Carte ECUATII TARCOLEA. Numai - Romana

Cristiana Ionescu
Matematici speciale
Noţiuni, Exemple, Exerciţii
Editura Fair Partners

2 Cristiana Ionescu
Cuprins
1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi 4

Introducere 4
Problema Cauchy. Teorema de existenţă şi unicitate 4
Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi integrabile elementar 5
-Ecuaţii cu variabile separabile 5
-Ecuaţii reductibile la ecuaţii cu variabile separabile 6
-Ecuaţii omogene 7
-Ecuaţii reductibile la omogene 9
-Ecuaţii diferenţiale exacte 12
-Factor integrant 13
Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul ı̂ntâi 17
Ecuaţia diferenţială Bernoulli 19
2 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n cu coeficienţi constanţi 21
Ecuaţii diferenţiale liniare omogene de ordinul n cu coeficienţi constanţi 21
Ecuaţii diferenţiale liniare neomogene de ordinul n cu coeficienţi constanţi 23
Ecuaţii diferenţiale de tip Euler 31
3 Sisteme diferenţiale liniare de ordinul ı̂ntâi 34
Sisteme diferenţiale liniare de ordinul ı̂ntâi cu coeficienţi constanţi 35
4 Stabilitatea sistemelor diferenţiale 41
Noţiuni de teoria stabilităţii 41
Stabilitatea sistemelor liniare cu coeficienţi constanţi 42
5 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul doi 43
6 Ecuaţiile fizicii matematice 49
Problema Cauchy pentru ecuaţia coardei vibrante 49
Problema mixtă pentru ecuaţia coardei vibrante 51
Ecuaţia căldurii 56
Matematici Speciale 3
7 Funcţii complexe 60
Continuitate 60
Funcţii elementare 60
Funcţii complexe olomorfe. Condiţiile Cauchy-Riemann 63
Integrarea funcţiilor complexe 66
-Calculul integralelor cu reziduuri 76
∫ 2π
-Calculul integralelor de forma R (sin θ, cos θ) dθ 80
0
-Calculul integralelor raţionale cu reziduuri
∫ ∞ ∫ ∞ 83
-Calculul integralelor de forma I = f (x) cos ax dx, J = f (x) sin ax dx 85
∫ ∞ −∞ −∞
P (x)
-Calculul integralelor de forma f (x) dx, cu f (x) = 86
0 Q(x)
8 Transformata Laplace 88
Proprietăţile transformatei Laplace 89
-Liniaritatea 89
-Proprietăţi liniare 92
Derivarea originalului 94
Derivarea imaginii 95
Integrarea originalului 96
Integrarea imaginii 97
Produsul a două imagini 98
Aplicaţii ale transformatei Laplace 99
9 Integrala Fourier, transformata Fourier 102
Bibliografie 107
4 Cristiana Ionescu
1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi

1.1 Introducere
Definiţia 1.1. O ecuaţie de forma
F (x, y, y ′ , . . . , y (n) ) (1)
cu F : I × Rn+1 → R, x ∈ I, n ∈ N∗ , unde y : I → R este funcţie necunoscută, se

numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul n. Dacă y (n) intervine efectiv ı̂n ecuaţie, atunci n
se numeşte ordinul ecuaţiei.
∂F
Dacă ̸= 0, atunci ecuaţia (1) se poate scrie ı̂n forma
∂y (n)
y (n) = f (x, y, y ′ , . . . , y (n−1) ), (2)

unde f : I × Rn → R şi se numeşte forma normală a ecuaţiei diferenţiale.
Dacă n = 1, atunci F (x, y, y ′ ) = 0 şi respectiv forma normală, care este y ′ = f (x, y)
se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi.
Definiţia 1.2. Funcţia φ : I1 ⊂ I → R, φ ∈ C n (I1 ) cu proprietatea că
F (x, φ(x), φ′ (x), . . . , φ(n) (x)) = 1, ∀x ∈ I1 ,

se numeşte soluţie pe intervalul I1 a ecuaţiei diferenţiale, iar graficul ei se numeşte curbă
integrală.
O soluţie a ecuaţiei diferenţiale poate să depindă sau nu de un anumit număr de

constante arbitrare (număr egal cu ordinul ecuaţiei). O soluţie care depinde de n con-
φ
stante x → φ(x; c1 , . . . , cn ) (cu ci ∈ R constante) se numeşte soluţie generală a ecuaţiei şi
orice soluţie obţinută din aceasta, prin particularizarea constantelor, se numeşte soluţie
particulară.
1.2 Problema Cauchy. Teorema de existenţă şi unicitate

Fie ecuaţia diferenţială de ordinul ı̂ntâi
y ′ = f (x, y), (3)
cu condiţia iniţială
y(x0 ) = y0 , (4)
unde x0 ∈ I este fixat, iar y0 ∈ R este un număr dat.
Definiţia 1.3. Problema determinării soluţiei ecuaţiei (3), care verifică condiţia iniţială
(4), se numeşte problema Cauchy ataşată ecuaţiei diferenţiale.
Este evident că problema Cauchy nu are ı̂ntotdeauna soluţie. Condiţiile necesare şi
suficiente de existenţă şi unicitate sunt date ı̂n Teorema 1.1.
Teorema 1.1. Dacă f : D → R este o funcţie de clasă C 1 pe D, atunci problema Cauchy

(3) şi (4) admite soluţie unică.
1.3 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi integrabile elementar

1.3.1 Ecuaţii cu variabile separabile
Definiţia 1.4. O ecuaţie diferenţială de tipul
y ′ = f (x)g(y) (5)
se numeşte ecuaţie cu variabile separabile.
Rescriem (5)
dy dy
= f (x)g(y) ⇒ = f (x)dx,
dx g(y)
∫ ∫
dy
integrăm = f (x)dx şi obţinem soluţia generală a ecuaţiei (5).
g(y)
Exemplul 1.1. Determinaţi soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale:
yy ′ + x2 = 1, dacă y(1) = 1.
Soluţie.
dy
yy ′ + x2 = 1 ⇒ yy ′ = 1 − x2 ⇒ y = 1 − x2 ⇒ ydy = (1 − x2 )dx
∫ ∫ dx
integrăm ydy = (1 − x2 )dx şi obţinem
y2 x3
=x− + c, iar soluţia generală a ecuaţiei este
2 3
y2 x3
−x+ = c.
2 3
y(1)2 13 1
Dacă y(1) = 1 avem −1+ =c⇒c=− .
2 3 6
2
y x3 1 y2 x3 1
Obţinem soluţia particulară a ecuaţiei −x+ = − sau −x+ + = 0.
2 3 6 2 3 6
6 Cristiana Ionescu
Exemplul 1.2. Determinaţi soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale
yy ′ = (1 + x2 )e−y , dacă y(0) = 1, x > 0.

2
Soluţie.
2 2 dy 2
yey y ′ = 1 + x2 ⇒ yey = 1 + x2 ⇒ yey dy = (1 + x2 )dx
∫ ∫ dx
2
integrăm yey dy = (1 + x2 )dx şi obţinem
1 y2 x3
c+ e =x+ ,
2 3
x3 1 y 2
iar soluţia generală a ecuaţiei este c = x + − e .
3 2
1
Dacă y(0) = 1 avem − e = c.
2
x3 1 y 2 1
Obţinem soluţia particulară a ecuaţiei x + − e − e = 0.
3 2 2
Exerciţii 1.1. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiilor diferenţiale:
(1 + y 5 )x3
1) y ′ + = 0,
y4
2) xy ′ = y 2 + y 3 , x ̸= 0, y ̸= 0,
3) xy 2 dy + (x3 − x)dx = 0, x ̸= 0,
{ }
′ 2 ′ 1
4) y − xy = 4(1 − x y ), x ∈ R \ 0, .
4
Exerciţii 1.2. Determinaţi soluţia particulară a ecuaţiilor diferenţiale:
1) (y + 1)y ′ + x = 1, y(1) = 1,
2) xy 3 dx + (x + 2)dy = 0, y(1) = 1,
3) ydx + (2xy − x)dy = 0, y(1) = 1, x > 0, y > 0,
4) xydx + (y + 2)dy = 0, y(1) = 1.
1.3.2 Ecuaţii reductibile la ecuaţii cu variabile separabile
Definiţia 1.5. O ecuaţie diferenţială de forma
y ′ = f (ax + by + c) , undef ∈ C 0 (I) este dată şi a, b, c ∈ R, (6)
se numeşte ecuaţie reductibilă la o ecuaţie cu variabile separabile.

Pentru a rezolva ecuaţia (6) facem schimbarea de funcţie u(x) = ax + by(x) + c şi derivăm
ı̂n funcţie de x. Obţinem u′ = a + by ′ .
u′ − a
Ecuaţia (6) devine = f (u). Obţinem ecuaţia cu variabile separabile u′ = bf (u) + a.
b
du du
Rescriem ultima ecuaţie = bf (u) + a. Rezultă = dx; integrăm ecuaţia cu
dx bf (u) + a
variabile separabile ∫ ∫
du
= dx
bf (u) + a
şi obţinem soluţia generală a ecuaţiei (6).
Exemplul 1.3. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale
y ′ = 3x + 4y − 7.
Soluţie.
u′ − 3 u′ − 3
u = 3x + 4y − 7 ⇒ u′ = 3 + 4y ′ ⇒ = y′ ⇒ =u⇒
4 4
du du
u′ = 4u + 3 ⇒ = 4u + 3 ⇒ = dx
dx 4u + 3
∫ ∫
du 1
integrăm = dx şi obţinem ln(4u + 3) = x + c,
4u + 3 4
1
iar soluţia generală a ecuaţiei este ln (12x + 16y − 25) − x = c.
4
1) y ′ = (2x + 3y)2 ,
2) y ′ = (4x + 2y − 1)2 + (4x + 2y − 1) ,
3) y ′ = 4 (2x + y − 3)2 + 3 (2x + y − 3) ,
4) y ′ = 9x2 + 6xy + y 2 .
1.3.3 Ecuaţii omogene

(y)
y′ = f , undef ∈ C 0 (I) este dată, iar x ̸= 0, (7)
x
se numeşte ecuaţie omogenă.
8 Cristiana Ionescu
y(x)
Pentru a rezolva ecuaţia (7) facem schimbarea de funcţie = u(x) şi de aici rezultă
x
y = ux. Derivăm ı̂n funcţie de x şi obţinem y ′ = u′ x + u.
Înlocuim y şi y ′ ı̂n ecuaţia (7) şi obţinem
u′ x + u = f (u). (8)
Rezultă o ecuaţie cu variabile separabile

du du dx
u′ x = f (u) − u ⇒ x = f (u) − u ⇒ = ;
dx f (u) − u x
∫ ∫
du dx
integrăm = şi obţinem soluţia generală a ecuaţiei (7).
f (u) − u x
Exemplul 1.4. Determinaţi soluţia ecuaţiei diferenţiale
xyy ′ = x2 + 2y 2 .
Soluţie.
x2 + 2y 2 x y
y′ = ⇒ y ′ = + 2 ; facem schimbarea de funcţie y = ux şi obţinem
xy y x
′ 1 ′ 1 du 1 + u2 udu dx
u x + u = + 2u ⇒ u x = + u ⇒ x= ⇒ = ;
u u dx u 1 + u2 x
∫ ∫
udu dx 1
integrăm = şi obţinem ln(1 + u2 ) = ln x + ln c1
1 + u2 x 2
1 1
⇒ ln(1 + u ) = ln xc1 ⇒ (1 + u ) = xc1 ⇒ 1 + u2 = (xc1 )2
2 2 2 2
( y )2
⇒ 1 + u2 = x2 c, unde c = c21 ⇒ 1 + = x2 c,
x
x2 + y 2
iar soluţia generală a ecuaţiei este = c.
x4

3x2 + y 2
1) y ′ = ,
2xy
2) x2 y ′ = 5xy + 2y 2 , y > 0,
3) (x − 2y)ydx = x2 dy, x > 0,
4) x4 y ′ = x3 y + y 4 , y > 0.
1.3.4 Ecuaţii reductibile la omogene

( )
′ a1 x + b1 y + c1
y =f , unde f ∈ C 0 (I) este dată şi a1 , b1 , c1 , a2 , b2 , c2 ∈ R, (9)
a2 x + b2 y + c2
se poate reduce la o ecuaţie omogenă.
Deosebim două cazuri:

{
a b
a1 b1 1 1 a1 x + b1 y + c1 = 0
1) Dacă ̸ = , atunci ̸= 0 şi sistemul are soluţia unică
a2 b2 a2 b2 a2 x + b2 y + c2 = 0
(x0 , y0 ).
Atunci prin schimbarea de variabilă x = X + x0 şi schimbarea de funcţie y = Y + y0 ,
dY dy
= , ecuaţia devine
dX dx
( ) ( )
dY a1 (X + x0 ) + b1 (Y + y0 ) + c1 dY a1 X + a1 x0 + b1 Y + b1 y0 + c1
=f ⇒ =f ⇒
dX a2 (X + x0 ) + b2 (Y + y0 ) + c2 dX a2 X + a2 x0 + b2 Y + b2 y0 + c2
( ) {
dY a1 X + b1 Y + a1 x0 + b1 y0 + c1 a1 x0 + b1 y0 + c1 = 0
=f , deoarece obţinem
dX a2 X + b2 Y + a2 x0 + b2 y0 + c2 a2 x0 + b2 y0 + c2 = 0
 ( )  
Y Y
( ) X a 1 + b1 ( )
dY a1 X + b1 Y dY  X  dY 
a 1 + b 1
 Y
=f ⇒ X not
=f ⇒  ( ) = f   = g .
dX a2 X + b2 Y dX Y  dX Y X
X a2 + b2 a 2 + b 2
X X
( )
dY not Y
Ecuaţia = g este o ecuaţie omogenă.
dX X
( )
a1 b1 not ka2 x + kb2 y + c1
2) Dacă = = k, atunci a1 = ka2 , b1 = kb2 şi rezultă y ′ = f .
a2 b2 a2 x + b2 y + c2
Obţinem ( )
′ k(a2 x + b2 y + c2 ) + c1 − kc2
y =f ⇒
a2 x + b2 y + c2
( )
′ c1 − kc2
y =f k+ .
(a2 x + b2 y + c2 )
( )
c1 − kc2
Prin schimbarea de funcţie f k + = g(a2 x + b2 y + c2 ), obţinem o
(a2 x + b2 y + c2 )
ecuaţia diferenţială y ′ = g(a2 x + b2 y + c2 ), reductibilă la o ecuaţie diferenţială cu variabile
separabile.
10 Cristiana Ionescu
(x − 2y + 5)dx + (2x − y + 4)dy = 0, x > 0, y > 0, y − x > 3.
{
1 −2 x − 2y + 5 = 0

Soluţie. = 3 ̸= 0 şi rezolvăm sistemul .
2 −1 2x − y + 4 = 0
Obţinem soluţia (x0 , y0 ) = (−1, 2).
Facem schimbarea de variabilă x = X − 1 şi schimbarea de funcţie y = Y + 2.
dY dy dy x − 2y + 5 dY X − 2Y
= , =− şi ecuaţia devine =− ⇒
dX dx dx 2x − y + 4 dX 2X − Y
( )
Y Y
X 1−2 1−2
dY X dY X.
=− ( ) ⇒ =−
dX Y dX Y
X 2− 2−
X X
Y
Facem schimbarea de funcţie U = şi obţinem
X
1 − 2U 1 − 2U U2 − 1
U ′X + U = − ⇒ U ′X = − − U ⇒ U ′X = ⇒
2−U 2−U 2−U
∫ ∫
(2 − U )dU dX (2 − U )dU dX
= ; integrăm = şi obţinem
U −1
2 X U −1
2 X
( )
1 U −1 1 U −1 1
2 · ln − ln(U 2 − 1) = ln X + ln c ⇒ ·√ = Xc ⇒
2 U +1 2 U +1 U −1
2
Y
−1 1 Y −X X
X · √( ) = Xc ⇒ ·√ = Xc ⇒
Y 2 Y + X Y 2 − X2
+1 Y
X −1
X
Y −X 1
·√ = c; ı̂nlocuind X = x + 1 şi Y = y − 2,
Y +X Y 2 − X2
y−x−3 1
obţinem soluţia generală a ecuaţiei ·√ = c.
y+x−1 y − x − 4y − 2x + 3
2 2
x+y+2
1) y ′ = ,
x+1
x+y−4
2) y ′ = ,
x−2
3) (2x − y − 1)dx + (x − 6y + 5)dy = 0,
x − 3y + 7
4) y ′ = − ,
4x − y − 5
5) (2x + y + 4)dx + (−x − 2y + 1)dy = 0.
(x + y + 1)dx + (2x + 2y − 1)dy = 0, x > 1, y > 1.

1 2

Soluţie. = 0. Facem schimbarea de funcţie u = x + y(x), u′ = 1 + y ′ ⇒ y ′ = u′ − 1.
1 2
u+1 u+1
Rezultă u′ − 1 = − ⇒ u′ = 1 − .
2u − 1 2u − 1
du u−2
Obţinem ecuaţia cu variabile separabile =
dx 2u − 1
∫ ∫ ∫ ∫
2u − 1 2u − 1 2(u − 2) + 3
Integrăm du = dx ⇒ du = dx ⇒ du = dx ⇒
u−2 u−2 u−2
∫
3
2+ du = x ⇒ 2u + 3 ln(u − 2) = x + c
u−2
ı̂nlocuind u = x + y(x), obţinem soluţia generală a ecuaţiei x + 2y + 3 ln(x + y − 2) = c.
−x + 2y + 5
1) y ′ = ,
2x − 4y − 1
4x + 2y − 4
2) y ′ = ,
2x + y
3) (3x + 5y − 1)dx = (6x + 10y − 3)dy,
( )
1
4) (2x + y + 4)dx + −x − y + 1 dy = 0.
2
1.4 Ecuaţii diferenţiale exacte

P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0, (10)
cu P, Q : D → R continue şi Q(x, y) ̸= 0 se numeşte ecuaţie diferenţială exactă dacă există


 ∂h

 ∂x (x, y) = P (x, y)
o funcţie h : D → R, h ∈ C 1 (D) astfel ı̂ncât

 ∂h
 (x, y) = Q(x, y).
∂y
Soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale exacte este

∫ x ∫ y
u(x, y) − u(x0 , y0 ) = P (t, y0 )dt + Q(x, t)dt, unde u(x, y) = c, constantă. (11)
x0 y0
Exemplul 1.7. Determinaţi soluţia ecuaţiei diferenţiale

( )
1 y2 2y
+ dx − dy = 0,
x x2 x
care verifică condiţia y(1) = 0.
1 y2 2y
Soluţie. P (x, y) = + 2 , Q(x, y) = −
x x x
∂P (x, y) 2y ∂Q(x, y)
Deoarece = 2 = , ecuaţia diferenţială este exactă.
∂y x ∂x
Obţinem
∫ x ( ) ∫ y
1 y02 2t
u(x, y) − u(x0 , y0 ) = + 2 dt + dt, unde u(x, y) = c.
x0 t t y0 x
Înlocuind x0 = 1, y0 = 0, obţinem
∫ x ∫ y
1 2t
u(x, y) − u(1, 0) = dt + dt, unde u(x, y) = c.
1 t 0 x
y2
Soluţia generală a ecuaţiei este ln x − = c.
x

x3 + y 3 + 2x
1) y ′ = ,
−3xy 2
( ) ( )
1 y 1 x
2) − dx + − dy = 0,
y x2 x y2
3) (3x2 yex + x3 yex + y 3 ex )dx + (x3 ex + 3y 2 ex )dy = 0,
( )
x3
4) (x y + cos y)dx + −x sin y +
2
dy = 0.
3
1.5 Factor integrant

∂P (x, y) ∂Q(x, y)
Dacă egalitatea = nu este satisfăcută, pentru orice (x, y) ∈ D pentru
∂y ∂x
ecuaţia (10), pe mulţimea D, uneori se poate construi o funcţie λ : D → R astfel ı̂ncât
ecuaţia
λ(x, y)P (x, y)dx + λ(x, y)Q(x, y)dy = 0, (12)
să fie o ecuaţie diferenţială exactă.
Definiţia 1.9. Funcţia λ ∈ C 1 (D) cu proprietatea că
∂ [λ(x, y)P (x, y)] ∂ [λ(x, y)Q(x, y)]

= , ∀(x, y) ∈ D, (13)
∂y ∂x
se numeşte factor integrant pentru ecuaţia (10).
Condiţia (13) conduce la ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi

[ ]
∂λ(x, y) ∂λ(x, y) ∂P (x, y) ∂Q(x, y)
Q(x, y) − P (x, y) = λ(x, y) − , (14)
∂x ∂y ∂y ∂x
numită ecuaţia factorului integrant.
Există situaţii când putem găsi soluţia particulară a ecuaţiei (14), adică factorul integrant
λ, relativ uşor. Anume: ( )
1 ∂P ∂Q
1) dacă Q(x, y) ̸= 0, ∀(x, y) ∈ D iar λ şi − depind explicit numai de x,
Q ∂y ∂x
∂λ
adică = 0, atunci ecuaţia (14) a factorului integrant se reduce la o ecuaţie diferenţială
∂y
liniară omogenă
( )
dλ 1 ∂P ∂Q
= − · λ, (15)
dx Q ∂y ∂x
∂λ dλ
ı̂ntrucât pentru λ = λ(x) avem = ;
∂x dx
( )
1 ∂Q ∂P
2) dacă P (x, y) ≠ 0, ∀(x, y) ∈ D iar λ şi − depind explicit numai de y,
P ∂x ∂y
∂λ
adică = 0, atunci ecuaţia (14) a factorului integrant se reduce la o ecuaţie diferenţială
∂x
liniară omogenă ( )
dλ 1 ∂Q ∂P
= − · λ, (16)
dy P ∂x ∂y
∂λ dλ
ı̂ntrucât pentru λ = λ(y) avem = ;
∂y dy
3) dacă λ depinde de x, y prin intermediul unor funcţii elementare ca:
-produsul xy, deci λ = λ(xy);
-suma x + y, deci λ = λ(x + y);
-suma pătratelor x2 + y 2 , deci λ = λ(x2 + y 2 ).
Exemplul 1.8. Să se integreze ecuaţia diferenţială

( 3 ) ( )
x sin y − 2y dx + x4 cos y + x dy = 0,
ştiind că admite un factor integrant ı̂n funcţie numai de x.


∂P
= x cos y − 2 
3


∂y ∂P ∂Q
Soluţie. Observăm că ⇒ ̸= .
∂Q 
 ∂y ∂x
= 4x cos y + 1
3
∂x
∂ [ ( 3 )] ∂ [ ( 4 )]
Este necesar să avem egalitatea λ x sin y − 2y = λ x cos y + x , cu
∂y ∂x
∂λ dλ ( ) ( )
= 0, deci λ (x3 cos y − 2) = x4 cos y + x + λ 4x3 cos y + 1 .
∂y dx
Obţinem
( ) dλ ( 4 )
λ x3 cos y − 2 − 4x3 cos y − 1 = x cos y + x
dx
( ) dλ ( )
−3λ 1 + x3 cos y = x x3 cos y + 1
dx
dλ dx dλ
⇒ −3λ = x ⇒ −3 = ⇒ λ(x) = x−3 .
dx x λ
Înmulţim ecuaţia iniţială cu x−3 ; rezultă ecuaţia diferenţială exactă
( ) ( )
2y 1
sin y − 3 dx + x cos y + 2 dy = 0.
x x
Soluţia ecuaţiei diferenţiale exacte este
∫ x( ) ∫ y( )
2y0 1
u(x, y) − u(x0 , y0 ) = sin y0 − 3 dt + x cos t + 2 dt, unde u(x, y) = c.
x0 t y0 x
∫ y( )
1
u(x, y) − u(0, 0) = x cos t + 2 dt, unde u(x, y) = c.
0 x
y
Soluţia generală a ecuaţiei x sin y + = c.
x2
Exerciţii 1.8. Să se determine un factor integrant, de forma λ = λ(x), pentru următoarele
ecuaţii diferenţiale şi să se calculeze soluţiile generale:
( )
1) 2x2 ydx + x3 − xy 2 dy = 0,
( ) ( )
2) 2y + 4y 2 x3 dx + −2x + 4x4 y dy = 0,
( )
3) 2x4 − 4x4 y 4 dx − 4x5 y 3 dy = 0,
( y ) ( )
4) 4 + 2x4 y 2 dx + x5 y − 4 dy = 0.
x
( )
y + xy 2 dx − xdy = 0,
ştiind că admite un factor integrant ı̂n funcţie numai de y.


∂P
= 1 + 2xy 

∂y ∂P ∂Q
Soluţie. Observăm că ⇒ ̸= .
∂Q 
 ∂y ∂x
= −1 
∂x
∂ [ ( )] ∂ ∂λ
Este necesar să avem egalitatea λ y + xy 2 = [λ (−x)], cu = 0, deci
∂y ∂x ∂x
dλ
λ (1 + 2xy) + (y + xy 2 ) = λ (−1).
dy
Obţinem
dλ
y (1 + xy) = −2λ (1 + xy) ⇒
dy
dy dλ
⇒ −2 = ⇒ λ(x) = y −2 .
y λ
Înmulţim ecuaţia iniţială cu y −2 ; rezultă ecuaţia diferenţială exactă

( )
1 x
+ x dx − 2 dy = 0.
y y
∫ x( ) ∫ y
1 x
u(x, y) − u(x0 , y0 ) = + t dt − 2
dt, unde u(x, y) = c.
x0 y0 y0 t
∫ x ∫ y
x
Înlocuind x0 = 0, y0 = 1, obţinem u(x, y) − u(0, 1) = (1 + t) dt − dt.
0 1 t2
x2 x
Soluţia generală a ecuaţiei este + = c.
2 y
Exerciţii 1.9. Să se determine un factor integrant, de forma λ = λ(y), pentru următoarele
ecuaţii diferenţiale şi să se calculeze soluţiile generale:
( )
1) − 3x2 ydx + x3 + y dy = 0, y > 0,
( )
2) x2 y + y 3 + 2xy dx + 2xy 2 dy = 0,
( )
( 4 2 3
) 2 5 2
3) 2x y + y dx + 4x y + 2xy dy = 0,
5
( 3 ) ( )
y y2
4) 2 2 + 4xy dx + −2 + 4x y dy = 0.
4 2 3
x x

( )
x2 y 3 dx + x3 y 2 − x2 dy = 0,
ştiind că admite un factor integrant de forma λ = λ(x2 y 2 ).

( )
dλ dλ ∂Q ∂P
Soluţie. Din condiţia P −Q =λ − , notând u = x2 y 2 , obţinem
dy dx ∂x ∂y
( )
∂λ ∂u ∂λ ∂u ∂Q ∂P ∂λ dλ
P · −Q · =λ − , cum = avem
∂u ∂y ∂u ∂x ∂x ∂y ∂u du
dλ ( ) dλ ( )
x2 y 3 · · 2x2 y − x3 y 2 − x2 · · 2xy 2 = λ 3x2 y 2 − 2x − 3x2 y 2 ⇒
du du
dλ ( 4 4 ) dλ
2x y − 2x4 y 2 + 2x3 y 2 = −2xλ ⇒ 2x3 y 2 = −2xλ
du du
dλ 1 dλ 1 dλ du 1
= − 2 2λ ⇒ =− λ⇒ =− ⇒ λ = u−1 ⇒ λ(x, y) = 2 2
du xy du u λ u xy
Înmulţim ecuaţia iniţială cu (xy)−2 ; rezultă ecuaţia diferenţială exactă

( )
1
ydx + x − 2 dy = 0.
y

∫ x ∫ y ( )
1
u(x, y) − u(x0 , y0 ) = y0 dt + x − 2 dt, unde u(x, y) = c.
x0 y0 t
∫ x ∫ y( )
1 1
u(x, y) − u(0, 1) = 1dt + x − 2 dt ⇒ u(x, y) − u(0, 1) = xy + − 1.
0 1 t y
1
Soluţia generală a ecuaţiei este xy + = c.
y
Exerciţii 1.10. Să se determine un factor integrant, de formă precizată, pentru următoarele
ecuaţii diferenţiale şi să se calculeze soluţiile generale::
( ) ( )
1) 2x2 y + 3xy 2 + y 3 dx + 2xy 2 + 3x2 y + x3 dy = 0, λ = λ (x + y) ,
( ) ( )
2) y + x3 y 2 dx + x + x2 y 3 dy = 0, λ = λ(xy),
( )
3) (x − y) dx + (x + y) dy = 0, λ = λ x2 + y 2 ,
( ) ( ) ( )
4) yx2 + y 3 − x dx + x3 + xy 2 − y dy = 0, λ = λ x2 + y 2 .
1.6 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul ı̂ntâi

y ′ + p(x)y = q(x), (17)
unde p, q ∈ C 0 (I) sunt date, se numeşte ecuaţie diferenţială liniară de ordinul ı̂ntâi.
Dacă funcţia q(x) = 0, ecuaţia diferenţiabilă (17) se numeşte omogenă, iar dacă funcţia
q(x) ̸= 0, ecuaţia diferenţiabilă (17) se numeşte neomogenă.
Observaţie 1.1. Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale neomogene este y = yh +yp , unde
yh este soluţia ecuaţiei diferenţiale liniare omogene de ordinul ı̂ntâi, iar yp este o soluţie
particulară a ecuaţiei diferenţiale (17).
Rezolvăm ı̂ntâi ecuaţia liniară omogenă y ′ + p(x)y = 0.

