiecţie de indice k, k = 1, N , este aplicaţia

12
 pk : X1 × ... × XN → Xk , pk (x1, ..., xN) = xk.
Fie f : X → X1 × ... × XN. Aplicaţiile fk : X → Xk , k = 1, N , fk (x) = pk ( f (x)), adică
f (x) = (f1 (x), ... , fN (x)) ∀x din X, se numesc componentele lui f, se notează f = (f1, ... , fN).
În cazul f : X × Y → T, X, Y, T mulţimi, se definesc pentru fiecare x din X şi pentru fiecare y
din Y aplicaţiile parţiale v→ f (x, v) a lui Y în T, ea se notează f (x,·), şi u → f (u, y) a lui X
în T, ea se notează f (·, y).
Fie f : X→ Y o aplicaţie a mulţimii X în mulţimea Y şi A ⊂ X, B ⊂ Y.
–1
= {f (x) : x∈A} – imaginea lui A prin f, f (B) = {x ∈ X : f (x) ∈ B} – imaginea
f (A) def
reciprocă a lui B prin f.
Exemplu. Funcţia caracteristică ϕE (notată uneori şi χE ,) a submulţimii E a mulţimii nevide X este

{
ϕ E (x) = 1, x ∈ E
0, x ∈ X \ E.
Pentru B ⊂ R, ϕE (B) = ∅ când 1 ∉ B şi 0 ∉ B; ϕE–1(B) = X când 1∈ B şi 0 ∈ B ; ϕE-1(B) = E când 1 ∈ B şi 0 ∉ B ;
–1

ϕE-1(B) = X \ E când 1 ∉ B şi 0 ∈ B.
Formule (A, Xi ⊂ X şi B, Yi ⊂ Y, i∈I)
f ( f –1(B)) ⊂ B, f –1(f (A)) ⊃ A;
   
f  U X i  = U f ( Xi ), f  I X i  ⊂ I f ( X i );
 i∈I  i∈I  i∈I  i∈I
   
f −1 U Yi  = U f −1 (Yi ), f −1 I Yi  = I f −1 (Yi );
 i ∈I  i ∈I  i∈I  i∈I
f –1(Y \ B) = X \ f –1(B) ( f –1(CB) = C f –1(B))
(verifică folosind definiţii şi dubla incluziune !).
Funcţia reală ia, prin definiţie, valori în R, funcţia numerică în R iar funcţia
complexă în C.
2. Şiruri de numere reale
2.1. Limită superioară şi limită inferioară
Numărul real α (resp. +∞, −∞) este, prin definiţie, valoare de aderenţă pentru şirul
(an ), an ∈ R, dacă în orice interval centrat în α (resp. în orice interval (v, +∞), (−∞, u)) se
află o infinitate de termeni ai şirului (an ).
( -1 ) n 1
Exemple 1. Valorile de aderenţă în cazul an = (−1)n sunt 1 şi −1, în cazul a n = n + 2
sunt +∞ şi 0.
n
2. Dacă an → a , a ∈R , atunci a este valoare de aderenţă unică pentru (an ).
2.1.1 γ este valoare de aderenţă pentru şirul (an ), când şi numai când (an ) are un
subşir cu limita γ.
Cea mai mare dintre valorile de aderenţă ale şirului (an ) se numeşte limita superioară,
se notează lim an . Cea mai mică dintre valorile de aderenţă ale şirului (an ) se numeşte
n →∞
limita inferioară, se notează lim an .
n →∞

3 3
Exemplul 3. Dacă an = 2n sin 2 nπ , lim a n =
2
, lim an = − : pentru n = 3k subşirul corespunzător
n +1 3 n →∞ 2 n →∞ 2
→ 0, pentru n = 3k + 1 subşirul corespunzător → 3 , pentru n = 3k + 2 subşirul corespunzător → − 3 şi alte
2 2
valori de aderenţă nu mai are.

13
 Dacă există şiruri de numere reale fără limită, finită sau infinită, în schimb
2.1.2 Teoremă. Orice şir de numere reale are limită superioară şi limită inferioară.
2.1.3 Fie L din R . L = lim a n ⇔ 1° L este valoare de aderenţă pentru (an ) şi
n →∞
2° ∀ α > L există un rang de la care an ≤ α.
Fie l din R . l = lim a n ⇔ 1° l este valoare de aderenţă pentru (an ) şi 2° ∀ β < l există
n →∞
un rang de la care an ≥ β.
2.1.4 Fie γ din R . γ = lim a n dacă şi numai dacă γ = lim a n şi γ = lim a n .
n →∞ n →∞ n →∞

2.1.5 (an ) este mărginit dacă şi numai dacă lim a n şi lim a n sunt finite.
n →∞ n →∞
2.1.6 Corolar. Orice şir mărginit de numere reale are un subşir convergent.
Câteva proprietăţi ale limitelor superioară şi inferioară cu specificarea că, acolo unde
apar sume de limite, formula este adevărată cu condiţia ca suma în discuţie să aibă sens.
1°. Pentru α > 0, lim α a n = α lim a n , lim α a n = α lim a n , lim ( −α an ) = −α lim an ,
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

lim ( −α an ) = −α lim an .
n →∞ n →∞

2°. Dacă de la un rang încolo an ≤ bn , atunci lim a n ≤ lim bn şi lim a n ≤ lim bn .

n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

3°. lim an + lim bn ≤ lim ( an + bn ) ≤ lim an + lim bn .

n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

4°. lim an + lim bn ≤ lim ( an + bn ) ≤ lim an + lim bn .

n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

5°. Dacă ∃ lim a n , atunci lim ( an + bn ) = lim an + lim bn , lim ( an + bn ) = lim a n + lim bn .
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

6°. Dacă de la un rang încolo a n ≥ 0 şi bn ≥ 0 , atunci lim a n lim bn ≤ lim a n bn ≤

n →∞ n →∞ n →∞

≤ lim a n lim bn ≤ lim an bn ≤ lim an lim bn .

n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

7°. Dacă de la un rang încolo an ≥ 0, bn ≥ 0 şi ∃ lim a n , atunci lim a n bn =

n →∞ n →∞

= lim a n lim bn , lim a n bn = lim a n lim bn .

n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

8°. lim a n = lim bn , bn : = sup a p , lim a n = lim cn , cn : = inf a p .

n →∞ n →∞ p ≥n n →∞ n →∞ p≥n

2.2 Şir de numere complexe

Un şir (zn )n∈N , zn ∈ C ∀n, se desemnează şi α γ β E1
prin (zn )n ≥1 sau (zn ).
• × •
Definiţii. Fie (zn ), zn ∈ C ∀n şi α din C. α
este limita şirului (zn ), se notează α = lim z n , dacă E1
n →∞
∀ε > 0 ∃N în N cu proprietatea • ( • )
n ≥ N ⇒ α − z n ≤ ε . (zn ) este şir fundamental β u α v
(şir Cauchy) dacă ∀ε > 0 ∃ N în N cu proprietatea Fig. 1
m, n ≥ N ⇒ z m − z n ≤ ε . Un şir de numere complexe se numeşte convergent când are
limită şi divergent în caz contrar. (zn ) este mărginit când ∃ ρ > 0 cu proprietatea zn ≤ ρ ∀n
din N. Evident
(zn ) convergent ⇒ (zn ) fundamental ⇒ (zn ) mărginit.

14
 n
Exemplul 1. q ∈ C şi | q | < 1 ⇒ lim q = 0.
n →∞

2.2.1 α = lim z n când şi numai când în afara oricărui cerc centrat în α se află doar
n →∞
un număr finit de termeni ai şirului.
y
planul
complex

α
•
× zn , n ≥ N

O x
Fig. 2
2.2.2 Fie a n:= R zn , bn: = Im zn , a : = R α, b: = Im α. lim z n = α ⇔ a = lim a n şi b =
n →∞ n →∞
= lim b n .
n →∞
Astfel fiind, orice şir de numere complexe are cel mult o limită.
p ( p+1)
  ( p + n) !  n  n k + 2k  
2

Exemplul 2. lim   + i (p ∈ N).

2
p 
+ k=1 1
∑ log 2
i = e
   2 ( k + 1)
 
n→∞ n !n

2.2.3 Fie an : = Rzn , bn : = Im zn . (zn ) este şir fundamental ⇔ (an ) şi (bn ) sunt şiruri
fundamentale.
2.2.4 Criteriul Cauchy. Orice şir fundamental de numere complexe este convergent.
n
sin k !  n 1  sin n!
Exemplul 3. Şirul (zn ), zn = ∑ +  ∑ k i este fundamental. Într-adevăr,
k =1 k(k + 1)  k =0 2  (
n n +1 ) +...
sin m ! 1 1
+ ≤ + ...+ , sumă care este arbitrar de mică de la un rang încolo
m ( m + 1) n( n + 1 ) m ( m + 1)
n n
1 1
căci sn : = ∑ k (k + 1) → 1 şi astfel (sn ) este fundamental, de asemeni (tn ), tn : = ∑ 2k ,
k =1 k =0
este fundamental căci tn → 2.
2.2.5 lim zn = z0 şi lim t n = t 0 ⇒ lim ( z n ± t n ) = z 0 ± t 0 , lim znt n = z0t 0 şi
n→∞ n →∞ n →∞ n→∞

zn z0
lim = (când t0 ≠ 0).
n→∞ tn t0
2.2.6 Dacă zn → z0 , atunci z n → z0 şi, când z0 ≠ 0 şi [arg z0 ] > 0, [arg zn ] →
→ [arg z0 ].
2.2.7 Orice şir mărginit de numere complexe are un subşir convergent.

15
 3. Spaţii metrice
3.1 Prime proprietăţi
Distanţă
Fie X o mulţime nevidă. Aplicaţia d : X × X → R este, prin definiţie, o distanţă pe X
dacă are proprietăţile (axiomele Lindenberg):
1° d (x, y) = 0 ⇔ x = y ∀ x, y din X
2° d (x, y) ≤ d (z, x) + d (z, y) ∀ x, y, z din X (inegalitatea triunghiului).
Luând în 2° x = y şi apoi z = y se obţine că distanţa ia valori în R+ şi că ea este
simetrică: d (x, y) = d (y, x). O mulţime nevidă înzestrată cu o distanţă se numeşte spaţiu
metric iar elementele acestuia - puncte. O submulţime a acestuia, înzestrată cu aceeaşi
distanţă, îi devine subspaţiu metric. d (x, y) este, prin definiţie, distanţa dintre punctele x
şi y.
Exemple 1. Pentru x, y din R luând d (x, y) = | x − y |, se obţine o distanţă d pe R,
distanţa euclidiană, cu interpretarea geometrică:
distanţa ||AB|| dintre punctele A şi B ale dreptei E1
A (a) B (b)
euclidiene E1, de abscise respectiv a şi b, este • •
egală cu | a − b |. Peste tot în această carte, spaţiul
metric R va însemna mulţimea R înzestrată cu Fig. 3
distanţa euclidiană. De asemeni, spaţiul metric C
va însemna mulţimea C înzestrată cu distanţa d (u, v) : = | u − v |.
n
2. Fie p ∈ R, p ≥ 1. Pentru fiecare x : = (x1 , … , xn ) şi y : = (y1 , … , yn ) din R (resp.
1
 n p p
C ) se ia dp ( x, y) =  ∑ x k − yk  , d∞ ( x, y) = max x k − yk . dp este o distanţă pe R
n n

 k =1  1 ≤ k ≤ n
n
(resp. C ):
1
 n p p
1° dp ( x, y) = 0 ⇔  ∑ x k − yk  = 0 ⇔ x k = yk k = 1, n ⇔ x = y ;
 k =1 
n n
2° fie z : = (z1 , … , zn ) din R (resp. C ), folosind inegalitatea Minkovski,
1 1 1 1
n p
p n p
p n p
p n p
dp (x, y) =  ∑ xk − yk  =  ∑ (xk − zk ) + (zk − yk )  ≤  ∑ xk − zk  +  ∑ zk − yk  =
p

 k =1   k =1   k =1   k =1 
     
= dp (x, z) + dp (y, z).
d∞ este de asemenea o distanţă pe R (resp. C ; exerciţiu!). Avem lim dp ( x, y ) =
n n
p →∞
1

(
= d∞ (x, y) (căci lim a t + b t
t → +∞
) t = max (a, b) , pentru a, b ≥ 0), ceea ce justifică notaţia.

16
Dintre aceste distanţe o importanţă deosebită au d1 , d2 , d∞ . d2 se numeşte distanţa
euclidiană, ea având pentru n = 3 următoarea
z interpretare geometrică: distanţa || A1 A2 || dintre
E3 punctele A1 , A2 ale spaţiului euclidian E3, de
A2 (x2 , y2 , z2 ) coordonate carteziene ortogonale respectiv
x1 , y1 , z1 şi x2 , y2 , z2 , este egală cu

A1 (x1 , y1 , z1 ) ( x1 − x2 ) 2 + ( y1 − y2 ) 2 + ( z1 − z2 ) 2 . Pretutin-
n n
deni prin spaţiul metric R (resp. C ) se va
n n
O y înţelege mulţimea R (resp. C ) înzestrată cu
una din distanţele d1 , d2 , d∞ iar acestea vor fi
x notate d', d, d'' respectiv.
Fig. 4 p p
3. Fie p ∈ R, p ≥ 1, şi l (R) (resp. l (C) )
∞
∑ tn
p
mulţimea şirurilor (tn )n∈N , tn din R (resp. C), cu proprietatea convergentă.
n =1
1
∞ p p
Pentru fiecare x : = (xn ), y : = (yn ) din l (R) (resp. l (C) ) se ia d ( x, y) =  ∑ x n − yn  . d
p p

 n =1 
p p
este o distanţă pe l (R) (resp. l (C) ). Într-adevăr, d ia valori în R+ , căci
1 1 1 1 1
n p n
p
p n p
p
p ∞ p
p ∞ p
p
 ∑ x k − y k  ≤  ∑ x k  +  ∑ yk  ≤  ∑ x n  +  ∑ y n 
 k=1   k=1   k=1   n=1   n=1 
∞

∑ x n − yn
p
deci este convergentă, şi verifică axiomele distanţei:
n =1
1
 ∞ p p
1° d ( x, y) = 0 ⇔  ∑ x n − yn  = 0 ⇔ x n = yn ∀ n ≥ 1 (seria are toţi termenii ≥ 0,
 n =1 
şirul sumelor parţiale este monoton crescător) ⇔ x = y;
p
2° fie z : = (zn ) din l , folosind inegalitatea Minkovski,
1 1 1 1
 n p p  n p p  n p p  n p p
 ∑ x k − yk  =  ∑ ( x k − z k ) + ( z k − yk )  ≤  ∑ x k − z k  +  ∑ yk − z k  ≤
 k =1   k =1   k =1   k =1 

1 1
 ∞ p p  ∞ p p
≤  ∑ x n − z n  +  ∑ yn − z n  = d ( x, z ) + d ( y, z) ,
 n =1   n =1 
se ia limita pentru n → ∞.
4. Se consideră mulţimea E : = C ([a, b]; R) a funcţiilor reale definite şi continue pe
intervalul [a, b] din R. Luând, pentru fiecare f, g din E, d ( f , g ) = sup f ( x ) − g( x ) , se
x∈[ a,b ]

obţine o distanţă pe E, distanţa Cebâşev. Într-adevăr, | f − g | fiind continuă pe [a, b] este

mărginită, prin urmare d ( f, g ) ∈ R.
1° d ( f , g ) = 0 ⇔ sup f ( x ) − g( x ) = 0 ⇔ f ( x ) − g( x ) = 0 ∀ x din [a, b] ⇔ f = g.
x∈[ a,b ]

17
 2° Fie h din E, f ( x ) − g( x ) ≤ f ( x ) − h( x ) + h( x ) − g( x ) ≤ d ( f , h) + d ( g, h) ∀ x din
[a, b], prin urmare d (f, g) = sup f ( x ) − g( x ) ≤
x∈[ a,b ]
y E2
 π
≤ d ( f, h) + d ( g, h). De pildă, fie [a, b] = 0, ; π
 2 •
2 distan¡a
π
dacă f ( x ) = x , g( x ) = sin x, d ( f , g) = −1; 1• Cebâşev
2
dacă f ( x ) = cos x, g( x ) = sin x, d ( f, g) = 1.
Pe mulţimea E se mai pune o distanţă: p
fiind un număr real ≥ 1, d ( f, g) = •
O π x
1

= (∫ b
a
f ( x ) − g( x ) dx
p
) p
.
2
Fig. 5
Într-adevăr, f şi g sunt integrabile Riemann pe [a, b], deci d ( f, g) ∈ R.
1° d ( f , g) = 0 ⇔ ∫ f ( x ) − g( x ) dx = 0 ⇔ f = g
b

a
p
(∫ b
a
ϕ ( x ) dx = 0, ϕ (x) ≥ 0 pe [a, b] şi
ϕ continuă pe [a, b] ⇒ ϕ (x) = 0 pe [a, b]).
2° Se aplică forma integrală a inegalităţii lui Minkovski.
 π π
De pildă pentru p = 2, [ a, b] = 0, , f ( x ) = cos x, g( x ) = sin x, d ( f , g) = − 1.
 2 2
5. Se consideră dreapta euclidiană E1 , planul euclidian E2 , spaţiul euclidian E3 .
Asociind la fiecare două puncte A, B distanţa || AB ||, se obţin în mod corespunzător spaţii
metrice. Acestea dau o puternică încărcătură intuitivă noţiunii de spaţiu metric.
Sferoid
Fie X un spaţiu metric şi d distanţa acestuia. a fiind un punct din X iar r un număr real
> 0, sferoidul deschis S (a, r) (resp. sferoidul închis Sr (a) ) de centru a şi rază r este
mulţimea {x ∈X : d (a, x) < r} ( resp. {x ∈X : d (a, x) ≤ r}). Evident S (a, r) ⊂ Sr (a) şi
a ∈ S (a, r) căci d (a, a) = 0 < r.
{
Sfera de centru a şi rază r este mulţimea σ( a, r ): = x ∈ X: d ( a, x ) = r . Ea apare în }
n
geometria analitică sub numele ”hipersferă“. Pentru sfera din R de centru 0 cu raza 1 este
n−1
foarte folosită notaţia S .
Exemple 6. În spaţiul metric R, S( a, r ) = ( a − r, a + r ): d ( x, a) = x − a , x − a < r
⇔ a − r < x < a + r , Sr (a) = [a − r, a + r].

18
 7. În spaţiul metric R sferoidul S1 ( 0) , 0 = ( 0,0), pentru distanţele respectiv d', d, d'' (ex. 2) este reprezentat
2

grafic succesiv în cele trei figuri:

y y y E2
(0, 1) E2 E2


x
2
(–1, 0) O (1, 0) O 14243 x O x
1

(0, –1) 

Fig. 6
8. Fie E o mulţime nevidă. Luând pentru fiecare x ,y din E
1, x ≠ y
d ( x, y) = 
0, x = y
se obţine o distanţă pe E : 1° d (x, y) = 0 ⇔ x = y; 2° dacă x = y, d (x, y) = 0 , deci d (x, y) ≤ d (z, x) + d (z, y) iar
dacă x ≠ y, d (x, y) = 1 şi în plus fie z ≠ x, fie z ≠ y, în ambele cazuri d (x, y) ≤ d (z, x) + d (z, y). Avem
S (a, r) = {a} când r ≤ 1 şi S (a, r) = E când r > 1, Sr (a) = {a} când r < 1 şi Sr (a) = E când r ≥ 1, σ (a, r) = ∅ când
r > 1 sau când r < 1 şi σ (a, r) = E \ {a} când r = 1.
Fie X un spaţiu metric şi d distanţa acestuia. Mulţimea A de puncte din X este, prin
definiţie, mărginită dacă există un sferoid S cu proprietatea A ⊂ S. De pildă, orice sferoid
este o mulţime mărginită iar în figură sunt reprezentate grafic o mulţime mărginită şi una
2
nemărginită din R :
y E2

O x

Fig. 7
3.1.1 Reuniunea unui număr finit de mulţimi mărginite este mărginită.
O funcţie care ia valori într-un spaţiu metric se numeşte mărginită când este mărginită
mulţimea valorilor acesteia.
Diametrul δ (A) al mulţimii nevide A este, prin definiţie, sup d ( x, y).
x, y ∈A

19
 x2
De pildă, A fiind mulţimea din R de inecuaţie
2
+ y E2
a2
2 (0, b)
y
+ 2
≤ 1, a > b, δ ( A ) = 2 a. De asemenea, B fiind mulţimea de (−a, 0) (a, 0)
b
x
2
y
2 O O x
ecuaţie + = 1, δ ( B ) = 2 a.
a
2
b
2 (0, − b)
Fig. 8

Distanţa d (x, A) de la punctul x la mulţimea nevidă A este, prin definiţie, inf d ( x, t ).

t ∈A
De pildă, distanţa de la ( 0,0) la mulţimea A din R de
2

y E2
1
ecuaţie x + y = 1 este . (0, 1)
2

O (1, 0) x

Fig. 9
Avem ∀ x, y din X (1) | d (x, A) − d (y, A) | ≤ d (x, y). Într-adevăr, t fiind un punct
oarecare din A, d (x, A) ≤ d (x, t) ≤ d (x, y) + d (y, t), d (x, A) − d (x, y) ≤ d (y, t) ∀ t din A,
prin urmare d( x, A ) − d( x, y ) ≤ inf d( y, t ) = d( y, A ) , astfel că d ( x, A ) ≤ d ( x, y ) + d ( y, A ), cum
t ∈A
evident şi d ( y, A ) ≤ d ( y, x ) + d ( x, A ), rezultă concluzia.
În sfârşit, distanţa d (A, B) ( = d (B, A)) dintre mulţimile nevide A şi B este, prin
definiţie, inf d ( x, y ) .
x ∈A
y ∈B
De pildă, dacă A şi B au inecuaţiile
2 2 2 2
x + y ≤ 1 şi x + y − 4x + 3 ≤ 0, atunci d(A,B) y
= 0. E2

1424314243
O 1 1 x

Fig. 10

Avem d ( A, B) = inf d ( x, B) = inf d ( y, A). Într-adevăr, pentru y din B oarecare fixat,

x ∈A y ∈B

d ( x, y) ≥ d ( x, B), deci inf d ( x, y) ≥ inf d ( x, B) şi prin urmare d ( A, B) ≥ inf d ( x, B). Dacă

x ∈A x ∈A x ∈A

prin absurd d ( A, B) > inf d ( x, B), ∃ x ′ în A a. î. d ( A, B) > d ( x ′, B) şi deci ∃ y' în B a. î.

x ∈A

d ( A, B) > d ( x ′, y ′), contradicţie, etc.

20
 3.2 Teorema Banach de punct fix

O aplicaţie f a unei mulţimi E în ea însăşi are, prin definiţie, în x ∗ un punct fix, dacă
y
E2
f x∗ = x∗ . ( )
Exemplul 1. Punctele fixe ale aplicaţiei f : [0, 1] → [0, 1],
y = x2 (1, 1) 2
f (x) = x sunt abscisele 0 şi 1 ale punctelor de intersecţie
2
dintre curbele de ecuaţii y = x , y = x.

O (1, 0) x
y=x
Fig. 11
Aplicaţia f : X → Y, X şi Y spaţii metrice, este, prin definiţie, o contracţie, dacă ∃ ρ,
0 ≤ ρ < 1 cu proprietatea
( )
d f ( x ), f ( y) ≤ ρ d ( x, y) ∀ x , y din X.
Aceeaşi literă d a desemnat distanţele pe X şi pe Y. ρ se numeşte constantă de contracţie.
3.2.1 Teorema Banach. Orice contracţie a unui spaţiu metric complet în el însuşi are
un punct fix unic.
„ Fie X spaţiu metric complet şi f : X → X contracţie de constantă ρ. Se consideră
un punct oarecare x0 din X şi se defineşte şirul (xn )n≥ 0 de puncte din X prin inducţie:
xn+1 = f (xn ). Pentru n ≥ 1, d (xn , xn+1 ) = d (f (xn−1 ) , f (xn )) ≤ ρ d (xn−1 , xn ) , repetând , se
obţine
(1) d ( x n , x n+1 ) ≤ ρ n d ( x 0 , x1 ) ,
deci pentru m ≥ n
(2) d( x n , x m ) = ( ρ n + ρ n+1 +K+ ρ m −1) d( x0 , x1) .
Fie ε > 0. Dacă d ( x 0 , x 1 ) = 0, x 0 = x1 = f ( x 0 ) , x0 este punct fix pentru f. În caz contrar,
ε ε ∞
pentru ∃ N în N a.î. m, n ≥ N ⇒ ρ n + ρ n+1 +K+ ρ m −1 ≤ ( ∑ ρ n este
d ( x 0 , x1 ) d( x0 , x1) n =1
convergentă căci ρ ∈ [0, 1) ), prin urmare, din (2), m, n ≥ N ⇒ d ( x n , x m ) ≤ ε , şirul (xn )

(
este fundamental. Fie x ∗ = lim x n (X este complet), ori d ( f ( x ∗ ), f ( x n ) ) ≤ ρ d x n , x ∗ , se
n →∞
)
ia limita pentru n → ∞, f ( x
∗
) = lim f ( x ) = lim x
n →∞
n
n →∞
n+1 ( )
, deci f x ∗ = x ∗ (unicitatea limitei),

x ∗ este punct fix al lui f. Iar dacă prin absurd ∃ x' în X, x ′ ≠ x ∗ , alt punct fix pentru f, cum
∗ ∗ ∗
( )
d ( x′, x ) = d ( f ( x′ ), f ( x ) ) ≤ ρ d ( x′, x ) iar d x ′, x ∗ > 0 , rezultă ρ ≥ 1, contradicţie. „
Observaţii. 1° Punctul de pornire x0 pentru a construi şirul aproximaţiilor succesive
( n )n ≥ 0 poate fi ales arbitrar, limita fiind punctul fix unic al lui f.
x
2° Limitarea erorii în metoda aproximaţiilor succesive se obţine din (2) aşa:
ρn
( ) ( )
d xn , x∗ ≤ d ( xn , x m ) + d xm, x ∗ ≤
1− ρ
d ( x0 , x1) + d ( x m , x ∗ ) , se ia limita pentru m → ∞,

21
 n
ρ
(3) d ( x n , x )≤ d ( x0 , x1 ) .
∗
1− ρ
Exemple 2. Ecuaţia (1) x3 + 6 x − 1 = 0 are o singură rădăcină reală x * şi aceasta
cuprinsă între 0 şi 1, să îi găsim valoarea aproximativă cu 4 zecimale exacte. (1) este
1 1
echivalentă cu x = , se ia f : [0, 1] → [0, 1], f (x) = , x * este punctul fix al
6 + x2 6 + x2
lui f. [0, 1] este subspaţiu metric complet al lui R, rămâne a arăta că f este o contracţie
−2 x
pentru a putea folosi metoda aproximaţiilor succesive. f ′(x) = , cum
2
x +6
2
( )
g (x ) =
2x
[ ]
este strict crescătoare pe 0, 2 , rezultă f ′(x) ≤ g 2 = ( ) 2
pe [0,1] , prin
(x 2
+6 )
2 32

2 ′ ′′ 3
urmare | f (x' ) − f (x'' )| ≤ x − x ∀ x', x'' din [0, 1] şi se poate lua convenabil ρ = .
32 64
n
 3
 
64
Se ia ca punct de pornire x0 = 0 şi conform cu (3), xn − x∗ ≤   x1 − x0 , şi cum pentru
3
1−
64
3
 3
 
64 1
n = 3  < 10−4 , x3 este valoarea aproximativă căutată, x3 = 0,1060.
3 6
1−
64
3. Ecuaţia x = a sin x + b cos x, a, b ∈ R şi | a| + | b| < 1, are o singură soluţie reală, căci
f : R → R, f (x ) = a sin x + b cos x este o contracţie: f ′(x ) ≤ a + b pe R, f x′ − f x′′ ≤ () ( )
(a + b ) x′ − x′′ .
n
4. Sistemul de n ecuaţii liniare cu n necunoscute (5) ∑ aik xk + bi = xi , i = 1, n cu
k =1
n
aik , bi ∈ R iar ∑ aik ≤ ρ < 1 pentru k = 1, n are o singură soluţie. Într-adevăr, punând
i =1
n
fi (x) = fi (x1, K, xn ) = ∑ aik xk + bi , (5) este echivalent cu ecuaţia f (x ) = x, f = ( f1, K, f n )
k =1
n n
iar aplicaţia f:R →R
este o contracţie faţă de
n n  n  n
( ( ) ( )) ( )
d ′ : d ′ f x′ , f x′′ = ∑ ∑ aik x′k − xk′′ ≤ ∑  ∑ aik  xk′ − xk′′ ≤ ρd ′ x′, x′′ .
 
( )
i =1 k =1 k =1  i =1 
5. Ecuaţia t = 1 + α sin t , α ∈ R, |α | < 1 are în spaţiul metric, complet cu distanţa
Cebâşev, E : = C ( [ a, b ]; R ) o singură soluţie, căci Φ : E → E, Φ ( f ) = 1 + α sin f (definiţie
corectă, 1 + α sin f este continuă pe [a, b]) este contracţie:
d (Φ( f ), Φ(g )) = sup Φ( f )(x) − Φ(g )(x) ≤ α d ( f , g ) , căci Φ( f )(x) − Φ(g )(x) =
x∈[a,b]

22
 1
= α sin f (x) − α sin g (x) = 2α sin
2
[ f (x) − g (x)]cos 12 [ f (x) + g (x)] ≤ α f (x) − g (x),∀x din
[a, b].
6. Sistemul de ecuaţii
7 sin x = x 2 + yz + cos z
(6) 9 sin y = x z 2 + y cos(xyz) + 1
8 sin z = x sin z 2 + y 2 cos(xy)
are o singură soluţie pe ∆: | x | ≤ 1, | y | ≤ 1, | z | ≤ 1. Într-adevăr, (6) este echivalent pe ∆ cu
1
sistemul (7) x = f1( x, y, z) , y = f 2 ( x, y, z), z = f3( x, y, z) unde f1( x, y, z) = arcsin ( x 2 + yz +
7
1 2 1
cos z) , f 2 (x, y, z ) = arcsin ( xz + y cos(xyz) + 1) , f3(x, y, z ) = arcsin ( x sin z 2 + y 2 cos( xy))
9 8
şi punând F = ( f1, f2, f3 ) şi u = (x, y, z ) se obţine ecuaţia u = F (u) echivalentă cu (7). Ori

F (∆) ⊂ ∆ (pentru că, de pildă,

1 2
7
( )3
x + yz + cos z ≤ <
7
2 
2 
, ∆ este subspaţiu metric

3
complet al lui R (1.4) iar F este contracţie faţă de d∞ :
d∞ (F (u1), F (u2 )) = max fi (u1) − fi (u2 ) , uk = (xk , yk , zk ),
1≤i ≤3
∂ fi ′ ∂f ∂f
k = 1,2,3, fi (u1) − fi (u2 ) = (x1 − x2 )
∂x
() () ()
u +( y1 − y2 ) i u′ + (z1 − z2 ) i u′ ≤
∂y ∂z
∂f ∂f ∂f 
x
()∂ y ∂ z
() ()
≤  i u′ + i u′ + i u′  d∞ (u1 , u2 ) (vezi formula Taylor), pe ∆
∂
 
∂ f1 ∂ f1 ∂ f1 2 1 2 5
+ + ≤ + + = ,
∂x ∂y ∂z 6 6 6 6

∂ f2 ∂ f2 ∂ f2 1 + sin 1
+ + ≤3 = α < 1,
∂x ∂y ∂z 8

∂ f3 ∂ f3 ∂ f3 1 + sin 1 2 + sin 1 2
+ + ≤ + + = β < 1,
∂x ∂y ∂z 7 7 7
5 
prin urmare dacă ρ = max , α, β  , avem ρ < 1 şi d∞ (F (u1), F (u2 )) ≤ ρd∞ (u1, u2 ) .
 6 
1
() ( )
7. Pentru f : [1,+∞ ) → R, f (x ) = x + avem f x′ − f x′′ < x′ − x′′ când x' ≠ x'' (f este
x
neexpansivă) şi totuşi f nu are puncte fixe. Cum [1, +∞) este complet, rezultă că f nu este
contracţie.

23
 LECŢIA II
Serii de numere reale sau complexe
Şiruri şi serii de funcţii
1. Serii de numere complexe
1.1 Definiţii, teorema Cauchy
Fie (an ) un şir de numere complexe. Expresia, denumită serie, a1 + a2 + … + an + … ,
∞
desemnată prescurtat ∑ an , este prin definiţie convergentă (resp. divergentă), dacă şirul
n =1
n
de termen general sn := ∑ ak este convergent (resp. divergent). În cazul convergenţei,
k =1
∞ ∞
lim sn va fi desemnată tot prin
n →∞
∑ an :nlim
→∞
(a1 + a2 +K+ an ) = a1 + a2 + … + an + … = ∑ an .
n =1 n =1
sn se numeşte sumă parţială, Rn : = an+1 + an+2 + … restul iar an termenul general. Natura
unei serii nu este în mod evident schimbată prin scoaterea unui număr finit de termeni sau
prin înmulţirea tuturor termenilor cu acelaşi număr ≠ 0. Când lim sn = +∞ (resp.
n →∞
∞ ∞
lim sn = −∞ ) aceasta se exprimă prin
n →∞
∑ an = +∞ (resp. ∑ an = −∞).
n =1 n =1
∞
Exemple 1. ∑ (−1)n −1 este divergentă: ∀ n ≥ 1 s2n−1 = 1, s2n = 0, (sn ) este divergent.
n =1
∞
1 1 1 n
2. ∑ n
este divergentă: sn =
1
+ K + ≥ = n , sn → +∞.
n n
n =1
∞
1.1.1 Dacă ∑ a n este convergentă, atunci lim a n = 0 .
n →∞
n =1
Reciproca nu este adevărată, cum o arată, de pildă, seria de la ex. 2. Astfel
∞
/ 0, ∑ a n este divergentă.
1.1.2 Dacă a n →
n =1
∞
Exemplul 3. ∑ qn , q ∈ C, seria progresie geometrică, este convergentă când | q | < 1
n =0
∞
q n −1 1
şi divergentă când | q | ≥ 1: dacă | q | < 1, cum 1 + q + … + q n−1
= q −1
, ∑ qn = 1 − q ;
n =0
n
dacă | q | ≥ 1, | qn | = | q | ≥ 1, deci qn / 0,
→ divergenţă.
∞
1.1.3 Teorema Cauchy. ∑ a n , an ∈ C, este convergentă, dacă şi numai dacă oricare
n =1
ar fi ε > 0 există N în N astfel încât
n ≥ N ⇒ a n + a n +1 +K+ a m ≤ ε∀m ≥ n .

24
 Exprimat altfel
∞
∑ a n , an ∈ C, este convergentă ⇔ orice sumă de termeni consecutivi este, în modul,
n =1
arbitrar de mică de la un rang încolo.
∞
1 1
Exemplul 4. ∑n se numeşte seria armonică, deoarece, ∀ n ≥ 2,
n
este media armonică a termenilor
n =1
1 1 1 1 1
şi . Ea este divergentă (Bernoulli), căci suma de termeni consecutivi + +K+
n −1 n +1 n +1 n + 2 2n
1  1 1
este ≥ ∀ n ≥ 1, deci nu este arbitrar de mică de la vreun rang încolo. Astfel lim 1 + + K +  = +∞.
2 n → ∞ 2 n
Seria armonică diverge încet : s103 = 7,48, s = 14,39 (Euler).
10 6
∞ ∞
Aplicaţie. ∑ an , an ≥ 0 , convergentă ⇒ ∑ an2 convergentă. Într-adevăr, deoarece
n =1 n =1

an2 + an2+1 + K + am2 ≤ (an + an +1 + K + am )2 iar membrul al doilea este, oricare ar fi m ≥ n, arbitrar de mic
de la un rang încolo.

1.1.4 Criteriul integral Cauchy - Maclaurin. f fiind o funcţie reală ≥ 0 şi monoton des-
∞ +∞
crescătoare pe [1, +∞), ∑ f (n ) şi ∫ f (x )dx sunt simultan convergente sau divergente.
n =1 1
Observaţie. În enunţ numărul 1 poate fi înlocuit cu N, N număr natural oarecare.
∞
1
Aplicaţie. ∑ ns , s ∈ R, este seria Riemann - Dirichlet. Dacă s ≤ 0, ea este divergentă
n =1
1 1
/ 0 . Dacă s > 0, se aplică 1.4, x → s fiind ≥ 0 şi descrescătoare pe [1, +∞) şi
căci s →
n x
+∞
dx
cum ∫
1 xs
este convergentă când s > 1 şi divergentă când s ≤ 1,

∞
1
1.1.5 ∑ ns , s ∈ R, este convergentă dacă s > 1 şi divergentă dacă s ≤ 1.
n =1
∞
Încheiem acest punct cu observaţia că ∑ an , an ∈ C, este convergentă, dacă şi numai
n =1
∞ ∞
dacă sunt convergente ∑ an′ şi ∑ an′′ , unde an′ = R an , an′′ = Im an .
n =1 n =1
1.2 Regula Abel
∞
1.2.1 Dacă ∑ a n − a n +1 este convergentă, dacă lim a n = 0 şi dacă există α > 0
n →∞
n =1
astfel încât | bn + bn+1 + … + bm | ≤ α, m ≥ n, ∀ m şi n de la un rang încolo, atunci

25
 ∞
∑ a n bn ,an şi bn din C, este convergentă (Abel).
n =1
Corolar. Dacă an ∈ R, an ↓ 0 şi ∃ α > 0 astfel încât | bn + bn+1 + … + bm | ≤ α , m ≥ n,
∞
∀ m şi n de la un rang încolo, atunci ∑ anbn , bn ∈ C este convergentă (Dirichlet).
n =1
∞ ∞
sin nx cos nx
Exemplul 1. Se testează seriile ∑ n , ∑ n
, x ∈ R. sin a + sin (a + h) + …
n =1 n =1
nh  1 
sin a + (n − 1)h
sin
2  2  , cos a + cos (a + h) + . . . +
+ sin [a + (n −1) h] = cos [a + (n −1) h] =
h
sin
2
nh  1 
sin cosa + (n − 1)h
2  2  , pentru h ≠ 2 kπ, k ∈ Z, deci
h
sin
2
1
sin nx + sin(n + 1)x +K+ sin mx ≤
x
sin
2
, x ≠ 2 kπ, k ∈ Z
1
cosnx + cos(n + 1)x +K+ cos mx ≤
x
sin
2
∞ ∞
1 sin nx cos nx
şi cum n ↓0, seriile sunt convergente. În cazurile exceptate, ∑ n = 0, ∑ n este
n =1 n =1
divergentă.
∞
O serie de numere reale ∑ (− 1)n -1an , cu an > 0 ∀ n din N, se numeşte serie alternată.
n =1
∞
1.2.2 Regula Leibniz. Dacă an ↓ 0, atunci seria alternată ∑ (− 1)n −1a n este
n =1
convergentă.
∞
(−1)n −1 1
Exemplul 2. Seria armonică alternată ∑ n este convergentă, căci n ↓0 . Suma ei
n =1
este ln2.
O variantă a lui 1.2.1 este
∞
1.2.3 Dacă ∑ a n − a n +1 este convergentă, an → 0 iar şirul sumelor parţiale la seria
n =1
∞ ∞
∑ bn este mărginit, atunci ∑ a n bn este convergentă.
n =1 n =1
Observaţie. În fapt cele două condiţii sunt echivalente.

26
 ∞
1.2.4 Dacă (an ), an ∈ R, este monoton şi mărginit iar ∑ bn , bn ∈ C, este convergentă,
n =1
∞
atunci ∑ a n bn este convergentă (Abel).
n =1

πn 2
cos πn2
∞
n +1 = (− 1)n
Exemplul 3. Seria ∑ ln 2 n
este convergentă. Într-adevăr, cos
n +1
n=2
∞
 πn 2   πn  π (−1)n + 1
cos − πn  = (− 1)n + 1 cos π −  = (− 1)n + 1 cos , ∑ este
 n +1   n + 1 n + 1 n = 1 ln 2 n
 
 π 
convergentă (1.2.2), şirul  cos  este crescător şi mărginit, se aplică 1.2.4.
 n + 1
1.3 Convergenţă absolută
∞ n
Se consideră seria ∑ an , an ∈ C , şi şirul (sn ), sn = ∑ ak . (kn ) fiind un şir strict cres-
n =1 k =1
cător de numere naturale, seria (a1 + a2 + K + ak ) + (ak +1 + K + ak ) + K +
1 1 2
∞
(ak n -1 +1
)
+ K + ak n + K este, prin definiţie, obţinută din ∑ an prin asociere de termeni
n =1
consecutivi. (tn ) fiind şirul sumelor parţiale ale acesteia, cum tn = sk n , (tn ) este un subşir
al lui (sn ), prin urmare dacă o serie este convergentă, seria obţinută din aceasta prin
asociere de termeni consecutivi este convergentă cu aceeaşi sumă, reciproca nefiind
adevărată, căci un şir, care are un subşir convergent, nu este neapărat convergent.
∞ ∞
Seria ∑ an , a n ∈C , se numeşte absolut convergentă, dacă este convergentă ∑ an .
n =1 n =1
∞
De pildă, ∑ qn , q ∈ C şi | q | < 1, este absolut convergentă.
n =0
1.3.1 Orice serie de numere complexe absolut convergentă este convergentă.
∞
1
Convergenţa nu implică însă convergenţa absolută, de pildă ∑ (− 1)n −1 n
este
n =1
∞
1
convergentă iar
n
∑
divergentă.
n =1
1.3.2 Într-o serie absolut convergentă de numere complexe, prin schimbarea
succesiunii termenilor nu este afectată nici convergenţa absolută, nici suma (Dirichlet).
Dacă însă o serie de numere complexe este convergentă dar nu absolut convergentă,
schimbarea succesiunii termenilor îi poate afecta suma, ba chiar şi convergenţa. De pildă,
∞ n
1 1 1 1 1 1
ln 2 = ∑ (− 1)n −1 , fie sn = ∑ (− 1)k −1 . Se schimbă succesiunea aşa: 1 − − + − −
n =1 n k =1 k 2 4 3 6

27
1 1 1 1
+K+ − − + K , serie convergentă, căci, (tn ) fiind şirul sumelor
8 2 n − 1 4n − 2 4n
1 1 1 1 1
parţiale, t3n = s , t3n −1 = s2n + , t =t + , dar suma ei este ln 2 ,
2 2n 2 4n 3n − 2 3n −1 4n − 2 2
1
deoarece lim t = lim s . Mai precis,
n → ∞ 3n 2 n → ∞ 2n
∞

1.3.3 Fie ∑ a n , an ∈ R, serie convergentă dar nu absolut convergentă. Oricare ar fi

n =1
∞
∞
numărul real α , există ∑ cn serie convergentă, obţinută din ∑ an prin schimbarea
n =1
n =1
∞
succesiunii termenilor şi prin asociere de termeni consecutivi cu proprietatea α = ∑ cn
n =1
(Riemann).
Observaţie. În condiţiile de la 1.3.3, prin schimbarea succesiunii termenilor şi prin
∞
asociere de termeni consecutivi se poate obţine o serie ∑ dn chiar divergentă. Într-adevăr,
n =1
fie k 1 cel mai mic număr natural pentru care 1 < u1 + K + uk1 , se iau b1 = u1 , K , bk1 = uk1 ,
fie k2 cel mai mic număr natural pentru care b1 +K+ bk1 − v1 − K− vk 2 < 1 , se iau
bk1 +1 = −v1,K,bk1 + k 2 = −vk 2 , fie k3 cel mai mic număr natural pentru care
2 < b1 + … + bk1 + k 2 + uk1 +1 +K+ uk 3 , se iau bk1 + k 2 +1 = uk1 +1,K, bk 2 + k 3 = uk 3 , fie k4 cel mai
mic număr natural pentru care b1 +K+ bk 2 + k 3 − vk 2 +1 −K− vk 4 < 2 , se iau bk 2 + k 3 +1 =
−vk 2 +1 ,K, bk 3 + k 4 = −vk 4 etc. , în general b1 +K+ bk 2 n −1 + k 2n < n < b1 +K+ bk 2n − 2 + k 2n −1 . Se
∞
desemnează prin t jn ( ) subşirul lui (tn ) pus în evidenţă de aceste inegalităţi şi fie ∑ dn
n =1
∞
( )
seria având pe t jn ca şir al sumelor parţiale. ∑ dn este divergentă deoarece lim (b1 + b2 +
n →∞

)
n =1
+K+ bk 2n − 2 + k 2n −1 = +∞ .
În încheiere la acest punct cercetăm mai îndeaproape legătura dintre o serie de numere
complexe şi seria obţinută din aceasta prin asociere de termeni consecutivi.
∞ ∞  k n +1 −1 
1.3.4 Fie seria ∑ a n , an ≥ 0. Dacă seria ∑  ∑ a i  , unde 1 = k1 < k2 < … < kn < … ,
n =1
 
n =1  i = k n 

∞
este convergentă, atunci ∑ an este de asemeni convergentă.
n =1
∞
1.3.5 Fie ∑ an , an ≥ 0. 1 = k1 < k2 < … < kn < … fiind un şir strict crescător de
n =1
numere naturale, se consideră seria a1 +K+ a k 2 −1 − a k 2 −K− a k 3 −1 + a k 3 +K+ a k 4 −1 −K .

28
 ∞  k n +1 −1 
Dacă ∑ (− 1)n −1  ∑ a i  este convergentă, atunci seria dată este convergentă.
n =1  i=k n 
∞ ∞  k n +1 −1 
1.3.6 Fie seria ∑ a n , an ∈ C. Dacă lim a n = 0 iar
n →∞
∑  ∑ a i  este convergentă,
n =1 n =1  i = k n 
∞
unde 1 = k1 < k2 < … < kn < … şi kn+1 − kn ≤ p0 ∀n, atunci ∑ an este convergentă.
n =1
∞
(−1)[ln n]
Exemple 1. Natura seriei ∑ n
? Rezolvare. Asociind termenii ca la 1.3.6 se
n =1
∞
 1 1 1 
obţine seria (4) ∑ (−1)m −1 [em −1] + 1 + [em −1] + 2 + K + [em ] 
(se observă că cel mai mare
m =1  
dintre numerele naturale n pentru care [ln n] = m − 1 este [em ]), dar
m −1
1 1 [em ]−[em − 1] [e ]
+K+ ≥ = 1− [numărul termenilor sumei este egal
[em − 1] +1 m
[e ] m
[e ] m
[e ]
m −1 m −1
[e ] 1  em − 1 − 1 [e ] em − 1 
cu [em ] − ([em−1 ] + 1) + 1], dar lim = ≤ ≤ ,
m → ∞ [em ] e  em [em] e m −1
 
astfel că termenul general al seriei (4) nu tinde la zero, seria (4) este divergentă şi deci seria
dată este în aceeaşi situaţie.
(−1)[ ]
∞ n
2. Natura seriei ∑ ? Rezolvare. 12 ≤ n ≤ 3 ⇒ [ n] = 1, 22 ≤ n ≤ 8 ⇒ [ n ] = 2,
n =1 n
… , m2 ≤ n ≤ (m + 1)2 − 1 ⇒ [ n] = m, … astfel că asociind în seria dată ca la 1.3.6 se
∞ 1 1 1
m
obţine seria (5) ∑ (− 1) tm , tm = = + +K+ . Ori pe de o parte
m =1 m 2 2
m +1 (m + 1)2 − 1
2m + 1
tm ≤ [în sumă sunt (m + 1)2 − 1 − m2 + 1 termeni] şi deci tm → 0 iar pe de altă parte
m 2
2m
1 1
de la un rang încolo tm − tm+1 = (2m + 1) ∑ (m2 + k )((m + 1)2 + k ) − 2
−
k =0 m + 4m + 2
1
≥
(2m + 1)2 −
1
−
1
>0 (în sumă, la
2  2  2  2
m + 4m + 3  m + 2m  m + 4m + 1 m + 4m + 2 m + 4m + 3 2
  
fiecare factor, k a fost înlocuit cu 2m; după efectuarea calculelor, termenul dominant al
polinomului de la numărător este 2m6), (5) este convergentă şi deci de asemenea seria dată.
1.4 Criterii de comparaţie
Aceste criterii testează natura seriilor cu termenii numere reale ≥ 0.
∞ ∞
1.4.1 Criteriul întâi de comparaţie. Fie ∑ an , ∑ bn cu an , bn ≥ 0 şi, de la rangul N,
n =1 n =1

29
 ∞ ∞ ∞
an ≤ bn . Dacă ∑ bn este convergentă, atunci ∑ an este convergentă; dacă ∑ an este
n =1 n =1 n =1
∞
divergentă, atunci ∑ bn este divergentă .
n =1
∞ ∞
1 1 1 1
Exemple 1. ∑3 este convergentă :
3 4
≤ 4 , ∑ 4
este convergentă
n =1 n4 + 1 n +1 3 n =1
n3
n
(1.5).
∞
1 1 1 1
2. ∑ (lnn)ln n este convergentă : = ≤ de la un rang încolo.
n =2 (lnn)ln n nln ln n n2
∞
1 1 1
3. ∑ α , α > 0, este divergentă : de la un rang încolo (ln n)α ≥ n .
n = 2 (ln n)
∞
1 n +1
4. ∑  n − ln  este convergentă: cum ln (1 + x) < x ∀ x > −1, x ≠ 0 [x > −1,
n 
n =1
∞ ∞ (− x)n , serie
x n ∀ x din R, x ∈ (−1, 0) ⇒ ex =
x ≠ 0 ⇒ ex > 1 + x : ex =
∑ ∑ (− 1)n
n = 0 n! n=0 n!
n +1 n +1  1  1
alternată, se aplică 1.1.1 etc.], − ln = − ln = ln1 − ≤− , deci
n n  n + 1  n +1
∞
1 n +1 1 1 1 1 n +1
0≤ − ln ≤ − ≤ 2 . Se notează γ := ∑  − ln  , constanta Euler -
n n n n +1 n n =1 n n 
228
Mascheroni, γ = 0,577215… ( aproximează pe γ cu 6 zecimale exacte). (tn ) fiind şirul
395
1 1
sumelor parţiale, tn = hn − ln (n + 1), unde hn = hn = 1 + + K + . Deoarece tn → γ ,
2 n
hn − ln n → γ căci ln n − ln (n + 1) → 0, astfel hn = ln n + γ + ε n , unde εn → 0, formulă ce
θn n − 1 n+2
arată că, pentru n mare, hn creşte ca ln n. În fapt, ε n = , < θn < . Nu se ştie
n 2n 2(n + 1)
dacă numărul γ este algebric sau transcendent. I-au fost calculate 3566 zecimale.
∞
1
n
(− 1)k -1 , 1 1 1 1 1
5. ∑ (- 1)n -1 n = ln 2 , căci punând sn = ∑
k
s2n =1− + −K− =1+ + +K+
2 3 2n 2 3
n =1 k =1

−2 + +K+  = γ + ln 2 n + ε2n − (γ + ln n + εn ) = ln 2 + ε2n − εn → ln 2 (ex. 4).

1 1 1 1
2n  2 4 2n
∞ ∞
1.4.2 Criteriul al doilea de comparaţie. Fie ∑ a n , ∑ bn cu an > 0, bn > 0 şi, de la
n =1 n =1
∞ ∞
a n +1 bn +1
rangul N,
an
≤
bn
. Dacă ∑ bn este convergentă, atunci ∑ an este convergentă;
n =1 n =1

30
 ∞ ∞
dacă ∑ an este divergentă, atunci ∑ bn este divergentă.
n =1 n =1
∞ ∞
1.4.3 Criteriul de comparaţie la limită. Fie ∑ a n , ∑ bn cu an > 0, bn > 0 şi
n =1 n =1
∞ ∞ ∞
an
λ = lim
n →∞ b n
. Dacă 0 < λ < +∞, ∑ an şi ∑ bn au aceeaşi natură; dacă λ = 0 şi ∑ bn
n =1 n =1 n =1
∞ ∞
este convergentă, atunci ∑ an este convergentă; dacă λ = +∞ şi ∑ bn este divergentă,
n =1 n =1
∞
atunci ∑ an este divergentă.
n =1

∞ 1 π 1 π 2
Exemple 6. ∑ sin este convergentă : lim  sin  n = π .
n =1 n n n → ∞ n n
∞ n
n a − 1 > 0, lim  n a − 1n =ln a ,
7. Fie ∑  a − 1 , a > 0. Când a > 1,  
n = 1  n → ∞ 
∞ n
divergenţă. Când a < 1, se pune a' = a−1, aceeaşi concluzie. Când a = 1, ∑  a − 1 = 0.
n = 1 
∞ np + anp − 1 + K
8. ∑ , p şi q din N iar a, b, … din R, este convergentă dacă şi
n = 1 nq + bnq − 1 + K
∞ 1 
numai dacă q − p ≥ 2 (compară la limită cu ∑ q−p.
n =1 n 

∞ ∞
1.4.4 Criteriul de condensare. Dacă an ≥ an+1 ≥ 0 ∀ n din N, ∑ a n şi ∑ 2n a 2 n au
n =1 n =1
aceeaşi natură (Cauchy).
∞
1 1
Exemple 9. ∑ ns , s ∈ R, este divergentă când s ≤ 0 căci s → / 0 , iar când s > 0,
n =1 n
∞ ∞  n
n 1 1 
cum ∑ 2 = ∑   , progresie geometrică, avem convergenţă pentru

n = 1  n s n = 1 2s − 1 
2 
 
s > 1 şi divergenţă pentru s ≤ 1.
∞
1
10. ∑ n(ln n)s , s ∈ R, este convergentă dacă s > 1 şi divergentă dacă s ≤ 1, căci
n =2
∞ ∞
1 1 1
∑ 2n = s ∑ s
.
n=2 ( )
2 n ln 2 n
s
(ln 2) n =2 n

31
 ∞
1
11. ∑ (n + z)(lnn)2 , z∈C şi z ≠ −p, p ∈ N, este absolut convergentă :
n=2

n+ x y
an = −i , unde x = R z, y = Im z,
(n + x)2 + y 2 (ln n)2 (n + x)2 + y 2 (ln n)2
   

n+ x
(n + x )2 + y 2 (ln n)2
  ∞
1
lim
1
=1 , ∑ n(lnn)2 este convergentă (ex. 10), deci
n→∞ n =2
2
n(ln n)
∞ ∞
n+x y
∑ [(n + x)2 + y 2 ](lnn)2 este absolut convergentă, ca şi ∑ [(n + x)2 + y 2 ](lnn)2 căci
n =2 n =2

y
(n + x)2 + y 2 (ln n)2 ∞
  1
lim
1
=y iar ∑ n2 (ln n)2 este convergentă deoarece
n→∞ n =2
2
n 2 (ln n)
1 1
≤ pentru n ≥ 3.
2 2 2
n (ln n) n
1.5 Criteriul rădăcinii şi criteriul raportului
∞
1.5.1 Criteriul rădăcinii. Fie seria ∑ an , an ∈ C, şi L:= lim n a n . Dacă L < 1
n →∞
n =1
∞ ∞
∑ an este absolut convergentă, iar dacă L > 1 ∑ an este divergentă (Cauchy).
n =1 n =1
Observaţie. Orice şir de numere reale având limită superioară, criteriul poate fi,
teoretic, aplicat oricărei serii de numere complexe.
∞ ∞
1.5.2 Caz particular. Fie seria ∑ a n , an ∈ C , şi λ := lim n →∞
n a n . Dacă λ < 1, ∑ an
n =1 n =1
∞
este absolut convergentă şi dacă λ > 1, ∑ an este divergentă.
n =1

∞ n
 n 
Exemple 1. ∑  z  , z ∈ C, este absolut convergentă când | z | < 1 şi divergentă
n = 1 n + 1 
n
n  n  1
când | z | > 1: n a n = z → z . Când | z | = 1, an =   → , deci an →
/ 0,
n +1  n + 1  e
divergenţă.

32
 ∞ n2 n
 n2 + 1   n 
2. ∑  2  este absolut convergentă: na = 1−  →
  n  
n =1  n + n + 1   n2 + n + 1 
−n
lim n 2
n → ∞ n + n +1
e =e− 1 < 1.
∞
a n +1
1.5.3 Criteriul raportului. Fie seria ∑ an , an ∈ C, an ≠ 0 şi L := lim
n →∞ an
, l: =
n =1
∞ ∞
a n +1
lim
an
. Dacă L < 1 ∑ an este absolut convergentă, iar dacă l > 1 ∑ an este
n →∞ n =1 n =1
divergentă (d’Alembert).
Observaţie. Criteriul raportului poate fi, teoretic, aplicat oricărei serii de numere
complexe.
∞
a n +1
1.5.4 Caz particular. Fie seria ∑ a n , an ∈ C, an ≠ 0 şi λ := lim
n →∞ an
. Dacă λ < 1
n =1
∞ ∞
∑ an este absolut convergentă, dacă λ > 1 ∑ an este divergentă.
n =1 n =1
∞
n! an + 1  n n
−1
Exemple 3. ∑ n este absolut convergentă : =  →e <1 .
an  n + 1 
n =1 n
∞
xn
4. ∑ n(3n + 4n ) , x ∈ R, este absolut convergentă pentru | x | < 4 şi divergentă pentru
n =1

a n 3n + 4n x 4n
| x | > 4: n + 1 = x → . Pentru x = 4 an = , comparaţie la
an n + 1 3n + 1 + 4n + 1 4
n 3n + 4n 
 
∞ n
1 n 4
limită cu ∑ , divergenţă; când x = − 4, an =(− 1) , regula Leibniz,
n =1 n n n
n 3 + 4 
 
convergenţă.
Dacă, în testarea naturii unei serii de numere complexe, criteriul raportului dă limita 1,
x
criteriul rădăcinii dă tot limita 1, căci dacă λ = lim n +1 , xn > 0, atunci λ = lim n xn
n →∞ xn n →∞

1
(tn : = n xn , ln tn =
ln xn , Césaro - Stolz), indecizia se păstrează. În continuare se poate
n
eventual folosi criteriul Raabe - Duhamel. Pe de altă parte, reciproca ultimei afirmaţii
nefiind adevărată, criteriul rădăcinii, deşi mai puţin comod, este mai general decât criteriul
∞
an +1 a
∑ 3(−1) −n , nlim
n
raportului. De pildă, pentru seria = 3 şi lim n +1 = 3−3 , nici o
n =1 →∞ an n →∞ an
(−1) n −1
informaţie, pe când n an = 3 n → 3−1 , convergenţă absolută.

33
 1.6 Criteriile Kummer, Raabe - Duhamel, Bertrand, Gauss
∞
 a 
1.6.1 Fie şirul (un ), un > 0. Dacă lim u n n − u n +1 > 0 ,
n →∞  a ∑ a n , unde an ∈ C şi
n +1  n =1
∞
 b  1
an ≠ 0, este absolut convergentă. Dacă lim u n n − u n +1 < 0 şi
n →∞  bn +1 ∑ un este divergentă,
 n =1
∞
∑ bn , unde bn > 0, este divergentă (Kummer).
n =1
Se lasă în seama cititorului cazul particular când există limită sau când termenii sunt
numere reale > 0.
Luând în criteriul Kummer un = n
∞
 a 
1.6.2 Dacă lim n n − 1 > 1 ,
a
n →∞  n +1
∑ an , unde an ∈ C şi an ≠ 0, este absolut
 n =1
∞
 b 
convergentă. Dacă lim n n − 1 < 1 ,
b
n →∞  n +1
∑ bn , unde bn > 0, este divergentă (Raabe -
 n =1
Duhamel).
În particular,
∞
 a 
1.6.3 Dacă lim n n − 1 > 1 , ∑ a n , unde an ∈ C şi an ≠ 0, este absolut conver-
n →∞ a
 n +1  n =1
∞
 b 
gentă. Dacă lim n n − 1 < 1 , ∑ b n , unde bn > 0, este divergentă.
n →∞  bn +1  n =1
Privind expresia termenului general, se vede că dacă aplicând criteriul raportului se
obţine limita 1, criteriul Raabe - Duhamel poate da o limită ≠ 1, deci ne scoate din starea de
indecizie, astfel că în practică folosirea ultimului criteriu trebuie precedată de aplicarea
criteriului D’Alembert.
µ(µ − 1)K(µ − n + 1) n
∞
Exemplul 1. (1) 1+ ∑ z , µ şi z din C, µ ∉ Z+ , este absolut
n =1 n!
convergentă dacă | z | < 1 şi divergentă dacă | z | > 1 (criteriul raportului). Când | z | = 1, (1)
 an 
este absolut convergentă pentru λ : = R µ > 0 căci n −1 → 1 + λ > 1. Când z = −1,
a 
 n +1 
 an 
(1) este divergentă dacă µ ∈ R şi µ < 0 : an > 0 ∀ n, n −1 → 1 + µ < 1.
a
 n +1 
În sfârşit, mai particular
∞ ∞
 a 
1.6.4 Fie ∑ a n , an > 0 şi λ : = lim n n − 1 . Dacă λ > 1 ∑ an este convergentă,
n =1 n → ∞ a
 n +1  n =1
∞
dacă λ < 1 ∑ an este divergentă.
n =1

34
 ∞
n! an +1 n +1
Exemple 2. ∑ (1 + )(
1 K1 + n ) este convergentă :
an
=
1+ n +1
→ 1 , însă
n =1

 an  n
n −1= → +∞ > 1.
a  n +1
 n +1 
∞
zn
3. (2) ∑ , z ∈ C, este absolut convergentă dacă | z | < 1 şi divergentă dacă
n =1 1+ 1 +K+ 1
2 n
an + 1 hn 1 1 an + 1
| z | > 1: =z , unde hn =1+ +K+ , →z căci hn ↑ +∞. Când
an 1 2 n an
hn +
n +1
∞
 cos nt sin nt 
| z | = 1, z = cos t + i sin t, (2) devine (3) ∑ +i  , convergentă pentru t ≠ 2 kπ,
n =1  hn hn 
∞ ∞
cos nt sin nt 1
k ∈ Z, căci în acest caz ∑ şi ∑ sunt convergente (regula Dirichlet, ↓0 )
n =1 hn n =1 hn hn
∞
1
şi divergente pentru t = 2 kπ căci în acest caz (3) devine ∑ hn iar
n =1

h  n
n n + 1 −1= → 0 < 1.

hn

(n + 1)hn
∞ ∞
  a  
4. Fie ∑ a n , an > 0 şi λ = lim lnn n n − 1 − 1 . ∑ a n este convergentă dacă λ > 1
n =1 n →∞ a
  n +1   n =1
şi divergentă dacă λ < 1 (Bertrand).
Criteriul Bertrand prelungeşte criteriul Raabe-Duhamel.
∞
an β O(1)
1.6.5 Fie
a n +1
= α + + s , s > 1. Dacă α > 1 sau α = 1 şi β > 1,
n n
∑ an , unde
n =1
∞
an > 0, este convergentă. Dacă α < 1 sau α = 1 şi β ≤ 1, ∑ an este divergentă (Gauss).
n =1
∞  (2n - 1)!! λ an λ
 2n + 2 
∑ 
Exemplul 5. Fie seria (4) , λ ∈ R . =   →1 .
n = 1  (2n)!! 
 an + 1  2n + 1 
λ λ
 1  1 
1+  −1+  λ λ
 a  n   2n   1 λ 1  1  λ 1
n n −1= n  ,ori 1+  =1+ + o  , 1+  =1+ + o  ,

an + 1
 λ  n  n n
   2 n  2n n
 1 
1+ 
 2n 

35
 λ 1 1
+ o  o 
 an  2n  n  λ  1  n
deci n −1 = n → , căci n o  =   →0 , prin urmare dacă λ > 2,
a  λ 1 2 n 1
 n +1  1+ + o 
2n  n  n
(4) este convergentă iar dacă λ < 2, (4) este divergentă. În sfârşit, pentru λ = 2 (4) este
an  2n + 2 2 1 O(1)
divergentă : =  =1+ + 2 , se aplică criteriul Gauss.
an + 1  2n + 1  n n
1.7 Operaţii de inel cu serii de numere complexe
∞ ∞ ∞
Se consideră seriile ∑ an , ∑ bn , a n şi bn din C. ∑ (an + bn ) este prin definiţie seria
n =1 n =1 n =1
∞
3
∞  1 (− 1)n 
sumă a seriilor date. De pildă ∑ n +1
este seria sumă a seriilor ∑  2n + n 2  ,
n =1 2 
n =1  
∞  1 (− 1)n +1  .
∑ 2n +1 n2 
 +

n =1  
∞ ∞
1.7.1 Dacă ∑ an şi ∑ bn sunt convergente (resp. absolut convergente), atunci
n =1 n =1
∞ ∞ ∞
∑ (a n + bn ) este convergentă (resp. absolut convergentă) şi ∑ (a n + bn ) = ∑ a n +
n =1 n =1 n =1
∞
+ ∑ bn .
n =1
∞  1 (− 1)n  3 ∞ 1 ∞ (− 1)n 1
Exemple 1. ∑  +  = , căci ∑ n = 1 , ∑
n =− .
n = 1  2n n
3  4 n =12 n =1 3 4

2nπ
∞ cos  ∞ 
2. ∑
3
=?  compara cu −n ,
n
Seria este absolut convergentă  ∑ 2 
n =1 2  n = 1 
2nπ 2nπ
∞ cos ∞ sin ∞ 1 2π
3 3 , A + iB = n +
punând A = ∑ n şi B = ∑ ∑ q , unde q =  cos
n =1 2 n =1 2 n n =1 2 3
2π  2
i sin  , deci A=− .
3  7
∞ (− 1)n (− 1)n n n − (− 1)
n
3. Natura seriei ∑ n ? Rezolvare.
n
= (− 1) n −1
=
n = 2 n + (− 1) n +(− 1)
∞ ∞
(− 1)n n −n1 − n 1− 1 , dar∑ (− 1)n
n
−
este convergentă (2.2) iar ∑
1
divergentă,
n=2 n 1 n = 2 −1
n
deci seria dată este divergentă, altcum se intră în contradicţie cu 1.7.1

36
 n
∞ 1 (− 1) 1
2
n sin n n sin 2 n n cos 2n
4. Natura seriei ∑ (− 1) ? Rezolvare. (− 1) = − (− 1) ,
n =1 n n 2 n 2 n
∞ (− 1)n ∞
este convergentă şi de asemeni ∑ (− 1) n
n cos 2n
∑ [criteriul Dirichlet,
n =1 n n = 1

n
n 1 (− 1) 1 1 
∑ (− 1)k cos 2k = − + cos (2n +1) ≤ 1+  ; calculul sumei A =
k =1 2 2 cos 1 2  cos 1

n n
∑ (− 1)k cos 2k poate fi efectuat asociind-o cu B : = ∑ (− 1) sin 2k , apoi A + iB =
k
k =1 k =1
n
∑ (− 1)k (cos 1 + i sin 1)2k etc.].
k =1
Dacă însă seria sumă este convergentă, seriile termeni fie sunt amândouă convergente,
∞ ∞
fie sunt amândouă divergente. De pildă, ∑ (n − n) = 0 iar ∑n este divergentă.
n =1 n =1
∞ ∞ ∞ n
Se consideră seriile ∑ an şi ∑ bn , an şi bn din C. ∑ cn , cn := ∑ akbn −k = ∑ apbq ,
n =0 n =0 n =0 k =0 p +q = n
este prin definiţie seria produs a seriilor date (Cauchy).
∞ ∞
1.7.2 1° Dacă dintre seriile convergente ∑ a n , ∑ bn , an şi bn din C, cel puţin una
n =0 n =0
∞ ∞
este absolut convergentă, atunci seria produs ∑ cn este convergentă şi ∑ cn =
n =1 n =0

 ∞  ∞ 
 ∑ a n  ∑ b n  (Mertens).
 n = 0  n = 0 
  
∞ ∞ ∞
2° Dacă ∑ an şi ∑ bn sunt absolut convergente, atunci seria produs ∑ cn este
n =0 n =0 n =0
∞  ∞  ∞ 
absolut convergentă şi ∑ n  ∑ a n  ∑ bn  (Cauchy).
c =
n =0  n = 0  n = 0 
2
 ∞  ∞
 
Exemple 5. Dacă | a | < 1,  ∑ a  = ∑ (n + 1)a n = (1 − a)−2, căci cn =
n
n = 0  n=0
 
n ∞
k n − k iar n −1
∑a a ∑ a = (1 − a) .
k=0 n=0
 ∞ 1  ∞ (−1) n  n 1 (− 1)n − k

6. ∑  
 n =0 n!  n∑
= 1 , deoarece pentru n > 0 cn = ∑ =
  = 0
n! 
 k = 0 k! (n − k )!

37
1 n 1
∑ C (− 1)n − k =
k n
(−1 + 1) = 0.
n! k = 0 n n!
Seria produs din enunţul teoremei Mertens poate să nu fie absolut convergentă. Pe de
altă parte, dacă niciuna din seriile factor, amândouă convergente, nu este absolut
∞
(− 1)n
convergentă, seria produs poate diverge. De pildă (Cauchy),
n
∑
este convergentă
n =1
(regula Leibniz) dar nu absolut convergentă iar seria produs a acesteia prin ea însăşi
n
(− 1)k (− 1)n − k = (− 1)n n 1 1
n
1 1 n
diverge : ∑ ∑ →
/ 0 , căci ∑ ≥ =1.
k =1 k n−k k =1 k n−k k =1 k n−k ( n) 2

∞ n
3
Exemplul 7. 1 − ∑   este divergentă, de asemeni este divergentă 1 +
n =1  2 
∞ n − 1 ∞
 3 1 
∑    2n +  , dar totuşi seria produs ∑ c este convergentă. Într-adevăr,
  n
n = 1 2   2n + 1  n=0
n n − 1
3 3 1 
punând a0 = 1, b0 = 1 şi pentru n ≥ 1 an = −   , bn =    2n +  , avem
2 2  
 2n + 1 
n n −1 n −1
3
c0 = 1, n ≥ 1 ⇒ cn = ∑ akbn − k = a0 bn + an b0 + ∑ ak bn − k =  ×
k=0 k =1 2
n n −1 k n − k − 1
 n 1   3 
 −  − ∑    
3 3 1
2 +  2n − k + =
   
 2n + 1   2  k = 1 2   2   2n − k + 1 
n − 1  n n − 1 n − 1 
3  2 n + 1  − 3  −  3  n−k + 1
    ∑  2 =

2  2n + 1   2  2 k = 1 2n − k + 1 
n − 1 n −1 n −1
1 3n − 1
n
3 1  3
   2n +  −   − 2 ⋅ 3n − 1 ∑ − ∑ 2 =
k
2
   n + 1  2 k 2n
 2    k =12 2 k =1
n − 1  n   n −1 n −1
3  2 + 1  − 3  − 2 ⋅ 3n − 11− 1  − 3
n  2 n − 2  = 2 ⋅ 3n−1 + 3
    2 n − 1  2 2n 
2  2 n + 1   2     22n
n −1 n −1 n −1
3n − 1 3n
n
3 n −1  3  3 3 3
−  −2 ⋅ 3 + 2  − +2 = − −   +
2 2 2n 22n 22n 2 2
n −1 n −1 n ∞
 3 1 3  3
2  −   =   , c0 + ∑ cn = 4.
 2 2 2  4 n =1

2. Şiruri şi serii de funcţii

2.1 Şir de funcţii
Se consideră şirul de funcţii ( f n)n∈N [= ( f n)], f n : X → Y, X mulţime, Y spaţiu metric.

38
 Definiţii. Şirul ( fn) este convergent în x0 , x0 element din X, dacă şirul ( f 0 (x0)) de
elmennte din Y este convergent.
Şirul ( f n) este convergent pe A, A submulţime nevidă a lui X, dacă ( f n) este
convergent în fiecare element al lui A.
Presupunem ( f n) convergent pe A. Aplicaţia F : A → Y cu proprietatea F(x)
= lim fn(x) se mai notează f n(x) x
∈
A → F(x).
n →∞

Şirul ( f n) este uniform convergent (u.c.) pe A dacă există F : A → Y cu proprietatea

∀ ε > 0 ∃ N în N a.î. n ≥ N ⇒ d (F(x), fn (x)) ≤ ε ∀ x din A.
u
Aceasta se desemnează prin F(x) = lim u f n (x) sau prin f n (x) x∈
A
→ F(x). În cazul
n →∞
x∈A
particular Y spaţiu normat definiţia devine
∀ ε > 0 ∃ N în N a.î. n ≥ N ⇒ ||F(x) − fn (x)|| ≤ ε ∀ x din A.
Înlocuind norma pe Y cu una echivalentă, proprietatea şirului de funcţii de a fi uniform
convergebt pe o mulţime se păstrează (foloseşte III, §2, 3.1!).
u
Evident f n (x) x∈
A
→ F(x) ⇒ f n (x) x→ F(x). Acest lucru este justificat de
∈A
denumirile “convergenţă simplă” sau “convergenţă punctuală” pentru a doua situaţie. Aşa
cum resultă din exemplele următoare, convergenţa simplă pe o mulţime nu implică
convergenţa uniformă pe o mulţime (fie ε > 0 arbitrar fixat; în casul convergenţei simple,
pentru x1 din A ∃ un rang N1 de la care încolo d(F(x1), f n (x1)) ≤ ε, pentru x2 din A ∃ un
rang N2 de la care d(F(x2), f n (x2)) ≤ ε etc., în timp ce în cazul convergenţei uniforme rangul
este independent de elementele lui A).
Foarte folositoare în aplicaţii sunt următoarele enunţuri
2.1.1 Fie F, fn : X → Y, X mulţime, Y spaţiu metric.
u
fn (x) x∈
A
→ F(x) ⇔ lim sup d (F(x), fn (x)) = 0.
n →∞ x ∈ A

2.1.2 Fie fn , F : X → Y, X mulţime, Y spaţiu metric. Dacă de la un rang încolo

u
d(F(x), fn (x)) ≤ an ∀ x din A şi an → 0, atunci fn (x) x∈
A
→ F(x).

Observaţie. Se transcriu, pentru Y spaţiu normat, condiţiile de convergenţă uniformă

din 2.1.1 şi 2.1.2:
lim sup ||F(x) − f n (x)|| = 0, ||F(x) − f n (x)|| ≤ an ∀ x din A.
n →∞ x ∈ A

Exemple 1. Fie f n : f n (x) = xn, n ∈ N, lim f n (x) = ? Rezolvare: 0 ≤ x < 1 ⇒ lim f n (x) = 0 şi pentru x =
n →∞ n →∞
x ∈[0,1]

1 lim f n (1) = 1.
n →∞

39
 1 1 1
2. Fie f n : f n (x) = , n ∈ N, lim f n (x) = ? Rezolvare. Pentru orice x din R 0 ≤ ≤ , deci
n2 + x 2 n →∞ n2 + x 2 n2
x ∈R

lim f n (x) = 0, convergenţa pe R fiind chiar uniformă (1.2).

n →∞

 1 1 
3. Fie n din N. Dacă f n (x) = (n − 1) x, x ∈ 0,  şi f n (x) = 1 − x, x ∈  ,1 , şirul ( f n ) are limită pe [0, 1]?
 n  n 
1
Rezolvare. x = 0 ⇒ f n (0) = (n − 1) 0 = 0 → 0. 0 < x ≤ 1 ⇒ ∃ N în N a.î. < x şi atunci n ≥ N ⇒ f n (x) = 1 −
N
x, lim f n (x) = 1 − x, deci f : [0, 1] → R, f (0) = 0, f (x) = 1 − x, x ∈ (0, 1] al lui ( f n).
n →∞

4. Se caută convergenţa pentru şirurile de funcţii

a) f n (x) = xn − xn +1, x ∈ [0,1];
b) gn (x) = xn − x2n, x ∈ [0,1].
n
1  n 
Rezolvare a) x ∈ [0, 1] ⇒ lim f n (x) = 0, sup | f n (x)| =   [vezi extremele pe (0,1) ale
n →∞ x ∈[0,1] n +1  n +1
funcţiei x → xn − xn +1], deci lim sup | f n (x)| = 0, convergenţă uniformă pe [0,1] (vezi observaţia după 1.2).
n → ∞ x ∈[0,1]

1
b) x ∈ [0,1] ⇒ lim gn (x) = 0. sup | gn (x)| = [vezi extremele pe (0,1) ale funcţiei x → xn − x2n],
n →∞ x ∈[0,1] 4
1
lim sup | gn (x)| = ≠ 0, convergenţa pe [0,1] este doar simplă.
n → ∞ x ∈[0,1] 4

5. Cercetăm convergenţa şirului

1
a) f n (x) = x2 + , x ∈ R;
n2
 1 
b) gn (x) = n  x + − x  , x ∈ (0, + ∞).
 n 
 

1 1 1
Rezolvare a) lim f n (x) = |x| ∀ x din R, | f n (x) − |x|| = , lim =
n →∞ n2 2 1 x →0 +
2 1
x + 2 +|x| x + +|x|
n n2
1 1
sup = n (x → este strict descrescătoare pe [0, + ∞)), deci sup | f n (x) − |x||
x ∈[0,+∞) 1 1 x ∈[0,+∞)
x2 + 2 + | x | x2 + +|x|
n n2
1 1
= , lim sup | f n (x) − |x|| = 0, convergenţă uniformă pe [0, + ∞). b) x ∈ (0, + ∞) ⇒ lim gn (x) = ,
n n → ∞ x ∈ [0,+∞) n →∞ 2 x
1 1
sup gn ( x) − = sup 2
= + ∞ (se ia limita fracţiei pentru x → 0+ !),
x ∈ (0,+∞) 2 x x ∈ (0,+∞)  1 
2n x  x + + x 
 x 
 
1
lim sup gn ( x) − = + ∞, (gn) nu este uniform convergentă pe (0, + ∞).
n → ∞ x ∈ (0,+∞) 2 x

6. Cercetăm convergenţa şirurilor

a) f n (x) = arctan nx, x ∈ (0, + ∞);

40
 b) gn (x) = x arctan nx, x ∈ (0, + ∞).

π π π 
Rezolvare a) x ∈ (0, + ∞) ⇒ lim f n (x) = . sup fn ( x) − = sup  − arctan nx  =
n →∞ 2 x ∈ (0,+∞) 2 x ∈ (0,+∞)  2 
π  π
lim  − arctan nx  = , ( f n ) nu este uniform convergent pe (0, + ∞) (1.1). b) x ∈ (0, + ∞) ⇒ lim gn (x)
x →0 + 2  2 n →∞

πx πx π  1 1 1
= . x ∈ (0, + ∞) ⇒ gn ( x) − = x − arctan nx  = x arctan ≤x = , se aplică 1.2, (gn) este u.c. pe
2 2 2  nx nx n
π
(0, + ∞) [u, v > 0, arctan u + arctan v = ⇔ cos (α + β) = 0 (α : = arctan u, β : = arctan v) ⇔ cos α cos β − sin α
2
sin β = 0 ⇔ tan α tan β − 1 = 0 ⇔ uv − 1 = 0].

7. Se consideră şirul ( f n ), f n (x) = n (n x − 1) , x ∈ [1, b]. x ∈ [1, b] ⇒ lim f n (x) = ln x. Dar, folosind
n →∞

 1 ln x   1 1 ln x 1 θn
ln x 
1 2 θn n
ln x
formula Taylor, | f n (x) − ln x| = n e n − 1 − ln x = n e n + 2 ln2 xe n  − ln x = ln x e ≤
  n 2n  2n
   
ln 2 b ln 2 b
e 2n (de la un rang incolo), unde 0 < θn < 1, lim e 2n = 0, ( f n ) este u.c. pe [0, b].
n →∞
u
[nf ( x)]
8. Fie f : [a, b] → R şi, ∀ n din N, f n (x) = . Atunci f n (x) x ∈
→ f (x). Rezolvare. |n f (x)| =
[a, b]
n
θ
n f (x) − θn , unde 0 ≤ θn < 1, atunci f n (x) = f (x) − n , x ∈ [a, b] ⇒ lim f n (x) = f (x). În plus, | f (x) − f n (x)| =
n n →∞
θn 1
≤ ∀ x din [a, b], se aplică 1.2.
n n

9. Şirul ( f n ) de funcţii complexe este u.c. la f pe A, A ∈ C, şi f este mărginit pe A, atunci efn (z)
u
x→ ef (z) . Rezolvare. Fie M > 0 a.î. | ef (z) | ≤ M ∀ z din A (| ef (z) | ≤ e|f (z)| !). | ef (z) − efn (z) | = | ef (z) | |1 −
∈A
ε
efn (z) − f (z) | ≤ M |1 − efn (z) − f (z) |. Fie ε > 0 oarecare. ∃ η > 0 a.î. |u| ≤ η ⇒ |1 − eu| ≤ ( lim eu = 1 !) şi ∃ N în N
M n →∞
ε
a.î. n ≥ N ⇒ | f n (x) − f (x)| ≤ η ∀ x din A, deci n ≥ N ⇒ |1 − efn (z) − f (z) | ≤ pe A, deci n ≥ N ⇒ | ef (z) − efn (z) | ≤
M
ε pe A.
10. Şirul de funcţii reale ( f n )n ≥ 1 definit prin inducţie: f 1 (x) = sin x, n > 1 ⇒ f n (x) = sin f n − 1 (x) avem n
3 3 5 ∞ 2 n −1
x x x x
fn(x) x →
∈ (0, π)
3 . Rezolvare. (1) x ∈ (0, π) ⇒ x −
6
< sin x < x − +
6 120
[sin x = ∑ (−1)n (2n − 1)! ,
n =1
∞
x2 n − 1 x2 n + 1
pentru x > 0 membrul al doilea este o serie alternată ∑ (−1)n an , cu (an) strict descrescătoare ( :
n =1
(2n − 1)! (2n + 1)!
n
2n(2n + 1)
=
x 2
> 1 pentru n > 1 şi x ∈ (0, π)), dacă x este suma şi sn : = ∑ (−1)k −1ak , atunci s2n ≤ s ≤ s2n − 1 ∀ n din
k =1
N, I, §2, 11.1]. De asemenea, deoarece x ∈ (0, π) ⇒ sin x < x (vezi ultima paranteză dreaptă), resultă (2) x ∈ (0, π)
⇒
0 < f n + 1 (x) < f n (x) < 1 ∀ n ≥ 1. Avem chiar (3) lim f n (x) = 0: fie ρ : = lim f n (x) (există − un şir descrescător
n →∞ n →∞
şi mărginit inferior), f n + 1 (x) = sin f n (x), ia limita pentru n → ∞, ρ = sin ρ, dar ρ ∈ [0,1], deci ρ = 0.
Arătăm acum

41
 3
a 1  a  a
(4) ∀ a din (0, 3 ) ∃ Na în N a.î. n ≥ Na ⇒ −  
n 6  n > n +1
.
 
3
a 1  a  a n a2 a2
Într-adevăr, deoarece −   ⇔
n 6  n > n +1 n + 1( n + 1 + n )
>
6
şi
6
< 1 şi
 
n
lim = 1.
n →∞ n + 1( n + 1 + n )

Aven deasemenea
3 3
a 1  a  1  a  a
(5) ∀ a > 3 ∃ Na în N a.î. n ≥ Na ⇒ −    
n 6  n  + 120  n  < n +1
.
   
3 3
a 1  a  1  a  a n 1 a2 
Într-adevăr, deoarece −    
 n  + 120  n  < n + 1 ⇔ < a2  −
n 6 n + 1( n + 1 + n )  6 120n
     
n 1 a2  a2
şi < 1 şi lim a2  − = > 1. Acum fie x arbitrar fixat din (0, π). Arăt
n + 1( n + 1 + n ) n →∞  6 120n  6
 
(6) lim n fn(x) = 3 . Luăm a oarecare din (0, 3 ) şi fie Na rangul dat de (4). Pentru p din N sufficient de mare
n →∞
3
a 1  a 

(4)
a a
> − > şi repetând se obţine n ≥ Na ⇒ f (x) ≥ , deci
Na + p 6   n
 Na + p  Na + 1 + p n+ p

lim n fn(x) ≥ a ∀ a < 3 (I, §1, 1, proprietatea 2o) care implcă lim n f n (x) ≥ 3 . Pe de altă parte, fie a
n →∞ n →∞
a
oarecare din ( 3 , π) şi Na rangul dat de (5), ∃ N în N a.î. f N (x) < (vezi (3)). Atunci f N + 1 (x) <
Na
3 3
1  a    (5)
sin
a
<
a
−   + 1  a  < a
şi repetând, f (x) <
a
∀ n ≥ 1, deci
Na Na 6  N  120  N  Na + 1
N + n
Na + 1
 a   a 

lim n f n (x) ≤ a ∀ a din ( 3 , π) şi deci lim n f n (x) ≤ 3 , 3 ≤ lim n f n (x) ≤ lim n f n (x) ≤ 3 ,
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞

în consecinţă (6) (I, §1, 1.4).

u
Astfel, conform cu definiţia f n (x) x∈
A
→ F(x) ⇔ d (F(x), f n (x)) ≤ ε ∀ ε > 0, ∀ n de

la un rang încolo ∀ x din A. Se foloseşte definiţia în această formă demonstrăm

convergenţa neumiformă pe [0,1] prin următoarele exemple.
nx 2n2 x2 2
Exemplul 11. Fie f n (x) = 2 2
, gn (x) = , hn (x) = n x en x . x ∈ R ⇒ lim f n (x) = 0. Presupunem
1+ n x n 2x 2 n →∞
e
u
prin absurd f n (x) x → 0, adică | f n (x)| ≤ ε ∀ ε > 0, ∀ x din [0,1] şi ∀ n de la un rang încolo, dar luănd ε
∈[0,1]

1 1 1 1
= şi x = obţinem ≤ , contradicţie. x ∈ R ⇒ lim gn (x) = 0 şi presupunănd prin absurd gn
3 n 2 3 n →∞
u
1 1
(x) x → 0, adică| gn (x)| ≤ ε ∀ ε > 0, ∀ n de la un rang încolo şi ∀ x din [0,1], luăm ε =
∈[0,1]
,x= şi se
2 n
obţine o contradicţie.

1
În acelaşi mod s tratează şirul (hn) în care caz se ia x = şi atunci limita pentru n → ∞.
n

42
 Prezentăm aici condiţia necesară şi suficientă, cu şiruri pantru limita uniformă pe o
mulţime.

Fie f : E × X → Y, E ⊂ R, X mulţime, Y spaţiu normat, t0 din R punct de acumulare

pentru E.
(*) F(x) = lim u f (t, x) ⇔ F(x) = lim u f (tn , x) ∀ (tn), tn ∈ E, lim tn = t0 .
t → t0 n →∞ n →∞
x ∈X x∈X

Considerăm şirul ( f n )n ∈ N , f n : X → Y, X mulţime, Y ξ spaţiu acumulare şi fie A ⊂ X.

Definiţie. Şirul ( f n ) este uniform fundamental pe A cănd ∀ ε > 0 ∃ N în N cu
proprietatea
m, n ≥ N ⇒ d ( f m (x), f n (x)) ≤ε ∀ x din A.
Transcriem definiţia în cazul particular Y spaţiu normat:
∀ ε > 0 ∃ N în N a.î. m, n ≥ N ⇒ || f m (x) − f n (x)|| ≤ ε ∀ x din A.
Se face acum legătura cu limita uniformă (§2, 1). Luănd f : N × X → Y, f (n, x) =
f n (x), se poate evident afirma
2.1.3 1o (fn) este uniform fundamental pe A ⇔ ∀ ε > 0 ∃ N în N a.î. m, n ≥ N ⇒
d(f(m, x), f(n,x)) ≤ ε ∀ x din A;
2o fn (x) xA → F(x) ⇔ F(x) = lim f (n, x);
∈ n →∞

u
3o fn(x) x∈
A
→ F(x) ⇔ F(x) = lim u f (n, x).
n →∞
x∈A

[( f n ) este uniform convergent pe A ⇔ f are limită uniformă pe A pentru n → ∞.]

Şi acum
2.1.4 Teorema limitei uniforme. Fie (fn), fn : X → Y, X mulţime, Y spaţiu metric şi
A ⊂ X. Dacă (fn) este uniform convergent pe A, atunci (fn) este uniform fundamental pe A.
Reciproc, dacă (fn) este uniform fundamental pe A şi Y complet, atunci (fn) este uniform
convergent pe A.
Exprimat prescurtat
“Un şir de funcţii este uniform convergent dacă şi numai dacă este uniform
fundamental (Y complet).”
În continuare se cercetează limita, continuitatea, derivabilitatea, integrabilitatea şi
primitiva limitei unui şir de funcţii.
2.1.5 Fie F, fn : X → Y, X parte a unui spaţiu topologic, Y spaţiu metric complet, şi
x0 punct de acumulare pentru X. Dacă ∀ n din N lim fn(x) = αn şi
x → x0
u
Fn(x) x
∈X∩
V, V
∈V(x
), x
≠x → F(x),
0 0

43
atunci lim F(x) = lim αn .
x → x0 n →∞

Exprimat prescurtat
lim ( lim f n (x)) = lim ( lim f n (x)).
x → x0 n →∞ n →∞ x → x0

2.1.6 Continuitatea limitei. Fie F, fn : X → Y, X spaţiu topologic, Y spaţiu metric.

u
Dacă, ∀ n din N, fn este continuă în punctul x0 şi fn (x) x
∈X∩
V, V
∈V(x) → F(x), atunci F 0

este continuă în x0 .
Exprimat prescurtat
“Limita unui şir uniform convergent de funcţii continue este continuă.”
2.1.7 Derivabilitatea limitei. Fie (fn), fn : X → Y, X parte deschisă conexă mărginită
a unui spaţiu normat şi Y spaţiu Banach. Dacă
1o fn este, ∀ n din N, derivabilă pe X,
2o (fn′) este uniform convergent pe X,
3o ∃ x0 în X a.î. şirul (fn (x0)) este convergent,
atunci (fn) este unifoirm convergent pe X, limita lui F este diferenţiabilă pe X şi F ′(x)
= lim fn′(x) ∀ x din X.
n →∞

Exprimat prescurtat
“În anumite condiţii, derivativata limitei unui şir de funcţii este egală cu limita şirului
derivatelor termenilor acestuia.”
Atenţie! 2.1.6 cere convergenţa uniformă a şirului derivatelor, nu a şirului dat. Dacă
această condiţie nu este împlinită, chiar dacă şirul dat este uniform convergent şi limita F a
acestuia este derivabilă, nu se poate trage concluzia F ′(x) = lim fn′(x) pe X. De exemplu,
n →∞
1 1 u
pentru fn (x) = 2 sin n3 x avem, deoarece | fn (x)| ≤ 2 , fn (x) → 0, dar, cum fn′(x) = n
n n x∈R

cos n3 x, şirul derivatelor nu tinde la 0 pe R, de exemplu lim fn′(2π) = + ∞.

n →∞
Observaţia 1. 2.1.6 se păstrează de asemenea când X este un interval măginit oarecare
din R, nu neapărat deschis.
Observaţia 2. Remarcăm absenţa oricărei condiţii impuse lui fn′.
Pentru exemplificare fie f : R → R nelimitat derivabilă şi ( fn )n≥0, f0 : = f , f n = f (n) , n ≥ 1. Dacă ( f n )n ≥ 0
este uniform convergent pe orice interval deschis mărginit din R şi funcţia limită F verifică F(0) = 1, atunci F(x) =
ex ∀x din R. Într-adevăr, fiind verificată pe J interval deschis mărginit oarecare condiţiile 1o, 2o (deoarece f n′ = f n +
1) şi 3 , avem f n (x) x
 → F(x) şi f n′(x) x → F ′(x). Cum f n′(x) = f n + 1 (x) pe J, rezultă F ′(x) = F(x) pe J şi
o
∈J ∈J
în consecinţă pe R etc.
Aici este o variantă a lui 2.1.6, obţinută folosind acest rezultat.
2.1.8 Fie (fn), fn : X → Y, X domeniu dintr-un spaţiu normat şi Y spaţiu Banach.
Presupunem
1o fn este, ∀ n, derivabilă pe X ;
2o ∀ a din X ∃ un sferoid B(a, ra) ⊂ X astfel încât (fn′) este uniform convergent pe

44
acesta;
3o ∃ x0 în X astfel încât (fn (x0)) este convergent.
Atunci (fn) este uniform convergent pe B(a, rn) ∀ a din X şi dacă F : F(x) = lim fn (x), x ∈
n →∞
X, atunci F ′(x) = lim fn′(x) ∀ x din X.
n →∞
Observaţie. În legătură cu 2.1.7, enunţul 2.1.8 cere pentru X doar “mulţime deschisă
conexă” şi pentru şirul ( f n′) doar “convergenţă local uniformă”.
2.1.9 Fie (fn), fn : I → Y, I = [a, b] şi Y spaţiu Banach, (gn), gn : I → Y cu fn′(x) = gn(x)
∀ x ∈ I \ An , An submulţime numărabilă. Presupunem
o
1o ∀ x din I ∃ Vx mulţime deschisă centrată în x0 pe care (gn) este uniform
convergent şi cu aceeaşi proprietate pe Va : = [a, u), Vb : = (v, b];
2o ∃ x0 în I astfel încât (fn (x0)) este convergent.
Atunci (fn) este uniform convergent pe Vx ∀ x ∈ I şi dacă f : f (x) = lim fn (x) şi g :
n →∞
∞
g(x) = lim gn (x) ∀ x ∈ X, atunci f ′(x) = g(x) pe I \ U Ak .
n →∞
k =1

u
2.1.10 Integrabilitatea Riemann a limitei. Fie (fn), fn : [a, b] → C şi fn (x) 
→ F(x).
x∈[a, b]
Dacă fn , ∀ n, este integrabilă Riemann pe [a, b], atunci F are aceeaşi proprietate şi
x x

∫ F(u) du = lim n →∞ ∫ f n (u) du .

a x ∈[a, b] a

În particular
b b

∫ F(u) du = lim n →∞ ∫ f n (u) du .

a a

Exprimat prescurtat
“Integrala Riemann îşi schimbă locul cu limita uniformă.”
2.1.11 Integrala Riemann generalizată a limitei. Fie fn : [a, + ∞) → C, n ∈ N. Dacă
+∞

∫ f n (x) dx este uniform convergent pe N şi (fn) este uniform convergent pe [a, t] ∀ t > a
a
atunci
+∞ +∞
lim
n →∞ ∫ f n (x) dx = ∫ [nlim
→∞
f n (x)] dx .
a a

+∞ b−
Observaţie. În enunţul 2.1.11 ∫ f n ( x) dx poate fi înlocuit cu ∫ f n ( x) dx etc.
a a
2.1.12 Primitiva limitei. Limita unui şir uniform convergent, pe un interval mărginit J
din R, de funcţit cu valori în C (resp. Rm), care are primitive pe J, are deasemenea

45
primitive pe J.
Înainte de a trece la exemple prezentăm
2.1.13 Teorema Dini. Fie (fn), fn : X → R, X spaţiu metric compact şi fn (x)
∈ X → F(x). Dacă F şi fn , ∀ n, sunt continue şi şirul (fn) este crescător pe X sau
x
u
descrescător pe X, atunci fn (x) 
→ F(x).
x∈ X

Observaţie. Un enunţ aparţinând acaleiaşi familii cu teorema Dini este acela din
exemplul 20. Generalizarea acestuia este în exemplul 22.
x
Exemple 12. Se dă şirul ( f n ), f n (x) = .
1 + n2 x 2

a) ( f n) este uniform convergent pe K, K ⊂ R, K compact;

1
b) Să se calculeze lim
n →∞ ∫ fn (x) dx .
0

Rezolvare. a) ∀ x din R f n + 1 (x) − f n (x) ≤ 0, i.e. ( f n ) este decrescător pe R, lim f n (x) = 0 ∀ xdin R, 0 şi f
n →∞
1 1

n , ∀ n, sunt continue pe R, se aplică 1.13, ( f n ) este u.c. pe K. b) lim

n →∞ ∫ fn ( x) dx =∫ lim fn ( x) dx = 0, [0, 1]
n →∞
0 0 x ∈[0, 1]

fiind compact.
13. Reluăm ex. 11. Limita şirului este discontinuă pe x = 1, dar f n , ∀ n, este continuă pe [0, 1], şi astfel
concluzia ( f n) nu este u.c. pe [0, 1] este impusă, altfel se intră în contradicţie cu 2.1.6.

1 π u
14. Se consideră şirul ( f n), f n (x) = arctan xn , x ∈ R. Deoarece | f n (x) | ≤ ∀ x din R, f n (x) → 0.
n 2n x∈[0, 1]
n 1
Altfel, deoarece  lim fn ( x)  (1) = lim f n′(1) (deoarece 0 ≠ ), ( f n′) nu este uniform onvergent pe un interval
 n →∞  n →∞ 2
mărginit oarecare din R care îl conţine pe 1, altfel se intră în contradicţie cu 2.1.7.
2
15. Reluăm din ex. 11 şirul (hn), hn (x) = n x en x pentru a găsi că (hn) nu este u.c. pe [0, 1]. Folosim 2.1.10.
1 1
1 1
Intr-adevăr. ∫ lim hn ( x) dx = 0 şi lim ∫ hn (x) dx = nlim (1 − e − n) = .
n →∞ n →∞ →∞ 2 2
0 x ∈[0, 1] 0

 1 1   1 1
16. Considerăm şirul ( f n), f n (x) = n2 x, x ∈ 0,  , f n (x) = n2  − x  , x ∈  ,  , f n (x) = 0, x ∈
 2n  n   2n n 
1  1
 n ,1 . nlim f n (0) = 0. x > 0 ⇒ ∃ N în N a.î. < x şi atunci n ≥ N ⇒ f n (x) = 0 → 0 şi în concluzie f n (x)
  → ∞ N
1
x → 0. Dar convergenţa nu este uniformă conform cu 2.1.11, deoarece pe de o parte ∫ 0 dx = 0 şi pe de
∈[0, 1]
0
1
1 1
alta ∫ fn ( x) dx = (aria triungghiului haşurat) → ≠ 0.
4 4
0

46
 y

E2

n
2

1 1 1 x
2n n

Fig. 12

17. Se dă şirul ( f n), f n (x) = nλ x e − nx, λ ∈ R.

a) λ = ? pentru a avea convergenţă pe [0. 1];
b) λ = ? pentru a avea convergenţă uniformă pe [0, 1];
1 1
c) λ = ? a.î. lim
n →∞ ∫ fn ( x) dx = ∫ lim
n →∞
fn ( x) dx .
0 0
Rezolvare. a) x = 0 ⇒ f n (0) = 0 → 0 ∀ λ. Cănd x > 0 se ia funcţia g : g(y) = yλ x e − xy , cum lim g(y) = 0
y → +∞

− nx 1
∀λ (condiţia de limită cu şiruri), f n (x) x → 0 ∀ λ; b)
∈[0, 1]
sup x e = , astfel că lim sup | f n (x)| =
x ∈[0,1] ne n → ∞ x ∈[0,1]

1 1
0 ⇔ λ < 1. ( f n) este u.c. pe [0, 1] ⇔ λ < 1 (1.1); c) ∫ nlim
→∞
fn ( x) dx = 0, dar lim
n →∞ ∫ fn (x) dx = lim nλ
n →∞
0 0

1 − n 1 1   1 1
 2 − e  2 + n  , astfel că limita îşi schimbă locul cu integrala ⇔ λ < 2 ( nlim nλ e− n  2 +  = 0 ∀ λ).
 n  n  →∞ n n
Observăm că 2.1.10 permite schimbarea locuriculor doar pentru λ < 1.
Alte exemple
u
18. Fie X mulţime, Y spaţiu metric, f : X → Y cu proprietatea f ( X ) închisă. Dacă f n ( x ) → f ( x ) ,
x∈X
∞
atunci I fn ( X ) ⊂
n =1
f (X ) .

∞
Rezolvare. Fie y oarecare din I f p (X) , aşa dar ∀ p ∃ x p în X a.î. y = f p ( x p ) . ε > 0 fiind oarecare, ∃ N
p =1

în N a.î. n ≥ N ⇒ d ( f n ( x ), f ( x )) ≤ ε ∀ x din X (d distanţa pe Y ), în particular p ≥ N ⇒ d ( fp ( xp ), f ( xp )) ≤

47
ε, d ( y , f ( x p ) ) ≤ ε , adică y = lim f ( x p ) şi deci y ∈ f ( X ) (= f ( X ) ).
p→∞

19. Să se arate că orice funcţie f : R → R , cu proprietatea că f este limita unui şir uniform convergent pe R
de polinoame, este un polinom.
u
Rezolvare. Se vor folosi 2.1.1 şi 2.1.4. Fie Pn ( x ) → f ( x ) , Pn polinom ∀ n . Atunci ∃ N în N a.î.
x∈R

n ≥ N ⇒ sup f ( x) − Pn ( x) ≤ 1 (1.1), deci n ≥ N ⇒ sup Pn ( x) − PN ( x) ≤ 2 , în consecinţă pentru n ≥ N

x∈R x∈R

polinomul Pn − PN este o constantă, fie cn : = Pn − PN . Avem c n − c m = Pn ( x) − Pm ( x) ∀ x din R şi prin ur-

mare şirul (c n ) n ≥ N este fundamental (1.4), fie c = lim c n . În sfârşit , x fiind oarecare din R, f ( x ) − PN ( x ) − c ≤
n→∞

≤ f ( x) − PN ( x) − c n + c n − c = f ( x) − Pn ( x) + c n − c ≤ sup f (t ) − Pn (t ) + c n − c , se ia limita pentru

t∈R

n → ∞ şi ţinând seamă de 1.1 conchidem f = PN + c , f este polinom.

20. Fie f n ( x) → f ( x ) . Dacă toate funcţiile f n sunt monoton crescătoare (respectiv monoton
x ∈ [ a, b ]

descrescătoare) iar f este continuă pe [a, b] , atunci convergenţa este uniformă (Pólya).
Rezolvare. Folosim din nou 1.1. Presupunem, de pildă, termenii monoton crescători. Atunci f este şi ea
monoton crescătoare. Fie ε > 0 oarecare. f fiind uniform continuă pe [a, b ] , există a = x 0 < x 1 < L < x N <
< x N + 1 = b a.î. 0 ≤ f ( x k + 1 ) − f ( x k ) ≤ ε , k = 0 , N . În plus ∃ P în N a.î. n ≥ P ⇒ f n ( x k ) − f ( x k ) ≤ ε ,
k = 0, N + 1 . Fie acum x oarecare din [a, b] . Există k , 0 ≤ k ≤ N a.î. x ∈ x k , x k + 1 şi atunci [ ]
n ≥ P ⇒ f ( xk ) − ε ≤ f n ( xk ) ≤ f n ( x) ≤ f n ( xk +1 ) ≤ f ( xk +1 ) + ε , f ( xk ) − ε ≤ f ( x) ≤ f ( xk +1 ) + ε ,
prin scădere, n ≥ P ⇒ f n ( x ) − f ( x ) ≤ 3ε şi deci concluzia.
Înainte de a trece la exempul 21 – un enunţ cu valoare intrinsecă evidentă.
( ∗ ) Dacă f : [a, b] → R este convexă pe [a, b] , atunci ∃ ξ în [a, b] a.î. f este monotonă pe [a, ξ ) şi pe
(ξ, b] (când ξ = a sau ξ = b prin [a, ξ ) respectiv (ξ, b ] se înţelege mulţimea vidă).
21. Fie f n ( x ) → f ( x ) . Dacă f n , ∀ n , este convexă pe [a, b] , atunci f este şi ea convexă pe [a, b] .
x ∈ [ a, b ]

Presupunând în plus f continuă pe [a, b] , convergenţa este neapărat uniformă. Exprimat prescurtat, convergenţa
punctuală pe [a, b] a unui şir de funcţii convexe către o funcţie continuă este chiar uniformă.
Rezolvare. Prima afirmaţie. Fie x1 , x 2 din [a, b] şi λ din [0, 1] . Oricare ar fi n din N,
f n (λ x1 + (1 − λ ) x2 ) ≤ λ f n ( x1 ) + (1 − λ ) f n ( x 2 ) , se ia
limita pentru n → ∞ . A doua afirmaţie. Cazul particular
x0 = a E1
f monotonă pe [a, b] . Presupunem, de pildă, f monoton
xk x k +1 xN
x1 tk x N +1 =b crescătore şi folosim 2.50 de la IV, §7 combinat cu 1.1.
Fie ε > 0 oarecare. f fiind uniform continuă pe [a, b],
Fig. 13 ∃ a = x 0 < x1 < L < x N < x N + 1 = b a.î. 0 ≤ f (xk+1) − f (xk)
1
≤ ε,é k = 0, N . Fixăm k, 0 ≤ k ≤ N , punem t k : = ( xk + xk + 1 ) , k = 0, N şi fie x oarecare din [x k , t k ] . Avem
2
f n (t k ) − f n ( x )
tk − x
≤
f n ( x k + 1 ) − f n (t k )
x k +1 − t k
, deci − f n ( x ) ≤ − f n (t k ) + k
t −x
x k +1 − t k
[
f n ( x k + 1 ) − f n (t k ) ]
şi deoarece

tk − x
0≤ ≤ 1 , f ( x ) − f n ( x ) ≤ ≤ f ( x ) − f n ( t k ) + f n ( x k + 1 ) − f n ( t k ) , sup [ f ( x ) − f n ( x ) ] ≤
x k +1 − t k x ∈[x , t ] k k

f ( t k ) − f n ( t k ) + f n ( x k + 1 ) − f n ( t k ) . Această inegalitate rămâne adevărată când se schimbă între ele fn cu f

şi atunci, deoarece sup ϕ ( x ) ≤ α şi sup ϕ − ϕ ( x ) ≤ α ⇒ sup ϕ ( x ) ≤ α (prin absurd!),
x∈X x∈X x∈X

sup f (x ) − fn (x ) ≤ max( f (tk ) − fn (tk ) + fn (x k +1) − fn (tk ) , fn (tk ) − f (tk ) + f (x k +1) − f (tk ) ) .
x∈[x k , t k ]

48
 Aceasta implică lim sup f ( x ) − f n ( x ) ≤ ε . Într-adevăr, lim [ f ( t k ) − f n ( t k ) + f n ( x k +1 ) − f n ( t k ) ] =
n →∞ x∈[ x ,t ] n →∞
k k

= f ( x k +1 ) − f ( t k ) ≤ f ( x k +1 ) − f ( x ) ≤ ε , lim [ f n ( t k ) − f ( t k ) + f ( x k +1 ) − f ( t k ) ] ≤ f ( x k +1 ) − f ( x k ) ≤ ε
n→∞

şi se ţine seamă că an → a şi b n → b ⇒ max( a n , b n ) → max( a , b ) . Asemănător se obţine

lim sup f (x) − fn (x) ≤ ε , ceea ce implică lim sup f ( x ) − fn ( x ) ≤ ε , k = 0 , N :
n →∞ x∈[t ,x ] n →∞ x∈[x ,x ]
k k +1 k k +1

sup f (x ) − fn (x ) = max sup f (x ) − fn (x ) , sup f (x ) − fn (x ) 

x∈[x k ,x k +1 ]  x∈[x ,t ] k x∈[t ,x ]
k  k k +1

iar lim max(an , bn ) ≤ max(lim an , lim bn ) (prin absurd, ţine seamă de I, §1, 1.3). Acelaş raţionament furnizează
n →∞ n →∞ n →∞

inegalitatea lim sup f (x ) − fn (x ) ≤ ε , deci lim sup f ( x ) − f n ( x ) = 0 , lim sup f ( x ) − f n ( x ) = 0 (I, §1, 1.4)
n →∞ x∈[a, b] n →∞ x∈[ a, b ] n →∞ x∈[ a, b ]

şi 1.1 impune concluzia.

Cazul general. Fie ξ a.î. f este monotonă pe [a , ξ ) şi pe ( ξ, b ] (vezi mai sus ( ∗ )). Luăm de pildă
ξ ≠ a, b . f fiind continuă pe [a, b] , rezultă f monotonă pe [a , ξ ] şi pe [ξ, b ] [intervalul de monotonie se
inchide cu acea extremitate în care funcţia este continuă: g monoton crescătoare (strict crescătoare) pe [α , β ) şi g

continuă în β ⇒ g monoton crescătoare (strict crescătoare) pe [α, β ] [ x < β , se ia N din N a.î. x < β − 1 ,
N
 1   1   1 
g ( x) ≤ g  β −  respectiv g ( x) < g  β − < g β−  , se ia limita pentru N → ∞ ], în consecinţă
 N   N   N +1 
avem convergenţă uniformă pe [a , ξ ] şi pe [ξ, b ] şi deci pe [a, b] .
22. Generalizare a teoremei Dini. Fie X spaţiu metric compact şi f n , f : X → R continue. Dacă
f n ( x ) → f ( x ) şi ∀ p, q din N f p ≤ f q sau f q ≤ f p , atunci convergenţa este uniformă.
x∈X

Rezolvare. Este de ajuns a face demonstraţia în cazul f =0 (ia gn : = fn − f ,

toate condiţiile sunt împlinite). În această situaţie avem, ∀ n din N, sau f n ≥ 0 , sau f n ≤ 0 : presupunem prin
absurd că pentru un p din N f p ( x ′) < 0 , f p ( x′′) > 0 , atunci deoarece f n ( x ′) → 0 ∃ N 1 în N a.î.
( )
n ≥ N 1 ⇒ f n ( x′) ∈ J , J : = f p ( x ′), f p ( x ′′) , ceea ce impune n ≥ N 1 ⇒ f p ≤ f n ; deoarece f n ( x ′′ ) → 0 ∃ N 2 în
N a.î. n ≥ N 2 ⇒ f n ( x ′′) ∈ J , ceea ce impune n ≥ N 2 ⇒ f n ≤ f p , prin urmare pentru N 3 ≥ max(N1, N 2 ) avem
f p = f N , în particular
3
f N ( x ′ ) = f p ( x ′ ) ∈ J , contradicţie. În continuare ne putem restrânge la situaţia
3

f n ≥ 0, f n ≠ 0 ∀ n din N [cazul ( f n ) alcătuit din subşirurile ( f k ) şi ( f l ) cu f k ≥ 0 , f l ≤ 0 ∀ n este n n n n

limpede cum se tratează]. Se consideră pentru fiecare N din N mulţimea AN : = { n ∈ N: f n ≥ f N } . AN este finită,
altcum, deoarece ∃ x 0 a.î. f N ( x 0 ) > 0 , m ∈ A N ⇒ fm (x0 ) ≥ fN (x0 ) > 0 , contradicţie căci lim f n ( x 0 ) = 0 . Se
n→∞

construieşte acum prin inducţie un şir (k n ) n ∈ N strict crescător de numere naturale aşa: k1 = 1 , k 2 > k1 şi
k 2 ∈ N \ Ak (este posibil, Ak este finită), k3 > k 2 şi k3 ∈ N \ Ak
1 1 2
etc. Subşirul corespunzător ( f k ) n∈N este n

u
monoton descrescător ( f k ≥/ f k deci f k ≤ f k , f k ≥/ f k deci f k ≤ f k etc.), în consecinţă f k ( x ) → 0
2 1 2 1 3 2 3 2 n x∈X

(teorema Dini, 1.10). Astfel fiind , fie ε > 0 oarecare, ∃ N ε în N 0 ≤ f k Nε

≤ ε , dar mulţimea Ak Nε
este finită, în
u
consecinţă ∃ Pε în N a.î. n ≥ Pε ⇒ f n ≤ f k , deci n ≥ Pε ⇒ 0 ≤ f n ≤ ε , f n ( x ) → 0 .
Nε x∈X

23. Dacă funcţia f : R 2 → R are proprietatea că f ( x, ⋅) respectiv f (⋅, y ) este continuă respectiv continuă
şi monotonă ∀ x respectiv ∀ y din R, atunci f este continuă.
Rezolvare. Presupunem, de pildă, f ( ⋅ , y ) monoton crescătoare ∀ y . Fie ( x 0 , y 0 ) arbitrar din R2 şi
(( x n , y n ))n ≥ 1 un şir de puncte din R2 cu
n→∞
lim ( x n , y n ) = ( x 0 , y 0 ) , urmează a demonstra

lim f ( xn , yn ) = f ( x0 , y0 ) . Se consideră pentru fiecare n din N funcţia continuă g n : = f ( xn , ⋅) şi

n →∞

49
deasemeni g 0 : = f ( x 0 , ⋅ ) . Avem gn (y) = = f ( x n , y ) → f ( x 0 , y ) = g 0 ( y ) ∀ y din R ( f (⋅, y ) este continuă în

x 0 ), adică gn ( y) → g0 ( y) . În plus ∀ p, q din N avem fie gp ≤ gq , fie gp ≥ gq

y∈R

( x p ≥ x q ⇒ f ( x p , y ) ≥ f ( x q , y ) ∀ y din R, funcţia f ( ⋅ , y ) fiind monoton crescătoare de pildă), se aplică ex.

u
22, g n ( y ) → g 0 ( y ) , ρ > 0 a.î. y n ≤ ρ ∀ n ≥ 1 . Dar f ( xn , yn ) − f ( x0 , y0 ) ≤ f ( xn , yn ) − f ( x0 , yn ) +
y ∈ [ −ρ , ρ ]

f ( x0 , yn ) − f ( x0 , y0 ) şi nu rămâne decât a observa că lim [ f ( x 0 , y n ) − f ( x 0 , y 0 ) ] = 0 căci f ( x 0 , ⋅ ) este

n→∞

continuă în y 0 şi că primul modul, fiind egal cu g n ( x n ) − g 0 ( y n ) , este arbitrar de mic, consecinţă a convergenţei
uniforme pe [ − ρ , ρ ] .
24. Fie ( f n ) n ≥ 1 , f n : X → Y , cu X spaţiu topologic şi Y spaţiu metric, şir de funcţii continue iar
f n ( x ) → f ( x ) . Pentru fiecare p din N şi ε > 0 se pune Ap ( ε ) : = { x ∈ X : d ( f p ( x ), f ( x )) ≤ ε} , B ( ε ) : =
x∈X
∞ ∞
1
= U A ( ε ) , D : = I B  n  . Să se arate că D cincide cu mulţimea punctelor de continuitate ale lui f.
p =1
p
n =1

S-a obţinut astfel expresia mulţimii punctelor de continuitate ale limitei unui şir de funcţii continue.
Rezolvare. Fie C mulţimea punctelor din X în care f este continuă. C ⊂ D . Fie x 0 un punct din C. N fiind

arbitar fixat din N, ∃ n N în N a.î. d f ( x0 ), f n ( x 0 ) ≤ ( N

) 1
3N
iar f şi f n N
fiind continue în x 0 ∃ V vecinătate a lui

x0 a.î. x ∈ V ⇒ d ( f ( x), f ( x0 ) ) ≤
1
3N
şi d ( f n ( x ), f n ( x 0 ) ) ≤ 1 , prin urmare x ∈V ⇒ d f ( x), f n ( x) ≤
N N
3N
1
N
(
, N
)
1 1 1 ∞
1
x ∈ V ⇒ x ∈ An   , x0 ∈ An   ⊂ B   şi, N fiind oarecare, x0 ∈ I B   = D . D ⊂ C . Fie x0 un punct
N N
n
  N
 
N
N =1 N

din D şi ε > 0 . Se ia N din N a.î. 1 ≤ ε . B 1 ⊂ B ε , deci x 0 ∈ B ε

N 3 N 3 3
( ) ( ) ( ) şi deci ∃ p în N a.î. x ∈ A  3ε  .
0 p

V fiind o vecinătate a lui x0 cu proprietatea x ∈V ⇒ d ( f p ( x ), f p ( x 0 ) ) ≤ ε , avem x ∈ V I Ap ( ε ) ⇒

3 3
⇒ d ( f ( x ), f ( x 0 )) ≤ ε deci f este continuă în x0 (intersecţia a două vecinătăţi!), x 0 ∈ C , D ⊂ C .
25. Teorema Baire. Fie (f n ) n ≥ 1 , f n : X → Y , cu X spaţiu topologic şi Y spaţiu metric, şir de funcţii
continue iar f n (x) → f (x) . Mulţimea punctelor de discontinuitate ale lui f este de categoria întâia.
x∈X

Astfel limita unui şir oarecare de funcţii continue poate fi, în unele cazuri, continuă în destul de multe
puncte, de pildă în cazul X spaţiu metric complet, acesta fiind o mulţime de categoria a doua.
Rezolvare. Notaţiile – acelea de la ex. 24. Pentru fiecare p din N şi ε > 0 se consideră mulţimea
E p ( ε ) : = { x ∈ X : d ( f p ( x ), f p + n ( x )) ≤ ε ∀ n din N} . E p ( ε ) ⊂ Ap ( ε ) (ia limita pentru n → ∞ ) şi E p ( ε ) este
∞ ∞

închisă [ = I{ x ∈ X : d ( f p ( x ), f p + n ( x )) ≤ ε } , fiecare factor este o mulţime închisă. În plus, X = UE p ( ε)

n =1 p =1
∞ ∞ ∞
(ţine seamă că f n ( x ) → f ( x ) ). X \ B ( ε ) = X \
x∈X U A ( ε) ⊂ X \ UE
p p ( ε ) , deci X \ B(ε) ⊂ U [Ep (ε) \ Ep (ε)] .
p =1
p =1 p =1
∞
Punând T ( ε ) : = X \ B ( ε ) , T p ( ε ) : = E p ( ε ) \ E p ( ε ) (mulţime rară), avem astfel T ( ε ) = U[T ( ε ) I T
p =1
p ( ε)] , T ( ε)

ex . 24
este de categoria întâia (submulţimi ale unor mulţimi rare !) şi nu rămâne decât a observa că X \ C = X \D=
∞ ∞
  1  1
= U X \ B    = U T  n  .
 
n =1   n  n =1

26. Fie f n : D → R diferenţiabilă, n ∈ N , D ⊂ R 2 deschisă. Să se arate că dacă ( f n ) n ≥1 este convergent

50
 ∂ f  ∂ f 
pe D iar  n  şi  n  sunt uniform convergente pe D, atunci f : = lim f n este diferenţiabilă pe D şi
 ∂x   ∂y  n →∞
  n ≥1   n ≥1
f n′ ( x , y ) 
→ f ′ ( x , y ) .
u
( x, y )∈D

Rezolvare. f are, conform cu 2.1.7, derivate parţiale pe D. Fie ( x , y ) punct arbitrar fixat din D. Se va arăta
că f este diferenţiabilă în ( x, y ) . α ( h, k ) fiind definit prin
∂f ∂f
(101) f ( x + h , y + k ) − f ( x , y ) = h ( x, y ) + k ( x, y ) + h 2 + k 2 α(h, k ) ,
∂x ∂y
ε
urmează a demonstra lim α ( h , k ) = 0 . Fie ε > 0 . Pentru ∃ N în N cu proprietatea relativă la convergenţa
h →0
k →0
8

∂ f  ∂ f 
uniformă pe D a şirurilor  n  ,  n  . Avem, pe un cerc centrat în ( x , y ) şi cuprins în D,
 ∂x   ∂y 
∂f ∂f
(102) f N (x + h, y + k ) − f N (x , y ) = h N (x , y ) + k N (x , y ) + h 2 + k 2 α N (h, k ) ,
∂ x ∂y
1  ∂f ∂f 
unde lim α N ( h , k ) = 0 . Din (101), α ( h , k ) =  f ( x + h , y + k ) − f ( x , y ) − h ∂x ( x , y ) − k ∂y ( x , y )  =
h →0
k →0 h +k2  2 
1 1
= { [ f ( x + h, y + k ) − f N ( x + h, y + k ) ] − [ f ( x + h, y ) − f N ( x + h, y ) ] }+ { [ f ( x + h, y ) −
h +k
2 2
h +k2
2

1  ∂f 
− f N (x + h, y ) ]− [ f (x, y ) − f N (x, y ) ] } +  f N ( x + h , y + k ) − f N ( x + h , y ) − k ∂y ( x , y )  +
2  
h +k
2

1  ∂f 
+
2 
 f N ( x + h , y ) − f N ( x , y ) − h ∂x ( x , y )  , la primul termen se aplică lui f − f N formula creşterilor
h +k
2 
finite prin raport la a doua variabilă, la cel de al doilea termen aceeaşi formulă lui f − f N prin raport la prima
variabilă, la cel de al treilea termen se introduce − f N ( x , y ) + f N ( x , y ) şi se ţine seamă de (102), la ultimul
k  ∂f
termen se ţine seamă de (102), se obţine, unde θ1 , θ 2 ∈ ( 0 , 1 ) , α (h , k ) =  (x + h , y + θ 1 k ) −
h +k
2 2
 ∂y
∂ fN   ∂f ∂ fN  k  ∂f N
(x + h , y + θ 1 k ) +  (x + θ 2 h, y ) − (x + θ 2 h, y ) +
h
−
∂y ∂ x ∂ x  ∂y ( x , y ) −
 h +k
2 2
  h 2
+k 2 
∂f  h  ∂ fN h ∂f h
− ( x , y )  + α N (h, k ) − α N (h, 0) +
2  ∂x
(x, y ) − (x, y ) + α N (h, 0) , deci
∂y  h + k2
2
h +k
2
 ∂ x  h + k2
2

ε ε ε ε
(103) α (h, k ) ≤ + + + + α N (h, k ) .
8 8 8 8
ε ε
Pentru ∃ δ > 0 a.î. (h, k ) 2 ≤ δ ⇒ α N (h, k ) ≤ , prin urmare, din (103),
2 2
(h, k ) 2 ≤ δ ⇒ α(h, k ) ≤ ε + ε = ε , lim α(h, k ) = 0 .
2 2 h →0
k →0

∂f ∂f ∂f ∂f
Trecem la afirmaţia a doua. f ′ ( x , y ) = ( x , y ) p 1 + ( x , y ) p 2 , f n′ ( x , y ) = n ( x , y ) p 1 + n ( x , y ) p 2 ,
∂x ∂y ∂x ∂y
∂f ∂f  ∂ f (x , y ) − ∂ f n (x , y ) p ≤ ∂ f (x , y ) − ∂ f n (x , y ) ×
f ′(x , y ) − f n′(x , y ) =  (x , y ) − n (x , y ) p1 +
 ∂ x ∂x   ∂ y ∂y  2 ∂x ∂x
∂f ∂fn ∂fn ∂f ∂fn ∂f
× p1 + (x, y) − (x, y ) p2 , se ţine seamă că (x, y )  →u
(x, y ), (x, y ) ( →u
(x, y ) .
∂y ∂y ∂x (x, y )∈D ∂x ∂y x, y ) ∈ D ∂y

51
 2.1 Serie de funcţii
Se consideră şirul de funcţii ( fn )n ∈N , f n : X → Y , X mulţime, Y spaţiu normat. Ex-
presia formală f1 + f 2 +K+ f n +K (sau uneori, în aplicaţii, f1(x ) + f 2 (x ) + . . .
∞ ∞
+ f n (x) + K , x ∈ X ) , desemnată prescurtat ∑ f n (sau uneori, în aplicaţii, ∑ fn (x) ,
n =1 n =1

x ∈ X ) se numeşte serie de funcţii. sn := f1 + f 2 +K+ f n este prin definiţie sumă parţială

∞
pentru ∑ fn iar fn – termenul general al acesteia.
n =1
∞
Alte definiţii. ∑ fn este convergentă în x0 (resp. absolut convergentă în x0),
n =1
∞
x0 ∈ X , dacă este convergentă (resp. absolut convergentă) seria ∑ f n (x0 ) de elemente
n =1
∞
din Y. ∑ fn este convergentă pe A (resp. absolut convergentă pe A), ∅ ≠ A ⊂ X , când ea
n =1
este convergentă (resp. absolut convergentă) în fiecare element din A. În acest caz funcţia
∞
f : A → Y , f (x) = ∑ fn (x) este suma pe A (suma – când A = X ). Suma pe A se
n =1
∞ ∞
desemnează şi prin ∑ f n (x) , x ∈ A sau, când A = X , chiar prin ∑ fn . Pentru a indica
n =1 n =1
situaţia opusă convergenţei în punct sau pe mulţime se foloseşte cuvântul „divergenţă“.
∞ ∞
{ x ∈ X : ∑ fn (x) convergentă } este mulţimea de convergenţă a seriei ∑ fn .
n =1 n =1
Exemple. Determinăm mulţimea de convergenţă la seriile de funcţii ce urmează.
∞ n n
x x
1. ∑ 1 + xn , x ∈ [0,+ ∞ ) . x = 0 ⇒ convergenţă. x > 0 . Punem f n ( x) = şi
n =1 1 + xn
f n +1(x ) n +1
x 1+ xn fn +1(x ) 1
aplicăm criteriul raportului. = , x > 1 ⇒ lim = <1⇒
f n (x) n
x 1+ x n +1 n → ∞ fn (x) x
convergenţă. 0 < x ≤ 1 ⇒ lim fn (x ) ≠ 0 ⇒ divergenţă. În concluzie seria de funcţii dată
n →∞
este convergentă pe {0}U (1, + ∞) şi divergentă pe (0,1] .
∞ n
n +1  x2 − 2  1 x2 − 2
2. ∑ (− 1)n n2 + n + 1
  ,
 1 − 2x2 
x2 ≠
2
. Punând u=
1 − 2x 2
se obţine
n →1  
∞
n +1
∑ (− 1)n n2 + n + 1u n , care este absolut convergentă pentru u < 1 , (vezi raza de
n →1

52
  1   1 
convergenţă), echivalent x ∈  − 1,−  U  , 1 şi divergentă pentru u >1,
 2   2 
 1 1 
echivalent x ∈ (− ∞,− 1)U − , U(1,+ ∞) . Pentru x = ±1 seria dată devine
 2 2
∞
n +1
∑ (− 1) n n2 + n + 1 , care este convergentă, dar nu absolut convergentă (compară la limită
n =1
∞
1
cu ∑ n ).
n =1

3. Fie ( fn )n∈N şirul de funcţii de la ex.10, p.1. Să se arate, s fiind un număr real ≥ 0 , că
∞
∑ f ns (x) este absolut convergentă când şi numai când s >2.
n =1

( n f (x)) = 3
s
s
Rezolvare. Deoarece lim n
2 (p.1, ex. 10), ∃ N în N a.î.
n →∞
s
(
s
)  s  n
n ≥ N ⇒ 3 2 − 1 ≤ n f n (x ) ≤ 3 2 + 1 ,deci n ≥ N ⇒  3 2 − 1 ∑
s 1
n
k fk (x)
s
( )
 k = N s k∑
≤ ≤
 s
  k 2 = N
k 2

 s  n ∞
 3 2 + 1 ∑ 1 , se ia limita pentru n → ∞ ţinând seamă că ∑ 1 este convergentă
 k=N s s
  k2
n =1
n2
s
când şi numai când > 1.
2
∞
xn xn
4. ∑ n
, (x, y ) ∈ R 2, y ≥ 0 .Punem f n (x, y ) = . y ∈ [0, 1] .
n =1 n+y n+y n
1
n f n (x, y ) = x → |x|, deci x < 1 ⇒ convergenţă absolută , x > 1 ⇒ divergenţă .
n
n + yn

x = 1 ⇒ f n (x, y ) =
1
≥
1
, deci divergenţă; x = −1 ⇒ f n (x, y ) =
(− 1)n , deci
n+ y n n +1 n + yn
∞
1
convergenţă (regula Leibniz) dar nu convergenţă absolută (compară la limită cu ∑ n! ).
n =1
n
 x 1 x
y ∈ (1, + ∞) . fn (x, y ) =   −
, n f n (x, y ) → , deci x < y ⇒ convergentă
 y  ny + 1 y
n

absolută, x > y ⇒ divergenţă. Când x = y , f n (x, y ) → / 0 , divergenţă. Reprezentaţi

grafic mulţimea de convergenţă !
∞ 
5. ∑ f n , fn: R 3 → R 2 , f n (x, y, z ) = 
(− 1) n − 1 , (− 1) n − 1 cos2 (x + y + z )  . De-
 n + x4 + y4 + z 4 n 
n =1  

53
 ∞
(− 1)n −1 ∞
(− 1)n − 1 cos 2 (x + y + z ) sunt convergente (regula Leib-
oarece ∑ n + x4 + y 4 + z 4 şi ∑ n
n =1 n=1
niz), mulţimea de convergenţă căutată este R3.
La seriile de funcţii ce urmează va fi calculată suma S ( x ) a acestora.
∞ ∞
aa Ka 1
6. ∑ (a2 + x) (a13 +2 x) Kn(an +1 + x) , unde x, an > 0 şi ∑ an divergentă.
n =1 n =1

a1 1 aa  a1 a 2Ka n 1  a1Ka n
= a − 1 2  , n > 1 ⇒
a2 + x x  1 a2 + x  (a2 + x )K(an +1 + x ) = x  (a2 + x )K(an + x ) −
a1Ka n +1 
(a2 + x )K(an +1 + x ) , deci sn (x) fiind suma primilor n termeni avem sn(x) =
1  a1Kan +1  a 2Ka n +1 1
= a1 − (a + x )K(a + x ) , dar 0 < (a + x )K(a = ≤
x  2 n +1  2 n +1 + x )  x   x 
1 + K 1 + 
 a2   an +1 
n
1 1 a2Kan +1
n
, lim
n → ∞ k = 2
∑ ak
= + ∞ , prin urmare lim
n → ∞ (a2 + x )K(an +1 + x )
= 0 , S(x) =
1
1+ x∑
k=2 ak
a1
lim sn(x) = .
n →∞ x
∞
n!
7. ∑ (1 + x) (2 + x) K (n + x) , −x ∉ N . De la un rang încolo fie toţi termenii sunt > 0,
n =1

fie toţi termenii sunt < 0 , [ −(N + 1) < x < − N : N impar ⇒ n ≥ N ⇒ an < 0 , N
an − an x x
par ⇒ n ≥ N ⇒ an > 0 ]. = =1+ − , deci convergenţă ⇔ x > 1 .
an +1 − an +1 n n (n + 1)

a1 =
1  2! 
n > 1 ⇒ an =
1  n!
−
(n + 1) !  ,
1! − ,
x −1 x − 1 x − 1  (1 + x) K (n − 1 + x)
 (1 + x) K (n + x)
1
deci sn (x) fiind suma primilor n termeni avem sn (x ) = −
x −1
(n + 1)! 1 (n + 1)an . Ori lim (n + 1)a = 0 [ a convergentă,
∞

(x − 1)(1 + x)(2 + x) K (n + x) = x −1
−
x −1 n →∞
n ∑ n
n =1

ε
an > 0 , (an ) monoton descrescător ⇒ lim nan = 0 : fie ε > 0 oarecare, pentru ∃ N în N
n →∞ 2
ε ε
∀ p , deci n ≥ N ⇒ p an + p ≤
a.î. n ≥ N ⇒ an + an +1 + K + an + p ≤ ∀ p , luând p = n
2 2
şi p = n + 1 rezultă n ≥ N ⇒ 2na2n ≤ ε , (2n + 1) a2n +1 ≤ ε , prin urmare …] şi deci
1
S (x) = .
x −1
Exemplul 8. Desemnăm prin Y spaţiul vectorial M 2 (R ) normat cu norma Frobenius şi

54
  sin n x 
∞  α 0 
fie seria de funcţii (A) ∑ f n , f n : (0, 2π) →Y , fn (x) =  n n −1  , unde α > 0.
n =1  cos n x (− 1) 
 nα nα 
1
 sin2 nx cos2 nx 1  2 2
f n (x) =  2α + 2α + 2α  = α ∀ x din (0, 2π) , prin urmare f n ∈ B ((0, 2π) ; Y ) ,
 n n 
n  n

∞
2 2
fn =
n α
∀ n din N. Astfel fiind, (A) este normat convergentă ⇔ ∑ nα este
n =1
convergentă ⇔ α > 1 . Punând pe M 2 (R ) oricare altă normă, concluzia rămâne aceeaşi (vezi
2
mai sus). Deoarece de asemeni f n (x) = ∀ x din (0,2π) , (A) este absolut convergentă
α
n
într-un punct ⇔ (A) este absolut convergentă pe (0, 2π) ⇔ α > 1 . Trecem la mulţimea de
∞
sin nx
∞
cos nx
convergente pe (0, 2π) şi cum
∞
(− 1)n −1
convergenţă. Se obţine ∑ n , ∑ n
∑ n
n =1 n =1 n =1

este convergentă, (A) este convergentă pe (0, 2π) ∀ α > 0 .

