Ed

Cuprins
1 Ecuat ii diferent iale 11

1 Ecuat ii diferent iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.1 Not iunea de ecuat ie diferent iala . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Ecuat ii diferent iale integrabile prin cuadraturi . . . . 21
1.3 Modele matematice reprezentate prin ecuat ii diferent iale 42
Probleme si exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2 Problema Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.1 Existent a si unicitatea locala . . . . . . . . . . . . . . 49
2.2 Existent a si unicitatea globala . . . . . . . . . . . . . 58
2.3 Continuitatea solut iei n raport cu parametrii si cu
condit iile initiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
2.4 Diferent iabilitatea solut iei n raport cu parametrii
si cu condit iile init iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3 Ecuat ii diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.1 Ecuat ii diferent iale liniare omogene . . . . . . . . . . . 74
3.2 Ecuat ii diferent iale liniare neomogene . . . . . . . . . 80
3.3 Ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i . . . 83
3.4 Ecuat ii diferent iale liniare reductibile la ecuat ii
diferent iale liniare cu coecient i constant i . . . . . . . 91
3.5 Proprietat i ale solut iilor ecuat iilor diferent iale liniare
de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4 Sisteme diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
7
8 CUPRINS
4.1 Sisteme diferent iale liniare omogene . . . . . . . . . . 103
4.2 Sisteme diferent iale liniare neomogene . . . . . . . . . 107
4.3 Sisteme diferent iale liniare cu coecient i constant i. . . 108
4.4 Proprietat i ale zerourilor solut iilor sistemelor liniare . 120
5 Probleme la limita pentru ecuat ii diferent iale . . . . . . . . . 123
5.1 Probleme la limite pentru ecuat ii diferent iale liniare . 123
5.2 Probleme la limite neliniare . . . . . . . . . . . . . . 132
4 Functii speciale 141
6 Ecuatii cu coecenti singulari . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
6.1 Structura solut iilor n jurul unui punct singular izolat 142
6.2 Puncte singulare regulate . . . . . . . . . . . . . . . . 148
6.3 Ecuat ii de tip Fuchs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
6.4 Probleme si exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
7 Funct ii hipergeometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
7.1 Ecuat ia lui Gauss si seria hipergeometrica . . . . . . . 153
7.2 Ecuata lui Kummer si seria hipergeometrica degen-
erata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
7.3 Exercit ii si probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
8 Functii Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
8.1 Proprietat i generale ale funct iilor Bessel . . . . . . . . 164
8.2 Funct ii Bessel de spet a nti . . . . . . . . . . . . . . 166
8.3 Funct iile Bessel de spet a a doua sau funct iile Neumann170
8.4 Funct iile Bessel de spet a treia . . . . . . . . . . . . . 173
8.5 Funct ii Bessel cu argument modicat . . . . . . . . . 174
8.6 Zerourile si ortogonalitatea funct iilor Bessel . . . . . 175
8.7 Probleme si exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
9 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
9.1 Proprietat i generale ale polinoamelor p-ortogonale . . 185
9.2 Polinoamele Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
CUPRINS 9
9.3 Funct ii Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
9.4 Polinoamele Laguerre . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
9.5 Funct iile Laguerre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
9.6 Polinoame Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
9.7 Funct ii Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
9.8 Probleme si exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
10 CUPRINS
Capitolul 1
Ecuat ii diferent iale
Acest capitol este destinat studiului ecuat iilor diferent iale.
Dupa ce n 1 se prezinta not iunea de ecuat ie diferent iala, snt prezente
cteva ecuat ii integale prin cuadraturi si modele matematice reprezentate
prin ecuat ii diferent iale. Problema Cauchy asociata unei ecuat ii sau sistem
de ecuat ii diferent iale este tratata n 2.
Ecuat iile diferent iale liniare snt studiate n 3 iar n 4 se studiaza niste
sisteme de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul nti. Capitolul nti se ter-
mina cu studiul problemelor la limita pentru ecuat ii si sisteme de ecuat ii
diferent iale.
11
12 Cap. 1. Ecuatii diferentiale
1 Ecuat ii diferent iale
1.1 Not iunea de ecuat ie diferent iala
Studiul ecuat iilor diferent iale anceput odata cu aparit ia calculului diferent ial
si integral. Necesitatea considerarii ecuat iilor diferent iale apare direct din
cele doua modele care au condus la constituirea conceptelor fundamentale
ale analizei, tangente la o curba si viteza n miscarea neuniforma.
Inca n secolul al XVII-lea se studia asa numita problema inversa a tangen-
telor, constnd n determinarea unei curbe plecnd de la proprietat ile cunos-
cute ale tangentei la o curba: aceasta era asa cum vom vedea, o problema
de ecuat ii diferent iale.
Intr-o scrisoare din 1638 a matematicianului F. Debeaune, pe care Mersenne
i-a transmis-o lui Descartes, se formuleaza problema determinarii unei curbe
pentru care raportul dintre ordonata si subtangenta este egal cu raportul din-
tre un segment dat si diferent a ntre ordonata si abscisa. In raspunsul sau,
din 20 februarie 1639, Descartes recunoaste important a unor astfel de prob-
leme, dar considera imposibila rezolvarea lor cu ajutorul regulilor pe care
Fermat si el nsusi le dadusera pentru determinarea tangentelor. Aceasta
se petrecea nca nainte ca, n lucrarile lui Leibniz si a lui Newton, calculul
diferent ial si integral sa se construit n mod sistematic. In limbajul de
astazi, problema propusa de Debeaune se rezolva astfel:
Fie f : [a, b] R funct ia a carui grac este cautat, x
0
[a, b]; ecuat ia
tangentei la grac n punctul (x
0
, f(x
0
)) este y f(x
0
) = f
(x
0
)(x x
0
).
Tangenta intersecteaza axa Ox n punctul dat de f(x
0
) = f
(x
0
)(x x
0
);
subtangenta este f(x)/f
(x
0
). Relat ia care trebuie sa determine curba este
deci
f(x
0
)
f(x
0
)/f
(x
0
)
=
k
f(x
0
) x
0
sau f
(x
0
) =
k
f(x
0
) x
0
.
Ecuat ia la care am ajuns se scrie
y
=
k
y x
iar funct iile f care verica relat ia f
(x) =
k
f(x) x
se numesc solut ii ale
ecuat iei diferent iale.
Inainte de a da, n general, denit ia unei ecuat ii diferent iale si a formula
problemele care se punn legatura cu aceste ecuat ii sa vedem cum sencadreaza
o ecuat ie diferent iala n clasa ecuat iilor operatoriale.
1. Ecuatii diferentiale 13
Ecuat ii operatoriale.
Fie X si Y doua mult imi si f : X Y o aplicat ie. Formulam urmatoarea
problema: dndu-se un element y Y , sa se gaseasca elementele x X,
pentru care
f(x) = y. (1.1)
Aceasta problema se numeste ecuat ia operatoriala.
Printr-o solut ie a unei ecuat ii operatoriale nt elegem un element x X
ce satisface relat ia (1.1). Teoria ecuat iilor operatoriale se construieste n
legatura cu structura cu care snt nzestrate mult imile X si Y . Daca X si Y
snt nzestrata cu o structura de spat iu liniar peste un corp K, ecuat ia (1.1)
se numeste liniara, daca f este o aplicat ie liniara. Daca y ,= 0 vom spune
ca ecuat ia liniara este neomogena sau ecuat ie ana, iar daca y = 0 ecuat ia
(1.1) se zice liniara si omogena . Notam cu S
y
mult imea solut iilor ecuat iei
(1.1). Observam ca S
0
este nucleul (kerul ) lui f adica S
0
= Kerf. Deci
studiul mult imii solut iei ecuat iei
f(x) = 0 (1.2)
revine la a studia nucleul operatorului f. O prima concluzie din acest studiu:
Mult imea solut iilor ecuat iei liniare si omogene (1.1) formeaza un spat iu
liniar al lui X. In cazul ecuat iei liniare si omogene, a studia mult imea
solut iilor revine la a determina dimensiunea lui Ker(f) si la a construi o
baza n Ker(f). Pentru S
y
are loc urmatoarea teorema de structura:
Presupunem ca S
y
,= . Fie x
1
S
y
. Atunci S
y
= Kerf +x
1
.
Alte aspecte privind ecuat ia liniara (1.1) snt precizate mai jos.
(i) Ecuat ia (1.1) are cel mult o solut ie, pentru orice y Y , daca si numai
daca aplicat ia f este injectiva.
(ii) Ecuat ia (1.1) are cel put in o solut ie, pentru orice y Y , daca si numai
daca f este surjectiva.
(iii) Ecuat ia (1.1) are o solut ie si numai una, oricare ar y Y , daca si
numai daca f este bijectiva.
Este clar din cele prezentate mai sus ca problema studiului mult imii solut iilor
unei ecuat ii operatoriale ( adica a ecuat iei (1.1) ) este foarte complexa. Ea
include, printre altele, probleme de tipul urmator:
(i) determinarea cardinalului unei mult imi;
(ii) studiul dimensiunii unui spat iu liniar;
(iii) studiul injectivitat ii, surjectivitat ii si bijectivitat ii unui operator dat.
Ecuat ii diferent iale
Daca X si Y snt mult imi de funct ii atunci ecuat ia (1.1) se numeste ecuat ie
funct ionala n sens larg. O ecuat ie funct ionala n care apare funct ia
necunoscuta numai sub operat ii algebrice, se numeste ecuat ie funct ionala
n sens restrns.
O ecuat ie funct ionala n care intervine funct ia necunoscuta mpreuna cu
anumite derivate ale sale se numeste ecuat ie diferent iala .
Daca funct ia necunoscuta este de o singura variabila ecuat ia diferent iala se
numeste ecuat ie diferent ial a ordinara . Daca funct ia necunoscuta este de
mai multe variabile, ecuat ia diferent iala se numeste cu derivate part iale.
Exemple :
1) Consideram aplicat ia
: R
2
R, (x, y) (x, y)
si alegem
X =
_
y C
1
[a, b]; (x, y(x)) , x [a, b],
_
, Y = C[a, b]
iar aplicat ia f : X Y , y f(y) = y
() (, y()).
Ecuat ia diferent iala f(y) = 0 convenim sa o scriem sub forma
y
= (x, y)
adica o ecuat ie diferent iala de ordinul nti.
2) Fie
F : R
n+2
R
(x, y
0
, y
1
, . . . , y
n
) F(x.y
0
, y
1
, . . . , y
n
)
si alegem spat iile
X =
_
y C
n
[a, b]; (x, y(x), y
(x), . . . , y
(n)
(x)) , x [a, b]
_
,
Y = C[a, b], iar aplicat ia f denita de legea
f : X Y, y f(y)
unde
[f(y)](x) = F(x, y(x), . . . , y
(n)
(x)).
Obt inem astfel ecuat ia funct ionala
f(y) = 0
pe care convenim sa o scriem sub forma
F(x, y, y
, . . . , y
(n)
) = 0 (1.3)
si care este o ecuat ie diferent iala reala de ordinul n.
Gracul unei solut ii a ecuat iei diferent iale (1.3) este o curba n R
n
, curba
ce poarta denumirea de curba integrala . Daca ecuat ia (1.2) poate
explicitata n raport cu y
(n)
, atunci ea se poate scrie sub forma
y
(n)
= f
_
x, y, y
, . . . , y
(n1)
_
. (1.4)
Ecuat ia (1.4) se numeste forma normala a ecuat iei (1.3.)
Ecuat ii integrale
O alta categorie importanta de ecuat ii funct ionale este data de ecuat iile
integrale.
Fie au deschis din R
n
, aplicat iile
F : D
1
R
n+2
R, K : D
2
R
2n+1
R
si spat iile
X =
_
C(, R); (x, (x),
_
K(x, , ())d) D
1
_
, Y = C(, R).
Ecuat ia funct ionala
f() = 0 (1.5)
unde f : X Y este denita prin
[f()](x) = F
_
x, (x),
_
K(x, , ())d
_
se numeste ecuat ia integrala de tip Fredholm. Prin diferite particularizari
ale lui F si K obt inem urmatoarele clase importante de ecuat ii integrale:
_
K(x, )()d = f(x) (1.6)

(x) =
_
K(x, )()d +f(x). (1.7)

Ecuat ia (1.6) se numeste ecuat ia integrala de tip Fredholm de spet a nti,
iar ecuat ia integrala de tip Fredholm de spet a a doua. Se vede cu usurint a
ca aceste ecuat ii snt liniare, iar daca f = 0, snt liniare si omogene.
Daca n (1.7)
K(x, ) =
n
i=1
a
i
(x)b
i
() (1.8)
ecuat ia corespunzatoare se numeste cu nucleu degenerat.
Rezolvarea ecuat iilor integrale cu nucleu degenerat revine la rezolvarea unor
sisteme algebrice.
Putem presupune ca a
i
, b
i
, y si f snt uniform continue pe si ca a
1
, . . . , a
m
si b
1
, . . . , b
m
snt liniar independente. Aceasta presupunere nu restrnge
generalitatea. Intr-adevar, sa presupunem ca exista C
1
, . . . , C
m
astfel ca
C
1
a
1
+ +C
m
a
m
= 0
si cel put in o constanta dintre C
1
, . . . , C
m
este diferita de zero. Fie C
m
,= 0.
Atunci putem scrie a
m
= C
1
a
1
+ +C
m1
a
m1
. Lund aceasta expresie de
forma nucleului obt inem
K(x, y) =
m1
i=1
a
i
(x)b
i
(y) +
m1
i=1
C
i
a
i
(x)b
m
(y)
m1
i=1
a
i
(x)[b
i
(y) +C
i
b
m
(y)] =
m1
i=1
a
i
(x)b
i
(y)
Deci, a fost posibil sa reprezentam nucleul K(x, y) ca suma cu un numar
mai mic, ca m, de produse de funct ii n x si funct ii n y. Daca a
i
or b
i
, i =
1, . . . , m
1
, snt din nou liniar dependente, putem reduce din nou nuumarul
lor. In felul acesta putem presupune ca a
1
, . . . , a
m
si b
1
, . . . , b
m
snt funct ii
liniar independente n .
Presupunem, acum, ca ecuat ia integrala Fredholm, avnd nucleul (1.8), are
o solut ie. Atunci
(x) =
_
i=1
a
i
(x)b
i
(y)(y)dy +f(x)
sau
(x) =
m
i=1
a
i
(x)
_
b
i
(y)(y)dy +f(x)
Lund
_
b
i
(y)(y)dy = C
i
(1.9)
atunci funct ia are forma
(x) =
m
i=1
C
i
a
i
(x) +f(x) (1.10)
Pentru a determina constantle C
i
, substituim n (1.9) pe si aceasta da
_
b
i
(y)
_
m
j=1
C
j
a
j
(y) +f(y)
_
dy = C
i
.
Lund
_
b
i
(y)a
j
(y)dy = K
ij
,
_
b
i
(y)f(y)dy = f
i
obt inem, din (1.10)
C
i
=
m
j=1
K
ij
C
j
+f
i
, i = 1, . . . , m (1.11)
Deci oricarei solut ii a ecuat iei (1.7) i corespunde o solut ie a sistemului (1.11).
In virtutea liniar independent ei funct iilor a
1
, . . . , a
m
exista numai o solut ie.
Reciproc, daca sistemul de ecuat ii algebrice (1.11) are o solut ie, substituind
aceasta n (1.10), obt inem o solut ie pentru ecuat ia integrala (1.7), deoarece
orice pas facut n trecerea de la ecuat ia (1.7) la (1.11) est inversabil.
Am redus astfel problema rezolvarii ecuat iei integrale (1.7) cu nucleu dege-
nerat la rezolvarea unui sistem algebric (1.11).
Daca det(E K) ,= 0 sistemul algebric (1.11) are solut ie unica, deci
ecuat ia integrala are solut ie unica.
Daca det(E K) = 0 atunci sistemul algebric are solut ie daca si numai
daca
m
i=1
f
i
C
i
= 0,
unde (C
1
, . . . , C
m
) este solut ie arbitrara a sistemului omogen
C
=
m
i=1
K
ij
C
i
, j = 1, . . . , m.
Exemplu : Sa se determine solut ia ecuat iei integrale
u(x) = x + 2
_
1
0
(x t)u(t)dt
In acest caz f(x) = x, a
1
(x) = x, a
2
(x) = 1, b
1
(t) = 2, b
2
(t) = 2t deci funct iile
a
1
, a
2
si b
1
, b
2
snt liniar independente. Notnd
C
1
=
_
1
0
b
1
(t)u(t)dt, C
2
=
_
1
0
b
2
(t)u(t)dt
solut ia ecuat iei integrale este de forma u(x) = x +C
1
x C
2
, unde (C
1
, C
2
) verica
sistemul de ecuat ii algebrice
2C
2
= 1,
2
3
C
1
+ 2C
2
=
2
3
.
Solut ia sistemului algebric este C
1
= 1/2, C
2
= 1/2, iar solut ia ecuat iei integrale
este data de
u(x) =
x 1
2
.
Fie acum
F : D
1
R
3
R, K : D
2
R
3
R
si spat iile
X =
_
C(I, R); (x, (x),
_
x
a
K(x, , ())d) D
1
_
, Y = C(I, R)
Ecuat ia funct ionala
g() = 0 (1.12)
unde g : X Y este denita prin
[g()](x) = F
_
x, (x),
_
x
a
K(x, , ())d
_
(1.13)
se numeste ecuat ie integrala de tip Volterra.
Prin particularizari ale aplicat iilor F si K obt inem urmatoarele cazuri par-
ticulare de ecuat ii Volterra
_
x
a
K(x, )()d = f(x) (1.14)
(x) +
_
x
a
K(x, )()d = f(x). (1.15)
Ecuat ia (1.14) se numeste ecuat ie integrala de tip Volterra de spet a nti, iar
ecuat ia (1.15) este o ecuat ie integrala de tip Volterra de spet a a doua.
Inecuat ii operatoriale
Fie f : X Y , unde Y este nzestrat printre altele cu o structura de ordine.
Fie dat y Y . Se cere sa se determine elementele x X, astfel ca
f(x) y. (1.16)
Obt inem astfel o inecuat ie operatoriala. Un element x X, care
satisface (1.16) se numeste solut ie a acestei inecuat ii. O clasa importanta
de inecuat ii operatoriale snt inecuat iile diferent iale si inecuat iile integrale.
Iata cteva exemple de asemenea inecuat ii:
y
+f(x, y, y
) 0 (1.17)
y(x)
_
b
a
K(x, , y())d (1.18)
y(x)
_
x
a
K(, y())d. (1.19)
Un rol important n cele ce urmeaza l au inecuat iile liniare de forma
y(x) (x) +
_
x
a
(s)y(s)ds, x [a, b] (1.20)
unde funct iile y, si snt continue pe [a, b] iar (x) 0, pentru x [a, b].
Lema 1.1 (Gronwall) . Daca
y(x) (x) +
_
x
a
(s)y(s)ds, x [a, b] (1.21)
unde funct iile y, , snt continue pe [a, b] iar (x) 0, pentru x [a, b],
atunci y verica si inegalitatea:
y(x) (x) +
_
x
a
(s)(s) exp
_
_
x
s
()d
_
ds, x [a, b].
Demonstrat ie. Fie u(x) =
_
x
a
(s)y(s)ds. Din egalitatea u
(x) = (x)y(x),
utiliznd ipotezele lemei rezulta
u
(x) (x)(x) +(x)u(x).