∫
dy dy
= −p(x)y ⇒ = −p(x)dx ⇒ ln |y(x)| = c1 + −p(x)dx.
dx y
∫
−p(x)dx
Obţinem soluţia generală
∫ a ecuaţiei omogene |yh (x)| = ec1 · e .
−p(x)dx
Rezultă yh (x) = c · e , cu c ∈ R.
Determinăm soluţia particulară ∫ a ecuaţiei neomogene cu metoda variaţiei constantelor.

−p(x)dx
Determinăm yp (x) = c(x) · e , unde c este o funcţie de clasă C1 (I).
Înlocuim ı̂n ecuaţia (17)
∫
−p(x)dx
yp (x) = c(x) · e şi
∫ ∫
−p(x)dx −p(x)dx
yp′ (x) = c′ (x) · e − c(x) · p(x) · e
∫ ∫ ∫
−p(x)dx −p(x)dx −p(x)dx
şi obţinem c′ (x) · e − c(x) · p(x) · e + p(x) · c(x) · e = q(x).
Rezultă
∫ ∫
−p(x)dx p(x)dx
c′ (x) · e = q(x) ⇒ c′ (x) = e · q(x) ⇒
∫
∫ p(x)dx
c(x) = q(x) · e · q(x) dx.
. ∫ ∫
− p(x)dx ∫ p(x)dx
Obţinem soluţia particulară yp (x) = e · q(x) · e dx.
Soluţia generală a ecuaţiei (17) este y(x) = yh (x) + yp (x).
Rezultă
∫ ∫ ∫
−p(x)dx −p(x)dx ∫ p(x)dx
y(x) = c · e +e · q(x) · e dx
şi obţinem soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (17)

∫  ∫ 
−p(x)dx  ∫ p(x)dx 
y(x) = e c + q(x) · e dx .

y
y ′ + 2 = 5x2 .
x
y
Soluţie. Rezolvăm ecuaţia diferenţială omogenă y ′ = −2 .
x
dy dx
= −2 ⇒ ln | y |= −2 ln | x | + ln c1 , c1 > 0.
y x
c
Obţinem soluţia generală a ecuaţiei omogene yh = , c ∈ R.
x2
c(x)
Determinăm soluţia particulară de forma yp (x) = 2 .
x
Înlocuim ı̂n ecuaţia diferenţială dată
c(x)
yp (x) = ,
x2
1 1
yp′ (x) = c′ (x) · 2
− 2c(x) · 3
x x
1 1 c(x) 1
şi obţinem c′ (x) · 2 − 2c(x) · 3 + 2 2 · = 5x2 .
x x x x
Rezultă
1
c′ (x) · 2 = 5x2 ⇒ c′ (x) = 5x4 ⇒ c(x) = x5 .
x
1
Obţinem soluţia particulară yp (x) = x5 · 2
⇒ yp (x) = x3 .
x
c
Soluţia generală a ecuaţiei este y(x) = yh (x) + yp (x), deci y(x) = 2
+ x3 .
x
1) y ′ + xy = 3x3 ,
2
2) xy ′ + 3y = − ,
x
′
3) xy − 3y = x e ,
4 x
4) y ′ + 2xy = e−x .
2
Exerciţii 1.12. Determinaţi soluţia particulară a ecuaţiilor diferenţiale:

1
1) y ′ = y + x3 , dacă y(−1) = 0, x > 0,
x(1 − x)
1
2) y ′ = − y + x2017 , dacă y(1) = 1, x > 0,
x
2x
3) y ′ = − 2 + 3(x2 + 2), dacă y(1) = 0,
x +2
′ y
4) y + = x2 , dacă y(4) = 2.
x−3
1.6.1 Ecuaţia diferenţială Bernoulli

y ′ + p(x)y = q(x)y α , (18)
unde p, q ∈ C 0 (I), α ∈ R \ {0, 1} sunt date, se numeşte ecuaţie Bernoulli.
Împărţim ecuaţia (18) cu y α şi obţinem
y ′ y −α + p(x)y 1−α = q(x). (19)
Facem schimbarea de funcţie u(x) = y(x)1−α şi derivăm ı̂n raport cu x.

u′
Atunci u′ = (1 − α) y ′ y 1−α , deci = y ′ y 1−α .
(1 − α)
Înlocuim ı̂n (19) şi obţinem
u′
+ p(x)u = q(x). (20)
(1 − α)
Rezolvăm apoi ecuaţia diferenţială liniară de ordinul ı̂ntâi u′ +(1 − α) p(x)u = (1 − α) q(x).
Observaţie 1.2. 1) Pentru α = 0, ecuaţia (18) este o ecuaţie diferenţială liniară de

ordinul ı̂ntâi.
2) Pentru α = 1, ecuaţia (18) este o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile.
Exemplul 1.12. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale Bernoulli

y
y′ − = −5x2 y 5 , y > 0.
2x
y −4
Soluţie. Împărţim ecuaţia cu y −5 şi obţinem ecuaţia y ′ y −5 − = −5x2 , y > 0.
2x
Facem schimbarea de funcţie u(x) = y(x)−4 .
Derivăm ı̂n raport cu x şi rezultă u′ = −4y ′ y −5 .
Înlocuim şi obţinem ecuaţia diferenţială liniară de ordinul ı̂ntâi
u′ u
− = −5x2 .
−4 2x
u
Rezultă u′ + 2 = 20x2 .
x
u
Rezolvarea ecuaţiei liniare omogene u′ = −2 .
x
du dx
= −2 ⇒ ln | u |= −2 ln | x | + ln c1 , c1 > 0.
u x
c
Obţinem soluţia generală a ecuaţiei omogene uh = .
x2
c(x)
Determinăm soluţia particulară de forma up (x) = 2 .
x
Înlocuim ı̂n ecuaţie
c(x)
up (x) = 2 ,
x
1 1
u′p (x) = c′ (x) · 2 − 2c(x) · 3
x x
1 1 c(x) 1
şi obţinem c′ (x) · 2 − 2c(x) · 3 + 2 2 · = 20x2 .
x x x x
Rezultă
1
c′ (x) · 2 = 20x2 ⇒ c′ (x) = 20x4 ⇒ c(x) = 4x5 .
x
1
Obţinem soluţia particulară up (x) = 4x5 · ⇒ up (x) = 4x3 .
x2
c
Soluţia generală a ecuaţiei este u(x) = uh (x) + up (x), deci u(x) = 2 + 4x3 .
x
1 c 1
Rezultă soluţia ecuaţiei date 4 = 2 + 4x şi y(x) = √
3
.
y x c 3
4
+ 4x
x2
y ln x 2
1) y ′ + = ·y ,
x x
2) y ′ + y tan x = y 2 ,
3) y ′ − (2 sin x + coth x) = y 2 ,
4) xy ′ = y + 3xy 3 .
2 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n cu coeficienţi

constanţi
2.1 Ecuaţii diferenţiale liniare omogene de ordinul n cu coeficienţi
constanţi
y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + ak y (k) + · · · + a1 y ′ + a0 y = 0, (21)
unde ak ∈ R, 0 ≤ k ≤ n − 1, k ∈ N se numeşte ecuaţie diferenţială liniară omogenă de

ordinul n cu coeficienţi constanţi.
Definiţia 2.2. l(λ) = λn + an−1 λn−1 + · · · + ak λk + · · · + a1 λ + a0 se numeşte polinomul

caracteristic ataşat ecuaţiei (21), iar l(λ) = 0 se numeşte ecuaţia caracteristică.
Teorema 2.1. Fie l(λ) = 0 ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei diferenţiale (21).
Atunci:
1) pentru o soluţie λ ∈ R, simplă, a ecuaţiei caracteristice, corespunde o soluţie y = eλx
a ecuaţiei (21);
2) pentru o soluţie λ ∈ R, multiplă, de ordinul p a ecuaţiei caracteristice, corespund p

soluţii y1 (x) = eλx , y2 = xeλx , . . . , yp (x) = xp−1 eλx , liniar independente ale ecuaţiei (21);
3) unei perechi de rădăcini complex conjugate λ = α + iβ, λ = α − iβ, a ecuaţiei
caracteristice, corespunde o pereche de soluţii liniar independente y1 = eαx · cos βx şi
y2 = eαx · sin βx a ecuaţiei (21);
4) unei perechi de rădăcini complex conjugate λ = α + iβ, λ = α − iβ, multiple,
de ordinul p, a ecuaţiei caracteristice, corespund 2p soluţii liniar independente y11 =
eαx cos βx, y12 = eαx sin βx, y21 = xeαx cos βx, y22 = xeαx sin βx, . . . , yp1 = xp−1 eαx cos βx, yp2 =
xp−1 eαx sin βx, ale ecuaţiei (21).
Exemple 2.1. Să se integreze ecuaţiile diferenţiale:
1) y ′′ − 7y ′ + 12y = 0,
2) y ′′′ − 3y ′ + 2y = 0,
3) 5y ′′ + 8y ′ + 5y = 0,
4) y (4) − 6y ′′′ + 10y ′′ = 0,
5) y (8) − 2y (4) + y = 0,
6) y (4) − y ′′ − 2y ′ + 2y = 0,
7) y (4) + 5y ′′ − 6y = 0,
8) y ′′′ + 3y ′ − 14y = 0.
Soluţie. 1) Ecuaţia caracteristică este λ2 − 7λ + 12 = 0, cu rădăcinile distincte

λ1 = 3, λ2 = 4. Soluţia generală este yh = C1 e3x + C2 e4x .
2) Ecuaţia caracteristică este λ3 − 3λ + 2 = 0, cu rădăcinile λ1 = λ2 = 1, λ3 = −2.
Soluţia generală este yh = C1 ex + C2 xex + C3 e−2x .
3) Ecuaţia caracteristică este 5λ2 + 8λ + 5 = 0, cu rădăcinile complexe
4 ( ) 4 ( )
4 3 − x 3x − x 3x
λ1,2 = − ± i . Soluţia generală este yh = C1 e 5 cos + C2 e 5 sin .
5 5 5 5
4) Ecuaţia caracteristică este λ4 − 6λ3 + 10λ2 = 0, cu rădăcinile
λ1 = λ2 = 0, λ3,4 = 3 ± i. Soluţia generală este yh = C1 + C2 x + C3 e3x cos x + C4 e3x sin x.
5) Ecuaţia caracteristică este λ8 − 2λ4 + 1 = 0, cu rădăcinile λ1 = λ2 = 1,
λ3 = λ4 = −1, λ5 = λ6 = i, λ7 = λ8 = −i.
Soluţia generală este
yh = C1 ex + C2 xex + C3 e−x + C4 xe−x + C5 cos x + C6 sin x + C7 x cos x + C8 x sin x.
6) Ecuaţia caracteristică este λ4 − λ2 − 2λ + 2 = 0, cu rădăcinile λ1 = λ2 = 1,
λ3,4 = −1 ± i. Soluţia generală este yh = C1 ex + C2 xex + C3 e−x cos x + C4 e−x sin x.
7) Ecuaţia caracteristică este λ4 + 5λ2 − 6 = 0, cu rădăcinile λ1 = 1,

√
λ2 = −1, λ3,4 = ±i 6.
√ √
Soluţia generală este yh = C1 ex + C2 e−x + C3 cos( 6x) + C4 sin( 6x).
8) Ecuaţia caracteristică este λ3 + 3λ − 14 = 0, cu rădăcinile λ1 = 2,
√ √ √
λ2,3 = −1±i 6. Soluţia generală este yh = C1 e2x +C2 e−x cos( 6x)+C3 e−x sin( 6x).
Exerciţii 2.1. Să se integreze ecuaţiile diferenţiale:
1) y ′′′ − 5y ′′ − 6y ′ = 0,
2) y ′′′ − 3y ′ − 2y = 0,
3) y ′′ + 4y ′ + 29y = 0,
4) y (5) − 2y (4) + 2y ′′′ − 4y ′′ + y ′ − 2y = 0,
5) y (4) − 4y ′′′ + 14y ′′ − 20y ′ + 25y = 0,
6) y (4) + 4y = 0,
7) y (6) + 2y (4) + y ′′ = 0,
8) y ′′′ + 3y ′ + 14y = 0.
2.2 Ecuaţii diferenţiale liniare neomogene de ordinul n cu coeficienţi

constanţi
y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + ak y (k) + · · · + a1 y ′ + a0 y = b(x), (22)
unde ak ∈ R, 0 ≤ k ≤ n−1, k ∈ N şi b : [a, b] → R continuă, se numeşte ecuaţie diferenţială

liniară neomogenă de ordinul n cu coeficienţi constanţi.
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (22) este dată de egalitatea y(x) = yh (x) + yp (x),
unde yh (x) este soluţia generală a ecuaţiei omogene (21), iar yp (x) este o soluţie particulară
a ecuaţiei neomogene (22).
Pentru determinarea soluţiei particulare yp (x) folosim:
1) Metoda variaţiei constantelor;
2) Metoda coeficienţilor nedeterminaţi, dacă b(x) este un cvasipolinom, adică o combinaţie
liniară a funcţiilor xp−1 eαx , xp−1 eαx cos(βx), xp−1 eαx sin(βx), p ∈ N∗ cu α, β ∈ R date.
1) Metoda variaţiei constantelor

∑
n
Teorema 2.2. Dacă yh (x) = Ci · yi (x) este soluţia generală a ecuaţiei omogene (21),
i=1
∑
n
atunci soluţia particulară a ecuaţiei neomogene (22), este de forma yp (x) = Ci (x)yi (x),
i=1
unde funcţiile Ci (x), Ci ∈ C 1 (I), 1 = 1, n, verifică sistemul
 ∑


n ′
i=1 Ci (x)yi (x) = 0;




 ∑n C ′ (x)y ′ (x) = 0;



 i=1 i i
 ..................;

 ∑n


′
i=1 Ci (x)yi
(n−2)
(x) = 0;



 ∑

 i=1 Ci′ (x)yi
n (n−1)
(x) = b(x).
1
Exemplul 2.1. Să se integreze ecuaţia y ′′′ + y ′ = , x > 0.
cos x
Soluţie. Rezolvăm ı̂ntâi ecuaţia omogenă y ′′′ + y ′ = 0.
Ecuaţia caracteristică este λ3 +λ = 0, cu rădăcinile λ1 = 0, λ2,3 = ±i. Soluţia generală
a ecuaţiei omogene este yh = C1 cos x + C2 sin x + C3 .
Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei, de forma yp = C1 (x) cos x + C2 (x) sin x + C3 (x),
unde y1 = cos x, y2 = sin x, y3 = 1.
Avem sistemul  ′

 C1 (x) cos x + C2′ (x) sin x + C3′ (x) = 0;



−C1′ (x) sin x + C2′ (x) cos x = 0;




−C ′ (x) cos x − C ′ (x) sin x = 1 .
1 2
cos x
1
Adunând prima ecuaţie la ultima, obţinem C3′ (x) = .
cos x
∫ ∫ ∫
dx cos x cos x
De aici rezultă C3 (x) = = dx = dx şi făcând schimbarea
cos x cos x2 1 − sin2 x
( )
1 1 + sin x
de variabilă t = sin x, obţinem C3 (x) = ln .
2 1 − sin x
Dacă ı̂nmulţim a doua ecuaţie cu sin x şi pe cea de a treia cu cos x şi apoi adunăm
cele două ecuaţii astfel obţinute, rezultă C1′ (x) = −1, deci C1 (x) = −x.
sin x
Deoarece C1′ (x) = −1 obţinem din ecuaţia a doua a sistemului C2′ (x) = − , deci
∫ cos x
sin x
C2 (x) = − dx = ln(cos x).
cos x ( )
1 1 + sin x
Soluţia particulară a ecuaţiei este yp = −x cos x + ln(cos x) sin x + ln .
2 1 − sin x
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este
( )
1 1 + sin x
y = yh + yp = C1 cos x + C2 sin x + C3 − x cos x + ln(cos x) sin x + ln .
2 1 − sin x
2) Metoda coeficienţilor nedeterminaţi
Pentru a determina soluţia particulară a ecuaţiei (22), folosind această metodă, admitem
cazul general pentru b(x) = eαx [P (x) cos(βx) + Q(x) sin(βx)], unde P (x) şi Q(x) sunt
polinoame cu gradP = m şi gradQ = k.
Teorema 2.3. Fie ecuaţia diferenţială liniară neomogenă de ordinul n cu coeficienţi

constanţi, (22). Atunci:
1) dacă l (α + iβ) ̸= 0 (cu α şi β din expresia lui b(x)), se caută
yp (x) = eαx [Ps (x) cos(βx) + Qs (x) sin(βx)] ,
unde s = max {m, k}, iar Ps (x), Qs (x) sunt funcţii polinomiale de grad s cu coeficienţi
nedeterminaţi;
2) dacă l(α + iβ) = l′ (α + iβ) = · · · = l(p−1) (α + iβ) = 0, se caută
yp (x) = xp eαx [Ps (x) cos(βx) + Qs (x) sin(βx)] ,
unde s = max {m, k}, iar Ps (x), Qs (x) sunt funcţii polinomiale de grad s cu coeficienţi
nedeterminaţi.
Observaţie 2.1. a) Dacă avem cazul 1), ecuaţia se numeşte fără rezonanţă, iar dacă
avem cazul 2), ecuaţia se numeşte cu rezonanţă de ordinul p.
b) Dacă α = β = 0, atunci avem cazul particular b(x) = Ps (x), un polinom.
c) Dacă α ̸= 0, β = 0, avem b(x) = eαx Ps (x); dacă Ps (x) = c (polinom constant),
atunci b(x) = ceαx .
d) Dacă α = 0, β ̸= 0, avem b(x) = P (x) cos(βx) + Q(x) sin(βx).
1) y ′′′ − y ′′ + y ′ − y = x2 + x,
2) y ′′′ − y ′′ = 12x2 + 6x,
3) y ′′ + y ′ = 4x2 ex ,
4) y ′′ − 7y ′ + 12y = 10e2x ,
5) y ′′ − 3y ′ + 2y = 4ex ,
6) y ′′ + 10y ′ + 25y = 4e−5x ,
7) y (4) + 8y ′′ − 9y = 4 cos 2x,
8) y ′′ − 5y ′ = 3x2 + sin 5x.
Soluţie. 1) Rezolvăm ecuaţia omogenă y ′′′ − y ′′ + y ′ − y = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ3 −λ2 +λ−1 = 0, cu rădăcinile distincte λ1 = 1, λ2,3 = ±i.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 ex + C2 cos x + C3 sin x.
Vom determina o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, de forma yp = Ax2 +Bx+C.
Obţinem 
 ′
yp = 2Ax + B
yp′′ = 2A

y ′′′ = 0.
p
Înlocuim cu yp ı̂n ecuaţia dată şi obţinem −2A + 2Ax + B − Ax2 − Bx − C = x2 + x.

Rezultă −Ax2 + (2A − B)x + B − C − 2A = x2 + x; identificăm coeficienţii şi avem
A = −1, B = −3, C = −1.
Soluţia generală a ecuaţiei este y = yh + yp = C1 ex + C2 cos x + C3 sin x − x2 − 3x − 1.
2) Rezolvăm ecuaţia omogenă y ′′′ − y ′′ = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ3 − λ2 = 0, cu rădăcinile λ1 = 1, λ2,3 = 0.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 ex + C2 + C3 x.
Vom determina o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, de forma
yp = x2 (Ax2 + Bx + C).
Deoarece yp = Ax4 + Bx3 + Cx2 obţinem


 ′ 3 2
yp = 4Ax + 3Bx + 2xC
yp′′ = 12Ax2 + 6Bx + 2C

y ′′′ = 24Ax + 6B.
p
Înlocuim cu yp ı̂n ecuaţia dată şi obţinem 24Ax + 6B − 12Ax2 − 6Bx − 2C = 12x2 + 6x.
Rezultă −12Ax2 + (24A − 6B)x + 6B − 2C = 12x2 + 6x; identificăm coeficienţii şi
avem A = −1, B = −5, C = −15.
Soluţia generală a ecuaţiei este y = yh + yp = C1 ex + C2 + C3 x − x4 − 5x3 − 15x2 .
3) Rezolvăm ecuaţia omogenă y ′′ + y ′ = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ2 + λ = 0, cu rădăcinile λ1 = −1, λ2 = 0.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 e−x + C2 .
yp = (Ax2 + Bx + C)ex .
Obţinem {
yp′ = [Ax2 + (B + 2A) x + B + C] ex
yp′′ = [Ax2 + (B + 4A) x + 2A + 2B + C] ex .
Înlocuim cu yp ı̂n ecuaţia dată şi obţinem

[ ]
2Ax2 + (6A + 2B)x + 2A + 3B + 2C ex = 4x2 ex .
Rezultă 2Ax2 + (6A + 2B)x + 2A + 3B + 2C = 4x2 ; identificăm coeficienţii şi avem

A = 2, B = −6, C = 7.
Soluţia generală a ecuaţiei este y = yh + yp = C1 e−x + C2 + (2x2 − 6x + 7)ex .
4) Rezolvăm ecuaţia omogenă y ′′ − 7y ′ + 12y = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ2 − 7λ + 12 = 0, cu rădăcinile distincte λ1 = 3, λ2 = 4.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 e3x + C2 e4x .
Vom determina o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, de forma yp = Ae2x .
Obţinem {
yp′ = 2Ae2x
yp′′ = 4Ae2x .
Înlocuim cu yp ı̂n ecuaţia dată şi obţinem 4Ae2x − 14Ae2x + 12Ae2x = 10e2x .
Rezultă 2Ae2x = 10e2x ; identificăm coeficienţii şi avem A = 5.
Soluţia generală a ecuaţiei este y = yh + yp = C1 e3x + C2 e4x + 5e2x .
5) Rezolvăm ecuaţia omogenă y ′′ − 3y ′ + 2y = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ2 − 3λ + 2 = 0, cu rădăcinile distincte λ1 = 1, λ2 = 2.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 ex + C2 e2x .
Deoarece 1 este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, determinăm o soluţie particulară a
ecuaţiei neomogene, de forma yp = (Aex ) · x.
Obţinem {
yp′ = A(x + 1)ex
yp′′ = A(x + 2)ex .
Înlocuim cu yp ı̂n ecuaţia dată şi obţinem A(x + 2 − 3x − 3 + 2x)ex = 4ex .

Rezultă −Aex = 4ex ; identificăm coeficienţii şi avem A = −4.
Soluţia generală a ecuaţiei este y = yh + yp = C1 ex + C2 e2x − 4xex .
6) Rezolvăm ecuaţia omogenă y ′′ + 10y ′ + 25y = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ2 + 10λ + 25 = 0, cu rădăcinile distincte λ1 = λ2 = −5.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 e−5x + C2 xe−5x .
Deoarece −5 este rădăcină dublă a ecuaţiei caracteristice, determinăm o soluţie par-
ticulară a ecuaţiei neomogene, de forma yp = (Ae−5x ) · x2 .
Obţinem {
yp′ = A(−5x2 + 2x)e−5x
yp′′ = A(25x2 − 20x + 2)e−5x .
Înlocuim cu yp ı̂n ecuaţia dată şi obţinem A(25x2 −20x+2−50x2 +20x+25x2 )ex = 4ex .
Rezultă 2Aex = 4ex ; identificăm coeficienţii şi avem A = 2.
Soluţia generală a ecuaţiei este y = yh + yp = C1 e−5x + C2 xe−5x + 2x2 ex .
7) Rezolvăm ecuaţia omogenă y (4) + 8y ′′ − 9y = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ4 + 8λ2 − 9 = 0, cu rădăcinile λ1 = 1, λ2 = −1, λ3,4 = ±3i.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 ex + C2 e−x + C3 cos 3x + C4 sin 3x.
yp = A cos 2x + B sin 2x.
Obţinem  ′

 yp = −2A sin 2x + 2B cos 2x

 y ′′ = −4A cos 2x − 4B sin 2x
p

 yp′′′ = 8A sin 2x − 8B cos 2x

 (4)
yp = 16A cos 2x + 16B sin 2x.
16A cos 2x + 16B sin 2x − 32A cos 2x − 32B sin 2x − 9A cos 2x − 9B sin 2x = 4 cos 2x.
Rezultă −25A cos 2x − 25B sin 2x = 4 cos 2x; identificăm coeficienţii şi avem
4
A = − , B = 0.
25
Soluţia generală a ecuaţiei este
4
y = yh + yp = C1 ex + C2 e−x + C3 cos 3x + C4 sin 3x − cos 2x.
25
8) Rezolvăm ecuaţia omogenă y ′′ − 5y ′ = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ2 − 5λ = 0, cu rădăcinile distincte λ1 = 0, λ2 = 5.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 + C2 e5x .
Vom determina soluţiile particulare ale ecuaţiei neomogene, de forma
yp1 = x(Ax2 + Bx + C) şi yp2 = D cos 5x + E sin 5x.
Obţinem
{
yp′ 1 = 3Ax2 + 2Bx + C
yp′′1 = 6Ax + 2B,
{
yp′ 2 = −5D sin 5x + 5E cos 5x
yp′′2 = −25D cos 5x − 25E sin 5x.
Înlocuim cu yp1 , yp2 ı̂n ecuaţia dată şi obţinem

 {
 −15A = 3 25D − 25E = 1
6A − 10B = 0 ;

 2B − 5C = 0. −25D − 25E = 0.
1 3 6 1 1
Rezultă A = − , B = − , C = − ,D = − ,E = .
5 25 125 50 50
1 3 6 1
y = yh + yp1 + yp2 = C1 + C2 e5x − x3 − x2 − + (cos 5x − sin 5x).
5 25 125 50
1) 3y ′′ − 2y ′ − y = x2 ,
2) y ′′′ + y ′′ = 3,
3) y (4) + 4y ′′ + 4y = sin 2x,
4) y (4) − 4y ′′′ + 6y ′′ − 4y ′ + y ′ + y = xex ,
5) y ′′ − y ′ − 2y = ex + e−2x ,
6) y ′′ − y = x + sin x,
7) y (5) + 4y ′′′ = ex + 3 sin 2x + 1,
8) y ′′ − 6y ′ + 9y = 25ex sin x.
y ′′ − y ′ = cos x.
Soluţie. Rezolvăm ecuaţia omogenă y ′′ − y ′ = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ2 − λ = 0, cu rădăcinile λ1 = 0, λ2 = 1. Soluţia generală
a ecuaţiei omogene este yh = C1 + C2 ex .
1) Metoda variaţiei constantelor
Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei, de forma yp = C1 (x) + C2 (x)ex , unde y1 = 1,
y2 = ex .
Avem sistemul 
 C1′ (x) + C2′ (x)ex = 0;

C2′ (x)ex = cos x.
∫
−x
Din a doua ecuaţie obţinem C2′ (x) =e cos x. De aici rezultă C2 (x) = e−x cos xdx
1
şi integrând prin părţi, avem C2 (x) = (sin x − cos x) e−x .
2
Dacă ı̂n prima ecuaţie ı̂nlocuim C2′ (x)ex cu cos x, rezultă C1′ (x) = − cos x.
Prin integrare obţinem C1 (x) = − sin x.
1
Soluţia particulară a ecuaţiei este yp = − sin x + (sin x − cos x).
2
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este
1 1
y = yh + yp = C1 (x) + C2 (x)ex − sin x + (sin x − cos x) = C1 + C2 ex − (sin x + cos x) .
2 2
2) Metoda coeficienţilor nedeterminaţi
Vom determina soluţia particulară a ecuaţiei, de forma yp = A cos x+B sin x. Obţinem
{
yp′ = −A sin x + B cos x
yp′′ = −A cos x − B sin x.
(−A − B) cos x + (A − B) sin x = cos x.
1
Identificăm coeficienţii şi avem A = B = − .
2
1
y = yh + yp = C1 + C2 ex − (sin x + cos x) .
2
2.3 Ecuaţii diferenţiale de tip Euler

xn y (n) + an−1 xn−1 y (n−1) + · · · + ak xk y (k) + · · · + a1 xy ′ + a0 y = b(x), (23)
unde ak ∈ R, 0 ≤ k ≤ n − 1, k ∈ N se numeşte ecuaţie Euler de ordinul n.
Cum x ̸= 0, rezultă x > 0 sau x < 0, dar cazul x < 0 se reduce la cazul x > 0 prin
schimbarea de variabilă x = −u cu u > 0.
Teorema 2.4. Dacă x > 0, prin schimbarea de variabilă x = et , ecuaţia Euler se reduce
la o ecuaţie liniară cu coeficienţi constanţi.
Demonstraţie. Considerăm cazul ı̂n care x > 0.