Convergenţă uniformă
∞
Se consideră seria de funcţii ∑ f n , f n : X → Y , X mulţime , Y spaţiu normat. Prin
n =1
∞
definiţie ∑ f n este uniform convergentă (u.c.) pe A, ∅ ≠ A ⊂ X , dacă este uniform
n =1

convergent pe A şirul sumelor parţiale, adică şirul de termen general sn : = f1 + f 2 +K + f n ,

ceea ce înseamnă, desemnând prin f suma seriei considerate, (1) ∀ ε > 0 ∃ N în N cu
proprietatea n ≥ N ⇒ f (x) − [ f1(x) + K + fn (x)] ≤ ε ∀ x din A, altfel exprimat,
(1′) ∀ ε > 0 , ∀n de la un rang încolo şi ∀ x din A avem
f (x) − [ f1(x) + K + fn (x)] ≤ ε .
Definiţia este coerentă – convergenţa uniformă implică convergenţa simplă.
Proprietatea unei serii de funcţii de a fi uniform convergentă pe o mulţime se păstresză
când norma pe Y se înlocuieşte cu o normă echivalentă.
∞
Exemple 9. ∑ (1 − x)xn , x ∈ [0,1] . Pentru x = 0 respectiv x = 1 suma seriei este 1
n =0
∞ ∞
1
respectiv 0, pentru x ∈ (0,1) ∑ (1 − x)xn = (1 − x )∑ x n = (1 − x)1 − x = 1 . Punând f suma
n =0 n=0
n
seriei şi sn (x) = ∑ (1 − x )x k , f (x ) − sn (x ) = x pentru x ∈ (0,1) şi fixând n
n +1
avem
k =0

arbitrar, lim f (x) − sn (x) = 1 , prin urmare nu avem convergenţă uniformă pe [0,1]
x →1−

55
 1
deoarece pentru ε = , pentru n oarecare şi pentru x suficient de aproape de 1
2
f (x) − f n (x) > ε (vezi (1′) ) .
∞
nx
10. ∑ (1 + x ) (1 + 2 x ) K (1 + nx ) , x ∈ [0,+ ∞ ) . n > 1 ⇒ fn(x) : =
n =1

nx 1 1
(1 + x ) (1 + 2 x ) K (1 + nx ) = (1 + x)(1 + 2x)K(1 + (n − 1)x) − (1 + x) (1 + 2x) K (1 + nx) , deci
n
sn (x) : =
x 1 1
f k (x ) = 1 − sn (x) =
1 + x k∑
+
=2 (1 + x ) (1 + 2 x ) K (1 + nx) şi deci f (x) : = nlim
→∞

1, x > 0
 , seria este convergentă pe [0,+ ∞) . Fie η > 0 arbitrar. Cercetăm convergenţa
0, x = 0
1
uniformă pe [0 , η ] . Pentru x ∈ (0, η ) f (x ) − s n (x ) =
(1 + x ) (1 + 2 x ) K (1 + nx ) ,
1
lim f (x ) − sn (x ) = 1 , deci pentru ε = , pentru n oarecare şi pentru x suficient de
x → 0+ 2
apropiat de 0 f x − sn x > ε , prin urmare nu avem convergenţă uniformă pe [0, η] .
( ) ( )
Cercetăm acum convergenţa uniformă pe [η , + ∞ ) . Pentru x ∈ [η , + ∞ ) avem
1 1
f (x ) − sn (x ) ≤
(1 + η)(1 + 2η)K (1 + nη) , dar nlim
→∞ (1 + η)(1 + 2η)K (1 + nη)
= 0, deci
u
sn (x) → f (x) (1.2), pe [η , + ∞) avem convergenţă uniformă.
x∈[η , + ∞ )
∞
În mod asemănător se obţine că seria de funcţii ∑ e− n x , x ∈ (0,+ ∞) , convergentă pe
n=0

(0,+ ∞) , este, oricare ar fi η > 0 , uniform convergentă pe [η , + ∞) şi neuniform

∞
1
convergentă pe (0, η] ( x > 0 ⇒ ∑ e− n x = 1 − e− x ).
n=0
∞
xn
11. ∑ , convergentă pe R, nu este uniform convergentă nici măcar pe (0,+ ∞) .
n =0 n!
∞ n
xn xk
Într-adevăr, punând f (x) : = ∑ , sn (x) := ∑ şi luând ε = 1 nu avem, oricare ar fi n
n =0 n! k =0 k !

din N, f (x) − sn (x) ≤ 1 ∀x > 0 deoarece, n fiind fixat, lim f (x ) − sn (x ) = +∞ căci

x→+∞

 1 1 
pentru x > 1 f (x ) − s n (x ) ≥ x n
 + +1
+ K .
 (n + 1) ! (n + 2 ) ! 
12. Reluăm ex.5 pentru a arăta că avem chiar convergenţă uniformă pe R3. Punem
∞ n
f := ∑ f n , sn := ∑ f k f (x, y, z ) − sn (x, y, z ) ∞
=
n =1 k =1

56
  ∞
∑ (− 1)n −1 ∞
(− 1)n −1 cos 2 (x + y + z )  −  n
∑ (− 1) k − 1
, ∑
 n =1 n + x 4 + y 4 + z 4 n =1 n   k = 1 k + x4 + y4 + z4
,
  
n
(− 1)k − 1 cos 2 (x + y + z )  

∞
(− 1) k − 1
∑ k 
=
k ∑ k + x4 + y4 + z4
,
k =1  ∞  = n +1

∞
(− 1) k − 1 cos 2 (x + y + z )  
= max 
∞
(− 1) k − 1
∑ k   ∑ k + x4 + y4 + z 4
,
k = n +1  ∞  k = n +1

∞
(− 1) k − 1 cos2(x + y + z) 
 ≤ max 1 1  1
∑ k 

 n + 1 + x4 + y 4 + z 4 , n + 1  = n + 1 , deci
k = n +1
  
u
1
f (x, y, z ) − sn (x, y, z ) ≤ ∀(x, y, z ) din R3 şi deci sn (x, y, z ) → f (x, y, z ) .
∞ n +1 (x, y, z ) ∈ R 3
Criterii de convergenţă uniformă
∞
2.2.1 Regula Weierstrass. Se consideră seria de funcţii ∑ fn , f n : X → Y , X mulţi-
n =1

me şi Y spaţiu Banach. Dacă de la un rang P încolo f n (x ) ≤ a n ∀x din A, A ⊂ X , iar

∞ ∞
∑ an este convergentă, atunci ∑ fn este uniform convergentă pe A.
n =1 n =1
∞ ∞
Seria de scalari ∑ an este prin definiţie majorantă pe A pentru ∑ f n dacă de la un
n =1 n =1

rang încolo f n (x) ≤ an ∀ x din A. Cu această definiţie regula Weierstrass poate fi

exprimată prescurtat aşa:
„orice serie de funcţii care are o majorantă convergentă este uniform convergentă“.
∞
x x 1
Exemple 13. ∑ 4 2
este u.c. pe R, deoarece 4 2
≤
2n 2
∀ x din R iar
n =1 1 + n x 1+ n x
∞
1
∑ 2n2
este convergentă.
n =1

∞ ′ ′
 2x   2x  n3 − x 2
14. ∑  arctg 2  este u.c. pe R , căci  arctg  = 2 ,
n =1  x + n3   x 2 + n3  ( x 2 + n3 ) 2 + 4 x 2
′ ∞
 2x  n3 + x 2 2 2 2
 arctg 2
x +n 3
 ≤ 2 3 2 2
(n + x ) + 4 x 2
≤ 3 2 ≤ 3 ∀ x
n +x
din R iar ∑ n3
este
 n n =1

convergentă.
∞
15. Cercetăm c.u. a seriei ∑
n2
n!
(x n
)
+ x−n ,
1
2
≤ x ≤ 2 căutându-i o majorantă
n =1

57
 ∞
convergentă.
1
sup (x n
)
+ x − n = 2n + 2− n < 2n + 1 , ∑
n2
n!
2n + 1 este convergentă
≤ x ≤2 n =1
2
1
(criteriul raportului), deci avem c.u. pentru ≤ x ≤ 2.
2
∞
xn
16. Cercetăm c.u. a seriei ∑ , x ∈ [−a, a] , a > 0 căutând o majorantă
n =1 n
2 !
 
∞
an
convergentă ( [α] este partea întreagă a numărului real α). ∑ este majorantă pe
n =1 n
2 !
 
∞
an a
[−a, a] . Ea este convergentă pentru a < 1 ( ≤ an , ∑ an =
1 − a
), dar şi pentru
n n =1
2 !
 
n ∞
ak a2 n + 1 a2 a3 a 4 a5
a ≥ 1 [ sn : =∑ ≤ s2 n +1 ≤ a + 2 ∑ n! (
1!
≤ , ≤
1! 2 ! 2 !
etc.), serie
k =1 k  n =1
2 !
 
convergentă (criteriul raportului !), deci (sn ) , fiind crescător şi mărginit superior, este
convergent ] şi în consecinţă avem c.u. pe [− a, a] .
17. Existenţa unei majorante convergente este o condiţie suficientă pentru a asigura
convergenţa uniformă, dar nu necesară aşa cum o arată seria de funcţii
∞
∑ f n (x) , x ∈ [0, 1] , unde
n =1


  1 
 0, x ∈ 0, n + 1 
  2 


f n (x) =  1
n
( ) 1 1 
sin 2 2 n + 1 π x , x ∈  n + 1 , n 
2 2 


  1 
 0, x ∈  n , 1 .
 2 

1 1 1 1 E1
0 23 22 2
1
24 Fig. 14

58
 n
Într-adevăr, punând sn : = ∑ f k avem (urmăreşte reprezentarea grafică!)
k =1

 1 
 0 , x ∈  2 , 1
  
 1
sn (x) = 
k
2
sin 2 k +1
( )
 1 1 
π x , x ∈  k + 1 , k  , k = 1, n
 2 2 
0 , x ∈ 0, 1 
  n +1 
  2 
şi deci
 1 
 0 , x ∈  2 , 1
  
1
f (x ) : = lim sn (x ) =  sin 2
n→∞ k
2 k +1
(  1
) 1 
π x , x ∈  k + 1 , k  , k = 1, 2, 3, K ,
 0, x =0  2 2 



prin urmare
  1 
0 , x ∈  n + 1 , 1
 2 
1
f (x ) − sn (x) =  sin 2
k
2
(
k +1
)
 1
π x , x∈ k +1 ,
1 
2k
 , k = n + 1, n + 2, K
 0, 2
x=0 .



 1 1 
Căutăm M : = sup f (x ) − sn (x) . x ∈  n + 2 , n + 1  ⇒ π < 2n + 2 π x < 2π ⇒
x ∈ [0, 1] 2 2 
sup
− n − 2 − n − 1)
( )
sin 2 2n + 2 π x = 1 , margine atinsă pentru 2 n + 2 π x =
3π
, adică
x ∈ (2 ,2
2

x=
3  1 1 
; x ∈  n + 3 , n + 2  ⇒ π < 2 n + 3 π x < 2π ⇒ sup (
sin 2 2n + 3 π x )
2 n + 3
2 2  x ∈ (2 − n − 3
,2 − n − 2 )
∞
3 1
= 1 margine atinsă pentru x =
2n + 5
etc., prin urmare M =
n +1
şi rezultă ∑ f n u.c. pe
n =1
∞ ∞
[0, 1] . Fie acum ∑ an o majorantă oarecare pe [0 , 1] pentru ∑ f n . Ca mai sus se obţine
n =1 n =1
∞
1 1
sup f n (x) = şi astfel an ≥ de la un rang încolo, majoranta ∑ an este divergentă .
x ∈ [0, 1] n n n =1
∞
2.2.2 Regula Dirichlet. Se consideră seria de funcţii ∑ u n (x ) v n (x ) , x ∈ X , X
n =1

mulţime, u n : X → R, v n : X → Y , Y spaţiu Banach pe R şi fie ∅ ≠ A ⊂ X . Dacă de la un

59
rang P încolo m ≥ n ⇒ v n (x ) + v n + 1(x ) + K + v m (x ) ≤ M ∀ x din A, M > 0, iar
u ∞
u n (x ) ≥ u n + 1(x ) pe A şi u n (x ) → 0 , atunci ∑ u u v n este uniform convergentă pe A.
x∈A n =1
∞
Observaţie. Condiţia din 2.2.2 relativă la ∑ vn poate fi înlocuită cu condiţia „de la un
n =1
n
rang încolo ∑ vn (x) ≤ M ∀ x din A“. Aceste două condiţii nu sunt echivalente.
k =1

∞
sin x sin nx
Exemplul 18. Cercetăm c.u. la seria ∑ , x ∈ [0, + ∞) . Punem
n =1 n+x
n
1
un (x ) = , vn (x) = ∑ sin x sin nx . n ≥ 1 ⇒ un (x ) ≥ un +1(x ) ∀ x din [0,+∞) şi,
n+x k =1
u
1 1
deoarece ≤ , un (x ) → 0 . Trecem la celălalt factor.
n+ x n x∈[0,+ ∞ )

n n
2 ∑ vk (x ) = ∑ [cos(k − 1) x − cos(k + 1)x] = 1 + cos x − [cos nx + cos (n + 1) x] =
k =1 k =1

x nx (n + 1)x , deci n
≤ 2 pe [0,+ ∞) , seria dată este u.c. pe [0,+ ∞) .
= 4 cos sin sin
2 2 2 ∑ vn (x)
k =1

∞
2.2.3 Regula Abel. Se consideră seria de funcţii ∑ u n (x ) vn (x ), x ∈ X , X mulţime,
n =1
∞
u n : X → R, v n : X → Y , Y spaţiu Banach pe R. Dacă ∑ vn este uniform convergentă pe
n =1
A, A ⊂ X , şi de la un rang P încolo şirul (u n ) este monoton pe A iar u n (x ) ≤ M ∀ x
∞
din A, unde M > 0, atunci ∑ u n vn este uniform convergentă pe A.
n =1

Exemple 19. Cercetăm c.u. pe [0, + ∞) a seriei

∞
(− 1)[ n ] . Luăm un (x) =
1
∑ ,
n =1 n(n + x ) x
1+
n

vn (x ) =
(− 1)[ n ] . (u ) este monoton crescător pe [0, + ∞) de la rangul 1 şi un (x ) ≤ 1 ∀ x
n
n

din [0,+ ∞) , pe de altă parte

∞
(− 1)[ n ] ∞
∑ n
fiind convergentă, ∑ vn este u.c. pe R, se aplică
n =1 n =1
2.2.3, serie dată este u.c. pe [0, + ∞) .
∞
( − 1) [ n ]
Exemple 20. Cercetăm c.u. pe [0, + ∞ ) a seriei ∑ . Luăm u n ( x ) = 1 , v n (x ) =
n =1 n (n + x ) 1+ x
n

60
 (− 1)[ n ]
= . ( u n ) este monoton crescător pe [0, + ∞ ) de la rangul 1 şi u n ( x ) ≤ 1 ∀ x din [0 , + ∞ ) , pe de altă
n
∞
( − 1) [ n ] ∞
parte ∑
n =1
n
fiind convergentă, ∑v
n =1
n este u.c. pe R, serie dată este u.c. pe [0, + ∞ ) .

21. Fie ( a n ) n∈N şir monoton descrescător de numere reale cu lim a n = 0 . Atunci
n →∞
∞
1 o
∑ a sin nx este u.c. pe R ⇔ lim na
n =1
n
n→∞ n =0 ;

∞
2o ∑ a sin nx este u.c. pe [δ , 2 π − δ] , δ ∈ [π , 2 π ) .
n =1
n

m
„ 1o Notăm, pentru m ≥ n , σn, m ( x ) : = ∑ ak sin kx . Necesar. Fie
k =n
ε > 0 , ∃ N în N a.î. m ≥ n ≥ N ⇒

m
⇒ σ n, m ( x ) ≤ ε ∀ x din R (2.2.3). Fixăm m ≥ 2 şi luăm n =  + 1  (partea întreagă !), în mod corect
 2 

deoarece  + 1  ≤ + 1 ≤ m . Pentru x = π avem, deoarece n ≤ k ≤ m ⇒ π ≤ kx ≤ π ( 2  + 1  ≥ m ),

m m m
 2  2 2m 4 2  2 
m
π π 1 π
σ n, m ( x ) ≥ ∑a
k=n
k sin
4
≥ ( m − n + 1 ) a m sin ≥ ma m sin , în consecinţă lim ma m ≤ 4 ε şi cum ε este
4 2 4 m→ ∞
2
oarecare rezultă lim ma m ≤ 0 , dar 0 ≤ lim mam ≤ lim mam , deci lim ma m = 0 . Suficient. Se consideră şirul
m→ ∞ m→ ∞ m→ ∞ m→ ∞

( bn ) n∈N , bn : = max k a k . Deoarece na n → 0 avem bn ↓ 0 . Fixăm n şi m, 1 ≤ n < m . Avem

k≥n

(α1) σn, m ( x ) ≤ m x bn ∀ x din R.

De asemeni
bn 1 , x ≠ 2 kπ , k ∈ Z .
( α 2 ) σ n, m ( x ) ≤
n sin x
2

( ) ∑a ( ) ( ) ( )
m m
„ 2 sin x σ n, m ( x ) =
2 ∑a
k=n
k cos k − 1 x −
2 k=n
k cos k + 1 x =
2
a n cos n − 1 x − a m cos m + 1 x +
2 2
m −1 m −1
1 2 2
+ ∑ (ak +1 − ak ) cos  k + 2  x
k=n
≤ an + am + ∑ (ak − ak +1) = 2 an = n n an ≤ n bn . „
k=n

De asemeni
( α 3 ) σ n, m ( x ) ≤ π bn ∀ x din  0 , π  ,
 m
care se obţine din ( α 1 ) luând x = π .
m
De asemeni
( α 4 ) σ n, m ( x ) ≤ ( π + 1) bn ∀ x din  π , π  .
m n
( α1 )
„ Fie p : =  π  , avem n ≤ p ≤ m căci x ∈  π , π  ⇒ n ≤ π ≤ m . Atunci σ n, p ( x ) ≤ pxb n ≤ πbn . Dacă
 x   m n  x
(α ) b bp+1
p = m , a fost obţinut ( α 4 ) .Presupunem p < m . Atunci σ p+1, m ( x ) ≤
p +1
cosec x ≤ cosec π 2

şi
p +1 2 p +1 2 ( p + 1)
π
cum sin t ≥ 2 pe  0 ,  rezultă ( p + 1) sin π ≥ 1 , deci σ p+1, m ( x ) ≤ bp+1 ≤ bn şi deci σ n, m ( x ) =
t π  2 2 ( p + 1)
= σ n, p ( x ) + σ p+1, m ( x ) ≤ (π + 1) bn . „
De asemeni

61
 ( α 5 ) σ n, m ( x ) ≤ bn ∀ x din  π , π  ,
n 
x x
bn 1 2 sin 2 sin 2
( α2 )
deoarece σ n, m ( x ) ≤ iar ≤ ≤ . Astfel fiind, din ( α 3 ) , ( α 4 ) şi ( α 5 ) rezultă,
n sin x π x π
2 2 2n
deoarece π + 1 ≤ 5 ,
σ n, m ( x ) ≤ 5bn ∀ x din [0 , π ]
şi cum sin k ( 2 π − x ) = − sin kx şi deci σ n, m ( x ) = σ n, m ( 2 π − x ) , avem în fapt

σ n, m ( x ) ≤ 5bn ∀ x din [0 , 2 π ]
şi în consecinţă ∀ x din R . Nu rămâne pentru a obţine concluzia decât a aplica 2.3 ţinând seamă că şirul (bn ) este
fundamental.
2 o Se aplică 2.2.6 cu u n ( x ) = a n , v n ( x ) = sin nx . x ∈ [δ , 2 π − δ ] şi m ≥ n ≥ 1 ⇒ sin nx + sin ( n + 1) x +

+ K + sin mx ≤ 1 ≤ 1 .„
sin x sin δ
2 2
Limită, continuitate, derivabilitate, integrabilitate
∞
2.2.4 Limita sumei. Fie ∑f
n =1
n , f n : X → Y , X parte a unui spaţiu topologic şi Y spa-

ţiu normat, iar x0 punct de acumulare pentru X. Dacă, ∀ n din N, ∃ lim f n ( x ) şi

x→x0
∞ ∞

∑ n =1
f n este uniform convergentă pe X I V \ {x 0 } , unde V ∈ V (x0 ) , atunci lim
x → x 0 n =1
∑ fn (x) =
∞
∑ lim fn (x) .
n =1 x → x 0
Exprimat prescurtat
∞
„În cazul convergenţei uniforme limita comută formal cu ∑ “.
n =1
∞
( −1) n −1
Exemple 22. α : = lim
x →1 ∑
n =1
n
x n = ? Se ia un interval ( u , v ) cu u > 0 şi 1∈ ( u , v ) . Seria dată este
x +1
n

x n , v ( x ) = ( −1)
n −1
u.c. pe ( u , 1) şi pe (1, v ) [ u n ( x ) = n , ( u n ) este descrescător (resp. crescător) şi uniform
xn +1 n
∞ ∞
( −1) n −1
mărginit pe ( u , 1) (resp. (1, v)), ∑v
n =1
n ( x ) este u.c. pe R (termenii sunt constanţi, ∑
n =1
n
este convergentă)],

∞
( − 1)n −1 x n ( −1)n −1
∞
xn ∞ n −1
∞
(−1)n −1
deci lim
x →1+
∑
n =1 n
= lim ∑
x n + 1 x →1− n = 1 n
= lim (−1)
x n + 1 n∑
= 1 x →1
n n
xn =
x +1
∑n =1
2n
=
1
2
ln 2 = α .

∑ 1 + xn x2
2
23. lim 2
=? fn : fn (x) = sunt definite pe R, parte a spaţiului topologic R , + ∞
x→∞
n =1 x2 1+ n 2 x 2
este punct de acumulare pentru R, termeni au limită finită pentru x → + ∞ , seria dată este u.c. pe R
∞ ∞ ∞ ∞
1 π2
x2
∑ n1 ∑ 1 + xn ∑ lim 1 + xn ∑n
2 2
( ≤ 12 pe R, este convergentă), lim = = = = .
1+ n2 x2 n n =1
2 x→ + ∞
n =1
2
x 2
n =1
x→ + ∞ 2
x 2 2
6
n =1

62
 ∞ ∞
24. lim
x→1− ∑(x
n =1
n
− x n+1 ) = ? ∑ (x
n =1
n
− x n +1 ) nu este u.c. pe [0 , 1] (arată !). Dar 0≤x

∞ ∞
<1⇒ ∑( x
n =1
n
− x n+1 ) = ( 1 − x ) ∑x
n =1
n
=x, limita cerută este egală cu 1. Notăm că deoarece

∑
∞

∑ xlim
→1−
(x n − x n+1) = 0 , limita considerată nu comută cu , ceea ce poate fi considerat şi o justificare post
n =1
n =1

factum pentru convergenţa neuniformă pe [0 , 1] a seriei considerate.

∞
2.2.5 Continuitatea sumei. Fie ∑f n =1
n , f n : X → Y , X spaţiu topologic, Y spaţiu nor-

∞
mat. Dacă, ∀ n din N, fn este continuă în punctul x0 iar ∑f
n =1
n este uniform convergentă pe

X, atunci suma seriei este continuă în x0,

Exprimat prescurtat
„Suma unei serii uniform convergente de funcţii continue este o funcţie continuă“.
Exemple 25. Să se cerceteze mulţimea de existenţă şi continuitatea funcţiei f definită prin f ( x ) =
∞
x + ( −1 ) n
n
x + n ( −1 )
n
n2  x ( −1 ) n  2
= ∑
n =1 n +x2 2
. Rezolvare. f n ( x ) : =
n 2
+x 2
= 
n 2 + x 2  n 2
+
n
 şi luăm u n ( x ) = n

 n +x2
2
,

x ( −1 ) n
vn (x)= + pentru a aplica 2.2.5, în mod corect căci (un ) este crescător şi uniform mărginit pe R iar
n2 n
∞ ∞

∑v
n =1
n este u.c. pe [ − a , a ] , a > 0 arbitrar, deoarece ∑ nx
n =1
2
este u.c. pe [ − a , a ] (
n2
x
≤
a
n2
) iar

∞
( −1 ) n
∑n =1
n
este u.c. pe R. În concluzie, seria dată este u.c. pe [ − a , a ] , prin urmare pe de o parte conchidem,

deoarece a este oarecare, seria dată este convergentă pe R (adică mulţimea de existenţă a lui f este R) iar pe de
alta f este continuă în x0, punct oarecare al lui R, acesta putând fi prins într-un interval [ − a , a ] , pe care f este,
conform cu 2.2.5, continuă.
26. Convergenţa uniformă asigură continuitatea sumei unei serii de funcţii continue, dar ea nu este o condiţie
∞

necesară pentru aceasta aşa cum o arată exemplul ce urmează. ∑ f (x ) , f

n =1
n n (x ) : = nxe − nx − ( n − 1 ) xe − ( n −1 ) x ,
n ∞

x ≥ 0 . Punem s n ( x ) : = ∑
k =1
f k ( x ) şi avem s n ( x ) = n x e − nx
, deci x ≥ 0 ⇒ f ( x ) : = ∑f
n =1
n (x ) = lim sn ( x) =
n →∞

∞
0. Astfel f este continuă pe [ 0 , + ∞ ) , deşi ∑f
n =1
n nu este u.c. pe [ 0 , + ∞ ) deoarece pentru ε din ( 0 , e ) , pentru

1
n oarecare din N nu avem s n ( x ) ≤ ε pe [ 0 , ∞ ) (ia x =
de pildă ).
n
27. Iată acum un exemplu simplu de funcţie continuă pe R dar care nu este derivabilă în vreun punct din R
(van der Waerden). Fie ϕ : R → R definită aşa : dacă m = [ x ] , adică m ≤ x < m + 1 unde m ∈ Z (partea
1 1
întreagă), atunci x ≤ m + ⇒ ϕ ( x ) = x − m , x ≥ m + ⇒ ϕ ( x ) = ( m + 1 ) − x (reprezentată grafic pe E1!). Avem
2 2
1
(2) ϕ ( x + 1 ) = ϕ( x ) ∀ x din R şi (3) 0 ≤ ϕ ( x ) ≤ , ϕ ( x ) = 0 pe Z . ϕ este continuă pe R [ pentru x 0 din R,
2
1
m = [ x 0 ] , şi x n → x 0 , când de pildă m < x 0 < m + şi deci ϕ ( x 0 ) = x 0 − m , de la un rang încolo
2

63
 ϕ (10 n x )
∞


1
x n ∈  m , m +  , deci ϕ ( x n ) = x n − m , ϕ ( x n ) − ϕ ( x 0 ) = x n − x 0 → 0 etc.]. Seria de funcţii
2 ∑
n =0 10 n
ϕ (10 x ) ϕ (10 x )
n ( 3) ∞ n
este u.c. pe R (
10 n
≤ 1 , 2.2.5), deci f : f ( x ) =
2 ⋅ 10 n
∑
n =0 10 n
este continuă pe R (2.9). Însă oricare

ar fi a din R, f nu este, aşa cum se va arăta, derivabilă în a. Deoarece f ( x + 1 ) = f ( x ) ∀ x din R

∞
(
ϕ 10 n ( x + 1) ( 2 ) ) ∞
ϕ (10 n x )
[ f ( x + 1) = ∑
n =0
10 n
= ∑
n =0 10 n
= f ( x ) ], se poate presupune 0 ≤ a < 1. a = 0. Pentru şirul

f ( x p )− f ( 0 ) ∞
ϕ (10 n −p )
(xp ) , xp = 10 − p deci x p → 0 , avem α p : =
xp −0
= 10 p ∑ n =0 10 n
, dar n ≥ p ⇒ ϕ (10 n−p ) = 0 ,

n < p ⇒ ϕ (10 n − p ) = 10 n−p , prin urmare α p = 10 p (10 − p + 10 − p + K + 10 − p )= p (în paranteză sunt p

termeni), lim α p = +∞ , f nu este derivabilă în 0. 0 < a < 1. Fie a = 0 , a 1 a 2 K a n K desvoltarea zecimală
p→∞

 0, a 1
n +1 a n + 2 K , când 0 , a n +1 a n + 2 K ≤

nelimitată a lui a. Avem ϕ (10 n a ) =  2 . Se consideră sirul (x p ) ,
 1 − 0 , a n +1 a n + 2 K , când 0 , a n +1 a n + 2 K ≥ 1
 2
x p = a − 10 − p când a p = 4 sau a p = 9 , x p = a + 10 − p când a p ≠ 4 , 9. Evident x p → a . Fixăm p şi punem
f (xp )− f (a ) ∞
ϕ (10 n x p ) − ϕ (10 n a )
α p :=
xp −a
. x p − a = ±10 − p . f ( x p ) − f ( a ) = ∑
n=0 10n
, dar 10 n x p = = 10 n a ± 10 n − p ,

(2) p−1
ϕ (10n xp ) − ϕ (10n a)
deci n ≥ p ⇒ ϕ (10 n x p ) − ϕ (10 n a ) = 0 şi deci ( 4) f (x p ) − f ( a) = ∑ . Evaluăm pentru
n =0 10n
n < p β n : = ϕ (10 n x p ) − ϕ (10 n a ) în ipoteza a p ≠ 4 , 9. 10 n a = a 1 K a n , a n +1 K a p a p+1 K , 10n xp = a 1 K a n ,
1 1
a n +1 K a p + 1 a p +1 K , 0 , a n +1 K a p a p +1 K < ( = 0 , 4999 K ) ⇒ 0, an +1 K ap + 1 a p +1 K ≤ , deci
2 2
1 1
β n = 10 n − p iar dacă 0, a n +1 K a p a p+1 K≥ atunci 0, a n +1 K a p + 1 a p+1 K > şi β n = −10 n −p , prin
2 2
urmare β n = ±10 n − p şi aceeaşi concluzie se obţine şi în cazul a p = 4 sau a p = 9 . Astfel fiind, (4) devine
f ( x p ) − f ( a ) = ±10 − p ± 10 − p ± K ± 10 − p (în sumă sunt p termeni) iar (5) αp = ±(±1 ± 1 ± K ± 1) , în sumă fiind p
termeni. (5) obligă α p a fi un număr întreg, pozitiv, negativ sau nul, dar de aceeaşi paritate cu p (o singură
schimbare de semn în paranteză reduce doi termeni, încă o schimbare de semn reduce încă doi termeni etc.) iar
această situaţie obligă şirul ( α p ) a nu fi fundamental (de pildă α p+1 − α p ≥ 1 ∀ p ) şi deci nici convergent, f
nu este derivabilã în a.
28. Exemplul lui Pompeiu – derivată mărginită neidentic zero care se anulează în orice interval. Fie ( r n )
şirul numerelor raţionale din intervalul [ a , b ] , 0 < a < b , cu termeni presupuşi diferiţi doi câte doi şi
∞

∑2
1

f : [ a , b ] → R , (6) f ( x ) = −n
( x − r n ) , corect considerată căci seria este uniform convergentă pe [ a , b ]
3

n =1

( x − rn ) ≤ 2 ( b − a ) ∀ x din [ a , b ] . f este continuă pe [ a , b ] . În plus f este strict crescătoare

1 1
−n −n
deoarece 2 3 3

pe [a, b]: a ≤ x ′ < x ′ ′ ≤ b ⇒ ( x ′ − r n ) < ( x ′ ′ − rn ) ⇒ f ( x ′ ) ≤ f ( x ′ ′ ) şi dacă prin absurd f ( x ′ ) = f ( x ′ ′ )

1 1
3 3

∑ 2 [( x ′ ′ − r ]= 0 ,
∞
) − ( x ′ − rn ) ( x ′ ′ − rn ) − ( x ′ − rn )
1 1 1 1
−n
atunci n
3 3
deci 3 3
= 0 ∀ n , contradicţie. Astfel
n =1

fiind, fie g : [ f ( a ) , f ( b ) ] → [ a , b ] funcţia inversă a lui f . g este continuă strict crescătoare. Se va arăta că g
este derivabilă iar g ′ este mărginită neidentic zero şi se anuleză în orice interval cuprins în [ a , b ] . Se consideră
seria derivatelor termenilor de la (6),

64
 ∞
(7) 1 ∑2
2
−n
( x − rn ) − 3 .
3 n =1

Demonstrăm
1 o Dacă seria (7) este convergentă în punctul x din [ a , b ] x ≠ r n ∀ n , atunci f este derivabilă şi
∞
1
∑2
2
f ′( x ) = −n
( x − r n ) − 3 . Într-adevăr, pentru x din ( a , b ) de pildă şi pentru t ≠ 0 cu x + t ∈ [ a , b ]
3 n =1

−2
1

f (x + t)− f (x)
∞
2 − n ( x − rn )  t 
∑α
3
3
(8) = , unde α n ( t ) =  1 +  . Deoarece α 2n ( t ) + α n ( t ) + 1 ≥
t n =1 n (t ) + α n (t ) + 1
2
 x − r n 
2

2 − n ( x − rn )
−
1 1 3 2

≤ 2 − n ( x − r n ) , deci seria de la (8) este uniform convergentă pe R (2.2.5). Luăm

−
≥ , 3

4 α 2n ( t ) + α n ( t ) + 1 4
δ > 0 suficient de mic pentru a avea t ∈ [ − δ , δ ] ⇒ x + t ∈ [ a , b ] şi atunci, din (8),
f ( x + t ) − f ( x ) 2.8 1
∞

∑2
2
f ' ( x ) = lim = −n
( x − rn ) − 3
t →0 t 3 n =1

căci lim α n ( t ) = 1 , adică 1 o .

t →0
Demonstrăm acum
2 o Dacă seria de la (7) este divergentă în punctul x din [a , b ] , x ≠ rn ∀ n , atunci f ′ ( x ) = + ∞ .
f ( x + t )− f ( x ) (8)
Într-adevăr, pentru x din ( a , b ) de pildă şi pentru t ≠ 0 cu x + t ∈ [ a , b ] = lim s m ( t ) ,
t m→∞

− 23
m
2 − k ( x − rk ) m

∑α 1
∑2
2
s m (t ): = . Fie ρ > 0 . s m ( 0 ) = −k
( x − r k ) − , deci lim s m ( 0 ) = + ∞ şi deci
3

(t ) + α k (t ) +1
k =1
2
k k =1
m→∞ 3
∃N în N a.î. m ≥ N ⇒ s m ( 0 ) > ρ . Dar s N fiind continuă în 0, ∃ δ > 0 a.î. t ∈ [ − δ , δ ] ⇒ s N ( t ) > ρ , a fortiori
t ∈ [ − δ , δ ] şi m ≥ N ⇒ s m ( t ) > ρ (şirul ( s m ( t ) ) este monoton crescător), se ia limita pentru m → ∞ , se
f ( x +t )− f ( x ) f (x +t )− f (x)
obţine t ∈ [ − δ , δ ] \ {0 } ⇒ ≥ ρ , adică lim = +∞ .
t t →0 t
Demonstrăm în sfârsit
3 o f ′ ( rm ) = +∞ oricare ar fi m din N.
−2
f ( rm + t ) − f ( rm ) ( 8 ) rm ∞
2 − n ( rm − rn ) rm
∑α
3
Într-adevăr, pentru t ≠ 0 cu r m + t ∈ [ a , b ] = + ≥ , se ia
t 2
(t ) + α n (t ) + 1
2 2
t 3
n =1 n t 3

n≠m

limita pentru t → 0 şi se obţine concluzia căci r m > 0 .

Fie acum y0 arbitrar fixat din intervalul J : = [ f ( a ) , f ( b ) ] , y 0 = f ( x 0 ) . Dacă x 0 ≠ r n ∀ n şi în x0
seria de la (7) este convergentă, atunci f este derivabilă în x0 şi f ′ ( x 0 ) > 0 (vezi 1 o ), deci g este derivabilă în
1
y0 şi g ′ ( y 0 ) = > 0 . Dacă x 0 ≠ r n ∀ n şi în x0 seria de la (7) este divergentă, atunci f ′ ( x 0 ) = + ∞ (vezi
f ′(0 )
g( y )− g( y0 ) g ( f ( x ))− g ( f ( x0 )) 1
2 o ), deci g ′ ( y 0 ) = 0 [pentru y ≠ y 0 = = , se ia un
y − y0 f (x)− f (x0 ) f (x)− f (x0 )
x − x0
şir oarecare (yn ), y n ≠ y 0 , y n → y 0 ] . Dacă x 0 = r m , atunci f ′ ( r m ) = + ∞ (vezi 3 o ) şi deci
g ′( y 0 ) = 0 .
În concluzie g este derivabilă pe J. g ′ nu este identic zero pe J altcum g ar fi constantă pe J, contradicţie, g
fiind strict crescătoare (consecinţă – există puncte în care (7) este convergentă).De asemeni, oricare ar fi intervalul
( u , v ) cuprins în [ f ( a ) , f ( b ) ] , există un punct în ( u , v ) în care g ′ se anulează căci g ( ( u , v ) ) =
= ( g ( u ) , g ( v ) ) ⊂ [ a , b ] , deci în ( g ( u ) , g ( v ) ) se află un termen r n iar g ′ ( f ( r n ) ) = 0 . În plus g ′ este

65
 o
1 1 3 3
mărginită pe J căci g′( f ( x )) ≠ 0 ⇒ g′( f ( x )) = = ≤ .
f ′( x ) ∞ ∞

∑ 2−n ( x − rn ) − 23
∑ 2− n ( b − a ) −
2
3

n =1 n =1

Funcţia g ′ poate justifica afirmaţia

„O funcţie reală mărginită care are primitivă pe un interval nu este neapărat integrabilă Riemann pe
acesta (Volterra)“.
f (b )

Într-adevăr, presupunem prin absurd g ′ i. R. pe [ f ( a ) , f ( b ) ] . Atunci I := ∫ g ′ ( y ) dy =

f (a )
NP

= g(y)
f (b)
f (a)
= b−a >0. Pe de altă parte I = lim
p→ ∞ ∑(y
k =0
p
k +1 − y kp ) g ′ (β k ) cu ι p : f (a ) < y1p <

< K < y pN < f (b ) , lim ν ( ι p ) = 0 şi luând β k din intervalul

p
p→ ∞
[y p
k
p
, y k +1 ] a.î. g ′ ( β k ) = 0 , rezultă I = 0 şi
contradicţia.
De altfel reciproc
„O funcţie reală integrabilă Riemann pe un interval nu are neapărat primitivă pe acesta“.
Aceasta o arată de pildă funcţia f : [ a , b ] → R , f ( x ) = 0 pe a , a + b , f ( x ) = 1 pe 
2
a+b 
 2
[
, b – ea

)
fiind i.R. pe [ a , b ] (teorema Lebesgue) dar neavând primitivă pe [ a , b ] , o împiedică teorema Darboux.
29. Exemplul Schoenberg - Lebesgue – drum
continuu din R2 al cărui suport este un pătrat. Primul
 − 2 ,1  y  2 ,1  exemplu de curbă parametrizată continuă cu această
  E2
( −1 , 1 )  3   3  ( 1,1 ) proprietate a fost dat de Peano. Iată exemplul, cu
deosebire simplu, S -L. Se consideră funcţia
ψ : [ −1 , 1 ] → [ 0 , 1 ] al cărei grafic este acela din
figură şi fie ϕ : R → [ 0, 1 ] funcţia cu perioada 2 şi
având proprietatea ϕ [− 1, 1] = ψ. ψ , şi deci de
asemenea ϕ , sunt continue. Fie acum γ drumul
continu din R2 de ecuaţii parametrice.
( −1 , 0 )  − 1 , 0  O 1  (1, 0 ) x  ∞
 ,0 
 3  3   x = f (t ) =
 2
1
n ∑
ϕ ( 3 2n − 2 t )
Fig. 15 
n =1
∞
t ∈ [ 0 , 1] .
 y = g (t ) =

 n =1 2
1
n
ϕ (3 2n −1
∑
t)

1
ϕ ( 3 2n−1 t ) ≤ n
1 1
Deoarece ϕ (32n−2t ) , ∀ t din [ 0 , 1 ] , f şi g sunt continue pe [ 0 , 1 ] şi prin
2n 2n 2
urmare γ este într-adevăr curbă parametrizată continuă. Se va arăta că suportul γ este pătratul Π : = [ 0 , 1 ] . Fie
2

( x 0 , y 0 ) punct arbitrar fixat din Π şi

∞ ∞
a 2n −2 a 2n −1
x0 = ∑n =1 2 n
, y0 = ∑n =1 2n
,

unde, ∀ n ≥ 1, a2 n− 2 şi a2n−1 sunt egali sau cu 0, sau 1 (când x 0 = 0 sau y 0 = 0 se iau a 2n −2 = 0 respectiv
∞
2 a n −1
a 2n −1 = 0 ∀ n ≥ 1 ). Se va arăta că pentru t 0 : = ∑
n =1 3n
avem (9) x 0 = f ( t 0 ) , y 0 = g ( t 0 ) , adică punctul

( x 0 , y 0 ) se află pe suportul γ, γ trece prin fiecare punct al lui Π (ceea ce evident şochează intuiţia). Calculăm
2an 2 a n +1
ϕ (3 n t 0 ) , n ≥ 0 . 3 n t 0 = m + + + K , unde m ∈ Z + , m par (atenţie la factorul comun 2). Dacă
3 32
 2a 2 a n+2  2 a n +1 2 a n + 2
a n = 0 atunci ϕ (3 n t 0 ) = ϕ  2n +1 +
2 2 1
+ K  , dar + +L≤ + + +K= şi deci
 3 33  32 33 32 33 3

66
  2 a n 2 a n +1  2a n
ϕ (3 n t 0 ) = 0 = a n . Dacă an =1 atunci ϕ ( 3 n t 0 ) = ϕ  + + K  , dar +
 3 3 2
 3
2 a n +1 2a n
, deci ϕ ( 3 n t 0 ) = 1 = a n . Astfel ∀ n ≥ 0 avem ϕ ( 3 n t 0 ) = a n şi deci
2
+ +K≥ =
32 3 3
∞ ∞
f (t0 ) = ∑ 21
n =1
n
a 2n −2 = x 0 , g ( t 0 ) = ∑ 21
n =1
n
a 2n −1 = y 0 , adică (9).

∞
2.2.6 Derivabilitatea sumei (derivarea termen cu termen). Fie ∑f
n =1
n , fn :X→ Y, X

parte deschisă convexă mărginită a unui spaţiu normat iar Y spaţiu Banach. Dacă
1 o fn este, ∀ n din N, derivabilă pe X,
∞
2o ∑f ′
n =1
n este uniform convergentă pe X,

∞
3 o există x0 în X a.î. ∑f
n =1
n ( x 0 ) este convergentă,

atunci seria dată este uniform convergentă pe X, suma acesteia este derivabilă pe X şi
∞ ' ∞
 


∑
n =1
f n ( x )  =

∑ f ′ ( x ) ∀ x din X.
n =1
n

Exprimat perscurtat
„O serie de funcţii convergentă într-un punct, la care seria derivatelor este uniform
convergentă, se poate deriva termen cu termen.“
Atenţie ! 2.2.6 cere convergenţa uniformă a seriei derivatelor nu a seriei date.
Observaţia 1. 2.2.6 se păstrează şi cănd X este un interval mărginit oarecare din R, nu
neapărat deschis.
∞
Observaţia 2. Dacă la 2.2.6 f n este, ∀ n din N, de clasă C1 pe X, atunci ∑f
n =1
n este,

conform cu 2.2.5, de asemeni de clasă C1 pe X.

Observaţia 3. În enunţul la 2.2.6 derivatele care apar sunt derivate Fréchet. Astfel
fiiind, pentru X interval mărginit din R şi Y = R, condiţia 1 o înseamnă „ f n este, ∀ n din N,
∞
diferenţiabilă pe X“ iar condiţia 2 o înseamnă „ ∑ df
n =1
n este uniform convergentă pe X“.

Însă condiţia 1 o este echivalentă cu „ f n este, ∀ n din N, derivabilă (în sens elementar) pe X
∞
“ iar condiţia 2 o cu „ ∑f ′
n =1
n este uniform convergentă pe X “. A doua afirmaţie se justifică

cu df n ( x ) + df n+1 ( x ) +K+ df m ( x ) = sup (df n (x ) + df n +1 ( x ) + K + df m ( x ))( h )

h =1

= sup df n (x )(h) + df n +1(x )(h) + K + df m ( x )( h ) = sup h f n′ ( x ) + h f n′+1 ( x ) + K + h f m′ ( x ) =

h =1 h =1

f n′ ( x ) + f n′+1 ( x ) + K+ f m′ ( x ) .

67
 ∞
„Fie ∑f
n =1
n , f n : X → C , X parte a lui C deschisă convexă mărginită. Dacă

1 o f n este, ∀ n din N, olomorfă pe X,

∞
2o ∑f ′
n =1
n este uniform convergentă pe X,

∞
3 o ∃ z0 în X a.î. ∑f
n =1
n ( z 0 ) este convergentă,

atunci seria dată este uniform convergentă pe X, suma acesteia este olomorfă pe X şi
∞ ' ∞
 
 ∑ fn ( z )  = ∑ fn′( z ) ∀ z din X.“
 n =1  n =1
∞ ∞ '
 
Exemple 30. ∑
n =1
arctg
x2 +n3
2x
, x∈R este convergentă pentru x = 0, ∑  arctg 2
n =1 
2x
 este u.c. pe R
x +n3 
'
 ∞
 ∞
n3 −x2
(vezi ex. 15), prin urmare 


∑ arctg x
n =1
2
2x
+n3
 =2

 n =1 ( x
2
∑
+n3 ) +4x2
2
∀ x din R.

∞
x
31. Care este mulţimea de definiţie şi unde este derivabilă funcţia f definită prin f ( x ) = ∑xn =1
2
+n2
?

Rezolvare. Mulţimea de definiţie este R (pentru x = 0 avem convergenţă, de asemeni pentru x ≠ 0 – aplică
x
un criteriu pentru convergenţa seriilor numerice). Punem fn : fn (x)= 2 .
x +n2
∞
n 2 sgn x − x x n2 +r2 2
+r2
x ≠ 0 ⇒ f n′ ( x ) =
(x 2
+n 2
) 2
, x ≤ r şi x ≠ 0 ⇒ f n′ ( x ) ≤ ≤
n 4
, ∑n
n =1 n4
este convergentă,

∞
deci ∑f′ n este u.c. pe [ − r , 0 ) şi pe (0, r ] , se aplică 2.2.6 şi cum r este arbitrar conchidem f derivabilă pe
n =1

f ( x) − f (0) f (x) x ∞
R\{0}. Pentru punctul 0 – trecem la definiţie. x ≠ 0 ⇒
x−0
=
x
=
x ∑x
n =1
2
1
+n2
, dar deoarece

∞ ∞ ∞ ∞
1
∑x
n =1
2
1
+n 2
este u.c. pe R (
x 2
1
+n 2
≤
1
n 2
), lim
x →0
∑ x 2 + n2
n =1
= ∑ lim x
n =1
x→0 2
1
+ n2
= ∑ n1
n =1
2
şi

∞ ∞
deci f s′ ( 0 ) = − ∑ n1n =1
2
, f d′ ( 0 ) = ∑ n1
n =1
2
, f nu este derivabilă în 0.

1
32. Urmează un exemplu legat de observaţia 2 la 2.2.6. Funcţia f : R → R , x ≠ 0 ⇒ f ( x ) = x 2 sin ,
x
1 1
f ( 0 ) = 0 este derivabilă pe R, f ′ ( 0 ) = 0 , x ≠ 0 ⇒ f ′ ( x ) = 2 x sin − cos , f ′ este continuă pe R\{0}. Se
x x
consideră şirul (rn ) , cu termeni diferiţi doi câte doi, al numerelor raţionale din [ 0 , 1 ] şi, pentru fiecare n din N,
1
f n : R → R , x ≠ rn ⇒ f n ( x ) = f ( x − r n ) , fn (rn ) = 0 . fn este derivabilă pe R, x ≠ rn ⇒ f n′ ( x ) =
n2
∞
1  1 
n2 
1
n n 
′ ′
 2 ( x − r n ) sin x − r − cos x − r  , f n ( r n ) = 0 , f n este continuă pe R \ {rn } . Seria de funcţii ∑f
n=1
n

∞
este convergentă pe [ 0 , 1 ] ( x ∈ [ 0 , 1 ] ⇒ f n ( x ) ≤ 12 ),
n
∑f ′
n =1
n este u.c. pe [ 0 , 1 ] ( x ∈ [ 0 , 1] ⇒

68
 '
1 3  ∞  ∞
fn′( x ) ≤
n2
(2 x − rn + 1) ≤ 2 ), prin urmare
n
x ∈ [0 , 1] ⇒ 
 n =1
∑f n ( x )  =

∑ f ′(x)
n =1
n şi, deoarece f n′ este

∞ ' 1, ∞
 
discontinuă doar în r n ,  ∑ fm  este discontinuă în r n oricare ar fi n din N (prin absurd, atenţie la
 m =1 
∑f′
m≠n
m ).

∞
2.2.7 Integrabilitatea Riemann a sumei (integrarea termen cu termen). Fie ∑f
n =1
n ,

f n : [ a, b ] → C integrabilă Riemann ∀ n din N. Dacă acestă serie este uniform

convergentă pe [ a, b ] , atunci suma ei este integrabilă Riemann pe [ a, b ] şi ∀ x din [ a, b ]
x x
 ∞  ∞

∫ ∑
a
 f n ( u )  du =
 n =1 
∑∫ fn =1 a
n ( u ) du , convergenţa fiind uniformă pe [ a, b ] . În particular
b ∞ ∞ b
 
∫ ∑
a
 fn ( u ) du =
 n=1 
∑ ∫ f ( u) du .
n =1 a
n

Exprimat prescurtat
„O serie de funcţii uniform convergentă poate fi integrată termen cu termen“.
Observaţie. 2.2.7 se păstrează şi când funcţiile f n iau valori în Rm.
1 1 ∞
x 2n
∫ ∫
sin x . e − x
∑( −1)
2 2
Exemple 33. Calculăm cu 5 zecimale exacte I : = e − x dx , J : =
n
= , avem
0 0
x n =0 n!
2n ∞
convergenţă uniformă pe [ 0 , 1 ] ( x ∈ [0, 1] ⇒ (− 1)n
x 1 1
≤ ,
n! n! ∑ n! = e ), deci se poate integra termen cu
n =0
1
∞ ∞
( − 1) n
termen, I= ∑ ∫ ( − 1)
n =0 0
n x 2 n dx =
n! n =0
∑n! ( 2 n + 1 )
. Realizăm acurateţea cerută când n este aşa încât

1
< 10 −5 , 7!15 = 75600 < 105, 8!17 = 40320⋅17 > 105, deci luăm n = 8 , se obţine I ≅ 0 , 74682 .
n !( 2 n + 1 )
sin x
Trecem la J. Funcţiei care se integrează i s-a acordat ca de obicei tacit pentru x = 0 valoarea lim
x→∞ x
∞
x 2n
pentru a avea continuitate şi deci integrabilitate Riemann. x ≠ 0 ⇒
sin x
x
= ∑( −1 )
n=0
n

( 2 n +1)
, relaţie adevărată

∞
x 2n
şi pentru x = 0, ∑( −1)
n=0
n

( 2 n + 1 )!
este u.c. pe [0,1] , se integrează termen cu termen,

∞
( −1 ) n
J= ∑ ( 2 n + 1 )! ( 2 n + 1 )
n =0
şi lucrând ca în cazul lui I găsim n = 4 şi J ≅ 0 , 94608 .

∞
34. Nu orice serie de funcţii este integrabilă termen cu termen. De pildă, pentru seria ∑f n =1
n (x),

π
x ∈  0 ,  , unde f 1 ( x ) = cos x şi n ≥ 2 ⇒ f n ( x ) = [n sin n −1 x − ( n − 1) sin n −2 x ] cos x , avem, punând pentru
 2 
n
π π
n ≥1 sn : = ∑f
k =1
k , s n ( x ) = n sin n −1 x cos x şi deci lim s n ( x ) = 0 (ia cazurile x = 0 , x =
n →∞ 2
, x ∈  0 ,  ),
 2

69
 π π π
2 2 2
 ∞ 
∫∑
0  n =1  0 0
∫
f n ( x )  dx = 0 iar pe de altă parte f 1 ( x ) dx = 1 , n ≥ 2 ⇒ f n ( x ) dx = 0 prin urmare … . ∫
35. Convergenţa uniformă este o condiţie suficientă pentru inegrarea termen cu termen dar nicidecum
∞ 1 1 n  1 1 
 
necesară. Într-adevăr, pentru seria ∑  x
n =1
2 n +1
− x 2n −1  , x ∈ [ 0 , 1 ] avem, punând s (x) : = ∑  x 2k +1 – x 2k −1  ,
 n  
k =1  
1
0 , x=0
sn (x)= −x+ x 2n +1 , f n ( x ) : = lim s n ( x ) =  . f fiind discontinuă în 0, nu avem c.u. pe
n→∞ 1 − x , x ∈ ( 0 ,1 ]
1 ∞ 1 ∞
1 1
[ 0 , 1 ] . Pe de altă parte ∫
0
f ( x ) dx = 1 ,
2 ∑ ∫  x
n =1 0
2n +1 
− x 2n −1  dx = 1
 2 ∑ n ( n1+ 1) = 12 , adică este permis a integra
n =1

termen cu termen.
35 bis. Să se calculeze sumele seriilor:
∞
( −1 ) n ∞
( −1 ) n ∞ ∞
A1 : =
n=0 2 n + 1
∑
, A2 : =
n =0 3 n + 1
, A3 : = ∑ ∑ ( 2 n − 1 ) 21n ( 2 n + 1 ) ,
n =1
A4 : = ∑ 2 n ( 2 n + 11) ( 2 n + 2 ) ,
n =1
∞
1
A5 : = ∑ .
n = 0 ( 3n + 1) ( 3n + 2) ( 3n + 3) ( 3n + 4)

1
1 1
n ( n + 1) ( n + 2) K (n + p ) p! ∫0
Rezolvare. Se va folosi relaţia = (1 − x ) p x n −1dx , n ∈ N, p ∈ Z + , corectă căci

1 1 ∞ 1
Γ ( p + 1) Γ ( n) p ! ( n − 1) !
∫0
(1 − x ) p x n −1 dx = B ( p + 1, n) =
Γ ( n + p + 1)
=
( n + p) !
. A1. 1 =
2n + 1 ∫
0
x 2n dx , A1 = ∑
n=0
∫
( − 1) n x 2n dx
0
∞
şi urmează a comuta suma cu integrala, ∑( −1)
n=0
n
x 2n este uniform convergentă pe [ 0 , t ] , 0 < t < 1 (2.2.5),

∞ t ∞ t 1

∑n=0
( − 1 ) n x 2n = 1
1+ x 2
pentru x < 1 deci ∫
0
dx =
1+ x2
∑
n=0
∫
( − 1 ) n x 2n dx (2.11) şi deci
0
∫ 1+ x
0
dx
2
=

t t
 ∞ 
= lim
t →1− ∫ 1+ x
dx
2
= lim 
t →1−  ∑ ( − 1) ∫ x n 2n
dx  şi rămâne a comuta suma cu limita, ceea ce o permit 2.2.7 şi 2.2.6

0  n =0 0 
t
u
1
[ u n (t ) = ∫x dx , v n ( t ) = ( −1 ) , u n ( t ) ≥ u n +1 ( t ) ∀ t din ( 0 , 1 ) , un ( t ) t 1)→ 0 căci u n ( t ) ≤
n
2n

∈ (0, ].
0
2n +1
1 ∞ 1 1

Astfel fiind, π=
4
0
1
dx =
+∫x2
∑
n =0
∫
( − 1) n x 2n dx = A 1 .
0
A2 . 1 =
3n + 1 ∫x
0
3n
dx şi, ca în primul caz,

∞ 1 1 ∞
  1
dx π 3 1
A2 = ∑ (− 1) ∫ x
n=0
n

0
3n
dx = ∫  ∑ ( − 1 )
0 n=0
n
x 3n  dx = ∫
 0 1 + x 3 =
9
+ ln 2. A 3 .
3 ( 2 n − 1 ) ( 2
1
n ) ( 2 n + 1)
=

1 ∞ 1 ∞
1− x
= 1 (1 − x ) x 2 n − 2 dx , n ≥ 1 , A3 = 1
2!
0
2
∫ 2 ∑ ∫ (1 − x )
n =1 0
2
x 2 n − 2 dx , x ∈ [ 0 , 1 ] ⇒ ∑( 1 − x )
n =1
2
x 2n−2 =
1+ x
(x≠0,

n
1− x
x = 0 ), seria este uniform convergentă pe [ 0 , 1 ] ( F ( x ) =
1+ x
, fn (x)= ∑ (1 − x )
k =1
2
x 2k −2 ), deci se poate

1 1
1− x 1 1 1
∫ 1 + x dx = ln 2 − 2 . A
1
2n ( 2n + 1) ( 2n + 2) 2 ! ∫0
integra termen cu termen, A3 = 4 . = (1 − x )2 x 2n −1dx , A 4 =
0
2

x (1 − x )
∞ 1 ∞

∑ ∫ (1 − x )
n =1 0
2
x 2n−1 dx , x ∈ [ 0 , 1 ] ⇒ ∑ (1 − x )
n =1
2
x 2n −1 =
1+ x
, seria este uniform convergentă pe [0,1] (vezi

70
 1 1
x (1 − x ) 1 1
cazul precedent), A4 = 1 ∫ dx = 3 − ln 2 . A 5 .
( 3 n + 1 ) ( 3 n + 2 ) ( 3 n + 3 ) ( 3 n + 4 ) 3 ! ∫0
= (1 − x)3 x3n dx , x ∈
4 1+ x 4
0

1 (1 − x)2
1
∞
(1 − x ) 2 π
[0, 1] ⇒ ∑
n =1
( 1 − x ) 3 x 3n =
x 2 + x +1
şi ca în cazul precedent A5 =
6 ∫ x2 + x + 1
0
1 1
dx , A 5 = − ln 3 +
6 4 12 3
.

2.2.8 Integrarea termen cu termen în cazul integralei Riemann generalizate. Fie

∞
f n :[ a , + ∞ ) → C , n ∈ N . Dacă ∑f
n =1
n este uniform convergentă pe [ a, t ] ∀ t > a şi

+∞ +∞ n
 
dacă integralele ∫a
f n ( x ) dx, n ∈ N sunt convergente iar ∫ ∑f

a  k =1
k ( x )  dx este uniform

convergentă pe N, atunci
+∞ ∞ +∞
 ∞ 
∫∑  f n ( x )  dx =
 n =1
a  
∑ ∫f
n =1 a
n ( x ) dx .
+∞ b−

Observaţie. În enunţ la 2.2.8, ∫

a
poate fi înlocuită cu ∫a
etc.

+∞

∫e
−x 2
Exemple 36. Calculăm I : = sin ax dx , a ∈ R . Intenţia este corectă, integrala fiind uniform
0
+∞
π
∫e
2 2
−x 2
convergentă ( e − x sin a x ≤ e − x ∀ a din R , dx = ). Se poate presupune a>0
0
2
∞
( a x ) 2n +1
( a = 0 ⇒ I = 0 , sin ( − ax ) = − sin ax ). Folosim 2.2.8. (10) e − x sin a x = ∑ e −x ( − 1 )
2 2 n
. Această
n=0
( 2 n + 1 )!
(a x 2n +1
) ( a t ) 2n +1 ∞
( at ) 2n +1
serie este, ∀ t > a , u.c. pe [ 0 , t ] [2. 2.5 : x ∈ [ 0 , t ] ⇒ e − x ( − 1 ) ∑ ( 2 n + 1)!
2 n
≤ , este
( 2 n + 1 )! ( 2 n + 1)! n=0
+∞
( ax ) 2n +1
∫ e −x ( − 1 )
2
n
convergentă (criteriul raportului)]. În plus, dx este,∀ n din N, convergentă
0
( 2 n +1)!
+∞
a 2n +1 1
[ = ( −1) ∫e x 2n +1 dx , u = x 2n , v ′ = xe − x
n −x 2 2
Jn, J n := deci J n = n J n −1 = K = n ! J 0 = n!]
( 2 n + 1)! 0
2
+∞
 n −x ( a x ) 2k+1  n
( a x ) 2k+1
∫ ∑ ( − 1) k ∑e ( −1) k
2
−x 2 2
iar  e  dx este u.c. pe N [ ≤ e−x + ax
∀ n din N,
 k=0
0 
( 2 k + 1 ) !  k=0
( 2 k + 1)!
+∞ +∞ +∞ 2
a2 a
a 2 a2
∫
− x − 
e − x +ax dx este convergentă ( − x 2 + ax = − x −  +
2

∫ ∫
2
, e −x + ax
dx = e 4
e  2 
dx , schimbare de
 2 4
0 0
0
∞
( −1 ) n n !
∑ ( 2 n +1)! a
a 1 2n +1
variabilă x − = t )]. Astfel fiind, se poate integra la (10) termen cu termen, se obţine I = .
2 2 n =0
+∞
π e −a , a ∈ R . Calculăm I din nou, folosind de acestă dată 2.8.
∫e
−x 2 2
37. I := cos 2 ax dx =
2
0

∞
( 2 a x ) 2n
∑e ( −1) n [0, t ]
2
−x 2
(11) e − x cos 2 ax = , seria este, ∀ t>a , u.c. pe (aplică 2.5!),
n =0
(2n )!

71
+∞ +∞ +∞
(2 a x )2 n n (2 a )
2n
π ( − 1) a 2 n [
n
( 2 n − 1 ) !!
∫ e −x ( − 1) = ( − 1) ∫e ∫
2 n −x 2 2
x 2 n dx = e − x x 2 n dx = π
0
(2 n ) ! (2 n ) ! 0
2 n! 0
2 n +1

( 2 n − 1 ) !! n
( 2 a x ) 2k
1
t , Γ  n +  = ∑e ( −1) k
2
−x 2
(schimbare de variabilă x = π ], ≤ e −x + 2 ax
∀ n din N,
 2 2 n
k=0
(2 k )!
+∞

∫e
− x 2 + 2 ax
dx este convergentă (vezi mai sus) şi în concluzie la (11) se poate integra termen cu termen,
0

∞ ∞
( 2 a ) 2 n ( 2 n − 1 ) !! (a 2 )n
∑ ( −1 ) ∑ ( −1 )
2
n
= n
= e −a .
n =0 ( 2 n )! 2 n
n =0 n!
∞
2.2.9 Corolar. Fie fn : [a, +∞) → C, n ∈ N. Dacă ∑f
n =1
n este u.c. pe [a, t] ∀ t > a şi

+∞ +∞
 ∞  ∞
este convergentă fie ∫ ∑
a

 n = 1
f n ( x ) 

dx , fie
n =1 a
f n ( x ) dx , atunci ∑∫
+∞ ∞ +∞
 ∞ 

a 
∫ ∑
 f n (x)  dx =
 n =1  n =1 a
f n (x) dx . ∑∫
+∞ b−

Observaţia 1. În enunţ la 2.2.9 , ∫a

poate fi înlocuită cu ∫a
etc.

Exerciţiu. Reluaţi exemplele 34, 35 şi rezolvaţi cererile acestora folosind de data aceasta 2.2.9!
1
Exemple 38. Să se calculeze B (x, ) , R x > 0.
2
1
1 1 1

∫t (1 − t ) − (1 − t ) −
x −1 x −1 x −1
Rezolvare.B ( x, )= 2 dt. t ∈ (0, 1) ⇒ t 2 =t ×
2 0

 ∞
( 2 n − 1 ) !! n  ∞
( 2 n − 1) !! n +x −1 1
 1 +

∑
n =1
( 2 n ) !!
t  = t x −1 +

∑
n =1
( 2 n ) !!
t . Se integrează ultima relaţie pe [0, 1]. Deoarece B (x, )
2
1 1
 ∞
( 2 n − 1)!! n + x −1 
∫t dt = 1 , ∫  ∑
x −1
este convergentă iar t dt  , integrală cu 1 punct singular (pentru t = 1 se obţine
0
x 0 n =1
( 2 n )!! 
∞
( 2 n − 1 ) !! n + x −1
o serie divergentă, criteriul Raabe-Duhamel), este convergentă. În plus ∑
n =1 ( 2 n ) !!
t este uniform

∞
( 2 n − 1 ) !! n + Rx −1
convergentă pe [ 0 , τ ] ∀ τ < 1 (2.2.2, se majorează cu ∑
n =1 ( 2 n ) !!
τ , serie convergentă), prin urmare se

∞
 1 1 (2n − 1) !! 1
poate integra termen cu termen, B x,  = + ∑ .
 2  x n =1 (2n) !! n + x
1 1

∫
39. Să se calculeze 1° I 1 : = ln x ln (1 + x ) dx , 2° I 2 : = ∫ x −x ln x dx .
0 0

1
p!
∫0 x (ln x )
p
Rezolvare. Se vor folosi 2.2.9 şi formula n
dx = ( − 1) p , n, p ∈ N care se justifică prin
( n + 1)p +1
schimbările succesive de variabilă x = e–t şi t (n+1) = u.
∞
( −1 ) n−1 n ∞ n
1° x∈(0, 1] ⇒ ln x ln (1+x) =
n =1 n ∑
x ln x . Oricare ar fi ρ din (0, 1), ∑ xn
n =1
( − ln x ) este uniform

convergentă pe [ ρ , 1] [regula Dini la şirul sumelor parţiale ale acestei serii a cărei sumă este − ln x ln ( 1 − x ) ,

72
 ∞  1 xn 
continuă pe [ ρ , 1] (atenţie, lim ln x ln ( 1 − x ) = 0 )]. În plus,
x →1− ∑ ∫ 
 n
( − ln x ) dx  este convergentă, ea coin-

n =1 0 
∞
cizând cu ∑ n ( n 1+ 1 )
n =1
2
, prin urmare se poate integra termen cu termen pe intervalul [0, 1], 0 punct singular,

1
∞
( −1 ) n − 1 ∞
( −1 ) n ∞
( −1 ) n−1
I1 = ∑
n =1 n ∫
0
x n ln x dx = ∑ n =1 n ( n +1)
2
. Dar
1
n ( n +1)
2
=
1
−
1
−
1
n n +1 ( n +1) 2
, ∑n =1
n
= ln 2 ,

∞
( − 1 ) n −1 π2
∞ ∞
( − 1)n −1
∞ ∞

∑n =1 (n +1) 2
=1−
12
[ ∑
n =1
1 = π2 ,
n2 6
∑
n =1 ( n + 1)2
+ ∑ n1
n =1
2
= 1+
1
2 ∑ n1
n =1
2
], deci I1 = 2 – 2 ln2 –

π2
.
12
n +1
x n ( ln x )
∞ n +1 ∞
x n ln x
2° x > 0 ⇒ x − x ln x = e − x ln x ln x = ln x + ∑ ( − 1)
n =1
n

n!
, ∑
n =1
n!
este uniform con-

n +1
x n ln x ( ln ρ ) n +1 ∞
( ln ρ ) n +1
vergentă pe [ρ, 1] ∀ ρ din (0, 1) deoarece x ∈ [ρ, 1] ⇒
n!
≤
n!
iar ∑
n =1 n!
este

∞  1 x n ln x n +1
 ∞
convergentă, ∑ ∫ 
 n!
dx  =
 ∑ ( n + 11) n +1
(formula din debut, ln x
p
= ( −1 ) ( ln x )
p p
căci
n =1 0  n =1

1 ∞ 1
( − 1) n
ln x < 0 ), prin urmare se poate integra termen cu termen, I 2 = ln x dx + ∫
0
∑
n =1 n! ∫0 x n (ln x )n +1dx = −1 −

∞
1
∑ .
n = 1 (n + 1)
n +1

73
 LECŢIA III
Serii de puteri. Serii Taylor
Limită şi continuitate
1. Serii de puteri. Serii Taylor
1.1 Formula Taylor şi seria Taylor
A Formula Taylor
1.1.1 Fie f funcţie reală de n + 1 ori, n ≥ 0, derivabilă pe intervalul I din R. Oricare
ar fi punctele a, b din I şi oricare ar fi numărul natural p, există θ, 0 < θ < 1, astfel încât
b-a ( b - a)n ( b - a ) n +1 ( n +1 )
f ( b) = f (a ) + f ′( a ) + K + f (1 − θ )
( n)
(a) +
f ( a + θ( b − a ) ) .
n − p +1

1! n! n!p
Rn este prin definiţie restul din formula Taylor sub forma Schlömilch. Pentru p = 1
(b − a)n +1
Rn = (1 − θ)n f (n +1) (a + θ(b − a)) , forma Cauchy ; pentru p = n + 1 Rn =
n!
(b − a)n+1 (n+1)
f (a + θ(b − a)) , forma Lagrange.
(n +1)!
Observaţia 1. Cazul particular a = 0 se numeşte uneori formula Maclaurin.
n
Observaţia 2. Ipoteza de la 1.1 poate fi slăbită cerând doar „ f de clasă C pe I şi f (n)
cu derivată finită sau infinită în fiecare punct“. Aceasta o permite forma teoremei Rolle.
Exemplu. Fie P polinom în R de grad n. I se aplică formula Taylor pe R cu restul Rn şi
n
x−a ′ ( x − a) (n) (n+1)
punând b = x, P (x) = P (a) + P (a) + K + P (a) , căci P = 0.
1! n!
Pentru a obţine forma integrală a restului se foloseşte formula II de integrare prin

părţi. Luând u(x) =

(b − x)n , cum u (n+1) (x) = 0 iar pentru 1 ≤ p ≤ n u (p) (x) = (−1)p ×
n!
(b − x)n − p
b
(b − x)n (n+1)  (b − a)n (n) (b − a)n −1 (n −1)
, avem ∫ v (x) dx = (−1)2n v (b) −  v (a) + v (a)
(n − p)! n! n! (n − 1)!
a 
b−a ′ 
+… + v (a) + v(a) , prin urmare
1! 
n+1
1.1.2 f fiind funcţie reală de clasă C , n ≥ 0, pe intervalul I din R, oricare ar fi a şi b
din I,
b
b−a ′ (b − a)n (n) 1
f (b) = f (a) + f (a) +K+ f (a) + ∫ (b − x)n f (n +1) ( x)dx .
1! n! n! a

74
 B Formula Taylor localã
1.1.3 Fie f funcţie reală definită pe intervalul I din R şi a un punct din I. Dacă f este
de n ori derivabilă în a, există o vecinătate V a lui a, astfel încât, oricare ar fi x din V I I,
x−a ′ ( x − a)n (n)
f ( x) = f (a) + f (a) + K + f (a) + o(( x − a)n ) ,
1! n!
o((x − a )n )
unde lim =0.
x → a ( x − a )n
n
o ((x − a) ) este forma Peano a restului.
x x2 xn
De pildă, pe un interval centrat în 0 avem (a = 0!) e x = 1 + + +K+ + o( x n )
1! 2! n!
x2 x3 xn
[(ex )(k ) = ex ] , ln(1 + x) = x − + −K+ (−1)n −1 + o( xn ) , x > −1[(ln(1 + x))(k ) = (−1)k −1
2 3 n
α(α − 1) 2 α(α − 1)K(α − n + 1) n
(k − 1) !⋅ (1 + x )
−k
] , (1 + x)α α
= 1+ x +
1! 2!
x +K+
n!
x + o xn , α ∈ ( )

( ) 
x x3 x5
R, x > −1  (1 + x )α = α(α − 1)K(α − k + 1)(1 + x )α −k  , sin x = −
(k )
+
1! 3! 5!
−K+ (− 1)n ×

x 2n −1
( )
2n  (k )  π (2k −1)
(2n − 1)! + o x sin x = sin  x + k 2  , sin (0) = 0, sin (0) = (− 1) , cos x = 1 −
(2k) k
]
x2 x4
+
2! 4!
−K+ (− 1)n
x 2n
(2n)!

( ) π
+ o x 2n +1 cos(k ) x = cos x + k  , cos (2k−1) (0) = 0,
2
cos(2k)(0) =
 

(− 1)k ], tg x = x +
1 3 2 5
3
( )[ (
x + x + o x 7 tg′x =1 + tg 2 x , tg′′x = 2tgxtg′x = 2tgx 1 + tg 2 x +2tgx
15
)
+ 2tg 3 x etc.] .
Ca aplicaţie se va stabili natura unor serii de numere reale transformând termenul
general cu una din ultimele formule şi apoi folosind reguli cunoscute
α
α  
 1  
∞  n   − 1 + n ln 1+ n 

 1 
a) ∑ an , an = e−1 +   , α > 1. an = eα 1−e    , de la un rang

n=2   n    
   
 
 1   1 
o  no 
 1  2
n   n2 
 1 1 1  1 1 1
încolo ln 1 +  = − + o  , n ln 1 +  = 1− + o  căci = ,
 n  n 2n 2 2  n 2n  n  1 1
n 
n2 n
α
 1  1 
 − + o   
 1  1 2n n
adică no =o  → 0, astfel că an = eα 1−e   , dar
2
n  n  
 
 

75
 1 1  1  1 
− + o  o − + o  
2n  1  1   1  1   2n  n 
e n
= 1 +  − + o   + o − + o   , → 0 deoarece
 2n  n   2n  n  1
n
 1  1 
o − + o   α
1  2n  n   1  1   1   1  1 
→0 , adică o − +o  =o  , deci an =eα  +o   ,
n 1 1
 −
 1 
+ o    2n  n    n   2n  n  
n  2n  n 
 1
 o   α ∞
1 1 1 1 n an e
+ o = · ⋅ +   >0 de la un rang încolo, lim =  >0, ∑ a
2n  n  n 2 1  n → ∞ n− α  2  n
  n =1
 n 
este convergentă (1.1.3).
∞   n
b) ∑ a , an ≥ 0, este convergentă când de la un rang încolo  1 − n an  ln n ≥ ρ > 1
n  
n =1  
  n
şi este divergentă când de la un rang încolo  1 − n an  ≤ 1a (Jamet).
  ln n
 
ln n
Rezolvare. Prima afirmaţie. De la un rang încolo 1 − ρ ≥ 0 şi atunci
n
 
n nln1 − ρlnn
n

   2 
 ρ ln n 
2 2
an ≤ 1− n  = e   , n ln1− ρ ln n =n − ρ ln n − ρ ln n +o ln n   =
   n2  
   n   n 2n 2
  
 2 
 ρ ln n  ρ2 ln2 n  ln n 
n ln1 − − + o 
2n n 
ρ2 ln2 n  ln 2 n  n  1 
 
− ρ ln n− +o
 n  , deci e  = e =
2n
  nρ
 
1  ρ2 ln2 n  ln2 n   − ρ2 ln2 n  ln2 n   1  ρ ln n  ln2 n 
2 2
1 − + o +o + o = 1 − + o  ,
nρ  2n  n   n  n   ρ  2n  n 
       n   
∞ 1 ∞
1  ρ2 ln 2 n  ln 2 n  1
lim 1− +o : =1 şi cum ∑ este convergentă, ∑ an este
n →∞ nρ  2n  n  ρ n = 1 nρ n =1
  n

convergentă (corect, suma din paranteza mare este > 0). A doua afirmaţie. Procedând ca
1 ln2 n  ln2 n 
mai sus se obţine n ≥ N ⇒ an ≥ − +o , se aplică 1.4.3 membrului al doilea, în
n n2  n2 
 
 ln2 n  ∞
ln2 n
mod corect deoarece de la un rang încolo 1− +no >0, ∑ a este divergentă.
n  2  n =1 n
 n 

76
 ∞
πn πn
c) ∑ an , an = sin − cotg . Modificări în expresia lui an pentru a obţine
n =1 2n + 1 4n −2
argumente cu limita 0 pentru n → ∞ spre a aplica formule de mai sus.
πn π π πn π π π 1
= − , = + , deci an = cos − =
2n + 1 2 2(2n + 1) 4n − 2 4 2(4 n − 2) 2 (2n + 1) π π 
tg + 
 4 2(4n − 2) 
π
1 − tg
cos
π
− 2(4n − 2)
, de la un rang încolo an = 1 −
π2  1 
+o  −
2(2n + 1) π 4(2n + 1)  n3 
1 + tg
2(4n − 2)
π  1 
1− +o 
2(4n − 2)  n2   π  1  π 1
∞
, 1+ + o an = + o  , se obţine ∑ an
π  1   2(4n − 2 )  2 
 n  4n − 2 n n =1
1+ +o 
2(4n − 2)  2 
n 
∞
1
divergentă, ∑ fiind divergentă.
n =1n
∞
d) (
∑ an , an = n + 1 − n ln
α n −1
)
n +1
, α > 0. Cum an < 0 ∀ n ≥ 2, luăm
n=2
(
bn := n + 1 − n ln )
α n +1
n −1
(= −an ). De la un rang încolo
−α

( )
α
−α 2  −  1  2  1  1 1
bn = n + 1 + n ln1 +  = n 2 1 + 1 +   + o  , 1 + n = 1 + +
 n − 1  n n − 1 n
  2n
  
α −α α −α
1 −   1   2  1  −
o  ,deci b = n 2 2 +
1
+ o   + o  = n 2 2− α 1 + 1 + o 1  ×
n      
n  2n  n   n − 1  n   4n  n 
−α
 2  1   1  1  1  1  1  α 1
 n − 1 + o n  , dar 1 + 4n + o n  = 1 − αo  + o + o   = 1 − + o  , ast-
       n   4n  n  4n n
α
−  α  1   2  1 
α
 2  1 
fel că bn = n 2 2− α 1 −
−
+ o  + = 2 2− α + o a , se com-
n −1 o  n 
 4n  n    n   n − 1  n 
∞ ∞ ∞
1
pară la limită cu seria convergentă ∑ α
+1
(α > 0), ∑ bn este convergentă, ∑ an este
n =2
n =1 n =1
n2
convergentă.
n
ln k 1 2
e) Să se arate că şirul (an ), an = ∑ − ln n este convergent. Rezolvare.
k =1 k 2

77
 n − 1  ln(k + 1) 1
[
n −1
1 2 1 
− ln n = ∑ ln 2k − ln 2 (k + 1) , deci an = ∑  +  ln 2 k − ln 2 (k + 1) ,
2 2 k =1  k + 1 2  
k =1 
ln(n + 1)
∞
∑ bn , bn : =
2 2
astfel că urmează a stabili convergenţa seriei 2 + ln n − ln (n + 1).
n =1 n +1
2 2 n
De la un rang încolo n n − ln (n + 1) = ln n (n + 1) ln = − ln n (n + 1)⋅
n +1
 1 1 1  1  ln n(n + 1)
⋅ ln1 +  = − ln n(n + 1) − 2 + o 2  = − + α n , unde αn = − ln n (n + 1) ⋅
 n  n 2n  n  n

 1  1   ln n  1 ln n(n + 1)
 2 + o 2  şi pentru care avem lim  α n : =− lim −
 n  n → ∞ 2  2 n → ∞ ln n
 2n n 
ln n(n + 1) 2  1  2 ln (n + 1) ln n(n + 1)
lim n o = −1 . Astfel bn = − + αn =
n→∞ ln n  2 n +1 n
n 
 1
− 2 ln n + (n − 1) ln1 + 
(n − 1)ln(n + 1) − (n + 1)ln n + α −  n
+ αn şi deoarece lim −2 ln n :
n(n + 1) n n (n + 1) n → ∞ n(n + 1)

(n − 1) ln1 + 1n   ln n 
ln n
= −2, lim  :ln n = 0 ln1 + 1  = 1 + o 1  ,
avem lim  bn : =
n2 n→∞ n(n + 1) n2

  n n n → ∞ n2 
 n 



 ln n  ∞
−2 −1 =−3, prin urmare, punând cn : = − bn , lim  cn:  = 3 şi ∑ cn este
n → ∞ n2  n =1
∞  +∞ ln x +∞ +∞
ln n ln x dx
convergentă (1.4.3) căci ∑ este convergentă.  ∫ 2 dx = − +∫ 2=
n =1 n 2  x x 1 x
1 1

1
+∞

− = 1
x1 

∞  (− 1)n 
f) Convergenţa şi convergenţa absolută a seriei ∑ 1 + nα  , α ∈ R ? Rezolvare.
ln
n=2  
 1 
α ≤ 0 ⇒ seria este divergentă căci lim ln1 +  = +∞ . Presupunem α > 0. De la un
α
n →∞
 (2n) 
 (− 1)n  (− 1)n 1  1 
∞
(− 1)n este convergentă iar
rang încolo ln1 + α  = α − 2α +o 2α  . ∑ α
 n  n 2n  n  n=2 n

1 
∞ ∞
 1  1  1
∑  2n2α + o n2α  este convergentă ⇔ α > 2 (compară la limită cu ∑ n2α  , deci seria
n=2   n=2 

78
 1 1  (− 1)n  2
dată este convergentă ⇔ α > . α > 0 şi n ≥ 2 ⇒ α ≤ ln1 + α  ≤ α , prin urmare
2 2n  n  n
 
1
seria dată este absolut convergentă ⇔ α > . De remarcat < α ≤ 1 ⇒ seria dată este
2
convergentă dar nu absolut convergentă.
∞
nπ
sin
g) Convergenţa şi convergenţa absolută a seriei ∑ an , an = 4 , α ∈ R?
α nπ
n =1 n + sin
4

Rezolvare. α ≤ 0 ⇒ seria dată este divergentă căci a4k + 2 =

(− 1)k →
/ 0.
(4k + 2)α + (− 1)α
−1
nπ  α nπ 
Presupunem α > 0. De la un rang încolo an = sin ⋅  n + sin  =
4  4 
−1
 nπ   nπ  nπ nπ
nπ  sin 4  sin sin sin 2
−α − α sin nπ 1 − 4 + o 1  = 4 − 4 + o 1 
n sin 1 + α 
= n
4  α  α  α 2 α  2α  =
4  n   n  n  n n n 
   
nπ nπ ∞ sin
nπ ∞ cos
nπ
sin 1 cos  1 
= 4 − 2α + 2 + o 2α  . Dar ∑ 4 este convergentă ca şi ∑ 2α2
nα 2n 2n2α n  n =1 n
α
n =1 n
∞
 1  1  1
(criteriul Dirichlet) iar ∑ − 2n2α + o n2α  este convergentă ⇔ α >
2
(compară după
n =1   
1 
∞
1
schimbarea semnului cu ∑ n2α ! , prin urmare seria dată este convergentă ⇔ α >
2
.
n =1 
nπ nπ
sin sin
4 1 4 ≤ 2
an = , dar, cum α > 0, de la un rang încolo ≤ 1 +
 nπ  2 nα
 sin 
nα 1 + 4
α 
 n 
 
nπ nπ
sin sin
(n = 4k + r,r = 0,3) , deci
∞
4 4
2nα nα
≤ an ≤ 2 ∑ an este convergentă
, prin urmare
n =1
când α > 1 şi divergentă când α ≤ 1 [ia în considerare subşirul (| a4k+2 |)!]. De remarcat
1
< α ≤ 1 ⇒ seria dată este convergentă dar nu absolut convergentă.
2
C Serie Taylor
∞
O serie de forma ∑ an (z − z0 )n , an, z, z0 numere complexe (resp. numere reale) se
n =0

79
 ∞
numeşte serie Taylor (resp. serie Taylor reală). Dacă z0 = 0, ∑ an z n este, prin definiţie, o
n =0
serie întreagă sau uneori serie Maclaurin. Se vor prezenta definiţii şi proprietăţi ale seriei
întregi, transferul acestora la seria Taylor fiind fără dificultate.
∞
1.1.4 Teorema Cauchy - Hadamard. Fie seria întreagă (1) ∑ a n zn şi L : =
n =0
1
= lim n a n . Dacă 0 < L < +∞, (1) este absolut convergentă când z < şi divergentă
n →∞ L
1
când z > ; dacă L = 0, (1) este convergentă ∀ z din C ; dacă L = +∞, (1) este
L
convergentă doar pentru z = 0.
1
Când 0 < L < +∞, mulţimea ∆ a punctelor z din C cu z < se reprezintă în planul lui
L
1
Gauss prin cercul centrat în origine şi cu raza , de aceea, prin definiţie, cercul de
L
convergenţă al lui (1) este ∆ când 0 < L < +∞, este C când L = 0 şi este {0} când L = +∞,
1 1 1
iar raza de convergenţă este , cu convenţia = +∞ şi = 0 . Astfel mulţimea
L 0 +∞
punctelor de convergenţă pentru o serie întreagă este fie {0}, fie un cerc centrat în 0 reunit
cu o parte, ce poate fi vidă, a circumferinţei sale, fie C. În cazul unei serii întregi reale,
mulţimea punctelor de convergenţă este fie 0, fie un interval din R centrat în 0 cu sau fără
extremităţi, fie R.
Dacă, în particular, există lim n an , atunci L = lim n an şi deci, raza de
n →∞ n →∞

1 an +1
convergenţă fiind R, R= , iar dacă există chiar lim , atunci
lim n an n →∞ an
n →∞

an
R = lim .
n →∞ an +1
Exemple. Se calculează câteva raze de convergenţă.
∞ n
n! an +1  n 
1. Pentru ∑ n n (z + 1)n , R = e : = −1
 →e .
n =0 an  n +1
∞ ln n
2. Pentru ∑ nln n z n , R = 1 : n an = n n →1 .
n =1

∞  n n , n par

∑ n ( −1) z n , R = 1 :
n
3. Pentru n an =  1
n =0  n n , n impar.

∞ ∞
n
4. Pentru ∑ z n cos na , ∑ z n sin na cu a ∈ R, R = 1 : | zn cos na |, z n sin na ≤ z , deci
n =0 n =0
convergenţă absolută în cercul ∆ de rază 1 centrat în origine; cum pentru z = 1 cele două
serii diverg, ∆ este chiar cercul de convergenţă.

80
 I x → ex are pe R derivate de orice ordin, îi aplicăm formula Taylor cu a = 0 şi restul
n
xk xn +1 θx
Rn în forma Lagrange. Punând b = x, (2) e x = ∑ + Rn (x) , Rn (x) =
k = 0 k! (n + 1)! e ,
n +1 n +1 ∞
x x xn
Rn (x) ≤ ∑
x
(n + 1)! e ,
(n + 1)! → 0 căci n = 0 n!
este absolut convergentă (criteriul raportului)

∞
xn
x
şi luând în (2) limita pentru n → ∞, (3) e = ∑ ∀ x din R.
n = 0 n!
∞ ∞
x 2n −1 x 2n
Conform cu (3), sh x = ∑ (2n − 1)! , ch x = ∑ (2n)! .
n =1 n =0
II x → sin x are pe R derivate de orice ordin, îi aplicăm formula Taylor pe R cu a = 0
 π
şi restul R2n−1 în forma Lagrange. sin (n )(x) = sin  x + n  , se pune b = x, (4)
 2
n 2n
x 2k −1 x 2n (2n ) x
+ R2n −1(x) , R2n −1(x) =
sin x = ∑ (− 1)
(2n)! sin (θx) , R2n −1(x) ≤ (2n)! şi, ca mai
k −1

k =1 (2k − 1)!
∞
x2n −1
sus, luând în (4) limita pentru n → ∞, sin x = ∑ (− 1)n −1 (2n − 1)! ∀ x din R. Asemănător se
n =1
∞
x2n
obţine cos x = ∑ (− 1)n (2n)! ∀ x din R.
n =0
III Fie f : f (x) = ln (1 + x), x > −1. f are derivate de orice ordin pe (−1, +∞), îi aplicăm
formula Taylor cu a = 0 şi restul Rn . f (k) (x) = (−1)k−1 (k − 1) ! (1 + x)−k, se pune b = x,
n
xk
(5) ln(1 + x) = ∑ (− 1)k −1 + Rn (x) , unde pentru Rn (x) s-a luat forma Lagrange când
k =1 k
x n +1 −n−1
0 ≤ x ≤ 1 şi forma Cauchy când −1 < x < 0. În primul caz, Rn (x) = (− 1)n ⋅ (1 + θ x) ,
n +1
n
x n +1  1− θ  1
Rn (x) ≤ , deci lim Rn (x) = 0 . În al doilea caz, Rn (x) = x n +1(− 1)n ⋅   ,
n +1 n →∞  1 + θx  1 + θx
n +1
1− θ 1− θ x
< = 1 iar 1 + θx > 1 − x , deci Rn (x) ≤ şi iarăşi lim Rn (x) = 0 , se ia în
1 + θx 1 − θ 1− x n →∞

∞
xn
(5) limita pentru n → ∞, ln(1 + x) = ∑ (− 1)n −1 , x ∈ (−1, 1]. În particular,
n =1 n
∞
(−1) n −1
ln 2 = ∑ n
.
n =1

IV Formula generalizată a binomului (Abel)

1.1.5 Formulă de inversiune. Fie ak , bk k = 0, n dintr-un inel comutativ.

81
 n n
an = ∑ Ckn bk ⇔ bn = ∑ (− 1)n − k Ckna k .
k =0 k =0
Fie acum α din R şi f (x) = (1 + x)α, x > −1, îi aplicăm formula Taylor pe (−1, +∞),
unde f are derivate de orice ordin, cu a=0 şi restul Rn.
(k)
f (x) = α(α − 1)K(α − k + 1) (1 + x) , se pune b = x,
α−k

(1 + x)α = 1 + ∑ α(α − 1)Kk(!α − k + 1) x k + Rn (x) ,

n
(7) unde pentru Rn (x) s-a luat forma
k =1
Lagrange când 0≤x<1 şi forma Cauchy când −1 < x < 0. În primul caz,
xn +1
Rn (x) =
(n + 1)! α(α − 1)K (α − n)(1 + θx)
α − n −1
, astfel că, de la un rang încolo,

α(α − 1)K(α − n + 1)
∞
xn +1
Rn (x) ≤
(n + 1)! α(α − 1)K(α − n) şi cum ∑
n =1 n!
xn este absolut
n
xn +1  1− θ 
convergentă, lim Rn (x) = 0 . În al doilea caz, Rn (x) = α(α − 1)K(α − n)  ×
n →∞ n!  1 + θx 
1− θ 1− θ
(1 + θ x) α−1, < = 1 şi pentru α − 1 > 0 (1 + θx)α -1 ≤ 2α -1 , iar pentru α − 1 < 0
1 + θx 1 − θ
α(α − 1)K(α − n) n +1
(1 + θx)α−1 < (1 − x )α−1 , prin urmare Rn (x) ≤ A n!
x , A ∈ R, şi iarăşi
lim Rn (x) = 0 . Luând în (7) limita pentru n → ∞,
n →∞

α(α − 1)K(α − n + 1) n
∞
(8) (1 + x) = 1 + ∑
α
x , α ∈ R, x ∈ (−1, 1) (Abel).
n =1 n!
 α  α(α − 1)K(α − n + 1)
Pentru α din R şi n din N se notează   : = (coeficientul lui xn
n n!
α α
din (8)), se ia şi   = 1 ,   = 0 pentru m număr întreg < 0 şi se obţine definiţia pentru
0  m
α
coeficientul binomial generalizat. Evident, când α ∈ N şi n ∈ Z+ , n ≤ α,   = Cαn .
n
∞ ∞
Folosind „ ∑ an xn = ∑ bn xn pe un interval centrat în 0 ⇒ an = bn ∀ n ≥ 0“, din
n=0 n=0
(1 + x)α = (1 + x)α−1 + x (1 + x)α−1 şi egalând coeficienţii lui x m , m ≥ 1, se obţine
 α   α − 1  α − 1
(9)   =   +  
 m   m   m − 1
adevărată ∀ m din Z. În acelaşi fel, folosind (1 + x)α+β = (1 + x)α (1 + x)β, rezultă
∞
 α + β  α  β 
(10)   = ∑    ∀ n ∈ Z+
 n  k = 0  k  n − k 
iar din (1 + x )α1 +K+ αp = (1 + x)α1 K(1 + x)αp rezultă

82
  α +K+ α p   α1   α p 
(11)  1  = ∑  K ∀n ∈ Z + ,
 
 n  k1 +K+ k p = n  k1   kp 
termenii sumei fiind determinaţi de soluţiile în Z+ ale ecuaţiei k1 + k2 + … + kp = n.
Pentru x = 1 seria de la (8) este o serie Newton de abscisă de convergenţă −1 şi cum
pentru α = −1 diverge, această serie este convergentă dacă şi numai dacă α > −1, notând-o
cu A(α), A(α ) = lim (1 + x)α (teorema Abel), prin urmare
x →1−
∞
α
(12) ∑  n  = 2α , ∀α > −1 .
n = 0 
Pentru x = −1 seria de la (8) converge dacă şi numai dacă α ≥ 0, notând-o cu A(α),
A(0) = 1, A(α) = lim (1 + x)α = 0 , prin urmare
x →−1+
∞
α
(13) ∑ (− 1)n  n  = δα0 (simbolul lui Kronecker), ∀ α ≥ 0.
n =0  
∞
α + n − 1 n  − α   α + n − 1
Pentru α > 0 (1 − x)α = 1 + ∑   x căci (−1)n   =   , folosind
n =1 n   n   n 
(1 − x)−α (1 − x)α = 1 (egalează coeficienţii!), se obţine
n
 α + k − 1  α 
(14) ∑ (− 1)n −k     = δn 0 , ∀ n ∈ Z+ .
k =0  k  n − k 

1.1.6 Formulă de inversiune generalizată. ak şi bk , k = 0, n , fiind numere complexe

iar α > 0,
n n
 α + k − 1 α
a n = ∑  b n − k ⇔ b n = ∑ (− 1)k  a n − k .
k = 0 k  k =0 k
În încheiere definiţii pentru funcţii complexe cu o variabilă complexă elementare.
ez
∞ ∞ n
zn z
Seria ∑ este absolut convergentă ∀ z din C. Prin definiţie e = ∑
z
, z ∈ C.
n = 0 n! n = 0 n!
Definiţia este validată de formula de la I.
′ ′
1.1.7 Proprietăţi. 1° ez + z = ezez , z, z' ∈ C; 2° e i x = cos x + i sin x , x ∈ R (Euler);
3° e z + 2kπi = e z , z ∈ C, k ∈ Z; 4° e z = e Rz , arg e z = Im z , ( )
z ∈ C; 5° e mz = e z
m
, z ∈ C,
m ∈ Z.
log z

1.1.8 Fie z ≠ 0 şi u din C. eu = z ⇔ u = ln |z| + i arg z.

Prin definiţie unul oarecare din numerele complexe ln |z| + i arg z , z ≠ 0 se desemnează
prin log z (Euler). ln |z| + i [arg z] este determinarea principală a lui log z.
„u = log z “ trebuie înţeleasă în sensul că u este una din determinările lui log z. Avem

83
 u
log uv = log u + log v, log = log u − log v (adică determinările lui log uv se obţin adunând
v
o determinare oarecare a lui log u cu o determinare oarecare a lui log v etc.). Într-adevăr,
log u + log v = ln |u| + i arg u + ln |v| + i arg v = ln |uv| + i arg uv etc.
αβ
Fie α ≠ 0 şi β din C. Unul oarecare dintre numerele complexe e β log α (= |α |β e iβ arg α )

( )
a
za a a u ua
( )
a b a+b ba −b a
se desemnează prin α β. Avem z z = z , z a = z = z ab ,
, uv = u v ,   = ,
zb v va
log u v = v log u, z, u, v, a, b ∈ C cu condiţiile aferente (vezi ultimele explicaţii).

sin z cos z
∞ ∞
z 2n +1 z 2n
Seriile ∑ (− 1)n (2n + 1)! , ∑ (− 1)n (2n)! sunt absolut convergente ∀ z din C. Prin
n =0 n =0
∞ ∞
z 2n +1 z 2n
definiţie sin z = ∑ (− 1)n (2n + 1)! , z ∈ C , cos z = ∑ (− 1)n (2n)! , z ∈ C. Definiţiile sunt
n =0 n =0
validate de formulele de la II.
1.1.9 Proprietăţi. 1° ei z = cos z + i sin z , sin z =
1 iz − iz
2i
1
(
e − e , cos z = eiz + e− iz ,
2
) ( )
2 2
sin z + cos z = 1 , z ∈ C; 2° sin (u + v) = sin u cos v +cos u sin v, cos (u + v) = cos u cos v −
sin u sin v, u, v ∈ C; 3° sin(z + 2kπ) = sin z , cos(z + 2kπ) = cos z , z ∈ C, k ∈ Z; 4° sin (−z)
= −sin z, cos (−z) = cos z, z ∈ C.
tg z cotg z

1.1.10 Soluţiile în C ale ecuaţiei sin z = 0 (resp. cos z = 0) sunt numerele kπ

 π
 resp. k π +  , k parcurge pe Z.
 2

sin z π cos z
Prin definiţie tg z = , z ∈ C, z ≠ kπ + , k ∈ Z, cotg z = , z ∈ C, z ≠ kπ ,
cos z 2 sin z
k ∈ Z.

sh z ch z

e z − e −z e z + e −z
Prin definiţie sh z = , z ∈ C , ch z = , z ∈ C.
2 2
th z coth z

sh z  2k + 1  ch z
Prin definiţie th z = , z∈C\  πi:k ∈ Z , coth z = ,
ch z  2  sh z

84
z ∈ C \ {k π i : k ∈ Z}(s-a folosit 1.1.8).
∞ i i ∞
1 1 1 1 1
Exemple 5. ∑ n e n este divergentă căci e n = cos n + i sin n iar ∑ n cos n este
n =1 n =1
divergentă (criteriul de condensare).
∞ ∞
∞
1 cos n sin n
∑ ∑
in
6. ∑ n ei n este convergentă căci e = cos n + i sin n iar şi sunt
n =1
n =1 n n =1 n
convergente.
7. lim zn = z0 ⇒ lim ezn = ez0 , deoarece e zn = e xn (cos yn + i sin yn )
n →∞ n →∞

→ ex 0 (cos y0 + i sin y0 ) , unde xn = R zn , yn = Im zn , x0 = R z0 , y0 = Im z0 .

1.1.11 Regula Weierstrass. Fie şirul dublu (a mn )(m,n )∈N×N , am n ∈ C. Dacă, ∀ n din N,
∞
lim a mn = a n ∈ R şi, ∀ m ≥ m1,
m→∞
am n ≤ α n , αn ∈ R iar ∑ αn convergentă, atunci
n =1

 ∞
m → ∞ n =1
 ∞
lim  ∑ a mn  = ∑ lim a mn .
 n =1 m → ∞
( )
 
m
1.1.12 Oricare ar fi z din C lim 1 +
z
 = ez .
m → ∞ m

 
p −1 
z2
1.1.13 Oricare ar fi z din C, sin z = lim z∏ 1 −  (Euler).
p → ∞ k =1  2 2 kπ 
 4p tg
 2p 

1.2 Serie Taylor

Serie Taylor reală
∞
O serie de funcţii de forma (∗) ∑ an (x − x0 )n , x ∈ R , unde x0 , an ∈ R , se numeşte
n =0
serie Taylor reală (serie întreagă reală în cazul particular x0 = 0 ). Aşa cum s-a convenit,
1
R:= , unde L = = lim n an , este raza de convergenţă a seriei (∗) iar intervalul de
L n →∞
convergenţă al acesteia – mulţimea { x0} când R = 0 , intervalul (x0 − R, x0 + R ) când
0 < R < +∞ , mulţimea R când R = +∞ . Seria (∗) este absolut convergentă pe intervalul
de convergenţă şi divergentă pentru x − x0 > R (teorema Cauchy - Hadamard). În ceea ce
priveşte extremităţile x0 − R, x0 + R (în situaţia 0 < R < +∞ ), ele sunt puncte de
convergenţă pentru unele serii (∗) şi puncte de divergenţă, fie unul, fie amândouă, pentru
altele.
Determinăm intervalul de convergenţă I şi situaţia, când este cazul, în extremităţile
acestuia la seriile Taylor reale ce urmează.

85
 ∞
n! n! an +1 n +1
1. ∑ 2
x n , a > 1 . an = 2
, lim
n → ∞ an
= lim 2n +1 = 0 , deci
n→ ∞ a
R = +∞, I = R .
n =1 a n an

2. ∑
∞
[3 + (− 1) ] n n
xn lim n
an = lim
1
[ ] [
lim 3 + (− 1)n = lim 3 + (− 1)n = 4 , deci R = ]
n =1 n n→∞ n→∞ n n n →∞ n →∞

2n
1  1 1 1
4
,I =− , . În punctul x=− avem divergenţă : ∑ ak =
 4 4 4 k =1
n n 2n ∞
1 1 1
∑ 2k − ∑ 2 2k −1(2k − 1) , deci lim
n→ ∞
∑ ak = + ∞ deoarece ∑ n2n este convergentă. În
k =1 k =1 k =1 n =1
2n n
1 1 1
punctul x =
4
de asemeni divergenţă deoarece ∑ bk ≥ 2 ∑ k .
k =1 k =1

∞
(− 1)[ n ] x n (seria (− 1)[ n ] 1
3. ∑ n
Pringsheim).
n→∞
lim n
n
= lim
n →∞ n
=1, deci
n =1 n
R = 1, I = (−1, 1) . Pentru x = 1 avem convergenţ. Pentru x = −1 deasemeni convergenţă :
p
(− 1)n +[ n ] = p
(− 1)n +[ n ] + p
1
∞
(− 1)n +[ n ]
∑ n ∑ n ∑2 n
, ∑ n
este convergentă iar
n =1 n =1 n=2 n =1
n ≠ k2, k ≥ 2 n = k2, k ≥ 2 n ≠ k2, k ≥ 2

1 1 1
2
+ 2 +K + 2 + K de asemeni convergentă.
2 3 n
∞
 1 1 1 1
4. ∑  1 + 2 + K + n  xn . hn : = 1 + 2 + K + n ⇒ hn = ln n + γ + ε n , γ constanta Euler-
n =1 
hn n
Mascheroni şi atunci n
ln n = 1 , deci
lim hn = lim n
R = 1, I = (−1, 1) . În
ln n n →∞ n →∞

punctele −1 şi 1 divergenţă, deoarece lim ± hn = +∞ .

n →∞
2
∞ n n2
 1  1 1  1 1
5. ∑  1 + n  xn . lim n
 1+ 
n
= e , deci R=
e
, I =  − ,  . Pentru
n =1   n→ ∞   e e
1 1  1  
n2 2  1 −n + n 2  − + o  1
− n + n ln1+   n 2n 2  n 2  
1  1  n  =e
−
x = – divergenţă: an =  1 +  e− n ⇒ an = e   →e 2
e  n
1
≠ 0. Pentru x = − de asemeni divergenţă .
e
1.2.1 O serie Taylor reală este uniform convergentă pe orice interval compact cuprins
în intervalul de convergenţă.
1.2.2. Suma unei serii Taylor reale cu intervalul de convergenţă neredus la un punct
este nelimitat derivabilă pe acesta şi derivata ei este egală cu suma seriei derivatelor
termenilor iar aceasta are acelaş interval de convergenţă.
Exprimat prescurtat

86
 „Orice serie Taylor reală este nelimitat derivabilă termen cu termen pe intervalul de
convergenţă“.
∞
1.2.3 Corolar. Fie f suma seriei Taylor reale ∑ a n (x − x 0 ) n cu intervalul de
n =0

f (n )(x 0 )
convergenţă neredus la un punct. Atunci a n = ∀n≥0.
n!
P (k )(0)
n
Observaţie. P fiind un polinom în R, P(x) = ∑ ak xk ⇒ ak = şi deci pro-
k =0 k!
prietatea 1.2.3 apropie mult seriile întregi, „sume infinite“ de monoame, de polinoame, su-
me finite de monoame.
1.2.4 Orice serie Taylor reală cu intervalul de convergenţă neredus la un punct este
integrabilă Riemann termen cu termen pe orice interval compact cuprins în intervalul de
convergenţă.
1.2.5 Teorema Abel (caz particular). Dacă seria Taylor reală de sumă f, f (x ) =
∞
∑ a n (x − x 0 )n cu raza de convergenţă R, 0 < R < + ∞ , este convergentă pentru
n =0

x =x0 + R (resp. x = x0 − R ), atunci lim f (x ) = f (x 0 + R ) (resp. lim f (x ) = f(x0 − R)).

x→ x0 +R x→ x0 −R
x < x0 +R x > x 0 −R
Proprietatea ce urmează apropie şi mai mult seriile întregi de polinoame.
1.2.6 Dacă, cele două serii întregi având raza de convergenţă strict pozitivă,
∞ ∞
∑ a n (x − x 0 ) n = ∑ bn (x − x 0 ) n pe o mulţime cu x 0 punct de acumulare, atunci
n =0 n =0

a n = bn ∀ n ≥ 0 .
Observaţie. Propoziţia 1.2.6 este adevărată şi pentru serii Taylor complexe.
Răspunsul la întrebarea „cum se comportă o serie întreagă când variabila este înlocuită
cu o serie întreagă ? “ îl dă enunţul
∞ ∞
1.2.7 Fie seriile întregi reale ∑ a n x n şi ∑ bp yp (aceasta cu raza de convergenţă R,
n =0 p=0
∞
n
R > 0 ) iar f, g sumele respective. Oricare ar fi numărul real x, dacă ∑ an x < R ,
n=0
∞
atunci g (f (x )) este suma unei serii întregi ∑ cn x n cu coeficienţi c n independenţi de x.
n =0
În consecinţă şi exprimat prescurtat
∞
„Dacă ∑ bp y p are raza de convergenţă > 0, există un interval centrat în 0 pe
p= 0

87
 ∞  ∞  ∞
care ∑ p  ∑ an xn  =
b ∑ cn x n “.
p= 0 n = 0  n =0

∞
1.2.8 Corolar. Fie seria întreagă reală ∑ a n t n cu a 0 ≠ 0 . Oricare ar fi numărul
n=0
∞ ∞
n 1
real x, dacă ∑ a n x < a 0 atunci ∞
este suma unei serii întregi ∑ αn x n cu
n =1 n= 0
∑ anx n

n=0
coeficienţii α n independenţi de x.
În consecinţă şi exprimat prescurtat
„Dacă a0 ≠ 0 şi raza de convergenţă este > 0, avem, pe un interval centrat în 0,
∞
1
∞
= ∑ αnt n “.
n =0
∑ ant n
n=0
Dezvoltări în serie întreagă reală.
∞ ∞
xn xn
ln(1 + x) = ∑ (− 1)n −1 pentru x ∈ (−1, 1) , deci ln (1 − x) = − ∑ pentru
n =1 n n =1 n
∞
1+ x x 2n −1
x ∈ (−1, 1) şi deci (4) ln = 2∑ , x < 1 . Fie p număr natural. Punând
1− x n = 1 2n − 1

1 1+ a p +1
a:= , = şi cum a ∈ (0, 1) avem, din (4), (5) ln( p + 1) − ln p =
2 p +1 1− a p
 1 1 1 1 1 
2 + + + K  . Pentru p =1 (5) ne furnizează ln 2 ,
 2 p +1 3 (2 p + 1)3 5 (2 p + 1)5

ln 4 = 2 ln 2 , ln 5 ne este furnizat tot de (5) iar ln 10 = ln 5 + ln 2 , prin urmare cu (5) se
1
poate calcula A : = lg e , căci lg e = . Atunci, din (5),
ln 10
 1 1 1 1 1 
(6) lg ( p + 1) − lg p = 2 A  + + +K .
 2 p + 1 3 (2 p + 1) 5 (2 p + 1)
3 5

Cu (6) se pot calcula tabelele de logaritmi zecimali.
∞
1
(7) = ∑ (− 1)n x 2n pe (−1, 1) . x fiind arbitrar din (−1, 1) , integrăm la (7) termen
1 + x2 n = 0
cu termen (1.2.4),
x ∞ x ∞
dt x 2n +1
x ∈ (−1, 1) ⇒ arctg x = ∫ 2
= ∑ (− 1) ∫ t 2n dt
n
= ∑ (− 1) n 2n + 1 . Pentru x =1 se
0 1+ t n=0 0 n=0
∞
(− 1)n
obţine seria alternată convergentă ∑ 2n + 1
, pentru x = −1 se obţine seria alternată
n=0

88
 ∞
(− 1)3n +1 ( 3n + 1
convergentă ∑ 2n + 1
par sau impar după cum n este impar sau
n=0

par), lim arctg x = arctg (± 1) şi aplicând 1.2.5 conhidem

x → ±1
∞
x 2n +1
(8) arctg x = ∑ (− 1) n 2n + 1 , x ∈ [− 1, 1] .
n=0
∞
π 1 1
De pildă, din (8),
6
=
3
= ∑ (− 1)n 3n (2n + 1) . Dar pentru calculul lui π se foloseşte
n=0

2
 1 5 5
altă serie care converge mai rapid. tg  2 arctg  = = ,
 5  1− 1 12
25
2⋅5 120 1
 1 120  1 1  −
tg  4 arctg  = 12 = , tg  4 arctg − arctg  = 119 239 = 1 , deci
 5 25 119  5 239  120 1
1− 1+
144 119 239
π 1 1 π 1 1
(9) = 4 arctg − arctg (Euler), prin urmare, din (8), (10) = 4  −
4 5 239 4  5 3 ⋅ 53
1   1 1 1 
+ − ...  −  − + −...  , π = 3,1415926535 89793 ... .
5 ⋅ 55   239 3 ⋅ 2393
5 ⋅ 2395


(11)
1
= 1+ ∑
∞
(2n − 1)!! x 2n pe (− 1,1) . x fiind arbitrar fixat din (− 1,1) , integrăm la
1− x 2 n = 1 (2n )!!
x
dt
= x+ ∑
∞
(2n − 1)!! xt 2n dt , deci
(11) termen cu termen (1.2.4), ∫ n = 1 (2n)!! 0
∫ (111) arcsin x = x +
0 1− t2
x 2n+1
. Pentru x =1 seria de la (111) este convergentă : an =
(2n − 1)!! ⇒
2n + 1 (2n)!!(2n + 1)
 a  6n2 + 5n 3
lim n  n − 1 = lim = > 1 . Pentru x = −1 – aceeaşi concluzie şi,
n→∞ a
 n +1  n → ∞ 4n + 4n + 1 2
2

deoarece lim arcsin x = arcsin 1 , lim arcsin x = arcsin (−1) , conchidem din (111),
x → 1− x → −1+
∞
(2n − 1) !! x 2 n +1
, x ∈ [− 1, 1] .
(12) arcsin x = x + ∑ (2n) !! 2n + 1
n =1

1
Funcţia x → este, conform cu 1.2.8, desvoltabilă în serie întreagă pe un interval
cos x
J centrat în 0, deci, aplicând regula Cauchy, funcţia tg este dezvoltabilă în serie întreagă pe
J. Făcând calculul conform cu 1.2.3 (ţine seamă că tg verifică ecuaţia diferenţială
y′ = 1 + y 2 ) avem pe J
1 3 2 5
(121) tg x = x + x + x +L
3 15

89
 π
(„numerele Bernoulli“, (63) dezoltarea lui tg z, dată de Euler).z <
2
Dezoltările în serie întreagă sunt un instrument foarte eficace pentru calculul limitelor
în cazul „formelor nedeterminate“. Acestora li se adaugă, în acelaş scop, regula Cauchy şi
continuitatea sumei unei serii întregi (4.2). Iată câteva exemple.
x − sin x x3 x5 (121 ) 3
 1 
A : = lim = ? x − sin x = − + L , tg3
x =  x + x3 + L  = x3 + x5 + K ,
x → 0 tg3 x 3! 5 !  3 
1 x2
x − sin x − +K 1
= 6 52! , deci A = ,
3
tg x 1+ x + K 6
3 3
x + x2 − x + 2x2
B : = lim 3
=? Notând fracţia f (x) avem
x→0 3
2x − 2x − x2
3 3
1 1+ x − 1 + 2x
f (x ) = 3
=
2 3 x
1− 1−
2
1 1   1 1  
 − 1   − 1 
1 33  2 1 3 3
1+ x + x + L − 1 + 2 x +   (2 x)2 + L 
3 2!  3 2! 
1
  − x + x 2 (L)
1  = 1 3 ,
3
 1 1   3 1
2   − 1 2  2
6
x + x 2
(L )
1 x 33   x
1 − 1 − +   −L 
 32 2!  2  
 
 
3
deci B = − 4 .
x +1
ln 1 y +1
C : = lim x+2 =? Schimbare de variabilă x = , ln = − y + y 2 (L) ,
x→∞ x+3 y 2y +1
x3
 1 
pentru y > 0 y2 + 3 y3 = y 1 + 3 y = y  1 + 3 y + L  , notând fracţia cu f (x) avem
 2 
1
C = lim f   = −1 .
y → 0+  y 

3
 x2 
 3  1 1  3 1 1 − 2
+K 
D : = lim cotg x −  3 −  = ? Folosim şi 1.2.8. cotg x = 3   =
x→0
 x x  x  x2
1 − + K 
6 
3
1  x 2
3 
1−
3
 1  2 
+ λ x4  = 3  1 − x2 + K 
 x  3
 x2
1 −
 3
 1
( )
+ K = 3 1 − x 2 + µ x 4 , deci D = 0 .
x      x

90
 2 1
1+
E : = lim
(1 + x ) x− (1 + 2 x ) x 2
= ? Punem e u (x ) : = (1 + x )1+ x , e v (x ) : = (1 + 2 x ) x .
1

x→0 x
 2  2  x2 
u (x ) = 1 +  ln (1 + x) =  1 +   x − eu (x ) = e2 eα x =
2
+ K = 2 + α x 2 , deci
 x  x  2 
 

( ) (
e 2 1 + α x 2 + K = e2 1 + β x 2 . v (x) = ) 1 1
ln (1 + 2x) =  2x −
(2x)2 + K − 2 − 2x + γ x2 , deci
x x 2 
 
ev(x ) = e2e−2 x + γ x
2
(
e2 1 − 2x + δ x 2 ) şi deci, f (x) desemnând fracţia din enunţ,

f (x) =
(
e2 2x + ρ x 2 )
= e2 (2 + ρ x ) , E = 2e 2 .
x
Alte exemple de desvoltări în serie întreagă de funcţii reale cu o variabilă reală .
x 4 − 3x 3 + 5 x 2 − 4 x − 1
6. f (x ) = .
x 3 − 4 x 2 + 5x − 2
∞
1 2 3 1 1
f (x ) = 1 + x + + + , =− = − ∑ x n , x ∈ (−1, 1) ,
x − 1 (x − 1)2 x − 2 x −1 1− x n=0
′ ∞ ∞
 1  1 1 1 1
  = = ∑ nx n −1 = ∑ (n + 1)x n , x ∈ (− 1, 1) , =− =
 1 − x  (1 − x ) x−2 2 x
2
n =1 n=0 1−
2
∞ n ∞ ∞ ∞
1 x xn
  , x ∈ (−2, 2) , f (x) = 1 + x − ∑ x n + 2 ∑ (n + 1)x n − 3 ∑
2 n∑
− deci =
= 0 2  n=0 n=0 n=0 2 n +1
∞ ∞
 1 13 3   3 
1+ x + + x + ∑  2n + 1 − n +1  x n ,
∑  2n + 1 − 2n +1  x n = x ∈ (−1, 1) (pentru
n = 0  2 4 n=2 2 
x = ±1 se obţine o serie divergentă – termenul general →
/ 0).
1 3 1
7. f (x) = cos3 x . f (x) = cos3x + cos x = ∑(−1)n
(3x)2n + 3 (−1)n x 2n = ∞ ∞ ∞

4 4 4 n =0 (2n)! 4 n∑ (2n)! ∑ (− 1)n

=0 n =0
2n
3+3
x 2n , x ∈ R .
4(2n) !
∞
1+ x 1 1
f (x ) = f (x ) = (1 + x ) x ∈ (− 1, 1) ,
1 − x n∑
8. . , = xn ,
(1 − x )3 (1 − x )3 =0

″
1  
∞ ∞ ∞
1 1 1
= ∑ x n
= ∑ n(n − 1)x n − 2 , x ∈ (−1, 1) , f (x) =
2 n∑
(n + 1) n x n −1 +
(1 − x )3 2 n = 0 
 
2 n=2 =1

∞ ∞
1
n (n − 1) xn −1 = 1 + ∑ n 2 x n −1 , x ∈ (− 1, 1) (pentru x = ± 1 se obţine o serie divergentă
2 n∑
=2 n=2
– termenul general →
/ 0).

91
 1
9. f (x) = ln  x + 1 + x 2  . f ′(x) = , deci pentru x ∈ (−1, 1) f ′(x) = 1 +
  1 + x2
∞
(2n − 1)!! x2n f′
x

∑ (− 1)n n
n!2
şi atunci, fiind continuă, f ( x) = ∫ f ′(t) dt = x +
n =1 0
∞
(2n − 1)!! x2n +1
, x ∈ (−1, 1) (1.2.4). Această relaţie este adevărată chiar pe [−1, 1]
∑ (− 1) n n ! 2n 2n + 1
n =1

în conformitate cu 1.2.5, căci pe de o parte lim f ( x) = f ( ± 1 ) iar pe de alta seriile

x → ±1
alternate obţinute pentru x = 1 , x = −1 sunt convergente deoarece şirul de termen general
(2n − 1) !! 1 este descrescător cu limita 0.
(2n) !! 2n + 1
 1
10. f (x) = ln 1 − 4 x + 3x 2 . Mulţimea de existenţă este  − ∞,  U (1,+ ∞) . f (x) =
 3
∞ ∞
1 1 xn 1 3n
ln(1 − x) + ln(1 − 3x) , x < 1 ⇒ ln(1 − x) = − ∑ , x < ⇒ ln (1 − 3x) = − ∑ x n ,
2 2 n =1 n 3 n =1 n
∞
 1 1 1 1 + 3n n 1
deci x ∈  − ,  ⇒ f (x) = − ∑ n x , relaţie adevărată şi pentru x = − 3 (vezi de
 3 3 2 n =1
∞
1 1
pildă raţionamentul făcut la ex. 9 ; pentru x =
3
comparaţie la limită cu ∑ n ).
n =1

11. f (x) =
1
2
x+
1 2
2
( )
x − 1 arctg x − x ln 1 + x 2 . Ţinând seamă şi de (8) avem pentru
∞ ∞ ∞
( ) ∑ (−1) 2xn + 1 − x ∑ (− 1)
2 n +1
x2n + 2 x 2n +3
x ∈ (−1, 1) 2 f (x) = x + x 2 − 1 n n
= x + ∑ (− 1)n −
n=0 n=0 n +1 n=0 2n + 1
∞ 2 n +1 ∞ 2 n +3 ∞ ∞
x
∑ (− 1)n 2n + 1 − ∑ (- 1)n
x
n + 1 n∑
= (−1) n  2n1+ 1 + 2n1+ 3 − n 1+ 1  x2n+3 = ∑ (− 1)n-1 ×
n=0 n=0 =0   n =1
∞
 1 1 1 1
−  x2n+1 = ∑ (− 1)n−1 x2n +1 , x ∈ (−1, 1) , chiar x ∈ [− 1, 1] , căci

 2n − 1
+
2n + 1 n  n =1
2
n 4n − 1 ( )
în mod evident avem convergenţă şi pentru x = ±1 (1.2.5).
(
12. f (x) = s h x sin x , g (x) = ch x cos x 4i f (x) = e x − e−x eix − e−ix = ex (1+i ) − ex (1−i ) −)( )
∞
1
ex(−1+ i) + e−x (1+i) , deci f (x) = ∑ an xn ∀x din R, unde an = ×
n=0 n ! 4i

[(1 + i) − (1 − i) − (− 1) (1 − i) + (− 1) (1 + i) ] ,
n n n n n n
se aplică formula Moivre, an =
n
−1
22
n!
(1 + (− 1) )sin n4π , deci n impar ⇒ a
n
n = 0, n = 2m ⇒ an =
2m
(2m) ! sin
mπ
2
, prin urmare

92
 22 p +1
m = 2 p ⇒ an = 0 , m = 2 p + 1 ⇒ an = (− 1)p
(4 p + 2) ! şi astfel
∞
22p +1
f (x) = ∑ (− 1) p (4 p + 2) ! x4p+ 2 ∀ x din R.
p=0

g(x) =
4i
(
1 x −x
e +e ) (e ix
+ e−ix = ) 4i
e[
1 x (1+i) x (1−i ) x (−1+i ) − x (1+i)
+e +e +e etc., ]
∞
22 p
g (x) = ∑ (− 1) p (4 p) ! x4p ∀ x din R.
p =0

13. f (x) = e x ch a ch (x sh a ) , g (x) = ex ch a sh (x sh a ) , a ∈ R . f (x) + g(x) = e x ch a e x sh a

∞ ∞
en a n e −n a n
∀ x din R, f (x) − g (x) = ex ch a e− x sh a = ex e
a −a
= ex e = ∑ x = ∑ x ∀ x din
n = 0 n! n =0 n!
∞ ∞
ch na n sh na n
R, deci deci f ( x ) = ∑
n =0
n !
x , g (x) =
n=0
n! ∑
x ∀ x din R.

∞ in θ
14. f ( x ) = e x cos θ cos ( x sin θ ) , g ( x ) = e x cos θ sin ( x sin θ ) . ∑ en !
iθ
f ( x ) + ig ( x ) = e x e = xn =
n=0

∞ ∞ ∞
cosnθ + i sin nθ n sin nθ n
= ∑
n=0
n !
x , f (x) =
n=0
n ! ∑
cos nθ x n ∀ x din R, g( x ) =
∑
n = 0 n!
x ∀ x din R.

15. f ( x ) = ln (x 2 − 2x cos α + 1) , α ∈ R . Presupunem α ≠ kπ unde k ∈ Z . Mulţimea de existenţă este R.

x − cos α x − cos α
f ′( x ) = 2 = 2 , unde ζ = eiα , deci pentru x ∈ (−1, 1) (căci t = t = 1 ) f ′( x ) =
x 2 − 2 x cos α + 1 ( x − ζ ) (x − ζ )
x − cos α  1 1  x − cos α  1 ∞ xn 1 ∞ xn  x − cos α ∞
x − cos α
= −
i sin α  x − ζ x − ζ 
=
i sin α
 − ∑ n + ∑ n  =
i sin α ∑ (ζ n +1 − ζ n+1) x n = 2
sin α
×
 ζ n=0 ζ ζ n=0ζ  n=0

∞
2  ∞ n +1 ∞
 2  ∞ n
× ∑ x n sin ( n + 1) α =  ∑
sin α  n = 0
x sin ( n + 1) α − ∑ x n sin ( n + 1) α cos α  =
sin α  n∑= 1
x sin n α −
n =0 n=0 
∞ ∞
 2  
− ∑ x n sin( n + 1) α cosα = − sin α cosα + ∑ x (sin nα − sin ( n + 1) α cosα) , dar sin nα = sin ((n + 1) − 1) α =
n

n=0  sin α  n =1 
∞
= sin (n + 1) α cos α − sin α cos (n + 1) α , deci f ′( x ) = −2 ∑x
n=0
n
cos (n + 1) α , x ∈ ( −1, 1) şi astfel, deoarece f ′ este

x ∞ x ∞
continuă, f ( x ) = ∫
0
f ′ ( t ) dt = −2 ∑
n=0
∫
cos ( n + 1 ) α t n dt , f ( x ) = −2
0
∑ cosnnα x
n =1
n
, x ∈ ( −1, 1) , relaţie adevă-

rată şi pentru x = 1 în conformitate cu 1.2.5. În plus această relaţie este adevărată pe ( −1, 1) şi în
∞

∑ xn ; k = 2m + 1 ⇒ cos nα = (−1)
n
cazul α = kπ cu k ∈ Z : k = 2 m ⇒ cos nα = 1 iar ln (1 − x ) = −2 iar ln (1 + x ) =
2 n 2

n =1

∞
= −2 ∑ (− 1)
n =1
n xn .
n

16. f ( x ) = (arcsin x ) 2 , g ( x ) = (arcsin x ) 3 , h ( x ) = (arcsin x ) 4 . Se poate afirma că f admite o desvoltare în

∞
f ( n ) (0 )
serie întreagă f (x) = ∑a x
n=0
n
n
, x ∈ ( −1, 1) . an =
n!
∀n≥0 (1.2.3) şi rămâne a

93
calcula f ( n ) (0) , n ≥ 1 . f ′( x ) = 2 arcsin x , x ∈ ( −1, 1) , f ′′( x ) = 2 1 − x + x arcsin
2
x , x ∈ ( −1, 1) , deci (1 − x 2 ) f ′′( x ) −
(1 − x 2 ) 2
3
1− x 2

− x f ′( x )− 2 = 0 ∀ x din ( −1, 1) , în consecinţă pentru n ≥ 1 [(1 − x 2 ) f ′′( x ) − x f ′( x ) − 2]

(n)
= 0 pe ( −1, 1) ,
(1 − x ) f 2 ( n+2 )
( x ) + C (− 2 x ) f1
n
( n +1)
( x ) + C (− 2 ) f
2
n
(n )
(x) − x f ( n +1 )
(x)− C f 1
n
(n )
( x ) = 0 pe ( −1, 1) , în particular
pentru x = 0 se obţine (13) f ( n+2 )
(0 ) = n 2 f (n )
(0) ∀ n ≥ 1 . Dar f ′(0 ) = 0 , din (13) f ( 3)
(0 ) = 0 etc., toate deriva-
tele în 0 de ordin impar sunt egale cu 0. f ′′(0 ) = 2 , deci, din (13), f (4)
(0 ) = 2 ⋅ 2 , f
2 (6 )
(0) = 4 2 f (4 )
(0) =
∞ ∞
2⋅ 2 2 ⋅K⋅ ( 2 p ) 2
= 42 ⋅ 22 ⋅ 2 etc., f ( 2 p+2 )
(0) = 2 ⋅ 22 ⋅ 42 ⋅ K⋅ (2 p)2 ∀ p ≥ 1 , prin urmare f ( x ) = ∑a
p=0
2 p+ 2 x 2p+ 2 = x2 +
p =1
∑ ( 2 p + 2) !
×

∞ 2 n −1
×x 2p+2
= ∑ n2 C
n =1
2 n
2n
x 2 n , x ∈ ( −1, 1) , relaţie adevărată chiar pe [−1, 1] [4.5, pentru x = 1 şi x = −1 – serie

convergentă (criteriul Raabe - Duhamel)].

Trecem la funcţia g. Ea verifică identitatea (1 − x 2 ) g ′ ′ ( x ) − xg ′( x ) = 6 F ( x ) pe ( −1, 1) , unde
( n+2 )
F ( x ) = arcsin x , deci , ca mai sus, g (0)− n g 2 (n)
(0) = 6F (n)
( 0 ) ∀ n ≥ 1 . Dar F verifică identitatea

(1 − x 2 ) F ′′ ( x ) − xF ′ ( x ) = 0 pe (−1, 1) , deci F (
n + 2)
(0) = n 2 F ( n) (0) ∀ n ≥ 1 , F ′(0) = 1 , F ′′(0 ) = 0 şi deci

F ( 2p +1 )
( 0 ) = 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ K ⋅ ( 2 p − 1)
2 2 2 2
∀ p ≥1, F (2p)
(0 ) = 0 ∀ p ≥ 1 . În consecinţă cum g ′(0) = g ′′(0 ) = 0 ,
 1 + 1 + 1 + K+
n = 2 p , p ≥ 1 ⇒ g ( n ) (0 ) = 0 , n = 2 p + 1 , p ≥ 1 ⇒ g ( 2 p + 1)
(0) = 6 ⋅ 12 ⋅ 32 ⋅ 52 ⋅K⋅ (2 p − 1)2  1 2 3 2 5 2

1 
+ 2 
etc.
( 2 p − 1) 
Trecem la funcţia h. Avem (1 − x 2 ) h′′( x ) − x h′ ( x ) = 12 f ( x ) ∀x din ( −1, 1) , deci h ( n + 2 ) (0 ) =
= n 2 h ( n ) (0 ) + 12 f (n)
(0) ∀ n ≥ 1 şi deci n = 2 p − 1 , p ≥ 1 ⇒ h ( 2 p − 1) (0) = 0 , n = 2 p , p ≥ 1 ⇒ h ( 2p+ 2 ) ( 0 ) =
 
= 2 ⋅ 12 ⋅ 2 2 ⋅ 4 2 ⋅K⋅ ( 2 p ) 2  12 + 12 + K + 1 2  .
2 4 (2 p ) 
∞
Iată o altă rezolvare pentru acest exemplu. f, g şi h au desvoltări în serie întreagă. Astfel f ( x ) = ∑a x ,
n=0
n
n

∞
x ∈ ( −1, 1) . Dar (1 − x 2 ) f ′′( x ) − x f ′( x ) − 2 = 0 pe ( −1, 1) , deci (1 − x 2 )∑ n (n − 1) an x n−2 −
n=2

∞
−x ∑n a
n =1
n x n −1 − 2 = 0 ∀ x din ( −1, 1) (vezi 1.2.2) şi egalând coeficienţii cu 0 (1.2.6) se obţine relaţia de

recurenţă (n + 1) (n + 2 ) a n + 2 − n 2 a n = 0 ∀ n ≥ 1 etc.
17. Să se arate că :
 x 
x  4 arcsin + x 4 − x2  ∞
2
∑ Cx
2n
 = , x ∈ ( −2, 2 ) .
3 n
n =1 2n
(4 − x2 ) 2
∞
x arcsin x
∑ n2 C
2 n -1
Rezolvare. (arcsin x ) = x 2 n , x ∈ ( − 1, 1) (ex. 16), se derivează (1.2.2),
2
2 n
=
n =1 2n 1 − x2
∞

∑ n2C
2 n-1
= x 2n , x ∈ ( −1, 1) , se derivează încă o dată, se îmulţeşte cu x şi apoi se înlocuieşte x cu x .
n =1
n
2n
2

18. Fie f ( x ) = e a x , a ∈ R . Să se calculeze f ( N ) ( x ) , N ∈ N folosind o desvoltare în serie Taylor.

2

94
 ∞
( 2 ahx ) n
∞
( ah 2 ) n
Rezolvare. Fixăm x din R. f ( x + h ) = e a x e 2 a h x e a h = e ∑ ∑
2 2 2 2
ax
= e ax ×
n=0
n! n=0
n!

 n (2ahx )k (ah 2 )n − k 
∞ ∞
 n (2ax )k a n −k  ∞

∑∑ ∑ ∑ ∑α h
2 2
×  = e
ax
 h 2n −k  = e a x n
∀ h din R (grupare convena-
 k = 0 k ! (n − k ) !  ( − ) n
n= 0  n= 0 k = 0 k ! n k !  n=0

∑ hn ! f
n
bilă de termeni, avem convergenţă absolută). Astfel f ( x + h ) = (n )
( x ) (1.2.3) şi în consecinţă α N =
n=0

2 f (N ) (x)
= e −a x (1.2.6). Calculăm α N . 2 n − k = N pentru n > N nu are soluţie în k, 0 ≤ k ≤ n iar pentru
N!
n=N 2N − k = N ⇒ k = N , pentru n = N −1 2 ( N − 1) − k = N ⇒ k = N − 2 , pentru n = N −2
(2 ax ) N
(2 ax ) a + (2 ax )
N -2
a2 + K ,
N -4
2 (N − 2) − k = N ⇒ ⇒ k = N − 4 etc., prin urmare α N = +
N! ( N − 2 )! 1 ! ( N − 4 )! 2 !
(N)
(14) f ( x ) = N !×
 (2ax ) (2ax )N-2 a (2ax )N-4 a 2
N
×
N !
+ +
( N − 2 ) ! 1! ( N − 4 ) ! 2 !
+K
 ax
[ N −2 a
 e = (2 ax ) + N ( N − 1) (2ax ) 1! + N ( N − 1)( N − 2 )( N − 3) ×
2
N

 
N ( N − 1)
× (2 ax )
N −4 a 2 + K  e a x . În particular pentru a = −1 (15)
2! 
2
(e − x2
) (N)
= ( − 1 ) N  (2 x ) −
N
1!
(2 x ) N −2 +

N ( N − 1)( N − 2 )( N − 3)  e−x .
(2 x ) N −4 − K
2
+ 
2!
Relativ la funcţiile ce urmează calculăm primii trei coeficienţi din desvoltarea în serie întreagă .
−1 ∞
 ∞ xn 
19. f ( x ) =  ∑ . Enunţul este, conform cu 1.2.8, corect (a0 = 1 ≠ 0 ) . Fie f ( x ) =

 n=0 n +1 n=0
αn x n , ∑
atunci
 ∞   ∞ xn  ∞ ∞
αk

 ∑
 n=0
α n x n 


 ∑ =

 n=0 n +1
∑c x
n=0
n
n
= 1 , unde pentru n ≥ 0 cn = ∑ n +1− k ,
n=0
deci c0 = 1, n ≥ 1 ⇒ cn = 0

(1.2.6), prin urmare α 0 = 1, α1 = − 1 , α 2 = − 1 .

2 12
∞
x n −1 , x ∈ ( −1, 1) ,
∑ (− 1)
1
20. f ( x ) = (1 + x ) x , f (0 ) = e . h ( x ) : = ln f ( x ) , x ≠ 0 , h (0 ) = 1 ⇒ h ( x ) =
n −1

n =1
n
∞ ∞ n −1 p ∞
 x 
f ( x ) = e ln f ( x ) = ∑ p1!  ∑ (− 1)
p=0 n =1
n −1

n 
şi se aplică 1.2.7 ( R = + ∞ !) . Astfel fiind, f ( x ) = ∑c x
n=0
n
n
pe un

f ′(1) f ′′(0)
interval centrat în 0, c0 = f (0) = e , c1 = , c2 = (1.2.3). Calculăm f ′(0 ) şi f ′′(0 ) ,
1! 2!
ln (1 + x ) 1 −1
1 [ x − (1 + x ) ln (1 + x )] ,
ln f ( x ) = , (16) f ′( x ) = (1 + x ) x x≠0,
x x2
∞
( − 1 ) n +1
f ′(0 ) = e lim 12 [ x − (1 + x ) ln (1 + x )] ,
x→0 x
dar x ∈ ( −1, 1) ⇒ ⇒ (1 + x ) ln (1 + x ) = x + ∑ n (n + 1) x
n =1
n +1
,

x − (1 + x ) ln (1 + x ) = − 1 x 2 + 1 x 3 − 1 x 4 + K şi deci
1⋅ 2 2⋅3 3⋅ 4
lim 1 [ x − (1 + x ) ln (1 + x )] = − 1 , f ′(0 ) = − e , c1 = − e . Din (16) şi pentru x ∈ ( −1, 1) \ { 0 } , (1 + x ) f ′( x ) =
x → 0 x2 2 2 2
= f (x) − + x−
1 1
2 6
[ 1 2
12
]
x + K , se derivează, f ( x ) + (1 + x ) f ′′( x ) = f ′( x ) − 1 + 1 x − K + f ( x ) ×
′
2 6
( )
(
6 6
1 )
× − x + K , se ia limita pentru x → 0 , f (0 ) + f (0 ) = − f (0 ) + f (0 ) , f (0 ) = 11 e , c2 = 11 e .
1 ′ ′′ 1
2
′ 1
6
′′
12 24

95
 Calcul de sume de serii întregi
∞
21. f ( x ) = ∑n x
n =1
2 n
= ? Raza de convergenţă este 1, pentru x = 1 şi x = −1 avem divergenţă şi atunci

∞ ∞
x ∈ ( −1, 1) ⇒ f ( x ) = ? x <1⇒ ∑x n =1
n
= x , se derivează termen cu termen (1.2.2),
1− x ∑ nx
n =1
n −1
= x
(1 − x )2
,

∞ ∞
deci ∑ nx
n =1
n
= x
(1 − x )2
, se derivează încă o dată termen cu termen pe ( −1, 1) , ∑n x
n =1
2 n- 1
= 1 + x 3 , deci
(1 − x )
x (1 + x )
f (x) = = , x ∈ ( −1, 1) .
(1 − x )3
∞

∑ n(xn+1) = ?
n
22. f (x) = Raza de convergenţă este 1, pentru x = 1 şi x = −1 avem deasemeni
n =1

∑ ( n1 − n 1+ 1 ) x
∞ ∞ ∞

∑ xn − ∑ nx+ 1 =
n n
convergenţă . f (0 ) = 0 . x ∈ ( − 1, 1 ) \ { 0 } ⇒ f ( x ) = n
= − ln (1 − x ) −
n =1 n =1 n =1

∞
1 xn
− ∑ = − ln (1 − x ) − 1 [− ln (1 − x ) − x ] = 1 − x ln (1 − x ) + 1 . Pentru x = 1 folosim 1.2.5 : f (1) =
x n =2
n x x
1− x
= lim ln (1 − x ) + 1 = 1 , f ( −1) = lim 1 − x ln (1 − x ) + 1 = 1 − 2 ln 2 .
x → 1− x x → −1+ x
∞ 2 n +1
23. f ( x ) = ∑ (2n − x1)(2n + 1) = ? Raza de convergenţă este 1, pentru
n =1
x = 1 şi x = −1 avem convergenţă .