Inmult ind ultima inegalitate cu exp
_
_
x
a
(s)ds
_
se obt ine
d
dx
_
u(x) exp(
_
x
a
(s)ds)
_
(x)(x) exp
_
_
x
a
(s)ds
_
.
Prin integrare rezulta
u(x)
_
x
a
(s)(s) exp
_
_
x
s
()d
_
ds, x [a, b]
de unde, conform cu (1.21), rezulta inegalitatea dorita. 2
Corolarul 1.1 Daca
y(x) A+
_
x
a
m(s)ds +
_
x
a
(s)y(s)ds, x [a, b] (1.22)
unde funct iile y, m si snt continue pe [a, b], iar m 0 si 0 pe [a, b] ,
A R, atunci y verica inegalitatea
y(x)
_
A+
_
x
a
m(t)dt
_
exp
_
_
x
a
(s)ds
_
.
Demonstrat ie. Lund (x) = A +
_
x
a
m(s)ds, utiliznd lema Gronwall,
obt inem
y(x) (x) +
_
x
a
(s)(s) exp
_
_
x
s
(t)dt
_
ds.
Cum
d
ds
_
exp
_
x
s
(t)dt
_
= (s) exp
_
_
x
s
(t)dt
_
avem
_
x
a
(s)(s) exp
_
_
x
s
(t)dt
_
ds =
_
x
a
(s)
d
ds
exp
_
_
x
s
(t)dt
_
ds =
= (s) exp
_
_
x
s
(t)dt
_
x
s=a
+
_
x
a
(s) exp
_
_
x
s
(t)dt
_
ds =
= (x) +(a) exp
_
_
x
a
(t)dt
_
+
_
x
a
m(s) exp
_
_
x
s
(t)dt
_
ds =
= (x)+(a) exp
_
x
_
a
(t)dt
_
+exp
_
x
_
a
(t)dt
_
x
_
a
m(s) exp
_
s
_
a
(t)dt
_
ds
(x) +Aexp
_
_
x
a
(t)dt
_
+
_
_
x
a
m(s)ds
_
exp
_
_
x
a
(t)dt
_

(x) +
_
A+
_
x
a
m(s)ds
_
exp
_
_
x
a
(t)dt
_
deci
y(x)
_
A+
_
x
a
m(s)ds
_
exp
_
_
x
a
(t)dt
_
, x [a, b].
2
Din cele de mai sus constatam ca putem reformula rezultatul anterior astfel:
Daca
y(x) (x) +
_
x
a
(t)y(t)dt, x [a, b]
unde y, , snt funct ii continue pe [a, b], 0 iar este primitiva unei
funct ii integrabile pozitive atunci
y(x) (x) exp
_
_
x
a
(t)dt
_
, x [a, b].
1.2 Metode elementare de integrare a
ecuat iilor diferentiale
Ecuat iile diferent iale pentru care putem sa indicam o procedura efectiva
pentru determinarea formei generale a solut iei snt put ine la numar. Vom
analiza n cele ce urmeaza cteva tipuri de asemenea ecuat ii.
Prima ecuat ie diferent iala a fost rezolvata o data cu aparit ia calculului inte-
gral n secolul XVII,
y
= f(x), x I (1.23)
unde f este o funct ie continua. Solut ia ecuat iei (1.23) este data de formula
y(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s)da, x I.
Intreg secolul XVIII si o parte din secolul XIX a fost dominat de efortul
unor matematicieni, printre care L. Euler (1707 1783), J. Bernoulli (1667
1748), J. Lagrange (1736 1813) si alt ii, de a da solut ii prin cuadraturi unui
numar ct mai mare de ecuat ii diferent iale. Astazi aceasta problema prezinta
un interes secundar. Cu toate acestea, consideram necesar sa prezentam
cteva tipuri importante de ecuat ii diferent iale rezolvabile prin cuadraturi si
care intervin frecvent n exemple si aplicat ii.
Ecuat ii cu variabile separabile
Numim astfel ecuat iile diferent iale de forma
y
= f(x)g(y), x (a, b) (1.24)

unde funct ia f este continua pe intervalul (a, b), iar funt ia g este continua si
diferita de zero pe un interval (c, d) ( eventual nemarginit ).
O solut ie a acestei ecuat ii este o funct ie : (, ) (a, b) (c, d) derivabila
si astfel nct
(x) = f(x) g((x)), x (, ).

Incercam, pentru nceput, sa deducem informat ii suciente despre pentru
a putea indica un procedeu de determinare a solut iei.
Deoarece este o solut ie, rezulta
(x)/g((x)) = f(x). Fie G : (c, d) R

o primitiva a funct iei 1/g, deci G este derivabila si G
= 1/g; atunci G
este derivabila si (G )
= (G
, adica
d
dx
[G((x))] = G
((x))
(x) =
1
g((x))

(x) = f(x)
deci (G )
= f. Prin urmare, daca F este o primitiva a funct iei f, n

(, ) avem G((x)) = F(x) +C, C ind o constanta.
Deoarece 1/g ,= 0, funct ia G este strict monotona, deci inversabila si prin
urmare
= G
1
(F +C).
Am obt inut despre informat ii care o individualizeaza pna la o constanta
arbitrara. Sa aratam acum ca reciproc, orice funct ie din familia de mai
sus este o solut ie a ecuat iei (1.24). Intr-adevar, daca (x) = G
1
(F(x)+C),
rezulta G((x)) = F(x) + C si derivnd avem G
((x))
(x) = f(x), adica
(x)/g((x)) = f, deci
(x) = f(x)g((x)) si este solut ie. Intervalul de

denit ie al funct iei este format din mult imea punctelor x (a, b) astfel
nct F(x) +C se aa n domeniul de denit ie al funct iei G
1
, deci domeniul
valorilor lui G, adica ntre lim
yc
G(y) si lim
yd
G(y). Iata, acum, regula
de integrare a ecuat iilor diferent iale cu variabile separabile.
Se mpart ecuat iile (1.24) cu g(y) si se obt ine ecuat ia
dy
g(y)
= f(x)dx
care are n primul sau membru numai variabila y, iar n al doilea mem-
bru numai variabila x.
Se integreaza cei doi membri adaugnd celui de al doilea o constanta.
Exemplu : Sa se integreze ecuat ia
y
= (y 2)tgx, x (0,

2
).
Procednd ca mai sus, scriem ecuat ia sub forma
dy
y 2
= tgx dx
si prin integrare obt inem
ln[y 2[ = ln[cosx[ +C
1
.
Rezulta pentru solut ia y(x) formula
[(y(x) 2)cosx[ = C, x (0,

2
).
Prin urmare, funct ia (y(x) 2) cos x are valoare constanta pe intervalul (0, /2) si
deci solut ia generala este data de
y(x) =
C
cos x
+ 2, x (0,

2
).
Ecuat ia omogena
Sa consideram acum ecuat ia diferent iala
y
= h(
y
x
) (1.25)
unde h este o funct ie continua pe intervalul (c, d). Ecuat ia (1.25) se numeste
omogena. Deoarece funct ia f(x, y) = h(y/x) este omogena de gradul zero
(reamintim ca n general f : R
2
R este o funct ie omogena de gradul
daca f(tx) = t
f(x)).
Fie o solut ie a ecuat iei (1.25) denita pe un interval (, ) ce nu cont ine
punctul x = 0. Atunci pentru x (, ) avem (x)/x (c, d) si
(x) =
h((x)/x). Sa notam u(x) = (x)/x si sa observam ca funct ia u : (, )
(c, d) este derivabila si
u
(x) =
x
(x) (x)
x
2
=
1
x
_
(x)
(x)
x
_
=
=
1
x
_
h
_
(x)
x
_
(x)
x
_
=
1
x
[h(u(x)) u(x)] .
Rezulta ca u este solut ia unei ecuat ii cu variabile separabile si conform cu cele
prezentate anterior, funct ia u poate determinata pna la o constanta, ceea
ce implica posibilitatea de a determina solut ia . Ramne numai sa observam
ca orice solut ie a ecuat iei cu variabile separabile asociate genereaza o solut ie
a ecuat iei omogene date. Intr-adevar, daca
u
(x) =
1
x
_
h(u(x)) u(x)
_
si (x) = xu(x)
atunci
(x) = u(x) +xu
(x) = u(x) +h(u(x)) u(x) = h(u(x)) = h

_
(x)
x
_
.
xy
= y +x, x > 0.
Ecuat ia este omogena deoarece
y
=
y
x
+ 1.
Facnd substitut ia y = u x obt inem u
x +u = u + 1 sau u
= 1/x care are solut ia

u(x) = ln x +C.
Solut ia cautata a ecuat iei diferent iale este data de
y(x) = x
_
ln x +C
_
.
Trebuie sa ment ionam faptul ca diverse ecuat ii de ordinul nti, chiar daca
nu au forma indicata (1.25) se reduc prin substitut ii simple la ecuat ii cu
variabile separabile sau omogene. Sa consideram ecuat ia
dy
dx
= f
_
ax +by +c
a
1
x +b
1
y +c
1
_
(1.26)
unde a, b, c, a
1
, b
1
, c
1
snt constante
i) Sa presupunem ca c
2
+c
2
1
= 0, adica ecuat ia (1.26) are forma
dy
dx
= f
_
ax +by
a
1
x +b
1
y
_
care este o ecuat ie omogena. Cu substitut ia y = xz ecuat ia de mai sus
se transforma n ecuat ia
xz
= f
_
a +bz
a
1
+b
1
z
_
z
care este o ecuat ie cu variabile separabile.
ii) Daca c
2
+c
2
1
,= 0 si ab
1
a
1
b ,= 0, dreptele
(D) : ax +by +c = 0, (D
1
) : a
1
x +b
1
y +c
1
= 0
se intersecteaza in punctul (x
0
, y
0
). Facnd schimbarea de variabila si
de funct ie
u = x x
0
, v = y y
0
obt inem ecuat ia
dv
du
= f
_
au +bv
a
1
u +b
1
v
_
care este de forma de mai sus, deci cu schimbarea de funct ie v = z u
se obt ine o ecuat ie cu variabilele separabile.
iii) Daca c
2
+c
2
1
,= 0 si ab
1
a
1
b = 0 dreptele
(D) : ax +by +c = 0, D
1
: a
1
x +b
1
y +c
1
= 0
snt paralele. Din ab
1
a
1
b = 0 rezulta
a
1
a
=
b
1
b
= k, deci
dy
dx
= f
_
ax +by +c
k(ax +by) +c
1
_
; (1.27)
daca facem schimbarea de funct ie ax + by = z, ecuat ia se transforma
n
1
b
_
dz
dx
a
_
= f
_
z +c
kz +c
1
_
care este o ecuat ie cu variabilele separabile daca bf
_
z +c
kz +a
_
+a ,= 0,
a carei solut ie este de forma x + C = (z), sau x + C = (ax + by),
unde este o primitiva pentru funct ia z bf
_
z +c
kz +c
1
_
+a.
Exemple :
1) Sa se integreze ecuat ia
y
=
y 2x
2y x
, 2y x ,= 0.
Facem schimbarea de funct ie y = u x, de unde y
= u
x +u, deci
u
x +u =
u 2
2u 1
, sau u
x =
2u
2
+ 2u 2
2u 1
care este cu variabile separabile si care are solut ia
ln [x[ +
1
2
ln [u
2
u + 1[ +C.
Revenind la variabila init iala obt inem integrala generala
y
2
xy +x
2
= C
care reprezinta o familie de elipse cu centrul n origine.
2) Sa se integrexe ecuat ia
y
=
2(x 2y + 1)
5x y 4
.
Dreptele x2y+1 = 0, 5xy4 = 0 se intersecteazan punctul (1, 1). Efectund
schimbarea de funct ie si variabila x = u + 1, y = v + 1 ecuat ia se transforma n
dv
dx
=
2u 4v
5u v
.
Facnd schimbarea de funct ie v = u z obt inem
dv
du
= u
dz
du
+z si nlocuindn ecuat ie
se obt ine
dz
du
u +z =
2 4z
5 z
sau
dz
du
=
z
2
z 2
u(5 z)
care este cu variabile separabile. Prin integrare se obt ine
C[u[ =
[z 2[
(z + 1)
2
.
Daca revenim la variabilele init iale u = x1, z = (y 1)/(x 1), obt inem integrala
generala a ecuat iei date
y 2x + 1 = C(y +x 2)
2
.
3) Sa se integreze ecuat ia
y
=
x 2y + 9
3x 6y + 19
.
Dreptele x 2y + 9 = 0, 3x 6y + 19 = 0 snt paralele. Facnd schimbarea
de funct ie x 2y = z se obt ine y
=
1
2

1
2
z
, care nlocuite n ecuat ia init iala dau

z
=
z + 1
3z + 19
. Solut ia generala a ultimei ecuat ii este data de
3z + 16 ln [z + 1[ = x + 2C
sau pentru ecuat ia init iala
8 ln [x 2y + 1[ +x 3y = C.
Ecuat ii diferent iale liniare de ordinul nti
O clasa deosebit de importanta de ecuat ii diferent iale pentru care solut iile
pot gasite prin cuadraturi o reprezinta ecuat iile de forma
y
= a(x)y +b(x). (1.28)

In cazul b(x) = 0, ecuat ia este cu variabile separabile si admit evident solut ia
y(x) = C exp(F(x))
unde F este o primitiva a funct iei a. Sa observam ca daca a este o funct iei
continua pe intervalul I, iar x
0
I, o primitiva n I este data de
x
_
x
x
0
a(s)ds,
deci o solut ie a ecuat iei diferent iale omogene este data de
y(x) = C exp
__
x
x
0
a(s)ds
_
.
Pentru x = x
0
deducem C = y(x
0
), deci putem scrie solut ia y sub forma
y(x) = y(x
0
) exp
__
x
x
0
a(s)ds
_
.
Pentru a obt ine forma solut iei n cazul b ,= 0, sa consideram o solut ie
oarecare denita pe I si sa denim funct ia prin
(x) = (x) exp
_
_
x
x
0
a(s)ds
_
.
Funct ia astfel denita este derivabila si avem
(x) =
(x) exp
_
_
x
x
0
a(s)ds
_
(x)a(x) exp(
_
x
x
0
a(s)ds) =
=
_
a(x)(x) +b(x)
_
exp
_
_
x
x
0
a(s)ds
_
(x)a(x) exp
_
_
x
x
0
a(s)ds
_
=
= b(x) exp
_
_
x
x
0
a(s)ds
_
.
Deducem
(x) = (x
0
) +
_
x
x
0
b(t) exp
_
_
t
x
0
a(s)ds
_
dt.
Pe de alta parte (x
0
) = (x
0
), (x) = (x) exp
__
x
x
0
a(s)ds
_
deci
(x) = (x
0
) exp
_
_
x
x
0
a(s)ds
_
+
_
x
x
0
b(t) exp
_
_
x
t
a(s)ds
_
dt. (1.29)
Am obt inut, astfel, o formula care individualizeaza complet solut ia cu
ajutorul valorii ei ntr-un punct x
0
.
Se verica, cu usurint a, ca funct ia denita prin formula (1.29) este solut ie
a ecuat iei diferent iale (1.28).
Observat ii.
1) Metoda folosita pentru obt inerea solut iei (1.29) se numest e metoda
variat iei constantelor pentru ca, scriind :
(x) = (x) exp(
_
x
x
0
a(s)ds)
am considerat solut ia generala a ecuat iiei omogene (pentru b = 0),
n care constanta C am nlocuit-o cu funct ia (x).
2) Solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale liniare este o funct ie de
forma
y = (x) +C(x), (1.30)
adica o familie de curbe care depind liniar de o constanta arbitrara.
Reciproc, orice familie de curbe care depind liniar de o constanta ar-
bitrara verica o ecuat ie liniara de ordinul nti. Intr-adevar, y
(x) + C
(x) si daca eliminam pe C ntre aceasta relat ie si relat ia

(1.30) obt inem
y (x)
(x)
=
y
(x)
(x)
adica
y
(x)
(x)
y +
(x)
(x) (x)
(x)
(x)
(x)
care este o ecuat ie liniara de ordinul nti.
y
+ 2xy = e
x
2
, x R.
Integrnd ecuat ia omogena y
+ 2xy = 0 obt inem solut ia y = Ce

x
2
, unde C este o
constanta arbitrara. Pentru integrarea ecuat iei neomogene folosim metoda variat iei
constantelor
y = C(x)e
x
2
, y
= [C
(x) 2xC(x)] e
x
2
,
nlocuim n ecuat ia data si obt inem
C
(x) = 1, deci C(x) = x +A