Deoarece x = et , rezultă dx = et dt.
dy dy dt dy 1 dy not −t
Întrucât y ′ = = · = · = e−t · = e · ẏ, putem pune ı̂n evidenţă
dx dt dx dt dx dt
dt
d −t d
operatorul de derivare =e · .
dx dt
( ) ( ) ( )
′′ d2 y d dy −t d −t dy −t
2
−t d y −t dy
Avem y = 2 = =e e =e e −e
dx dx dx dt dt dt2 dt
( 2 )
d y dy not −2t
= e−2t − = e (ÿ − ẏ) .
dt2 dt
[ ]
(n) −nt dn y
Folosim inducţia şi avem y =e + ...... .
dtn
Ecuaţia (23) devine
[ n ] [ n−1 ]
nt −nt d y (n−1)t −(n−1)t d y dy
e e n
+ . . . + an−1 e e n−1
+ . . . + · · · + a1 et e−t + a0 y = b(et ),
dt dt dt
de unde obţinem o ecuaţie diferenţială liniară neomogenă de ordinul n cu coeficienţi

constanţi.
1) x2 y ′′ + xy ′ + y = x, x > 0,
2) x2 y ′′′ + xy ′′ + y ′ = x2 , x > 0.
Soluţie. 1) Ecuaţia diferenţială este ecuaţie Euler de ordinul 2.

Prin schimbarea de variabilă x = et rezultă
( 2 )
′ −t dy not −t ′′ −2t d y dy not −2t
y =e · = e · ẏ, y = e − = e (ÿ − ẏ) .
dt dt2 dt
Înlocuim ı̂n ecuaţia dată şi obţinem
e2t e−2t (ÿ − ẏ) + et e−t · ẏ + y = et ⇒ ÿ + y = et .
Rezolvăm ecuaţia omogenă ÿ + y = 0.

Ecuaţia caracteristică este λ2 + 1 = 0, cu rădăcinile distincte λ1,2 = ±i.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este
yh (t) = C1 cos t + C2 sin t, deci yh (x) = C1 cos(ln x) + C2 sin(ln x).
Vom determina o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, de forma yp (t) = Aet .

Obţinem {
y˙p = Aet
y¨p = Aet .
Înlocuim cu yp (t) ı̂n ecuaţie şi obţinem 2Aet = et .

1 1 1
Identificăm coeficienţii şi avem A = , deci yp (t) = et şi yp (x) = x.
2 2 2
1
Soluţia generală a ecuaţiei este y(x) = yh (x) + yp (x) = C1 cos(ln x) + C2 sin(ln x) + x.
2
2) Dacă ı̂nmulţim ecuaţia cu x, obţinem ecuaţia Euler de ordinul 3
x3 y ′′′ + x2 y ′′ + xy ′ = x3 , x > 0.
Prin schimbarea de variabilă x = et , rezultă

...
y ′ = e−t · ẏ, y ′′ = e−2t (ÿ − ẏ) , y ′′′ = e−3t ( y − 3ÿ + 2ẏ) .
Înlocuim ı̂n ecuaţia dată şi obţinem

... ...
e3t e−3t ( y − 3ÿ + 2ẏ) + e2t e−2t (ÿ − ẏ) + 3et e−t · ẏ = e3t ⇒ y − 2ÿ + 4ẏ = e3t .
...
Rezolvăm ecuaţia omogenă y − 2ÿ + 4ẏ = 0.
√
Ecuaţia caracteristică este λ3 − 2λ2 + 4λ = 0, cu rădăcinile λ1 = 0, λ2,3 = 1 ± i 3.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este
√ √
yh (t) = C1 + C2 et cos 3t + C3 et sin 3t, deci
√ √
yh (x) = C1 + C2 x cos 3(ln x) + C3 x sin 3(ln x).
Vom determina o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, de forma yp (t) = Ae3t .

Obţinem 

 y˙p = 3Ae
3t
y¨p = 9Ae3t

y = 27Ae3t .
...
p
Înlocuim cu yp (t) ı̂n ecuaţie şi obţinem 21Ae3t = e3t .

1 1 1
Identificăm coeficienţii şi avem A = , deci yp (t) = e3t şi yp (x) = x3 .
21 21 21
√ √ 1
y(x) = yh (x) + yp (x) = C1 + C2 x cos 3(ln x) + C3 x sin 3(ln x) + x3 .
21
1) x2 y ′′ − xy ′ + y = x,
2) x2 y ′′ − xy ′ = x2 ,
3) x2 y ′′′ + 5xy ′′ + 4y ′ = ln x,
4) x3 y ′′′ − 2xy ′ = ln x.
3 Sisteme diferenţiale liniare de ordinul ı̂ntâi

Definiţia 3.1. Sistemul de ecuaţii diferenţiale


 y ′ (x) = a11 (x)y1 (x) + · · · + a1n (x)yn (x) + b1 (x)
 1


 y2′ (x) = a21 (x)y1 (x) + · · · + a2n (x)yn (x) + b2 (x)



 ...

 yk′ (x) = ak1 (x)y1 (x) + · · · + akn (x)yn (x) + bk (x)



 ..

 .

y ′ (x) = a (x)y (x) + · · · + a (x)y (x) + b (x)
n n1 1 nn n n
se numeşte sistem de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul ı̂ntâi.

     
y1 (x) b1 (x) a11 . . . a1n
 ..   ..   .. .. 
Folosim notaţiile: Y (x) =  .  , B(x) =  .  , A(x) =  . . 
yn (x) b1 (x) an1 . . . ann
şi obţinem forma matriceală a sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniare
Y ′ = AY + B. (24)
Definiţia 3.2. Soluţia generală a unui sistem liniar de ordinul ı̂ntâi este o soluţie ce
conţine n constante arbitrare.
Observaţie 3.1. Problema Cauchy Y ′ = A(x)Y + B(x), Y (x0 ) = Y0 , ∀x0 ∈ [a, b], cu
funcţiile aik (x), i, k ∈ 1, n şi bi (x), i ∈ 1, n, continue pe intervalul [a, b], are soluţie unică.
Sistemul liniar se numeşte omogen, dacă bi (x) = 0, iar ı̂n caz contrar se numeşte
neomogen.
Cazul omogen
Considerăm sistemul liniar omogen
Y ′ = A(x)Y. (25)
Propoziţie 3.1. Dacă
Y1 = (y11 , y21 , . . . , yn1 ) , Y2 = (y12 , y22 , . . . , yn2 ) , . . . , Yn = (y1n , y2n , . . . , ynn )
sunt n soluţii liniar independente, atunci orice soluţie a sistemului este de forma
∑
n
Y = ci Yi , ci ∈ R, i = 1, n, constante (26)
i=1
este soluţia generală a sistemului diferenţial omogen.

Observaţii 3.1. 1) Dacă notăm cu

 
y11 y12 . . . y1n
y . . .
 21 ... ... 
J =  = (Y1 , Y2 , . . . , Yn )
. . . 
yn1 yn2 . . . ynn
matricea care are ca elemente, pe coloane, componentele soluţiilor Y1 , Y2 , . . . , Yn , atunci
matricea J se numeşte matricea Wronski a celor n soluţii, iar w = det W se numeşte
wronskianul soluţiilor.
2) Cu matricea J, soluţia generală a sistemului omogen se scrie sub forma
Y = J · C, unde C = (c1 , . . . , cn )t .
3) Soluţiile Y1 , . . . , Yn sunt liniar independente dacă şi numai dacă wronskianul lor
w(x) ̸= 0, ∀x ∈ [a, b].
Cazul neomogen
În continuare, fie sistemul liniar (24) şi sistemul omogen (25) asociat.
Soluţia generală a sistemului (24) este suma dintre soluţia generală a sistemului (25) şi o
soluţie particulară a sistemului (24),
Y = Yh + Yp .
Propoziţie 3.2. Dacă Y (x) = J(x)C este soluţia generală a sistemului omogen, atunci
o soluţie particulară a sistemului neomogen se poate determina de forma
∫
Yp (x) = J(x)C(x), unde matricea C(x) = J −1 (x)B(x)dx. (27)
3.1 Sisteme diferenţiale liniare de ordinul ı̂ntâi cu coeficienţi

constanţi
Definiţia 3.3. Dacă A = (aij ) ∈ Mn (R) este o matrice cu elementele aij numere reale
date, deci A este o matrice cu elemente constante, atunci sistemul diferenţial liniar
Y ′ = AY + B
(respectiv
Y ′ = AY
sistemul omogen corespunzător), unde B = (b1 (x), . . . , bi (x), . . . , bn (x))t , cu bi , i ∈ 1, n,
funcţii continue date pe un interval [a, b] ⊂ R, se numeşte sistem diferenţial liniar cu
coeficienţi constanţi.
Metode de rezolvare pentru cazul omogen:

I. Metoda derivării şi a eliminării
Prin derivare ı̂n raport cu x se reduce sistemul la o ecuaţie diferenţială.
Integrăm această ecuaţie şi determinăm pe rând fiecare din funcţiile yj .
( )
−7 −6
Exemplul 3.1. Să se integreze sistemul Y ′ = AY , cu A = .
12 10
Soluţie. Ecuaţiile sistemului sunt

{
y1′ = −7y1 − 6y2
y2′ = 12y1 + 10y2 .
Derivăm prima ecuaţie ı̂n raport cu x şi obţinem y1′′ = −7y1′ − 6y2′ ; din cele 3 ecuaţii
obţinem o ecuaţie diferenţială de ordinul doi ı̂n y1 .
y ′′ + 7y1′ y ′ + 7y1
Rezultă 1 = 12y1 + 10y2 şi din prima ecuaţie avem 1 = y2 .
−6 −6
Obţinem ecuaţia diferenţială liniară cu coeficienţi constanţi
y1′′ + 7y1′ y ′ + 7y1

= 12y1 + 10 1 ⇒
−6 −6
y1′′ + 7y1′ = −72y1 + 10 (y1′ + 7y1 ) ⇒
y1′′ − 3y1′ + 2y1 = 0.
Ecuaţia caracteristică λ2 − 3λ + 2 = 0 are rădăcinile reale distincte

λ1 = 1, λ2 = 3.
Soluţia generală este y1 = C1 ex + C2 e2x .
y ′ + 7y1 C1 ex + 2C2 e2x + 7 (C1 ex + C2 e2x )
Mai departe, din relaţia 1 = y2 , rezultă y2 = ,
−6 −6
4 3
deci y2 = − C1 ex − C2 e2x .
3 2 
y1 = C1 ex + C2 e2x
Soluţia generală a sistemului diferenţial omogen este
y = − 4 C ex − 3 C e2x .
2 1 2
3 2
Metoda eliminării se poate aplica şi la sisteme neomogene.

( ) ( )
−7 −6 3
Exemplul 3.2. Să se integreze sistemul Y ′ = AY + B, cu A = ,B= .
12 10 0
Soluţie. Ecuaţiile sistemului sunt

{
y1′ = −7y1 − 6y2 + 3
y2′ = 12y1 + 10y2 .
Procedăm analog cu exemplul anterior şi obţinem y1′′ − 3y1′ + 2y1 = −30.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este y1h = C1 ex + C2 e2x .
Soluţia particulară este de forma y1p = C, unde C este o constantă. Înlocuind ı̂n
ecuaţie obţinem C = −15.
y ′ + 7y1 − 3 C1 ex + 2C2 e2x + 7 (C1 ex + C2 e2x − 15) − 3
Din relaţia 1 = y2 , rezultă y2 = ,
−6 −6
4 3
deci y2 = − C1 ex − C2 e2x + 18.
3 2
Soluţia sistemului neomogen este

y1 = C1 ex + C2 e2x − 15
y = − 4 C ex − 3 C e2x + 18.
2 1 2
3 2
II. Metoda valorilor şi vectorilor proprii

Pentru sistemul omogen ataşat, se caută soluţii de forma
Y (x) = eλx v,
unde v = (v1 , . . . , vi , . . . , vn )t ̸= 0.
Punând condiţia ca Y să verifice sistemul omogen (25), ı̂ntrucât Y ′ = λeλx v, rezultă
λeλx v = Aveλx sau (λv)eλx = (Av)eλx , ∀x ∈ R, deci Av = λv sau (A − λIn ) v = On,1 şi
cum v ̸= 0 implică det (A − λIn ) = 0. Rezultă că λ este valoare proprie matricei A, iar v
este vectorul propriu corespunzător.
În concluzie, dacă λ este valoare proprie a lui A, iar vectorul v este vectorul propriu
corespunzător, atunci Y = veλx este o soluţie a sistemului liniar omogen.
Fie λ ∈ σ(A) o valoare proprie a lui A, multiplă (multiplicitatea sa algebrică) de
ordinul m şi fie Vλ subspaţiul propriu corespunzător (a cărui dimensiune este numită
multiplicitate geometrică a valorii proprii λ). Dacă dimR Vλ = m, există m vectori proprii
vj , j = 1, m, liniari independenţi corespunzători valorii proprii λ.
Observaţii 3.2. 1) Dacă pentru fiecare valoare proprie λ a lui A, multiplicitatea ei

algebrică coincide cu multiplicitatea ei geometrică, atunci soluţia generală a sistemului
diferenţial liniar omogen este
∑
n
Y = Ck vk eλk x , cu Ck constante. (28)
k=1
2) Dacă λ este o valoare proprie multiplă de ordinul m şi v1 este vectorul propriu
corespunzător Av1 = λv1 (dimR Vλ = 1) şi dacă v2 , . . . , vm sunt vectorii coloană definiţi
de sistemul
Av2 = λv2 + v1 , Av3 = λv3 + v2 , . . . , Avm = λvm + vm−1 , (29)
atunci funcţiile
Yj
x → Yj (x) = Pj (x)eλx , j = 1, m, (30)
unde
xj−1 xj−2 x
Pj (x) = v1 + v2 + · · · + vj−1 + vj , j = 1, m, (31)
(j − 1)! (j − 2)! 1!
sunt soluţii liniar independente ale sistemului omogen.
Exemple 3.1. Să se integreze sistemele

( ) ( )
−7 −6 3
1) Y ′ = AY + B, cu A = ,B= .
12 10 0
 
0 1 1
 
2) Y ′ = AY , cu A = 1 0 1.
1 1 0
 
4 −1 1
 
3) Y ′ = AY , cu A = 1 3 −1.
0 1 1
Soluţie. 1) det (A − λI2 ) = 0. Prin calcul, rezultă λ2 − 3λ + 2 = 0, cu λ1 = 1 şi λ2 = 2,

valorile proprii ale matricei A. ( ) ( ) { ( )t
v1 0 −8v1 − 6v2 = 0 4
Pentru λ1 = 1 rezultă (A − I2 ) = ⇒ şi v1 = 1, − .
v2 0 12v1 + 9v2 = 0 3
( ) ( ) { ( )t
v1 0 −9v1 − 6v2 = 0 3
Pentru λ2 = 2 rezultă (A − 2I2 ) = ⇒ şi v2 = 1, − .
v2 0 12v1 + 8v2 = 0 2
( )  
C1 ex + C2 e2x
y1
Soluţia omogenă a sistemului este Yh = = C1 v1 ex +C2 v2 e2x =  4 3
.
y2 − C1 e − C2 e
x 2x
∫ 3 2
−1
Soluţia particulară o calculăm cu formula Yp (x) = J(x) J (x)B(x)dx, unde
  ( ) ( )
ex e2x 9e−x 6e−x 3
J(x) =  4  −1
3 2x , J (x) = , B(x) = .
− e − e
x
−8e−2x −6e−2x , 0
3 2
Obţinem
∫ ∫ ( 9e−x 6e−x
)( ) ∫ ( )
3 27e−x
J −1 (x)B(x) = dx = dx.
−8e−2x −6e−2x 0 −24e−2x
 ( ) ( )
ex e2x −x
−27e −15
Yp (x) =  4 3
 = .
− ex − e2x 12e−2x 18
3 2
Soluţia sistemului neomogen este
 
C1 ex + C2 e2x − 15
Y = Yh (x) + Yp (x) =  4 3
.
− C1 e − C2 e + 18
x 2x
3 2
Pentru a rezolva sistemul de ecuaţii diferenţiale putem considera de asemenea,
v1 = (3, −4)t şi v2 = (2, −3)t .
2) det (A − λI3 ) = 0. Prin calcul, rezultă (λ − 2)(λ + 1)2 = 0, cu λ1,2 = −1 şi λ3 = 2,
valorile proprii ale matricei A.
Pentru valoarea proprie λ1,2 = −1, cu ordinul de multiplicitate algebrică 2, corespund
doi vectori proprii
  liniari
  independenţi
 v1 şi v2 .
v1 0 
 v1 + v2 + v3 = 0
   
(A + I3 ) v2  = 0 ⇒ v1 + v2 + v3 = 0 ⇒ v1 = −v2 − v3 ⇒ şi v1 = (−1, 1, 0)t ,

v + v + v = 0
v3 0 1 2 3
v2 = (−1, 0, 1)t .     
v1 0 
−2v1 + v2 + v3 = 0
   
Pentru λ3 = 2 rezultă (A − 2I3 ) v2  = 0 ⇒ v1 − 2v2 + v3 = 0 ⇒


v3 0 v1 + v2 − 2v3 = 0
t
v3 = (1, 1, 1) .
Soluţia omogenă a sistemului este
  −C e−x − C e−x + C e2x 
y1 1 2 3
   
Yh = C1 v1 e−x + C2 v2 e−x + C3 v3 e2x = y2  = 
 C1 e−x + C3 e2x ,

y3 C e−x + C e2x
2 3


 y1 = −C1 e−x − C2 e−x + C3 e2x


−x 2x
deci y2 = C1 e + C3 e


y = C e−x + C e2x .
 3 2 3
3) det (A − λI3 ) = 0. Prin calcul, rezultă (λ − 2)(λ − 3)2 = 0, cu λ1,2 = 3 şi λ3 = 2,

    
v1 0 
 v1 − v2 + v3 = 0
   
Pentru λ1,2 = 3 rezultă (A − 3I3 ) v2  = 0 ⇒ v1 − v3 = 0 ⇒


v3 0 v2 − 2v3 = 0
v1 = (1, 2, 1)t .
Deoarece obţinem o singură necunoscută secundară, avem un singur vector propriu.


v1 − v2 + v3 = 1
Folosind (30) şi (31) rezultă că (A − 3I3 )v2 = v1 ⇒ v1 − v3 = 2 ⇒ v2 = (2, 1, 0) .
t

 v − 2v = 1
2 3
    
v1 0 
2v1 − v2 + v3 = 0
   
Pentru λ3 = 2 rezultă (A − 2I3 ) v2  = 0 ⇒ v1 + v2 − v3 = 0 ⇒

 v −v =0
v3 0 2 3
v3 = (0, 1, 1)t .
Soluţia omogenă a sistemului este
   C1 e3x + C2 (x + 2)e3x

(x ) y1
   
3x
Yh = C1 v1 e +C2 v1 + v2 e3x +C3 v3 e2x = y2  = 
2C 1 e3x
+ C 2 (2x + 1)e3x
+ C 3 e2x 

1!
y3 3x
C e + C xe + C e3x 2x
1 2 3


 y1 = C1 e3x + C2 (x + 2)e3x


3x 3x 2x
şi rezultă y2 = 2C1 e + C2 (2x + 1)e + C3 e



y = C e3x + C xe3x + C e2x .
3 1 2 3
Exerciţii 3.1. Să se integreze sistemele:

( ) ( )
5 4 1
1) Y ′ = AY + B, cu A = ,B = ,
1 2 0
( ) ( )
5 2 0
2) Y ′ = AY + B, cu A = ,B = ,
−1 2 1
( ) ( )
1 2 0
3) Y ′ = AY + B, cu A = ,B = ,
2 4 2
( ) ( )
1 4 1
4) Y ′ = AY + B, cu A = ,B = ,
2 3 1
 
3 −1 1
 
5) Y ′ = AY , cu A = −1 5 −1,
1 −1 3
 
1 −2 1
 
6) Y ′ = AY , cu A =  −2 1 −1,
 5
−1 −1
2
 1 
1 2
 2
 
7) Y = AY , cu A = 
′
 2 4 1 ,

 
3
3 6
2
 
1 −1 −1
 
8) Y ′ = AY , cu A = 
1 1 0.
3 0 1
4 Stabilitatea sistemelor diferenţiale

Un sistem de ecuaţii diferenţiale de forma
 dy


1
= f1 (x, y1 , . . . , yn )




dx


 dy2 = f (x, y , . . . , y )
2 1 n
dx , (32)

 ..

 .



 dy n
 = fn (x, y1 , . . . , yn )
dx
unde x este o variabilă independentă şi y1 , . . . , yn sunt funcţii necunoscute se numeşte

sistem sub formă normală.
Dacă funcţiile fj , j = 1, n din (32) nu depind explicit de x se spune că sistemul este
autonom.
4.1 Noţiuni de teoria stabilităţii

Fie sistemul de ordinul ı̂ntâi (32), unde fj ∈ C 1 (R × Rn ) , ∀j = 1, n.
Definiţia 4.1. O soluţie φ(x) = (φ1 (x), . . . , φn (x)) a sistemului (32) verificând condiţiile
iniţiale φj (x0 ) = yj0 , ∀j = 1, n, se va numi stabilă, dacă pentru orice ε > 0 există δ(ε) > 0
astfel ı̂ncât pentru orice soluţie y(x) = (y1 (x), . . . , yn (x)) a sistemului (32), care verifică
condiţiile iniţiale y(x0 ) = (y1 (x0 ), . . . , yn (x0 )) şi |yj (x0 ) − yj0 | < δ(ε), ∀j = 1, n să avem
|yj (x) − φj (x)| < ε, ∀j = 1, n, pentru oricare x ≥ x0 .
În caz contrar φ se va numi instabilă.
Dacă φ(t) este o soluţie stabilă a sistemului (32) şi lim |yj (x) − φj (x)| = 0, ∀j = 1, n,
t→∞
unde |yj (x0 ) − yj0 | < δ(ε), ∀j = 1, n, soluţia φ(x) se va numi asimptotic stabilă.
Prin schimbarea de funcţii z(x) = y(x) − φ(x), problema stabilităţii soluţiei φ(x) se
reduce la studiul stabilităţii soluţiei banale z(x) = 0 pentru sistemul
dzj
= gj (x, z1 , . . . , zn ) , ∀j = 1, n, (33)
dx
unde gj (x, 0, . . . , 0) = 0.
Dacă sistemul (32) este autonom şi sistemul (33) va fi autonom şi atunci soluţia banală
se va numi punct de echilibru.
4.2 Stabilitatea sistemelor liniare cu coeficienţi constanţi

În cazul sistemelor liniare scrise matriceal
Y ′ = AY, A ∈ Mn (R), (34)
stabilitatea soluţiei banale este dată de următorul rezultat:

1) dacă toate valorile proprii ale matricei A au partea reală negativă, soluţia banală
este asimptotic stabilă.
2) dacă există o valoare proprie a matricei A cu partea reală pozitivă, soluţia banală
este instabilă.
3) dacă există valori proprii cu partea reală nulă, atunci soluţia banală va fi stabilă
(dar nu asimptotic stabilă) dacă şi numai dacă acestor valori proprii le corespund atâţia
vectori proprii liniar independenţi cât este ordinul lor de multiplicitate.
Exemple 4.1. Să se studieze stabilitatea sistemelor diferenţiale

 
−1 0 0
 
1) Y ′ = AY, cu A = −2 −1 2 ,
−3 −2 −1
( )
1 5
2) Y ′ = AY, cu A = ,
5 1
 
2 −3 0
 
3) Y ′ = AY, cu A =  0 −6 −2 .
−6 0 −3
Soluţie. 1) det (A − λI3 ) = 0. Prin calcul, rezultă (λ + 1)(λ2 + 2λ + 5) = 0, cu λ1 = −1

şi λ2,3 = −1 ± 2i, valorile proprii ale matricei A.
Deoarece λ1,2,3 , au toate partea reală negativă, atunci punctul de echilibru (0, 0, 0)
este asimptotic stabil.
2) det (A − λI2 ) = 0. Prin calcul, rezultă λ2 − 2λ − 24 = 0, cu λ1 = −4 şi λ2 = 6,

Deoarece λ2 = Reλ2 = 6 > 0, atunci poziţia de echilibru va fi instabilă.
3) det (A − λI3 ) = 0. Prin calcul, rezultă λ2 (λ + 7) = 0, cu λ1,2 = 0 şi λ3 = −7,

Trebuie să găsim vectorii proprii ai matricei A pentru valoarea proprie dublă λ = 0.
     
2 −3 0 v1 0 
 2v1 − 3v2 = 0
     3
 0 −6 −2 v2  = 0 ⇒ −6v2 − 2v3 = 0 ⇒ v1 = v2 , v3 = −3v2 ⇒

−6v − 3v = 0 2
−6 0 −3 v3 0 1 3
v = (3, 2, −6)t .
Singurul vector propriu este v. Deoarece avem un singur vector propriu, şi cum ordinul
de multiplicitate al lui λ = 0 este 2, rezultă faptul că punctul de echilibru (0, 0, 0) este
instabil.
Exerciţii 4.1. Să se studieze stabilitatea sistemelor diferenţiale

 
−2 21 3
 
1) Y ′ = AY, cu A =  2 −1 0,
0 0 −5
( )
2 −1
2) Y ′ = AY, cu A = ,
17 4
 
3 4 0
 
3) Y ′ = AY, cu A = 1 8 −2 .
2 0 4
5 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul doi

Forma generală a unei ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul doi este
( )
∂u ∂u ∂ 2 u ∂ 2 u ∂ 2 u
F x, y, u, , , 2 , , = 0. (35)
∂x ∂y ∂x ∂xy ∂y 2
Definiţia 5.1. Ecuaţia (35) se numeşte ecuaţie liniară ı̂n raport cu derivatele parţiale de
ordinul doi, dacă are forma
( )
∂ 2u ∂2u ∂ 2u ∂u ∂u
A(x, y) 2 + 2B(x, y) + C(x, y) 2 + D x, y, u, , = 0. (36)
∂x ∂xy ∂y ∂x ∂y
Ecuaţia (36) se numeşte liniară dacă D este o expresie liniară.

Ecuaţia
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
A(x, y) 2 + 2B(x, y) + C(x, y) 2 = 0. (37)
∂x ∂xy ∂y
se numeşte partea principală a ecuaţiei.
În ecuaţia (36) efectuăm schimbarea de variabilă
∂(ξ, η)
ξ = ξ(x, y), η = η(x, y) cu ̸= 0.
∂(x, y)
Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi doi ale funcţiei u ı̂n raport cu x şi y se exprimă
ı̂n funcţie de derivatele lui u ı̂n raport cu ξ şi η exprimate prin

 ∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η

 ∂x = ∂ξ · ∂x + ∂η · ∂x
(38)

 ∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η
 = · + ·
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y
Pentru a rezolva ecuaţia (36) considerăm ecuaţia caracteristică

( )2
dy dy
A − 2B +C =0 (39)
dx dx
Integralele ecuaţiei (39) se numesc curbe caracteristice ale ecuaţiei (36). Dacă rezolvăm
dy
ecuaţia (39) ı̂n raport cu obţinem
dx
√
dy B ± B 2 − AC
= (40)
dx A
În funcţie de semnul expresiei de sub radical, ecuaţia (36) se numeşte respectiv:
1) de tip hiperbolic dacă B 2 − AC > 0,
2) de tip parabolic dacă B 2 − AC = 0,
3) de tip eliptic dacă B 2 − AC < 0.
1) În cazul ı̂n care ecuaţia (36) este de tip hiperbolic, cele două ecuaţii (40) dau două
integrale φ(x, y) = c1 şi ψ(x, y) = c2 .
Luând ξ = φ(x, y) şi η = ψ(x, y) obţinem prima formă canonică

( )
∂ 2u ∂u ∂u
= H ξ, η, u, , .
∂ξ∂η ∂ξ ∂η
2) În cazul ı̂n care ecuaţia (36) este de tip parabolic, cele două ecuaţii (40) coincid şi
dau o singură integrală φ(x, y) = c.
Luând ξ = φ(x, y) şi η = ψ(x, y), unde ψ(x, y) este o funcţie oarecare, independentă
de φ (de exemplu ψ(x, y) = x) obţinem forma canonică
( )
∂ 2u ∂u ∂u
= P ξ, η, u, , .
∂η 2 ∂ξ ∂η
3) În cazul ı̂n care ecuaţia (36) este de tip eliptic, integralele ecuaţiei (40) sunt de
forma
α(x, y) + iβ(x, y) = c1 ,
α(x, y) − iβ(x, y) = c2 .
Pentru a se evita expresiile şi variabilele complexe, se face schimbarea de variabile
ξ = α(x, y), η = β(x, y) şi obţinem forma canonică
( )
∂ 2u ∂ 2u ∂u ∂u
+ 2 = E ξ, η, u, , .
∂ξ 2 ∂η ∂ξ ∂η
Exemplul 5.1. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
∂2u ∂ 2u ∂ 2u
+ 2 − 8 = 0.
∂x2 ∂xy ∂y 2
Soluţie. Ecuaţia este de tip hiperbolic, deoarece B 2 − AC = 1 + 8 = 9 > 0.
Ecuaţia caracteristică ataşată este
( )2
dy dy
− 2 − 8 = 0, rezultă
dx dx
{ {
dy dy dy = 4dx −4x + y = C1
= 4 şi = −2, deci ⇒ .
dx dx dy = −2dx 2x + y = C2
{
ξ(x, y) = −4x + y
Facem schimbarea de variabile .
η(x, y) = 2x + y
Calculăm  


∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η 

∂u ∂u ∂u
 ∂x = ∂ξ · ∂x + ∂η · ∂x
  ∂x = −4 ∂ξ + 2 ∂η

 ∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η ⇒  ∂u ∂u ∂u .
 