( 12 ln 11 +− xx − x ) = 14 (x
∞ ∞
2 n +1 2 n +1 1 2 1+ x
∑ 2nx − 1 − 12 ∑ 2xn + 1
(4)
x < 1 ⇒ f (x) = 1 = x ln − 1 2
− 1) ln 1 + x + x .
2 n =1 n =1 4 1− x 2 1− x 2
4.5

x → 1− 4
[ 1− x 2 2 x → −1+ 4
]
f (1) = lim 1 (x 2 − 1) ln 1 + x + x = 1 , f ( − 1) = lim 1 (x 2 − 1) ln 1 + x + x = − 1 .
1− x 2 2
[ ]
∞ x

24. f ( x ) = ∑
n=0
2 n + 1 x 2 n = ? Raza de convergenţă este + ∞ . x fiind oarecare din R avem
n! ∫ f ( t ) dt =
0

(x )
∞ x ∞ 2 n

∑ 2 nn +! 1 ∫ t ∑ = x e x (1.2.4), se derivează, f ( x ) = (1 + 2 x 2 ) e x pe R.
2 2
= 2n
dt = x
n=0 0 n=0
n!
∞
( −1) n −1
25. f ( x ) = ∑ n (2n − 1) x
n =1
2n
= ? Raza de convergenţă este 1. Derivăm de două ori pe ( −1, 1) , f ′( x ) =

∞ ∞
( − 1) n−1
=2 ∑ 2n − 1 x
n =1
2n−1
, f ′′( x) = 2 ∑(−1)
n =1
n−1 2n−2
x = 2
1 + x2
şi atunci f ′( x ) = 2 arctg x + c1 , f ′(0) = 0 ⇒ c1 = 0 , f ( x ) = 2 ×

× arctg x dx + c2 = 2 x arctg x − ln (1 + x 2 ) + c2 ,
∫ f (0 ) = 0 ⇒ c2 = 0 şi astfel f ( x ) = 2 x arctg x − ln (1 + x 2 ) ,

π
x ∈ ( −1, 1) . Pentru x = 1 şi x = −1 avem de asemeni convergenţă şi deci f (1) = lim f (x) = − ln 2 ,
x → 1− 2
f ( −1) = = lim f ( x ) = π − ln 2 .
x → −1+ 2
( − 1)n (2 n 2 + 1) 2 n
∞ ∞
( − 1) n n
26. f (x ) = ∑
n=0
(2 n ) !
x = ? Raza de convergenţă este + ∞ . f ( x ) = ∑ (2 n − 1) ! x
n =1
2n
+

∞ ∞ x
( −1)n 2n ( − 1)n n 2n−1
+ ∑
n=0
(2n ) !
x = x g ( x ) + cos x , unde g ( x ) = ∑
n =1
(2n − 1) !
x , pentru x oarecare din R avem ∫ g ( t ) dt =
0

′
( )
∞ n−1
( −1)
x
∑ ( 2 n − 1) ! x x 2
=− 2n-1
= − x sin x , deci g ( x ) = − sin x = − 1 sin x − x cos x , f ( x ) = 1 − x  cos x − x ×
2 n =1
2 2 2 2  2  2

96
× sin x , x ∈ R .
∞

∑ (2nn +x 1) ! = ?
2 n
27. f ( x ) = Raza de convergenţă este + ∞ . f (0 ) = 0 . Calculăm f ( x ) pentru x > 0
n =1

y
∞ ∞
n 2 y 2n n 2 y 2n −1
oarecare. Fie y : = x . (17) f ( x ) = ∑
n =1
(2 n + 1) !
= y g ( y ) , unde g ( y ) = ∑
n =1
(2n + 1) !
. Dar ∫ g ( t ) dt =
0

∞
y 2n
y
∞
n y 2n −1 y
′ y

∑ (2nn+ 1) ! 2n ∑ , deci (18) g ( y ) =  h ( y ) . De asemeni

2
=
n =1
=
2
h( y ) , unde h ( y ) =
n =1
(2n + 1) !  2  ∫ h ( t ) dt
0
=

∞
y 2n
′
1 (sh y − y ) , deci (19) h ( y ) = 1  sh y − 1 , Din (19), (18) şi (17) se obţine f ( x ) = 1 ×
= ∑ (2n n+ 1) ! 2n
n =1
=
2y 2  y 
 4

 sh x   sin − x 
× ( x + 1) − ch x  , x > 0 . Asemănător pentru x < 0 se obţine f ( x ) = 1 ( x + 1) − cos − x  .
 x  4  −x 
∞
(2n − 1) !! n ∞
(2n − 1) !! n −1
28. f ( x ) = 1 + ∑
n =1
(2n ) !!
x = ? Raza de convergenţă este 1. f ′( x ) = ∑
n =1
(2n ) !!
nx pe ( −1, 1) ,

∞ ∞ ∞ ∞
(2n − 1) !! n −1 (2n − 1) !! n (2 n + 1) !! (2n − 1) !! n 1
(1 − x ) f ′( x ) = ∑n =1
(2n ) !!
nx − ∑
n =1
(2n ) !!
nx = ∑ (2n + 2 ) !! (n + 1) x
n=0
n
− ∑
n =1
(2n ) !!
nx = +
2
∞
 ( 2n + 1) !! ( 2n − 1) !!  n 1 1
∞
(2n − 1) !! n 1
+ ∑
n = 1  ( 2n + 2) !!
( n + 1) − n x = +
( 2n) !!  2 2 ∑
n =1
(2n ) !!
x =
2
f ( x ) , (20) (1 − x ) f ′( x ) = 1 f ( x ) pe ( −1, 1) .
2

(20) exprimă că f este soluţie pe ( −1, 1) a ecuaţiei diferenţiale (1 − x ) y ′ − 1 y = 0 , prin urmare f ( x ) = c ,

2 1− x
1 (2n − 1) !!
c ∈ R şi cum f (0) = 1 ⇒ c = 1 , f ( x ) = pe ( −1, 1) . Pentru x = 1 avem divergenţă : an = ⇒n×
1− x (2n) !!
 a  n 1
×  n − 1  = → < 1 (criteriul Raabe – Duhamel). Pentru x = −1 avem convergenţă conform cu regula
 a n +1  2n + 1 2

Leibniz, deoarece a n > a n +1 ∀ n şi lim a n = 0 (

(2n − 1) !! < 1
– prin inducţie). Astfel fiind, f ( −1 ) =
n→∞
(2n) !! 2n + 1

= lim 1 = 1 .
n → −1+
1− x 2
∞

∑ an + bn + c x n = ? , unde a , b , c ∈ R , a 2 + b 2 + c 2 ≠ 0 .
2
29. f ( x ) =
n=0
n!
∞

∑ (n x− 2 ) ! +
n
Raza de convergenţă este + ∞ . a n 2 + bn + c = a n ( n − 1 ) + ( a + b ) n + c , f ( x ) = a (a + b ) ×
n=2

∞ ∞

∑ (n x− 1) ! + c∑ xn ! = ( a x + b x + c ) e x pe R.
n n
× 2

n =1 n=0

În pregătire la ex. 30 înfăţişăm o aplicaţie a formulelor Newton. Fie ecuaţia în C x p − 1 = 0 , p ∈ N şi

x1 , K , x p rădăcinile acesteia. Avem
0 , p /| k
(21) k ∈N , s k : = x 1k + x 2k +K + x pk = 
 p, p | k .
σ p = ( −1)
p+1
Într-adevăr, σ1 = 0, σ 2 = 0, K , σ p −1 = 0 , (formulele lui Vieta), deci (19), k< p⇒
⇒ sk = 0, k = p ⇒ sp + ( −1) p = 0 , s p = p . k = p + 1 ⇒ sp+1 + ( −1)
2 p+1 2p+1
s1 = 0 , sp+1 = 0 etc., K , s2p −1 = 0 ,
s2p + ( −1)
2p+1
sp = 0 , deci s2p = p etc.

97
 ∞
30. Se consideră seria întreagă reală ∑a x
n=0
n
n
cu raza de convergenţă R, R > 0 , şi de sumă f şi fie p număr

∞
natural fixat. Să se calculeze g ( x ) : = ∑a
n=0
np x np .

Rezolvare. Fie x1 , K , x p rădăcinile ecuaţiei x p − 1 = 0 . Deoarece xi x = x , x < R ⇒ f ( xi x ) =

∞ ∞
p
 p
 m p
= ∑a
m=0
m ( xi x )m , deci x <R⇒ ∑ f ( x x ) = ∑ a  ∑ x
i =1
i
m=0
m
i =1
m
i
 x , dar m ≥ 1 ⇒


∑x
i =1
m
i = 0 când p /| m şi

p p ∞

∑x
i =1
m
i = p când m = np cu n ∈ N ((21)), prin urmare ∑ f ( x x ) = p∑ a
i =1
i
n=0
np x np , x < R ⇒ g( x ) =
1
p
×

× ∑ f(x
i =1
i x).

Calcul de sume de serii numerice

∞
( −1)n
31. A : = ∑ 3n + 1 = ?
n=0
Cererea este corectă, seria fiind convergentă (regula Leibniz). Se asociază cu această

∞
( − 1)n
serie numerică seria întreagă ∑ 3n + 1 x
n=0
3n +1
a cărei rază de convergenţă este 1. f fiind suma acesteia, avem

conform cu 4.5 lim f ( x ) = A şi rămâne deci a calcula f ( x ) pentru x ∈ ( −1, 1) . Ori pe ( −1, 1) avem
x → 1−

∞ x x

f ′( x ) = ∑ (− 1) x
n=0
n 3n
= 1 , deci f ( x ) =
1 + x3 ∫
0
f ′ ( t ) dt = ∫t
0
3
dt
= 1 ln
+1 3
x +1
x2 − x + 1
+ 1 arctg 2 x − 1 + π
3 3 6 3
1 π
şi A = ln 2 + .
3 3 3
∞ ∞
( −1)n n ( −1)n n
32. A : = ∑ (2n + 1) ! = ?
n =1
Seria este convergentă, o asociem cu seria întreagă ∑ (2n + 1) ! x
n =1
2n +1
de rază de

∞ ∞
1 ( − 1)n x 2n 1 ( − 1)n x 2n+1 1
convergenţă + ∞ şi sumă f . f ( x ) =
2
x ∑
n=0
( 2 n ) !
−
2 n=0
(2n + 1) ! ∑= ( xcos x − sin x ) , deci A = 1 ×
2 2
×(cos 1 − sin 1) .
∞ ∞
( −1)n ( −1) n
33. A : = ∑n
n=2
2
+n−2
=? 2
1 = 1 − 1
n + n − 2 3 (n − 1) 3 (n + 2 )
, A = 1 ( B − C ) , unde B =
3 n=2
n −1
, C= ∑
∞
( − 1) n
= ∑ n + 2 , corect deoarece ambele serii sunt convergente (regula Leibniz). Se asociază cu acestea seriile întregi
n=2

∞ ∞
x n −1 x n+2
∑ (− 1)
n=2
n
n −1
şi ∑ (− 1)
n=2
n
n+2
cu raza de convergenţă 1 şi de sume f , g respectiv. f (x) =

∞ ∞
x n + 2 = − ln (1 + x ) + x − x 2 + x 3 , deci
= ∑ (− 1)
n =1
n −1 x n = ln (1 + x ) ,
n
g(x) = ∑ (− 1)
n=2
n
n+2 2 3
A = 1 lim [ln (1 + x ) −
3 x → 1−
2 3
−  − ln (1 + x ) + x − x + x   = 2 ln 2 − 5 .
 2 3   3 18
∞ ∞
( −1)n −1 x 2n + 2
34. A : = ∑ 2n (2n + 1) (2n + 2) = ?
n =1
Seria întreagă ∑ (− 1)
n =1
n −1
2 n (2n + 1) (2 n + 2 )
are raza de conver-

∞ ∞
x2n+1 , f ′′( x ) =
∑(−1) ∑
2n
genţă 1, fie f suma acesteia. Derivăm pe ( −1, 1) , f ′( x) =
n−1
(− 1)n−1 x , f ′′′( x ) =
n =1
2n (2n + 1) n =1
2 n

98
 ∞
= ∑(−1)
n =1
n−1 2n−1
x = x , x < 1 ⇒ f ′′′( x ) = x , prin urmare (mereu − formula de integrare prin părţi) f ( x ) =
1 + x2 1 + x2

= 1 (x 2 − 1) ln 1 + x 2 − 3 x + xarctg x pe ( −1, 1) şi atunci A = = lim f ( x ) = 1 ( π − 3) .

2

2 4 x → 1− 4
Calculul de integrale Riemann
Folosim 1.2.4.
π
2 ∞
(2n − 1) !! 2n 2n
35. I ( k ) : = ∫
0
dt
1 − k sin t
2 2
= ? , k ∈ [ 0 , 1) . 1
1 − k sin t
2 2
= 1+ ∑
n =1
(2n ) !!
k sin t , deci

π π
2 2
∞
( 2 n − 1 ) !! ∞
(2n − 1) !! 2n π ( 2 n − 1 ) !!
I (k ) = π +
2 ∑
n =1
( 2 n ) !!
k 2n
∫ sin
0
2n
t dt (
n =1
∑
(2n ) !!
k este convergentă), ∫ sin
0
2n
t dt = =
2 ( 2 n ) !!

 (2n − 1) !!  k 2n  .
∞
 2
şi deci I (k ) = π + 1 +
2  n =1
 (2 n ) !!  ∑ 

π

36. I ( α ) : = ln (1 − 2 α cos x + α 2 ) dx = ? , unde α ∈ R .

∫
0

Cazul α < 1 . În ex. 15 înlocuind x cu α şi α cu x rezultă (22) α < 1 ⇒ ln (1 − 2α cos x + α 2 ) =

π
∞ ∞   ∞

∑  ∫ cos nx dx  αn
n

∑ cosnnx α ∑ αn
n
= −2 n
, deci I (α ) = −2 = 0 (2.5, este absolut convergentă). Cazul
n =1 n =1  0  n =1

α > 1 . ln (1 − 2α cos x + α 2 ) = 2 ln α + ln 1 − 2 cos x + 12  , deci, ţinând seamă de primul caz, I (α ) = 2 π ×

 α α 
× ln α . Cazul α = 1 . Din (22) pentru α = 1 şi x ∈ ( 0, π ] , deoarece seria este convergentă, rezultă, aplicând
∞
cos nx
1.2.5, ln 2 (1 − cos x ) = − 2 ∑
n =1
n
, deci, cum 0 este punct

π π π ∞
  ∞

∫ ∑ n  dx . Dar ∑ n
cos nx
∫ ln 2(1 − cos x) dx = t lim  cos nx
→ 0+ ∫
singular, I ( 1) = ln 2(1 − cos x) dx = − 2 lim  este
t → 0+
0 t t  n =1 n =1

uniform convergentă pe [t,π ] ( un (x ) = 1 , vn(x) = cos nx), rezultă I(1) =

n
∞ π ∞
cos nx sin nt sin nt
−2 lim
t → 0+
∑∫
n =1 t n
dx = 2 lim
t → 0+ ∑
n =1 n 2
(avem convergenţă uniformă deoarece
n2
≤ 1 ∀ t ) se obţine
n2
∞
sin nt
I (1) = 2 ∑ lim
n =1
t → 0+ n2
= 0 . Asemănător se arată I ( −1) = 0 şi în concluzie |α| ≤ 1 ⇒ I(α) = 0 ,

α > 1 ⇒ I ( α ) = 2 π ln α .
Exerciţiu. Calculaţi I (α ) prin derivare după parametru !
π
x sin x
37. I ( α ) : = ∫ 1 − 2 αcos x + α
0
2
dx = ? unde α ∈ R , α ≠ 1 .

xsin x  
Cazul α < 1 . Punând ζ : = e ix avem f (α, x ) : = = x  1 − 1  , deci pentru α ∈
1 − 2α cos x + α 2 2i  α − ζ α − ζ 
∞ ∞ ∞

∑ αn ( ζ n+1 − ζ n+1)
ix
∑α
−1
∈ ( −1, 1) \ { 0 } , cum ζ −1 = ζ , ζ = ζ , f (α, x ) = = x ∑ αn sin ( n + 1) x = n −1
x sin n x , se
2 n=0 n= 0 n =1

∞
aplică 2.11 ţinând seamă că pe [0, π] avem α n −1 x sin nx ≤ π α
n −1
iar ∑α
n =1
n −1
este absolut convergentă,

99
 π
∞   ∞ n −1
π
I (α ) = ∑  ∫
α n −1  x sin nx dx  = π
 n ∑
( − 1) n −1 α , deci α <1 , α ≠ 0 ⇒ I (α) =
α
ln ( 1 + α ) . Evident
n =1 0  n =1

( )
π
x sin x 1 x sin x
I ( 0 ) = π . Cazul α > 1 . f (α, x) = , I ( α) = 2 ∫ dx = 12 π α ln 1 + 1 =
2 2 1  α 2 1 α α
α 1 − cosx + 2  0 1 − cos x + 2
 α α  α α
=
π
α
ln 1 +
1
α
(. )
1

38. I : = x r −1 ln (1 − x s ) dx = ? , unde r > 0 , s > 0 . x ∈ (0, 1) , s > 0 ⇒ 0 < x s < 1 , deci ln (1 − x s ) =

∫
0
∞ ∞
=− ∑ (
x n s , (23) x r −1 ln 1 − x s = −
n n
)
x n s+r −1 . Fie u, v a.î. 0 < u < v < 1 , din (23) şi conform cu 1.2.4 ( x → x r−1
∑
n =1 n =1
v ∞ ∞
ns + r ns + r
este mărginită pe [ u , v ] ), (24) ∫x
u
r −1
ln (1 − x s ) dx = ∑ n (uns + r ) − ∑ n (vns + r ) . Fixăm v. Din (24) unde s-a
n =1 n =1
v ∞ ∞
ns + r ns + r
pus f ( x ) : = x r −1 ln (1 − x s ) , lim
u → 0+ ∫
u
f ( x ) dx = − ∑ n (vns + r )
n =1
căci lim
u → 0+ ∑ n (uns + r ) =
n =1

∞
( u s )n v

= lim u r lim
u → 0+ u → 0+ ∑ n ( ns + r )
n =1
= 0 (schimbare de variabilă u s = t ), deci după definiţie (25) ∫ f ( x ) dx =
0

∞ v ∞
n s+ r
=− ∑ n (vns + r ) . Din (25), (26)
n =1
lim
v → 1− ∫ f ( x ) dx = − ∑ n (n s + r ) (schimbare de variabilă v
0 n =1
1 s
= t , aplică 1.2.5).

∞
Conform cu definiţia, (26) înseamnă I = − ∑ n (n 1s + r ) .
n =1

Observaţie. Modul de rezolvare a făcut inutilă cercetarea ab initio a naturii punctelor 0 şi 1.

1 1

∫
39. I : = ln x ln (1 − x ) dx = ? Integrând prin părţi ( u = ln x ln (1 − x ) , v ′ = 1 ) , I =
0
∫ f ( x ) dx = − I
0
1 −

1 1 1
ln x
− I 2 + I 3 , unde I1 = ∫ ln(1 − x ) dx , I 2 = ∫ ln x dx , I 3 = ∫ dx , în mod corect deoarece integralele din
0 0 0 1− x
membrul al doilea sunt toate convergente [la primul termen se calculează lim 1 − x ln (1 − x ) , la cel de al doilea
x →1−

ln x 
lim x ln x , la cel de al treilea lim x  = lim x ln x căci 1 nu este punct singular]. Fie u, v a.î.
x→0+ x→0+ 1− x  x → 0 + 
∞ v 4.4 ∞ ∞
xn un +1 v n +1 şi raţionând ca la ex.
0 < u < v < 1 . x < 1 ⇒ ln (1 − x ) = − ∑
n =1 n
, deci ∫ ln(1 − x ) dx = ∑
u n =1 n ( n + 1)
−
n =1
n ( n + 1) ∑
v ∞ ∞ ∞
n +1
38, ∫ ln ( 1 − x ) dx
0
= − ∑ n (vn + 1 ) ,
n =1
I1 = − ∑ n ( n1+ 1 ) . Asemănător se obţine
n =1
I2 = − ∑n =1
1
n (n + 1 )
∞
(1 − x ) n ∞
(1 − x )∞ n
( ln x = ln (1 − (1 − x ) ) = − ∑
n =1
n
, x ∈ ( 0 , 2 ) ), I3 = − ∑ n1
n =1
2
( ln x = −
1− x n =1
n ∑ , x ∈ ( 0 , 1) ), prin

∞ ∞ ∞
1 1
urmare I = 2 ∑
n =1 n ( n + 1)
−∑ 2 =2 −
n =1 n n =1 n
2
6 ∑
1 = 2 − π 2 („numerele Bernoulli“).

Exerciţiu. Calculează I intregând termen cu termen pe [ 0, 1] , 0 şi 1 puncte singulare!

Calcul de valori aproximative
40. Să se calculeze ln 2 şi ln 3 cu o eroare absolută mai mică decât 10 −5 .

100
 n ∞
Rezolvare. Din (5), (27) ln ( p + 1 ) − ln p = 2 ∑ ( 2 k − 1) ( 21 p + 1)
k =1
2 k −1
+ 2 ∑
k = n +1
1
( 2 k − 1 ) ( 2 p + 1 ) 2 k −1
,

∞
al doilea termen din sumă este majorat strict prin 2
2n + 1 ∑
k = n +1
1
( 2 p + 1 ) 2 k −1
adică prin A :=

n
= 2
( 2 n + 1) (4 p + 4 p ) ( 2 p + 1) 2n −1
2
şi deci, din (27), (28) 0 < ln ( p + 1) − ln p − ∑ ( 2 k − 1) ( 21 p + 1)
k =1
2 k −1
< A.

Luăm p = 1 în (28) şi căutăm n cel mai mic a.î. A = 2 ≤ 10 −5 , ceea ce se realizeză pentru n = 5 şi
( 2 n + 1) ⋅ 8 ⋅ 3 2n −1
5
atunci o valoare aproximativă căutată a lui ln 2 este ∑ ( 2 k − 11) 3
k =1
2 k −1
= 0 , 69315K . În ceea ce priveşte ln 3, luăm

în (28) p = 2 şi căutăm n cel mai mic a.î. A = 2 ≤ 10 −5 , ceea ce se realizeză pentru n = 3 şi

( 2 n + 1 ) ⋅ 24 ⋅ 5 2n −1
3

atunci o valoare aproximativă căutată a lui ln 3 este 0,69314 + ∑ ( 2 k − 11) 5

k =1
2 k −1
= 1, 09861K .

4 1
41. Să se calculeze I : = ∫ e x dx cu o eroare absolută mai mică decât 10 −3 .
2

∞ ∞ 4 ∞
1
Rezolvare. x ≠ 0 ⇒ e = x
∑ n !1x
n=0
n
,I = ∑ ∫ n dx
n=0 2 !x n
(1.2.1), deci I = 2 + ln 2 + ∑ n ( n +11) ! 2
n =1
n
1 − 1  ,

 2n 


∞
 n
1 − 1  = R , R : =
(29) I −  2 + ln 2 +

∑ 1
k = 0 k ( k + 1) ! 2
k 
 k 
2 
n n
1
k = n +1 k ( k + 1 ) ! 2
∑ 1 − 1  . Căutăm n a.î. R <
k 


2k 
n

∞ ∞
< 10 −3 , R n < ∑ 1
k = n + 1 k ( k + 1) ! 2
k
< 1
( n + 1) ( n + 2 ) ! ∑
k = n +1
1 =
2k
1
( n + 1) ( n + 2 ) ! 2 n
, deci este deajuns a determina

n (evident cât mai convenabil, adică pe cel mai mic) a.î. (30) 1 ≤ 10 −3 pentru ca (29) să furnizeze
( n + 1) ( n + 2 ) ! 2 n
3

valoarea aproximativă dorită. Din (30) n = 3 , deci I ≅ 2 + 0 , 6931 + ∑ k ( k +11 ) ! 2

k=1
k
 1 − 1  = 2,835… ..



2k 
+∞
dx cu o eroare absolută mai mică decât 10 −3 .
42. Să se calculeze I : = ∫x
2
3
+1
−1 ∞
( −1) n ∞
Rezolvare. x > 1 ⇒ 31 = 13  1 + 13 
x +1 x  x 
= ∑x
n=0
3n +3
, se integrează termen cu termen [ ∑x
n=0
− (3n + 3)

∞ +∞

este uniform convergentă pe [2 , t ] ∀ t > 2 (se majorează cu 2 − ( 3 n + 3 ) ), ∑ ∫x

n =1 2
− (3n + 3)
dx este convergentă],

+∞
∞
( − 1) n ∞
( −1) n
I= ∑∫x
n=0 2
3n + 3
dx = ∑ ( 3n + 2 ) 2
n=0
3n + 2
. determinăm n, şi chiar pe cel mai mic, a.î.

1 ≤ 10 −3 , astfel n = 1 şi I ≅ 1 − 1 = 0 ,119 K .
( 3( n + 1) + 2 ) 2 3 ( n +1 ) + 2 8 160
1

∫
43. Să se calculeze I : = x x dx cu o eroare absolută mai mică decât 10 −3 .
0

Rezolvare. lim x = 1 , lim x ln x = 0 , deci x ≥ 0 ⇒ x x = e x ln x (valori atribuite tacit acestor funcţii pentru
x
x→0+ x→0+
1
∞
( x ln x ) n ∞
( x ln x ) n ∞
( −1 ) n
x=0 )= ∑
n=0
n!
, se integrează termen cu termen, I = ∑∫
n=0 0
n!
dx = ∑ ( n + 1)
n=0
n +1
[ x → x ln x

101
 x
( − 1) n n ! n
(− 1)k
fiind continuă pe [0 , 1] , x ln x ≤ ρ pe [0 , 1] , ∫ ( x ln x ) ]. I − ∑ 1
n
dx = < ,
0
( n + 1) n +1
k = 1 (k + 1)
k +1
(n + 2)n+2
( −1) 3 k
se ia n cel mai convenabil a.î. 1
( n + 2 ) n+2
≤ 10 −3 , deci n = 3 , I ≅
k=0 ( k + 1)
k +1 ∑
= = 0 , 783 K .

44. Să se calculeze o valoare aproximativă a lui L, lungimea unei semibucle de sinusoidă, cu o eroare mai
mică decât 10 −2 .
π π
3×
Rezolvare. f : f ( x ) = sin x , x ∈ [0 , π ] , L = ∫
0
1 + f ′ 2 ( x ) dx = ∫
0
1 + cos 2 x dx . 1 + cos 2 x =
2

( )
1 ∞
3  1 cos 2x ( − 1) n -1( 2n − 3) !!  cos 2x  n
× 1 + 1 cos 2 x +∑
2
= 1 +   , se integrează termen cu termen
3 2  2 3 n=2 ( 2n) !! 3n  3 

3 (2n − 3)!! π cosn 2x dx , pentru I n : = cos n 2 x dx avem relaţia

∞ π
n
( cos 2 x ≤ 1n ), L =  π + ∑ (− 1)n ∫
3 3 2
 n=2 (2n)!! 3n ∫0  0

de recurenţă n I n = ( n − 1) I n −2 , n ≥ 2 ( cos n 2 x = cos n −1 2 x cos 2 x , integrare prin părţi), deci n ≥ 1 ⇒ I 2 n − 1 = 0 ,

( 2 n − 1) !! n -1 (( 2n − 3) ! !) ( 2n − 1) 
∞ 2
3 
I2n =
( 2 n ) !!
π şi deci L =π
2  1 + ∑ ( − 1) (( 2n ) ! !)2 3n . Deoarece pentru n=3
 n=2 
3 ( ( 2 n − 3 ) ! ! ) ( 2 n − 1 ) ≤ 1 , se ia n = 2 şi se obţine L ≅ π ( )
2
3 1
π 1− = 3 , 82 K .
2 ( ( 2 n ) !!) 2 3 n 100 2 24

45. Să se calculeze sin 18 0 cu o eroare absolută mai mică decât 10 −5 .

( )
2 n −1
∞
( − 1) n − 1 π
Rezolvare. sin 18 0 = sin π = ∑ π 5
π7
10 ( 2 n − 1 ) ! 10
. Deoarece < 10− 5 < , se ia n = 3 ,
n =1 7 !107 5 ! 10 5

sin 18 0 ≅ π − π 3 + π 5 = 0 , 309017 K .
3 5

10 3 !10 5 ! 10

2. Limită şi continuitate
2.1 Limită
Funcţie reală cu n variabile reale
n
O funcţie reală definită pe o parte a lui R se numeşte funcţie reală cu n variabile
reale.
Se obişnuieşte a desemna variabilele în cazul n = 2 prin x, y iar în cazul n = 3 prin x, y,
f : f (x, y ) = 1 − x2 − y 2
2 2
z. De pildă are mulţimea de existenţă cercul x + y ≤ 1,
z
f : f ( x, y, z ) = arcsin are mulţimea de existenţă definită prin z ≤ x2 + y2 şi
x +y
2 2

x + y ≠ 0 etc.
2 2

 
Exemplul 1. Dacă f ( x, y ) = 1 − ( x − y + 1) , ( x, y ) ∈ [ 0,2] × [ 0,4] , atunci sup  inf f ( x, y )  = ?,
2
 
y ∈[ 0 , 4 ] x ∈[ 0, 2 ]

 
inf  sup f ( x , y )  = ? Rezolvare. x ∈ [0, 2] ⇒ 1 − y ≤ x − y + 1 ≤ 3 − y, deci y ≤ 1 ⇒ 1 − (x − y + 1) ≥ 1 − (3 − y) ,
2 2

x ∈ 0 , 2  y ∈[ 0 , 4 ]
[ ] 
x ∈ [0, 2] şi deci y ∈ [0, 1] ⇒ inf f ( x , y ) = 1 − ( 3 − y ) (ia x = 2 !) . y ≥ 3 ⇒ 1 − ( x − y + 1) ≥ 1 − ( 1 − y ) ,
2 2 2

x∈[ 0 , 2 ]

x ∈ [0, 2], deci y ∈ [3, 4] ⇒ inf f ( x , y ) = 1 − ( 1 − y ) . ¥n sfârşit, y ∈ ( 1,3 ) ⇒ f ( x, y ) = 1 − ( 3 − y )

2 2
inf şi
x ∈[ 0 , 2 ] x ∈[ 0,2 ] ,x ≥ y −1

102
 f ( x, y) = 1 − (1 − y) (corect : y − 1 ∈ (0, 2)). Ori 1 − ( 3 − y ) ≤ 1 − ( y − 1) ⇔ y ≤ 2, prin urmare
2 2 2
inf
x ∈[ 0,2 ], x < y −1

 
y ∈[ 0,2 ] ⇒ inf f ( x, y) = 1 − ( 3 − y) şi y ∈[ 2, 4] ⇒ inf f ( x, y) = 1 − (1 − y) şi deci sup  inf f ( x , y )  = 0.
2 2

x ∈[ 0, 2 ] x ∈[ 0 , 2 ]  x ∈[ 0 , 2 ] 
y ∈[ 0 , 4 ]

 
Asemănător se obţine inf  sup f ( x , y )  = 1.
x ∈[ 0 , 2 ] y ∈[ 0 , 4 ] 

Notaţia α = lim f ( x ), unde x = ( x1 , K , x n )

x→ x 0
şi (
x 0 = x10 , K , xn0 ) are alternativa
lim f ( x1 ,K, x n ) − foarte bună pentru calcul.
x1 → x10
K
x n → x 0n

Menţionăm aici
lim f ( x ) = α şi lim g (x) = β ⇒ lim [ f (x) + g (x)] = α + β, lim f (x)g (x) = αβ,
x→ x 0 x→x0 x→x0 x→x0
f (x) α
lim = (β ≠ 0) (verifică folosind definiţia limitei prin ε şi vecinătate !).
g (x) β
x →x 0
De aici încolo consideraţiile se vor face pe cazul n = 2, transferul la n > 2 fiind
automat.

Exemplul 2. lim ln
(x 2
+ ex
2
−y2
) =1+ e : condiţia de limită cu şiruri, pentru (xn , yn ) → (1, 0),
x →1
y→ 0 x 2 + y2
2 2
xn2 + e xn − yn
(xn , yn ) ≠ (1, 0) şi (xn , yn ) ≠ (0, 0), cum xn → 1 şi yn → 0 rezultă → ln(1 + e).
xn2 + yn2
2.1.1 Lemă. Dacă | f (x, y)| ≤ g (x, y) pe o vecinătate a punctului (x0 , y0 ) iar
lim g( x, y) = 0 , atunci lim f (x, y) = 0.
x→ x 0 x → x0
y→ y 0 y → y0

1 1
De pildă, lim sin x cos = 0, căci sin x cos ≤ sin x .
x→ 0
y→ 0
y y

Dacă lim f ( x, y) = α, ( x 0 , y 0 ) ∈ R 2 , atunci α = lim f (x, ϕ(x )), unde lim ϕ( x) = y0

x→ x 0 x → x0 x→ x 0
y→ y 0

(foloseşte şiruri !). Prin definiţie lim f ( x, ϕ ( x )) este limita lui f în (x0 , y0 ) după curba de
x→x 0

ecuaţie y = ϕ (x). Astfel fiind, dacă f are, în (x0 , y0 ), limite diferite după curbe diferite,
atunci f nu are limită în (x0 , y0 ).
x−y 1− m
Exemple 3. f : f ( x, y) = nu are limită în (0, 0): limita lui f în (0, 0) după dreapta y = m x este ,
x+y 1+ m
variabilă cu m.
1 1
x→0
1
x
1
4. lim( x 2 − y 2 ) sin sin = 0, căci
y
(x 2
)
2 2
− y sin sin ≤ x − y
2
(1.4).
y→0 x y

5. f : f ( x, y) =
(
xy 2 + sin x 3 + y 5 ), x 2
+ y 2 ≠ 0 nu are limită în (0, 0), căci limita lui f în (0, 0) după
x2 + y4

parabola y 2 = mx este
m
, deoarece lim
sin x 3 ± mx m 2 x 2
=0
( ) ( sin t ≤ t ).
1 + m2 x→0 x2

103
 Alte exemple 6. α : = lim( x 2 + y 2 )
x 2 y2 2 2
= ? Rezolvare. Se poate presupune 0 < x + y < 1, atunci, cum
x →0
y →0

)( )
)( )
1 1

( ) (x ( ) (
2 2
1 2 2 x2 +y2 x2 y2 x2 + y2
x 2 y2 ≤ x + y2 , 2
+ y2 4 ≤ x 2 + y2 ≤ 1 şi rezultă α = 1 deoarece lim x 2 + y 2 4
=
4 x→0
y→0

1 1 1
t2 t2 t 2 ln t
= lim t 4 (ia un şir (xn , yn ) → (0, 0) şi pune t n := x n2 + yn2 ) iar lim t 4 = lim e 4 =1.
t→0+ t →0 + t→0+

x+y
7. α : = lim 2 2
= ? Rezolvare. Se poate presupune că ne aflăm pe vecinătatea [−∞, a) × (b, +∞],
x →−∞ x − xy + y
y →+∞

( −∞, + ∞ ) din R , astfel că

2
unde a < 0 şi b > 0, a lui xy ≠ 0, x 2 − xy + y 2 > 0. Cum x 2 − xy + y 2 ≥ xy ,
x+y x+y 1 1  1 1 
≤ ≤ + , lim  +  = 0, rezultă α = 0 (1.4).
2
x − xy + y
2
xy x y  
x →−
y →+∞
∞
 x y 

(
8. α:= lim x2 + y 2 e−(x + y ) = ? Rezolvare.
x → +∞
) Se poate presupune că ne aflăm pe
y →+∞

vecinătatea (a, +∞] × (b, +∞], unde a > 0 şi b > 0, a lui (+ ∞,+∞) din R 2, atunci

( ) x y 
2 2 2 2 2 2
x y x y
0 < x2 + y 2 e−(x + y) = x+y
+ x+y
≤ x
+ y , lim  x + y  = 0 , deci α = 0.
e e e e x →+∞ e e 
y → +∞

2.2 Continuitate
Funcţie reală cu n variabile reale
n
Fie f o funcţie reală definită pe E, E ⊂ R , şi (a1 , … , an ) un punct din E. Condiţia de
n
continuitate cu ε şi δ, când distanţa pe spaţiul metric produs R este d'', devine
2.2.1 f este continuă în punctul (a1 , … , an ), dacă şi numai dacă ∀ ε > 0 ∃ δ > 0 cu
proprietatea
(6) ( x1 , K , x n ) ∈ E şi x i − a i ≤ δ, i = 1, n ⇒ f ( x 1 , K , x n ) − f (a 1 , K , a n ) ≤ ε.
Folosind condiţia de continuitate cu şiruri se obţine că operaţiile de corp păstrează
continuitatea:
n
2.2.2 Fie f, g : E → R, E ⊂ R . Dacă f şi g sunt continue în punctul a, atunci
f
f + g, fg, (când g (a) ≠ 0) sunt de asemeni continue în a.
g
n
2.2.3 Orice funcţie polinomială în R cu n variabile este continuă pe R . Orice funcţie
raţională în R cu n variabile este continuă pe mulţimea de existenţă.
xy
Exemple 9. f : f ( x, y) =
2
, x 2 + y 2 ≠ 0 şi f (0, 0) = 0 este continuă pe R \ {(0, 0)} şi discontinuă în
x 2 + y2
(0, 0) (ia limita în (0, 0) după dreapta y = mx !).
Totuşi aplicaţiile parţiale f (x,· ), f (· , y) sunt continue în 0 oricare ar fi x şi y. Într-adevăr, pentru x fixat
xy
punând g : = f (x,· ), avem g (0) = 0 (consideră x ≠ 0, x = 0), lim g( y) = lim 2 = 0 etc. Aceeaşi situaţie o
y→ 0 y→0 x + y2

  x y 
min  ,  , xy ≠ 0
prezintă şi funcţia f : R 2 → R, f ( x, y) =   y x 

 0 , xy = 0.

104
 10. Dacă f : R → R are proprietatea f 3 ( x, y, z ) + x f 2 ( x, y, z ) + y f ( x, y, z ) + z = 0 ∀ ( x, y, z ) din R , atunci
3 3

f nu este continuă. Rezolvare. Presupunem prin absurd f continuă pe R . Atunci g : R → R, g( z ) = f ( 0, − 1, z )

3

este continuă pe R. Avem (6) g 3 ( z ) − g( z ) + z = 0 ∀ z din R. Demonstrăm că g este surjectivă. Funcţia

 1 
h : R → R, h( x ) = x 3 − x este continuă strict crescătoare pe J: =  , +∞ , fie u funcţia inversă a lui h | J.
 3 
1
Deoarece lim h( x ) = +∞, lim u( y) = +∞, deci ∀ ρ, ρ ≥ ∃ η > 0 a. î. x 3 − x ≥ η ⇒ x ≥ ρ şi deci, ţinând
x → +∞ y → +∞ 3
seamă de (6), − z ≥ η ⇒ g (z) ≥ ρ, prin urmare g nu este mărginită superior. Asemănător rezultă g nu este mărginită
inferior şi cu teorema Cauchy - Bolzano se obţine g surjectivă. Fie atunci z', z'' din R cu g (z' ) = −1, g (z'' ) = 1.
Luând, în (6), z = z', z = z'' rezultă z' = z'' = 0 deci g (z' ) = g (z'' ), contradicţie.
1
11. Mulţimea punctelor de discontinuitate ale funcţiei f : f ( x, y) = x sin când y ≠ 0, f (x, 0) = 0 nu este
y
2
închisă. Rezolvare. Fie D mulţimea punctelor de discontinuitate şi (x0 , y0 ) din R . Dacă y0 ≠ 0, (x0 , y0 ) ∉ D.
nx0 2
Presupunem y0 = 0. Pentru x0 ≠ 0 se ia şirul ( x n , yn ) , x n = , y = , ( x n , yn ) → ( x0 , 0) dar
n + 1 n (4n + 1) π
f ( x n , yn ) → x 0 ≠ f ( x 0 ,0 ) ( = 0 ) , deci (x0 , 0) ∈ D. Cum f este continuă în (0, 0) ( f ( x, y ) ≤ x ) ,
D= {( x,0) ∈R : x ≠ 0} , care nu este închisă.
2

105
 LECŢIA IV
Diferenţialitate. Derivate parţiale
Folosirea diferenţialităţii în studiul funcţiilor
1. Diferenţialitate. Derivate parţiale
1.1 Derivata parţială (caz particular)
2
Fie f : E → R, E ⊂ R şi (x0 , y0 ) punct din E cu proprietatea că x0 este punct interior
pentru mulţimea de definiţie a aplicaţiei x → f (x, y0 ) (aceasta se întâmplă, de pildă, când
o
(x0 , y0 ) ∈ E ). Dacă această funcţie este derivabilă în x0 , adică dacă există
f ( x, y0 ) − f ( x0, y0 ) ∂f ∂f
lim finită, aceasta se desemnează prin fx′( x0 , y0 ) , ( x0, y0 ) ,
x →x 0 x − x0 ∂x ∂ x (x , y ) 0 0

sau ∂ 1 f ( x0 , y0 ) şi se numeşte derivata parţială a lui f în punctul (x0 , y0 ) prin raport la

prima variabilă iar f este prin definiţie derivabilă parţial în punctul (x0 , y0 ) prin raport la
prima variabilă. Asemănător, dacă funcţia y → f (x0 , y ) este derivabilă în y0 , punct interior
f ( x0, y) − f ( x0 , y0 )
pentru mulţimea de definiţie a acestei aplicaţii, adică dacă există lim
y→y y − y0 0

∂ f ∂ f
finită, aceasta se desemnează prin fy′( x0, y0 ) , (x , y ) , sau ∂ 2 f ( x0, y0 ) şi se
∂ y 0 0 ∂ y (x , y ) 0 0

numeşte derivata parţială a lui f în punctul (x0 , y0 ) prin raport la a doua variabilă, în care
caz prin definiţie f este derivabilă parţial în punctul (x0 , y0 ) prin raport la a doua
variabilă. Folosind condiţia de limită cu şiruri se obţine
f ( x0 + h, y0 ) − f ( x0 , y0 ) f ( x0 , y0 + h) − f ( x0 , y0 )
fx′( x0, y0 ) = lim , fy′( x0, y0 ) = lim .
h→0 h h→0 h
O funcţie reală, care are derivate parţiale într-un punct, nu este neapărat continuă în
acesta.
 x y , x 2 + y2 ≠ 0 f ( x,0) − f (0,0)
Într-adevăr, pentru f : f ( x, y) =  x 2 + y2 fx′(0,0) = lim = 0,
 0, x = y = 0 x →0 x−0
f (0, y) − f (0,0)
fy′(0,0) = lim = 0 şi totuşi f nu este continuă în (0, 0), căci limita lui f în
y →0 y−0
λ
(0, 0) după dreapta y = λ x este , variabilă cu λ .
1 + λ2
O funcţie reală continuă într-un punct nu are neapărat derivate parţiale după toate
variabilele în acel punct.
 1
Într-adevăr, f : f ( x, y) = ( x + y) sin x , x ≠ 0 este continuă în (0,0) căci ( x + y) sin ≤
1
 0, x = 0 x
≤ |x| + |y|, dar nu este derivabilă parţial în (0, 0) prin raport la prima variabilă.
Dacă există fx′(u, v) (resp. fy′(u, v) ) ∀ (u, v) din E, prin definiţie f este derivabilă

106
parţial pe E prin raport la prima variabilă (resp. la a doua variabilă). În acest caz se pot
∂ fx′ ∂2f
considera, când există, ( x0, y0 ) care se notează fx′′ ( x0 , y0 ) , ( x , y ) sau
∂x ∂ x2 0 0
2

∂ fx′ ∂2f
∂ 11 f ( x0 , y0 ) ,
∂y
( x0 , y0 ) care se notează fx′′y ( x 0 , y0 ) ,
∂x∂y 0 0
( x , y ) sau ∂ 12 f ( x0, y0 ) ,
∂ fy′ ∂2f ∂ fy′
( x0 , y0 ) care se notează fy′′x ( x 0 , y0 ) , ( x0 , y0 ) sau ∂ 21 f ( x0, y0 ) , ( x , y ) care se
∂x ∂ y∂ x ∂y 0 0
2
∂ f
2 ( 0 0)
notează fy′′ ( x0 , y0 ) ,
2 x , y sau ∂ 22 f ( x0, y0 ) , derivatele parţiale de ordinul al doilea
∂y
∂2 f
ale lui f în punctul (x0 , y0 ). Se degajează în mod evident şi funcţiile fx′′ = 2 = ∂11 f,
∂x
2

∂ f
2
∂ f
2
∂ f
2
fx′′y = = ∂12 f , fy′′x = = ∂ 21 f , fy′′ = 2 = ∂22 f. Definiţiile şi notaţiile se
∂ x∂ y ∂ y∂ x ∂y
2

transferă la derivatele parţiale de ordin p > 2 ale lui f şi la funcţiile reale cu n > 2 variabile
reale. În acest context, fx′ şi fy′ primesc denumirea derivate parţiale de ordinul întâi.
În calcule, de multe ori punctul în care este luată derivata parţială este suprimat, el
fiind indicat fie de context, fie de un membru al relaţiei în care aceasta apare, ca de pildă în
x+y ∂ m+n f
Exemplul 1. f : f ( x, y) = ⇒ = ? În orice punct (x, y) cu x ≠ y f are derivate
x−y ∂ x m ∂ yn
parţiale de orice ordin. f (x, y) = (x + y)(x − y)−1, se aplică regula Leibniz,
∂ f
m
∂ f m+n
= 2 (−1) m m! y ( x − y) , m n = 2 (−1)m ⋅ ⋅( m + n − 1)! ( nx + m y)( x − y) − m − n − 1 .
− m −1

∂ xm ∂x ∂y
∂2f ∂2f
Derivatele parţiale , , i ≠ j pot să nu fie egale. De pildă, pentru
∂ xi ∂ x j ∂ x j ∂ xi
 2 y 2 x
 x arctg − y arctg , x y ≠ 0
f : f (x, y) =  x y avem fx′(0, 0) = 0 , pentru y ≠ 0 fx′(0, y) = − y
0 ,x y = 0

 y 
 x arctg ≤ x etc. , deci fx′′y ( 0, 0) = −1 , fy′(0, 0) = 0, pentru x ≠ 0 fy′( x, 0) = x , deci
 x 
fy′′x ( 0, 0) = 1 .
Avem însă
∂ 2f
1.1.1 Teorema Schwarz. Fie f funcţie reală cu n variabile reale având şi
∂ xi ∂ x j
∂ 2f
, i ≠ j pe mulţimea deschisă E. În orice punct din E, în care aceste funcţii sunt
∂ x j ∂ xi
continue, ele sunt egale.
n p
Fie E mulţime deschisă nevidă din R şi p ∈ N. Funcţia reală f are clasa C (resp.
∞ p ∞
C ) pe E (f este netedă pe E), şi mulţimea acestora se notează C (E; R) (resp. C (E; R)),
dacă f are pe E toate derivatele parţiale, şi acestea sunt continue, până la ordinul p inclusiv
(resp. toate derivatele parţiale de orice ordin şi acestea sunt continue). În acest context, C 0

107
(E; R) va desemna mulţimea funcţiilor reale continue pe E.
p
1.1.2 Dacă f ∈ C (E; R), atunci
p p
∂ f ∂ f
j1 j2 jm
= jk1 jk2 jkm
,
∂ x i ∂ x i K∂ x i
1 2 m
∂ x i ∂ x i K∂ x i
k1 k2 km

 i1 i2 K im 
unde   este o permutare oarecare.
 ik 1 i k 2 K ik m 
Exprimat prescurtat,
p
În cazul clasei C succesiunea de derivări parţiale este indiferentă.
p n
1.1.3 Corolar. Dacă f ∈ C (E; R), E ⊂ R , numărul derivatelor parţiale de ordinul p
ale lui f este egal cu numărul soluţiilor în Z+ ale ecuaţiei k1 + k2 + … + kn = p.
O altă notaţie des folosită (de pildă în teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale) pentru
derivata parţială este aceea care întrebuinţează „multiindici“. Pentru α : = (α1 , … , αn ) din
def def
n n
Z+ , α = α1 + α 2 + K + α n , α ! = α1 !α 2 ! K !α n !, şi dacă β : = (β1 , … , βn ) ∈ Z + ,
def
α ≥ β ⇔ α i ≥ β i , i = 1, n şi în acest caz α − β = (α1 − β 1 , …, αn − βn ) este evident
α def α!
multiindice iar   = .
 β  β !(α − β )!
Fie α : = (α1 , … , αn ) multiindice. Prin definiţie

∂αf
( )
Dα f x 0 = α α (
∂ x1 K∂ x n1
x 0 ) , D0 f ( x 0 ) = f ( x 0 ) , D f : x → D f (x).
n
α α

Formula Leibniz se generalizează la multiindici

|α|
1.1.4 Dacă u, v ∈ C (E; R) atunci
 α
D α(u v) = ∑
β≤α  β 
β α −β
 D uD v .
2 2 2
n
∂ ∂ ∂ ∂2 f
Suma formală ∑ ∂ x 2 : = ∂ x 2 + K + ∂ x 2 se notează ∆ . Dacă ∃ ∂x2 , i = 1, n ,
i=1 i 1 n i
juxtapunerea ∆ f desemnează funcţia obţinută plasând pe f în locurile de la numărătorii din
2
n
∂ f
∆ şi efectuând apoi operaţiile indicate : ∆ f = ∑ 2 . Aplicaţia f → ∆ f, f de felul
i=1 ∂ xi

considerat, se notează ∆ − operatorul Laplace. Asemănător se definesc operatorul

n −1
∂2 ∂2
a:=∑
2
d’Alembert − a 2 2 , a ∈ R, := 1 şi operatorul Klein - Gordon + m0 ,
i=1 ∂ xi ∂ xn
2

m0 > 0, unde n = 3. Funcţia reală f este prin definiţie armonică pe E deschisă dacă f are
clasa C 2 pe E şi ∆ f (x) = 0 ∀x din E.
2−n n
Exemple 1. f : f (x) = ||x|| , n ≥ 3 (norma este aceea euclidiană) este armonică pe R
n+2
−
∞ ∂2f  n  2
 n 2 2
\{0} căci are clasa C pe aceasta şi = − ( n − 2) ∑ x k2   ∑ x k − nx i  etc.
∂ xi
2
 k =1   k =1 

108
 −4
2. Fie f, g : R2 → R, f (x, y) = (−x 4 + 6x 2 y 2 − y 4)(x 2 + y 2 ) , f (0, 0) = 0 şi g (x, y) =
−4 π f (x , y)
4xy (x 2 − y 2)(x 2 + y 2) , g (0, 0) = . Funcţia h : h( x, y) = e cos g ( x, y ) este discontinuă în
2
2
(0, 0), deşi ∆ h (x, y) = 0 ∀ (x, y) din R . Într-adevăr, (3) x + y ≠ 0 ⇒ fx′( x, y) = gy′ ( x, y)
2 2
şi
f ′( x, y) = − g′ ( x, y ) ,
y x
prin urmare x + y ≠ 0 ⇒ ∆ f ( x, y) = 0 , ∆ g (x, y) = 0 şi ∆ h (x, y) = 0.
2 2

hx (0,0) = 0 , h y (0,0) = 0 , hx′′ (0, 0) = 0 , h′′y ( 0, 0) = 0 , deci ∆ h (0, 0) = 0 şi ∆ h (x, y) = 0 ∀ (x, y)

′ ′ 2 2

2
din R . Dar lim h ( x,− x ) = ∞, deci h este discontinuă în (0, 0).
x→0

1.2 Diferenţiala
Derivata Fréchet
Fie X, Y spaţii normate pe acelaşi corp de scalari, f : E → Y cu E ⊂ X şi x0 punct
interior lui E.
Definiţie. f este derivabilă Fréchet (derivabilă tare, diferenţiabilă) în x0 , dacă ∃ u
aplicaţie liniară continuă a lui X în Y şi ∃ V vecinătate a lui 0 în X astfel că
(4) f (x0 + h) − f (x0 ) = u(h) + o(h), ∀ h din V,
o ( h)
h → o (h) desemnând o funcţie cu valori în Y cu proprietatea lim =0.
h →0 h

 o

Definiţia este corectă, căci ∃ sferoid S( x0 , δ ) ⊂ E  x0 ∈ E ! iar x0 + h ∈ S (x0 , δ ) ⇔
 
o(h)
⇔ h ∈ S (0, δ ). Dacă se pune = α (h) , o (h) = ||h||α (h) cu lim α (h) = 0 . În particular
h h →0

o1(h) + o2 (h) o ( h) o ( h)
lim o(h) = 0 . De asemeni, o1(h) + o2 (h) = o(h) , căci ≤ 1 + 2 şi se ia
h →0 h h h
limita pentru h → 0.
1.2.1 Dacă ϕ din L (X; Y) are proprietatea ϕ (h) = o (h), atunci ϕ = 0.
Se poate acum arăta că funcţia u din L (X; Y) care verifică (4) este unică. Într-adevăr,
dacă f ( x0 + h) − f ( x0 ) = u1(h) + o1(h) pe V1 din (0) şi f ( x0 + h) − f ( x0 ) = u2 (h) + o2 (h) pe V2
din (0), cu u1 , u2 din L (X; Y), atunci, pe V1 I V2 , u1(h) − u2 (h) = o2 (h) − o1(h) = o(h) şi cum
v : = u1 − u2 ∈ L (X; Y), rezultă v = 0 (1.1.1).
Aplicaţia unică u din L (X; Y) ce verifică (4) se numeşte derivata Fréchet (derivata
tare, diferenţiala) lui f în x0 , ea se desemnează prin f ′( x0 ) , D f (x0 ), d f (x0 ) sau d f x ,
0

prima notaţie fiind preferată la funcţii cu valori într-un spaţiu normat iar ultima la funcţii
reale. f este diferenţiabilă pe A, A ⊂ E, dacă este diferentiabilă în fiecare punct al lui A. (4)
se transcrie
(∗) f ( x0 + h) − f ( x0 ) = f ′( x0 )(h) + o(h) , ∀ h din V
sau
(∗') f ( x0 + h) − f ( x0 ) = f ′( x0 ) (h) + h α (h) , ∀ h din V, lim α (h) = 0 .
h →0

Punând în (∗) x0 + h = x, se obţine forma echivalentă

(∗∗) f ( x ) − f ( x0 ) = f ′( x0 )( x − x0 ) + o( x − x0 ) ,
∀ x din U vecinătate a lui x0 în X.
Evident avem şi

109
 (∗'') Definiţie cu limită. u : = f '(x0 ) din L (X; Y) este derivata Fréchet a lui f în x0
f (x0 + h) − f (x0 ) − u( h) f ( x) − f ( x0 ) − u( x − x 0 )
dacă lim = 0 (resp. lim = 0 ).
h →0 h x→x x − x0 0

Cu privire la (∗) ca şi la (∗') etc. se face observaţia că norma lui X ce apare în acestea
poate fi înlocuită cu orice normă ⋅ ′ pe X echivalentă cu ea (în particular cu orice normă
′
pe X când dimensiunea lui X este finită, căci ∃ ρ > 0 a.î. h ≤ρ h ∀ h din X iar
o(h) o(h)
≤ρ etc.
h ′ h

1.2.2 Dacă f este diferenţiabilă în x0 , atunci f este şi continuă în x0 .

Exemplul 1. Fie E spaţiu prehilbertian real, f : E → R, f ( x) = x 2 şi x0 un punct din E.
2
f ( x0 + h) − f ( x0 ) = 2 x0 ⋅ h + h ∀h din E, ori h 2 = o (h) iar aplicaţia u : E → R, u (h) = 2x0 ⋅ h
este liniară dar şi continuă căci u( h) = 2 x0 ⋅ h ≤ 2 x0 h , deci u ∈ L (E; R) şi u = f ′( x0 ) .
m
1.3 Diferenţiala funcţiei cu valori în R şi cu n variabile reale
Matrice Jacobi
∂ϕi 0 o
( x ), x 0 ∈ E ,
m n
Fie ϕ : E → R , E ⊂ R , ϕ = (ϕ1 , … , ϕm ). Matricea [aik ], aik : =
∂ xk
0 0
i = 1, m , k = 1, n se notează Jϕ (x ), matricea Jacobi a lui ϕ în x (s-a admis tacit că
D (ϕ1,K, ϕ n ) 0
derivatele parţiale există). În cazul m = n, det Jϕ (x 0 ) se notează x ,
D ( x1,K, xn )
( )
jacobianul în x 0 al funcţiilor ϕi , i = 1, n . Rangul lui Jϕ (x 0 ) se numeşte rangul lui ϕ în x 0,
el se desemnează prin rgx ϕ . 0

m n o
1.3.1 Dacă f : E → R , E ⊂ R , este derivabilă Gâteaux în x0 din E , atunci compo-
nentele lui f au în x0 derivate parţiale după toate variabilele, Jf (x0 ) este matricea lui fs′ (x0 )
n m
prin raport la bazele canonice din R şi R şi
( )
n
fs′ x (h) = J f x h ∀ h din R .
0 0
( )
În enunţ, derivata slabă poate fi înlocuită cu derivata tare.
0
0 ( )
Observaţie. În condiţiile de la 2.2.1 rgx f = rg fs′ x , rangul aplicaţiei liniare fs′ x .
0
( )
2 2 2
Exemplul 1. f : R → R , f (r, θ ) = (r cosθ, r sinθ ), este diferenţiabilă pe R ,
cosθ −r sinθ  π 0 −1 h 1 
Jf (r, θ ) =  , f ′ 1, 2  ( h) =    = ( − h 2, h 1) , unde h = (h1 , h2 ).
sinθ r cosθ  1 0  h 2 
m=1
Fie f : E → R, E ⊂ R , diferenţiabilă în punctul x 0: = ( x10,K, xn0 ) din E , adică ∃ df
n o
x0

în L (R ; R) şi ∃ V ∈ (0) a.î. (1) f ( x + h) − f ( x ) = df

n
x ( )
h + h α (h) , ∀ h din V,
0 0
0

lim α (h) = 0 , norma fiind una oarecare pe R . J f x0 = 

h→0
∂ f
 ∂ x1
( x0 ) K
∂f 0
∂ xn ( )
n
( )
x , notând

110
 ∂f 0 ∂f 0 
∇f ( x 0 ) = grad f ( x 0 ) : =  ( x ) ,K,
∂ xn ( ) 
x , gradientul lui f în x0 (generalizare a
 ∂ x1

(h) = grad f ( x 0 ) ⋅ h = ∑ h i ∂∂ xf ( x 0 ) ,
2.1 n
gradientului unui câmp scalar din E3 ), (2) df x 0 unde
i=1 i

h = (h1 , … hn ), şi (1) devine

n
∂f 0
(3) f ( x 0 + h) − f ( x 0 ) = ∑ h i
∂ xi ( )
x + || h ||α (h), ∀ h din V, lim α (h) = 0
i=1 h →0

sau
( 0
) ( ) 0
( )
(3') f x + h − f x = ∇f x ⋅ h + || h ||α (h), ∀ h din V, lim α (h) = 0 .
0
h →0

Punând x : = x 0 + h, x = (x1 , … , xn ), (3) devine

n
∂f
(
(4) f ( x1,K, xn ) − f x1 ,K, xn = ∑ xi − xi
0 0
) i=1
( 0
) ∂ x (x ) + 0
x − x α ( x ) , ∀x din U, U veci-
0

i
nătate a lui x 0, lim α ( x ) = 0 iar (3')
x → x0

(4') f ( x ) − f ( x 0 ) = ∇f ( x 0 ) ⋅ ( x − x 0 ) + o ( x − x 0 ) ∀ x din U.
Astfel pentru n = 2 şi ⋅ 1

∂f ∂f
(5) f ( x, y) − f ( x0, y0 ) = ( x − x0 )
∂x
( x0, y0 ) + ( y − y0 ) ( x , y ) + ( x − x0 + y − y0 ) α (x, y),
∂y 0 0
∀(x, y) dintr-un cerc centrat în (x0 , y0 ), lim α ( x, y) = 0 .
x →x 0
y →y 0

Observaţie. Întocmai ca în cazul unui câmp scalar din E3 (vezi 1.1), presupunând că
funţia f este doar derivabilă Gâteaux în punctul x 0, se poate defini în mod evident gradi-
entul slab al lui f în x 0. Păstrăm aceeaşi notaţie şi avem grad f (x 0 ) =
∂f 0 ∂f 0 
= 
∂
 1 x
( x ),K,
∂ x n
( x )  şi, întocmai ca la (2), fs′ x (h) = grad f x ⋅ h .

0 0
( ) ( )
( )
n o
0 0 0
1.3.2 f : E → R, E ⊂ R este diferenţiabilă în x : = x1 ,K, x n din E ⇔ ∃A i i = 1, n
n
numere reale şi ∃ sferoid centrat în x0 pe care f (x1,K, x n ) − f x1 ,K, x n = ( 0 0
) ∑ A (x − x ) +
i=1
i i
0
i

 n 
+  ∑ x i − x0i  α ( x1,K, x n ) , lim α ( x1,K, x n ) = 0 (Stolz).
 i=1  x →x
K
1
0
1

x n → x 0n
n
Se consideră funcţiile proiecţie pi : R → R, pi (h) = hi unde h = (h1 , … , hn ), i = 1, n .
n
∂f 0
(2) devine d f x (h) = ∑ ( x ) pi (h) ∀h din R şi trecând la funcţii, (6) d f x =
n
∂
0 0

i=1 x i
n
∂f 0
=∑
i=1 ∂ xi
( )
x pi . Ori pi = d pi x şi cum se notează d x i x := d pi x , i = 1, n iar x 0 este
0 0 0

întotdeauna scos din notaţie, (6) devine

n
∂f 0
(7) d f x
0 =∑
i=1 ∂ xi
x d xi . ( )
111
 n
∂f 0
Uneori x 0 este scos şi din primul membru : d f = ∑
i=1 ∂ xi
( )
x d xi , sarcina de a indica punc-

tul în care este luată diferenţiala revenind membrului al doilea.

1
x y
Exemple 2. f ( x, y, z) =   ⇒ d f (1,1,1)
= fx′(1,1,1) d x + fy′(1,1,1) d y + fz′(1,1,1) d z = d x − d z ; f ( x, y, z ) =
 z
= tg( x + y + z 3 ) ⇒ d f (0, 0, 0) = d x + d y . Diferenţiabilitatea celor două funcţii este asigurată cu 2.3.

o n
Dacă funcţia reală f este diferenţiabilă în punctul x 0 din E , E ⊂ R , atunci f este
0
continuă şi are derivate parţiale în x după toate variabilele (1.1.2, 1.2.1). Reciproca nu este
adevărată: f : R2 → R, f ( x, y) = x y ( x 2 + y2 )
−1
2
, f (0, 0) = 0 este continuă în (0, 0), căci
xy
≤ x (ia succesiv y = 0, y ≠ 0), deci lim f ( x, y) = 0 , iar fx′( 0, 0) = 0 , fy′( 0, 0) = 0
x + y2
2 x→0
y→0

şi presupunând prin absurd f diferenţiabilă în (0, 0), ∃ cerc centrat în (0, 0) pe care (vezi
xy xy
(5)) (8) = ( x + y ) α ( x, y) , (9) lim α ( x, y) = 0 , din (8), α ( x, y) = ,
x +y x + y ( x + y)
2 2 x →0 2 2
y →0
1
pentru y = x lim α ( x, x ) = , în contradicţie cu (9). Avem însă
x→0 2 2
1.3.3 Teoremă. Fie f funcţie reală cu n variabile reale având fx′ i , i = 1, n pe mulţimea
deschisă E. Dacă fx′1 ,K, fx′ n sunt continue în x0 din E, atunci f este diferenţiabilă în x0.
n
1.3.4 Corolar. Dacă funcţia reală f are clasa C1 pe mulţimea deschisă E din R ,
atunci f este diferenţiabilă pe E.
Astfel prin compunere de funcţii elementare se obţin funcţii diferenţiabile pe mulţi-
mea de existenţă. De pildă ( x, y) → ln( x 2 + y 2 ) este diferenţiabilă pe R2 \ {(0, 0)}, ca şi
2 2

( x, y) → e x +y
K
m ≥1
o
m n
1.3.5 Fie f = (f1 , … , fm ), f : E → R , E ⊂ R şi x0 din E . f este diferenţiabilă în
(
x0 ⇔ fi i =1, m sunt diferenţiabile în x0 şi f ′( x0 ) = df1 x 0 ,K, dfm x0 . Dacă f1 , … , fm au )
1
clasa C pe mulţimea deschisă A, atunci f este diferenţiabilă pe A.
 x x+y  2
Exemple 3. Fie f (x, y) =  arcsin , arctg , y ≠ 0 şi x y ≠ 1. Mulţimea E din R definită de
 x 2 + y2 1 − x y 
∞
aceste restricţii este deschisă (reprezintă grafic !), pe E componentele lui f au clasa C , deci f este diferenţiabilă pe
E şi
 y x sgn y 1 + y2 1 + x2 
f ′ ( x, y) =  2 dx − 2 d y, dx + d y .
 x + y2 x + y2 1 + x 2 + y2 + x 2 y2 1 + x 2 + y 2 + x 2 y2 
1
De pildă f ′(0,1) =  d x, d x + d y  .
 2 

(
4. Fie f ( x) =  ln x + 1 + x 2 ,

2
)
a2 − b 2
 a − b x 
arctg  tg   , x ≠ (4k + 1)π , k ∈ Z, a > b > 0. Atunci
 a + b 2 
 dx dx   dx 
f ′( x ) =  ,  . De pildă f ′(0) =  d x, a + b  .
 1 + x 2 a + b cos x   

112
 1.4 Derivarea Fréchet a funcţiei compuse
Derivarea slabă nu se transmite neapărat la funcţia compusă, însă
1.4.1 Teoremă. Fie f : E → F, E ⊂ X şi F ⊂ Y, g : F → Z, X, Y şi Z spaţii normate pe
acelaşi corp de scalari. Dacă f este derivabilă Fréchet în x0 iar g este derivabilă Fréchet în
y0 : = f (x0 ), atunci h : E → Z, h = g o f este derivabilă Fréchet în x0 şi
(∗) h ′ ( x0 ) = g′ ( y0 ) o f ′( x0 ) .

Compunerea din membrul al doilea este corectă ( f ′( x0 ) ∈ L ( X; Y ), g′( y0 ) ∈ L (Y; Z )) şi

formula are sens căci h′( x0 ) ∈ L ( X; Z ) .
n m p
1.4.2 Caz particular. În condiţiile de la 1.4.1, unde X = R , Y = R , Z = R , h este
diferenţiabilă în x0 şi
(∗∗) J h ( x0 ) = Jg ( y0 ) Jf ( x0 ) .
f ( x, y, z) = ( x + y, y + z, z + x) , g ( u, v, w) =
3 3
Exemplul 1. h' (1, 1, 1) = ? unde h = g o f , f, g : R → R ,
= (u + v , v + w , w + u ) . Prima rezolvare. Se foloseşte 1.9. h ( x, y, z) = g ( f ( x, y, z )) = g ( x + y, y + z, z + x ) =
2 2 2 2 2 2

(
= ( x + y) + ( y + z) , ( y + z ) + ( z + x ) , ( z + x ) + ( x + y) ,
2 2 2 2 2 2
) h′( x, y, z) = (2 ( x + y) d x + 2 ( x + 2 y + z) d y +2 ( y +z) d z ,
2 ( z + x ) d x + 2 ( y + z ) d y + 2 ( x + y + 2 z ) d z, 2 ( 2 x + y + z) d x + 2 ( x + y ) d y + 2 ( z + x ) d z ) , deci h′(1, 1, 1) =
= ( 4 d x + 8 d y + 4 d z, 4 d x + 4 d y + 8 d z, 8 d x + 4 d y + 4 d z ) . A doua rezolvare. Se folosesc 1.2.1 şi 1.4.2.
x 1 1 0
h′(1, 1, 1)( x, y, z) = Jh(1, 1, 1)  y , J h (1,1,1) = J g ( f (1,1,1)) J f (1,1,1) = J g ( 2, 2, 2) J f (1,1,1) . J f ( x, y, z) = 0 1 1 ,
   
 z  1 0 1
2u 2v 0  4 4 0 4 8 4
Jg (u, v, w) =  0 2v 2w , J g (2, 2, 2) = 0 4 4 , deci J h (1,1,1) = 4 4 8 , h′ (1, 1, 1) ( x, y, z) =
     
2u 0 2w 4 0 4 8 4 4
= (4x + 8y +4z, 4x + 4y + 8z, 8x + 4y + 4z).
Pentru cazul unei singure variabile scalare este necesară
1.4.3 Fie Y spaţiu normat pe K. Aplicaţia ϕ : a → (λ → λa) a lui Y în L (K; Y) este
un izomorfism de spaţii vectoriale ce păstrează norma.
De acum înainte izometria ϕ de la 1.4.3 va identifica derivata Fréchet într-un punct a
unei funcţii cu o singură variabilă scalară cu un vector. Se va folosi aceeaşi notaţie iar
identitatea conceptului în cauză va reieşi din context sau din notaţie: pentru aplicaţia
o
f : E → Y, Y spaţiu normat pe K şi E ⊂ K, iar t0 din E , f '(t0 ) va desemna atât elementul din
L (K; Y) cât şi vectorul f '(t0 ) (1) din Y ce îi corespunde acestuia prin ϕ. Astfel fiind, când şi
dim Y = 1, în care caz Y este identificat cu K, se obţine cazul particular al derivatei ca
număr. Şi acum
1.4.4 Caz particular. Fie f : A → E, A ⊂ K şi E ⊂ X, şi g : E → Y, X şi Y spaţii nor-
mate pe K. Dacă f este derivabilă Fréchet în t0 iar g derivabilă Fréchet în x0 : = f (t0 ),
atunci h : = g o f este derivabilă Fréchet în t0 şi

(∗∗∗) h′( t0 ) = g′( f ( t0 )) ( f ′( t0 )) .

Observaţie. Când X = Y = K, avem, conform cu identificarea acceptată, h'(t0 ) =
= g′( f ( t0 )) f ′( t0 ) − formula elementară cunoscută, membrul al doilea este produsul a două

113
numere din K. Într-adevăr, F şi H fiind ca la 3.4 iar G derivata Fréchet (aplicaţia liniară) a
lui g în x0 , avem H = G o F şi în particular H (1) = G( F (1)) = F (1) G(1) .
În sfârşit, în cazul aplicaţiei f : I → Y, I interval din R şi Y spaţiu normat real, se
f (t) − f (t0 )  o f ( t ) − f ( t0 )
definesc (t0 ∈ I) f '(t0 ) = lim
t →t t − t0  t0 ∈ I  , f+′(t0 ) = t →
lim
t + t − t0
, f−′( t0 ) =
  0 0

f (t ) − f (t0 )
= lim . f '(t0 ) coincide cu derivata Fréchet a lui f în t0 identificată cu un vector
t →t − 0 t − t0
(foloseşte (∗'') de la p. 1), se păstrează (∗∗).
Diferenţiala funcţiei reale compuse
Pentru uşurinţa scrierii fie f funcţie reală cu două variabile reale compusă din funcţia
ϕ, reală cu două variabile reale, cu funcţiile g şi h, reale cu două variabile reale: f (x, y) =
= ϕ (g (x, y), h (x, y)).
1.4.5 Dacă g şi h sunt diferenţiabile în (x0 , y0 ) iar ϕ în punctul corespunzător
(u0 , v0 ), u0 = g (x0 , y0 ) şi v0 = h (x0 , y0 ), atunci f este diferenţiabilă în (x0 , y0 ) şi
(6) d f ′ (u0 , v0 ) d g
( x0 , y 0 ) = ϕ u ( x0 , y 0 ) + ϕ v
′ (u0 , v0 ) dh ( x0 , y 0 ) .

Formulă prescurtată d f = ϕ u′ d g + ϕ v′ dh (diferenţialele sunt luate în acelaşi punct, deri-

vatele parţiale − în punctul corespunzător).
Când ϕ are o singură variabilă reală, (6) devine
(9) d f ( x0 , y0 ) = ϕ ′(u0 ) d g ( x0 , y0 ) .

Formula (9) prescurtată d f = ϕ ′ d g (diferenţialele sunt luate în acelaşi punct, ϕ' în

punctul corespunzător).
y z x
Exemple 2. d f (1, 1, 1) = ? , unde f (x, y, z) = ϕ (x , y , z ), ϕ diferenţiabilă. f este compusă din ϕ cu
g : g (x, y, z) = x , h : h (x, y, z) = y şi l : l (x, y, z) = z . Se aplică (6) (între x, y, z din primul membru şi x, y, z din
y z x

membrul al doilea − nici o legătură). d f (x, y, z) = ϕ u′ d x y + ϕ v′ d yz + ϕ w′ d z x = ϕ u′ ( y x y − 1 d x + x y ln x d y) +

+ϕ v′ ( z yz − 1 d y + y z ln z d z) + ϕw′ ( x z x − 1 d z + z x ln z d x) , deci d f (1,1,1) = ϕ u′ (1,1,1) d x + ϕ v′ (1,1,1) d y + ϕ w′ (1,1,1) d z .
3. d f (1, 0 ) = ? , dacă f ( x, y) = x + y . f este compusă din ϕ , ϕ ( u) = u , cu g : g (x, y) = x + y, ϕ' (u) =
1 (9) 1 dx + dy 1
= , deci df ( x, y ) = d ( x + y) = , df (1, 0 ) = ( d x + d y) .
2 u 2 x+y 2 x+y 2
4. Calculăm ∆ f într-un punct oarecare (x, y, z), ∆ operatorul Laplace, unde f (x, y, z) = ϕ (x − y, x + z), ϕ de
pe R . Se folosesc (8), g (x, y, z) = x − y, h (x, y, z) = x + z. fx′( x, y, z) = ϕu′ ( x − y, x + z) +
2 2
clasă C
+ ϕv′ ( x − y, x + z) , în continuare x, y, z sunt scoşi din notaţie, fy′= (−1) ϕu′ + 0ϕv′ = − ϕu′ , fz′ = 0ϕu′ + ϕv′ = ϕv′ ,

fx′′ =
2
∂ ′ ∂
2 2
∂
(ϕ ) + (ϕ ′ ) = ϕ u′′ + ϕ u′′v + ϕ v′′u + ϕ v′′ = ϕ u′′ + ϕ v′′ + 2ϕ u′′v . fy′′ = ∂ y (− ϕu′) = − (− 1)ϕu′′ + 0ϕu′′v = ϕu′′ .
∂x u ∂x v
2 2 2 [ 2 ] 2

∂
fz′′ = =
2 (ϕ ′ ) = 0ϕ v′′u + ϕ v′′ = ϕ v′′ , ∆ f = 2 (ϕ u′′ + ϕ v′′ + ϕ u′′v ) .
∂z v
2 2 2 2

Diferenţierea permite obţinerea simultană a tuturor derivatelor parţiale de ordinul întâi,

căci, conform cu (7) de la p. 1, acestea sunt coeficienţii lui dx1 , … , dxn .
x–y
Exemplul 5. Calculăm derivatele parţiale de ordinul întâi la f : f (x, y) = (x + y) , evident în punctele (x, y)
(6 )
care dau x + y > 0. f este compusă din ϕ (u, v) = u cu g (x, y) = x + y şi h (x, y) = x − y. d f = ( x − y)( x + y )
v x − y −1
⋅

114
⋅ d ( x + y) + ( x + y) ln ( x + y ) d ( x − y) , d ( x + y) = d x + d y , d ( x − y) = d x − d y , deci fx′= ( x + y) [x − y +
x− y x− y−1

+( x + y) ln ( x + y)] , fy′= ( x + y) [x − y − ( x + y) ln ( x + y)] .

x− y−1

În continuare − operaţii de corp cu funcţii diferenţiabile.

1.4.6 Dacă f1 şi f2 , funcţii reale cu n variabile reale, sunt diferenţiabile în x0, atunci
f
f1 + f2 , f1 f2 , 1 (când f2 (x0 ) ≠ 0) sunt diferenţiabile în x0 şi
f2
d ( f1 + f2 ) = d f1 + d f2 , d ( f1 f2 ) = f2 d f1 + f1 d f2 ,
f f df − f df
d  1  = 2 1 2 1 2
f
 2 f2
( f1 , f2 şi toate diferenţialele sunt luate în x 0 ).
x + x 2 − y2
Exemple 6. f ( x, y) = ln , x 2 − y 2 > 0 şi y ≠ 0. Calculăm d f ( x, y ) . f este compusă din ϕ (u) =
x − x 2 − y2
x + x 2 − y2 x − x 2 − y2 x + x 2 − y2
[(x − )
3.6
1 1
= ln u, deci ϕ ′(u) = , cu g ( x, y) = . df (x, y) = d = x 2 − y2 ⋅
u x − x 2 − y2 x+ x −y
2 2
x− x −y 2 2 y2
 xd x − yd y  2  x d x − y d y 
⋅ d x +
 x −y 
2 2
(
 − x + x − y d x −
2


) 2 2
 =
x − y  y x − y
2
2 2
( y d x − x d y) .

y y 3.6
7. d f (1,1) = ? , unde f ( x, y) = ϕ  x y,  diferenţiabilă pe R . d f (x, y) = ϕ u′ d ( x y) + ϕ v′ d   =
2
 x  x
 
3.6
xd y − yd x
′ ′
= ϕ u ( y d x + x d y) + ϕ v , deci d f (1,1) = [ϕu(1, 1) − ϕv (1, 1)] d x + [ϕu (1, 1) + ϕv (1, 1)] d y .
′ ′ ′ ′
x2

1.5 Formula Taylor - Lagrange - Cauchy

Notă istorică. Formula Taylor, stabilită de acesta pentru funcţia polinomială reală cu o variabilă reală, a fost
extinsă de Lagrange, în 1759, la funcţiile reale cu mai multe variabile reale. Ampère, în 1826, şi Cauchy, în 1829,
au precizat forma restului. Formula Taylor pentru spaţii normate se află la p. 5.
1.5.1 Formula Taylor - Lagrange - Cauchy. Fie f o funcţie reală cu m variabile
n+1
reale de clasă C , n ≥ 0, pe mulţimea deschisă E. Oricare ar fi punctele x0, x0 + h din E,
0 0
dacă [x , x + h] ⊂ E există θ, θ ∈ (0, 1), astfel încât
( p) ( n+1)
n
1 m ∂f 0 1 m ∂f 0 
(∗) f ( x + h) = f ( x ) + ∑ ( x ) ( x + θ h)
p! ∑ ∑
0 0
hk +  hk .
p=1 k=1 ∂ xk  ( ) k=1
n + 1 ! ∂ x k 
( n+1)
m ∂f 0
1 
( 0
Rn x ; h : =) ∑h
( n + 1)! k=1 k ∂ xk
x +θ h  ( ) este restul în forma Lagrange. În această

formulă h = (h1 , … , hm ) şi
( s)
m ∂f ′ def s! ∂sf
(1) ∑ hk ( x ) = ∑
k k
h1 1K hm m k ( )
x ′ , s = 1, n + 1 .
k =1 ∂ x k k1!K km ! k
 k +...+ k
1 m =s ∂ x1 1K∂ xmm
k i ≥0

Coeficienţii din membrul al doilea de la (1) sunt aceia din formula

p!
(a1 + K + am )p = ∑ k !K k ! a1k K amk 1 m

k +...+ k = p 1 m 1 m
k i ≥0

a1 , … , am dintr-un inel comutativ cu unitate.

115
 Astfel fiind, în cazul m = 2 membrul al doilea de la (1) poate fi obţinut prin aplicarea
formală a binomului Newton.
1.5.2 În condiţiile de la 1.5.1, oricare ar fi x0, x0 + h din E, dacă [x0 , x0 + h] ⊂ E
( p)
n
1 m ∂f 0
(
(∗∗) f x + h = f x + ∑
0
) ( ) 0
∑ hk
p! k=1 ∂ xk
x  ( ) (
+ Rn x ; h ,
0
)
p=1 
1 ( n+1)
1 m ∂f 0 
( 0
Rn x ; h := ) ∫
n! 0
(1 − t)n ∑ hk
∂ x
x + th  ( ) dt . Rn (x 0 ; h) este restul în forma integrală.
k=1 k 
Observaţie. Dacă E este convexă, condiţia „ [x 0 , x 0 + h] ⊂ E “ de la 1.5.1 şi 1.5.2
cade.
0 0
Punând x : = x 0 + h, unde x = (x1 , … , xm), x 0 = x1 ,K, xm , (∗) şi (∗∗) devin ( )
( p)
1  0 ∂ f 0 
n m

(∗∗∗) f ( x ) = f x + ∑ ( ) 0
∑ xk − xk
p! k=1 ∂ xk
(x  ) ( ) + Rn x, x( 0
),
p=1 
( n+1)
m 1 0 ∂ f 0 
(
Rn x, x =
0
) ∑ xk − xk
( n + 1)! k=1 ∂ xk
0
(
x +θ x − x  ) ( ( )) , respectiv

1 ( n+1)
1 m ∂f 0 0 
(
Rn x, x =
0
)
n! 0 ∫ (1 − t) ∑ ( xk − xk )
n 0
dt .
∂ xk
(
x +t x− x  ( ))
k=1 
În particular, în cazul a două variabile, notate ca de obicei x, y
( p)
n
1  ∂ ∂ 
f ( x, y) = f ( x0 , y0 ) + ∑ ( x − x0 ) + ( y − y0 )  f ( x0 , y0 ) + Rn .
p=1 p!  ∂x ∂ y
Exemple 1. Aplicăm formula (∗∗∗) funcţiei f (x, y, z) = cos (x + y + z) − cos x cos y cos z în punctul (0, 0, 0)
∞ 3 3
cu restul R2 neexplicitat. f are clasa C pe R deschisă convexă, deci ∀ (x, y, z) din R f (x, y, z) = f (0, 0, 0) +
( p)
1 ∂ ∂ ∂
2
+∑
p =1
x
p!  ∂ x
+y
∂y
+ z 
∂ z
f (0, 0, 0) + R2 = x fx′( 0, 0, 0) + y fy′( 0, 0, 0) + z fz′( 0, 0, 0) +
2 [
1 2 ′′
x fx ( 0, 0, 0) + y2 fy′′ (0,0,0) +
2 2

]
+ z2 fz′′ ( 0, 0, 0) + 2x y fx′′y( 0, 0, 0) + 2y z fy′′z( 0, 0, 0) + 2z x fz′′x( 0, 0, 0) + R2 = − ( x y + yz + z x) + R2 .
2

π π
2. Aplicăm formula (∗∗∗) funcţiei f ( x, y ) = ( tg x ) în punctul  ,  cu restul R2 neexplicitat. f are clasa
sin y

4 2
π
C pe banda ( x, y) ∈ R 2 : 0 < x < , y ∈ R  , care este deschisă şi convexă, prin urmare ∀ (x, y) din această bandă
∞

 4 
1
2 2
π π π π π π π π π π π π π π π
f ( x, y) = f  ,  +  x −  fx′ ,  +  y −  fy′ ,  +  x −  fx′′ ,  +  y −  fy′′ ,  + 2  x −  ⋅
 4 2  4  4 2  2   4 2  2  2  4 2  2  4 2  4
2 2

π π π π π2  π  x2
⋅  y −  fx′′y  ,  + R2 = 1 − + + 2 −  x + + R2 .
 2   4 2  2 32  4 2
1.6 Diferenţiala de ordin superior
o
Fie X, Y spaţii normate pe acelaşi corp de scalari, f : E → Y, E ⊂ X, x0 ∈ E şi A ⊂ E, A
deschisă nevidă.
Definiţii. f este derivabilă Fréchet (diferenţiabilă) de două ori în x0 dacă ∃ U ⊂ E
vecinătate a lui x0 pe care f este diferenţiabilă iar aplicaţia x → f ' (x) a lui U în L (X; Y) este
diferenţiabilă în x . În acest caz f ′′( x ) : = ( f ′ )′ ( x ) . f este derivabilă Fréchet (diferen-
0 0 0

116
ţiabilă) de două ori pe A, când este diferenţiabilă de două ori în fiecare punct al lui A. f este
derivabilă Fréchet (diferenţiabilă) de trei ori în x0 , dacă ∃ U ⊂ E vecinătate deschisă a lui
x0 pe care f este diferenţiabilă de două ori iar aplicaţia x → f '' (x) a lui U în L ( X ; L ( X ; Y ) )
este diferenţiabilă în x0 . În acest caz f ′′′( x0 ) : = ( f ′′ )′ ( x0 ) , etc. f este indefinit diferenţiabilă
în x0 (resp. pe A) dacă, ∀ p din N, ∃ f ( x0 ) (resp. ∃ f ( x) , ∀ x din A). feste de p ori
( p) ( p)

continuu diferenţiabilă pe A, p din N (în care caz f este netedă pe A), dacă f este de p ori
( p)
diferenţiabilă pe A şi aplicaţia x → f ( x) este continuă pe A.
p paranteze
(p)
Astfel f (x0 ) ∈ L (X; L (X; … ; L (X; Y) … ). Acest spaţiu normat se identifică, în
contextul diferenţialei de ordin superior, cu spaţiul normat Lp (X; Y) al aplicaţiilor p - liniare
p
continue ale lui X pe Y prin izomorfismul de spaţii vectoriale ce păstrează norma de la III,
§2, 4.3. Considerarea lui f ( x0 ) în prima ipostază sau în cea de a doua se va face fără nici
( p)

o precizare.
1.6.1 Orice aplicaţie n - liniară continuă f între spaţii normate este nelimitat diferen-
(p)
ţiabilă, f = 0 ∀ p ≥ 3 şi ∀ (a1 , … , an ) şi ∀ (s1 , … , sn )
f ′( a1,K, an )( s1,K, sn ) = f ( s1, a2 ,K, an ) + f ( a1, s2 , a3,K, an ) + K + f ( a1,K, an −1, sn ) .
o
1.6.2 Lemă. Fie f : E → Y, E ⊂ X, diferenţiabilă de p ori, p > 2, în x0 din E şi
s1 , … , sp−2 fixaţi din X. Aplicaţia F : U → Y, U ⊂ E vecinătate deschisă a lui x0 pe care f
este diferenţiabilă de p −1 ori, F(x) = f ( ) (x)(s1)(s2 ) K( s p − 2 ) este diferenţiabilă pe U şi de
p −2

două ori diferenţiabilă în x0 , pentru x din U F ' (x) este aplicaţia s →

→f
( p−1)
( )
( x)( s)( s1 ) K s p−2 iar F ′′(x 0 )(s)( t) = f (p) (x 0 )(s)( t)(s1 )K s p − 2 . ( )
1.6.3 Fie f : E → Y1 × Y2 × … × Ym , E ⊂ X, f = (f1 , … , fm ). f este diferenţiabilă de p
ori în x0 ⇔ f1 , … , fm sunt diferenţiabile de p ori în x0 şi f ( x0 ) = f1 ( x0 ), K, fm ( x0 ) .
( p) ( p) ( p)
( )
1.6.4 Dacă f : E → Y, E ⊂ X, este diferenţiabilă de p ori pe A ⊂ X, A deschisă nevidă
iar f (p) este diferenţiabilă de q ori pe A, atunci f este diferenţiabilă de p + q ori pe A şi
(f( ))
p ( q) ( p+q )
=f .
1.6.5 Teoremă. Fie f : E → Y, E ⊂ X, diferenţiabilă de p ori în x0 . Atunci
∀ s1 , … , sp din X
f
( p)
( x0 )( s1)( s2 )K( sp ) = f ( p) ( x0 )( si )( si
1 2
)K(s ) ,
ip

1 2 K p 
unde  i i K i  este o permutare oarecare.
1 2 p

Exprimat prescurtat şi folosind identificarea standard,

(p)
Aplicaţia p - liniară continuă f (x0 ) este simetrică.
Observaţie. 1.6.5 este generalizarea pentru spaţii normate a teoremei Schwarz.
1.6.6 Fie f : E → F, E ⊂ X şi F ⊂ Y, E şi F deschise, continuu diferenţiabilă de p ori
pe E şi g : F → Z continuu diferenţiabilă de p ori pe F, X, Y şi Z spaţii normate. Atunci
h : = g o f este continuu diferenţiabilă de p ori pe E.
Este necesară acum

117
 1.6.7 Fie f simetrică din Ln (X; Y) şi F : X → Y, F (x) = f (x, x, … , x). Atunci, ∀ x
n − 1 ori

din X, F' (x) = n f (x, … , x, ⋅) .

Funcţie reală cu mai multe variabile reale
Începem cu
m n
1.6.9 Fie K corp comutativ şi pi : K → K, i = 1,m , q j : K → K, j = 1, n funcţiile
proiecţie. Familia ( p i ⊗ q j ) i=1,m este o bază pentru L (K , K ; K).
m n

j=1,n

Urmează trei reguli de diferenţiere

n o
1.6.10 Dacă f, g : E → R, E ⊂ R , sunt diferenţiabile de p ori în x0 din E , atunci
λf + µg, λ şi µ din R, sunt diferenţiabile de p ori în x0 şi (λ f + µ g) (x 0 ) =
( p)

= λf
( p)
( x 0 ) + µ g( p ) ( x 0 ) .
p
1.6.11 Dacă f : E → R, E ⊂ R , este diferenţiabilă în x′0 iar g : F → R, F ⊂ Rq, este
diferenţiabilă în x ′′0 , atunci H : = f ⊗ g este diferenţiabilă în x 0 : = (x′0 , x′′0 ) şi dH x = 0

= df x′0
⊗ g(x′′0 ) + f (x ′0 ) ⊗ dg x′′ . 0

n n
1.6.12 Dacă f : E → R, E ⊂ R şi F : E → Lp−1 (R ; R), p > 1 sunt diferenţiabile în x0
o n
din E , atunci ϕ : E → Lp−1 (R ; R), ϕ (x) = f (x) F (x) este diferenţiabilă în x0 şi
ϕ ′( x 0 ) = f ′( x0 ) ⊗ F ( x0 ) + f ( x0 ) F ′( x 0 ) .
n
Observaţie. La 1.6.12, în enunţ, Lp−1 (R ; R) poate fi în mod evident înlocuit cu
n n n
Lp−1 ((R )∗; R), (R )∗ dualul lui R .
Şi acum
n o
1.6.13 Teoremă. Dacă f : E → R, E ⊂ R , este diferenţiabilă de două ori în x0 din E ,
2 2
∂f ∂ f ∂ f
atunci
∂ xi
i = 1, n sunt diferenţiabile în x0,
∂ xi ∂ x j
( x )=
0

∂ x j∂ xi
( x0 ) i, j = 1, n şi
(2 )
 n ∂f 0  n
∂ 2f
2
d f = ∑
 i=1 ∂ x i
( x ) dx i  : = ∑ ( x0 ) dxi dx j , unde dxi dxj : = dxi ⊗ dxj şi dx 2i :=
 i, j=1 ∂ x i ∂ x j
x0

= dxi ⊗ dxi .
Astfel în cazul n = 2, când variabilele sunt notate x şi y, avem
2 2 2
∂ f 2 ∂ f ∂ f 2
2
(18) d f = d x + ( d x d y + d y d x ) + 2 dy ,
∂x
2
∂ x∂ y ∂y
derivatele parţiale şi diferenţialele fiind toate luate în acelaşi punct.
Atenţie! dx dy ≠ dy dx, căci de pildă d x ⊗ d y ( (1, 2), (1, 3) ) = 3 , d y ⊗ d x ((1, 2),
(2, 3)) = 2.
o
n
1.6.14 Dacă f : E → R, E ⊂ R este diferenţiabilă de p ori în x0 din E , atunci

118
 p −1 p
∂ f ∂ f
∂ xi K ∂ xi
, i1 , … , ip−1 = 1, n sunt diferenţiabile în x0,
∂ xi K ∂ xi
( x0 ) =
1 p −1 1 p

( p)
∂ f
p
i K i  n ∂f 0 
=
∂ xj K ∂ xj
( x ) ,  j1 K jp  o permutare oarecare, şi d p f
0
= ∑ ( x ) d xi  : =
 i=1 ∂ x i
0

1 p
1 p
x

p
n
∂ f
= ∑ ( x 0 ) d xi K d xi , unde d xi 1 K d xi p : = d xi 1 ⊗ K ⊗ d xi p , d xik :=
=1 ∂ x i K ∂ x i
1 p
i 1 ,..., i p
1 p
k ori
64748
= d xi ⊗ K ⊗ d xi .
Observaţie. În enunţul 1.6.14 este implicată afirmaţia: dacă f este diferenţiabilă de p
ori în x0, atunci f are în x 0 derivate parţiale după toate variabilele până la ordinul p
inclusiv.
1.6.15 Corolar. Dacă f, funcţie reală cu o variabilă reală, este diferenţiabilă de p ori
în x 0, atunci d f x = f ( x ) dx , f ( x ) fiind derivata în sens elementar.
p ( p) 0 p ( p) 0
0

n
1.6.16 Fie f : E → R, E ⊂ R şi A ⊂ E, A deschisă nevidă. f este continuu diferenţia-
m
bilă de m ori pe A, dacă şi numai dacă f are clasa C pe A.
2
∂ f
1.5.8 şi 1.6.13 permit a afirma, unde H ( x ) : = ai k , ai k : =
0

∂ xi ∂ xk
( x ) , i, k = 1, n
0
[ ]
(hessiana lui f în x 0).
n
1.6.17 Scriere matricială. Dacă f : E → R, E ⊂ R , este diferenţiabilă de două ori în
x0, există U resp. V vecinătate a lui 0 resp. x0 pe care
1 t
f ( x + h) − f ( x ) = ∇ f ( x ) h + h H ( x ) h + o ( h )
0 0 0 t 0 2

2
resp.
0 0 1
f ( x) − f ( x ) = ∇ f ( x ) ( x − x ) + ( x − x ) H ( x )( x − x ) + o x − x
0 t

2
0 t 0 0 0 2
. ( )
De asemeni 1.6.14 permite afirmaţia
1.6.18 Pentru a obţine d p f x0
, în expresia lui d p −1 f x , x ∈ U se iau diferenţialele în
x0 ale funcţiilor coeficienţi la d x i K d x i 1 p −1
, ii , … , ip−1 = 1, n şi se desfac formal
parantezele.
Exemple. Punctele oarecare (x, y) şi (x, y, z), în care sunt luate diferenţialele, sunt scoase din notaţie, ele fiind
indicate prin coeficienţii diferenţialelor din membrul al doilea. Existenţa diferenţialelor este asigurată de 1.6.16.
(18) 1.6.18
1. f : f (x, y) = x, d 2 x : = d 2 f = ? d 2 x = 0 sau d 2 x = d (dx) = d1dx = 0 . Corolar : n > 1 ⇒ d x = 0 . De
n

(18 )
ase-meni, g : g( x, y) = y ⇒ d y : = d g = 0 , n > 1. f : f ( x, y) = x y ⇒ d f = d x d y + d y d x [sau d f = y d x + x d y ,
n n 2

1.6.18 1.6.14
d 2 f = dy dx + dxdy ]. f : f (x, y, z ) = xyz ⇒ d 2 f = z(dxdy + dydx) + x(dydz + dz dy ) + y(dz dx + dxdz )
1.6.18
[sau d f = yz d x + z x d y + x y d z , d 2 f = d ( yz )dx + d (zx)dy + d (xy)dz = (zdy + ydz )dx + (xdz + zdx)dy
+ ( y d x + x d y) d z etc.]

119
 (18)
π π
f : f ( x, y) = e sin y , = fx′′ 0,  d x 2 + fy′′ 0,  d y2 +
x 2
2. d f  π  =? Rezolvarea întâia. d2 f  0, π 
 2  2
2 2
 0,   
 2  2

π 1.6.18
+ fx′′y  0,  ( d x d y + d y d x) = d x 2 − d y2 .
x x
Rezolvarea a doua. d f = e sin y d x + e cos y d y , d2 f =
 2
( ) ( ) (
d ex sin y dx + d ex cos y dy = ex sin y dx + ex cos y dy dx + ex cos y dx − ex sin y dy dy , se iau x = 0 şi y = ) ( )
= π , d f  π  = dx − dy .
2 2 2

2  0, 
 2

(18)
f ( x, y) = ln x + y . = fx′′(11
, ) d x2 +
2 2 2
3. d f =?, unde Rezolvarea întâia. d2 f 2
( 1,1) (1,1)
1 1
+ fx′′y(11
, ) ( d x d y + d y d x ) + fy′′(11
, ) d y2 = − 2
1
2
( d x d y + d y d x) . Rezolvarea a doua. d f = 2 2 d x + y =
2 2
( )
2 x +y

=
xdx+ ydy
, d f = d
2
5.18
x
dx + d
y
dy =
(x 2 2
)
+ y dx− xd x + y ( 2 2
) dx +
2
x +y
2
x +y
2 2
x +y
2 2
(x 2
+y
2 2
)
+
(x 2
+ y )d y − y d(x + y
2 2 2
) d y = (x 2
+ y ) d x − x( 2 x d x + 2 y d y)
2

dx +
(x 2
+ y2 ) d y − y ( 2 x d x + 2 y d y)
d y , se iau
(x ) (x )
2 2
(x + y2 )
2 2 2
2
+y 2
+y 2

1
( d x d y + d y d x) .
2
x = 1 şi y = 1, d f =−
( 1,1)
2
( )
4. Fie f : f ( x, y, z ) = ln x y z , x > 0, y > 0, z > 0. n > 1 ⇒ d n f = ? f ( x, y, z ) = x ln x + y ln y + z ln z ,
x y z

( )
1.6.10 1.6.15
d n f = d n (x ln x) + d n ( y ln y ) + d n (z ln z ) = (− 1)n − 2 (n − 2)! x1− n dxn + y1− n dyn + z1− n dz n (regula Leibniz).
f : f ( x, y, z) = e d ( a x + by + c z ) =
a x+b y+c z n a x+b y+c z
5. , a, b, c ∈ R ⇒ d f = ? df =e
1.6.12
=e
a x+b y+c z
( a d x + b d y + c d z) . 2
d f = e a x + b y + cz
(adx + bdy + cdz ) 2
+e a x + b y + cz
d (adx + bdy + cdz ) =

[ ]
1.6.11
( a d x + b d y + c d z) 2 . d 3 f = ea x + b y + cz (adx + bdy + cdz )3 + ea x + by + czd (adx + bdy + cdz )2 =
a x+b y+c z
=e
=e
a x+b y+c z
( a d x + b d y + c d z) 3 , prin urmare d n f = ea x+b y+c z ( a d x + b d y + c d z) n .

Funcţie reală cu mai multe variabile reale compusă

Fie f funcţie reală compusă, pentru uşurinţa scrierii, din ϕ cu g şi h, funcţii reale cu
două variabile reale: f (x, y) = ϕ ( g (x, y), h (x, y)). g şi h sunt continuu diferenţiabile de p
2
ori pe E mulţime deschisă din R iar ϕ este continuu diferenţiabilă de p ori în mod co-
respunzător pentru a putea aplica 5.6. Astfel f este continuu diferenţiabilă de p ori pe E
(foloseşte şi 1.6.3 !). Presupunem p = 2 şi calculăm d f ( x , y ) , ( x0 , y0 ) din E. ∀ (x, y) din
2
0 0

3.5
E (22) d f ( x,y) = ϕ u′ ( g( x, y), h( x, y) ) dg ( x,y) + ϕ v′ ( g( x, y), h( x, y) ) dh ( x,y) . Ţinând seamă de
1.6.16, 1.6.6 şi 1.6.12, se diferenţiază (22) în (x0 , y0 ) şi punând u0 = g(x0 , y0 ),
d f ( x , y ) = d [ϕ u′ ( g( x, y), h( x, y) )] ( x , y ) ⊗ dg ( x , y ) + ϕ u′ ( u0 , v0 ) d g ( x , y ) +
2 2
v0 = h(x0 , y0 ),
0 0 0 0 0 0 0 0

[ϕ ′′ (u , v ) d g (
3.5
+ d [ϕ v′ ( g( x, y), h( x, y))] ( x )
⊗ dh ( x ) + ϕ v (u0 , v0 ) d h ( x 0 , y 0 ) =
′ 2
u2 0 0 x0 , y0 )
+
0, y 0 0, y 0

0 0
]
+ ϕ u′′v (u0 , v0 ) dh ( x , y ) ⊗ d g ( x , y ) + ϕ u′ (u0 , v0 ) d 2 g
0 0 ( x 0, y 0 ) [
+ ϕ v′′u (u0 , v0 ) d g ( x
0, y 0 )
+

0 0 0 0
]
+ ϕ v′′2 (u0 , v0 ) d h ( x , y ) ⊗ d h ( x , y ) + ϕ v′ (u0 , v0 ) d 2 h x , y , prin urmare, scoţând din notaţie
( 0 0)
(x0 , y0 ) şi (u0 , v0 )

120
 2 2 ∂ϕ 2 ∂ϕ 2
(23) d f =„ d ϕ ” + d g+ d h ,
∂u ∂v
∂ 2ϕ 2 ∂ 2ϕ ∂ 2ϕ 2
unde „ d 2 ϕ “ = dg + ( dgdh + dh dg) + dh , dg2 : = dg ⊗ dg , dg dh : = dg ⊗
∂ u2 ∂ u∂ v ∂ v2
⊗ dh, dh dg : = dh ⊗ dg, d h 2 : = d h ⊗ d h , toate diferenţialele fiind luate în (x0 , y0 ) iar
toate derivatele parţiale în punctul corespunzător (g (x0 , y0 ), h (x0 , y0 )).
Când ϕ are o singură variabilă reală
(24) d f = ϕ ′′d g + ϕ ′d g
2 2 2

unde diferenţialele sunt luate în (x0 , y0 ) iar derivatele în punctul corespunzător g (x0 , y0 ).
3
Se procedează asemănător pentru a calcula d f ( x , y ) , folosind aceleaşi 1.6.6, 1.6.16,
0 0

( 23)
1.6.12, dar şi 1.6.11. Iată calculul în scriere prescurtată. d 3 f = d ( d 2 f ) = d ϕ u′′ d g 2 + ( 2 )
( )
+ d ϕ u′′v ( d g dh + dh d g) + d (ϕ v′′ dh 2 ) + d (ϕ u′ d 2 g) + d (ϕ v′ d 2 h) = ϕ u′′′d g + ϕ u′′′v dh ⊗ d g 2 +
2 ( 3 2 )
+ ϕ u′′ ( d 2 g ⊗ d g + d g ⊗ d 2 g) + ϕ u′′′
2 (
v u d g + ϕ u v dh ⊗ ( d g dh + dh d g) +
′′′ 2 )
+ ϕ u′′v (d 2 g ⊗ dh + d g ⊗ d 2 h + d 2 h ⊗ d g + dh ⊗ d 2 g) + ϕv′′′u d g + ϕ v′′′dh ⊗ dh 2 + ( 2 3 )
+ ϕ v′′ (d h ⊗ dh + dh ⊗ d h) + (ϕ u′′ d g + ϕu′′v dh) ⊗ d g + ϕ u′ d g + (ϕ v′′u d g + ϕ v′′ dh) ⊗ d 2 h +
2
2 2
2
2 3
2

+ ϕ v′ d h , etc.
3

Diferenţiala este un puternic instrument de calcul. Ea permite, folosind 1.6.13 şi 1.6.9,

obţinerea simultană a tuturor derivatelor parţiale de ordinul dorit, ca şi efectuarea rapidă a
schimbărilor de variabile.
Exemple. Punctul (x, y) în care sunt luate diferenţialele este în general scos din notaţie, el este indicat de
coeficienţii diferenţialelor din membrul al doilea.
1
6. f : f ( x, y) = ln x2 + y2 ⇒ d 2 f = ? f este compusă din ϕ : ϕ (u) = ln u cu g : g ( x, y) = x + y şi folosind
2 2

2
1 1 1 1
(24), cum ϕ ′ (u) = , ϕ ′′ ( u) = − 2 , d 2 f = − 2 [ d ( x + y )] + d 2 ( x2 + y2 ) , d ( x2 + y2 ) =
2 2 2
2u 2u 2 ( x2 + y2 ) 2 ( x2 + y2 )
2 ( x d x + y dy )
( ) = 2 dx
2
2 2 2 2 2 d x 2 + d y2
= 2 x dx + 2 y dy, d x + y + 2 d y , deci d 2 f = − + =
(x 2
+y 2 2
) x 2 + y2

−2 [ x d x + y d y + x y ( d x d y + d y d x)] + ( x + y )( d x + d y
2 2 2 2 2 2 2 2
)
= ( x2 + y2 ) [( y2 − x2 ) d x2 + ( x2 − y2 ) d y2 −
−2
=
( x2 + y2 ) 2
−2 x y ( d x d y + d y d x )] . Conform cu 1.6.13 şi 1.6.9, coeficienţii lui dx 2, dy 2, dx dy (sau dy dx) sunt respectiv fx′′2 ,
fy′′2 , fx′′y . Se observă că f este armonică pe R2 \{(0, 0)}.

= ? , unde f : f ( x, y) = ϕ ( x y, x − y) , ϕ de clasă C pe R . Rezolvarea întâia. Se foloseşte (23).

2 2 2
7. d f
( 1,1)

(x, y) fiind un punct oarecare din R , d 2 f = ϕ u′′ ( x y, x − y) [ d( x y)] + ϕ v′′ ( x y, x − y) [ d( x − y)] + ϕ u′′v ( x y, x − y) ⋅
2 2 2
2 2

⋅ [ d( x y) d( x − y) + d( x − y) d( x y)] + ϕ u′ ( x y, x − y) d 2( x y) + ϕ v′ ( x y, x − y) d 2( x − y) = ϕ u′′2 y2 d x 2 + x 2 d y2 + [
[ ]
+ x y ( d x d y + d y d x)] + ϕ v′′ d x 2 + d y2 − ( d x d y + d y d x) + ϕ u′′v 2 y d x 2 − 2 x d y2 + ( x − y) ( d x d y + d y d x) +
2 [ ]
( ) (
+ ϕu′ (d x d y + d y d x ) = y ϕu′′2 + ϕv′′2 + 2 yϕu′′v d x + x ϕu′′2 + ϕv′′2 − 2 x ϕu′′v d y + x yϕu′′2 − ϕv′′2 + ( x − y) ϕu′′v + ϕu′ ⋅
2 2 2
) 2
[ ]

121
⋅ ( d x d y + d y d x) , se iau x = 1, y = 1, d f
2
( 1,1) (
= ϕu′′2 (10
, ) + ϕv′′2 (10
, ) + 2ϕu′′v (10
, ) d x2 + )
(
+ ϕu′′2 (1,0) + ϕv′′2 (10
, ) − 2ϕu′′v (10 )
, ) d y2 + (ϕu′′2 (10 , )) ( d x d y + d y d x ) . Rezolvarea a doua. Se
, ) − ϕv′′2 (1,0) + ϕu′ (10
foloseşte 1.6.18. (x, y) fiind un punct oarecare din R , d f = ϕu′ ( x y, x − y) d( x y) + ϕv′ ( x y, x − y) d( x − y) =
2

= ( yϕu′ ( x y, x − y) + ϕv′ ( x y, x − y) ) d x + ( x ϕu′ ( x y, x − y) − ϕv′ ( x y, x − y)) d y , deci d 2 f = d ( yϕu′ ( x y, x − y) +

{ [
+ϕv′ ( x y, x − y)) d x + d ( x ϕu′ ( x y, x − y) − ϕv′ ( x y, x − y)) d y = ϕu′ d y + y ϕu′′2 d ( x y) + ϕu′′v d ( x − y) + ϕv′′u d( x y) + ]
2 }
+ ϕv′′ d( x − y) d x + { ϕ u′ d x + x [ϕ u′′ d ( x y) + ϕ u′′v d ( x − y)] − ϕ v′′u d ( x y) − ϕ v′′ d ( x − y)} d y
2 2 etc.

8. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei reale f : f ( x, y) = ϕ x + y , x − y , ϕ ( 2 2 2 2

)
d f = ϕ u′′ d ( x + y[ )] [
+ ϕ v′′ d ( x − y )]
2 2
de clasă C 2 2
pe R . Rezolvarea întâia. Se foloseşte (23). 2
2
2 2
2
2 2
+

[
+ϕ u′′v d ( x + y ) d( x − y ) + d( x − y ) d ( x + y
2 2 2 2 2 2 2 2
)] + ϕ ′ d ( x
u
2 2
+ y ) + ϕ v′ d ( x − y
2 2 2 2
) etc. Coeficienţii lui dx , dy , dx dy 2 2

∂f ∂ϕ ∂ϕ
(sau dy dx) sunt, conform cu 1.6.13 şi 1.6.9, derivatele cerute. Rezolvarea a doua. = 2x +2x ,
∂x ∂u ∂v
∂ 2f ∂ϕ  ∂ 2ϕ ∂ 2ϕ  ∂ ϕ  ∂ 2ϕ ∂ 2ϕ 
2 =2 + 2 x 2 x 2 +2x + 2 + 2 x 2 x +2x  etc.
∂x ∂u  ∂u ∂ u∂ v ∂v  ∂ v∂ u ∂ v2 

Schimbare de variabile

Fie f funcţie reală cu n variabile reale şi gi i = 1, n funcţii reale cu m variabile reale.

Întrebarea „ce devine f la schimbarea de variabile x1 = g1 (u1 , … , um ), … , xn =
= gn (u1 , … , um )?“ înseamnă „cine este funcţia F : = f o G, G : = (g1 , … , gn )?“, adică
F (u1 , … , um ) = f (g1 (u1 , … , um ), … , gn (u1 , … , um )). Problema se rezolvă folosind (8)
de la p. 3 sau diferenţiala funcţiei compuse şi 1.6.13, 1.6.9.
Fie Oxy un sistem cartezian ortogonal de
y E2 coordonate în E2 . Coordonatele polare ale
punctului M diferit de origine sunt prin
• M (x, y) definiţie r : = OM şi θ unghiul format de
r
semidreptele Ox şi OM, θ ∈ [0, 2π). În cazul
def
θ lui O r = 0 iar θ este oarecare. Evident, x şi
O x y fiind coordonatele carteziene ale lui M,
Fig. 16 (25) x = r cosθ, y = r sinθ. (25) sugerează
2
schimbarea de variabile în coordonate polare în R (26) x = r cosθ, y = r sinθ, r ∈ (0, +∞),
θ ∈ R. Teorema 2.2 de la §4 permite a afirma că (26) se rezolvă prin raport la r şi θ în
vecinătatea fiecărui punct diferit de (0, 0). În particular, în vecinătatea unui punct (x, y) cu
y
x ≠ 0 avem (27) r = x 2 + y 2 , θ = kπ + arctg , k ∈ Z fixat.
x

122
 z E3 Fie Oxyz un sistem cartezian ortogonal de
coordonate în E3 . Coordonatele polare (coordo-
natele sferice) ale punctului M diferit de origine
• M (x, y, z)
r sunt r : = OM , ϕ şi θ, ϕ ∈ [0, 2π) şi θ ∈ [0, π ]
θ (vezi figura, P proiecţia ortogonală a lui M pe
planul Oxy, ϕ oarecare când M este pe Oz). În
O
y def
ϕ •P cazul lui O r = 0 , ϕ şi θ sunt oarecare. x, y, z
fiind coordonatele carteziene ale lui M, (28) x =
x = r cos ϕ sin θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r cos θ (căci
Fig. 17
OP = OM sin θ etc.). (28) sugerează
3
schimbarea de variabile în coordonate polare în R (29) x = r cos ϕ sin θ, y = r sin ϕ sin θ,
2
z = r cos θ, r ∈ (0, +∞), (ϕ, θ ) ∈ R .
Generalizând
n
Schimbarea de variabile în coordonate polare în R (30) x1 = r cos ϕ1 , x2 =
= r sin ϕ1 cos ϕ2 , … , xn−1 = r sin ϕ1 … sin ϕn−2 cos ϕn−1 , xn = r sin ϕ1 … sin ϕn−2 sin ϕn−1 , r ∈
n−1
∈ (0, +∞), (ϕ1 , … , ϕn−1 ) ∈ R .
∂ 2f ∂ 2f
Exemple 9. Ce devine laplaceianul ∆ f = + , f de clasă C 2, la schimbarea de variabile în
∂ x2 ∂ y2
coordonate polare? Rezolvarea întâia. Fie F funcţia obţinută din f cu schimbarea de variabile (26). (31) f (x, y) =
= f ( r cos θ , r sin θ ) = F ( r , θ ) . Ne situăm în cazul x ≠ 0 şi considerăm pe f obţinut din F cu schimbarea de variabile
2 2
y 2
( 23 )
∂ F 2 ∂ f 2
(27) r = x 2 + y 2 , θ = kπ + arctg , k ∈ Z fixat. Atunci (32) d f = dr + dθ +
x ∂r
2
∂θ
2

∂ 2F ∂F ∂F 1 x  y
+
∂ r∂ θ
( dr dθ + dθ dr ) + ∂ r d2r + ∂ θ d2θ , dr = r ( x d x + y d y) , d 2r = d  r  d x + d  r  d y , d θ =
   
xdy− ydx 2  x   y 
= , d θ = d  2 2  d y − d  2 2  d x etc., se înlocuiesc în (32), se egalează conform cu 1.6.9
2
x +y
2
x + y  x + y 

∂ 2 F 1 ∂ 2 F 1 ∂F
coeficienţii lui dx 2 şi dy 2 şi se obţine (33) ∆f (r cos θ, r sin θ) = + + . Rezolvarea a doua. F
∂r 2 r 2 ∂θ 2 r ∂r
∂F ∂ f ∂f ∂F ∂f ∂f
fiind funcţia definită prin (31), =
∂r ∂x
cos θ +
∂y
sin θ ,
∂θ
= =
∂x
( − r sin θ ) + ∂ y ( r cos θ ) , deci (34)
∂f ∂ F sin θ ∂ F ∂f ∂ F cos θ ∂ F
= cos θ − , = sin θ + . (34) permite a degaja operatorii (35)
∂x ∂r r ∂θ ∂y ∂r r ∂θ
∂ ∂ sin θ ∂ ∂ ∂ cos θ ∂ ∂
= cos θ − , = sin θ + cu următorul înţeles: dacă în locul gol de la
∂x ∂r r ∂θ ∂y ∂r r ∂θ ∂x
 ∂ 
 resp.  se pune o funcţie reală g, în locurile goale din membrul al doilea trebuie pusă funcţia compusă din g cu
 ∂ y
schimbarea de variabile x = r cosθ , y = r sinθ . Astfel fiind, conform cu (35) şi (34),
∂ 2f ∂ ∂ f  ∂  ∂ F sin θ ∂ F  sin θ ∂  ∂ F sin θ ∂ F  ∂ 2 f ∂ ∂ f 
2 =
  = cos θ cos θ − − cos θ − , =  =
∂x ∂ x ∂ x  ∂r ∂r r ∂θ  r ∂θ  ∂r r ∂ θ  ∂ y2 ∂ y  ∂ y 
∂  ∂ F cos θ ∂ F  cos θ ∂  ∂ F cos θ ∂ F 
= sin θ sin θ + + sin θ +  etc., se obţine (33) fără ipoteza x ≠ 0.
∂r ∂r r ∂θ  r ∂θ  ∂r r ∂θ 

123
 2 2 2
∂ f ∂ f ∂ f
10. Ce devine laplaceianul ∆ f = 2
+ 2
+ 2
la schimbarea de variabile în coordonate sferice (29) ?
∂x ∂y ∂z
Se face întâi schimbarea de variabile x = ρ cos ϕ , y = ρ sin ϕ , z = z, al treilea termen din ∆ f rămâne neschimbat şi
( 33) 2
∂ F 1 ∂ 2F 1 ∂ F ∂ 2F
∆ f ( ρ cos ϕ, ρ sin ϕ, z) = + + + , unde f (ρ cos ϕ , ρ sin ϕ , z) = F (ρ , ϕ , z). ªi acum încă o
∂ ρ 2 ρ 2 ∂ ϕ 2 ρ ∂ρ ∂ z2
schimbare de variabile pentru a ajunge la aceea cerută de enunţ : z = r cosθ , ρ = r sinθ , ϕ = ϕ , al doilea termen ră-
mâne neschimbat, pentru primul şi al patrulea se foloseşte (33) iar pentru al treilea − operatorul al doilea de la (35),
∂ 2 G 1 ∂ 2G 1 ∂ G ∂ 2G  ∂G cos θ ∂G 
astfel ∆ f ( r cos ϕ sin θ, r sin ϕ sin θ , cos θ ) = + 2 + + 1
+
1
 sin θ + 
∂r 2
r ∂θ 2
r ∂ r r sin θ ∂ϕ2 r sin θ
2 2
 ∂r r ∂θ 
∂ 2G 1 ∂ 2G 1 ∂ 2G 2 ∂ G cotgθ ∂ G
+ + + + , unde f ( r cos ϕ sin θ , r sin ϕ sin θ , r cos θ ) = G ( r, ϕ , θ ) .
∂ r 2 r 2 ∂θ 2 r 2 sin2θ ∂ϕ 2 r ∂ r r 2 ∂θ
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
11. Să se arate că, la schimbarea de variabile x = u, y = uv, u ≠ 0 avem x 2 + y2 2 + 2 x y =
∂x 2
∂y ∂ x∂ y

∂ 2F y y 1 2y 2 1
implică du = dx, dv = − 2 d x + d y , deci d 2u = 0 , d v = 3 d x − 2 ( d x d y + d y d x )
2
= u2 . u = x, v =
∂ u2 x x x x x
2 2 2 2 2 2 2 2 2
∂ f ∂ F y ∂ F 2y ∂ F 2y ∂ F ∂ f 1 ∂ F ∂ f y ∂ f
şi folosind (23) şi 5.9, 2
= 2
+ 4 2
− 2
+ 3
, 2
= 2 2
, =− 3 2
+
∂x ∂u x ∂v x ∂ u∂ v x ∂v ∂y x ∂v ∂ x∂ y x ∂v

1 ∂ 2F 1 ∂F
+ − , de unde concluzia.
x ∂ u ∂ v x2 ∂ v

2. Folosirea diferenţiabilităţii în studiul funcţiilor

2.1 Extreme locale interioare
La acest punct sunt cercetate extremele locale interioare folosind calculul diferenţial.
Definiţii. Fie f funcţie reală cu n variabile reale definită pe E şi x 0 un punct din E. x 0 este
punct de maxim local (resp. punct de minim local) pentru f, dacă ∃ V vecinătate a lui x 0 cu
proprietatea f ( x) ≤ f ( x ) (resp. f ( x) ≥ f ( x ) ) ∀x din E I V. În acest caz, f ( x ) este un
0 0 0

maxim local (resp. minim local ) al lui f. Dacă f ( x) < f ( x ) (resp. f ( x) > f ( x 0 ) ) ∀x din
0

o
E I V, x ≠ x 0, la termenii definiţi se adaugă adjectivul strict iar dacă x 0 ∈ E (în care caz se
poate presupune V ⊂ E), la aceştia se adaugă adjectivul interior. Punctele de maxim şi
minim local se numesc puncte de extrem local iar maximele şi minimele locale − extreme
locale, cu adăugirea strict sau interior după cum este cazul. Când E este deschisă, orice
extrem local al lui f este evident şi extrem local interior.
În definiţiile ce urmează E este o mulţime oarecare. x 0 este punct de maxim global
(resp. punct de minim global) pentru f dacă, ∀x din E, f (x ) ≤ f x 0 (resp. f (x ) ≥ f x 0 ). În ( ) ( )
( )0
acest caz, f x este un maxim global (resp. minim global). Este limpede condiţia ce
trebuie impusă pentru a adăuga la aceste definiţii adjectivul strict. Maximele şi minimele
globale poartă şi numele extreme globale. Ele sunt, evident, margini atinse. f (x0 ) fiind un
minim global (resp. maxim global) pe E, un şir (x p ), x p ∈ E, este prin definiţie minimizant
(resp. maximizant) dacă lim f x p = f x 0 .
p →∞
( ) ( )
124
 o
Fie f : E → Rm, E ⊂ Rn şi x 0 ∈ E . x 0 este punct critic pentru f, dacă toate componen-
tele lui f au în x 0 derivate parţiale după toate variabilele şi dacă rangul rg J f x0 al matricii ( )
Jacobi a lui f în x 0, adică rgx f , este < min (m, n). În caz contrar, x 0 este punct regulat
0

0
pentru f. Când m = 1, x se numeşte şi punct staţionar pentru f, adică în cazul când există şi
sunt egale cu zero
∂f 0
∂xi
( )
x , i = 1, n .
n
2.1.1 Fie f : E → R, E ⊂ R . Dacă x 0 este punct de extrem local interior pentru f,
derivatele parţiale de ordinul întâi ale lui f în x 0, acelea care există, sunt egale cu zero.
2.1.2 Dacă x0 este punct de maxim local interior (resp. punct de minim local interior)
pentru f : E → R, E ⊂ R, iar f este de două ori derivabilă în x0, atunci f ′( x 0 ) = 0 şi
f ′′( x 0 ) ≤ 0 (resp. f ′( x 0 ) = 0 şi f ′′( x 0 ) ≥ 0 ).
2.1.3 Dacă x0 este punct de maxim local interior (resp. punct de minim local interior)

( )
2
∂ 2f ∂ f 0 ∂ f 0
n
pentru f : E → R, E ⊂ R şi ∃ 2 x 0 , atunci (x ) = 0 , 2 ( x ) ≤ 0 (resp.
∂x i ∂ xi ∂ xi
2
∂f 0 ∂ f 0
( x )=0, 2 ( x ) ≥ 0 ).
∂ xi ∂ xi
2.1.4 Teoremă. Fie f funcţie reală cu o variabilă reală derivabilă de n ori în a punct
( n −1) ( )
interior mulţimii de definiţie a lui f şi f ′( a) = K = f ( a) = 0 iar f n ( a) ≠ 0 . Dacă n este
impar, a nu este punct de extrem local. Dacă n este par, a este punct de extrem local strict
( n) ( n)
şi anume punct de maxim când f ( a) < 0 , punct de minim când f ( a) > 0 .
Extremele locale interioare se obţin determinând succesiv: mulţimea de existenţă a
funcţiei şi clasa acesteia; punctele staţionare; natura acestora.
Exemple 1. Care sunt extremele locale ale funcţiei f : f (x) = cos x + ch x ? Mulţimea de
existenţă este R, deschisă, pe care f are derivate de orice ordin. f ′(x) = − sin x + sh x ,
 1 x4 
f ′(x) = 0 ⇔ x3  + +K = 0 ⇔ x = 0, punct staţionar unic (şirul sumelor parţiale este
 3! 7! 
 
strict crescător). Îi stabilim natura cu 2.1.4 : f ′′(0) = 0 , f ′′′(0) = 0 , f IV (0) = 2 , 0 punct de
minim local strict etc.
2. Aceeaşi cerere ca la ex. 1 pentru f : f (x) = x m (a − x)n , m şi n în N, m, n ≥ 2, a > 0.
Mulţimea de existenţă este R, deschisă, pe care f are derivate de orice ordin.
f ′(x) = x m − 1(a − x) n −1[ma − (m + n)x] . f ′(x) = 0 ⇔ x = 0, x = a, x = ma(m + n)−1 , trei
puncte staţionare. x1 = 0 Se foloseşte regula Leibniz pentru a găsi cel mai mic p pentru
care f (p) (x ) ≠ 0 . f (m)(x) = m!(a − x) n
+K , f (m)(x1) = m!a n , deci m impar ⇒ x1 nu
1
este punct de extrem local, m par ⇒ x1 punct de minim local strict. x2 = a
f (n )(x) = (− 1) n
n!x m +K , f (n )(x2 ) = (− 1) n
n!a m , deci n impar ⇒ x2 nu este punct de
extrem local, n par ⇒ x2 punct de minim local strict. x3 = ma(m + n)−1

125
 f ′′(x) = −(m + n)x m −1(a − x) n −1
+K , [
f ′′(x3 ) = −(m + n)x3m −1 na(m + n)−1 ]
n −1
< 0 , x3 este
punct de maxim local strict.
o
n
2.1.5 Teoremă. Fie f : E → R, E ⊂ R diferenţiabilă de două ori în x0 din E punct
2
∂ f
staţionar pentru f şi H (x0) : = [aik ], a i k =
∂ xi ∂ xk
( x0 ) .
I Dacă H (x0) este definită pozitivă, x0 este punct de minim local strict interior ;
II Dacă H (x0) este definită negativă, x0 este punct de maxim local strict interior ;
III Dacă H (x0) este nedefinită, x0 nu este punct de extrem local ;
IV Dacă H (x0) este semidefinită, pozitivă sau negativă − nici o concluzie.
H (x ) se numeşte hessiana lui f în x 0.
0

o
n
2.1.6Teoremă. Fie f : E → R, E ⊂ R diferenţiabilă de două ori în x0 din E punct
staţionar pentru f şi µ1 , … , µn valorile proprii ale lui H(x0 ), hessiana lui f în x0.
I Dacă µi > 0 i = 1, n , x0 este punct de minim local strict interior ;
II Dacă µi < 0 i = 1, n , x0 este punct de maxim local strict interior ;
III Dacă H (x0 ) are două valori proprii de semne contrare, x0 nu este punct de
extrem;
IV Dacă µi ≥ 0 (resp. µi ≤ 0) i = 1, n şi ∃ µj = 0 − nici o concluzie.
o
n
2.1.7 Teoremă. Fie f : E → R, E ⊂ R diferenţiabilă de două ori în x0 din E punct
a11 K a1i
0 0
staţionar pentru f, H(x ) : = [aik ] hessiana lui f în x şi ∆i : = M M , i = 1, n .
a i1 K a i i
I Dacă ∆ i > 0 i = 1, n , x0 este punct de minim local strict interior ;
n
II Dacă ∆1 < 0, ∆2 > 0, … , (−1) ∆n > 0, x0 este punct de maxim local strict interior ;
III Dacă toţi minorii principali ai lui H (x0 ) sunt ≥ 0 (resp. aceia de ordin par ≥ 0 şi
aceia de ordin impar ≤ 0) şi există unul egal cu 0 − nici o concluzie ;
IV În orice situaţie, care nu coincide cu una din acelea două de la III, x0 nu este
punct de extrem local.
2.1.8 Corolar. În condiţiile de la 4.7, dacă ∃ ∆2k < 0, x0 nu este punct de extrem local
pentru f.
3
Exemplul 4. f : f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z − sin (x + y + z), (x, y, z) ∈ (0, π ) are
∞ 3 π π π
clasa C pe (0, π ) deschisă şi un singur punct staţionar  , ,  . ∆1 = −2, ∆2 = 3, ∆3 =
2 2 2
π π π
−4,  , ,  este punct de maxim local strict.
2 2 2
Cazul a două variabile este cu deosebire simplu.
o
2
2.1.9 Teoremă. Fie f : E → R, E ⊂ R diferenţiabilă de două ori în (x0 , y0 ) din E
punct staţionar şi a:= fx′′ ( x0 , y0 ) , b:= fx′′y ( x0 , y 0 ) , c:= fy′′ ( x0 , y 0 ) .
2 2

126
 1° Dacă b2 − ac > 0, (x0 , y0 ) nu este punct de extrem local;
2° Dacă b2 − ac < 0, (x0 , y0 ) este punct de extrem local interior strict şi anume punct
de maxim când a < 0, punct de minim când a > 0.
( )
Exemple 5. f : f (x, y ) = [α(x + y ) − 1] x2 + y 2 , α ≠ 0 este definită şi are clasa C ∞ pe
−1

E : = R2 \{(0, 0)} deschisă. f x′ = 0 şi f y′ = 0 ⇔ (scădere!) (x − y )[α (x + y ) − 1] = 0 şi

( )
α x 2 + y 2 − 2x[α (x + y ) − 1] = 0 , sistem echivalent cu sistemele x − y = 0 şi
α (x + y ) − 2x[α (x + y ) − 1] = 0 , α (
2 2
) şi α (x + y ) − 2 x[α(x + y ) − 1] = 0 , primul
x + y −1 = 0
2 2

doar cu soluţia (α ,α ) în E, al doilea fără soluţie în E, (α ,α ) este punct staţionar

−1 −1 −1 −1

unic. f ′′ = (x + y ) − 2[α (x + y ) − 1](x + y ) −K , f ′′ = (x + y ) [(2αy − 2αx)

2 − 4 2 −4
 2  2 2 2 2
x2 xy
 

×(x + y ) −K , punctele indicând un produs în care un factor se anulează în punctul

2  22


staţionar, (
a:= f x′′2 α −1, α −1 = − ) α4
2
, b : = f x′′ y (α −1
)
, α −1 = 0 , (
c:= f y′′2 α −1, α −1 = − ) α4
2
(
(simetrie !), b2 − ac < 0, a < 0, α −1,α −1 este punct de maxim local strict. )
( )
1
−
6. Care sunt extremele locale ale funcţiei f : f (x, y ) = (ax + by + c ) x2 + y 2 + 1 2 ,
2 2 2 ∞ 2
a + b + c ≠ 0? Rezolvare. f are clasa C pe R deschisă,

[( ]( [( ) ]( )
3
) )
3
− −
f x′ = a x 2 + y 2 + 1 − x(ax + by + c) x 2 + y 2 + 1 2 , f y′ = b x 2 + y 2 + 1 − y (ax + by + c ) x 2 + y 2 + 1 2 ,

( )
3
( )
3
( )
3
− − −
f x′′2 = −(by + c ) x 2 + y 2 + 1 2 +K , f xy
′′ = (2ay − bx) x 2 + y 2 + 1 2 +K , f y′′2 = −(ax + c) x 2 + y 2 + 1 2 +K ,

punctele indicând termeni ce se anulează în punctele staţionare. f x′ = 0 şi

(
f y′ = 0 ⇔ I a x 2 + y 2 + 1 − x(ax + by + c ) = 0 , ) ( )
b x 2 + y 2 + 1 − y (ax + by + c) = 0 . a=0 .
Dacă b = 0, cum c ≠ 0 (ipoteza !), x = 0, y = 0 este soluţie unică pentru I, f x′′2 (0,0) = −c ,
′′ (0,0) = 0 , f ′′2 (0,0) = −c , deci (0, 0) este punct de extrem local strict, punct de maxim
f xy y
când c > 0, punct de minim când c < 0. Dacă b ≠ 0, când c = 0 I nu are soluţii reale iar
când c ≠ 0 are soluţia unică x = 0, y = bc −1, care pentru c < 0 este punct de minim local
strict iar pentru c > 0 este punct de maxim local strict. b = 0 . Dacă a ≠ 0, când c = 0 I nu
are soluţii reale; când c ≠ 0 I are soluţie unică x = ac −1, y = 0, care pentru c < 0 este punct
de minim local strict iar pentru c > 0 este punct de maxim local strict. ab ≠ 0 . Se
înmulţeşte în I prima ecuaţie cu − b, a doua cu a, se adună, se obţine
(bx − ay )(ax + by + c) = 0 , deci I este echivalent cu sistemele II a x + by + c = 0 ,
( )
a x 2 + y 2 + 1 − x(ax + by + c) = 0 (care nu are soluţii reale) şi III bx = ay,
( 2 2
)
a x + y + 1 − x ( a x + by + c ) = 0 . Când c = 0, III nu are soluţii iar când c ≠ 0 are soluţia unică

127
 3
−

( )
 a 2 b2  2
x0 = ac −1, y0 = bc −1. f x′′2 (x0 , y0 ) = − b 2 + c 2 c −1  2 + 2 + 1 , ′′ (x0, y0 ) = abc−1
fxy
c c 
3 3
− −
 a 2 b2  2
c c  c
(
 a 2 b2  2
c 
)
×  2 + 2 + 1 , f y′′2 (x0, y0 ) = − a2 + c2 c−1  2 + 2 + 1 , ∆2 > 0 şi deci (x0 , y0 ) este
   
punct de extrem local strict, punct de maxim când c > 0, punct de minim când c < 0.
7. Care sunt extremele locale ale funcţiei f : f (x1, x2,K, xn ) = x1 x22 Kxnn (1 − x1 − 2 x2 −K− nxn ) ,
n
x1 > 0, x2 > 0, … , xn > 0 ? Rezolvare. f are clasa C∞ pe (0, +∞) deschisă.
n
f x′ k = kx1x22 Kxkk −1 Kxnn [g (x) − xk ] , unde x = (x1,K, xn ) , g (x) = 1 − ∑ ixi . f x′ k = 0 ,
i =1
k = 1, n ⇔ g (x) − xk = 0 , k = 1, n ⇔ (scade succesiv!) g (x) − x1 = 0 ,

xk = xk + 1, k = 1, n − 1 , deci punct staţionar unic x0: x1 = x2 =K= xn = 2 n2 + n + 2 ( )

−1
.
f x′′2 = − 2 x22 Kxnn , f x′′2 = k (k − 1)x1x22 Kxkk − 2
Kxnn [g(x) − xk ] − k (k + 1)x1x22 Kxkk − 1
Kxnn ,
1 k

k = 2, n , f x′′k x l = k l x1x22 Kxkk −1 Kxll −1 K xnn [g (x) − xk ] − k l x1x22 Kxkk −1 Kxnn , k, l = 1, n ,

n 2 +n −2
k ≠ l. Punând (
ρ:= 2 n 2 + n + 2 )−1
, elementele hessianei sunt a11 = −2ρ 2 ,
2 2
n +n −2 n + n −2
akk = −k (k + 1)ρ 2 , k = 2, n , ak l = −k l ρ 2 , k , l = 1, n, k ≠ l, deci
3.5 n 2 + n −2  j2 + j 
∆ j = (− 1) j j 1 + ,
j! ρ 2 j = 1, n, x 0 este punct de maxim local strict,
 2 
 
n 2 +n +2

( ) 
f x 0 = 
2
2

n + n + 2
.
 2

8. Problema Huygens. Se cer extremele locale ale funcţiei f : f (x1,K, xn ) =

x1 x2 K xn ∞ n
=
( )
(a + x1 )(x1 + x2 )K xn − 1 + xn (xn + b) , 0 < a < x1 , … , xn < b. f are clasa C pe (a, b)
deschisă. Dificultatea obţinerii punctelor staţionare este ocolită observând că f şi
g : = ln f au aceleaşi puncte de extrem local, căci funcţia ln este strict crescătoare. g are

( )
1
0 2 n −1 n +1
punctul staţionar unic x : x1 = aq, x2 = aq , … , xn = aq , q:= ba . Elementele
−2 −2
hessianei sunt a11 = , a12 = , a1j = 0, j = 3, n ;
a 2 q (1 + q )2 a 2 q 2 (1 + q )2
1 −2 1
akk −1 = 2 2k − 2 , ak k = 2 2k −1 , akk +1 = 2 2k , ak j = 0, j = 1, k − 1 ,
a q (1 + q)2 a q (1 + q)2 a q (1 + q )2

128
 1 −2
j = k + 2, n , k = 2, n − 1 ; ann −1 = 2 2n − 2 , ann = 2 2n −1 , an j = 0, j = 1, n − 2 .
a q (1 + q)2
a q (1 + q)2
∆k =
(− 1)k (k + 1) , k = 1, n (adu-l la forma superior triunghiulară!), prin urmare x 0
(1 + q)2 k q k
2
2 k
a
este pentru g, deci şi pentru f, punct de maxim local strict.