1
iar solut ia generala a ecuat iei date este
y(x) = (x +A
1
)e
x
2
, x R.
Ecuat ii de tip Bernoulli
La ecuat ii diferent iale liniare se reduc ecuat iile de forma
y
= a(x)y +b(x)y
, a, b : I R (1.31)
continue, R 0, 1, numite ecuat ii Bernoulli.
Pentru a deduce forma solut iei, consideram : I R derivabila strict
pozitiva solut ie a ecuat iei (1.31), adica
(x) = a(x)(x) +b(x)(x)
si e u(x) = (x)
1
. Rezulta u derivabila si
u
(x) = (1 )(x)
(x) =
1
(x)
_
a(x)(x) +b(x)(x)
_
=
= (1 )[a(x)u(x) +b(x)],
deci u este o solut ie a unei ecuat ii liniare. Reciproc, daca u este solut ie a
ecuat iei liniare
u
(x) = (1 )[a(x)u(x) +b(x)] si u(x) > 0

n I, atunci (x) = u(x)
1
1
este solut ie a ecuat iei (1.31). Intr-adevar este
derivabila si
(x) =
1
1
u
(x) u(x)

1
= [a(x)u(x) +b(x)]u(x)

1
=
= a(x)u(x)
1
1
+b(x)
_
u(x)
1
1
_
= a(x)(x) +b(x)[(x)]
.
x
3
y
xy +y
2
= 0, x > 0
si sa se determine o solut ie particulara care trece prin punctul A(1, 2).
Impart ind ecuat ia data cu

x
3
se obt ine
y
=
1
x
y
1
x
3
y
2
care este o ecuat ie Bernoulli. Facnd substitut ie z =
1
y
,
y
y
2
= z
si ecuat ia se
transforma n ecuat ia liniara
z
=
1
x
z +
1
x
3
a carei solut ie este z =
1
x
_
C + 2
x
_
, deci solut ia generala a ecuat iei date este
y(x) =
x
C + 2
x
, x > 0.
Pentru a determina solut ia particulara cerutanlocuim coordonatele punctului A(1, 2)
n integrala generala si determinam astfel pe C = 3/2, solut ia particulara este
y(x) =
2x
3 + 4
x
, x >
9
16
.
Ecuat ii diferent iale de tip Riccati ( 1676 - 1754 ).
Forma generala a ecuat iilor diferent iale cu acest nume este data de
y
= a(x)y +b(x)y
2
+c(x), x I (1.32)
unde a, b, c snt funct ii continue pe intervalul I. Ecuat ia (1.32) nu este, n
general, integrabila prin cuadraturi. Totusi, n cazurile n care printr-un
mijloc oarecare se gaseste o solut ie particulara, integrarea devine posibila.
Fie
0
o solut ie a ecuat iei (1.32), iar o solut ie arbitrara pentru aceiasi
ecuat ie. Pentru funct ia =
0
avem
(x) =
(x)
0
(x) =
= a(x)(x) +b(x)
2
(x) +c(x) [a(x)
0
(x) +b(x)
2
0
(x) +c(x)] =
= b(x)[(x)
0
(x)][(x) +
0
(x)] +a(x)[(x)
0
(x)] =
= b(x)(x)[(x) + 2
0
(x)] +a(x)(x) =
= b(x)
2
(x) + [a(x) + 2b(x)
0
(x)] (x)
deci este solut ia unei ecuat ii Bernoulli cu = 2, prin urmare se poate
construi solut ia a ecuat iei Riccati.
xy
+y
2
4y + 3 = 0,
si sa se determine o solut ie care trece prin A(1, 2).
Se observa ca funct ia x
0
(x) = 1 este solut ie a ecuat iei date. Daca este o
solut ie oarecare a ecuat iei date atunci funct ia =
0
verica ecuat ia
=
1
x
2
+
2
x
.
Facnd substitut ia z =
1
obt inem ecuat ia

z
=
2
x
z +
1
x
cu solut ia generala z =
1
x
2
_
C +
x
2
2
_
. Solut ia generala a ecuat iei date este
y(x) = 1 +
2x
2
2C +x
2
, x R.
Ca solut ia sa treaca prin punctul A(1, 2); avem 2 = 1 +
2
2C + 1
, deci C =
1
2
adica
solut ia cautata este
y(x) = 1 +
2x
2
1 +x
2
, x R.
Ecuat ii diferent iale de tip Lagrange
Numim astfel ecuat iile
y = x(y
) +(y
) (1.33)
unde si snt funct ii continuu diferent iabile pe un interval din R si (p) ,=
p pentru tot i p.
Presupunnd ca y este solut ie a ecuat iei (1.33) pe intervalul I R, rezulta
prin derivare
y
= (y
) +x
(y
)y
+(y
)y
(1.34)
unde y
= d
2
y/dx
2
. Notnd cu p funct ia y
, din (1.34) rezulta

dx
dp
=

(p)
p (p)
x +

(p)
p (p)
(1.35)
care este o ecuat ie liniara n x. Rezolvnd aceasta ecuat ie gasim pentru x o
expresie de forma
x = A(p, C) (1.36)
unde C este o constanta arbitrara. Din ecuat ia (1.33) se obt ine atunci
y = A(p, C)(p) +(p). (1.37)
Interpretnd p drept un parametru, (1.36) si (1.37) devin ecuat iile parame-
trice ale necunoscutei y care verica (1.33). Cu alte cuvinte, folosind metoda
indicata mai sus, solut ia ecuat iei (1.33) se obt ine sub forma parametrica.
y = x(y
)
2
+ (y
)
3
.
Notam y
= p, deci y = xp
2
+p
3
; derivnd n raport cu x,
p = 2xp
dp
dx
+p
2
+ 3p
2
dp
dx
si obt inem ecuat ia liniara
dx
dp
=
2p
p
2
p
x
3p
2
p
2
p
, p
2
p ,= 0
de unde
_
_
x =
1
(p 1)
2
_
C
2
3
p
3
+p
2
_
y =
p
2
(p 1)
2
_
C
2
3
p
3
+p
2
_
+p
3
care reprezinta solut ia generala.
Pentru p
2
p = 0 avem doua situat ii:
a) p = 0, y = 0; dreapta y = 0 este o integrala singulara;
b) pentru p 1 si C ,= 1/3, [x[ , deci dreapta y = x + 1 este o direct ie
asimptotica a curbelor integrale care au C ,= 1/3. Daca C = 1/3 curba integrala
se descompune n dreapta y = x + 1 si o conica.
Ecuat ia de tip Clairaut (1713 - 1765).
Ecuat ia de tipul
y = xy
+(y
) (1.38)
este o ecuat ie de tip Clairaut. Acest tip de ecuat ie este un caz particular de
ecuat ie Lagrange si anume cazul cnd (p) = p.
Prin derivarea ecuat iei (1.38) obt inem
y
= xy
+y
(y
)y
de unde rezulta
y
(x +
(y
)) = 0. (1.39)
Prin urmare, avem doua tipuri de solut ii. Prima este denita de y
= 0 care,
prin integrare da
y(x) = C
1
x +C
2
(1.40)
unde C
1
si C
2
snt constante arbitrare. De fapt, introducnd (1.40) n (1.38)
se constata ca C
1
si C
2
nu snt independente ci C
2
= (C
1
). Prin urmare
y = C
1
x +(C
1
) (1.41)
unde C
1
este o constanta arbitrara.
O alta categorie de solut ii se obt ine din (1.39)
x +
(p
) = 0. (1.42)
Procednd ca la ecuat ia lui Lagrange, notam y
= p si obt inem din (1.42)

ecuat iile parametrice
_
x =
(p)
y =
(p)p +(p)
(1.43)
ale unei solut ii pentru ecuat ia Clairaut.
Solut ia sub forma (1.41) este solut ie generala a ecuat iei lui Clairaut, iar
solut ia sub forma (1.43) este o solut ie singulara a ecuat iei lui Clairaut.
Observat ie. Solut ia generala a ecuat iei Clairaut este o familie de drepte
ce depind de un parametru C. Eliminnd pe C ntre ecuat ia
y = Cx +(C)
si derivata n raport cu C
x +
(C) = 0
sau, ceea ce este acelasi lucru, lund pe C parametru, obt inem curba
x =
(C)
y = C
(C) +(C)
care este integrala singulara. Prin urmare integrala singulara este nfasura-
toarea familiei de curbe reprezentata de integrala generala.
yy
= x(y
)
2
+ 1.
Ecuat ia este de tip Clairaut, deoarece poate scrisa y = xy
+
1
y
.
Solut ia generala este data de familia de drepte
y = Cx +
1
C
. (1.44)
Integrala singulara are ecuat iile parametrice x =
1
p
2
, y =
2
p
; eliminnd p, obt inem
parabola y
2
= 4x care estenfasuratoarea dreptelor reprezentata de solut ia generala.
Rezolvind n raport cu C ecuat ia (1.44) obt inem C
2
x Cy + 1 = 0.
Solut iile C
1
, C
2
snt reale daca y
2
4x > 0, deci dreptele reprezentate de integrala
generala, nu intersecteaza parabola, care este o curba convexa.
Ecuat ii de tipul y = f(x, y
).
Notam y
= p, deci
y = f(x, p) (1.45)
si derivnd n raport cu x, t innd seama ca p este o funct ie de x; obt inem
p =
f
x
(x, p) +
f
p
(x, p)
dp
dx
(1.46)
care este o ecuat ie rezolvata n raport cu
dp
dx
. Daca putem ntegrarea pe
(1.46) avem
p = (x, C)
care introdusa n (1.45), ne conduce la solut ia generala cautata
y(c) = f(x, (x, C)).
y = y
2
y
x +
x
2
2
.
Lund y
= p, avem y = p
2
px+x
2
/2, care derivata n raport cu x si t innd seama
ca p este funct ie de x obt inem
p = 2p
dp
dx
x
dp
dx
p +x
sau
(2p x)
_
1
dp
dx
_
= 0.
Avem doua posibilitat i:
a)
dp
dx
= 1 sau p+C = x, pe care daca o introducemn ecuat ia data obt inem solut ia
generala
y(x) = (x C)
2
x(x C) +
1
2
x
2
sau
y(x) = Cx +C
2
+
1
2
x
2
, x R.
b) x = 2p, care cu y = p
2
px +
1
2
x
2
ne da
x = 2p, y = p
2
, p R
care este solut ia singulara.
Se observa ca o solut ia singulara este nfasuratoarea familiei de parabole reprezen-
tate de solut ia generala.
Ecuat ii de tipul x = f(y, y
).
Notam y
= p, deci
x = f(y, p) (1.47)
si derivnd n raport cu y, considernd pe x si p funct ia de y; avem
1
p
=
f
y
(y, p) +
f
p

dp
dy
(1.48)
deoarece
dx
dy
= 1/(
dy
dx
) =
1
p
.
Daca putem integra pe (1.48), care este o ecuat ie diferent iala n p si y,
explicita n raport cu
dp
dy
, obt inem
p = (y, C). (1.49)
Daca introducem (1.49) n (1.47) rezulta solut ia generala cautata
x = f(y, (y, C)).
Exemplu: Sa se integreze ecuat ia
(y
)
3
4xyy
+ 8y
2
= 0. (1.50)
Inlocuind pe y
cu p, obt inem p
3
4xyp + 8y
2
= 0. Avem
x =
p
2
4y
+
2y
p
. (1.51)
Derivnd n raport cu y si nlocuind
dx
dy
cu 1/p obt inem
1
p
=
2p
4y
dp
dy

p
2
4y
2
+
2
p

2y
p
2

dp
dy
sau
_
p
3
4y
2
_
_
2y
dp
dy
p
_
= 0.
Avem doua cazuri de considerat si anume:
a) 2y
dp
dy
p = 0, care integrata da p = C
y, si apoi inlocuim pe p astfel obt inut n

ecuat ia data, rezultata integrala generala
C
3
y
3/2
4Cxy
3/2
+ 8y
2
= 0
sau 8
y = 4Cx C
3
, sau y
2
= C
1
(x C
1
)
2
, 4C
1
= C
2
.
b) 4y
2
p
3
= 0; care nlocuita n (1.50), obt inem solut ia
y =
4
27
x
3
care reprezinta integrala singulara.
Intr-adevar integrala generala este formata dintr-o familie de conice, n timp ce
solut ia singulara este o parabola cubica.
Prin eliminarea lui p ntre ecuat iile (1.50) si 4y
2
p
3
= 0 mai obt inem si y =
4
27
x
3
care nu este solut ie.
Ecuat ii de forma F(x, y, y
) = 0.
Analizamn cele ce urmeaza cazurile cnd o ecuat ie de ordinul nti de forma
F(x, y, y
) = 0 (1.52)
poate integrata prin cuadraturi.
Presupunem ca F : I I
1
I
2
R
3
R este de clasa C
1
. O funct ie
: I
I I
1
derivabila cu
: I
I
2
si F(x, (x),
(x)) = 0, x I
este solut ie a ecuat iei (1.52). Daca se da un punct (x

0
, y
0
, z
0
) astfel ca
F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 si
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0, din teorema funct iilor implicite exista
o funct ie f de clasa C
1
denitantr-o vecinatate a punctului (x
0
, y
0
) cu valori
ntr-o vecinatate a lui z astfel nct
F(x, y, f(x, y)) = 0, f(x
0
, y
0
)) = z
0
.
Daca este o solut ie a ecuat iei diferent iale y
= f(x, y) denita de funct ia f,

avem
(x) = f(x, (x)), deci F(x, (x),
(x)) = F(x, (x), f(x, (x)) 0

si este solut ia problemei date.
Rezulta ca putem reduce,cel put in local problema gasirii solut iilor ecuat iei
F(x, y, y
) = 0,
F
y
(x, y, y
) ,= 0, la problema gasirii solut iei unei ecuat ii