 ∂y = ∂ξ · ∂y + ∂η · ∂y
 
 ∂y = ∂ξ + ∂η
Obţinem  )( ( )
 ∂2u ∂ ∂u ∂ ∂u ∂u

 = = −4 +2

 ∂x 2 ∂x∂x ∂x ∂ξ ∂η

 ( ) ( )

 2
∂ u ∂ ∂u ∂ ∂u ∂u
= = +

 ∂x∂y ∂x ∂y ∂x ∂ξ ∂η

 ( ) ( )


2
∂ u ∂ ∂u ∂ ∂u ∂u

 = = + .
 ∂y 2 ∂y ∂y ∂y ∂ξ ∂η
Rezultă  2 ( ) ( )


∂ u
= −4
∂
−4
∂u ∂u ∂
−4
∂u ∂u

 +2 +2 +2

 ∂x 2 ∂ξ ∂ξ ∂η ∂η ∂ξ ∂η

 ( ) ( )
 ∂2u ∂ ∂u ∂u ∂ ∂u ∂u
= −4 + +2 +

 ∂x∂y ∂ξ ∂ξ ∂η ∂η ∂ξ ∂η

 ( ) ( )

 ∂2u ∂ ∂u ∂u ∂ ∂u ∂u


 ∂y 2 = ∂ξ ∂ξ + ∂η + ∂η ∂ξ + ∂η .
Obţinem  2

 ∂ u ∂2u ∂ 2u ∂u

 = 16 − 16 + 4

 ∂x2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2



 ∂ 2u ∂2u ∂ 2u ∂ 2u
= −4 2 − 2 +2 2
 ∂x∂y ∂ξ ∂ξ∂η ∂η





 ∂2u ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u

 = + 2 +
 ∂y 2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
şi ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia iniţială.

∂ 2u
Obţinem −36 = 0.
∂ξ∂η
Soluţia generală este u(ξ, η) = F (ξ)+G(η), deci u(x, y) = F (−4x+y)+G(2x+y).
Exemplul 5.2. Să se determine soluţia ecuaţiei
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
+ 5 + 6 = 0,
∂x2 ∂xy ∂y 2
care satisface condiţiile u(x, 2x) = e−x , u(x, 3x) = ex .

( )2
5 1
Soluţie. Ecuaţia este de tip hiperbolic, deoarece B − AC = 2
− 6 = > 0.
2 4
Ecuaţia caracteristică ataşată este
( )2
dy dy
−5 + 6 = 0, rezultă ecuaţiile diferenţiale
dx dx
{ { {
dy dy dy = 3dx 3x − y = C1 ψ(x, y) = 3x − y
= 3 şi =2⇒ ⇒ ⇒
dx dx dy = 2dx 2x − y = C2 η(x, y) = 2x − y
2
∂ u
şi = 0, cu soluţia u(ξ, η) = F (ξ) + G(η), deci u(x, y) = F (3x − y) + G(2x − y).
∂ξ∂η
Se impun condiţiile {
u(x, 2x) = F (x) + G(0) = e−x
u(x, 3x) = F (0) + G(−x) = ex
şi rezultă
{ { {
−x −x
F (x) = e − G(0) F (x) = e − G(0) F (ξ) = e−ξ − G(0)
⇒ ⇒ .
G(−x) = ex − F (0) G(x) = e−x − F (0) G(η) = e−η − F (0)
Adunăm ultimele două relaţii şi obţinem u(ξ, η) = e−ξ + e−η − [F (0) + G(0)].
Din egalitatea F (x) + G(0) = e−x , dacă se consideră x = 0, rezultă F (0) + G(0) = 1.
Soluţia căutată este u(x, y) = e−(3x−y) + e−(2x−y) − 1.
Exemplul 5.3. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
∂2u ∂ 2u 2
2∂ u
x2 − 2xy + y = 0.
∂x2 ∂xy ∂y 2
Soluţie. Ecuaţia este de tip parabolic, deoarece B 2 − AC = (xy)2 − x2 y 2 = 0.

Deoarece, ecuaţia caracteristică ataşată este
)2 (
dy 2 dy
x + 2xy + y 2 = 0, rezultă
dx dx
{
dy y dy dx ln y + ln x = ln C1 ,
= − sau =− ⇒
dx x y x xy = C1 .
Se face schimbarea de variabile ξ = xy, η = x şi se obţine forma canonică a ecuaţiei
2
∂ u ∂u
2
= 0. Integrând ı̂n raport cu η se obţine = F (ξ), iar o nouă integrare ı̂n raport
∂ η ∂η
cu η, dă soluţia
u(ξ, η) = ηF (ξ) + G(ξ)
sau
u(x, y) = xF (xy) + G(xy).
Exemplul 5.4. Să se reducă la forma canonică, ecuaţia
∂2u 2
2∂ u
y2 + x = 0, x ̸= 0, y ̸= 0.
∂x2 ∂y 2
Soluţie. Ecuaţia este de tip eliptic pentru că B 2 − AC = −x2 y 2 < 0.

Deoarece, ecuaţia caracteristică ataşată este
( )2
2 dy
y + x2 = 0, rezultă
dx
dy x y2 x2 C1,2
= ±i sau ydy = − ± ixdx ⇒ ±i = .
dx y 2 2 2
Se face schimbarea de variabile ξ = y 2 , η = x2 şi rezultă
 


∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η 

∂u ∂u
 ∂x = ∂ξ · ∂x + ∂η · ∂x
 
 ∂x = 2x ∂η
 ∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η ⇒  ∂u ∂u

 = · + · 
 = 2y .
 ∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y  ∂y ∂ξ
Obţinem
 2 ( ) ( ) ( )

 ∂ u ∂ ∂u ∂ ∂u ∂u ∂ ∂u

 = = 2x =2 + 2x =
∂ x2 ∂x ∂x ∂x ∂η ∂η ∂x ∂η
( ) ( ) ( )

 ∂ 2u ∂ ∂u ∂ ∂u ∂u ∂ ∂u

 = = 2y =2 + 2y =
 ∂ 2y ∂y ∂y ∂y ∂ξ ∂ξ ∂y ∂ξ
 ( ) 2


∂u ∂ ∂u ∂u 2∂ u

 2 + (2x)(2x) = 2 + 4x
 ∂η ∂η ∂η ∂η ∂ 2η
( )

 ∂u ∂ ∂u ∂u 2
2∂ u

 2 + (2y)(2y) = 2 + 4y .
 ∂ξ ∂ξ ∂ξ ∂ξ ∂ 2ξ
Înlocuind ı̂n ecuaţie, se obţine forma canonică
∂ 2u ∂2u 1 ∂u 1 ∂u
2
+ 2 + · + · = 0.
∂ ξ ∂ η 2ξ ∂ξ 2η ∂η
Exerciţii 5.1. 1) Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
∂2u ∂ 2u ∂ 2u
2 − 5 − 3 = 0.
∂x2 ∂xy ∂y 2
2) Să se determine soluţia ecuaţiei
∂2u ∂ 2u ∂ 2u
− 4 + 3 = 0,
∂x2 ∂xy ∂y 2
∂u
care satisface condiţiile u(x, 0) = 3x2 , (x, 0) = 0.
∂y
3) Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
∂ 2u ∂2u 2
2∂ u
x2 + 2xy + y = 0.
∂x2 ∂xy ∂y 2
4) Să se reducă la forma canonică, ecuaţia
∂2u 2
2∂ u ∂u ∂u
x2 2
− y 2
+ 2x − 2y = 0.
∂x ∂y ∂x ∂y
6 Ecuaţiile fizicii matematice

6.1 Problema Cauchy pentru ecuaţia coardei vibrante
∂ 2u 2
2∂ u
Ecuaţia undelor este de forma = c , unde u este derivaţia (oscilaţia) unei coarde
∂t2 ∂x2
infinite, x ∈ R este variabila de poziţie, t > 0 este variabila timpului, iar u(x, t) este
poziţia ı̂n punctul x la momentul t.
Avem condiţiile iniţiale 
 u(x, 0) = f (x), x ∈ R
 ∂u (x, 0) = g(x), x ∈ R.
∂t
( )2
dx
Ecuaţia caracteristică este = c2 .
dt
Obţinem
{ {
dx x − ct = c1 ξ(x, t) = x − ct
= ±c ⇒ dx = ±cdt ⇒ x = ±ct + k ⇒ , deci .
dt x + ct = c2 η(x, t) = x + ct
Rezultă  


∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η
· · 

∂u ∂u ∂u

 ∂x = + 
 ∂x = +
∂ξ ∂x ∂η ∂x ∂ξ ∂η
⇒ ∂u .


∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η
· · 

∂u
−c ·
∂u
·

 ∂t = + 
 ∂t = + c
∂ξ ∂t ∂η ∂t ∂ξ ∂η
 2

 ∂ u ∂ 2u ∂u2 ∂ 2u

 = + 2 +
 ∂x2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂ 2 η
( 2 ) (41)

 ∂ 2u ∂ u ∂u2 ∂ 2u

 =c 2
−2 +
 ∂t2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂ 2 η
În sistemul (41) ı̂nmulţim prima ecuaţie cu c2 şi apoi o adunăm la cea de a doua ecuaţie.
( )
∂u2 ∂ ∂u
Obţinem = 0 şi rezultă = 0, deci u(ξ, η) = F (ξ) + G(η).
∂ξ∂η ∂η ∂ξ
Avem relaţiile:
u(x, t) = F (x − ct) + G(x + ct);
∂u
(x, t) = −cF ′ (x − ct) + cG′ (x + ct).
∂t
Folosind condiţiile iniţiale obţinem:
u(x, 0) = f (x) = F (x) + G(x); (42)

∂u
(x, 0) = g(x) = −cF ′ (x) + cG′ (x). (43)
∂t
Integrând relaţia (43), obţinem
∫ x
g(t)dt = −cF (x) + cG(x). (44)
x0
Relaţia (42) ı̂nmulţită cu c o adunăm la relaţia (44), iar apoi relaţia (42) ı̂nmulţită cu
c o scădem din relaţia (44).
Obţinem ∫ x
cf (x) + g(t)dt = 2cG(x);
x0
∫ x
−cf (x) + g(t)dt = −2cF (x).
x0
Rezultă ∫ x
1 1
G(x) = f (x) + g(t)dt; (45)
2 2c x0
∫ x
1 1
F (x) = f (x) − g(t)dt. (46)
2 2c x0
În relaţia (45) ı̂l ı̂nlocuim pe x cu x + ct, iar ı̂n relaţia (46) ı̂l ı̂nlocuim pe x cu x − ct
şi obţinem ∫
1 1 x+ct
u(x, t) = [f (x + ct) + f (x − ct)] + g(τ )dτ. (47)
2 2c x−ct
Exemplul 6.1. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu derivate parţiale de ordinul al doilea

∂ 2u ∂ 2u
= , x ∈ R, t > 0, cu condiţiile iniţiale
∂t2 ∂x2

u(x, 0) = sin2 x,
 ∂u (x, 0) = sin(2x).
∂t
Soluţie. În relaţia (47) ı̂nlocuim c = 1, f (x) = sin2 x, g(x) = sin(2x) şi obţinem
∫
1[ 2 ] 1 x+t
u(x, t) = sin (x + t) + sin (x − t) +
2
sin(2τ )dτ
2 2 x−t
( )
1[ 2 ] 1 cos(2τ ) x+t
= sin (x + t) + sin (x − t) +
2
−
2 2 2 x−t
1[ 2 ] 1
= sin (x + t) + sin2 (x − t) + (cos 2(x − t) − cos 2(x + t))
2 4
1[ 2 ] 1 [( ) ( )]
= sin (x + t) + sin2 (x − t) + 1 − 2 sin2 (x − t) − 1 − 2 sin2 (x + t)
2 4
1[ 2 ] 1[ ]
= sin (x + t) + sin2 (x − t) + 2 sin2 (x + t) − 2 sin2 (x − t) = sin2 (x + t).
2 4
Exerciţii 6.1. Rezolvaţi ecuaţiile diferenţiale cu derivate parţiale de ordinul al doilea:


2
∂ u 2
∂ u u(x, 0) = sin(2x),
1) 2 = , x ∈ R, t > 0, cu condiţiile iniţiale ∂u
∂t ∂x2  (x, 0) = cos(2x).
∂t

2
1 ∂ u ∂ u 2 u(x, 0) = x3 ,
2) · 2 − 2 = 0, x ∈ R, t > 0, cu condiţiile iniţiale ∂u
4 ∂t ∂x  (x, 0) = x2 .
∂t
6.2 Problema mixtă pentru ecuaţia coardei vibrante

Ecuaţia undelor de forma
∂2u 2
2∂ u
= c , x ∈ [0, l], t > 0, (48)
∂t2 ∂x2
cu condiţiile iniţiale 
 u(x, 0) = f (x),
 ∂u (x, 0) = g(x)
∂t
şi condiţiile la capete u(0, t) = 0, u(l, t) = 0 se numeşte ecuaţia coardei vibrante finite.
Folosim metoda separării variabilelor. Căutăm o soluţie de forma u(x, t) = X(x)T (t)
şi obţinem
∂u ∂ 2u
(x, t) = X ′ (x)T (t) ⇒ 2 (x, t) = X ′′ (x)T (t)
∂x ∂ x
∂u ∂ 2u
(x, t) = X(x)T ′ (t) ⇒ 2 (x, t) = X(x)T ′′ (t).
∂t ∂ t
Înlocuind ı̂n relaţia (48), rezultă X(x)T ′′ (t) = c2 X ′′ (x)T (t).

1
Înmulţind ultima relaţie cu , obţinem
X(x)T (t)
T ′′ (t) X ′′ (x) not

= c2 = −µ. (49)
T (t) X(x)
Din relaţia (49) se obţine sistemul

{
T ′′ (t) + µT (t) = 0
(50)
c2 X ′′ (x) + µX(x) = 0.
{
u(0, t) = X(0)T (t) = 0
Din condiţiile la capete rezultă X(0) = 0 şi X(l) = 0.
u(l, t) = X(l)T (t) = 0
Vom rezolva ecuaţia ı̂n X cu condiţiile de mai sus.
µ
Ecuaţia caracteristică este c2 λ2 + µ = 0, deci λ2 = − 2 . Avem trei cazuri:
c
Cazul I √ (√ ) (√ )
i µ µx µx
Pentru µ > 0 obţinem λ = ± şi rezultă X(x) = C1 cos + C2 sin .
c c c
(√ )
µl
Din condiţiile la capete avem X(0) = C1 = 0 şi X(l) = C2 sin = 0, deci
(√ ) √ c ( )
µl µl k 2 π 2 c2 kπ
sin =0⇒ = kπ cu k ∈ Z. Obţinem µ = şi X(x) = C sin x .
c c l2 l
Cazul II (√ ) (√ )
√ −µx −µx
−µ −
Pentru µ < 0 obţinem λ = ± şi rezultă X(x) = C1 e c +C2 e c .
c
Din condiţiile la capete avem X(0) = X(l) = 0 şi C1 + C2 = 0, deci C1 = C2 = 0.

Cazul III
Pentru µ = 0 obţinem λ2 = 0 şi rezultă X(x) = C1 x + C2 .
Din condiţiile la capete avem X(0) = X(l) = 0, deci C1 = C2 = 0.
Înlocuim valoarea lui µ ı̂n ecuaţia ı̂n T şi rezultă
k 2 π 2 c2
T ′′ (t) + T (t) = 0. (51)
l2
k 2 π 2 c2 kπc
Ecuaţia caracteristică pentru ecuaţia (51) este λ2 + 2 = 0 şi rezultă λ1,2 = ±i .
l l
( ) ( )
kπc kπc
Obţinem T (t) = C1 cos t + C2 sin t şi
l l
( )[ ( ) ( )]
kπc kπc kπc
uk (x, t) = sin x Ak cos t + Bk sin t .
l l l
Deoarece uk este soluţie a ecuaţiei diferenţiale (48), pentru orice număr k natural,
rezultă soluţia generală
∑
∞ ( )[ ( ) ( )]
kπc kπc kπc
u(x, t) = sin x Ak cos t + Bk sin t .
k=1
l l l
Calculăm
∑ ∞ ( )[ ( ) ( )]
∂u kπc kπc kπc kπc kπc
(x, t) = sin x −Ak sin t + Bk cos t
∂t k=1
l l l l l
şi obţinem
∑
∞ ( )
kπc
u(x, 0) = Ak sin x = f (x), x ∈ [0, l],
k=1
l
∑ kπc ∞ ( )
∂u kπc
(x, 0) = Bk sin x = g(x).
∂t k=1
l l
Deoarece avem dezvoltarea ı̂n serie Fourier doar de sinusuri pentru funcţiile f (x) şi g(x),
rezultă: ∫ ( )
2 l kπc
Ak = f (x) sin x dx;
l 0 l
∫ ( )
kπc 2 l kπc
Bk = g(x) sin x dx.
l l 0 l
Exemplul 6.2. Rezolvaţi ecuaţia cu derivate parţiale
∂ 2u ∂ 2u
= , t > 0, (52)
∂t2 ∂x2
u(x, 0) = x(4 − x),
 ∂u (x, 0) = 0
∂t
şi condiţiile la capete u(0, t) = 0, u(4, t) = 0.
Soluţie. Observăm că ecuaţia (52) este ecuaţia coardei vibrante
∑ ∞ ( )[ ( ) ( )]
kπc kπc kπc
u(x, t) = sin x Ak cos t + Bk sin t ,
k=1
l l l
unde c = 1, l = 4, f (x) = x(4 − x), x ∈ [0, 4] şi g(x) = 0.

Obţinem
∫ ( ) ∫ [ ( )]′
2 4 kπ 1 4 4 kπ
Ak = x(4 − x) sin x dx = x(4 − x) − cos x dx
4 0 4 2 0 kπ 4
{ ( ) ∫ 4 [ ( )]′ }
1 4 kπ 4 4 4 kπ
= −x(4 − x) cos x + (4 − 2x) sin x dx
2 kπ 4 0 kπ 0 kπ 4
( )2 ∫ 4 ( )′
1 4 kπ
= ·2 (2 − x) sin x dx
2 kπ 0 4
( )2 [ ( ) ∫ 4 ( ) ]
4 kπ 4 kπ
= (2 − x) sin x + sin x dx
kπ 4 0 0 4
( )2 [ ( ) ] ( )3
4 4 kπ 4 4
= · − cos x = · [1 − cos(kπ)] , k ∈ N∗
kπ kπ 4 0 kπ
Pentru k = 2p, p ∈ N rezultă Ak = A2p = 0, deoarece cos(2pπ) = 1.

2 · 43
Pentru k = 2p+1, p ∈ N rezultă Ak = A2p+1 = , deoarece cos(2pπ) = −1.
((2p + 1)π)3
Calculăm
∑∞ ( )[ ( ) ( )]
∂u kπ kπ kπ kπ kπ
(x, t) = sin x − Ak sin t + Bk cos t , pentru t = 0.
∂t k=1
4 4 4 4 4
Obţinem ( )
∂u ∑ ∞
kπ kπ
(x, 0) = sin x Bk = 0,
∂t k=1
4 4
∑ ∞ ( ) ( )
kπ 2 · 43 kπ
de unde rezultă Bk = 0, deci u(x, t) = sin x cos t , pentru k = 2p+1.
k=1
4 (kπ)3 4
∑ ∞ ( ) ( )
(2p + 1)π 2 · 43 (2p + 1)π
Putem rescrie u(x, t) = sin x cos t .
p=0
4 (2p + 1)3 π 3 4
Exemplul 6.3. Rezolvaţi ecuaţia cu derivate parţiale
1 ∂ 2u ∂ 2u
· = , t > 0, (53)
4 ∂t2 ∂x2
 u(x, 0) = 0,
 ∂u (x, 0) = 2 sin(3πx) + sin(5πx)
∂t
Soluţie. Observăm că ecuaţia (53) este ecuaţia coardei vibrante

∑ ∞ ( )[ ( ) ( )]
kπc kπc kπc
u(x, t) = sin x Ak cos t + Bk sin t ,
k=1
l l l
unde c = 2, l = 8, f (x) = 0, x ∈ [0, 8] şi g(x) = 2 sin(3πx) + sin(5πx).

Putem rezolva acest exerciţiu prin identificare.
∑∞ ( )
2kπ
Deoarece u(x, 0) = sin x Ak = 0, rezultă Ak = 0, ∀k ∈ N∗ .
k=1
8
∑∞ ( )
∂u 2kπ 2kπ
Din (x, 0) = Bk sin x = 2 sin(3πx) + sin(5πx), rezultă
∂t 8 8
 k=1 
 2kπ  2kπ

 8 = 3π ⇒ k = 24, 
 8 = 5π ⇒ k = 40,
 2 · 24π 1 şi  2 · 40π 1 .

 B24 = 2 ⇒ B24 = 
 B40 = 1 ⇒ B40 =
8 3π 8 10π
1 1
Obţinem u(x, t) = sin(6πt) sin(3πx) + sin(10πt) sin(5πx).
3π 10π
Exerciţii 6.2. Rezolvaţi ecuaţiile diferenţiale cu derivate parţiale:

1 ∂ u 2
∂ u2 u(x, 0) = x(4 − x),
1) · = , t > 0, cu condiţiile iniţiale ∂u
16 ∂t2 ∂x2  (x, 0) = 0
∂t

1 ∂ u 2 2
∂ u u(x, 0) = x(2 − x),
2) · 2 = , t > 0, cu condiţiile iniţiale ∂u
4 ∂t ∂x2  (x, 0) = 0
∂t

1 ∂ u 2 2
∂ u u(x, 0) = 0,
3) · 2 = , t > 0, cu condiţiile iniţiale
9 ∂t ∂x2  ∂u (x, 0) = 3 sin(2πx) − 6 sin(5πx)
∂t


1 ∂ u2 2
∂ u u(x, 0) = 0,
4) · 2 = , t > 0, cu condiţiile iniţiale:
4 ∂t ∂x2  ∂u (x, 0) = 5 sin(2πx) + 8 sin(10πx)
∂t
6.3 Ecuaţia căldurii

Ecuaţia căldurii este de forma
∂u ∂ 2u
= c2 2 , x ∈ [0, l], t > 0, (54)
∂t ∂x
cu condiţia iniţială u(x, 0) = f (x) şi condiţiile la capete u(0, t) = 0, u(l, t) = 0.
Folosim metoda separării variabilelor. Căutăm o soluţie de forma u(x, t) = X(x)T (t)
şi obţinem
∂u ∂ 2u
(x, t) = X ′ (x)T (t) ⇒ 2 (x, t) = X ′′ (x)T (t),
∂x ∂ x
∂u
(x, t) = X(x)T ′ (t).
∂t
Înlocuind ı̂n relaţia (54), rezultă X(x)T ′ (t) = c2 X ′′ (x)T (t).

1
Înmulţind ultima relaţie cu , obţinem
X(x)T (t)
T ′ (t) X ′′ (x) not

= c2 = −µ. (55)
T (t) X(x)
Relaţia (55) se poate scrie

{
T ′ (t) + µT (t) = 0
(56)
c2 X ′′ (x) + µX(x) = 0.
{
u(0, t) = X(0)T (t) = 0
Din condiţiile la capete rezultă X(0) = 0 şi X(l) = 0.
u(l, t) = X(l)T (t) = 0
Vom rezolva ecuaţia ı̂n X cu condiţiile de mai sus.

µ
Ecuaţia caracteristică este c2 λ2 + µ = 0, deci λ2 = − . Avem trei cazuri:
c2
Cazul I √ (√ ) (√ )
i µ µx µx
Pentru µ > 0 obţinem λ = ± şi rezultă X(x) = C1 cos + C2 sin .
c c c
(√ )
µl
Din condiţiile la capete avem X(0) = C1 = 0 şi X(l) = C2 sin = 0, deci
(√ ) √ c ( )
µl µl k 2 π 2 c2 kπ
sin =0⇒ = kπ cu k ∈ Z. Obţinem µ = şi X(x) = C sin x .
c c l2 l
Cazul II (√ ) (√ )
√ −µx −µx
−µ −
Pentru µ < 0 obţinem λ = ± şi rezultă X(x) = C1 e c +C2 e c .
c
Din condiţiile la capete avem X(0) = X(l) = 0 şi C1 + C2 = 0, deci C1 = C2 = 0.
Cazul III
Pentru µ = 0 obţinem λ2 = 0 şi rezultă X(x) = C1 x + C2 .
Din condiţiile la capete obţinem X(0) = X(l) = 0, deci C1 = C2 = 0.
Înlocuim valoarea lui µ ı̂n ecuaţia ı̂n T şi rezultă
k 2 π 2 c2
T ′ (t) + T (t) = 0. (57)
l2
dT k 2 π 2 c2 dT k 2 π 2 c2 k 2 π 2 c2
Din (57) obţinem =− 2 T ⇒ = − 2 dt ⇒ ln T = − 2 t + ln B şi
dt l T l l
2 2 2
k π c ( ) k π c
2 2 2
−
2
t kπc − t
rezultă T (t) = Be l , deci uk (x, t) = Ck sin x e l2 .
l
Deoarece uk este soluţie a ecuaţiei diferenţiale (54), pentru orice număr k natural,
∑∞ ( ) k 2 π 2 c2
kπc − t
rezultă u(x, t) = Ck sin x e l2 .
k=1
l
Deoarece avem dezvoltarea

( )ı̂n serie Fourier pentru funcţia f (x), rezultă
∫ l
2 kπc
Ck = f (x) sin x dx.
l 0 l
Exemplul 6.4. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu derivate parţiale
∂u ∂2u
= , t > 0, (58)
∂t ∂x2
cu condiţia iniţială u(x, 0) = x sin2 x şi condiţiile la capete u(0, t) = 0, u(π, t) = 0.
Soluţie. Observăm că ecuaţia (58) este ecuaţia căldurii 2 2 2

∑∞ ( ) k π c
kπc − t
u(x, t) = Ck sin x e l2 ,
k=1
l
unde c = 1, l = π, f (x) = x sin2 x şi x ∈ [0, π].