2.2 Funcţii implicite

2.2.1. Funcţie implicită
Definiţii. Fie F funcţie reală cu n + 1 variabile reale. Funcţia f, reală cu n variabile
reale, cu proprietatea F ( x1, K , xn , f ( x1, K , xn ) ) = 0 ∀ ( x1, K , xn ) din E ≠ ∅, E ⊂ R , este
n

soluţie pe E a ecuaţiei funcţionale (1) F ( x1, K , xn , z) = 0 , a cărei necunoscută este z. Dacă

ecuaţia (1) are pe E soluţie unică, aceasta este funcţia implicită definită de (1) pe E.
2 2 2
De pildă, dacă f este soluţie pe E a ecuaţiei (2) x + y + z = 1 , z necunoscuta, atunci
f ( x, y) = ± 1 − x − y ∀ ( x, y) din E şi reciproc, prin urmare f : D → R, D : = {(x, y) ∈
2 2

R : x + y ≤ 1}, f ( x, y) = 1 − x − y , (x, y) ∈ D I Q 2 şi f ( x, y) = − 1 − x − y , (x, y) ∈

2 2 2 2 2 2 2

D \Q 2 , este evident una dintr-o infinitate de soluţii pe D ale lui (2), dintre care destule sunt
discontinue. În cele ce urmează, vor fi cercetate ecuaţii cu soluţii, cel puţin local, unice şi
suficient de regulate, deci ecuaţii care definesc local funcţii implicite suficient de regulate.
2.2.1.1 Teoremă (existenţa funcţiei implicite). Fie ecuaţia funcţională
(3) F (x1 , … , xn , z) = 0, z necunoscuta. Dacă
1° F ( x1 , K , x n , z0 ) = 0 ;
0 0

∂F ∂F
2° ∃ pe ∆ : x i − x 0i < a , i = 1, n , |z − z0| < b iar şi F sunt continue în
∂z ∂z
( x10 , K , x0n , z0 ) ;
∂F 0
3° ( x , K , x0n , z0 ) ≠ 0 ,
∂z 1
atunci ∃ ∏ x : x i − x0i < a1 , a1 ≤ a, i = 1, n , ∃ ∏ z : z − z0 < b1 , b1 ≤ b şi ∃ f : ∏ x → ∏ z cu
0 0 0 0

proprietatea ∀ (x1 , … , xn , z) din ∏ x0 × ∏ z0

F ( x1, K , x n , z) = 0 ⇔ z = f ( x1, K , x n ) .
În plus, f este continuă în x : = ( x1 , K , x n ) .
0 0 0

Implicaţia ⇐ exprimă că f este soluţie pe ∏ x a lui (3) iar implicaţia ⇒ că f este unica
0

soluţie a lui (3) pe ∏ x cu valori în ∏ z . Conform cu 1°, f ( x1 , K , xn ) = z0 .

0 0
0 0

Aplicarea teoremei 2.1.1.1 va fi exprimată prin propoziţia „rezolvăm ecuaţia

F ( x1, K , x n , z) = 0 prin raport la z în vecinătatea punctului ( x1 , K , x n , z0 ) “.
0 0

129
 ∂F
2.2.1.2 Continuitatea funcţiei implicite. În condiţiile de la 2.2.1.1, dacă F şi sunt
∂z
continue chiar pe ∆, atunci f este continuă pe ∏ x . 0

2.2.1.3 Diferenţiabilitatea funcţiei implicite. În condiţiile de la 2.2.1.1, dacă F este

∂f 0
chiar diferenţiabilă în ( x1 , K , x n , z0 ) , atunci f este diferenţiabilă în x0 şi (x ) =
0 0

∂ xi
Fx′ i ( x , z0 )
0

=− , i = 1, n.
Fz′( x , z0 )
0

p
2.2.1.4 Teorema funcţiei implicite (clasa C a funcţiei implicite). Fie ecuaţia
funcţională F ( x1, K , x n , z) = 0 , z necunoscuta. Dacă
1° F ( x1 , K , x n , z0 ) = 0 ;
0 0

p
2° F are clasa C , p ≥ 1 pe ∆: x i − x 0i < a , i = 1, n , z − z0 < b ;
∂F 0
3°
∂z 1
( x , K , x0n , z0 ) ≠ 0 ,
atunci ∃ Π x : x i − x 0i < a 1 , a1 ≤ a, i = 1, n , ∃ Πz : z − z0 < b1 , b1 ≤ b şi ∃ f : Π x → Πz cu
0 0 0 0

proprietatea ∀ ( x1, K , x n , z) din Π x × Π z , F ( x1, K , x n , z) = 0 ⇔ z = f ( x1, K , x n ) . f are

0 0

p ∂f Fx′ ( x, f ( x) )
clasa C pe Π x şi, ∀ x din Π x , ( x) = − i
, i = 1, n .
0
∂ xi 0
Fz′( x, f ( x) )
În cazul n = 1 calculăm f '', unde z a fost înlocuit cu y iar U : = {x ∈ R : |x − x0 | <
Fx′( x, f ( x) )
< a1}. x ∈ U ⇒ f ′( x) = − , f ′′( x) =
Fy′( x, f ( x) )

=−
[ Fx′′ ( x, f ( x)) + Fx′′y ( x, f ( x)) f ′( x)] Fy′( x, f ( x)) − Fx′( x, f ( x))[ Fyx′′( x, f ( x)) + Fy′′( x, f ( x)) f ′( x)] .
2 2

Fy′ 2 ( x, f ( x))

Plan tangent
În E3 se consideră un sistem cartezian ortogonal de coordonate Oxyz. Fie S o mulţime
z σ de ecuaţie carteziană implicită
(4) F (x, y, z) = 0, F : G → R, G ⊂ R3
E3 deschisă, şi M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct
M0 (necritic pentru F) pe S. Se presupune
F netedă pe G şi, de pildă,
Fz′ ( x0 , y0 , z0 ) ≠ 0 . Se rezolvă (4) prin
raport la z în vecinătatea lui
S
(x0 , y0 , z0 ): ∃ U în (x0 , y0), ∃ V în
O
y (z0 ) şi ∃ f : U → V a.î. ∀ (x, y, z) din
U×V F (x, y, z) = 0 ⇔ z = f (x, y).
U
Astfel, dacă σ este porţiunea din S
x obţinută când (x, y) parcurge pe U,
Fig. 18

130
ecuaţia lui σ este z = f (x, y). f fiind diferenţiabilă în (x0 , y0 ), σ are un plan tangent unic în
M0 de ecuaţie z − z0 = ( x − x0 ) fx′( x0 , y0 ) + ( y − y0 ) f y′( x0 , y0 ) care devine
(x − x0 )Fx′(x0, y0, z0 ) + ( y − y0 ) Fy′(x0, y0, z0 ) + (z − z0 )Fz′(x0, y0, z0 ) = 0 − ecuaţia planului tan-
gent la S în M0 . Această definiţie este corectă : dacă Fx′( x0 , y0 , z0 ) ≠ 0 , se rezolvă (4) prin
raport la x în vecinătatea lui (x0 , y0 , z0 ) etc.
2 2 2
x y z
De pildă, M0 (x0 , y0 , z0 ) fiind un punct pe elipsoidul F ( x, y, z ) = 2
+ 2
+ 2
− 1 = 0 , acesta este necritic
a b c
2 2 2
x x0 y y0 z z0 x0 y0 z0
pentru F şi ecuaţia planului tangent în M0 este 2
+ 2
+ 2
= 1 căci 2
+ 2
+ 2
=1.
a b c a b c
Avertisment. În calculul cu funcţii implicite, de cele mai multe ori aceeaşi literă va
desemna atât necunoscuta ecuaţiei, cât şi funcţia − soluţie implicită a acesteia.
Exemple 1. Se consideră ecuaţia y + e y = x, y necunoscuta, deci (5) F (x, y) = 0, F : R2 → R, F (x, y) =
= y + e y − x. F (1, 0) = 0, F are clasa C ∞ pe R2, Fy′(1, 0) = 2 , deci (5) se rezolvă în vecinătatea lui (1, 0) : ∃ U în
(1) deschisă, ∃ V în (0) deschisă şi ∃ f : U → V soluţie unică pe U cu valori în V a lui (5). Astfel f (x) +
f (x)
+e = x ∀x din U şi f are clasa C ∞ pe U. Calculăm derivate ale lui f, folosind notaţia indicată în avertisment, fie
1
aplicând 1.4, fie gândind pe (5) ca o identitate verificată de f pe U şi derivând-o. În primul caz, (6) y' = y
(y
1+ e
este funcţia soluţie !), în al doilea caz y′ + y′ ey = 1 , deci iarăşi (6). y′′ = − y′ ey (1 + ey )
−2
etc.
1 y y
2. Fie ecuaţia ln x + y −
2 2
arctg = 0 , x ≠ 0. y' = ?, y'' = ? (7) ln x + y − arctg
= 0 , se rezolvă prin ( 2 2
)
2 x x
raport la y în vecinătatea fiecărui punct - soluţie (x, y) cu x − 2y ≠ 0. Se derivează (7) gândită ca o identitate,
y′ = ( 2x + y) ( x − 2y) , y′′ = 10 ( x 2 + y2) ( x − 2y) .
−1 −3

3. Fie ecuaţia (8) F ( x, y, z) = 2 x + 2 y + z − 8 x z − 2 z − 8 = 0 . Calculăm derivatele parţiale în

2 2 2

(0, 0) de primul şi al doilea ordin ale soluţiei implicite z, z (0, 0) > 0. Luând în (8) x = 0,
y = 0, ecuaţia algebrică corespunzătoare are rădăcinile 4 şi −2, prin urmare, deoarece
z (0, 0) > 0, urmează a rezolva (8) prin raport la z în vecinătatea lui (0, 0, 4), intenţie
2x − 4 y 16 2y
corectă deoarece Fz′( 0, 0, 4) = 6 ≠ 0 . zx′ = − , zx′ ( 0, 0) = . zy′ = − , z′ ( 0, 0) = 0 .
z − 4x − 1 3 z − 4x − 1 y
zx′′y = [ 4zy′ ( z − 4 x − 1) − zy′ ( 4z − 2x )] ( z − 4 x − 1) , zx′′y( 0, 0) = 0 etc.
2

Folosirea diferenţialei scurtează drastic calculul. Se diferenţiază (8) înţeleasă ca o identitate verificată de
2 x − 4z 2y 2
soluţia z, 4 x d x + 4 y d y + 2 z d z − 8( x d z + z d x) − 2 d z = 0 , d z = dx + dy , d z =
1 + 4x − z 1 + 4x − z
 2 x − 4z   2y 
= d d x + d  d y etc.
1 + 4x − z  1 + 4x − z 
G ( x, y, z) = F ( x, x + z, x + y + z ) = 0 , z necunoscuta, F : R → R de clasă C .
3 2
4. Fie ecuaţia (9)
zx′′ = ? , zx′′y = ? , zy′′2 = ? Se ia diferenţiala a doua în (9) înţeleasă ca o identitate verificată de soluţia
2

z. 0 = d 2G = Fu′′ d x 2 + Fv′′ (d x + d y) + Fw′′ (d x + d y + d z) + Fu′′v [ d x(d x + d y)+ (d x + d y) d x] + Fuw

′′ [ d x (dx + dy +
2 2
2 2 2

+ dz) + ( d x + d y + d z) d x] + Fvw′′ [( d x + d y) ( d x + d y + d z) + ( d x + d y + d z) ( d x + d y)] + Fw′d 2 z , căci

2 2
d x= d y=0, se înlocuieşte aici d z obţinut din (9) prin diferenţiere: Fu′ d x + Fv′ ( d x + d y) +
+ Fw′ ( d x + d y + d z) = 0 etc.
x y
5. Dacă z este soluţie implicită pe U (dată de 2.2.1.4) a ecuaţiei (10) F  ,  = 0 , F : R2 → R de clasă C 2,
y z

131
 ∂z ∂z
atunci (11) x +y = z ∀ (x, y) din U. Rezolvare. Se diferenţiază (10) gândită ca identitate pe U,
∂x ∂y
zdx − x dz zdy − ydz z ( Fu′ d x + Fv′ d y)
Fu′ + Fv′ = 0 , dz = şi coeficienţii lui dx şi dy verifică evident (11).
z2 z2 x Fu′ + y Fv′
6. Se cer extremele locale ale soluţiei z a ecuaţiei (12) ( x 2 + y2 + z 2 ) = 1 − x 2 − z 2 . Rezolvăm cererea pentru
2

soluţiile obţinute prin rezolvarea lui (12) în vecinătatea punctelor ( x ′, y′, z′) pentru care ∂ 3 F ( x ′, y′, z′) ≠ 0 , adică
∂z x ∂z 2 y ( x 2 + y2 + z 2 ) ∂z ∂z
z' ≠ 0. Atunci =− , =− , (13) = 0⇔ x = 0, = 0 ⇔ y = 0, (0, 0) este
∂x z ∂y z [2 ( x 2 + y2 + z2 ) + 1] ∂x ∂y
4 2
punct staţionar unic pentru orice soluţie a lui (12). Luând în (12) x = 0 şi y = 0, cum z + z − 1 = 0 , intră în discuţie
2
−1 + 5 −1 + 5 ∂ z z −K
doar soluţiile z1 cu z1 (0, 0) = şi z2 cu z2 (0, 0) = − . 2 =−
(cele trei puncte indică un
2 2 ∂x z
2

2 2
∂ z K ∂ z
termen ce, conform cu (13), se anulează în (0, 0)), =− 2
, 2
=
∂ x∂ y z ∂y
 2 2 2  ∂ z 
x + y + z + y 2 y + 2 z  [ ( 2 2 2) ]
∂ y  z 2 x + y + z + 1 − K
2
  ∂ zi 1
= −2 , deci ai : = ( 0, 0) = − , bi : =
z [ 2 ( x + y + z ) + 1] z i ( 0, 0)
2 2 2 2 2 2
∂x
2
∂ zi
( 0, 0) = 0 , ci : = ∂ z2i ( 0, 0) = −2
2
zi (0, 0) 2
= , b − ai c i < 0 i = 1, 2, deci (0, 0) este punct de maxim local
∂ x∂ y ∂y 2 zi2 ( 0, 0) + 1 i
strict pentru z1 şi punct de minim local strict pentru z2 .

2.2.2. Sistem de funcţii implicite

Definiţii. Fie Fj , j = 1, m funcţii reale cu n + m variabile reale. Funcţiile reale fj ,
j = 1, m cu n variabile reale, cu proprietatea Fj( x1, K , xn , f1( x1, K , xn ), K , fm ( x1, K , xn ) ) = 0 ,
j = 1, m , ∀ (x1 , … , xn ) din mulţimea nevidă E, realizează o soluţie pe E a sistemului de
ecuaţii funcţionale desemnat prin
(1) Fj ( x1, K , xn , y1, K , ym ) = 0 j = 1, m ,
unde y1 , … , ym sunt necunoscutele. Dacă (1) are pe E soluţie unică, aceasta este sistemul
de funcţii implicite definit de (1) pe E.
2.2.2.1 Continuitatea soluţiei. Fie sistemul de ecuaţii funcţionale
(2) Fj (x1 , … , xn , y1 , … , ym ) = 0 j = 1, m cu necunoscutele yj , j = 1, m . Dacă
1° Fj ( x1 , K , x n , y1 , K , ym ) = 0, j = 1, m ;
0 0 0 0

∂ Fj
2° Fj şi j, k = 1,m sunt continue pe ∆: x i − x 0i < a i = 1, n , y j − y 0j < b
∂ yk
j = 1, m ;
D ( F1, K , Fm )
3° ( x10 , K , x0n , y10 , K , y0m ) ≠ 0,
D ( y1, K , ym )
atunci ∃ ∏ : x i − x 0i < a1 , a1 ≤ a, i = 1, n şi ∃ fj : Π → Jj j = 1, m , J j : y j − y 0j < b1 ,
b1 ≤ b, astfel încât ∀ (x1 , … , xn , y1 , … , ym ) din Π × J, J : = J1 × … × Jm ,
Fj ( x1 , K , x n , y1 , K , ym ) = 0 , j = 1, m ⇔ y j = f j ( x1, K , x n ) j = 1, m . În plus, f1 , … , fm sunt

132
continue pe Π.
p
2.2.2.2 Teorema funcţiilor implicite (clasa C ). Fie sistemul de ecuaţii funcţionale
(3) Fj ( x1 , K , x n , y1 , K , ym ) = 0 , j = 1, m cu necunoscutele yj , j = 1, m . Dacă
1° Fj ( x1 , K , x n , y1 , K , ym ) = 0, j = 1, m ;
0 0 0 0

p
2° Fj , j = 1, m au clasa C , p ≥ 1, pe ∆: x i − x 0i < a i = 1, n , y j − y 0j < b j = 1, m ;
D ( F1, K , Fm )
3° ( x10 , K , x0n , y10 , K , y0m ) ≠ 0 ,
D ( y1, K , ym )
atunci ∃ ∏ : x i − x 0i < a1 , a1 ≤ a, i = 1, n şi ∃ fj : Π → Jj j = 1, m , J j : y j − y 0j < b1 , b1 ≤ b
astfel încât ∀ ( x1,K, x n , y1,K, ym ) din ∏ × J , J : = J1 × … × Jm , Fj( x1 , K , x n , y1 , K , ym ) = 0 ,
j = 1, m ⇔ y j = f j ( x1, K , x n ) j = 1, m . f1 , … , fm au clasa C pe Π.
p

Avertisment. În calculul cu funcţii implicite, în general aceleaşi litere vor desemna

respectiv atât necunoscutele sistemului cât şi funcţiile - soluţii ale acestuia. Acestea fiind
convenite, pentru a calcula derivate parţiale sau diferenţiale ale lui f1 , … , fm , (3) sunt
înţelese ca identităţi verificate de f1 , … , fm şi acestea se derivează sau diferenţiază iar apoi
se aplică regula Cramer.
Exemplul 1. Fie sistemul (4) u + v + x + y = a, u3 + v3 + x3 + y3 = b, a, b ∈ R. Se vor calcula derivatele parţiale
ale lui u şi v de ordinele întâi şi al doilea. Se diferenţiază (4) gândite ca identităţi verificate de soluţia u, v,
1
2 2 2 2
du + d v + d x + d y = 0 , u du + v d v + x d x + y d y = 0 , deci (5) du = 2 2
2 2
[( 2
x − v dx + y − v dy ,
2
) ( ) ]
v −u
1 ∂u ∂u ∂v ∂v
dv = 2 2 [(2 2 2
) 2
( ) ]
x − u d x + y − u d y . Pe (5) se citesc ,
∂x ∂v ∂x ∂y
, , . Se ia diferenţiala a doua în (4)
u −v
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
(§2, 5.10), d u + d v = 0 , 6 u du + 3 u d u + 6 v d v + 3 v d v + 6 x d x + 6 y d y = 0 , se calculează d 2u , d 2v şi
pe expresiile acestora se citesc ux′′ , ux′′y , uy′′ , vx′′ , vx′′y , v y′′ .
2 2 2 2

Din teorema funcţiilor implicite decurg, aşa cum se va arăta, teorema de inversiune lo-
cală, teorema rangului constant şi teorema de îndreptare. În pregătire
Definiţii. Fie U, V mulţimi deschise nevide din spaţiile normate X, Y pe K. Aplicaţia
f : U → V este un difeomorfism de netezime p, p ∈ N, dacă f este bijectivă şi de p ori
continuu diferenţiabilă ca şi funcţia inversă a ei. În acest caz, când K = R iar X, Y sunt de
dimensiune finită, avem, conform cu teoremele Brouwer şi Tihonov, dim X = dim Y.
o
Fie f : E → Y, E ⊂ X, X şi Y spaţii normate pe K de dimensiune finită, x0 din E .
Rangul rgx f al lui f în x0 este rangul aplicaţiei liniare f ′( x0 ) . Dacă rgx f < dim X, dim Y,
0 0

x0 este un punct critic pentru f. În caz contrar, x0 este un punct regulat pentru f. Se observă
n m
că în cazul X = R , Y = R noţiunea de punct critic cere doar existenţa derivatelor parţiale
ale lui f în x0 , nu şi derivabilitatea Fréchet în x0 . Vezi şi observaţia aferentă.
m n
2.2.2.3 Fie f : U → R de clasă C1, U ⊂ R deschisă. Aplicaţia F : U → Z+ ,
F (x) = rgx f este semicontinuă inferior.
n n
2.2.2.4 Teorema de inversiune locală. Fie f : G → R , G ⊂ R , G deschisă, continuu
diferenţiabilă de p ori, p ≥ 1, şi x0 din G iar y0 : = f (x0). Dacă f ' (x0) este injectivă, ∃ U în
(y0) deschisă şi ∃ V în (y0) deschisă, astfel încât restricţia lui f la U este un difeomorfism

133
de netezime p al lui U pe V. ∀x din U g′(f (x)) = ( f ′(x)) , g := ( f U) .
−1 −1

y0
x0 f | U difeomorfism •
•
∃V

∃U
Fig. 19
D ( f1, K, f n )
Observaţie. f ′ ( x ) este injectivă ⇔ J f ( x ) ( x0 ) ≠ 0 ,
0 0
este inversabilă ⇔
D ( x1, K, xn )
unde f : = ( f1, K , f n ) . În cazul det J f ( x ) = 0 , g poate exista, poate fi chiar continuă în
0

y
0
( f : f ( x) = x 3 ⇒ g( y) = 3 y ) dar în nici un caz derivabilă în y 0, căci presupunând prin
absurd contrariul, cum g ( f ( x) ) = x ∀x din U, rezultă, derivând în x 0, g′ ( y ) o f ′( x ) = 1R ,
0 0
n

n
aplicaţia identică a lui R , şi trecând la matrici şi apoi la determinanţi se obţine
det J g ( y ) det J f ( x ) = 1, contradicţie.
0 0

O formă echivalentă a lui 2.2.2.4 este

2.2.2.5 Fie sistemul de ecuaţii y i = fi ( x1, K, x n ) , i = 1, n cu necunoscutele xi i = 1, n ,
fi : G → R de clasă C p, p ≥ 1, G ⊂ Rn deschisă şi x : = ( x1 , K, x n ) , y : = ( y1 , K, y n ) ,
0 0 0 0 0 0

D ( f1,K, fn ) 0
y i = fi ( x ) (x ) ≠ 0 , ∃ U în
0 0
i = 1, n . Dacă (x0) deschisă, ∃ V în (y0)
D ( x1,K, x n )
deschisă şi ∃ g : V → U difeomorfism de netezime p, g: = (g1 , … , gn ) astfel încât ∀x : =
= (x1 , … , xn ) din U şi ∀ y : = (y1 , … , yn ) din V yi = fi (x1 , … , xn ), i = 1, n ⇔ xi =
D ( f1, K, fn ) D ( g1, K, g n )
= g i ( y1, K, y n ) , i = 1, n iar ( x) ( f ( x) ) = 1 .
D ( x1, K, x n ) D ( y1, K, y n )

Astfel, în condiţiile lui 2.2.2.4, f (x 0) ∈ f (G), deci dacă f '(x) este injectivă ∀x din G
o o

atunci f (G) ⊂ f (G), f (G) = f (G), f (G) este deschisă, prin urmare (vezi şi observaţia !)
n n
2.2.2.6 Imaginea în R a unei mulţimi deschise (resp. a unui domeniu) G din R ,
1
printr-o aplicaţie cu componentele de clasă C şi cu jacobianul acestora ≠ 0 pe G, este o
mulţime deschisă (resp. un domeniu).
m n
Notaţie. O aplicaţie f : E → R , E ⊂ R cu componentele f1 , … , fm va fi indicată
uneori prin notaţia yi = fi ( x1,K, xn ) i = 1, m, yi fiind înţeleşi ca valori de funcţie.
Exemplul 2. Aplicaţia f a lui R2 în R2 X = e x cos y, Y = e x sin y este nelimitat diferenţiabilă pe R2,
D( X, Y )
= ex ≠ 0 pe R2, deci ∀ (x, y) din R2 f se poate restrânge la o vecinătate deschisă a lui (x, y) pentru a da un
D( x, y)
difeomorfism de netezime infinită pe o vecinătate deschisă a punctului corespunzător (X, Y ). Imaginea prin f a

134
oricărei mulţimi deschise (resp. domeniu) din R2 este o mulţime deschisă (resp. domeniu).

2.2.2.7 Teorema rangului constant. Fie f : G → Y continuu diferenţiabilă de k ori,

G ⊂ X deschisă, X şi Y spaţii normate pe K, dim X = n şi dim Y = m, rgx f = p ∀x din G şi
x 0 un punct din G, y0 : = f (x 0). ∃Vx în (x 0) deschisă, Vx ⊂ G, şi difeomorfism de nete-
0 0

zime k ϕ:Vx → Vu , Vu ⊂ R deschisă, u : = ϕ (x ), ∃ Vy în (y 0) deschisă, Vy ⊃

0 0 0
n 0 0
0 0

⊃ f ( Vx 0 ) , şi difeomorfism de netezime k ψ :Vy 0 → Vv 0 , Vv 0 ⊂ R , v := ψ ( y ) , astfel m 0 0

încât ψ o f o ϕ−1 este aplicaţia ( u1, K, u n ) → (u1,K, u p,0,K,0) .

D ( f1,K, fp )
Observaţia 1 (cazul X = R , Y = R ). Dacă, de pildă,
n m

D ( x1,K, x p )
( x ) ≠ 0 , ∀x din
0

( )
Vx fl ( x) = gl f1( x),K, fp ( x) , l = p + 1, m : fie (12) u = ϕ (x), u : = (u1 , … , un ), atunci
0

(9)
(
x = ϕ −1 (u), f ( x) = g( u) = u1,K, up , gp+1 u1,K, up ,K, gm u1,K, up ( ) ( )) şi se ţine seamă de (12).
n
Observaţia 2. În condiţiile de la 2.7 unde 1 ≤ p < m se poate conchide (X = R ,
m
Y=R )
D (f1,K, fp ) 0
Dacă
D (x1,K, x p )
(x ) ≠ 0 , ∃ V în (x 0) deschisă, V ⊂ G astfel că
f (V) = {(y1, K , y p , g p+1(y1, K , y p ), K , gm (y1, K , y p )) : (y1,K, y p ) ∈ W , W deschisă, gl de
clasă Ck pe W, l = p + 1, m . }
Altfel spus, f (V) este mulţimea punctelor (y1 , … ,ym ) descrisă prin relaţiile yl =
= gl ( y1,K, yp ) , ( y1,K, yp ) ∈ W , l = p + 1, m . Concluzia se modifică în mod corespunzător

în ipoteza
( 1
) (x ) ≠ 0 .
D fi ,K, fi p 0
Justificarea afirmaţiei o dă (9) (U0 deschisă ⇒ W
D ( x ,K, x )
j1 jp

deschisă) şi că f (Ux ) = g (Uu 0 0 ).

n m
2.2.2.8 Teorema de îndreptare. În condiţiile de la 2.2.2.7 unde X = R , Y = R , dacă
se cere doar rgx 0 f = m , ∃Vx 0 în (x0) deschisă, V x 0 ⊂ G , şi ∃ difeomorfism de netezime k
ϕ : Vx 0 → Vu 0 , u0: = ϕ ( x0 ) , Vu 0 în (u0) deschisă din R , astfel încât f o ϕ −1 este aplicaţia
n

( u1,K, u n ) → ( u1,K, u m ) (proiecţia standard) iar dacă se cere doar rgx f = n , ∃Vx în 0 0

0 0
(x ) deschisă şi ∃ difeomorfism de netezime k ψ : Vy → V(x ,0) , Vy ∈ (y ) deschisă, 0 0 0

V(x0,0) ∈ ((x0 , 0)) deschisă, astfel încât ψ o ( f Vx0 ) este aplicaţia ( x1,K, x n ) →
→ ( x1,K, x n ,0 ,K, 0) (scufundarea standard).

2.2.2.9 Corolar. În condiţiile de la 2.2.2.7 unde X = Rn, Y = Rm, dacă rgx f = m , 0

atunci o

f ( x 0 ) ∈ f (G ) .

135
 2.3 Dependenţă funcţională
Definiţii. Funcţiile reale fi , i = 1, m continue pe o vecinătate a punctului x 0 din Rn sunt
funcţional dependente în vecinătatea lui x0, dacă ∃ V în (x 0) şi există F, funcţie reală
continuă pe o vecinătate a lui y 0 : = ( f1( x 0 ), K , fm ( x 0 )) şi neidentic zero, cu proprietatea
(1) F( f1( x1,K, x n ),K, fm ( x1,K, x n )) = 0 ∀ ( x1,K, x n ) din V. În caz contrar, fi , i = 1, m sunt
funcţional independente în vecinătatea lui x0. fi , i = 1, m sunt funcţional dependente (resp.
funcţional independente) pe o mulţime deschisă, când sunt funcţional dependente (resp.
funcţional independente) în vecinătatea fiecărui punct al acesteia. (1) este coerentă :
f : = ( f1,K, fm ) fiind continuă în x 0, V poate fi presupusă aşa încât, când x parcurge pe V,
punctul ( f1( x ),K, fm ( x)) rămâne într-o vecinătate convenabilă a lui y 0.
Exemplul 1. f1 : f1 ( x, y, z) = x + y + z , f2 : f2 ( x, y, z) = x 2 + y2 + z2 , f3 : f3( x, y, z) = x y + y z + z x sunt func-
ţional dependente în vecinătatea oricărui punct din R3, căci f12 − f2 − 2 f3 = 0 şi se ia F ( y1, y2, y3) = y12 − y2 − 2 y3 .
r
2.3.1 Teoremă. Fie fi , i = 1,m funcţii reale de clasă C , r ≥ 1 pe G mulţime deschisă,
G ⊂ Rn, rg x f = p ∀x din G, unde f = (f1 , … , fm ), şi x0 punct din G.
1° Dacă p = m, fi , i = 1,m sunt funcţional independente în vecinătatea lui x0 ;
2° Dacă p < m, fi , i = 1,m sunt funcţional dependente în vecinătatea lui x0 şi anume,
D (f1,K, fp )
în ipoteza
D (x1,K, x p )
(x ) ≠ 0 , există V în
0
(x0) şi există gp+1 , … , gm de clasă C pe o
r

vecinătate a lui (y ,K, y )

0
1
0
p (unde f (x 0 ) = (y10 ,K, y 0m ) ) cu proprietatea f j ( x1,K, x n ) =
= g j (f1( x1,K, x n ), K , fp ( x1,K, x n )) , j = p + 1,m , ∀ ( x1,K, x n ) din V.
Exprimat prescurtat
„ În condiţiile de la 2.3.1, dacă p = m (resp. p < m) fi , i = 1, m sunt funcţional
independente (resp. funcţional dependente) pe G “.
2.3.2 Corolar. Fie fi : G → R de clasă C 1, i = 1, n , G ⊂ Rn deschisă. Dacă
D (f1,K, fn )
(x) = 0 ∀x din G, există U ⊂ G, U deschisă, pe care f1 , … , fn sunt funcţional
D (x1,K, x n )
dependente.
Observaţie. Dacă (3) F ( f1( x),K, fn ( x)) = 0 ∀x din G deschisă, G ⊂ Rn, F şi fi , i = 1, n
D ( f1,K, fn )
de clasă C 1, oricare ar fi x' din G rg f ( x′) F = 1 , f = ( f1, K , fn ) ⇒ ( x ′) = 0 (se
D ( x1,K, x n )
derivează parţial în (3) în punctul x' succesiv după x1 , … , xn şi se obţine un sistem de
∂F ∂F
ecuaţii liniare şi omogene cu soluţia nenulă
∂ u1
( f ( x ′)) , K , ∂ u ( f ( x ′)) .
n
D ( F, G, H ) x−y
Exemple 2. Să se calculeze
D ( x, y, z)
( x, y, z) şi să se enunţe o concluzie, când F( x, y, z) = f  y − z  ,
y − z  z − x  cu f, g, h de clasă C 1 pe R. U : = x, y, z ∈ R3 : x ≠ y, y ≠ z, z ≠ x
G( x, y, z) = g   , H( x, y, z) = h   {( ) }
 z − x  x − y

136
 D( F, G, H ) x−y y−z z−x
este deschisă. ( x, y, z) ∈U ⇒ D ( x, y, z)
( x, y, z) = f ′  y − z  g′  z − x  h′  x − y  ( y − z) − 2 ( z − x) − 2 ( x − y) − 2 ×
y−z z−x x−y
× z − x x − y y − z = 0 (adună liniile 2 şi 3 la linia 1), deci F, G, H sunt funcţional dependente pe o mulţime
x−y y−z z−x
deschisă cuprinsă în U.
a1 x + a2 y + a3 z b x + b2 y + b3 z
3. Aceleaşi cereri ca la ex. 2 pentru F( x, y, z) = , G( x, y, z) = 1 , H ( x, y, z) =
l1 x + l2 y + l3 z m1 x + m2 y + m3 z
c1 x + c2 y + c3 z
= . Pentru (x, y, z) în mulţimea de existenţă U evidentă, care este deschisă, avem
n1 x + n2 y + n3 z
∂F ∂F ∂F
∂x ∂y ∂z
D( F, G, H ) ∂G ∂G ∂G
D ( x, y, z)
( x, y, z ) = ( x, y, z) = 0 : ( x, y, z) ∈ U ⇒ cel puţin o proiecţie, de pildă z, este ≠ 0,
∂x ∂y ∂z
∂H ∂H ∂H
∂x ∂y ∂z
înmulţim ultima coloană a determinantului cu z şi adunăm la ea coloanele 1 şi 2 înmulţite respectiv cu x şi y, F, G,
H sunt funcţii omogene pe U de grad zero etc.
4. Se iau f1( x, y, u, v) = x 2 + y2 , f2 ( x, y, u, v) = u2 + v2 , f3( x, y, u, v) = u x + v y , f4( x, y, u, v) = u y − v x , de
clasă C ∞ pe R 4 . Dacă F( y1, y2 , y3, y4 ) = y1 y2 − y32 − y42 (deci F are clasa C ∞ pe R 4), F( f1( t), f2 ( t), f3( t), f4( t) ) = 0 ∀t
din R 4 (identitatea Lagrange), şi cum JF ( y1, y2 , y3, y4 ) = [ y1 y2 − 2 y3 − 2 y4 ] , deci rg t F = 1 ∀t ≠ 0 din R 4,
2x 2y 0 0
D ( f1, f2 , f3, f4 ) 0 0 2u 2v 4
= = 0 pe R \ {(0, 0, 0, 0)} conform cu ultima observaţie.
D ( x, y, u, v) u v x y
−v u y −x

2.4 Extreme locale S

condiţionate
Se consideră funcţia reală f : G →
n
R, G ⊂ R , n ≥ 2, deschisă şi fie S
n
suprafaţă netedă din R , dim S < n, σIS x0
cuprinsă în G. Prin definiţie punctul x0
de pe S este punct de maxim local
(resp. punct de minim local) al lui f
condiţionat de S dacă există σ sferoid
n
din R centrat în x0 cu proprietatea
σ
f (x)≤ f (x0) (resp. f (x) ≥ f (x0)) ∀x din
S I σ. În acest caz, f (x ) se numeşte
0

maxim local (resp. minim local) al lui

f condiţionat de S. Ele poartă de-
numirea comună extreme locale Fig. 20
condiţionate de S sau extreme cu
legături (denumire impusă de meca-
nica raţională, de pildă poziţia de
echilibru a unui punct material mo-bil silit să rămână pe o suprafaţă). Este limpede că
extremele locale ale lui f condiţionate de S sunt extremele locale ale unei funcţii de forma

137
( x ,..., x ) ∈ W → f (g ( x ,..., x ),..., x , … ,
i1 ik 1 i1 ik i1 xik ,..., gn ( xi1 ,..., xik )) . Problema va fi
cercetată în situaţia „ f netedă“ şi „S suprafaţă netedă dată prin sistem de ecuaţii implicite“.
1 n
2.4.1 Fie f : G → R de clasă C , G ⊂ R , n ≥ 2, deschisă şi S suprafaţă netedă
0
cuprin-să în G, dim S < n. Dacă x de pe S, punct nestaţionar pentru f, este punct de
extrem local al lui f condiţionat de S, atunci Tx0 S ⊂ Tx0 N, N mulţimea de ecuaţie f(x) = f
(x0).
1
2.4.2 Condiţie necesară de extrem local condiţionat. Fie f : G → R de clasă C ,
n
G ⊂ R deschisă, S suprafaţă cuprinsă în G de ecuaţii implicite Fi (x1, ... , xn) = 0,
1
i = 1, m , m < n, Fi : G → R de clasă C , i = 1, m , F = (F1,..., Fm ), rg x F = m ∀x din G.
Dacă x0 este punct de extrem local al lui f condiţionat de S, există λ 10 ,..., λ 0
m numere
m
reale cu proprietatea grad f (x0 ) = ∑ λ 0i grad Fi (x0 ) .
i=1

Se poate acum afirma

2.4.3 Teorema Lagrange. Fie f funcţie reală şi S suprafaţă netedă ca la 2.4.2.
Condiţia necesară ca x0 să fie punct de extrem local al lui f condiţionat de S este să existe
λ 0 : = (λ10 ,..., λ 0m ) în R cu proprietatea (x0, λ0) este punct staţionar pentru funcţia
m

m
L : G × Rm → R, L(x1,.., x n, λ 1,..., λ m ) = f (x1,.., x n ) − ∑
i=1
λ i Fi (x1,.., x n ) .

L se numeşte funcţia Lagrange a lui f prin raport la S iar variabilele λ 1,..., λ m sunt
prin definiţie multiplicatori Lagrange. În acest context, ecuaţiile implicite ale lui S se
numesc legături.
2.4.4 Teoremă. Condiţie suficientă de extrem local condiţionat. Fie f : G → R de
2 n
clasă C , G ⊂ R deschisă, S suprafaţă de ecuaţii implicite Fi(x1, ..., xn) = 0,
2
i = 1, m, m < n, Fi : G → R de clasă C , i = 1, m, F = (F1, …, Fm) şi rgx F = m ∀x din S.
0 m
Se consideră x punct pe S şi λ0 vector din R cu proprietatea (x0, λ0) este punct
staţionar pentru funcţia Lagrange L a lui f prin raport la S şi fie forma pătratică
n
∂2L
Φ (ξ ) = Φ (ξ 1,..., ξ n ) = ∑ (x 0 , λ 0 ) ξ r ξ s .
r,s=1 ∂ x r ∂ xs
o
1 Dacă Φ este definită pozitivă pe Tx S, x0 este punct de minim local strict al lui f
0

condiţionat de S;
o
2 Dacă Φ este definită negativă pe Tx S, x0 este punct de maxim local strict al lui f
0

condiţionat de S;
o
3 Dacă Φ ia valori de semne contrare pe Tx S, x0 nu este punct de extrem local
0

pentru f condiţionat de S.
Observaţia 1. Dacă Φ este definită pozitivă (resp. definită negativă), atunci a fortiori
Φ este definită pozitivă (resp. definită negativă) şi pe Tx S, în care caz prezenţa acestuia
0

devine inutilă. Ea este obligatorie când Φ este nedefinită.

Observaţia 2. Dacă S poate avea o ecuaţie explicită xn = g ( x1,..., xn −1 ),
n −1
( x1,..., xn −1 ) ∈ W , W ⊂ R deschisă, extremele locale ale lui f condiţionate de S sunt,

138
ţinând seamă de definiţii, extremele locale libere pe W ale lui h, h ( x1,..., xn −1 ) =
= f ( x1,..., xn −1, g( x1,..., xn −1 )) .
Observaţia 3. În 2.4.3 şi 2.4.4 funcţia Lagrange L poate fi înlocuită cu
m
( x1,..., xn , λ 1,..., λ m ) → f ( x1,..., xn ) + ∑ λ i Fi ( x1,..., xn ) .
i=1

Observaţia 4. În calcul, pentru uşurinţa scrierii ξ1, ... , ξn vor fi înlocuiţi prin (t1, ... , tn).
Algoritm pentru găsirea extremelor locale condiţionate
I Mulţimea de definiţie şi clasa funcţiei; dimensiunea şi clasa suprafeţei.
II Funcţia Lagrange asociată şi punctele ei staţionare.
III Forma pătratică de la 2.4.4 cu matricea asociată şi, când este cazul, spaţiul vectorial
tangent.
În exerciţiile ce urmează vor fi determinate fie punctele de exterm local, fie extermele
locale ale funcţiei f condiţionate de suprafaţa S.
Exerciţii 1. f : f (x, y, z) = x2− y2 + z2, S : 2x − y − 3 = 0. f este definită pe R3 (deci deschisă) şi are clasa C ∞. S
3
este o suprafaţă din R cu dimensiunea 2 şi clasa C ∞ (verifică cu 6.4; în reprezentare geometrică în E3 − un plan
paralel cu Oz. L (x, y, z, λ) = x 2 − y2 + z2 − λ (2 x − y − 3), Lx′ = 2 x − 2λ , Ly′ = −2 y + λ, Lz′ = 2 z, Lλ′ = − (2x − y − 3);
Lx′′ = 2, Lxy
2
′′ = 0, Lxz′′ = 0, L′′ = −2, Lyz′′ = 0, L′′ = 2. Sistemul care dă punctele staţionare ale lui L este x − λ = 0,
y 2
z 2

− 2y + λ = 0, z = 0, 2x − y − 3 = 0 cu soluţia unică (2, 1, 0, 2). Matricea cerută de 2.4.4 este a11 = 2, a22 = −2, a33 =
2, i ≠ j ⇒ aij = 0, deci Φ este nedefinită, este necesar spaţiul vectorial tangent T(2,1,0)S. Ecuaţia acestuia este (5)
2t1− t2 = 0. Φ (t1, t2 , t3) = 2 (t12 − t22 + t32 ) şi atunci, din (5), t2 = 2t1 şi Φ pe T(2,1,0)S este
ϕ(t1, t3 ) := Φ (t1,2t1,t3 ) = −6 t12 + 2 t32 , ϕ(1,0)ϕ(0,1) < 0 , deci ϕ este nedefinită, (2, 1, 0) nu este punct de extrem local al
lui f condiţionat de S.
Evident rezolvarea cea mai indicată în acest caz este aceea dată de observaţia 2 : S : y = 2x − 3, h (x, z) =
2 2 2
f (x, 2x − 3, z) = − 3x + 12x + z − 9 şi se determină extremele locale libere ale lui h pe R .
2 2 2 1 2 2
2. f : f (x, y, z) = x − 2y + 2z , S : x + y + z = 1. Punctele staţionare ale lui L sunt x = ± , y = m , z = ± ,
3 3 3
3  −2 λ 0 0 
λ=± (semnele se corespund). Matricea cerută este  0 − 2λ 0  , o trecem prin cele două puncte
2  0 0 − 2λ 
staţionare ale lui L (în vârful săgeţii este pusă matricea corespunzătoare punctului staţionar testat).
1 2 2 3 −3 0 0  1 2 2
 , − , ,  →  0 −3 0  , Φ este definită negativă, spaţiul vectorial tangent este inutil,  , − , 
3 3 3 2  0 0 −3  3 3 3

este punct de maxim local strict al lui f condiţionat de S.

 1 2 2 3  3 0 0  1 2 2
 − , , − , −  →  0 3 0 , Φ este definită pozitivă,  − , , −  este punct de minim local strict
 3 3 3 2  0 0 3   3 3 3
al lui f condiţionat de S.
x 2 y2 z 2
3. f : f (x, y, z) = x2 + y2 + z2, S : 2 + 2 + 2 = 1 , a > b > c > 0. L (x, y, z, λ) = x2 + y2 + z2 − λ ×
a b c
 x 2 y2 z 2   λ  λ  λ  x 2 y2 z 2 
 2 + 2 + 2 − 1 , Lx′ = 2 x 1 − 2  , Ly′ = 2 y 1 − 2  , Lz′ = 2z 1 − 2  , L′λ = −  2 + 2 + 2 − 1 ;
a b c  a b c a b c 
 λ  ′′ λ λ
′′ = 0 , Ly′′ = 21 − 2  , Lyz′′ = 0 , Lz′′ = 21 − 2  . Cele 6 puncte staţionare ale lui L sunt,
Lx′′ = 21 − 2  , Lxy = 0 , Lxz
 a   b   c 
2 2 2

139
  c2 
1 − a 2 0 0
 2 
grupate în perechi, (0, 0, ± c, c2), (0, ± b, 0, b2), (± a, 0, 0, a2). (0, 0, ± c, c2) → 2  0 1 − c 0 ,
 b2 
 0 0 0
 
 
 c2   c2  
T(0, 0, ± c) S: t3 = 0, ϕ (t1, t2) = Φ (t1, t2, 0) = 2 1 − 2  t12 + 1 − 2  t22  , ϕ este definită pozitivă, (0, 0, c) şi
 a   b  
(0, 0, − c) sunt puncte de minim local strict condiţionat. Asemănător se obţine că (a, 0, 0,) şi (− a, 0, 0) sunt puncte
 b2 
1 − a2 0 0 
de maxim local strict condiţionat. (0, ± b, 0, b ) → 2 0 0 0  , T(0,±b,0) S : t2 = 0, ϕ (t1, t3) = Φ (t1, 0, t3) =
2 
 2
 0 0 1 − b2 
 c 
 b2   b2  
2 1 − 2  t12 + 1 − 2  t22  , ϕ (1, 0) ϕ (0, 1) < 0, (0, b, 0) şi (0, −b, 0) nu sunt puncte de extrem local condiţionat.
 a   c  
4. Dintre paralelipipedele dreptunghice, cu una din feţe lipsă, de arie totală a2 să se afle acela de volum
maxim.
Rezolvare. Problema de extrem local condiţionat este f : f (x, y, z) = xyz, fa¡å lipså
x > 0, y > 0, z > 0, S: xy + 2yz + 2xz = a2 (a > 0). L : L(x, y, z, λ) = xyz − x
a a a 1 a
− λ(xy + 2yz + 2zx − a2) are punctul staţionar unic  , , ,  ,
 3 3 2 3 3 4
3a
Φ (t1, t2, t3) = [t1 t2 + 2t3(t1 + t2)], T a , a , a  S: t1 + t2 + 2t3 = 0,
2 3 
 3

3 2 3

1 3a
Φ  t1, t2, − (t1 + t2 ) = −
 2 
4 3
(t12 + t22 + t1t2 ) ,  a3 , a3 , 2 a3  este punct z

de maxim local strict condiţionat.

5. f : f(x, y, z) = xp + yp + zp, p > 2, S: xp−1 + yp−1 + zp−1 = ap−1, a > 0.
L(x, y, z, λ) = xp + yp + zp − λ(xp−1 + yp−1 + zp−1 − ap−1), L′′x = (p − 1) × 2

× x [(px + λ(p − 2)],

p−3
L′′xy = 0, L′′xz = 0, L′′y = (p − 1)y [py − λ(p − 2)],
2
p−3 y

L′′yz = 0, L′′z = (p − 1)zp−3[pz − λ(p − 2)].

2
Fig. 21

p par

Sistemul care dă punctele staţionare ale lui L este (6) xp−2[px − λ(p − 1)] = 0, yp−2[py − λ(p − 1)] = 0,
z [pz −λ(p − 1)] = 0, xp−1 + yp−1 + zp−1 = ap−1. El are soluţiile
p−2

1 1 1 1 1
− pa − p −1 − pa − p −1 −
I x=y=z=a3 p −1
, λ= 3 ; II x = 0, y = z = a 2 p −1 , λ = 2 ; x = z = a 2 p −1 , y = 0,
p −1 p −1
1 1 1
pa − p −1 − pa − p −1 pa pa
λ= 2 ; x = y = a 2 p −1 , z = 0, λ = 2 ; III x = y = 0, z = a, λ = ; x = z = 0, y = a, λ = ;
p −1 p −1 p −1 p −1
pa
y = z = 0, x = a, λ = .
p −1
 − 1 −
1
−
1
pa − p −1 
1
−
p −2
1 0 0
Testăm în cazul I.  a 3 p −1 , a 3 p −1 , a 3 p −1 , 3  → pap −2 3 p −1 0 1 0 , Φ este definită pozitivă
 p − 1  0 0 1
(§3, 2.9), minim local strict condiţionat.
Testăm în cazul II primul punct staţionar, celelalte două puncte staţionare duc la aceeaşi concluzie.
 −
1
−
1
pa − p −1
1
−
p −2
0 0 0
 0, a 2 p −1, a 2 p −1, 2  → p ap −2 2 p −1 0 1 0 , T − 1 − 1  S: t2 + t3 = 0, Φ (t1, t2, − t2) =
 p − 1  0 0 1  0, a 2 p −1 , a 2 p −1 
 
 

140
 p −2
−
2 pap −2 2 p −1 2
2 t , Φ este definită pozitivă, minim local strict condiţionat.

 pa  p −2
0 0 0
Testăm în cazul III primul punct staţionar.  0, 0, a,  → pa 0 0 0 , T(0, 0, a)S: t3 = 0,
 p − 1 0 0 1
Φ (t1, t2, 0) = 0, metoda se opreşte neputincioasă.

p impar

În acest caz, (6) are soluţiile

1 1 1 1
− pa − p −1 − pa − p −1
I x= y= z =a3 p −1
,λ= 3 ; x= y= z = −a3 p −1
,λ=− 3
p −1 p −1
1 1 1 1
− pa − p −1 − pa − p −1
II x = 0, y = z = a 2 p −1
,λ= 2 x = 0, y = z = − a 2 p −1
,λ=− 2
p −1 p −1
1 1 1 1
− pa − p −1 − pa − p −1
x=z= a2 p −1
, y = 0, λ = 2 x=z=−a2 p −1
, y = 0, λ = − 2
p −1 p −1
1 1 1
− pa − p −1 −
x=y=a2 p −1
, z = 0, λ = 2 x=y=−a2 p −1
, z = 0,
p −1
1
pa − p −1
λ=− 2
p −1
pa pa
III x = y = 0, z = a, λ = x = y = 0, z = − a, λ = −
p −1 p −1
pa pa
x = z = 0, y = a, λ = x = z = 0, y = − a, λ = −
p −1 p −1
pa pa
y = z = 0, x = a, λ = y = z = 0, x = − a, λ = − .
p −1 p −1
Testăm cazul I. Primul punct staţionar dă minim local condiţionat (vezi cazul „ p par ”). În ceea ce priveşte
p −2 1 0 0
 −
1
−
1
−
1
pa − p −1 
1
−  
al doilea, p − 3 fiind par,  − a 3 p −1 , − a 3 p −1 , − a 3 p −1 , − 3  → − pap −2 3 p −1 0 1 0 , deci maxim
 p −1  0 0 1
local strict condiţionat.
În cazul II, punctele staţionare din stânga barei dau minime locale stricte condiţionate (vezi cazul „ p par ”).
În ceea ce priveşte dreapta barei, aceasta dă maxime locale stricte condiţionate, căci, de pildă,
p −2 0 0 0
 −
1
−
1
pa − p −1 
1
−  
 0, − a 2 p −1 , − a 2 p −1 , − 2  → − pap −2 2 p −1 0 1 0 , ecuaţia spaţiului vectorial tangent corespun-
 p − 1  0 0 1
p −2
−
zător este t2 + t3 = 0 iar Φ (t1, t2, −t2) = − 2 pap −2 2 p −1 2
t . În cazul III − blocaj ca mai sus.
2

6. f : f (x1, …, xn) = x1 + … + xn, xi > 0, i = 1, n , S : x1 … xn = 1.

n par Punctele staţionare ale funcţiei Lagrange asociate sunt (x′,1), (x′′,1), x′ = (1, … ,1), x′′ = (−1, …, −1).
(x′,1) → [aij], aii = 0, aij = −1, i ≠ j. Tx′S: t1 + … + tn = 0, Φ (t1, …, tn) = − 2 ∑ ti tj , Φ (t1, …, tn−1,− (t1 + … + tn −1)) =
1≤ i < j ≤ n

n −1 n −1 2
 
= ∑ ti2 +  ∑ ti > 0 ∀t ≠ 0 din Rn-1, minim local strict condiţionat.
i=1  i=1 
(x′′,1) → [aij], aii = 0, aij = 1, i ≠ j, Tx′′S: t1 + … + tn = 0, Φ (t1, …, tn) = 2 ∑t t i j , Φ (t1, …, tn−1,− (t1 + … + tn −1)) =
1 ≤ i< j ≤ n

n −1 2
 n −1 
= − ∑ ti2 −  ∑ ti < 0 ∀t din Rn −1, maxim local strict condiţionat.
i=1  i=1 
n impar Punct staţionar unic (x′, 1), x′ = (1, …, 1) punct de minim local strict (vezi cazul „ n par ”).
7. f : f (x1, …, xn) = x1p x2p K xnp , pi > 0 i = 1, n , xi > 0, i = 1, n , S : x1 + … + xn = a.
1 2 n

Dificultatea rezolvării sistemului de ecuaţii care dă punctele staţionare se evită uneori cu observaţia: f şi

141
g := ln f au aceleaşi puncte de extrem local condiţionat de S. Aşadar, g : g(x1, …, xn) = p1ln x1 + … + pn ln xn, xi > 0
n n
p
i = 1, n , S : x1 + … + xn = a. L(x1, …, xn, λ) = ∑ pi ln xi − λ  ∑ xi − a , punct staţionar unic  x ′,  ,
i=1
 i=1
  a

 ap ap  n
p p2 n
p2
x′: =  1 , K, n  , p := ∑ pi ,  x ′,  → [aij], aii = − 2 , aij = 0 i ≠ j, Φ (t1, …, tn) = −∑ 2 ti2 < 0 ∀ t ≠ 0
 p p  i=1  a  a p1 i=1 a pi

din Rn, maxim local strict condiţionat.

8. f : f(x, y, z) = xyz, S : x2 + y2 + z2 = 1, x + y + z = 0.
L(x, y, z, λ, µ) = xyz − λ(x2 + y2 + z2 − 1) − µ (x + y + z), sistemul care dă punctele staţionare este
71. yz − 2λx − µ = 0, 72. zx − 2λy − µ = 0, 73. xy − 2λz − µ = 0, 74. x2 + y2 + z2 − 1 = 0, 75. x + y + z = 0. Din 74
1 1
şi 75 rezultă (7′) yz + zx + xy = − , se adună 71, 72, 73 şi, ţinând seamă de (7′), µ = − etc. Punctele staţionare:
2 6
1 1 1 1 1  1
λ1 = →  x1, λ1, −  =  − 2λ1, − 2λ1, 4λ1, λ1, −  ,  x 2 , λ1, −  =  − 2λ1, 4λ1, − 2λ1, λ1, −  ,  x 3, λ1, −  =
2 6  6  6  6  6  6
 1 1 1 1 1
=  4λ1, − 2λ1, − 2λ1, λ1, −  ; λ2 = − →  x 4, λ2 , −  =  − 2λ2 , − 2λ2 , 4λ2 , λ2 , −  ,  x 5, λ 2 , −  =
 6 2 6  6  6  6

1  1  1  1 −1 2 −1
=  − 2λ2 ,4λ2 , − 2λ2 , λ2 , −  ,  x 6, λ 2 , −  =  4λ 2 , − 2λ 2 , − 2λ 2 , λ 2 , −  .  x1, λ1, −  → 2λ1  2 −1 −1 , ∆ 2 < 0
 6  6  6  6 −1 −1 −1
deci Φ este nedefinită. Tx S : t1 + t2 − 2t3 = 0, t1 + t2 + t3 = 0; atunci t3 = 0, t2 = −t1 şi Φ (t1, −t1, 0) = −12λ1 t12 < 0
1

 1
∀ t1 ≠ 0, x1 este punct de maxim local strict condiţionat. Pentru a trece la  x 4, λ 2 , −  se înlocuieşte doar λ1 cu
 6
λ2, deci Φ (t1, −t1, 0) = −12λ 2 t12 > 0 ∀ t1 ≠ 0, x4 − punct de minim local strict condiţionat. Grupând apoi 2 cu 5 şi 3
cu 6 se obţine: x2 şi x3 dau maxim local strict condiţionat iar x5 şi x6 minim local strict condiţionat.
x 2 y2 z 2
9. Să se afle extremele locale ale lui f : f (x, y, z) = 2 + 2 + 2 , a > b > c > 0, condiţionate de
a b c
S : x2 + y2 + z2 = 1, α x + β y + γ z = 0, α 2 + β 2 + γ 2 = 1, αβγ ≠ 0.
x 2 y2 z 2
L(x, y, z, λ, µ) = 2 + 2 + 2 − λ(x2 + y2 + z2 − 1) − µ (α x + β y + γ z), sistemul care dă punctele staţionare
a b c
ale lui L este
2x
81. 2 − 2λx − µα = 0
a
84. x2 + y2 + z2 = 1
2y
(8) 82. 2 − 2λy − µβ = 0
b
85. α x + β y + γ z = 0.
2z
83. 2 − 2λz − µγ = 0
c
f S fiind continuă pe S compactă, îşi atinge marginea superioară M şi marginea inferioară m (m ≠ M căci
f S nu este constantă), adică f are extreme locale condiţionate de S, prin urmare, conform cu 7.2, (8) are cel puţin
două soluţii reale. Îl gândim în continuare ca format din identităţi în care x, y, z, λ, µ este o soluţie oarecare. Se
înmulţeşte în 81 cu x, în 82 cu y, în 83 cu z, se adună, se obţine (9) f (x, y, z) = λ (vezi 84 şi 85). Avem
1 1 1 1
λ ≠ 2 , 2 , 2 (dacă λ = 2 de pildă, din 81 rezultă µ = 0, se înmulţeşte în 82 şi 83 cu y, z respectiv, se adună,
a b c a
rezultă y = z = 0, dar atunci, din 84, x = ±1, în contradicţie cu 85) şi se observă că, pentru λ şi µ fixaţi, x, y, z sunt
unic determinaţi. 81, 82, 83 se rezolvă prin raport la x, y, z, se înmulţeşte respectiv cu α, β, γ, se adună şi, ţinând
1 − α2 1 − β2 1 − γ 2  α2 β2 γ2
seamă de 85, se obţine (10) λ2 –  2 + 2 + 2  λ + 2 2 + 2 2 + 2 2 = 0 . (10) arată că (8) are exact
 a b c  bc ca ab
(9)
două soluţii reale (xi, yi, zi, λi, µi), i = 1, 2 cu λ1, λ2 rădăcinile lui (10) şi avem, de pildă, M = f (x1, y1, z1) = λ1,
( 9)
m = f (x2, y2, z2) = λ2.

142
 2.5 Extreme Globale
Fie f : G → R continuă, G ⊂ Rn, n ≥ 2, deschisă şi K ⊂ G compactă. Căutăm, în mod
o
corect, extremele globale M = sup f(x), m = inf f(x) ale lui f pe K. K = K U K∗, deci M şi m se
x ∈K x ∈K
o
află printre extremele locale (libere) ale lui f pe K şi extremele locale ale lui f condi-
ţionate de K∗. Dacă f are clasa C 2 iar K∗ este suprafaţă netedă dată printr-un sistem de
ecuaţii implicite, teoria extremelor locale, libere şi condiţionate, intră în acţiune şi aflând
o
punctele staţionare ale lui f pe K şi punctele staţionare ale funcţiei Lagrange a lui f prin
raport la K∗, cea mai mare şi cea mai mică dintre valorile corespunzătoare ale lui f sunt M şi
m.
Să se afle extremele globale în exemplele ce urmează.
o
10. f : f (x, y, z) = x2 + 2y2 + 3z2, K : x2 + y2 + z2 ≤ 100. Punctele staţionare ale lui f pe K : x2 + y2 + z2 < 100
sunt date de sistemul fx′ = 0 ⇔ 2x = 0, fy′ = 0 ⇔ 4y = 0, fz′ = 0 ⇔ 6z = 0, soluţie unică (0, 0, 0). Funcţia
Lagrange L a lui f prin raport la K∗ : x2 + y2 + z2 = 100, L(x, y, z, λ) = x2 + 2y2 + 3z2 − λ(x2 + y2 + z2 − 100), are
punctele staţionare (10, 0, 0, 1), (0, 10, 0, 2), (0, 0, 10, 3). Cum f (0, 0, 0) = 0, f (10, 0, 0) = 100, f (0, 10, 0) = 200,
f (0, 0, 10) = 300, rezultă sup f (K) = 300, inf f (K) = 0.
o
11. f : f (x, y, z) = x + y + z, K : x2 + y2 ≤ z ≤ 1. Pe K : x2 + y2 < z < 1 f nu are puncte staţionare. K∗ = S1 U S2,
S1 : z = 1, x2 + y2 ≤ 1, S2 : z = x2 + y2, x2 + y2 < 1. Pe S1, g : g(x, y) =
z E3 = f (x, y, 1) = x + y + 1, x2 + y2 ≤ 1. g nu are puncte staţionare pe
x2 + y2 < 1 iar punctele staţionare pentru g(x, y) − λ(x2 + y2 − 1) sunt
S1
 2 2 1   2 2 1   2 2
 , ,  , − ,− ,−  iar g ,  = 2 + 1,
 2 2 2  2 2 2  2 2 
 2 2
g − ,−  = − 2 +1 . Pe S2 , h : h(x, y) = f(x, y, x2 + y2) =
 2 2 

S2  1 1
= x + y + x2 + y2, x2 + y2 < 1, punct staţionar unic  − , −  pe
 2 2
 1 1 1 1
x2 + y2 < 1, h  − , −  = − , deci sup f (K) = 2 + 1 , inf f (K) = − .
O y  2 2 2 2
x n

12. f : f (x1, …, xn) = ∑ aijxi xj , aij = aji ∈ R, S : x12 + K + x n2 = 1 .

i, j=1
Fig. 22 n n
 
L(x1, …, xn, λ) = ∑ aijxi xj − λ  ∑
i, j=1 i=1
x i2 − 1 ,

sistemul care dă punctele

111. (a11 − λ )x1 + a12 x2 + K + a1n xn = 0

112 . a21 x1 + (a22 − λ )x2 + K + a2 n xn = 0

staţionare ale lui L este (11)  KKKKKKKKKKKKKKKKK .
11n . an1 x1 + an2 x2 + K + (ann − λ )xn = 0
11 . x 2 + K + x 2 = 1
 n+1 1 n

Dacă x1′, K, xn′ , λ′ este soluţie reală pentru (11), atunci x1′, K, xn′ este soluţie pentru 111 − 11n în care λ se
înlocuieşte cu λ′ (sistem liniar şi omogen), deci soluţie nenulă aşa cum impune 11n+1, prin urmare λ′ este rădăcină a
polinomului caracteristic p(λ) al matricii [a ik]. Reciproc, dacă λ′ este rădăcină reală a lui p(λ), 111 − 11n unde λ
este înlocuit cu λ′ are soluţii nenule şi există printre acestea care verifică şi 11n+1. Rădăcinile λ1, …, λn ale lui p(λ)
fiind reale, punctele staţionare ale lui L sunt de forma (x1, …, xn, λ) cu λ = λ1, λ = λ2, …, λ = λn. Ori gândind pe
(11) ca identităţi şi înmulţind 111 cu x1, …, 11n cu xn şi apoi adunând, se obţine f (x1, …, xn) = λ ∀(x1, …, xn, λ)
punct staţionar, prin urmare sup f (S) = 1max λi , inf f (S) = min λi .
≤i≤ n 1≤i≤n

143
 LECŢIA V
Integrale Riemann generalizate
Integrale cu parametru
1. Integrale Riemann generalizate
1.1 Integrala Riemann pe interval nemărginit
+∞

∫ f ( x ) dx
a

Definiţii. Se consideră funcţia f : [a, + ∞) → R cu proprietatea de a fi integrabilă

+∞

Riemann pe intervalul [a, t] ∀t > a. În această situaţie, expresia ∫a f ( x ) dx se numeşte

integrala Riemann generalizată a funcţiei f pe intervalul [a, + ∞). Ea este convergentă când
t

aplicaţia t → ∫ f ( x ) dx a lui (a, + ∞) în R are limită finită pentru t → + ∞ şi în acest caz

a
+∞ t +∞

se notează ∫a f ( x ) dx : = lim ∫a f ( x ) dx (valoarea integralei). În caz contrar, ∫a f ( x ) dx este

t →+∞

+∞ +∞

divergentă. ∫a f ( x ) dx este absolut convergentă când este convergentă ∫a f ( x ) dx

(definiţie coerentă, căci f integrabilă Riemann pe [a, t] ⇒ f integrabilă Riemann pe

[a, t]). Pentru un integrant ≥ 0 convergenţa şi convergenţa absolută evident coincid. În
a +∞ +∞ +∞

sfârşit, ∫ f ( x ) dx : = − ∫a f ( x ) dx . Remarcăm că ∫a f ( x ) dx şi ∫ f ( x ) dx , a < a1, sunt

+∞ a1
t a1 t

simultan convergente sau divergente, căci ∫a f ( x ) dx = ∫a f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx

a1
etc.

+∞
dx
1.1.1 ∫a xα , a > 0, α ∈ R este convergentă când şi numai când α > 1.

+∞

1.1.2 Teoremă de convergenţă. ∫a f ( x) dx este convergentă dacă şi numai dacă

∀ ε > 0 ∃ ρ > 0 cu proprietatea

t ''
t', t'' ≥ ρ ⇒ ∫ f (x ) dx ≤ ε.
t'

Din teorema de convergenţă decurg proprietăţile principale ale integralei de tipul

considerat.
1.1.3 Convergenţa absolută implică convergenţa.
O integrală convergentă nu este neapărat absolut convergentă. Iată un exemplu. Se consideră, pentru fiecare

144
n din N, triunghiul isoscel ∆ n , cu vârful în sus sau în jos după cum n este impar sau par, cu baza segmentul de pe
1
axa O x de extremităţi n − 1, n şi cu aria egală cu . Fie f : [0, + ∞) → R funcţia al cărei grafic este ,,linia
n
poligonală“ realizată de laturile egale ale triunghiurilor ∆ n , n parcurge pe N. f este evident continuă. Astfel fiind,
1 2 3
1 1
∫0 f ( x) dx = 1 , ∫1 f ( x) dx = − 2 , ∫2 f (x) dx = 3 etc. (reprezintă grafic şi urmăreşte pe figură !), deci

n n
n
(−1)k −1
∫
0
f ( x ) dx = ∑
k =1 k
∀ n din N, lim ∫ f ( x ) dx = ln 2 . Fie t oarecare din intervalul [n − 1, n], n ∈ N. Avem
n →∞
0

pentru n par
n t n −1

∫
0
f ( x ) dx ≤ ∫
0
f ( x ) dx ≤ ∫
0
f ( x ) dx

iar pentru n impar

n −1 t n

∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx ,
0 0 0
t n
prin urmare t ∈ [n − 1, n] ⇒ ∫ f ( x ) dx − ∫ f ( x ) dx ≤
1 şi deci folosind judicios inegalitatea
0 0
n
t t n n

∫ f ( x ) dx − ln 2
0
≤ ∫ f ( x ) dx − ∫ f ( x ) dx
0 0
+ ∫ f ( x ) dx − ln 2
0

+∞
1 ≤ ε şi apoi ρ = N, t ≥ ρ ⇒…).
se obţine ∫ f ( x ) dx = ln 2 (pentru ε > 0 oarecare se iau N în N a. î.
0
N
+∞

Pe de altă parte ∫0
f ( x ) dx este divergentă deoarece

n n
1
∫ f ( x ) dx = ∑k
k =1
0

iar seria armonică este divergentă.

+∞

1.1.4 Criteriu de comparaţie. Fie ∫a f (x ) dx . Dacă, ∀ x ≥ x0, f(x) ≤ g(x) iar

+∞ +∞

∫ g( x) dx este convergentă, atunci

a
∫a f (x ) dx este absolut convergentă. Dacă, ∀ x ≥ x1,

+∞ +∞

f(x) ≥ h(x) ≥ 0 iar ∫ h( x) dx este divergentă, atunci

a
∫a f ( x) dx este divergentă.
+∞ +∞

1.1.41 Criteriu de comparaţie la limită. Fie I : = f(x) dx , J : = g(x) dx , f şi g ∫

a
∫
a

f(x)
continue. Dacă α : = lim ∈ R \ {0}, atunci I şi J sunt simultan convergente sau
x→+∞ g(x)
divergente.
+∞ +∞

1.1.5 Fie ∫
a
f ( x ) dx . Dacă, ∀ x ≥ x0, f ( x ) xα ≤ A iar α > 1 atunci ∫ f ( x ) dx
a
este

+∞

absolut convergentă. Dacă, ∀ x ≥ x1, f(x)xβ ≥ B > 0 iar β ≤ 1 atunci ∫ f ( x ) dx

a
este

divergentă.

145
 +∞

1.1.6 Criteriu la limită. Fie ∫ f ( x ) dx . Dacă există

a
lim f ( x ) xα finită iar α > 1,
x →+∞

+∞

atunci ∫ f ( x ) dx
a
este absolut convergentă. Dacă există lim f ( x ) xα strict pozitivă iar
x →+∞

+∞

α ≤ 1, atunci ∫ f ( x ) dx este divergentă.

a
+∞

1.1.7 Corolar. Fie ∫ f ( x ) dx

a
cu f ≥ 0. Dacă există L : = lim f ( x ) xα iar 0 < L < + ∞,
x →+∞

+∞

atunci ∫ f ( x ) dx este convergentă când α > 1 şi este divergentă când α ≤ 1.

a
+∞
x dx
Exemple 1. ∫0 x3 + 1 este absolut convergentă (integrantul este într-adevăr ≥ 0 pe [0, + ∞), însă aplicăm ad
litteram enunţurile din motive pedagogice) căci lim x x 2 = 1 < + ∞ iar α = 2 > 1.
x → +∞ x 3 +1
+∞ 2 +∞
x 2 cos a x dx este absolut convergentă ∀ a din R căci x cos ax ≤ x
2
x 2dx
2. ∫
0
x +1
4
x4 + 1 x4 + 1
pe [0, + ∞) iar ∫0 x4 + 1

este convergentă deoarece lim x2 x2 =1.

x → +∞ x +1
4

+∞ +∞
cos x dx , a > 0, α > 1, este absolut conver-
∫0 e ∫
−x 2
3. dx este absolut convergentă (1.6 cu α = 2 de pildă),
a
xα
gentă (1.1.4 şi 1.1.1).
+∞

1.1.8 Criteriul produsului I. Fie ∫a f (x ) g (x ) dx cu g integrabilă Riemann pe [a, t]

t''

∀ t > a. Dacă f este monotonă iar lim f ( x) = 0 şi există A > 0 cu proprietatea

x→+∞ ∫t' g( x) dx ≤A

+∞

∀ t', t'' ≥ x0, atunci ∫a f (x ) g(x ) dx este convergentă.

Atenţie ! Criteriul produsului afirmă doar convergenţa integralei în cercetare.

Observaţie. Condiţia de la 1.1.8 relativă la funcţia g poate fi înlocuită prin ,,t →
t

→ ∫ g(x) dx funcţie mărginită“.

a
+∞ +∞
1.1.81 Criteriul produsului II. Fie ∫ f(x)g(x) dx . Dacă
a
∫a g(x) dx este convergentă iar

f este monotonă şi mărginită, atunci integrala considerată este convergentă.

+∞ +∞ +∞
cos 2x cos 2 x dx cos 2 x dx este onvergentă
De pildă I : = ∫1 x α + x β dx, α ≥ β, α > 0 este convergentă : I = ∫1 x α (1 + x β−α ) , ∫
1
xα
t
1 1
(1.1.8 cu observaţie, t → ∫ cos 2 x dx este mărginită, x → este monoton descrescătoare şi lim α = 0) şi în
1
xα x → +∞ x

146
 1
plus x → este monotonă şi mărginită.
1 + x β− α
+∞ +∞ t ''

Exemple 4. f fiind ca în 1.1.8, ∫

a
f ( x ) sin x dx şi ∫
a
f ( x ) cos x dx sunt convergente, căci ∫ cos x dx
t'
≤2

+∞
sin x
∀ t', t'' etc. De pildă, ∫
a
x
dx este convergentă (integrantului i se atribuie în 0 ca valoare limita acestuia în 0,

adică 1).
+∞
cos ax
5. Se cere natura integralei ∫0 1 + x α dx , α ≥ 0, a ∈ R. Rezolvare. a ≠ 0. Criteriul produsului:

t ''

∫ cos ax dx ≤ 2 ∀ t', t'', x → 1 este monoton descrescătoare pe [a, + ∞), lim 1 = 0 , convergenţă.
a 1+ x a x→+ ∞ 1 + x α
t'

1
a = 0. Când α = 0 − divergenţă (definiţia !). Când α ≠ 0 − criteriul la limită 1.1.7: lim x α = 1 , deci α > 1 −
x → +∞ 1 + xα
convergenţă, α ≤ 1 − divergenţă.

Formule de integrare
1.1.9 Formula Newton-Leibniz. Fie f : [a, + ∞) → R continuă şi F o primitivă a lui f
pe [a, + ∞). Atunci
+∞
+∞
∫a f(x) dx = F(x) a
,

: = lim F(x ) − F(a ) , integrala fiind convergentă când şi numai când lim F(x)
+∞
F(x) a x →+∞ x→+∞

există şi este finită.

Observaţie. Formula Newton-Leibniz dă dintr-odată natura integralei şi, în cazul
convergenţei, valoarea acesteia.
+∞
dx dx
Exemple 6. I : = ∫
0
x4 + x2 +1
= ? Pentru a aplica formula N-L calculăm ∫x 4
+ x2 +1
. Model de calcul.

(1) 1 = 1 = 1 = Ax + B + Cx + D , din (1), funcţia fiind pară,

x 4 + x 2 + 1 ( x 2 + 1)2 − x 2 ( x 2 + x + 1)( x 2 − x + 1) x 2 + x + 1 x 2 − x + 1
1 − Ax + B − Cx + D
rezultă = + şi descompunerea în elemente simple fiind unică, polinoamele
x 4 + x 2 +1 x 2 − x +1 x 2 + x +1
Ax + B şi − Cx + D sunt egale, A = − C , B = D . Se obţin încă două ecuaţii luând în (1) x = 0 şi x = 1 , se
+∞

obţine A = B = D = 1 , C = − 1 . Astfel I = 1 ln x 2 + x + 1 + 2 arctg 2 x + 1 + 2 arctg 2 x − 1 π .

2
=
2 2 4 x − x +1 3 3 3 3 0 2 3

+∞
dx dx 2x +1
7. In : = ∫
1 (x 2 + x + 1)
n
= ? , n ∈ N. Punând Jn(x) : = ∫ (x 2
+ x + 1) n
, Jn (x) =
3( n − 1) ( x 2 + x + 1)
n −1
+

+∞
2( 2 n − 3) 2x +1 2( 2 n − 3)
+ J ( x ) şi aplicând formula N-L, In = + I n −1 =
3( n − 1) n−1 3( n − 1) ( x + x + 1) 3( n − 1)
2 n −1
1

1 2( 2 n − 3)
=− + I . Exprimând succesiv pe In −1 prin In −2, pe In −2 prin In −3 etc., se obţine In =
( n − 1) 3 n−1 3( n − 1) n−1
+∞
−1  ( 2 n − 3 )( 2 n − 5 ) ( 2 n − 3 ) !! ( 2 n − 3 ) !! 
= 1 + 2 2n − 3 + 2 2 + ... + 2 n − 2 − 2 n −1 I iar I1 = ∫x
dx =
( n − 1) 3 n−1  n−2 ( n − 2 )( n − 3 ) ( n − 2) ! ( n − 2 ) ! 1  1
2
+ x +1

147
 +∞

= 2 arctg 2 x + 1 = π .
3 3 1 3 3
+∞ n
Ak
8. I : = ∫
1
dx
x ( x + 1) ( x + 2 ) K( x + n )
=? 1
x ( x + 1) K ( x + n )
= ∑ x + k , se înmulţeşte cu x + k şi luând x =
k =0

(−1 )k dx
n n
= − k rezultă A k =
k !(n − k )!
, k = 0, n . ∫ x ( x + 1 )K ( x + n ) = ∑ A k =0
k ln x + k = ∑
k =0
A k ln x +

n n n +∞
n
k n
k  
+ ∑ A k ln 1 +
k =0 x
= ∑A
k =0
k ln 1 +
x


∑
k =0
Ak = 1
n! ∑k =0
( − 1) k C nk = 0  , deci I =

∑
k=0
A k ln 1 +
k
x 1
=

( − 1 ) k +1
n
= ∑ k ! ( n − k ) ! ln ( k + 1 ) .
k=0

1.1.10 Integrarea prin părţi. Fie u, v funcţii reale de clasă C1 pe intervalul [a, + ∞).
Atunci
+∞ +∞

∫ ∫ u' ( x ) v ( x ) dx
+∞
u ( x ) v' ( x ) dx = u ( x ) v ( x ) a
−
a a

cu condiţia de a avea limită finită pentru doi din cei trei termeni.
+∞

Exemple 9. I n : = ∫x e −a x dx = ? , n ∈ N, a > 0. In este convergentă căci lim x n e − a x x 2 = 0 . Aplicând

n
x → +∞
0
+∞
n 1
1.10, I n = I şi iterând, I n = nn! I 0 iar I 0 = ∫e
−a x
dx = .
a n −1 a 0
a
+∞ +∞

∫e ∫e
−a x − ax
10. I : = cosbx dx = ? , J : = sin bx dx = ? , a > 0, b ∈ R. I şi J sunt convergente (1.1.6 cu α = 2).
0 0

Folosind 1.1.10, I = 1 − b J , J = b I , deci I = 2 a 2 , J = 2 b 2 .

a a a a +b a +b
b

1.1.11 Schimbarea de variabilă. Fie ∫a f(x) dx , b ∈ R sau b = + ∞, f continuă pe [a, b)

şi ϕ : [α, β) → [a, b), β ∈ R sau β = + ∞, de clasă C1 iar ϕ(α) = a, lim ϕ(u) = b . Se no-
u →β
t τ

t→b ∫
a
τ→β ∫
tează A : = lim f(x) dx , B : = lim f (ϕ (u))ϕ' (u) du . Dacă A (resp. B) există şi este finită,
α

atunci B (resp. A) există şi este finită şi în acest caz A = B.

În enunţ β poate fi înlocuit prin α iar b prin a cu închiderea şi deschiderea
corespunzătoare a intervalelor.
Aplicarea lui 1.1.11 se exprimă prin
,,Se face schimbarea de variabilă x = ϕ(u)“.
Păstrând datele de la 1.1.11 şi adăugând eventual anume cereri notăm câteva
Consecinţe ale lui 1.1.11
b +∞
1o b ∈ R şi f continuă pe [a, b], β = + ∞ : ∫a f ( x )dx = ∫α f (ϕ(u)) ϕ ' (u) du (integrala din

membrul al doilea este forţat convergentă);

2o b = + ∞, β = + ∞ : convergenţă sau divergenţă simultană, în cazul convergenţei

148
+∞ +∞

∫a f ( x) dx = ∫α f (ϕ(u)) ϕ ' (u) du ;

+∞

3o b = + ∞, β ∈ R, (f ° ϕ) ϕ' integrabilă Riemann pe [α, β] : ∫a f ( x )dx =

β

= ∫α f (ϕ(u)) ϕ ' (u) du ;

b

4o b ∈ R, β ∈ R, f continuă pe [a, b], ϕ' mărginită pe [α, β) : ∫a f ( x ) dx =

β

= ∫α f (ϕ(u)) ϕ' (u) du ( (f ° ϕ) ϕ' , cu valoare arbitrară în β, este integrabilă Riemann pe

[α, β] fiind mărginită şi având cel mult un punct de discontinuitate).

b

1.1.111 Fie ∫a f(g(x))dx , b ∈ R sau b = + ∞, g : [α, β) → [a, b), cu β ∈ R sau β = + ∞,

de clasă C1 iar g' (u) ≠ 0 pe [α, β), lim g(u) = b. f fiind continuă pe [a, b), A : =
u→β
t τ
du
= lim ∫ f(g(x)) dx există şi este finită când şi numai când B : = lim ∫ f(u) există şi
t →b
a
τ→β
α
g' (h(u))
este finită, h funcţia inversă a lui g. În acest caz A = B. În enunţ β poate fi înlocuit prin α
şi b prin a cu închiderea şi deschiderea corespunzătoare a intervalelor.
,,S-a făcut schimbarea de variabilă dată de g(x) = u.“
π
sin 2 x  π 
2
Exemple 11. I : = ∫ 2 dx = ? Se face schimbarea de variabilă dată de tg x = t, x ∈ 0,  (1.1.111),
0 (4 − cos x )  2
2

corect căci ( tg x )' = 1 ≠ 0 pe 0, π  . Deoarece integrantul lui I este integrabil Riemann pe 0, π  , avem
cos 2 x  2   2 
+∞
t2
I= ∫0 (4t 2 + 3)2 dt , integrala generalizată fiind forţat convergentă şi pe aceasta urmează a o calcula (funcţie
+∞
1 +∞ 4t 2 + 3 − 3 1 +∞ dt 1 +∞ dt π
− 3 ∫ (t
dt
∫ 16 ∫0 2 3 64 32 ∫0
raţională !). I = 2 dt = ,I = = .
4 0 (4t + 3)
2
t +
4
0
2
+3
4
)
2
t +
2 3
4
32 3

2π
dx
12. I : = ∫ cos
0
4
x + sin 2 x cos 2 x + sin 4 x
=? Prelucrare trigonometrică : cos4x + sin2x cos2x + sin4x =

2π

=1 − sin 2 x cos 2 x =1 − 1 sin 2 2 x , I = dx

∫ 1 − 1 sin . Pentru a aplica schimbarea de variabilă dată de
4 0
2
2x
4
tg 2x = t (1.111) este necesar un interval de integrare adecvat şi el se va obţine făcând în I succesiv schimbările de
π
4
dx
variabilă x = t + π , t = u + π , u = v + π care, integrantul fiind funcţie pară, duc la I = 8 ∫ .
2 4 1
0 1 − cos 2 2 x
4
π 1 1
Schimbare de variabilă dată de tg 2x = t, x ∈ 0,  , dx = cos2 2x dt = dt, deci, integrantul lui I fiind
 4  2 2(1 + t 2 )

149
 [ ]
+∞

integrabil Riemann pe 0 , π , I = 16 dt 4π
4 ∫
0
4t 2
+ 3
=
3
.

13. I : = ∫ 5 + 4 sin x + 3 cos x dx = ? . Schimbare de variabilă dată de tg x = t , x ∈ [0, π) , I = 2 2 ×

0
2
+∞
x+2
× ∫ 3
dx (litera care desemnează variabila de integrare este indiferentă; unele preferinţe însă sunt impuse
0 (x 2
+ 1) 2

+∞ +∞
x+2 x dx
de obişnuinţă, care în calcul îşi are menirea ei). Avem J : = ∫ 3
dx = J 1 + J 2 , J 1 : = ∫ 3
,
0 ( x 2 + 1) 2 0 ( x 2 + 1) 2
+∞
2dx
J2 : = ∫ , căci cei doi termeni sunt convergenţi. Această observaţie scurtează calculul. J 1 = 1 ×
3 2
0 (x 2
+ 1) 2

(x + 1) '
+∞ 2 +∞
1
× ∫0 2 23 dx = − = 1 . Pentru J2 − schimbarea Euler de variabilă x 2 + 1 = t + x , deci
(x + 1) x +1
2
0

+∞

schimbare de variabilă dată de x 2 + 1 − x = t [schimbare de variabilă la ∫a f ( x) dx dată de g(x) = t, adică

realizată prin funcţia inversă a lui g, corect în cazul de faţă căci ( x 2 + 1 − x) ' ≠ 0 pe [0, + ∞)], x = 0 ⇒ t = 1,
3 1
t
lim ( x 2 + 1 − x ) = 0, x = 1 − t dx = − 1 t 2+ 1 dt ,
2 2 3
=  t + 1  ,
2
, ( x 2 + 1) 2 J 2 = 8∫ dt = 2 ,
x → +∞ 2t 2 t  2t  0
(t 2
+1 ) 2

deci, I = 6 2 .
a

∫ f ( x ) dx
−∞

Definiţii. Fie f : (− ∞, a] → R integrabilă Riemann pe [t, a] ∀ t < a. Expresia

a

∫ f ( x ) dx
−∞
se numeşte integrala Riemann generalizată a funcţiei f pe intervalul (− ∞, a].
a

Ea este convergentă când aplicaţia t → ∫ f ( x ) dx are limită finită pentru t → − ∞, în care

t
a a

caz se notează ∫ f ( x ) dx : = tlim

−∞
→−∞ ∫
t
f ( x ) dx (valoarea integralei). În caz contrar, ea este

a a

divergentă. ∫ f ( x ) dx este absolut convergentă când este convergentă ∫ f ( x ) dx . În

−∞ −∞
−∞ a

sfârşit, ∫a f ( x ) dx : = − ∫ f ( x ) dx .
−∞
a

Enunţurile 1.1.2 − 1.1.11 se transferă la ∫ f ( x ) dx , trecând în 1.1.2' − 1.1.11' unde în-

−∞
locuirile ce trebuie făcute sunt indicate în paranteză prin săgeată:
1.1.2' ( t', t'' ≥ ρ → t', t'' ≤ − ρ); 1.1.3' neschimbat; 1.1.4' ( ∀ x ≥ x0 → ∀ x ≤ x0,
∀ x ≥ x1 → ∀ x ≤ x1 ); 1.1.5' ( ∀ x ≥ x0 → ∀ x ≤ x0 şi f ( x ) x α → f ( x )( − x )α ,
respectiv ∀ x ≥ x1 → ∀ x ≤ x1 şi f ( x ) x α → f ( x ) ( − x ) α ); 1.1.6'

150
( lim f ( x ) x α → lim f ( x ) (− x )α , lim f ( x ) x α → lim f ( x )( − x ) α ) ;
x → +∞ x →−∞ x →+∞ x → −∞
α α
1.1.7' ( lim f ( x ) x → lim f ( x ) ( − x ) ) ; 1.1.8' şi 1.1.81' (+ ∞ → − ∞, [a, t] → [t, a],
x →+∞ x → −∞
a

∫ f ( x ) dx = F (x )
a
∀ t', t'' ≥ x0 → ∀ t', t'' ≤ x0); 1.9' −∞
, F( x) a
−∞ : = F ( a ) − lim F ( x ) , F
x→−∞
−∞
a a

primitivă a lui f pe (−∞, a]; 1.1.10' [a, + ∞) → (− ∞, a], ∫ uv ' dx = ∫

− u ' v dx ,
a
uv −∞
−∞ −∞

uv a
−∞ : = u( a ) v ( a ) − lim u( x ) v ( x ) ; 1.1.11' şi 1.1.111' (+∞ → − ∞).
x→−∞
+∞

∫ f ( x ) dx
−∞

Definiţii. Fie f : R → R integrabilă Riemann pe orice interval compact din R. Expresia

+∞

∫ f ( x ) dx
−∞
se numeşte integrala Riemann generalizată a funcţiei f pe R. Ea este
a +∞

convergentă când există a în R cu proprietatea că

−∞
∫ f ( x ) dx şi ∫a f ( x ) dx sunt amândouă

convergente (în această situaţie orice număr din R are această proprietate), în care caz
+∞ a +∞

∫
−∞
f ( x ) dx : = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx . În caz contrar, ea este divergentă. În sfârşit
−∞ a
−∞ +∞

∫ f ( x) dx : = − ∫ f ( x ) dx .
+∞ −∞

Transferul formulelor de integrare:

+∞ +∞

∫
+∞ +∞
∫ f ( x ) dx =
+∞
1.9'' F( x) −∞
, F( x) −∞ : = lim F ( x ) − lim F ( x ) ; 1.10'' uv 'dx : = uv −∞
−
x→+∞ x→−∞
−∞ −∞
+∞

− ∫ u ' v dx , : = lim u( x )v ( x ) − lim u( x )v ( x ) ; 1.1.11'' şi 1.1.111'' (a ∈ R , b ∈ R ,

+∞
uv −∞ x→+∞ x→−∞
−∞

α ∈ R , β ∈ R ).
Atenţie! Nicăieri aplicarea vreunei formule de integrare nu cere stabilirea în prealabil a
naturii integralei la care ea se aplică.
+∞
dx dx
Exemple 14. I n : = ∫ = ? , n ∈ N, p, q ∈ R, p2 − 4q < 0. J n ( x ) : = ∫ =
−∞
(x 2
+ px + q ) n
( x 2 + px + q ) n
2x+ p 2( 2 n − 3 )
= + J (x), se aplică formula N-L,
( n −1 ) ( 4 q − p 2 )
n −1
( n −1 ) ( 4 q − p )( x + px + q )
2 2 n −1

2( 2 n − 3 ) 2 n −1 ( 2 n − 3 ) !!
In= I şi iterând, I = I 1 etc.
( n −1 ) ( 4 q − p 2 )
n −1 n
( 4 q − p 2 ) n−1 ( n −1 )!
+∞
x 2 dx
15. I : = ∫ = ? , a ∈ R, a ≠ kπ, k ∈ Z. x 4 − 2 x 2 cos 2 a + 1 = ( x 2 + 1 ) 2 − 4 x 2 cos 2 a =
−∞
x 4 − 2 x 2 cos2a + 1
x2 Ax + B Cx + D
= ( x 2 − 2 x cos a + 1 ) ( x 2 + 2 x cos a + 1 ) , = + , funcţie
x − 2 x cos 2a + 1 x 2 − 2 x cos a + 1 x 2 + 2 x cos a + 1
4 2

151
 π 1 1 π
pară, înlocuieşte pe x cu − x, ia x = 0, x = 1, se obţine a ≠ ⇒A= , C=− , B = D = 0 şi a = ⇒
2 4 cosa 4 cosa 2
π
⇒ A = C = 0, B = 1, D = −1 etc., I = , ∀ a ≠ kπ, k ∈ Z.
2 sin a
Alte exemple
În exemplele 16 - 18 urmează a se identifica mulţimea de convergenţă.
+∞
cos x
16. I : = ∫ α −1 dx , α ≥ β.
1 x + x β −1
+∞ +∞
cos x cos x 1
Rezolvare. I =
x α −1(1 + x β − α ) ∫1
dx , ∫ α −1 dx este convergentă dacă α > 1 (1.1.8), funcţia x →
1 x 1 + xβ−α
,

x ∈ [1, + ∞) este monotonă şi mărginită, deci I este convergentă dacă α > 1 (1.1.81). Reciproc, presupunem I
3π π
(2n+3)
2
cos x dx ∞ 2
cos x dx
convergentă. Atunci, aplicând formula întâia de medie, I− ∫ x α −1 + x β−1
= ∑
n=1 π
∫ x α −1 + x β −1
=
1 (2n+1)
2
π
( 2n +3)
∞
1 2 ∞
(− 1) n −1 π 1
=∑ ∫ cos x dx = 2∑ , π ( 2 n + 1) ≤ ξn ≤ (2n + 3) , în particular lim α −1 =0.
n=1 ξ α −1
n + ξ βn −1 π
α −1
n =1 ξ n + ξ βn −1 2 2 n→ ∞ ξ
n + ξ βn −1
(2n +1)
2

1 1
Presupunem prin absurd α − 1 ≤ 0, atunci β − 1 ≤ 0 şi ≥ iar
ξ αn −1 + ξβn −1  π α −1
π β −1
 (2n + 1) +  (2n + 1)
2  2 
limita membrului al doilea pentru n → ∞ este + ∞ (α = β = 1 ⇒ limita este 1), contradicţie. În concluzie I convergentă
⇔ α > 1.
+∞
sin x β
17. I : = ∫ dx , α, β ∈ R, β ≠ 0.
0 xα
1
1 +∞ 1 +∞
sin x β sin x β x = t 1 1 β
sin t sin t
Rezolvare. β > 0. I= ∫0 x α dx + ∫1 x α dx = β I1 + β I2 , I1 : = ∫0
tγ
dt , I2 : = ∫1 tγ
dt , γ:=

1
α −1 sin t 1 1.4 dt
∫t
1
= + 1 . lim γ : γ −1 = 1 , deci I1 convergentă ⇔ convergentă ⇔ γ < 2 . I2 este convergentă dacă
β t →0 + t t 0
γ −1

+∞ ∞ (n+1) π
sin t sin t ∞
(−1)n
γ > 0 (1.1.8) şi divergentă dacă γ ≤ 0 : prin absurd, ∫π tγ
dt = ∑ ∫
n=1 nπ tγ
dt = 2∑ γ , nπ ≤ ξn ≤ (n + 1)π, şi
n=1 ξ n

α −1
raţionamentul continuă ca la ex. 16. În concluzie β > 0 ⇒ ( I convergentă ⇔ 0 < γ < 2 ⇔ < 1).
β
α −1
În cazul β < 0 − aceeaşi concluzie cu acelaş raţionament. Se conchide I convergentă ⇔ < 1.
β
+∞
sin x
18. I : = ∫0 x α + sin x
dx , α > 0.

1 +∞
sin x sin x sin x 1
Rezolvare. I = I1 + I2 , I1 : = ∫x
0
α
+ sin x
dx , I2 : = ∫ α
1 x + sin x
dx . lim
x → 0+
:
x α + sin x x α −1 + 1
= 1 (α = 1,

1
dx
α > 1, α < 1), deci I1 şi ∫x
0
α −1
+1
au aceeaşi natură (1.1.81), pentru a doua integrală 0 nu este punct singular, I1

sin x sin x sin 2 x  1 sin x sin x 1

este convergentă ∀ α > 0. lim  α − α + : = 0 , adică α = − +
x → +∞ x + sin x x x 2α  x 2α x + sin x xα 2 x 2α
+∞ +∞ +∞
cos2 x sin x cos2 x dx
2 x 2α
+ o (x−2α), x → + ∞. Dar ∫1 x α
dx şi ∫1 2x 2 α
dx sunt convergente ∀ α > 0 (1.1.8), ∫1 x 2 α este

152
 +∞

∫1 o (x )dx este convergentă pentru 2α > 1 [ϕ(x) = o (x−2α) ⇒ (x ≥ x0 ⇒ ϕ(x) ≤

− 2α
convergentă ⇔ 2α > 1 şi cum

ρ 1
), se aplică 1.1.4], se conchide I2 , şi prin urmare I , convergentă ⇔ α > .
x2 α 2
În exemplul 19 se va identifica mulţimea de convergenţă folosind seriile numerice.
+∞
x
19. I : = ∫ α dx , α > 0.
0 1 + x sin x
2

π ∞ (n +1) π π ∞ π
xdx xdx ( nπ + t ) dt
∑ ∫ 1 + ( nπ + t )
formal

∫1+ x
+∑ xdx
Rezolvare. I = ∫ 1+ x
0
α 2
sin x n =1 ∫
nπ
1 + x α sin 2 x
= α
sin 2 x
+
n =1 0
α
sin 2 t
. Dar,
0
π π π
dt π π nπdt (nπ + t )dt
cum ∫ = , ρ > 0 ( t → − t , tg t = x ), avem ∫0 1 + (n + 1) α π α sin 2 t ≤ ∫ 1 + (nπ + t ) α
≤
0
1 + ρ sin 2 t 1+ ρ 2 0
sin 2 t
π
(n + 1)πdt
≤ ∫ ,
0
1 + n α π α sin 2 t
π
nπ 2 (nπ + t )dt ( n +1) π 2
(3) ≤ ∫ 1 + (nπ + t ) α 2
sin t
≤ .
1+ ( n + 1 ) α π α 0 1+ n α π α
nπ 2
1 ( n +1) π 2
1 2−
α
Ori lim : α = lim : α = π 2
, se aplică 4.3 de la I, §2, rezultă că se-
n →∞ −1 n →∞ −1
1+ ( n + 1 ) α π α n 2 1+ n α π α n 2

∞
1 α
riile formate cu termenii extremi de la (3) au aceeaşi natură ca ∑
n=1
α
−1
, serie convergentă ⇔
2
− 1 > 1. Se con-
n 2

nπ +∞
xdx xdx
chide I convergentă ⇒ α > 4, α > 4 ⇒ I convergentă ( lim
n →∞ ∫
0
1 + x α sin 2 x
= ∫0 1 + x α sin 2 x deoarece f (x) > 0 pe

[1, + ∞)).

1.2 Integrala Riemann cu punct singular

b−

∫ f ( x ) dx
a

Fie f : [a, b] → R. Dacă f este integrabilă Riemann pe [a, b], atunci

t b

(1) lim
t →b − ∫ f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx . Dacă însă
a a
f nu este integrabilă Riemann pe [a, b] dar are

b− b

această proprietate pe [a, t] ∀ t < b, expresia ∫ f ( x ) dx , notată uneori şi ∫ f ( x ) dx , se

a a

numeşte integrala Riemann generalizată a lui f pe [a, b] cu punctul singular b. Ea este prin
t

definiţie convergentă când aplicaţia t → ∫ f ( x ) dx

a
are limită finită pentru t → b−, în care

b t

caz se notează ∫
a
f ( x ) dx : = lim
t →b− ∫ f ( x ) dx
a
(valoarea integralei). În caz contrar, ea este

b− b−

divergentă. ∫ f ( x ) dx se numeşte absolut convergentă când este convergentă ∫ f ( x ) dx .

a a

153
 a b−

Evident cele două noţiuni coincid când f ≥ 0. Prin definiţie ∫ f ( x ) dx : = − ∫ f ( x ) dx .

b− a
b−

Se consideră ∫ f ( x ) dx
a
şi fie, pentru fiecare n din N de la un rang N încolo, Dn

1
mulţimea punctelor de discontinuitate ale lui f din a, b −  iar D a acelora din [a, b].
 n 
∞
Evident D ⊂ U Dn U {b} , ori µ ( Dn ) = 0 ∀ n ≥ N, deci µ(D) = 0, prin urmare f nu este
n=N

mărginită (altcum f este integrabilă Riemann pe [a, b] ) şi astfel b este punct singular ⇔ f
nu este mărginită pe [a, b] (în consecinţă b punct singular relativ la f ⇒ b punct singular
relativ la  f  şi aceasta justifică definiţia convergenţei absolute). Această situaţie se
prezintă, de pildă, când lim f ( x ) există şi este infinită.
x→ b−
b

În sfârşit, în acest context, când f este integrabilă Riemann pe [a, b], ∫ f ( x ) dx

a
este

considerată, conform cu (1), convergentă.

b
dx
1.2.1 ∫ (b − x)
a
α
, α ∈ R este convergentă când α < 1 şi divergentă când α ≥ 1.

Observaţie. Dacă la integrala Riemann pe interval nemărginit convergenţa sau

convergenţa absolută merg mână în mână cu exponentul α > 1 iar divergenţa cu exponentul
α ≤ 1, în cazul integralei Riemann cu punct singular situaţia se inversează.
b−

1.2.2 Teoremă de convergenţă. ∫ f (x ) dx

a
este convergentă când şi numai când

∀ ε > 0 ∃ δ > 0 cu proprietatea

t''

t', t'' ∈ (a, b), 0 < b − t' ≤ δ şi 0 < b − t'' ≤ δ ⇒ ∫ f (x) dx

t'
≤ ε.

1.2.3 Convergenţa absolută implică convergenţa.

b−

1.2.4 Criteriu de comparaţie. Fie ∫ f (x ) dx . Dacă, ∀

a
x din [x0, b), f ( x ) ≤ g(x)

b b

iar ∫ g(x ) dx este convergentă, atunci

a
∫ f (x ) dx
a
este absolut convergentă. Dacă, ∀ x din

b b

[x1, b), f(x) ≥ h(x) ≥ 0 iar ∫ h(x ) dx este divergentă, atunci

a
∫ f (x ) dx este divergentă.
a

154
 b− b−

1.2.41 Criteriu de comparaţie la limită. Fie I : = ∫ f(x)dx , J : =

a
∫ g(x)dx , f şi g conti-
a

f(x)
nue pe [a, b). Dacă α : = lim ∈ R \ {0}, atunci I şi J sunt simultan convergente sau
x→ b − g(x)
divergente.
π π
x dx x
De pildă ∫ x tg dx este divergentă căci ∫ este divergentă iar lim (π − x)xtg =2.
0
2 π− x 0
x→ π − 2

b−

1.2.5 Fie ∫ f (x ) dx . Dacă, ∀

a
x din [x0, b), f ( x ) ( b − x ) α ≤ A iar α < 1, atunci

∫ f (x ) dx
a
este absolut convergentă. Dacă, ∀ x din [x1, b), f ( x )( b − x )α ≥ B > 0 iar

α ≥ 1, atunci ∫ f (x ) dx
a
este divergentă.

b−

1.2.6 Criteriu la limită. Fie ∫ f (x ) dx . Dacă

a
lim f ( x ) ( b − x ) α există şi este
x→b−

finită iar α < 1, atunci ∫ f (x ) dx

a
este absolut convergentă. Dacă lim f ( x )( b − x )α există
x→ b−

şi este strict pozitivă iar α ≥ 1, atunci ∫ f (x ) dx

a
este divergentă.

b−

1.2.7 Corolar. Fie ∫ f (x ) dx

a
cu f ≥ 0. Dacă există L : = lim f ( x )( b − x )α cu 0 < L <
x→b−

< + ∞, atunci ∫ f (x ) dx
a
este convergentă când α < 1 şi divergentă când α ≥ 1.

b−

1.2.8 Criteriul produsului I. Fie ∫ f (x) g(x) dx , g integrabilă Riemann pe [a, t] ∀

a
t < b.

t''

Dacă f este monotonă iar lim f ( x ) = 0 şi există A > 0 cu proprietatea

x→b− ∫ g( x ) dx ≤ A
t'
b

∀ t', t'' din [x0, b), atunci ∫ f (x ) g(x ) dx

a
este convergentă.

Observaţie. Condiţia de la 1.2.8 relativă la funcţia g poate fi înlocuită prin ,, t →

t

→ ∫ g ( x )dx , t ∈ [a, b) funcţie mărginită“.

a

155
 b− b

1.2.81 Criteriul produsului II. Fie ∫ f(x)g(x) dx . Dacă

a
∫ g(x) dx
a
este convergentă iar

f este monotonă şi mărginită, atunci integrala dată este convergentă.

1
1− cos 1
1 − x dx este dx
De pildă ∫ convergentă deoarece ∫ este convergentă iar funcţia
0 1− x2 0 1− x2
1
x → cos , x ∈ [0, 1) este monotonă şi mărginită.
1− x
Formule de integrare
1.2.9 Formula Newton-Leibniz. Dacă f este continuă pe [a, b) iar F este o primitivă a
lui f pe [a, b), atunci
b−

∫ f (x ) dx =
b− b−
F( x ) a , F( x ) a : = lim F( x ) − F( a ) ,
x→b−
a

Integrala fiind convergentă când şi numai când limita este finită.

Observaţie. Formula este adevărată când f este integrabilă Riemann pe [a, b].
1.2.10 Integrarea prin părţi. Dacă u şi v sunt de clasă C1 pe [a, b), atunci
b b

∫ uv'dx= uv a − ∫ u' vdx

b−

a a

cu condiţia de a avea limită finită şi o integrală convergentă.

Observaţie. Formula este adevărată când u, v sunt de clasă C 1 pe [a, b].
b

∫ f ( x ) dx
a+

Fie f : [a, b] → R integrabilă Riemann pe [t, b] ∀ t > a dar neavând această proprieta-
b b

te pe [a, b]. Expresia ∫ f ( x ) dx , notată uneori şi ∫a f ( x ) dx , se numeşte integrala Riemann

a+

generalizată a lui f pe [a, b] cu punctul singular a . Toate definiţiile precum şi enunţurile

1.2.1 − 1.2.10 se transferă corespunzător de la punctul singular b la punctul singular a.
Menţionăm doar că în 1,2.5, 1.2.6, 1.2.7 [x0, b) respectiv [x1, b) se înlocuieşte cu (a, x0] res-
pectiv (a, x1] şi ( b − x )α cu ( x − a)α .
c− b b

Expresia ∫a f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx cu c ∈ (a, b) se notează ∫a f ( x ) dx , c fiindu-i punct

c+

singular. Ea este prin definiţie convergentă când ambii termeni sunt convergenţi (în caz
c− b b

contrar fiind divergentă) şi atunci ∫a f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx = : ∫a f ( x ) dx (valoarea integralei). Şi

c+

acum, fără alte explicaţii despre convergenţă, divergenţă, valoare şi formule de integrare
b− c b−

devenite de prisos, ∫ f ( x ) dx : = ∫ f ( x ) dx + ∫c f ( x ) dx , c ∈ (a, b) ; pentru a <

a+ a+

156
 b c1 − c2 − cn −

< c1 < c2 < … < cn < b ∫a f ( x ) dx : = ∫a f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx + … + ∫ f ( x ) dx +

c1 + c n −1 +
b b− c1 − b− +∞ c +∞

+ ∫ f ( x ) dx , ∫ f ( x ) dx : = ∫ f ( x) dx+ … + ∫ f ( x) dx ; ∫ f ( x ) dx : = ∫ f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx ,
cn + a+ a+ cn + a+ a+ c
b− c b−

c ∈ (a, + ∞); ∫ f ( x ) dx : = ∫ f ( x ) dx + ∫c f ( x) dx ,
−∞ −∞
c ∈ (− ∞, b); pentru a < c1 < c2 < … <

+∞ c1 − c2 − +∞ b c1 −

< cn < b ∫ f ( x) dx : =
a
∫ f ( x) dx +
a
∫
c1 +
f ( x ) dx + … + ∫
cn +
f (x ) dx , ∫ f ( x ) dx :=
−∞
∫ f ( x ) dx +
−∞

c2 − b +∞ c1 − c2 − +∞

+ ∫
c1 +
f ( x ) dx + …+
cn +
∫ f ( x ) dx , ∫
−∞
f (x ) dx : = ∫
−∞
f ( x ) dx + ∫
c1 +
f ( x ) dx + … + ∫ f ( x ) dx .
cn +

Toate aceste integrale acceptă prin definiţie inversarea capetelor de integrare cu condiţia
schimbării de semn.
b

1.2.11 Schimbarea de variabilă. Fie ∫ f (x ) dx , a, b din R cu f continuă pe (a, b).

a

Dacă ϕ : (α, β) → (a, b), α, β din R , este de clasă C1 pe (α, β) iar lim ϕ( u ) = a şi
u →α
b a

lim ϕ( u ) = b (resp. lim ϕ( u ) = b şi lim ϕ( u ) = a ), atunci

u →β u →α u →β ∫ f (x ) dx (resp.
a
∫b f (x ) dx ) şi
β

∫α f (ϕ(u )) ϕ' (u ) du au aceeaşi natură şi, în cazul convergenţei, aceeaşi valoare.

În enunţ a fost subînţeles că a, b pot fi puncte singulare.
De asemeni
b
1.2.111 Fie ∫ f(g(x)) dx , a, b din R , f continuă pe (a, b), g : (α, β) → (a, b), cu α, β
a

din R , de clasă C1 şi g' (u) ≠ 0 pe (α, β) iar lim g(u) = a , lim g(u) = b (resp. lim g(u) =
u→ α u→ β u→α
b a β
du
= b , lim g(u) = a ). Atunci
u→β ∫ f(g(x)) dx (resp. ∫ f(g(x)) dx ) şi ∫α f(u) g' (h(u)) , unde h este
a b

funcţia inversă a lui g , au aceeaşi natură şi, în cazul convergenţei, aceeaşi valoare.
Exemple. La exemplele 1 - 5 trebuie stabilită natura integralei iar la celelalte − valoarea acesteia.
π
2
1. I : = ∫ lnsin x dx . 0 este punct singular căci lim lnsin x = − ∞ . Aplicăm formal 2.10. u = ln sinx, v' = 1,
x →0+
0
π π
π 2 2
x x
I= = x ln sin x 02 − ∫ sin x cos x dx = − ∫ sin x cos x dx ,
0 0
la ultima integrală integrantul este funcţie

continuă pe
 π
0, 2  , căci în 0 i se atribuie tacit ca valoare limita pe care o are în 0, adică 1, prin urmare I este convergentă.

157
 1
ln x ln x
2. I : = ∫ 1− x2
dx . 1 nu este punct singular căci lim
x →1−
= 0 şi, aşa cum s-a convenit, integrantului
0 1− x 2
ln x
i se atribuie 0 ca valoare în punctul 1. lim = − ∞, 0 este punct singular. Îl testăm folosind iarăşi 2.10.
x →1+
1 − x2
1 1
1 1 arcsin x arcsin x
u = ln x, v '= , I = arcsin xln x 0 − ∫ dx = − ∫ dx , al cărei integrant este funcţie continuă
1− x 2
0 0
x x
pe [0, 1] (vezi ceea ce s-a convenit la ex. 1), prin urmare I este convergentă.
+∞

∫0 e
−t x −1
3. t dt , x ∈ R, suntem în prezenţa unei integrale Riemann generalizate pe un interval nemărginit

− t x −1
cu punctul singular 0 ( lim e t =+∞ când x − 1 < 0) pe care îl testăm cu 1.2.7.
t →0 +

lim ( e − t
t x −1
) t 1− x = 1, deci convergenţă când 1 − x < 1, adică x > 0, şi divergenţă când 1 − x ≥ 1, adică
t →0 +

x ≤ 0. Testăm natura pe un interval nemărginit cu 1.1.7. lim e −t t x −1 t 2 = 0 , deci convergenţă ∀ x din R, prin
t → +∞
urmare
+∞
1.2.12 Γ(x) : = ∫ e − t t x −1 dt , x ∈ R este convergentă când şi numai când x > 0.
0

În particular Γ(1) = 1.
1 α

De pildă, căutăm condiţia de convergenţă pentru I : = ∫  ln

1
 dx , α ∈ R. Schimbare de
0  x
+∞
1
variabilă dată de ln =t, x ∈ (0, 1], I = ∫ e−t t α dt = Γ(α + 1) , deci I convergentă ⇔ α > − 1.
x 0

(2) x > 0 ⇒ Γ(x) > 0.

Mulţimea de definiţie a lui Γ : x → Γ(x), funcţie descoperită de Euler şi fundamentală
pentru analiza matematică, va fi extinsă de la intervalul (0, + ∞) din R la mulţimea
{z ∈ C : R z > 0} şi apoi la mulţimea C \ {0, − 1, − 2, ...}. Deocamdată
(3) Formulă de reducere Γ (x + 1) = xΓ(x) ∀ x > 0 .
În consecinţă
(4) Γ (n + 1) = n ! ∀ n din N .
1

∫t
x−1
Luăm ( 1− t ) y−1 dt , x ∈ R, y ∈ R, integrală Riemann generalizată cu punctele sin-
0

gulare 0 şi 1 pentru x < 1 respectiv y < 1 (Euler). Le testăm cu 1.2.7. 0 +

lim [t x −1 ( 1 − t ) y −1 ] t 1−x = 1 , deci convergenţă când x > 0 şi divergenţă când x ≤ 0. 1 −
t →0 +

lim [ t x −1 ( 1 − t ) y −1 ] ( 1 − t ) 1− y = 1 , deci convergenţă când y > 0 şi divergenţă când y ≤ 0. În

t →1−

concluzie
1

1.2.13 B(x, y) : = ∫0 t
x −1
(1 − t )y−1 dt , x ∈ R, y ∈ R este convergentă când şi numai când
x > 0 şi y > 0.
Mulţimea de definiţie a funcţiei (citeşte beta !) B : (x, y) → B(x, y), descoperită tot de

158
Euler, va fi extinsă de la (0, + ∞) × (0, + ∞) la mulţimea {(x, y) ∈ C × C : R x > 0, Ry > 0}.
Integrare complexă generalizată
+∞

Exemple 3′. Fie Γ(z) : = ∫ e− t t z −1 dt , z ∈ C, unde t z−1 = e (z−1) ln | t |, t ≠ 0 (Euler).

0

Γ(z) este absolut convergentă când R z > 0.

„ Într-adevăr, căcie− t t z −1= e− t t Rz −1, apoi criteriu de comparaţie. „
De asemeni, şi cu aceeaşi justificare,
1

B(x, y) : = ∫ t x−1 (1 − t) y−1 dt , x ∈ C, y ∈ C (Euler), unde pentru τ > 0 şi z ∈ C τz =

0

= ezlnτ, este absolut convergentă când Rx > 0 şi Ry > 0.

Astfel au fost extinse, aşa cum se şi anunţase, mulţimile de definiţie ale funcţiilor Γ şi
B de la ex. 3, pag. 158.
Formulă de reducere. Γ(z + 1) = z Γ(z) , R z > 0.
+∞ 4.9
„ Γ(z + 1) = ∫ e−tt zdt , integrare prin părţi cu u = t z, v ' = e− t , atunci u ' = z t z−1 , v =
0
+∞ +∞
4.17 +∞ e z lnt
= − e− t , deci Γ(z + 1) = − t z e − t ∫ z t e dt = zΓ(z), deoarece
z −1 − t
+ − =0:x:=
0
0
et 0

ez lnt ex lnt ln t 
=Rz⇒ t = t , lim (x ln t − t ) = − ∞ ( x > 0 !), lim (x ln t − t ) = lim t  x − 1 =
e e t →0+ t →+∞ t→+∞  t 
= − ∞. „
În plus
Γ( z ) = Γ(z ) , R z > 0.
1 +∞ 1 τ 1

Γ ( z ) = ∫ e − t t z −1dt + ∫ e t dt = lim ∫ e t dt + lim ∫ e t dt = lim ∫e

− t z −1 − t z −1 −t z−1 − t t −1
„ t dt +
τ→ 0 + τ→+∞ τ→ 0 +
0 1 τ 1 τ
τ 1 τ 1 +∞

∫ e t dt = lim ∫ e t dt + lim ∫ e t dt = ∫ e t dt + ∫ e t dt = Γ(z ) [a ţine

− t z −1 − t z −1 − t z −1 − t z −1 − t z −1
+ lim
τ→+∞ τ→ 0 + τ → +∞
1 τ 1 0 1

ζ ζ x + iy
seamă că ζ ∈ C ⇒ e = e (ζ = x + iy ⇒ e = e (cos y + i sin y) = ex(cosy − isiny) = ex−iy)
x

şi că an → a ⇒ lim a n = a ]. „
n →∞
+∞

∫e
i x2 2
3′′. I : = dx este convergentă. Într-adevăr, lim e i x x = 0 (criteriul la limită pentru punctul singular
x →0
0
+∞ +∞ +∞ +∞

0). Pe de altă parte, formal I = ∫ cos x2 dx + i ∫ sin x2 dx (integralele Euler-Fresnel) iar ∫1 cos x
2
dx şi ∫1 sin x
2
dx
0 0

sunt convergente (schimbare de variabilă x = t ).

+∞
dx
4. I : = ∫
−∞ x − a1
p1
x−a2
p2
K x−an
pn
, a1 < a2 < … < an , pi ∈ R, pi ≠ 0, i = 1, n . Integrală

a1 − a2− an − +∞

Riemann generalizată pe R cu punctele singulare a1, a2, …, an. Urmează a cerceta ∫ , ∫ , K , a ∫ +, a ∫+

−∞ a +
. Punem
1 n −1 n

− p1 − p2 −pn p +p +K+p n
f (x) : = x − a1 x − a2 K x − an . Natura pe (− ∞, u], u < a1 : lim f ( x ) ( − x ) 1 2 =1 , deci
x→−∞

159
 n
convergenţă ⇔ ∑ pi > 1 (1.7') . Natura pe [v, + ∞), v > an : lim f ( x ) x p 1 + p 2 +K+ p n
= 1, deci convergenţă ⇔
i =1 x → +∞

n
⇔ ∑ p i > 1 (1.7). a1− : cum 0 < lim f ( x ) ( a 1 − x ) p < + ∞ , convergenţă ⇔ p1 < 1 (2.7); a1+ : cum 0 < 1

x→a 1 −
i =1
n
< lim f ( x ) ( x − a 1 ) p < + ∞ , convergenţă ⇔ p1 < 1 etc. În concluzie, I este convergentă ⇔
x →a 1 +
1
∑
i =1
pi > 1 şi pi < 1

i = 1, n .
1 s
 1
∫x  ln  dx , r, s ∈ R. Cum 0 şi 1 sunt puncte singulare pentru anume valori ale lui r şi s,
r
5. I : =
0  x
1

∫ ( x ) dx , I : = ∫ x ( ln x ) dx . 0 +
1
( − ln x ) s
2 s
s
1 1
r > 0. s > 0 ⇒ lim x r ( − ln x ) s = lim
r
I = I1 + I2 , I 1 : = x r ln 2 =
0 1
x →0+ x → 0+
x −r
2

s ( − ln x )
s −1
s ( s −1 ) ( −ln x ) s − 2
= lim = lim = K = 0 . s ≤ 0 ⇒ lim x r
( −ln x ) s = 0 , prin urmare când r > 0, 0
x → 0+
r x −r x →0+
r 2
x −r x →0 +

nu este punct singular, deci convergenţă. r = 0. 0 este punct singular când s > 0, dar lim ( −ln x ) s x = 0 , prin
x →0 +

urmare când r = 0 − convergenţă (1.2.6). r < 0. În acest caz 0 este punct singular, deoarece lim x
x →0 +
r
( −ln x ) s = + ∞
( −ln x ) s
∀ s. Se observă că, pentru α din R cu α + r > 0, lim [ x ( −ln x ) s ] x α = xlim
= 0 ∀ s (când s > 0 se
r

x −( α + r )
x →0 + →0 +

aplică succesiv regula Hôpital). Astfel fiind, se poate afirma că I1 este convergentă când r > −1 şi divergentă când
r ≤ −1. Într-adevăr, în primul caz se ia α a.î. r > − α > −1, deci r + α > 0 şi α < 1 − convergenţă (1.2.6). Când
r < − 1, se ia α a.î. r < − α < − 1, cum r + α < 0, rezultă lim [ x r ( −ln x ) s ] x α = + ∞ > 0 ∀ s, dar α > 1,
x →0 +

deci divergenţă (1.2.6) etc. Concluzie : I1 este convergentă ⇔ r > −1. 1− lim x r ( − ln x ) s este
x →1−

infinită ⇔ s < 0, deci 1 este punct singular ⇔ s < 0. s < 0. Se observă că, pentru α din R cu α + s > 0,
s
 − ln x + ln1 
lim ( − ln x ) (1 − x ) = lim   (1 − x ) = 0. Astfel fiind, I2 este convergentă când s > −1 şi divergentă
s α α+s
x →1− x →1−
 − x +1 
când s ≤ − 1. Într-adevăr, în primul caz se ia α a.î. s > − α > − 1, cum s + α > 0 iar α < 1, I2 este convergentă (2.6).
Când s < − 1, se ia α a.î. s < − α < − 1, s + α < 0 ⇒ lim ( − ln x ) s ( 1 − x ) α = + ∞ > 0 şi cum α > 1, I2 este divergentă
x →1−

(2.6) etc. În concluzie I2 este convergentă ⇔ s > − 1 şi astfel I este convergentă ⇔ r > − 1 şi s > − 1.
2
dx
6. I : = ∫ x+ x(2 − x )
0
= ? 0 este punct singular unic. Schimbare de variabilă dată de x ( 2− x ) = tx ,

b−
x ∈ (0, 2] [schimbare de variabilă la ∫ f (x)dx dată de g(x) = t, adică realizată prin funcţia inversă a lui g, corect în
a

x(2 − x) 2− x
cazul de faţă deoarece g(x) = = , g' ( x) ≠ 0 pe (0, 2] ], lim g ( x) = + ∞, x = 2 ⇒ t = 0, x =
x x x →0 +

+∞ +∞
2 , dx = −4 t dt , x + x (2 − x ) = 2(t + 1) , I = 2 tdt
= ln t + 1 + arctg t =π.
2
=
1+ t 2
(1+t )
2 2 t +1
2
0
( t + 1)(t + 1)
2
t +1 ∫ 0
2
2
x dx
7. I : = ∫ ( x − 1)(2 − x ) = ?
1
I are două puncte singulare 1 şi 2. Schimbare de variabilă dată de

b−

( x − 1)( 2 − x ) = t( x − 1) , x ∈ (1, 2) [ schimbare de variabilă la

∫ f (x) dx
a+
dată de g(x) = t, adică realizată de

2− x
funcţia inversă a lui g, corect în cazul de faţă căci g(x) = , g' ( x) ≠ 0 pe (1, 2)]. lim g ( x ) = + ∞,
x −1 x →1+

160
 +∞ +∞
2+t 2
2+t2 3 t 3π
x = 2 ⇒ t = 0, x =
1+t 2
, I =2 ∫ (1 + t
0
2
) 2
dt = 2
2
arctg t +
2 ( t 2 + 1) 0
=
2
.

+∞
dx
8. I : = ∫0 ( x + 2) x2 − 4
= ? Integrală Riemann generalizată cu punct singular unic 2. I = I1 + I2 , I 1 : =

2 +∞
dx dx
= ∫ ( x + 2)
0 4− x 2
, I2 : = ∫2 ( x + 2) x2 − 4
. Conform cu definiţia, I este convergentă ⇔ I1 şi I2 sunt

π
convergente, în care caz I = I1 + I2. Pentru I1 schimbarea de variabilă x = 2 sin t, t ∈  0 ,  , t = 0 ⇒ x = 0,
 2 
π π
2 2 tg t = u 1
2cos t dt 2
du
lim x = 2 , I 1 : =
∫ dt = 1 ∫ = ∫ ( u + 1) = 1 . Pentru I2 schimbarea de variabilă
π
t→ − 0
( 2sin t + 2 ) 2 cos t 2
0
sin t + 1
0
2
2
2

−4
dată de x 2 − 4 = t + x , x ∈ (2, + ∞) (vezi ex. 7), t = , x = 2 ⇒ t = − 2, lim t = 0 , I 2 = 2 ×
x → +∞
x −4 + x
2

0
dt 1 1 1
× ∫ (t − 2)
−2
2
=
2
, prin urmare I = + = 1 .
2 2
b
 1  b− x
9. I : = ∫  x − 2 (a + b)
a
x−a
dx = ?, a < b. a punct singular unic, schimbare de variabilă dată de

b − x = t , x ∈ (a, b) (vezi ex. 7), lim t = + ∞ , x = b ⇒ t = 0, x = at +b , I = ( b − a)2 t (1 − t ) dt , pentru

2 2 2 +∞

x−a x →a + t +1
2 ∫
0 (t + 1)
2 3

descompunerea în elemente simple observă că fracţia este pară, înmulţeşte cu (t 2

+1 ) 3
şi ia t2 = −1 (variabila
poate fi înţeleasă şi complexă), apoi t = 0, t = 1 şi
+∞
3  t 1  t π
I = ( b − a ) 2 − arctg t + + arctg t  − =− ( b−a)2.

2  2 ( t +1 ) 2 
 2 ( t +1 ) 8
2 2 2
0
1 1
1 − 3x 2 + 2 x 3 1 − 3x 2
10. I : = ∫ (1 + x )
−1
2 2
1− x2
dx = ? Puncte singulare 1 şi −1. I = I1 + I2, I 1 : = ∫ (1 + x )
−1
2 2
1− x2
dx , I 2 : =

1
2x3
= ∫ (1 + x
−1
2
)2 1− x2
dx , căci I1 şi I2 sunt ambele convergente (1.2.6, α = 1 atât pentru 1- cât şi pentru −1+).
2
1
1 − 3x 2
Ori I2 = 0, integrantul fiind funcţie impară. I 1 = 2 ∫ dx , schimbare de variabilă x = sin t,
0 (1 + x ) 2 2
1− x2
π
+∞ +∞ u2 − 1
π 2
1 − 3 sin 2 t tg t = u
1 − 2u 2
t ∈  0 ,  , I 1 = 2 ∫ dt = 2 ∫ du şi I2 = − ∫(
2 du =
 2 
0 1 + sin t
2 2
(
0 2u + 1
2 2
) ( ) 0 u +
2 1
2
2
)
+∞
 
+∞
du
+∞
du
+∞

du u
+∞

du
− ∫u
0
2
+
1
+ ∫(
0 u2 +
1
) 2
=− ∫
0 u +
2
+
1  2 1
 u +
+ ∫
0
 = 0 , deci I = 0.
1
u + 
2
2 2 2  2 0 2
π
2 π

11. I : = ∫ lnsin x dx = ?, J : = ∫ lnsin x dx = ?

0 0
π

Rezolvare. J = I + I1 , I 1 : = ∫ lnsin x dx . I fiind convergentă (ex. 1), cu schimbarea de variabilă x = π − t se

π
2

161
 π π
π
x= +t 2
2.11 2
π
∫ ln cost dt , deci J = ∫0 ln(sin x cos x) dx =
2
obţine I1 = I, deci J este convergentă şi J = 2I. Dar I1 = − ln 2 +
0
2

π
2
π 1 π
+ ∫ ln sin 2 x dx
0
şi cu schimbarea de variabilă 2x = u se obţine J = −
2
ln 2 + J , J = −π ln 2, I = − ln2 .
2 2
În exemplele 12, 13, 14 urmează a se identifica mulţimea de convergenţă.
2
dx
12. I : = ∫
0 ln x
α
, α ∈ R.

1 +∞ − t 1
x =e− t e − t dt e dt e− t 1 dt
Rezolvare. I = I 1 + I 2 , I1 : = ∫
− ln 2 t
α
, I2 : = ∫1 t α
. Deoarece lim α : α = 1 , I1 şi
t → 0 t t ∫
− ln 2 t
α
au

aceeaşi natură (1.2.41), prin urmare I1 convergentă ⇔ α < 1. I2 este convergentă ∀α deoarece
t2
lim α t = 0 (1.1.6), se conchide I convergentă ⇔ α < 1.
t → +∞ t e

1
1 cos

13. I : = ∫ 1 − x dx , α ∈ R \ {0}.
0
(1 − x 2 ) 1 / α
+∞ +∞
t = (1− x) −1 cos t dt cos t dt
Rezolvare. 1 este punct singular, I : = ∫  1
1/ α
, dar ∫1 t 2 −1 / α
este convergentă pentru α < 0
1
t 2−1 / α  2 − 
 t
1 1 1
şi pentru α > (1.8) iar t → 1/ α
, t ∈ [1, + ∞) este monotonă şi mărginită , deci α < 0 sau α > ⇒ I
2 2 − 1 2
 t 

1
convergentă. Reciproc, I convergentă ⇒ α < 0 sau α > .
2
+∞
dx
14. I : = ∫x
π
α 3
sin 2 x
,α∈R.

(n +1) π (n +1)π π
formal ∞ dx dx x = t + nπ dt
Rezolvare. I : = ∑ ∫ , ∫ α 3 2
= ∫ ( nπ + t ) α 3
, ultima integrală, puncte
n =1 nπ x α 3
sin x 2 nπ x sin x 0 sin 2 t
1 π

∫t ∫ (π − t )
−2 / 3 −2 / 3
singulare 0 şi π, este convergentă (1.41, comparaţie la limită cu dt respectiv dt ). Dar
0 1
π π π
1 dt dt 1 dt
π ( n + 1) α
α ∫
0
3
sin t 2
≤ ∫ ( nπ + t )
0
α 3 2
sin t
≤
π nα
α ∫
0
3
sin 2 t
∞
1
(integrala care apare este convergentă, 1.2.41) şi cum ∑ convergentă ⇔ α > 1, se conchide I
n =1 nα
convergentă ⇔ α > 1.
2. Integrala Riemann pe interval compact cu parametru
Fie f : [a, b] × Y → R, Y ⊂ R. Presupunem că, ∀ y din Y, aplicaţia x → f (x, y), notată
uneori f ( ⋅ , y ) , este integrabilă Riemann pe [a, b]. Se poate astfel considera funcţia
b b

F : Y → R, F(y) = ∫ f (x, y ) dx . În această situaţie, ∫ f (x, y ) dx , y ∈ Y este o integrală

a a

Riemann pe interval compact cu parametru. Va fi cercetată continuitatea, derivabilitatea şi

integrabilitatea lui F, altfel spus, continuitatea, derivabilitatea şi integrabilitatea după pa-

162
 b

rametru la ∫a f (x, y ) dx , y ∈ Y.
2.1 Fie f : [a, b] × Y → R, Y ⊂ R compactă. Dacă f este continuă, atunci F : F(y) =
b

= ∫ f (x, y ) dx este continuă pe Y. Concluzia se păstrează când Y este un interval din R.

a

Observaţie. Y poate fi parte compactă a unui spaţiu topologic oarecare sau parte
deschisă a unui spaţiu local compact.
1

Exemplul 1. lim ∫ x 4 + y 2 dx = ? Rezolvare. f : f (x, y) = x 4 + y 2 este continuă pe [−1, 1] × [−1, 1], deci
y →0
−1
1 1
2
F : F(y) = ∫ x + y dx este continuă pe [−1, 1], în particular în 0 şi atunci lim F ( y ) = F ( 0) = ∫ x 2 dx =
4 2
.
−1
y →0
−1
3
Exemplul 1 ne sugerează observaţia că limita unei integrale pe interval compact cu
parametru nu comută neapărat cu integrala, observaţie pe care o justificăm cu exemplul ce
2

1 
1 x 1
x − −
urmează. Pentru y ≠ 0 F(y) : = ∫ 2 e y dx există, avem F ( y ) = 1 − e y  (schimbare
2 2

y 2 
0 
1 x2
x2 1 x − y2
de variabilă t = 2 ), deci lim F ( y ) = , pe când
y y → 0 2 ∫0 lim
y →0 y 2
e dx = 0 .

În exemplul ce urmează limita integralei nici măcar nu există. Pentru y ≠ 0 se ia

1
yf ( x )
F(y) = ∫ 2 dx , f : [0, 1] → (0, + ∞) continuă. Aplicăm formula întâia de medie,
0
x + y2
1
dx 1
F(y) = y f (ξ(y)) ∫ cu ξ(y) ∈ [0, 1], deci F (y) = f (ξ(y)) arctg şi atunci dacă y > 0
0 x 2 + y2 y
1 1
F(y) − F(− y)= [ f (ξ( y )) + f (ξ(− y ))] arctg
≥ 2m arctg , m : = inf f ( x ) > 0
y y x∈[0, 1]

(teorema Weierstrass), în consecinţă dacă prin absurd ∃ lim F ( y ) , aceasta nu poate fi

y →0

π 1
decât finită căci F(y)≤ sup f ( x ) şi atunci 0 ≥ lim 2m arctg = mπ > 0, contradicţie.
2 x∈[0, 1] y→ 0 y

2.2 Formula Leibniz. Fie f : [a, b] × J → R, J interval deschis din R. Dacă f ( ⋅ ,y ) este
continuă pe [a, b] ∀ y din J şi dacă f y' este continuă pe [a, b] × J, atunci F : F(y) =
b b

= ∫ f (x,y ) dx este derivabilă pe J şi F ' ( y) = f y ( x,y ) dx ∀ y din J.

∫
'

a a
Exprimat lapidar − în anumite condiţii, pentru a deriva o integrală după parametru se
derivează după parametru integrantul.
Observaţie. Acceptăm pentru funcţia ϕ : E × [c, d] → R, E ⊂ R definiţiile (x fixat)
∂ϕ ∂ϕ
(x, c) = ψd ' (c) , (x, d ) = ψs' (d ) , unde ψ(y) = ϕ(x, y). Atunci în enunţ la 2.2 J poate fi
∂y ∂y
un interval oarecare din R neredus la un punct.

163
 2π

cos(nt − xsin t ) dt , n ∈ Z ( funcţie Bessel de prima speţă) verifică

1
2π ∫0
Exemplul 2. Să se arate că Jn : Jn (x) =

(
x 2 J n ' ' (x ) + x J n ' (x ) + x 2 − n 2 J n (x ) = 0) ∀x din R, adică Jn este soluţie pe R a ecuaţiei diferenţiale
x 2 y ' ' + xy ' + (x 2 − n2 )y = 0 (ecuaţie diferenţială Bessel).
2π
Rezolvare. Aplicăm 2.2, E(x) : = 2π [( x 2 − n2 ) J n ( x) + x J n ' ( x ) + x 2 J n ' ' ( x)] = ( x 2 − n 2 ) ∫ cos( nt − x sin t ) dt +
0
2π 2π 2π
2π
+ x ∫ sin t sin( nt − x sin t ) dt − x 2 ∫ sin 2 t cos(nt − x sin t ) dt , dar ∫0 sin t sin(nt − x sin t) dt = − cos t sin(nt − x sin t) 0
+
0 0
2π 2π 2π
+ ∫ (n − x cos t ) cos t cos( nt − x sin t )dt = n ∫ cos t cos( nt − x sin t ) dt − x ∫ cos 2 t cos( nt − x sin t ) dt , se înlocuieşte
0 0 0
2π 2π
(sin t + cos t = 1, reducere), E(x) = − n ∫0 cos(nt − x sin t) dt + nx ∫0 cos t cos(nt − x sin t) dt , deci n = 0 ⇒ E(x) = 0
2 2 2

2π 2 nπ
E(x) u = nt − xsin t
iar când n ≠ 0
n
= ∫0 (−n + x cos t) cos(nt − x sin t) dt = − ∫0 cos u du = 0, E(x) = 0.
Generalizăm formula Leibniz la cazul când capetele de integrare sunt funcţii de
parametru.
2.3 Fie f : [a, b] × J → R, J interval din R neredus la un punct şi α , β : J → [a, b].
β( y )

Dacă f şi f y' sunt continue iar α şi β derivabile, atunci F : F(y) = ∫ f (x,y ) dx

α(y )
este

derivabilă pe J şi
β( y )

F'( y ) = ∫f ( x, y ) dx + β ' ( y ) f (β ( y ) , y ) − α ' ( y ) f ( α ( y ) , y ) ∀ y din J.