diferentiale scrise n forma normala. Deoarece aceasta cale presupune re-
zolvarea prealabila a unei probleme de funct ii implicite, ea nu este n general
convenabila n studiul unor ecuat ii particulare cnd poate exista sperant a
unor procedee alternative mai simple pentru gasirea solut iilor.
In cele ce urmeaza vom considera trei procedee alternative care se dovedesc
uneori utile.
1. Primul procedeu reduce gasirea solut iilor unei ecuat ii de forma consid-
erata la (1.52) la gasirea solut iilor unui sistem de trei ecuat ii diferent iale.
Fie (x
0
, y
0
, z
0
) astfel ca F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 si presupunem ca
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0
(F de clasa C
1
). Formam sistemul de ecuat ii diferent iale
dx
dt
=
F
z
(x, y, z)
dy
dt
= z
F
z
(x, y, z)
dz
dt
=
F
x
(x, y, z) z
F
y
(x, y, z)
. (1.53)
Presupunem ca reusim sa gasim (, , ) o solut ie a acestui sistem, astfel
nct
(0) = x
0
, (0) = y
0
, (0) = z
0
.
Atunci, deoarece
F
z
este o funct ie continu a, exista un interval ce cont ine
originea astfel ca pentru t n acest interval sa avem
F
z
((t), (t), (t)) ,= 0
deci
d
dt
(t) ,= 0; de unde rezulta ca funct ia este inversabilan acest interval,
e inversa sa. Avem ((x)) = x si ((t)) = t. Fie
(x) = ((x)), (x) = ((x)).
Funct ia este solut ie a problemei date cu (x
0
) = y
0
si
(x
0
) = z
0
. Pentru
a demonstra acest lucru, observam mai nti ca F((t)), (t), (t)) 0.
Intr-adevar, pentru t = 0, avem F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 si apoi conform teoremei
de derivare a funct iilor compuse avem:
d
dt
F ((t), (t), (t)) =
F
x
((t), (t), (x))
d(t)
dt
+
+
F
y
((t), (t), (t))
d(t)
dt
+
F
z
((t), (t), (t))
d
dt
(t) 0.
Rezulta ca funct ia t F((t), (t), (t)) este o constanta C si cum pentru
t = 0 avem C = F((0), (0), (0)) = F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 rezulta ca funct ia
t F((t), (t), (t)) este identic nula. Lund n relat ia obt inuta t = (x),
deducem
F(((x)), ((x)), ((x)) = F(x, (x), (x)) 0.
Ramne sa aratam ca (x) =
(x). Avem
(x) =
d
dx
(x) =
d
dt
((x))
(x) = ((x))
F
z
(((x)), ((x)), (x))
(x) =
= (x)
d
dt
((x))
(x) = (x).
In acest fel problema gasirii solut iilor ecuat iei F(x, y, y
) = 0 a fost redusa
la problema gasirii solut iilor unui sistem de trei ecuat ii diferent iale scris sub
forma normala si la o problema de inversare a unei funct ii.
y = x(y
) +(y
).
In acest caz F(x, y, z) = x(z) y +(z). Sistemul asociat este
_
_
dx
dt
= x
(z) +
(z)
dy
dt
= z(x
(z) +
(z))
dz
dt
= (z) +z
Acest sistem se poate integra prin cuadraturi, deoarece ultima ecuat ie este cu vari-
abile separabile. Apoi cu z astfel gasit, prima ecuat ie devine o ecuat ie liniara, iar
daca x si z au fost determinate, aarea lui y se reduce la aarea unei primitive.
2) In ipoteza
F
z
,= 0, putem reduce problema gasirii solut iilor ecuat iei
(1.52) la problema gasirii unui sistem de doua ecuat ii diferent iale scris sub
forma normala. Sa consideram sistemul
_
_
dy
dx
= z
dz
dx
=
F
x
(x, y, z) +z
F
y
(x, y, z)
F
z
(x, y, z).
(1.54)
Sa presupunem ca am gasit ((x), (x)) o solut ie a sistemului (1.54), astfel
nct
(x
0
) = y
0
, (x
0
) = z
0
, F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
Atunci este solut ie a ecuat iei (1.52). Intr-adevar, avem
(x) = (x),
d
dx
[F (x, (x), (x)))] =
F
x
(x, (x), (x))+
+
F
y
(x, (x), (x))
(x) +
F
z
(x, (x), (x))
(x) =
=
F
x
(x, (x), (x)) +
F
y
(x, (x), (x))(x)
F
z
(x, (x), (x))
F
x
(x, (x), (x)) +(x)
F
y
(x, (x), (x)))
F
z
(x, (x), (x))
0
deci funct ia x F(x, (x), (x)) este o constanta si cum aceasta constanta
este nula pentru x = x
0
, rezulta F(x, (x), (x)) = 0 adica
F(x, (x),
(x)) = 0.
In anumite cazuri este convenabil sa consideram alt sistem asociat si
anume, presupunnd
F
x
(x, y, z) +z
F
y
(x, y, z) ,= 0
consideram sistemul
_
_
dx
dz
=
F
z
(x, y, z)
F
x
(x, y, z) +z
F
y
(x, y, z)
dy
dz
=
z
F
z
(x, y, z)
F
x
(x, y, z) +z
F
y
(x, y, z)
.
(1.55)
Fie , ) o solut ie a acestui sistem cu
(z
0
) = x
0
, (z
0
) = y
0
, F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
In plus daca admitem
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0, rezulta
d
dz
,= 0 deci funct ia este
inversabila. Daca este inversa sa, avem ((x) x si ((z)) = z. Fie
(x) = ((x)). Avem
(x) =
d
dz
((x))
(x) =
=
(x)
F
z
(((x)), (x)), (x))
(x)
F
x
(((x), ((x)), (x)) +(x) +(x)
F
y
((x)), (x), (x))
= (x)
d
dz
((x))
(x) = (x).
Observam ca ((z
0
)) = z
0
, deci (x
0
) = z
0
, (x
0
) = ((x
0
)) = (z
0
) = y
0
si deci F(x
0
, (x
0
), (x
0
)) = 0. Sa aratam ca
d
dx
F(x, (x), (x)) 0.
Avem, ntr-adevar
d
dx
F(x, (x), (x)) =
=
F
x
(x, (x), (x)) +
F
y
(x, (x), (x))
(x) +
F
z
(x, (x), (x))
(x) =
=
F
x
(x, (x), (x)) +
F
y
(x, (x), (x))(x) +
F
z
(x, (x), (x))
(x) =
F
z
(((x)), ((x)), (x))
1
d
dz
((x))
+
F
z
(((x)), ((x)), (x))
(x)) = 0
deoarece
d
dz
((x))
(x) 1, deci
(x) = 1/
d
dz
((x)). Deducem
F(x, (x), (x)) 0, deci
F(x, (x),
(x)) 0
si este solut ie a ecuat iei (1.52).
3) Sa indicam acum un procedeu care permite reducerea problemei (1.52)
la gasirea solut iei unei singure ecuat ii diferent iale scrise n forma normala.
Sa presupunem ca am gasit funct iile f, g, h denite pe un domeniu D din R
2
cu valori reale de clasa C
1
, astfel nct
F(f(u, v), g(u, v), h(u, v)) 0.
Presupunnd hf
v
g
v
,= 0, consideram ecuat ia
dv
du
=
g
u
hf
u
hf
v
g
v
. (1.56)
Fie (u
0
, v
0
) D, o solut ie a ecuat iei (1.56) cu (u
0
) = v
0
si presupunem
ca
D(f, g)
D(u, v)
=
u
, f
v
g
u
, g
,= 0
n (u
0
, v
0
), deci ntr-o vecinatate a acestui punct. Funct ia denita prin
(u) = f(u, (u)) este inversabila, (u
0
) = f(u
0
, (u
0
)) = f(u
0
, v
0
) = x
0
.
Avem
(u) = f
u
(u, (u)) +f
v
(u, (u))
(u) =
= f
u
(u, (u)) +f
v
(u, (u))
g
u
(u, (u)) f
u
(u, (u))h(u, (u)
f
v
(u, (u)) h(u, (u)) g
v
(u, (u)
=
=
f
u
f
v
h f
u
g
v
+f
v
g
u
f
v
f
u
h
f
v
h g
v
=
D(f, g)
D(u, v)
f
v
h g
v
,= 0.
Deci este intr-adevar inversabila. Fie inversa funct iei si e
(x) = g((x), ((x)). Avem
(x) =
_
g
u
((x)), ((x))) +g
v
((x), ((x)))
((x))
_
(x).
Din ((x)) = x rezulta
((x))
(x) = 1, deci
_
f
u
((x), ((x))) +f
v
((x), ((x))
((x))
_
(x)] = 1,
(x) =
1
f
u
((x), ((x))) +f
v
((x), ((x)))
((x))
,
(x) =
g
u
((x), ((x))) +g
v
((x), ((x)))
((x))
f
u
((x), ((x))) +f
v
((x), ((x)))
((x))
=
=
g
u
+g
v

g
u
hf
u
hf
v
g
v
f
u
+f
v

g
u
hf
u
hf
v
g
v
=
h (f
v
g
u
f
u
g
v
)
f
v
g
u
f
u
g
v
= h((x), ((x))).
Deducem
F(x, (x),
(x)) = F(((x)), (x),
(x)) =
F(f((x), ((x)), g((x), ((x))), h((x), ((x)))) 0,
t innd seama de felul cum au fost alese funct iile f, g si h. Am aratat astfel
ca este solut ie a ecuat iei date si
(x
0
) = g((x
0
), ((x
0
)) = g(u
0
, (u
0
)) = g(u
0
, v
0
)
(x
0
) = h((x), ((x
0
)) = h(u
0
, v
0
).
In acest fel problema rezolvarii ecuat iei (1.52), s-a redus la rezolvarea ecuat iei
(1.56) scrisa sub forma normala si la inversarea unei funct ii.
1.3 Modele matematice reprezentate prin ecuat ii diferent iale
Un proces de modelare matematica consta din urmatoarele etape mai im-
portante:
(i) Formularea problemei de cercetat Se formuleaza problema in termenii
disciplinei n care ea apare. Aceasta etapa se realizeaza n interiorul
acestei discipline matematice.
(ii) Construirea modelului matematic asociat problemei de cercetat. Pornind
de la problema data se realizeaza o cercetare interdisciplinara urmarind
gasirea unui model matematic ct mai del pentru aceasta problema.
De obicei aceasta etapa ajuta si la nalizarea primei etape.
(iii) Studiul modelului matematic. Reducnd problema de baza la o prob-
lema de matematica se trece la studiul acestei probleme. De regula
aceasta etapa se realizeaza n interiorul matematicii.
(iv) Interpretarea solut iei problemei matematice din punctul de vedere al
problemei de baza. Este vorba de o cercetare interdisciplinara a carei
complexitate t ine de natura problemei de baza ct si de natura apara-
tului matematic ce se utilizeaza n aceasta cercetare.
Vom da n continuare cteva exemple de modele matematice reprezentate
prin ecuat ii diferent iale.
Dezintegrarea radioactiva.
S-a vericat zic ca radioactivitatea este direct proport ionala cu numarul de
atomi din substant a radioactiva. Astfel, daca x(t) este cantitatea de materie
nedezintegrata la momentul t, viteza de dezintegrare x
(t) este proport ionala

cu x(t) adica
x
(t) = x(t) (1.57)

unde este o constanta pozitiva depinznd de materialul radioactiv. Solut ia
generala a ecuat iei (1.57) este data de
x(t) = x
0
e
(tt
0
)
, t R (1.58)
Drept masura a vitezei de dezintegrare se ia asa numita perioada de nju-
matat ire, adica timpul necesar pentru dezintegrarea unei jumatat i din can-
titatea de substant a. Din formula (1.58) rezulta
T =
1
ln 2.
Un model matematic al crest erii populat iei
Daca p(t) este populat ia unei anumite specii la momentul t iar d(t, p) este
diferent iala dintre rata natalitat ii si cea a mortalitat ii, atunci n ipoteza ca
populat ia este izolata (adica nu au loc emigrari sau imigrari ), viteza de
crestere a polulat iei p
(t) va egala cu d(t, p). Un model simplicat de

crestere a populat iei presupune ca d(t, p) este proport ional cu p, cu alte
cuvinte, p va verica ecuat ia diferent iala
p
= p, = constant. (1.59)
Solut ia ecuat iei (1.59) este deci
p(t) = p
0
e
(tt
0
)
ceea ce ne conduce la legea malthusiana a cresterii populat iei.
Un model mai realist a fost propus de biologul olandez Verhulst n 1837.
In acest model se ia d(t, p) de forma p p
2
unde este o constanta
pozitiva foarte mica n raport cu . Acest model neliniar de crestere ia n
considerare interact iunea dintre indivizii speciei si anume efectul inhibator
al aglomerararii. Ecuat ia diferent iala
p
= p p
2
are solut ia generala
p(t) = p
0
_
p
0
+ ( p
0
) exp((t t
0
))
_
1
unde (t
0
, p
0
) reprezinta condit iile init iale.
Modelul Lotka - Volterra
Un sistem biologic n care doua specii N
1
si N
2
conviet uiesc ntr-o zona limi-
tata astfel nct indivizii speciei N
2
(rapitorii ) se hranesc numai cu indivizii
din specia N
1
(prada) iar acestia din urma se hranesc cu resursele zonei n
care traiesc.
Daca notam cu N
1
(t), N
2
(t) numarul indivizilor din prima, respectiv a doua
specie la momentul t, modelul matematic al sistemului biologic de mai sus
este descris de sistemul diferent ial
_
N
1
= aN
1
bN
1
N
2
N
2
= cN
2
+dN
1
N
2
(1.60)
unde a, b, c, d snt constante pozitive.
Un model matematic al epidemiilor
Vom descrie un model matematic elaborat n 1927 de Karmac si McKendric.
Sa consideram o populat ie formata din n indivizi si o maladie n care infect ia
se raspndeste prin contact direct. Se presupune ca indivizii infectat i vor
e izolat i, e devin imuni prin vindecare. Prin urmare, populat ia este com-
pusa la un moment t din trei categorii x(t), y(t), z(t) reprezentnd respectiv,
indivizi neinfectat i, indivizi infectat i care circula liberi si indivizi izolat i.
Vom presupune ca viteza de infectare x
este proportionala cu numarul xy,

reprezentnd numarul contactelor dintre indivizii neinfectat i si cei infectat i.
De asemenea, indivizii infectat i devin izolat i cu o viteza proport ionala cu
numarul lor.
Prin urmare, ecuat iile care guverneaza procesul snt urmatoarele (ca de obi-
cei am notat

=
d
dt
).
_
_
x
= xy
y
= xy y
x +y +z = n
Din primele doua ecuat ii se obt in
x
=
x
x
adica
dy
dx
=
x
x
=

1
x
1.
Prin integrare se gaseste solut ia
y(x) = y
0
+x
0
x +

ln
x
x
0
.
Oscilatorul armonic
Sa consideram miscarea unui punct material de masa m care se deplaseaza pe
dreapta orizontala 0x sub act iunea fort ei elastice F ndreptata catre originea
0. Daca notam cu x(t) distant a, n momentul t, de la punctul de origine,
din legea a doua a lui Newton rezulta ca ecuat ia miscarii va
mx
= F.
Pe de alta parte, F ind o fort a elastica va de forma F =
2
x. Rezulta
astfel ca miscarea punctului este descrisa de ecuat ia diferent iala de ordinul
doi
mx
+
2
x = 0. (1.61)
Un model mai complex al miscarii este cel n care se admite existent a unei
fort e de frecare proport ionala cu viteza, adica de forma bx
, ct si a unei
fort e exterioare f(t) aplicate masei P. Se obt ine atunci ecuat ia diferent iala
mx
+bx
+F(x) = f.
Pendulul matematic
Sa consideram problema oscilat iilor unui pendul. Fie s(t) = l(t), l ind
lungimea rului, (t) unghiul rului fat a de verticala. P = mg, unde m este
masa punctului material, g accelerat ia gravitat ionala.
Fort a P se descompune n doua componente dintre care una este anulata
de rezistent a rului. Miscarea se desfasoara sub act iunea componentelor
mg sin. Ecuat ia diferent iala a miscarii este ml
(t) = mg sin (t) sau
(t) +
g
l
sin (t) = 0.
Considernd numai oscilat ii mici, putem lua aproximativ sin(t) (t) si
ecuat ia devine
(t) +
g
l
(t) = 0.
Se verica imediat ca orice funct ie de forma
(t) = k sin
_
_
g
l
t +
_
este solut ie a ecuat iei.
Probleme si exercit ii
1. Sa se determine solut ia generala a urmatoarelor ecuat ii diferent iale ce
nu cont in variabila independenta
y
= y
2
; y
= e
y
, y
= y
3
+y
3
+ 1, y
=
_
4 y
2
2. Sa se integeze ecuat iile cu variabile separabile:
y
=
1 +y
2
1 +x
2
, 2yy
=
e
x
e
x
+ 1
, y
=
y
x

x
3
+ 1
y
2
1
, y
=
x
y

_
1 +y
2
1 +x
2
.
3) Sa se integreze urmatoarele ecuat ii diferent iale omogene :
y
=
y
x
+ exp
_
y
x
_
, y
=
y
2
+x
2
xy
, y
=
x +y
x y
, y
=
3x
2
y +y
3
2x
3
.
4) Sa se integreze ecuat iile diferent iale de forma:
2x +y = (4x y)y
, y
=
2(y + 2)
2
(x +y 1)
2
, y
=
3x + 3y 1
x +y + 1
.
5) Sa se determine solut ia generala a ecuat iilor diferent iale liniare de or-
dinul nti.
y
=
y
x 2
= 0, 3y
(x
2
1) 2xy = 0, y
+y = 2e
x
.
3. Sa se determine solut ia generala a urmatoarelor ecuat ii si apoi sa se
ae curba integrala ce trece prin punctele indicate:
xy
y +x = 0, A(1, 1)
y
+
2y
x
2
1
= 2x + 2, A(0, 3).
7) Ecuat ia diferent iala y
+ P(x)y = Q(x) admite integrale particulare

y
1
(x) = x si y
2
(x) = xsin x
(i) Sa se construiasca integrala generala.
(ii) Sa se ae P(x) si Q(x)
(iii) Sa se determine integrala particulara y(x) care ia valoarea 2
pentru x
0
= .
8) Sa se integreze ecuat iile diferent iale
xy
+y =
a
4
xy
2
, y
= 1 +e
x+2y
.
9) Sa se integreze ecuat iile diferent iale de tip Bernoulli :
y

y
x
=
1
x
2
y
2
, y

4y
x
= x
y, y 0, x ,= 0,
y
+xy = y
2
sin x, y
3xy = xy
2
.
10) Sa se integreze ecuat iile diferent iale de tip Riccati cautnd solut ii par-
ticulare de forma unui polinom de gradul nti:
y
= y
2
x
2
+ 1, 2(x x
2
xy
+ 2
xy
2
y x = 0.
11) Sa se integreze ecuat ia diferent iala
y