∫ π
2
Calculăm Ck = x · sin2 x · sin (kx) dx.
π 0
1 − cos(2x)
Pentru a rezolva integrala folosim formulele trigonometrice sin2 x = şi
2
sin(α + β) + sin(α − β)
sin α cos β = .
2
∫ π
2 1 − cos(2x)
Calculăm Ck = x· · sin (kx) dx
π 0 2
∫
2 1 π
= · x · [1 − cos(2x)] · sin (kx) dx
π 2 0
[∫ π ∫ π ]
1
= x sin (kx) dx + x cos (2x) sin (kx) dx .
π 0 0
∫ ∫ [ [ ]′ π ∫ π ]
π π
− cos (kx) 1
x sin (kx) dx = x dx = −x cos(kx) + cos(kx)dx
0 0 k k 0 0
[ ]
1 sin(kx) π π (−1)k+1 π
= −π cos(kπ) + = − cos(kπ) = ,
k k 0 k k
∫ ∫
π π
sin(k + 2)x + sin(k − 2)x
x cos (2x) sin (kx) dx = x· dx
0 0 2
∫ π
1
= x [sin(k + 2)x + sin(k − 2)x] dx
2 0
[∫ π ∫ π ]
1
= x sin(k + 2)xdx + x sin(k − 2)xdx
2 0 0
{∫ [ ]′ ∫ π [ ]′ }
1 − cos ((k + 2)x)
π
− cos ((k − 2)x)
= x dx + x dx
2 0 k+2 0 k−2
[ ∫ π ]
1 cos ((k + 2)x) π 1
= −x + cos(k + 2)xdx +
2 k+2 0 k+2 0
[ ∫ π ]
1 cos ((k − 2)x) π 1
+ −x + cos(k − 2)xdx
2 k−2 0 k−2 0
[ π ]
1 cos ((k + 2)π) 1
= −π + sin(k + 2)x +
2 k+2 (k + 2)2 0
[ π ]
1 cos ((k − 2)π) 1
+ −π + sin(k − 2)x
2 k−2 (k − 2) 2 0
[ ]
1 cos ((k + 2)π) cos ((k − 2)π)
= −π −π
2 k+2 k−2
[ ] [ ]
1 (−1)k+3 π (−1)k−1 π (−1)k π −1 −1
= + = +
2 k+2 k−2 2 k+2 k−2
(−1)k π −2k (−1)k+1 πk
= · = .
2 (k + 2)(k − 2) (k + 2)(k − 2)
[ ]
1 (−1)k+1 π (−1)k+1 πk 2(−1)k+1 (k 2 − 2)
Rezultă Ck = + = .
π k (k + 2)(k − 2) k(k + 2)(k − 2)
Obţinem
∑∞
2(−1)k+1 (k 2 − 2) 2
u(x, t) = · sin (kx) e−k t .
k=1
k(k + 2)(k − 2)
Exemplul 6.5. Rezolvaţi ecuaţia diferenţială cu derivate parţiale
∂u ∂2u
= , t > 0, (59)
∂t ∂x2
cu condiţia iniţială u(x, 0) = 3 sin(3x)−sin(7x) şi condiţiile la capete u(0, t) = u(π, t) = 0.
Soluţie. Observăm că ecuaţia (59) este ecuaţia căldurii
∑
∞ ( ) k 2 π 2 c2
kπc − t
u(x, t) = Ck sin x e l2 ,
k=1
l
unde c = 1, l = π, f (x) = 3 sin(3x) − sin(7x) şi x ∈ [0, π].

Putem rezolva acest exerciţiu prin identificare.
∑∞
Deoarece u(x, t) = Ck sin(kx) = 3 sin(3x) − sin(7x), rezultă C3 = 3, C7 = −1 şi
k=1
Ck = 0, pentru ∀k ∈ N∗ \ {3, 7}.

Obţinem u(x, t) = 3e−9t sin(3x) − e−49t sin(7x).
Exerciţii 6.3. Rezolvaţi ecuaţiile diferenţiale cu derivate parţiale:

1 ∂u ∂ 2u
1) · = , t > 0, cu condiţia iniţială u(x, 0) = x cos2 x şi condiţiile la capete
16 ∂t ∂x2
u(0, t) = 0, u(π, t) = 0.
1 ∂u ∂ 2u
2) · = , t > 0, cu condiţia iniţială u(x, 0) = cos2 x şi condiţiile la capete
4 ∂t ∂x2
u(0, t) = 0, u(π, t) = 0.
1 ∂u ∂ 2u
3) · = , t > 0, cu condiţia iniţială u(x, 0) = 6 sin(2x) + 5 sin(4x) şi condiţiile
9 ∂t ∂x2
la capete u(0, t) = 0, u(π, t) = 0.

∂u ∂ 2u
4) = , t > 0, cu condiţia iniţială u(x, 0) = −5 sin(8x) + 10 sin(12x) şi condiţiile
∂t ∂x2
la capete u(0, t) = 0, u(π, t) = 0.
7 Funcţii complexe
7.1 Continuitate
Definiţii 7.1. 1) Se numeşte funcţie complexă o funcţie f : D ⊂ C → C. Se notează,
pentru z ∈ D, f (z) = w, z = x + iy, w = u + iv, f = P + iQ. Funcţia complexă f (z)
f
este echivalentă cu transformarea punctuală f : D → R2 , (x, y) → (u, v) cu u = P (x, y)
şi v = Q(x, y).
2) Fie f : D ⊂ C → C şi z0 punct de acumulare pentru D. Funcţia f are limita w0 ı̂n
z0 şi notăm lim f (z) = w0 , dacă pentru ∀ε > 0, există δ(ε, z0 ) > 0, astfel ı̂ncât ∀z ∈ D
z→z0
cu 0 < |z − z0 | < δ are loc inegalitatea |f (z) − w0 | < ε.
3) Funcţia f : D ⊂ C → C se numeşte continuă ı̂n z0 ∈ D, dacă limita funcţiei ı̂n z0
există, este finită şi coincide cu f (z0 ), deci lim f (z) = f (z0 ).
z→z0
7.2 Funcţii elementare

1) Funcţiile complexe polinomiale sunt de forma P (z) = an z n + · · · + a1 z + a0 cu
ai ∈ C.
P (z)
2) Funcţiile complexe raţionale sunt de forma f : D ⊂ C → C, f (z) = cu P, Q
Q(z)
polinoame, Q(z) ̸= 0, ∀z ∈ D.
∑ 1
3) Funcţia exponenţială se notează exp : C → C f (z) = exp(z) = ez = zn.
n≥0
n!
Avem relaţiile ez1 +z2 = ez1 · ez2 şi ez = ex+iy = ex · eiy = ex (cos y + i sin y).
4) Se numeşte logaritm al numărului complex z ∈ C \ {0} mulţimea soluţiilor ecuaţiei
w
e = z, adică mulţimea
Lnz = {ln |z| + i (arg z + 2kπ)}k∈Z .
Lnz este o funcţie multiformă Ln : C∗ → P(C).
Punctele z = 0 şi z = ∞ se numesc puncte critice logaritmice pentru Lnz.
5) Funcţiile trigonometrice ı̂n complex se definesc astfel
{π }
cos, sin : C → C, tg : C \ + kπ → C, ctg : C \ {kπ}k∈Z → C
2 k∈Z
def eiz + e−iz def eiz − e−iz sin z cos z

cos z = , sin z = , tg = , ctg = .
2 2i cos z sin z
6) Funcţiile hiperbolice ı̂n complex se definesc astfel
cosh, sinh : C → C, tanh : C → C, coth : C \ {0} → C
def ez + e−z def ez − e−z def sinh z def cosh z

cosh z = , sinh z = , tanh z = , coth z = .
2 2 cosh z sinh z
7) Funcţia putere se defineşte
def { }
z α = eαLnz = eα[ln|z|+i(arg z+2kπ)] k∈Z , ∀α ∈ C, ∀z ∈ C∗ .
1 √ {√ }
i arg z+2kπ
Pentru α = şi z ∈ C obţinem z =n n
|z|e n | k = 0, 1, . . . , n − 1 , radicalul de
√n √n
ordinul n. n z este mulţimea soluţiilor ecuaţiei wn = z. Astfel, putem defini şi 0 = 0.
√
Punctele z = 0 şi z = ∞ se numesc puncte critice algebrice pentru n z.
8) Inversele funcţiilor trigonometrice sunt funcţii multiforme.
Astfel,
( √ ) ( √ )
Arcsinz = −iLn iz ± 1 − z 2 , Arcosz = −iLn z ± z 2 − 1 ,
( ) ( )
i 1 + iz i z+i
Artgz = − Ln , Arctgz = − Ln .
2 1 − iz 2 z−i
Observaţie 7.1. 1) cos iy = cosh y, 2) sin iy = i sinh y, 3) cosh2 y − sinh2 y = 1.
Demonstraţie.
ei(iy) + e−i(iy) e−y + ey
1) cos iy = = = cosh y,
2 2
ei(iy) − e−i(iy) e−y − ey e−y − ey
2) sin iy = = =i·
2i 2i 2i2
−y −y
e −e y
e −e
y
=i· =i· = i sinh y,
−2 2
( y )2 ( y )2
e + e−y e − e−y
3) cosh y − sinh y =
2 2
+
2 2
e2y + 2 + e−2y − (e2y − 2 + e−2y )
= = 1.
4
Exemplul 7.1. Fie z = x + iy. Calculaţi părţile reale, părţile imaginare şi modulele
funcţiilor cos z şi sinh z.
Soluţie. 1) Folosind formula trigonometrică cos(a+b) = cos a cos b−sin a sin b şi observaţia
7.1, putem scrie
cos z = cos(x + iy) = cos x cos(iy) − sin x sin(iy)

= cos x cos(iy) − sin x sin(iy) = cos x cosh y − i sin x sinh y.
Deci Re cos z = cos x cosh y, Im cos z = − sin x sinh y şi
√ √
|cos z| = (cos x cosh y) + (− sin x sinh y) = cos2 x cosh2 y + sin2 x sinh2 y
2 2
√ √
= cos x cosh y + sin x(cosh y − 1) = cosh2 y − sin2 x.
2 2 2 2
2) Folosind definiţia funcţiilor hiperbolice, obţinem
ex+iy − e−(x+iy)
sinh z = sinh(x + iy) =
2
−x
e (cos y + i sin y) − e (cos y − i sin y)
x
=
2
ex − e−x ex + e−x
= cos y · + i sin y ·
2 2
= cos y · sinh x + i sin y · cosh x
Deci Re sinh z = cos y · sinh x, Im sinh z = sin y · cosh x şi
√ √
|sinh z| = (cos y sinh x)2
+ (sin y = cos2 y sinh2 x + sin2 y cosh2 x
cosh x)2
√ √
= cos y(cosh x − 1) + sin y cosh x = cosh2 x − cos2 y.
2 2 2 2
Exerciţiul 7.1. Fie z = x + iy. Calculaţi părţile reale, părţile imaginare şi modulele
funcţiilor sin z şi cosh z.
Exerciţiul 7.2. Calculaţi părţile reale, părţile imaginare şi modulele numerelor:
(π ) (π ) ( π) ( π)
1) sin + i , 2) sin i, 3) cos + i , 4) cos (π + i), 5) sinh 2 + i , 6) cosh 1 + i .
3 4 3 6
Exemplul 7.2. Rezolvaţi ecuaţia sin z = −2.
eiz − e−iz
Soluţie. Pentru a rezolva ecuaţia, folosim formula sin z = .
2i
Obţinem
eiz − e−iz 1
= −2 ⇒ eiz − e−iz + 4i = 0 ⇒ eiz − iz + 4i = 0.
2i e
1 √
Notăm t = eiz şi rezultă t − + 4i = 0 ⇒ t2 + 4it − 1 = 0 ⇒ t1,2 = eiz1,2 = −2i ± i 3
t
( √ ) ( √ )
iz1,2 = Ln −2i ± i 3 ⇒ z1,2 = −iLn −2i ± i 3 ⇒
{ √ }

z1,2 = −i ln −2i ± i 3 + i (arg z1,2 + 2kπ) ⇒
k∈Z
[ ( )] [ ]
√ 3π (4k + 3)π √
z1 = −i ln(2 + 3) + i + 2kπ = − i ln(2 + 3)
2 k∈Z 2 k∈Z
[ ( )] [ ]
√ 3π (4k + 3)π √
z2 = −i ln(2 − 3) + i + 2kπ = − i ln(2 − 3) .
2 k∈Z 2 k∈Z
Exerciţiul 7.3. Rezolvaţi ecuaţiile:

√
1) ez = i, 2) ez = 2, 3) sin z = 2, 4) sin z = 2 2,
√
3
5) sin z = , 6) cos z = 2i, 7) sinh z = 2i, 8) cosh z = 1.
2
7.3 Funcţii complexe olomorfe. Condiţiile Cauchy-Riemann

Definiţii 7.2. 1) Fie D ⊂ C mulţime deschisă, f : D → C, z0 ∈ D fixat, z0 = x0 + iy0 ,
f (z) = w, w = u + iv, f (z) = u(x, y) + iv(x, y).
Funcţia f se numeşte olomorfă (sau C-derivabilă sau monogenă) ı̂n z0 dacă
f (z) − f (z0 ) not ′
lim = f (z0 )
z→z0 z − z0
există şi este finită. f ′ (z0 ) se numeşte derivata complexă a lui f ı̂n z0 .
2) O funcţie u : D → R, care are derivate parţiale de ordinul doi continue şi care
∂ 2u ∂ 2u
verifică ecuaţia lui Laplace + = 0, se numeşte funcţie armonică pe D.
∂x2 ∂y 2
Observaţii 7.1. 1) Funcţia f = u + iv este olomorfă ı̂n z0 ∈ D⇔ funcţiile u, v : D → R,
D ∈ R2 sunt diferenţiabile ı̂n z0 = (x0 , y0 ) şi derivatele lor parţiale verifică condiţiile

 ∂u ∂v

 ∂x = ∂y
Cauchy-Riemann: . În aceste condiţii, derivata complexă f ′ (z0 ) se poate

 ∂u ∂v
 =− .
∂y ∂x
calcula folosind egalităţile:

∂u ∂v ∂f
f ′ (z0 ) = (z0 ) + i (z0 ) = (z0 ),
∂x ∂x ∂x
∂u ∂u
f ′ (z0 ) = (z0 ) − i (z0 )
∂x ∂y
∂v ∂v
= (z0 ) + i (z0 )
∂y ∂x
∂v ∂u ∂f
= (z0 ) − i (z0 ) = −i (z0 ).
∂y ∂y ∂y
∂u ∂v ∂u ∂v
2) Fie f : D → C, D ∈ R2 , f = u + iv, u, v ∈ C 1 (D), = , = − , atunci f
∂x ∂y ∂y ∂x
este olomorfă pe D.
3) Deoarece u, v au derivate parţiale ı̂n raport cu x şi cu y, rezultă că şi f are derivate
parţiale ı̂n raport cu x şi cu y şi
∂f ∂u ∂v
(z0 ) = (z0 ) + i (z0 ),
∂x ∂x ∂x
∂f ∂u ∂v
(z0 ) = (z0 ) + i (z0 ).
∂y ∂y ∂y
Se notează atunci
( ) ( )
∂f 1 ∂f ∂f ∂f 1 ∂f ∂f
= −i , = +i .
∂z 2 ∂x ∂y ∂ z̄ 2 ∂x ∂y
∂f
(z0 ) se numeşte derivata areolară a lui f ı̂n z0 .
∂ z̄
∂f
4) Dacă f : D → C, D ∈ R2 , f = u + iv, u, v ∈ C 1 (D) şi = 0 pe D, atunci f este
∂ z̄
∂f
olomorfă pe D; ı̂n acest caz f ′ (z0 ) = (z0 ).
∂z
5) Dacă f = u + iv este o funcţie olomorfă pe mulţimea deschisă D, atunci funcţiile
P şi Q au derivate parţiale de orice ordin şi ı̂n plus sunt funcţii armonice. Funcţiile u şi
v se numesc funcţii armonice conjugate.
Invers, dacă se dau două funcţii reale u şi v de două variabile, diferenţiabile pe
mulţimea deschisă D şi care verifică condiţiile Cauchy-Riemann, atunci funcţia u + iv
este olomorfă pe D, deci funcţiile u şi v admit derivate parţiale de orice ordin şi sunt
funcţii armonice.
Dacă se dă o funcţie u : D ∈ C → R, D domeniu simplu conex, atunci condiţia
necesară şi suficientă pentru ca să existe o funcţie v, astfel ı̂ncât u + iv să fie olomorfă pe
D este armonicitatea lui u. Pentru a determina v putem proceda astfel:
∂v ∂v ∂u ∂u
dv(x, y) = dx + dy = − dx + dy;
∂x ∂y ∂y ∂x
expresia din membrul drept este o diferenţială exactă deoarece funcţia u este armonică;
atunci putem integra pe un drum oarecare din D.
Exemplul 7.3. Să se determine funcţiile monogene f (z) = u(x, y) + iv(x, y), ştiind că
1) u(x, y) = x2 − y 2 + 2x cu f (0) = 0,
2) v(x, y) = 2xy cu f (0) = 0.
Soluţie. 1) Verificăm dacă ∆u = 0.

  2
 ∂u  ∂ u

 ∂x = 2x + 2 
 ∂x2 = 2 ∂ 2u ∂ 2u
⇒ ⇒ ∆u = + = 2 − 2 = 0.

 ∂u 
 ∂ 2u ∂x2 ∂y 2
 = −2y  = −2
∂y ∂y 2

 ∂u ∂v

 ∂x = ∂y = 2x + 2
Sunt verificate condiţiile Cauchy-Riemann

 ∂u ∂v
 =− = −2y.
∂y ∂x
∂v ∂v ∂u ∂u
Ştim că dv = dx + dy = − dx + dy = 2ydx + (2x + 2)dy.
∂x ∂y ∂y ∂x
Deoarece x0 = 0 şi y0 = 0, rezultă
∫ x ∫ y
v(x, y) = 2 · 0dt + (2x + 2)dt = 2xy + 2y,
0 0
deci
f (z) = f (x + iy) = u(x, y) + iv(x, y) = x2 − y 2 + 2x + i (2xy + 2y)
= x2 + 2xyi − y 2 + 2x + 2yi = (x + iy)2 + 2(x + iy) = z 2 + 2z.
2) Verificăm dacă ∆v = 0.
  2
 ∂v  ∂ v

 ∂x = 2y 
 ∂x2 = 0
⇒ ⇒ 0 + 0 = 0.

 ∂v 
 ∂ 2
v
 = 2x  =0
∂y ∂y 2

 ∂u ∂v

 ∂x = ∂y = 2x
Sunt verificate condiţiile Cauchy-Riemann

 ∂u ∂v
 =− = −2y.
∂y ∂x
∂u ∂u ∂v ∂v
Ştim că du = dx + dy = dx − dy = 2xdx − 2ydy.
∂x ∂y ∂y ∂x
Deoarece x0 = 0 şi y0 = 0, rezultă

∫ x ∫ y
u(x, y) = 2tdt + −2tdt = x2 − y 2 ,
0 0
deci
f (z) = f (x + iy) = u(x, y) + iv(x, y) = x2 − y 2 + 2xyi = (x + iy)2 = z 2 .
Exerciţii 7.1. Să se determine funcţiile monogene f (z) = u(x, y) + iv(x, y), ştiind că
1) u(x, y) = x3 − 3xy 2 cu f (0) = 0,
2) v(x, y) = 3x2 y − y 3 cu f (0) = 0,

x
3) u(x, y) = 2 cu f (1) = 1,
x + y2
−y
4) v(x, y) = 2 cu f (1) = 1,
x + y2
5) u(x, y) = ex cos y cu f (0) = 1,
6) v(x, y) = ex sin y cu f (0) = 1.
7.4 Integrarea funcţiilor complexe

Definiţia 7.1. Fie curba orientată (C), (z0 , z1 , . . . , zn ) o diviziune oarecare pe (C) şi
ξ0 , ξ1 , . . . , ξn−1 puncte arbitrare pe arcele [z0 , z1 ], . . . , [zn−1 , zn ].
Se numeşte integrală a funcţiei complexe f = u(x, y) + iv(x, y), ı̂n lungul curbei orientabile
(C), următoarea limită
∑
n−1 ∫
(dacă ∃)
lim f (ξk ) (zk+1 − zk ) = f (z)dz.
ν(δ)→0 (C)
k=0
Propoziţie 7.1. Dacă integrala există, atunci calculul său se reduce la calculul unor
integrale curbilinii de speţa a II a
∫ ∫ ∫
f (z)dz = udx − vdy + i udy + vdx.
(C) (C) (C)
Observaţie 7.2. Dacă există M = max |f (z)| şi L este lungimea curbei (C), atunci
z∈(C)
∫

f (z)dz ≤ M L.

(C)
Teorema 7.1. Dacă funcţia f este olomorfă pe un domeniu simplu conex D, atunci
integrala sa luată pe orice curbă simplă ı̂nchisă, rectificabilă (C) din D, este zero, adică
I
f (z)dz = 0.
(C)
Este adevărată şi reciproca teoremei 7.1.

Generalizare (Formula lui Pompeiu)
I ∫∫
∂f
f (z, z̄)dz = 2i (x, y)dxdy.
,→ D ∂ z̄
C=δD
Teorema 7.2. (Formula lui Taylor) Dacă funcţia f este olomorfă ı̂n interiorul unui
cerc cu centrul ı̂n z0 , atunci funcţia f se poate reprezenta prin serie Taylor
∑ f (n) (z0 )
f (z) = (z − z0 )n ;
n≥0
n!
seria Taylor a lui f este uniform convergentă ı̂n orice domeniu ı̂nchis, situat ı̂n cercul ı̂n
care f este olomorfă.
Teorema 7.3. (Formula integrală a lui Cauchy) Dacă D este un domeniu simplu
conex şi f este o funcţie monogenă pe D, (C) este o curbă ı̂nchisă, (C) este frontiera lui
D şi z0I ∈ D, atunci
f (z)
1) dz = 2πif (z0 ).
,→ z − z0
(C)
I
f (z) 2πif (n) (z0 )
2) dz = .
,→ (z − z0 )n+1 n!
(C)
Teorema 7.4. (Formula lui Laurent) Dacă funcţia f este olomorfă ı̂n coroana circu-
lară 0 < r < |z − z0 | < R, atunci se poate reprezenta prin serie Laurent
∑
∞
f (z) = cn (z − z0 )n ;
n=−∞
coeficienţii (cn )n∈Z se pot calcula cu formula

I
1 f (ξ)dξ
cn =
2πi ,→ (ξ − z0 )n+1
(Γ)
(unde (Γ) este un cerc cu centrul ı̂n z0 şi cu raza R∗ ∈ [r, R]).
Dacă partea principală a dezvoltării Laurent ı̂n vecinătatea lui z0 cuprinde un număr
finit de termeni, atunci punctul z0 se numeşte pol; ı̂n cazul ı̂n care partea principală a
seriei Laurent conţine o infinitate de termeni, z0 se numeşte punct singular esenţial.
Uneori coeficienţii cn se pot obţine fără a aplica formula de mai sus.
Definiţia 7.2. Coeficientul c−1 se numeşte reziduul funcţiei f ı̂n punctul z0 şi se notează
rez(f ; z0 ) sau rezf (z0 ).
( )
1
Dacă z0 = ∞, atunci considerăm că c−1 (∞) = rez f ; .
u=0 u
Proprietate 7.1. 1) Dacă z0 este un pol de ordinul m al funcţiei f , atunci
1 dm−1
rez(f ; z0 ) = · m−1 [(z − z0 )m f (z)]z=z0 , m ≥ 1, m ∈ N.
(m − 1)! dz
g
2) Dacă funcţia f este raportul a două funcţii olomorfe f = şi z0 este un pol simplu al
h
g(z0 )
funcţiei f , atunci rez(f ; z0 ) = .
h′ (z0 )
Teorema 7.5. (Teorema reziduurilor) Presupunem că funcţia f are ı̂n domeniul D o
mulţime finită z1 , . . . , zn de singularităţi izolate (poli sau puncte singulare esenţiale); ı̂n
celelalte puncte din D presupunem că f este olomorfă, atunci
I ∑
n
f (z, z̄) = 2πi rez(f ; zk ).
,→ k=1
C=δD
I
x2 y 2
Exemple 7.1. 1) Să se calculeze z̄dz, unde (C) este elipsa + = 1.
,→ 4 9
∫ (C)
1+i ( )
2) Să se calculeze x2 + iy dz, ı̂n lungul curbelor
0
a) y = x,
b) y = x2 .
Soluţie. 1) Metoda I (figura 7.1.1)

I I I
I= (x − iy) (dx + idy) = xdx + ydy + i −ydx + xdy.
,→ ,→ ,→
(C) (C) (C)
Luăm o reprezentare parametrică a curbei, de exemplu

 
 x = 2 cos t  dx = −2 sin tdt
⇒ , 0 ≤ t < 2π,
 y = 3 sin t  dy = 3 cos tdt
rezultă
∫ ∫
2π 2π ( )
I= (−4 cos t sin t + 9 sin t cos t) dt + i 6 sin2 t + 6 cos2 t dt
0 0
∫ 2π ∫ 2π
= 5 sin t cos tdt + i 6dt
0 0
∫ 2π 2π
5
= sin 2tdt + 6i
2 0 0
2π
5
=− cos 2t + 12πi = 12πi.
2·2 0
Metoda II (figura 7.1.2)

Aplicăm formula lui Pompeiu şi obţinem
I ∫∫
∂f
f (z, z̄) = 2i (x, y)dxdy,
,→ D ∂ z̄
C=δD
∂f
deoarece f = z̄ ⇒ = 1.
∂ z̄
∫∫
Atunci I = 2i 1dxdy = 2iAriaD = 2i · π · 2 · 3 = 12πi.
D ∫ 1+i ∫ 1
( 2 ) ( 2 ) −1 + 5i
2) a) (figura 2.a) I = x + iy dz = x + ix (1 + i)dx = .
0 0 6
∫ 1+i ∫ 1
( 2 ) ( 2 ) −1 + 5i
b) (figura 2.b) I = x + iy dz = x + ix2 (dx + i2xdx) = .
0 0 6
I
Exerciţii 7.2. 1) Să se calculeze zdz, unde (C) este elipsa 4x2 + 9y 2 = 1.
,→
∫ 1+i
(C)
2) Să se calculeze z 2 dz, ı̂n lungul curbelor

0
a) y = x,
b) y = x2 .
z
−
Exemple 7.2. 1) Să se dezvolte ı̂n serie Taylor, funcţia f (z) = e 2 , ı̂n vecinătatea
punctului z = 0 şi să se determine raza cercului de convergenţă.
z−1
2) Să se dezvolte ı̂n serie Taylor, funcţia f (z) = ,
z+1
a) ı̂n vecinătatea punctului z = 0,
b) ı̂n vecinătatea punctului z = 1,
şi să se determine, ı̂n fiecare caz, raza cercului de convergenţă,
1
3) Să se dezvolte ı̂n serie Laurent, funcţia f (z) = e z , ı̂n vecinătatea punctului z = 0,
1
4) Să se dezvolte ı̂n serie Laurent, după puterile lui z, funcţia f (z) = ,
(z − 1)(z − 2)
1
5) Să se dezvolte ı̂n serie de puteri ale lui (z − 1), funcţia f (z) = , ı̂n
(z − 1)2 (z + 2)
coroana circulară 2 < |z − 1| < 3,
z
6) Să se dezvolte ı̂n serie Laurent, funcţia f (z) = sin , ı̂n vecinătatea punctului
z−1
z = 1.
u u2 un
Soluţie. 1) Se ştie că eu = 1 + + + ··· + + . . . , rezultă
1! 2! n!
z
− 1 z 1 z2 1 zn
e 2 = 1 + (−1) + (−1)2 2 + · · · + (−1)n n + . . . ,
1! 2 2! 2 n! 2

an n+1
R = lim = lim 1 (−1)n 1 · (n + 1)!2 = lim 2(n + 1) = ∞.
n→∞ an+1 n→∞ n! 2n (−1)n+1 n→∞
2) a) În vecinătatea punctului z = 0, avem
1 ( )
f (z) = (z − 1) · = (z − 1) 1 − z + z 2 + · · · + (−1)n z n + . . .
1+z
= −1 + 2z − 2z 2 + 2z 3 + · · · + (−1)n 2z n+1 + . . . ,
1 1
R = lim √ = lim √ = 1.
n→∞ n |a | n→∞ n |(−1)n−1 2|
n
b) În vecinătatea punctului z = 1, avem

[ ]
(z − 1) 1 (z − 1) z−1 n−1 (z − 1)
n−1
f (z) = · = 1− + · · · + (−1) + ...
2 z−1 2 2 2n−1
1+
2
z − 1 (z − 1)2 n−1 (z − 1)
n−1
= − + · · · + (−1) + ...,
2 22 2n
1 1
R = lim √ = lim √ = 2.
n→∞ n
|an | n→∞ (−1)n−1
n
2n
3) Coroana circulară D = {z ∈ C/r < z < R}, ı̂n care vom face dezvoltarea cu r oricât
de mic şi R oricât de mare.
u u2 un 1
Se ştie că eu = 1 + + +···+ + . . . , şi ı̂nlocuind u = , z ∈ C \ {0}, obţinem
1! 2! n! z
1
1 1 1 1 1 1
ez = 1 + · + · 2 + · · · + · + . . . , ∀z ∈ C \ {0} .
1! z 2! z n! z n
Partea principală Laurent conţine o infinitate de termeni, deci punctul z = 0 este
punct singular esenţial pentru funcţie. Partea tayloriană are un singur termen.
1
Deoarece c−1 = = 1, rezultă rez(f ; 0) = 1.
1!
4) Funcţia are două puncte singulare ı̂n z = 1 şi z = 2 care sunt poli simpli.
Vom considera, faţă de aceste puncte singulare, următoarele domenii:
|z| |z|
a) |z| < 1, atunci |z| < 1 < 2, adică |z| < 1 şi |z| < 2, ceea ce implică < 1; < 1.
1 2
1 1 1 1 1 1
f (z) = = − = − ·
(z − 1)(z − 2) 1−z 2−z 1−z 2 1− z
2
( )
( ) 1 1 1 2 1 n
= 1 + z + z + ··· + z + ... − · 1 + z + 2z + ··· + nz + ...
2 n
2 2 2 2
( )
1 ∑
∞
1
= + 1 − n+1 z n ,
2 n=1 2
adică o serie Taylor, rezultat previzibil pentru că z = 0 este un punct ordinar al funcţiei
date. 
 1 < |z| 1 |z|
b) 1 < |z| < 2, atunci , ceea ce implică < 1; < 1 şi rezultă
|z| < 2 |z| 2
1 1 1 1 1 1 1
f (z) = = − =− · − ·
(z − 1)(z − 2) 1−z 2−z z 1−z 2 1− z
2
( ) ( )
1 1 1 1 1 1 2 1 n
= − − 2 − ··· − n − ... − · 1 + z + 2z + ··· + nz + ...
z z z 2 2 2 2
∑∞
1 ∑
∞
1 ∑
−1 ∑∞
zn
=− − · z n
= − z n
− ,
n=1
z n n=0 2n+1 n=−∞ n=0
2n+1
adică o serie Laurent.