'
y
α(y)
Ca prim exemplu să arătăm că dacă
 sin x , x≠0
f (x) =  x
 1, x=0
atunci ∀ n din N
 1 x n  nπ 
 n +1 ∫ t cos  t +  dt , x ≠ 0
 x 0  2 
f (x) = 
( n)
nπ
 cos
 2 , x=0 .
 n +1
x
x cos x − sin x 1  π 1 x
Rezolvare. x ≠ 0. Inducţie după n. n = 1. f ' (x ) =
x2
, 2
x ∫ t cos  t + 2  dt =
0
−
x 2 ∫0
t sin t dt =

x x
1 1  nπ  n +1 n  nπ 
∫0 t cos t + 2  dt ⇒ f (x) = − x n+2 ∫0 t cos t + 2  dt +
x
=− sin t − t cost = f ' (x) . n ⇒ n + 1. f (n)(x) = n (n+1)
x2 0
x n+1

n + 1  t n +1 nπ  
x x
1  nπ   nπ  1  1 nπ 
+ x n cos  x +  = − n+2  cos  t +  + ∫t
n +1
sin  t +  dt  + cos x + =
x n +1
 2  x  n + 1  2  n +1  2   x  2 
0 0 
x x
1  nπ  1  (n + 1)π 
∫t ∫t
n +1 n +1
=− sin t +  dt = n + 2 cos  t +  dt .
x n+2 0  2  x 0  2 
sin x ∞
x 2n −2 ∞
x 2n ∞
x2n
x = 0. x ≠ 0 ⇒ = ∑ (−1)n −1 = ∑ (−1)n (2n + 1)! , prin urmare f (x) = ∑ (−1)n ∀ x din R.
x n =1 (2n − 1)! n =0 n =0 (2n + 1)!

164
 ∞
2n (2n − 1) ... (2n − 2 p + 2) 2n −2p+1 (2p)
Atunci ∀ p din N f (2p−1)(x) = ∑ (−1) n x , f (x) =
n=p (2n + 1)!
∞
2n (2n − 1) ... (2n − 2 p + 1) 2n − 2p (−1)p
∑
n=p
(−1) n

(2n + 1)!
x , deci f (2p−1)(0) = 0, f (2p)(0) =
2 p +1
şi deci concluzia.

Derivarea după parametru este un mijloc puternic de calcul de integrale, cu sau fără
parametru, aşa cum o vor arăta întrucâtva exemplele 3-8.
2.4 Dacă f : [a, b] × [c, d] → R este continuă, atunci
b
 d  d
 b 
 f (x,y ) dy  dx =  f (x,y ) dx  dy .
∫  ∫  ∫  ∫ 
a c  c a 
b
dx
Exemple 3. Pentru a calcula I n : = ∫ (x
a
2
+ 1) n
, n ∈ N se introduce un parametru y. ∀ y din (0, + ∞)

1  a 
b b
dx b dx 1 ×
avem ∫a x2 + y
=
y
arctg
y
− arctg
y 
, se derivează prin raport la y (2.2), ∫ (x
a
2
+y )
2
=
2y y
   
×  arctg b − arctg a  + 1  2 b − 2 a  , din care pentru y = 1 se obţine I2 etc.
  2 y b + y a + y 
 y y 
π

( ) ( )  π
2
4. F(a) : = ∫ ln cos2 x + a 2 sin 2 x dx = ? , a > 0. f : f (x, a) = ln cos2 x + a2 sin2 x este continuă pe 0,  × (0, + ∞),
0  2
2asin 2 x  π
f a' : f a' ( x, a) = este continuă pe 0,  × (0, + ∞), deci conform cu 2.2 F este derivabilă pe
cos x + a2 sin 2 x
2
 2
π
2
2asin 2 x π
(0, + ∞) şi F' (a) = ∫0 cos 2 x + a 2 sin 2 x dx . Pentru a ≠ 1 rezultă F ' ( a) = a + 1 (calcul !), deci F(a) = π ln(a + 1) +
+ C, C ∈ R. În acest caz, C se determină luând limita în punctul 1 : F fiind continuă, lim F (a ) =
a →1

a +1
= F (1) = 0 = π ln 2 + C, C = − π ln 2 şi F(a) = π ln .
2
π
2
1 + a sin x dx
5. F(a) = ∫ ln = ? , a ∈ R, | a | < 1. 0 nu este punct singular: pentru a fixat din (−1, 1),
0
1 − a sin x sin x

1 + a sin x
ln
1 1 + a sin x π
lim 1 − a sin x = 2a . f : f (x, a) = ln , (x, a) ∈ 0,  × (−1, 1) (conform cu ceea ce tacit s-a
x →0 sin x sin x 1 − a sin x  2 

π
acceptat, f (0, a) = 2a), f ( ⋅ , a) este continuă pe 0,  ∀ a din (−1, 1) (condiţia cu şiruri!), fa' : fa' ( x, a) =
 2 

=
2
1 − a 2 sin 2 x
este continuă pe 0,
π
2
[ ]
× (−1, 1) [ f a ' (0, a) = 2 căci
f (0, a) − f (0, a0 ) 2a − 2a0
a − a0
=
a − a0
= 2 ], prin urmare

π
2
2 π
F este derivabilă pe (−1, 1) şi F ' ( a) = ∫ dx (2.2). Astfel F ' ( a) = , F(a) = π arcsin a + C,
0
1 − a2
sin2 x 1− a 2
C ∈ R, F(0) = 0 = C, deci F(a) = π arcsin a.
π
2
ln(1 + a cos x ) π π
6. F(a) : = ∫ dx = ? , a ∈ R, | a | < 1. nu este punct singular (ia limita integrantului în !),
0
cos x 2 2

165
 2 1− a
F ' ( a) = arctg . Prelucrăm trigonometric membrul al doilea. Deoarece a < 1, a are o
1− a 2 1+ a
t arccos a
exprimare unică în forma a = cos t cu t ∈ (0, π) şi atunci F ' ( a) = = , deci F(a) =
sin t 1 − a2
1 π2
= − ∫ arccos a (arccos a) ' da = − (arccos a)2 + C , se obţine C = luând a = 0.
2 8
ln(1 + a x )
a

7. F(a) : = ∫ dx = ? , a ∈ R. Primul exemplu la care se va aplica 2.3. Când a ≥ 0, x ∈ [0, a] ⇒

0
1+ x2

⇒ a x ≥ 0 ⇒ 1 + a x > 0, când a < 0, x ∈ [a, 0] ⇒ a x ≥ 0 ⇒ 1+ a x > 0. Asrfel fiind, pentru u > 0 arbitrar
ln (1+ a x) x
fixat, f : f (x, a) = este continuă pe [− u, u] × [− u, u], f a' : fa'(x, a) = este continuă pe
1+ x2 1 + x 2 (1 + a x) ( )
[− u, u] × [− u, u], deci F este derivabilă pe [− u, u] şi deci pe R, u fiind arbitrar, α(a) = 0, β(a) = a şi astfel
a
x (
ln 1 + a 2 )
1 ln 1 + a
2
(
a arctg a ) 1 ln 1 + a
2
( ) da
F ' ( a) = ∫0 (1 + x 2 ) (1 + a x ) dx + 1+ a 2
=
2 1+ a 2
+
1+ a 2
. F(a) = I + J, I : = ∫
2 1+ a 2
,

a arctga 1 1
J:=∫ da , dar J = arctga ln(1 + a2 ) − I , deci F(a) = arctga ln(1 + a2 ) + C , iar C = 0.
1 + a2 2 2
π

π
∫0 ln(a )
2
8. F(a) : = 2
− sin 2 x dx = ? , a > 1. F ' ( a) = , (8) F(a) = π ln 2  a + a 2 − 1  + C , a > 1. De-
a2 − 1  
π π
2 2
 sin 2 x  dx − π ln 2 − π ln a − π ×
terminarea lui C este mai neobişnuită. Din (8), (9) C = ∫ 2lnadx + ∫ ln 1 −
0 0
a2 


   sin 2 x 
 ≤ ln  1 − 2  , se obţine
1
× ln 1 + 1 − 12  , se ia în (9) limita pentru a → + ∞ observând că ln 1 − 2 
 a   a   a 
C = − π ln 4.
1
arctg x dy
9. Pornind de la relaţia
x
= ∫ 1+ x
0
2
y2
, x ∈ R (pentru x = 0 valoarea primului membru este

1
arctgx
considerată a fi limita acestuia pentru x → 0), să se calculeze I : = ∫x
0 1− x2
dx . I este integrală cu 1 punct

t
arctg x
t
 1
dy  1 3.4
1  t
dx 
singular. Fie t din (0, 1). ∫ x 1− x 2
dx = ∫ 
0 
 ∫ 1+ x 2 2

y  1− x 2
dx = ∫  ∫ 2 2
 dy ,
1 − x (1 + x y ) 
2
0 0 0 0
t arcsin t tg u = v tg (srcsin t)
dx x = sin u du dv 1
∫0 1 − x 2 (1 + x 2 y 2 )
= ∫0 1 + y 2 sin 2 u
= ∫0 1 + ( y 2 + 1)v 2
=
y2 +1
arctg ( y 2 + 1 tg (arcsin t )) ,

t 1
arctg x 1
deci ∫
0 x 1− x 2
dx = ∫0
y +1
2
arctg( y 2 + 1 tg(arcsin t )) dy şi deci conform cu 2.1 şi ţinând seamă că

1
π π 1
lim arctg( y 2 + 1 tg(arcsin t )) = ,I= ∫2
1 dy = π ln( 2 y + 2 y 2 + 1 ) = π ln(1 + 2 ) .
t →1− 2 y +1
2 2 0 2
0

10. Să se calculeze

∫ ( ) ( )
1 1

I1 : = sin ln 1 x − x , I2 : = cos ln 1 x − x , a > 0, b > 0.

b a b a

0
x ln x x ln x ∫
0

166
 Rezolvare. x ∈ (0, 1) ⇒ sin ln 1 x − x
x
b

ln x
a
( ) ≤ x − x , lim x − x = 0 , deci 0 nu este punct singular
b

ln x
a

x →0+
b

ln x
a

pentru I1. De asemeni 1 nu este punct singular pentru I1 căci lim sin ln 1 x − x = 0. Aceeaşi concluzie pentru
x →1− x
b

ln x
a
( )
( 1x ) dy  dx , I = ∫  ∫ x ( 1x ) dy  dx
1 b 1 b
b

I2. x ∈ (0, 1) ⇒ x − x = x y dy , deci I1 =
b a

∫ ∫  ∫ x
y y
(pentru sin ln 2 cos ln
ln x a  0  a  0 a

x = 0, x = 1 valoarea integrantului a fost presupusă a fi egală cu limita, pentru x → 0 respectiv x → 1, a lui

( )∫ x dy , ( )∫ x
b b

sin ln 1 y
cos ln 1 y
dy ). Se aplică 2.4 (avem continuitate pe [0 , 1] × [a , b] !), I1 =
x x
a a
b 1 b 1 1
    x =e t
e
1
∫∫
= −  x y sin ln x dx  dy , Ι 2 = ∫ ∫  x y cos ln x dx  dy .
∫ ∫e
t (y +1)
x y sin ln x dx = sin t dt = −
    ( y + 1) 2 + 1
a 0  a 0  0 1

1 e b
x =e t y +1 dy b−a
∫x ∫e ∫ ( y + 1)
t (y +1)
, y
cos ln x dx = cos t dt = , deci I1 = = arctg ,
( y + 1) + 1 2 2
+1 1 + ( a + 1 )( b + 1 )
0 1 a
b
y +1 1 ( b + 1) 2 + 1
I2 = ∫ ( y + 1) + 1 dy = 2 ln ( a + 1) + 1 .
a
2 2

3. Integrala Riemann generalizată cu parametru

Fie ϕ: [a, + ∞) × X → C, X mulţime. Presupunem, ∀ x din X, ϕ( ⋅ , x) integrabilă
+∞
Riemann pe [a, t] ∀ t > a. În această situaţie, expresia ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X se numeşte in-
a
tegrală Riemann generalizată pe interval nemărginit cu parametru. Ea este prin definiţie
+∞ +∞
convergentă pe X când, ∀ x din X, ∫ ϕ(u, x) du este convergent. În acest caz ∫ ϕ(u, x) du =
a a
t +∞
lim
t → +∞ ∫ ϕ(u, x) du (definiţia!). ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X este prin definiţie uniform convergentă
x∈X a a

t
(u.c.) pe X dacă şi numai dacă ∃ lim u ∫ ϕ(u, x) du . Convergenţa uniformă pe mulţime
t → +∞
x∈X a
implică evident convergenţa pe acea mulţime, deoarece limita uniformă este deasemenea
+∞
limită simplă. α(u, x) = Rϕ(u, x), β(u, x) = Imϕ(u, x) ⇒ ∫ ϕ(u, x) du este u.c. pe X dacă şi
a
+∞ +∞
numai dacă ∫ α(u, x) du şi ∫ β(u, x) du sunt u.c.
a a
a b− b
Definiţii similare pentru: ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X ; ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X ; ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X.
−∞ a a+
+∞

∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X este convergentă (resp. uniform convergentă) pe X când există a în R

−∞

167
 +∞ a
cu proprietatea că ∫ ϕ(u, x) du şi ∫ ϕ(u, x) du sunt amândouă convergente (resp. uniform
a −∞
b−
convergente) pe X. Definiţii similare pentru ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X etc.
a+
+∞
3.1 Teorema convergenţei uniforme. ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X, X mulţime şi ϕ funcţie
a
complexă, este uniform convergentă pe X dacă şi numai dacă ∀ ε > 0 ∃ ρ ≥ 0 cu proprie-
tatea
t ''
t′, t′′ ≥ ρ ⇒ ∫ ϕ(u, x) du ≤ ε ∀ x din X.
t'

b−
Observaţie. ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X este uniform convergentă pe X ⇔ ∀ ε > 0 ∃ δ > 0 a.î.
a
t ''
0 < b − t′ ≤ δ şi 0 < b − t′′ ≤ δ ⇒ ∫ ϕ(u, x) du ≤ ε ∀ x din X. Condiţie similară pentru
t'

b
convergenţa uniformă la ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X.
a+
În condiţia necesară de la 3.1 luând limita pentru t′′ → + ∞ (corect, convergenţa uniformă implică
convergenţa) se obţine
+∞
t′ ≥ ρ ⇒ ∫ ϕ(u, x) du ≤ ε ∀ x from X.
t'

Soluţiile câtorva exemple se bazează pe această observaţie.

+∞
dx
I1(α) : = ∫ xα
este convergentă dar nu uniform convergentă pentru α ∈ (1, + ∞): presupunem prin absurd
1
+∞
dx 1
contrariul, fie ε > 0, ∃ ρ > 0 a.î ∫ xα
≤ ε ∀ α > 1, adică
(α − 1)ρα −1
≤ ε ∀ α > 1, se ia limita pentru α → 1+,
ρ

rezultă + ∞ ≤ ε, contradicţie.
+∞
dx
Astfel, I2(α) : = ∫ xα + 1
este deasemenea convergentă dar nu uniform convergentă pentru α ∈ (1, + ∞)
0
+∞ +∞
dx 1 dx
deoarece ∫ xα + 1
≥
2 ∫ xα
pentru ρ > 1.
ρ ρ
+∞
dx
I3(α) : = ∫ ( x − α)2 + 1
este convergentă dar nu uniform convergentă pentru α ∈ (0, + ∞): I3(α) este conver-
0
gentă pe (0, + ∞) (shimbare de variabilă x − α = t), presupunem prin absurd că este chiar uniform convergentă, fie
+∞
dx π
ε > 0, ∃ ρ > 0 a.î. ∫ ( x − α)2 + 1
≤ ε ∀ α > 0, adică (x − α = t !)
2
− arctan(ρ − α) ≤ ε ∀ α > 0, ia limita pentru
ρ

168
 π  π
α → ρ, ≤ ε, contradicţie dacă se ia ε din  0,  .
2  2
Urmează criterii puternice de convergenţă uniformă.
+∞
3.2 Regula Weierstrass. Fie ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ X, X mulţime şi ϕ funcţie complexă.
a
+∞
Dacă pe [u1 , + ∞) |ϕ(u, x)| ≤ g(u) ∀ x din X şi ∫ g (u) du este convergentă, atuni
u1
+∞

∫ ϕ(u, x) du este uniform convergentă pe X.

a
b− b
Observaţia 1. ∫ ϕ(u, x) du (resp. ∫ ϕ(u, x) du ) este uniform convergentă pe X dacă, pe
a a+
b
[u1 , b) (resp. (a, u1]), |ϕ(u, x)| ≤ g(u) ∀ x din X şi ∫ g (u) du este convergentă sau g este
a
integrabilă Riemann pe [a, b].
Observaţia 2. Atenţie în aplicare la condiţia “∀ x din X” − nici o excepţie.
Observaţia 3. În aplicaţii notaţiile din teorie se schimbă: u, variabila de integrare, trece
în x şi x, parametrul, trece în a.
+∞
arctan a x
Exemplul 1. Fie ∫ x(1 + x2)
dx, a ∈ R. 0 nu este punct singular integrantul nu este not definit pentru x = 0
0
arctan a x arctan a x
dar lim = lim = a (a = 0, a ≠ 0!). Integrala este uniform convergentă pe R deoarece pentru
x →0 x(1 + x2) x →0 x
+∞
arctan a x π 1 dx
x≥1 2
x(1 + x )
≤
2 1 + x2
şi ∫ 1 + x2
este convergentă.
1

O integrală uniform convergentă nu are neapărat o majorantă, în sensul regulii

2
+∞ − 1  x − 1 
2 a

Weierstrass, cu o integrală generalizată convergentă. De exemplu, I(a) : = ∫e x   dx
1
+∞
2
este uniform convergentă pe (0, 1): J : = ∫ e − x dx este convergentă, pentru ε > 0 oarecare ∃
0
+∞ t ''
− x2 2
ρ > 0 a.î. ∫e dx ≤ ε (t′, t′′≥ ρ ⇒ ∫ e − x dx ≤ ε, ia t′ = ρ şi atunci limita pentru t′′ → +∞),
0 t'
2 1 1
+∞ − 1  x − 1  t= x−  +∞
  a a
2J 2 a − t2
fie α >
ε
+ ρ, ∫
e x   dx = a ∫e dt ≤
α 1 1
x− 
a a

169
 ε
+∞
2
0 < a < ⇒ a ∫ e−t dt = 2aJ ≤ ε,
 2 J −∞
 +∞ +∞
ε 2 2
de unde rezultă convergenţa uniformă a lui I(a) pe
 ≤ a < 1 ⇒ ∫ e−t dt ≤ ∫ e−t dt ≤ ε,
 2J 1  2J  ρ
  α− 
a ε  2

(0, 1) (atenţie la 3.1).

Pe de altă parte presupunem că (ϕintegrantul de deasupra)
ϕ(x, a) ≤ g(x) pe [x1 , + ∞) ∀ a din (0, 1).
Pute accepta, micşorând intervalul la nevoie, că x1 > 1. Şi atunci x ≥ x1 ⇒ ϕ(x, a) = 1 unde
+∞
1
a =
x
∈ (0, 1), deci g(x) > 1, aducă g ≥ 1 pe [x1 , + ∞) şi aceasta implică ∫ g (x) dx
x1
divergentă.
+∞
3.3 Regula Abel - Dirichlet. Fie ∫ g(u, x) h(u, x)du , x ∈ X, X mulţime, g şi h funcţie
a
reală. Dacă, pe [u1 , + ∞), g ≥ 0, u → g(u, x) este monotonoă ∀ x din X, g(u, x) ≤ G(u) ∀x
t''
din X şi lim G(u) = 0 şi
u → +∞
∀ t′, t′′ ≥ u1 ∫ h(u, x) du ≤ A ∀ x din X, A > 0,
t'

+∞
atunci ∫ g(u, x) h(u, x)du este uniform convergentă pe X.
a
b−
Observaţia 1. ∫ g (u, x) h(u, x) du este uniform convergentă pe X când, pe [u1 , b), g ≥ 0,
a
u → g(u, x) este monotonă ∀ x din X, g(u, x) ≤ G(u) ∀ x din X şi lim G(u) = 0 şi
u →b −
t '' b
∀ t′, t′′ ≥ u1 ∫ h(u, x) du ≤ A, A > 0, ∀ x din X. Enunţ similar pentru ∫ g (u, x) h(u, x) du , x∈
t' a+

X.
Observaţia 2. Atenţie la condiţia ∀ x din X.
Observaţia 3. Condiţia din 3.3 poate fi înlocuită cu
t ''
“Pe [u1 , + ∞) g este ≥ 0, monotonă în u ∀ x din X, lim g(u, x) = 0 şi
u → +∞ ∫ h(u, x) du ≤A
x∈X t'

∀ t ≥ u1 , ∀ x din X ”.
+∞
− ax sin x
Exemplul 2. ∫e x
dx, a ∈ R este uniform convergentă pe [0, + ∞): 0 nu este punct singular, g(x, a) :
0
t''
1 1 1 1 1
=
xeax
, h(x, a) : = sin x, pe [1, + ∞) x →
xeax
este decrescătoare (a ≥ 0 !),
xeax
≤ , lim
x x → +∞ x
, ∫ sin x dx ≤ 2
t'

∀t′, t′′ din R.

170
 +∞
3.31 Regula Abel. Fie ∫ g(u, x) h(u, x) du , x ∈ X, X mulţime, g şi h funcţii reale. Dacă
a
+∞
g este mărginită şi monotonă în u ∀ x din X şi ∫ h(u, x) du este uniform convergen-tă pe
a
X, atunci integrala dată este deasemenea uniform convergentă pe X.
Observaţie. Regula Abel se păstrează deasemenea neschimbată pentru integrala cu
punct singular cu parametru.
+∞ x= t +∞ +∞
sin x2 1 sin t sin t
Două exemple. I1(α) = ∫ 1 + xα dx, α ∈ [0, + ∞), I1(α) =
2 ∫  α
dt, ∫ t
dt este
0 0 1 + t 2  t 0
 
 
1
convergen-tă (nu are parmetru, §1, 1.8), t → α
este mărginită şi descrescătoare pe [0, + ∞) pentru orice α ≥ 0,
1+ t 2
deci I1(α) este uniform convergentă pe [0, + ∞) (3.31).
+∞
sin ax
I2(α) : = ∫ x
dx, α ∈ R, este convergentă pe R. I2(α) este uniform convergentă pe [r, + ∞) şi pe (− ∞, −
0
t '' t''
1 2
r] pentru orice r > 0: se aplică 3.3, g(x, α) =
x
, h(x, α) = sin α x, ∫ sin αx dx = ∫ sin(−αx) dx ≤ r . Dar I2(α) nu
t' t'

este uniform convergentă pe orice interval [a, b] care conţine 0: persupunem prin absurd contrariul, pentru ε din
+∞ +∞ +∞
 π sin ax sin x sin x
 0, 2  ∃ρ > 0 a.î.
 
∫ x
dx = ∫ x
dx ≤ ε (3.1), ia limita pentru ρ → 0, α ∈ [a, b], se obţine ∫ x
dx
ρ ρα 0

2.8
π
= ≤ ε, contradicţie.
2
+∞
3.4 Regula Dini. Fie ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ K, K parte compactă a unui spaţiu metric.
a
Dacă ϕ este continuă şi ≥ 0 pe [a, + ∞) × K şi integrala este convergentă ăi continuă pe K,
+∞
atunci ∫ ϕ(u, x) du este uniform convergentă pe K.
a
+∞ b−
Observaţie 1. În enunţul lui 3.4, ∫ ϕ(u, x) du poate fi înlocuită cu ∫ ϕ(u, x) du etc.
a a
Observaţia 2. În enunţul 3.4, ϕ poate fi o funcţie complexă, pentru care se cere Rϕ ≥
+∞ +∞ +∞
0 şi Im ϕ ≥ 0 (se ţine seama că ∫ ϕ(u, x) du = ∫ Rϕ(u, x) du + i ∫ Im ϕ(u, x) du ).
a a a
Urmează proposiţii care asigură continuitatea, diferenţiabilitatea şi integrabilitatea
după parametru a integralei Riemann generalizate. Aici se cere în plus convergenţa
uniformă.
+∞
3.5 Continuitatea după parametru. Fie ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ K, K parte compactă a unui
a
spaţiu topologic T, ϕ funcţie complexă. Dacă ϕ este continuă pe [a, + ∞) × K şi integrala

171
 +∞
este uniform convergentă pe K, atunci F : F(x) = ∫ ϕ(u, x) du este continuă pe K.
a
Observţia 1. Când T este local compact, K poate fi deasemenea parte deschisă şi când
T = R − şi un interval oarecare.
b− b
Observaţia 2. Propoziţia 3.5 se transferă neschimbată la ∫ ϕ(u, x) du , ∫ ϕ(u, x) du etc.
a a+
+∞
arctan ax
Exemplul 3. ∫ x(1 + x2)
dx, a ∈ R este continuă pe R, fiind uniform convergentă pe R (ex. 1) şi în plus
0
integrantul fiind o funcţie continuoă pe [0, + ∞) × R [afirmaţie evidentă pentru un punct (x0 , a0) cu x0 ≠ 0; când x0
arctan ax
= 0, valoarea integrantului în (0, a0), aşa cum s-a convenit întotdeauna, este egal cu lim şi
(x, a) → (0, a 0 ) x(1 + x2 )
x ≠0

arctan ax
aceasta există şi este egală cu lim , limită egală cu a0 (se folosesc şiruri: (xn , an) → (0, a0) cu xn ≠
(x, a) → (0, a 0 ) x(1 + x2)
x ≠0
0, se consideră cazurile a0 ≠ 0, a0 = 0)].
+∞
3.6 Derivabilitatea după parametru. Fie ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ J, J interval mărginit din R,
a
ϕ funcţie complexă. Dacă
1o ϕ( ⋅ , x) este continuă pe [a, +∞) ∀ x din J şi D2ϕ este continuă pe [a, +∞) × J;
+∞
2o ∫ D 2ϕ(u, x) du este uniform convergentă pe J;
a
+∞
3o există x0 în J a.î. ∫ ϕ(u, x 0 ) du este convergentă,
a
+∞ +∞
atunci ∫ ϕ(u, x) du este uniform convergentă pe J, F: F(x) = ∫ ϕ(u, x) du este diferenţiabi-
a a
+∞
lă pe J şi F ′(x) = ∫ D 2ϕ(u, x) du ∀ x din J.
a
b− b
Observaţie. Ppropoziţia 3.6 se transferă neschimbată la ∫ ϕ(u, x) du, ∫ ϕ(u, x) du etc.
a a+
+∞
arctan ax
Exemplul 4. F(a) : = ∫ x(1 + x2)
dx = ?, as ∈ R, 0 nu este punct singular, integrala este uniform
0
convergentă pe R (ex. 1), F este continuă pe R (ex. 3). Observăm că (4) F(0) = 0, F(− a) = − F(a). Calculează
atunci F(a) pentru
a > 0. Se procedează ca de obicei: calculează F ′(a) şi ia primitiva acesteia. Se verifică mai întâi pas cu pas
condiţiile din 3.6 pentru a deriva integrala. ϕ este continuă pe [0, + ∞) × R (vezi ex. 3). Notăm că ϕ(0, a) = a. a > 0
1
⇒ ϕ′a (x, a) = 2 pentru x ≠ 0 şi ϕ′a (0, a) = 1 (definiţia derivatei parţiale!), deci ϕ′a este continuă
( x + 1)(a2 x2 + 1)
+∞ +∞
dx
pe [0, + ∞) × (0, + ∞) ( lim ϕ′a (x, a) = 1!), prin urmare 1o. ∫ ϕ′a (x, a) dx = ∫ este
(x, a) → (0, a 0 )
0 0 ( x2 + 1)(a2 x2 + 1)

172
 +∞
1 1 dx
uniform convergentă pe (0, + ∞) (x ≥ 1 ⇒ 2
( x + 1)(a x + 1)2 2
≤ 2
x +1
∀ a din (0, + ∞), ∫ x2 + 1
este
1
convergentă, 3.2), prin urmare 2o. 3o fiind împlinită con brio, F este derivabilă pe (0, + ∞) şi F ′(a)
+∞
dx π
= ∫ ( x2 + 1)(a2 x2 + 1)
. Când a ≠ 1, F ′(a) =
2(a + 1)
(vezi decompunerea în elemente simple), deci (5) a ∈ (0, 1)
0
π π
⇒ F(a) = ln(a + 1) + C1 , a ∈ (1, + ∞) ⇒ F(a) = × ln (a + 1) + C2 . Dr, F fiind continuoă în 1, F(1)
2 2
π
= lim F(a) = lim F(a) şi deci (5) impune C1 = C2 , (6) F(a) = × ln (a + 1) + C pe (0, 1) ∪ (1, + ∞), relaţie
a →1− a →1+ 2
π
adevărată pentru a = 1 (se ia limita pentru a → 1 !). În sfârşit, folosind (4), F(a) = − ln (1 − a) ∀ a < 0.
2
+∞
3.7 Integrarea după parametru (interval compact). Fie ∫ ϕ(u, x) du , x ∈ [c, d], ϕ
a
funcţie complexă. Dacă ϕ este continuoă pe [a, + ∞) × [c, d] şi integrala este uniform
convergentă pe [c, d], atunci
d  +∞  +∞  d 
 ϕ(u, x) du  dx =  ϕ(u, x) dx  du .
∫ ∫  ∫ ∫ 
c a  a c 
De exemplu, calculează integrala Lipschitz
+∞
− ax
I:= ∫e J0(bx) dx , a > 0, b ∈ R,
0
J0 funcţie Bessel de prima speţă (x is replaced by bx).
+∞  2π  +∞
 1 
I = ∫ e− ax  − ax
2π ∫ ∫ e cos(bx sin t) dx , t ∈ [0, π] este uniform convergentă pe [0, π]
cos(bx sin t ) dt  dx ,

0  0  0

+∞
− ax
deoarece |e−ax cos(bx sin t)| ≤ e−ax ∀ t din [0, π] şi ∫e dx este convergentă (3.2), (t, x) → e−ax cos(bx sin t) este
0
2π  +∞ 
1  − ax 
continuoă pe [0, + ∞] × [0, π], se poate aplica 3.7, I =
2π ∫  ∫ e cos(bx sin t) dx  dt, integrala din interior este

0  0 
+∞ 2π
−ax
e [b sin t sin(bx sin t) − a cos(bx sin t )] a dt 1
egală cu
a2 + b2 sin 2 t
, deci I =
2π ∫ a2 + b2 sin2 t = .
0 0 a + b2
2

+∞ b− b
Observaţie. În enunţul 3.7, ∫ ϕ(u, x) du poate fi înlocuită de ∫ ϕ(u, x) du , ∫ ϕ(u, x) du
a a a+
etc.
+∞ −ax
e − e−bx e−ax − e−bx
Exemplul 5. I : = ∫ x
dx = ?, a, b > 0 nu este punct singular deoarece lim
x →0 + x
= b − a.
0
a ′ b +∞  b  b  +∞ 
e−ax − e−bx e−tx  e− tx  −ax −bx
= şi cum   = − e−tx, e − e    
= ∫ e− tx dt, adică I = ∫  ∫ e− tx dt  dx. J : = ∫  ∫ e− txdx  dt
x x  x  x    
b   a 0  a  a  0 
+∞
− tx
pune în evidenţă integrala, cu parametru t, ∫e dx , t ∈ [a, b]. Aceasta este uniform convergentă pe [a, b] (3.2): x
0

173
 +∞
e−tx 1 dx
≥1⇒
x
≤ ax ∀ t din [a, b] şi
e
∫ eax
este convergentă deoaree a > 0. Cum ϕ : ϕ(x, t) = e− tx, (t, x) ∈ [0, + ∞)
1
b
dt b
× [c, d] este continuă, este aplicat 3.7, I = J şi J = ∫ = ln .
t a
a
+∞
sin ax π
3.8 Integrala Euler - Dirichlet. ∫ x
dx = sgn a, a ∈ R.
2
0
Adăugăm aici, din motive de calcul, deasemenea
+∞
f (x)
3.9 Formula Frullani. Dacă f : [0, + ∞) → C este continuă şi ∫ x
dx, ρ > 0,
ρ
convergentă atunci
+∞
f (ax) − f (bx) b
∫ x
dx = f (0) ln , a, b > 0.
a
0
+∞ +∞ +∞
sin3 ax 3 sin ax 1 sin ax
Exemple (care folosesc 3.8 şi 3.9) 6. I : = ∫ x
dx = ?, a ∈ R. I =
4 ∫ x
dx −
4 ∫ x
dx
0 0 0
π
(corect, ambii termeni fiind convergenţi). I = sgn a.
4
+∞ +∞ +∞
sin 4 x sin3 x cos x 3 sin x − sin 3x
7. I : = ∫ x 2
dx = ?. Integrala este absolut convergentă, I = 4 ∫ x
dx = ∫ x
cos
0 0 0
+∞ +∞
3 sin 2 x 1 sin 4 x + sin 2 x π
x× dx =
2 ∫ x
dx −
2 ∫ x
dx = .
4
0 0
+∞ 3 +∞ +∞
 sin ax  sin3 ax 3a sin3 ax cos ax 3a
8. I : = ∫  x 
 dx = ?, a ∈ R, I = ∫ x 3
dx =
2 ∫ x2
dx =
2
×
ρ 0 0
+∞ +∞ +∞
2
2a sin ax cos ax − a sin ax 3
2a sin ax cos ax 2
3a2 π 3a2 sin ax + sin 3ax
∫ x
dx = 3a2 ∫ x
dx −
2 4
sgn a =
4 ∫ x
dx −
0 0 0

3a2 π 3π
sgn a = a|a|.
2 4 8
+∞ +∞
cos ax − cos bx f ( x)
9. I : = ∫ x
dx = ?, a > 0, b > 0.f : f (x) = cos x este continuă pe R, ∫ x
dx, ρ > 0, este
0 ρ
+∞ 2.9
f (ax) − f (bx) b b
convergentă, I = ∫ x
dx = f (0) ln = ln .
a a
ρ
+∞ −ax 2 2 +∞
e − e−bx 2 f ( x)
10. I : = ∫ dx = ?, a > 0, b > 0. Se ia f : f (x) = e−x , ∫ dx, ρ > 0, este convergentă,
x x
0 ρ
+∞
f ( a x) − f ( b x) 1 b
I= ∫ x
dx = ln .
2 a
ρ
+∞ 2 +∞ −2ax
 e−ax − e−bx  e + e−2bx − e−(a + b) x
  dx = ?, a > 0, b > 0. I =
11. I : = ∫  x  ∫ x
dx =
0   0

174
 +∞ +∞ −(a + b) x +∞ −(a + b) x
− 2ae−2ax − 2be−2bx + 2(a + b)e−(a + b) x e − e−2ax e − e−2bx 2a
∫ x
dx = 2a ∫ x
dx + 2b ∫ x
dx = 2a ln
a+b
0 0 0
2b
+ 2b ln .
a+b
+∞ +∞
sin ax sin bx 1 cos(a − b) x − cos(a + b) x 1 a+b
12. I : = ∫ x
dx = ?, a, b ∈ R, a ≠ b. I =
2 ∫ x
dx = ln
2 a−b
,
0 0
deoarece pentru α ∈ R cos αx = cos |α| x.
+∞ +∞
sin 4 ax − sin 4 bx 1 (cos 2bx − cos 2ax)(2 − cos 2ax − cos 2bx)
13. I : = ∫ x
dx = ?, a, b ∈ R, ab ≠ 0. I =
4 ∫ x
dx
0 0
+∞ +∞
1 cos 2bx − cos 2ax 1 cos 4ax − cos 4bx 1 a 1 b 3 a
=
2 ∫ x
dx +
8 ∫ x
dx = ln
2 b
+ ln
8 a
= ln
8 b
.
0 0

3.10 Integrarea după parametru (interval nemărginit). Dacă ϕ : [a, + ∞) × [c, + ∞) →

+∞ +∞
R este continuă şi ≥ 0 şi ∫ ϕ(u, x) du , ∫ ϕ(u, x) dx sunt convergente şi continue după
a c
parametru pe [c, + ∞) respectiv [a, + ∞), atunci
+∞  +∞  +∞  +∞ 
 ϕ(u, x) dx  du =  ϕ(u, x) du  dx
∫∫  ∫  ∫ 
a  c  c  a 
cu condiţia că una din integralele iterate să fie convergentă.
Observaţie. În enunţ la 3.10, ϕ poate fi funcţie complexă pentru care e cere R ϕ ≥ 0,
Im ϕ ≥ 0. Deasemenea, una dintre cele două integrale care sunt iterate poate fi integrale cu
punct singular.
Încheiem cu un enunţ în care limitele comută cu integrala Riemann generalizată.
+∞
3.11 Fie ∫ ϕ(u, x) du , ϕ funcţie complexă, x ∈ X, X ⊂ R, x0 din R punct de
a
+∞
acumulare pentru X. Dacă ∀ t > a lim u ϕ(u, x) şi ∫ ϕ(u, x) du este uniform convergentă
x → x0
u∈[a, t] a

pentru x ≠ x0 , x ∈ X ∩ V, V ∈ V (x0), atunci

+∞ +∞
 
lim
x → x0 ∫ ϕ(u, x) du = ∫ xlim
→ x0
ϕ(u, x) du .

a a
+∞ b−
Observaţie. În enunţul 3.11, ∫ ϕ(u, x) du poate fi înlocuită de ∫ ϕ(u, x) du etc.
a a
Exprimăm prescurtat 3.11
“În cazul convergenţei uniforme, integrala Riemann generalizată schimbă locul cu
limita uniformă.”
+∞
2 yf ( x)
Ca exemplu fie f : [0, + ∞) → R continuă şi mărginită, verificăm că lim
y →0 ± π ∫ x2 + y 2
dx = ± f (0). y ∈
0
+∞ x = ty +∞
yf ( x) f (ty) f (ty) f (0)
(0, + ∞) ⇒ ∫ x2 + y 2
dx = ∫ t2 + 1
dt. t0 > 0 fiind arbitrari fixat, lim
y →0 + t2 + 1
=
t2 + 1
: fie ε > 0, ∃ δ > 0 cu
0 0 t∈[0, t 0 ]

175
 δ f (ty) f (0)
proprietatea relativă la continuitatea lui f în 0, 0 < y < ⇒ 2 − ≤ | f (ty) − f (0)| ≤ ε ∀ t din [0, t0]. În
t0 t + 1 t2 + 1
+∞ +∞
f (ty) M
plus, integrala este uniform convergentă pe (0, + ∞) deoarece ∫ t2 + 1
dt ≤ ∫ t2 + 1
dt, M : = sup | f (x)|. Aplicăm
x ≥0
0 0

+∞ +∞
f (ty) f (0) π
3.11, lim
y →0 + ∫ 2
t +1
dt = ∫ t2 + 1
dt =
2
f (0).
0 0
Pentru cazul y ∈ (− ∞, 0), y → 0 − este suficient să se facă schimbarea se variabilă y = − u.
+∞
− ax sin5 x
Exemplul 14. F(a) = ∫e x
dx = ?, a ≥ 0. Se foloseşte 3.6 pe (0, + ∞). Integrantul este ϕ : [0, + ∞) ×
0

sin5 x
[0, + ∞) → R, ϕ (x, a) = e− ax , x ≠ 0 şi (cum a fost acceptat) ϕ (0, a) = lim ϕ (x, a′) = 0, deoarece
x (x, a') → (0, a)

′x sin5 x sin x
e− a ≤ sin4 x. În particular, 0 nu este punct singular. ϕ′a (x, a) = e−ax sin5 x , x ≠ 0 şi ϕ′a (0, a) = 0. 1o
x x
+∞
ϕ şi ϕ′a sunt continue pe [0, + ∞) × [0, + ∞) ( lim ϕ′a (x, a) = 0); 2o − ∫e
− ax
sin5 x dx este uniform
(x, a) → (0, a 0 )
0
+∞
sin5 x 1 − ax
convergentă pe [u, v], u > 0, interval arbitrar fixat, deoaree x ≥ 1 ⇒
eax
≤
eax
∀ a din [u, v] şi ∫e dx este
0

1
convergentă; 3oF(a) este chiar uniform convergentă pe [0, + ∞) (3.3): g(x, a) = , h(x, a) = sin5 x, x ≥ 1
eax
t′
1 1 5 5 1 5 5
∫′ sin
5
⇒ ≤ ∀a ≥ 0, x dx ≤ 2  + +  = 2, deoarece (14) sin5 x = sin x − sin 3x + sin 5x. Astfel
eax x  8 16 16  8 16
t

+∞
− ax
F este derivabilă pe [u, v], şi deci pe (0, + ∞) acest interval fiind arbitrar, şi F ′(a) = − ∫e sin5 x dx ∀ a > 0. F
0
+∞ +∞ +∞
5 − ax 5 − ax 1 − ax 5 1 5 3 1 5
′(a) = −
8 ∫e sin x dx +
16 ∫e sin 3x dx −
16 ∫e sin 5x dx = − + −
8 a2 + 1 16 a2 + 3 16 a2 + 25
,
0 0 0
5 5 a 1 a
(15) F(a) = − arctan a + arctan − arctan + C. Conform cu 3.5 şi ţinând cont de 3o de deasupra, F este
8 16 3 16 5
continuă pe [0, + ∞), deoarece în particular, din (15), F(0) = lim F(a) = C, C
a →0 +
+∞ (14) +∞
sin5 x 1 5 5 1  3π
= ∫ x
dx = ∫  sin x − sin 3x + sin 5x  dx =
x  8 16 16  16
.
0 0
+∞
arctan ax arctan ax
15. F(a) : = ∫ 2 2
dx = ?, a ∈ R. Se presupune a > 0. ϕ (x, a) = , (x, a) ∈ (1, + ∞) × (0, +
0 x x −1 x 2 x2 − 1
2 +∞
arctan ax arctan ax
∞), 1 este punct singular. F(a) = G(a) + H(a), G(a) : = ∫dx. G este derivabilădx, H(a) : = ∫
x2 x2 − 1 1 x2 x2 − 1 2

pe (0, + ∞) conform cu 3.6 aplicat pe un interval compact oarecare din (0, + ∞): 1o ϕ şi ϕ′a sunt continue pe (1, 2]
2
dx
× (0, + ∞); 2o ∫ este uniform convergentă pe (0, + ∞) deoarece x ∈ (1, 2) ⇒
1 x(1 + a x ) x2 − 1
2 2

176
 2 
1 1 dx 1 1  o
≤ ∀ a > 0 şi ∫ este convergentă  lim x −1 = ; 3 G(a) este
2 2 2 2 2  x →1+ 2 2
x(1 + a x ) x − 1 x −1 1 x −1  x −1 

arctan ax π
chiar uniform convergentă pe (0, + ∞) deoaree x ∈ (1, 2) ⇒ ≤ ∀ a > 0. Similar se arată că H
x2 x2 − 1 2 x2 − 1
+∞ x2 = t +∞
dx 1 dt
este derivabilă pe (0, + ∞), prin urmare F ′(a) = G ′(a) + H ′(a) = ∫ =
2 ∫ t (1 + a2t) t − 1
1 x(1 + a2 x2 ) x2 − 1 1

π  
∀ a > 0 etc., F(a) = × 1+ | a | − 1 + a2  sgn a.
2  
+∞
cos ax π −|x| cos ax
16. F(a) : = ∫ 1 + x2
dx =
2
e , a ∈ R (Laplace). ϕ (x, a) =
1 + x2
, (x, a) ∈ [0, + ∞) × R. Presupunem a >
0
+∞
0. Încă o dată 3.6: ϕ şi ϕ′a sunt continue; 2o ∫ ϕ′a (x, a) dx este uniform convergentă pe (0, + ∞) deoarece
0
+∞ +∞
x sin ax π sin ax
(16) − ∫ 1 + x2
dx +
2
= ∫ x(1 + x2)
dx este uniform convergentă pe (0, + ∞) (aplică 3.2 !); 3o F(a) este
0 0
uniform convergentă chiar pe R (3.2). F este astfel derivabilă pe orice interval compact din (0, + ∞) şi în
+∞
π sin ax
consecinţă pe (0, + ∞) şi, din (16), F ′(a) +
2
= G(a), G(a) : = ∫ x(1 + x2)
dx. Dar G este derivabilă de asemenea
0
pe (0, + ∞) (3.6, for 2o and 3o − regula Weierstrass), G ′(a) = F(a) şi atunci F ′′(a) = F(a) ∀ a > 0, adică F este
soluţie pe (0, + ∞) a ecuaţiei diferenţiale y′′ − y = 0, deci (17) F(a) = C1 ex + C2 e −x ∀ a > 0, C1 , C2 ∈ R. Dacă prin
+∞
dx π
absurd C1 ≠ 0, din (17), lim F(a) = (+ ∞)sgnC1 , în contradicţie cu |F(a)| ≤
a → +∞ ∫ 1 + x2 =
2
. Cum F este continuă
0
π
pe R (3.5), =F(0) = lim F(a) = C2 etc. Astfel
2 a →0 +
+∞ x = bt
cos ax π −|ab|
∫ 2
b +x 2
dx =
2b
e , a ∈ R, b > 0.
0
+∞
sin 2 x
Următoarele integrale pot fi calculate cu integrala Laplace: ∫ 1 + x2
dx (2sin2 x = 1 − cos 2x),
0
+∞ +∞
cos ax cos αx
∫ 2
(b + x ) 2 2
dx, a, b ∈ R, b ≠ 0 (derivează pe b în penultima integrală!), ∫ ax2 + bx + c
dx, α, a, b, c ∈ R, a > 0,
0 0

 b 
2
4ac − stb2  b 1
b2 − 4ac < 0 (ax2 + bx + c = a  x +  +  , schimbare de variablă x + = 4ac − b2 t) etc.
 2a  4a2  2a 2a
 
+∞
arctan ax arctan bx arctan ax arctan bx
17. F(a, b) : = ∫ x2
dx = ?, a, b ∈ R. f : f (x, a, b) =
x2
pentru x ≠ 0, f (0, a0
0
def
arctan ax arctan bx
, b 0) = lim = a0 b0 , astfel f este continuă pe [0, + ∞) × R × R. În particular 0 nu
x2
(x, a, b) → (0, a 0 , b0 )

este punct singular. Se poate presupune a > 0, b > 0 deoarece F(a, b) = F(|a|, |b|) sgn (ab) (integrala este absolut
arctan ax arctan bx
convergentă). Se consideră a parametru şi b fixat şi aplicăm 3.6: 1o ϕ : ϕ (x, a) = , x ≠ 0, ϕ (0, a)
x2
def
arctan bx
= ab este continuă pe [0, + ∞) × (0, + ∞) (vezi mai sus funcţia f , ϕ′a (0, a) = b, ϕ′a (x, a) = , x ≠ 0 este
x(1 + a2 x2 )

177
 +∞
arctan bx
continuă pe [0, + ∞) × (0, + ∞) ( lim
(x, a) → (0, a 0 ) 2 2
x(1 + a x )
= b)), 2o ∫ ϕ′a (x, a) dx este uniform convergentă pe un
0
π
interval arbitrar fixat [u, v], u > 0 (3.2: x ≥ 1 ⇒ | ϕ′a (x, a)| ≤ ∀ a din [u, v]) etc., prin urmare (18) Fa′ (a,
2(1 + u 2 x2 )
+∞
arctan bx
b) = ∫ x(1 + a2 x2)
dx ∀ a > 0, [u, v] fiind oarecare. Calculul integralei fiind bloat, se aplică încă o dată 3.6 la (18)
0
π π
′′ (a, b) =
cu parametrul b din (0, + ∞) şi se obţine (19) Fab ∀ a > 0, ∀ b > 0. Din (19), (20) Fa′ (a, b) = ×
2(a + b) 2
 π  π
ln(a + b) + g(a), dar g(a) = lim Fa′(a, b) − ln(a + b) = − ln a, deoarece h : [0, + ∞) → R, h(b) =
b→0 +  2  2
+∞ def
arctan bx arctan bx
∫ 2 2
x(1 + a x )
dx, a > 0 fixat, fiind continuă [3.5 ψ(x, b) = 2 2
x(1 + a x )
for x ≠ 0, ψ(0, b0) =
0
arctan bx π π
lim ], lim h(b) = h(0) = 0. Din (20), (21) F(a, b) = [(a + b) (ln (a + b) − 1)] − a (ln a −
(x, b) → (0, b0 ) x(1 + a2 x2) b→0 + 2 2

π π (a + b)a + b
1) + C, în (21) se ia limita pentru a → 0 +, rezultă C = − b(ln b − 1), deci F(a, b) = ln .
2 2 a a bb
1
ln(1 − a2 x2) ln 1
18. F(a) : = ∫ dx = ?, a ∈ [− 1, 1]. Care este f (x, a), integrantul? a = 0 ⇒ f (x, 0) =
,
2 2
x 1− x
0 x 1 − x2 2

deci x ≠ 0 respectiv x ≠ 1 ⇒ f (x, 0) = 0, x = 0 respectiv x = 1 ⇒ (cum a fost mereu subînţeles) f (0, 0) respectiv f
(1, 0) = lim f (x, 0) = 0 respectiv lim f (x, 0) = 0, deci f (x, 0) = 0 ∀ x din [0, 1] şi atunci F(0) = 0. Fie a ≠ 0. x ≠
x →0 x →1−

ln(1 − a2 x2 ) ln(1 − a2 x2)

0 şi |a| < 1 ⇒ f (x, a) = ; x = 0 ⇒ f (0, a) = lim = − a2, 0 este punct singular; x = 1 şi a =
2 2 x →0 + 2 2
x 1− x x 1− x
ln(1 − a2 x2 )
± 1 ⇒ f (1, ± 1) = lim = − ∞, 1 este punct singular. Astfel a ∈ [− 1, 1] ⇒ f (x, a)
x →1−
x2 1 − x2
 ln(1 − a2 x2)
 , 0 < x <1
=  x2 1 − x2 . f este continuă pe [0, 1) × [− 1, 1]: x ∈ (0, 1), a ∈ [− 1, 1] ⇒ f este continuă în punctul
 2
− a , x = 0
(x, a) deoarece 1 − a2 x2 > 0: în punctul (0, a0), |a0| ≤ 1 avem f (0, a0) = − a02 şi lim f (x, a) = − a02
x →0
a →a0

 ln(1 − a 2 x2 )2  (a 2 x2 )2 
deoarece lim f (0, a) = − a02 şi lim f (x, a) = − a02  = − a 2 + + K , x → 0 şi a → a0 ⇒
a →a0 x → 0, x ≠ 0  x 2  x 2 
a →a0  
a x → 0 etc.].
2 2

∂f ∂f ∂f −2a
Calculează (x, a), (0, a) = − 2a. Fie 0 < x < 1, atunci |a| < 1 ⇒ (x, a) = .
∂a ∂a ∂a
1 − x2 (1 − a2 x2)
1
∂f ∂f
Astfel
∂a
este continuă pe [0, 1) × (− 1, 1). Cum ∫ ∂ a (x, a) dx, a ∈ (− 1, 1) este uniform convergentă pe (− u,
0
1
∂f 2 2
u), u oarecare fixat din (0, 1) [x ∈ [0, 1) şi |a| < u ⇒ ( x, a) ≤ ,∫ dx este
∂a 2 2
(1 − u x ) 1 − x 2
0 (1 − u x ) 1 − x2
2 2

conver-gentă (sde înmulţeşte cu 1 − x !)] şi F(a) este convergentă, F fiind derivabilă pe (− u, u) şi deci pe (− 1, 1)

178
 1 x = sin t
− 2adx πa
şi F ′(a) = ∫ 2 2 2
= − , prin urmare F(a) = π 1 − a2 + C, C ∈ R şi cum F(0) = 0,
0 1 − x (1 − a x ) 1 − a2
 
(22) F(a) = π  1 − a2 − 1 , a ∈ (− 1, 1).
 
Au rămas cazurile a = ± 1. Din (22), lim F(a) = lim F(a) = − π. Dar F este continuă pe [− 1, 1]: f este continuă
x →1− x →1+
1
| ln(1 − x2 ) | ln(1 − x2)
pe [0, 1) × [− 1, 1] şi F(a) este uniform convergentă pe [− 1, 1] ⇒ | f (x, a)| ≤ şi ∫ dx este
x2 1 − x2 0 x2 1 − x2
3
ln(1 − x2 )
convergentă deci lim (1 − x) 4 = 0. Astfel F(± 1) = − π şi deci (22) devine
x →1−
x2 1 − x2
 
F(a) = π  1 − a2 − 1 , a ∈ [− 1, 1].
 
+∞ +∞
ln(a2 + x2) ln(a2 + x2)
19. F(a) : = ∫ b +x2 2
dx = ?, a, b ∈ R. Cazul b = 0. F(a) = ∫ x2
dx. Pentru a2 ≠ 0, 1, 0 este
0 0
+∞ +∞
ln(a2 + x2) dx
punct singular, ∫ x 2
dx este divergentă ( ∫ x2
este divergentă), F(a) este divergentă. F(0) este
0 0
+∞ +∞
ln x2 ln(1 + x2)
deasemenea divergentă deoarece ∫ x 2
dx este divergentă (x = et). F(± 1) = ∫ x2
dx, 0 nu este punct
0 0
+∞
ln x2
singular, se integrează prin părţi, F(± 1) = π. Cazul b ≠ 0. F(0) = ∫ b2 + x 2
dx =
0
+∞ x = | b| t +∞
ln x 2 ln | b | + ln t
2 ∫ b2 + x 2
dx =
|b| ∫ 1 + t2
dt,
0 0
1
+∞ t= +∞
ln t u ln udu ln | b |
J : = ∫ 1 + t2 dt = − ∫ 1 + u2
= − J, deci J = 0 şi F(0) = π
|b|
. F(a) = F1(a) + F2(a), F1(a) : =
0 0
1 +∞
ln(a2 + x2 ) ln(a2 + x2)
∫ b2 + x 2
dx, F2(a) : = ∫ b2 + x 2
dx. Fie r arbitrar fixat, 0 < r < 1 şi x0 din (0, 1) a.î. r2 + x02 < 1. Atunci |a|
0 1
1
ln(a2 + x2 ) − ln(a2 + x2 ) ln x2 ln x2dx
≤ r şi x ∈ (0, x0] ⇒ a2 + x2 ≤ r2 + x2 < 1, 2 2
= ≤− ,∫ este convergentă
b +x 2
b +x 2 2
b +x 2
0 b2 + x 2
ln x
deoarece lim x = 0, deci F1(a) este uniform convergentă pe [− r, r] şi F1 este continuă pe [− r, r] şi
x →0 + b2 + x 2
deci pe (− 1, 1), r fiind oarecare. F1 este continuă şi pentru |a| ≥ 1 şi deci pe R. Privitor la F2 , x ≥ 1 şi |a| ≤ ρ, ρ > 0
+∞
ln(a2 + x2 ) ln(a2 + x2 ) ln(ρ2 + x2 ) ln(ρ2 + x2)
arbitrar fixat ⇒
b +x2 2
= 2
b +x 2
≤ 2
b +x 2
şi rămâne a arăta că ∫ b2 + x 2
dx este convergentă
1

 ρ2 
+∞ +∞ +∞ ln1 + 2 
2
ln(ρ + x ) 2
x 2  x 

pentru a conchide F2 continuă pe [− ρ, ρ] şi deci pe R. ∫ b2 + x 2
dx = ∫ b2 + x 2
dx + ∫ b2 + x 2
dx,
1 1 1

 ρ2 
+∞ +∞
 
+ ∞ ln1 + 2 
2 2 2 x 
ln(ρ + x ) ln x 
primul termen este convergent fiind egal cu ∫ dx = ∫ b2 + x 2 dx + ∫ b2 + x2 dx, primul termen
1 b2 + x 2 1 1

179
 +∞ 1
ln x2 ln x2dx
eset convergent fiind egal cu ∫ 2
b +x 2
dx − ∫
b2 + x 2
(prima integrală este egală cu F(0) calculate deasupra, a
0 0

doua integrală este dease-menea convergentă, înmulţeşte cu x !) şi deasemenea a doua

  ρ2  
 ln1 + 2  
  x  ln 2 
x ≥ ρ ⇒   ≤ 2  . Astfel, F este continuă pe R.
 b2 + x 2 b + x2 
 
 
+∞
2adx
Trecem la derivabilitate şi se iau r, ρ arbitrar fixaţi, 0 < r < ρ. ∫ (a2 + x2)(b2 + x2)
este uniform
0

2a 2ρ
convergentă pentru r ≤ |a| ≤ ρ deoarece în această situaţie ≤ şi
(a2 + x2 )(b2 + x2 ) (r 2 + x2 )(b2 + x2 )
+∞ +∞
2ρdx 2adx πa
∫ (r 2 + x2)(b2 + x2)
este convergentă, în consecinţă a ≠ 0 ⇒ F ′(a) = ∫ (a2 + x2)(b2 + x2)
=
| ab | (| a | + | b |)
,a≠
0 0
π
0 ⇒ F(a) = ln (|a| + |b|) + C, C ∈ R. F fiind continuă pe R, lim F(a) = F(0) =
|b| a →0
+∞ x = | b| t +∞ +∞
ln x 2 ln | b | + ln t ln | b | ln t
2 ∫ b2 + x 2
dx =
|b| ∫ 1 + t2
dt = π
|b|
deoarece ∫ 1 + t 2 dt = 0 (vezi mai sus), rezultă C = 0,
0 0 0
π
F(a) = ln (|a| + |b|).
|b|
 2  2  2
+ ∞ − x2 + a  1 − x2 + a  + ∞ − x2 + a 
 x 2   x 2   x 2 
20. F(a) : = ∫ e  dx = ?, a ∈ R. 0 nu este punct singular. F(a) = ∫ e  dx + ∫ e  dx , la
0 0 1
 2
+∞ −  a 2 x 2 + 1  + ∞ − x2 + a 
  dx  x 2 
x2 
∫e  ∫ 
−1
prima integrală schimbare de variabilă x = t , F(a) = + e dx , notăm aici ambii
1 x2 1
 1  +∞
−  a 2x 2 + 2 
1 1 dx
termeni F1(a), F2(a). F1(a) este uniform convergentă pe R (x ≥ 1 ⇒
x2
e  x  ≤
x2
∀ a din R, ∫ x2
este
0

 a2 
− x 2 + 2 
 x  2
convergen-tă), în consecinţă F1 este continuă pe R. F2 are aceeaşi proprietate (x ≥ 1 ⇒ e   ≤ e−x ∀ a din

+∞
− x2 π
R, ∫e dx =
2
vezi 3.5), deci F este continuă pe R. Trecem la derivabilitate. r şi ρ fiind arbitrar fixaţi 0 < r <
0
+∞  1  +∞  2 2 1
− a 2x 2 + 2 
2a −a x + x2 
ρ, ∫ − 2ae  x dx şi
∫
− 2e 
x
dx sunt uniform convergente pentru r < |a| <
1 1

  1 
− a2x2 + 2 
 1 
 −  a 2 x 2 + 2  
ρ de exemplu − 2ae  x 
≤ 2ρ e  x  , deci F şi F sunt derivabile pe R \ {0}, a ≠ 0 ⇒ F ′(a) = F ′ (a)
 1 2 1
 
 
 2
+ ∞ − x2 + a 
 x 2 dx 1
+ F2′ (a) = − 2a ∫e   (la primul termen schimbare de variabilă x = !), altă schimbare de variabilă x
0 x2 t

180
 |a| 2a | a | π 2a
= , F ′(a) = − F(a), a ≠ 0. a ∈ (0, + ∞) ⇒ F ′(a) = 2F(a), deci F(a) = Ce2a, F(a) = e şi deci F(a)
t a2 2
π −2|a|
= e ∀ a ≠ 0, evident adevărată dasemenea pentru a = 0.
2
+∞ −ax 2
e − cos bx
21. F(a, b) : = ∫ x2
dx = ?, a ≥ 0, b ∈ R. 0 nu este punct singular (vezi mai jos limita
0
integrantului pentru x → 0). Integrantul este
 e−ax 2 − cos bx
 ,x≠0
 x2
a ≥ 0, b ∈ R ⇒ f (a, b, x) = 
 b2
 2 − a, x = 0
2
e−ax − cos bx b2 ∂f 2
[a2 + b2 = 0 ⇒ f (a, b, x) = 0. a2 + b2 ≠ 0 ⇒ f (a, b, 0) = lim = − a]. (a, b, x) = − e− ax
x →0 x 2 2 ∂a
+∞
∂f − ax 2
(cazurile x = 0, x ≠ 0),
∂a
este continuă. Presupunem a > 0. r > 0 fiind arbitrar fixat, − ∫e dx este uniform
0
+∞ ax = t
∂F − ax 2 1 π
convergentă pe (r, + ∞) (3.2),
∂a
(a, b) = − ∫e dx = −
2 a
, a > 0, b ∈ R (3.6, f (a, b, ⋅ ) este
0
∂f ∂f sin bx ∂ f
continuă), (a, b, 0) = b, x ≠ 0, (a, b, x) = , este continuă pentru a ≥ 0, b ∈ R, x ∈ [0, + ∞)
∂b ∂b x ∂b
+∞
sin bx
(pentru continuitate în (a, 0, 0) se folosesc şiruri), ρ > 0 fiind arbitrar fixat, ∫ x
dx este uniform convergentă
0
+∞
∂F sin bx π ∂F ∂F
pentru |b| > ρ (3.3), în consecinţă
∂b
(a, b) = ∫ x
dx = sgn b (3.8), a ≥ 0, b ≠ 0. Atunci
2 ∂a
şi
∂b
sunt
0
π
continue pentru a > 0, b ≠ 0, deci F este diferenţiabilă pentru a > 0, b ≠ 0 şi (23) F(a, b) = − πa + |b| + C, C ∈
2
R pentru a > 0, b ≠ 0. În plus, deoarece F este continuă pentru a ≥ 0, b ∈ R [ f este continuă pentru a ≥ 0, |b| ≤ r (r
> 0 oarecare), x ≥ 0 (pentru punctele (a0 , b0 ,0) se calculează lim f (a, b, x), lim f (a, b, 0) şi se ţine seama de
a →a0 a →a0
b → b0 b → b0
x → 0, x ≠ 0

+∞  2 
 e− ax − cos bx 2 
definiţii), ∫ f (a, b, x) dx este uniform convergentă pentru a ≥ 0, b ∈ R  x ≥ 1 ⇒
 x2
≤  , se poate
x 2 
0
 
π
lua în (23) limita pentru a → 0+, b → 0, se obţine C = 0, deci F(a, b) = − πa + |b|, a ≥ 0, b ∈ R.
2
22. Să se găsească transformata Laplace
+∞
− αt
F(α) = ∫e f (t) dt, α > 0
0

( f este funcţie complex nelimitat derivabilă pe intervalul [0, + ∞) şi ∃ c în R a.î. ∀ n ≥ 0 f (n)(t) = O( eαt ), t ∈ [0,
1 − e− t
+∞)) pentru 1o f (t) = tα, n ∈ N, 2o f (t) = t , 3o f (t) = , f (t) = sin (α t ).
t
+∞ +∞ +∞
− αt 1 − αt n − αt
1o Φ(α) : = ∫e dt =
α
, α > 0, dar pentru α > 0 Φ ′(α) = − ∫ te dt, . . . , Φ(n)(α) = (− 1)n ∫t e dt
0 0 0

181
 (n )
1
(derivare permisă de 3.6 deoarece pentru α > r, r > 0 arbitrar fixat, |tα e− α t | ≤ tα e− α t etc.), deci (− 1)n F(α) =  
α
n! n!
= (− 1)n , F(α) = .
αn +1 αn +1
+∞ t =u +∞ +∞ +∞
− αt − αu 2 2 u − αu 2 1 − αu 2 1 π
2o F(t) = ∫e t dt = 2 ∫e u du = −
α
e +
α ∫e du =
2α α
(vezi 3.5).
0 0 0 0
+∞ −αt
e − e−(α +1) t α +1
3o Se folosete formula Froullani (3.9, f (t) = e − t ), F(α) = ∫ t
dt = ln
α
.
0

t =u +∞ +∞ a2
− αx 2 a − αx 2 a π −
4o F(t) = 2 ∫ xe sin ax dx, se integrează prin părţi, F(α) =
α ∫e cos ax dx = 3
e 4α .
0 0
2α 2
Alte exemple
În exemplele 23 - 26 se caută convergenţa uniformă a integralelor prezentate.
+∞
− α 2 (1+ x 2 )
23. F(α) : = ∫e sin α dx, α ∈ R. F(α) este convergentă pe R (majorează în modul!), dar nu
0
t = |α | x +∞
− (α 2 + t 2 ) sin α sin α −α2 π π
uniform. Într-adevăr, α ≠ 0 ⇒ F(α) = ∫e |α|
dt =
|α|
e
2
şi atunci lim F(α) = ±
α →0 ± 2
,
0
deci F este discontinuă în 0 şi deci nu avem, conform cu 3.5, convergenţă uniformă pe R.
1
1
24. F(α) : = ∫ xα −1 lnβ dx, β > − 1. 1o α ≥ r > 0, 2o α > 0.
x
0
x = e- t +∞ +∞
β − αt β − rt
∫ t e dt, α ≥ r ⇒ |t e | ≤ t e , ∫t e
β − αt β −rt
1o F(α) = dt este convergentă deoarece β + 1 > 0, deci
0 0
F(α) este uniform convergentă pe [r, + ∞).
2o F(α) nu este uniform convergentă pe (0, + ∞). Presupunem prin absurd contrariul şi fie ε > 0. Deoarece
+∞ +∞ u = αt +∞
− αt β β − αt 1 −u β
∫e t dt este uniform convergentă pe (0, + ∞), ∃ ρ > 0 a.î. (24) ∫t e dt =
α β +1 ∫e u du ≤ ε ∀ α > 0
1 ρ αρ

+∞ def ! +∞
−u β −u β
(3.1). Se ia limita pentru α → 0+ şi deoarece lim
u →0 + ∫ e u du = ∫e u du = Γ(β + 1), se obţine, din (24), +
αρ 0
∞ ≤ ε, contradicţie.
2
xαdx  1 1
25. F(α) : = ∫3 , α ∈  − ,  .
 2 2
0 ( x − 1)( x − 2)2
1 2
xαdx xαdx
Se foloseşte 3.2. F(α) = ∫ + ∫3 ,
03 ( x − 1)( x − 2)2 1 ( x − 1)( x − 2)2
 1
 3 , x ∈ (0,1)
2
1 xα  x | x − 1 | ( x − 2)
(25) |α| < ⇒ ≤ ,
2 3 | x − 1 | ( x − 2)2  x
, x ∈ (1,2)
3 2
 ( x − 1)( x − 2)
1 2
dx x dx
Din (25), F(α) ≤ ∫ + ∫3 , integralele din membrul al doilea au punctelle
0 x 3 | x − 1 | ( x − 2)2 1 ( x − 1)( x − 2)2

182
 1 1 2 2
dx dx dx dx
singulare 0, 1 şi respectiv 1, 2, ele sunt convergente deoarece ∫ x
,∫
3| x −1|
, ∫ 3 x −1 , ∫ 3 sunt
0 0 1 1 ( x − 2)2
 1 1
convergente, în consecinţă F(α) este uniform convergentă pe  − ,  .
 2 2
1 x=t −1 +∞ +∞ +∞
1 dx sin t cos t cos t
26. F(α) : = ∫ sin , α ∈ (0, 2). F(α) = ∫ dt = − + (α − 2) ∫ dt. Integrala din
x xα t1− α t1− α 1 t1− α
0 1 1
1 1
membrul al doilea este u.c. pe (0, 2) (3.3, t ≥ 1 ⇒ ≤ pentru α din (0, 2)), prin urmare acceptând prin absurd
t1− α t
cos t cos t
că F(α) este u.c. pe (0, 2), urmează consecinţa lim u = 0. Fie atunci ε din (0, 1), ∃ ρ > 0 a.î. t ≥ ρ ⇒ ≤
t → +∞ t1− α t1− α
1
ε ∀ α din (0, 2), în particular pentru t = 2nπ, n din N sufficient de mare, avem ≤ ε ∀ α din (0, 2). Se ia
(2nπ)2 − α
limita pentru α → 2 −, se obţine contradicţia 1 ≤ ε.
În exemplele 27 – 30 va fi căutată continuitatea după parametru a integralelor prezentate.
+∞
xdx
∫ 1 + xα , α > 2. Integrala este convergentă pe (2, + ∞) (înmulţim integrantul cu x
α−1
27. F(α) : = !), dar nu
0
uniform convergentă (justificare ca pentru exemplele la 3.1) şi deci 3.5 nu poate fi aplicat. F(α) = F1(α) + F2(α),
1 +∞
xdx xdx
F1(α) : = ∫ α
, F2(α) : = ∫ 1 + xα . F1 este continuă pe (2, + ∞). Fie r > 0 arbitrar fixat. x ≥ 1 şi α ≥ 2 + r ⇒
0 1+ x 1
+∞
x x xdx
1 + xα
≤
1 + x2 + r
, ∫ 1 + x2 + r este convergentă, deci F2(α) este uniform convergentă pe [2 + r, + ∞), în
1
consecinţă F2 este continuă pe (2, + ∞) (3.5, r este arbitrar) şi deci F are aceeaşi proprietate.
1 α
sin
28. F(α) : = ∫ αt dt, α ∈ (− ∞, 2).
0 x
x = t −1 +∞
sin αt 1 sin αt 1  1
F(α) = ∫ t2−α
dt, t ≥ 1 şi α ≤
2
⇒ 2 − α ≤ 3 , deci F(α) este uniform convergentă pe  − ∞, 
t  2
1
t2
t' '
 3 1  2
şi F este continuă pe acelaşi interval. Fie r din  0,  arbitrar fixată. t ≥ 1 şi α ∈  ,2 − r  ⇒
 2 2 
∫ sin αt dt ≤
|α|
≤
t'

1  1 1 1
4, t ≥ 1 şi α ∈  ,2 − r  ⇒ 2 − α ≤ r , deci lim = 0, se aplică 3.3, F(α) este uniform convergentă pe
2  t t t → +∞ t2−α
1 
α∈ , 2 − r 
2 

1  1 
 2 ,2 − r  , deci F este continuă pe  2 ,2  şi deci pe (− ∞, 2).
   
π
sin x dx
29. F(α) : = ∫ xα (π − x)α , α ∈ (0, 2).
0
1 π −1 π
sin x dx sin x dx sin x dx
F(α) = ∫ + ∫ + ∫ = : F1(α) + F2(α). Toţi integranţii sunt positivi, F1(α)
0 xα (π − x)α 1 xα (π − x)α π −1 xα (π − x)α
1 π −1
dx sin x
∫ xα −1(π − x)α ∫ dx = π − 2 deoarece pe (1, π − 1) avem x
α
≤ deoarece ≤ 1 pe (0, 1). F2(α) ≤ ≥ 1, (π − x)α ≥
x
0 1

183
 π
dx sin x
1, F3(α) ≤ ∫ α α −1
deoarece
π−x
≤ 1 pe (π − 1, π), prin urmare, pentru r arbitrar fixat din (0, 1), α ∈ [r,
π −1 x (π − x)
1 π
dx dx
2 − r] ⇒ F(α) ≤ ∫ + (π − 2) + ∫ şi cum ambele integrale sunt convergente, rezultă F(α) uniform
0 x1− r π −1 (π − x)1− r
convergente pe [r, 2 − r] şi deci F este continuă pe (0, 2).
+∞
e−x dx
30. F(α) : = ∫ | sin x |α
, α ∈ (0, 1).
0
(n +1)π
e−x dx
Se extinde conceptul: prin definiţie F(α) este convergentă dacă integralele ∫ | sin x |α
, n ∈ N, sunt
nπ
∞ (n +1)π x = nπ + t  ∞  π −t
e−x dx  e− nπ  e dt 1
convergente, şi deasemenea seriile lor. Formal, F(α) = ∑ ∫ | sin x |α
=
 n∑  ∫ sinα t =
1 − e− π
×
n =0 nπ  =0  0
π −t π −t 1 π −t
e dt e dt e−t dt e dt
∫ sinα t şi integrala este convergentă (înmulţim cu tα). G(α) : = ∫ sinα t =∫
sin α t
+ ∫ sinα t = : G1(α) + G2(α).
0 0 0 1

 π sin t 2  π
Fie r arbitrar fixat din  0,  . Deoarece ≥ pe  0,  , t ∈ (0, 1) şi α ∈ [r, 1− r] ⇒
 2 t π  2
α 1− r
e− t  π  π 1
≤   ≤   × , deci G1(α) este u.c. pe [r, r −1] şi deci pe (0, 1), G1 este continuă pe (0, 1). G2(α)
sinα t  2t   2  t1− r
 π
este deasemenea u.c. pe (0, 1) (schimbare de variabilă t = π − u, se majorează pentru u ∈  0,  ), în consecinţă G
 2
şi deci deasemenea F sunt continue pe (0, 1).
+∞ +∞
− ax
31. Demonstrăm că dacă ∫ f (x) dx este convergentă, atunci lim
a →0+ ∫e f ( x) dx = 0.
0 0
+∞ +∞ def ! +∞
− ax − ax
Rezolvare. (26) ∫e f ( x) dx − ∫ f (x) dx = ∫ (e − 1) f ( x) dx. Ultima integrală este u.c. pe [0, + ∞)
0 0 0
+∞
(3.31 , x → e− ax − 1 este măginită şi monotonă ∀ a ≥ 0, la ∫ f (x) dx parametrul lipseşte), deci, ε > 0 fiind oarecare,
0
+∞ ρ
− ax ε − ax
∃ρ > 0 a.î. (27) ∫ (e − 1) f ( x) dx ≤ ∀ a ≥ 0 (3.1). În plus, (28) ∀ a ≥ 0 ∫ (e − 1) f ( x) dx ≤ (1 − e−aρ ) ρ M,
2
ρ 0

+∞
unde M ≥ | f (x)| pe [0, ρ] (considerarea simbolului ∫ f (x) dx impune lui f unele proprietăţi), în consecinţă ∃ δ > 0
0
ρ
− ax ε
a.î. 0 < a ≤ δ ⇒ ∫ (e − 1) f ( x) dx ≤
2
. Luăm în (26) modulul şi, pentru 0 < a ≤ δ, acesta, ţinând cont de (27) şi
0

ε ε
(28), acesta rezultă majorat de + (= ε).
2 2
4. Funcţiile Euler Γ şi B
Functia Γ
+∞
Reluăm studiul funcţiei Γ: Γ(z) = ∫ e − t t z −1 dz, Rz > 0 început la ex. 3 de la pag. 158 şi
0

184
continuat la ex. 3′ de la pag. 159. Mulţimea de definiţie se extinde la C \ {0, − 1, − 2, . . . }
şi se vor stabili formule fundamentale.
3.1 Formula Euler - Gauss. If R z > 0,

n! n z
Γ(z) = lim ,
n → ∞ z(z + 1) K (z + n)

unde nz = ez ln n.
Corolar. Rz > 0 ⇒ |Γ(z)| ≤ Γ(Rz). În plus, Γ este mărginită pe mulţimea {z ∈ C: 0 < a
≤ Rz ≤ b < + ∞}.

y planul y planul
G-W-A G-W-A

−1 O −2 −1 O
x x

Fig. 22 Fig. 23

Trecem la extinderea mulţimii de definiţie a lui Γ. Procedeul folosit este sugerat de

def
Γ( z + 1)
formula de reducre. Pentru fiecare z, z ≠ 0 şi − 1 < R z ≤ 0 se ia Γ(z) = , corect
z
deoarece z ≠ 0 şi R (z + 1) = R z + 1 > 0. Extinderea lui Γ s-a obţinut la mulţimea {z ∈ C: R
z > − 1, z ≠ 0} (vezi figura !). Continuăm în mod similar. Pentru fiecare z, z ≠ − 1 şi − 2 < R
def
Γ( z + 1)
z ≤ − 1 se ia Γ(z) = , correct deoarece z ≠ 0 şi R (z + 1) = R z + 1 > − 1.
z
Extinderea lui Γ s-a obţinut la mulţimea {z ∈ C: R z > − 2, z ≠ 0, − 1} (vezi figura !).
Astfel, este clar că Γ se poate extinde prin inducţie la mulţimea C \ {0, − 1, − 2, . . . }.
Notaîie ad hoc
N : = {0, − 1, − 2, . . . } = {0} ∪ {− n: n ∈ N}.
4.2 Formula.de reducere

Γ(z + 1) = zΓ(z) ∀ z din C \ N .

Mai general
4.21 Γ(z + n) = (z + n − 1)(z + n − 2) . . . (z + 1)zΓ(z) ∀ z din C \ N şi ∀ n din N.
4.3 Formula Euler - Gauss

n! n z
Γ(z) = lim ∀ z din C \ N , unde nz = ez ln n.
n → ∞ z(z + 1) K (z + n)

185
 Ca o aplicaţie arătăm
Γ( z + n)
1o Γ( z ) = Γ( z) ∀ z din C \ N , 2o lim = 1, ∀ z din C \ N , 3o |Γ(a + ib)| = |Γ(a)| ×
n →∞ nz Γ(n)
1
∞ −
 b2  2
∏ 1 + (n + a)2  , a ∈ R \ N , 4o |Γ(a + ib)| ≤ |Γ(a)|, a ∈ R \ N .

n =0  
Atenţie, 4o generalizează inegalitatea din corolarul 4.1!
4.4 Formula complementelor
π
Γ(z)Γ (1 − z) = ∀ z din C \ Z.
sin πz
+∞
1 2
4.5 Corolar. Γ  = ∫ e − x dx = π .
 2  −∞
Ca o aplicaţie arătăm
1  1  π 1
1o Γ + z  Γ − z  = , z ∈ C, z ≠ k ± unde k ∈ Z;
 2   2  cos πz 2
π
2o Γ(z) Γ(1 − z) = − , z ∈ C \ Z;
z sin πz
2
π 1  π
3o |Γ(iy)|2 = , y ∈ R \ {0}, Γ + iy  = ;
ysinh πy 2  cosh πy
n 1
πb
4o |Γ(a + ib)| =
sinh πb ∏ (k 2 + b2) 2 , n ∈ N, b ∈ R \ {0}.
k =1

4.6 Formula Weierstrass

∞ z
1  z -
= ze γz ∏ 1 +  e n ,
Γ (z) n =1  n 

γ constanta Euler - Mascheroni, z ∈ C \ N .

4.7 Γ(z) ≠ 0 ∀ z din C \ N ; n ∈ N şi x ∈ (− n, − n + 1) ⇒ (− 1)n Γ(x) > 0.
4.8 Formula Legendre

2 2z −1  1
Γ (2z ) = Γ(z)Γ z +  ,
π  2

unde 2z ∈ C \ N .
Observaţie. Formula Legendre este un caz particular al fofmulei lui Gauss (vezi în
continuare).
În enunţul următor se caracterizează restricţia funcţiei Γ la intervalul (0, + ∞) din R.
4.9 Fie f : (0, + ∞) → (0, + ∞). Dacă
1o f (x + 1) = x f (x) ∀ x > 0,
2o ln f este convexă pe (0, + ∞),
3o f (1) = 1
atunci f (x) = Γ(x) pe (0, + ∞) (Bohr, Mollerup).
Pe aceeaşi restricţie a lui Γ la intervalul (0, + ∞) din R se arată

186
 +∞
4.91 x > 0 ⇒ Γ(n)(x) = ∫ e-t t x-1(ln t) n dt ∀ n din N.
0
Adică
Γ este nelimitat derivabilă pe intervalul (0, + ∞) din R şi derivatele sale succesive
sunt obţinute derivănd sub integrala cu parametru.
De exemplu, să se exprime prin Γ integrala
+∞
− at x
F(x) : = ∫e t ln t dt, a > 0.
0
+∞ +∞
1 −u x ln a −u x 1 ln a
Schimbare de variablă at = u, F(x) =
az +1
∫ e u ln u du − a x +1
∫e u du =
az +1
Γ ′(x + 1) −
a x +1
Γ(x
0 0
′
 Γ( x + 1) 
+ 1) =  x +1  .
 a 

Functia B

Reluăm funcţia B (vezi mai sus).

4.10 Pentru orice x, y din C cu Rx > 0 şi Ry > 0,
1o B(x, y) = B(y, x);
+∞
t x -1
2o B(x, y) = ∫ x+y
dt;
0 (1 + t )
3o Formula de reducere
y −1
B(x, y) = B(x, y − 1), R(y − 1) > 0;
x + y −1
1
4o B(x,1) = ;
x
5o |B(x, y)| ≤ B(Rx, Ry).
De exemplu, să se găsească condiţia de convergenţă pentru
π
sin r −1 x
I:=∫ dx, r ∈ R, λ ∈ R, 0 < |λ| < 1.
0 (1 + λ cos x) r
r +∞
x  2  t r −1 1− λ
Schimbare de variabilă dată de t = tan
2
, x ∈ [0, π). I =  
1+ λ 
∫ (1 + k 2t 2)
dt, k : =
1+ λ
, altă schimbare de
0
2o r −1
2 r r
variabilă kt = u , u ∈ (0, + ∞), I = r
B  ,  , deci I convergentă ⇔ r > 0.
2 2
(1 − λ2) 2
Ca o aplicaţie la 4.10 demonstrăm, dacă Rx > 0 şi Ry > 0,
a) B(x, y) = B(x + 1, y) + B(x, y + 1);
n!
b) B(x, n + 1) = , n ∈ N.
x( x + 1) K ( x + n)
Γ (x) Γ(y)
4.11 B(x, y) = , x, y C, Rx > 0, Ry > 0.
Γ(x + y)

Ca oaplicaţie arătăm

187
  1 1 π
a) Rz > 0 ⇒ B(z, z) B  z + , z +  = 4z −1 ;
 2 2  z 2
b) Rz > 0 ⇒ Γ(z) = lim nz B(z, n + 1), n ∈ N;
n →∞
+∞ z −1
t π
c) Rz ∈ (0,1) ⇒ Γ(z) = ∫ 1+ t dt =
sin πz
.
0
1 1
∂B
4.12 B(x, y) = ∫ t x −1(1 − t) y −1dt , x > 0, y > 0 ⇒ (x, y) = ∫ t x −1(1 − t) y −1 lnt dt ;
0
∂x 0
+∞ +∞
t x −1 ∂B t x −1 t
B(x, y) = ∫ (1 + t) x + y dt, x > 0, y > 0 ⇒
∂x
(x, y) = ∫ x + y
ln
1+ t
dt.
0 0 (1 + t )
Exprimat prescurtat
“În integrala B se poate deriva parţial după parametru” (4.10, 1o).
+∞ +∞ +∞
xn −1 x ln x (ln x)2
Pentru exemplificare calculăm I1 : = ∫ 1 + x dx, a ∈ (0,1), I2 : = ∫ 1 + x3 dx, I3 : = ∫ 1 + x4
dx.
0 0 0
+∞
xn −1 π
a ∈ (0,1) ⇒ F(a) : = B(a, 1 − a) = ∫ 1 + x dx = Γ(a) Γ(1 − a) = sin πa . But F ′(a) = ∂1 B(a, 1 − a) − ∂2B(a,
0
cos πa
1 − a) = I1 , deci I1 = − π2 .
sin 2 πa
3
1 +∞ −1
1 t2 1 2
Pentru I2 schimbare de variabilă x = t3 , t ∈ (0, + ∞), I2 =
9 ∫ 1+ t
ln t dt = t1 undee a = , deci I2 =
9 3
0

2π2
.
27
1
1 +∞ −1 +∞ n −1
1 t 4 (ln t)2 t (ln t)2
Pentru I3 schimbare de variabilă x = t4 , t ∈ (0, + ∞), I3 =
64 ∫ 1+ t
dt , dar F ′′(a) = ∫ 1+ t
dt
0 0
/
1  2 cos πa  3 2 2
(vezi mai sus, calculează !), deci I3 = − π  = π .
64  sin 2 πa a = 1 64
4
1 1
dx 1
Alte exemple. 1. I : = ∫ = ?, n ∈ N, a ≥ 2. Schimbare de variabilă dată de x = t n , t ∈ (0,1], I = ×
n n
0 1 − xn
1  1
1 1 1 Γ Γ1 −  3.4
−1 − 1 1 1  3.11 1 n  n = 1 π
∫t n (1 − t ) n dt = B  , 1 −  =
n n n n Γ(1) n π
.
0 sin
n
+∞ 1 1 1
3
x x2 1 − 1 2 4
2. I : = ∫ 2 2
(1 + x )
dx = ? Schimbare de variabilă dată de
1+ x 2
= t, I =
2 ∫t 3 (1 − t ) 3 dt = B ,  =
2  3 3 
0 0
2 4
Γ Γ 
1 3 3 1 2 4 π
= Γ  Γ  = .
2 Γ(2) 6  3   3  3 3
+∞
xn −1 n n  xn 1
3. I : = ∫ n  x + 1 − x  dx , n ∈ N, n ≥ 2. Schimbare de variabilă dată de n
( x + 1)  2
 x +1
= t, I = ×
n
0

188
1 1 1 1 1
− 1 − 1  1 1  1 1 1
∫ (1 − t) n dt −
n ∫ t n (1 − t) n dt = B 1, 1 −  − B 1 + , 1 −  şi aplicând 4.11, 4.2 şi 4.4, I =
n  n n  n n n −1
−
0 0
1 π
.
n2 sin π
n
+∞ +∞
5
x 1 1  1 1  1 dx
4. I : = ∫ ( x2 + 1)( x + 1)2
dx = ?
( x2 + 1)( x + 1)2
=  − , I =
2 x  x2 + 1 ( x + 1)2  2 ∫ 4
−
0 0
x 5 (x2 + 1)
+∞
1 dx
2 ∫ 4
(decompunerea în elemente simple a fost evitată, deoarece ea conduce aici la un termen
0
x 5 (x + 1)2
x2 x π 2π
divergent), schimbare de variabilă dată de = t respectiv = t, I = − .
2
x +1 x +1 π π
4 sin 5 sin
10 5
π
2
1
5. I : = ∫ sin r x coss x dx , r ∈ R, s ∈ R este convergentă dacă şi numai dacă r > − 1 şi s > − 1 şi I = ×
2
0

 r +1  s +1
Γ Γ 
 2   2  . Într-adevăr, schimbare de variabilă dată de sin x = t , x ∈  0, π  , deci x = arcsin t , t ∈
r+s   2
Γ + 1  
 2 
1 r −1 s −1
1 1  r +1 s +1
(0,1], I =
2 ∫t 2 (1 − t ) 2 dt = B
2  2
, 
2 
etc. De exemplu pentru n ∈ N
0
π  2n + 1   1 
2 Γ Γ 
1  2   2  = π Γ  n + 1  , Γ  n + 1  = n (2n − 1)!! (4.8 sau 4.2). I = π (2n − 1)!! . De
∫ sin x dx = 2
2n
Γ(n + 1) 2n!  2   2
  2n 2 (2n)!!
0
π π
2 2
α 1 π
asemenea, pentru α ∈ R, |α| < 1, ∫ tan x dx = ∫ sinα x cos− α x dx = (se foloseşte de asemenea
2 (α + 1)π
0 0 sin
2
4.4).
π
2
π
6. I : = ∫ ln sin x dx = ln 2 (integrală Euler). Într-adevăr, 0 este punct singular, I este absolut convergentă
2
0
ln sin x π sin 2 x
( lim (ln sin x) x = lim 1
= 0, deci lim |ln sin x| x = 0). Pentru x ≠ sin x = , (14) I = J
x →0 + x →0 + − x →0 + 2 2 cos x
x 2

π π π
2 2 2
π
− ln 2 − ∫ ln cos x dx , J : = ∫ ln sin 2 x dx . (14) este corect deoarece ∫ ln cos x dx este absolut convergentă
2
0 0 0

 
  π
  2
 lim ln cos x = 0  . În J − schimbarea de variabile 2x = π − t, J = ln cos x dx etc.
 x→ π − −
1  2 ∫
 2 π  2  0
  − x 
 2  
1
1
7. I : = ∫ ln Γ( x) dx = ln 2π (integrala Raabe). Într-adevăr, schimbarea de variabilă x = 1 − t în I, I =
2
0

189
1 1

∫ ln Γ(1 − x) dx , atunci 2I = ln π − J, J : = ∫ ln sin πx dx . J fiind convergentă cum se vede, din calculul formal facut
0 0
π
π 2
1 1
rezultă I convergentă (prin absurd). În J schimbare de variabilă πx = t, J =
π ∫ ln sin x dx = π × ∫ ln sin x dx +
0 0
π
1
π ∫ ln sin x dx , în a doua integrală schimbare de variabilă x = π − t, ţine cont de ex. 6.
π
2
+∞
− x2 π −a 2
8, F(a) : = ∫e cos 2ax dx =
2
e , a ∈ R (integrală Laplace). F este derivabilă pe R (F(a) şî
0
+∞
− x2
−2 ∫e sin 2ax dx sunt uniform convergente pe R), F ′(a) = − 2aF(a) ∀ a din R, deci F este soluţie pe R a
0
2 2
ecuaţiei diferenţiale y′ + 2xy = 0 cu soluţia generală y = C e−x , C parcurge R, deci F(a) = k e−a , k ∈ R, k = F(0)
+∞
− x2 π
= ∫e dx =
2
(4.5).
0
Astfel
+∞ a x=t b2
−a x 2 1 π −
∫ e cos 2bx dx =
2 a
e a , a > 0, b ∈ R.
0
Ca o aplicaţie să se calculeze transformata Weierstrass
+∞
1 − (x - t)2
F(x) =
π
∫e f (t )t dt
-∞
pentru f (t) = cos at, a ∈ R.
x −t = u +∞ +∞
cos ax −u 2 sin ax − u2
F(x) =
π
∫ e cos 2au du + π
∫e sin 2au du , a doua integrală este egal cu 0 (integrant
−∞ −∞
a2
−
impar !), F(x) = e 4 cos ax.
+∞ +∞ +∞
π − x2
∫ sin x dx = ∫ cos x dx = ∫e
2 2
9. (integrale Euler-Fresnel). În I : = dx se face schimbarea de
8
0 0 0
+∞ +∞ d d  +∞ 
−t 2 2 2
− (x 2
+ i) t 2 2  2 2 
variabilă x = ty, t > 0 fixat, I = ∫ te
x
dx . I e− i t = ∫ te dx , I ∫ e− i t dt = ∫  ∫ te− (x + i)t dx  dt , 0 < c < d,
0 0 c c 0 

2 2 2
+ i) t 2
se aplcă 3.7 (avem convergenţă uniformă pe [c, d] deoarece | te−(x | ≤ d e− c x
∀ t din [c, d]), (15) I
d +∞ −(x 2 + i)t 2
− i t2 1 e
∫e dt = G(c) − G(d), G: G(t) =
2 ∫ x2 + i
dx . Să se calculeze lim G(t) şi lim G(t). G fiind continuă pe
t →0 + t → +∞
c 0
2 2 2 2
e−(x + i) t
e−t x
1
[0, + ∞), ( 2
= ≤ ∀ t ≥ 0, deci convergenţă uniformă pe [0, + ∞)), (16) lim G(t) = G(0)
x +i 4
x +1 x +1 4 t →0 +

+∞
1 dx
=
2
× ∫ x2 + i
. Avem deasemenea (17) lim G(t) = 0. Înir-adevăr, pentru η > 0 fixat (18) G(t) = f (t, η) + g(t,
t → +∞
0
η −(x 2 + i)t 2 +∞ −(x 2 + i)t 2 2
+ i) t 2 2 2
1 e 1 e e−(x e−t x
η), f (t, η) : =
2 ∫ 2
x +i
dx , g(t, η) : =
2 ∫ x +i2
dx . (19) lim g(t, η) = 0:
t → +∞ 2
x +i
≤ ∀x
0 η η4 + 1

190
din [η, + ∞), deci integrantul are limită uniformă 0 pe [η, + ∞) for t → + ∞, integrala este uniform convergentă pe
η
1 dx
[η, + ∞), se aplică 3.11, Avem (20) | f (t, η)| ≤ ϕ(η) ∀ t ≥ 0, unde ϕ(η) =
2 ∫ , (21) lim ϕ(η) = 0. Fie ε
η→0 +
0 x4 + 1
(20)
ε ε ε
> 0. Pentru se ia η > 0 a.î. ϕ(η) ≤ (vezi (21)), deci | f (t, η)| ≤ ∀ t ≥ 0. Se ia ρ > 0 a.î. t ≥ ρ ⇒ | g(t, η)|
2 2 2
(18)
ε
≤ (vezi (19)), prin urmare t ≥ ρ ⇒ |G(t)| ≤ ε, adică (17). Astfel, din (15) prin trecere la limită şi ţinând seamă
2
d +∞ +∞
− i t2 1 dx 1 dx
de (16) şi (17), rezultă (22) I ∫e dt =
2 ∫ x2 + i
(= : J). Punând J1 : =
2 ∫ x2 − i
, avem J + J1
c 0 0
+∞ +∞
x2dx π dx iπ π
= ∫ x4 + 1
=
2 2
, J − J1 = − i ∫ x4 + 1
=−
2 2
, deci J = (1 − i)
4 2
şi din (22) şi 4.5 rezultă concluzia
0 0
2
( e− i x = cos x2 − isin x2 !).
1 2  n −1
10. Să se calculezs α : = Γ   Γ   . . . Γ   , n ∈ N \ {1}.
n n  n 
 1  n − 1    n − 1   1    1   n − 1    2   n − 2 
Rezolvare. α2 = Γ  K Γ  Γ n  K Γ n  = Γ n Γ n  Γ n Γ n  . . .
n
    n                
  n − 1   1  πn −1 n 2kπ 2kπ zn − 1
Γ n Γ n  = n −1
. 1 = cos
n
+ i sin
n
, k = 0, n − 1 , deci pentru z ≠ 1
z −1
=
     kπ
∏ sin n
k =1
n −1 n −1
 2kπ 2kπ   2kπ 2kπ  2kπ
∏  z − cos n
− i sin  , se ia limita pentru z → 1, se obţine n = ∏ 1 − cos
n  n
− i sin  , 1 − cos
n  n
−
k =1 k =1 
n −1
2kπ kπ  kπ kπ  kπ  kπ kπ 
i sin
n
= 2 sin  sin
n  n
− i cos  , deci n = 2n
n 
−1
∏ sin n
 sin
 n
− i cos  , se ia modulul,
n 
k =1
n −1
kπ kπ (2π) 2
sin − i cos = 1, α = (Euler).
n n n
n −1 +∞
k −1 − x 2
De exemply, să se calculezs I : = ∏ ∫x e dx , n ∈ N. n = 1 ⇒ I = 1, let be n ≥
k =1 0
1
+∞ 1
x = tn n+ n −1
× Γ 
k −1 − x 2 1 k 1 2
2, ∫x e dx =
n
 etc., I =  
n n
(2π) 2 .
0
2 2
  1    1 
Γ n +    Γ n + 2  
2n + 1  
∞
 . Rezolvare. an : = 2n + 1
2
11. Se cercetează natura seriei ∑    =
n =0
2n + 2  n!  2n + 2  n! 
   
   
2 2
2n + 1  (2n − 1)!!  (2n)!!  1 π
π , dar, din formula Wallis, lim  = şi deci, deoarece şirul este strict
2n + 2  (2n)!!  n → ∞  (2n − 1)!!
 2n + 1 2
2
 (2n)!!  1 π 1
crescător,   < ∀ n, rezultă an > , seria dată este divergentă.
 (2n − 1)!! 2n + 1 2 n +1
+∞  4ac − b2 
2
− (ax 2 + bx + c) b 
12. I : = ∫e dx = ?, a, b, c ∈ R, a > 0. Rezolvare. ax2 + bx + c = a  x +

 +
2a  4a2 
,
−∞  

191
 4ac − b2 +∞ 3.5 4ac − b2
b 2 π
schimbare de variabilă t = x + ,I=e 4a 2 e− at dt =
∫ e 4a 2 .
2a a
−∞
13. Calculaţi
+∞ +∞ −a x 2 2
− a x 2n2 e − e−b x
I:= ∫ e x dx , a > 0, n ∈ N, J : = ∫ x2
dx , 0 < a < b.
0 0
+∞
−a x2 1 π
Rezolvare. I(a) : = ∫e dx =
2 a
(în ex. 12 se ia b = c = 0), I(a) este nelimitat derivabilă pe intervalul
0
+∞
2 2
− a x 2 2n
(ρ, + ∞), ρ > 0 arbitrar (3.6, | xn e−a x | ≤ xn e−a x ) şi în consecinţă (0, + ∞), deci I(n)(a) = (−1)n ∫e x dx =
0
(n ) +∞
1 π  (2n − 1)!! π (2n − 1)!! π 1 π
 − t x2
2 a
= (−1)n 2n +1an
a
, I = 2n +1an +1
a
. Pentru a calcula J se integrează relaţia ∫e dx =
2 t
  0
2 2
pe intervalul [a, b], comută integralele (| e−t x | ≤ e−a x ∀ t din [a, b]), J = π ( b − a ).
14. Calculaţi
+∞ +∞

∫ cos ax ∫ sin ax
2 2
I;= cos 2bx dx , J : = cos 2bx dx , a > 0.
0 0

+∞  2 +∞ 2  +∞  2
1  b   b   b2 1  b 
2 ∫ ∫  a 2 ∫
Rezolvare. I = cos a x +  dx + cos a x −  dx cos + sin  a x +  dx +
 a  a    a 
0  0   0 
+∞ 2 
 b   b2
∫ sin ax −  dx sin
a   a
(toate integralele sunt convergente, descompunerea este permisă), sciimbare de
0  
 
 +∞ +∞ 
b b  1 2  b2 1
∫ ∫
2
variabilă ax + = t respectiv a x − = t, I = cos t dt + cos t dt  cos a + ×
a a 2 a  b b  2 a
 a − 
 a 
  b
 +∞ +∞  +∞ +∞ +∞ a +∞ 0
 2  b2
 ∫ sin t dt + ∫ sin t dt  sin a , but ∫ cos t ∫ cos t ∫ cos t ∫ cos t ∫ cos t ∫ cos t
2 2 2 2 2 2 2
dt + dt = dt − dt − dt + dt =
 b −
b  b
−
b 0 0 0
−
b
 a a  a a a

 
+∞  +∞ +∞  +∞
π  2  π 1 π
2 ∫ cos t dt =
2
(ex. 9), similar ∫ sin t 2
dt + ∫ sin t dt  = 2 ∫ sin t dt = 2 , deci I = 2
2
×
2 2a
0  b
−
b  0
 a a 
 2 2
π  b2 b2 
 cos b + sin b  . Similar se obţine J = 1 cos − sin  .
 a a 2 2a  a a
   
+∞
1 + xn
15. Calculaţi A : = lim
n →∞ ∫ 1 + x2n
dx .
0
1
+∞  
1 + xn
x = t 2n
 1 1  1 1 1 1 1 3.11 π  1 
B  + , −  =
1 1
Rezolvare. ∫ 1 + x2n
dx =
4.10
B  ,1 −
2n  2n
+
2n  2n  2n 2 2 2n  4.4 2n

 sin π
+
π


0 cos
 2n 2n 
, deci A = 1.

192
 2π
16. Calculaţi I : = ∫ (1 + cos x)n dx , n ∈ N.
0
x π π
2π 2π →x π x→ +x 2
x 2 2
∫ (1 + cos x) ∫ cos ∫ cos ∫ cos
n 2n 2n 2n
Rezolvare. dx = 2 n
dx = 2 n+1
xdx = 2 n+1
xdx = 2n+2 ×
2 π
0 0 0
−
2
π
2 ex. 5
(2n − 1)!!
∫ sin
2n
xdx = 2n+1 π .
(2n)!!
0
17. Să se arate
1
t x −1t y −1
B(x, y) = ∫ dt, Rx > 0, Ry > 0
0 (1 + t)x + y
+∞
cosh 2 yt
Şi atunci să se calculeze I : = ∫ (cosh t)2x
dt, Rx > Ry.
0
+∞ 1 +∞
t x −1 t x −1 t x −1
Rezolvare. B(x, y) = ∫ (1 + t) x+y
dt = ∫
(1 + t) x+y
dt + ∫ (1 + t)x + y
dt, la a doua integrală schimbare de
0 0 1
1 Γ( x + y)Γ( x − y)
variabilă t = . Pentru I schimbare de variabilă dată de e− 2 t = u, I = 22 x −1 .
u Γ(2 x)
18. Să se exprime prin funcţia Beta
1
(1 + x)2a −1(1 − x)2b −1
I:= ∫ (1 + x2)a + b
dx, a, b > 0
−1
Şi atunci să se calculeze
π
4 2 cos 2a
 cos t + sin t  π π
J:= ∫  
cos t − sin t 
dt , kπ +
6
< a < kπ + , k ∈ Z.
3
π
−
4
+∞
1− t t 2b −1
Rezolvare. Schimbare de variabilă x =
1+ t
, I = 2a + b −1 ∫ (1 + t 2)a + b
dt, schimbare de variabilă t = u , I =
0
2a + b −2 B(a, b).
1
(1 + x)2cos2a (1 − x)−2cos2b
La J schimbare de variabilă dată de tan t = x, J = ∫ 1 + x2
dt, deci J = I unde 2a − 1 →
−1
1 1 1 1 1 1
2cos2a, 2b − 1 → − 2 cos 2a, deci J = B( + cos 2a, − cos 2a) = Γ( + cos 2a) Γ( − cos 2a) =
2 2 2 2 2 2
π
.
2 cos(π cos 2a)
1
19. Să se exprime prin Γ   integrala eliptică
4
π π
2 2
dθ 1 2
I:= ∫ 1
,J= ∫ 1−
2
sin θ dθ .
0
1 − sin 2 θ 0
2
1 1
cos θ = t 1 t2 = u Γ Γ 
dt 1 1 2  4   2  ,Γ  1  Γ  1  = 2π , I = 1 Γ2  1  .
Rezolvare. I = 2 ∫ = B  ,  =
4 2 4 3 4 4 2 4 2 4
0 1 − t2 Γ 
4

193
  3 
cosθ = t 1
1 + t2 t4 = u 1
1 + u du  1 π 2 
1 1 1  1  (2 ) .
J =
2
∫ 1 − t2
dt =
4 2
∫ 1− u
3
= Γ2  + 2
4 2  2π  4  2 1  
0 0
u4  Γ   
  4 
20. Calculaţi, unde a ∈ R, |a| < 1,
+∞ +∞ +∞
xa xa xa
1o I1 : = ∫ 1 + x2 dx, 2o I2 : = ∫ 1 + x2 ln x dx, 3o I3 : = ∫ 1 + x2 (ln x)2 dx.
0 0 0
a −1
x= t +∞
1 t 2 1  a +1 1− a  1  a +1 1− a  1 π
Rezolvare. 1o I1 =
2 ∫ 1+ t
dt = B 
2  2
,  = Γ Γ =
2  2  2   2  2 πa
. 2o Se caută
0 cos
2
+∞
xa 1 π
a se deriva după a, a ∈ (−1, 1), relaţia F(a) : = ∫ 1 + x2 dx =
2 πa
. F(a) = F1(a) + F2(a), F1(a) : =
0 cos
2
1 +∞
xa xa
∫ 1 + x2 dx, F2(a) = ∫ 1 + x2 dx. Fie (u, v) interval oarecare, −1 < u < v < 1. Φ(a) = Φ1(a) + Φ2(a), Φ1(a) : =
0 1
1 a +∞ 1
x ln x xa ln x xa (− ln x)
∫ 1 + x2 ∫ ∫x
a
dx, Φ2(a) : = 2
dx. x ∈ (0,1] şi a ∈ (u, v) ⇒ 2
≤ xa (− ln x), ln x dx este convergentă
0 1 1+ x 1+ x 0
(integrează prin părţi!), deci Φ1(a) este uniform convergentă pe (u, v), F1′(a) = Φ1(a) pe (u, v) şi deci pe (−1, 1), se
x = t −1 1 x = t −1 1 −a
t −a t ln t
poate introduce orice punct din acesta într-un interval (u, v). F2(a) = ∫ 1 + t2 dt, Φ2(a) = ∫ 1 + t2
dt şi
0 0
πa +∞ a
x ln x π2 π2 tan
2 . 3o
cum − a ∈ (−1, 1) rezultă F2′(a) = Φ2(a) ∀ a din (−1, 1). Astfel, I2 = F′(a) =
πa ∫ 2
dx =
4
×
4 cos 0 1+ x
2
πa 2 1 + sin
πa
tan
2 , a ∈ (−1, 1), se derivează după parametrul a (justificare ca în cazul 2o), I3 = π 2 .
πa 4 3 πa
cos cos
2 2
În exemplul 21 urmează ca prin schimbări de variabile adecvate integralele prezentate să fie ori calculate,
ori exprprimate prin funcţiile Euler.
a a
21. I1 : = ∫ xα (aβ − xβ )γ dx , a > 0, α > −1, β > 0, γ > −1, I2 : = ∫ (a + x)
α −1
(a − x)β −1dx , a > 0, Rβ > 0, I3 : =
0 −a
1 1 a −1
α −1 a β −1 x (1 − x)b −1
∫ x (1 − x ) dx , a > 0, Rα > 0, Rβ > 0, I4 : = ∫ ( x + ρ)a + b
dx , ρ > 0, Ra > 0, Rb > 0, I5 : =
0 0
b +∞
dx xα
∫ (b − x)1− α(x − a)α , α ∈ (0,1), I6 : = ∫ (a + bxβ )γ
dx, a > 0, b > 0, β > 0, 0 < α + 1 < Rγ, I7 : =
a 0
b
( x − a)α ( x − b)β
∫ ( x + c)α + β + 2
dx, 0 < a < b, c > 0, Rα > −1, Rβ > −1.
a
1
x = at β
aβγ + α +1  α + 1 
Rezolvare. I1 = B  , γ + 1 .
β  β 
Pentru I2 schimbare de variabilă dată de a + x = 2at, I2 = (2a)α + β −1 B(α, β).
1
x = ta
1 α 
I3 = B  , β .
a  a 

194
 (1 + ρ) x 1
Pentru I4 schimbare de variabilă dată de t = , I4 = b B(a, b).
x+ρ ρ (1 + ρ)a
π
Pentru I5 schimbare de variabilă x = (b − a)t + a, I5 = B(α, 1 − α) = .
sin πα
1 α +1
 a β a β 1  α +1 α +1
Pentru I6 schimbare de variabilă x =  t  , I6 =   B  ,γ − .
b  b βaγ  β β 
x−a b−a c(b − a)t + a(b + c)
Pentru I7 schimbare de variabilă dată de = t, atunci x = , dx =
x+c b+c (a − b)t + b + c
(b + c)(b − a)(c + a) (b − a)(c + a)t (b + c)(b − a)(1 − t ) (b + c)(a + c)
dt, x − a = , b − x = , x + c = , I7 =
[(a − b)t + b + c]2 (a − b)t + b + c (a − b)t + b + c (a − b)t + b + c

(b − a)α + β +1
B(α +1, β +1).
(a + c)β +1(b + c)α +1
+∞ x −1
t − t y −1
22. I(x, y) : = ∫ (1 + t ) ln t
dt = ?, x, y ∈ (0,1).
0

 1 t x −1  2.6 1 x −1
∂   t
Rezolvare. ∫ dt
∂ x  (1 + t) ln t 
= ∫ 1 + t dt = B(x, 1 − x) [t ∈ (0,1] şi x ∈ (ρ,1) cu ρ arbitrar fixat din (0,1)
 0  0

1 1  1 y −1
t x −1 ∂  t y −1  t
≤ t p − 1, ∫ t p −1dt este convergentă],
∂ y  ∫ (1 + t ) ln t  ∫ 1 + t
⇒ dt = dt = B(y, 1 − y), deci pentru y arbitrar
1+ t
0 0  0
+∞
∂I t y −1
fixat (x, y) = B(x, 1 − x), I (x, y) = ∫ B(x, 1 − x) dx + c(y), c(y) ∈ R, care implică c(y) = − ∫ dt şi deci
∂x (1 + t ) ln t
0
π
c′(y) = − B(y, 1 − y), în consecinţă I (x, y) = ∫ B(x, 1 − x) dx − ∫ B(y, 1 − y) dy + C, C ∈ R, I (x, y) = ∫ dx −
sin πx
πx
π tan
2 + C, x = y ⇒ 0 = I (x, x) = 0 + C, C = 0.
∫ sin πy dy + C = π ln
πy
tan
2
23. Să se arate că
+∞ +∞
x −1 − λ t cos α Γ( x) x −1 − λ t cos α Γ( x)
F(α) : = ∫t e cos(λt sin α) dt =
λα
cos αx, G(α) : = ∫t e sin(λt sin α) dt =
λα
sin αx,
0 0

 π π
unde x > 0, λ > 0, α ∈  − ,  (Euler).
 2 2
Rezolvare. Se foloseşte 2.6 simutan pentru integralele pe [0,1], 0 punct singular, şi pe [1, + ∞). Integralala
derivatei după α a integrantilui este
+∞ +∞
x − λ t cos α x − λ t cos α
−λ ∫t e sin(λt sin α − α) dt respectiv λ ∫t e cos(λt sin α − α) dt ,
0 0

 π π  π
acestea sunt uniform convergente pe  − + δ, − δ  , δ > 0 arbitrar, deoarece de pildă |α| ≤ − δ ⇒ |tx e−λ t cos α ×
 2 2  2
+∞
x − λ t sin δ
sin(λtsinα − α)| ≤ tx e−λ t cos δ şi ∫t e dt este convergentă (schimbare de variabilă λt sin δ = u). Astfel, F şi
0

 π π   π π
G sunt derivabile pe  − + δ, − δ  şi deci pe  − ,  , δ fiind arbitrar, avem
 2 2   2 2

195
 +∞
x − λ t cos α
(23) F ′(α) = − λ ∫t e sin(λt sin α − α) dt ,
0
+∞
x − λ t cos α
(24) G ′(α) = λ ∫t e cos(λt sin α − α) dt .
0

Se integrează prin părţi în (23) (u = t x , v′ = e−λ t cos α sin(λtsinα − α)) şi la (24) (u = t x , v′ = e−λ t cos α cos(λt sinα −
 π π
α)), se obţine F ′(α) = − x G(α), G ′(α) = x F(α), adică F, G este soluţie pe  − ,  a sistemului de equaţii
 2 2
diferenţiale y′ = − xz, z′ = xy (x constant !), care se rezolvă: y′′ = − xz′ = − x y, y′′ + x2 y = 0, deci y = a sin αx +
2

Γ( x)
b cos αx, z = − a cos αx + b sin αx, a, b ∈ R. Dar F(0) = x , G(0) = 0, în consecinţă pentru F şi G avem a = 0, b
λ
Γ( x)
= x .
λ
24. Calculaţi
+∞ +∞
n − x α cos απ n − x α cos απ  1
I:= ∫x e cos(xα sin απ) dx , J : = ∫x e sin( xα sin απ) dx , n ∈ N, α ∈  0,  .
0 0  2
1
+∞ x = tn +∞ n +1
n − x α ecos απ 1 −iαπ
Rezolvare. I + iJ = ∫x e dx = ∫t α e− t e dt , dar, din ex. 23, F(a) + G(a) =
α
0 0
+∞
x −1 − λt e− i α Γ( x) 1  n + 1  i (n + 1) π (−1)n +1  n + 1  (−1)n +1
∫t e dt = ei α x , prin urmare I + iJ = Γ   e
 = Γ  , I =
 ×
λ x α  α  α  α  α
0

 n +1
Γ   , J = 0.
 α 
25. Se arată că
+∞
cos ax π | a |α −1
1o I : = ∫ x α
dx =
απ
, a ∈ R \ {0}, α ∈ (0,1),
o 2Γ(α) cos
2
+∞
sin ax πaα −1
2o J : = ∫ x α απ
, a > 0, a ∈ (0, 2)
dx =
o 2Γ(α) sin
2
(generalizarea integralei Euler-Dirichlet).
Rezolvare. Folosim 3.7, 3.11 şi relaţia
+∞
1 1 α −1 − x t
(25)
xα
=
Γ(α) ∫t e dt , x > 0, Rα > 0.
0
+∞  +∞  ρ  +∞ 
1  α −1 − x t  1  α −1 − x t 
1o Se poate presupune a > 0. I =
Γ(α) ∫  ∫ t e cos ax dt  dx = Γ(α) lim
ρ → +∞ ∫ ∫t e cos ax dt  dx

0  0  δ→0 + δ  0 
+∞  ρ  +∞
1  α −1 − x t  α −1
∫  ∫ t ∫t
α −1 − x t α −1
= lim e cos ax dx  dt [x ∈ [δ, ρ] şi t ∈ (0,1] ⇒ |t e cos ax| ≤ t , dt este
Γ(α) ρ → +∞ 
δ→0 + 0 δ  0

+∞
convergentă, x ∈ [δ, ρ] şi t ≥ 1 ⇒ |t α −1 e − x t cos ax| ≤ e − t δ , ∫e
−tδ
dt este convergentă], deci, integrând în interior
0

+∞ α −1 +∞ α −δ t +∞ α −1 −δ t 
1  t (a sin aρ − t cos aρ) e− ρ t dt + cos aδ t e t e
dt − a sin aδ ∫ 2 2 dt  . Fie f
prin părţi, I =
Γ(α)
lim
0∫ 2
a +t 2 ∫ 2 2 
0 a +t 0 a +t
ρ → +∞
δ→0 +  

196
 +∞ α −1 +∞ α
t a sin aρ t cos aρ
1 (ρ), f 2 (δ), f 3 (δ) cele trei integrale din sumă f 1 (ρ) = ∫ 2 2
e− ρ t dt − ∫ e− ρ t dt . Modulul
0 a +t 0 a2 + t 2
+∞
1 α −1 − ρ t 1
primului termen este majorat prin
|α| ∫t e dt , egal cu
| α | ρα
Γ(α), deci limita lui pentru ρ → + ∞ este
0
+∞ α +∞ α 1
t cos aρ t cos aρ 1
egală cu 0. Pentru al doilea termen avem ∫ e− ρ t dt + ∫ e− ρ t dt ≤ ∫e
−ρ t
dt + e −

0 a2 + t 2 0 a2 + t 2 a2 0

+∞
tα
∫
ρ
dt , prin urmare limita lui pentru ρ → + ∞ este egală cu 0 (a doua integrală este convergentă: schimbări
0 a + t2
2

de variabile t = au,
u = v ) şi astfel lim f 1 (ρ) = 0.
ρ → +∞
+∞
 t αe−δ t  tα
lim f 2 (δ) =
δ →0 + ∫  δlim dt , schimbare corectă a locurilor: u fiind arbitrar fixat, u > 1,
→ 0 + a2 + t 2  a + t2
2
=
0  
 tα  +∞ α −δ t
t αe−δ t t αe−δ t uα t e
lim u  2 2 − 2 2 ≤ 2 (1 − e− δ u ), lim (1 − e− δ u ) = 0 , în plus ∫ dt este uniform
δ→0 + a +t 2 2
 a + t a +t a δ→0+  0 a2 + t 2
t∈[0, u]
+∞
tα
convergentă pe (0,1], fiind majorată în modulu de ∫ a + t2
2
dt convergentă. Astfel, lim (cos aδ) f
δ →0 +
2 (δ) =
0
+∞
tα πaα −1
∫ 2
a +t 2
dt =
απ
.
0 2 cos
2
+∞
t α −1
| f 3 (δ)| ≤ ∫ a2 + t 2
dt , integrală convergentă, deci lim a sin aδ f 3 (δ) = 0 şi concluzia.
δ →0 +
0
o
2 Exact aceeaşi demonstraţie.
26. Calculaţi
+∞ +∞ +∞
α −1 α −1 α
1o I1 : = ∫x cos axdx , a > 0, α ∈ (0,1), 2o I2 : = ∫x sin axdx , a > 0, α ∈ (−1, 1). 3o I3 : = ∫ cos ax dx ,
0 0 0
+∞ +∞
α sin xα 1
a > 0, α > 1, 4o I4 : = ∫ sin ax dx , a > 0, α > 1, 5o I5 : = ∫ x α
dx , α >
2
.
0 0
+∞ ex. 25
cos ax π π Γ(α) απ
Rezolvare. 1o I1 = ∫ x1− α
dx =
α απ
, Γ(1 −α) =
sin παΓ(α)
(4.4), I1 = α cos
a 2
.
0 2a Γ(1 − α) sin
2
ex. 25
Γ(α) απ
2o I2 = sin .
aα 2
1 1
x = tn +∞ 1 1o Γ 
1 −1  α  cos π .
= ∫ t α cos atdt =
o
3 I3
α 1 2α
0
αa α
1
x = tn +∞ 1 2o
1 −1 π
4o I4 =
α ∫
t α sin atdt = sin
2α
.
0

197
 1 1
x = tn +∞ ex. 25 4.2 Γ 
1 sin t π α π
o
5 I5 = ∫ dt = =   cos .
α 2−
1  1 π α −1 2α
0
t α 2αΓ 2 −  sin
 α 2α
+∞ +∞
π
∫ cos x dx = ∫ sin x dx =
2 2
Observaţie. La 3o şi 4o luând a = 1, α = 2 se obţine (vezi ex. 9).
8
0 0

198
 LECŢIA VI
Integrale Riemann multiple
1. Integrale Riemann multiple
x2
Exemple 1. I : = ∫∫ dxdy = ?, ∆ : = [0, 1]2. Rezolvare.Integrantul este funcţie continuã, I =
∆ 1 + y2
1 1
 2  dy π
 x dx 
∫  ∫ 1 + y 2 12
= .
 0  0

x
2. I : = ∫∫ dxdy = ?, ∆ : = [0, 1]2. Rezolvare. Din punctul de vedere al calculului, succesiunea
∆ (1 + x 2 + y 2 ) 3 2
1
1 x dy 
∫0  ∫0 (1 + x2 + y2) 3 2 dx
integralelor iterate nu este indiferentã. De pildã, în cazul de faţã nu este indicat a lua I =
 
(pentru calculul integralei din interior este necesarã schimbarea de variabilã a + bys = t q de la primitiva binomã,
1 1 2+ y 2
1 
2 2
r +1 p x dx x dx 1+ x + y =u 1 dy
cazul
s
+ ∈ Z), ci I =
q ∫0  ∫0 (1 + x2 + y2) 3 2 dy şi atunci ∫0 (1 + x2 + y2) 3 2 =
2 1+∫y u 3 2
=
  2

1 
1 1 1 1
− , deci folosind formula corespunzãtoare, I =   dy =
2
y +1 y +22 ∫ −

0 y2 + 1 y2 + 2 
1
y + y2 + 1 = ln 2 + 2 .
ln
y+ y +2 2 1+ 3
0
dx dy π b − cos x
3. Sã se calculeze I : = ∫∫ y − cos x , ∆ : = [0, π]×[a, b] , 1 < a < b, şi apoi sã se deducã J : = ∫ ln
a − cos x
dx = ?.
∆ 0

x
b π π tg = t
 dx  dx 2
Rezolvare. Enunţ corect, y ≥ a > 1, integrantul este funcţie continuã. I = ∫ ∫ 
a 0  y − cos x
 dy ,

∫0 y − cos x
=

( )
π
π b b + b2 − 1 b dy 
2
y −1
, I = π ln 2 y + 2 y 2 − 1
a
= π ln
2
a + a −1
. Dar de asemeni I = ∫0  ∫a y − cos x  dx =
 
π
b − cos x
= ∫0 ln
a − cos x
dx , I = J.

dx dy π
4. Sã se calculeze I : = ∫∫ , ∆ : = 0,  × [0, a] , 0 < a < 1 şi sã se deducã J : =
∆
1 + y cos x  2
x
π2 π2 tg = t
ln (1 + a cos x)
a
π 2 dx  dx 2 2 1− y
= ∫0 cos x
dx = ?. Rezolvare. I = ∫0  ∫0 1 + y cos x  dy , ∫0 1 + y cos x
=
1− y 2
arctg
1+ y
(0 ≤ ≤
 
1
arc cos a
2
1
y ≤ a < 1) şi, cu schimbarea de variabilã y = cos2u, I = 2 ∫
π4
sin 2u
u (−2 sin 2u)du =

( 1− y
π2
π2 1 1− y  a dy 
= − (arc cos a)2 = sin 2u = sin 2u, = tg u = tg u  . Ca la ex. 3, I = ∫0  ∫0 1 + y cos x  dx =
2
8 2 1+ y   

199
 π2
ln (1 + a cos x) π
= ∫0 cos x
dx = J (F este i.R. pe D, deci
2
nu trebuie sã fie punct singular pentru J, şi chiar nu este, cãci

ln (1 + a cos x)
lim = a.
x→
π cos x
2

∂4 f o
5. Fie f funcţie realã de clasã C 4 pe ∆ : = [0, 1]2, f (x, y) = 0 pe ∆* şi ( x, y) ≤ M pe ∆ . Atunci
∂x 2∂y 2
M
∫∫∆ f dx dy ≤
144
. Rezolvare. Se considerã g : ∆ → R, g(x, y) = (x2 − x) (y2 − y), deci (x, y) ∈ ∆* ⇒ g(x, y) = 0,

∂4 g 1 ∂2 f ∂2 f
∂x 2∂y 2
= 4, ∫∫∆ g dx dy = 36 . Cum ∂y 2
(0, y) =
∂y 2
(1, y) = 0, aplicând în interior de patru ori formula de

1 x =1
∂4 f  1 ∂4 f  1
 ∂3 f 1
∂ 3 f ∂g 
integrare prin pãrţi, ∫∫∆ ∂x2∂y2 g dx dy = ∫0  ∫0 ∂x2∂y2 g dx  dy = ∫0  2
( x, y) g ( x, y) −∫ dx dy =
∂x∂y 2 ∂x 
   ∂x∂y x =0 0

∂4g
= … = ∫∫ 2 2 f dx dy = 4I, I : = ∫∫ f dx dy (la a treia aplicare schimbã ordinea de integrare, o permite 4.3, ţine
∆ ∂y ∂x ∆

∂2 f ∂2 f 1 ∂4 f
seamã cã
∂y 2
(0, y) =
∂y 2
(1, y) = 0 cãci f (0, y) = f (1, y) = 0 pe [0, 1] etc.) deci | I | =
4 ∫∫∆ ∂x2∂y2 g dx dy ≤

M M
≤
4 ∫∫∆ g dx dy = 144
.

1.1 Formulã de calcul (integrare pe mulţime standard). Fie D din J (Rn−1), n ≥ 2, ϕ1,
ϕ2 : D→ R cu ϕ1(x) ≤ ϕ2(x) pe D astfel cã X : {(x1,…, xn) ∈ Rn : (x1,…, xn−1) ∈ D,
ϕ1(x1,…, xn−1) ≤ xn ≤ ϕ2(x1,…, xn−1)} este din J (Rn). Dacã f : X→R este mãrginitã
ϕ 2 ( x1 ,..., x n −1 )

integrabilã Riemann şi ∀ (x1,…, xn−1) din D existã ∫ f (x ,..., xn−1, xn ) dxn , atunci
ϕ1 ( x1 ,..., x n −1 )
1

x2
E2
d

x 2 = ϕ 2 ( x1 )

x 2 = ϕ 1 ( x1 )
c

O a u v b x1
Π = [ a , b ], D = [ u , v ]

Fig. 24

200
  ϕ (x ,..., x ) 2 1
 n −1

∫X 1 n 1 n D∫  ϕ (x ,...,∫ fx(x)1,..., xn −1 , xn ) dxn  dx1 ... dxn −1 .

f ( x ,..., x ) dx ...dx =
 1 1  n −1

X este prin definiţie mulţime standard prin raport la hiperplanul xn = 0.

Observaţia 1. Este evident cã în enunţul de la 1.1 locul variabilei xn poate fi luat de
oricare dintre variabilele x1,…, xn−1, ceea ce din punctul de vedere al calculului are
importanţã deosebitã, cu o alegere putând fi blocat iar cu alta având succes.
Observaţia 2. Când X nu este mulţime standard, se cautã, când este posibil, o partiţie în sens larg a lui X cu
mulţimi standard din J (Rn).
Cazul particular n = 2, D = [a, b], X mulţime standard prin raport la y = 0.
b ϕ (x)
y  2

E2 ( )
y = ϕ2 (x)
∫∫X f x, y dx dy = ∫a  ϕ ∫(xf) (x, y) dy  dx .
 1 
Forma lui X cerutã de enunţ poate fi
depistatã în reprezentare graficã prin
aceea cã orice paralelã la axa Oy
X intersecteazã X* în cel mult douã puncte.
Când ϕ1 şi ϕ2 sunt continue, mã-
surabilitatea Jordan a lui X este asiguratã,
a X fiind mãrginitã iar m(X*) = 0. În plus,
O b x
în ipoteza ϕ1(x) < ϕ2(x) pe (a, b), ∆ :
= {(x, y) ∈ R2 : x ∈ (a, b), ϕ1(x) < y <
ϕ2(x)} este deschisã şi conexã
Cazul particular n = 2, D = [c, d], X
mulţime standard prin raport la x = 0.
y = ϕ1 ( x ) d ϕ (y)
 2

∫∫X f (x, y) dx dy = ∫c  ϕ ∫(yf) (x, y) dx dy .
Fig. 25
y E2  1 
Forma lui X cerutã de enunţ poate fi
d depistatã în reprezentare graficã prin
aceea cã orice paralelã la axa Ox
intersecteazã X* în cel mult douã
X puncte. ϕ1 , ϕ2 continue pe [c, d] ⇒
X ∈ J (R2).
x = ϕ1 ( y )

x = ϕ2 ( y )

x Exemple 6. I : = ∫∫x (R − y 2) 3/2dxdy = ?,

2 2
O
X

X : x2 + y2 ≤ R2. X = {( x , y)∈ R2 :

c
x ∈ [ − R , R ] , − R2 − x 2 ≤ y ≤ R2 − x 2 }=
{
= ( x , y) ∈ R : y ∈ [− R, R] , − R − y ≤ x ≤
2 2 2

≤ R − y2 2
} (reprezintã grafic întotdeauna când este posibil!). Dintre cele douã versiuni ale lui X o alegem pe a
Fig. 26
R  R2−y2  R  R −y
2
 2

64 7
 x 2 (R 2 − y 2 ) dx  dy = ∫ (R2 − y 2 )  ∫ x 2dx  dy =
3 2 32
doua care scurteazã calculul. I = ∫
−R
 ∫  −R  − R −y  105
R ).
− R2−y2   2
 2

201
 7. Sã se scrie formula 4.8 pentru I := ∫∫ f ( x, y)dx dy , D domeniul limitat de conica Γ : ( x − y)2 + x 2 = a2 ,
D

a > 0. Rezolvare. Γ fiind o elipsã, ea este

y E2 suportul unei curbe Jordan închisã
( 0, R ) rectificabilã şi deci domeniul limitat de Γ
x = R2 − y2
este mãsurabil Jordan. Cãutãm expresia lui
D în forma cerutã de teorie. Se rezolvã
X ecuaţia lui Γ prin raport la y, y = x
± a2 − x 2 , deci a2 − x2 ≥ 0 şi deci
x
O {
D = ( x , y) ∈ R 2 : x ∈ [− a, a] ,
x − a 2 − x 2 ≤ y ≤ x + a2 − x 2 , I =}
a  x+ a −x
2 2

x=− R −y 2 2
( 0, – R ) = ∫  ∫ f ( x, y ) dy  dx . Rezolvând ecuaţia
−a  x − a − y 
 2 2

Fig. 27
lui Γ prin raport la x, I =
a 2  12 ( y + 2a − y )
2 2

 
= ∫  ∫ f (
 1 ( y − 2a − y )
x, y ) dx  dy . Evident, de asemeni I =

∫∫D f (x, y) dx dy .
−a 2
2 
2 2

Cazul particular n = 3, X mulţime standard prin raport la z = 0.

Forma lui X cerutã de enunţ este depistatã în reprezentare graficã prin aceea cã orice
paralelã la axa Oz intersecteazã X* în cel mult douã puncte.