3x
2
x
5
1

x
4
x
5
1
y +
2x
x
5
1
y
2
= 0
stiind ca admite solut ii particulare de forma ax
m
.
12) Sa se integreze ecuat iile de tip Lagrange :
y =
2a
1 +y
2
, x+y =
_
y
+ 1
y
1
_
2
, y = 2xy
(y
)
2
, y = x(1+y
)+(y
)
2
.
13) Sa se integreze ecuat iile Clairaut :
xy
2
yy
+a = 0, y = xy
+
1
(y
)
2
, y = xy
a(1 + (y
)
2
).
14) Sa se determine viteza minima cu care trebuie aruncat un corp vertical
n sus ca el sa nu se intoarca pe Pamint.
15) O plnie are forma unui con cu unghiul la vrf. Fie s aria sect iunii prin
care curge lichidul din ea, H naltimea lichidului la momentul t = 0.
Sa se determine nalt imea h(t) a lichidului din plnie la momentele
t > 0. (Indicat ie : Se considera ca viteza de scurgere este egala cu
v(t) =
_
2gh(t) ).
16) Un rezervor cont ine l litri de apa sarata cu concentrat ia . O conduct a
descarca n acest rezervor cu viteza de 10 litri pe minut apa sarata cu
concentrat ia
0
. Aceiasi cantitate de lichid pe minut paraseste printr-o
alta, conducta rezervorul. Presupunnd ca prin agitare se realizeaza n
mod permanent omogenizarea cont inutului rezervorului, sa se gaseasca
evolut ia n timp a concentrat iei de sare a lichidului din rezervor.
17) O substant a trece din starea solida n starea gazoasa cu viteza direct
proport ionala cu aria expusa. Sa se studieze evolut ia razei unei bile
care la un moment dat avea raza r
0
.
2. Problema Cauchy 49
2 Problema Cauchy
Vom prezenta, n cele ce urmeaza, unele rezultate clasice privind existent a,
unicitatea si dependent a de date a solut iei problemei Cauchy pentru ecuat ii
si sisteme de ecuat ii diferent iale.
Consideram sistemul de ecuat ii diferent iale
y
= f(x, y) (2.1)
unde f : R
n
, R
n
. Problema lui Cauchy relativa la sistemul (2.1)
consta n aceea ca se da un punct (x
0
, y
0
) si se cer solut iile ecuat iei (2.1)
ce satisfac condit ia
y(x
0
) = y
0
(2.2)
Condit ia (2.2) poarta denumirea de condit ie init iala sau condit ia lui Cauchy.
Din punct de vedere geometric, problema lui Cauchy revine la a determina
curbele integrale ale ecuat iei (2.1) ce trec prin punctul (x
0
, y
0
).
Se observa cu usurint a ca problema Cauchy (2.1) + (2.2) este echivalenta cu
ecuat ia integrala Volterra
y(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, y(s))ds. (2.3)
Intr-adevar, daca funct ia continua y verica (2.3) pe un interval I, atunci ea
este evident de clasa C
1
pe acest interval si verica condit ia init iala (2.2).
Prin derivare rezulta ca y este o solut ie a ecuat iei (2.1). Reciproc, orice
solut ie a problemei Cauchy (2.1)+ (2.2) este solut ie a problemei (2.3).
2.1 Existent a si unicitatea locala
Vom incepe studiul problemei lui Cauchy pentru ecuat ii de ordinul nti.
Problema lui Cauchy pentru ecuat ii diferent iale de ordinul nti
Teorema 2.1 Presupunem vericate urmatoarele condit ii:
1) Funct ia f este continua pe mult imea
D = (x, y) R
2
; [x x
0
[ a, [y y
0
[ b (2.4)
2) Funct ia f este lipschitziana ca funct ie de y pe mult imea D, adica exista
o constanta pozitiva L astfel nct
[f(x, y) f(x, z)[ L[y z[, (x, y), (x, z) D. (2.5)
Atunci exista o solut ie unica y = y(x) a problemei Cauchy (2.1) - (2.2)
denita pe intervalul I = x R; [x x
0
[ , unde = inf(a, b/M), iar
M = sup[f(x, y)[, (x, y) D.
Demonstrat ie. Asa cum am vazut ceva mai sus, problema Cauchy (2.1)
+ (2.2) este echivalenta pe intervalul I cu ecuat ia integrala Volterra (2.3).
Deci pentru a demonstra teorema este sucient sa aratam ca ecuat ia (2.3)
admite solut ie continua pe intervalul I = [x
0
, x
0
+ ]. Pentru aceasta
vom utiliza metoda aproximat iilor succesive, fundamentata pentru problema
n cauza de Emile Picard (1856 - 1941 ). Consideram sirul y
n
denit pe
intervalul I dupa cum urmeaza
y
n
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, y
n1
(s))ds, n = 1, 2, (2.6)
unde y
0
(x) = y
0
. Este usor de observat ca funct iile y
n
snt continue si avem
[y
n
(x) y
0
[ M[x x
0
[ M b, x I, n = 1, 2, (2.7)
Rezulta din cele de mai sus, ca sirul y
n
este bine denit.
Vom demonstra ca acest sir converge uniform pe I la o solut ie a ecuat iei
(2.3). Din (2.6) si (2.7) rezulta inegalitatea:
[y
2
(x) y
1
(x)[ = [
_
x
x
0
(f(s, y
1
(s)) f(s, y
0
)))ds[
[
_
x
x
0
[y
1
(s) y
0
(s)[ds[
LM
2
[x x
0
[
2
.
Prin induct ie relativ la n se obt ine inegalitatea
[y
n
(x) y
n1
(x)[
ML
n1
n!
[x x
0
[
n
ML
n1
n!

n
(2.8)
pentru tot i n N si x I. Vom arata acum ca sirul de funct ii y
n
converge
uniform pe I catre o funct ie continua y, cnd n . Convergent a acestui
sir este echivalenta cu convergent a uniforma a seriei de funct ii
y
0
+
n=1
(y
n
y
n1
) (2.9)
deoarece, dupa cum se vede imediat, sirul sumelor part iale ale seriei (2.9)
este sirul y
n
y
0
+ (y
1
y
0
) + (y
2
y
1
) + + (y
n
y
n+1
) = y
n
.
Seria telescopica (2.9) este majorata de seria numerica convergenta
M
L
n=1
(L)
n
n!
deci seria (2.9) este uniform convergenta pe I. Fie y = lim
n+
y
n
. Cumy
n
converge uniform pe intervalul nchis I rezulta ca y este o funct ie continua

pe I. Din continuitatea funct ia z f(x, z), rezulta evident
lim
n
f(x, y
n1
(x)) = f(x, y(x))
uniforma n x I, Se poate trece la limita n (2.6) si se obt ine
y(x) = y
0
+
_
x
1
x
0
f(s, y(s))ds, x I (2.10)
cu alte cuvinte, y este o solut ie a ecuat iei (2.3), deci y este solut ie a problemei
Cauchy (2.1)+ (2.2).
Unicitatea se obt ine utiliznd lema lui Gronwall ( Lema 1.1 ). Intr-adevar,
prin reducere la absurd, vom presupune ca pe linga solut ia continua y,
obt inuta ca limita a sirului y
n
, mai exista o alta solut ie z ,= y. Cu alte
cuvinte avem
z(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, z(s))ds, x I. (2.11)
Scaznd ecuat ia (2.10) si (2.11) si folosind condit ia Lipschitz se obt ine
[y(x) z(x)[ L[
_
x
x
0
[y(s) z(s)[ds[, x I.
Din inegalitatea lui Gronwall rezulta y(x) = z(x), x I. 2
Observat ii.
1) Unicitatea solut iei problemei Cauchy (2.1) - (2.2) poate demonstrata
utiliznd procedeul folosit pentru demonstrarea existentei. Intr-adevar, sa
presupunem ca mai exista o solut ie z a problemei (2.1) - (2.2), deci
z(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, z(s))ds.
Atunci
[y
n
(x) z(x)[ = [
_
x
x
0
(f(s, y
n1
(s)) f(s, z(s))ds[
sau, folosind condit ia lui Lipschitz
[y
n
(x) z(x)[ L[
_
x
x
0
[y
n1
(s) z(s)[ds[
de unde prin recurent a
[y
n
(x) z(x)[ ML
n1
[x x
0
[
n
n!
M
L
n1
n1
n!
de unde deducem ca lim
n
y
n
(x) = z(x), deci y(x) = z(x), x I.
2) In construct ia aproximat iilor am luat pentru aproximat ia de ordin zero
valoarea init iala y
0
. Aceasta valoare poate nlocuita cu orice funct ie u
continua pe intervalul x I, [x x
0
[ si care ndeplineste condit ia
[u(x) y
0
[ b. Sirul aproximat iilor se construieste n mod asemanator,
y
1
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, u(s))ds,
. . . . . .
y
n
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, y
n1
(s))ds
si limita sirului este tot funct ia y.
Exemplu : Sa se gaseasca solut ia problemei Cauchy
y
y = 0, y(0) = 1 (2.12)
utiliznd metoda aproximat iilor succesive.
Ecuat ia Volterra asociata ecuat iei (2.12) se scrie
y(x) = 1 +
_
x
0
y(s)ds.
Construim sirul y
0
, y
1
, , y
n
, prin
y
0
(x) = 1
y
1
(x) = 1 +
_
x
0
y
0
(s)ds = 1 +x
y
2
(x) = 1 +
_
x
0
y
1
(s)ds = 1 +x +
x
2
2!
y
3
(x) = 1 +
_
x
0
y
2
(s)ds = 1 +x +
x
2
2!
+
x
3
3!
. . . . . .
y
n
(x) = 1 +x +
x
2
2!
+ +
x
n
n!
Limita acestui sir ( care converge uniform pe ntreaga axa reala ) este y(x) = e
x
.
Problema lui Cauchy pentru sisteme diferent iale de ordinul nti
Consideram sistemul diferent ial:
y
i
= f
i
(x, y
1
, . . . , y
n
), i = 1, . . . , n (2.13)
cu condit iile init iale:
y
i
(x
0
) = y
0
i
, i = 1, . . . , n (2.14)
unde funct iile f
1
, . . . , f
n
snt denite pe un paralelipiped de forma:
D = (x, y), [x x
0
[ a, [y
i
y
0
i
[ b, i = 1, . . . , n (2.15)
din spat iul n + 1 dimensional R
n+1
.
Teorema 2.2 Presupunem ca urmatoarele condit ii snt indeplinite :
1) Funct iile f
i
, i = 1, , n snt continue pe D.
2) Funct iile f
i
, i = 1, . . . , n snt lipschitziene n y = (y
1
, . . . , y
n
) pe D,
adica exista L > 0 astfel nct
[f
i
(x, y
1
, . . . , y
n
) f
i
(x, z
1
, . . . , z
n
)[
Lmax[y
j
z
j
[, 1 j n, i = 1, . . . , n
(2.16)
pentru tot i (x, y
1
, . . . , y
n
), (x, z
1
, . . . , z
n
) din D.
Atunci exista o solut ie unica y(x) = (y
1
(x), . . . , y
n
(x)) a problemei Cauchy
(2.13) - (2.14) denita pe intervalul I = x R; [x x
0
[ unde
= inf(a, b/M) si M = max[f
i
(x, y
1
, . . . , y
n
)[ : (x, y
1
, . . . , y
n
) D.
Demonstrat ie. Teorema de mai sus rezulta printr-un rat ionament identic
cu cel folosit pentru demonstrarea Teoremei 2.1, astfel ca vom indica doar
etapele principale ale demonstrat iei.
Problema Cauchy (2.13) - (2.14) este echivalenta cu sistemul de ecuat ii
integrale:
y
i
(x
0
) = y
0
i
+
_
x
x
0
f
i
(s, y
1
(s), . . . , y
n
(s))ds, i = 1, , n (2.17)
Pentru demonstrarea existent ei solut iei sistemului de ecuat ii Volterra (2.17)
construim sirul y
(k)
kN
prin
y
k
i
(x) = y
0
i
+
_
x
x
0
f
i
(s, y
k1
1
(s), . . . , y
k1
n
(s))ds, i = 1, . . . , n. (2.18)
Se observa ca funct iile snt bine denite si snt continue pe intervalul
I = x R; [x x
0
[ , iar prin induct ie se gaseste evaluarea
max
1in
[y
k
i
(x) y
k1
i
(x)[ ML
k1
k
/k!
si apoi se demonstreaza ca sirul y
k
y=(y
1
,...,y
n
)
converge uniform pe inter-
valul I la y = (y
1
, . . . , y
n
). Trecnd la limita, cnd k , n sistemul
(2.18) rezulta n nal ca y = (y
1
, . . . , y
n
) este solut ie a sistemului (2.17),
deci solut ie a problemei Cauchy (2.13) - (2.14) . Unicitatea solut iei rezulta
cu un rat ionament analog cu cel folosit n Teorema 2.1. 2
Att formularea teoremei de existent a si unicitate pentru problema (2.13) -
(2.14) ct si demonstrarea sa, par sa arate ca nu exista o diferent a de fond
ntre ecuat iile diferent iale si sistemul de ecuat ii diferent iale de ordinul nti.
Adoptnd notat ia vectoriala vom vedea ca, de fapt, nici formal ecuat iile si
sistemele diferent iale nu difera.
In cele ce urmeaza vom considera spat iul R
n
al vectorilor n dimensionali
y = (y
1
, . . . , y
n
) nzestrat cu structura liniara (vectoriala ) uzuala si cu norma
|y| = max[y
i
[, 1, , n, y = (y
1
, . . . , y
n
).
Pe spat iul R
n
nzestrat cu aceasta norma ( de fapt cu oricare alta, deoarece
normele pe spat iile nit dimensionale snt echivalente ) se poate dezvolta un
calcul diferent ial si integral analog celui existent pentru funct iile scalare. Pe
un interval I din R, vom numi funct iile vectoriale pe I o aplicat ie y : I R
n
de forma y(x) = (y
1
(x), . . . , y
n
(x)), unde y
i
snt funct ii scalare denite pe I.
Funct ia y : I R
n
se numeste continua (ntr-un punct sau un interval ) daca
funct iile coordonate y
i
, i = 1, . . . , n snt continue. Funct ia y se numeste
derivabila n x
0
I daca y
i
, i = 1, . . . , n au aceasta proprietate. Prin
derivata funct iei y n x, notata y
(x), se nt elege vectorul (y
1
(x), . . . , y
n
(x)).
O semnicat ie analoga o are not iunea de diferent iabilitate sau de integabi-
litate pentru funct iile vectoriale cu valori n R
n
.
In particular, vom nota:
_
x
a
y(s)ds =
__
x
a
y
1
(s)ds, . . . ,
_
x
a
y
n
(s)ds
_
unde y(s) = y
1
(s), . . . , y
n
(s)).
In acelasi context, sirul y
k
de funct ii vectoriale pe I converge (uniform
sau punctual ) la y : I R
n
daca sirul coordonatelor sale are aceasta
proprietate. Dupa cum usor se poate observa, toate aceste not iuni admit o
formulare echivalenta n terminologia normei | | spat iului R
n
. De exemplu
continuitatea funct iei y : I R
n
n punctul x
0
I revine la condit ia
lim
xx
0
|y(x) y(x
0
)| = 0.
In mod analog se poate deni derivata, integrala sau convergent a.
Sa revenim acum la problema Cauchy (2.13) - (2.14). Daca notam cu
y : I R
n
funct ia vectoriala (y
1
, . . . , y
n
) si cu f : D R
n
funct ia
f(x, y) = (f
1
(x, y
1
, . . . , y
n
), f
n
(x, y
1
, . . . , y
n
))
sistemul (2.13) devine
y
= f(x, y) (2.19)
iar condit ia init iala (2.14) se scrie
y(x
0
) = y
0
(2.20)
unde y
0
= (y
0
1
, . . . , y
0
n
).
Condit ia 1) din Teorema 2.2 revine la continuitatea funct iei f : D R
n
,
iar condit ia Lipschitz (2.16) devine n noile notat ii
|f(x, y) f(x, z)| L|y z|, (x, y), (x, z) D.
In notat ie vectoriala, Teorema 2.2 se poate formula astfel.
Teorema 2.3 Presupunem vericate urmatoarele condit ii:
1) Funct ia f : D R
n
este continua.
2) Funct ia f este lipschitziana n y pe D, adica exista L > 0 astfel nct
|f(x, y) f(x, z)| L|y z|, (x, y), (x, z) D.
Atunci exista o solut ie unica y a problemei (2.19) - (2.20) denita pe inter-
valul I = x = R; [x x
0
[ , unde
= inf(a, b/M), M = sup|f(x, y)|; (x, y) D.
In aceasta formulare, Teorema 2.3 se poate demonstra relund cuvnt cu
cuvnt demonstrarea Teoremei 2.1. Singura modicare care intervine este
aceea ca n toate situat iile norma | | inlocuieste valoarea absoluta.
Problema Cauchy pentru ecuat ii diferent iale de ordinul superior
Sa consideram ecuat ia diferent iala de ordinul n:
y
(n)
= g(x, y, y
, . . . , y
(n1)
) (2.21)
cu condit ia Cauchy
y(x
0
) = y
0
0
, y
(x
0
) = y
0
1
, . . . , y
0
n1
(x
0
) = y
0
n1
(2.22)
unde (x
0
, y
0
0
, y
0
1
, . . . , y
0
n1
) este xat n R
n+1
.
Teorema 2.4 Presupunem vericate urmatoarele doua condit ii:
1) Funct ia g este continua pe mult imea D denita prin
D = (x, y
1
, . . . , y
n
) R
n
, [x x
0
[ a, [y
i
y
0
i1
[ b, i = 1, . . . , n
(2.23)
2) Exista L > 0 astfel nct
[g(x, y
1
, . . . , y
n
) g(x, z
1
, . . . , z
n
)[ Lmax[y
i
z
i
[, 1 i n
pentru tot i (x, y
1
, , y
n
), (x, z
1
, . . . , z
n
) D.
Atunci problema Cauchy (2.21) - (2.22) admite o unica solut ie y, denita
pe intervalul I = x R; [x x
0
[ unde = infa, b/Miar
M = sup[g(x, y
1
, . . . , y
n
), [y
1
[, . . . , [y
n
[; (x, y
1
, . . . , y
n
) D
Demonstrat ie. Prin substitut ia
y
1
= y, y
2
= y
, . . . , y
n
= y
(n1)
(2.24)
ecuat ia (2.21) se reduce la sistemul diferent ial
y
1
= y
2
.
.
.
y
n1
= y
n
y
n
= g(x, y
1
, . . . , y
n
)
iar condit ia Cauchy (2.22) devine
y(x
0
) = (y
1
(x
0
), . . . , y
n
(x
0
)) = (y
0
0
, y
0
1
, . . . , y
0
n1
).
In baza condit iilor 1) si 2) se deduce Teorema 2.4 ca un caz particular al
Teoremei 2.2. 2
Teorema de existent a a lui Peano
Vom demonstra acum un rezultat de existent a pentru problema Cauchy
(2.13) - (2.14) datorat lui Peano (1858 - 1932). In linii mari, se arma ca
numai n ipoteza de continuitate asupra lui f, problema Cauchy (2.13) -
(2.14) admite cel put in o solut ie ntr-o vecinatate a momentului init ial.
Teorema 2.5 Fie f : D R
n
o funct ie continua, unde D este
D = (x, y) R
n+1
; [x x[ a, |y y
0
| b.
Atunci problema Cauchy (2.13) - (2.14) admite cel put in o solut ie pe inter-
valul I = x R, [x x
0
[ unde
= infa, b/M, M = sup|f(x, y)|, (x, y) D.
Demonstrat ie. Pe baza teoremei lui Weierstrass exista un sir f
m
: D R
n
de funct ii polinomiale astfel nct f
m
converge uniform catre f. Fie M
m
=
sup|f
m
(x, y)|; (x, y) D. Este usor de vazut ca putem alege f
m
, cel
put in pentru m sucient de mare, astfel ca M
m
M. Consideram problema
Cauchy
_
y
= f
m
(x, y)
y(x
0
) = y
0
Pe baza Teoremei 2.2 aceasta problema are pe intervalul [x
0