1 2
c) |z| > 2 ⇒ 1 < 2 < |z|, ceea ce implică < 1; < 1 şi rezultă
|z| |z|
1 1 1
f (z) = = −
(z − 1)(z − 2) 1−z 2−z
−1 (
∑ )
1 1 1 1 1
=− · + · =− zn.
z 1−z z 2 2n+1 − 1
1− n=−∞
z
|z − 1|
5) Deoarece |z − 1| < 3, rezultă < 1.
3
Avem
1 1 1 ∑ (−1)n∞
= · = · (z − 1)n ,
z+2 3 z−1 3n+1
1+ n=0
3
deci
1 ∑
∞
(−1)n ∑∞
(−1)n
f (z) = · · (z − 1) n
= · (z − 1)n−2
(z − 1) n=0 3
2 n+1
n=0
3n+1
1 1 1 1
= (z − 1)−2 − 2 (z − 1)−1 + 3 − 4 (z − 1) + . . .
3 3 3 3
În acest caz partea principală a seriei Laurent are doi termeni, deoarece c−2 ̸= 0, z = 1
este un pol de ordinul doi pentru funcţie.
1 1
Deoarece c−1 = − 2 , rezultă rez(f ; 1) = − 2 .
3 ( ) 3
z 1 1 1
6) f (z) = sin = sin 1 + = sin 1 cos + cos 1 sin .
z−1 z−1 z−1 z−1
Se ştie că
u2 u4 (−1)n u2n
cos u = 1 − + + ··· + + ...
2! 4! (2n)!
u u3 u5 (−1)n u2n+1
sin u = − + + ··· + + ....
1! 3! 5! (2n + 1)!
Rezultă atunci
[ ]
1 1 (−1)n
f (z) = sin 1 1 − + + ··· + + ... +
2!(z − 1)2 4!(z − 1)4 (2n)!(z − 1)2n
[ ]
1 1 1 (−1)n
+ cos 1 − + + ··· + + ...
z − 1 3!(z − 1)3 5!(z − 1)5 (2n + 1)!(z − 1)2n+1
cos 1 sin 1 (−1)n sin 1 (−1)n cos 1
= sin 1 + − + · · · + + + ....
z − 1 2!(z − 1)2 (2n)!(z − 1)2n (2n + 1)!(z − 1)2n+1
Deoarece c−1 = cos 1, rezultă rez(f ; 1) = cos 1. Punctul z = 1 este punct esenţial
pentru funcţie.
1
Exerciţii 7.3. 1) Să se dezvolte ı̂n serie Laurent, funcţia f (z) = după
(z + 1)(z − 2)
puterile lui z + 1, ı̂n coroana 0 < |z + 1| < 3.
2) Să se dezvolte ı̂n serie Laurent, după puterile lui z, ı̂n coroana 1 < |z| < 2, funcţiile:
1
a) f (z) = ,
(z + 1)(z − 2)
1
b) f (z) = .
(z − 1)2 (z + 2)
Exemple 7.3. Folosind formula integrală a lui Cauchy şi consecinţele sale să se calculeze
integralele:
I I I
ez ez ez
1) a) dz, b) dz, c) dz.
,→ z(z − 2) ,→ z(z − 2) ,→ z(z − 2)
|z|=1 |z−2|=1 |z|=4
I z I z I
e e ez
2) a) dz, b) dz, c) dz.
,→ z (z − 1) z 2 (z − 1)3 ,→ z (z − 1)
2 3 2 3
,→
|z|= 1 |z−2|= 3 |z|=4
2 2
I
f (z)
Soluţie. Aplicăm formula integrală a lui Cauchy dz = 2πif (z0 ).
,→ z − z0
(C)
1) a) (figura 7.3.1.a)
I ez
z
z − 2 dz = 2πi · e =−
2πi
= −πi.

,→ z−0 z − 2 z=0 2
|z|=1
1) b) (figura 7.3.1.b)
I ez
z
z dz = 2πi · e 2πie2
= = πie2 .
,→ z−2 z z=2 2
|z−2|=1
1) c) (figura 7.3.1.c)
I I ez I ez
ez
dz = z − 2 dz + z dz = −πi + πie2 = πi (e2 − 1)
,→ z(z − 2) ,→ z−0 ,→ z − 2
|z|=4 γ1 γ2
I
f (z) 2πif (n) (z0 )
Aplicăm formula integrală a lui Cauchy dz = .
,→ (z − z0 )n+1 n!
(C)
2) a)
ez
I
(z − 1)3 f ′ (0) ez (z − 1)3 − 3(z − 1)2 ez
dz = 2πi = 2πi = −8πi.
,→ (z − 0)2 (n+1=2) 1! (z − 1)6 z=0
1
|z|= 2 (n=1)
2) b)
I ez ( )′
z2 f ′′ (1) ez z − ez
dz = 2πi = 2πi
,→ (z − 1)3 (n+1=3) 2! z2 z=1
3
|z−2|= 2 (n=2)
(ez z + ez − ez ) z 2 − 2z (zez − ez )
=i = πei.
z4 z=1
2) c) I I I
ez ez ez
dz = dz + dz
,→ z 2 (z − 1)3 ,→ z 2 (z − 1)3 ,→ z 2 (z − 1)3
|z|=4 (γ1) (γ2)
ez ez
I I
(z − 1)3 z2
= dz + dz
,→ (z − 0) 2
,→ (z − 1)
3
(γ1) (γ2)
= −8πi + πei = π (e − 8) i.
Exerciţii 7.4. Folosind formula integrală a lui Cauchy şi consecinţele sale să se calculeze
integralele:
I I I
z2 z2 z2
1) a) dz, b) dz, c) dz,
,→ (z − 1)(z + 4) ,→ (z − 1)(z + 4) ,→ (z − 1)(z + 4)
|z|=3 |z+4|=4 |z|=5
I I I
z2 z2 z2
d) dz, e) dz, g) dz.
,→ (z − 1)2 (z + 4)3 ,→ (z − 1)2 (z + 4)3 ,→ (z − 1)2 (z + 4)3
|z|=3 |z|=5 |z|=a
a>0
I I I
dz cos z sin z
2) a) , b) dz, c) dz,
,→ z − 2z 2 + z
3
,→ z + π2
2
,→ (z + i)3
|z|=2 |z|=2 |z|=2
I I √ I
z z−i z+2
d) dz, e) dz, g) √ dz.
,→ (z − 1)(z + 1)2
2
,→ z − 4z + 5
2
,→ (z − 2) z 2 + 1
|z|=2 |z−3−2i|=2 |z−2|=2
1
Exemple 7.4. 1) Să se calculeze reziduurile funcţiei f (z) = , ı̂n punctele z1 = 0,
z(z 2− 1)
z2 = −1, z3 = 1 şi z = ∞.
1
ez
2) Să se calculeze reziduul funcţiei f (z) = 3 , ı̂n punctul z = 0.
z
z+1
3) Să se calculeze reziduurile funcţiei f (z) = 2 , ı̂n polii z1 = 0 şi z2 = 2.
z (z − 2)
Soluţie. 1) Deoarece punctele z1 = 0, z2 = −1, z3 = 1 sunt poli simpli, putem aplica
g(z0 )
formula rez(f ; z0 ) = ′ .
h (z0 )
Avem respectiv
1
rez(f ; 0) = 2 = −1,
3z − 1 z=0
1 1
rez(f ; −1) = 2 = ,
3z − 1 z=−1 2
1 1
rez(f ; 1) = 2 = .
3z − 1 z=1 2
( ) ( )
1 1 u3 ( )
Ştim că c−1 (∞) = rez f ; , deci f = = u3 1 + u2 + u4 + · · · + u2n + . . .
u=0 u u 1−u 2
şi obţinem c−1 (∞) = 0.

1
1 1 1 1 1 1
2) Deoarece e z = 1 + · + · 2 + · · · + · + . . . , obţinem
1! z 2! z n! z n
1 ( )
1 1 1 1 1 1 1 1
· e = 3 · 1 + · + · 2 + ··· +
z · + ...,
z3 z 1! z 2! z n! z n
1 1 1 1 1
= 3 + · 4 + ··· + · n+3 + . . .
z 1! z n! z
şi rez(f ; 0) = 0.
3) Deoarece punctul z = 0 este pol de ordinul doi, putem aplica formula
1 dm−1
rez(f ; z0 ) = · m−1 [(z − z0 )m f (z)]z=z0 , m ≥ 1, m ∈ N,
(m − 1)! dz
unde m este ordinul de multiplicitate al polului.
[ ] ( )
1 d z+1 d z+1 3
Obţinem rez(f ; 0) = · (z − 0) 2
2
= =− .
1! dz z (z − 2) z=0 dz z − 2 z=0 4
Deoarece punctul z = 2 este pol simplu, obţinem
[ ]
1 d z+1 3
rez(f ; 2) = · (z − 0) 2 = .
0! dz z (z − 2) z=2 4
g(z0 )
Pentru punctul z = 2, putem aplica şi formula rez(f ; z0 ) = ′ .
h (z0 )
z+1 3
Obţinem rez(f ; 2) = 2 = .
3z − 4z) z=2 4
Exerciţiul 7.4. Să se calculeze reziduurile funcţiilor, ı̂n punctele specificate:

1
1) f (z) = , z1 = 0 şi z2 = 1,
(z − 1)4 z 2
1
2) f (z) = , z1 = 0 şi z2 = 1,
z(z − 1)3
z2
3) f (z) = , z1 = −1 şi z2 = 1,
(z + 1)(z − 1)2
z 2 + 3z − 5
4) f (z) = , z = 0,
z3
ez
5) f (z) = 4 , z = 0,
z
sin z
6) f (z) = 3 , z = 0.
z
7.4.1 Calculul integralelor cu reziduuri
Exemple 7.5. Folosind teorema reziduurilor calculaţi următoarele integrale:

1
I I I
ez dz z
1) dz, 2) , 3) dz,
,→ (z − 1) ,→ z − z
2 3 5 2
,→ z + 2z + 5
|z|=2 |z|=2 |z|=3
I I I 1
dz dz z3
4) dz, 5) dz (discuţie după R), 6) e z dz.
,→
4
z +1 ,→ z(z − 1)
2
,→ (z + 1)2
|z|=2 |z|=R |z|=2
R>0
Soluţie. 1) (figura 7.5.1)

Funcţia are ı̂n z = 1 un pol dublu şi ı̂n z = 0 un punct singular, ambele interioare
domeniului limitat de cercul cu centru ı̂n origine şi de rază 2.
Pentru calcularea reziduului ı̂n z = 1 folosim formula de calcul a reziduului unei funcţii
ı̂ntr-un pol de ordinul m.
 1 
1
1 d  (z − 1) e z 
 1
rez(f ; 1) = · 
2
 = − 2 ez = −e.
1! dz (z − 1) 2 z z=1
z=1
Reziduul funcţiei ı̂n z = 0, ı̂l obţinem din dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei ı̂n
jurul punctului z = 0.
1
1 1 1 1 1 1
Ştim că e z = 1 + · + · 2 + · · · + · + ...,
1! z 2! z n! z n
1 1
Dezvoltând după puterile lui z, obţinem = 1 + z + z 2 + · · · + z n + . . . şi
1−z 1−z
rezultă
( )′
1 1 ( )′
= = 1 + z + z 2
+ · · · + z n
+ . . .
(1 − z)2 1−z
= 1 + 2z + 3z 2 + · · · + (n + 1)z n + . . . .
1 ( )
1 1 1 1 1 ( )
ez · = 1 + · + · · · + · + . . . 1 + 2z + 3z 2
+ · · · + (n + 1)z n
+ . . .
(1 − z)2 1! z n! z n
( )( )
1 1 1 1 2 2·3 2 2 · 3 . . . (n + 1) n
= 1 + · + ··· + · + ... 1+ z+ z + ··· + z + ... .
1! z n! z n 1! 2! n!
1 1 1 1 1
Rezultă că c−1 = + + + ··· + + · · · = e, unde c−1 este coeficientul lui .
0! 1! 2! n! z
1
I
ez
Obţinem dz = 2πi [rez(f ; 0) + rez(f ; 1)] = 2πi(e − e) = 0.
,→ (z − 1)2
|z|=2
2) (figura 7.5.2)
1 1
f (z) = 3 = 3 .
z (1 − z )
2 z (1 − z)(1 + z)
Funcţia are z = 0 pol de ordinul trei şi z = 1, z = −1 poli de ordinul ı̂ntâi.
[ ] [ ]
1 d2 1 1 d 2z
rez(f ; 0) = · 2 z 3 3
= ·
2! dz z (1 − z)(1 + z) z=0 2 dz (1 − z 2 )2 z=0
(1 − z 2 ) − 2z (1 − z 2 ) (−2z)
2
= = 1,
(1 − z 2 )4 z=0
[ ]
1 1 1
rez(f ; 1) = lim · (z − 1) 3 =− ,
z→1 0! z (1 − z)(1 + z) 2
[ ]
1 1 1
rez(f ; −1) = lim · (z + 1) 3 =− .
z→−1 0! z (1 − z)(1 + z) 2
Obţinem
I [ ]
dz 1 1
dz = 2πi [rez(f ; 0) + rez(f ; 1) + rez(f ; −1)] = 2πi 1 − − = 0.
,→ z − z
3 5 2 2
|z|=2
3) (figura 7.5.3)
√
Deoarece din z 2 + 2z + 5 = 0 rezultă z1,2 = −1 ± 2i şi cum |z1 | = |z2 | = 5 < 3,
z
deducem că funcţia f (z) = 2 are doi poli simpli, situaţi ı̂n domeniul limitat de
z + 2z + 5
curba dată.
g(z0 )
Aplicăm formula rez(f ; z0 ) = ′ , unde g(z) = z şi h(z) = z 2 + 2z + 5.
h (z0 )
z −1 + 2i 2+i
rez(f ; −1 + 2i) = = = ,
2z + 2 z=−1+2i 2 (−1 + 2i) + 2 4
z −1 − 2i 2−i
rez(f ; −1 − 2i) = = = .
2z + 2 z=−1−2i 2 (−1 − 2i) + 2 4
Obţinem
I
z
dz = 2πi [rez(f ; −1 + 2i) + rez(f ; −1 − 2i)]
,→ z2 + 2z + 5
|z|=3
[ ]
2+i 2−i
= 2πi + = 2πi.
4 4
4) (figura 7.5.4)
Polii funcţiei sunt rădăcinile numitorului.
π + 2kπ
√ i
z + 1 = 0 ⇒ z = −1 = 1 · e
4 4 iπ 4
şi obţinem z1,2,3,4 = 1e 4 , k = 0, 1, 2, 3.
π 3π 5π 7π
i i i i
Rezultă z1 = e 4 , z2 = e 4 , z3 = e 4 şi z4 = e 4 .
Cei patru poli sunt toţi simpli şi situaţi ı̂n domeniul limitat de curba dată.
1 1 z1 z1
rez(f ; z1 ) = 3 = 3 = 4 = , deoarece z14 + 1 = 0,
4z z1 4z1 4z1 −4
1 1 z2 z2
rez(f ; z2 ) = 3 = 3 = 4 = , deoarece z24 + 1 = 0,
4z z2 4z2 4z2 −4
1 1 z3 z3
rez(f ; z3 ) = 3 = 3 = 4 = , deoarece z34 + 1 = 0,
4z z3 4z3 4z3 −4
1 1 z4 z4
rez(f ; z4 ) = 3 = 3 = 4 = , deoarece z44 + 1 = 0.
4z z4 4z4 4z4 −4
Obţinem
I
dz
= 2πi [rez(f ; z1 ) + rez(f ; z2 ) + rez(f ; z3 ) + rez(f ; z4 )]
,→ z4+1
|z|=2
[ ]
z1 + z2 + z3 + z4
= 2πi = 0,
−4
deoarece z1 + z2 + z3 + z4 = 0, prin calcul direct, sau folosind relaţiile lui Viète.
Observăm că
( )
1 u4 ( )
c−1 (∞) = rez f ; = = u4
1 − u4
+ u8
+ · · · + (−1)n 4n
u + . . . ,
u=0 u 1 + u4
I
dz
deci c−1 (∞) = 0 şi 4
= 2πi · 0 = 0.
,→ z + 1
|z|=2
5) Cazul 1 (figura 7.5.5.caz.1) 0 < R < 1.

Un singur pol simplu, z = 0 este situat ı̂n domeniul limitat de curba dată.
I
dz
dz = 2πi · rez(f ; 0) = −2πi,
,→ z(z − 1)
2
|z|=R
R>0
1
1
rez(f ; 0) = = = −1.
[z(z 2 − 1)]′ z=0 3z 2 − 1 z=0
Cazul 2 (figura 7.5.5.caz.2) R = 1.

Dintre cei trei poli simpli z = 0, z = 1, z = −1, doar z = 0 este situat ı̂n domeniul
limitat de curba dată, iar z = 1 şi z = −1 sunt situaţi pe curbă.
I
dz
dz = 2πi · rez(f ; 0) + πi · [rez(f ; 1) + rez(f ; −1)] = −πi, deoarece
,→ z(z − 1)
2
|z|=R
1 1
R>0
1 1
rez(f ; 0) = −1, rez(f ; 1) = = , rez(f ; −1) = = .
3z 2 − 1 z=1 2 3z 2 − 1 z=1 2
Cazul 3 (figura 7.5.5.caz.3) R > 1.
Cei trei poli simpli z = 0, z = 1, z = −1 sunt situaţi ı̂n domeniul limitat de curba
dată.
I [ ]
dz 1 1
dz = 2πi [rez(f ; 0) + rez(f ; 1) + rez(f ; −1)] = 2πi −1 + + = 0.
,→ z(z − 1)
2 2 2
|z|=R
R>0
6) Metoda I
1
Pentru |z| > 1, avem < 1 şi obţinem
|z|
Calculăm
1 1
z3 1
f (z) = · e z = z3 · ( )2 · e z . (60)
(z + 1)2 1
2
z 1+
z
Ştim că
1 1 1 1
=1− + 2 + · · · + (−1)n n + . . . ,
1 z z z
1+
z
 ′
1 ( )′
− 2
 1 z 1 1 1 n 1
 = −( )2 = 1 − + 2 + · · · + (−1) n + . . .
1 1
)2 = (
1 z z z
1+ 1 + z 2 1 +
z z z
1 2 3 n
= 2 − 3 + 4 + · · · + (−1)n+1 n+1 + . . . .
z z z z
Obţinem ( )
1 1 2 3 n
z ·3
( )2 = z
3
2
− 3 + 4 + · · · + (−1)n+1 n+1 + . . .
1 z z z z
z2 1+
z
( )
2 3 n+1 n
= z 1 − + 2 + · · · + (−1) + ... .
z z z n−1
Înlocuim ı̂n relaţia (60) şi rezultă

( ) ( )
2 3 n+1 n 1 1 1 1
f (z) = z 1 − + 2 + · · · + (−1) + ... · 1 + · + · 2 + ...
z z z n−1 1! z 2! z
3 1 11
= z − 1 + · − 2 + ....
2 z 6z
3
Se observă că z = ∞ este pol de ordinul ı̂ntâi şi are reziduul , deci
2
I 1
z3 3
2
e z dz = −2πi · = −3πi.
,→ (z + 1) 2
|z|=2
Metoda II
1 1
Facem schimbarea de variabilă z = şi obţinem dz = − 2 dξ, iar curba (C) are imaginea
ξ ξ
{ } I 1 I
1 z3 eξ
(C ∗ ) = ξ/ |ξ| = . Rezultă 2
e z dz = 2 dξ.
2 ,→ (z + 1)
3
,→ ξ (ξ + 1)
|z|=2 |ξ|= 1
2
Originea este pol triplu şi obţinem
I [ ]
eξ 1 d2 eξ
dξ = 2πi · rez(f ; 0) = 2πi · · 2 ξ ·3
= −3πi.
,→ ξ 3 (ξ + 1)2 2! dz ξ 3 (ξ + 1)2 ξ=0
|ξ|= 1
2
Exerciţii 7.5. Folosind Teorema reziduurilor calculaţi următoarele integrale:

I I I ( )
dz ez 1
1) , 2) dz, 3) sin dz,
,→ (z − 3)(z − 1) ,→ z (z − 9)
5 2 2 z
,→
|z|=2 |z|=1 |z|=1
I 2 I I
dz ez + sin z
4) z · e z dz,
4
5) dz, 6) dz.
,→ ,→ z(z − 1) ,→ z3
|z|=1 |z|=1 |z|=1
∫ 2π
7.4.2 Calculul integralelor de forma R (sin θ, cos θ) dθ
0
Efectuăm schimbarea de variabilă z = eiθ . Când θ parcurge intervalul [0, 2π), numărul
complex z, de modul 1 şi argument θ, descrie cercul cu centrul ı̂n origine şi de rază unu,
o singură dată ı̂n sens direct.
Din formulele lui Euler, rezultă

 ( ) 

 eiθ − e−iθ 1 1  z2 − 1

 sin θ = = z− 
 sin θ =
 2i 2i z  2iz
( ) ⇒ .

 eiθ + e −iθ 1 1 

2
z +1

 
cos θ = 2z
 cos θ = 2
=
2
z+
z
dz dz
Deoarece z = eiθ , rezultă dz = ieiθ dθ, deci = dθ sau = dθ şi integrala devine
ieiθ iz
∫ I ( ) I
2π
z2 − 1 z2 + 1 dz
I= R (sin θ, cos θ) dθ = R , = R∗ (z) dz.
0 ,→ 2iz 2z iz ,→
|z|=1 |z|=1
∑
n
∗
Funcţia R (z) nu are alte singularităţi ı̂n afară de poli. Deci I = 2πi rez(R∗ ; zk ),
k=1
unde zk sunt polii ce se găsesc ı̂n interiorul cercului cu centrul ı̂n origine şi de rază 1.
Exemple 7.6. Să se calculeze cu reziduuri, următoarele integrale:

∫ 2π ∫ π
1 cos(3θ)
1) dθ, 2) dθ.
0 2 + cos θ −π 3 cos θ − 5

dz dz z2 + 1 z 2 + 4z + 1
z = eiθ ; dz = ieiθ dθ; = dθ; = dθ; 2 + cos θ = 2 + = .
ieiθ iz 2z 2z
∫ 2π I I
1 2z dz 2 dz
I= dθ = 2
· = · .
0 2 + cos θ ,→ z + 4z + 1 iz i ,→ z2 + 4z + 1
|z|=1
√ √ |z|=1
Rezolvăm ecuaţia z 2 + 4z + 1 = 0 şi rezultă z1 = −2 + 3, z2 = −2 − 3.

Dintre cele două puncte, doar z1 este situat ı̂n domeniul limitat de curba dată şi este
pol simplu.
√ 1
1 1
rez(f ; z1 ) = rez(f ; −2 + 3) = 2 ′ √ = √ = √ .
(z + 4z + 1) z=−2+ 3 2z + 4 z=−2+ 3 2 3
I
2 dz 2 2 1 2π
În acest caz I = · 2
= · 2πi · rez(f ; z1 ) = · 2πi · √ = √ .
i ,→ z + 4z + 1 i i 2 3 3
|z|=1
2) (figura 7.6.2)
∫ π
sin(3θ)
Notăm I = dθ.
−π 3 cos θ − 5
∫ π
sin(3θ)
Considerăm şi integrala J = dθ şi calculăm ı̂ntâi
−π 3 cos θ − 5
∫ ∫ π
π
cos(3θ) + i sin(3θ) e3iθ
I + iJ = dθ = dθ.
−π 3 cos θ − 5 −π 3 cos θ − 5
dz
Efectuăm schimbarea de variabilă z = eiθ ; = dθ.
iz
I I
z3 dz 2 z3
I + iJ = · = dz
z2 + 1 iz i ,→ 3z 2 − 10z + +3
,→
|z|=1 3· −5 |z|=1
2z
1 √
Rezolvăm ecuaţia 3z 2 − 10z + 3 = 0 şi rezultă z1 = − , z2 = − 3.
3
Dintre cele două puncte, doar z1 este situat ı̂n domeniul limitat de curba dată şi este
pol simplu. ( )
z3
1
rez(f ; z1 ) = rez f ; − = ′
3 (3z − 10z + 3) z=− 13
2
( )3
z 3 1 1 1
= = − · = .
6z − 10 z=− 31
3 −12 27 · 12
În acest caz

I ( )
2 z3 2 1 2 1 π
I + iJ = · dz = · 2πi · rez f ; − = · 2πi · = .
i ,→ 3z − 10z + +3
2 i 3 i 27 · 12 81
|z|=1
π
Deci I = şi J = 0.
81
Exerciţii 7.6. Să se calculeze cu reziduuri, următoarele integrale:
∫ 2π ∫ π ∫ 2π
1 1 + cos θ cos(4θ)
1) dθ, 2) dθ, 3) dθ.
0 cos θ + 5 0 4 + 3 sin θ 0 8 cos θ + 17
Exemplul 7.4. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier, funcţia periodică de perioadă 2π,
1
f (θ) = .
4 cos θ + 5
Soluţie. Dezvoltarea ı̂n serie Fourier a funcţiei f , de perioadă 2π este
a0 ∑
f (θ) = + (an cos(nθ) + bn sin(nθ)) .
2 n≥1
Coeficienţii Fourier ai funcţiei f sunt daţi de formulele:

∫ ∫ ∫
1 2π 1 2π 1 2π
a0 = f (θ) dθ, an = f (θ) cos(nθ) dθ, bn = f (θ) sin(nθ) dθ.
π 0 π 0 π 0
Rezultă ∫ 2π
1 dθ dz
a0 = şi facem schimbarea de variabilă z = eiθ ; = dθ.
π 0 4 cos θ + 5 iz
I ( )
1 dz 1 1 2
a0 = 2 = · 2πi · rez f ; − = .
iπ ,→ 2z + 5z + 2 iπ 2 3
|z|=1
Calculăm simultan an şi bn şi considerăm
∫ ∫
1 2π cos(nθ) + i sin(nθ) 1 2π einθ
an + ibn = dθ = dθ
π 0 4 cos θ + 5 π 0 4 cos θ + 5
I ( )
1 zn 1 1
= dz = · 2πi · rez f ; −
iπ ,→ 2z 2 + 5z + 2 iπ 2
|z|=1
( )n
z n 1 1 (−1)n
=2· = 2 · − · = .
4z + 5 z=− 21 2 3 3 · 2n−1
(−1)n 1 1 1 ∑ (−1)n
Rezultă an = şi b n = 0, deci f (θ) = = + cos (nθ).
3 · 2n−1 4 cos θ + 5 3 3 n≥1 2n−1
Observaţie 7.3. Deoarece funcţia din Exemplul 7.4 este pară, admite o dezvoltare ı̂n
serie Fourier de cosinusuri.
Exemplul 7.5. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier, funcţiile periodice de perioadă 2π:
1 1
1) f (θ) = , 2) f (θ) = .
3 cos θ + 5 cos θ + 2
7.4.3 Calculul integralelor raţionale cu reziduuri

∫ ∞
Calculul integralelor de forma f (x) dx, unde f (x) este funcţie raţională, de forma
−∞
P (x)
f (x) = , unde P şi Q sunt polinoame.
Q(x)
Pentru a fi asigurată convergenţa integralei, vom presupune că polinomul Q(x) nu are
rădăcini reale şi grQ ≥ grP + 2.
∫ ∞ ∫ ∞ ∫ R
Deoarece f (x) dx există şi f (x) dx = lim f (x) dx.
−∞ −∞ R→∞ −R
Considerăm
prelungirea funcţiei f (x), la semiplanul superior, al funcţiei f (z), astfel