 ϕ (x, y)
2

∫∫∫ f (x, y, z ) dx dy dz = ∫∫  ∫ f(x, y, z) dz dxdy
  .
X D  ϕ ( x, y )
1 

z z = ϕ 2 ( x, y )
E3

O
y
D

z = ϕ1 ( x , y )
Fig. 28
202
 dx dy dz
Exemple 8. I : = ∫∫∫ = ?, X : x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0, x + y + z ≤ 1. Rezolvare. Mulţimea X este
X (1 + x + y + z )3
1− x − y 
standard prin raport la z = 0, m(X*) = 0, deci X este m.J., f este i.R. pe X, deci I = = ∫∫  ∫ (1 + x + y + z )−3 dz  dx dy ,

D  0


1− x − y
1 1
∫0 (1 + x + y + z) + (1 + x + y)−2 ,
-3
corect cãci D este m. J. şi integrala din interior existã ∀ (x, y) din D. dz = −
8 2
1 1 1
I = ∫∫ −
D
8
dx dy + ∫∫ (1 + x + y)−2dx dy ,
2 D ∫∫D dx dy = aria D = 2
(vezi la p. 5 legãtura cu geometria elementarã),

1 1− x
1 1   1  1 11  5 1
(1 + x + y)− 2dy  dx = − +  − + ∫ (1 + x)−1dx  = −
16 2 ∫0  ∫0
deci I = − + + ln2.
 16  4 2  16 2
   0 

z y
E3 E2
( 0 , 0 , 1)

z = ϕ2 ( x, y ) = 1− x − y ( 0 , 1)

y = ϕ2 ( x) = 1− x
( x, y, z )
( x, y )
O ( 0 , 1, 0 )
y
D
( x, y )
D z = ϕ1 ( x , y ) = 0 (1, 0 )
O x x
y = ϕ1 ( x ) = 0
(1, 0 , 0 )
x Fig. 29

9. I : = ∫∫∫
2
(x + y 2 + z 2 ) dx dy dz = ?, X : x2 + y2 + z2 ≤ R2. Rezolvare. X, mulţime standard prin raport la z = =
X

 R 2 −x 2 −y 2 
 ) dz  dx dy , integrala din interior
0, este m.J., ca şi D de altfel iar integrala existã, I = ∫∫  ∫ (x +y2 +z2
2


D
 − R 2
−x 2 −y 2 
2 2 2
R − x −y
2 2 1
(existã oricare ar fi (x, y) din D) este egalã cu 2 ∫( x
2
+ y 2 + z 2 ) dz = 2 R2 − x 2 − y 2  x 2 + y 2 + R2  , deci
0 3 3 3 
R  R −x 2 2

2 2 1  π 4
I = 2 
∫ ∫ R2 − x 2 − y 2  x 2 + y 2 + R2  dy  dx , integrala din interior este egalã cu (R − x4)
−R  − R −x  3 3 3   4
 2 2

π π
π 2
π 2
π
(schimbare de variabilã y = R − x sin t , t ∈ 0,  ,
2 2
∫0 cos t dt = 4 ,
2
∫0 sin
2
t cos2 t dt = , I =
 2 16
R
4π 5
π∫ (R4 − x 4 ) dx = R .
0
5

203
 z E3 y E2

( 0, R ) z = ϕ 2 ( x, y ) = R 2 − x 2 − y 2 y = ϕ2 (x) = R2 − x2

( x, y, z ) ( x, y )
D
O (− R, 0) x
( x, y) O x
D y ( R, 0)

x
z = ϕ1 ( x , y ) = − R 2 − x 2 − y 2 z = ϕ1 ( x ) = − R 2 − x 2

Fig. 30

10. I : = ∫∫∫
2
x dx dy dz = ?, ∆ domeniul (mulţime deschisã conexã) limitat (sens evident) de suprafeţele y =
∆

az2, y = bz2, 0 < a < b şi de planele y = h, h > 0, y = αx, y = βx, 0 < α < β. Rezolvare. Suprafeţele sunt cilindri
 y
parabolici tangenţi la planul y = 0 de-a lungul dreptei y = 0, z = 0, ∆ = ( x, y, z ) ∈ R3 : (x, y) ∈ D, <z<
 b
y   y y
, unde D este reprezentat grafic în figurã, adicã D = ( x, y )∈ R2 : 0 < y < h, < x <  .
a   β α 

y Avem I = ∫∫∫ x 2 dx dy dz =
E2 ∆

y = βx y = αx
h y=h  y

 a

= ∫∫ D ∫
2
 x dz  dx dy =
( x, y)  y 
y  b 
 y y 
D = ∫∫ x 2  −  dx dy =

 a b
D

 αy 

h
 y y  
= ∫  ∫ x 2  −  dx  dy =

0y  a b  
O x β 
Fig. 31
h
1  y y  y 3 y 3
=  −   −   dy =
∫
3  a b  α   β  
0
h
1 1 7
 − − 
= 1  a 2 − b 2  (α −3 − β−3 ) ∫y 2 dy etc.
3   0

Alte exemple
Explicaţiile se împuţineazã pânã la dispariţie iar calculul se scurteazã pe mãsurã ce numãrul exemplelor
înfãţişate creşte.
xy x2 y2 xy
11. I : = ∫∫X x +y2 2
dx dy = ?, X : x ≥ 0, y ≥ 0, +
a2 b 2
≤ 1, 0 < b < a. Rezolvare. x ≠ 0 ⇒
x + y2
2
≤

xy xy xy
≤ = y ≤b, y ≠ 0 ⇒ ≤ = x ≤ a , deci integrantul este mãrginit pe X (în (0, 0) − valoare
x x + y2
2 y

204
 b 2 2
 a a −x 
o  a
xy 
arbitrarã), continuu pe X , deci integrala existã. I = ∫  ∫0 dy  dx (când x ≠ 0, integrala din interior
2 2
0  x +y 
 
b

( (a ) [ ] dx =
a2 −x2
a
y 1 a
existã) , ∫0 dy =
2
− b 2 ) x 2 + a2b 2 − ax , I = 1 ∫ x (a 2 −b 2 ) x 2
+ a 2 b 2 − ax 2

x2 + y2 a a 0

32 a

= 1 a2 − b2  2 a 2b 2  x3 a 2b 2 .
 x + 2  −a =
a 3  a − b 2  3 3( a + b )
0

12. I : = ∫∫X x dx dy = ?, X : y ≤ 8x, y ≤ 2x, 4x + y ≤ 24. Rezolvare. În figurã este reprezentatã grafic
2

mulţimea X. Se considerã partiţia în sens larg X1, X2, X3 din I (X) cu mulţimi standard prin raport la y = 0. I = I1 +
9
2
 2x  2  8x 
I2 + I3, I1 : = ∫∫X x dx dy = ∫0  ∫ x dy  dx , I2 : = ∫∫ x dx dy = ∫2  ∫ x dy  dx , I3 : = = ∫∫
 x dx dy =
1  − 8x  X 2 − 8x  X 3

8
 24 − 4 x  36 65
∫9  ∫ x dy  dx , I1 = 2 , I2 = 2 , I3 = 18 2 .
 5 2
 − 8x 
2

13. I : =
∫∫
∆
x 2 − y dx dy = ?, ∆ : = [−1, 1]×[0, 2]. Rezolvare. I = I1 + I2 , I1 : = ∫∫∆
1
x 2 − y dx dy =

1
2  x 
2
1
= ∫∫ y − x 2 dx dy =  1+
∫ ∫ y − x dy  dx , I2 : = ∫∫∆ x 2 − y dx dy = ∫∫ x 2 − y dx dy = ∫  ∫ x 2 − y dy  dx , I =
2

−1  x
  3
∆1 2
 2 ∆2 −1 0  
1 x = 2 sin t
π 5
+ 2 ∫ (2 − x 2 ) dx
32
= + (în figurã „+“ indicã partea din E 2 cu punctele care dau y − x > 0, „−“ pe aceea
2
3 −1 2 3
cu punctele care dau y − x2 < 0).
y E2
– +

y − 8x = 0 +
+ –
–
(92 , 6 )
( 2, 4 )

X2

O X1
x

y − 2x = 0
X3

(8, –8)
–
y + 8x = 0 +
4 x + y − 24 = 0

Fig. 32

205
 14. I : = ∫∫∆ [x + y]dx dy = ?, ∆ : = [0, 2]×[0, 1] ( [a] este partea întreagã a numãrului real a). Rezolvare. Se
observã cã orice punct din ∆ se aflã pe intersecţia cu ∆ a dreptei x + y = λ, λ ∈ [0, 3] şi când λ descrie [0, 3] se
obţin toate punctele lui ∆. Avem ∆ = ∆1 U ∆2 U ∆3 , partiţie din J (∆), unde ∆1 este determinat prin λ ∈
y
E2 y
( 2, 0 ) E2
+
-
y − x2 = 0

∆1 ∆1
1 ( 2 , 1)

∆3
∆2
∆1
∆2 ∆2
( −1, 0 ) O x O 1 3 x
(1, 0 ) 2

Fig. 34
Fig. 33

∈ [0,1), ∆2 prin λ ∈ [1,2), ∆3 prin λ ∈ [2, 3]. f fiind integrantul, f (x, y) = 0 pe ∆1, f (x, y) = 1 pe ∆2, f (x, y) = 2 pe
∆3 \ {(2,1)}, deci I = aria ∆2 + 2 aria ∆3 = 1 + 2 1 = 2.
2
15. I : = ∫∫X [ y − x 2 ] dx dy = ?, X : | x | ≤ 2, x2 ≤ y ≤ 4. Rezolvare. „Mãturãm“ pe X biJectiv cu parabolele

y y = x2 + 2 E2
y = x2 + 3 y = x2 +1
( 0, 4 )
( −2 , 4 ) ( 2, 4 )

X4

( 0, 3 )
X3

( 0, 2 )
X2

( 0, 1 )
y − x2 = 0 X1

O 1 x
( −2, 0 ) 2 3 ( 2, 0 )

Fig. 35

y − x2 = λ unde λ parcurge pe [0, 4] (vezi şi ex. 14). Se considerã partiţia din I (X) a lui X prin X i , i = 1,4 obţinu-

206
 4
te corespunzãtor pentru 0 ≤ λ < 1, 1 ≤ λ < 2, 2 ≤ λ < 3, 3 ≤ λ ≤ 4. I = ∑∫∫ [ y − x2] dxdy = ∫∫ 0 dx dy +
i =1 Xi X1

∫∫
X
1 dx dy + ∫∫
X3
2 dx dy + ∫∫
X 4 \ {( 0 , 4 )}
3 dx dy + ∫∫
{(0, 4)}
[ y − x2] dx dy = = aria X2 + + 2 aria X3 + 3 aria X4 =
2

3 x +2
   x +3 
2 2
1
2
 4 
2 ∫  ∫ dy  dx + 2 2 ∫  dy  dx + 2 3  dy  dx = 4 + 10 .
  ∫
 x +2  ∫  ∫
0  x +3
 3
0  x +1
2
 0  2
  2

2x dx dy
16. I : = ∫∫ =?, X domeniul (mulţime deschisã conexã) limitat (sens evident) de y = x, y = 0, x =
X 1 + y4 − x4
1
3 .1 2x 1 2x  1
1 dt 1
dt
 dx  dy =   dy ,
1. Rezolvare. I = ∫∫X 1 + y4 − x4
dx dy = ∫ ∫ 4
1+ y − x 4  ∫ ∫ 4 2 
1+ y − t 
∫ 1 + y4 − t 2
0 y  0 y 2
y2

1
t 1 y2 1 − y4
= arcsin = arcsin − arcsin = arcsin (sin(α − β) = sin α cos β − cos α sin β etc.),
1+ y 4
1+ y 4
1+ y 4 1 + y4
y2
1 1

[ln (3 − 2 2 )+ π ] .
4
1− y y2 1
deci I = ∫0 arcsin 1 + y4 dy , se integreazã prin pãrţi, I = 4 ∫0 1 + y4 dy = 2
3
1  1− y 3 
 
17. I : = ∫∫ x y 1 − x − y dxdy =?, X : x ≥ 0, y ≥ 0, x + y ≤ 1. Rezolvare. I = ∫ ∫x y
3
2 3 3 3 3 3

2
1 − y 3 − x 3 dx  dy
X 
0
 0

3 3
1− y 1
x3 = u y 1 y = t1 3
(reprezintã grafic f : f (x) = (1 − x3)1/3!), ∫0
x 2 y 3 1 − y 3 − x 3 dx =
4
(1 − y3)4 3 , I = ∫ y (1 − y3)4 3dy
40
=

2 7
Γ  Γ 
1 1  2 7  1 1  3   3  1 1 1 4 1 2π π 3
B ,  = = = .
4 3  3 3 4 3 Γ (3) 43233 3 81
x2 + y2
∫∫∫
2
18. I : = ( x + y + z ) dx dy dz = ?, X : x 2
+ y2 ≤ 2az, a > 0, x2 + y2 + z2 ≤ 3a2. Rezolvare. (6) z = este
X
2a
ecuaţia unui paraboloid de rotaţie în Jurul
z dreptei x = 0, y = 0, (7) x2 + y2 + z2 = 3a3 este
E3 ecuaţia sferei cu centrul în (0, 0, 0) şi raza
z = ϕ 2 ( x , y ) = 3a 2 − x 2 − y 2
Γ a 3 . Γ fiind curba de intersecţie a celor
douã suprafeţe, ecuaţia lui γ, proiecţia
x2 + y2 ortogonalã pe z = 0 a lui Γ, se obţine
( x, y, z ) z = ϕ1 ( x , y ) = 2
2a  x2 + y2 
eliminând z între (6) şi (7),   +
 2a 
D + x 2 + y 2 = 3a 2 , γ : x2 + y2 = 2a2, deci
γ O ( x, y ) y
dacã D are inecuaţia x2 + y2 ≤ 2a2, I =
 3a 2 − x 2 − y 2 
 
= ∫∫  ∫
( x + y + z ) 2 dz  dx dy
D  x +y2 2

 2a 
x
 3
=1 ∫∫   x + y + 3a2 − x2 − y2  − (x +
3 D  
Fig. 36
3
x2 + y2  
y+   dx dy =

2 a  

π a5  97 
18 3 − (calculul este indicat a-l face cu schimbarea de variabile în coordonate polare x = r cos θ , y
5  6 

207
= r sin θ , r ∈ (0, 1) , θ ∈ (0, 2π).
∫∫∫
2
z 19. I : = z dx dy dz = ?, ∆
E3 ∆

domeniul limitat de sferele x2 + y2 + z2 =

2az, a > 0 şi x2 + y2 + z2 = a2. Rezolvare. Γ
curba de intersecţie a sferelor, γ proiec-
(0,0, a ) ţia ortogonalã a lui Γ pe z = 0, γ are
z = ϕ 2 ( x, y ) = a 2 − x 2 − y 2
Γ ecuaţia x2 + y2 = 3 a2 (eliminã z între
z = ϕ1 ( x, y ) = a − a 2 − x 2 − y 2 4
ecuaţiile celor douã sfere!), deci I =
D O  a −x −y 2
 2 2

= ∫∫  z 2 dz  dx dy , unde D : x2 + y2 ≤
y
γ
∫
D  a − a −x − y 
 
2 2 2

3 2 59
≤ a,I= πa5.
x 4 480
Fig. 37
20. Fie a < b şi , ∀ n ≥ 1,

Ta ,b(x1,...,xn ) = T(x1,..., xn ) : = { (x1,..., xn ) ∈ Rn : a ≤ xn ≤ xn−1 ≤ ...≤ x1 ≤ b } . Dacã f : T ( x1,..., xn ) → R este continuã atunci
b
x x  x x
1 2 n −2 n −1
    
I := ∫ f (x1,..., xn ) dx1 ... dxn = ∫a  ∫a  ∫a ...  ∫a  ∫a f (x1,..., xn ) dxn  dxn−1 ... dx3  dx2 dx1 =
T(x ,..., x )
1 n          
b
b  b  bb     
  ...   f ( x1,..., xn ) dx1  dx2 ... dxn−2  dxn−1 dxn . Rezolvare. Reprezintã grafic T ( x1, x2 ) şi T ( x1, x2, x3 ) ,
∫a  x∫  x∫   x∫  x∫     
 n  n −1    3 2     
x n −1
 x n−2
x 
n −1

 f ( x ) dxn  dx1 ... dxn −1 =   f ( x ) dxn  dxn −1  dx1 ... dxn − 2 =
aratã cã T ( x1,..., xn ) ∈J (Rn)!). I = ∫  ∫
) a
 ∫ ∫ ∫  
T( x ,..., x
1 n −1  T( x ,..., x 1 n −2 ) a  a  
x  x
1 n −1
   b
x  x
1 n −1
  
. . . = ∫   ...  f ( x ) dxn  ...  dx2  dx1
 ∫ 
T( x )  a 
 ∫   
= ∫a  ∫a  ... ∫a f (x) dxn  ...  dx2  dx1 . Asemãnãtor I =
1  a         
b   b b  
∫  ∫ f (x) dx1  dx2 ... dxn = ∫  ∫  ∫ f (x) dx1  dx2  dx3 ... dxn etc.
T( x ,..., x ) x
2 n  2  T( x ,..., x ) x x
3 n   3 2  
21. Fie a < b, f : [a, b] → R continuã şi T ( x1,..., xn ) cu semnificaţia de la ex. 20. Atunci
b b
(t − a)n −1 (b − t )n −1
I := ∫ f (x1) dx1 ... dxn = ∫a f (t )
T(x ,..., x )
(n − 1)!
dt , J : = ∫ f ( xn ) dx1 ... dxn =
T( x ,..., x )
∫a f (t ) (n − 1)!
dt .
1 n 1 n

b
ex. 20 x x
1
 
n −1 b
x x
1 n −1
  x n −1
 ...  f ( x1 ) dxn  ... dx1 f ( x1 )  ∫ ...  ∫ dxn  ... dx1 , dar
Rezolvare. I = ∫a ∫  ∫  
= ∫a     ∫a dxn = xn −1 − a ,
a  a   a  a  
xn −2
( xn −1 − a)2
∫a (xn −1 − a) dxn −1 = 2
etc., etc.

22. Fie a < b, f : [a, b] → R continuã şi T ( x1,..., xn ) cu semnificaţia de la ex. 20. Atunci
b n
1  
In : = ∫ f (x1) ... f ( xn ) dx1 ... dxn =
n!  ∫ f ( t ) dt  .
T(x ,..., x )
1 n a 

 '
2
1 
b x1 b x
ex. 20   1

Rezolvare. Inducţie dupã n. n = 2. I2 = ∫  ∫ f ( x 1 ) f ( x 2 ) dx 2  dx1 = ∫   ∫ f ( x2 ) dx2   dx1 =

2 a  a  
a  a    

208
 x 2 b b 2
1   1  
1
ex. 20
f ( x2 ) dx2  f (t ) dt  . n − 1 ⇒ n. Avem, ţinând seamã de ipoteza inducţiei, In =
2  ∫a ∫a
= =
 2  
  a
 
b
x 1
x n −1
 
b
 
∫ f (x )  ∫ f (x ) ... f (x ) dx ... dxn  dx1 =
ex. 20
= ∫a  ∫a ...  ∫a f (x1) ... f (xn ) dxn  ... dx1 = 1 2 n 2

    a Ta,x1( x2 ,...,xn ) 
n x1 = b
b
1 
x 1

n −1
1  
b x1

n
 ' 1 
x 1

= ∫a f ( x1 ) ∫ f (u) du  dx1 = ∫  ∫ f ( u ) du   dx 1 = ∫ f (u) du  şi deci concluzia.
(n − 1)!  a


 n ! a   
  n!  a



 a
x1 = a

De pildã
n n
(b2 − a2 ) n .
b
1 
b
1  
Ta, b
∫ x1x2 ... xn dx1 dx2 ... dxn =
(x ,..., x )
1 n 
∫
n!  a
f (t ) dt  =  t dt  =


n! 
a


n ! 2n ∫

1.1 Schimbare de variabile în integrala Riemann multiplã

Sunt necesare câteva pregãtiri.
Fie K corp comutativ, T : K n → K n , n ≥ 1 aplicaţie liniarã şi A:= [aik] matricea lui T în
n
baza canonicã a lui K n . Atunci dacã T(x1,…, xn) = (y1,…, yn), avem (1) yi = ∑
r =1
air xr , i =

1, n . Pentru fiecare λ ≠ 0 din K şi pentru fiecare i, 1 ≤ i ≤ n, Ti,λ : K n→ K n va desemna

aplicaţia liniarã (x1,…, xn) → (x1,…, xi−1, λxi, xi+1,…, xn). Ti,λ este biJectivã şi (2) Ti,−λ1 = T 1 .
i,
λ
n n
De asemeni, pentru fiecare cuplu (i, J), 1 ≤ i, J ≤ n. TiJ : K → K va desemna aplicaţia
liniarã (x1,…, xn) → (x1,…, xi−1, xi + xJ, xi+1,…, xn). TiJ este şi ea biJectivã (det TiJ = 1 când i
≠ J, det Tii = 2) şi Ti,−1 o TiJ o Ti,−1 o TiJ = iK n , aplicaţia identicã a lui K n, deci (3) Tij−1 = Ti,−1 o
TiJ o o Ti,−1. De asemeni, pentru fiecare cuplu i, J, i ≠ J, 1 ≤ i, J ≤ n se defineşte aplicaţia
liniarã tiJ : K n→ K n, tiJ (…, xi−1, xi , xi+1,…, xJ−1, xJ, xJ+1,…) = (…, xi−1, xJ , xi+1,…, xJ−1, xi,
xJ+1,…). Evident tiJ = tJi. În plus, (4) tiJ = Ti,−1 o TiJ o TJ,−1 o TJi o Ti,−1 o TiJ (calculeazã!). În
legãturã cu aceste aplicaţii liniare tiJ se poate afirma
„Fie T : K n → K n aplicaţie liniarã şi A matricea acesteia în baza canonicã a lui Kn .
Dacã A' este matricea obţinutã din A prin schimbarea între ele a liniilor respectiv coloanelor
i şi J, i ≠ J, pentru aplicaţia liniarã T ' corespunzãtoare lui A' avem T ' = T o tiJ respectiv T ' =
tiJ o T.“
Combinând (4) cu ultimul enunţ se poate încã afirma
„Dacã la matricea în baza canonicã a unei aplicaţii liniare T : K n → K n se schimbã
între ele linii respectiv coloane, T este supusã corespunzãtor unor compuneri la dreapta şi la
stânga cu un numãr finit de aplicaţii liniare de tip Ti,λ şi TiJ.“
Putem trece la
1.1.1 Teoremã. Fie K corp comutativ. Dacã T: Kn →Kn, n ≥ 1este liniarã şi biJectivã,
atunci T = τ1 o τ2 o … o τp, unde fiecare factor este de forma Ti,λ sau TiJ.
Trecem la formula fundamentalã cu care se schimbã variabilele în integrala Riemann
multiplã.
1.1.2 Teoremã. Fie F : G → D, G şi D mulţimi deschise mãrginite mãsurabile Jordan
din Rn, n ≥ 1, cu proprietãţile
1° F este biJectivã; 2° componentele F1,…, Fn ale lui F au clasa C1 pe G; 3° Jacobianul det

209
JF este mãrginit şi diferit de 0 pe G.
Dacã f : D → R este integrabilã Riemann pe D, atunci (f o F) det JF este integrabilã
Riemann pe G şi
∫ f (x) dx = ∫ f (F(u)) det J F(u) du .
D G

Prin definiţie „s-a fãcut schimbarea de variabile x = F(u) sau xi = Fi (u1,…, un), i =
= 1, n “.
Observaţia 1. Dacã mulţimea A : = {u ∈ G : det JF(u) = 0} este mãsurabilã Jordan,
atunci condiţia din enunţul teoremei 1.1.2
det JF(u) ≠ 0 pe G
poate fi înlãturatã. Într-adevãr, conform cu teorema Sard (vezi mai Jos) avem µ(F(A)) = 0 şi
cum F(A) este compactã deoarece A are aceastã proprietate, chiar m(F(A)) = 0. G \ A şi D \
F(A) sunt astfel mulţimi deschise mãsurabile Jordan, deci li se poate aplica 1.1.2, avem

Coordonate polare în R2
Se considerã în planul euclidian E 2 al geometriei elementare un sistem cartezian

y E2 y E2 y y E2
E2

M ( x, y )
M ( x, y )
r r
θ θ
θ θ
O x O x O x O x
r
r
M ( x, y )
Fig. 38 M ( x, y )

ortogonal de coordonate Oxy.

Coordonatele polare ale unui punct M din E 2 diferit de O sunt prin definiţie r : =
= OM şi θ definit prin figurã. Originea O are prin convenţie r = 0 şi θ nu este definit.
Avem (39) x = r cos θ, y = r sin θ , x, y coordonatele carteziene ale punctului M.
(39) sugereazã considerarea funcţiei
F : (0, +∞)×(0, 2π) → R2 \ {(x, y) : x ≥ 0, y = 0},
F(r, θ) = (r cos θ, r sin θ). F este aplicaţie biJectivã între douã mulţimi deschise, compo-
nentele lui F au clasa C ∞ şi det JF(r, θ) = r. F este prin definiţie schimbare de variabile în
coordonate polare în R2.
x = r cos θ, y = r sin θ
D( x, y) D( x, y)
şi care antreneazã notaţia := det JF(r, θ), astfel cã = r.
D(r, θ) D(r, θ)
Funcţia inversã F −1: R2 \ {(x, y) : x ≥ 0, y = 0} → (0, +∞)×(0, 2π) are componentele
y y
r = x 2 + y 2 , x > 0, y > 0 ⇒ θ = arctg , x > 0, y < 0 ⇒ θ = 2π + arctg , x < 0, y ∈ R ⇒
x x

210
 y π 3π
θ = π + arctg , x = 0, y > 0 ⇒ θ = , x = 0, y < 0 ⇒ θ = .
x 2 2
Atenţie! Schimbarea de variabile în coordonate polare în R2, aici a fost restrânsã
mulţimea de definiţie pentru a avea bijectivitate.
Coordonate polare în R3
Se considerã în spaţiul euclidian E 3 al geometriei elementare un sistem cartezian
ortogonal de coordonate Oxyz.
Coordonatele polare (sau coordonatele sferice) ale unui punct M din E 3 nesituat pe
axa Oz sunt: r : = OM şi ϕ, θ definiţi prin figurã. Prin convenţie originea O are r = 0, ϕ
şi θ nu sunt definiţi iar pentru fiecare punct de pe axa Oz, diferit de O, ϕ este nedefinit şi θ
este unghiul semidreptelor OM, Oz. x, y, z fiind coordonatele carteziene ale lui M, avem
(40) x = r cos ϕ sin θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r cos θ.
(40) sugereazã a considera aplicaţia F : (0 , +∞) × (0 , 2π) × (0 , π) → R3 \ {(x, y, z) : x
≥ 0, y = 0}, F(r, ϕ, θ) = (r cos ϕ sin θ, r sin ϕ sin θ, r cos θ).
F este biJectivã, are
∞
z E3 componentele de clasã C şi det
JF(r, ϕ, θ) = − r2 sin θ, prin
definiţie ea este schimbare de
M(x,y,z) variabile în coordonate polare
(coordonate sferice) în R3. F
poate fi descrisã prin x = r cos ϕ ·
r
· sin θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r cosθ,
θ ceea ce antreneazã notaţia
D( x, y, z )
O : = det JF(r, ϕ, θ),
D(r, ϕ, θ)
y
D( x, y, z )
astfel cã = − r2 sin θ.
ϕ D(r, ϕ, θ)
Observaţie. Schimbãrile de
x variabile în coordonate polare în
Fig. 39 R2 şi R3 pot fi încãrcate cu o
semnificaţie geometricã
intrinsecã luând în considerare
spaţiile euclidiene R2 şi R3.
Atenţie! Schimbare de variabile în coordonate polare în R3, aici a fost restrânsã
mulţimea de definiţie pentru a obţine bijectivitate.
Coordonate polare în Rn, n > 2
Generalizând în chip evident,
Schimbarea de variabile în coordonate polare (coordonate sferice) în Rn, n > 2 este
aplicaţia F cu componentele f1, f2,…, fn
f1(r, ϕ1,…, ϕn−1) = r cos ϕ1 r ∈ (0, +∞)
f2(r, ϕ1,…, ϕn−1) = r sin ϕ1 cos ϕ2 ϕ1,…, ϕn−2 ∈ (0, π)
f3(r, ϕ1,…, ϕn−1) = r sin ϕ1 sin ϕ2 cos ϕ3 ϕn−1 ∈ (0, 2π)
…………………………………………
fn−1(r, ϕ1,…, ϕn−1) = r sin ϕ1 sin ϕ2 … sin ϕn−2 cos ϕn−1

211
 fn(r, ϕ1,…, ϕn−1) = r sin ϕ1 sin ϕ2 … sin ϕn−2 sin ϕn−1.
A fost restrânsã mulţimea de definiţie.
Calculãm Jacobianul lui F. Se observã cã f1, f2,…, fn verificã pe (0, + ∞) × (0, π)n−2 ×
(0, 2π) identitãţile
n
r2 − ∑ f k2 (r, ϕ1 ,..., ϕn −1 ) = 0,
k =1
n
r2 sin 2 ϕ1 − ∑ f k2 (r, ϕ1 ,..., ϕn −1 ) = 0,
k =2
n
r2 sin 2 ϕ1 sin 2 ϕ2 − ∑ f k2 (r, ϕ1 ,..., ϕn −1 ) = 0,
k =3
……………………………………………...
r 2 sin 2 ϕ1 sin 2 ϕ2... sin 2 ϕn −1 − f n2 (r, ϕ1 ,..., ϕn −1 ) = 0,
prin urmare f1,…, fn este soluţie pe (0 , + ∞) × (0 , π)n−2 × (0, 2π) a sistemului de ecuaţii
funcţionale
n
Φ1(r, ϕ1 ,..., ϕn −1 , x1,..., xn ) := r 2 − ∑ xk2 = 0
k =1
n
Φ 2 (r, ϕ1 ,..., ϕn −1 , x1,..., xn ) := r 2 sin 2 ϕ1 − ∑ xk2 = 0
k =2
n
Φ3(r, ϕ1 ,..., ϕn −1 , x1,..., xn ) := r 2 sin 2 ϕ1 sin 2 ϕ2 − ∑ xk2 = 0
k =3

M
Φ n (r, ϕ1 ,..., ϕn −1 , x1,..., xn ) := r 2 sin 2 ϕ1 sin 2 ϕ2 ... sin 2 ϕn −1 − xn2 = 0.
π π 3π
Presupunem (41) ϕ1 ,..., ϕn − 2 ≠ , ϕn −1 ≠ , . Aplicând formula citatã şi luând
2 2 2
D(Φ1 ,..., Φ n )
D( f1 ,..., f n ) D(r, ϕ1 ,..., ϕn −1)
determinanţii matricilor ce apar se obţine =− , unde în
D(r, ϕ1 ,..., ϕn −1 ) D(Φ1 ,..., Φ n )
D( x1 ,..., xn )
membrul al doilea variabilele x1 ,..., xn sunt înlocuite cu f1 ,..., f n care realizeazã soluţia
D(Φ1 ,..., Φ n ) D(Φ1 ,..., Φ n )
sistemului. Ori = (−1)n 2n x1x2 ... xn , = 2n r 2n −1 sin 2n −3 ϕ 1 cos ϕ 1 ⋅
D( x1 ,..., xn ) D(r, ϕ1 ,..., ϕn −1 )
⋅ sin 2n −5 ϕ2 cos ϕ2 … sin ϕn −1 cos ϕn −1 , prin urmare
D( f1 ,..., f n )
(42) = (−1)n +1r n −1 sin n − 2 ϕ 1 sin n −3 ϕ2 … sin 2 ϕn −3 sin ϕn − 2 .
D(r, ϕ 1 ,..., ϕn −1 )
π
Când nu se prezintã situaţia de la (41), de pildã ϕ1 = , atunci f1 = 0,
2
D( f1 ,..., f n )
= 0 şi (42) încã se pãstreazã. Descriem pe F şi cu notaţia:
D(r, ϕ 1 ,..., ϕn −1 )
x1 = r cos ϕ1 r ∈ (0, +∞)
x2 = r sin ϕ1 cos ϕ2 ϕ1,…, ϕn−2 ∈ (0, π)

212
 x3 = r sin ϕ1 sin ϕ2 cos ϕ3 ϕn−1 ∈ (0, 2π)
…………………………
xn−1 = r sin ϕ1 sin ϕ2 … sin ϕn−2 cos ϕn−1
xn = r sin ϕ1 sin ϕ2 … sin ϕn−2 sin ϕn−1
şi transcriem (42) corespunzãtor
D( x1 ,..., xn )
(43) = (−1)n +1r n −1 sin n − 2 ϕ 1 sin n −3 ϕ2 … sin 2 ϕn −3 sin ϕn − 2 .
D(r, ϕ 1 ,..., ϕn −1 )
Coordonate polare generalizate în R2
D( x, y)
x = ar cos θ, y = br sin θ, a, b ∈ R, (r, θ) ∈ (0, +∞)×(0, 2π), = abr.
D(r, θ)
Coordonate polare generalizate în R3
x = ar cos ϕ sin θ , y = br sin ϕ sin θ , z = cr cos θ , a, b, c ∈ R, (r, ϕ, θ) ∈ (0, + ∞) ×
D( x, y, z )
(0, 2π) × (0, π), = − abcr2 sin θ.
D(r, ϕ, θ)
Coordonate polare generalizate în Rn, n > 2
x1 = a1 r cos ϕ1 a1,…, an ∈ R
x2 = a2 r sin ϕ1 cos ϕ2 r ∈ (0, +∞)
x3 = a3 r sin ϕ1 sin ϕ2 cos ϕ3 ϕ1,…, ϕn−2 ∈ (0, π)
M ϕn−1 ∈ (0, 2π)
xn−1 = an−1 r sin ϕ1 sin ϕ2 … sin ϕn−2 cos ϕn−1
xn = an r sin ϕ1 sin ϕ2 … sin ϕn−2 sin ϕn−1 ,
D( x1 ,..., xn )
= (−1)n +1a1 ... an r n −1 sin n − 2 ϕ 1 sin n −3 ϕ2 ... sin ϕn − 2 .
D(r, ϕ 1 ,..., ϕn −1 )
Exemplu. Fie T : = {(x1,…, xn) ∈ Rn : x1 + … + xn < 1, xk > 0, k = 1, n } şi f : (0 , 1)n → T, f (x1,…, xn) = (y1
,…, yn) unde y1 = x1(1 − x2), y2 = x1x2(1 − x3),…, yn−1 = x1 … xn−1(1 − xn), yn = x1 … xn. Sã se arate cã f este
difeomorfism de netezime infinitã şi sã se calculeze det Jf (x).
Rezolvare. f ia într-adevãr valori în T cãci y1 + … + yn = x1 < 1 iar yk > 0, k = 1, n . Fie (y1 ,…, yn) oarecare
yn −1 1 − xn yn yn − 2
din T, calculãm x1,…, xn care verificã relaţiile din enunţ. = , deci xn = ;
yn xn yn −1 + yn yn −1
1 − xn −1 1 1 − xn −1 yn −1 + yn yn −1 + yn y + ... + yn
= = . , xn−1 = etc., x2 = 2 , x1 = y1 +…+ yn , f este
xn −1 1 − xn xn −1 yn −1 yn − 2 + yn −1 + yn y1 + ... + yn
difeomorfism de netezime infinitã.
1 − x2 − x1 0 ... 0
x2 (1 − x3 ) x1(1 − x3 ) − x1x2 ... 0
det Jf (x1 ,…, xn) = ,
M M
x2 ... xn ... ... x1 ... xn −1
se adunã la fiecare linie toate liniile care îi urmeazã, se obţine un determinant la care elementele aflate deasupra
diagonalei principale sunt egale cu 0 iar pe diagonala principalã se aflã 1, x1, x1x2, x1x2x3, … , x1x2 … xn−1, deci det
Jf (x1 , … , xn) = x1n −1x2n − 2 … xn−1.
Exemple n = 2
1. Care este imaginea mulţimii D : = {(x, y) ∈ R2 : x ∈ [0,1], 0 ≤ y ≤ 1 − x} \ {(0, 0)} prin aplicaţia F definitã
prin x + y = u, y = uv?
y
Rezolvare. Avem x = u − uv, y = uv şi u = x + y, v = , deci F este difeomorfism de netezime infinitã al
x+ y
lui R2 \ {(x, y) ∈ R2 : x + y = 0}. Punând ∆ : = [0, 1]2 \ {(u, v) ∈ R2 : u = 0, v ∈ [0, 1]}, avem F(D) = ∆ cãci
o
frontierele se corespund aşa cum o indicã figura iar dacã (u, v) ∈ ∆ , adicã 0 < u < 1, 0 < v < 1, atunci 0 < uv < 1, 0

213
 o
< u(1 − v) < 1, adicã (x, y) ∈ D .

y v
E2 E2
(0,1) (1,1)
(0,1)

y =1-x ∆

(1,0) x (1,0) u
O O
Fig. 40

2. Sã se facã schimbarea de variabile în coordonate polare la I : = ∫∫X f (x, y) dxdy , X : = {(x, y) ∈ R :x∈
2

x2
[−a, a], ≤ y ≤ a}, a > 0.
a
y E2 Rezolvare. I = I1 + I2 + I3, Ii : =
(a, a)
(−a, a ) ∫∫X i
f ( x, y ) dxdy = ∫∫ f ( x, y ) dxdy , Xi ,
Xi

X2 i = 1, 2, 3, mulţimea deschisã indicatã

X3 X1 în figurã. Parabola este tangentã în O
la Ox, ecuaţia ei în coordonate polare
r a sin θ
x 2 = ay r este r = = (înlocuieşte în
r r cos2 θ
θ ecuaţia x = = ay!), deci acoperim
2

O (a, 0) π
(−a, 0) x biJectiv pe X1 dacã 0 < θ < şi 0 < r
4
Fig. 41
a sin θ
< , adicã G1 : = {(r, θ) ∈ R2: θ
cos2 θ

∈  0, π  , 0 < r < a sin θ  este aplicat biJectiv pe X1. X1 şi G sunt deschise şi mãsurabile Jordan, componentele
 4 2
cos θ 
∞ D( x, y)
schimbãrii de variabile au clasa C pe G1, = r deci Jacobianul este mãrginit şi ≠ 0 pe G1 , I1 =
D(r, θ)

∫∫
G
f (r cos θ, r sin θ) r dr d θ . Se observã cã G1 este mulţime standard prin raport la r = 0. Asemãnãtor se obţine Ii :
1

π 3π  
= ∫∫G f (r cos θ, r sin θ) r dr dθ , i = 2, 3, unde G2 : = (r, θ) ∈ R 2 : θ ∈  , , 0 < r < a , G3 :=
i
 4 4  
(r, θ) ∈ R 2 : θ ∈  3π , π  , 0 < r < a sin θ  .
  4  
   cos2 θ 

∫0  ∫x f (
x
) 
2 2
3. Aceeaşi cerere ca la ex. 2 pentru I := x 2 + y 2 dy  dx , f continuã.

 
Rezolvare. I = ∫∫ f x 2 + y 2 dx dy = ∫∫ f x 2 + y 2 dx dy , unde X : = {( x, y ) ∈ R 2 : θ ∈ [0, 2] , x ≤ y ≤ x 2 .
o
}
X X

214
 Ecuaţia în coordonate polare a dreptei x = 2 fiind
y 2 o π
r= , X este acoperit biJectiv când <θ<
cos θ 4
2
y=x 2 y=x < arctg 2 şi 0 < r < , deci I =
E2 cos θ
π
= ∫∫ f (r ) r dr dθ , G := (r, θ) : < θ < arctg 2 ,
G  4

2 
0< r < .
cos θ 
r
4. Ce devine I : = ∫∫D f (x, y) dx dy la

θ schimbarea de variabile x = u cos4 v, y = u sin4 v,

(2, 0) unde D este domeniul (mulţime deschisã conexã)
O x
Fig. 42 limitat de x = 0, y = 0, x + y = a , a > 0?
Rezolvare. y= a− x , y = a + x −
− 2 ax , (x − y + a)2 = 4ax, (44) x2 + y2 − 2xy −
2a(x + y) + a = 0 − ecuaţia unei parabole. Cu schimbarea de coordonate x = X cos α − Y sin α, y = X sin α + Y cos α
2

(44) devine X 2(1 − sin 2α) + Y 2(1 + sin 2α) − 2XY cos 2α − … = 0 şi condiţia cos 2α = 0 dã ecuaţia y = x a axei
parabolei. Din (44), x = 0 ⇒ (y − a)2 = 0, y = a, y = 0 ⇒ (x − a)2 = 0, x = a deci parabola este tangentã la axele de
coordonate şi D este indicat de figurã, mulţime mãsurabilã Jordan. Pentru G mulţimea deschisã aplicatã biJectiv pe
π
D prin schimbarea de variabile avem G := (0, a) ×  0,  . Într-adevãr, (u, v) ∈ G ⇒ x > 0, y > 0, x + y =
 2
= u (cos2 v + sin 2 v ) = u < a , deci (x, y) ∈ D. Reciproc (x, y) ∈ D ⇒ (u, v) ∈ G cãci în acest caz sistemul x = u
 x y 
cos4 v, y = u sin4 v are soluţie unicã în G  + = 1 etc. .
 u u 
D( x, y)
= 4u sin3 v cos3 v ≠ 0 pe G, se aplicã 5.2, I = ∫∫ f (u cos 4 v, u sin 4 v )4u sin3 v cos3 v du dv.
D(u, v) G

5. Cu ce schimbare de variabile, care sã permitã aplicarea lui 5.2, I := ∫∫D f (x, y) dx dy devine o integralã pe

dreptunghi standard, unde D este domeniul limitat de xy = 1, xy = 4 şi y = x, y = 5x ?

Rezolvare. xy = 1, xy = 4 sunt ecuaţiile a douã hiperbole echilatere ale cãror asimptote sunt x = 0, y = 0 iar y
= x, y = 5x ecuaţiile a douã drepte trecând prin origine. Se considerã familia de hiperbole echilatere xy = u obţinute
când u parcurge intervalul (1, 4) şi familia de
drepte y = vx obţinute când v parcurge
y
intervalul (1, 5). Consideraţii geometrice
E2 elementare şi corecte aratã cã prin fiecare
punct al lui D trece o singurã hiperbolã şi o
(0, a) singurã dreaptã din fiecare familie şi atunci xy
= u, y = vx defineşte o schimbare de variabile
F : (u, v) → (x, y), F : G → D, unde G := (1 ,
y=x y
4) × (1 , 5), F biJectivã. u = xy, v = , deci
x
−1
D( x, y) D(u, v)  x 1
=   = 2 y = 2v ≠ 0 (şi
D(u, v)  D( x, y) 
mãrginit) pe G, F are componentele de clasã
C ∞ pe G.
D x+ y= a
O x
(a, 0)
Fig. 43

215
 6. Se considerã
schimbarea de
y
E2 y2
y = 5x variabile F definitã prin s = , t = xy .
x
y = νx Dacã D := (a, a + h)×(b, b + h), a, b, h > 0,
m ( ∆)
y=x sã se calculeze lim , ∆ := F (D).
h →0 m ( D)

Rezolvare. D ∈ J (R2), D este

deschisã, F este inJectivã şi cu
componentele de clasã C ∞ pe D, F (D) este
deschisã, mãrginitã ((x, y) ∈ D
y 2 (b + h)2
⇒ ≤ ,
D x a

xy = u xy = 4 xy ≤ (a + h)(b + h ), mãsurabilã
Jordan (F (D*) = (F (D))*),
xy = 1
D(s, t ) 3 −3 2 3 2
=− x y ≠ 0 pe D etc.,
D( x, y) 2
x
O m (∆) = ∫∫ ds dt = ∫∫ ds dt =
Fig.44 ∆ F(D)

D(s, t )
∫∫
D
D( x, y)
dx dy =

2 2
6 2 b + (b + h) + b(b + h) + (2b + h) b(b + h) m ( ∆ ) 3  b 3 2
h , m (D) = h2, lim =   .
5 a+h + a ( )(
b + h + b a(a + h) ) h →0 m ( D) 2 a

∫∫X (x + y )dx dy = ?, X : x2 + y2 ≤ 1.
3 3
7. I : =

∫∫X (x + y3 )dx dy , X1 := X \ {(x, y) ∈ R2 = x ∈ [0, 1), y = 0}, schimbare de variabile în

3
Rezolvare. I =
1

∫∫G r (cos θ + sin θ)dr dθ

4 3 3
coordonate polare x = r cos θ, y = r sin θ, (x, y) ∈ X1 ⇔ (r, θ) ∈ (0, 1) × (0, 2π) = : G, I =

2π π π π
 1 4   2π  t = +u
 r dr   (cos3 θ + sin 3 θ)dθ  ,
∫ (cos θ + sin θ)dθ ∫ (cos t + sin t )dt
θ=t + π
− 2∫ cos3 t dt
∫  ∫
2
= 3 3
= − 3 3
= =

0  0  0 −π 0
π
2
2 ∫ sin 3 u du = 0 , I = 0.
π
−
2

x2 + y2
8. I : = ∫∫ dx dy = ?, X : 1 ≤ x2 + y2 ≤ 4.
X x4 + x2 y2 + y4

x2 + y2 o
Rezolvare. I = ∫∫ dx dy , X1 := X \ { (x, y) ∈ R2 : x ∈ (1, 2), y = 0}, schimbare de variabile în
X1 x4 + x2 y2 + y4
coordonate polare x = r cos θ, y = r sin θ, (x, y) ∈ X1 ⇔ (r, θ) ∈ (1, 2) × (0, 2π) = : G, I =
2 2π
dr dθ dr dθ θ= t + π
= ∫∫
G r (cos θ + sin 2 θ cos 2 θ + sin 4 θ)
2 4
= ∫1 r 2 ∫0 cos4 θ + sin 2 θ cos2 θ + sin 4 θ . Notând J a doua integralã, J =

π π
π π π π
2 2 2u = t t= + u
dt t= +u du du dt 2
= 2∫ =
2
4∫ = 4∫ = 8∫ =
cos 4
t + sin 2
t cos 2 t + sin 4 t cos 4
u + sin 2
u cos 2
u + sin 4
u 0 1−
1 2 4 − sin 2 t
0 0 sin 2u 0
4

216
 y
E2

θ
(1, 0) (2, 0)
O x

Fig. 45

π
2 tg u = t +∞ +∞
du dt dt 4π 2π
= 16 ∫ = 16 ∫ = 16 ∫ = , deci I = .
4 − cos2 u  4 − 1 + 1 (t 2 + 1) 4t2 + 3 3 3
0 0
  0
 t2 
9. I : = ∫∫X x 2 + y 2 dx dy = ?, X : x2 + y2 ≤ 2x.

o
Rezolvare. I : = ∫∫ x 2 + y 2 dx dy , X1 : = X \ { (x, y) ∈ R2 : x ∈ (0, 2) , y = 0}, schimbare de variabile în
X1

coordonate polare x = r cos θ , y = r sin θ , I =

y E2
(r, θ) ∈ R 2 : θ ∈  0, π  ,
∫∫G r dr dθ + ∫∫
2 2
r dr dθ, G1 : =   2
1 G 2
  
 3π
0 < r < 2 cos θ , G2 : = (r, θ) ∈ R 2 : θ ∈  , 3π  ,
   2 
π
r 2  2 cos θ  2π 2 cos θ
 
 32
0 < r < 2 cos θ , I = ∫  ∫ r 2 dr  dθ + ∫  ∫ r 2 dr  dθ = .
θ      9
θθ 0 0  3π  0 
2
O
x x2 y2
∫∫D (x + y )dx dy = ?, D :
2 2
10. I : = + < 1.
r a2 b 2
x y x2 y2
Rezolvare. Dacã= X, = Y, avem 2 + 2 <
a b a b
< 1 ⇔ X2 + Y 2 < 1 − inecuaţia unui cerc, pe acesta se
Fig. 46 integreazã cu schimbarea de variabile în coordonate
polare X = r cos θ, Y = r sin θ, (r, θ) ∈ (0, 1) × (0, 2π),
prin urmare, compunând, se obţine schimbarea de
variabile în coordonate polare generalizate
D( x, y)
x = ar cos θ, y = br sin θ, = abr şi I = = ∫∫ r 2 (a2 cos 2 θ + b 2 sin 2 θ) abr drd θ , unde G = (0 , 1) × (0 , 2π), I
D(r, θ) G

217
 1 2π
πab 2
= ∫ abr 3 dr ∫ (a 2 cos2 θ + b 2 sin 2 θ)dθ = = (a + b2 ) .
0 0
4

x2 y2 x2 y2
11. I : = ∫∫D 1−
a 2
− 2 dx dy = ?, D : 2 + 2 ≤ 1.
b a b

x2 y2
Rezolvare. ∫∫o 1− −
a2 b 2
dx dy , schimbare de variabile ca la ex. 10, I = ∫∫G 1 − r 2 ab r dr dθ , unde G =
D

2
= (0, 1) × (0, 2π), I = πab .
3
xy x2 y2
12. I : = ∫∫D x +y2 2
dx dy = ?, D : x ≥ 0, y ≥ 0, +
a2 b 2
≤ 1.

Rezolvare. Integrala existã cãci integrantul este continuu pe D \ {(0, 0)} dar şi în (0, 0) unde are limita 0 (ca
xy
în atâtea alte cazuri, valoarea atribuitã tacit în (0, 0) este egalã cu limita), cãci ≤ x 2 + y 2 pentru (x, y)
x2 + y2
xy x y x2 y2
≠ (0, 0). I = ∫∫o 2
x +y 2
dx dy , dacã
a
= X , = Y avem x > 0 ⇔ X > 0, y > 0 ⇔ Y > 0, 2 + 2 < 1 ⇔ X 2 +
b a b
D
Y 2
< 1, prin urmare, cu schimbarea de variabile în coordonate polare generalizate, I =
π
1
abr 2 cos θ sin θ π sin θ cos θ 2

∫∫ r abr dr d θ , unde G = (0 , 1) ×  0,  , I = a 2b 2 ∫ r 2 dr ∫ dθ , la al
G
a 2 cos2 θ + b2 sin2 θ  2 0
2 2 2 2
0 a cos θ + b sin θ

a2b2
doilea factor schimbarea de variabilã t = cos 2θ, I = .
3 (a + b)

∫∫D (x + y 2 − 4 x − 4 y + 10)dx dy = ?, D domeniul limitat de Γ : x 2 + 4 y 2 − 2x − 16 y + 13 = 0.

2
13. I : =

Rezolvare. Γ este o elipsã, deci D este corect considerat. Strângem în pãtrate ecuaţia lui Γ,
x −1( x − 1)2
( x − 1)2 + 4( y − 2)2 − 4 = 0, + ( y − 2) − 1 = 0. Dacã
2
= X, y − 2 = Y, (x, y) ∈ D ⇔ X 2 + Y 2 < 1, pe cerc
4 2
se integreazã cu schimbarea de variabile în coordonate polare şi deci, prin compunere, se aJunge la schimbarea de
D( x, y)
variabile x = 2 r cos θ + 1, y = r sin θ + 2, (r, θ) ∈ (0 , 1) × (0 , 2π) şi cu aceasta, cum = 2π, I =
D(r, θ)
1 2π 1 2π

∫∫ (3r cos θ + r − 4r cos θ + 3) 2r ∫ ∫ ∫ ∫

2 2 2
dr dθ, unde G = (0 , 1) × (0 , 2π), I = 6 r 3dr cos2 θd θ + 2 r 3dr d θ −
G 0 0 0 0
1 2π 1 2π
17π
∫
0
∫
− 8 r 2dr cos θ d θ + 6∫ rdr ∫ d θ =
0 0 0
2
.

∫∫X sg n(x − y 2 + 2)dx dy = ?, X : x 2 + 4 y 2 ≤ 4 .

2
14. I : =

Rezolvare. x 2 − y 2 + 2 = 0 este ecuaţia unei hiperbole echilatere. În figura a doua sunt indicate domeniile din
R pe care x 2 − y 2 + 2 > 0 şi pe care x 2 − y 2 + 2 < 0 ceea ce impune partiţia X1, X2, X3 a lui X (vezi figura) şi
2

atunci avem I = − aria X1 + aria X2 − aria X3. Ţinând seamã de simetrie, aria X3 = aria X1 şi cum aria X2 = aria

∫( )
1

cercului − 2 aria X1, rezultã I = 4π − 4 aria X1. aria X1 = 4 − x 2 − x 2 + 2 dx , deci I =

4π
3
(
+ 4 ln 2 + 3 . )
−1

218
 y y
E2 E2

x2 - y2 + 2 = 0 + – – +

X1
x2 + y2 = 4

X2

O x (-1, 0) O (1, 0) (2, 0) x

X3

+ –
x2 - y2 + 2 = 0 – +

Fig. 47

x+ y
15. I : = ∫∫D x2 + y2 −
2
dx dy = ?, D : x 2 + y 2 < 1.

x+ y
y Rezolvare. f (x, y) := x 2 + y 2 −
=
2
= 0 este ecuaţia circumferinţei cu centrul în
E2
 1 , 1  şi raza 1 , fie D cercul
  2
1
2 2 2 2
corespunzãtor şi D2 : = D \ D1. Avem f (x,
+ –
y) < 0 pe D1, f (x, y) ≥ 0 pe R2 \ D1, deci
I = ∫∫ f ( x, y ) dx dy + ∫∫D f ( x, y ) dx dy =
D1 D1 2

O − ∫∫ f dx dy + ∫∫ f dx dy , dar
(1, 0) x
D1 D2
∫∫
D
f dx dy =
2

= ∫∫ f dx dy − ∫∫ f dx dy şi astfel I = J −
D D1
D2
− 2I1 , J := ∫∫D f dx dy , I1 := ∫∫D f dx dy .
1

Calculãm J. Schimbare de variabile în

Fig. 48
coordonate polare x = r cos θ , y = r sin θ ,
r
J = ∫∫ r 2 − (cos θ + sin θ) r dr dθ , G :=
G  2 
1 π
= (0, 1) × (0, 2π) , J = ∫∫ r 3dr dθ − ∫∫G r (cos θ + sin θ) dr dθ
2
= ∫∫G r dr dθ
3
= . Calculãm I1. Inecuaţia lui D1 este
G 2 2
2 2
 x − 1  +  y − 1  < 1 , deci dacã x − 1 = X, y − 1 = Y, (x, y) ∈ D ⇔ X 2 + Y 2 < 1 , pe acest cerc
    4 1
4
 2 2  2 2 2 2 2 2
se integreazã cu schimbarea de variabile X = r cosθ, Y = r sinθ, prin urmare, compunând, se obţine schimbarea de
1 1 1 D( x, y)
variabile x = r cosθ + , y = r sinθ + cu r ∈  0,  , θ ∈ (0, 2π), = r (derivatele parţiale rãmân
2 2 2 2  2 D(r, θ)

219
 1 r π π π 9π
neschimbate!), deci, dacã G1 : =  0, ×(0, 2π), I1 = 
∫∫G  r
3
−  dr dθ = − ,I= +2 = .
 2  4 32 2 32 16
1

16. I : = ∫∫∆ cos ( x + y ) dx dy = ?, ∆ : = [0, π]2.

Rezolvare. Punem f (x, y) = cos(x + y). Ii = I1 + I2, Ii : = ∫∫ f dx dy , i = 1,2. Cãutãm aplicaţia F − simetria lui
∆i

R2 faţã de dreapta x + y = π. F (x', y ') = (x'', y '') ⇔

x'+ x' ' y'+ y' ' 
y ⇔  , se aflã pe x + y = π şi
E2  2 2 
y ' '− y '
(0, π ) x' '− x'
=1, prin urmare F (x, y) = (π − y, π − x).
∆2 Se face în I2 schimbarea de variabile datã de F,
det JF (x, y) = −1, I2 = ∫∫∆ cos(π − y + π − x) dx dy =
x+ y=π 1

 π = I1, astfel cã I = 2I1, I1 : = ∫∫ f dx dy +

 0,
 2 ∆ ′1′
∆'1

+ ∫∫ f dx dy = ∫∫ cos( x + y ) dx dy −
∆' '1 ∆'1

∆ 1′ ∆1 − ∫∫ cos ( x + y ) dx dy =2 ∫∫ cos ( x + y ) dx dy −
∆''1 ∆'1

O π  (π, 0 ) − ∫∫ cos ( x + y ) dx dy . ∫∫ cos ( x + y ) dx dy =

 ,0 x
∆1 ∆'
2  π
1

 π2 − x 
2
  π
Fig. 49 = ∫  ∫ cos ( x + y ) dy  dx = − 1 ,
0  0  2
 
π
 π− x 
∫∫∆ cos (x + y ) dx dy = ∫0  ∫0 cos (x + y) dy  dx
= −2, deci I1 = π, I = 2π.
1  
17. D fiind domeniul limitat de y2 = ax, y2 = bx, 0 < a < b şi x2 = αy, x2 = βy, 0 < α < β, aria D = ?
Rezolvare. Se folosesc familiile de parabole y2 = ux, unde u parcurge intervalul (a, b) şi x2 = vy, unde v
parcurge intervalul (α, β) (vezi ex. 5, prin intersecţiile douã câte douã D este „mãturat“ biJectiv) şi fie schimbarea
−1
D( x, y)  D(u, v)  1
de variabile definitã prin y2 = ux, x2 = vy, (u, v) ∈ (a, b)×(α, β). =
D(u, v)  D( x, y) 
= − , aria D =
3 ∫∫D dx dy =
1 1
∫∫G 3 du dv , G : = (a, b)× (α, β), aria D = 3
(b − a) (α − β) .

dx dy
18. I : = ∫∫ (x
D
2
+ y2 )
2
= ?, D domeniul limitat de circumferinţele x2 + y2 − 2x = 0, x2 + y2 − 4x = 0, x2 + y2 −

− 2y = 0, x2 + y2 − 6y = 0.
Rezolvare. Ca la ex. 17, se considerã familiile de circumferinţe x2 + y2 − ux = 0, unde u parcurge intervalul
(2 , 4) şi x2 + y2 − vy = 0, unde v parcurge intervalul (2 , 6) şi fie schimbarea de variabile definitã prin x2 + y2 − ux = 0,
−1
D( x, y)  D(u, v)  x2 y2
x2 + y2 − vx = 0, (u , v) ∈ (2 , 4)×(2 , 6). =  =− , dacã G : = (2, 4)×(2, 6), I =
D(u, v)  D( x, y)  (x + y2 )2
2

x2 y2
∫∫G (x 2 + y 2 )4 du dv , unde prin x şi y sunt subînţelese funcţiile corespunzãtoare de u, v. (x2 + y2 )4 =

du dv 1
= (x 2 + y 2 ) (x 2 + y 2 ) = u2 x 2v 2 y 2 , deci I =
2 2
∫∫G u2v 2 =
12
.

220
 y Exemple n = 3
E2

(0, 3) dx dy dz
19. I : = ∫∫∫ = ?,
X x + y 2 + z 2 + a2
2

X : x 2 + y 2 + z 2 ≤ a2 .
Rezolvare. Punând X1 : =
o
( 0 , 1) X \ {( x, y, z ) ∈ R 3 : x ≥ 0, y = 0, z = 0 }
\ {( x, y, z ) ∈ R 3 : x = 0, y = 0 } ,
dx dy dz
O (1, 0 ) (2, 0 ) avem I = ∫∫∫ .
x X1 x + y 2 + z 2 + a2
2

Schimbare de variabile în
coordonate polare x = r cosϕ sinθ,
y = r sinϕ sinθ, z = r cosθ,
D( x, y, z)
Fig. 50 = r2 sin θ,
D(r, ϕ, θ)

a
r 2 sin θ r 2dr a
I = ∫∫∫ dr dϕ dθ, unde G = (0, a)×(0, 2π)×(0, π), I = 4πI1, I1 : = ∫ = r r 2 + a2
G r +a
2 2
0 r +a2 2 0

( )
a a

− ∫0 r 2 + a2 dr = a2 2−
r 2
2
a2
r + a 2 + ln 2r + 2 r 2 + a2
2
=
a2
− ln
a2
( )
2 + 1 . S-a folosit formula
0 2 2

(45) ∫ x 2 + a2 d x =
x 2
2
a2
(
x + a 2 + ln 2x + 2 x 2 + a2
2
) care rezultã din ∫ dx
=
1
a
ln 2a x+ b +
ax + bx + c
2

2 a ax 2 + bx + c + C, C ∈ R, a > 0.
z x2 y2 z2
E3 20. I : = ∫∫∫
D
1− − − dx dy dz =
a2 b 2 c 2
x2 y2 z 2
?, D : + + < 1.
a2 b 2 c 2
x y z
Rezolvare. Dacã = X, = Y, = Z,
a b c
θ
avem (x, y, z) ∈ D ⇔ X 2 + Y 2 + Z 2 < 1, pe
r
acest sferoid deschis se integreazã cu
O schimbarea de variabile în coordonate polare X
( 0, a , 0 ) y = r cosϕ sinθ, Y = r sinϕ sinθ, Z = r cosθ (ex.
ϕ
19), deci compunând se obţine schimbarea de
variabile în coordonate polare generalizate x =
a r cosϕ sinθ, y = b r sinϕ sinθ, z = c r cosθ cu
D( x, y, z )
= abcr2sinθ. Avem I =
D(r, ϕ, θ)
x
Fig.51 ∫∫∫
G
1 − r 2 abc r 2 sin θ dr dϕ dθ , unde G = (0,

1) × (0, 2π) × (0, π) (vezi ex. 19), I =

π
1 2π π
r =sin t 2
π abc
2
abc∫ r 2 1 − r 2 dr ∫ dϕ∫ sin θ d θ = 4π abc ∫ sin 2 t cos 2 t dt = .
0 0 0 0
4

221
 r + 1  s + 1
Γ
π
Γ
2
1  2   2 
(46) ∫ sin x cos x dx =
r s
, r, s > −1.
2 r + s + 2
0 Γ  
 2 
x2 y2 z 2
21. I : = ∫∫∫ (x 2
+ xy + y 2 )dx dy dz = ?, D domeniul limitat de + + = 1, a > b > c > 0,
D a2 b 2 c 2
x2 + y2 + z 2 = c2 .

z
E3

( 0, 0, c )

( 0, − b, 0 ) ( 0, b, 0 )
O y

( 0, 0, − c )
x
Fig. 52

Rezolvare. Prima ecuaţie este a unui elipsoid iar a doua a unei sfere. Dacã D1 este
domeniul limitat de elipsoid iar D2 acela limitat de sferã, avem D = D1 \ D 2 , deci I = I1 −
( ) (
I2, I1 : = ∫∫∫ x 2 + xy + y 2 dx dy dz , I2 : = ∫∫∫ x 2 + xy + y 2 dx dy dz . În I1 schimbare de )
D1 D2
variabile în coordonate polare generalizate x = a r cosϕ sinθ, y = b r × sinϕ sinθ, z = c r
cosθ, (r, ϕ, θ) ∈ (0, 1) × (0, 2π) × (0, π) (vezi ex. 20), în I2 schimbare de variabile în
coordonate polare x = r cosϕ sinθ, y = r sinϕ sinθ, z = r cosθ, (r, ϕ, θ) ∈ (0 , c) × (0 , 2π) ×

(0, π) (vezi ex. 19). Se obţine I1 =

4π
15
abc a 2 + b 2 , I2 =
8πc5
15
. ( )
[ ]
22. I : =∫∫∫ 5 (x − y )2 + 3az − 4a 2 dx dy dz = ?, D domeniul limitat de x 2 + y 2 = a z ,
D

a > 0 , x 2 + y 2 + z 2=2a2.
Rezolvare. Prima ecuaţie este a unui paraboloid de rotaţie în Jurul lui x = 0, y = 0, a
doua ecuaţie este a sferei centratã în (0, 0, 0) cu raza a 2.
 2 2 2 
 2a − x − y 
I = ∫∫ 

( [
) ]
∫ 2 5 x − y + 3az − 4a dz  dx dy , unde ∆ este domeniul limitat de γ −
2 2

∆ 2
 x +y 
 a 
proiecţia ortogonalã pe z = 0 a lui Γ, curba de intersecţie a suprafeţelor. Ecuaţia lui γ se

222
obţine prin eliminarea lui z între ecuaţiile celor douã suprafeţe.
2
 x2 + y 2 
x2 + y 2 +   = 2a 2 ,
 a 
 
γ : x 2 + y 2 = a2 , deci ∆ este cercul centrat în (0, 0) cu raza a. Pe acesta se integreazã cu schimbarea de variabile în
π a5
coordonate polare x = r cosθ, y = r sinθ, (r, θ) ∈ (0, a) × (0, 2π). Se obţine I = = .
12
În urmãtoarele cinci exemple vor fi calculate „volume“ (mãsura Jordan) ale unor
domenii din R3.
z E3
23. m(D) = ?, D domeniul limitat
x2 + y2 x2 y2 z 2 x2 y2 z 2
z= de 2 + 2 + 2 = 1, 2 + 2 = 2 şi
a a b c a b c
Γ prin care trece dreapta x = 0, y = 0.
Rezolvare. Prima ecuaţie este a
z = 2a 2 − x 2 − y 2 unui elipsoid iar a doua a unui con. Din
4 .8
cauza simetriei, m(D) =
 c 1− x − y  2 2

 a b  2 2

a
O
γ
(0, a 2 , 0) y = 2∫∫  ∫ dz  dx dy , X domeniul
X  
c + x y 2
 2

 a b  2 2

(este!) limitat de proiecţia ortogonalã γ

pe z = 0 a lui Γ, curba de intersecţie a
suprafeţelor. Se eliminã z între ecuaţiile
x x2 y2
acestora, γ : 2 2 + 2 2 = 1, deci X este
Fig. 53 a b

z
E3

x2 y2
Γ z=c 2
+
a b2

x2 y2
z = c 1− 2
−
a b2

O y
γ

x
Fig.54

domeniul limitat de aceastã elipsã. Se integreazã pe X cu schimbarea de variabile în coordonate polare generalizate
x=
a
r cos θ , y =
b
r sin θ , (r, θ) ∈ (0, 1) × (0, 2π), se obţine m(D) =
2π a b c
3
2− 2 . ( )
2 2
24. m(D) = ?, D având inecuaţia (x2 + y2 + z 2 )4 < a3 x 2 y 2 z , x > 0, y > 0, z > 0, unde a > 0. I : =

223
 dx dy dz
z
∫∫∫
D x2 + y2 + z 2
=?

Rezolvare. Se considerã suprafaţa S de ecuaţie

E3 implicitã (x2 + y2 + z 2 )4 = a3x 2 y 2z ,

x > 0, y > 0, z > 0.
Ecuaţia lui S în
coordonate polare este
π π
r = a cos ϕ sin ϕ sin θ cos θ , 0 < ϕ < , 0 < θ < ,
23 23 43 13
2 2
prin urmare inecuaţia în coordonate polare a lui D este 0 <
r < a cos2 3 ϕ sin 2 3 ϕ sin 4 3 θ cos1 3 θ (= g(ϕ, θ)), (ϕ, θ)
α π π
∈  0,  ×  0,  şi astfel cu schimbarea de variabile în
β  2  2
coordonate polare şi cu 4.8 avem m(D)
= ∫∫∫ dx dy dz = ∫∫∫ r 2 sin θdr dϕ dθ , G : =
O y D G
2
  π 
(r, ϕ, θ) ∈ R : (ϕ, θ) ∈  0, 2  , 0 < r < g (ϕ, θ) ,
3
mulţime
x Fig. 55    
standard prin raport la r = 0, m(D) =
π π
g(ϕ, θ)
  a 3 2 2
πa 3

∫∫  ∫0 r 2 sin θ dr  dϕ dθ = ∫0 cos ϕ sin ϕ dϕ ∫0 sin θ cos θ dθ = 288 . Cu aceeaşi schimbare de variabile

2 2 5
 3
 0, π 
2
 
 2
 

 g(ϕ, θ)  1 2
I = ∫∫∫
G
r sin θ dr dϕ dθ = ∫∫ 2
 ∫ r sin θ dr  dϕ dθ

 0


=
2
a ∫∫ 2
cos4 3 ϕ sin 4 3 ϕ sin11 3 θ cos2 3 θ dϕ dθ =
 0, π   0, π 
 2  2
   
π π
1 22 2

2 ∫0 ∫0 sin
a cos 4 3 ϕ sin 4 3 ϕ dϕ . 11 3
θ cos 2 3 θ dθ . Se vor folosi (46) de la ex. 20 şi formulele pentru funcţia Γ.

7 7 14 5 5
Γ   Γ   Γ   Γ   Γ  
1 1  6   6  1  6   6  = 1 a2 1 1 Γ  1  1 Γ  1  1 6 1 21 1 1 π 3 π a2
I = a2  6  6  6  2 13 7 1 1 = 2 a 4 13 7 6 = .
2 2 7 2 19 2 2 6 π 182
Γ   Γ       Γ   sin
 3 6 6 6 6 6 6

25. m(D) = ?, D paralelipipedul limitat de planele ai1 x + ai2 y + ai3 z = ± di , di > 0, i = 1, 3 , det [aiJ] ≠ 0.

Rezolvare. m(D) = ∫∫∫

D
dx dy dz , se considerã familiile de plane paralele ai1 x + ai2 y + ai3 z = ui , ui parcurge

intervalul (−di , di ) , i = 1, 3 . Prin intersecţiile trei câte trei ale acestora D este „mãturat“ biJectiv, schimbare de
−1
D( x, y, z ) D(u1, u2 , u3 )  1
variabile definitã prin ui = ai1 x + ai2 y + ai3 z , ui ∈ (−di , di ) , i = 1, 3 , = = ,A:=
D(u1, u2 , u3 )  D( x, y, z )  A
3
1 1 8d d d
det[aiJ]. Astfel m(D) = ∫∫∫ du du du , G : =
A 1 2 3 ∏
i =1
(− di , di ) , m(D) =
A
m(G ) = 1 2 3 .
A
D

26. m(D) = ?, D : x 2 + y 2 > a2 z 2 , x 2 + y 2 < b 2 z 2 , x 2 + y 2 + z 2 < 2cz , 0 < a < b, c > 0.

Rezolvare. x 2 + y 2 = a2 z 2 , x 2 + y 2 = b2 z 2 sunt ecuaţiile a douã conuri de rotaţie în Jurul lui x = 0, y = 0, din

x 2 + y 2 = az şi x 2 + y 2 = bz rezultã, dacã α : = arctg a şi β : = arctg b, cã α şi β sunt mãsurile unghiurilor din

figurã. Aşadar − schimbare de variabile în coordonate polare x = r cosϕ sinθ, y = r sinϕ sinθ, z = r cosθ şi, pentru a
avea biJectivitate, 0 ≤ ϕ < 2π, α < θ < β, 0 < r < 2c cosθ (ecuaţia în coordonate polare a sferei este r = = 2c cosθ ).
 2c cos θ 2  4 1 1
m(D) = ∫∫ 
∫ r sin θ dr  dϕ dθ = π c 3 (cos 4 α − cos 4 β) , cos 4 α = = etc.

(0, 2π )×(α, β )  0


3 (1 + tg α) (1 + a2 )2
2 2

224
 x2 z2
27. m(D) = ?, D : + y2 + < 1, −1 < z < 3.
4 9
x2 z2 x2 z2
Rezolvare. m(D) = m(∆) − m(D1), ∆ : + y2 + < < 1, D1 : + y2 + < 1, −3 < z < −1, m(∆) = 6π,
4 9 4 9
 
 −1
 x2 y2
m(D1) = ∫∫X  ∫  dx dy , X : 9 32 + 9 8 < 1 (ia
dz z = −1 în ecuaţia elipsoidului!), m(D1) =
 −3 x 2

 1− − y

2
4

 x2 
∫∫X  3 1−
4
− y 2 − 1 dx dy

 

x2 4 2
= 3 ∫∫ 1 − − y 2 dx dy − m( X ) , schimbare de variabile în coordonate polare generalizate x = r cos θ , y =
X
4 3

2 2 x2 4π  1 106 π
= r sin θ , (r , θ) ∈ (0 , 1) × (0, 2π), ∫∫X 1− − y 2 dx dy = 1 −  , m(D) = .
3 4 3  27  27

28. I : = ∫∫∫ xyz dx dy dz = ?, D domeniul din primul octant limitat de suprafeţele xy = a , xy = b , 0 < a < b, y 2 2

x2 + y2 x2 + y2
= αx, y = βx, 0 < α < β, z = ,z= , 0 < p < q.
p q
Rezolvare. Se considerã familiile de
z
suprafeţe xy = u, u parcurge intervalul (a2, b2) şi y
(0, 0, 3) E3
= vx, v parcurge intervalul (α2, β2), ceea ce face de
la sine înţeles a folosi schimbarea de variabile
D( x, y, z ) 1
definitã prin xy = u, y = vx, z = z. = ,
D(u, v, z ) 2v
1
2 ∫∫∫
I= uv −1z du dv dz , unde G : =
G

( 0 , − 1, 0 ) ( 0 , 1, 0 ) u(v + v −1 )
O {(u, v, z ) ∈ R 3 :u ∈ (a2 , b2 ), v ∈ (α 2 ,β2 ) , q
<
(2, 0, 0 ) y
u(v + v −1)
(0, 0, − 1) z< ,
p 
I =
1 −2 8  2 β
x
32
(p − q )(b − a ) (β − α )(1 + α β ) + 4 ln α 
−2 8 2 −2 −2

 
.
(0, 0, − 3) 29. Dacã f : R →R este derivabilã şi F(t) =
Fig . 56
∫∫∫ f (xyz ) dx dy dz pentru t ∈ (0, ∞), sã se
[0, t]3
calculeze F '(t).
t
tt   t ′
Rezolvare. (47) F(t) = ∫0  ∫0  ∫0 f (x y z ) dz  dy  dx , se aplicã V, §1, 3.3,  ∫ f ( x y z ) dz  = f ( x y t ) ,
 
    0 

  t t
 ′ t t t
t t

  f ( x y z ) dz  dy  F ' (t ) = ∫  ∫ f ( x y t ) dy + ∫ f ( x t z ) dz  dx
 ∫0  ∫0  
= ∫0 f (x y t ) dy + ∫0 f (x t z ) dz , (48)
 
+
    0 0 0 
t t t
  t  t
t  t
t 
+ ∫  ∫ f (t y z ) dz  dy = ∫0  ∫0 f (x y t ) dy  dx + ∫0  ∫0 f (x t z ) dz  dx + ∫0  ∫0 f (t y z ) dz  dy . Pe de altã parte , integrând
 
00       

225
 t t t t
 
∫0 f (x y z ) dz = zf ( x y z ) 0 − ∫ z f ' (x y z) x y dz şi (47) devine (49) F(t) = t ∫  ∫ f ( x y t ) dy  dx −
t
prin pãrţi,
 
0 00 
t
tt   t t t
   
− ∫  ∫  ∫ x y z f ' ( x y z ) dz  dy  dx . Asemãnãtor, F (t ) = ∫  ∫  ∫ f ( x y z ) dy  dz  dx , se integreazã prin pãrţi în interior,
       
000   000  
t t t
  tt   t t t
   
(50) F (t ) = t ∫  ∫ f ( x t z ) dz  dx − ∫0  ∫0  ∫0 x yz f ' (x y z ) dy  dz  dx , de asemeni din F (t ) = ∫  ∫  ∫ f ( x y z ) dx  dz  dy ,
     
00      0 0 0  
t
t  t
tt  
se obţine (51) F (t ) = t ∫  ∫ f (t y z ) dz  dy − ∫0  ∫0  ∫0 x y z f ' (x y z ) dx  dz  dy , se adunã (49), (50), (51) şi combinând
 
00     
t t t
3      3 
cu (48) se obţine F '(t) =  F (t ) + ∫  ∫  ∫ x y z f ' ( x y z ) dz  dy  dx =  F (t ) + ∫∫∫ x y z f ' ( x y z ) dx dy dz  .
t t 
 000    [0, t] 3

Exemple n ≥ 1
30. m(Tn) = ?, Tn : x1 > 0, …, xn > 0, x1 + … + xn < a, a > 0. Enunţul este corect, Tn ∈ J (Rn) cãci m(Tn* ) = 0.
Într-adevãr, se aplicã §1, 2.16, Tn* este reuniunea a n + 1 „suprafeţe“ de ecuaţii explicite : x1 = 0 iar x2 +… + xn ≤
≤ 1, x2 ≥ 0,…, xn ≥ 0; x2 = 0 iar x1 + x3 +…+ xn ≤ 1, x1 ≥ 0, x3 ≥ 0,…, xn ≥ 0;…; xn = 0 iar x1 +…+ xn−1 ≤ 1, x1 ≥ 0, …,
xn−1 ≥ 0; xn = 1 − (x1 +…+ xn−1) iar x1 +…+ xn−1 ≤ 1, x1 ≥ 0,…, xn−1 ≥ 0.

4 .8
z Rezolvarea întâia. m(Tn) = ∫ ...T ∫ dx1 ... dxn
n
=
( 0, 0, a ) E3 n −1
 a−∑x 
  k
n −1
 
1
4 .8
∫ T ∫  ∫0 dxn  dx1 ... dxn −1 =
. .. ∫ T... ∫  a − ∑1 xk  dx1 ... dxn −1 =
x+ y+z =a 
n −1
 n −1

 
n−2
 a−∑ x 
( x, y , z )  n −1
k

 
1

= ∫ . .. ∫  ∫  a − ∑ x k  dx n − 1  dx 1 ... dx n − 2 =
T  0  1  
n−2
 
 
O 2
( 0, a , 0 ) y 1  n−2  4.8 11 1 1
2 ∫ T ∫ 
( x, y ) ... a − ∑ xk  dx1 ... dxn−2 = ... = ... ⋅
1  23 n − 2 n −1
n −2

a
1 an
⋅ ∫ (a − x1 ) dx1 = ∫ (a − x1)n −1dx1 =
n −1
( a , 0, 0 ) . Pentru
T1
(n − 1)! 0 n!

x Fig. 57 a3
n = 3 se obţine volumul tetraedrului
.
6
a( x2 + ... + xn )
Rezolvarea a doua. Schimbare de variabile F −1 definitã prin u1 = x1 + … + xn, u2 = , u3 =
x1 + ... + xn
a( x3 + ... + xn ) axn
= ,…, un = , xi > 0, i = 1, n . Se lucreazã ca la „schimbare de variabile în coordonate polare
x2 + ... + xn xn −1 + xn
în Rn “. Componentele lui F −1 fiind g1, …, gn , avem identitãţile pe ∆ : = = {( x1,..., xn ) ∈ R n : xi > 0, i = 1, n }
n n

g1( x ) − ∑x k = 0, g1( x )g2 ( x ) − a ∑x k = 0,

(52) 1
n
2

g1( x )g2 ( x )g3( x ) − a 2 ∑x3

k = 0 , ... , g1( x ) ... gn ( x ) − a n −1xn = 0 ,

n n
care exprimã cã g1, …, gn este soluţie pe ∆ pentru sistemul Φ1(u, x ) : = u1 − ∑ xk = 0 , Φ 2 (u, x ) : = u1u2 − a∑ xk =
1 2

226
 D( x1,..., xn ) D(u1,..., un ) 
−1
D(Φ1 ,..., Φ n )
= 0,…, Φ n (u, x ) : = u1 ... un − an −1xn = 0 , prin urmare =   = − ⋅
D(u1,..., un )  D( x1,..., xn )   D( x1,..., xn )
−1 −1 n ( n −1)
D(Φ1,..., Φ n )   D( x1,..., xn )
n +1
(−1)
⋅ 
−
  , (53) = u n −1u2n − 2... un −1 şi atunci m(Tn) = ∫ . .. ∫a 2 u n −1 n − 2
u …
 D(u1,..., un )   D(u1,..., un ) n ( n −1) 1 1 2
G
a 2
n ( n −1) a a a a
−
∫0 u1 du1 ∫ u2n − 2du2 … ∫0 un −1dun −1 ∫0 dun =
n −1
... un −1du1 ... dun , unde G : = (0, a)n (aratã, folosind (52)), m(Tn) = a 2

0
n ( n −1)
− 1 n +(n −1)+ ...+1 an
= a 2 a = .
n! n!
x1 x
31. m(∆) = ?, ∆ : x1 > 0, …, xn > 0, + ... + n < 1, ai > 0, i = 1, n .
a1 an
Rezolvare. Enunţul este corect, ∆ ∈ J (Rn) (Justificare ca la ex. 30). m(∆) = ∫ .∆.. ∫ dx1 ... d xn , schimbare de
x1 x D( x1,..., xn )
variabile
a1
= X 1 ,..., n = X n ,
an
= a a ... a , m(∆) =
D( X 1,..., X n ) 1 2 n ∫ .G.. ∫ a1 ... an dX 1 ... dX n , G : X1 > 0, …, Xn > 0,
ex.30 1
X1 + … + Xn < 1, m(∆) = a1 … an.
n!
32. I : = ∫ ...D ∫ x1 + ... + xn dx1 ... dxn = ?, D : x1 > 0, …, xn > 0, x1 + … + xn < a, a > 0.
n ( n −1) 1
− n−
Rezolvare. Se schimbã variabilele ca la ex. 30 şi ţinând seamã de (53), I = a 2
∫ ...G ∫ u1 2 u2n − 2... un −1 du1 …
1
n+
… dun = 2a 2 .
(n − 1)!(2n + 1)
33. I : = ∫ f(
S(0, R )
x 2
) dx = ?, S (0, R) sferoidul deschis din Rn centrat în 0 şi cu raza R, f : [0, R]→ R continuã.

Rezolvare. S (0, R) ∈ J (Rn). Presupunem n ≥ 2. Schimbare de variabile în coordonate polare în Rn x1 = r

cosϕ1, x2 = r sinϕ1 cosϕ2 ,…, xn−1 = r sinϕ1 … sinϕn−2 cosϕn−1, xn = r sinϕ1 … sinϕn−2 sinϕn−1 şi ţinând seamã de
∫ ...G ∫ f (r) r
n −1
(43), I = sin n − 2ϕ1 ... sin ϕn − 2 drdϕ1 ... dϕn − 2dϕn −1 , unde G = (0, R) × (0, π)n−2 × (0, 2π) (raţioneazã ca la

π
π
R  n −2 π ϕ=u + R  n −2 2
ex. 19!), I = 2π  f (r ) r n −1dr ∏ sin k ϕ dϕ = 2 2π  f (r ) r n −1dr  2n − 2 ∏ cosk u du . Se aplicã (46) de la ex.
 ∫0  k =1 ∫0  ∫0  ∫
    k =1 0

 1   k + 1 n
R  n−2 Γ   Γ   n − 2 Γ (1)
R R

( )
= 2π
2
20, I = 2π  f (r ) r n −1dr ∏  2   2  = 2π π
n  ∫0
∫ ∫ f (r ) r n −1
dr f (r ) r n −1dr . Formula este
0  k =1  k + 2  n 0 
  Γ  Γ  Γ 
 2   2  2
adevãratã şi când n = 1.
Luând f (t) = 1 se obţine
1.1.3 „Volumul“ sferoidului închis sau deschis din Rn, n ≥ 1, de razã R este egal cu
n
2π 2 R n
.
n
n Γ  
 2

34. Fie f : Rn → R continuã cu proprietatea „oricare ar fi a din Rn şi oricare ar fi r > 0 f (a) =

1
m (Sr (a)) S ∫(a)
= f ( x ) dx “ („ proprietatea de medie“). Dacã f (x) ≥ 0 pe Rn atunci f este constantã.
r

Rezolvare. Presupunem prin absurd cã ∃ x1, x2 în Rn a.î. f (x1) < f (x2). Punem r0 : = x1 − x2 şi, pentru r > r0,
f ( x1) m (Sr − r ( x2 )) I (r) 5.8  r − r0 n
I (r) : = ∫ f (x ) dx , J (r) : = S ∫(xf)(x) dx . Avem (a fortiori f (x2) ≠ 0)
S (x )
f ( x2 )
= 0

m (Sr ( x1)) J (r)

= 
 r 
 ⋅
r 1 r − r0 2

227
 n
I (r ) f ( x1) r − r0 
⋅ . Dar Sr − r ( x2 ) ⊂ Sr ( x1) , deci J(r) ≤ I(r) şi deci ≥   , se ia limita pentru r → +∞, se obţine
J (r ) 0
f ( x2 )  r 
f ( x1)
≥ 1, contradicţie.
f ( x2 )
h h
35. I : = ∫ ...∆ ∫ xn dx1 ... dxn = ?, n ≥ 2, ∆ : x1 + ... + xn−1 < R ,
2 2 2 2
− < xn < , h > 0.
2 2
 h2  h
4 .8   2
Rezolvare. I = ∫ D ∫  ∫h n n  1 n −1
... x 2
dx dx ... dx , unde D ⊂ Rn−1
, D : x1
2
+ ... + x 2
n −1 < R2
, deci I = m(D) ∫h xn dxn =
2

−2  −
2
n −1 n −1
Rn −1
3
5.8 2π 2 2h π 2 Rn −1h3
=  
n − 1 3  2 
= .
n + 1
(n − 1)Γ   12 Γ  
 2   2 
x21 x2n −1 x 2n
36. m (∆) = ?, ∆ : xn ∈ (0, an) , 2
+ ... + 2
< , ai > 0, i = 1, n .
a 1 a n −1 a2n
Rezolvare. ∆ ∈ J (Rn), deoarece m(∆*) = 0 cãci ∆* este reuniunea „suprafeţelor“ de ecuaţii explicite xn =
x 21 x 2n −1 x21 x2n −1 x 21 x2n −1
= an + ... + unde 2
+ ... + 2
≤ 1 şi xn = an unde 2
+ ... + ≤ 1. Sistemul de inecuaţii ce defineşte ∆
a 2
1 a 2
n −1 a 1 a n −1 a 1 a2n −1
n −1
x2 
este echivalent cu xn ∈ (0, an), an ∑
k =1 a
k
2
< xn < an , deci ∆ = ( x1,..., xn ) ∈ Rn : (x1,…, xn−1) ∈ D,

k

 
  a   x 2 
n −1 n −1 n −1
x 2k x 2k n

an ∑ < xn < an  unde D : ∑ 2 < 1 şi deci m(∆) = ∫ ... ∫  ∫ dxn  dx1 ... dxn −1 = an ∫ ... ∫ 1 − ∑ k
D   D  
2 2
k =1 ak  k =1 a k k =1 a
a ∑ x   n −1 2
k
k

 a  n
k =1
2
k

x1 x
dx1 ... dxn −1 . Dacã = X 1,..., n −1 = X n −1 , avem (x1, …, xn−1) ∈ D ⇔ X12 + ... + X n2−1 < 1, pe acest sferoid din Rn−1
a1 an −1
se integreazã schimbând variabilele în coordonate polare şi deci prin compunere se obţine schimbarea de variabile
în coordonate polare generalizate în Rn−1 x1 = a1 r cos ϕ 1 , x2 = a 2 r sin ϕ 1 cos ϕ 2 , …, xn −2 = a n −2 r sin ϕ 1 …
D ( x1 , ... , x n −1)
= a1 ... a n −1(−1) r n −2 sin n −3 ϕ 1 …
n
sin ϕ n −3 cos ϕ n −2 , xn −1 = a n −1 r sin ϕ 1 … sin ϕ n −3 sin ϕ n −2 .
D (r, ϕ 1 , ... , ϕ n −2 )

sin ϕ n −3 , deci punând a : = a1 ... a n , I = a∫ ... ∫ (1 − r ) r n − 2 sin n −3 ϕ 1 ...sin ϕn −3 dr dϕ 1…dϕn−2 unde G ⊂ Rn−1,
G
π
n −3 π n −3
2π a 2π a n −3 2
G = (0 , 1) × (0 , π)n−3×(0, 2π) şi ca la ex. 33 I = ∏ ∫
n(n − 1) k =1 0
sin k ϕ dϕ =
n (n − 1)
2 ∏ ∫ cosk u du =
k =1 0

 1   k + 1
n −3 Γ   Γ 
n −3 n −1
2π a  2   2  2π a π 2 a π 2
n (n − 1) ∏
= = = .
k + 2 n (n − 1)  n − 1  n  n + 1
k =1 Γ   Γ  Γ 
 2   2   2 

2 Integrala Riemann generalizatã în Rn, n ≥ 2

Exhaustie admisã

Fie X ⊂ Rn nevidã. Un şir de mulţimi (Ap)p∈N este prin definiţie exhaustie admisã a lui

228
 ∞
X dacã are proprietãţile 1° Ap ∈J (Rn) ∀ p, 2° Ap ⊂ Ap+1 ∀ p, 3° X = U Ap . 2° şi 3° implicã
p =1
n
Ap ⊂ X ∀ p. Când X ∈ J (R ) avem (1) m(X) = lim m(Ap) (§1, 2.9, deci este deaJuns a
p→ ∞

avea doar Ap ⊂ Ap+1 ∀ p pentru a realiza (1)).

2.0 Orice mulţime deschisã mãrginitã din Rn, n ≥ 1 are o exhaustie admisã ca mulţimi
deschise.
2.01 Fie f : U → V difeomorfism, U şi V mulţimi deschise din Rn, n ≥ 1. Dacã (Ap)p∈N
este exhaustie admisã a lui U (cu mulţimi deschise), atunci (Bp)p∈N , Bp : = f (Ap) este
exhaustie admisã a lui V (cu mulţimi deschise).
Punct singular
Fie f : X → R, X ⊂ Rn. Punctul x° din Rn, punct de acumulare pentru X, este prin
definiţie punct singular pentru f dacã nu existã V vecinãtate a lui x° a.î. f sã fie mãrginitã
pe X I V. Mulţimea punctelor singulare ale lui f o desemnãm prin S(f).
Integrala Riemann generalizatã
Fie f : X → R, X ⊂ Rn cu n ≥ 2. Presupunem
a) f este mãrginitã şi integrabilã Riemann pe orice parte compactã mãsurabilã Jordan a
lui X \ S(f);
b) X \ S(f ) are cel puţin o exhaustie admisã [atunci X \ S(f ) are cel puţin o exhaustie
admisã cu mulţimi închise (ia Bp : = Ap !)].
În aceste condiţii poate fi considerat simbolul ∫ f ( x) dx (sau X∫ f dx )
X
− integrala

Riemann generalizatã a lui f pe X şi anume integralã cu puncte singulare când S(f ) ≠ ∅,

integralã pe mulţime nemãrginitã când X nu este mãrginitã.
∫ f dx este prin definiţie convergentã dacã oricare ar fi (Ap)p∈N exhaustie admisã a lui
X

 
X \ S(f ), şirul de numere reale  ∫ f dx  este convergent cãtre aceeaşi limitã α (f este
A p  p∈N
not
i.R. pe Ap fiind i.R. pe Ap ). În caz contrar, ∫ f dx
X
este divergentã. În primul caz α =

= ∫ f dx . ∫ f dx este prin definiţie absolut convergentã dacã este convergentã ∫ f dx

X X X

(integralã generalizatã corect consideratã, vezi a), S(f ) = S(f)).

Când X din J (Rn) are o exhaustie admisã (ceea ce de pildã este cazul când X = X (ia
Ap = X )) iar f este mãrginitã integrabilã Riemann pe X, integrala Riemann generalizatã
∫ f ( x) dx (luatã corect în considerare, condiţiile a) şi b) sunt verificate: S(f ) = ∅) este
X

convergentã şi egalã cu I : = ∫ f dx , integrala în sens obişnuit. Într-adevãr, (Ap) fiind o

X

exhaustie admisã a lui X, ∫ f dx − I

Ap
= ∫ f dx
X \ Ap
≤ sup f ( x) m( X \ Ap )
x∈X
=

229
sup f ( x) [m( X ) − m( Ap ) ] , se ia limita pentru p → ∞, I = lim
(1)

x∈X p→ ∞ ∫ f dx .
Ap

Observaţie. Definiţia convergenţei integralei Riemann generalizate în cazul n = 1 şi

definiţia convergenţei integralei Riemann generalizate în cazul n > 1 nu coincid.
∫∫ sin(x + y 2 )dx dy este divergentã (considerarea integralei este corectã: S (f ) = ∅,
2
Exemplul 1 (Cayley).
R2

condiţiile a) şi b) sunt împlinite). Într-adevãr, pentru exhaustia admisã (Ap)p∈N a lui R2, Ap : x 2 + y 2 < p 2 , avem,
p p2

cu schimbarea de variabile în coordonate polare, ∫∫ sin(x 2

+ y 2 )dx dy = 2π ∫ r sin r 2dr = π ∫ sin t dt = π (1 − cos p 2 ) ,
A p 0 0

 
deci şirul  ∫∫ sin(x 2 + y 2 )dx dy  nu are limitã. Este interesant de observat cã pentru exhaustia admisã (Bp) p∈N a lui
A 
 p 
p p p p
π π π π
R2, Bp = [−p, p]2 avem ∫∫B sin(x + y 2 )dx dy = ∫ sin x 2dx ∫ cos y 2dy + ∫ cos x 2dx ∫ sin y 2dy →
2
+ = π.
−p −p −p −p
2 2 2 2
p

În legãturã cu observaţia de la ex. 1 se poate afirma

2.1 Fie ∫ f dx integralã Riemann generalizatã. Dacã f (x) ≥ 0 pe X \ S(f) şi existã
X

(Ap)p∈N exhaustie admisã a lui X \ S(f) cu proprietatea existã I : = lim

p→ ∞ ∫ f dx
Ap
finitã, atunci

∫ f dx
X
este convergentã şi ∫ f dx = I.
X
dx
Exemple 2. ∫
S(0, R) x 2
α
, α ∈ R este integralã Riemann generalizatã cu 0 punct singular unic (condiţiile a) şi

1
b) din definiţie sunt verificate). Integrantul este pozitiv pe S (0, R) \ {0} , se ia exhaustia admisã a acesteia Ap : <
p
1
< x <R− , p ∈ N (dacã p nu este suficient de mare putem avea Ap = ∅ − nimic supãrãtor), cu schimbarea de
2
p
1
R−
p
dx 2π
variabile în coordonate polare se obţine ∫
x
α
=
 n  ∫ r n −α−1 dr , deci avem limitã finitã când şi numai când
A 2 Γ  1 p

 2 p
α < n, prin urmare integrala este convergentã ⇔ α < n (necesar conform cu definiţia, suficient conform cu 2.1).
n
dx 2π 2 R n − α
Astfel pentru α < n ∫ =
x 2 Γ n  n − α
α
.
S(0, R)
 2
 
2
− x
∫e dx , n ≥ 2, este integralã Riemann generalizatã pe mulţime nemãrginitã cu S (f ) = ∅. Integrantul
2
3.
n
R

este pozitiv pe Rn, se ia exhaustia admisã Ap : 0 ≤ x 2

< p, p ∈ N, cu schimbarea de variabile în coordonate
n p n
∞
2π 2π 2
2 2 2
− x 2 − x − x

∫ ∫ ∫ ∫ ⋅ ⋅ ∫ r n −1e − r dr ,
2 2 2 2 2
polare avem e dx = r n −1e− r dr , deci e dx = lim e dx =
n n
Γ   
p →∞
Ap 0 R n Ap Γ  0
 2  2
∞ ∞
n−2
∫0 r ∫0 r
n −1 − r 2 n −1 − r 2
e dr fiind convergentã. Calculãm In−1 : = e dr , n > 1. Se integreazã prin pãrţi, In−1 = I ,
2 n −3

230
 n−4 1 π (n − 2)!! (n − 2)!!
deci când n este impar I n −3 = I ,…, I 2 = , I n −1 = π . Când n este par, I n −1 = .
2 n −5 2 2 n +1 n
2 2 22
dx
4. ∫
X x 2
α
, X ⊂ Rn, n ≥ 2, X : x 2
≥ R, R > 0 − convergenţã şi calcul.

dx
Rezolvare. Integrantul este pozitiv pe X, se ia exhaustia admisã Ap : R ≤ x 2
< p, p ∈ N, ∫
A x 2
α
=
p

n n
p
2π 2 dx 2π Rn −α
2

∫r ∫
n −1− α
= dr (vezi ex. 2), prin urmare convergenţã ⇔ α > n, în acest caz =− .
n α n n −α
Γ   R X x 2 Γ  
 2  2
dx dy dz
5. I : = ∫∫∫ x p y q z r
[0,1]3
, p, q, r > 0 − convergenţã şi calcul.

Rezolvare. S (f ) este egalã cu reuniunea feţelor lui [0, 1]3 situate în planele x = 0, y = 0, z = 0 şi astfel [0, 1]3 \
S (f ) = (0, 1]3, integrantul, pozitiv, este continuu şi mãrginit pe orice parte compactã a lui (0, 1]3, se ia exhaustia
3 1 1 1
1 dx dy dz dx dy dz
admisã a lui (0, 1]3 An : =  , 1 , n ∈ N, ∫∫∫ x p y q z r ∫1 x p ∫1 ∫1
= , prin urmare, conform cu 2.1, I
 n  yq zr
An
n n n
1 1 1
dx dy dz
convergentã ⇔ ∫x
1
p
, ∫y
0
q
, ∫
0
zr
convergente, deci I convergentã ⇔ p, q, r < 1. În acest caz I =
n

1
.
(1 − p) (1 − q) (1 − r)
Observaţie. La ex. 2 m(S (f )) = 0, la ex. 5 de asemeni m(S (f )) = 0. Iatã un exemplu la care nu acesta este
cazul, S (f ) este chiar nemãrginitã.
dx dy
I : = ∫∫ , X = {( x, y) ∈ R 2 : x ≥ 0, y ≥ 0 } , S (f ) = {( x, 0) ∈ R 2 : x ≥ 0 } U {(0, y) ∈ R 2 : y ≥ 0 },
X ( x + 1) ( y + 1) xy
2
1
deci mulţime nemãrginitã. I este convergentã (ia exhaustia lui X \ S (f ) An : =  , n  şi ţine seamã cã
n 
+∞
dx
∫0 ( x + 1) x
= π ).

Continuãm cu alte proprietãţi ale integralei Riemann generalizate.

2.2 Criteriu de comparaţie. Fie ∫ f dx , ∫ g dx cu S(g) ⊂ S(f). Dacã f (x) ≤g(x) pe X \
X X

\ S(f) şi ∫ g dx este convergentã, atunci ∫ f dx este absolut convergentã.

X X

Observaţie. 2.2 rãmâne încã adevãrat când ∫ g dx

X
este integralã Riemann în sens

obişnuit (g mãrginitã i.R. pe X din J (Rn)).

2.3 Orice integralã Riemann generalizatã absolut convergentã este convergentã.
Avem însã şi reciproc
∫∫D e
− xy
Exemple 6. sin y dx dy , D : x ≥ 0, y ≥ 0 este divergentã. Pentru Justificare este deaJuns, conform cu

∫∫D e
− xy
2.4, a arãta sin y dx dy este divergentã. Se ia exhaustia admisã a lui D An : = [0, n]2, n ∈ N. In : =

n
n  n n n

∫∫ e sin y dx dy =
− xy
∫∫ e− xydx  sin y dy , y > 0 ⇒
  ∫ e dx =
− xy 1
y
(1 − e−ny ) , In = ∫ siny y dy − ∫ e−ny siny y dy ,
An 0 0  0 0 0

231
 n n n n
sin y (8) sin y  sin y
deci lim In = + ∞ cãci lim ∫0 dy = + ∞ iar lim ∫0 e
− ny
dy = 0  ∫0 e
− ny
dy ≤ ∫0 e
− ny
dy =
n →∞ n →∞ y n →∞ y  y

+∞ +∞ +∞ +∞
1 1      π
∫0  ∫0 e sin y dx  dy = ∫  ∫ e − xy sin y dy  dx = .
− xy
1− . De remarcat cã
n  e n      2
2

  0  0 
x −y2 2
x2 − y2
7. ∫∫D ( x2 + y2)2 dx dy , D : x ≥ 1, y ≥ 1 este divergentã. Folosim din nou 6.4, arãtând cã ∫∫D ( x2 + y2 )2 dx dy
este divergentã. Se ia exhaustia admisã An
y
: = [1, n]2, n ∈ N. An = A 'n U A"n (vezi
E2 figura), cu schimbarea de variabile în
coordonate polare
( n, n ) π
 n 
(1, n ) x2 − y2 4  cosθ
cos2θ 
An′ ′ ∫ 2 22
A' ( x + y )
dx dy = ∫0  ∫1 r dr dθ =
n  
 cosθ 
An′  π4 
  x2 − y2
 ∫ cos 2θ dθ  ln n , ∫ 2 2 2 dx dy =
A" ( x + y )
0 
 
n

(1, 1) (n,1)
π
 sinn θ   π2 
 2
cos 2θ   
O x
= ∫ ∫
π 1
r  π
∫
dr  dθ =  cos2θ dθ ln n,

Fig. 58 4  sin θ  4 
deci
 π2 
x2 − y2  
∫A ( x2 + y2)2 dx dy =
∫
 cos 2θ dθ  ln n → + ∞. Remarcãm şi în acest caz cã integralele iterate existã :
n 0 
 
+∞ +∞ +∞ +∞
 x 2
− y 2  π  x2 − y2  π
∫1  ∫1 ( x2 + y 2)2 dy  dx = − 2 , ∫1  ∫1 ( x2 + y 2)2 dx  dy = 2 .
   
Pentru schimbarea de variabile în integrala Riemann generalizatã dãm enunţul ce
urmeazã. Deşi încãrcat, el este foarte eficient în calcul. În plus, el a fost folosit în problema
dificilã a definiţiei ariei unei suprafeţe netede din R3. De altfel, aceastã schimbare de
variabile poate fi de uneori evitatã, ea efectuându-se doar la integrala pe un termen al
exhaustiei admise.
2.5 Schimbare de variabile. Fie ∫ f (x)dx integralã Riemann generalizatã fãrã puncte
D

singulare în D deschisã şi F : G → D, G ⊂ Rn deschisã, cu proprietãţile 1° F este biJectivã,

2° componentele lui F au clasa C1 pe G, 3° det JF(u) ≠ 0 pe G. Presupunem cã ∃ (Dp)
exhaustie admisã cu mulţimi deschise a lui D. Atunci ∫ f (x)dx şi ∫ f (F(u)) det J F (u) du
D G
sunt simultan convergente sau divergente şi, în cazul convergenţei,

∫ f (x) dx = ∫ f (F(u)) det J

D G
F (u) du .

dx dy dz
Exemple 8. I : = ∫∫∫ α β
D 1+ x + y + z
γ
, α > 0, β > 0, γ > 0, D := (0, +∞)3 − condiţii de convergenţã?

2 2 2
−1 −1 −1
D( x, y, z ) u α vβ w γ
Rezolvare. Schimbare de variabile definitã prin x α = u 2 , yβ = v 2 , z γ = w 2 , =8 ,
D(u, v, w) αβγ

232
 2 2 2
−1 −1 −1
8 uα vβ w γ
I=
αβγ ∫∫∫ 2 2
G 1+ u + v + w
2
du dv dw , unde G = (0, + ∞)3 (6.5 este corect aplicat : nu existã puncte singulare în D,

3
1
(An )n∈N , An =  , n  , este o exhaustie admisã a lui D cu mulţimi deschise etc.). Încã o schimbare de variabile în
n 
1 1 1
2 + +  −3
α β γ 2
8 r −1
coordonate polare u = r cos ϕ sin θ, v = r sin ϕ sin θ, w = r cos θ, I =
αβγ ∫∫∫
∆ 1+ r 2
cos α ϕ ⋅

2 2 2 2
π π
⋅ sin α θ sin β ϕ sin β θ cos γ θ r 2 sin θ dr dϕ dθ , unde ∆ = (0, +∞)×  0,  ×  0,  . Se ia exhaustia admisã (∆n)
−1 −1 −1 −1

 2  2
1 1 1
n 2  + +  −1
α β γ
1 1 π 1 π 1 8 r
a lui ∆ , ∆n =  , n  ×  , − n  ×  , −  , integrala pe ∆n este egalã cu ∫1 dr ⋅
n  n 2  n 2 n αβγ 1 + r2
n
π 1 π 1 1 1 1
− 2 − 2 2 2 +∞ 2  + +  −1
2 n 2 2 n α β γ
−1 −1 + −1 −1 r
∫1 ∫1 ∫0
β α β γ
⋅ sin ϕ cos α ϕ dϕ sin θ cos θ dθ , prin urmare I este convergentã ⇔ dr ,
1 + r2
n n
π π
2 2 2 2 2 2 2
−1 −1 + −1 −1
∫ sin ∫ sin
β α β
ϕ cos α ϕ dϕ , θ cos γ θ dθ sunt convergente. Pentru ultimele douã integrale se obţin condiţiile
0 0

2 2 2 2 2
de convergenţã − 1 > −1, − 1 > −1, + − 1 > −1, −1 > > −1, echivalente cu α > 0, β > 0, γ > 0 date în
β α α β γ
1 1 1
+∞ + + −1
1 tα β γ
enunţ. Pentru prima integralã − întâi schimbarea de variabilã r = t care duce la
2 ∫0 1+ t
dt , condiţiile de

1 1 1 1 1 1
convergenţã + + > 0 (verificatã), 1 −  + +  > 0, în concluzie I convergentã ⇔ α > 1, β > 1, γ > 1.
α β γ α β γ
dx dy dz
9. I : = ∫∫D 1 − cos x cos y cos z = ?, D = (0, π)3.

Rezolvare. Punct singular unic (0, 0, 0) (integrantul este presupus a fi definit pe D) care nu se aflã în D.
x y z D( x, y, z ) 8
Schimbare de variabile definitã prin tg = u, tg = v, tg = w, = , integrala
2 2 2 D(u, v, w) (1 + u2 ) (1 + v 2 ) (1 + w 2 )
devine (1.3.5 este corect aplicatã: D are o exhaustie admisã cu interioare de cuburi standard etc.)
8du dv dw
∫∫∫ 2 2 2 2 2 2
G (1 + u ) (1 + v ) (1 + w ) − (1 − u ) (1 − v ) (1 − w )
, G : = (0, + ∞)3. Încã o schimbare de variabile în coordonate

sin θ dr dϕ dθ  π  π
polare duce la J : = ∫∫∫ 4 2 2 2 4
∆ 1 + r cos ϕ sin ϕ cos θ sin θ
, ∆ : = (0, + ∞)×  0,  ×  0,  .
 2  2
1 1 π 1 1 π 1
O exhaustie admisã a lui ∆ este (∆n), ∆n : =  , n  ×  2 , − 2  ×  2 , − 2  . ∆ poate fi înlocuit cu
n  n 2 n  n 2 n 
π π 1 π π
∆' : = (0, + ∞)× 0,  × 0,  cãci (∆'n), ∆'n : =  , n  × 0,  × 0,  , este o exhaustie admisã a lui ∆' iar
 2  2  n   2  2
2 2
1 π 1 π 2
∫∫∫ ... − ∫∫∫ ... ≤ vol ∆'n − vol ∆ n =  n −    −  n −   − 2  n
→∞→ 0 .
∆ ∆'  n  2   n  2 n 
n n

n 
sin θ dr dϕ dθ  dr 
∫∫∫ 4 2 2 2 4
∆' 1 + r cos ϕ sin ϕ cos θ sin θ
= ∫∫  ∫1 1 + r 4α(ϕ, θ)  sin θ dϕ dθ ,
2
unde α(ϕ, θ) = cos 2 ϕ sin 2 ϕ cos 2 θ sin 4 θ .
0, π 
n 
n
 2 

233
 1
+∞ +∞ −1
dr 1 t4 1 1 3 1 1 3 1 2π π
B  ,  = Γ   Γ   =
α r4 = t
∫0 1 + αr 4
=
4 α1 4 ∫0 1+ t
dt = =
4 α 1 4  4 4  4 α1 4  4   4  4 α1 4 2 2 2 α1 4
. Astfel fiind,

n n
dr π sin θ
lim
n →∞ ∫1 =
1 + α r4 2 2 α1 4
. Se va aplica teorema Lebesgue de convergenţã dominatã. ∫1 1 + α r 4 dr ≤
n n

n   n 
π  sin θ   sin θ  π dϕ dθ
2 2 α1 4
, lim
n →∞ ∫∫
0, π 
2
∫
 1 1 + α r 4
dr  dϕ dθ = ∫∫
 0, π 
2
 nlim

∫
→∞ 1 + α r
1
4
dr  dϕ dθ =
 2 2 ∫∫ 2
cos1 2 ϕ sin1 2 ϕ cos1 2 θ
=
0, π 
 2  n   2   n   2 

π π π π
π 2
−
1
−
1 2
−
1
π 2
−
1
−
1 2
−
1

2 2
∫0 sin 2 ϕ cos 2 ϕ dϕ∫ cos θ dθ ,
0
2 prin urmare, J = 4
2 2
∫0 sin 2 ϕ cos 2 ϕ dϕ∫ cos 2 θ dθ
0
=

3
1 1 1 1 1
Γ  Γ  Γ  Γ  Γ  
2π 1  4   4  1 2 4 π
4
  = 1  Γ  1   deoarece 2π = Γ  1  Γ  3  şi, conform
4
××     =     4 4
2 2 Γ 1  2 3
Γ  2 2 Γ 3  4   4  2    
 2 4 4
     
cu 1.3.5, I = J.

Alte exemple
dx dy
10. I : = ∫∫X 3 1 − x2 − y2 = ?, X : x2 + y2 < 1.

1
Rezolvare. S(f ) : x2 + y2 = 1, avem exhaustia admisã (An U {0})n ≥ 2 a lui X \ S(f ), An : < x2 + y2 <
n
1
1− 1
1 dx dy n
r dr r dr 3π 3π
<1−
n
, ∫∫
A
3
1 − x2 − y2
= 2π ∫1 (1 − r 2 )1 3
→ 2π ∫ 2 1 3
0 (1 − r )
=
2
,I=
2
.
n
n

1
11. I : = ∫∫X ln x2 + y2
dx dy = ?, X : x2 + y2 ≤ 1.

1 1
1 1 π π
Rezolvare. An : < x 2 + y 2 ≤ 1, ∫∫ ln dx dy = − π ∫ r ln r dr → −π ∫ r ln r dr = ,I= .
n A
2
x +y 2
1 0
2 2
n
n

dx dy
12. I : = ∫∫X x4 + y 2 = ?, X : x ≥ 1, y ≥ x .
2

n
n  n

{
Rezolvare. An : ( x, y) ∈ R 2 : 1 ≤ x ≤ n , x 2 ≤ y ≤ n , } ∫∫ xdx+dyy
4 2
=
dy
∫1  ∫ x4 + y 2  dx = ∫1
1
x2
n
arctg 2 dx −
x
An  x2 
n n 1 1 1
π dx 1 n x =u −1 2
1 −1 2 1 n du n u
∫1 ∫1 2 ∫1 ∫1 ∫1 1 + n2u2 du
− , arctg 2 dx = u arctg nu du = u arctg nu 1 − u , =
4 x2 x2 x n 1 + n2u2
n n n

n n

( )
2
2 t 2 1 t − 2 t +1 1 2t 2
dx dy π 1
=
n
∫1 t 4 + 1 dt = ln + arctg
n 4 2 t2 + 2 t + 1 4 1 − t2
, deci I = lim ∫∫
n→ ∞
An
= +
x4 + y2 2 2 2
ln 3 − 2 2 −
1+

−
π π
− =
1
4 4 2 2
ln 3 − 2 2 . ( )

234
 dx dy
13. I : = ∫∫X x5 y 3 = ?, X : x ≥ 1, xy ≥ 1. Rezolvare. n

y > 1 ⇒ An : =  ( x, y) ∈ R 2 : 1 ≤ x ≤ n, 1 ≤ y ≤ n  ,
E2  x 
 

( 0, n ) n n 
dx dy  dy  1 1 1
An ∫∫ = ∫  ∫ 3  5 dx → , deci I = .
5 3
A x y 11 y  x
4 4
x= y n
x 
−(x + y )
∫∫ e
2 2
14. I : = dx dy = ?, unde
X

(1,1) X = {( x, y) ∈ R 2 : x ≥ 0, y ≥ 0 } .
Rezolvare. Luãm An : x2 + y2 ≤ n2, x ≥ 0, y ≥ 0,
schimbând variabilele în coordonate polare avem
(1, 0 )
O x π
2n 
Fig. 59 ∫∫ e −(x 2 + y 2 )
dx dy = ∫0  ∫0 e
− r2
r dr  dθ =

π
4
1 − e − n , deci I =( 2
)
A n  
2
π 1
= . Luãm şi exhaustia admisã (Bn), Bn = 0,  .
4  n
2 n
−(x + y )
n 
∫∫ e =  ∫ e− x dx  , ∫0 e
− x2
2 2 2
dx dy dx =
y 0 
Bn  
E2 1
+∞
 2
 e −(x + y )dx dy  , deci ∫0 e
∫∫
2 2
−x2
( 0, n ) dx (integralã
 
B n 
n
π π
convergentã!) = lim ∫ e − x dx =
2
= .
n →∞
0
4 2
−(x 2 + y 2 ) 2a −1 2b −1
(1,1) An
15. I : = ∫∫X e x y dx dy , unde

X = {( x, y) ∈ R 2 : x > 0, y > 0 } , a, b ∈ R −
convergenţã şi calcul.
xy = 1 Rezolvare. Integrantul nu are puncte
singulare în X, luãm exhaustia admisã (An) , An
O (1, 0 ) ( n ,0) x 2
 1 , n . e−(x + y )x 2a −1 y 2b −1dx dy
∫∫
2 2
= n  =
  A n

Fig. 60 n n

∫1 e x 2a −1dx ∫ e− y y 2b −1dy =
−x 2 2

0
n
n n ∞
1
∫e t dt ∫ e− tt b −1dt . Dar ∫0 e
− t a −1 − t x −1
t dt este convergentã când şi numai când x > 0, în consecinţã avem I
4
1 1
n n

1
convergentã ⇔ a > 0 şi b > 0 iar I = Γ (a) Γ (b) .
4
∞

∫0 e
− r 2 2a + 2b −1
Continuãm. Cu schimbarea de variabile în coordonate polare (2.5) se obţine I = r dr ⋅

π π
2 +∞ +∞ 2
r= t 1 − t a + b −1 1 sin θ = t
⋅ ∫ cos ∫0 e ∫0 cos
2 ∫0
2a −1
θ sin 2b −1
θ dθ , − r 2 2a + 2b −1
r dr = e t dt = Γ (a + b) , 2a −1
θ sin 2b −1θ dθ =
0
2
1
1 1
2 ∫0
= (1 − t )a −1t b−1dt = B (a, b) , prin urmare Γ (a + b) B (a, b) = Γ (a) Γ (b) − pentru x > 0, y > 0.
2

235
 dx dy
16. a) I1 : = ∫∫X (1 + x 2 + y 2)α , α ∈ R, X1 : x2 + y2 ≥ 1 − condiţie de convergenţã şi calcul.
1

dx dy
b) I2 : = ∫∫ 2 2 α
X (1 + x + y )
, α ∈ R, X2 : R×[0, 1] − condiţie de convergenţã.
2

n
dx dy r dr
Rezolvare. a) An : 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ n, ∫∫ = 2π∫ , deci convergenţã ⇔ α > 1, I1 =
2 2 α
A (1 + x + y )
n 1 (1 + r 2 )α
π
.
(α − 1)2α−1
1
dx dy n dx 
b) An : = [−n, n]×[0, 1], Jn := ∫∫ 2 2 α
A (1 + x + y )
= ∫0  −∫n (1 + x2 + y2 )α  dy .
n  
n n n +∞
dx
∫ = 2∫ (1 + x 2 + y 2 )−α dx ≥ 2∫ x − 2αdx . Dar ∫1 x
− 2α
Presupunem α ≤ 0. 2 2 α
dx fiind divergentã,
− n (1 + x + y ) 0 1
n n
dx dx
n → ∞ ∫ (1 + x 2 + y 2 )α
rezultã lim = +∞ şi atunci pentru fiecare ρ > 0 ∃ N a.î. n ≥ N ⇒ ρ ≤ ∫ 2 2 α
, deci n ≥ N ⇒
−n − n (1 + x + y )
1 1
n dx 
⇒ ∫ ρ dx = ρ ≤ Jn , lim J n = +∞ , I2 este divergentã. Presupunem α > 0.
n →∞ ∫0  −∫n (2 + x2 )α  dy ≤ Jn ≤
0  
1 n +∞ +∞
n dx  dx dx dx
∫0  −∫n (1 + x2)α  dy
 
= ∫ 2 α
− n (1 + x )
. Ori ∫
−∞
( 2 + x 2 )α
şi ∫ (1 + x )
−∞
2 α
sunt convergente ⇔ 2α > 1, prin urmare,

1
deoarece (Jn) este un şir monoton crescãtor de numere monotone pozitive, avem I2 convergentã ⇔ α > .
2
sin ( x − y)
17. Este convergentã I : = ∫∫X ( x + y)α
dx dy , α ∈ R, X : x + y > 1 ? Rezolvare. Folosim 2.5. Schimbare de

sin v
variabile u = x + y, v = x − y, deci x + y > 1 ⇔ u > 1 iar I devine ∫∫G uα
du dv , unde G = {(u, v) ∈ R3 : u > 1}. Se

1
ia exhaustia admisã (Bn)n ≥ 2 a lui G, Bn : = 1 + , n  × (− n, n) (verificã imaginea acesteia prin schimbarea de
 n 
n
sin v du
variabile!), an : = ∫∫
Bn uα
du dv = 2 (1 − cos n) ∫1 uα . α > 1. (an) este divergent (şi deci I este divergentã), altcum,
1+
n
−1
 +∞ du 
integrala fiind convergentã, se obţine lim 2 (1 − cos n) =  ∫ α  lim an , contradicţie cãci şirul (1 − cos n)n ≥ 1 nu
n →∞  1 u  n →∞
 
are limitã. α ≤ 1. (an) este de asemeni divergent (şi deci I este divergentã), altcum prin împãrţire se obţine
n
du
lim 2 (1 − cos n) = 0 cãci lim
n →∞ n →∞ ∫1 uα = +∞ contradicţie.
1+
n

dx dy
18. I : = ∫∫ , α > 0, β > 0, condiţii de convergenţã? Rezolvare. An : = [−n, n]2, In : =
R
(1+ | x | α) (1+ | y |β )
2

n n +∞
dx dy dx dy 6.1 dx
= ∫∫ = ∫ α ∫
, prin urmare I convergentã ⇔ existã lim In finitã ⇔ ∫ şi
An (1+ | x | α ) (1+ | y |β ) − n1+ | x | − n1+ | y |
β n →∞
−∞ 1+ | x | α
+∞ +∞
dy dx xα
∫
− ∞ 1+ | y |
β
convergente ⇔ α > 1 şi β > 1 (α ≤ 1 ⇒ ∫0 1+ x α
divergentã cãci lim
x → ∞ 1 + xα
= 1).

∫∫ e
ϕ( x, y )
19. I := dx dy = ?, unde ϕ( x, y) = a11 x 2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 , δ > 0, λ1λ2 < 0, ∆ > 0.
R2

236
 Rezolvare. Se considerã schimbarea de variabile − izometricã ce duce pe ϕ în forma canonicã izometricã
∆
∆ D ( x, y) λ u +λ v + 2 2

λ1u + λ 2 v 2 + , I devine, cãci

2
= 1 (aplicaţia liniarã asociatã este ortogonalã), ∫∫ e δ du dv
=
1 2

δ D (u, v) R 2

∫∫ e
λ1u + λ 2v
2 2
eδ du dv (R2 are o exhaustie admisã cu interioare de pãtrate standard). Se considerã exhaustia admisã
R2

1
(Bn) a lui R2, Bn : < − (λ1u2 + λ 2v 2 ) < n şi cu schimbarea de variabile în coordonate polare generalizate − λ1 u
n
n
2π π π ∆δ
∫∫B e ∫1 re
λ1u 2 + λ 2v 2 −r2
= r cosθ, − λ 2 v = r sinθ avem du dv = dr → , deci I = e .
n
λ1λ 2 δ δ
n

∫∫∫
−(x + y + z)
20. I : = e dx dy dz = ?, X = [0, +∞) . 3

X
3
n 
Rezolvare. An : = [0, n]3, ∫∫∫ e −(x + y + z)dx dy dz =  ∫ e− x dx  → 1, I = 1.
 
An 0 
z dx dy dz
21. I : = ∫∫∫
D x 2 + y 2 + z 2 (x 2 + y 2 + z 2 + a2 )
3
= ?. a > 0, D : x > 0, y > 0, z > 0.

Rezolvare. Folosim 6.5. Schimbare de variabile în coordonate polare x = r cos ϕ sin θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r
r 2 sin θ cos θ π π
×cos θ, I devine ∫∫∫ dr dϕ dθ , G : = (0, +∞)×  0,  ×  0,  . Se ia exhaustia admisã (Gn) a lui G, Gn
G (r + a )
2 2 3  2   2
π 1 π 1
n − −
2 n 2 n
1 1 π 1 1 π 1 r 2 sin θ cos θ r2
: =  , n  ×  , −  ×  , −  , ∫∫∫ dr dϕ dθ = ∫ (r dr ∫ dϕ ∫ sin θ cos θ dθ →
 n   n 2 n  n 2 n (r 2 + a2 )3 + a2 )
2 3
G n 1 1 1
n n n
+∞
π r 2 dr r 2dr dr dr dr
→
4 ∫0 (r 2 + a2 )3 . ∫ ( r 2 + a2 )3 = ∫ ( r 2 + a2 )2 − a2 ∫
( r 2 + a2 )3
= ∫ ( r 2 + a2 )2 −

 2r 2⋅3 dr  r 1 dr r r
∫ ( r 2 + a2 )2  4 ∫ ( r 2 + a2 )2
a2  + = − + = − + +
 2 ⋅ 4a ( r + a ) 2 ⋅ 4a
2 2 2 2 2
 4 ( r 2 + a2 )
2
4 ( r 2 + a2 )
2
8a2 ( r 2 + a2 )
+∞
1 1 r r2 1 π π 1 π π2
8a2 a
arctg , deci
a ∫0 ( r 2 + a2 )3 dr =
8a 3 2
,I=
4 8a 3 2
=
64a3
.

dx dy dz
22. I : = ∫∫∫ α β
X |x| +| y| +|z|
γ
, α > 0, β > 0, γ > 0, X : | x | + | y | + | z | > 1 − condiţii de convergenţã?

dx dy dz
Rezolvare. I este convergentã ⇔ I1 este convergentã, I1 : = ∫∫∫ , X1 : | x | α + | y | β + | z | γ >
X1 | x | α + | y |β + | z | γ
> 1. Într-adevãr, fie N din N suficient de mare pentru ca sferoidul S(0, N) sã cuprindã mulţimile compacte Y :| x | +
+ | y | + | z | ≤ 1 şi Y1 : | x | α + | y | β + | z | γ ≤ 1. Atunci, deoarece avem integrabilitate Riemann pe mulţimea din
dx dy dz
J (R3) S(0, N) \ Y, se poate afirma I convergentã ⇔ ∫∫∫
R 3 \ S(0, N )
| x |α + | y |β + | z |γ
convergentã. Dar aceastã afirmaţie

1
poate fi fãcutã şi relativ la I1, prin urmare…. Fie ( An )n ≥ 2 exhaustia admisã a lui X1, An : 1 + <
n
dx dy dz dx dy dz
< | x | α + | y | β + | z | γ < n. ∫∫∫ α β γ
= 8 ∫∫∫ , unde Bn = {( x, y, z ) ∈ R 3 : x > 0, y > 0, z > 0 }
A |x| +| y| +|z|
n Bn x α + yβ + z γ
(schimbãri de coordonate u = − x, v = y, w = z etc.).
2 2 2
Cu schimbarea de variabile x = (r cos ϕ sin θ)α , y = (r sin ϕ sin θ)β , z = (r cos θ) γ avem Jn : =

237
 2 2 2
dx dy dz 8 (r cos ϕ sin θ)α −1(r sin ϕ sin θ)β −1(r cos θ) γ −1 r 2 sin θ 1
∫∫∫ α β
B x + y +z
γ
=
αβγ ∫∫∫
G r 2
dr dϕ dθ , Gn : 1+
n
<r<
n n

π π
n 2 2 2 2 2 2 2
π π 8 + + −3 2 2
−1 −1 2 + −1 −1
∫ ∫0 ∫0 sin
β α β
< n , 0 < ϕ < , 0 < θ < , deci Jn = r α β γ
dr cos α ϕ sin ϕ dϕ θ cos γ θ dθ , prin
2 2 αβγ
1
1+
n

2 2 2 2 2 2 2 2
urmare, I convergentã ⇔ I1 convergentã ⇔ + + − 3 < −1, − 1 > −1, − 1 > −1, + − 1 > −1, − 1 >
α β γ α β α β γ
1 1 1 1 1 1
−1 ⇔ + + < 1, deci I convergentã ⇔ + + < 1 (prin ipotezã α > 0, β > 0, γ > 0).
α β γ α β γ
dx dy dz
∫∫∫
23. I : = , α > 0, X : = (0, 1) − condiţie de convergenţã şi calcul.
3
α
X |x+ y−z|

Rezolvare. A : = {( x, y, z ) ∈ R 3 : x + y − z > 0 } , B : = {( x, y, z ) ∈ R 3 : x + y − z < 0 } , C : = {( x, y, z ) ∈ R 3 :

x + y − z = 0 } . Astfel S (f ) = X I C.
z
Avem X I A : x, y > 0, x + y < 1, 0 < z < x
E3 + y ; (x, y) ∈ (0, 1)2, x + y ≥ 1, 0 < z < 1 şi
( 0 , 0 ,1) X I B : x, y > 0, x + y < 1, x + + y < z < 1.
 1 , 1 , 1 X \ S (f ) = X I A U X I B. Se considerã
 
2 2  exhaustia ( A 'n U A"n U Bn)n ≥ 2 a lui X \ S
1 1 1
(f ), A 'n : x, y > ,x+y<1− , <z
n n n
x+ y−z =0
2
1 1 1
<x+y− , A"n : (x, y) ∈  , 1 −  , x
n  n n 
1 1 1
+ y ≥ 1, < z < 1− , Bn : x, y > , x
n n n
( 0 ,1, 0 )
1 1 1
O y
+ y < 1− , x + y + < z < 1− . In
n n n
 1 , 1 ,0  = J ' n + J "n + J n , unde In : =
 
2 2 
dx dy dz
(1, 0 , 0 ) = ∫∫∫
A'n U A"n U Bn | x + y − z |α
, J 'n : =

Fig. 61 dxdydz dx dy dz
x ∫∫∫
A' ( x + y − z)
α
, J "n : = ∫∫∫
A" ( x + y − z )
α
,
n n

dx dy dz
Jn : = ∫∫∫
B (z − x − y)
α
. Remarcãm cã şirurile de numere pozitive ( J 'n ) , ( J "n ) , ( J n ) sunt monoton crescãtoare.
n

2 1 1 2 1 1
Presupunem α ≠ 1, 2, 3. Atunci T 'n fiind triunghiul de vârfuri 1 − ,  ,  , 1 −  ,  ,  , avem
 n n n n  n n
 x + y − n1  −α+1 −α + 2

4.8 dz  1 1  3 1
2
1 1 − 2  1 − 3  –
J 'n = ∫∫  ∫ α
dx dy , (12) J 'n = − 1−    +    n
T'  1 ( x + y − z )  − α + 1 2  n   n  (− α + 1)( − α + 2)  n   
 n 
n

−α + 3 −α + 3
1  2 1 
− 1− −    . Avem în plus (13) α = 1 ⇒ nlim J 'n = +∞. Într-adevãr, în
(− α + 1)(− α + 2)(− α + 3)  n   n 
→∞

2
1−
n
3 2 ln1 − 2  − 1 −
acest caz J 'n = aria T 'n ⋅ ln n + 1 −  ln 1 −    n   ∫1 x (ln x − 1) dx şi deci (13) deoarece
 n  n
n
1

∫0 x ln x dx este convergentã. De asemeni (14) α = 2 ⇒ lim J 'n = + ∞. Într-adevãr, în acest caz J 'n = aria T 'n ⋅ n
n →∞

238
 2
1− 1
n
3 2
− 1 −  ln 1 −  + ∫1 ln x dx , ∫0 ln x dx este convergentã şi deci (14). De asemeni (15) α = 3 ⇒ lim J 'n = + ∞.
 n  n n →∞

3
1 1 1 1  2  1− n ln n
Într-adevãr, în acest caz J 'n = aria T 'n n +
2
ln − ln 1 − + iar lim n2  aria T 'n − 2  = + ∞. Din
2 2 n 2  n  2 n →∞  n 
1−
n
(12), (13), (14) şi (15) conchidem ∃ lim J 'n finitã ⇔ α < 1. Însã în ipoteza α < 1 şirurile ( J "n ) şi ( J n ) sunt
n →∞

convergente. Într-
1 1
1−  1− n 
1
n
  1 −α +1  1 −α +1  1 1 − 2   1 −α + 2
∫ ∫
4.8
adevãr, J "n =   x + y −  −  x + y + − 1 dy  dx =  n  −
− α +1 1  1− x

 n  n    (− α + 1)(− α + 2)  n   
n  
−α + 2
1 − 1   1  2  −α + 3  1
−α + 3 −α + 3
1 
 n  + (− α + 1)(− α + 2)(− α + 3)  2 − n  − 1 − 1 − n  +  n   , nlim J "n =
   →∞
2
1−  1− n1 − x − α +1 − α +1 
2− α + 3 + α − 5 1 n
  1  1  
−  
4.8

(− α + 1)(− α + 2)(− α + 3)
. De asemeni Jn =
− α +1 ∫1  ∫ 1 − n − x − y 
 1   n
 dy  dx
 
=
n  n 
−α +1 2 −α + 3
1 1 1 3 1 1 − 3  −1
− 1− – → . Astfel fiind,
− α + 1  n  2  
n  (− α + 1)(− α + 2)(− α + 3)  n  (− α + 1)(− α + 2)(− α + 3)
ţinând seamã şi de 1.3.1 se poate afirma I convergentã ⇔ α < 1. În acest caz I = lim I n = lim J 'n + lim J "n +
n →∞ n →∞ n →∞

2−α+3 − 4
lim J = . Aşa cum se şi cuvenea, I > 0 ( 2−α+3 > 4 cãci 3 − α > 2).
n →∞ n (− α + 1)(− α + 2)(− α + 3)
−(Ax + b )⋅x
24. I : = ∫e dx = ?, unde b ∈ Rn, A ∈ Mn(R), A simetricã şi definitã pozitivã.
Rn

Rezolvare. n ≥ 2. Fie λ1,…, λn valorile proprii ale lui A, avem λk > 0, k = 1, n . Fie U din Mn(R) ortogonalã
(adicã U t = U −1) a.î. (16) A = U −1DU, unde D = diag {λ1,…, λn}. Se face schimbarea de variabile x = U −1y (2.5).
(16)
Avem det J F ( y ) = det U −1 =1 şi (s-a pus c : = Ub), ( Ax + b) ⋅ x = Ax ⋅ x + b ⋅ x = U −1DUx ⋅ x + b ⋅ x = DUx ⋅ Ux
+ Ub ⋅ Ux = Dy ⋅ y + c ⋅ y, deci dacã y = (λ1,…, λn), c = (c1,…, cn)
n n
− ∑ λ k y 2k − ∑ c k y k
I = ∫K ∫ e−Dy ⋅ y − c⋅ y dy = ∫K ∫ e dy1... dyn . Se ia exhaustia admisã (Ap) a lui Rn, Ap : = [− p, p ] .
k =1 k =1
n

Rn Rn
n n n p +∞ c2k n c2k
− ∑ λ k y 2k − ∑ λ k c k π 4λ π 4λ
∏ ∏
6.1
∫K ∫e ∫e dt , dar ∫ e −λ t − c t dt
−λ t −c t 2 2
k =1 k =1
dy1 ... dyn = k k k k
= e , prin urmare I =
k
e k
=
A k =1 − p −∞
λk k =1 λk
p

n
c2k
πn ∑ (16) n
c2 1 1 (16) 1
e 4λ . Dar λ1… λn = det D = det A iar ∑ k = D −1c ⋅ c = D −1Ub ⋅ Ub
k =1 k
= UA −1b ⋅ Ub =
λ1 ... λ n k =1 4λ k 4 4 4

1 −1 πn 14 A −1
b⋅ b
A b ⋅ b cãci U−1U este matricea unitate, deci I = e .
4 det A
n = 1. Acelaşi rezultat.
25. Formulele lui Liouville şi Dirichlet
I : = ∫K ∫ f ( x1 + ... + xn )x1α ... xnα dx1... dxn = ?, n ≥ 2, αk > −1, k = 1, n , D : x1 + ... + xn < 1, xk > 0, k = 1, n iar
1 n

D
1

∫0 t f (t ) dt convergentã, unde f : [0, 1] → R şi γ = α1 +…+ αn + n −1.

γ

Rezolvare. Se foloseşte 2.5 iar schimbarea de variabile este x1 = u1(1 − u2 ) ,

n
x2 = u1u2 (1 − u3 ) , ..., xn −1 = u1 ... un −1 (1 − un ) , xn = u1u2 ... un şi astfel I = ∫ K ∫ f (u1) u1 ∏
γ
ukα + ... + α + n − k ⋅
k n

(0,1)n k =2

239
 n
1 1
⋅ (1 − uk ) du1... dun . Folosind exhaustia admisã (Ap) a lui (0, 1)n, A p =  , 1 −  şi ţinând seamã de 2.1 şi de
α k −1

p p
1 γ  n
 t f (t ) dt  ∏ Γ (αk + ... + αn + n − k + 1) Γ (αk −1 + 1) ,
ipotezã se obţine I =
 ∫  k =2 Γ (αk −1 + ... + αn + n − k + 2)
deci
0 
1
Γ (α1 + 1)... Γ (α n +1) γ
∫K∫ f (x1 ,..., xn )x1 ... xn dx1 ... dxn = Γ (α1 + ... + α n + n) ∫0
t f (t ) dt (Liouville).
α α 1 n

α +1 α + 1
Γ  1  ... Γ  n  1
  x β x 
1 β n
 α a1α +1... anα +1
1 n
 β1   βn 
∫KD ∫ f   a11  + ... +  ann   x1 ... xnα dx1 ... dx n ∫0 t f (t ) dt ,
γ
Atunci 1 n
=
 β1 β 2 ... β n Γ (γ + 1)
n n βk 1
αk + 1  k x
unde n ≥ 2, ak , βk > 0, αk > −1, k = 1, n , γ : = −1 + ∑
k =1 βk
,D: ∑  
k =1  ak 
< 1, xk > 0, k = 1, n iar ∫0 t
γ
f (t ) dt

convergentã, f : [0, 1] → R (formula Liouville generalizatã). Într-adevãr, este deaJuns a face schimbarea de
βk
x
variabile definitã prin yk =  k  , k = 1, n (corect conform cu 2.5) şi a aplica formula Liouville.
 ak 
a1α +1... anα +1
1 n

Luând f (t) = 1 pe [0, 1] se obţine formula Dirichlet generalizatã ∫K ∫ x1α ... xnα dx1 ... dxn = 1 n
⋅
D
β1 ... βn
α +1 α + 1
Γ  1  ... Γ  n
β n 
n βk
 β1   1  k x
⋅
α + 1 α + 1 n
, n ≥ 2, ak, βk > 0, αk > −1, k = 1, n , D : ∑  
k =1  ak 
< 1, xk > 0, k = 1, n .
Γ  1 + ... + n ∑
αk + 1
 β1 β n 
k =1 β k

În particular pentru ak = bk = 1, αk = λk −1 cu λk > 0, k = 1, n rezultã ∫ ... ∫ n

x1λ −1... xnλ
1 n −1
dx1 ... dxn =
∑x <1 k
k =1
x1 > 0 ,..., x n > 0

Γ (λ1 ) ... Γ (λ n )
, λk > 0, k = 1, n (formula Dirichlet).
Γ (λ1 + ... + λ n + 1)
n
2
n +∞   2 t  
∫
− x
∫0 1 −  ∫ e− u du   dt .
2
26. Sã se arate cã I : = x e 2
dx = π 2
  π 0  
∞
R n
  
2 2 2
− x − x − x
Rezolvare. n ≥ 2. Integrala este convergentã: x ∞
e 2
≤ x 2e 2
∀ x din Rn iar ∫ n
x 2
e 2
dx este
R

∫x
2
− x
convergentã (ia exhaustia admisã (S (0, p))p ≥1 a lui Rn şi în 2
e 2
dx schimbare de variabile în coordonate
( )
S 0, p

polare). În plus, desemnând integrantul lui I prin f (x), avem I = 2n ∫ K ∫ f (x) dx1 ... dxn (ia o exhaustie
x1 ≥ 0, ... , x n ≥ 0

admisã a lui Rn cu cuburi standard centrate în 0) iar ∫ x ≥ 0,K

... , x ≥ 0
∫ f (x) dx1 ... dxn = n !
1 n

∫ K ∫ f (x) dx1 ... dxn (pentru a stãpâni situaţia ia cazul n = 2 şi reprezintã grafic), prin urmare
0 ≤ x n ≤ ... ≤ x1
n

dx1 ... dxn . Pentru calculul lui J luãm exhaustia admisã (Ap )p ≥1 ,
− ∑ x 2k
(17) I = 2n n! J , J : = ∫ K ∫ x1e k =1

0 ≤ x n ≤ ... ≤ x1

p x x
  x   
n n
1 2 n −1
− ∑ x 2k − ∑x 2

Ap : 0 ≤ xn ≤ … ≤ x1 ≤ p. Avem Jp : = ∫K ∫ x1 e dx1 ... dxn = = ∫  ∫  ∫ K ∫ x1 e dxn  dxn −1 ... dx2  dx1 =

k
k =2 k =1

     
Ap 000  0   
p p n −1 x
−x 
n
− ∑ x 2k  1  x −u  1

 e du 
∫0 x1e  ∫ ∫e ∫ x1 e (n − 1)!  ∫0
dx1 , deci, punând ϕ ( x ) = ∫ e− u du , Jp =
2
−x 2 2 2
1
...
k=2
dx2 ... dxn  dx1 = 1

 
T 0 , x1 (x 2 ,..., x n )
0   0

240
 p p
1 1
∫0 xe x (ϕn ( x))' dx . Se integreazã prin pãrţi,
n! ∫0
− x2
ϕn −1( x ) dx =
(n − 1)!
1
1 n 
 p ϕ ( p) − ∫ ϕ ( x) dx .
n
(18) Jp =
n!  
 0

Şirul (J p ) este convergent (vezi (17)), îi calculãm limita trecând în membrul al doilea la variabilã realã. Punând
α : = lim ϕn ( x) (corect, integralã convergentã !), avem
x → +∞
y +∞
 
(19) lim  y ϕn ( y) − ∫ ϕn ( x) dx = ∫0 (α − ϕ ( x))dx .
n
y → +∞
 0 
 y
 y ϕn ( y ) − α ϕn ( y ) − α
Într-adevãr,  y ϕn ( y) − ∫ ϕn ( x) dx − ∫ (α − ϕn ( x)) dx = y ϕn ( y) − αy = iar lim =
 0  0 1 y → +∞ 1
y y
nϕn −1( y)e −y
2

= lim = 0 (ţine seamã şi cã funcţia din paranteza mare de la (19) este pozitivã şi monoton
y → +∞ 1
− 2
y
+∞ n
 π
crescãtoare). Astfel fiind, din (18), (19) şi (17), I = 2n ∫ (α − ϕn ( x))dx iar α =   , prin urmare… .

0  2 
y

∫0 x e
−x2
n = 1. Relaţia se pãstreazã şi pentru acest caz cãci, punând J (y) : = dx , avem J (y) = y ϕ (y) −

y +∞
π
∫0 ϕ (x) dx iar limita membrului al doilea pentru y → +∞ este egalã cu ∫0 (α − ϕ ( x)) dx , α : = lim ϕ(x) =
x → +∞ 2
.