m
, x
0
+
m
]
unde
m
= infa, b/M
m
, solut ie unica. In plus
y
m
(x) = y
0
+
_
x
x
0
f
m
(s, y
m
(s))ds, x I
m
. (2.25)
Din (2.25) rezulta ca sirul de funct ii y
m
mN
este marginit pe [x
0
, x
0
+].
Pe baza teoremei lui Arzela sirul de funct ii y
m
cont ine un subsir uniform
convergent si e y limita sa. Cum familia sirului f
m
(, y
m
()
m
converge
uniform la f(, y()), trecnd la limita n (2.25) obt inem
y(x) = y
0
+
_
x
x
0
f(s, y(s))ds, x I,
adica y este solut ia problemei Cauchy. 2
Observat ie
Nu se poate deduce din teorema lui Peano unicitatea solut iei problemei lui
Cauchy. In general, numai din ipoteza de continuitate asupra funct iei f
solut ia problemei lui Cauchy (2.1) - (2.2) nu este unica. Pentru a vedea
acest lucru sa consideram exemplul urmator.
Exemplu : Problema lui Cauchy
y
= y
1/3
, y(0) = 0 (2.26)
nu are solut ie unica.
Se observa ca y = 0 este o solut ie a problemei (2.26). Pe de alta parte integrnd
direct ecuat ia (2.26) si t innd cont de condit ia init iala y(0) = 0 se gaseste ca funct ia
y denita prin
y(x) =
_
_
_
_
2x
3
_
3/2
pentru x 0
0 pentru x < 0
este solut ie a problemei (2.26).
2.2 Existent a si unicitatea globala
Sa consideram sistemul diferent ial ( n notat ie vectoriala )
y
= f(x, y) (2.27)
unde f : R
n+1
R
n
este o funct ie continua pe mult imea deschisa
din R
n+1
.
Vom presupune ca funct ia f este local lipschitziana n y pe , cu alte cuvinte
pentru orice submult ime compacta K exista L
K
> 0 astfel ca
|f(x, y) f(x, z)| L
K
|y z|, (x, y), (x, y) K (2.28)
unde | | este norma uniforma pe R
n
adica
|y| = max[y
i
[, 1 i n.
Teorema 2.6 Presupunem ca funct ia f este continu a pe si local
lipschitziana n y. Atunci, oricare ar punctul (x
0
, y
0
) din exista ntr-o
vecinatate a punctului x
0
o solut ie unica y = (x) a sistemului (2.27) cu
condit ia init iala (x
0
) = y
0
.
Teorema de ma sus poate formulata si astfel:
Fie f : I G R R
n
R continua n I G si local lipscitziana n
I G n raport cu y G. Atunci, pentru orice (x
0
, y
0
) din I G exista un
interval J cont innd x
0
si o solut ie a sistemului (2.27) denita pe J cu
proprietatea (x
0
) = y
0
. In plus aceasta solut ie este unica
Demonstrat ie. Fie (x
0
, y
0
) . Cum este o mult ime deschisa, exista D
un paralelipiped de forma
D = (x, y) R
n+1
; [x x
0
[ a, |y y
0
| b
nchis n . Aplicnd Teorema 2.2 sistemul (2.27) considerat pe D, rezulta
existent a unei solut ii unice ce satisface (x
0
) = y
0
, denita pe
[x
0
, x
0
+ ], unde = infa, b/M iar M = max|f(x, y)|; (x, y) D.
2
Att existent a ct si unicitatea solut iei problemei Cauchy au loc ntr-o vecina-
tate a punctului x
0
. Cu toate acestea ne putem astepta ca unicitatea sa aiba
un caracter global.
Teorema 2.7 (unicitate globala) . Fie si doua solut ii ale sistemului
(2.27) denite pe intervalele (deschise ) I respectiv I
. Fie x
0
I I
astfel
nct (x
0
) = (x
0
). Atunci (x) = (x) pentru orice x I I
.
Demonstrat ie. Sa notam cu (x
1
, x
2
) intervalul comun I I
. Vom demon-
stra ca (x) = (x) pentru orice x [x
0
, x
2
). Egalitatea la stinga punctului
x
0
, rezulta n mod analog. Sa notam cu [x
0
, X] intervalul maxim pentru
care (x) = (x) si sa presupunem, prin absurd, ca X < x
2
. Deoarece
(X) = (X) si funct iile si snt solut ii ale sistemului (2.27), din teo-
rema anterioara (de unicitate locala), va rezulta ca (x) = (x) pentru orice
x [X, X + ], unde este pozitiv si sucient de mic. Am ajuns la con-
cluzia ca [x
0
, X] nu este intervalul maxim pe care cele doua solut ii coincid,
o contradict ie. Aceasta contradict ie a provenit din faptul ca am presupus ca
X < x
2
2
O solut ie a sistemului (2.27), denita pe un interval I = [a, b], se zice
prelungibila daca exista o alta solut ie a sistemului (2.27) denita
pe un interval I
I, astfel nct (x) = (x) pentru orice x din I.

O solut ie denita pe I = [a, b] se numeste prelungibila la dreapta
daca exista b
> b si o solut ie denit a cel put in pe intervalul [a, b
],
astfel nct (x) = (x) pentru x [a, b].
Analog, o solut ie denita pe I = [a, b] se numeste prelungibila la
stnga daca exista a
< a si o solut ie denita cel put in pe intervalul

[a
, b] astfel nct (x) = (x) pentru orice x [a, b].

O solut ie care nu este prelungibila se numeste saturata. Analog, o
solut ie care nu este prelungibila la dreapta (stnga) se numeste satu-
rata la dreapta (saturata la stnga).
Cu alte cuvinte, o solut ie a sistemului (2.27) denita pe un interval I este
saturata daca I este intervalul maxim de denit ie a solut iei.
Din Teorema 2.7 rezulta, cu usurint a, ca intervalul de denit ie, al unei solut ii
saturate este deschis. Daca solut ia este saturata la dreapta (stnga) atunci
intervalul de denit ie la dreapta (stnga ) atunci intervalul de denit ie este
deschis la dreapta (stnga ).
Intr-adevar, daca I = [a, b], aplicnd Teorema 2.2 ar rezulta ca exista
o solut ie a sistemului (2.27) care sa treaca prin punctul (a, (a)) si sa e
denita pe o vecinatate [a , a + ] a punctului a. Deoarece, = pe
[a, a + ] ar rezulta ca funct ia denita prin (x) = (x) pentru x [a, b]
si (x) = (x) pentru x [a , a] este o prelungire proprie a solut iei .
Contradict ia la care am ajuns demonstreaza armat ia.
Exemplu : Sa se determine intervalul maxim de denire al solut iei saturate pentru
problema Cauchy:
y
= y
2
+ 1, y(x
0
) y
0
. (2.29)
Funct ia y denita prin y(x) = tg
_
x x
0
+ arctg y
0
_
este o solut ie a problemei
(2.29). Intervalul maxim de denire la dreapta a solut ie este [x
0
,

2
arctg y
0
+x
0
),
iar intervalul maxim de denire la stnga este (
2
arctg y
0
+x
0
, x
0
]. Deci intervalul
maxim de denire a solut iei saturate este
(
2
arctg y
0
+x
0
,

2
+x
0
arctg y
0
).
Teorema 2.8 Fie R
n+1
o mult ime deschisa, f : R
n
o funct ie
continua pe , local lipschitziana n al doilea argument.
1) Exista o solut ie saturata (neprelungibila ) pentru orice valoare init iala
n .
2) Daca o solut ie saturata a sistemului (2.27) coincide cu alta solut ie
a sistemului (2.27) ntr-un punct, atunci este o prelungire a lui
.
3) Daca doua solut ii saturate ale sistemului (2.27) coincid ntr-un punct,
atunci ele coincid n ntregime, adica ele au acelasi interval de denire
si snt egale pe acest interval.
Demonstrat ie. Fie (x
0
, y
0
) un punct arbitrar n . Vom construi o solut ie
y = (x) a sistemului (2.27) cu proprietatea (x
0
) = y
0
, care prelungeste
orice solut ie a sistemului (2.27) cu proprietatea (x
0
) = y
0
. Pentru orice
solut ie y = (x) a sistemului (2.27) ce verica (x
0
) = y
0
, corespunde un
interval propriu de denire. Notam prin X
1
mult imea capetelor din stnga,
iar prin X
2
notam mult imea capetelor din dreapta. Notam, de asemenea, cu
m
2
marginea superioara a mult imii X
2
(n particular putem avea m
2
= +),
si prin m
1
marginea inferioara a mult imii X
1
(n particular putem avea
m
1
= ).
Construim solut ia y = (x), pentru valorile init iale (x
0
, y
0
), denita pe
intervalul (m
1
, m
2
). Fie x un punct arbitrar n acest interval. Presupunem,
pentru a face o alegere, ca x
0
x
. Cum m
2
este marginea superioara a
mult imii X
2
, exista o solut ie y = (x) a sistemului (2.27) pentru valorile
init iale x
0
, y
0
, avnd intervalul de denire ce cont ine x
, si luam (x
) =
(x
).
Valoarea obt inuta pentru funct ia n punctul x
nu depinde de solut ia
aleasa. In fapt, daca n locul solut iilor y = (x) am luat solut ia y = (x)
pentru valoarea init iala x
0
, y
0
si un interval de denire ce cont ine x
, din
teorema de unicitate globala (Teorema 2.7) avem (x
) = (x
).
Funct ia este univoc denita pe intervalul (m
1
, m
2
). Prin urmare, ea este
solut ie a sistemului (2.27) pentru valorile init iale x
0
, y
0
, deoarece n orice
punct x
din interiorul (m
1
, m
2
) funct ia coincide, prin construct ie, cu o
solut ie a sistemului (2.27).
Fie acum y = (x) o solut ie a sistemului (2.27), pentru valorile init iale x
0
, y
0
denita pe un interval (r
1
, r
2
). Punctul r
1
este din X
1
iar punctul r
2
este din
X
2
si deoarece m
1
r
1
, r
2
m
2
rezulta ca intervalul (r
1
, r
2
) este inclus n
(m
1
, m
2
). Cum solut iile si au aceleasi valori init iale, ele coincid n toate
punctele lor comune de denire, adica n intervalul (r
1
, r
2
), ceea ce nseamna
ca este o extensie (prelungire) pentru .
Este evident ca solut ia y = (x) este saturata (neprelungibila ). Intr-adevar,
sa presupunem ca solut ia este o prelungire a lui . Putem sa luam x
0
, y
0
n calitate de valori init iale pentru , si avnd n vedere ceea ce am demon-
strat anterior, solut ia este o prelungire pentru . Din aceste considerat ii
obt inem ca este unica solut ie saturata pentru valorile init iale x
0
, y
0
.
Sa presupunem ca solut ia saturata coincide cu o alta solut ie pentru
cel put in un punct x. Desemnam aceasta valoare a lui x prin x
0
si punem
y
0
= (x
0
). In acest fel x
0
, y
0
snt valori init iale pentru solut ia saturata
si pentru solut ia . Tinnd seama de cele ce au fost demonstrate mai sus,
solut ia este o prelungire a lui . Daca este saturata, datorita acelorasi
considerat ii, ea reprezinta o prelungire a solut iei , astfel ca si coincid .
Cu aceasta teorema este demonstrata. 2
In continuare vom studia comportarea solut iilor saturate n vecinatatea fron-
tierei Fr() a mult imii de denire a sistemului (2.27). Pentru simplitate
ne vom ocupa doar de solut iile saturate la dreapta, cazul solut iilor saturate
la stnga tratndu-se n mod identic (analog).
Teorema 2.9 Fie R
n+1
o mult ime deschisa, f : R
n
o funct ie
continua pe , local lipschitziana n al doilea argument. Daca y = (x) este
o solut ie saturata la dreapta denita pe intervalul [x
0
, X), atunci orice punct
limita pentru x X al gracului G = (x, (x)), x
0
x < X este e
punctul de la innit, e apart ine frontierei Fr() a multimii .
Demonstrat ie. Teorema arma ca orice punct din R
n+1
de forma (X, Y )
unde Y = lim
xnX
(x
n
) se aa n una din urmatoarele trei situat ii:
(a) X = +, (b) lim
x
n
X
|(x
n
)| = + (c) (X, Y ) Fr().
Sa presupunem ca primele doua cazuri nu au loc ( adica X < + si
|Y | < + ) si sa demonstram ca are loc (c). Presupunem, prin reducere la
absurd, ca (X, Y ) . Exista deci r > 0, astfel nct bila nchisa cu centrul
n (X , Y ) si de raza r, B = (x, y) R
n+1
; [xX[ r, |yY | r este
cont inuta n mult imea . Deoarece distant a de la mult imea compacta B
la frontiera lui este pozitiva, rezulta ca oricare ar punctul (x
0
, y
0
) B,
paralelipipedul
D = (x, y) R
n+1
; [x x
0
[ <

4
, |y y
0
|

4
(2.30)
este cont inut n submult imea compacta
K =
_
(x, y) R
n+1
; [x X[ r +

2
, |y Y | r +

2
_
.
Apelnd la teorema de existent a si unicitate ( Teorema 2.6 ) unde D este
denita de (2.30) rezulta ca, oricare ar (x
0
, y
0
) B exista o solut ie a
sistemului (2.27) care trece prin acest punct si este denita pe un interval
[x
0
, x
0
+]. Deoarece = inf
4
,

4M
unde M sup|f(x, y)|; (x, y) K
rezulta ca este independent de punctul (x
0
, y
0
) din B.
Fie n sucient de mare astfel nct (x
n
, (x
n
)) B si [x
n
X[ /2.
Lund x
0
= x
n
si y
0
= (x
n
), rezulta ca exista o solut ie denita pe
[x
0
, X + /2]. vericnd condit ia (x
0
) = (x
n
). Din teorema de unicitate
rezulta atunci ca funct ia este o prelungire la dreapta a solut iei , ceea ce
este absurd. Contradict ia la care am ajuns demonstreaza teorema. 2
Teorema de mai sus poate utilizata pentru determinarea intervalului maxim
de denire a unei solut ii.
Exemplu Orice solut ie saturata a sistemului
dy
dx
= A(x)y +b(x) (2.31)
unde elementele matricei A(x) si elementele vectorului b(x) snt funct ii continue pe
intervalul (x
1
, x
2
), este denita pe ntreg intervalul (x
1
, x
2
).
In acest caz = (x
1
, x
2
) R
n
iar funct ia f : R
n
denita prin f(x, y) =
A(x)y + b(x) este continua pe si local lipschitziana. Pentru (x
0
, y
0
) , e
(, ) I = (x
1
, x
2
) intervalul de denire al solut iei y = (x) a sistemului (2.31)
cu (x
0
) = y
0
. Conform Teoremei 2.9, aplicata sistemului (2.31), daca < x
2
sau
> x
1
atunci funct ia este nemarginita ntr-o vecinatate a punctului , respectiv
.
Vom presupune, prin absurd ca < x
2
. Din identitatea integrala
(x) = y
0
+
_
x
x
0
A(s)(s)ds +
_
x
x
0
b(s)ds, x
0
x <
obt inem inegalitatea integrala
|(x)| |y
0
| +
_
x
x
0
|A(s)| |(s)|ds +
_
x
x
0
|b(s)|ds x
0
x < . (2.32)
Deoarece funct iile |A(x)| si |b(x)| snt continue pe [x
0
, x
2
] ele snt marginite pe
[x
0
, ], deci exista M > 0 astfel
|A(x)| M, |b(x)| M, x [x
0
, ] (2.33)
Din (2.32) si (2.33), n baza inegalitat ii lui Gronwall, rezulta
|(x)|
_
|y
0
| +
_
x
x
0
|b(s)|ds
_
exp
_
_
x
x
0
|A(s)|ds
_

_
|y
0
| + ( x
0
)M
_
exp
_
M( x
0
)
_
, x [x
0
, ).
Am ajuns astfel la o contradict ie, fapt care demonstreaza ca, n mod necesar, = x
2
.
Analog se arata ca = x
1
. 2
Utiliznd Teorema 2.9 se poate demonstra si urmatorul rezultat.
Teorema 2.10 Fie = R
n+1
si e y = (x) o solut ie saturata la dreapta,
denita pe intervalul [x
0
, X). Atunci are loc una si numai una din urmatoa-
rele doua situat ii: (i) X = +, (ii) lim
xX
|(x)| = +
Demonstrat ie. Din Teorema 2.9 rezulta ca orice punct limita pentru x X
al gracului (x, (x)); x [x
0
, X) este punctul de la innit (deoarece n
acest caz Fr() este formata din mult imea punctelor de la innit ). Daca
X < + urmeaza atunci n mod necesar lim
xX
|(x)| = +. Cu aceasta
teorema este demonstrata. 2
Teorema 2.10 spune ca o solut ie este e denita pe ntreaga semiaxa, e
explodeazan timp nit ( fenomen ntlnit n literatura sub denumirea de
blow-up).
Exemplu Sa se determine solut ia saturata la dreapta a problemei Cauchy
y
= y
2
1, y(0) = 2 (2.34)
si sa se reprezinte grac aceast a solut ie.
Solut ia problemei Cauchy (2.34) este data de
y(x) =
3 +e
2x
3 e
2x
deci intervalul maxim de denit ie la dreapta este [0, ln
3).
2.3 Continuitatea solut iei n raport cu parametrii si cu
condit iile initiale
Am vazut ca n anumite condit ii, ind dat punctul init ial (x
0
, y
0
) exista o
solut ie maximala unica a carei valoare n x
0
este y
0
. In cele ce urmeaza vom
studia cum depinde aceasta solut ie de (x
0
, y
0
). In general, daca sistemul de
ecuat ii diferent iale depinde continuu de un numar de parametrii va rezulta
ca solut iile snt si ele funct ii continue de parametrii. Aceste teoreme au o
anumita semnicat ie zica; pentru fenomenele descrise de sisteme de ecuat ii
diferent iale, mici abateri sau erori n condit iile init iale sau n nsasi legea de
evolut ie nu deformeaza prea puternic procesul. Cum asemenea perturbat ii
sau erori snt ntotdeauna inevitabile, proprietatea de continuitate n raport
cu condit iile init iale si cu parametrii asigura ca descrierea evolut iei proceselor
prin ecuat ii diferent iale si date init iale este adecvata.
Teorema 2.11 Fie R
n+1
, R
l
mult imi deschise, f : R
n
o funct ie continua pe local lipschitziana n (y, ), adica pentru orice
compact