ı̂ncât f (z) = f (x).
R
Fie curba ı̂nchisă din (figura 7.4.3.1), AB(Γ)A, astfel ı̂ncât R este suficient de mare
pentru ca ı̂n domeniul limitat de AB(Γ)A să fie situaţi toţi polii funcţiei f (z) situaţi ı̂n
semiplanul superior.
I ∑
n
(T.rez.)
Fie f (z) dz = 2πi rez(f ; zk ) şi avem relaţia
AB(Γ)A k=1
∫ ∫ ∫ R ∫
f (z) dz + f (z) dz = f (z) dz + f (z) dz.
AB (Γ) −R (Γ)
Trecând la limită pentru R → ∞, integrala pe (Γ) tinde la zero (lema lui Jordan) şi
obţinem
∫ ∞ ∑
n
f (x) dx = 2πi rez(f ; zk ), (61)
−∞ k=1
unde zk sunt toţi polii din semiplanul superior ai funcţiei f (z).
∫ ∞
dx
Exemple 7.7. 1) Să se calculeze 2 prin metoda reziduurilor.
2
∫ ∞ −∞ (x + 4)
dx
2) Să se calculeze I = prin metoda reziduurilor şi să se deducă valoarea
−∞ x − i
2
integralelor:
∫ ∞ ∫ ∞
x2 dx
J= 4
dx, K = 4
−∞ x + 1 −∞ x + 1

1
Considerăm funcţia f (z) = , care pentru z = x + 0i se reduce la f (x) şi de
+ 4)2 (z 2
asemenea considerăm semicercul din (figura 8.7.1).
Rezultă
I [ ]
dz 1 d (z − 2i)2
= 2πi · rez(f ; 2i) = 2πi ·
AB(Γ)A (z 2 + 4)2 1! dz (z 2 + 4)2 z=2i
[ ]
1 d (z − 2i)2
= 2πi ·
1! dz (z − 2i) (z + 2i)
2 2 z=2i
[ ]′
1 1
= 2πi · 2

1! (z + 2i) z=2i
−2 −2 π
= 2πi · 3
= 2πi · 3
= ,
(z + 2i) z=2i (2i + 2i) 16
deoarece
∫ ∫ ∫ R ∫
dz dz dz dz
dz + dz = 2 dz. dz +
AB (z 2 + 4)2
(Γ) (z 2 + 4)2
−R
2
(Γ) (z + 4)(z 2 + 4)2

1

De asemenea, din lema lui Jordan ştim că lim |zf (z)| = lim z = 0 implică
∫ |z|→∞ |z|→∞ (z + 4)
2 2
dz
2 dz → 0.
2
(Γ) (z + 4) |z|→∞
π
1 2
i
2) Polii funcţiei f (z) = 2 sunt daţi de ecuaţia z = i = e 2 şi obţinem
z −i
π √ π √
i 2 i 2
z1 = e 4 = (1 + i), z2 = −e 4 = − (1 + i).
2 2
Deoarece doar z1 se află ı̂n semiplanul superior, rezultă
√
1 π 2
I = 2πi · rez(f ; z1 ) = 2πi · √ = (1 + i).
2z z=− 22 (1+i) 2
∫ ∞ 2 ∫ ∞ √
x +i dx π 2
Calculăm J + iK = dx = = (1 + i), deoarece
−∞ x − i
4 2
−∞ x + 1 2
x2 + i x2 + i 1
= = 2 .
4
x +1 (x + i) (x − i)
2 2 x −i
√ √ √ √
π 2 π 2 π 2 π 2
Obţinem J = Re (1 + i) = , K = Im (1 + i) = .
2 2 2 2
Exerciţii 7.7. 1) Să se calculeze prin metoda reziduurilor următoarele integrale :
∫ ∞ ∫ ∞ ∫ ∞ ∫ ∞
dx x2 x2 dx
1) , 2) , 3) , 4) .
2
−∞ x + 9 0 (x2 + 9) 2
0
6
x +1 0 (x + 1)n
2
∫ ∞ ∫ ∞
7.4.4 Calculul integralelor de forma I = f (x) cos ax dx, J = f (x) sin ax dx
−∞ −∞
∫ ∞ ∫ ∞
Vom considera I +iJ = I = f (x) (cos ax + i sin ax) dx = f (x)·eiax dx şi aplicăm
−∞ −∞
teorema reziduurilor, pe conturul din figura (8.4.4.1).
∫ ∞
cos x
Exemplul 7.6. Calculaţi I = 2 2
dx, (Laplace), cu a > 0.
−∞ x + a
∫ ∞
sin x
Soluţie. Fie şi integrala I = 2 2
dx şi fie
−∞ x + a
∫ ∞ ∫ ∞
cos x + i sin x eix
I + iJ = dx = dx.
−∞ x2 + a2 2
−∞ x + a
2
I
eiz eiz πe−a
Rezultă 2 2
dz = 2πi · rez(f ; ia) = 2πi = , deoarece
AB(Γ)A z + a 2z z=ia a
I ∫ R ∫
eiz eiz eiz
dz = dz + dz.
AB(Γ)A z 2 + a2 −R z 2 + a2 (Γ) z 2 + a2
∫
eiz
Dacă vom arăta că dz → 0, rezultă că
(Γ) z 2 + a2 R→∞
∫ ∞
eix πe−a
dx = . (62)
−∞ x2 + a2 a
∫
eiz
Pentru ca 2 2
dz → 0, conform lemei lui Jordan, trebuie să arătăm că
(Γ) z + a R→∞

eiz
lim z 2 = 0.
|z|→∞ z + a2 iθ ix −y
e · |e | · e
e iz ρ · ρ
Într-adevăr z · 2 =
≤ 2 → 0, deoarece
2
z + a z=x+iy |z + a |
2 2 ρ + a2 ρ→∞
z=ρ·eiθ
ix iθ
e = e = 1, e−y ≤ 1 pentru y ≥ 0, iar |z| → ∞ implică ρ → ∞.
∫ ∞ ∫ ∞
cos x sin x πe−a
Din (62) obţinem dx + i dx = + 0 · i, deci
−∞ x2 + a2 2
−∞ x + a
2 a
∫ ∞ ∫ ∞
cos x πe−a sin x
2 2
dx = , 2 2
dx = 0.
−∞ x + a a −∞ x + a
∫ ∞
P (x)
7.4.5 Calculul integralelor de forma f (x) dx, cu f (x) =
0 Q(x)
∫ ∞
P (x)
Fie f (x) = , P (x), Q(x), polinoame. Presupunem că integrala I = f (x) dx este
Q(x) 0
convergentă. Dacă f (x) = f (−x), adică f este pară, putem proceda ca mai ı̂nainte, iar
ı̂n caz contrar sau din motive de calcule, vom aplica schema de mai jos luând un sector
circular cât mai avantajos posibil.
∫ ∞
dx
Exemplul 7.7. Să se calculeze cu reziduuri dx.
0 x50 + 1
1 1
Soluţie. Considerăm funcţia f (z) = , care pe axa reală se reduce la f (x) = 50 .
+1 z 50 x +1
Vom alege unghiul θ, adică cea de a doua rază a sectorului circular, astfel ı̂ncât integrala
pe BO să se reducă la integrala pe OA, ı̂nafara unui factor multiplicativ constant.
(figura 7.7)
Pe BO avem z = ρeiθ , unde θ este necunoscut, dar fix, deci dz = eiθ dρ, atunci
∫ ∫ 0
dz eiθ dρ
50 + 1
= 50iθ ρ50 + 1
.
BO z R e
2π
Vom lua e50iθ = 1 = e2iπ , atunci θ = .
I 50
dz ∑n
Fie = 2πi rez(f ; zk ).
,→ z 50 + 1 k=1
OA(Γ)BO
I ∫ R ∫ 2π ∫ 0
dz dx dz i dρ
Avem relaţia 50
= 50
+ 50
+ e 50 50
.
,→ z +1 0 x +1 (Γ) z +1 R ρ +1
OA(Γ)BO
50
Rădăcinile ecuaţiei z + 1 = 0 situate ı̂n sectorul circular considerat, vor fi polii
funcţiei f (z).
π + 2kπ
i
z 50
= −1 = e ⇒ z1,2,...,50
iπ
=e 50 , k = 0, 1, . . . , 49;
π 3π 99π
i i i
z1 = e 50 ∈ D; z2 = e 50 ∈/ D; . . . ; z50 = e 50 ∈ / D.
π
i
Deci doar z1 = e 50 ∈ D, atunci
( π
π) i
i 1 z1 e 50
rez(f ; z1 ) = rez f ; e 50 = = = .
49
50z z1 50
50z1 −50
∫
1 dz

Deoarece |zf (z)| = z 50 → 0, rezultă → 0 şi obţinem egalitatea
z + 1 R→∞ (Γ) z 50+ 1 R→∞
π
∫ ∞
2π ∫ ∞
i
dx i dx e 50
− e 50 · = 2πi · ⇒
0 +1 x50 0 x50 + 1 −50
 
2π ∫ ∞
π
i dx 2πi i
1 − e 50  · = · e 50 , de unde
0 x50 + 1 −50
π π
∫ ∞
i i
dx 2πi e 50 2πi e 50 π 2i
= · = · π ( π π ) = · π π .
0
50
x +1 −50 2π −50 i − i i 50 i − i
i
1 − e 50 e 50 e 50 − e 50 e 50 − e 50
∫ ∞
dx π 1
Rezultă = · ( π ).
0 x50 + 1 50 sin 50
Exerciţiul
∫ ∞ 7.5. Să se calculeze
∫ ∞ cun reziduuri următoarele integrale:
dx x
1) 3
, 2) 2n
dx, n ≥ 2, n ∈ N,
0 x +1 0 x +1
∫ ∞ ∫ ∞
dx dx
3) 8
, 4) dx, n ≥ 2, n ∈ N.
−∞ x +1 0 xn+1
8 Transformata Laplace
Definiţia 8.1. O funcţie f : R → R se numeşte funcţie original dacă
1) f (t) = 0, pentru t < 0;

2) f (0) = lim f (t);
t→0
t>0
∫ ∞
3) |f (t)| e−pt dt, convergentă pentru un p ∈ C potrivit;
0
4) f (t) este derivabilă pe porţiuni.
Mulţimea {f (t) cu proprietăţile 1) − 4)} se numeşte mulţimea funcţiilor original.
Definiţia 8.2. Fie f o funcţie cu proprietăţile 1)-4), atunci

∫ ∞
F (p) = L {f (t)} = f (t)e−pt dt, (63)
0
cu p ∈ C şi Re(p) > 0 se numeşte transformata Laplace a lui f (t).
Funcţia F (p) se numeşte funcţia imagine, iar mulţimea {F (p)} se numeşte mulţimea
funcţiilor imagine.
Transformata Laplace inversă este dată de următoarea integrală complexă, cunoscută
sub mai multe nume integrala Bromwich, ∫ x+i·∞integrala Fourier-Mellin sau formula inversa a
1
lui Mellin f (t) = L−1 {F (p)} = ept F (p) dp.
2πi x−i·∞
Exemple 8.1. Determinaţi transformata Laplace pentru funcţiile:
{
0, pentru t < 0
1) f (t) =
1, pentru t ≥ 0,
{
0, pentru t < 0
2) f (t) =
t, pentru t ≥ 0,
{
0, pentru t < 0
3) f (t) =
tn , pentru t ≥ 0, n ∈ N.
Soluţie.
∫ ∫
∞ b
e−pt b 1
1) F (p) = L {1} = e−pt dt = lim e−pt dt = lim = .
0 b→∞ 0 b→∞ −p 0 p
{ }
1 −1 1
Rezultă L {1} = şi L = 1.
p p
∫ ∫ ( )′
∞ b
e−pt
2) F (p) = L {t} = te−pt dt = lim t dt
0 b→∞ 0 −p
∫
e−pt b 1 b −pt 1
= lim t + e dt = 2 .
b→∞ −p 0 p 0 p
{ }
1 1
Rezultă L {t} = 2 şi L−1 = t.
p p2
∫ ∞
3) F (p) = L {t } =
n
tn e−pt dt.
0
{ }
n! tn −1 1
Prin inducţie completă obţinem L {t } = n+1 şi L n
= .
∫ ∞ p pn+1 n!
Pentru a rezolva integrala tn e−pt dt putem folosi şi funcţia Γ.
∫ ∞ 0
n −pt Γ(n + 1) n!
Obţinem t e dt = Γ(n + 1, p) = = .
0 pn+1 pn+1
{ }
n! −1 1 tn
Rezultă L {t } = n+1 şi L
n
= .
p pn+1 n!
Exemplul 8.1. Determinaţi transformata Laplace pentru funcţia f (t) = eqt , ştiind că
Re(p) > Re(q).
∫ ∞ ∫ ∞
{ qt } −pt −(p−q)t e−(p−q)t b 1
Soluţie. L e = e · e dt =
qt
e dt = lim = , deoarece
0 0 b→∞ −(p − q) 0 p−q
Re(p) > Re(q).
8.1 Proprietăţile transformatei Laplace

8.1.1 Liniaritatea
Transformata Laplace este o un operator liniar.
L {f1 + f2 } = L {f1 } + L {f2 }

L {cf } = c · L {f } .
Prin inducţie completă obţinem:

{ n }
∑ ∑n ∑
n
L ci · fi = ci · L {fi } = ci · Fi (p);
i=1 i=1 i=1
{ n }
∑ ∑
n ∑
n
L−1 ci · Fi (p) = ci · L−1 {Fi (p)} = c i · fi .
i=1 i=1 i=1
Exemple 8.2. Determinaţi transformata Laplace pentru funcţiile:

5
1) f (t) = 3 − 7t + t2 ,
2
2) f (t) = cos(ωt),
3) f (t) = sinh(at),
4) f (t) = eλt sin(ωt),
5) f (t) = eλt cosh(at).
Soluţie. { } } {
5 5 2
1) L {f (t)} = L 3 − 7t + t2 = L {3} − L {7t} + L t
2 2
5 { } 3 7 5 2!
= 3L {1} − 7L {t} + L t2 = − 2 + · 3
2 p p 2 p
3 7 5
= − 2 + 3.
p p p
{ iωt }
e + e−iωt 1 { { iωt } { }}
2) L {f (t)} = L {cos(ωt)} = L = L e + L e−iωt
2 2
{ }
1 1 1 1 p + iω + p − iω p
= + = · = .
2 p − iω p + iω 2 p2 + ω 2 p2 + ω 2
{ at }
e − e−at 1 { { at } { }}
3) L {f (t)} = L {sinh(at)} = L = L e − L e−at
2 2
{ }
1 1 1 1 p+a−p+a a
= − = · = 2 .
2 p−a p+a 2 p −a
2 2 p − a2
{ } { (λ+iω)t }
{ λt } λt e
iωt
− e−iωt e − e(λ−iω)t
4) L {f (t)} = L e sin(ωt) = L e · =L
2i 2i
{ }
1 { { (λ+iω)t } { (λ−iω)t }} 1 1 1
= L e −L e = −
2i 2i p − λ − iω p − λ + iω
1 p − λ + iω − p + λ + iω ω
= · = .
2i (p − λ) + ω
2 2 (p − λ)2 + ω 2
{ } { (λ+a)t }
{ } at
λt e + e
−at
e + e(λ−a)t
5) L {f (t)} = L e cosh(at) = L e ·
λt
=L
2 2
{ }
1 { { (λ+a)t } { (λ−a)t }} 1 1 1
= L e +L e = +
2 2 p−λ−a p−λ+a
1 p−λ+a+p−λ−a p−λ
= · = .
2 (p − λ)2 + a2 (p − λ)2 − a2
Exerciţii 8.1. Determinaţi transformata Laplace pentru funcţiile:

7
1) f (t) = 6 + 2t2 − t3 ,
6
2) f (t) = sin(ωt),
3) f (t) = cosh(at),
4) f (t) = eλt cos(ωt),
5) f (t) = eλt sinh(at).
Exemple 8.3. Determinaţi funcţiile original, ştiind că funcţiile imagine sunt:
1 1
1) F (p) = 2 − 6 4 ,
p p
2p
2) F (p) = 2 ,
p −1
2
3) F (p) = 2 ,
p −1
1
4) F (p) = 3 .
p −p
Soluţie.
{ } { } { }
−1 −1 1 1 −1 1 −1 1 t3
1) L {F (p)} = L 2
−6 4 =L − 6L = t − 6 · = t − t3 .
p p p2 p4 3!
}{ { }
−1 2p
−1 −1 1 1
2) L {F (p)} = L =L +
p2 − 1 p−1 p+1
{ } { }
−1 1 −1 1 et + e−t
=L +L = et + e−t = 2 · = 2 cosh t.
p−1 p+1 2
{ } { }
−1 −1 2 −1 1 1
3) L {F (p)} = L =L −
p2 − 1 p−1 p+1
{ } { }
−1 1 −1 1 et − e−t
=L −L = et − e−t = 2 · = 2 sinh t.
p−1 p+1 2
{ }
−1 −1 1 1 A B C
4) L {F (p)} = L ; F (p) = = + + .
p −p
3 p3 −p p p−1 p+1
1 1
Din calcul se obţine A = −1, B = , C = .
2 2
{ } { }
−1 1 −1 −1 1 1 1 1
Rezultă L =L + · + ·
p3 − p p 2 p−1 2 p+1
{ } { } { }
−1 1 1 −1 1 1 −1 1
= −L + ·L + ·L
p 2 p−1 2 p+1
et + e−t
= −1 + et + e−t = −1 + 2 · = −1 + 2 cosh t.
2
Exerciţii 8.2. Determinaţi funcţiile original, ştiind că funcţiile imagine sunt:
1 1
1) F (p) = 6 4 + 5! 6 ,
p p
p
2) F (p) = 2 ,
p −4
8
3) F (p) = 2 ,
p −4
1
4) F (p) = 3 .
p + p2
8.1.2 Proprietăţi liniare
Teorema 8.1. (Teorema ı̂ntârzierii) Dacă ı̂n funcţia original f (t) se ı̂nlocuieşte t cu
t − t0 , unde t0 este o constantă pozitivă, se obţine o nouă funcţie original, f (t − t0 ), care
este nulă pentru t−t0 < 0 şi ia aceleaşi valori ca f (t), ı̂nsă cu ı̂ntârzierea t0 . Avem relaţia
L {f (t − t0 )} = e−pt0 L {f (t)}.
Demonstraţie. Deoarece f (t − t0 ) = 0, pentru t < t0 , rezultă

∫ ∞ ∫ ∞
−pt
L {f (t − t0 )} = f (t − t0 )e dt = f (t − t0 )e−pt dt.
0 t0
Se face schimbarea de variabilă t − t0 = τ , dt = dτ şi rezultă

∫ ∞ ∫ ∞
−p(τ +t0 ) −pt0
L {f (t − t0 )} = f (τ )e dτ = e f (τ )e−pτ dτ = e−pt0 L {f (t)} .
0 0
1
Exemplul 8.2. Să se determine L {f (t − t0 )}, dacă L {f (t)} = .
p
e−pt0
Soluţie. Aplicând teorema 8.1 rezultă L {f (t − t0 )} = e−pt0 L {f (t)} = .
p
Teorema 8.2. (Teorema asemănării) Fie f (t) o funcţie original şi a > 0. Dacă funcţia
1 (p)
F (p) este imaginea funcţiei f (t), rezultă L {f (at)} = F .
a a
Demonstraţie. Se constată uşor că funcţia f (at) este funcţie original, ı̂nlocuirea variabilei
t cu at, revine la o schimbare a unităţii de pe axa variabilei
∫ ∞
L {f (at)} = f (at)e−pt dt.
0
Se face schimbarea de variabilă at = τ , adt = dτ şi se obţine

∫ ∞ ∫
−pt 1 ∞ p 1 (p)
f (at)e dt = f (τ )e− a τ dτ = F
0 a 0 a a
Teorema 8.3. (Teorema deplasării-Translaţia imaginii) Fie f (t) o funcţie original

având indicele de creştere s0 şi F (p) imaginea sa. Trecerea lui p ı̂n p − q, unde q este
o constantă, poate fi interpretată ca o deplasare, adică o translaţie, care aduce originea
ı̂n punctul q. Deplasarea originii din planul variabilei p ı̂n q se traduce prin ı̂nmulţirea
originalului cu eqt
{ }
F (p − q) = L eqt f (t) .
Demonstraţie. Putem demonstra prin calcul direct.
∫ ∞
L {f (t)} = f (t)e−pt dt = F (p), Rep > 0
0
∫ ∞ ∫ ∞
{ qt } −pt
L e · f (t) = f (t) · e · e dt =
qt
f (t) · e−(p−q)t dt = F (p − q), (64)
0 0
deoarece Re(p) > Re(q).
În integrala (63), rolul funcţiei f (t) ı̂l are eqt f (t) cu indicele de creştere s0 + Re(q).
Funcţia F (p − q) este olomorfă ı̂n semiplanul s > s0 + Re(q).
{ } 1
Exemplul 8.3. Folosind teorema deplasării să se arate că L eqt = .
p−q
{ } { } 1
Soluţie. L eqt = L eqt · 1 = , deoarece ı̂n teorema 8.3 luăm f (t) = 1 şi ştim că
p−q
1
L {1} = .
p { }
{ qt } 1 −1 1
Rezultă L e = şi L = eqt .
p−q p−q
{ } p−q
Exemplul 8.4. Folosind teorema deplasării să se arate că L eqt cos(ωt) = .
(p − q)2 + ω 2
{ } p−q
Soluţie. L eqt cos(ωt) = .
(p − q)2 + ω 2
p
Din exemplele 8.2 subpunctul 2) ştim că L {cos(ωt)} = 2 = F (p) şi folosind
p + ω2
{ } p−q
teorema 8.3, rezultă L eqt cos(ωt) = = F (p − q).
(p − q)2 + ω 2
Exerciţii 8.3. Folosind teorema deplasării să se arate că:
{ } ω
1) L eqt sin(ωt) = ,
(p − q)2 + ω 2
{ } p−q
2) L eqt cosh(at) = ,
(p − q)2 − a2
{ } a
3) L eqt sinh(at) = .
(p − q)2 − a2
8.2 Derivarea originalului

Presupunem că f (t) şi derivatele sale sunt funcţii original. Dacă F (p) este imaginea
funcţiei f (t), atunci L {f ′ (t)} = pF (p) − f (0), L {f ′′ (t)} = p2 F (p) − pf (0) − f ′ (0) şi ı̂n
{ }
general L f (n) (t) = pn F (p) − pn−1 f (0) − pn−2 f ′ (0) − · · · − pf (n−2) (0) − f (n−1) (0).
Demonstraţie.
∫ ∞ b ∫ ∞
′ ′ −pt −pt
L {f (t)} = f (t)e dt = lim f (t)e +p f (t)e−pt dt = pF (p) − f (0).
0 b→∞ 0 0
{ ′}
L {f (t)} = L {f ′ (t)} = pL {f ′ (t)} − f ′ (0) = p [pF (p) − f (0)] − f ′ (0)
′′
= p2 F (p) − pf (0) − f ′ (0).
p
Exemplul 8.5. Ştiind că L {cos(ωt)} = , să se deducă L {sin(ωt)}, folosind
p2 + ω2
teorema de derivare a originalului.
Soluţie.
{( )′ }
1 1 { } 1
L {sin(ωt)} = L − cos(ωt) = − L (cos(ωt))′ = − [pL {cos(ωt)} − cos 0]
ω ω ω
[ ]
1 p 1 p2 − p2 − ω 2 ω
=− p· 2 2
− 1 = − · 2 2
= 2 .
ω p +ω ω p +ω p + ω2
ω
Exerciţiul 8.1. Ştiind că L {sin(ωt)} = , să se deducă L {cos(ωt)}, folosind
p2 + ω2
teorema de derivare a originalului.
8.3 Derivarea imaginii

Dacă funcţia F (p) este olomorfă ı̂n semiplanul s > s0 , atunci admite derivate de orice
ordin ı̂n acest semiplan. Funcţia tn f (t), cu n număr natural, este o funcţie original cu
indicele de creştere s0 + α, unde α este un număr strict pozitiv.
Derivata F ′ (p) se obţine derivând ı̂n raport cu p, funcţia de sub semnul integral
∫ ∞ ∫ ∞
′ dF (p) d(e−pt )
F (p) = = f (t) dt = −tf (t)e−pt dt = −L {tf (t)} .
dp 0 dp 0
Pentru derivate de ordin superior avem formula

dn F (p)
F (n) (p) = = (−1)n L {tn f (t)} .
dpn
Exemple 8.4. Folosind teorema derivării imaginii, determinaţi:
{ }
1) L teat ,
{ }
2) L t3 e−at ,
3) L {t cos(ωt)}.
{ } 2ω(p − q)
4) L teqt sinh(ωt) = ,
[(p − q)2 − ω 2 ]2
{ } 1
Soluţie. 1) Ştim că L eat = F (p) = şi rezultă
p−a
( )′
{ at } ′ 1 1
L te = −F (p) = − = .
p−a (p − a)2
{ } 1
2) Ştim că L eat = F (p) = şi rezultă
p−a
( )′′′
{ 3 −at } 3 ′′′ 1 6
L te = (−1) F (p) = − = .
p+a (p + a)4
p
3) Ştim că L {cos(ωt)} = F (p) = şi rezultă
p2
+ ω2
( )′
′ p p2 − ω 2
L {t cos(ωt)} = −F (p) = − 2 = .
p + ω2 (p2 + ω 2 )2
{ } ω
4) Ştim că L eqt sinh(ωt) = F (p) = şi rezultă
(p − q)2 − ω 2
( )′
{ qt } ′ ω 2ω(p − q)
L te sinh(ωt) = −F (p) = − = .
(p − q) − ω
2 2
[(p − q)2 − ω 2 ]2
Exerciţii 8.4. Folosind teorema derivării imaginii, arătaţi că au loc egalităţile:
2pω
1) L {t sin(ωt)} = ,
(p2 + ω 2 )2
2pω
2) L {t sinh(ωt)} = ,
(p2 − ω 2 )2
p2 + ω 2
3) L {t cosh(ωt)} = ,
(p2 − ω 2 )2
{ } 2ω(p − q)
4) L teqt sin(ωt) = ,
[(p − q)2 + ω 2 ]2
{ qt } (p − q)2 − ω 2
5) L te cos(ωt) = ,
[(p − q)2 + ω 2 ]2
{ } (p − q)2 + ω 2
6) L teqt cosh(ωt) = .
[(p − q)2 − ω 2 ]2
Exerciţii 8.5. Folosind teorema derivării imaginii, determinaţi:
{ }
1) L t2 e5t ,
{ }
2) L t4 e−7t ,
{ }
3) L t2 sin(4t) ,
{ }
4) L te3t cosh(2t) .
8.4 Integrarea originalului

Dacă L {f (t)} = F (p), atunci
{∫ t }
1
L f (τ ) dτ = F (p).
0 p
Altfel spus, integrarea originalului implică ı̂mpărţirea imaginii sale cu p.
∫ t
Demonstraţie. Dacă notăm g(t) = f (τ ) dτ , obţinem g ′ (t) = f (t) şi g(0) = 0.
0
Avem
L {g ′ (t)} = L {f (t)} = F (p) = pL {g(t)} − g(0) = pL {g(t)} ,
{∫ t } {∫ t }
1
deci F (p) = pL f (τ ) dτ , de unde rezultă L f (τ ) dτ = F (p).
0 0 p
Exemplul 8.6. Ştiind că
p
L {cos(ωt)} = ,
+ ω2 p2
să se deducă L {sin(ωt)} folosind teorema de integrare a originalului.
∫ t
sin(ωt)
Demonstraţie. Deoarece cos(ωτ ) dτ = , rezultă
0 ω
{ } {∫ t }
sin(ωt) 1 1 p
L =L cos(ωτ ) dτ = · L {cos(ωt)} = · 2 .
ω 0 p p p + ω2
Obţinem
1 1
· L {sin(ωt)} = 2 ,
ω p + ω2
ω
de unde rezultă concluzia L {sin(ωt)} = 2 .
p + ω2
Exemplul 8.7. Pornind de la relaţia
∫ t
2
sin (ωt) = ω sin 2(ωτ ) dτ,
0
să se determine imaginea funcţiei g(t) = sin2 (ωt).
Soluţie. Metoda I
2ω
Se poate deduce că L {sin(2ωt)} = .
p2 + 4ω 2
De aici deducem
{∫ t }
{ 2 } ω ω 2ω 2ω 2
L sin (ωt) = ωL sin 2(ωτ ) dτ = · L {sin(2ωt)} = · 2 = .
0 p p p + 4ω 2 p(p2 + 4ω 2 )
Metoda II
1
Deoarece sin2 (ωt) = [1 − cos(2ωt)], rezultă
2
( )
{ 2 } 1 1 1 p 2ω 2
L sin (ωt) = [L {1} − L {cos(2ωt)}] = − 2 = .
2 2 p p + 4ω 2 p(p2 + 4ω 2 )
Exemplul 8.8. Ştiind că

ω
L {sin(ωt)} = ,
p2 + ω 2
să se deducă L {cos(ωt)} folosind teorema de integrare a originalului.
8.5 Integrarea imaginii

∫ ∞
Fie f (t) o funcţie original şi F (p) imaginea sa şi să presupunem că integrala F (q) dq
p
este convergentă. Atunci { } ∫ ∞
f (t)
L = F (q) dq. (65)
t p
Altfel spus, integrarea imaginii implică ı̂mpărţirea originalului său cu t.