Pentru rezolvarea exemplelor ce urmeazã este necesarã aici prezenţa a douã enunţuri.
2.7 Fie x, y din Rn, n ≥ 1. Dacã ||x|| = ||y|| (norma euclidianã), existã A matrice ortogonalã din Mn(R) cu
proprietatea Ax = y.
Observaţie. [a], a ∈ R, este ortogonalã ⇔ a = ±1.
2.8 Fie f : Rn →R, n ≥ 1, cu proprietatea f (Ax) = f (x) ∀ x din Rn şi ∀ A matrice ortogonalã din Mn(R).
Atunci existã g : R+ → R a.î. f (x) = g ( x ) pe Rn (norma euclidianã).
Reluãm şirul exemplelor.
n
27. Fie n din N, n ≥ 2 şi ϕ din intervalul  , n  . Existã α > 0 a.î. oricare ar fi x, y din Rn, x ≠ y I : =
2 
dw
∫
n −2ρ
= ρ ρ
= α x−y (norma este aceea euclidianã).
Rn w−x w− y

241
 Rezolvare. I este integralã
y
E2 Riemann generalizatã pe mulţime
nemãrginitã şi cu punctele singulare x, y.
Arãtãm cã I este convergentã. Se iau ε cu
0 < ε < x − y şi r > 2 x + 2 y + 1. I
este convergentã ⇔
dw
r
I1 : = ∫
w ≥r
w−x
ρ
w− y
ρ , I2 : =

ε dw
x = ∫
( )
S x, ε
w−x
ρ
w− y
ρ , I3 : =

O ε x
y dw
= ∫
( )
S y, ε
w−x
ρ
w− y
ρ sunt

convergente − foloseşte exhaustiile

1 1
admise: < w − x < ε − , p ≥ N,
p p
1 1
pentru S (x, ε), < w− y < ε − ,
p p
p ≥ N, pentru S (y, ε) iar pentru rest
Fig. 62 [S (0, r ) \ (S ( x, ε) U S ( y, ε)) ] U {w ∈ Rn : r
1 1 1
≤║w║≤ r + p}, p ≥ 1. w ≥ r ⇒ w − x ≥ w − x ≥ w − w = w , de asemeni w ≥ r ⇒ w − y ≥ w ,
2 2 2
1 1 dw
deci ║w║≥ r ⇒ ⇒
w−x
ρ
w− y
ρ ≤ 4 −ρ
w
2ρ
,
w ≥r
∫ w
2ρ
este convergentã cãci 2ρ > n (ex. 4), deci I1 este

1 −ρ 1
convergentã (2.2). w ∈ S ( x, ε) \ {x} ⇒ w − y ≥ x − y − ε , deci ρ ρ
≤ ( x − y − ε) ρ
,
w−x w− y w−x
dw
∫
S ( x, ε ) w−x
ρ
este convergentã cãci ρ < n (schimbare de variabile v = w − x şi apoi ex. 2), deci I2 este convergentã

(2.2). Asemãnãtor se aratã cã I3 este convergentã. Astfel fiind, se poate considera funcţia F definitã aşa: (x, y) ∈
dw
Rn×Rn, x ≠ y ⇒ F (x, y) = ∫ ρ ρ
. Avem F (x, y) = F (y, x) = F (x − y, 0) (schimbare de variabile w →
R w − x w− y n

w + y, 2.5). Se ia funcţia f : x ≠ 0 ⇒ f (x) = F (x, 0), f (0) = 0. Atunci, ∀ x din Rn şi ∀ A matrice ortogonalã din
dw
, w − Ax = A (A−1w − x ) = A−1w − x (u ∈ Rn ⇒
ρ ρ
Mn(R), f (Ax) = f (x) : x ≠ 0 ⇒ f (Ax) = ∫
ρ
ρ ρ
R w − Ax w n

dv
= Au ⋅ Au = u ⋅ AtAu = u ⋅ u), schimbare de variabile v = A−1w , f (Ax) = ∫
2
Au ρ ρ =
R n v−x Av
dv
∫ ρ ρ
= f (x) ( det A = 1!) . Astfel fiind ∃ g : [0, + ∞) → R a.î. f (x) = = g ( x ) pe Rn (6.8). Pentru x ≠ 0,
Rn v−x v
dw t n dv
∫ = t n − 2ρ f ( x ) , deci t > 0 ⇒ g (t x ) = f (tx ) = t n −2ρ f (x ) =
w = tx
t > 0 f (tx) =
w − tx
ρ
w
ρ = ∫ tv − tx tv
ρ ρ
Rn Rn

t n − 2ρ g ( x ) şi pentru x = 1 se obţine (20) t > 0 ⇒ g (t) = α t n − 2ρ , α : = f (1), prin urmare F (x, y) = f (x − y) =

( 20) n − 2ρ
= g( x − y ) = α x − y .
n
+∞
2π 2
28. Sã se arate cã
R
f ( x ) dx = ∫ n ∫
Γ   0
n
f (r )r n −1dr , f : [0, +∞) → Rn continuã, în ipoteza cã integrala din

 2
membrul al doilea este convergentã (norma euclidianã).

242
 n
R
2π 2
∫ n ∫
Rezolvare. f ( x ) dx = f (r )r n −1dr . Se ia limita pentru R → +∞ şi se ţine seamã de ipotezã şi de
S (0, R ) Γ   0
 2
2.1.
a
29. Fie a, b din intervalul [0, +∞], f : R×[0, +∞) → R continuã, g : g (t) = min  , b  pentru t > 0 şi ∀ x ≠ 0
t 
n −1
2π 2
din Rn, n ≥ 2, E (x) : = { y ∈ R n : x ⋅ y ≤ a, y ≤ b } (norma euclidianã). Atunci ∫ f ( x ⋅ y, y ) dy = ×
n −1
E( x ) Γ  
 2 
g( x )
 b −s
2 2

∫ ( )
 
×
−g ( x )
∫ f s x , r 2 + s 2 r n − 2dr  ds , în ipoteza cã cele douã integrale sunt convergente.

 0

Rezolvare. Pornim de la primul membru şi punem pentru x ≠ 0
F (x) = ∫ f (x ⋅ y,
E( x )
y ) dy .

Oricare ar fi A matrice ortogonalã din Mn(R) avem F (Ax) = F (x) ∀ x din Rn \ {0}. Într-adevãr, F (Ax) =
= ∫
E( Ax )
f ( Ax ⋅ y, y ) dy , schimbare de variabile y = Aw, Ax ⋅ y = Ax ⋅ Aw = x ⋅ At Aw = x ⋅ w, y = Aw =

= Aw ⋅ Aw = w , det A = 1, prin schimbarea de variabile y = Aw E (Ax) devine E (x), deci F (Ax) = F (x).
Astfel fiind, ∃ h : [0, +∞) → R a.î. F (x) = h ( x ) ∀ x ≠ 0 (2.8). Fixãm t > 0, h (t) = F (t, 0,…, 0) =
g (t )
 
= ∫ f (ty1, y ) dy = ∫  ∫ f (ty1, y ) dy2 ... dyn  dy1 . Integrala din interior se calculeazã cu ex. 28 când b

ty1 ≤ a, y ≤ b 
− g ( t ) y + ... + y ≤ b − y
2
2
2
n
2 2
1 
n −1
 
( )
g( t ) b 2 − y12
2π 2  y12 + r 2 r n − 2dr  dy1 , deci
n − 1  − g∫(t)  ∫0
= +∞ şi cu ex. 33 de la p. 1 când b < +∞, avem h(t) = f ty1 ,
Γ 
  
 2 
înlocuind t = x , x oarecare din R \ {0}, rezultã relaţia din enunţ.
n

De pildã, pentru a = +∞ se obţine

n −1
 
( )
b b 2 −s 2
2π 2  r 2 + s 2 r n − 2dr  ds ∀ x din Rn \ {0}
∫ n − 1  − b  ∫0
∫
(21) f ( x ⋅ y, y ) dy =f sx ,
y ≤b Γ   


 2 
iar pentru b = + ∞ (schimbare de variabilã s → s x )
n −1 +∞

∫ ∫ f ( s, )r
a
1 2π 2  
∫  dr  ds ∀ x din Rn \ {0}.
−2 n −2
(22) f ( x ⋅ y, y ) dy = r 2 + s2 x
x  n − 1  
x⋅y ≤ a Γ  −a  0 
 2 
30. Fie
∫e
2
−y
F (x) = dy , x ∈ Rn \ {0}.
x⋅ y ≤1

n −1 t

ϕ( x ) , unde ϕ(t) = ∫ e
−1 −u 2
Atunci x ≠ 0 ⇒ F (x) = 2π 2 du , t ∈ R (norma este aceea euclidianã).
0
n −1 n −1
1 +∞
1 2π 2  −(r )r n − 2dr  ds = 1 2π
2
1
 + ∞ − r n − 2  −s
 e
∫  ∫ e r dr  e
−2

 −1 ∫0
∫
−2
2
+s2 x 2 2
x
Rezolvare. F (x) = ⋅ ds ,
x n − 1  x  n −1
Γ    Γ  −1 0 
 2   2 
+∞ n −1 1
r= t 1  n − 1 1 −2

∫0 e ∫e
−r2 n −2 −s 2 x
r dr = Γ  , deci F (x) = π 2 ds , schimbare de variabilã s = x u etc.
2  2  x −1

243
 LECŢIA VII
Integrale curbilinii. Integrale de suprafaţă
Formule integrale
1. Integrale curbilinii
1.1 Integrala curbilinie de prima speţă

Integrala curbilinie de speţa întâia în E3

Se consideră în spaţiul euclidian E3 al geometriei elementare un sistem cartezian
ortogonal de coordonate Oxyz. Fie
E3 γ : x = f (t ), y = g (t ), z = h(t ), t ∈ [a, b]
z
B(f(b), curbă Jordan rectificabilă din E3 şi
M n' •
g(b)
× h(b)) G : γ → R continuă. M 1, K, M n fiind
•
Mn puncte pe γ date de tk , k = 1, n cu
ι : a < t1 < K < tn < b, se ia pe fiecare
O arc parţial de extremităţi
• y
M2 M k , M k + 1 , 0 ≤ k ≤ n , un punct
M 0' ×
× • M1' M k′ şi se formează suma integrală
x n
• A(f(a), g(a), h(a))
σ(G , γ , ι, M k′ ) : = ∑ G (M ′ ) l ,
k =0
k k lk
Fig. 63
lungimea arcului de extremităţi Mk,
Mk+1, , unde M0 : = A (dat de t = a),
def

∫
Γ
Gds = ∫
Γ
G( x,y,z ) ds = ∫ G(x,y,z) ds ,
γ

unde γ este curbă Jordan rectificabilă de suport Γ . Ecuaţiile parametrice ale lui γ
realizează prin definiţie o parametrizare a lui Γ . Când Γ este închis şi înzestrat cu un sens,
(9) ne conduce la afirmaţia didactică: integrala curbilinie de speţa întâia pe Γ nu depinde
de sensul acestuia.
∫
Exemple 1. I : = ( x + y ) ds = ? , Γ : x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , x = y , x ≥ 0 , y ≥ 0 , z ≥ 0 .
Γ

Rezolvare. Γ este intersecţia din primul octant a

z E3
planului bisector x = y cu sfera centrată în origine
M(x, y, z)
de rază R, deci ţinând seamă de legătura dintre
coordonatele carteziene ale unui punct M de pe Γ
θ R Γ şi coordonatele polare ale acestuia, se
R R
obţine parametrizarea x = sin θ , y = sin θ ,
O 2 2
y π
π z = R cos θ , θ ∈ 0,  , deci ds2 = Rd θ2 , ds = Rdθ,
4  2

x Fig. 64

244
 π
 R sin θ + R sin θ  Rdθ = R2 2 .
∫ 
2
I= = 
0 2 2 
2. I : = ∫ x ds = ? , Γ : x2 + y2 + z2 = a2 , x + y + z = 0 .
2

Rezolvarea întâia. Γ , fiind intersecţia sferei S

E3
z centrată în origine de rază a cu un plan ce trece prin
origine, este o circumferinţă mare a lui S. Pentru a
x+y+z=0 obţine o parametrizare a lui Γ se parametrizează
Γ proiecţia ortogonală Γ1 a lui Γ pe z = 0 . Se
a2
elimină deci z , Γ1 : x 2 + xy + y 2 =
(10) şi
O 2
y căutăm forma canonică izometrică a acestei conice.
x = X cos α − Y sin α , y = X sin α + Y cos α ,
(10) devine (11) X 2 (1 + sin α cos α ) + Y 2 (1 −
x
Fig. 65 a2
− sin α cos α) + XY cos 2α = , se pune condiţia
2
π
cos 2α = 0 , se poate lua α = , deci (11) devine
4
a
cos t , Y = a sin t , t ∈ [0, 2π] , deci o parametrizare
3 X 2 + Y 2 = a 2 (elipsă), o parametrizare a acesteia este X =
3
a  1 a  1
pentru Γ1 este x =  cos t − sin t  , y =  cos t + sin t  , t ∈ [0, 2π] şi deci se obţine pentru Γ
2 3  2 3 
a  1 a  1 2
parametrizarea (z = −x − y!) x =  cos t − sin t  , y =  cos t + sin t  , z = −a cos t , t ∈ [0, 2π] ,
2 3  2 3  3
2π
a2  2 sin 2 t + 2 cos 2 t  dt 2 + 2a sin 2 t dt 2 , ds = adt , I =
2
a2 1 2 
deci ds = ∫ sin t cos t 
2
 cos t + sin t −
2 2
2 3  3
0
2 3 3 
2
× adt = πa3 . avem I = ∫ y ds = ∫ z ds
2 2
Rezolvarea a doua. Din cauza simetriei şi rezultă
3 Γ Γ
β
(7 )
3I = ∫ (x + y + z ) ds = ∫ a ds = a s(β) , dar s(β) este egală cu lungimea lui Γ , circumferinţă cu raza a, prin
2 2 2 2 2

Γ α

2 3
urmare 3 I = 2πa 3 , I = πa .
3

Integrala curbilinie de speţa întâia în E2

Transfer cuvânt cu cuvânt, mai puţin o componentă, de la E3 la E2 al conceptelor,
notaţiilor şi propoziţiilor. Menţionăm doar formulele
b b

∫ G( x,y) ds = ∫ G( f (t), g(t)) ds(t) , ∫ G( x, y) ds = ∫ G( f (t), g(t))

γ a γ a
f ′2( t ) + g′2( t ) dt

def
(clasa C1), ∫
γ oϕ
G( x,y ) ds = ∫
γ
G( x,y ) ds ( ϕ omeomorfism), ∫
Γ
∫
G( x, y ) ds = G( x, y ) ds ( γ
γ

curbă Jordan rectificabilă pe suport Γ ).

Exemplul 3. I : = ∫ ye
−x
ds = ?, γ : x = ln (1 + t 2 ) , y = 2arctg t − t, t ∈ [0, 1] .
γ

245
 1
2t 1 − t2 2arctg t t  π2
Rezolvare. dx = dt , dy = dt , ds 2 = dt 2 , ds = dt , I = ∫  − 2  dt = − ln 2 .
1+ t 2
1+ t 2
0 1 + t 2
1 + t  16

1.2 Integrala curbilinie a doua speţă

Integrala curbilinie de speţa a doua pe suport Fie Γ suport de curbă Jordan
rectificabilă neînchisă din E3, A şi B extremităţile acestuia, v câmp vectorial continuu pe
Γ de componente P, Q, R.
def

∫
AB
v d r (pe Γ) = ∫
AB
P( x, y, z ) dx + Q( x, y, z ) dy + R( x, y, z ) dz (pe Γ) = ∫ v d r , unde
γ

γ este curbă Jordan rectificabilă de suport Γ

cu punctul iniţial în A şi punctul final în B.
z E3 Definiţia este corectă, căci dacă γ 1 este altă
Γ B curbă Jordan rectificabilă de suport Γ şi cu
aceleaşi punct iniţial şi punct final, atunci
M v( M ) γ = γ 1 o ϕ , ϕ omeomorfism strict crescător,

O
şi în consecinţă ∫ v d r = ∫ v d r = ∫ v d r . În
γ γ1 oϕ γ1
y acest context, ecuaţiile parametrice ale lui γ
x Fig. 66 realizează prin definiţie o parametrizare a lui
Γ . Astfel suportul pe care se integrează este
indicat separat. Uneori el este suprimat.
Oricum, se va vedea că, în anumite condiţii,
nici nu este nevoie a-l mai indica.
Avem
(3)
AB
∫ v d r (pe Γ) = − ∫ v d r (pe Γ)
BA

căci, γ fiind ca mai sus , Γ este suport şi pentru γ −1 drum rectificabil simplu neînchis de
punct iniţial B şi punct final A şi atunci ∫ v d r = ∫−1v d r = − ∫ v dr .
BA γ γ

Fie acum
∫v dr
A1A 2
∫
( pe Γ1 ) = v d r ,
γ1
∫v dr
A 2A3
∫
( pe Γ2 ) = v d r,K ,
γ2
∫v dr
A p A p +1
( pe Γp ) =

∫
= v d r şi γ := γ 1 ∨ K ∨ γ p (corect format !), Γ : = Γ1 U K U Γp .
γp

Integrala curbilinie de speţa a doua în E2

Toate conceptele, notaţiile şi propoziţiile se transferă neschimbate de la E3 la E2.
Menţionăm doar notaţia şi formula de calcul.
Fie γ : x = f ( t ) , y = g( t ) , t ∈ [a, b] curbă parametrizată continuă rectificabilă din E2
(deci f şi g cu variaţie mărginită pe [a, b] ) iar v câmp vectorial continuu pe γ de
componente P şi Q.

246
 b b

∫ v d r = ∫ P( x, y) dx + Q( x, y) dy = ∫ P( f (t ), g(t )) df (t ) + ∫ Q( f (t ), g(t )) dg(t ) .

γ γ a a

În plus, în cazul lui E2, pe suportul

y E2
_ Γ Γ de curbă Jordan rectificabilă închisă
cele două sensuri sunt unul – cel care lasă
la stânga (intuitiv !) domeniul limitat de
+ Γ (sensul pozitiv, îl indicăm prin +),
celălalt sensul negativ, îl indicăm prin – .
O
Fig. 67 x
dx + 2dy
Exemple 2. I : = ∫ x + y + 1 = ? , A(1, 0) , B(0, 2) , I
AB

fiind luată în sens pozitiv pe elipsa Γ de ecuaţie

y E2 y2
x2 + = 1 . Γ are ecuaţii parametrice x = cos t ,
B(0,2) 4
y = 2 sin t, t ∈ [0, 2π] , dx = − sin t dt, dy = 2 cos t dt şi
+  π 
A(1,0) ţinând seamă de sens  t = 0 → A, t = → B  ,
 2 
x π
t
2 u = tg
− sin t + 4 cos t
∫
2
I = dt = − 2×
Fig. 68 cos t + 2 sin t + 1
0
1
2u 2 + u − 2 8 7 13π
×∫ du = ln 3 − ln 2 + .
0 (u + 1) (2u + 1)
2
3 3 6
x2 y2
3. ∫
Γ+
x 2dy + y 2dx = ? unde Γ este succesiv suportul închis de ecuaţie x2 + y2 = ax, a > 0 ( I1 ), +
a2 b2
=1

y x 2 y 2 2x 2 y
E2 (I2 ) , + − − = 0 ( I3 ) .
a 2 b2 a b
Rezolvare. În primul caz Γ este circumferinţa
+ din figură. Pentru a obţine o parametrizare pentru
Γ+ ecuaţia este „strânsă în pătrate“:
t 22
• •  x − a  + y 2 = a , x − a = a cos t , y = a sin t ,
Ca  A(a,0) x  2  4 2 2 2
 2 , 0  
 
a a
t ∈ [0, 2π] . dx = − sin t dt , dy = cos t dt , deci
Fig. 69 2 2
2π 2 2
a 2 a  a 2  a 
I1 = ∫0  4 (1 + cos t )  2 cos t  + 4 sin t  − 2 sin t  dt
 
πa 2
= . În al doilea caz o parametrizare pentru Γ+ este x = a cos t, y = b sin t, t ∈ [0, 2π] , deci
4
2π

I2 = ∫ [ a cos t ( b cos t ) + b2 sin 2 t ( −a sin t )] dt = 0 .

2 2
În al treilea caz ecuaţia strânsă în pătrate
0
2 2
x  y  x y
 − 1 +  − 1 = 2 furnizează parametrizarea pentru Γ+ − 1 = 2 cos t, − 1 =
a  b  a b
2π

= 2 sin t, t ∈ [0, 2π] , I3 = ∫ a [ (1 +

2
2 cos t )
2
(b 2 cos t ) + b2 (1 + 2 sin t )
2
(−a ]
2 sin t ) dt = 4πab(a − b) .
0

247
 dx + dy
4. I : = ∫x+y
Γ +
= ? unde Γ este rombul de vârfuri A(1, 0), B(0, 1), C (−1, 0), D(0, − 1) .

dx + dy
y E2 Rezolvare. Punem ω(x , y ) : = .
x + y

• B(0,1) I = I1 + I 2 + I 3 + I 4. I1 : =
AB
∫ ω(x, y ) , ( AB ) x + y = 1 ,
+ deci parametrizarea y = 1 − x , x = x , x ∈ [0 , 1 ] ,
C(–1,0)
• •
A(1,0) x
dy = − dx , I1 = 0 ; I 3 : = ∫ ω (x , y ) ,
CD

(CD ) − x − y = 1 , dy = − dx , I 3 = 0 ; I 2 : =

∫ ω( x , y ) ,
• D(0,–1) = (BC ) − x + y = 1, y = 1 + x , x = x ,
BC
−1
(61 )
Fig. 70
x ∈ [− 1, 0 ] , I 2 = ∫ 2 dx = − 2 ; I
0
4 := ∫ ω(x , y ) ,
DA

( DA) x − y = 1 , y = x − 1 , x = x, x ∈ [0, 1] , I 4 = 2 dx = 2 , I = 0 .
∫
0

x 2dy − y 2dx 2 2 2
5. I : = ∫ 5 5
= ? , Γ : x + y = a 3 (a > 0) , x ≥ 0 , y ≥ 0 , sensul fiind acela indicat de figură.
3 3

Γ x +y
3 3

Rezolvare. Γ este o ramură a astroidei O

parametrizare a lui Γ este
y π
E2 
(0, a) x = a cos t , y = a sin t , t ∈ 0,
3 3
. Într-adevăr,
 2 
2
( a cos t ) + ( a sin t )
2 2
Γ
3 3 3 3 = a3 iar drumul
π
rectificabil este simplu: pentru 0 ≤ t ′ < t ′′ ≤
2
(a, 0) x cos 3 t ′ = cos 3 t ′′ şi sin 3 t′ =
[
Fig. 71
sin 3 t ′′ ⇒ t ′ = t ′′ cos 3 t ′ − cos t ′′ = 0
3
⇒
(cos t′ − cos t′′) (cos 2
t′ + cos t′ cos t′′ + cos t′′ = 0 2
)
 π
( )
⇒ cost′ − cost′′ = 0 căci cos t′ .şi cos t′′ nu se anulează simultan, cos fiind strict crescătoare pe 0,  , ceea ce
 2
π
4
2
3 4 3πa 3
implică deja şi t′ = t′′] . Atunci I = a 3 sin 2 2t dt = ∫. Ca exerciţiu calculaţi integrala curbilinie pe toată
4 16
0

astroida, sensul fiind acela pozitiv (formula (4) !).

248
 6. I : = ∫ ydx + 2xdy = ? , Γ frontiera domeniului definit prin inecuaţiile x + y 2 − 2x < 0, x 2 + y 2 − 2 y < 0 .
2

+
Γ

Rezolvare. ω ( x, y ) fiind integrantul lui

y E2 (4)
I , I = I1 + I2 , I1 : = ∫ ω (x, y) (pe Γ ), I
AO
1 2 := ∫ ω (x, y)
OA

Γ1 A(1,1) (pe Γ2 ) , o parametrizare a lui Γ1 pentru sensul

(0,1)
π
Γ2 cerut este x = 1 + cos t , y = sin t , t ∈  , π 
2 
(1,0) (strânge în pătrate!) iar pentru Γ2 este x = cos t ,
x
π
3π
y = 1 + sin t , t ∈  , 2 π  . I1 = ∫π (− sin
2
t+
 2 
Fig. 72
2
2π
π
+ 2 cos t + 2 cos 2 t ) dt = − 2, I 2 = ∫ ( − sin t −
4 3π
2

π π
sin 2 t + 2 cos2 t ) dt = 1 + , I = −1.
4 2
x2 + y 2 − y x
7. ∫
AB
x2 + y 2
dx + 2
x + y2
dy = ? , A(1, 0) , B(− 1, 0) , integrala fiind luată succesiv pe semicircumferinţa,

în sens pozitiv, centrată în origine ( I1 ) şi pe linia poligonală ACB, C (0, − λ) , λ > 0 (I 2 ) .

Rezolvare. Parametrizare pentru primul
y E2 suport x = cos t , y = sin t , t ∈ [0, π ] , I 1 =
π

+ = ∫0 [(1 − sin t ) (− sin t ) + cos t(cos t )] dt = π − 2 .

Desemnăm integrantul integralei curbilinii prin
(4)
B(-1,0) t
• ω(x, y ) şi avem I 2 = I 2′ + I 2′′ , I 2′ : = ∫ ω (x, y) ,
A(1,0) x AC

y
C(0,-λ)
I 2′′ : = ∫ ω (x, y) . (AC ) x + − λ = 1 , y = λ(x − 1) ,
CB

x = x, x ∈ [0, 1] , dy = λ dx ,
Fig. 73 0
 x + λ ( x − 1) − λ( x − 1)
2 2 2
(61 )
x 
I 2′ = ∫1  +λ 2 dx
 x + λ ( x − 1)2
2 2
x + λ2 ( x − 1)2 
.
−1
x y  x 2 + λ2 (x + 1 )2 + λ (x + 1 )
( BC) + = 1 , y = − λ( x + 1) , x = x , x ∈ [ − 1, 0 ] , dy = − λ dx , I 2′′ = ∫  +
−1 − λ 0  x 2 + λ2 (x + 1 )2

 x + λ (x − 1) + λ (1 − x )
0 2
x  x=−t 2 2
λx 
(− λ)
x 2 + λ 2 ( x + 1 ) 
2
dx = = ∫1 
 x 2
+ λ2
( x − 1) 2 + 2
x + λ2
(x − 1)2 
dx , deci I2 =

1 1
x 2 + λ 2 (x − 1 )2 + λ
1
dx
− 2∫
x 2 + λ 2 (x − 1 )2
dx = − 2 ∫
0
dx − 2 λ ∫
0
x 2 + λ 2 (x − 1) 2
, trinomul are rădăcini imaginare,
0

I = − 2 − 2λ
1
arctg
(
1 + λ2 x − λ2 ) 1
 1  π
= − 2 − 2  arctg + arctgλ  = − 2 − 2 = − 2 − π , deci nu
λ λ  λ  2
0

depinde de punctul C  u = arctg 1 , v = arctgλ ⇒ tg u tg v = 1 ⇒ cos (u + v ) = 0 ⇒ u + v = π , căci 0<u ,

 λ 2


249
 π
v< deoarece λ > 0  .
2 
ydx − xdy
8. Dacă I (R ) : = ∫ (x
Γ −R
2
+ xy + y 2 )
2
, ΓR : x 2 + y 2 = R2, atunci lim I (R ) = 0 .
R → +∞

ydx − xdy
Rezolvare. − I (R ) = ∫
γR (x 2 + xy + y 2 ) 2
, γ R : x = R cos t, y = R sin t, t ∈ [0, 2π] ,

y x
v ( M ) = v ( x, y ) = i− j, − I (R ) ≤ 2πR sup v(M ) , x = R cos t, y = R sin t,
(x 2 + xy + y 2 ) 2 (x 2 + xy + y 2 ) 2 M∈γ R

2 1 1 4 4 4
t ∈ [0, 2π] ⇒ v( x, y ) = , v( x, y ) = ≤ , − I (R) ≤ 2πR şi
R (cos t + sin t cos t + sin t ) R3 (2 + sin 2t )2 R3
4
6 2 2 R3
deci concluzia.
x 4 y + 3x2 y 3 x5 − x 3 y 2
9. ∫
AB (x + y )
2 2 2
dx +
(x2 + y 2 ) 2
dy = ? , A(1, 0) , B(0, 1) , integrala fiind luată succesiv pe circumferinţa, în

sens pozitiv, centrată în origine (I 1 ) şi pe dreapta AB ( I 2 ) .

π
π 2
Rezolvare. Parametrizare x = cos t , y = sin t , t ∈ 0,  , I1 = ∫0 [ (cos
4
t sin t + 3 cos 2 t sin 3 t ) ( − sin t ) +
 2 
+ (cos5 t − cos3 t sin 2 t ) cos t ] dt , integrantul este egal cu cos 2 t (−3 sin 4 t + cos 4 t − 2 sin 2 t cos 2 t ) =
π
1 1 1
= cos 2 t (− 3 sin 2 t + cos 2 t ) = cos 2 t (2 cos 2 t − 1) =
2
(cos 2 t + cos 4 t ) , I1 = sin 2 t + sin 4 t = 0 .
2 4 8 0

0
 x 4 (1 − x ) + 3x 2 (1 − x )3
( AB ) x+ y =1, parametrizare y = 1 − x , x = x , x ∈ [0, 1] , dy = − dx , I 2 = ∫  −
1
 [ x 2 + (1 − x )
2 2
]
t (t − t − t − 3)
+∞
x (4 x − 8x + 8x − 3)
1
x − x (1 − x ) 
5 3 2 2 3 2
x 2 3 2
−
[x 2 + (1 − x )2 ] 2 
dx = ∫
0 [x 2 + (1 − x )2 ] 2
dx , schimbare de variabilă t =
1− x
, I2 = ∫ (t + 1) (t
0
3 2
+ 1)
2
dt ,

+∞
1 1 t 1 1 1
integrantul este egal cu − − ,I = − + + =0.
(t + 1) 2 (t + 1) 3 (t 2 + 1) 2 2 t + 1 2(t + 1)2 2(t 2 + 1) 0

( y + z ) dx + ( x + y ) dy + dz
10. I : = ∫
AB
x2 + y 2
( pe [AB] ) = ? , A (1 , 1 , 1) , B (2 , 2 , 2) .

Rezolvare. Ecuaţiile dreptei AB sunt x − 1 = y − 1 = z − 1 , o parametrizare a segmentului [AB ] pentru sensul

2
4t + 1 1
cerut este x = t, y = t, z = t, t ∈ [1, 2] . I = ∫ dt = 2 ln 2 + .
1 2t 2 4

11. I : = ∫ (y − x2 ) dx + (z 2 − x2 ) dy + (x2 − y 2 ) dz = ? , Γ intersecţia sferei x 2 + y 2 + z 2 = 1 cu planele de

2

coordonate şi verificând x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 , în sensul care lasă la stânga faţa exterioară a sferei.

250
 Rezolvare. Notând integrantul cu ω(x, y ) , avem
z E3

Γ2
I = I1 + I 2 + I 3 , I k : = ∫ ω ( x, y),
Γk
k = 1, 3 . Ecuaţiile lui Γ1

Γ3 sunt x 2 + y 2 = 1 , z = 0 , deci o parametrizare a lui Γ1

π
pentru sensul cerut este x = cos t, y = sin t, z = 0, t ∈ 0, 
 2 
y
t π
2
4
I1 = ∫0 [ sin t ( − sin t ) − cos t cos t ] dt =−
2 2
Γ1 şi deci .
x 3
Fig. 74 4
Asemănător se obţine I 2 = I 3 = − , deci I = − 4 .
3
x2 y2 z2 x2 y2
12. I : = ∫ y dx + z dy + x dz = ? , Γ + 2 + 2 = 1 , z = c 2 + 2 , c > 0 , în sensul invers
2 2 2
de ecuaţii 2
Γ
a b c a b
rotaţiei acelor ceasornicului când se priveşte dinspre
z E2 partea pozitivă a axei Oz.
(0, 0, c) Rezolvare. Pentru a obţine o parametrizare a lui
• Γ pentru sensul cerut se parametrizează proiecţia
Γ
ortogonală Γ1 a lui Γ pe planul z = 0. Ecuaţia lui Γ1
se obţine, aşa cum se ştie, eliminând pe z din ecuaţiile
 x2 y2 
• lui Γ , deci 2  2 + 2  = 1 şi deci o parametrizare a
Γ1 (0,b,0) y a b 
•
(a, 0, 0) a b
lui Γ1 este x = cos t , y = sin t ,
x Fig. 75 2 2
a b
t ∈ [0, 2π] , prin urmare x = cos t , y = sin t ,
2 2
c
z= , t ∈ [0, 2 π ] este o parametrizare a lui Γ pentru sensul cerut (vezi figura). Avem
2
2π
 b2 a c2 b 
I= ∫  2 sin
2
t  − sin t  + cos t  dt = 0 .
0
 2  2 2 

13. I : = ∫ y dx + z dy + x dz = ? , Γ : x + y 2 + z 2 = a 2 , x 2 + y 2 = ay, a > 0, z ≥ 0 în sensul invers rotaţiei

2 2 2 2

arcelor unui ceasornic când se priveşte dinspre partea pozitivă a axei Oy.
Rezolvare. Prima ecuaţie este a sferei
centrată în O cu raza a, a doua ecuaţie este a
cilindrului circular cu generatoarele paralele cu Oz
z E3 şi directoarea – circumferinţa Γ1 din planul xOy
(0,0,a)
• de ecuaţie x 2 + y 2 = ay . Ca şi la ex. 12,
parametrizarea lui Γ1 va furniza o parametrizare a
(0,a/2,0) Γ a
lui Γ pentru sensul cerut. x= cos t ,
• (0,a,0) 2
O• M • y=
a
(1 + sin t ) , t ∈ [0, 2π] este o parametrizare a
Γ1 • y 2
• t
(a,0,0) lui Γ1 , x 2 + y 2 + z 2 = a 2 ⇒ z = a 2 − x 2 − y 2 =
a a a
= 1 − sin t , deci x = cos t , y = (1 + sin t ) ,
x 2 2 2
Fig. 76 a
z= 1 − sin t , t ∈ [0, 2π] este parametrizare a
2

251
 2π
 a2  a 
Γ I = ∫  4 (1 + sin t + 2 sin t )  − 2 sin t  +
2
lui pentru sensul cerut (priveşte figura !). Avem
0 
2 2π 3
cos 3 t πa 3
(1 − sin t ) a2 cos t + a4 cos 2 t ⋅ a − cos t  dt = − π4a −
2 3
a a
2 2 2 1 − sin t  ∫8 2 1 − sin t
dt = −
4
0
2π
a3
2 5 4 3 πa 3
− (1 − sin t ) 2 − (1 − sin t ) 2 =− .
8 2 5 3 0
4

2. Integrare pe suprafaţă netedă din R3

2.1 Aria suprafeţei netede din R3 (Definiţia lui Goursat)
Fie S suprafaţă netedă simplă din spaţiul euclidian R3 şi (r, Ω) sau x = f (u, v), y = g(u,
v), z = h(u, v), (u, v) ∈ Ω, Ω deschisă conexă o parametrizare globală a lui S. Se consideră
z
normala
la S1 E3
S1
Σ2
Σ1
∆1 M2
M1

MN
ΣΝ

O y

Fig. 77
x
S1 suprafaţă netedă simplă parte a lui S de parametrizare globală (r, D), D mărginită

v
D1 D2 E2
(u1,v1)
(u2,v2)

DN

(uN,vN)

O u
Fig. 78
măsurabilă Jordan, D ⊂ Ω. Fie ι : D1 , D2 , ... , DN partiţie în sens larg a lui D , unde D1,
D2, ... , DN submulţimi ale lui D sunt deschise măsurabile Jordan. Pentru fiecare k, 1 ≤ k ≤

252
N, se ia (uk, vk) punct arbitrar fixat din Dk. D1, ... , DN rezultă disjuncte două câte două,
o
căci G deschisă ⇒ G ⊂ G . Desemnăm prin Σ1: = r(D1), Σ2 : = r(D2), ... , ΣN : = r(DN)
porţiunile corespunzătoare din S1 şi proiectăm ortogonal pe fiecare dintre acestea respectiv
pe planul tangent la S1 în M1 : = r(u1, v1), ... , la S1 în MN : = r(uN, vN) obţinând mulţimile
∆1, ∆2, ...., ∆n. Se va arăta că pentru ν(ι) suficient de mic ∆k , k = 1, N sunt măsurabile
N
Jordan, astfel că are sens suma ∑
k =1
m(∆ k ) . Dăm (pentru definiţia lui A, B, C, H

2.1.1 Teoremă. I : = ∫∫ H(u, v)du dv are proprietatea : ∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel că,
D

oricare ar fi ι : D1 , D2 , ...., DN şi oricare ar fi punctul (uk, vk) ∈ D k, k = 1, N ,

Privire asupra suprafeţei cu planele de proiecţie

N
ν(ι) ≤ δ ⇒ I − ∑ m(∆ k ) ≤ ε .
k =1

Numărul I dat de teorema 2.1.1 este prin definiţie aria lui S1 dar şi aria lui Σ1, unde
S1 ⊂ Σ1 ⊂ S1 (Goursat).Astfel
(1) aria S1 = aria Σ1= aria S1 = ∫∫ H (u, v ) dudv .
D

Fie acum S suprafaţă netedă simplă de ecuaţie explicită z = f(x , y), (x , y) ∈ D,

D deschisă conexă şi f netedă, deci S de parametrizare globală (r, D), r(x, y) = (x, y, f(x, y)).
Se presupune că D are exhaustie admisă cu mulţimi deschise. Avem
rx ' ( x, y) = (1, 0, f x ' ( x, y) , ry' ( x, y) = (1, 0, fy' ( x, y) , H( x, y) = 1 + fx' 2 ( x, y) + fy' 2 ( x, y) ,
(2) aria S = ∫∫ 1 + fx' 2 + fy' 2 dxdy ,
D
∂f ∂f
sau în notaţia impusă de teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale p : = , q := ,
∂x ∂y
(3) aria S = ∫∫ 1 + p2 + q2 dxdy ,
D
în ipoteza că integrala este convergentă.
Profităm de ocazie pentru a indica şi alt mod de a-l afla pe H. ds2 = dx2 + dy2 + dz2 = dx2
+ dy + df 2 = dx2 + dy2 + ( fx' dx + fy' dy)2 = (1+ fx' 2 )dx2 + (1+ fy' 2 )dy2 + 2 fx' × fy' dxdy,
2

deci E = 1 + p2, F = pq, G = 1 + q2, H 2 = (1 + p2)(1 + q2) − p2q2 = 1 + p2 + q2.

Exemple 1. Calculăm aria unei emisfere deschise S din R3 cu raza R. Se poate presupune S definită prin x2 +

253
 −x
y2 + z2 = R2, z > 0. Se va folosi (141). S : z = R2 − x 2 − y2 , (x, y) ∈ D, D : x2 + y2 < R2, p = ,
R2 − x 2 − y 2
−y R
q= , H= (ca de obicei în aplicaţii − scriere simplificată, aici (x, y) a fost scos din
R2 − x 2 − y 2 R2 − x 2 − y 2
R
notaţie şi subînţeles). Formal aria S = ∫∫ dxdy , integrală Riemann generalizată. Se ia exhaustia
D R2 − x 2 − y 2
1
admisă cu mulţimi deschise (Dp)p∈N a lui D, Dp : x2 + y2 < R2 − , pe Dp se integrează cu schimbarea de variabile x
p
Rdxdy Rdxdy
= r cosθ, y = r sinθ, lim ∫∫ = 2πR2 = ∫∫ = aria S.
p →∞
Dp R2 − x 2 − y 2 D R2 − x 2 − y 2
Conform cu definiţia aria S = aria S . Se observă că S se obţine adăugând la S circumferinţa C : x2 + y2 = R2.
Remarcăm că aria {(R, 0, 0)} = 0 (vezi mai sus) şi că C1 : = C \ {(R, 0, 0)} este curbă netedă simplă aflată pe
suprafaţa netedă simplă de parametrizare globală x = Rcosϕ sinθ, y = Rsinϕ sinθ, z = Rcosθ, (ϕ, θ) ∈ (0, 2π) × (0,
π) , deci aria C1 = 0.
2. Calculăm aria unei sfere S din R3 cu raza R. Se poate presupune a fi în origine centrul lui S. S = Σ , Σ
suprafaţă netedă simplă de parametrizare globală, în coordonate polare, (15) x = Rcosϕsinθ, y = Rsinϕsinθ, z =
Rcosθ, (ϕ, θ) ∈ D, D : = (0, 2π) × (0, π). În fapt, Σ este o hartă locală a lui S şi S se obţine din Σ prin adăugirea unui
semimeridian (reprezintă grafic în E3 !). Din (15), (16) A = − R2cosϕ sin2θ, B = − R2sinϕ sin2θ, C = − R2sinθ cosθ, H =
R2sinθ > 0 (deci într-adevăr suprafaţă netedă simplă), aria S = aria Σ = ∫∫D R sin θ dϕdθ = 4πR2.
2

3. Calculăm aria unei calote sferice deschise S din R3 cu raza R şi înălţimea h. Fie S : z = R2 − x 2 − y2 , (x,
x = r cos θ
(71 )
dxdy y = r sin θ r dr d θ
y) ∈ D, D : x2 + y2 < 2Rh − h2, aria S = R ∫∫ = R ∫∫
, ∆ : = [0, 2 Rh − h2 ] × [0, 2π], aria
R −x −y D ∆
2
R2 − r 2
2 2

S = 2πRh .Se observă că lim aria S = aria emisferei (ex. 1), căci lim 2πRh = 2πR2.
h→R h→R

4. Calculăm aria unei zone sferice S (închisă) cu raza R şi înalţimea h. Folosim aceeaşi sferă cu centrul în
origine. S = Σ , Σ de parametrizare globală, în coordonate polare, x = Rcosϕ sinθ, y = Rsinϕsinθ, z = Rcosθ, (ϕ, θ)
∈ (0, 2π) × (θ1, θ2) (din S se înlătură circumferinţele de la baze şi un arc de meridian pentru a se ajunge la Σ). aria

z z
E3 E3

R− h R
h1 θ R
1
D
O y O y
θ2
h2 α R

x
x
Fig. 79 Fig. 80

, cosθ2 = − cosα = −Rh2 , aria

(16)
h1
Σ = ∫∫ R sin θdϕdθ , D : = [0, 2π]×[θ , θ ], aria Σ = 2πR (cosθ − cosθ2), cos θ1 =
2 2
1 2 1
R
D

h h
S = aria Σ = 2πR2  1 + 2  = 2πRh . Acelaşi rezultat când toată zona se află în emisfera superioară.
 R R

254
 5. Calculăm aria ,,suprafeţei laterale“ S a unui cilindru circular drept cu înălţimea h şi raza bazei R. Punem
cilindrul ca în figură. aria S = aria Σ, Σ suprafaţă netedă simplă de parametrizare globală x = Rcosu, y = Rsinu, z =
 − R sin u R cos u 0 
v, (u, v) ∈ D, D : = (0, 2π) × (0, h). Matricea Jacobi transpusă este  , A = Rcosu, B = Rsin u,
 0 0 1 
C = 0, H = R, aria S = aria Σ = ∫∫D Rdudv = 2πRh .
z z
E3 E3
A

M
h M(x,y,z)
v h

R y O y
O D
u P
Q
x Fig. 81 x Fig. 82
6. Calculăm aria ,,suprafeţei laterale“ S a unui con circular drept cu raza bazei R şi lungimea
|| MP || z R − x 2 + y2
|| PQ ||
generatoarei g. Punem conul ca în figură (1.2). = , adică = , deci aria S = aria Σ, Σ :
|| AO || || OQ || h R

h h x h y R2 + h2 g
z= (R − x2 + y2 ) , (x, y) ∈ D, D : x2 + y2 < R2. p = − ,q= − ,H = = , aria S
R R x +y
2 2 R x +y
2 2 R R
g g
= aria Σ = ∫∫D R dxdy = R πR = πRg .
2
z
E3
Observaţie. Exemplele 2 - 6 arată
că ariile prescrise în geometria
euclidiană elementară suprafeţei laterale
a cilindrului circular drept, suprafeţei
laterale a conului circular drept, calotei
sferice, zonei sferice şi sferei coincid cu
O y ariile obţinute pentru acestea pornind de
la definiţia lui Goursat. În plus, aria unei
suprafeţe triunghiulare S din R3 este
S
1
x egală cu ah, a lungimea laturii, h
2
Fig. 83
lungimea înălţimii pe aceasta. Într-
adevăr, plasăm pe S în planul z = 0, deci S are ecuaţia explicită z = 0, (x, y) ∈ S şi deci p =
0, q = 0, H = 1, aria S = ∫∫ dxdy = m(S), de unde concluzia.
S
Exemplul lui Schwarz
Încercarea de a defini aria unei suprafeţe netede simple S din R3 ca margine superioară
a mulţimii mărginite a ariilor − în sens geometric elementar − ale suprafeţelor poliedrale
înscrise în S, aşa cum lungimea unei curbe Jordan rectificabile este marginea superioară a
lungimilor liniilor poligonale înscrise, eşuează chiar în cazul ,,suprafeţei laterale“ a unui
cilindru circular drept, aşa cum o arată exemplul care urmează.
Se consideră un cilindru circular drept cu raza R şi înălţimea h şi fie S ,,suprafaţa
laterală“ a acestuia iar m, n numere naturale. Cele m + 1 plane perpendiculare pe axa

255
cilindrului (printre acestea trebuind a se afla şi planele bazelor) cu aceeaşi distanţă unul faţă
de celălalt intersectează S după m + 1 circumferinţe. Fiecare dintre acestea se împarte în n
arce de aceeaşi lungime prin n puncte de diviziune în aşa fel încât, începând de sus în jos,
fiecare dintre ele să se proiecteze ortogonal (faţă de planele considerate) în centrul unui arc
de diviziune al circumferinţei de sub el. Se uneşte, începând iarăşi de sus în jos, fiecare
punct de diviziune cu extremităţile acelui arc de circumferinţă de sub el în centrul căruia el
se proiectează. Toate aceste segmente împreună cu toate corzile arcelor de diviziune
formează 2mn triunghiuri isoscele (AD ⊥ BC, teorema celor trei perpendiculare) care
asamblate în mod evident alcătuiesc o suprafaţă poliedrală Σmn înscrisă în S. Calculăm aria
2 2
Σmn. aria ABC = || AD || ||DC ||, || AD || = || AE ||2 + || ED ||2 =  h  +  R − R cos π  ,
   
 m  n
2
π π 2 π
||DC|| = R sin, deci (17) aria Σmn = 2mn ariaABC = 2Rn sin h + R2m2 1 − cos  . Fie
n 4  n
N număr natural arbitrar fixat. Pentru fiecare n din N se ia m(n) în N a. î.
2
m(n) π
(18) lim 2 = N (de pildă m(n) = N(n + 1)2). Atunci (19) lim R2 (m(n))2 1 − cos  =
n→∞ n n →∞  n
4π π4 R2 N 2 (17) π4 R2 N 2
= aria Σ = 2πR h +
2
= lim R2 (m(n))2 4 sin4 , deci, din (19), (20) nlim ,
n →∞ 2n 4 → ∞ m(n), n 4
astfel că pentru N suficient de mare limita de la (20) este arbitrar de mare, prin urmare
mulţimea ariilor suprafeţelor poliedrale înscrise în cilindrul considerat nu este mărginită
superior.
În încheiere generalizăm definiţia de la (1). Fie S mulţimea din spaţiul euclidian R3,
(21) S = S1 U ... U Sp U γ, Si, i = 1, p hărţi locale ale lui S (deci suprafeţe netede simple) cu

m=2 A
n=4

h
m
C
π/n
E D O
B
Fig. 84
arie disjuncte două câte două iar γ reuniune a unui număr finit de curbe netede şi puncte
aflate pe S.
def p
(22) aria S = aria Σ = aria S = ∑
i =1
aria Si ,

256
unde S ⊂ Σ ⊂ S .
Exemplul 7. Calculăm din nou aria unei sfere S din R3 cu raza R (ex. 2). Plasată fiind cu centrul în origine,
avem S = S1 U S2 U γ , S1 : z = R2 − x 2 − y2 , (x, y) ∈ D, D : x2 + y2 < R2, S2 : z = − R2 − x 2 − y2 , (x, y) ∈ D,
γ : x2 + y2 = R2, z = 0. Avem aria S1 = aria S2 = 2πR2
z E3 (ex. 1), deci aria S = 4πR2.
Alte exemple 8. Se cere aria porţiunii S din
emisfera x2 + y2 + z2 = R2, z > 0 decupată de cilindrul
x2 + y2 = Ry (fereastra lui Vivian).
Rezolvare. S : z = R2 − x 2 − y2 , (x, y) ∈ D, D :
O (0,R,0) R
y x2 + y2 < Ry, H = (ex. 1), aria S =
R2 − x 2 − y2
x
Fig. 85 R
= ∫∫D dxdy , integrală Riemann generalizată
R2 − x 2 − y 2
cu punct singular unic (0, R, 0). Schimbare de variabile în coordonate polare x = r cos θ, y = r sin θ,
π R sin θ
 rdr 
aria S = R ∫  ∫  dθ = R (π − 2).
2

0 0 R2 − r 2 
9. Se cere aria σ a porţiunii decupată în suprafaţa S : x = y 2 + z 2 de către cilindrul x2 + y2 = a2.

z
O D
γ

y Fig. 86
Rezolvare. S este pânza superioară a unui con de rotaţie cu axa y = 0, z = 0. Γ fiind intersecţia lui S cu
cilindrul iar γ proiecţia ortogonală a lui Γ pe planul x = 0, ecuaţia în acest plan a lui γ se obţine prin eliminarea lui
x între ecuaţiile celor două suprafeţe, adică γ : 2y2 + z2 = a2, deci dacă D este domeniul limitat de această elipsă
y z
din care s-a scos originea, σ = ∫∫ H ( x , y ) dxdy , p = ,q = , H = 2 , astfel că σ =
D y +z
2 2
y + z2
2

2dxdy = 2 m(D) = πa (semiaxele elipsei au lungimile a şi a !).

2
∫∫ 2
D

2.2 Integrare pe suprafaţă netedă din R3

Integrala pe suprafaţă de speţa întâi

Fie S : = (r, Ω) suprafaţă netedă simplă din spaţiul euclidian R3, S1 ⊂ S, S1 : = (r, D) cu
D ⊂ Ω, D mărginită măsurabilă Jordan şi F : S1 → R continuă.
Dacă r = (f, g, h)
(1) ∫∫ F( x, y, z)dσ = ∫∫ F( f (u, v), g(u, v), h(u, v))H(u, v)dudv .
S1 D

Membrul al doilea se obţine formal din primul membru înlocuind x, y, z respectiv cu f, g, h

din parametrizarea globală a lui S1 iar pe dσ cu Hdudv.

257
 În particular, luând F(x, y, z) = 1,
(2) ∫∫S dσ = aria S1 ,
1

aria exprimată prin integrală de suprafaţă.

Generalizăm definiţia de mai sus. Fie S : = (r, D) suprafaţă netedă simplă din spaţiul
euclidian R3 cu arie şi F : S → R continuă. Prin definiţie
(3)
∫∫ ∫∫ ∫∫
F ( x, y,z) dσ = F ( x, y,z) dσ = F ( x, y, z ) dσ : = F (r (u, v))H (u, v) dudv ,
S1 Σ S
∫∫ D

S ⊂ Σ ⊂ S1 , integrala din membrul al treilea fiind înţeleasă în sens Riemann generalizat şi

în ipoteza că este convergentă. Luând F(x, y, z) = 1
(31) ∫∫ dσ = aria S ,
S
aria exprimată prin integrală de suprafaţă.
Menţionăm formula
(4)
∫∫ ∫∫
F ( x, y, z )dσ = F ( x, y, f ( x, y)) 1 + f '2x ( x, y) + f '2y ( x, y) dxdy .
S D
În sfârşit, fie S mulţime din spaţiul euclidian R3
(5) S = S1 U S2 U ... U Sp U γ,
S1, ..., Sp hărţi locale ale lui S (deci suprafeţe netede simple) cu arie disjuncte două câte
două şi γ reuniune a unui număr finit de curbe netede şi puncte de pe S. Pentru F: S → R
continuă şi S ⊂ Σ ⊂ S
def p
(6)
∫∫ F ( x, y, z )dσ =∫∫ F ( x, y, z )dσ = ∫∫ F ( x, y, z )dσ = ∑ ∫∫ F ( x, y, z )dσ ,
i =1 Si
S Σ S
în ipoteza că cele p integrale din membrul al doilea sunt convergente.
Exemple 1. I : = ∫∫ zdσ = ? , S : x = ucosv, y = usinv, z = v, (u, v) ∈ D, D = (0, h)×(0, 2π). Rezolvare. S este
S

suprafaţă netedă simplă, se va folosi formula (3). Matricea Jacobi transpusă este  −u sin v u cos v 1  , deci
cos v sin v 0
 

[
2π h

A = sinv, B = − cosv, C = u, H = u 2 + 1 (deci S are arie), I = ∫∫ v u2 + 1dudv = ∫ vdv∫ u2 + 1du = π2 h h2 + 1 +

D 0 0

(
+ ln h + h2 + 1 . )]
dσ
2. I : = ∫∫ = ? , S : x2 + y2 + z2 = a2, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0. Rezolvare. Se va folosi formula
S x 2 + y 2 + z 2 + az + a 2
dσ  π  π
(3). I = ∫∫ , Σ : x = acosϕ sinθ, y = asinϕ sinθ, z = acosθ, (ϕ, θ) ∈ D, D =  0 ,  ×  0 ,  −
Σ x 2 + y 2 + z 2 + az + a2  2  2
sinθ cosθ = u
π1 du
hartă locală a lui S iar Σ = S. H = a2sinθ (p. 1, ex. 2, (16)), I = a ∫∫ dϕ d θ
2
2 ∫0 a2u + 2a2
= a2 =
D 2a + a cos θ
2 2

= πa ( 3 − 2 ) .

258
 3. I := ∫∫ (x + y 2 )dσ = ? , S ,,suprafaţa totală“ a mulţimii {(x, y, z) ∈ R3 : 0 ≤ x 2 + y2 ≤ z ≤ 1}. Rezolvare.
2

∫∫ (x + y 2 ) dσ , I 2 := ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dσ , S1: z = 1, (x, y) ∈ D, D : x2 + y2 < 1,

2
Se aplică formula (6). I = I1 + I2 , I1 : =
S1 S2

S2 : z = x + y , (x, y) ∈ D \ {(0, 0)}, S este reuniunea hărţilor locale S1 şi S2 cu circumferinţa din planul z = 1 cu
2 2

x y
cu centrul pe Oz . Pentru I1 p = q = 0, H = 1 iar pentru I2 p = , q= , H = 2 , deci
x 2 + y2 x 2 + y2
π
I= ( 2 + 1) .
2
z E3 z
E3
S1

S2

O O O y
D y
(0, 1, 0) D
x
x Fig. 87 Fig. 88

4. I : = ∫∫S (x + y + z)dσ = ? , S porţiunea din conul z = x 2 + y2 decupată de cilindrul x2 + y2 = 2ay.

Rezolvare. I = ∫∫ (x + y + z)dσ , Σ : z = x 2 + y2 , (x, y) ∈ D, D : x2 + y2 −

Γ z S1 E3 Σ

− 2ay < 0 (Σ este suprafaţă netedă simplă, Σ = S). H = 2 (ex. 3),

x=r cosθ
y =r sin θ 
π 2 a sinθ

π/4 I = ∫∫ (x + y + x2 + y2 ) 2dxdy = 2 ∫  ∫ (r cosθ + r sinθ + r ) rdr d θ =
D 
0 0 
y π
D  2 a sin θ  2 3 4 3π 
O γ = 2 (cosθ + sinθ +1)  ∫ r 2 dr  dθ =
∫ 8a  +  .
 0  3 3 8 
0  
5. I : = ∫∫ F( x, y, z)dσ = ? , S : x2 + y2 + z2 = R 2, F : R3 → R,
x S2 S

Fig. 89 F(x, y, z) = x2 + y2 pentru z ≥ x 2 + y 2 , F(x, y, z) = z2 pentru

z < x 2 + y 2 . Rezolvare. Se va folosi (6). F este continuă (pentru a
verifica continuitatea pe conul z = x 2 + y 2 foloseşte şiruri !). Dacă S1 : = {(x, y, z) ∈ S : z > x 2 + y 2 }, S2 : =
={(x, y, z) ∈ S : z < x 2 + y 2 } iar Γ este circumferinţa de intersecţie dintre con şi sferă, atunci S = S1 U S2 U Γ (S1 şi
S2 − hărţi locale ale lui S) şi I = I1 + I2, I 1 : = ∫∫ F ( x , y , z ) d σ = ∫∫ ( x + y 2 ) dσ , I 2 : = ∫∫ F ( x , y , z ) dσ = ∫∫ z dσ . γ
2 2

S1 S1 S2 S2

R2
fiind proiecţia ortogonală a lui Γ pe planul z = 0, cercul corespunzător este D : x2 + y2 < (elimină z între
2
R
ecuaţiile conului şi sferei!), I1 = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dxdy şi cu schimbarea de variabile x = rcosθ , y = rsinθ
D R2 − x 2 − y 2

259
 R
2
r3 πR 4
(punctele singulare sunt punctele lui γ), I 1 = 2 π R ∫0 dr = (8 − 5 2 ) . I 2 = ∫∫ z 2 dσ , Σ : x =
R2 − r2 6 Σ

π
= Rcosϕ sinθ, y = Rsinϕ sinθ, z = Rcosθ, (ϕ, θ) ∈ ∆, ∆ = (0, 2π)×  , π  (vezi figura, triunghi dreptunghic
4 
πR4 2 πR 4
isoscel), Σ = S, I 2 = ∫∫ R 2 cos 2 θ R 2 sinθ dϕ dθ = = (4 + 2) , I = (3 − 2 ) .
∆
6 3
dσ x2 y2 z 2
6. I : = ∫∫ = ?, S : 2 + 2 + 2 = 1 , ρ(x, y, z) distanţa de la origine la planul tangent la S în
S
ρ ( x , y, z ) a b c
punctul (x, y, z). Rezolvare. α, β, γ fiind parametri directori ai normalei la S în (x, y, z), (7) ρ(x, y, z) =
1
= αx + β y + γz . Dacă Σ : x = acosϕ sinθ, y = bsinϕ sinθ, z = ccosθ, (ϕ, θ) ∈ ∆, ∆ = (0, 2π)×(0, π),
α 2 + β2 + γ 2
x y z dσ (7)
atunci Σ = S (justifică folosind difeomorfismul
a
= X ,
b
= Y ,
c
= Z !) şi I = ∫∫Σ ρ (x, y, z)
=

H 2 (ϕ, θ)
= ∫∫ dϕdθ . Transpusa matricii Jacobi este
∆
A(ϕ, θ) a cos ϕ sin θ + B(ϕ, θ) b sin ϕ sin θ + C(ϕ, θ) c cos θ
 − a sin ϕ sin θ b cos ϕ sin θ 0 
 a cos ϕ cos θ b sin ϕ cos θ − c sin θ  , A = − bccosϕ sin θ, B = − casinϕ sin θ, C = − absinθ cosθ,
2 2

 cos2 ϕ sin 2 θ sin 2 ϕ sin 2 θ cos2 θ  4 1 1 1

I = abc ∫∫ sinθ  2
+ 2
+ 2  dϕdθ = πabc  2 + 2 + 2 
3
.
∆  a b c   a b c 
1
7. Formula Poisson. Să se arate că ∫∫S f (ax + by + cz) dσ = 2π−∫1 f (w a2 + b2 + c2 ) dw , unde S : x2 + y2 + z2 = 1,

z f : R → R continuă, a2 + b2 + c2 ≠ 0. Rezolvare. Fie

π planul de ecuaţie ax + by + cz = 0 şi, în π, un
E3 reper cartezian ortogonal R. Se consideră
schimbarea de variabile Φ: R3 → R3, Φ(x, y, z) =
ax + by + cz
(u, v, w), unde w = (adică w =
a2 + b2 + c2
P(u,v) = ± distanţa de la punctul (x, y, z) la planul π) iar u, v
π v sunt coordonatele faţă de R ale proiecţiei ortogonale
u a lui (x, y, z) pe π. Φ este bijectivă (folosind figura
O
se justifică intuitiv şi riguros această afirmaţie).
y
Avem ||OM||2 = ||OP||2 + ||PM||2, deci Φ(x, y, z) =
M(x,y,z)
= (u, v, w) ⇒ x2 + y2 + z2 = u2 + + v2 + w2 şi f(ax +
x Fig. 90 ( )
+ by + cz) = f w a2 + b2 + c2 , prin urmare S este

S S
( 2 2
)
invariată de Φ şi I : = ∫∫ f (ax + by + cz) dσ = ∫∫ f w a + b + c dσ . O parametrizare locală Σ a lui S o găsim aşa : cum
2

u2 + v2 = 1 − w2, luăm u = 1 − w 2 cos θ , v = 1 − w2 sin θ ,w = w, −1 < w < 1, 0 < θ < 2π. Avem Σ = S, deci

I = ∫∫ f  w a 2 + b 2 + c 2  dσ = ∫∫ f  w a 2 + b 2 + c 2  H (w, θ) dw dθ , D = (−1 , 1)×(0, 2π). Matricea Jacobi

Σ
  D
 

 w w 
 − cos θ − sin θ 1 
transpusă este  1 − w 2
1 − w 2
 , A = − 1 − w2 cos θ , B = − 1 − w 2 sinθ , C = − w,
 
 − 1 − w 2 sin θ 1 − w 2 cos θ 0 

1

H = 1, deci I = ∫∫D f (w ) (
a2 + b 2 + c 2 dwdθ = 2π ∫ f w a2 + b 2 + c 2 dw .
−1
)

260
 Integrala pe suprafaţă netedă de speţa a doua
Fie S suprafaţă netedă orientabilă din spaţiul euclidian R3. Se presupune că S este
simplă cu arie sau că admite o descompunere ca la (5). Fie a → n (a) , n (a) : = (cosα(a),
cosβ(a), cosγ(a)) o orientare a lui S şi P, Q, R : S → R funcţii continue. Pcosα + Qcosβ +
Rcosγ fiind continuă pe S, este corect a considera, pentru S ⊂ Σ ⊂ S ,
∫∫ (P cos α + Q cos β + R cos γ)dσ , aceasta se desemnează, în ipoteza convergenţei, prin
Σ

∫∫ Pdydz + Qdzdx + Rdxdy , integrală pe suprafaţă de speţa a doua, indicele ,,o“ indicând
Σo

orientarea considerată a → n (a) . Astfel

def
(8) ∫∫ Pdydz + Qdzdx + Rdxdy
Σo
= ∫∫ ( P cos α + Q cos β + R cos γ ) dσ .
Σ
În cazul S bilateră, adică S conexă şi deci admiţând două orientări, se foloseşte şi
notaţia ∫∫ Pdydz + Qdzdx + Rdxdy . În această notaţie, Σ + este ,,faţa pe care se integrează“
Σ+

− exprimare cu sens intuitiv evident.

În încheiere remarcăm că se poate integra în speţa a doua pe orice cuadrică din R3 fără
puncte singulare, aceasta fiind orientabilă.
Exemple 8. I : = ∫∫ ( xy + z ) dydz + 2 xdzdx + ( x 2 − yz + x ) dxdy = ? , S + faţa lui S : x2 + y2 + z2 = R2, z ≥ 0
S+

corespunzătoare normalei la S înspre înafară (sens evident). Rezolvare. Dacă Σ : x = Rcosϕ sinθ, y = Rsinϕ sinθ,
π
z = Rcosθ, (ϕ, θ) ∈ D, D = (0 , 2π) × (0 , ) (Σ este bilateră, fiind
z normala 2
E 3
conexă) atunci I =
∫∫ (xy + z) dydz + 2xdzdx+ (x − y z + x) dxdy =
2

Σ+

∫∫ [(xy+ z)cosα + 2xcosβ + (x − y z + x)cosγ]dσ = ∫∫[(R cosϕsinθ ⋅

2
M =
Σ D

γ ·R sin ϕ sin θ + R cos θ)H cos α + 2R cos ϕ sin θ H cos β

+ (R2 cos2 ϕ sin2 θ − R2 sin ϕ sin θ cosθ + R cosϕ sin θ)H cos γ] d ϕd θ .Dar
β
(9) Hcosα = ± A = ± ( − R 2 cosϕ sin 2 θ), Hcosβ = ± B =
α
O D y = ± (−R2sinϕsin2θ), Hcosγ = ± C = ± (−R2sinθcosθ). Se observă
că pe Σ avem cosγ > 0, deci Hcosγ > 0 şi deci a treia relaţie de la
Fig. 91  π
x (9) impune luarea semnului ,,−“ căci sin θ cos θ > 0 pe  0,  ,
 2 
2π

astfel că (91) Hcosα = R2cosϕ sin2θ, Hcosβ = R2sinϕsin2θ, Hcosγ = R2sinθcosθ. Atunci I = R 4 ∫ sin ϕ cos2 ϕdϕ ⋅
0
π π π π
2 2π 2 2π 2 2π 2
⋅ ∫ sin 4 θ d θ + R 3 ∫ cos ϕ d ϕ ∫ sin 2 θ cos θ d θ + 2 R 3 ∫ sin ϕ cos ϕ dϕ ∫ sin 3 θdθ + R 4 ∫ cos 2 ϕ d ϕ ∫ sin 3 θ cos θ d θ −
0 0 0 0 0 0 0

π π
2π 2 2π 2π 2π 2 2π
− R 4 ∫ sin ϕ d ϕ ∫ sin 2 θ cos 2 θ d θ + R3 ∫ cosϕ dϕ ∫ sin 2θ cos θ dθ = R4 ∫ cos2ϕ dϕ∫ sin3 θ cos θ dθ  ∫ sinϕ cos2 ϕ dϕ = 0,

0 0 0 0 0 0 0
2π
 π 4
∫ cosϕ dϕ = 0 etc. , I =
4
R .
0 

261
 ∫∫ xdydz + ydzdx + zdxdy = ? , S
+
9. I : = faţa lui S : x2 + y2 + z2 = R2 corespunzătoare normalei înspre
S+

înafară. Rezolvare. S = S1 U S2 U γ, S1 : x2 + y2 + z2 = R2, z > 0, S2 : x2 + y2 + z2 = R2, z < 0, γ : x2 + y2 = R2, z = 0. I =

( 6)

∫∫S (x cos α + y cos β + z cos γ )dσ = I1 + I2 , Ii : = ∫∫S ( x cos α + y cos β + z cos γ )dσ , i = 1, 2. I1 = ∫∫Σ (x cos α +
i 1

π
+ y cos β + z cos γ )dσ , unde Σ1: x = Rcosϕsinθ, y = Rsinϕsinθ, z = Rcosθ, (ϕ, θ) ∈ D, D = (0 , 2π) ×  0 ,  ,
 2
( 91 )
I1 = ∫∫D R sin θdϕdθ = 2πR3 . I2 = ∫∫Σ ( x cos α + y cos β + z cos γ )dσ , Σ2 : x = Rcosϕsinθ, y = Rsinϕsinθ, z = Rcosθ,
3

π
(ϕ, θ) ∈ ∆, ∆ = (0, 2π) ×  , π . Cum Hcosγ < 0 pe Σ2, în (9) (vezi ex. 8) se ia tot semnul ,,−‘’ căci sinθ cosθ <
2 
π
0 pe  , π , prin urmare nici o schimbare la integrant şi I2 = ∫∫∆ R
3
sin θdϕdθ = 2πR3 , I = 4πR3.
2 
dydz dzdx dxdy
10. I = ∫∫ x
+
y
+
z
= ? , S + faţa lui S :
z S+
normala E3 x 2 y2 z2
+ + = 1 , x > 0, y > 0, z > 0 corespunzătoare
a 2 b2 c 2
M normalei înspre înăuntru. Rezolvare. S are o parametrizare
globală x = acosϕsinθ, y = bsinϕsinθ, z = ccosθ, (ϕ,θ) ∈ D,
π π x
D =  0 ,  ×  0 ,  (arată cu difeomorfismul = X,
 2  2 a
γ y z cos α cos β cos γ 
= Y, = Z ), I = ∫∫ 
O y
+ +  dσ , Hcosα =
b c  x y z 
β S

α = ± A = ±(−bccos ϕ sin2θ), Hcosβ = ± B = ± (−casinϕ sin2θ),

x Hcosγ = ± C = ± (− absinθ cosθ) (vezi ex. 6). Cum
Fig. 92 π
Hcosγ < 0 pe S iar sinθcosθ > 0 pe  0,  , se va lua
 2
 − bc cosϕ sin2 θ
semnul ,,+“, astfel că Hcosα = − bccosϕsin2θ, Hcosβ = − casinϕsin2θ, Hcosγ = − absinθcosθ, I = ∫∫ +
 acos ϕ sinθ
D

−ca sin ϕ sin 2 θ −ab sin θ cos θ  π bc ca ab

+ +  dϕdθ = −  + +  .
b sin ϕ sin θ c cos θ  2 a b c
11. I = ∫∫ (y − z)dydz + (z − x)dzdx + (x − y)dxdy = ? , S + faţa lui S : x2 + y2 = z2, 0 < z < h corespunzătoare
S+

normalei înspre înăuntru. Rezolvare. S are ecuaţia explicită z = x 2 + y 2 , (x, y) ∈ D, D : x2 + y2 < h2 (suprafaţă
−x
netedă simplă). I = ∫∫ [(y − z)cosα + (z − x )cosβ + (x − y)cosγ] dσ , Hcosα = ± A = ± (− p) = ± , Hcosβ =
S x 2
+ y2
−y
, Hcosγ = ± C = ± 1 (matricea Jacobi transpusă este  0 1 f ' x ( x, y)  , Hcosγ > 0 pe
1 0 f ' ( x, y)
±B = ± (− q) = ±
x 2 + y2  y `

x = r cos θ
 −x −y  y = r sin θ
S, se ia semnul ,,+“, I = ∫∫D ( y − x 2 + y2 )
x 2 + y2
+ ( x 2 + y2 − x)
x2 + y2
+ ( x − y )  dxdy =
 
2π
2 3
3 ∫
h (cos θ − sin θ)d θ = 0 .
0

∫∫ (z − y n )dydz + ( x n − z n )dzdx + ( y n − x n )dxdy = ? , n ∈ N, S + faţa lui S : x2 + y2 + z2 = R2, z > 0

n
12. I =
S+

corespunzătoare normalei înspre înafară. Rezolvare. Ţinând seamă de (91) (vezi ex. 8) avem, punând D = (0, 2π) ×

262
 π π
2π π 2π 2 2π 2
π
×  0 ,  , I = R n+2 ∫ cosϕdϕ sin 2 θ cosn θ d θ − R n+2 sinnϕ cos ϕ d ϕ sinn +2 θ d θ + R n+2 sinϕcosnϕ d ϕ sinn+2 θ d θ −
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
 2 0 0 0 0 0 0
π π π
2π 2 2π 2 2π 2
− R n + 2 ∫ sin ϕ d ϕ ∫ sin 2 θ cos n θ dθ + R n + 2 ∫ sin n ϕ d ϕ ∫ sin n + 1 θ cos θ d θ − R n + 2 ∫ cos n ϕ d ϕ ∫ sin n +1 θ cos θ d θ =
0 0 0 0 0 0
π
2π 2π 2π 2π
  2
= Rn+2  ∫ sin n ϕdϕ − ∫ cosnϕdϕ ∫0 sin
n+1
θ cos θdθ , deoarece ∫0 cosϕdϕ = 0 , ∫0 sin ϕ cos ϕ dϕ = 0 etc.
n
Ori, aşa
0 0 
2π 2π

∫ sin ϕ dϕ = J ∫0 cos ϕ dϕ ,
n n
cum se va arăta, (10) J1 : = 2 : = prin urmare I = 0. Verificăm (10). n par.
0

1 n + 1
Γ   Γ 
π π
π π t=
π
+u 
ϕ= t + π
2
2
1 2
 2  2 
= ∫ sin tdt = 2 ∫ sin tdt = 2 ∫ cos udu = 4 ∫ cos udu = 4
n n n n
J1 .
2 n + 2
−π 0 π 0 Γ  
−
2  2 
n + 1  1 
Γ 
π π
ϕ= t + π π π t=
π
+u Γ 
2 2
1 2
 2   2
= ∫ cos tdt = 2 ∫ cos tdt = 2 ∫ sin udu = 4 ∫ sin udu = 4
n n n n
J2 = J1. n impar.
2 n + 2
−π 0 π 0 Γ  
−
2  2 
π π
ϕ =t+ π π ϕ =t+ π π π t= + u 2
2
J1 = − ∫ sin n tdt = 0 ; J2 = − ∫ cos n tdt = −2∫ cos n tdt = 2 ∫ sin n udu = 0 = J1 .
−π −π 0 π
−
2

3. Formule integrale
3.1 Formula generală Stokes-Ampère-Poincaré
Formulă fundamentală a calculului integral. Din ea se deduc formula Gauss-
Ostrogradski şi apoi formulele Green, toate folosite constant în fizică, în mecanică şi în
geometrie.
Să prezentăm pe îndelete această formulă.
z Se consideră 2 - varietatea diferenţiabilă cu
E3
bord de orientare transversală S : x2 + y2 = R 2 ,
α( )o
0 ≤ z ≤ h şi forma diferenţială pe R3 ω : ω(x,
C1
o y, z) = (x − z)dx + ydy + zdz. Avem ∂S =
C1 U C2, unde C1 : x2 + y2 = R2, z = h şi C2: x2 +
O
R t
α( ) o
y y2 = R2, z = 0. Avem (1) ∫ ω= ∫ dω −
C2 ∂S
α(o) So

x formula Stokes-Ampère-Poincaré.
Fig. 93
3.1.1 Formula generală Stokes - Am-père - Poincaré (S-A-P; varietate diferenţiabi-

lă cu bord). Fie N k - varitate de clasă C 2, k ≥ 2, de orientare o din R n , M k - varietate

263
de clasă C2 cu bord relativ la N şi ω (k−1) - formă diferenţială tangenţială pe o vecinătate
deschisă Ω a lui M în N de clasă C1 iar M I sp ω compactă. Atunci

∫ ω = ∫ odω
∂Mα(o) M

unde α(o) este orientarea coerentă a lui ∂M.

3.1.2 Formula S-A-P (1-varietate diferenţiabilă cu bord). Fie N 1-varietate

diferenţiabilă de clasă C2 cu orientarea o din R n , M 1-varietate difenţiabilă de clasă C2

cu bordul {a1, ... , aq} relativ la N şi ω 0 - formă difenţială tangenţială de clasă C1 pe o
vecinătate deschisă Ω a lui M în N iar M I sp ω compactă. Atunci

∫ ω= ∫dω,
∂M
α(o) Mo

adică
q

∫d ω = ∑ β j ω (a j) ,
Mo
j=1

unde βj = 1 respectiv βj = −1 după cum, în orientarea coerentă, lui aj i se ataşează semnul

,,+ “ respectiv semnul ,, − “.

Exemple 1. Pentru 1- varietatea cu bord M din figură (orientarea o a lui R este aceea canonică) cu M I sp ω

compactă şi ω de clasă C1 pe o vecinătate deschisă a lui M avem ∫ ω = ω (a) − ω (b) (atenţie la vectorii care ies
∂M α( o )

∫ dω = ω(b) − ω(a) .
O

din M prin a respectiv b), deci

Mo

2. Formula Newton - Leibniz. Fie ω funcţie reală de clasă C1 pe o vecinătate deschisă Ω a intervalului [a, b]
b
din R . Să se arate că ∫ ω' (x) = ω (b) − ω (a) . a(−) b(+)
a

E1
Rezolvare. Se aplică 3.1.2 cu N = R, o orientarea Fig. 94
canonică a lui R , M = [a, b] compactă. Avem

∫ ω' = ∫ ω' = ω(b) − ω(a) (atenţie la vectorii care ies din (a, b) prin a respectiv b !). Se ia harta locală ((u, v),
[a,b]o
{a,b}α(o)

b
4 .1
ϕ), ϕ(x) = x cu [a, b] ⊂ (u, v) ⊂ Ω. ∫ω ' ∫ ω' = ∫ ω' d ( x) = ∫ ω' ( x)dx etc.
o
[a,b] [a, b] [a, b] a

Formula N − L a fost obţinută şi la §3, 6.11, dar în condiţii mult mai generale: ω' integrabilă Lebesgue pe
[a, b].

264
 3. Fie Γ 1-varietate diferenţiabilă din R n cu harta locală unică (Γ, ϕ), ϕ : (c, d) → Γ. Se consideră drumul

de clasă C1 γ : [a, b] → R n ,[a, b] ⊂ (c, d), cu γ = ϕ |[a, b] şi θ funcţie reală de clasă C1 pe o vecinătate deschisă
din Rn a lui γ ([a, b]). Să se arate că

∫ dθ = θ (γ (b)) − θ (γ (a)) .
γ

Rezolvare. Se aplică 3.1.2 cu N = Γ, o

ϕ’(b)
orientarea lui Γ indusă de ϕ, M = γ ([a, b]) − în
γ(b) mod corect deoarece M este 1-varietate cu bordul
{γ(a), γ(b)} (verifică!) şi avem
γ([a,b])
Γ γ(a) ∫ dθ = β1θ (γ (a)) + β2θ (γ (b)) . Vectorul ϕ'(a)
Mo

ϕ’(a) O

a b (= γ'(a)) intră în M prin γ(a) căci, pentru δ > 0

( [ ] ) E1
O

convenabil, γ([0, δ]) ⊂ M , el este orientat

c d
pozitiv, deci β1 = −1. Asemănător se obţine β2 =
Fig. 95
= θ (γ(b)) − θ (γ(a)) . Dar avem
1 şi astfel
∫ dθ
Mo

∫ dθ = ∫ dθ = ∫ dθ , prin urmare ... .

Mo 0 o γo
M

4. Să se arate că
∫od ω = 0 ,
M

unde M este k-varietate diferenţiabilă, k > 0 compactă iar ω (k−1) - formă diferenţială tangenţială de clasă C1 pe
M.
p
Rezolvare. Se iau (U1, ϕ1), ... ,(Up, ϕp) hărţi locale conexe cu M = U Ui şi fie f1, ..., fp : M → R + partiţie în
i =1
p
sens larg de clasă C1 a uniţăţii pe M cu sp fi ⊂ Ui, i = 1, p . Atunci
∫ dω = ∑ ∫ d ( fiω) . Dar ∫od ( fiω) = 0
i =1 o
Mo M M

(acelaş calcul ca pentru (18) şi de aici concluzia.

Observaţia 1. Formula din enunţ poate fi obţinută formal din formula S-A-P înlocuind ∂M cu ∅:

∫ dω = ∫ ω = ∫ ω = 0 .
Mo ∂M
α( o )
∅
α( o )

Observaţia 2. În enunţ la ex. 4 se poate înlocui cererea M compactă cu sp ω compactă (se păstrează (15)
o o
integrala pe M fiind egală cu integrala pe (sp ω) , ∫ d ( fiω) = 0 − acelaşi calcul ca pentru (18)).
Mo

265
Astfel dacă S este o sferă din R n , în particular o circumferinţă din R 2 , atunci ∫ dω = 0 . De pildă, S fiind o sferă
So

din R3 , ∫ yzdx ∧ dz + xzdy ∧ dz = 0 deoarece 2 - forma care se integrează este cobordul 1 - formei
So

5x dx + y 2 dy + xyz dz .

5. Se consideră pânza hiperboloidulu

x 2 − y 2 − z 2 − 1 = 0, x > 0 , 2 - varietate diferenţiabilă din R 3

x ξ E3
(= N) orientată transversal prin versorul normal exterior, M
∂M

B porţiunea acestuia definită prin 1 ≤ x ≤ 2 şi ω: ω(x, y, z) =

( 2 ,0,0) η 1
C τ 2
y 2dz . Să se calculeze I: = ∫ dω cu formula S-A-P.
Mo
A(1,0,0)
Rezolvare. M este într-adevăr 2-varietate cu bord relativ
O
la N şi ω 1-formă de clasă C∞ pe R3 . Atunci I =
t z
∫ω = ∫ω . α(o) este indicată în figură printr-un vârf
α( o ) α( o )
∂M (∂M \{C })

y O

de săgeată ( ξ iese din M ). (∂M \{C}, ϕ), ϕ(t) = ( 2 , cos t, sin

Fig. 96
t), t ∈ (0, 2π) este hartă locală unică a lui ∂M \ {C}, orientarea
≠ ≠ 1
indusă de ϕ este opusă lui α(o), prin urmare I = − ∫ ϕ (ω) , dar ϕ (ω)(t) = cos3 t dt şi deci
2
(0, 2π)

2π

∫ 12 cos t dt = − ∫ 1 cos3 t dt = 0.
3
I=−
2
(0,2π) 0

6. Să se verifice formula S-A-P pentru varietatea

z E cu bord M : x2 + y 2 ≤ 1, z = 0 din R3 cu orientarea o

3

(N = R 2 × {0}) aşa încât orientarea α(o) a lui ∂M (în

n
R 2 ) să fie inversă rotirii acelor ceasornicului iar ω(x,
y, z) = y z d x + x d y + d z.
∂M
o
M
O y
α( )o τ
A (1,0,0)

x ξ

Fig. 97

266
 Rezolvare. α(o) este indicată prin vârf de săgeată, vectorul τ este α(o) − pozitiv orientat, vectorul ξ iese

din M , deci o este orientarea lui N indicată prin vectorul normal n . Calculăm I : = ∫ω .I = ∫ ω,
α(o) (∂M \{A }) α( o )
∂M

∂M\{A} are hartă locală unică ϕ(t) = (cos t, sin t, 0), t ∈ (0, 2π), orientarea indusă de ϕ coincide cu α(o) [ϕ'(t) =
≠
(− sin t, cos t, 0), ϕ'(0) = (0, 1, 0), ϕ'(0) (1) = (0, 1, 0)] şi atunci I = ∫ϕ (ω) . ϕ≠(ω)(t) = cos2 t dt , deci I
(0,2π)

2π
 
= ∫ cos2 t dt = ∫ cos2 t dt = π . Calculăm J : = ∫ dω  = ∫ dω . dω (x, y, z) = (1 − z)dx ∧ dy − ydx ∧ dz ,
(0,2π) 0 M o  (M \ { O}) o 
O

M \{O} are hartă locală unică ϕ(r, t) = (r cos t, r sin t, 0), (r, t) ∈ G : = (0, 1) × (0, 2π), orientarea indusă de ϕ este

asociată cu o [ϕ'(r, t) = (d (r cos t), d (r sin t), 0) = (cos t dr − r sin t dt, sin t dr + r cos t dt, 0), ϕ'(r, t) (1, 0) = (cos

t, sin t, 0), ϕ'(r, t) (0, 1) = (− r sin t, r cos t, 0), ϕ'( 1,π ) (1, 0) = (0, 1, 0), ϕ'( 1,π ) (0, 1) = (− 1, 0, 0), ultimii doi
2 2 2 2 2

vectori dau orientarea tangenţială la care orientarea transversală asociată este n, M \ {O} este
≠
conexă], ϕ (dω)(r, t ) = d (r cos t ) ∧ d (r sin t ) = rdr ∧ dt , deci J = ∫ rdr ∧ dt = ∫∫ rdrdt = π , J = I.
G G

7. Aceeaşi cerere ca la ex. 6, unde de data aceasta 2-varietatea cu bord (relativ la N: z = 1 − x2 − y2 este
porţiunea de paraboloid M : z = 1 − x2 − y2, (x, y) ∈ D: x2 + y2 < 1.

Rezolvare. o este orientarea transversală exterioară a lui N − priveşte figura (regula lui Ampère, τ este α(o)
O

− orientat pozitiv, ξ iese din M )!. Calculăm

 
 
=
O

J1 : = ∫ d ω  ∫ dω . M are hartă locală unică ϕ(x,

z E3 o  o 
n
0
M  M 
(0,0,1) (0,1,1) y) = (x, y, 1 - x2 - y2), (x, y) ∈ D: x2 + y2 < 1, orientarea
indusă de ϕ este asociată cu o [ϕ′(x, y) = (dx, dy, 1 −
(1,0,1) 2 xdx − 2 ydy), ϕ'(0, 0) (1, 0) = (1, 0, 1), ϕ'(0, 0) (0,
1) = (0, 1, 1), aplică regula lui Ampère, vezi vectorul
(0,1,0)
D o

O n y normal n în (0, 0, 1) − este deajuns deoarece M este

τ ≠
∫(x +3y ) dx∧dy =
2 2
A (1,0,0) conexă], deci J1 = ∫ϕ (dω) =
D D

ξ ∫∫(x
2 2
+ 3y ) dxdy = π, J1 = I.
x D
Fig. 98

8. Să se scrie formula S - A - P în R 4 pentru M k - varietate diferenţiabilă cu bord, k = 2, 3, 4.

4
 ∂ ω2 − ∂ ω1 dx  ∂ ω3 ∂ ω1 
Rezolvare. k = 2. ω = ∑ ωidxi , ∫ω = ∫   ∧ dx2 +  −  dx1 ∧ dx3 +
α( o )  ∂ x1 ∂ x2  1  ∂ x1 ∂ x3 
i =1 ∂M Mo

267
 ∂ ω4 ∂ ω1   ∂ ω3 ∂ ω2   ∂ ω4 − ∂ ω2  dx ∧ dx +  ∂ ω4 − ∂ ω3  dx ∧ dx .
+  −  dx1 ∧ dx4 +  −  dx2 ∧ dx3 +   2 4   3 4
 ∂ x1 ∂ x4   ∂ x2 ∂ x3   ∂ x2 ∂ x4   ∂ x3 ∂ x4 

∂ ω23 ∂ ω12 ∂ ω13  ∂ω ∂ω ∂ω

k = 3. ω = ∑ ωij dxi ∧ dx j , ∫ ω = ∫  ∂ x1
+
∂ x3
− dx ∧ dx2 ∧ dx3 +  24 + 12 − 14  dx1 ∧
∂ x2  1  ∂x1 ∂x4 ∂x2 
1≤i < j≤ 4 α( o ) o
∂M M

∂ω ∂ω ∂ω ∂ω ∂ω ∂ω
∧ dx2 ∧ dx4 +  34 + 13 − 14  dx1 ∧ dx3 ∧ dx4 +  34 + 23 − 24  dx2 ∧ dx3 ∧ dx4 .
 ∂x1 ∂x4 ∂x3   ∂x2 ∂x4 ∂x3 

k = 4. ω = ω123 dx1 ∧ dx2 ∧ dx3 + ω124 dx1 ∧ dx2 ∧ dx4 + ω234 dx2 ∧ dx3 ∧ dx4 ,

 ∂ ω123 ∂ ω124 ∂ ω234 

∫ω = ∫ 
−
∂ x4
+
∂ x3
+  dx ∧ dx2 ∧ dx3 ∧ dx4 .
∂ x1  1
α( o ) Mo
∂M

2
9. Să se calculeze cu formula S−A−P I : = ∫ ω , unde M: x1 + ... + xn ≤ R ,
2 2
este orientarea canonică a
α( )
∂M

n ∧
n x
lui N: = R , n ≥ 2 şi ω(x1, ..., xn) = ∑ (−1)i -1 ni dx1 ∧ ... ∧ dxi ∧ ... ∧ dxn .
i =1

n
2π 2 Rn .
Rezolvare. dω = dx1 ∧ ... ∧ dxn , I =
∫ dx1 ∧ ... ∧ dxn = ∫ dx1 ∧ ... ∧ dxn = ∫ dx1...dxn = nΓ(n2 )
M 0 0
M M

Formule integrale (varietate diferenţiabilă cu bord)

Formula Gauss-Ostrogradski

Definiţii. Fie S hipersuprafaţă cu bord sau fără bord (sens evident)din R n , n ≥ 2

orientată şi F: S → R n câmp vectorial continuu (vezi p. 7). Fluxul Φ al lui F prin S este
def
Φ ∫ F ( x) ⋅ ν(x) dσn −1
S

unde ν(x) este versorul normal pozitiv în punctul x, în ipoteza că integrala există.

Fie F: Ω → R n , n ≥ 2, Ω ⊂ R n deschisă, câmp vectorial. Divergenţa lui F în punctul

x, div F(x), este
n
def ∂F
divF ( x) ∑ ∂ xi ( x)
i =1 i
unde F = (F1, ... , Fn), în ipoteza că există toate derivatele parţiale.
Fluxul şi divergenţa vor fi studiate la 3.2.
o
Mulţimea deschisă mărginită D din R n , n ≥ 2 este regulată dacă D = D, Fr D = FrD

şi FrD este hipersuprafaţă de clasă C2. În această situaţie D (= D U FrD) este n-varietate

268
de clasă C2 cu bord relativ la R n compactă şi ∂ D = FrD .
Şi acum
3.1.3 Formula Gaus - Ostrogradski (formula flux - divergenţă).
Fie D mulţine deschisă mărginită regulată din R n , n ≥ 2 şi F: = (F1, ... , Fn) de clasă

C1 pe o vecinătae a lui D . Atunci

∫ F(x) ⋅ ν(x) d σn −1 = ∫ divF(x) dx

(29) FrD D ,
unde ν(x) este versorul normal exterior la FrD în x, adică

 n F (x)cosα (x) dσ =  n ∂Fi (x) dx

(30) ∫ i∑
=1
i i  n −1 ∫ i∑ ∂xi 
FrD D =1

,
unde cosα1(x), ..., cosαn(x) sunt cosinusurile directoare ale normalei la FrD în x orientată
prin ν(x).

Exprimat prescurtat (se presupune că R n are orientarea canonică)

,,Fluxul câmpului vectorial prin FrD orientată coerent este egal cu integrala pe D a
divergenţei acestuia“.
Această exprimare justifică denumirea ,,formula flux-divergenţă“.
Lămurire. Versorul normal ν(x) este exterior, adică iese din D prin punctul x.

Observaţie. In membrul al doilea la (29) şi (30) D poate fi înlocuit cu D .

Formula Gaus - Ostrogradski − cazuri particulare
n=2 (301) ∂P ∂Q
∫ (P cosα + Q cosβ) dσ1 = ∫∫  ∂ x + ∂ y  dx dy.
FrD D

n=3 (302) ∂P ∂Q ∂R

∫∫ (P cosα + Q cosβ + R cos γ) dσ2 = ∫∫∫  ∂ x + ∂ y + ∂ z 
dx dy dz
FrD D

Exemple de mulţimi deschise mărginite regulate

x2 y 2
n = 2. + < 1 , în particular a = b = R.
a 2 b2

x2 y 2 z 2
n = 3. + + < 1 , în particular a = b = c = R
a 2 b2 c 2

n oarecare. r 2 < x12 + ... + xn2 < R 2 , r ≠ 0.

269
 Pentru alegerea versorului normal exterior se poate folosi definiţia (cu reprezentarea
grafică la îndemână, aceasta dă pe loc răspunsul).
Exemple 10. Fie D mulţimea deschisă mărginită regulată din R n şi ν(x) : = (ν1 (x), ... , νn (x)) versorul normal
exterior la FrD în x. Să se calculeze:

1o I1 : = ∫ ν1(x) dσn −1, i = 1, n ,

FrD

2o I 2 : = ∫ x ⋅ ν( x) dσn −1 ,
FrD

3o I 3 : = ∫∫ ( yzcosα + zx cos β + xy cos γ) dσ

FrD
2 ,

 ∂u ∂u ∂u 
4o I 4 : = ∫∫  ∂x cos α + ∂y cos β + ∂z cos γ  dσ2 , u de clasă C pe o vecinătate a lui D,
2

FrD

5o I 5 : = ∫∫ ( x cosα + y cos β + z 3 cos γ) dσ2 , D : x 2 + y 2 + z 2 < R 2 ,

3 3

FrD

 ∂R ∂Q 
cos α + 
∂P ∂R   ∂Q ∂P  
6o I 6 : = ∫∫  ∂y − −  cos β +  ∂x − ∂y  cos γ  dσ2 , P, Q, R de clasă C pe o vecinătate
2

FrD
∂z   ∂z ∂x    

a lui D .
G.O.
Rezolvare. 10 Se ia F(x) = (0, ... , 0, 1, 0, ... , 0). I1 = ∫ F (x) ⋅ ν(x) dσn −1 ∫ div F (x) dx = 0 .
FrD D

G - O.
20 I 2 ∫ div x dx = n ∫ dx = n µ n (D) , măsura Lebesgue.
D D
0
3 div (yz, zx, xy) = 0, deci I3 = 0.
G - O.
40 I 4 ∫∫∫ ∆ u dx , ∆ operatorul Laplace (vol. I, pag. 398).
D

G - O. 12πR5
50 div ( x3, y3, z 3) = 3 ( x 2 + y 2 + z 2 ) , deci I5 3 ∫∫∫ ( x2 + y 2 + z 2 ) dx dy dz = (schimbare de
D
5

variabile în coordonate polare, vol II, pag. 850).

G - O.
60 I 6 0.

11. Să se verifice formula Maxwell

1
2 FrD
{ [( ) ( ) ( ) ]
1 ∂v
∫∫ 2 ∂ x
2
−
∂v
∂y
2
−
∂v
∂z
2
cos α +
∂v ∂v
∂x ∂y
cos β +
∂v ∂v
∂x ∂z
cos γ dσ2 ∫∫ = ∫∫∫
FrD
∂v
∂x
}∆v dx dy dz ,

unde D, cos α, cos β, cos γ au semnificaţia obişnuită ((302)), ∆ este operatorul Laplace iar v are clasa C2 pe o

vecinătate a lui D .

∂  ∂ v   ∂ v   ∂ v  
2 2 2
∂ v ∂2 v ∂ v ∂2 v ∂ v ∂2 v ∂  ∂ v ∂ v 
Rezolvare.   −  −  =2 −2 −2 ,  =
∂ x  ∂ x   ∂ y   ∂ z   ∂ x ∂ x2 ∂ y ∂x ∂y ∂ z ∂x ∂z ∂ y  ∂ x ∂ y 

∂2 v ∂ v ∂ v ∂2 v ∂  ∂ v ∂ v  ∂2 v ∂ v ∂ v ∂2 v
= + ,   = + , se aplică (302).
∂ x∂ y ∂ y ∂ x ∂ y ∂ z  ∂ x ∂ z  ∂ x∂ z ∂ z ∂ x ∂ z 2
2

270
 12. Să se calculeze

I:= ∫ [x1 cos θ1(x) + ... + xncos θn (x)] dσn −1 ,

FrD

unde θi(x), x : = (x1, ..., xn) este unghiul versorului canonic ei cu ν(x) iar D mulţime deschisă mărginită regulată.
ei ⋅ ν ( x)
Rezolvare. cos θi ( x) = = ei ⋅ ν ( x) (,,spaţiu vectorial euclidian“,
ei ν ( x)

G - O.
deci I = ∫ [ x1 e1 ⋅ ν ( x) + ... + xn en ⋅ ν ( x)] d σ n −1 = ∫ ν (x) ⋅ (x1 e1 + ... + xn en ) dσn−1 ∫ n dx = n µ n (D) , măsura
FrD FrD D

Lebesgue.
x
13. Să se scrie formula G - O pentru F : F ( x) = când 0 ∉ D .
x

x x
Rezolvare. Notăm prescurtat r : = x12 + ... + xn2 . x : = (x1, ..., xn) ⇒ F ( x) =  1 ,..., n  ,
r r 

∂  x1  x22 + ... + xn2 r 2 − x12 ∂  xn  r 2 − xn2

 = = , ...,  = ,
∂x1  r  r 3
r 3
∂xn  r  r3

n −1 x n −1
div F ( x) =
r
şi astfel ∫ x
⋅ ν( x)dσ n −1 = ∫ 2 dx1...dxn .
D x1 + ... + xn
2
FrD

14. Calculăm încă o dată σn-1 (S), S : (x1 − a1)2 + ... + (xn − an)2 = R 2 , n > 1 folosind ,,volumul” sferoidului

din R n . Se poate presupune a1 = ... = an = 0 (1.8). D : x12 + ... + xn2 < R2 este mulţine deschisă mărginită regulată

x
şi S = FrD, deci ∫ x ⋅ν (x) dσn −1 = n µn (D) (ex. 10). Dar x ∈ S ⇒ x ⋅ ν( x) = x ⋅
R
=
S

n n
1 2 2π 2 R n 2π 2 R n
= = R şi µn (D) = , prin urmare R σn −1 (S ) =
() ()
x ... .
R nΓ n Γ n
2 2
15. Integrala Gauss. Să se calculeze
cos θ ( x, y, z)
I (ξ, η, ζ ) : = ∫∫ ( x − ξ)2 + ( y − η)2 + (z − ζ)2 d σ2 ,
FrD

θ (x, y, z) unghiul versorului ν (x, y, z) normal exterior la Fr D în (x, y, z) cu vectorul r(x, y, z): = (x − ξ, y − η, z

− ζ), D mulţime deschisă mărginită regulată din R 2 , (ξ, η, ζ) ∉ Fr D.

r ⋅ν
Rezolvare. Scoatem (x, y, z) din notaţile, subînţelegăndu−l. (ξ, η, ζ) ∉ D . I (ξ, η, ζ ) = ∫∫ 3
d σ2 G - O.
FrD r

r r ∂  x − ξ ∂  y − η ∂  z − ζ 
∫∫∫ div r
3
dx dy dz, div
r
3
=  +  +   = 0 , I (ξ, η, ζ) = 0. (ξ, η, ζ) ∈ D.
∂x  r 3  ∂ y  r 3  ∂ z  r 3 
D

271
 Se ia S sferoid deschis centrat în (ξ, η, ζ) cu S ⊂ D .

∆ : = D \ S este mulţime deschisă mărginită regulată

(verifică !) şi Fr ∆ = Fr D U Fr S. n (x, y, z) fiind

∆
Fr D versorul normal exterior la Fr ∆ în (x, y, z), avem,
S
doarece (ξ, η, ζ) ∉ ∆ şi n(x, y, z) = ν(x, y, z) pe FrD,
(ξ,η,ζ
r r r
Fr S
0= ∫∫ 3
⋅ n dσ 2 = ∫∫ 3 ⋅ ν dσ 2 + ∫∫ 3
⋅ n dσ 2 =
Fr ∆ r Fr D
r Fr S r

r
= I (ξ, η, ζ) − ∫∫ 3
⋅ (−n) dσ2 , ultima integrală,
Fig. 99 Fr S r

r
deoarece −n= , ρ raza lui S, este egală cu
ρ

r r 1 1
∫∫ ⋅ d σ2 = 2
ρ3 ρ ρ ∫∫ dσ2 = ρ2
4π ρ 2 = 4π , deci I (ξ, η, ζ) = 4π.
FrS Fr S

Ne întoarcem la formula Gauss-Ostrogradski.

1
3.1.4 Formula integrală a gradientului. Fie u funcţie reală de clasă C pe o
n
vecinătate a lui D , D mulţime deschisă mărginită regulată din R , n ≥ 2. Atunci
∫ u(x)ν(x)dσn−1 = ∫ grad u(x)dx ,
Fr D D

ν(x) versorul normal exterior la Fr D în punctul x.

Pentru grad u (x) a se vedea 3.2.
3 1
3.1.5 Formula integrală a rotorului. Fie F funcţie cu valori în R de clasă C pe o
3
vecinătate a lui D , D mulţime deschisă mărginită regulată din R . Atunci

∫∫ ν(x, y, z) × F(x, y, z)dσ2 = ∫∫∫ rot F(x, y, z)dxdydz ,

Fr D D

ν(x, y, z) versorul normal exterior la Fr D în punctul (x, y, z).

Pentru rot F(x, y, z) a se vedea 3.2.

Transcriem formula 3.1.5 folosind un determinant formal şi baza canonică i , j , k :

i j k
(36) ∫∫ ν1 ν2 ν3 dσ2 = ∫∫∫ rotF dxdydz .
FrD F1 F2 F3 D

Exemple aferente formulelor 3.1.4 şi 3.1.5 se află la 3.2.

Formulele Green
3.1.6 Formula întâia a lui Green. Fie u, v funcţii reale de clasă C1 respectiv C2 pe o
n
vecinătate a lui D , D mulţime deschisă mărginită regulată din R , n ≥ 2. Atunci

∂v
∫ u ∂ν dσn−1 = ∫ grad u(x) ⋅ grad v(x)dx + ∫ u∆v dx ,
Fr D D D

272
ν(x) versorul normal exterior la Fr D în punctul x.
∂v
Lămurire. ( x) este derivata lui v în punctul x după vectorul ν(x) (notaţie
∂ν
∂v
simplificată, în fapt ( x) , vezi 3.1.2), grad u (x) este gradientul lui u în punctul x şi ∆
∂ν( x)

operatorul Laplace (a se vedea 3.1.2).

Luând u = 1 în 3.1.6 se obţine
∂v
(37) ∫ ∂ν dσn−1 = ∫ ∆v dx .
Fr D D

Luând în 3.1.6 v armonică pe D se obţine

∂v
(38) ∫ u
∂ ν n −1 ∫
dσ = grad u( x) ⋅ grad v( x) dx .
Fr D D

2
3.1.7 Formula a doua a lui Green. Fie u, v funcţii reale de clasă C pe o vecinătate a
n
lui D , D mulţime deschisă mărginită regulată din R , n ≥ 2. Atunci

 u ∂ v − v ∂ u  dσ = (u∆ v − v∆ u)dx ,
∫  ∂ν
 ∂ ν  n −1 ∫
Fr D D

ν(x) versorul normal exterior la FrD în punctul x.

Luând în 3.1.7 u şi v armonice pe D se obţine

∂v ∂u
(39) ∫ u dσ =
∂ ν n −1 ∫ v dσ .
∂ ν n −1
Fr D Fr D

2
3.1.8 Formula a treia a lui Green. Fie u, v funcţii reale de clasă C pe o vecinătate a
n
lui D , D mulţime deschisă mărginită regulată din R , n ≥ 2. Atunci

∂ (uv)
∫ ∂ν
dσn −1 = ∫ (u∆v + v∆u) dx + 2∫ grad u(x) ⋅ grad v(x) dx ,
Fr D D D

ν(x) versorul normal exterior la Fr D în punctul x.

Luând în 3.1.8 u şi v funcţii armonice pe D se obţine

∂ (uv)
(40) ∫ ∂ν
d σn −1 = 2∫ grad u( x) ⋅ grad v( x) dx .
Fr D D

Uneori chiar aceasta este denumită „formula a treia a lui Green”.

273
 ∂v
Exemplul 16. Să se calculeze ∫∫S u ∂ν dσ2 , ν(x, y, z) versorul normal exterior la S în (x, y, z), dacă
1
1) S : x2 + y2 + z2 = R2, u ( x, y, z) = v ( x, y, z) = ( x + y + z) ;
3
x2 y2 z2
2) S: + + = 1 , u = 1, v( x, y, z) = e x sin y + e y sin x + z .
a 2 b2 c 2
Rezolvare. D : x 2 + y 2 + z 2 < R 2 este mulţime deschisă mărginită regulată şi FrD = S, deci
6.8 2 2
1 1 1 1  4 3
I1 = ∫∫∫ grad ( x + y + z) dxdydz = ∫∫∫  , ,  dxdydz = 3 πR .
D
3
2 D
 3 3 3 2

x2 y2 z2 6.8
Notând D : + + < 1 avem I 2 = ∫∫∫ ∆ (e x sin y + e y sin x + z ) dxdydz = 0 , deoarece integrantul este
a 2 b2 c2 D

egal cu 0.

Formula clasică Stokes-Ampère (formula S-A)

(Stokes, 1850-1854; Ampère, 1806 – caz particular în electromagnetism)
3
3.1.9 Formula Stokes-Ampère. Fie S suprafaţă de clasă C2 cu bord compactă din R
relativ la N de orientare o şi Pdx + Qdy + Rdz 1-formă diferenţială de clasă C1 pe o
3
vecinătate deschisă a lui S în R . Atunci
  ∂R ∂Q   ∂P ∂R   ∂Q ∂P  
∫ o Pdx + Qdy + Rdz = ∫∫   ∂y − ∂z  cosα +  ∂z − ∂x  cosβ +  ∂x − ∂y  cosγ dσ2 ,
α( )
∂S S

unde cos α( x, y, z) , cos β( x, y, z) , cos γ( x, y, z) sunt cosinusurile directoare ale normalei

la S în punctul (x, y, z) orientată prin câmpul de versori normali asociat cu o.

Atenţie. Parantezele din membrul al doilea al formulei S-A se formează prin

permutarea circulară a literelor P, Q, R şi x, y, z. De altfel avem şi regula mnemotehnică
(determinant formal!) foarte comodă pentru aplicaţii:
cos α cos β cos γ
∂ ∂ ∂
(47) ∫ Pdx + Qdy + Rdz = ∫∫ d σ2 .
∂S o α( )
S
∂ x ∂ y ∂ z
P Q R
Forma vectorială a formei S-A se află la 3.2.
Iată o variantă a formulei S-A pentru 1-forme diferenţiale 3-vectoriale.
3
3.1.10 Fie S suprafaţă de clasă C2 cu bord compactă din R relativ la N de orientare
o şi U funcţie reală de clasă C1 pe o vecinătate deschisă a lui S în R3. Atunci
i j k
∫ U(i dx + jdy + k dz) = ∫∫ cosα cosβ cosγ dσ2 ,
∂ S α( o ) S ∂U ∂U ∂U
∂x ∂y ∂z
unde cos α( x, y, z) , cos β( x, y, z) , cos γ( x, y, z) sunt cosinusurile directoare ale normalei

la S în punctul (x, y, z) orientată prin câmpul de versori normali asociat cu o.

274
 i j k
Observaţie. cos α cos β cos γ = ν( x, y, z) × grad U ( x, y, z) , unde ν(x, y, z) este versorul
∂U ∂U ∂U
∂x ∂y ∂z
corespunzător cosinusurilor directoare în punctul (x, y, z).
Folosirea formulei S-A la calculul integralei curbilinii de speţa a doua. Fie I : = ∫ ω
γ
2
integrală curbilinie de speţa a doua, γ : [a, b] → R drum simplu închis de clasă C regulat.
3

γ ( [ a , b ] ) este 1 - varietate diferenţiabilă. Presupunem γ ( [a , b] ) = ∂S , S suprafaţă de clasă

C2 cu bord compactă relativ la N orientabil. Γ : = γ ((a, b)) are harta locală (Γ, ϕ),
3
ϕ( t ) = γ ( t ) , t ∈ (a, b). Fie ω de clasă C1 pe o vecinătate a lui S în R . Avem I = ∫ω ,β
Γβ

orientarea indusă de ϕ, dar ∫ ω = ∫ ω, deoarece σ1 ({a , b}) = 0 [în membrul al doilea

Γβ ∂S β

orientarea β a lui ∂S este aceea impusă de orientarea lui Γ, corect căci ∂S este orientabil şi
conex]. Se aplică S-A, rezultă, dacă ω = Pdx + Qdy + Rdz ,
cos α cos β cos γ
∂ ∂ ∂
(48) I = ∫∫ dσ 2 ((47)),
S
∂ x ∂y ∂z
P Q R
unde orientarea o a lui N, care impune orientarea normalei la S, este aşa încât β = α(o) ,
orientarea coerentă a bordului ∂ S (atenţie la regula lui Ampère – „le bonhome d´Ampère“).
Folosirea formulei S-A pentru calculul integralei curbilinii pe suport închis. Fie Γ
n
suport de curbă Jordan închisă din R . O presupunem 1 - varietate diferenţiabilă de
orientare tangenţială T. Care este legătura dintre T şi cele două sensuri definite pe Γ
(„integrala curbilinie de speţa a doua pe
x0 suport“; atenţie, curba Jordan şi curba netedă,
adică 1-varietatea diferenţiabilă, sunt concepte
U diferite)? Ne fixăm la un sens „+“ şi fie
1
γ : [a, b] → R n o parametrizare de clasă C
regulată a lui Γ + . ( Γ \ {γ ( a )}, γ | ( a , b ) ) este
Γ hartă locală a lui Γ. Cum Γ \ {γ(a)} este
conexă (= γ((a, b)) , orientarea indusă de
această hartă coincide fie cu T, fie cu T − şi
γ(a)( = γ(b)) astfel sensul „+“ pe Γ impune o orientare a lui
Γ. Să arătăm că sensul „ – “ pe Γ impune
Fig. 100 orientarea opusă. O parametrizare a lui
Γ − este γ o ϕ , φ : [c, d ] → [a, b]
omeomorfism strict descrescător (loc. cit.). φ este chiar de clasă C1 pe (c, d ) şi atunci
evident (49) ϕ′(t ) < 0 pe (c, d). Într-adevăr, fie t0 din (c, d). Se ia (U, Φ), Φ : J → U , J

275
interval deschis mărginit, hartă locală peste x 0 : = γ ( ϕ ( t0 )) . Se poate presupune J = (c, d).
Avem atunci pe de o parte Φ = γ o ϕ iar pe de alta γ −1 o Φ , aplicaţie a lui Φ−1(U ) pe
γ −1(U ) , este difeomorfism, prin urmare…. Astfel fiind, ( Γ \ {γ ( a )}, γ o ϕ | ( c , d ) ) este hartă
locală a lui Γ şi nu rămâne decât a observa că ( γ o ϕ )′( t ) = ϕ′( t ) γ ′ ( ϕ( t )) pe (c, d) şi a ţine
seamă de (49).
Fie acum I : = ∫ Pdx + Qdy + Rdz integrală curbilinie de speţa a doua pe suport închis
Γ+
3 2
din R , Γ+ cu parametrizare de clasă C regulată γ : [a, b] → R 3 şi P, Q, R continue pe o
vecinătate a lui Γ. Γ este 1-varietate diferenţiabilă. Dacă β este orientarea impusă de sensul
„+“, atunci
(50) I = ∫ Pdx + Qdy + Rdz .
Γβ

Într-adevăr, membrul al doilea este egal cu ∫ Pdx + Qdy + Rdz . Dacă Γ = ∂S, S suprafaţă
(Γ \ γ (a ) )β
2
de clasă C cu bord compactă, dacă P, Q şi R sunt de clasă C1 pe o vecinătate a lui S iar
cosα(x, y, z), cosβ(x, y, z), cosγ(x, y, z) sunt cosinusurile directoare ale normalei în (x, y, z)
la S orientată prin n (x, y, z) – câmpul de versori normali asociat cu o, unde α(o) = β, avem
cos α cos β cos λ
∂ ∂ ∂
(51) ∫ Pdx + Qdy + Rdz = ∫∫ dσ 2 .
Γ +
S
∂ x ∂ y ∂ z
P Q R
Regulă şi etape pentru aplicarea formulei (51).
2
Γ suport de curbă Jordan închisă din R3 cu parametrizare de clasă C regulată pentru
Γ + , hartă locală aferentă şi β orientarea indusă ; Γ = ∂S, S de clasă C cu bord compactă
2

1
relativ la N ; P, Q, R de clasă C pe o vecinătate a lui S ; o orientarea lui N a.î. α(o) = β;
cos α, cos β, cos γ sunt asociaţi cu o.
Exemple 19. Să se calculeze cu formula S – A integrala curbilinie
I : = ∫ xdx + ( x + y)dy + ( x + y + z)dz ,
γ

γ : x = a sin t , y = a cos t , z = a(sin t + cos t) , t ∈ [0, 2π] .

∞
Rezolvare. γ este drum simplu închis de clasă C regulat, γ((0, 2π)) are hartă locală unică
∞ 3
ϕ(t ) = (a sin t, a cos t, a(sin t + cos t)) , t ∈ (0, 2π) . ω este de clasă C pe R . γ([0, 2π]) , fiind definită prin ecuaţiile

276
 z = x + y, x2 + y2 =a2, este 1-varietate diferenţiabilă (minorii –
z E3 2x, – 2y nu pot fi simultan nuli) şi este egală cu ∂S,
∞
S : z = x + y x 2 + y 2 ≤ a 2 2-varietate de clasă C cu bord
(a,0,a) Γ compactă relativ la N : z = x + y . Orientarea β a lui ∂S este
bisectoare
(0, −a,−a) pusă în evidenţă în figură : vectorul tangent în (a, 0, a) la ∂S
 t = π  este (0, – a, – a). Orientarea o a lui N cu β = α( o)
 2 
O

y
impune normalei la S orientarea din figură, echivalent
(a,0,0) cos γ < 0 . Astfel fiind avem
( 48) o

x
I = ∫∫S [(1 − 0) cos α + (0 − 1) cosβ + (1 − 0) cos γ] dσ2 , S are

Fig. 101 harta locală unică ( x, y) → ( x, y, x + y) , D : x2 + y 2 < a 2 ,

deci I = ∫∫ (cos α − cos β + cos γ) H dxdy . H cos α = ± p ,
D

H cos β = ±q , H cos γ = ±(−1) şi deoarece H cos γ < 0 rezultă H cos α = H cos β = 1 , H cos γ = −1 ,
I = −ariaD = −πa 2 .
20. Să se calculeze cu formula S-A I : = ∫ ( y + z)dx + ( z + x)dy + ( x + y)dz , γ : x = a sin 2 t ,
γ

y = 2a sin t cos t , z = a cos2 t , t ∈ [0, π] , a > 0.

a
Rezolvare. x= (1 − cos 2t ) , y = a sin 2t ,
2
z E3 a
z= (1 + cos 2t) , deci în fapt γ are ecuaţiile
2
(0,0,a)  a a
 0,0, 2 
   0, a, a  parametrice (52) x = (1 − cos t) , y = a sin t ,
 2  2

a
z = (1 + cos t) , t ∈ [0, 2π] .γ este drum închis simplu
2
O y (nu există t ' ≠ t ' ' în (0, 2π) pentru care sin t ' = sin t ' ' )
∞
de clasă C regulat (calculează în (52) suma pătratelor
(a,0,0)
derivatelor!). γ ( [0, 2 π ] ) are ecuaţiile x + z = a ,
2
x y 2  2z 
+  − 1 = 1 (intersecţie a unui plan paralel cu
Fig. 102 a2  a 
axa Oy cu suprafaţa cilindrică de generatoare paralelă
cu axa Ox şi cu directoarea elipsa din planul x = 0 indicată în figură. Astfel fiind, γ ( [0, 2 π ] ) = ∂S , S : x + y = a ,
2
y 2  2z  ∞
+  − 1 ≤ 1 , suprafaţă de clasă C cu bord compactă relativ la N : x + z = a . Se aplică (48),
a2  a 
∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
− = − = − = 0 , deci I = 0 (orientarea normalei la S este astfel indiferentă).
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
21. Să se calculeze, cu formula S - A, integrala curbilinie de speţa a doua pe suport închis
I : = ∫ x 2 y 3dx + dy + zdz ,
Γ+

Γ : x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , z = 0, „+“ sensul indicat în figură.

∞
Rezolvare. Γ este suport de curbă Jordan închisă . O parametrizare de clasă C regulată a lui Γ + este
∞
x = R sin t , y = R cos t , z = 0, t ∈ [0, 2π] . Γ = ∂S , S : z = 0 , x 2 + y 2 ≤ R 2 , suprafaţă de clasă C cu bord
compactă relativ la N : z = 0.

277
 ∞ 3
P, Q, R sunt de clasă C pe R . Orientarea β indusă de harta
z locală a lui Γ dată de ϕ( t ) = ( R cos t , R sin t , 0) , t ∈ (0, 2π)
E
3
coincide cu aceea impusă de sensul „+” (ia un vector tangent într-
un punct ! ), orientarea o a lui N care verifică α(o) = β este
asociată cu orientarea normalei la N prin versorul (0, 0, 1) (regula
k
lui Ampère). Se aplică (51), I = ∫∫ −3x 2 y 2 cos α dσ2 =
O (0,R,0) y
S

Γ = ∫∫ −3x y H cos α dxdy = 0 căci H cos α = ± p = 0 (de altfel

2 2

x2 +y2 <R 2

π
x α= , deci cos α = 0 ).
Fig. 103 2
Observaţie la ex. 21. Avem şi Γ = ∂S , S : x 2 + y 2 +
∞
+ z 2 = R 2 , z ≥ 0, suprafaţă de clasă C cu bord compactă, deci se putea integra şi pe emisfera superioară aplicând
formula S - A, însă calculul este evident mai simplu în cazul alegerii făcute.
22. Să se calculeze cu formula S - A integrala curbilinie pe suport închis
I : = ∫ y dx + z dy + x dz ,
Γ+

Γ : x 2 + y 2 + z 2 = a 2 , a > 0, x + y + z = 0 iar sensul „+“ este acela invers rotirii acelor ceasornicului când
se priveşte dinspre partea pozitivă a axei Ox.
∞
Rezolvare. Γ + are o parametrizare de clasă C regulată
a  1 a  1
z E3 x=  cos t − sin t  , y =  cos t + sin t  ,
2 3  2 3 
2
z = −a cos t , t ∈ [0, 2π] . Orientarea β impusă de sensul
3
„+“ este indicată prin vectorul tangent la
x+y+z=0
 a a 2  a a 
Γ− ,− ,a  în punctul  − , ,0  (este dat
 6 6 3  2 2 
π
O y de t = ). Γ = ∂S , S : x + y + z = 0 , x2 + y 2 + z 2 ≤ a 2 ,
2
+
a2
adică (53) z = − x − y , ( x, y) ∈ D , D: x 2 + y 2 + xy <
2
∞
(elimină z!), varietate de clasă C cu bord compactă relativ
x la N : x + y + z = 0 . Orientarea normalei la N pentru a avea
Fig. 104 α( o) = β este indicată în figură.
(51)
I = − ∫∫ (cos α + cos β + cos γ) dσ2 =
S

−∫∫ ( H cos α + H cos β + H cos γ) dxdy , H cos α = ± ( −1) , H cos β = ±(−1) (vezi (53)), H cos γ = ±(−1) , se ia
D

semnul „–“ deoarece H cos γ > 0 , I = −3∫∫ dxdy = −3aria D . Dar forma canonică izometrică a ecuaţiei lui Fr D
D

a
este 3X + Y = a , o elipsă , deci aria D = π
2 2 2
⋅ a şi I = −π 3a 2 .
3
23. Fie N : x cos α + y cos β + z cos γ − a = 0 , unde cos α , cos β , cos γ sunt cosinusurile directoare ale
normalei la N orientată prin o, S 2-varietate de clasă C cu bord compactă relativ la N şi Γ : = ∂S suport de curbă
2

2
Jordan închisă cu parametrizare regulată de clasă C . Să se calculeze (determinant formal)
dx dy dz
I : = ∫ cos α cos β cos γ ,
Γ x y
+
z
sensul „+“ fiind acela care impune pe Γ orientarea α( o) .

278
 Rezolvare. P = z cos β − y cos γ , Q = x cos γ − z cos α ,
E
∂R ∂Q
z R = y cos α − x cos β , − = 2 cos α ,
∂y ∂z
S
∂P ∂R ∂Q ∂P
+ − = 2 cos β , − = 2 cos γ ,
∂z ∂x ∂x ∂y
N (51)
I = 2∫∫ (cos2 α + cos2 β + cos2 γ) dσ2 = 2∫∫ dσ2 = 2σ2 (S ) .
O y
S S

Reţinem formula
x
dx dy dz
Fig. 105 1
(54) σ 2 ( S ) =
2Γ∫ cos α cos β cos γ dσ 2 .
+
x y z
În cazul particular N : z = 0 regăsim, desigur în condiţii mai restrictive.
Observaţie. Formula (54) este adevărată şi pentru S cu pseudobord standard relativ la N .
24. Să se calculeze cu formula S - A integrala curbilinie pe suport
I : = ∫ ( y − z ) dx + ( z − x ) dy + ( x − y ) dz ,
Γ+

x z
Γ : x + y = a , + = 1 , a, b > 0, sensul „+“ fiind sensul rotirii acelor ceasornicului când se priveşte dinspre
2 2 2
a b
partea negativă a axei Ox.
Rezolvare. Γ este suport de curbă Jordan închisă din R3 şi
Γ are o parametrizare de clasă C∞ regulată x = a cos t ,
+
z
E3 y = a sin t , z = b (1 − cos t ) , t ∈ [0, 2π] (priveşte figura!).
+
x z
Γ = ∂S , S : + −1 = 0 , x 2 + y 2 ≤ a 2 , adică (55)
a b
x
z = b 1 −  , ( x, y) ∈ D , D : x 2 + y 2 < a 2 , suprafaţă de clasă
 a
(0,0,b)
∞ x z
C cu bord compactă relativ la N: + −1 = 0 .
+ a b
O ( 51) (55)
b
y I = − 2 ∫∫ (cos α + cos β + cos γ ) dσ 2 , H cos α = ± p = ±  −  ,
t o  a
S
(a,0,0)
H cos β = ± q = 0 , H cos γ = ± ( −1) , dar cos γ > 0 (regula lui
b
Ampère!), deci H cos α = , H cos γ = 1 şi
x a
b b
Fig. 106 I = −2∫∫  + 1 dxdy = −2  + 1 πa 2 = − 2πa(a + b) .
D  a   a 

25. Să se calculeze I : = ∫ z dx + x dy + y dz , Γ : x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , x + y + z = R , sensul „+“ fiind acela al

Γ+

rotirii acelor ceasornicului când se priveşte din origine.

279
 Rezolvare. Căutăm o parametrizare a lui Γ. Ecuaţia
z E3 proiecţiei ortogonale γ a lui Γ pe planul z = 0 (elimină z!)
este (56) x 2 + y 2 + xy − R( x + y) = 0 . Căutăm forma
(0,0,R)
canonică izometrică a ecuaţiei acestei conice. (57)
x = X cos θ − Y sin θ , y = X sin θ + Y cos θ , se înlocuieşte
+
în (56), X 2 (1 + sin θ cos θ) + Y 2 (1 − sin θ cos θ) + XY cos 2θ −
−R(cosθ + sinθ) X − R(cosθ − sinθ)Y = 0 . Pentru a avea
+
π
O (0,R,0)
y cos 2θ = 0 se poate lua θ= şi se obţine
4
3 2 1 2
(R,0,0) + X + Y − R 2 X = 0 − γ este elipsă ,
2 2
2
 R 2
X − 
x  3  Y2
(58) + =1.
Fig. 107 R 2
2
R 2
2

   
 3   3 
Din (57) şi (58) se obţine parametrizarea regulată a lui Γ
R  1 R  1 R
(59) x = (1 + cos t) − sin t , y = (1 + cos t) + sin t , z = (1 − 2 cos t) , t ∈ [0, 2π] .
3  3  3  3  3
Calculăm vectorul tangent la Γ în (0, 0, R) (t = π!) pentru a vedea dacă (59) este parametrizarea lui Γ + sau a
R  sin t R  − sin t 2
lui Γ− (Γ este conexă). Derivatele sunt − − cos t  ,  + cos t  , R sin t , pentru t = π se
3 3  3 3  3
R R 
obţine  ,− ,0  (vezi figura), deci (59) este parametrizare a lui Γ+ . Şi acum Γ = ∂S , (60) S : z = R − x − y ,
 3 3 
(51) (60)
( x, y) ∈ D , D : x2 + y 2 + xy − R( x + y) < 0 , I = ∫∫o (cos α + cosβ + cos γ) dσ2 , H cos α = ± (−1) , H cos β = ±(−1) ,
S
( 58 )
2
H cos γ = ±(−1) , avem cos γ > 0 (priveşte figura, regula lui Ampère), deci I = 3∫∫ dxdy = 3 aria D = πR 2 .
D 3
Folosirea formulei S - A la calculul integralei pe suprafaţă netedă de speţa a doua.
Fie S suprafaţă de clasă C cu bord compactă din R relativ la N orientată prin o şi X,
2 3

1 3
Y, Z funcţii reale de clasă C pe o vecinătate Ω a lui S în R stelată într-un punct al acesteia.
Există (61) I : = ∫∫ ( X cos α + Y cos β + Z cos γ ) dσ 2 , cos α( x , y , z ) , cos β ( x , y , z ) ,
S

cos γ ( x , y , z ) cosinusurile directoare ale normalei la S în punctul (x, y, z) orientată prin . o

Avem I = ∫∫ θ , θ : = Xdy ∧ dz + Ydz ∧ dx + Zdx ∧ dy . Presupunem (62) θ = dω pe Ω.
So

Condiţia (62) este echivalentă cu (63) d θ = 0 . Presupunem verificată (62). Atunci

3.1.9

∫∫o θ =∫∫o dω = ∫∫ ω , (64) ∫∫ ( X cos α + Y cos β + Z cos γ)dσ2 ) = ∫ ω.

S S ∂ Sα( o ) S ∂Sα( o )

∂X ∂Y ∂Z 
d θ =  + +  dx ∧ dy ∧ dz , prin urmare (62) este verificată pe Ω ⇔
 ∂x ∂y ∂z 
∂X ∂Y ∂Z 
(65)  + +  = 0 pe Ω.
 ∂x ∂y ∂z 
2
Astfel, presupunând verificată (65), există ω : = P dx + Q dy + R dz de clasă C a.î. (66)

280
 ∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
− =X, − =Y , − = Z pe Ω. Reciproc, (66) ⇒ (65), adică (66) ⇒
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
(62), şi avem formula (64) .
În rezumat 
Dată o integrală ca la (61), se verifică (65), se caută P, Q, R care verifică (66) şi atunci
se poate aplica (64).
Observaţie. Toate consideraţiile făcute rămân neschimbate dacă S este suprafaţă de
2
clasă C compactă cu pseudobord standard, (64) este validată.
Astfel formula S - A poate fi folosită, de la dreapta către stânga, pentru a calcula
3
integrale de speţa a doua pe suprafeţe netede S din R , evident în măsura în care S se
încadrează în cerinţele de mai sus.
Exemple 26. Calculăm cu formula S - A,
I : = ∫∫ [( y n − z n ) cos α + ( z n − x n ) cos β + ( x n − y n ) cos γ] dσ , n ∈N, Σ : x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , z > 0, cosinusurile
Σ

directoare fiind ale normalei înspre înafară.

π
I = ∫∫ (...)dσ , Σ1 : 0 < ϕ < 2π , 0<θ< , ϕ longitudinea şi θ latitudinea, deci
Σ1
2

I = ∫∫ (...) dσ2 = ∫∫ (...) dσ2 şi se va încerca aplicarea lui (64).

Σ1 Σ
∂ n
∂x
(y − z n ) + ∂∂y (z n − xn ) + ∂∂z (x n − y n ) = 0 , (65) este
z E3 o
verificată. Σ = S , S : x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , z ≥ 0, suprafaţă de
∞
clasă C cu bord compactă relativ la N : x 2 + y 2 + z 2 = R2
S
pe care o orientăm o prin versorul normal exterior. Cum
I : = ∫∫ [( y − z ) cos α + ( z n − x n ) cos β + ( x n − y n ) cos γ]dσ2 ,
n n

O S

t y se poate aplica (64), (67) I = ∫ oP dx + Q dy + R dz , unde P,

∂S∂ ( )

(R,0,0) S
∂R ∂Q ∂P ∂R
Q, R, verifică (68) − = yn − zn , − = zn − xn ,
∂y ∂z ∂z ∂x
x ∂Q ∂P
− = x n − y n . Se poate lua P( x, y, z) = − ( y + z) x n ,
Fig. 108 ∂x ∂y
Q( x, y, z) = − ( z + x ) y n , R( x, y, z) = − ( x + y) z n . Avem
atunci, deoarece ∂S \ {(R, 0, 0)} are harta locală unică x = R cos t , y = R sin t , z = 0, t ∈ (0, 2π) iar orientarea
2π

o
( 67)
indusă de aceasta coincide cu α( ) , I = − ∫ [R sin t ( R cos t) n (− R sin t) + R cost (R sin t)n (R cost)]dt =
0
2π 2π 2π
n+2
t − sin n + 2 t )dt + + R ∫ (cos t − sin t ) dt = 0 .
n+2 n+2 n+2 n+2 n+2 n n
−R ∫ (cos t − cos t + sin t − sin
n n
t)dt = − R ∫ (cos
0 0 0

27. Să se calculeze cu formula S - A

1
I : = ∫∫ [( xy + z) cos α + 2 x cos β + ( x 2 − yz + x) cos γ]dσ , Σ : x2 + y2 = −z limitată de z = x2 + y 2 ,
Σ
4
z = 2 x2 + y 2 , cosinusurile directoare fiind ale normalei orientată înspre înafară.

281
 Rezolvare. Căutăm ecuaţia explicită a lui Σ.
z 1
E3 z = − ( x2 + y 2 ) şi x2 + y 2 < z < 2 x2 + y2 ⇔
4
 0,0, 1 
 4  1
 t < − t 2 < 2t , t : = x 2 + y 2 , soluţia dublei inecuaţii este
Γ1 4
5 −1 + 2 1
−1+ <t< , deci (69) Σ : z = − ( x 2 + y 2 ) ,
S 2 2 4
Γ2 5 −1 + 2
( x, y) ∈ D : −1 + < x2 + y 2 < − suprafaţă
2 2
γ1 netedă simplă. Avem atunci (70) I = ∫∫ (...)dσ2 şi se va
O Σ
y
D γ2 ∂ ∂
aplica (64). Într-adevăr, ( xy + z) + (2 x) +
∂x ∂y
∂ 2 o
1
+ ( x − yz + x) = 0 . Σ=S , S:z= − (x2 + y2 ) ,
∂z 4
∞
( x, y) ∈ D , suprafaţă de clasă C cu bord compactă relativ
x 1
Fig. 109 la N : z = − ( x 2 + y 2 ) , paraboloid de rotaţie în jurul axei
4
x = y = 0, de orientare transversală exterioară o. Avem
∂S = Γ1 U Γ2 (vezi figura) iar orientările coerente corespunzătoare α1( ) , α2 ( ) sunt indicate în figură.o o
(70) ( 64 )
(71) I = ∫∫S [( xy + z) cos α + 2x cos β + ( x − yz + x) cos γ]dσ2 = ∫ Po dx + Q dy + R dz + ∫ Po dx + Q dy + R dz .
2

Γ1α 1 ( )
Γ2 α 2 ( )

Căutăm P, Q, R care verifică

∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
(72 ) − = xy + z , (72 ) − = 2 x , (72 ) − = x 2 − yz + x .
1 ∂y ∂z 2 ∂z ∂x 3 ∂x ∂y
∂R ∂Q 1 ∂P
Luăm (73) = 0 . Din (72 ), = − xy − z , este corect a lua (74) Q = − xyz − z 2 . În (72 ) luăm (75) =0 ,
∂y 1 ∂z 2 2 ∂z
∂R ∂P
deci = −2 x , este corect a lua (vezi (73)) R = − x 2 . (72 ) devine (vezi (74)) − yz − = x2 − yz + x ,
∂x 3 ∂y
∂P
= − ( x 2 + x) , se poate lua (vezi (75)) P = −( x 2 + x) y . Astfel I = I1 + I 2 , Ii : − ∫ o( x + x) ydx +
2
∂y Γi
αi ( )

1
+  xyz + z 2  dy + x 2 dz , i =1, 2.
 2 
5 −1 + 2 1
Punem R1 : = −1 + , R2 : = . Pentru Γi \ {(R i , 0, − Ri2 )} avem harta locală unică x = R i cos t ,
2 2 4
2π
1
y = R i sin t , z = − R 2i , t ∈ (0, 2π) , i = 1, 2, deci (p.4, ex. 4) (−1)i +1 I i = ∫ [( R 2i cos2 t + R i cos t)R i sin t(−R i sin t) +
4 0
2 2π 2π
 1 1 1 
+  R 2i  − R 2i  cos t sin t +  − R 2i   cos t ]dt = R 3i ∫ − sin 2 t (cos t + Ri cos 2 t ) dt = −Ri4 ∫ sin 2 t cos 2 t dt =
  4  2  4   0 0

π 4 i π π
= − R i , I i = ( −1) R i , I = 4
(18 5 − 3 2 − 36) .
4 4 32
28. Fie
S : x 2 + y 2 + ( z − 1)2 = 1 , 0 ≤ z ≤ 1 ,
Σ : x2 + y2 = 1 , 0 ≤ z ≤ 1
1
şi ω : ω( x , y , z ) = x f ( x ) dy ∧ dz + ( 3 y f ( x ) − 2 y ) dz ∧ dx − 2 z dx ∧ dy , f : R → R de clasă C .
3
1) Să se aleagă f a.î. d ω = 0 pe R ;

282
 2) Să se calculeze cu formula S - A - P I : = ∫∫ ω , J : = ∫∫ ω , în ambele cazuri o fiind orientarea
So Σo

transversală exterioară.
∂ ∂ ∂
Rezolvare. 1) d ω =  ( x f ( x )) + ( 3 y f ( x ) − 2 y ) + ( −2 z )  dx ∧ dy ∧ dz , deci d ω = 0 pe R ⇔
3
 ∂x ∂y ∂z 
xf ′( x) + 4 f ( x) − 4 = 0 pe R . Se poate lua f ( x) = 1 pe R .
∂R ∂Q
2) Căutăm P, Q, R a.î. (vezi (66)) (76 ) − =x,
z 1 ∂y ∂z
E3
∂P ∂R ∂Q ∂P
(76 ) − = y , (76 ) − = −2z .Luăm R = 0.
2 ∂z ∂x 3 ∂x ∂y
(0,0,1)
Γ ∂Q
Din (76 ), = − x , luăm (77) Q = − xz. Din (76 ),
1 ∂z 2

∂P
= y , luăm (78) P = yz. (77) şi (78) arată că (76 ) este
∂z 3

verificată. Astfel P = yz, Q = − xz, R = 0.