K din exista L
K
> 0 astfel ca
|fx, y
1
,
1
) f(x, y
2
,
2
)|
R
n L
K
(|y
1
y
2
|
R
n +|
1

2
|
R
l
pentru orice (x, y
1
,
1
), (x, y
2
,
2
) din

K.
Fie (x
0
, y
0
) ,
0
; notam cu y(x; ) solut ia maximala a sistemului
dy
dx
= f(x, y, )
care pentru x = x
0
ia valoarea y
0
. Fie J
0
intervalul de denit ie al solut iei
y(x;
0
), iar

J J compact. Atunci pentru orice > 0 exista
cu propri-
etatea ca |
0
| <
implica:
1) solut ia y(x; ) este denita pe

J;
2) |y(x; ) y(x;
0
)| <
0
pentru orice x

J; mai precis exista > 0
astfel ca |y(x; ) y(x;
0
)| |
0
|.
Demonstrat ie. Fara a restrnge generalitatea putem presupune ca =
I G unde I este un interval din R iar G o mult ime deschisa din R
n
.
Funct ia y(x;
0
) este continua; imaginea prin aceasta funct ie a compactului
J este o mult ime compacta din G. Putem gasi un compact K, cu interiorul

nevid, nclus n G si care cont ine n interior toate punctele y(x,
0
), x
J. Luam de asemenea punctele y(x,

0
), x

J. Luam de asemenea un
compact

. Pe mult imea compacta

J K

, funct ia f(x, y, ) este
lipschitziana n (y, ), e L > 0 constanta de lipschitzianeitate. Fie b > 0
astfel ca y; |y y
0
| b K; a > 0 astfel ca x; [x x
0
[ a

Jsi
M = sup|f(x, y, )|; x

J, y K,

. M este nit pentru ca f este
continua pe si

J K
este un compact din . Conform teoremei

de existent a, solut ia y(x; ) este denit a pe [xx
0
[ = mina,
b
M
oricare
ar

. Pentru orice x cu [x x
0
[ avem |y(x; ) y
0
| b,
deci y(x, ) K. Fie /
mult imea punctelor x din

J cu proprietatea ca
y(; ) este denita pe intervalul [x
0
, x] si ca pentru orice t [x
0
, x] avem
y(t; ) K. Considerat iile de mai sus arata ca /
nu este vida, ea cont ine

pentru orice

puncte din [x
0
, x
0
+]. Pentru orice x /
avem
y(x;
0
) = y
0
+
_
x
x
0
f(t, y(t;
0
),
0
)dt
y(x; ) = y
0
+
_
x
x
0
f(t, y(t; ), )dt
deci
y(x; ) y(x;
0
) =
_
x
x
0
f(t, y(t; ), ) f(t, y(t;
0
),
0
)dt
de unde
|y(x; y(x;
0
)|
_
x
x
0
L|y(t; ) y(t;
0
)|dt +
_
x
x
0
L|
0
|dt
deci, folosind lema lui Gronwall
|y(x; ) y(x;
0
)| L|
0
| exp(L[x x
0
[). (2.35)
Fie acum
= sup /
; /

J, deci

J. Daca
este extremitatea
lui

J, armat iile teoremei rezulta demonstrate. Daca
nu este extremitate
pentru

J, atunci y(
; ) apart ine frontierei lui K. Intr-adevar, pentru x <
avem y(x; ) K, deci y(
; ) K si daca y(
; ) int(K) ar exista
puncte x >
, x

J cu y(t; ) K pentru y [x
0
, x], ceea ce ar contrazice
denit ia lui
ca margine superioara. Compactul K a fost ales astfel nct

sa cont ina n interior punctele y(x;
0
) cu x

J. Fie d distant a de la
y(

J;
0
) = y(x;
0
); x

J la frontiera lui K. Avem d > 0, deoarece
d = inf|y z|; y y(

J;
0
), z Fr(K).
Funct ia (y, z) |y z| este continua, iar y(

J;
0
) Fr(K) este o mult ime
compacta, deci marginea inferioara este atinsa si cum y(

J;
0
) Fr(K) =
nu putem avea d = 0.
Fie avem |
0
| sucient de mic pentru ca l|
0
|e
Ll
< d/2, unde l este
lungimea intervalului

J. Pentru asemenea valori vom avea
0 < d |y(
;
0
) y(
; )| le
Ll
|
0
| <
d
2
,
ceea ce este contradictoriu. In acest fel este demonstrat ca
este extremi-
tatea lui

J pentru |
0
| sucient de mic, deci solut iile y(x; ) snt denite
pe x > x
0

J si verica
|y(x; ) y(x;
0
)| Le
Ll
|
0
|.
Pentru x x
0
rat ionamentul se face n acelasi mod. In acest fel ambele
armat ii ale teoremei rezulta demonstrate. 2
Teorema 2.12 Fie f : R
n+1
R
n
continua pe , local lipschitziana.
Fie (x
0
, y
0
) si y(x; x
0
, y
0
) solut ia maximala a sistemului
dy
dx
= f(x, y) (2.36)
care n punctul x
0
n valoare y
0
. Fie

J intervalul de denit ie al solut iei
y(x; x
0
, y
0
),

J

J, ,

J compact. Pentru orice > 0 exista
cu proprie-
tatea ca pentru [x x
0
[ +|y y
0
| <
solut ia y(x; x
0
, y
0
) este denita pe

J
si |y(x; x
0
, y
0
) y(x; x
0
, y
0
| < pentru orice x

J.
Demonstrat ie. Vom obt ine rezultatele prezentate mai sus ca un corolar al
teoremei de continuitate n raport cu parametrii ( Teorema 2.11 ).
Fie (, ) un punct arbitrar n . Introducemn ecuat ia (2.36), n locul vari-
abilei independente x, o noua variabila independenta s cu ajutorul formulei
x = +s. (2.37)
Inlocuim de asemenea n ecuat ia (2.36) funct ia vectoriala necunoscuta y prin
o noua funct ie necunoscuta z legata de y prin formula
y = +z. (2.38)
Ecuat ia (2.36) se va scrie n noile variabile
dz
ds
= f( +s, +z). (2.39)
Cum funct ia f(x, y) n variabile x si y este denita n mult imea , funct ia
g(s, z; , ) = f( +s, +z) (2.40)
n variabilele s, z, , este denita cu condit ia ca punctul ( + s, + z) sa
apart ina mult imii . Se vede, cu usurint a, ca aceasta condit ie deneste n
spat iul R
2n+2
a variabilelor s, z, , mult ime deschisa

n care funct ia g
denita prin (2.40) este continua si local lipschitziana in variabilele z, , .
Vom presupune ca , snt parametrii n ecuat ia (2.39) si e
y = (s, , ) (2.41)
o solut ie maximala a ecuat iei (2.40) pentru valorile init iale s = 0, z = 0,
altfel zis solut ia vericnd condit iile init iale
(0, , ) = 0. (2.42)
Revenind la coordonatele init iale cu ajutorul formulelor (2.37) si (2.38)
obt inem funct ia
y = (x; , ) = +(x ; , ) (2.43)
care este, cum arata o vericare directa, solut ia ecuat iei (2.36) satisfacnd
condit ia init iala
(, , ) = .
Cum solut ia (2.41) este maximala, solut ia (2.43) este de asemenea maximala,
deoarece daca solut ia (2.43) ar putea prelungita, ar putea la fel ca sa e
prelungibila (2.41).
Din ipotezele asupra lui f rezulta ca g satisface ipotezele din Teorema 2.11,
si cu aceasta rezultatele cerute n enunt ul teoremei snt vericate. 2
2.4 Diferent iabilitatea solut iei n raport cu parametrii
si cu condit iile init iale
Vom considera n Teorema 2.13 diferent iabilitatea n raport cu parametru
a solut iei sistemului
dy
dx
= f(x, y, )
apoi n Teoremele 2.14 si 2.15 diferent iabilitatea respectiv derivabilitatea n
raport cu y
0
respectiv x
0
a solut iei y = y(x; x
0
, y
0
) pentru problema Cauchy
dy
dx
= f(x, y), y(x
0
) = y
0
.
Teorema 2.13 Fie f : I G RR
n
R
l
R
n
presupus a continua
n I G si ca admite derivate partiale n raport cu (y, ) n G
continue n I G.
Fie (x
0
, y
0
, ) I G si y(x; ) solut ia maximala a problemei
dy
dx
= f(x, y, ), y(x
0
, ) = y
0
. (2.44)
Fie
0
si J
0
I intervalul de denit ie al solut iei y(x;
0
),

J J
0
compact.
Atunci exista o vecinatate V a lui
0
cu proprietatea ca pentru V solut iile
y(x; ) snt denite pentru x

J, snt diferent iabile n raport cu in
0
si
matricea derivatelor partiale
y
(x; ) este matricea de solut ii a sistemului

dz
dx
=
f
y
(x, y(x;
0
),
0
) z +
f
(x, y(x;
0
),
0
) (2.45)
determinata de condit ia z(x
0
) = 0.
Demonstrat ie. Exista vecinatatea V astfel nct pentru V solut ia
y(x; y) sa e denita pentru orice x

J rezulta din teorema de continuitate
n raport cu parametrii ( Teorema 2.11 ) Pentru a demonstra diferent iabili-
tatea pornim de la
y(x; ) = y
0
+
_
x
x
0
f(t, y(t; ), )dt),
y(x;
0
) = y
0
+
_
x
x
0
f(t, y(t,
0
),
0
)dt,
Z(x) =
_
x
x
0
_
f
y
(t, y(t;
0
),
0
)Z(t) +
f
(t, y(t,
0
),
0
)
_
dt
si de aici deducem
y(x; ) y(x,
0
) Z(x)(
0
) =
_
x
x
0
_
f(t, y(t, ), ) f(t, y(z;
0
),
0
)
f
y
(t, y(t;
0
),
0
)Z(t)(
0
)
f
(t, y(t,
0
),
0
)(
0
)
_
dt.
Din ipotezele relative la funct ia f rezulta ca ea este diferent iabila n punctul
(y(t,
0
),
0
), deci putem scrie
f(t, y(t, ) f(t, y(t,
0
),
0
) =
f
y
(t, y(t,
0
),
0
)[y(t, ) y(t,
0
)]+
f
(t, y(t;
0
),
0
)(
0
) +(t, y(t; ), )(|y(t; ) y(t,
0
)| +|
0
|)
unde (t, y(t, ), ) tinde catre zero cnd tinde catre
0
si y(t; ) tinde
catre y(t;
0
). Din teorema de continuitate n raport cu parametru deducem
y(t, ) tinde la y(t;
0
) cnd tinde la
0
, deci (t, y(t, ), ) tinde la zero
cnd tinde la
0
; mai mult convergent a are loc uniform n raport t pentru
tinznd la
0
, deoarece
f
y
si
f
au fost propuse continue pe I G.

Notnd () = sup
t
J
[(t, y(t; ), )[ avem lim
0
() = 0. Tot din teorema
de continuitate n raport cu parametru avem
|y(t, ) y(t;
0
)|

L|
0
|.
T innd seama de continuitate n raport cu parametru avem
|y(t; ) y(t;
0
)|

L[
0
[.
T innd seama de acestea avem presupunnd x x
0
|y(x; ) y(x;
0
) Z(x)(
0
)|
l (
L + 1)|
0
| +M
_
x
x
0
|y(t; ) y(t;
0
) Z(t)(
0
)|dt
unde am notat cu l lungimea intervalului

J cu M un majorat pe

J pentru
|
f
y
(t, y(t;
0
),
0
)|. Pe baza lemei lui Gronwall, deducem
|y(x; ) y(x;
0
) Z(x)(
0
)| (
L + 1) ()|
0
|e
Ml
deci
lim
0
|y(x, ) y(x;
0
) Z(x)(
0
)|
|
0
|
= 0.
Aceasta arata tocmai ca y(x; ) este diferent iabila n raport cu n punctul
0
si ca matricea
y
(x,
0
) = Z(x). 2
Teorema 2.14 Fie f : I G R R
n
continu a n I G si de clasa C
1
n raport cu y; e (x
0
, y
0
) I G, J
0
J intervalul de denit ie al solut iei
y(x; x
0
, y
0
) iar

J J compact. Atunci exista o vecinatate V a lui y
0
astfel
nct pentru y
0
V solut ia y(x; x
0
, y
0
) este denita pe

J, diferent iabil a n
raport cu y
0
n punctul y
0
si matricea derivatelor part iale
y
y
0
(x; x
0
, y
0
) este
matricea fundamentala de solut ii a sistemului.
dz
dx
=
f
y
_
x, y(x; x
0
, y
0
_
z.
Demonstrat ie. Faptul ca pentru y
0
V solut ia este denita pe

J rezulta
din teorema de continuitate n raport cu condit iile init iale. Fie acum
g(x, u, ) = f(x, u +), u(x; y
0
) = y(x; x
0
, y
0
) y
0
.
Constatam ca u este denita pe

J V , u(x
0
, y
0
) = 0,
d
dx
u(x; y
0
) =
d
dx
y(x; x
0
, y
0
) = f(x, y(x; x
0
, y
0
)) = f(x, u(x; y
0
) +y
0
) =
g(x, u(x; y
0
), y
0
).
Funct ia g verica ipotezele din teorema precedenta relativ la diferent iabilita-
tea n raport cu parametrii. Din Teoreama 2.13 rezulta imediat ca u(x; y
0
)
este diferent iabila n raport cu y
0
n y
0
si cum y(x; x
0
, y
0
) = u(x; y
0
) + y
0
rezulta ca y(x; x
0
, y
0
) este diferent iabila n raport cu y
0
. Ramne sa stabilim
armat ia relativa la matricea derivatelor part iale. Avem
y
0
y(x; x
0
, y
0
) =

y
0
u(x; y
0
) +E
deci
d
dx
y
y
0
(x; x
0
, y
0
) =
d
dx
y
0
u(x; y
0
) =
g
u
(x, u(x, y
0
), y
0
)
u
y
0
(x; y
0
) +
g
y
(x, y(x; x
0
, y
0
)).
Dar
g
u
(x, u(x; y
0
), y
0
) =
f
y
(x, u(x; y
0
) + y
0
) =
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
))
iar
g
(x, u(x; y
0
), y
0
) =
f
y
(x, u(x; y
0
) + y
0
=
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
)).
Rezulta
d
dx
y
y
0
(x; x
0
, y
0
) =
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
))
_
u
y
0
(x, y) +E
_
d
dx
y
y
0
(x; x
0
, y
0
) =
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
))
y
y
0
(x, x
0
, y
0
)
si
y
y
0
(x, x
0
, y
0
) este matricea de solut ii pentru sistemul din enunt . Faptul
ca aceasta matrice coincide pentru x = x
0
cu matricea unitate rezulta e
direct din relat ia y(x
0
; x
0
, y
0
) = y
0
, e faptul ca
u
y
0
(x
0
, y
0
) = 0.
Teorema 2.15 Fie f : I G R R
n
R
n
, de clasa C
1
n I G,
( x
0
, y
0
) I G, J
0
intervalul de denit ie al solut iei y(x; x
0
, y
0
), iar

J J
0
compact. Atunci exista o vecinatate U a lui x
0
astfel nct pentru x
0

U solut ia y(x; x
0
, y
0
) este denita pe

J, este derivabila n raport cu x
0
n
punctul x
0
si derivata sa
y
x
0
(x; x
0
, y
0
) este solut ia sistemului.
dz
dx
=
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
) z (2.46)
determinata de condit ia z( x
0
) = f( x
0
, y
0
).
Demonstrat ie. Existent a vecinatat ii U astfel nct solut ia y(x; x
0
, y
0
) este
denita pe

J pentru x
0
U rezulta din teorema de continuitate n raport
cu condit iile init iale. Luam prin denit ie
g(, y, x) = f( +x
0
, y), u(; x
0
) = y( +x
0
; x
0
, y
0
).
Funct ia g este denita pe (
x
0
) G U, unde