Demonstraţie. Prin derivare, din (65) avem

(∫ ∞ )′
F (q) dq = −F (p).
p
Considerăm că g(t) este originalul funcţiei G(p). Deducem că −tg(t) = −f (t), deci
{ }
f (t) f (t)
g(t) = şi obţinem G(p) = L , care demonstrează relaţia (65).
t t
Exemplul 8.9. Să se determine imaginea funcţiilor:
sin(ωt)
1) ,
t
sinh(at)
2) .
t
ω
Soluţie. 1) Ştim că L {sin(ωt)} = . Aplicăm relaţia (65) şi obţinem
p2 + ω2
{ } ∫
sin(ωt) ∞
ω q ∞ π p
L = 2 2
dq = arctan = − arctan .
t p q +ω ω p 2 ω
a
2) Ştim că L {sinh(at)} = . Aplicăm relaţia (65) şi obţinem
− a2
p2
{ } ∫ ( ) ( ) ( )
sinh(at) ∞
a 1 q − a ∞ 1 p−a 1 p+a
L = dq = ln = − ln = ln .
t p q 2 − a2 2 q+a p 2 p+a 2 p−a
8.6 Produsul a două imagini

Fie f (t) şi g(t) două funcţii original şi imaginile lor
∫ ∞ ∫ ∞
−pt
F (p) = L {f (t)} = f (t)e dt, G(p) = L {g(t)} = g(t)e−pt dt.
0 0
∫ t
Definiţia 8.3. Funcţia φ(t) = (f ∗ g) (t) = f (τ )g(t − τ ) dτ se numeşte produsul de
0
convoluţie al funcţiilor f şi g, sau convoluţia funcţiilor f şi g.
Teorema 8.4. (Teorema Borel-Produsul a două imagini) Fie f (t) şi g(t) două
funcţii original şi F (p), G(p) imaginile lor respectiv, atunci
{∫ t }
F (p)G(p) = L {φ(t)} = L {(f ∗ g) (t)} = L f (τ )g(t − τ ) dτ .
0
Consecinţă 8.1. Formula lui Duhamel

{ ∫ t }
′
pF (p)G(p) = L f (t)g(0) + f (τ )g (t − τ ) dτ .
0
Exemplul 8.10. Calculaţi produsul de convoluţie al funcţiilor f (t) = et , g(t) = t.
Soluţie. ∫ ∫
t t
(f ∗ g) (t) = f (τ )g(t − τ ) dτ = eτ (t − τ ) dτ
0 0
∫ t ∫ t
= teτ dτ − eτ τ dτ = et − t − 1.
0 0
Exemplul 8.11. Calculaţi L {sin t ∗ t}.

1 1
Soluţie. Deoarece L {sin t} = şi L {t} = 2 , rezultă
p2 +1 p
1 1 1
L {sin t ∗ t} = · 2 = 2 2 .
p2 +1 p p (p + 1)
8.7 Aplicaţii ale transformatei Laplace

Exemple 8.5. I) Rezolvaţi ecuaţiile diferenţiale
1) y ′′ + 4y = 2, y(0) = y ′ (0) = 0, 2) y ′′′ − 5y ′′ + 6y ′ = 0, y(0) = 1, y ′ (0) = y ′′ (0) = 0.

folosind
a) transformata Laplace,
b) metoda polinomului caracteristic,
c) formula inversă a lui Mellin.
II) Rezolvaţi următorul sistem folosind transformata Laplace

{
y1′ − y1 + y2 = et
, y1 (0) = 0, y2 (0) = 0.
−y1 + y2′ = 1
1
III) Determinaţi funcţia original a imaginii H(p) = 2 2 folosind
p (p + 1)
a) formula inversă a lui Mellin,
b) Teorema Borel-Produsul a două imagini.
Soluţie. I) 1) a) Aplicăm transformata Laplace ecuaţiei, apoi folosim proprietatea de

liniaritate şi derivarea funcţiei original
L {y ′′ + 4y} = L {2} ⇒ L {y ′′ } + 4L {y} = 2L {1}

1
⇒ p2 L {y} − py(0) − y ′ (0) + 4L {y} = 2 · .
p
1 2
Notăm L {y} = Y ⇒ p2 Y + 4Y = 2 · ⇒ Y = .
p p · (p2 + 4)
2 A Bp + C 1
Descompunem ı̂n fracţii raţionale simple = + şi obţinem A = ,
p · (p2 + 4) p p2 + 4 2
1
B = − , C = 0, deci
2 ( )
1 1 p
L {y} = Y = − 2 . (66)
2 p p +4
p
Din exemplele (8.2) subpunctul 2) ştim că L {cos(ωt)} = 2 şi deducem că
p + ω2
p p
L {cos(2t)} = 2 = .
p + 22 p2 + 4
1
Din relaţia (66) obţinem y(t) = (1 − cos(2t)).
2
I) 1) b) Ecuaţia caracteristică este λ2 + 4 = 0 cu rădăcinile distincte λ1,2 = ±2i.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 cos(2t) + C2 sin(2t).
1
Soluţia particulară a ecuaţiei este de forma yp = A, rezultă A = şi soluţia generală
2
1
a ecuaţiei este y = yh + yp = C1 cos(2t) + C2 sin(2t) + .
2
1 1
Din y(0) = 0 rezultă C1 + = 0, deci C1 = − .
2 2
′
Din y (0) = 0 rezultă C2 = 0.
1
Obţinem y(t) = (1 − cos(2t)).
2
2
I) 1) c) Determinăm, analog cu subpunctul 1) a), L {y(t)} = Y = şi
p · (p2 + 4)
aplicăm formula inversă a transformatei Laplace.
Rezultă
( ) ( )
2ept 2ept
y(t) = rez ; p = 0 + rez ; p = ±2i
p · (p2 + 4) p · (p2 + 4)
2ept 2ept 2ept
= 2 + 2 + 2
3p + 4 p=0 3p + 4 p=2i 3p + 4 p=−2i
( )
2 2e2it 2e−2it 1 1 e2it + e−2it 1
= + + = − = (1 − cos(2t)) .
4 −8 −8 2 2 2 2
I) 2) a) Aplicăm transformata Laplace ecuaţiei, apoi folosim proprietatea de liniaritate

şi derivarea funcţiei original
L {y ′′′ − 5y ′′ + 6y ′ } = 0 ⇒ L {y ′′′ } − 5L {y ′′ } + 6L {y ′ } = 0. (67)
Ştim că L {y ′′′ } = p3 L {y} − p2 y(0) − py ′ (0) − y ′′ (0) = p3 L {y} − p2 ,

L {y ′′ } = p2 L {y} − py(0) − y ′ (0) = p2 L {y} − p,
L {y ′ } = pL {y} − y(0) = pL {y} − 1.
Notăm L {y} = Y şi ı̂nlocuim ı̂n relaţia (67) şi obţinem
( ) ( ) ( ) 1
p3 Y − p2 − 5 p2 Y − p + 6 (pY − 1) = 0 ⇒ p p2 − 5p + 6 Y = p2 − 5p + 6 ⇒ Y = ,
p
deci y(t) = 1.
I) 2) b) Ecuaţia caracteristică este λ3 − 5λ2 + 6λ = 0, cu rădăcinile reale distincte
λ1 = 0, λ2 = 2, λ3 = 3.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este yh = C1 + C2 e2t + C3 e3t .
Din y(0) = 1 rezultă C1 + C2 + C3 = 1.
{
2C2 + 3C3 = 0
Din y ′′ (0) = y ′ (0) = 0 rezultă
4C2 + 9C3 = 0.
Obţinem C1 = 1, C2 = C3 = 0 şi y(t) = 1.
1
I) 2) c) Determinăm, analog cu subpunctul 2) a), L {y(t)} = Y = şi aplicăm formula
p
inversă a transformatei Laplace.
( pt )
e ept
Rezultă y(t) = rez ;p = 0 = = 1.
p 1 p=0
II) Notăm L {y1 } = Y1 , L {y2 } = Y2 . Aplicăm transformata Laplace sistemului, apoi
folosim proprietatea de liniaritate şi derivarea funcţiei original.
Obţinem

 { } 
 −
1
′
L {y1 } − L {y1 } + L {y2 } = L e t 
 pY 1 Y 1 + Y 2 =
p−1
⇒
 −L {y1 } + L {y2′ } = L {1} 
 −Y
1

 1 + pY 2 = .
p
Înmulţim prima ecuaţie a sistemului cu −p şi adunăm cu a doua ecuaţie.

−p2 + p − 1 1
Rezultă Y1 · (−p2 + p − 1) = , deci Y1 = .
p(p − 1) p(p − 1)
1 1
Putem scrie Y1 = L {y1 } = − , de unde obţinem y1 (t) = et − 1.
p−1 p
1 1
Din calcule Y2 = L {y2 } = − şi rezultă de asemenea y2 (t) = et − 1.
p−1 p
III) a) Aplicând formula inversă a transformatei Laplace, obţinem
( ) ( )
ept ept
f (t) = rez ; p = 0 + rez ; p = ±i
p2 · (p2 + 1) p2 · (p2 + 1)
( )′
1 ept ept ept
= p · 2
2
+ +
1! p · (p2 + 1) p=0 4p3 + 2p p=i 4p3 + 2p p=−i
tept (p2 + 1) − 2pept eit e−it eit − e−it
= + + = t − = t − sin t.
(p2 + 1)2 p=0 −4i + 2i 4i − 2i 2i
1 1 1
III) b) Notăm cu F (p) = 2
şi G(p) = 2 , iar H(p) = 2 2 = F (p)G(p).
p p +1 p (p + 1)
Aplicând formula produsului a două imagini, obţinem
{∫ t }
H(p) = F (p)G(p) = L {t ∗ sin t} = L τ · sin(t − τ ) dτ
0
{∫ t }
=L τ · (cos(t − τ ))′ dτ
0
{ t ∫ t }

= L τ cos(t − τ ) − cos(t − τ ) dτ
0 0
{ t }

= L t + sin(t − τ ) = L {t − sin t} .
0
Rezultă f (t) = t − sin t.

Exerciţii 8.6. I) 1) Rezolvaţi ecuaţia diferenţială y ′′ + 2y ′ + y = 2e−t + 1, cu condiţiile
iniţiale y(0) = 0, y ′ (0) = 0.
2) Folosind transformata Laplace verificaţi rezultatul de la subpunctul I) 1).
{
y1′ = y1 − y2
II) 1) Rezolvaţi sistemul , cu condiţiile iniţiale y1 (0) = 0, y2 (0) = 0.
y2′ = 2y1 − 2y2
2) Folosind transformata Laplace verificaţi rezultatul de la subpunctul II) 1).
9 Integrala Fourier, transformata Fourier

Fie o funcţie f (t), reală sau complexă, definită pe R şi neperiodică. Funcţia nu poate fi
dezvoltată ı̂n serie Fourier. În anumite condiţii funcţia f (t) poate fi reprezentată printr-o
integrală dublă improprie.
Teorema 9.1. Fie f (t) o funcţie reală sau complexă cu următoarele proprietăţi:
1) Satisface condiţiile lui Dirichlet ı̂n orice interval de lungime finită,
2) În punctele de discontinuitate valoarea funcţiei este egală cu semisaltul funcţiei ı̂n
acel punct,
3) Funcţia f (t) este absolut integrabilă pe intervalul (−∞, ∞).
În aceste condiţii are loc egalitatea
∫ ∞ ∫ ∞
1
f (t) = du f (τ )eiu(t−τ ) dτ. (68)
2π −∞ −∞
Integrala dublă improprie prin care este reprezentată funcţia f (t) se numeşte integrala
Fourier sub formă complexă, iar egalitatea (68) se numeşte formula lui Fourier.
Egalitatea (68) se mai poate scrie şi sub forma
∫ ∫ ∞
1 ∞
f (t) = du f (τ ) cos u(t − τ ) dτ. (69)
π 0 −∞
Egalitatea (69) se numeşte forma reală a integralei Fourier.
Proprietăţi 9.1. 1) Dacă f (t) este o funcţie pară, formula lui Fourier se poate scrie
∫ ∫ ∞
2 ∞
f (t) = cos(ut) du f (τ ) cos(uτ ) dτ. (70)
π 0 0
2) Dacă f (t) este o funcţie impară, formula lui Fourier se poate scrie
∫ ∫ ∞
2 ∞
f (t) = sin(ut) du f (τ ) sin(uτ ) dτ. (71)
π 0 0
∫ ∞ ∫ ∞
1 −iut 1
Definiţii 9.1. 1) Funcţiile g(u) = √ f (t)e dt, f (t) = √ g(u)e−iut du se
2π −∞ 2π −∞
numesc una transformata Fourier a celeilalte.
√ ∫ ∞ √ ∫ ∞
2 2
2) Funcţiile g(u) = f (t) cos(ut) dt, f (t) = g(u) cos(ut) du se numesc
π 0 π 0
una transformata Fourier prin cosinus a celeilalte.
√ ∫ ∞ √ ∫ ∞
2 2
3) Funcţiile g(u) = f (t) sin(ut) dt, f (t) = g(u) sin(ut) du se numesc
π 0 π 0
una transformata Fourier prin sinus a celeilalte.
Exemplul 9.1. Să se reprezinte printr-o integrală Fourier, funcţiile:



 1, pentru 0 < t < 1



 1
1) f (t) = , pentru t = 0 şi t = 1


2



 0, pentru t < 0 şi t > 1,

 1 − t, pentru 0 < t < 2
2) f (t) = 2
 0, pentru t > 2,

 −1,
 pentru − 1 < t < 0
3) f (t) = 1, pentru 0 < t < 1

 0, pentru t < −1 şi t > 1.

 −e ,
 t
pentru t < 0
4) f (t) = 0, pentru t = 0

 e−t , pentru t > 0.

∫ ∞ ∫ ∞ ∫ ∫ 1
1 1 ∞
f (t) = du f (τ ) cos u(t − τ ) dτ = du 1 · cos u(t − τ ) dτ
π 0 0 π 0 0
∫ ∞ ∫
1 sin u(t − τ ) 1 1 ∞ sin ut − sin u(t − τ )
= du = du
π 0 u 0 π 0 u
∫ ∞ (u) ( )
1 2 u(1 − 2t)
= sin cos du.
π 0 u 2 2
∫ ∞
1 1 sin u
În particular, dacă t = 0 se obţine f (0) = şi f (0) = du şi rezultă
∫ ∞ 2 π 0 2
sin u π
du = .
0 2 2
2) (figura 9.1.2)
∫ ∫ 2( ∫
2 ∞ τ) 2 ∞ sin u
f (t) = cos ut du 1− sin uτ dτ = cos ut du.
π 0 0 2 π 0 u2 ∫
2 ∞ sin u
În particular, dacă t = 0 se obţine f (0) = 1 şi f (0) = du şi rezultă
∫ ∞ π 0 u2
sin u π
2
du = .
0 u 2
3) (figura 9.1.3)
Funcţia f (t) este impară şi integrala sa Fourier este
∫ ∫ ∞
2 ∞
f (t) = sin ut du f (τ ) sin uτ dτ
π 0 0
∫ ∫ 1 ∫
2 ∞ 2 ∞ sin ut
= sin ut du sin uτ dτ = (1 − cos u) du.
π 0 0 π 0 u
4) (figura 9.1.4)
Funcţia f (t) este impară şi integrala sa Fourier este
∫ ∞ ∫ ∞
2
f (t) = sin ut du e−τ sin uτ dτ
π 0 0
∫ ∞
2 u
= sin ut du,
π 0 u2 + 1
deoarece
∫ ∞ { ∞ 1 ∫ ∞ }
−τ 1 −τ −τ u
e sin uτ dτ = −ue cos uτ − e sin uτ dτ = 2 .
0 u 0 u 0 u +1
Exemplul 9.2. Să se rezolve ecuaţia integrală

∫ ∞ {
1 − t, pentru 0 < t <≤ 1
g(u) cos ut du =
0 0, pentru t > 1.
Soluţie. Ecuaţia se mai poate scrie

 √
√ ∫ ∞ 
 2
2 · (1 − t), pentru 0 < t <≤ 1
g(u) cos ut du = π
π 0 
 0, pentru t > 1.
Soluţia ecuaţiei este dată de

√ {∫ 1 ∫ ∞ }
2
g(u) = f (t) cos ut dt + f (t) cos ut dt
π 0 1
√ ∫ 1√
2 2 2 1 − cos u
= (1 − t) cos ut du = · .
π 0 π π u2
Exemplul 9.3. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiei



 0, pentru − ∞ < t < 0



 1
f (t) = , pentru t = 0 şi t = 1


2



 e−at , pentru t > 0 şi a > 0.
Soluţie.
∫ ∞ ∫ ∞
1 −at −iut 1
g(u) = √ e ·e dt = √ e−(a+iu)t dt
2π 0 2π 0
a − iu
1 1 ∞ 1 1
=√ · · e−(a+iu) = √ · =√ .
2π −(a + iu) 0 2π a + iu 2π(a2 + u2 )
Exemplul 9.4. Să se calculeze transformatele Fourier prin cosinus şi prin sinus ale
funcţiei f (t) = e−at , t ∈ (0, ∞), a > 0.
Soluţie. Se prelungeşte funcţia f (t) ı̂n intervalul (−∞, 0), astfel ı̂ncât f (t) să fie funcţie
pară (figura 9.4.1), respectiv impară (figura 9.4.2).
Fie gc (u) transformata Fourier prin cosinus şi gs (u) transformata Fourier prin sinus.
√ ∫ ∞
2
gc (u) = e−at · cos ut dt
π 0
√ ∫ ∞
2
gs (u) = e−at · sin ut dt
π 0
√ ∫ ∞
2
Fie gc (u) + igs (u) = e−at · (cos ut + i sin ut) dt
π 0
√ ∫ ∞ √ ∫ ∞ √
2 −at 2 −(a−iu)t 2 a + iu
= e · e dt =
iut
e dt = · .
π 0 π 0 π a2 + u2
Rezultă √ √
2 a 2 u
gc (u) = · 2 , gs (u) = · 2 .
π a + u2 π a + u2
∫ ∞ ∫ ∞
cos ut π u sin ut π −at
Observaţie 9.1. Integralele du = · e−at , du = ·e se
0 a2 + u2 2a 0 a2 + u2 2
numesc integralele lui Laplace.
Exerciţiul 9.1. Să se reprezinte printr-o integrală Fourier, funcţia



 sin t, pentru |t| ≤ π
f (t) =

 0, pentru |t| > π
Exerciţii 9.1. Să se rezolve ecuaţiile integrale:



 |u| , pentru |u| < 1
∫ ∞ 

 1
1) f (t) · eiut dt = , pentru u = ±1
−∞ 
 2


 0, pentru |u| > 1,


 a, pentru 0 < t < a
∫ ∞


2) g(u) · sin ut du = 2a − t, pentru a ≤ t ≤ 2a


0

 0, pentru t > 2a.


 cos t, pentru 0 < t < π
∫ ∞ 

 π
3) g(u) · cos ut du = − , pentru t = π


4
0


 0, pentru t > π.
Exerciţiul 9.2. Să se calculeze transformata Fourier prin cosinus a funcţiei



 cos t, pentru 0 < t < a



 1
f (t) = cos a, pentru t = a


2



 0, pentru t > a.
Bibliografie
1. Ahlfors L.V: Complex Analysis, Mc Graw - Hill, New York, (1966).
2. Andreian - Cazacu C: Analiză complexă. Aspecte clasice şi moderne, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, (1988).
3. Anghelută Th: Curs de teoria funcţiilor de variabilă complexă, Editura Tehnică,

Bucureşti, (1957).
4. Atanasiu Gh, Munteanu Gh, Postolache M: Algebră liniară; Geometrie analitică şi
diferenţială; Ecuaţii diferenţiale, Manuale. Tratate. Monografii (Vol. 134), Editura
Fair Partners, Bucureşti, (2012).
5. Atanasiu Gh, Munteanu Gh, Postolache M: Algebră liniară; geometrie analitică,

diferenţială; ecuaţii diferenţiale, Editura All, Bucureşti, (1998).
6. Barbu V: Ecuaţii diferenţiale, Editura Junimea, Iaşi, (1985).
7. Boboc N: Funcţii complexe, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, (1969).
8. Brı̂nzănescu L, Catană S: Culegere de probleme de funcţii complexe,

Institutul Politehnic Bucureşti, Bucureşti, (1987).
9. Brı̂nzănescu L: Gewöhnliche Differentialgleichungen, lineare Differentialgleichungen,

lineare Differentialgleichungenssysteme, Matrix Rom, Bucureşti, (2010).
10. Brı̂nzănescu L: Funktionentheorie, Vorlesungen und Aufgaben für die Studenten,

Matrix Rom, Bucureşti, (2010).
11. Bulboacă T, Salamon J, Eniko N, Oros Gh, Oros G.I: Probleme de Analiză complexă
I, Editura Univ. Oradea, (2007).
12. Călugăreanu G: Elemente de teoria funcţiilor de o variabilă complexă,

Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, (1963).
13. Ceauşu T, Suciu N: Funcţii complexe. Probleme şi exerciţii, Editura Mirton,
Timişoara, (2001).
14. Chiriţă S: Probleme de matematici superioare, Editura Didactică şi Pedagogică,

15. Hamburg P, Mocanu P.T, Negoescu N: Analiză matematică (Funcţii complexe),

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, (1982).
16. Homentcovschi D: Funcţii complexe cu aplicaţii ı̂n ştiinţă şi tehnică, Editura
Tehnică, Bucureşti, (1986).
17. Lang S: Complex Analysis, Addison-Wesley, Readmiq, (1977).
18. Mayer O: Probleme speciale de teoria funcţiilor de o variabilă complexă, Editura

Academiei, Bucureşti, (1980).
19. Mayer O: Teoria funcţiilor de o variabilă complexă, Editura Academiei R. S. R.,

20. Mirică Şt: Ecuaţii diferenţiale, Editura Universităţii din Bucureşti, (1999).
21. Mocanu G.H, Stoican Gh, Vişinescu E: Teoria funcţiilor de o variabilă

complexă (Culegere de probleme), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
(1970).
22. Mocanu P.T: Funcţii complexe, Partea I, Cluj, (1972).
23. Mocanu P.T, Oros Gh: Funcţii complexe, Editura Universităţii din Oradea, (2001).
24. Olariu V, Stănăşilă T: Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale, Editura Tehnică,
25. Olariu V: Analiza Matematică şi Matematici Speciale, Anul II, partea I, Institutul
Politehnic Bucureşti, Bucureşti, (1979).
26. Radu C: Algebră liniară; Geometrie diferenţială. Ecuaţii diferenţiale, Manuale.

Tratate. Monografii (Vol. 46), Editura Fair Partners, Bucureşti, (2004).
27. Rogai E: Exerciţii şi probleme de ecuaţii diferenţiale şi integrale, Editura Tehnică,
28. Rudin W: Real and Complex Analysis, Third Edition, Mc Graw-Hill, Inc., New York,
(1987).
29. Rus I.A: Ecuaţii diferenţiale, ecuaţii integrale şi sisteme dinamice, Casa de Editură
Transilvania Press, (1996).
30. Stoilow S: Teoria funcţiilor de o variabilă complexă, vol.I, II, Editura Academiei,
Bucureşti, (1954-1958).
31. Stoilow S: Teoria funcţiilor de o variabilă complexă, Editura Didactică şi Pedagogică,
32. Stoka M.I: Funcţii de variabile reale şi funcţii de variabile complexe,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, (1964).
33. Târcolea C, Filipoiu A, Bontaş S, Georgescu D: Matematici speciale.

Note de seminar. Anul II, partea I, Institutul Politehnic Bucureşti, Bucureşti, (1984).
34. Târcolea C, Filipoiu A, Bontaş S, Dumitru P, Rădulescu S, Georgescu D: Matematici

speciale. Note de seminar. Partea a doua, Institutul Politehnic Bucureşti, Bucureşti,
(1987).

Carte ECUATII TARCOLEA. Numai - Romana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte ECUATII TARCOLEA. Numai - Romana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cristiana Ionescu

Editura Fair Partners

1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi 4

1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi

F (x, y, y ′ , . . . , y (n) ) (1)

cu F : I × Rn+1 → R, x ∈ I, n ∈ N∗ , unde y : I → R este funcţie necunoscută, se

y (n) = f (x, y, y ′ , . . . , y (n−1) ), (2)

Definiţia 1.2. Funcţia φ : I1 ⊂ I → R, φ ∈ C n (I1 ) cu proprietatea că

F (x, φ(x), φ′ (x), . . . , φ(n) (x)) = 1, ∀x ∈ I1 ,

O soluţie a ecuaţiei diferenţiale poate să depindă sau nu de un anumit număr de

1.2 Problema Cauchy. Teorema de existenţă şi unicitate

y ′ = f (x, y), (3)

Teorema 1.1. Dacă f : D → R este o funcţie de clasă C 1 pe D, atunci problema Cauchy

1.3 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi integrabile elementar

Definiţia 1.4. O ecuaţie diferenţială de tipul

se numeşte ecuaţie cu variabile separabile.

Exemplul 1.2. Determinaţi soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale

yy ′ = (1 + x2 )e−y , dacă y(0) = 1, x > 0.

Exerciţii 1.2. Determinaţi soluţia particulară a ecuaţiilor diferenţiale:

1.3.2 Ecuaţii reductibile la ecuaţii cu variabile separabile

Definiţia 1.5. O ecuaţie diferenţială de forma

y ′ = f (ax + by + c) , undef ∈ C 0 (I) este dată şi a, b, c ∈ R, (6)

se numeşte ecuaţie reductibilă la o ecuaţie cu variabile separabile.

Exemplul 1.3. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale

Exerciţii 1.3. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiilor diferenţiale:

1.3.3 Ecuaţii omogene

Definiţia 1.6. O ecuaţie diferenţială de forma

Rezultă o ecuaţie cu variabile separabile

Exerciţii 1.4. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiilor diferenţiale:

1.3.4 Ecuaţii reductibile la omogene

Definiţia 1.7. O ecuaţie diferenţială de forma

Deosebim două cazuri:

Exemplul 1.5. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale

(x − 2y + 5)dx + (2x − y + 4)dy = 0, x > 0, y > 0, y − x > 3.

Facem schimbarea de variabilă x = X − 1 şi schimbarea de funcţie y = Y + 2.

Exerciţii 1.5. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiilor diferenţiale:

Exemplul 1.6. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale

(x + y + 1)dx + (2x + 2y − 1)dy = 0, x > 1, y > 1.

Exerciţii 1.6. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiilor diferenţiale:

1.4 Ecuaţii diferenţiale exacte

P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0, (10)

cu P, Q : D → R continue şi Q(x, y) ̸= 0 se numeşte ecuaţie diferenţială exactă dacă există

Soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale exacte este

Exemplul 1.7. Determinaţi soluţia ecuaţiei diferenţiale

care veriﬁcă condiţia y(1) = 0.

Exerciţii 1.7. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiilor diferenţiale:

1.5 Factor integrant

Definiţia 1.9. Funcţia λ ∈ C 1 (D) cu proprietatea că

∂ [λ(x, y)P (x, y)] ∂ [λ(x, y)Q(x, y)]

Condiţia (13) conduce la ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi

Exemplul 1.8. Să se integreze ecuaţia diferenţială

ştiind că admite un factor integrant ı̂n funcţie numai de x.

ştiind că admite un factor integrant ı̂n funcţie numai de y.

Înmulţim ecuaţia iniţială cu y −2 ; rezultă ecuaţia diferenţială exactă

Exemplul 1.10. Să se integreze ecuaţia diferenţială

ştiind că admite un factor integrant de forma λ = λ(x2 y 2 ).

Înmulţim ecuaţia iniţială cu (xy)−2 ; rezultă ecuaţia diferenţială exactă

Soluţia ecuaţiei diferenţiale exacte este

1.6 Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul ı̂ntâi

y ′ + p(x)y = q(x), (17)

Rezolvăm ı̂ntâi ecuaţia liniară omogenă y ′ + p(x)y = 0.

Determinăm soluţia particulară ∫ a ecuaţiei neomogene cu metoda variaţiei constantelor.

şi obţinem soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (17)