O
(0,1,0) y I = ∫ yz dx − xz dy , J = ∫ yz dx − xz dy (S şi Σ sunt
t Γα ( O ) ( ΓUγ )α ( o )
(1,0,0) γ
x
∞
suprafeţe de clasă C cu bord compacte). Orientarea o pe
Fig. 110 S ca şi pe ∑ este indicată în figură prin săgeţi. Γ \ {(1, 0,1)}
are harta locală unică dată de x = cos t , y = sin t , z = 1,
o
t ∈ (0, 2π) şi orientarea indusă de aceasta este opusă lui α( ) , γ \ {(1, 0, 0)} are harta unică dată de x = cos t ,
y = sin t , z = 0, t ∈ (0, 2π) şi orientarea indusă de aceasta coincide cu α( ) . Astfel fiind, o
2π

I = − ∫ [sin t ( − sin t ) − cos t (cos t )]dt = 2 π , J =

0
∫ yz dx − xz dy + ∫ yzdx − xz dy = I+ ∫ yz dx − xz dy = 2π .
γα( o )
Γ α( o ) γ α( o )

Formula S - A - P (varietate diferenţiabilă cu pseudobord standard)

Varietate diferenţiabilă cu pseudobord standard
2 2 2
Exemple 29. Luăm astroida Γ : x 3 + y 3 = a 3 .
2
Γ este 1 - pseudovarietate diferenţiabilă din R . Cele patru vârfuri alcătuiesc partea singulară, partea regulată
constă din 4 hărţi locale : x = a cos3 t , y = a sin3 t ,
y E π π 3π
t ∈ J i , i = 1,4 : J1 =  0,  , J 2 =  , π  , J 3 =  π,  ,
P1 2
(0,a)
 2 2   2
3π
J 4 =  ,2π  . Orice punct din P2 este π2 - regulat
 2 
( ) O ( ) pentru Γ (vezi benzile proiectante din figură, intersecţiile
(−a,0) (a,0) x
P
2
acestora cu partea regulată a lui Γ sunt conexe şi au
3
 2 2

ecuaţii explicite de forma y = ±  a 3 − x 3  , avem clasa
 
(0,−a) ∞
C ) şi astfel Γ este π2 - regulată. De asemeni orice punct
Fig. 111
din P1 este π1 - regulat pentru Γ (intersecţiile părţii

283
 regulate cu benzile proiectante au ecuaţii explicite de
3
E  2 2
 ∞
2
forma x = ±  a 3 − y 3  , avem clasa C ), Γ este şi
y  
π1 -regulată.
30. Fie Γ frontiera pătratului din figură (laturile
P1
nu sunt paralele cu axele de coordonate).
2
Γ este 1 - pseudovarietate diferenţiabilă din R cu
partea singulară cele 4 vârfuri. Orice punct din P2 este
π2 - regulat pentru Γ (intersecţiile cu partea regulată
( ) ( ) ale benzilor proiectante sunt conexe şi au ecuaţii
O P2 x
explicite de forma y = αx + β , α ≠ 0), Γ este π2 -

Fig. 112 regulată. De asemeni orice punct din P1 este π1 -

regulat pentru Γ, Γ este astfel şi π1 -regulată.
E2 31. Fie Γ frontiera pătratului din figură. (laturile
y paralele cu axele de coordonate). Punctele lui P2 , cu
excepţia lui (a, 0) şi (b, 0), sunt π2 - regulate. Într-
(0,d) adevăr, banda proiectantă a unei vecinătăţi deschise
oarecare a lui (a, 0) cuprinde latura l corespunzătoare,
P1 l ecuaţia explicită a acesteia este de forma x = a şi nu,
cum cere definiţia, de forma y = αx + β etc. Γ nu este
(0,c) π 2 - regulată deoarece într-adevăr µ1({a, b}) = 0 , însă
intersecţia benzii proiectante a mulţimii {(a, 0), (b,
( ) ( )
O (a,0) (b,0) P2 x
z E3
Fig. 113
P1
∆
0)}(este formată din punctele a două drepte) cuprinde
latura l iar σ1(l ) > 0 . De asemeni punctele lui P1 , cu
excepţia lui (0, c) şi (0, d), sunt π 1 - regulate şi Γ nu
P2
este nici π1 - regulată.
32. Luăm un paralelipiped dreptunghic ∆ cu O
feţele paralele cu planele de coordonate. Fr ∆ este 2- δ y
3
pseudovarietate diferenţiabilă din R , partea singulară P3
fiind formată din muchiile şi vârfurile lui ∆. Orice
x
Fig. 114
z E3
punct din P3 situat în afara sau în interiorul dreptunghiului
δ punctat este π3 - regulat pentru Fr ∆ (cilindrii
proiectanţi ai circumferinţelor haşurate nu au fost
desenaţi, în cazul intersecţiei nevide cu partea regulată a
lui Fr ∆ avem ecuaţii explicite de forma z = c), pe când
orice punct din P3 situat pe vreo latură a lui δ nu este π3 -
regulat pentru Fr ∆ (intersecţiile cilindrilor proiectanţi cu
O partea regulată a lui Fr ∆ au ecuaţii explicite de forma x =
y a sau y = b). Astfel fiind, Fr ∆ nu este π3 - regulată, căci
într-adevăr µ2 (δ) = 0 , însă cilindrul proiectant al lui δ taie
x partea regulată a lui ∆ după patru feţe laterale şi măsura 2-
Fig. 115 dimensională a fiecăreia dintre acestea este strict pozitivă.

284
Aceleaşi concluzii pentru Fr ∆ relativ la P1, P2 şi π1 , π2 .
33. Luăm un paralelipiped dreptunghic ∆ la care nici o faţă nu este paralelă cu vreun plan de coordonate.
Orice punct din Pi este πi- regulat pentru Fr ∆ , i = 1, 2, 3 − cilindrii proiectanţi intersectează partea regulată a lui
Fr ∆ după porţiuni conexe de ecuaţie ax + by + cz + d = 0 cu abc ≠ 0. Astfel Fr ∆ este πi- regulată, i = 1, 2, 3.
34. Fie M domeniul limitat de astroida Γ (Γ este suportul curbei Jordan x = a cos3 t , y = a sin3 t ,
2
t ∈ [0, 2π] ) reunit cu Γ. M este 2 - varietate diferenţiabilă cu pseudobord standard relativ la R : Γ este πi - regulată,
i = 1, 2; măsura 1- dimensională a părţii regulate a lui Γ este egală cu
π
2 1
4∫ {[(a cos3t)′]2 + [(a sin 3 t)′]2}2 dt = 6a < +∞ .
0

35. Să se calculeze I : = ∫∫ ( x cos α + y 2 cos β + z 2 cos γ ) dσ 2 , Fr M reuniunea feţelor paralelipipedului M,

2

Fr M

acestea aflate în planele

 2 x + y − z = ±1
(99) − x + 2 y + z = ±1 ,
 x − y + 2 z = ±1

normala la partea regulată a lui Fr M fiind orientată spre interior.

∫∫∫
Rezolvare. I = −2 ( x + y + z) dxdydz . Schimbare de variabile
M
(100) u = 2 x + y − z , v = − x + 2 y + z , ,
−1
D( x, y, z)  D(u, v, w)  1 1
z = = , x + y + z = (u + v + w)
E3 D(u, v, w)  D( x, y, z)  14 2
(0,0,a) 1
14 [ −∫∫∫
(se adună la (100)), deci I = − ( u + v + w ) du dv dw
3
1 ,1 ]
M (vezi (99) şi (100)), deci I = 0 (sumă de integrale).

(0,a,0) 36. Fie M : x2 + y2 + z2 ≤ a2 , x≥0, y≥0,

O y
z ≥ 0 . Să se calculeze cu formula G - O fluxul Φ al
câmpului vectorial
(a,0,0) u ( x , y , z ) = x 2 y i + xy 2 j + xyz k
x prin Fr M, normala la partea regulată a lui Fr M fiind
Fig. 116 orientată spre exterior.
Rezolvare.

( 96 )  a2 −x 2 −y2 

Φ= ∫∫ u ( x , y , z ) ⋅ ν( x , y , z ) dσ 2 = 5∫∫∫ xy dx dy dz = 5 ∫∫ ∫ xy dz  dx dy = 5 ∫∫ sin θ cos θ r a 2 − r 2 dr dθ =
3

FrM M 2
x + y ≤a
x ≥0 ,y≥0
2 2
 0  π
[ 0 ,a ]×  0 , 
 2

π
2 a
1 5
z = 5∫ sin θ cos θ dθ ∫ r 3 a 2 − r 2 dr = a .
E3 0 0
3
37. Să se calculeze fluxul Φ al razei vectoare
3
(0,0,h) r ( x , y , z ) = x i + y j + z k , (x, y, z) ∈ R prin S : = Fr M ,
M : x 2 + y 2 ≤ a 2 , 0 ≤ z ≤ h , h > 0, normala la partea regulată
a lui Fr M fiind orientată spre exterior.
o
Rezolvare. Se va folosi (96), corect deoarece M este 3 -
O varietate diferenţiabilă cu pseudobord standard (ex.
(0,a,0) y 43). Φ = ∫∫ r ( x , y , z ) ⋅ ν ( x , y , z ) dσ 2 = 3∫∫∫ dx dy dz = 3πa 2 h .
(a,0,0) S M

38. Să se calculeze fluxul Φ al câmpului vectorial

x
Fig. 117
285
u ( x , y , z ) = x 2 i + y 2 j + z 2 k prin S : x 2 + y 2 = z 2 , 0 ≤ z ≤ h , h > 0, normala la partea regulată a lui S fiind
orientată spre exterior.
Rezolvare. Se completează S cu cercul Σ : z = h , x 2 + y 2 ≤ h2 pentru a obţine pseudobordul ∂M ( = Fr M ) ,
M : x2 + y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ h şi a calcula fluxul Φ1 al lui u prin Fr M, normala la partea regulată orientată spre
exterior, folosind (96), corect căci pseudobordul ∂M este standard
Φ + ∫∫ ( x 2 cos α + y 2 cosβ + z 2 cos γ) dσ2 = Φ1 = 2∫∫∫ ( x + y + z) dx dy dz . ∫∫ ( x 2 cos α + y 2 cos β + z 2 cos γ ) dσ 2 =
Σ M Σ

= ∫∫ z 2 cos γ dσ 2 = ∫∫ h 2 dxdy = πh 4 , ∆ : x 2 + y 2 ≤ h2 .
Σ ∆
z E3  x 2 + y2 
2 ∫∫∫ ( x + y + z ) dx dy dz = 2 ∫∫  ∫ ( x + y + z ) dz  dx dy =

Σ (0,0,h) M ∆  0 
1
S = 2∫∫ [( x + y) x 2 + y 2 + ( x 2 + y 2 )]dx dy =
∆
2
π
∆ O 1
∫∫ [r (sin θ + cos θ) + 2 r ]dr dθ =
4
=2 3 3

y [0, h ]×[0,2π]
(h,0,0)
x πh 4 πh 4 1
∫∫ [ r
3
dr dθ = , deci Φ= − πh 4 = − πh 4 .
2 2 2
Fig. 118 [ 0 , h ]×[ 0 , 2 π ]

x2 y 2 z3
Observaţie. În enunţ la ex. 38 luând S : + = ,
a 2 a 2 b2
πa 2b2
0 ≤ z ≤ b , a, b > 0, se obţine fluxul − .
2
39. Să se calculeze
z E3 I : = ∫∫ ( x cos α + y cos β + z cos γ ) dσ 2 ,
S

(0,0,a) S frontiera tetraedrului M limitat de planele x + y + z = a , a > 0 şi x

= 0, y = 0, z = 0, cosinusurile directoare fiind date de versorul
normal exterior.
O (0,a,0) a3
Rezolvare. Se poate aplica (97), I = 3∫∫∫ dx dy dz = .
2
y M

(a,0,0)
x 40. Să se calculeze I : = ∫∫ ( 2 x cos α + y cos β − z cos γ ) dσ 2 ,
Fig. 119 S

S : x 2 + y 2 = a z , 0 ≤ z ≤ a , a > 0, cosinusurile directoare fiind ale

normalei orientată spre exterior.
Rezolvare. Completăm S cu cercul Σ : z = a , x 2 + y 2 ≤ a 2 .
z S U Σ = ∂M , pseudobord standard pentru M : a z ≥ x2 + y2 ,
E3
0≤ z≤a . Punând J : = ∫∫ ( 2 x cos α + y cos β − z cos γ) dσ2
Σ
Σ (0,0,a)
(versorul normal pozitiv este k ), avem
 x +a y 
2 2

S ( 97 ) ∆ : x2 + y2 ≤ a 2   2
I + J = 2 ∫∫∫ dx dy dz = 2 ∫∫  ∫ dz  dx dy = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dx dy =
M ∆  0  a ∆
 
∆ O y
2
=
a [ 0 ,a ]×∫∫[ 0 , 2 π ]
r 3 dr dθ = πa 3 . J = ∫∫ − z cos γ dσ 2 = − ∫∫ a dx dy = − πa
3

∑ ∆
x
, deci I = πa 3 + πa 3 = 2πa 3 .
Fig. 120

286
 41. Calculăm cu formula G - O, I : = ∫∫ [( y n − z n ) cos α +
z E3 Σ

+ ( z n − x n ) cos β + ( x n − y n ) cos γ ] dσ , n ∈ N, Σ : x 2 + y 2 +

Σ + z 2 = R 2 , z ≥ 0, versorul normal corespunzător cosinusurilor

directoare fiind acela exterior. În integrala I dσ poate fi înlocuit
O cu dσ2 . Completăm Σ prin S : z = 0, x 2 + y 2 ≤ R 2 pentru a
S y
obţine pseudobordul standard ∂M al lui M : x 2 + y 2 + z 2 ≤ R2 , z
≥ 0. Punând
x
J : = ∫∫ [( y n − z n ) cos α + ( z n − x n ) cos β + ( x n − y n ) cos γ] dσ2
Fig. 121 S
(97)
(versorul normal pozitiv este − k ), avem I + J = 0 . Dar
n+2 2π
n +1
J = ∫∫ ( x n − y n ) cos γ d σ 2 = ∫∫ ( y
n
− x n ) dx dy = ∫∫ r (sin n θ − cosn θ) dr dθ = R
n + 2 ∫0
(sin n θ − cosnθ) dθ
S 2
x +y ≤R 2 2 [0, R ]×[0,2π]

= 0.
42. Să se calculeze
I : = ∫∫ [( x − y + z ) cos α + ( y − z + x ) cos β + ( z − x + y ) cos γ ] dσ 2 , S :| x − y + z | + | y − z + x | + | z − x + y | = 1 ,
S

cosinusurile directoare fiind corespunzătoare versorului normal care iese din S.

Rezolvare. Să descifrăm ce anume este S şi dacă enunţul este corect. Cu schimbarea de variabile
(101) u = x − y + z , v = y − z + x , w = z − x + y ecuaţia lui S
z E3 devine (102) | u | + | v | + | w | = 1 , aceasta este frontiera Σ a
(0,0,1)
octoedrului P de vârfuri (1, 0, 0), (0, 1, 0), (−1, 0, 0), (0, −1, 0),
(0, 0, 1), (0, 0, −1). P este 3 - varietate diferenţiabilă cu
(−1,0,0) o
pseudobord standard şi astfel P este mulţime deschisă
(0, −1,0)
O (0,1,0)
mărginită pseudoregulată, în consecinţă notând Φ : R 3 → R 3
y ∞
difeomorfismul (clasa C ) corespunzător schimbării de
o o

(0,0, −1)
variabile (101), rezultă că M : = Φ −1( P) este mulţime deschisă
x
mărginită pseudoregulată şi că S = ∂M . Astfel fiind,
(97)
D( x, y, z)
Fig. 122 I = 3∫∫∫ dxdydz = 3∫∫∫ dudvdw ,
o o D(u, v, w)
M P

D( x, y, z) 1 1 3
= = , deci I = ∫∫∫ du dv dw = 6 ∫∫∫ du dv dw = 1 .
D(u, v, w) D(u, v, w) 4 4 u + v + w ≤1 o
P
D( x, y, z) u ,v ,w ≥0
3
43. Să se calculeze µ3( M ) , M con din R a cărui frontieră este definită prin S : F ( x, y, z) = 0 − „suprafaţa
laterală” şi „baza“ în planul Σ : ax + by + cz + d = 0 , a 2 + b2 + c2 ≠ 0.
Rezolvare. Se poate presupune că vârful conului este punctul (0, 0, 0). A fortiori d ≠ 0. O schimbare de reper
ortonormat ni-l dă pe M definit prin z ≥ x 2 + y 2 şi baza în planul Ax + By + Cz + D = 0 , prin urmare M este 3 -
o
varietate cu pseudobord standard (ex. 44) şi astfel M este mulţime deschisă mărginită pseudoregulată. Aplicăm
1 1
formula (98) (ex. 49), µ 3 ( M ) = ∫∫ ( x cos α + y cos β + z cos γ ) dσ 2 = ( I 1 + I 2 ) ,
3 Fr M 3

I 1 : = ∫∫ ( x cos α + y cos β + z cos γ ) dσ 2 , I 2 : = ∫∫ ( x cos α + y cos β + z cos γ ) dσ 2 .

S Σ I Fr M

Dar xFx′ ( x , y , z ) + yFy′ ( x , y , z ) + zFz′ ( x , y , z ) = 0 („formula Euler“) şi deci I1 = 0 .

µ ( M ) >0
 a b c  |d | 3

I2 = ∫∫ x +y +z  dσ 2 = ∫∫ dσ 2 =
Σ I Fr M  ± a +b +c ± a +b +c ± a +b +c  a 2 + b2 + c2
2 2 2 2 2 2 2 2 2
Σ I Fr M

287
 |d | 1
= hσ 2 (Σ I FrM ) , h : = , deci µ 3 ( M ) = h σ (Σ I FrM ) . h fiind egal cu distanţa de la (0, 0, 0) la
a 2 + b2 + c 2 3 2
1
Σ, „înălţimea“ conului, ne putem exprima: „volumul “ conului = aria bazei × înălţimea.
3
44. Să se calculeze µ3( M ) , Fr M fiind definită prin
x = a cos u cos v + b sin u sin v
(103) y = a cos u sin v − b sin u cos v
z = c sin u (a, b, c > 0) , | z | ≤ c.
Rezolvare. Se va folosi din nou formula (98). Prin eliminarea lui u şi v în (103)
z
( x 2 + y 2 = a 2 cos2 u + b2 sin2 u , sin u = etc.) se obţine că Fr M este parte a cuadricei (104) x 2 + y 2 +
c
z2
+ (a 2 − b 2 ) = a 2 limitată de planele z = c şi z = − c împreună cu cele două cercuri x 2 + y 2 ≤ b2 , z = c şi
c2
x 2 + y 2 ≤ b2 , z = − c ( z = ± c ⇒ sin u = ±1 ⇒ cos u = 0 ). Dacă a > b cuadrica este elipsoid, dacă a < b cuadrica
este hiperboloid cu o pânză). Când a = b suntem în prezenţa unui cilindru circular

z z
E3 E3

(0,0,c)
(0,0,c)

O y O y

(0,0,−c) (0,0,−c)
x x

Fig. 123

drept şi evident µ3( M ) = 2πa 2c . Astfel fiind M este 3 - varietate diferenţiabilă cu pseudobord standard (justificare
o (98)
1
3 Fr∫∫M
ca la ex. 43) şi corespunzător M este mulţime deschisă mărginită pseudoregulată. µ3(M ) = ( x cos α +

1
+ y cos β + z cos γ) dσ2 = (I1 + I 2 + I3) , I1 integrala pe x + y ≤ b , z = c , I2 integrala pe x + y ≤ b , z = − c ,
2 2 2 2 2 2

3
I3 integrala pe suprafaţa
x = a cos u cos v + b sin u sin v (= f (u, v))
y = a cos u sin v − b sin u cos v (= g (u, v))
π π
z = c sin u (= h(u, v)) , (u, v) ∈ D : =  − ,  × (0, 2π) ,
 2 2
π π
hartă locală unică a „suprafeţei laterale“ a lui M (aplicaţia u → z = c sin u a lui  − ,  pe (− c, c) este
 2 2
∞
difeomorfism de clasă C ). I1 = ∫∫ cdxdy = πb c ,
2
I2 = ∫∫ (−c)(−1)dxdy = πb c ,
2
I 3 = ∫∫ [ f (u, v)H cos α +
x 2 + y2 ≤ b2 x 2 + y 2 ≤ b2 D

+ g (u, v)H cosβ + h(u, v)H cos γ] du dv , (105) H cos α = ± A , H cos β = ± B , H cos γ = ± C . Matricea Jacobi
transpusă este
 −a sin u cos v + b cos u sin v − a sin u sin v − b cos u cos v c cos u ,
 − a cos u sin v + b sin u cos v a cos u cos v + b sin u sin v 0 

288
deci A = − f ( u , v ) c cos u , B = − g ( u , v ) c cos u , C = ( b 2 − a 2 ) sin u cos u şi (105) devine
(106) H cos α = ±(− f (u, v) c cos u) , H cos β = ±(− g (u, v) c cos u) , H cos γ = ± ( b 2 − a 2 ) sin u cos u .
π
Presupunem a > b (elipsoid). Dacă u ∈  0,  , avem cos γ > 0 deoarece z > 0, de asemeni sin u cos u > 0 ,
 2
π
în consecinţă la (106) se ia semnul „−“. Dacă u ∈  − ,0  , avem cos γ < 0 deoarece z < 0, de asemeni
 2 
sin u cos u < 0 , la (106) se ia tot semnul „−“, prin urmare H cos α = f ( u , v ) c cos u , H cos β = g ( u , v ) c cos u ,
H cos γ = ( a − b ) sin u cos u , I 3 = ∫∫ [ f ( u , v ) c cos u + g ( u , v ) c cos u + c ( a − b ) sin u cos u ] du dv =
2 2 2 2 2 2 2

= ∫∫ [ c cos u ( a 2 cos 2 u + b 2 sin 2 u ) + c ( a 2 − b 2 ) sin 2 u cos u ] du dv = ∫∫ a

2
c cos u du dv = 4 πa 2 c , deci µ3 (M ) =
D D

2 πc
= ( 2a 2 + b 2 ) .
3
π
Presupunem a < b (hiperboloid cu o pânză). Dacă u ∈  0,  , avem cos γ < 0 deoarece z > 0,
 2
π
sin u cos u > 0 , deci la (106) se ia semnul „ − “. Dacă u ∈  − , 0  , avem cos γ > 0 deoarece z < 0,
 2 
sin u cos u < 0 şi deci la (106) se ia tot semnul „ − “. În consecinţă calculul anterior rămâne neschimbat, ca şi
2πc
rezultatul µ3( M ) = (2a 2 + b2 ) .
3
3.1.11 Formula integrală a gradientului. Fie u funcţie reală de clasă C1 pe o
n
vecinătate a lui D , D mulţime deschisă mărginită pseudoregulată din R , n ≥ 2. Atunci
∫ u(x) ν(x) dσ n−1 = ∫ grad u(x)dx ,
Fr D D

ν(x) versorul normal exterior în punctul x al părţii regulate a lui FrD.

Pentru grad u( x) a se vedea 3.2.
3 1
3.1.12 Formula integrală a rotorului. Fie F funcţie cu valori în R de clasă C pe o
3
vecinătate a lui D , D mulţime deschisă mărginită pseudoregulată din R . Atunci

∫∫ ν(x, y, z) × F(x, y, z) dσ 2 = ∫∫∫ rotF(x, y, z) dx dy dz ,

Fr D D

ν(x, y, z) versorul normal exterior în punctul (x, y, z) al părţii regulate a lui FrD.
Pentru rot F ( x, y, z) a se vedea 3.2.
Transcriem formula de la 3.1.12 (determinant formal):

i j k
(112) ∫∫ ν1 ν2 ν3 dσ2 = ∫∫∫ rot F dx dy dz .
Fr D F1 F2 F3 D

Formulele Green
1 2
3.1.13 Formula întâia a lui Green. Fie u, v funcţii reale de clasă C respectiv C pe o
n
vecinătate a lui D , D mulţime deschisă mărginită pseudoregulată din R , n ≥ 2. Atunci

289
 ∂v
∫ u
∂ ν n −1 D∫
dσ = grad u(x) ⋅ grad v(x) dx + ∫ u ∆v dx ,
Fr D D

ν(x) versorul normal exterior în punctul x al părţii regulate a lui Fr D.

∂v
Lămurire. ( x ) este derivata lui v în punctul x după vectorul ν(x) (notaţie
∂ν
∂v
simplificată, în fapt ( x ) , vezi 3.2), ∆ este operatorul Laplace (3.2).
∂ ν( x )
Luând u = 1 în 3.1.13 se obţine
∂v
(113) ∫
ν n−1 D∫
dσ = ∆v dx .
FrD
∂
Luând în 3.1.13 v armonică pe D se obţine
∂v
(114) ∫ u dσ n−1 = ∫ grad u ( x ) ⋅ grad v ( x ) dx .
FrD
∂ ν D

2
3.1.14 Formula a doua a lui Green. Fie u, v funcţii reale de clasă C pe o vecinătate
n
a lui D , D mulţime deschisă mărginită pseudoregulată din R , n ≥ 2. Atunci

 u ∂ v − v ∂ u dσ = ( u∆v − v∆u) dx ,

∫ ∂ν
 ∂ ν  n −1 D∫
Fr D

ν(x) versorul normal exterior în punctul x al părţii regulate a lui FrD.

Luînd în 3.1.14 u şi v armonice pe D se obţine
∂v ∂u
(115) ∫ u dσ n −1 = ∫ v dσ .
Fr D
∂ ν Fr D
∂ ν n −1

3.1.15 Formula a treia a lui Green. Fie u, v funcţii reale de clasă C2 pe o vecinătate
n
a lui D , D mulţime deschisă mărginită pseudoregulată din R , n ≥ 2. Atunci

∂(u v )
∫ ∂ν
dσ n −1 = ∫ ( u∆v + v∆u ) dx + 2 ∫ grad u(x) ⋅ grad v(x)dx ,
Fr D D D

ν(x) versorul normal exterior în punctul x al părţii regulate a lui Fr D.

Luând în 3.1.15 u şi v funcţii armonice pe D se obţine
∂(u v )
(116) ∫ dσ n−1 = 2 ∫ grad u ( x ) ⋅ grad v ( x ) dx .
Fr D
∂ν D

Uneori chiar aceasta este denumită „formula a treia a lui Green“.

Formula clasică Stokes-Ampère (formula S - A)

2
3.1.16 Formula Stokes-Ampère. Fie S suprafaţă de clasă C cu pseudobord

290
 3
standard compactă din R relativ la N de orientare o şi Pdx + Qdy + Rdz 1 - formă
1 3
diferenţială de clasă C pe o vecinătate deschisă a lui S în R . Atunci
 ∂R ∂Q   ∂P ∂R   ∂Q ∂P  
∫ o Pdx + Qdy + Rdz = ∫∫  ∂y − ∂z  cos α +  ∂z − ∂x  cosβ +  ∂x − ∂y  cos γ dσ 2 ,
α( )
∂S S

unde cos α( x , y , z ) , cosβ ( x , y , z ) , cos γ ( x , y, z ) sunt cosinusurile directoare ale normalei

în punctul (x, y, z) al părţii regulate a lui S orientată prin câmpul de versori normali
asociat cu o.
Folosind un determinant formal, formula S-A se scrie

cos α cos β cos γ

∂ ∂ ∂
(117) ∫ P dx + Q dy + R dz = ∫
∂x ∂y ∂z
dσ 2 .
∂S α ( o ) S
P Q R

Iată şi varianta pentru 1 - forme diferenţiale 3 - vectoriale.

2 3
3.1.17 Fie S suprafaţă de clasă C cu pseudobord standard compactă din R relativ la
N de orientare o şi U funcţie reală de clasă C1 pe o vecinătate deschisă a lui S în R3.
Atunci

i j k
∫ U (i dx + j dy + k dz ) = ∫∫ cos α cos β cos γ dσ 2 ,
∂S α ( o ) S ∂U ∂U ∂U
∂x ∂y ∂z

unde cos α( x , y , z ) , cosβ ( x , y , z ) , cos γ ( x , y, z ) sunt cosinusurile directoare ale normalei

în punctul (x, y, z) al părţii regulate a lui S orientată prin câmpul de versori normali
asociat cu o.
Exemplele ce urmează, integrale curbilinii de speţa a doua pe suport, sunt aplicaţii ale
formulei S-A pentru pseudobord standard (3.1.16). Se va observa că ∫ ω = ∫ ω , S
Γ+ ∂S α ( o )
2
suprafaţa de clasă C cu pseudobord standard compactă.
Exemple 44. Să se calculeze cu formula S-A I : = ∫ y dx + z dy + x dz , Γ frontiera triunghiului T de vârfuri
2 2 2

Γ+

(a, 0, 0), (0, a, 0), (0, 0, a), sensul „ + “ fiind acela indicat în figură.

291
 Rezolvare. Γ = ∂T , T 2 - varietate diferenţiabilă compactă cu pseudobord standard relativ la

z o
N : x + y + z = a . Orientarea α( ), corespunzătoare versorului
E3 normal pozitiv din figură, coincide cu orientarea impusă de sensul „
C(0,0,a) + “ părţii regulate a lui ∂T, în consecinţă I = ∫ y 2dx + z 2dy + x 2 dz
∂S α ( o )
+
+ −2 ∫∫ ( z cos α + x cos β + y cos γ ) dσ 2 , T : z = a − ( x + y) , ( x, y) ∈ τ ,
O T
B(0,a,0) y τ triunghiul de vârfuri (a, 0), (0, a), (0,0),
+
I = −2∫∫ [(a − ( x + y))H cos α + x H cosβ + y H cos γ]dxdy .
A(a,0,0) τ

H cos α = ±(−1) , H cos β = ±(−1) , H cos γ = ±(−1) , se ia semnul

x
Fig. 124 „ −“ deoarece cos γ > 0 (vezi figura), deci I = −2∫∫ a dxdy = − a 3 .
τ

45. Să se calculeze cu formula S-A

z I : = ∫ y 2 dx + xy dy + ( x 2 + y 2 ) dz , Γ intersecţia, aflată în primul
E3 Γ+

octant, a paraboloidului x 2 + y 2 = R z , R > 0 cu planele x = 0, y

(0,0,R) = 0, z = R, sensul „ + “ fiind indicat în figură.
+ x2 + y 2
Rezolvare. Γ = ∂S , S : z = , ( x, y ) ∈ D ,
+ R
+
O D : x2 + y 2 < R2 , x > 0, y > 0, S este 2 - varietate diferenţiabilă
D (0,R,0) y compactă cu pseudobord standard (arată!). Se obţine (versorul
(R,0,0) o
normal pozitiv la S este indicat în figură).
x 2x
I = ∫∫ ( 2 y cos α − 2 x cos β − y cos γ ) dσ 2 , H cos α = ± ,
Fig. 125 S
R
2y
H cos β = ± , H cos γ = ±(−1) , se ia semnul „ + “ deoarece
R
R3
cos γ < 0 (vezi figura), I = ∫∫ y dx dy = ∫∫ r 2 sin θ dr dθ = .
π
3
D ( 0 , R )× 0 , 
 2

46. Să se calculeze cu formula S-A

z y E2
E3 a 
 ,a
(0,a) 2 
(a,a)
 3a 
 0,0, 
 2   a
 a  a,
0, 2
  D  2
+
+
+ +
O
+
 3a 
 0, ,0  y O (a,0) x
+  2  a 
 ,0
2 
 3a ,0,0
2
 

x
Fig. 126

I : = ∫ ( y 2 − z 2 )dx +( z 2 − x 2 )dy + ( x2 − y 2 )dz ,

Γ+

292
 3
Γ intersecţia cubului [0, a]3 , a > 0 cu planul π : x + y + z = a , sensul „ + “ fiind acela din figură.
2
3
Rezolvare. Fie S hexagonul de frontieră (în π) Γ, deci S : z = a − ( x + y) , ( x, y ) ∈ D , D domeniul haşurat
2
din figura a doua. S este 2 - varietate diferenţiabilă de pseudobord Γ standard compactă relativ la π. Avem, pentru
cos γ > 0.

I = − 2∫∫ [( y + z) cos α + ( z + x) cos β + ( x + y ) cos γ] dσ2 ,

S

H cos α = ±(−1) , H cos β = ±(−1) , H cos γ = ±(−1) , se ia semnul „ − “ deoarece cos γ > 0 , deci
9
I = −6a ∫∫ dxdy = − a 3 .
D
2
47. Să se calculeze
I := ∫ y dx + z dy + x dz ,
2 2 2

C+

C : x 2 + y 2 + z 2 = R2 , z ≥ 0 , x 2 + y 2 = R x (R > 0), sensul „ + “ .

o
Rezolvare. Avem, pentru cos γ > 0, I = − 2 ∫∫ ( z cos α + x cos β + y cos γ ) dσ 2 , M : z = R2 − x 2 − y 2 ,
o
M

−x −y
( x, y ) ∈ D : x 2 + y 2 < Rx . H cos α = ± , H cos β = ± , H cos γ = ±(−1) , cos γ > 0
R2 − x2 − y2 R2 − x2 − y2
xy
implică luarea semnului „ − “, deci I = − 2I1 − 2I 2 , I1 : = ∫∫ ( x + y)dxdy , I 2 : = ∫∫ dxdy . La I2
D D R2 − x2 − y2
R
schimbarea devariabile x = u , y = − v , I 2 = − I 2 , deci I 2 = 0 . La I1 schimbarea de variabile x − = r cos θ ,
2
 R + r cos θ + r sin θ  r dr dθ = R R3π
y = r sin θ , I 1 = ∫∫ 2  ∫∫ 2
r dr dθ =
2
, I = −π R 3 .
(0, R )×(0,2π)   (0, R )×(0,2π)

48. Să se calculeze
I : = ∫ ( y 2 + z 2 ) dx + ( z 2 + x 2 ) dy + ( x 2 + y 2 ) dz ,
Γ+

Γ : x 2 + y 2 + z 2 = 2 Ry , z ≥ 0 , x 2 + y 2 = 2 ry , 0 < r < R , sensul „ + “ fiind acela al rotirii acelor ceasornicului

când se priveşte dinspre partea pozitivă a axei Oy.
Rezolvare. Γ \ {(0, 0, 0)} este 1 - varietate
z diferenţiabilă − o hartă locală, şi aceasta o acoperă, a
E3
2rt 2r
ei este dată de x= , y= ,
(0, r,2 r( R − r ) ) 1 + t2 1 + t2
2 r( R − r)
z= , t ∈ (−∞, + ∞) (intersectează γ,
Γ 1+ t2
proiecţia ortogonală a lui Γ pe planul z = 0, cu dreapta
O (0,r,0) (0,R,0) x = ty , vezi şi figura). Γ este 1-pseudovarietate
x=ty y diferenţiabilă cu punctul singular unic (0, 0, 0)
γ iar S : x 2 + y 2 + z 2 = 2Ry , z ≥ 0 , x 2 + y 2 ≤ 2ry este
2 - varietate diferenţiabilă compactă cu pseudobord
x
relativ la sferă şi ∂M = Γ . ∂M este chiar standard –
aceeaşi justificare ca la ex. 40: se ia o calotă mică a
Fig. 127 sferei centrată în (0, 0, 0), se proiectează ortogonal pe
planul y = 0 etc. Astfel fiind, pentru cos γ > 0 avem

I = 2 ∫∫ [( y − z ) cos α + ( z − x ) cos β + ( x − y ) cos γ ]dσ 2 ,

o
S
o
(118) S : z = 2Ry − x 2 − y 2 , ( x, y) ∈ D , D : x 2 + y 2 − 2 r y < 0 ,

293
deci I = 2∫∫ [( y − z)H cosα + ( z − x)H cos β + ( x − y)H cos γ]dxdy . Notăm g ( x, y) : = 2Ry − x2 − y 2 .
D
(118)
−x R− y x
H cos α = ± , H cos β = ± , H cos γ = ± (−1) , cos γ > 0 ⇒ H cos α = , H cosβ =
g ( x, y) g ( x, y) g ( x, y)
y−R x x
= , H cos γ = 1 , deci I = 2R ∫∫  − 1 dxdy . Calculăm J : = ∫∫ dxdy . Schimbare de variabile
g ( x, y ) D  g ( x, y )  D
g ( x, y)
−x
x = −u , y = v (integrală Lebesgue, §3, 7.2), J = ∫∫ dxdy , deci 2 J = 0 şi I = −2πRr 2 .
D
g ( x, y)

Formula Riemann-Green

În încheierea acestui punct − o variantă a formulei Riemann-Green.

3.1.18 Formula Riemann-Green. Fie M 2 - varietate diferenţiabilă compactă cu
2 2 1
bord sau cu pseudobord standard relativ la R de clasă C şi P, Q, funcţii reale de clasă C
pe o vecinătate a lui M. Atunci
 ∂Q ∂P 
∫ Pdx + Qdy = ∫∫  ∂x − ∂y  dx dy ,
⊕ o
∂M
M
o
„⊕“desemnând orientarea lui ∂M care lasă la stânga pe M .
2
Lămurire. Fie Σ 2 - varietate diferenţiabilă cu bord sau cu pseudobord relativ la R .

∂Σ
(x,y)
n o
τ ∑ π
π o n 2
2 ∑
Σ (x,y) τ

Fig. 128 Fig. 129

o
∂Σ este orientabilă. Orientarea o a lui ∂ Σ este aceea care lasă la stânga Σ dacă, oricare ar
fi punctul ( x, y ) din partea regulată a lui ∂ Σ, prin rotirea vectorului tangent τ în ( x, y ) cu
π o
în sens invers acelor ceasornicului se obţine un vector care intră prin ( x, y ) în Σ ,
2
2
echivalent baza (τ, n) a lui R orientat canonic, n versorul normal în ( x, y ) care intră în
o
Σ , este orientată pozitiv.

294
 y E
2

D
(−a,0) D O
(a,0) x

Fig. 130
2
Exemplul 49. Se consideră mulţimea deschisă D din R a cărei frontieră este lemniscata lui Bernoulli.
M : = D U Γ este 2 - varietate diferenţiabilă cu pseudobord standard şi ∂M = Γ . Este indicată prin vârfuri de
o
săgeată orientarea lui Γ care lasă la stânga pe M (atenţie la cela două bucle !).

3.2 Analiză vectorială

uur
La acest punct toate literele care vor desemna vectori din R n vor fi barate deasupra.
Norma acestora, fără altă menţiune, va fi aceea euclidiană.
Sub denumirea „analiză vectorială“ sunt strânse laolaltă concepte, formule şi teoreme
folosite îndeobşte în mecanică, fizică, fizică matematică şi chimie, unele deja întâlnite dar
primind acum o altă denumire şi o altă înfăţişare corespunzătoare scopului urmărit: câmp
scalar, câmp vectorial, gradient, mulţime de nivel, derivată după vector, circulaţie, forme
diferenţiale asociate, flux, divergenţă, rotor, operatorul nabla, coordonate curbilinii,
formule integrale în formă vectorială, câmpuri solenoidale, irotaţionale, armonice, biscalare
etc., etc.
uur
La acest punct vectorii din spaţiul vectorial R n vor fi baraţi.

Câmp scalar şi câmp vectorial l

uur
Se consideră spaţiul euclidian R n , n ≥ 1 (spaţiul afin R n direcţionat de spaţiul
uur
vectorial euclidian R n ) şi fie D submulţime a acestuia. Dacă la fiecare punct (x1, …, xn)
din D se asociază un număr real ϕ (x1, …, xn) se obţine prin definiţie ϕ câmp scalar în D.
Altfel spus, câmp scalar în D înseamnă o funcţie reală definită pe D. Acest concept poate
descrie matematic de pildă „câmpul“ temperaturilor în fiecare punct al unei porţiuni din
spaţiul real, sau „câmpul“ presiunilor atmosferice în fiecare punct al aceleiaşi porţiuni etc.
Pe de altă parte, dacă la fiecare punct x din D se asociază un vector u ( x) din spaţiul
uur
vectorial R n se obţine u câmp vectorial în D. Evident u = ( P1 ,..., Pn ) ⇔ u =
uur
= Pe
1 1 + ... + P e
n n , ( e1 ,..., en ) baza canonică a lui R n
. Altfel spus, câmp vectorial în D
uur
înseamnă o funcţie definită pe D cu valori în R n . Acest concept descrie matematic de pildă
„câmpul“ forţelor gravitaţionale care acţionează asupra fiecărui punct dintr-o porţiune a
spaţiului real, sau „câmpul“ vitezelor, la un anume moment, ale particulelor ce alcătuiesc
un fluid în mişcare etc.
Fie u , v câmpuri vectoriale în D, ϕ câmp scalar în D, D ⊂ R n . ϕ u este câmpul
vectorial în D x → ϕ (x) u ( x) . u ⋅ v desemnează câmpul scalar în D x → u ( x) ⋅ v ( x)

295
 def
(produs scalar), adică ( u ⋅ v ) ( x) = u ( x ) ⋅ v ( x) . În cazul n = 3, u × v desemnează câmpul
def
vectorial în D ( x, y , z ) → u ( x, y , z ) × v ( x, y , z ) , adică ( u × v )( x, y, z ) =
u ( x, y, z ) × v ( x, y, z ) . De asemeni, w fiind câmp vectorial în D, u ∧ v ∧ w este câmpul
scalar în D ( x, y, z ) → u ( x, y , z ) ∧ v ( x, y, z ) ∧ w ( x, y, z ) (produs exterior), adică
def
( u ∧ v ∧ w )( x, y, z ) = u ( x , y , z ) ∧ v ( x, y , z ) ∧ w ( x, y , z ) .
În mod asemănător se definesc câmpul vectorial în D
u × ( v × w ) , câmpul scalar în D ( u × v ) ⋅ ( w × t ) şi z E3
câmpul vectorial în D (u × v ) × ( w × t ) , t câmp
M(x,y,z)
vectorial în D).
Exemplul 1. Pentru fiecare punct x : = ( x1 ,K , xn ) din spaţiul
r(x,y,z)
def
euclidian R , n ≥ 1 luăm r ( x) = x = x 1 e 1 + ... + x n e n ⋅ r ( x ) se
n

numeşte vectorul de poziţie al punctului x (vezi reprezentarea O y

grafică în E3). r desemnează astfel câmpul vectorilor de poziţie
n
în R .
x
Circulaţie e Fig. 131

1 1 + K + Pn en câmp vectorial în D continuu, D ⊂ R , n ≥ 2, şi Γ 1-varietate

Fie v : = Pe n

sau 1-pseudovarietate diferenţiabilă din D orientată prin o.

( ‘) c = ∫o v dr : = ∫o ω , ω : = Pdx
1 1 + K + Pn dxn ,
Γ Γ

în ipoteza că integrala există, se numeşte circulaţia lui v pe Γ în sensul o. Fie W partea

regulată a lui Γ. Presupunem că ea are hartă locală
unică r : J →W, J interval din R,
r'(t)
r = ( ϕ1 ,K , ϕn ) . Atunci c = ∫o Pdx
1 1 + K + Pn dxn =
W

n 
x ± ∫  ∑ Pi ( r (t ) ) ϕ′i (t )  dt („+“ când orientarea
J  i =1 
v(x) indusă de hartă coincide cu o, „−“ în caz contrar;
r(t) W fiind conex are doar două orientări), adică
Γ
(‘‘) c = ± ∫ v ( r (t ) ) ⋅ r ' (t ) dt ,
O J

sau
Fig. 132
 n

c = ± ∫  ∑ Pi ( r (t ) ) ϕ′i (t )  dt .
J  i =1 
Formula (‘‘) justifică notaţia ∫o v dr a circulaţiei.
Γ

296
 Reluăm câmpul vectorial continuu în D v : = Pe 1 1 + K + Pn en , n ≥ 2 şi fie γ drum

rectificabil cu suportul în D. Circulaţia c a lui v pe γ este

c = ∫ v dr : = ∫ ω , ω : = Pdx
1 1 + K + Pn dxn ,
γ γ

adică integrala curbilinie de speţa a doua relativă la ω şi γ.

Aceste două concepte, circulaţia pe 1-varietate orientată şi circulaţia pe drum rectificabil, fiind aşa de
apropiate, de multe ori ele vor fi folosite fără a distinge pe unul de celălalt.

Observaţie. Termenul „circulaţie“ a fost deja folosit pentru a desemna integrala

curbilinie de speţa a doua în E2 şi în E3 .
Exemple 11. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial
E2 x λ y2
v ( x, y ) = − y i + x j pe Γ : λ + 2 = 1 orientarea o fiind
3 3
y
a b
(−a,0) aceea care lasă la stânga domeniul limitat de Γ .Rezolvare.
(0,b)
(0,b)
∫ ω = ∫ ω , Γ \ {( a,0 )} are hartă locală unică x = a cos t ,
o o
Γ ( Γ \ {( a,0 )})
(*) (**)
O (a,0) x y = b sin t , t ∈ ( 0, 2π ) , c = ∫
3
− y dx + x dy =
3

o
( Γ \{( a ,0)})
Γ 2π
3πab 2
∫  − ( b sin t ) ( −a sin t ) + ( a cos t ) ( b cos t ) dt =
0
3 3

4
2
(
a +b . )
12. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorului
Fig. 133

v = a × ( r × b ) , r câmpul vectorilor de poziţie în R , şi a , b z E3

3

o
vectori ortogonali, pe Γ , Γ conturul simplu OABO (vezi
figura) a cărui orientare este dată de succesiunea literelor.
B
Rezolvare. v ===== ( a ⋅ b ) r − ( a ⋅ r ) b = − ( a ⋅ r ) b = ).
IV,§5,2.6
r (t )
r (t ) A
c = I1 + I 2 + I 3 , I1 : = ∫ − ( a ⋅ r ) bd r , I 2 : = ∫ − ( a ⋅ r ) bd r , b r (t )
a
OA AB

O y
I3 := ∫ − (a ⋅ r)b d r . Pentru OA (fără extremităţi, partea
BO

regulată) avem harta locală r (t ) = t a , t ∈ ( 0,1) , r ' (t ) = a , deci x

1

= ∫ − ( a ⋅ r ) ( b ⋅ a ) dt = 0 căci b ⋅ a = 0 . Pentru AB
(**)
I1 =
0 Fig. 134
avem harta locală r (t ) = a + t ( b − a ) , t ∈ ( 0,1) , deci

r ' (t ) = b − a , integrantul de la I2 este − ( a ⋅ r ) ⋅ b ( b − a ) = − b (

a ⋅ a + t (b − a )  = − a ) (1 − t ) ,
2 2 2
b deci
 
1
1 ( )
= − ∫ − ( a ⋅ r ) b ⋅ −b dt =
. Pentru BO avem harta locală r (t ) = −t b , t ∈ ( 0,1) , r ' (t ) = b , I 3 **
2 2
I2 = − a b
2 0
1
1 2 2
= ∫ (a ⋅ −tb) || b || 2 dt = 0 , c = − a b .
0
2

297
 13. Să se calculeze circulaţia
z
E3 c := ∫o v d r , v = ( a × r ) F o r + r G o r , F şi G
Γ

funcţii reale cu o variabilă reală, a = ( 0,0, α ) , α ≠ 0 ,

(0,0,α) r cu semnificaţie obişnuită, Γ de ecuaţii
, orientarea o indicată în
2 2
r − 2a ⋅ r = 0 , a ⋅ r = a
r( t )
O figură.
y
(| α|,0,0)
a ⋅ r ( x, y , z ) = α z ,
2 2
Rezolvare. a =α ,
2 2
ecuaţiile lui Γ devin r = 2α , adică r = 2 α ,
x şi z = α, Γ este intersecţia sferei centrată în (0,0,0) de
(α>0)
rază 2 α cu planul z = α, adică circumferinţa din
Fig. 135
figură (în ipoteza α > 0) de rază α . Parametrizând
proiecţia acesteia pe planul z = 0 se obţine pentru Γ\ {( α ,0,0)} harta locală r (t ) = ( α cos t , α sin t , α ) ,

t ∈ ( 0, 2π ) . Atunci pe Γ F ( r (t ) ) = F ( )
2 α , G ( r (t ) ) = G ( 2 | α | ) şi

2π 2π  0 0 α
 
c = −F ( 2 α ) ∫ a × r (t ) ⋅ r ' (t ) dt − G ( 2 α ) ∫ r (t ) ⋅ r (t ) dt , a × r (t ) ⋅ r ' (t ) =  α cos t α sin t α  = α3 ,
0 0  − α sin t α cos t 0 

r (t ) ⋅ r ' (t ) = 0 , deci c = −2πα 3 F ( 2 α . )
Plasăm aici un exerciţiu pe care îl vom folosi la calculul circulaţiei.
3
Exerciţiu. Fie C circumferinţă cu raza egală cu R din R şi t → r (t ) , t ∈ J hartă locală a lui C1:= C \ {A},
A un punct pe C. Să se arate
z E3 Z E3 că (norma euclidiană)
r ' (t ) = R ∀ t din J.
C Rezolvare. O
C schimbare de coordonate în
r(t)  x  a  X 
O O 3  y  = b  + α  Y  , α
y Y R      
t R
 z   c   Z 
matrice ortogonală, aduce pe
x X C în poziţia din figura a
Fig. 136 doua pentru care avem harta
locală a lui C1 (se poate
presupune) X = R cos t , Y = R sin t , Z = 0, t ∈ ( 0, 2π ) . Atunci, suprimând t, ( X ′, Y ′, Z ′ ) = ( − R sin t , R cos t ,0 ) ,
( X ′,Y ′, Z ′) = R . Dar

298
 x′   X ′  x′   X ′
 y′ = α  Y ′  , deci = [ x′, y′, z ′]  y′ = [ X ′, Y ′, Z ′] α α  Y ′  = R2 .
( x′, y′, z′)
2 t
     
 z ′   Z ′   z ′   Z ′ 

E3
z 14. Să se calculeze c : = ∫ ( a ⋅ r )( a × r ) d r , a
Γo

vector constant, r cu semnificaţia obişnuită, Γ

ρ'(t)
circumferinţa centrată în A de rază R situată în planul
perpendicular pe dreapta OA (vezi figura) iar

r(t)
ρ(t) orientarea o aceea indicată în figură.
A Rezolvare. Printr-o translaţie a lui Γ care-i aduce
axρ(t) a Γ
centrul în (0,0,0) şi apoi se obţine t
O y → r (t ), t ∈ ( 0, 2π ) hartă locală a lui Γ din care a fost
scos un punct şi a cărei orientare indusă coincide cu
o. Avem r (t ) = a + ρ(t ) (vezi figura), deci
x ( a ⊥ ρ(t ) ) ,
2
a ⋅ r (t ) = a a × r (t ) = a × ρ(t ) ,
2π
(**)
Fig. 137 r ' (t ) = ρ' (t ) . c = ∫ ( a ⋅ r (t ) )( a × r (t ) ) ⋅ r ' (t ) dt =
0
2π

∫ ( a × ρ(t ) ) ⋅ ρ' (t ) dt , dar

2
a
0

( a × ρ (t ) ) ⋅ ρ ' (t ) = a × ρ (t ) ρ' (t ) cos 0 (atenţie la vectorul a ×ρ(t) , teorema celorlalte perpendiculare şi regula lui
π
Ampère), a ×ρ(t ) = a ρ(t ) sin = a R , ρ ' (t ) = r ' ( t ) = R (exerciţiul!), deci c
2
2π
2 3
∫
2 2
= a a R dt = 2π a R .
0

15. Să se calculeze c: = ∫ vdr , Γ circumferinţa de

Γo

z E3
rază R centrată în O, v = AM × BM , M descrie Γ şi
r'(t) dreapta AB perpendiculară în O pe planul lui Γ (vezi
AB × r(t) M figura), o orientarea indicată prin vârf de săgeată.
Rezolvare. Fie t → r (t ) , t ∈ (0, 2π) hartă locală a lui
r'(t) B Γ din care s-a scos un punct şi a cărei orientare indusă
coincide cu o (vezi ex. 14). AM = AO + r (t ) ,
O y BM = BO + r (t ) ,
AM × BM = AO × r (t ) + r (t ) × BO = AB × r (t ) .
A 2π
x
Γ
c= ∫o AB × r d r = ∫ AB × r (t ) ⋅ r ' (t ) dt ,
Γ 0
Fig. 138
AB × r (t ) ⋅ r ' (t ) = AB × r (t ) r ' (t ) cos 0 (teorema

π
celor trei perpendiculare şi regula lui Ampère), AB × r (t ) = AB r (t ) sin , ⋅r ' (t ) = R (exerciţiul!), deci c =
2
2π AB R 2 .

Flux
Fluxul a fost definit pentru formula Gauss-Ostrogradski. Aici este arătată originea

299
hidrodinamică a conceptului şi sunt date câteva exemple specifice punctului în care ne
aflăm.
Prin particulă a unui mediu continuu se înţelege o porţiune foarte mică din volumul
acestuia, a cărui grosime este totuşi de câteva ori mai mare decât distanţele dintre molecule.
Deoarece acestea sunt foarte mici, în cazul gazelor de pildă, la condiţii standard, de ordinul
10−6 cm. particula poate fi considerată cu aproximaţie un punct.
Se consideră un fluid în mişcare, dar aşa încât câmpul v al vitezelor particulelor
acestuia la un moment t să fie independent de t. De pildă în cazul unui jet de apă alimentat
regulat, fixându-ne asupra unui punct geometric M din jet, orice particulă care trece prin M
are constant aceeaşi viteză. Fie D mulţime deschisă din E3 prin care trece fluidul şi S
cuprinsă în E3 suprafaţă netedă bilateră orientată prin care fluidul curge în sensul normalei
la S orientată pozitiv. Volumul de lichid Φ care traversează S în unitatea de timp este prin
definiţie fluxul prin S.
Să evaluăm pe Φ. Presupunem v ( x, y, z ) = constant pe D şi S porţiune de plan. Atunci
Φ este egal cu volumul cilindrului cu baza S şi lungimea generatoarei egală cu v , deci
Φ = v ⋅ ν aria S, ν versorul normal la S orientat pozitiv („volumul = aria bazei × lungimea
înălţimii“).
Luăm acum S suprafaţă netedă simplă orientată de felul suprafeţei S 1 . Presupunem
Σ1N ,K, Σ pN suficient de mici (ceea ce are loc pentru N suficient de mare) pentru a putea fi
N

considerate aproximativ plane şi v ( x, y, z ) aproximativ constant pe fiecare dintre acestea.

ν( M kN )

v M kN

S
v( M kN )

S ν

Fig. 139

( ) ( )
N N
Fluxul prin Σ kN este, aşa cum s-a văzut, egal cu v M k ⋅ ν M k aria ∑kN , fluxul prin S este
pN
considerat aproximativ egal cu suma ∑ v ( M ) ⋅ ν ( M ) aria
N
k
N
k ∑kN şi cum
k =1
pN

∑ v ( M kN ) ⋅ ν ( M kN ) aria ∑ k = ∫∫ v ⋅ νd σ , este îndreptăţit a lua

N
lim
N →∞
k =1 S

300
 def
Φ = ∫∫ v ⋅ νd σ ,
S

definiţia de la formula G - O.
Trecem la exemplele anunţate.
{
Exemple 16. Să se calculeze fluxul Φ al câmpului vectorial v := r × r ×  r × ( r × a )  , a vector constant }
3
nenul şi r câmpul vectorilor de poziţie din R , prin cercul ∆ centrat în (0,0,0) cu raza egală cu R perpendicular
pe dreapta direcţionată de a şi orientat de acesta.
a
Rezolvare. Φ = ∫∫ v ⋅ νd σ2 = ∫∫ v ⋅ d σ 2 . Se va folosi o schimbare de reper ortonormat aduce ∆ în planul z
∆ ∆ a
= 0 şi a = λ k , λ > 0 iar integrantul lui Φ nu este modificat. v1 := r × a se află în planul z = 0 şi v1 ⊥ r ,
2
v1 = r a . v2 : = r × v1 = α a , α < 0 şi v2 = r a . v3 : = r × v2 se află în planul z = 0 şi v3 ⊥ r ,
3 4 4 a 4 4
v3 = r a , v : = r × v3 = β a , β > 0, v = r a , deci v = r a
a
= r a . Atunci Φ = a ∫∫ r d σ2 ,
∆

se ia harta locală x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , z = 0, ( ρ, θ ) ∈ ( 0, R ) × ( 0, 2π ) , matricea Jacobi transpusă este

z E3 z E3

a ∆
∆ O
O y r×a r y

x x
Fig. 140

 cos θ sin θ 0  1
∫∫
5 6
 −ρ sin θ ρ cos θ 0  . A = 0, B = 0, C = ρ, deci H = ρ, Φ = a ρ d ρd θ =
3
πa R .
  ( 0, R )×( 0,2 π )

17. Se dă câmpul vectorial v = ( a × r ) × ( b × r ) + ( b × r ) × ( c × r ) + ( c × r ) × ( a × r ) , ( a , b , c ) bază orientată

3
pozitiv a lui R şi r câmpul vectorilor de poziţie. Să se calculeze fluxul lui v prin frontiera tetraedrului OABC
orientată înspre înafară, unde OA = a , OB = b , OC = c .
Rezolvare. Modificăm forma lui v ( a × r ) × (b × r ) = ( a ∧ r ∧ r ) b − ( a ∧ r ∧ b ) r = − ( a ∧ r ∧ b ) r ,

(b × r ) × (c × r ) = − (b ∧ r ∧ c ) r , ( c × r ) × ( a × r ) = − ( c ∧ r ∧ a ) r .

301
 Atunci v = − ( a ∧ r ∧ b ) + ( b ∧ r ∧ c ) + ( c ∧ r ∧ a )  ,
z E3
A a ∧ r ∧ b = −a ∧ b ∧ r = − ( a × b ) ⋅ r , b ∧ r ∧ c = − ( b × c ) ⋅ r ,

c ∧ r ∧ a = − ( c × a ) ⋅ r , deci v = ( a × b + b × c + c × a ) ⋅ r  r .
δ
a C
4
B Φ = ∑ Φ i , Φ1 : = ∫∫ v ⋅ν dσ2 , Φ2 : = ∫∫ v ⋅ν dσ2 ,
i =1 OAB OBC
c
b×c
b Φ3 : = ∫∫ v ⋅ν dσ2 , Φ4 : = ∫∫ v ⋅ν dσ2 . Dacă ( x, y, z ) se află pe
OCA ABC

O y faţa OAB respectiv OBC, OCA atunci v ( x, y, z ) ⋅ ν ( x, y, z ) = 0

x căci r ( x, y, z ) ⋅ ν ( x, y, z ) = 0 , deci Φ1 = Φ 2 = Φ 3 = 0 .
Fig. 141 Înainte de a calcula pe Φ 4 stabilim o proprietate elementară, nu
ne dăm în lături, a tetraedrului OABC. Notăm
δ : = a × b + b × c + c × a . Deoarece δ ⋅ a = δ ⋅ b = δ ⋅ c = a ∧ b ∧ c , avem în particular δ ⋅ AB = 0 şi δ ⋅ BC = 0 ,
deci δ este ortogonal pe planul ABC. În plus, a ∧ b ∧ c = = a ⋅ ( b × c ) > 0 (priveşte figura, regula burghiului,
 π
unghiul vectorilor a şi b × c este cuprins în  0,  ), conchidem că δ iese din faţa ABC (prin absurd) şi deci
 2
δ 1
este versorul normal pozitiv la aceasta. Şi acum Φ 4 = ∫∫ v ⋅ν dσ2 = ∫∫ ( δ ⋅r ) dσ2 , dacă ( x, y, z ) se află
2

δ ABC
δ ABC

în triunghiul ABC atunci δ ⋅ r ( x, y , z ) = = δ r ( x, y, z ) cos θ , θ unghiul celor doi factori, deci, h desemnând
1 2
∫∫
2 2
lungimea înălţimii tetraedrului relativă la vârful O, avem Φ 4 := δ h d σ 2 = δ h aria ABC .
δ ABC

18. Aceleaşi date de la ex. 17 dar v = ( a ⋅ r ) ( b × c ) + ( b ⋅ r ) ( a × c ) iar a , b , c sunt ortogonali doi câte doi.
Să se calculeze fluxul Φ al lui v prin faţa ABC unde versorul
C normal pozitiv este acela care verifică ν ⋅ c < 0 .
E3
Rezolvare. δ ⋅ c = a ∧ b ∧ c (ex. 17), dar a ∧ b ∧ c > 0 ,
δ 1
deci ν = − , v ⋅ν = − ( a ⋅ r ) ( b × c ) + ( b ⋅ r ) ( a ⋅ c )  ⋅ δ ,
D δ δ  
c
(b × c ) ⋅ δ =
2 2 2
b ×c = b c ( b × c ⋅ a × b = 0 etc.),
B
(a × c ) ⋅ δ =
2 2 2
a ×c = a c , deci v ⋅ ν =
b

(b )
2
r c
a ⋅ r + a b ⋅ r . r = a + λ AD , λ ∈ ( 0,1) ,
2 2
=−
δ
O a A
Fig. 142 AD = AB + BD = − a + b + µ ( −b + c ) , µ ∈ ( 0,1) , deci punând
s = λ, t = λµ se obţine harta locală a feţei ABC
r ( s, t ) = a + s ( b − a ) + t ( c − b ) , ( s, t ) ∈ D , D : 0 < s < 1, 0 < t < s . Atunci

∫∫ ( )
2 2
c c
∫∫  a ⋅ r ( s, t ) + a b ⋅ r ( s, t )  H ( s, t ) dsd t ,
2 2 2 2
Φ=− b a ⋅ r + a b ⋅ r d σ 2 == − b
δ ABC δ D


(b − a ) ⋅ (b − a ) (b − a ) ⋅ ( c − b )
( s, t ) =
2 2 2 2 2 2 2 2
H = a b + b c + c a = δ ,
( c − b ) ⋅ (b − a ) ( c − b ) ⋅ ( c − b )
1
a ⋅ r ( s, t ) = a (1 − s ) , b ⋅ r ( s, t ) = b ( s − t ) , deci ∫∫ (1 − t ) dsd t =
2 2 2 2 2 2 2 2
Φ=− a b c − a b c .
D 3

302
 Gradient
Fie ϕ câmp scalar în D, D = R n , n ≥ 1 şi x 0 punct interior lui D. Presupunem ϕ
derivabilă Gâteaux (resp. derivabilă Fréchet) în x 0 . Gradientul slab (resp. gradientul) lui ϕ
în x 0 , grad ϕ ( x 0 ) ,
 ∂ϕ 0 ∂ϕ 0  ∂ ϕ ( 0 ) ∂ϕ 0
(1) grad ϕ ( x 0 ) = 
∂ x
( )
x ,K ,
∂ x
x =
∂ x
( )
x e1 + K +
∂ xn
( x ) en ,
 1 n  1
uuur
e1 , K , en baza canonică a lui R n .
Când mulţimea D este deschisă iar ϕ este derivabilă Gateaux (resp. derivabilă Fréchet)
pe D (ceea ce are loc în orice caz când ϕ are clasa C 1 pe D), se poate considera funcţia
x → grad ϕ ( x) , x ∈ D, ea se desemnează prin grad ϕ. Îi punem în evidenţă proprietăţile ce
urmează [ϕ, ψ câmpuri scalare în D derivabile Gâteaux (D deschisă), α ∈ R, f funcţie
reală cu o variabilă reală derivabilă].
(2) grad α = 0;
(3) grad αϕ = α grad ϕ, grad ( ϕ + ψ ) = grad ϕ + grad ψ ,
ϕ ψ grad ϕ − ϕ grad ψ
grad ( ϕψ ) = ψ grad ϕ + ϕ grad ψ , grad = ( ψ( x ) ≠ 0 pe D ) ;
ψ ψ2
(4) grad ( f o ϕ ) = ( f ′ o ϕ ) grad ϕ ;
r uur
(5) grad ( a ⋅ r ) = a , grad r = , unde a ∈ R n
r
iar r este câmpul vectorilor de poziţie din R n respectiv R n \ {0} (ex. 1), n ≥ 1, norma
fiind aceea euclidiană.
. Exemple 2. Se consideră câmpul scalar în R 3 ϕ ( x, y, z ) = x3 + z 3 + 3xy 2 + 3xz 2 − 12 xy − 6 z 2 . Să se determine
mulţimea A (resp. B, C) a punctelor ( x, y, z ) pentru care
1° grad ϕ ( x, y , z ) este ortogonal pe axa O x ;
2° grad ϕ ( x, y, z ) este vector director al axei O z ;
3° grad ϕ ( x, y , z ) = 0.
Rezolvare. 1° grad ϕ ( x, y , z ) = ( 3x 2 + 3 y 2 + 3z 2 − 12 y, 6 xy − 12 x, 3z 2 + 6 xz − 12 z ) . A este determinată prin
condiţia (1, 0, 0)⋅grad ϕ ( x, y, z ) = 0, adică x 2 + y 2 + z 2 − 4 y = 0 , deci A este sfera centrată în (0, 2, 0) cu raza egală
cu 2 ⋅
2° B este determinată prin condiţiile p1 ( grad ϕ ( x, y, z ) ) = 0 , p2 ( grad ϕ ( x, y, z ) ) = 0 , astfel că B este
reuniunea circumferinţelor de ecuaţii x 2 + y 2 + z 2 − 4 y = 0 , x = 0 şi x 2 + y 2 + z 2 − 4 y = 0 , y = 2.
3° Urmează a găsi toate soluţiile sistemului de ecuaţii x2 + y 2 + z 2 − 4 y = 0 , x( y − z) = 0 ,
z + 2 xz − 4 z = 0 , adică ale sistemelor de ecuaţii x + y + z − 4 y = 0 , x = 0, z = 0; x + y + z − 4 y = 0 , x = 0,
2 2 2 2 2 2 2

z + 2 x − 4 = 0 ; x 2 + y 2 + z 2 − 4 y = 0 , y = 2, z = 0; x 2 + y 2 + z 2 − 4 y = 0 , y = 2, z + 2 x − 4 = 0 . Acestea sunt
6 8
(0, 0, 0), (0, 4, 0), (2, 2, 0), (−2, 2, 0),  , 2,  , (2, 2, 0).
5 5
3. Să se calculeze unghiul θ dintre vectorii grad ϕ (1, 2,3) şi grad ϕ ( −3,1, 0 ) , unde grad ϕ ( x, y, z ) =
x
= .
x2 + y2 + z 2
3
Rezolvare. Norma în R corespunzătoare produsului scalar obişnuit este aceea euclidiană.

303
 1  3 −1 −3 
grad ϕ ( x, y, z ) =
( x2 + y 2 + z 2 ) 2
(−x
+ y 2 + z 2 , −2 xy, −2 xz ) , grad ϕ (1, 2,3) =  2 , 2 ,
2
2 
, grad ϕ(−3,1,0) =
 7 7 2⋅7 
 8 6  , grad ϕ (1, 2,3) = 1 , grad ϕ ( −3,1, 0 ) = 1 , cos θ = − 6 , θ ≅ 143o40 ' .
− , ,0 
14 10 7
 100 100 
uur (3)
n
4. r este câmpul vectorilor de poziţie în R (ex. 1). ϕ = a ∧ b ∧ r + a ∧ r , a , b ∈ R 3 ⇒ grad ϕ =
uur
( )
= grad ( a × b ) ⋅ r + grad ( a ⋅ r ) = a × b + a . ϕ = ( a ⋅ r ) 3, a ∈ R ⇒ grad ϕ = 3 ( a ⋅ r ) a .
( 5) n (4) 2

uur
f ( a ⋅r ( x ) ) n
ϕ( x) = e , a ∈ R , f funcţie reală cu o variabilă reală derivabilă ⇒ grad ϕ( x) =
f ( a ⋅r ( x ) )
=e f ′ ( a ⋅ r ( x) ) a .

ϕ = ( a × r ) ⋅ ( b × r ) , a , b ∈ R3 ⇒ grad ϕ = grad ( a ⋅ b ) r − ( a ⋅ r ) ( b ⋅ r ) =
2
 
(3),(5)
= 2 ( a ⋅ b ) r − (b ⋅ r ) a − ( a ⋅ r ) b .

ϕ( x) = f ( r ( x) ) , 3
x ∈ R \ {0} , f funcţie reală cu o variabilă reală derivabilă ⇒ . ϕ( x) = a × r ( x) , x
n

uur 1
a.i. a × r ( x) ≠ 0 , a ∈ R 3 \ {0} ⇒ grad ϕ( x) = grad ( a × r ( x) ) ⋅ ( a × r ( x) )  2 =

1 a ⋅a a ⋅ r ( x) 1
grad  a r ( x) − ( a ⋅ r ( x ) )  =
2 2 2
grad =
2 a × r ( x) a ⋅ r ( x) r ( x ) ⋅ r ( x) 2 a × r ( x)  
1  a
a × r ( x) 
r ( x ) − ( a ⋅ r ( x) ) a  =
2

1
a × r ( x)
( ) ( )
( a × r ( x) ) × a ϕ = ( a ⋅ r ) a 1 ⋅ r + ( b ⋅ r ) b1 ⋅ r + ( c ⋅ r ) c1 ⋅ r , ( )
uur
(a,b ,c ) bază a lui R 3 , a , b , c
1 1 1
( )
baza conjugată acesteia (vezi mai jos; ne putem acoperi ş

( ) ( )
⇒ grad ϕ = a1 ⋅ r a + ( a ⋅ r ) a1 + b1 ⋅ r b + ( b ⋅ r ) b1 + c1 ⋅ r c + ( c ⋅ r ) c1 = ( )
( ) ( ) ( )
=  a ⋅ r a + b ⋅ r b + c ⋅ r c  + ( a ⋅ r ) a + ( b ⋅ r ) b + ( c ⋅ r ) c  = 2 r (s-au aplicat formulele Gibbs).
1 1 1
 
1 1 1

3
uur −3
uur 6
n n
5. Fie ϕ : = a ⋅ grad r , a ∈ R , ψ : = b ⋅ grad r , b ∈ R , atunci f : = b ⋅ grad ϕ + r a ⋅ grad ψ =?
(f definită pe R \ {0} ).
n

= 3 r r , grad ϕ = grad 3 r ( a ⋅ r )  = 3 ( a ⋅ r ) grad r + 3 r grad ( a ⋅ r ) =

3
Rezolvare: grad r

a ⋅r  3  5 (b ⋅ r )  18
= 3 r + r a  . grad ψ = − 5
b − 2
r  , deci f = ( a ⋅ r ) (b ⋅ r ) .
 r  r  r  r

Revenim la formula (1). Fie ϕ câmp scalar în D derivabil Gâteaux în punctul x0 din
o
D . Se consideră ( l ,K , l )
1 n bază ortonormată a lui R n şi fie A : = [ a ik ] matricea de
trecere de la ( e1 ,..., en ) la aceasta. A este ortogonală. Schimbarea corespunzătoare de
coordonate este
(6)  
n n n
(6) xi = ∑ a 1r yr şi dacă ϕ ( x1 ,..., xn ) = ϕ  ∑ a 1r yr ,K ∑ anr yr  = Φ ( y1 ,K , yn ) ,
r =1  r =1 r =1 
atunci, aşa cum se va demonstra,
∂Φ 0 ∂Φ 0
(7) grad ϕ x 0 =
∂ y1
y l1 + K +
∂ yn
y ln , ( ) ( ) ( )
n

( 0
unde x0 : = x1 ,K , xn ⇒ y0 : = y1 ,K , yn
0
) ( 0 0
) şi x = ∑ a
0
i
r =1
1r yr0 .

304
Divergenţă
uur
Presupunem u = P1e1 + K + Pn en , ( e ,K , e ) baza canonică
1 n a lui R n . Deoarece
J u ( x 0 ) este matricea lui u s' ( x ) prin raport la ( e ,K , e ) ,
0
1 n

( ) = ∑ ∂∂Px ( x ) .
n
0 i 0
(39) div u x
i =1 i

Astfel fiind, dacă D este deschisă iar u derivabil Gâteaux pe D (ceea ce întotdeauna este
cazul când u are clasa C1 pe D), se poate defini câmpul scalar x → div u (x), x ∈ D, acesta
se desemnează prin div u . În conformitate cu (39)
n
∂Pi
(40) div u = ∑ .
i =1 ∂x i

Observaţia 1. Divergenţa unui câmp vectorial u : = P1 ,K , Pn , n ≥ 2 a fost definită şi ( )

la formula Gauss-Ostrogradski, dar cu cerere mai slabă:
def n
∂P
div u ( x0 ) = ∑ i ( x0 )
i =1
∂x i
în ipoteza că derivatele parţiale există.
1
Exemple 6. u ( x, y, z ) =
2 2
( − xi + y j + zk ) ⇒ div u ( 3, 4, −1) =?
x +y
3
∂P
Rezolvare. Cererea este corectă, u având clasa C ∞ pe R \ {( x, y, z ) : x = 0, y = 0} . ( )
−
3 2 2
= −y x + y
2 2
,
∂x
3 1
∂P ∂R
∂y
2
(
2
=x x +y )
2 −2
,
∂z
( 2
= x +y
2 −2
) , div u ( 3, 4, −1) =
18
125
.
7. u ( x, y, z ) = yzi + zx j + xy k ⇒ rot u =?
∂R ∂Q ∂P ∂R
Rezolvare. Cererea este corectă, u este câmp vectorial de clasă C ∞ pe R .
3
− =0, − =0,
∂y ∂z ∂z ∂x
∂Q ∂P
− = 0 , rot u = 0.
∂x ∂y

Formule integrale în notaţii vectoriale şi formulări ale acestora a

D este mulţime deschisă mărginită, regulată sau pseudoregulată, din R n .
v este câmpul versorilor normali exteriori.
3.2.1 Formula Gauss-Ostrogradski (formula flux-divergenţă, n ≥ 2).
∫ v ⋅ ν d σn −1 = ∫ div v dx ,
Fr D D

v câmp vectorial de clasă C1 pe o vecinătate a lui D .

Fluxul lui v prin Fr D orientată spre exterior este egal cu integrala pe D a lui div v .
3.2.2 Formula integrală a gradientului (n ≥ 2).
∫ ϕν d σn −1 = ∫ grad ϕ dx ,
Fr D D

ϕ de clasă C1 pe o vecinătate a lui D .

305
 3.2.3 Formula integrală a rotorului (n = 3).
∫∫ ν × v d σ2 = ∫∫∫ rot v dx dy dz ,
Fr D D

v de clasă C1 pe o vecinătate a lui D .

3.2.4 Formula întâi a lui Green (n ≥ 2).
∂ψ
∫ ϕ ∂ ν d σn −1 = ∫ ( grad ϕ ⋅ gradψ +ϕ ∆ψ ) dx ,
Fr D D

ϕ, ψ de clasă C 1 respectiv C 2 pe o vecinătate a lui D , ∆ operatorul Laplace.

Luând ϕ = 1 în 3.2.4,
∂ψ
3.2.5 ∫ d σn −1 = ∫ ∆ψ dx .
Fr D ∂ ν D

Luând în 3.2.4 ψ armonică pe D,

∂ψ
3.2.5 ∫ ϕ d σn −1 = ∫ grad ϕ ⋅ gradψ dx .
Fr D ∂ν D

3.2.6 Formula a doua a lui Green (n ≥ 2).

 ∂ψ ∂ϕ
∫  ϕ ∂ ν − ψ ∂ ν  d σn −1 = ∫ ( ϕ ∆ψ − ψ∆ϕ) dx ,
Fr D D

ϕ, ψ de clasă C 2 pe o vecinătate a lui D .

Luând în 3.2.6 ϕ şi ψ funcţii armonice pe D,
∂ψ ∂ϕ
3.2.7 ∫ ϕ d σn −1 = ∫ ψ d σn −1 .
Fr D ∂ν Fr D ∂ν
3.2.8 Formula a treia a lui Green (n ≥ 2).
∂ ( ϕψ )
∫ ∂ ν d σn −1 = ∫ ( ϕ ∆ψ + ψ∆ϕ) + 2∫ grad ϕ ⋅ gradψ dx ,
Fr D D D

ϕ, ψ de clasă C 2 pe o vecinătate a lui D .

Luând în 3.2.8 ϕ şi ψ funcţii armonice pe D ,
∂ (ϕ ψ)
3.2.9 ∫ d σn −1 = 2 ∫ grad ϕ ⋅ gradψ dx .
Fr D ∂ν D

3.2.10 Formula Stokes-Ampère (n = 3).

∫ v dr = ∫∫ ν ⋅ rot v d σ2
∂ Sα (o) S

(pentru primul membru vezi mai sus „circulaţie“), S suprafaţă de clasă C 2 compactă din
R 3 cu bord sau cu pseudobord standard, v câmp vectorial de clasă C 1 pe o vecinătate a
lui S în R 3 , ν câmpul de versori normali care dă orientarea o a lui S, α(o) orientarea
coerentă a lui ∂S (este valabilă regula lui Ampère).
Circulaţia câmpului vectorial v pe ∂S în sensul α(o) este egală cu fluxul lui rot v
prin S orientată de o.
1 2
Exemple 18. Se consideră câmpurile vectoriale u = ϕ r , v = = r grad ϕ , w = r × grad ϕ , r câmpul
2
3 2
vectorilor de poziţie din R , ϕ de clasă C pe o vecinătate V a lui D şi armonică pe D, S cuprinsă în V. Să se
verifice

306
 1° ∫∫ u ⋅ ν d σ2 = ∫∫ v ⋅ ν d σ2 + 3∫∫∫ ϕ dx dy dz ;
Fr D Fr D D

2°; ∫∫ u × v dσ2 = ∫∫ ν × v dσ2 = ∫∫∫ w dx dy dz ;

Fr D Fr D D

3° ∫ udr + ∫ vdr =0 .
∂ Sα (o) ∂ Sα (o)

7.7 ( 43) 7.7

Rezolvare. 1° ∫∫ u ⋅ ν d σ2 = 3∫∫∫ div ( ϕ r ) dx dy dz = ∫∫∫ ( r ⋅ grad ϕ + 3ϕ ) dx dy dz ⋅ ∫∫ v ⋅ ν d σ2 =
Fr D D D Fr D

1  ( 43) 1 2
r  dx dy dz ( divgrad ϕ = ∆ϕ = 0 ) =
2
= ∫∫∫ div  r grad ϕ  dx dy dz = ∫∫∫ grad ϕ ⋅ grad  2
D 2  D 
( 4)
= ∫∫∫ grad ϕ ⋅ r dx dy dz şi 1° este verificată.
D

7.9 ( 57 ) ( 56 )
2° ∫∫ u × ν d σ2 = − ∫∫∫ rot ( ϕ r ) dx dy dz = − ∫∫∫ ( ϕ rot r − r × grad ϕ ) dx dy dz = ∫∫∫ w dx dy dz .
Fr D D D D

( 57 )
1 2  7.9
1 2 1 2 
J : = ∫∫ v × ν d σ2 = ∫∫∫ rot  r grad ϕ  dx dy dz = ∫∫∫  2 r rotgrad ϕ + grad 2 r × grad ϕ  dx dy dz .
Fr D D  2  D

i j k
( 53) ∂ ∂ ∂ 1 2
Dar rotgrad ϕ =
∂x ∂y ∂z
= 0, grad r
2
= r , deci J = ∫∫∫ w dx dy dz .
D

∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
∂x ∂y ∂z
7.13 ( 57 ) ( 56 )
3° I1 : = ∫o u d r
α( )
= ∫∫ ν ⋅ rot ( ϕ r ) d σ2 = ∫∫ ν ⋅ ( ϕ rot r − r × grad ϕ ) d σ2 = − ∫∫ ν ⋅ r × grad ϕ d σ 2 .
∂S S S S

1 7.13
2  1 2 1 2 
I 2 : = ∫ v d r = ∫∫ ν ⋅ rot  r grad ϕ  d σ2 = ∫∫ ν ⋅  2 r rotgrad ϕ − grad ϕ × grad  2 r   d σ2 , rotgrad ϕ =
∂S α o ( )
S  2  S

1 2
0, grad  r  = r , deci I2 = −I1.
2 
3
19. Se consideră câmpurile vectoriale din R , u = ϕ grad ψ , v = ψ grad ϕ , w = ψ grad ϕ× ϕ grad ψ , ϕ şi ψ
2
de clasă C pe o vecinătate V a lui D , S cuprinsă în V. Să se verifice
1° ∫∫ w ⋅ ν d σ2 = 0 ;
Fr D

1
ϕψ ( ψ grad ϕ − ϕ grad ψ ) × ν d σ 2 =
4 Fr∫∫D ∫∫∫ w dx dy dz ;
2°
D

3° Dacă ϕ şi ψ sunt armonice pe D, iar suprafeţele ϕ ( x, y, z ) = a , ψ ( x, y, z ) = b ortogonale, atunci

∫∫ u × ν d σ2 = ∫∫ v ⋅ ν d σ2 = 0 ;
Fr D Fr D

1
∫∫o ϕ ψ d ψ = − 2 ∫∫o ϕψ d ϕ = ∫∫ w ⋅ ν d σ 2 ;
2 2
4°
α( ) α( )
∂S ∂S S

5° Dacă ϕ şi ψ nu se anulează pe S,
1
∫ o v d r = − ∫ o v dr = ∫∫ ϕψu × v ⋅ ν d σ2 .
α( ) α( )
∂S ∂S S

(8) ( 57 )
Rezolvare. 1° ∫∫ w ⋅ ν d σ2 = ∫∫∫ div wdx dy dz . div w = ϕ grad ψ ⋅ rot ( ψ grad ϕ ) − ψ grad ϕ ⋅ rot ( ϕ grad ψ ) =
Fr D D

rotgrad f = 0
= ϕ grad ψ ⋅ ( ψ rotgrad ϕ − grad ϕ × grad ψ ) − ψ grad ϕ ⋅ ( ϕ rotgrad ψ − grad ψ × grad ϕ )
= −ϕ grad ψ ⋅ grad ϕ × grad ψ + ψ grad ϕ ⋅ grad ψ × grad ϕ = 0 , div w = 0 şi deci concluzia.

307
 1 1
ϕψ ( ψ grad ϕ − ϕ grad ψ ) × ν d σ 2 = − ∫∫∫ rot ϕψ ( ψ grad ϕ − ϕ grad ψ )  dx dy dz . Calculăm integran-
4 Fr∫∫D
2°
4 D
( 57 )
tul. rot ϕψ ( ψ grad ϕ − ϕ grad ψ )  = ϕψ rot ( ψ grad ϕ − ϕ grad ψ ) − ( ψ grad ϕ − ϕ grad ψ ) × grad ( ϕψ ) =
( 55 ), ( 3 )
= ϕψ ψ rotgrad ϕ − grad ϕ × grad ψ − ( ϕ rotgrad ψ − grad ψ × grad ϕ )  −
− ( ψ grad ϕ − ϕ grad ψ ) × ( ψ grad ϕ + ϕ grad ψ ) = −4ϕψ grad ϕ × grad ψ = −4 w şi de aici concluzia.
( 43)
3° Se aplică 7.7. div u = grad ψ ⋅ grad ϕ + ϕ divgradψ , grad ϕ ⋅ grad ψ = 0 , divgrad ψ = = ∆ψ = 0 , deci

∫∫ u ⋅ ν d σ2 = 0 . Pentru integrala a doua − acelaşi calcul.

Fr D

∫∫ rot ( ϕ ψ grad ψ ) ⋅ ν d σ2 .
1 1 1
ϕ ψ d ψ = ∫∫ ϕ ψ ( ψ′x dx + ψ′y dy + ψ′z dz ) =
2 ∂ S∫∫o
2 2 2
4°
α( ) 2 ∂S o α( ) 2 S

Calculăm primul factor al integrantului.

( 57 )
(
rot ϕ2 ψ grad ψ ) = ϕ2 ψ rotgrad ψ − grad ψ × grad ϕ2 ψ = −grad ψ × 2ϕψ grad ϕ+ϕ2 grad ψ = ( ) ( )
= −2ϕψ grad ψ × grad ϕ = 2 w .
Pentru a doua integrală − acelaşi calcul.
7.13
5° ∫o v d r
α( )
= ∫∫ rot v ⋅ ν d σ2 Calculăm al doilea factor al integrantului.
∂S S

( 57 ) 1
rot ( ψ grad ϕ ) = ψ rotgrad ϕ − grad ϕ × grad ψ = ( ϕ grad ψ × ψ grad ϕ ) etc.
ϕψ
20. Să se calculeze I1 : = ∫∫ ( a ∧ b ∧ r ) d σ2 , I 2 := ∫∫ ( r × a ) × ν d σ2 , I3 : = ∫∫ (a ⋅ ν) r dσ2 ,
Fr D Fr D Fr D
uur
∫∫ ( a × r ) ⋅ ( a × ν ) d σ2 ,
3
I 4 := a , b vectori constanţi din R , r şi ν cu semnificaţia obişnuită. Rezolvare.
Fr D

( 5) ( 56 )
∫∫∫ grad ( a × b ) ⋅ r  a × b dx dy dz = ( a × b ) µ 3 ( D ) . I 2 = − ∫∫∫ rot ( r × a ) dx dy dz = 2a µ 3 ( D ) . Trecem
7.8 7.9
I1 = = ∫∫∫
D D D

la I 3 . ( a × ν ) r = ν × ( r × a ) + ( r ⋅ ν ) a , I 3 = ∫∫ ν × ( r × a ) d σ2 + ∫∫ a − ( r ⋅ ν ) d σ2 =
Fr D Fr D

( 55)
∫∫∫ rot ( r × a ) dx dy dz + a ∫∫∫ div r dx dy dz = − ∫∫∫ 2a dx dy dz + 3a µ3 ( D ) = a µ3 ( D ) . Trecem la I4.
D D D

( r ⋅ ν ) d σ2 − ∫∫ ( a ⋅ r ) d σ2 ,
2
∫∫
2
(a × r ) ⋅ (a × ν) = a (r ⋅ ν) − (a ⋅ r )(a ⋅ ν) . I 4 = a
Fr D Fr D

∫∫ ( a ⋅ r )( a ⋅ ν ) d σ2 = ∫∫ ( a ⋅ r ) a ⋅ ν d σ2 =
7.7
( r ⋅ ν ) d σ2 = a µ3 ( D ) .
2 2 2
∫∫ a a ∫∫∫ div r dx dy dz = 3
Fr D D Fr D Fr D

( 43) ( 5)
∫∫∫ div ( a ⋅ r ) a  dx dy dz ∫∫∫ a ⋅ grad ( a ⋅ r ) dx dy dz I 4 = 2 a µ3 ( D ) .
2 2
∫∫∫
2
= = a dx dy dz = a µ3 (D) , deci
D D D

308
  π
21. Să se calculeze I : = ∫∫ ( a ⋅ ν ) r d σ2 cu D : x 2 + y 2 + z 2 − 4 z < 0 , x 2 + y 2 > z 2 tg 2 α , α ∈  0,  , a
 2
Fr D

vector constant, r şi ν cu semnificaţia obişnuită. Rezolvare. D

este deschisă mărginită pseudoregulată. Fie ξ vector oarecare
z uur
E3 din R . ξ ⋅ I = ∫∫ ( ξ ⋅ r ) ( a ⋅ ν ) d σ 2 = ∫∫ ( ξ ⋅ r ) a ⋅ ν d σ 2 =
3

Fr D Fr D

( 43) ( 5)
∫∫∫ div ( ξ ⋅ r ) a  dx dy dz = ∫∫∫ a ⋅ grad ( ξ ⋅ r ) dx dy dz = a ×
D D
(0,0,2)

α ∫∫∫ ξ dx dy dz = ξ ⋅ a µ3 ( D ) . Astfel ξ ⋅ ( I − a µ3 ( D ) ) = 0 ∀ ξ
D
uur
din R , ceea ce implică I = a µ3 ( D ) (prin absurd, se ia
3

ξ = I − a µ 3 ( D ) ). Pentru a calcula µ3 ( D ) schimbăm variabilele

O y
în coordonate polare r, ϕ, θ. Ecuaţia sferei în aceste coordonate
fiind r = 4 cos θ, avem
x
 4cos θ 2 
Fig. 143 µ3 ( D ) = ∫∫ π  ∫ r sin θ dr  d ϕ d θ =
( 0,2π )× α ,   0 
 2

64 32
∫∫
3 4
sin θ cos θ d ϕ d θ = π cos α , deci
3 π 3
( 0,2π )× α , 
 2

32
I =a π cos 4 α .
3
22. Reluăm câmpul vectorial v şi tetraedrul OABC de la ex. 17. Să se calculeze circulaţia c a lui v pe
ABCA în sensul indicat de succesiunea literelor.
7.13 δ
Rezolvare. c = ∫ v d r = ∫∫ ν ⋅ rot v d σ2 , S triunghiul ABC, ν = (regula lui Ampère!).
ABCA S δ
( 57 ) ( 55) ( 5)
v = ( δ ⋅ r ) r , deci rot v = ( δ ⋅ r ) rot r − r × grad ( δ ⋅ r ) = −r × grad ( δ ⋅ r ) = − r × δ şi deci
δ
c = – ∫∫ r × δ ⋅ d σ2 = 0 .
S δ
23. Să se calculeze I : = ∫∫ ( r × v ) ν d σ2 , D interiorul conului circular drept din figură (R raza bazei şi h
Fr D

lungimea înălţimii), r şi ν cu semnificaţia obişnuită, v = a × ( b × r ) , a şi b vectorii constanţi din figură.

Rezolvare. I = ∫∫∫ div ( r × v ) dx dy dz .
D

( 58) ( 5)
z div ( r × v ) = v ⋅ rot r − r ⋅ rot v = −r ⋅ rot  a × ( b × r )  =
E3 ( 55) ( 5)
−r ⋅ rot ( a ⋅ r ) b − ( a ⋅ b ) r  = −r ⋅  −b × grad ( a ⋅ r )  =
(0,0,h) R
r ⋅ ( b × a ) . I = ∫∫∫ r ∧ b ∧ a dx dy dz ,
D

b x y z
α
r ( x, y , z ) ∧ b ∧ a = 0 0 b = − a b x , ecuaţia
a
∆ 0 a 0
O (0,R,0) y
2 2 R2 2 R
suprafeţei laterale a conului este x + y = 2
z ( tg α = ,
x h h
Fig. 144 vezi figura), deci dacă ∆ este cercul x 2 + y 2 < R 2 , avem

309
  h 
   h 2 2 
I = ∫∫ ∫ − a b x dz  dx dy = − a b ∫∫ x  h − R x + y  dx dy =
∆  h
x +y 2 2  ∆
R 
 h 
=− a b ∫∫ r cos θ  h − R r  r dr d θ = 0 .
( 0,R )×( 0,2 π )

24. Se consideră tetraedrul OABC şi câmpul

E3 vectorial v := a × (b × r ) + b × (c × r ) + c × ( a × r ) ,
z
A δ unde a = OA , b = OB , c = OC . Să se calculeze
δ 1° circulaţia c a lui v pe ABCA în sensul dat de
succesiunea literelor ;
a
C 2° fluxul Φ al lui v prin frontiera tetraedrului
b B
c
orientată spre exterior.
Rezolvare. Se va folosi vectorul
δ : = a × b × c + c × a de la ex. 17.
O y 7.13 δ
1° c= ∫ vdr = ∫∫ ν ⋅ rot v d σ2 = ∫∫ δ
⋅ rot v d σ2 , S
ABCA S S
x ( 55)
Fig. 145 triunghiul ABC. rot v =
rot  a × ( b × r )  + rot b × ( c × r )  + rot c × ( a × r )  =

= rot ( a ⋅ r ) ⋅ b − ( a ⋅ b ) r  + rot ( b ⋅ r ) c − ( b ⋅ c ) r  + rot ( c ⋅ r ) a − ( c ⋅ a ) r  =

( 57 )
= ( a ⋅ r ) rot b − b × grad ( a ⋅ r ) − ( a ⋅ b ) rot r + r × grad ( a ⋅ b ) + ( b ⋅ r ) rot c − c × grad ( b ⋅ r ) −
− ( b ⋅ c ) rot r + r × grad ( b ⋅ c ) + ( c ⋅ r ) rot a − a × grad ( c ⋅ r ) − ( c ⋅ a ) rot r + r × grad ( c ⋅ a ) =
δ
= − ( b × a + c × b + a × c ) = δ . Astfel c = ∫∫ ⋅ δ d σ 2 = δ aria S .
S δ
2° Notând D interiorul tetraedrului avem, deoarece D este mulţime deschisă mărginită pseudoregulată,
Φ= ∫∫ v ⋅ ν d σ2 = ∫∫∫ div v dx dy dz .
Fr D D

( 43)
div v = div ( a ⋅ r ) b − ( a ⋅ b ) r  + div ( b ⋅ r ) c − ( b ⋅ c ) r  + div ( c ⋅ r ) a − ( c ⋅ a ) r  = −2 ( a ⋅ b + b ⋅ c + c ⋅ a ) .
1 1
Cum µ3 ( D ) = a ∧ b ∧ c (arată!), Φ = − a ∧ b ∧ c ( a ⋅ b + b ⋅ c + c ⋅ a ) .
6 3
25. Să se calculeze fluxul Φ al câmpului vectorial v : v ( x, y, z ) = 4 xz i − y j + yz k prin frontiera, orientată
2

spre interior, a cubului [ 0,1] .

3

Rezolvare. D : = [0,1] 3 = (0,1) 3 este mulţime deschisă mărginită pseudoregulată, deci

3
Φ = − ∫∫ v ⋅ ν d σ2 = − ∫∫∫ div v dx dy dz = − ∫∫∫ ( 4 z − y ) dx dy dz = − ∫∫∫ 4 z dx dy dz + ∫∫∫ y dx dy dz = − 2 .
Fr D D ( 0,1)3 ( 0,1)3 ( 0,1)3

310
 26. Se consideră tetraedrul OABC din figură şi
E3 câmpul vectorial v : = ξ × r , ξ vector constant şi r cu
semnificaţia obişnuită. Să se calculeze
C 1° circulaţia c a lui v pe ABCA în sensul dat de
δ
succesiunea literelor ;
δ
2° fluxul Φ al lui v prin faţa S : = ABC orientată
c spre exteriorul tetraedrului.
B Rezolvare. 1° Se vor folosi exemplele 17 şi 18 .
7.13 δ
b c = ∫ v d r = ∫∫ ν ⋅ rot v d σ2 , ν = − (ex. 17 , regula
ABCA S δ
A
a ( 56 )
O burghiului), rot v = 2 ξ , deci
Fig. 146 δ 2
c= ∫∫ δ
⋅ 2ξ d σ2 = −
δ
δ ⋅ ξ aria S .
S

δ δ o
2° Φ = ∫∫ v ⋅ ν d σ2 , ν = (ex. 17), Φ = ∫∫ ξ × r ⋅ d σ 2 . Pentru S avem harta locală unică
S δ S δ
r ( s, t ) = a + s ( b − a ) + t ( c − b ) , ( s, t ) ∈ D , D : 0 < s < 1, 0 < t < s (ex. 18). Atunci
δ
Φ = ∫∫ ξ × r ( s, t ) ⋅ H ( s, t ) ds dt , H ( s, t ) = δ (ex. 18), Φ = ∫∫ ξ × r ( s, t ) ⋅ δ ds dt .
D δ D

În continuare vor fi folosite proprietăţi ale integralei funcţiei cu componente.

Φ = ∫∫ δ × ξ ⋅ r ( s, t ) ds dt = ( δ × ξ ) ⋅ ∫∫  a + s ( b − a ) + t ( c − b )  ds dt =
D D

  1 1 1
= δ × ξ ⋅  a ∫∫ ds dt + ( b − a ) ∫∫ s ds dt + ( c − b ) ∫∫ t ds dt  = δ × ξ ⋅  a + (b − a ) + (c − b ) ,
 D D D  2 3 6 
1
Φ = δ ∧ ξ ∧ (a + b + c ) .
6

Operatori diferenţiali de ordinul al doilea a

Fie ϕ câmp scalar şi u câmp vectorial, amândouă de clasă C 2 pe mulţimea deschisă D

din R 3 . Se pot lua în considerare următoarele câmpuri în D :
div grad ϕ div rot u
(‘) rot grad ϕ rot rot u
grad div u
primele două − câmpuri scalare, următoarele trei − câmpuri vectoriale, toate continue pe D.
Atenţie! divgrad ϕ şi grad div u se definesc şi pentru ϕ şi u de clasă C 2 pe mulţime
deschisă din R n , n ≥ 2.
Începem a stabili formule aferente la (‘).
(59) div rot u = 0; (60) rot grad ϕ = 0.
Ultimele două câmpuri de la (‘) sunt legate prin formula
(61) ∆ u = grad div u − rot rot u ,
a cărei demonstraţie împreună cu definiţia pentru ∆ u vor fi date mai jos.
 ∂ϕ ∂ϕ 
În ceea ce priveşte primul câmp de la (‘), cum grad ϕ =  ,K ,  , div gradϕ =
∂
 1 x ∂ xn 

311
 n
∂2ϕ
=∑ pe D, adică
i =1 ∂ x i
2

(62) div grad ϕ = ∆ϕ pe D din R n , n ≥ 2, ∆ operatorul Laplace.

Scoţând formal în (‘) pe ϕ şi pe u , aceasta ne furnizează operatorii
div grad div rot
(‘‘) rot grad rot rot
grad div.
Ei se numesc operatori diferenţiali de ordinul al doilea, deoarece în expresiile
câmpurilor de la (‘) apar, conform cu (1), (40) şi (52), derivate parţiale de ordinul al
∂
doilea. Astfel fiind, , grad, div, rot sunt numiţi cu îndreptăţire operatori diferenţiali de
∂ξ
ordinul întâ.
Exemple 27. u ( x, y, z ) = x3 i + y 3 j + z 3 k ⇒ div u ( x, y, z ) = 3 ( x 3 + y 3 + z 3 ) ⇒ grad div ( x, y, z ) = 6 ( x, y, z ) .

( 52 )
u ( x, y , z ) = xy 2 i + yz 2 j + zx 2 k ⇒ rot u ( x, y, z ) = – 2 yzi − 2 zx j − 2 xy k ⇒ rot rot u ( x, y, z ) = 0.
pe D deschisă din R , n ≥ 2 ⇒ ∆ ( ϕψ ) = ? , ∆ϕα = ? (α ∈ R,
2 n
28. ϕ, ψ câmpuri scalare de clasă C
ϕ( x )
ϕ( x) > 0 pe D), ∆lnϕ = ? ( ϕ( x) > 0 pe D), ∆e =?
( 3) ( 62 ) ( 43)
Rezolvare. grad ( ϕψ ) = ψ gradϕ + ϕ gradψ, ∆ϕ = div ( ψ grad ϕ ) + div ( ϕ grad ψ ) =
ϕ∆ψ + ψ∆ϕ + 2gradϕ ⋅ gradψ .
( 4) ( 43)
= αϕα−1gradϕ , ∆ϕα = grad ϕ ⋅ grad αϕα−1 + αϕα−1∆ϕ = αϕα−2 ( α − 1) grad ϕ + ϕ∆ϕ  .
α 2
grad ϕ
 
1 1 1 2
grad lnϕ = gradϕ , ∆lnϕ =  ∆ϕ − grad ϕ  .
ϕ ϕ ϕ 
grad eϕ( x ) = eϕ( x ) grad ϕ( x) , ∆e
ϕ( x )
=e
ϕ( x )
 grad ϕ( x) 2
+ ∆ϕ .
 
n 3 −3 n
29. Fie a , b vectori constanţi din R , n ≥ 2 şi ϕ := a ⋅ grad r , ψ := b ⋅ grad r , x ∈ R \{0}.
Să se calculeze
6
1° A : = b ⋅ grad ϕ + r a ⋅ grad ψ ,
2° B : = div ( ϕ + ψ ) r  − n ( ϕ + ψ ) ,

3° C : = b ⋅ grad div ( ϕ r ) + a ⋅ grad div r ( 6

ψr . )
 r  ( 3)
Rezolvare. 1° grad ϕ = grad  a ⋅ grad r  = grad  a ⋅ 3 r  = 3grad  r ( a ⋅ r ) =
3 2
   r 
a ⋅r 
= 3 ( a ⋅ r ) grad r + r grad ( a ⋅ r )  = 3  r + r a .
 r 
 r  ( 3)
grad ψ = grad b ⋅ grad r

−3
 = grad b ⋅ −3 r

−4

r
 = −3grad  r
−5
( b ⋅ r ) =
 

3  5(b ⋅ r ) 
= −3 ( b ⋅ r ) grad r grad ( b ⋅ r )  = −
−5 −5
+ r − r +b .
  5
r  r
2

18
Astfel fiind, A = ( a ⋅ r )(b ⋅ r ) .
r

312
 ( 43) (a ⋅ r )  3  5(b ⋅ r ) 
2° B = r ⋅ grad ( ϕ + ψ ) = r ⋅ grad ϕ + r ⋅ grad ψ = r ⋅ 3  r + r a − r ⋅ 5
b − 2
r =
 r  r  r 

= 6 r ( a ⋅ r ) + 15 r
−5
(b ⋅ r ) .
a ⋅r 
3° div ( ϕ r ) = r ⋅ grad ϕ + ϕ div r = r ⋅ 3  r + r a  + n ϕ = 6 ( a ⋅ r ) r + nϕ .
 r 
a ⋅r 
grad div ( ϕ r ) = grad 6 ( a ⋅ r ) r + 3n  r + r a  = 6  r grad ( a ⋅ r ) + ( a ⋅ r ) grad r  +
 r 
a ⋅r   r  a ⋅r  a ⋅r
+3n  r + r a  = 6  r a + (a ⋅ r )  + 3n  r + r a  , deci grad div(ϕ r ) = (3n + 6)  r + r a  .
 r   r   r   r 

div r ( 6
)
ψ r = r ⋅ grad r ( 6
)
ψ +n r
6
ψ = r ⋅ 6ψ r [ 4 6
r + r grad ψ + n r ψ = ] 6

  b ⋅r  
= r ⋅ 6ψ r

4
r − 3 r  −5
 r
2
r +b +n r

6
ψ = 6 r

6
ψ + 12 r ( b ⋅ r ) + n r
6
ψ . grad div r ( 6
)
ψr =
 
  b ⋅r   r 
r − b   + 12 ( b ⋅ r )
4
6  6ψ r r + 3 r 5 + r b+
  r 2   r 
 
  b ⋅r  b ⋅r
(102 + 15n)r − (6 + 3n) r b , dar
4 4
n  6ψ r r + 3 r  5 − b  = (36 + 6n) r ψr +
  r
2
 r

ψ = b ⋅ grad r
-3
= −3 r
-5
( b ⋅ r ) , deci
b ⋅ r 
grad div r ( 6
)
ψ r = −3 ( 36 + 6n ) ( b ⋅ r )
r
r
+ (102 + 15n )
b ⋅r
r
r − ( 6 + 3n ) r b = − ( 3n + 6 ) 
 r
r + r b .

În sfârşit
a ⋅r  b ⋅ r 
C = b ⋅ ( 3n + 6 )  r + r a  + a ⋅ − ( 3n + 6 )  r + r b =0.
 r   r 
30. Să se determine f, funcţie reală cu o variabilă reală derivabilă de două ori pe (0, +∞), aşa încât
uur
∆f ( {
a × r ) = 0 pe D := R 3 \ x ∈ R 3 : a × r ( x) = 0 , a ∈ R \ {0}.
3
}
( 62 )
Rezolvare. ∆ f ( a ×r ) = div grad f ( a ×r ) , grad f ( a ×r ) = f ′( a ×r ) grad a ×r ,
( 43)
div grad f ( a ×r ) = grad a × r ⋅ grad f ′ ( a × r ) + f ′( a × r ) div grad a × r .
1
grad a × r = grad  a − (a ⋅ r )   a 2 r − (a ⋅ r )a  ,
2 2 2 2 −1
r = a ×r
   
div grad a × r =  a r − ( a ⋅ r ) a  ⋅ grad a × r
 
2 −1
+ a ×r
−1
(3 a 2
− a
2
)= a×r
−1
a .
2

grad a × r ⋅ grad a × r = a × r
−2
 a 2 r − (a ⋅ r )a  ⋅  a 2 r − (a ⋅ r ) a  = a 2
.
   
Astfel fiind, ∆ f ( a×r ) = f ′′ ( a × r ) a + f ′ ( a × r ) a 2 2
a×r
−1
. Condiţia din enunţ este echivalentă

f ′′ ( a × r )+ f ′ ( a × r ) = 0 pe D, deci urmează ( 0, +∞ )
−1
cu a ×r a rezolva pe ecuaţia diferenţială
1
y′′ + y = 0 , t necunoscuta, a cărei integrală generală este y = C1 ln t + C2 , t ∈ ( 0, +∞ ) , prin urmare
t
f ( a ×r ) = C ln 1 a × r + C2 pe D.

Fie u : = Pi + Q j + Rk câmp vectorial de clasă C 2 pe D deschisă din R n , n ≥ 2. Prin

analogie cu operatorul Laplace se ia ∆ u : = ( ∆P ) i + ( ∆Q ) j + ( ∆R ) k .

def

313
 În cazul n = 3, ∆ u verifică formula (61). Într-adevăr, căci
 ∂ 2Q ∂ 2 P ∂ 2 P ∂ 2 R   ∂ 2 R ∂ 2Q ∂ 2Q ∂ 2 P 
rot rot u =  − 2 − 2 + i +  − 2 − 2 + j+
 ∂x ∂y ∂y ∂z ∂x ∂z   ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y 
 ∂ 2 P ∂ 2 R ∂ 2 R ∂ 2Q 
+ − 2 − 2 + k
 ∂z ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z 
 ∂ 2 P ∂ 2Q ∂ 2 R   ∂ 2 P ∂ 2Q ∂ 2 R 
iar grad div u =  2 + + i +  + 2 + j+
 ∂x ∂x ∂y ∂x ∂z   ∂x ∂y ∂y ∂y ∂z 
 ∂ 2 P ∂ 2Q ∂ 2 R 
= + + 2 k .
 ∂x ∂z ∂y ∂z ∂z 
uur
Exemplul 31. u = ( a × r ) × ( b × r ) , a , b ∈ R ⇒ ∆ u = ?
3

( 61)
Rezolvare. ∆ u = grad div u − rot rot u . Dar u = ( a × r ⋅ r ) b − ( a × r ⋅ b ) r = ( a ∧ b ∧ r ) r . Atunci
div u = r ⋅grad ( a × b ⋅ r ) + ( a ∧ b ∧ r ) div r = r ⋅ ( a × b ) + 3 ( a ∧ b ∧ r ) = 4 ( a ∧ b ∧ r ) , grad div u =
( 57 )
4 grad ( a × b ⋅ r ) = 4 ( a × b ) . rot u = rot ( a ∧ b ∧ r ) r = ( a ∧ b ∧ r ) rot r − r × grad ( a × b ⋅ r ) = −r × ( a × b ) =
( )
( 56 )
= ( a × b ) × r , rot rot u = rot ( a × b ) × r = 2 ( a × b ) şi deci ∆u = 2 ( a × b ) .

Operatorul ∇ (nabla)
uur ∂ ∂ ∂
Fie ( i , j , k ) baza canonică a lui R 3 . Suma formată i +j +k se desem-
∂x ∂y ∂z
nează prin ∇:
∂ ∂ ∂
(63) ∇:= i + j +k .
∂x ∂y ∂z
Se consideră ϕ şi u : = Pi + Q j + Rk câmpuri respectiv scalar şi vectorial de clasă
C1 pe D deschisă din R 3 .
def
∇ϕ = câmpul vectorial obţinut formal punând ϕ în locurile libere de la numărător ;
def
(64) ∇⋅ u = produsul scalar formal dintre ∇ şi u (înmulţirea este înlocuită cu
juxtapunere);
def
∇× u = produsul vectorial formal dintre ∇ şi u .
Aceste definiţii prin care ∇ acţionează (mereu prin dreapta!) îi justifică lui ∆
denumirea de „operator“ şi anume operatorul Hamilton sau operatorul nabla. În
conformitate cu (64),
(65) ∇ϕ = gradϕ, ∇⋅ u = div u , ∇× u = rot u ((53)).
Din operatorul ∇ derivă încă trei operatori formaţi cu ϕ câmp scalar şi u : = ( P, Q, R )
câmp vectorial continue:
def ∂ ∂ ∂
(66) u ⋅∇ = produsul scalar formal = P +Q + R ,
∂x ∂y ∂z

314
 i j k
def
(661) u ×∇ = produsul vectorial formal = P Q R =
∂ ∂ ∂
∂x ∂y ∂z
 ∂ ∂   ∂ ∂   ∂ ∂ 
= Q − R  i + R − P  j +  P − Q  k ,
 ∂z ∂y   ∂x ∂z   ∂y ∂x
def ∂ ∂ ∂
(67) ϕ∇ = i ϕ + jϕ + kϕ ,
∂x ∂y ∂z
al căror mod de acţiune (prin dreapta), în lumina celor de mai sus, este evident.
De pildă u : = ( P, Q, R ) , v : = ( X , Y , Z ) câmpuri vectoriale de clasă C pe mulţime deschisă şi r
1
câmpul
 ∂ ∂ ∂  ∂
vectorilor de poziţie din R . Avem (u ⋅ ∇) r ( x, y, z) =  P + Q + R  ( x, y, z ) ,
3
( x, y, z ) = (1, 0, 0 ) ,
 ∂x ∂y ∂z  ∂x
∂ ∂
( x, y, z ) = ( 0,1, 0 ) , ( x, y, z ) = ( 0, 0,1) , deci ( u ⋅ ∇ ) r = u .
∂y ∂z
1
De asemeni, pentru ϕ câmp scalar de clasă C ,
 ∂ϕ ∂u   ∂ϕ ∂u   ∂ϕ ∂u 
(v ⋅ ∇) ϕu = X u + ϕ  + Y u + ϕ  + Z u +ϕ =
 ∂x ∂x   ∂y ∂y   ∂z ∂z 
 ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ   ∂u ∂u ∂u 
=X +Y +Z u + ϕ X +Y +Z  = ( v ⋅ gradϕ ) u + ϕ ( v ⋅ ∇ ) u .
 ∂x ∂y ∂z   ∂x ∂z ∂z 
Încă o exemplificare − transcriem ecuaţiile lui Maxwell (ex. 15) folosind operatorul ∇:
∂B 1 ∂E 1 1
1. ∇ × E = − 2. ∇ × B = + J 3. ∇ ⋅ E = ρ 4. ∇ ⋅ B = 0 .
∂t c2 ∂t ε0 c 2 ε0

Conform cu (66), (13) şi 7.1,

∂ϕ  1  ∂u   1   1   1  
(68) = ξ ⋅∇  ϕ , =  ξ ⋅ ∇  P,  ξ ⋅ ∇  Q,  ξ ⋅∇  R  .
∂ξ  ξ 
 ∂ξ   ξ   ξ
 
  ξ
 
 
 

Gradientul, divergenţa şi rotorul se exprimă prin ∇ ((65)), în consecinţă operatorii
diferenţiali de ordinul al doilea ((‘‘)) au aceeaşi proprietate (ϕ şi u de clasă C 2 ):
( 59) ( 60 )
div grad ϕ = ∇ ⋅ ( ∇ϕ ) , div rot u = ∇ ⋅ ( ∇ × u ) = 0, rot grad ϕ = ∇ × ( ∇ϕ ) = 0, rot rot u =
= ∇ × ( ∇ × u ) , grad div u = ∇ ⋅ ( ∇ ⋅ u ) .
În încheiere menţionăm formulele ( u , v de clasă C1 pe D)
(69) rot ( u × v ) = ( div v ) u − ( div u ) v + ( v ⋅∇ ) u − ( u ⋅∇ ) v ,
(70) grad ( u ⋅ v ) = v × rot u + u × rot v + ( v ⋅∇ ) u + ( u ⋅ ∇ ) v .
pe D deschisă. v1 : = grad div ( ϕ a ) = ? ,
2
Exemple 32. Fie ϕ, u câmpuri, scalar şi vectorial, de clasă C
uur
a ∈ R , v2 : = grad div ( ϕ u ) = ? , v3 : = rot rot ( ϕ a ) = ?
3

( 43) ( 70 )
Rezolvare. div ( ϕ a ) = a ⋅ gradϕ + ϕ div a = a ⋅ gradϕ, v1 = grad ( a ⋅ gradϕ ) = gradϕ × rot a + a ×
rot gradϕ + ( gradϕ ⋅ ∇ ) a + ( a ⋅ ∇ ) gradϕ = ( a ⋅ ∇ ) gradϕ .
( 70 ),( 60 )
div ( ϕ u ) = u ⋅ gradϕ + ϕ divu , v2 = grad ( u ⋅ gradϕ ) + grad ( ϕ div u ) = gradϕ × rot u + ( gradϕ ⋅ ∇ ) u +

315
 ( 57 )
+ ( u ⋅ ∇ ) gradϕ + ( div u ) gradϕ + ϕ grad div u . rot ( ϕ a ) = ϕ rot a − a × grad ϕ = grad ϕ × a ,
( 69 )
v3 = rot ( grad ϕ× a ) = ( div a ) grad ϕ − ( div grad ϕ ) a + ( a ⋅ ∇ ) grad ϕ − ( grad ϕ ⋅ ∇ ) a =
= − ( ∆ϕ ) a + ( a ⋅ ∇ ) grad ϕ .
33. Să se arate că a ⋅ grad ( u ⋅ v ) = u ⋅ ( a ⋅ ∇ ) v + v ⋅ ( a ⋅ ∇ ) u , a : = ( a1 , a2 , a3 ) vector constant, u şi v
1
câmpuri vectoriale de clasă C .
 ∂ (u ⋅ v ) ∂ (u ⋅ v ) ∂ (u ⋅ v ) 
Rezolvare. a ⋅ grad ( u ⋅ v ) = a ⋅  , , =
 ∂x ∂y ∂z 
 ∂u ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v 
= a ⋅v ⋅ + u ⋅ ,v ⋅ + u ⋅ ,v ⋅ +u ⋅  =
 ∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z 
 ∂u ∂v   ∂u ∂v   ∂u ∂v 
a1  v ⋅ + u ⋅  + a2  v ⋅ + u ⋅  + a3  v ⋅ +u ⋅ =
 ∂x ∂x   ∂y ∂y   ∂z ∂z 
 ∂v ∂v ∂v   ∂u ∂u ∂u 
= u ⋅  a1 + a2 + a3  + v ⋅  a1 + a2 + a3  = u ⋅ (a ⋅ ∇) v + v ⋅ (a ⋅ ∇)u.
 ∂x ∂y ∂z   ∂x ∂y ∂z 
34. Să se arate că
( a ⋅ ∇ )( u × v ) = u × ( a ⋅ ∇ ) v − v × ( a ⋅ ∇ ) u , a : = ( a1 , a2 , a3 ) , u : = ( P, Q, R ) , v : = ( X , Y , Z ) ca la ex. 33.
∂ (u × v ) ∂ (u × v ) ∂ (u × v ) ∂ (u × v )
Rezolvare. ( a ⋅ ∇ )( u × v ) = a1 + a2 + a3 ⋅ =
∂x ∂y ∂z ∂x
 ∂ ∂ ∂ 
=  ( QZ − RY ) , ( RX − PZ ) , ( PY − QX )  .
 ∂x ∂x ∂x 
Se înlocuieşte x cu y şi apoi cu z, se înmulţeşte corespunzător cu a1 , a2 , a3 şi prin adunare se obţine
( a ⋅ ∇ )( u × v ) = ( ( a ⋅ ∇ )( QZ − RY ) , ( a ⋅ ∇ )( RX − PZ ) , ( a ⋅ ∇ )( PY − QX ) ) .
i j k
Trecem la membrul al doilea. u × (a ⋅ ∇) v = P Q R . v × (a ⋅ ∇) u =
( a ⋅ ∇) X ( a ⋅ ∇)Y (a ⋅ ∇) Z
i j k
X Y Z , se efectuează scăderea şi urmărind coeficienţii lui i , j , k regăsim cele trei
(a ⋅ ∇) P (a ⋅ ∇) Q (a ⋅ ∇) R
proiecţii de mai sus.
35. Să se arate că
( a × b ) ⋅ rot u = b ⋅ ( a ⋅ ∇ ) u − a ⋅ ( b ⋅ ∇ ) u , a : = ( a1 , a2 , a3 ) , b : = ( b1 , b2 , b3 ) vectori constanţi, u câmp vectorial ca
la ex. 33.
a1 a2 a3

Rezolvare. ( a × b ) ⋅ rot u = a ∧ b ∧ rot u = b1 b2 b3 .

∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
− − −
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
b ⋅ ( a ⋅ ∇ ) u − a ⋅ ( b ⋅ ∇ ) u = b1 ( a ⋅ ∇ ) P + b2 ( a ⋅ ∇ ) Q + b3 ( a ⋅ ∇ ) R − a1 ( b ⋅ ∇ ) P − a2 ( b ⋅ ∇ ) Q − a3 ( b ⋅ ∇ ) R ,
∂R ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P
se grupează termenii după − , − , − .
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
36. Să se arate că ( u × ∇ ) × v = ( u ⋅ ∇ ) v + u × rot v − ( div v ) u , u şi v câmpuri vectoriale continue respectiv
1
de clasă C pe mulţime deschisă.

316
 Rezolvare. Fie u : = ( P, Q, R ) , v : = ( X , Y , Z ) .
( 66 )  ∂
1 ∂   ∂ ∂   ∂ ∂ 
u × ∇ =  Q − R  i +  R − P  j +  P − Q  k , deci
 ∂z ∂y   ∂x ∂z   ∂y ∂x 

i j k

∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂  ∂Z ∂Z ∂Y ∂Y 
(u × ∇) × v = Q −R R −P P −Q =R −P −P −Q i +
∂z ∂y ∂x ∂z ∂y ∂x  ∂x ∂z ∂y ∂x 
X Y Z

 ∂X ∂X ∂Z ∂Z   ∂Y ∂Y ∂X ∂X 
+ P −Q −Q +R  j + Q −R −R +P k . În membrul al doilea al relaţiei
 ∂y ∂x ∂z ∂y   ∂z ∂y ∂x ∂z 
din enunţ se exprimă cei trei termeni de asemeni prin i , j,k şi se compară apoi coeficienţii
corespunzători.
37. Să se arate că
i j k
∫o ω= ∫∫ 
 ( div v ) ν − ν × rot v − ( ν ⋅ ∇ ) v  d
 2 σ , unde S , v : = ( P , Q , R ) , ω = P Q R .
∂ Sα ( )
S
dx dy dz
Rezolvare. Se va folosi aceeaşi metodă ca la ex. 21. ω = ( Qdz − Rdy ) i + ( Rdx − Pdz ) j + ( Pdy − Qdx ) k . Fie
uur ( 35 ) ( 69 )
ξ vector oarecare din R . ξ ⋅ ∫ ω = ∫ ξ ⋅ ω = ∫ ( ξ × v ) d r = ∫∫ ν ⋅ rot ( ξ × v ) d σ2 . ν ⋅ rot ( ξ × v ) =
3 14

∂ Sα (o) ∂ Sα (o) ∂ Sα (o) S

ν ⋅ ( div v ) ξ − ( div ξ ) v + ( v ⋅ ∇ ) ξ − ( ξ ⋅ ∇ ) v  = ξ ⋅ ( div v ) ν − ν ⋅ ( ξ ⋅ ∇ ) v . Dar ν ⋅ ( ξ ⋅ ∇ ) v =

ξ ⋅  ν × rot v + ( ν ⋅ ∇ ) v  : ν = ( ν1 , ν 2 , ν 3 ) , ξ = ( ξ1 , ξ 2 , ξ3 ) , v = ( P , Q, R ) ⇒ ν ⋅ ( ξ ⋅ ∇)v =

 ∂P ∂Q ∂R   ∂P ∂Q ∂R 
ν1 ( ξ ⋅ ∇ ) P + ν 2 ( ξ ⋅ ∇ ) Q + ν 3 ( ξ ⋅ ∇ ) R = ξ1  ν1 + ν2 + ν3  + ξ 2  ν1 + ν2 + ν3 +
 ∂x ∂x ∂x   ∂y ∂y ∂y 
 ∂P ∂Q ∂R 
ξ3  ν1 + ν2 + ν3  ; în ceea ce priveşte membrul al doilea se adună proiecţiile celor doi termeni şi apoi se
 ∂z ∂z ∂z 
efectuează produsul scalar. Astfel fiind, ξ ⋅ ∫ o ω = ξ ⋅ ∫∫ ( div v ) ν − ν × rot v − ( ν ⋅ ∇ ) v  d σ2
α( )
şi prin urmare relaţia
∂S S

din enunţ, ξ fiind oarecare.

38. Să se arate că ∫∫ ( ν ⋅ u ) vd σ2 = ∫∫∫ ( div u ) v + ( u ⋅ ∇ ) v  dx dy dz , u şi v câmpuri vectoriale de clasă
Fr D D

1
C pe o vecinătate a lui D .
uur
3
Rezolvare. Aceeaşi metodă ca la ex. 21. Fie ξ vector arbitrar fixat din R .
ξ ⋅ ∫∫ ( ν ⋅ u ) v d σ2 = ∫∫ ( ν ⋅ u ) ( ξ ⋅ v ) d σ2 = ∫∫ ν ⋅ ( ξ ⋅ v ) u d σ2 = ∫∫∫ div ( ξ ⋅ v ) u dx dy dz .
Fr D Fr D Fr D D

( 43) ( 70 )
div ( ξ ⋅ v ) u = u ⋅ grad ( ξ ⋅ v ) + ( ξ ⋅ v ) div u = u ⋅ v × rot ξ + ξ × rot v + ( v ⋅ ∇ ) ξ + ( ξ ⋅ ∇ ) v  + ξ ⋅ ( div u ) v .

Avem v × rot ξ = 0 şi ( v ⋅ ∇ ) ξ = 0 astfel că rămâne a arăta, pentru a obţine relaţia din enunţ, că
u ⋅ ( ξ × rot v ) + u ⋅ ( ξ ⋅ ∇ ) v = ξ ⋅ ( u ⋅ ∇ ) v , ceea ce se verifică prin calcul trecând la proiecţii: u = ( P, Q, R ) ,

ξ1 ξ2 ξ3

∂Z ∂Y ∂X ∂Z ∂Y ∂X
v = ( X , Y , Z ) , ξ = ( ξ1 , ξ 2 , ξ3 ) ⇒ u ⋅ ( ξ × rot v ) = − − − , se dezvoltă după elementele
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y

P Q R

317
primei linii şi apoi în primul membru se grupează după ξ1 , ξ 2 , ξ3 .
39. Să se arate că ∫∫ v × ( ν × u ) d σ2 = ∫∫∫ v × rot u + ( u × ∇ ) × v  dx dy dz , D şi ν ca la 7,7, u şi v câmpuri
Fr D D

1
vectoriale de clasă C pe o vecinătate a lui D .
uur
3
Rezolvare. Aceeaşi metodă ca la ex. 21. Fie ξ vector arbitrar fixat din R .
ξ ⋅ ∫∫ v × ( ν × u ) d σ2 = ∫∫ ξ ⋅ ( v ⋅ u ) ν d σ2 − ∫∫ ξ ⋅ ( v ⋅ ν ) u d σ 2 = ∫∫ ( v ⋅ u ) ξ ⋅ ν d σ2 − ∫∫ ( ξ ⋅ u ) v ⋅ ν d σ2 =
Fr D Fr D Fr D Fr D Fr D

∫∫∫ div ( v ⋅ u ) ξ − div ( ξ ⋅ u ) v  dx dy dz . Se aplică succesiv (43) şi (70). E : = div ( v ⋅ u ) ξ − div ( ξ ⋅ u ) v =

D

ξ ⋅ grad ( v ⋅ u ) + ( v ⋅ u ) div ξ − v ⋅ grad ( ξ ⋅ u ) − ( ξ ⋅ u ) div v =

ξ ⋅ u × rot v + v × rot u + ( u ⋅ ∇ ) v + ( v ⋅ ∇ ) u  − v ⋅ u × rot ξ + ξ × rot u + ( u ⋅ ∇ ) ξ + ( ξ ⋅ ∇ ) u  − ξ ⋅ ( div v ) u

u × rot ξ = 0 , ( u ⋅ ∇ ) ξ = 0 , v ⋅ ( ξ × rot u ) + v ⋅ ( ξ ⋅ ∇ ) u = ξ ⋅ ( v ⋅ ∇ ) u (vezi ex. 38), deci

= ξ ⋅ v × rot u + ( u × ∇ ) × v  şi concluzia se impune.

ex.36
E = ξ ⋅ [ u × rot v + v × rot u + (u ⋅ ∇)v − (div v ) u ]

40. Fie funcţia reală ϕ : ( x, y, z , t ) → ϕ ( x, y, z , t ) , ( x, y, z , t ) ∈ D × I , D deschisă din R , I interval din R , ϕ

3

∂ ∂ ϕ
2 2
∂ϕ
de clasă C pe D × I cu proprietatea
3
= c ∆ ϕ pe D × I , c viteza luminii în vid, ∆ operatorul
2
 =0,
∂z  ∂ t 2  ∂t
2

Laplace în x, y, z. Să se arate că
2
1 ∂ϕ 1 ∂
E : = ( k ⋅ ∇ ) ∇ϕ − 2
c ∂t
2
k şi B : = 2
c ∂t
(∇ϕ × k ) , k = ( 0,0,1) , verifică ecuaţiile lui Maxwell cu ρ = 0, J = 0.
2 3 3 3
∂ ∂  1 ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂
Rezolvare. k ⋅ ∇ = , deci div E = div  grad ϕ  − 2 2 div k = + + 3 = ∆ϕ =
∂z  ∂z ∂z
2 2
 c ∂t ∂z ∂x ∂z ∂y ∂z
∂  1 ∂ ϕ
2
=  =0.
∂z  c 2 ∂ t 2 
1 ∂ ( 58 ) , ( 60 ) 1 ∂
div B = div ( grad ϕ × k ) 
c ∂t 
2
c ∂t
2 ( k ⋅ rotgrad ϕ − grad ϕ ⋅ rot k ) = 0 .
1 ∂ ( 69 ) 1 ∂
rot B =  rot ( grad ϕ × k )  = 2 ( div k ) grad ϕ − ( divgrad ϕ ) k + ( k ⋅ ∇ ) grad ϕ − ( grad ϕ ⋅ ∇ ) k  =
c ∂t   c ∂t  
2

1 ∂  2
1 ∂
=− 2 
∆ϕ  k + 2 grad ϕ . Pe de altă parte,
c  ∂t  c ∂z ∂ t
1 ∂E 1 ∂  ∂ 1 ∂ϕ  1 ∂ 1 ∂ ∂ ϕ
2 2 2 2
1 ∂ 1 ∂
= 2  gradϕ − 2 2 k  = 2 grad ϕ − 4  2  k = 2 grad ϕ − 2 ( ∆ϕ ) k , deci
c ∂t c ∂t ∂ z c ∂ t  c ∂z ∂ t c ∂t  ∂t  c ∂z ∂ t c ∂t
2

1 ∂E
rot B = .
c ∂t
2

∂ 1 ∂ 2ϕ  ∂ 1  ∂ 2 ϕ  (57 ) 1  ∂ 2 ϕ ∂ 2ϕ 
rot E = rot  grad ϕ − 2 2 k  = rotgrad ϕ − 2 rot  2 k  = − 2  2 rot k − k × grad 2  =
 ∂z c ∂ t  ∂z c  ∂t  c  ∂t ∂t 
2 2 2
1 ∂ϕ ∂B 1 ∂ 1 ∂ϕ ∂B
= k × grad 2 . Pe de altă parte, = 2 2 ( grad ϕ× k ) = 2 grad 2 × k , deci rot E = − .
c
2
∂t ∂t c ∂t c ∂t ∂t

Tabel de definiţii şi formule

(circulaţie, flux, operatori diferenţiali de ordinul întâi şi al doilea, operatorul ∇)
Circulaţia c = ∫ v d r . Fluxul Φ = ∫ v ⋅ ν dσ n −1 .
o
Γ S

318
 n
∂ϕ
grad ϕ = ∑ e i , grad α = 0 (α ∈ R) , grad(ϕ + ψ) = grad ϕ + grad ψ, grad (ϕψ) =
i =1
∂xi
ϕ 1
ψ grad ϕ + ϕ grad ψ, grad = 2 (ψ grad ϕ − ϕ grad ψ) , grad( f o ϕ) = ( f ' o ϕ) grad ϕ ,
ψ ψ
r
grad (a ⋅ r) = a , grad || r || = .
|| r ||
0 0 0 0
∂ϕ 0 ϕ( x + t ξ) − ϕ( x ) ∂u 0 u ( x + t ξ) − u ( x )
( x ) = lim , ( x ) = lim ,
∂ξ t →0+ || t ξ || ∂ξ t →0+ || t ξ ||
∂ϕ 1 n
∂u  ∂P1 ∂Pn 
= ξ ⋅ grad ϕ , u = ∑ Pi e i ⇒ = ,..., .
∂ξ || ξ || i =1 ∂ξ  ∂ξ ∂ξ 
n n
x = ∑ ( x ⋅ a )a r = ∑ ( x ⋅ a r )a (formulele Gibbs).
r r

r =1 r =1

i j k
n
∂Pi n
∂ ∂ ∂
u = ∑ Pi e i ⇒ divu = ∑
0
, u = Pi + Q j + Rk ⇒ rot u = , divu( x ) =
i =1 i =1
∂x i ∂ x ∂y ∂z
P Q R
1 1
∫ u( x) ⋅ ν( x) dσn −1 , ∫o v d r ;
0 0
= lim rot u( x ) ⋅ n = lim
δ( D ) → 0 µ n ( D) δ(S) → 0 σ2 (S )
Fr D ∂S

div(u + v) = div u + div v , div(λu) = λdivu , rot(u + v) = rot u + rot v , rot (λu) = λ rot u ,
n 3
div a = 0 ( a ∈ R ), rot a = 0 ( a ∈ R ), div r = n , rot r = 0 , div(a × r ) = 0 ,
rot (a × r) = 2a .
div (ϕu) = u ⋅ grad ϕ + ϕ div u ,
rot(ϕu) = ϕ rot u − u × grad ϕ ,
div (u × v) = v ⋅ rot u − u ⋅ rot v ,
rot (u × v) = (div v) u − (div u) v + ( v ⋅ ∇) u − ( u ⋅ ∇) v ,
grad (u ⋅ v) = v × rotu + u × rot v + (v ⋅ ∇)u + (u ⋅ ∇)v ,
div grad ϕ = ∆ϕ , div rot u = 0 , rot grad ϕ = 0 ,
u = ( P, Q, R) ⇒ ∆ u = (∆P) i + (∆Q) j + (∆R)k ,
∆ u = grad div u − rot rot u .
∂ ∂ ∂
∇=i + j +k ,
∂x ∂y ∂z
∇ϕ = gradϕ , ∇ ⋅ u = div u , ∇ × u = rot u ;
∂ ∂ ∂
ϕ∇ = i ϕ + jϕ + k ϕ ,
∂x ∂y ∂z

319
  u ⋅∇ = P ∂ + Q ∂ + R ∂ ,
 ∂x ∂y ∂z


u = ( P, Q, R) ⇒  i j k ∂ ∂ ∂ ∂
u × ∇ = P Q R =  Q − R  i +  R − P  j +
 ∂ ∂ ∂  ∂z ∂y   ∂x ∂z
 ∂x ∂y ∂z


∂ ∂
+  P − Q k .
 ∂y ∂x 

320
 BIBLIOGRAFIE

1. Artin, E., Einfuhrung in die Theorie zur Γ - Funktion, Teubner, 1931

2. Bourbaki, N., Fonctions d'un variable réelle (chapitres 1-3), Hermann, Paris, 1949
3. Bourbaki, N., Topologie générale (chapitres 1, 9, 10), Hermann, Paris, 1961
4. Cartan, H., Formes différentielles, Hermann, Paris, 1967
5. Cartan, H., Calcul différentiel, Hermann, Paris, 1967
6. Dieudonné, J., Fondements de l'analyse moderne, Gauthier-Villars, 1968
7. Fleming, W., Functions of several variables, 2nd edition, Berlin, Springer Verlag,
1977
8. Folland, G, B., Real analysis, John Wiley and Sons, New York, Chichester,
Brisbane, Toronto, Singapore, 1984
9. Hurwitz, M. W., Courant, R., Allgemeine Funktionentheorie und elliptische
Funktionen, Grundlehren, Springer, 1964
10. Ilin, V. A., Pozniak, E. G., Fundamentals of mathematical analysis, Mir
Publishers, Moskow, 1982
11. Kelley, J. L., General topology, D. van Nostrand Comp., Inc., Princeton, New
Jersey, 1957
12. Kolmogorov, A. N., Fomin, C. V., Elementâ teorii funkţii i funkţionalnovo
analiza, Moskva “Nauka”, 1981
13. Kuratowski, K., Introducere în teoria mulţimilor şi în topologie, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1969
14. Liaşko, I. I., Boiarciuk, A. K., Gai, I. G., Kalaida, A. F., Matematiceskii analiz (I
1983, II 1985), Golovnâe izdetelstvo “Viscia şkola”, Kiev
15. Loomis, L. H., Sternberg, S., Advanced calculus, Addison-Wesley, Reading, 1968
16. Nikolski, S. M., A course of mathematical analysis (I, II), Mir Publisers, Moskow,
1981
17. Remmert, R., Funktionentheorie (I 1984, II 1991), Springer Verlag, Berlin,
Heidelberg
18. Rudin, W., Real and complex analysis, Mc Graw-Hill Company, New York, 1974
19. Schwartz, J. T., Non linear functional analysis, Gordon and Breach, New York,
1969
20. Schwartz, L., Cours d'analyse (I, II), Hermann, Paris, 1967
21. Valiron, G., Théorie des fonctions, Masson et Cie, Paris, 1948
22. Zorici, V. A., Matematiceskii analiz (I 1981, II 1984), Moskva “Nauka”
23. Abramovitz, M., Stegun, I., Spravocinik po speţialnâm funkţiam, Moskva
“Nauka”, 1979
24. Bass, J., Exercices de mathématiques, The Macmillan Company, New York, 1965
25. Demidovici, B. P., Sbornik zadaci i uprajnenii po matematiceskomu analizu,
Gosudarstvennoe izdatelstvo tehniko-teoreticeskii literaturâ, Moskva, 1954
26. Flondor, D., Donciu, N., Culegere de probleme de algebră şi analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979
27. Gheorghiu, G. T., Probleme de algebră şi analiză matematică, litografie, 1945
28. Julia, G., Exercices d'analyse, Gauthier-Villars, Paris, 1965
29. Liaşko, I. I., Boiarciuk, A. K., Gai, I. G., Golovaci, G. P., Spravocinoe posobie po

321
matematiceskomu analizu, Golovnâe izdatelstvo “Viscia şcola”, Kiev, 1986
30. Pó1ya, G., Szegö, G., Problems and theorems in analysis (I 1972, II 1976),
Springer Verlag, Berlin, Heidelberg, New York
31. Rădulescu, S., Rădulescu, M., Teoreme şi probleme de analiză matematică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
32 Rivaud, J., Exercices d'analyse, Vuibert, Paris, 1973
33. Sbornik zadaci po matematike (speţialnâe razdelâ matematiceskovo analizâ),
Izdatelstvo “Nauka”, Moskva, 1981

322