J

J, este continua
odata cu f si este de clasa C
1
n raport cu (y
0
, x
0
), deoarece f este de clasa
C
1
pe I G. Avem apoi u(0; x
0
) = y
0
si
d
d
u(; x
0
) =
d
dx
y( +x
0
, x
0
, y
0
) =
f( +x
0
, y( +x
0
, x
0
, y
0
)) = g(, u(, x
0
), x
0
).
Putem aplica teorema de diferent iabilitate n raport cu parametru si de-
ducem ca u(; x
0
) este diferent iabila n raport cu x
0
n x
0
; mai mult, u(; x
0
)
este de clasa C
1
n raport cu (, x
0
). Din y(x; x
0
, y
0
) = u(xx
0
; x
0
) deducem,
din teorema de derivare a funct iilor compuse, ca y(x; x
0
, y
0
) este derivabila
n raport cu x
0
si ca
y
x
0
(x; x
0
, y
0
) = f(x; x
0
, y
0
)) +
u
x
0
(x x
0
; x
0
)
y
x
0
( x
0
; x
0
, y
0
) = f( x
0
, y
0
)
(2.47)
Intr-adevar,
y
x
0
(x; x
0
, y
0
) =
u
(x x
0
, x
0
) +
u
x
0
(x x
0
; x
0
) =
g(x x
0
, u(x x
0
; x
0
) + x
0
) +
u
x
0
(x x
0
; x
0
) =
f(x, y(x; x
0
, y
0
)) +
u
x
0
(x x
0
; x
0
).
si deoarece u(0, x
0
) = y
0
rezulta
u
x
0
(0, x
0
) = 0 deci
y
x
0
( x
0
; x
0
, y
0
) =
f( x
0
, y
0
). Ramne astfel sa aratam ca
y
x
0
(x; x
0
, y
0
) este solut ie a sis-
temului (2.46) din enunt . Avem
d
d
u
x
0
(; x
0
) =
g
u
(, u(; x
0
), x
0
)
u
(; x
0
) +
g
x
0
(, u(, x
0
), x
0
).
Cum
g
u
(, u(; x
0
), x
0
) =
f
y
( +x
0
, u(, x
0
)) =
f
y
(, x
0
), y( + x
0
; x
0
, y))
g
x
0
(, u(, x
0
), x
0
) =
f
x
( + x
0
, u(; x
0
)) =
f
x
( + x
0
, y( + x
0
; x
0
, y
0
))
deducem
d
d
u
x
0
(x x
0
; x
0
) =
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
))
u
x
0
(x x
0
; x
0
)+
f
x
(x, y(x; x
0
, y
0
))
Din (2.47) rezulta
d
dx
y(x; x
0
, y
0
x
0
=
f
x
(x, y(x; x
0
, y
0
))
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
))
d
dx
y(x; x
0
, y
0
) +
d
d
u
x
0
(x x
0
; x
0
) =
=
f
x
(x, y(x; x
0
, y
0
))
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
))f(x, y(x; x
0
, y
0
))+
+
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
))
_
y
x
0
(x; x
0
, y
0
) +f(x, y(x; x
0
, y
0
))
_
+
+
f
x
(x, y(x; x
0
, , y
0
)) =
f
y
(x, y(x; x
0
, y
0
))
y
x
0
(x; x
0
, y
0
)
si demonstat ia este terminata. 2
1. Sa se demonstreze ca solut ia problemei lui Cauchy
y
+ay +f(y
) = 0, y(x
0
) = y
0
, y
(x
0
) = y
0
(2.48)
unde a este o funct ie local lipschiztiana vericnd condit ia:
pf(p) 0, p R
are ca interval maxim de denitie semiaxa [x
0
, +).
Indicatie. Inmult indu-se ecuat ia (2.48) cu y
rezulta evaluarea
([y
(x)[
2
)
+a([y(x)[
2
)
0, x [x
0
, X).
Se deduce astfel ca y(x) si y
(x) snt marginite pe intervalul maxim de

denit ie, dupa care se aplica Teorema 2.10.
2. Sa se gaseasca solut ia problemei
y
+ay = e
x
, 0 x < +, y(0) = y
0
si sa se studieze continuitatea solut iei n raport cu parametrul a.
3. Sa se gaseasca solut ia problemei
y
+y = 1 +x, y(0) = 0, x 0
si sa se studieze comportarea solut iei cnd 0.
4. Sa se arate ca ecuat ia
y
+y = f(x), > 0
unde [f(x)[ M, pentru x R are o solut ie unica marginita pe axa
reala.
Indicat ie. Singura solut ie marginita a ecuat iei omogene pe axa reala
este cea nula. De aici rezulta unicitatea solut iei marginite, pe axa
reala, a ecuat iei neomogene. Apoi se observa ca funct ia
y
0
(x) =
_
x
e
(xt)
f(t)dt
este marginita pe toata axa reala si este solut ie a ecuat iei.
3 Ecuat ii diferent iale liniare
O ecuat ie diferent iala de ordinul n este de forma
a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+ +a
n
(x)y = f(x), x I (3.1)
unde f, a
0
, a
1
, . . . , a
n
sint functii continue pe un interval I al axei reale ( care
poate de forma [a, b], [a, b), (a, b], sau (a, b) ). Daca f = 0 ecuat ia (3.1) se
numeste omogena, in caz contrar se zice ca este neomogena.
O solut ie pentru ecuat ia (3.1) este o funct ie y C
n
(I) cu proprietatea ca
a
0
(x)y
(n)
(x) +a
1
(x)y
(n1
(x) + +a
n
(x)y(x) = f(x), x I.
In cele ce urmeaza vom face un studiu pentru ecuat ia (3.1) presupunnd,
pentru nceput, ca a
0
(x) ,= 0, pentru orice x I, deci dupa impartirea cu a
0
si apoi reboteznd funct iile obt inem ecuat ia
y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+ +a
n
(x)y = f(x), x I
3.1 Ecuat ii diferent iale liniare omogene
Consideram operatorul L : C
n
(I) C(I) denit prin
L(y) := y
(n)
+a
1
y
(n1)
+ +a
n
y. (3.2)
Evident, operatorul L este liniar. Determinarea solut iilor ecuat iei
y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+ +a
n
(x)y = 0 (3.3)
revine la determinarea nucleului lui L. Evident, nucleul lui L este un
subspat iu vectorial din C
n
(I). Sntem interesat i de dimensiunea nucleului
lui L.
Propozitia 3.1 Daca y
1
, . . . , y
n
C
n1
(I) snt liniar dependente atunci
determinantul
W(x; y
1
, . . . , y
n
) =
y
1
(x) y
2
(x) y
n
(x)
y
1
(x) y
2
(x) . . . y
n
(x)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
(n1)
1
(x) y
(n1)
2
(x) y
(n1)
n
(x)
este identic nul.

3. Ecuatii diferentiale liniare 75
Determinantul W(x, y
1
, . . . , y
n
) este wronskianul funct iilor y
1
, . . . , y
n
sau de-
terminantul lui Wronsky ( 1778 1853 ).
Demonstrat ie. Din ipoteza, rezulta ca una din funct iile y
1
, . . . , y
n
este o
combinat ie liniara a celorlalte. De exemplu exista
1
, . . . ,
n1
n R cu
y
n
=
1
y
1
+. . . +
n1
y
n1
iar prin derivare succesiva obt inem
y
n
=
n1
i=1
i
y
i
, . . . , y
(n1)
n
=
n1
i=1
i
y
(n1
i
.
Inlocuind y
n
si derivatele sale n expresia lui W obt inem cu usurint a rezul-
tatul cerut. 2
1
, . . . , y
n
Ker(L) snt liniar independente, atunci
W(x, y
1
, . . . , y
n
) ,= 0 pentru orice x I.
Demonstrat ie. Presupunem contrariu si anume ca exista x
0
I astfel nct
W(x
0
, y
1
, . . . , y
n
) = 0. Sistemul algebric
C
1
y
1
(x
0
) + +C
n
y
n
(x
0
) = 0

C
1
y
(n1)
n
(x
0
) + +C
n
y
(n1)
n
(x
0
) = 0
are cel put in o solut ie nebanala C
0
1
, . . . , C
0
n
. Pentru y = C
0
1
y
1
+ C
0
n
y
n
,
avem y(x
0
) = 0, y
(x
0
) = 0, . . . , y
(n1)
(x
0
) = 0 si din unicitatea solut iei
problemei Cauchy L(y) = 0, (y, y
, . . . , y
(n1)
)(x
0
) = 0 rezulta y(x) = 0,
pentru orice x I, adica
n
i=1
C
0
i
y
i
= 0
cea ce contrazice liniar independent a funct iilor y
1
, . . . .y
n
. 2
Ca o consecint a a celor de mai sus obt inem ca daca y
1
, . . . , y
n
Ker(L),
atunci W(x, y
1
, . . . , y
n
) sau este identic cu zero si n acest caz sistemul de
funct ii este liniar dependent, sau este diferit de zero pentru orice x I
si n acest caz sistemul de funct ii este liniar independent. Mai mult, avem
urmatorul rezultat datorat lui Liouville ( 1809 1882 ).
1
, . . . , y
n
Ker (L) atunci
W(x, y
1
, . . . , y
n
) = W(x
0
, y
1
, . . . , y
n
) exp
_
_
x
x
0
a
1
(s)ds
_
. (3.4)
Demonstrat ie. Fara a restrnge generalitatea, se poate presupune ca sis-
temul y
1
, . . . , y
n
este liniar independent (n caz contrar W(x, y
1
, . . . , ...y
n
)
0 conform Propozit iei 3.1 si formula (3.4) este evident adevarata ). T innd
seama de formula de derivare a unui determinant, va rezulta
dW
dx
(x, y
1
, . . . , y
n
) =
y
1
y
2
. . . y
n
y
1
y
2
. . . y
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
(n2)
1
y
(n2)
2
. . . y
(n2)
n
y
(n)
1
y
(n)
2
. . . y
(n)
n
(x) =
= a
1
(x)W(x, y
1
, . . . , y
n
),
de unde
W(x, y
1
, . . . , y
n
) = W(x
0
, y
1
, . . . , y
n
) exp
_
_
x
x
0
a
1
(s)ds
_
.
2
Formula (3.4) este cunoscuta n litertura ca formula AbelLiouville.
Propozitia 3.4 Exista n Ker (L), n funct ii liniar independente.
Demonstrat ie. Fie y
1
, . . . , y
n
solut iile urmatoarelor probleme Cauchy:
L(y) = 0, y
1
(x
0
) = 1, y
1
(x
0
) = 0, . . . , y
(n2)
1
(x
0
) = 0, y
(n1)
1
(x
0
) = 0
L(y) = 0, y
2
(x
0
) = 0, y
2
(x
0
) = 1, . . . , y
(n2)
2
(x
0
) = 0, y
(n1)
2
(x
0
) = 0
. . .
L(y) = 0, y
n
(x
0
) = 0, y
n
(x
0
) = 0, . . . , y
(n2)
n
(x
0
) = 0, y
(n1)
n
(x
0
) = 1
sau scris compact
L(y
i
) = 0, y
(k)
i
(x
0
) =
i,k+1
, k = 0, . . . , n 1.
Deoarece W(x
0
, y
1
, . . . , y
n
) = det(E) ,= 0, rezulta W(x, y
1
, . . . , y) ,= 0 pentru
orice x I, deci y
1
, . . . y
n
snt funct ii liniar independente. 2
Teorema 3.1 Nucleul operatorului L, denit de (3.2), are dimensiunea n,
adica dimKer(L) = n.
1
, . . . , y
n
Ker (L) liniar independente si y un element
oarecare din Ker (L). Pentru x
0
I exista C = (C
1
, . . . , C
n
) astfel ca
C
1
y
1
(x
0
) + +C
n
y
n
(x
0
) = y(x
0
)
C
1
y
1
(x
0
) + +C
n
y
n
(x
0
) = y
(x
0
)
.
.
.
C
1
y
(n1)
1
(x
0
) + +C
n
y
(n1)
n
(x
0
) = y
(n1)
(x
0
),
deoarece determinantul sistemului este W(x
0
, y
1
, . . . , y
n
) ,= 0. Funct ia
z = C
1
y
1
+ +C
n
y
n
este solut ia problemei Cauchy
L(z) = 0, z
(x
0
) = y
(x
0
), . . . , z
(n1)
(x
0
) = y
(n1)
(x
0
),
deci folosind unicitatea solut iei problemei Cauchy rezulta y(x) = z(x) pentru
orice x I, adica y = C
1
y
1
+ +C
n
y
n
. Cum y
1
, . . . , y
n
este un sistem de
generatori liniar independent i din Ker(K) rezulta ca y
1
, , y
n
este o baza
pentru Ker (L), deci dimKer (L) = n. 2
Exercit iu. Sa se dea o demonstrat ie directa fara a folosi propozit iile 3.1 3.4, ca
nucleul operatorului L, denit de (3.2), este n.
O baza a lui Ker (L) se va numi sistem fundamental de solut ii pentru
ecuat ia (3.3). Daca y
1
, . . . , y
n
este un sistem fundamental de solut ii, atunci
solut ia generala a ecuat iei (3.1) este
y = C
1
y
1
+ +C
n
y
n
,
deci problema integrarii ecuat iei omogene revine la a construi un sistem
fundamental de solut ii pentru aceasta ecuat ie.
Se observa, fara dicultate, ca n funct ii formeaza un sistem fundamental de
solut ii pe intervalul I, daca si numai daca snt solut ii si snt liniar indepen-
dente.
Remarca 3.1 Orice n + 1 solut ii ale unei ecuat ii diferent iale de ordinul n
denite pe un interval I snt liniar dependente pe I.
1
, y
2
, . . . , y
n
, n solut ii din cele n+1 date. Urmatoarele
doua cazuri snt posibile.
a) Funct iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
snt liniar dependente pe I, n acest caz y
1
, . . . , y
n
si y
n+1
, snt liniar dependente pe I, deoarece legatura liniara dintre n funct ii
este un caz particular al relat iei liniare ntre n + 1 funct ii n care factorul
constant care nmult este pe y
n+1
este nul.
b) Funct iile y
1
, . . . , y snt liniar independente pe I; n aceasta situat ie ele
formeaza un sistem fundamental, deci orice solut ie y
n+1
se scrie sub forma
y
n+1
= C
1
y
1
+C
2
y
2
+ +C
n
y
n
cu C
1
, . . . , C
n
convenabil alese. Relat ia de mai sus se scrie nsa
C
1
y
1
. . . +C
n
y
n
y
n+1
= 0, pe I,
de unde rezulta ca y
1
, . . . , y
n
, y
n+1
snt liniar dependente pe I. 2
Exemple :
1) Pentru ecuat ia
y
y = 0
funct iile y
1
= e
x
, y
2
= e
x
formeaza un sistem fundamental de solut ii pe R,
deoarece
W(x; y
1
, y
2
) =
e
x
e
x
e
x
e
x
= 2, x R.
Solut ia generala a ecuat ie date este
y(x) = C
1
e
x
+C
2
e
x
, x R.
2) Pentru ecuat ia
y
+y = 0
funct iile y
1
= cos x, y
2
= sin x formeaza un sistem fundamental de solut ii pe R,
deoarece
W(x; y
1
, y
2
) =
cos x sin x
sin x cos x
= 1, x R.
Solut ia generala a ecuat iei date este
y(x) = C
1
cos x +C
2
sin x, x R.
Construct ia ecuat iei diferent iale liniare de ordinul n
cu un sistem fundamental de solut ii dat.
In cele de mai sus s-a vazut ca unei ecuat ii diferent iale liniare i putem pune
n corespondent a un sistem fundamental de solut ii formate cu n funct ii liniar
independente.
Problema pe care o consideram acum este cea a determinarii unei ecuat ii
diferent iale liniare de ordinul n care are un sistem fundamental de solut ii
format cu n funct ii liniar independente date pe un interval I.
Teorema 3.2 Doua ecuat ii diferent iale de ordinul n, omogene
y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+ +a
n1
(x)y
+a
n
(x)y = 0,
y
(n)
+b
1
(x)y
(n1)
+ +b
n1
(x)y
+b
n
(x)y = 0
care au acelasi sistem fundamental de solut ii pe un interval dat I, snt iden-
tice pe I, adica
a
k
(x) = b
k
(x), k = 1, 2, . . . , n x I.
Demonstrat ie. Sa presupunem a
k
(x) ,= b
k
(x), k = 1, 2, . . . , n pe I. Daca
scadem cele doua ecuat ii obt inem
[a
1
(x) b
1
(x)]y
(n1)
+ [a
2
(x) b
2
(x)]y
(n2)
+ + [a
n
(x) b
n
(x)]y = 0
anume o ecuat ie de ordinul (n1), care admite aceleasi solut ii ca si ecuat iile
din enunt , adica admite n solut ii liniar independente, ceea ce este n contra-
dict ie cu un rezultat demonstrat anterior. De aici rezulta ca pe I trebuie sa
avem a
k
(x) = b
k
(x), k = 1, . . . , n, deci cele doua ecuat ii snt identice. 2
Din Teorema 3.2 deducem ca un sistem y
1
, . . . , y
n
fundamental de solut ii
pe I determina o ecuat ie diferent iala de ordinul n si numai una, pentru care
y
1
, . . . , y
n
este un sistem fundamental de solut ii pe I. Aceasta ecuat ie este
y y
1
. . . y
n
y
1
. . . y
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
(n)
y
(n)
1
. . . y
(n)
n
= 0 (3.5)
dupa cum se verica imediat. Intr-adevar, nlocuind pe y cu y
k
, k = 1, 2, . . . , n
n (3.5) determinantul este nul, deoarece are doua coloane egale, deci ecuat ia
(3.5) are solulut iile y
1
, y
2
, . . . , y
n
. Ecuat ia (3.5) este efectiv de ordinul n
deoarece coecientul lui y
(n)
este wronskianul funct iilor y
1
, . . . , y
n
care, prin
ipoteza, formeaza un sistem fundamental de solut ii. 2
Exemple :
1) Funct iile y
1
= cos x, y
2
= sin x au W(x, y
1
, y
2
) = 1, x R, deci formeaza
pe R un sistem fundamental de solut ii pentru o ecuat ie de ordinul doi. Ecuat ia
diferent iala de ordunul doi determinata de y
1
si y
2
este
y cos x sin x
y
sin x cos x
y
cos x sin x
= 0 sau y
+y = 0.
2) Funct iile y
1
= x, y
2
= x+1 are W(x, y
1
, y
2
) = 1 pe R, deci formeaza un sistem
fundamental de solut ii. Ecuat ia diferent iala de ordinul doi determinata de y
1
si y
2
este

y x x + 1
y
1 1
y
0 0
= 0 sau y
= 0.
3.2 Ecuat ii diferent iale liniare neomogene
Consideram ecuat ia
y
(n)
+a
1
y
(n1)
+ +a
n
(x)y = f(x), x I (3.6)
Fie y
0
o solut ie particulara a ecuat iei (3.6), si y o solut ie oarecare a ecuat iei
(3.6). Avem L(yy
0
) = L(y)L(y
0
) = f f = 0, deci yy
0
Ker (L). Prin
urmare, daca y
1
, . . . , y
n
este un sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei
omogene L(y) = 0, atunci solut ia generala a ecuat iei neomogene este
y = y
0
+
n
i=1
C
i
y
i
,
adica problema integrarii unei ecuat ii diferent iale neomogene revine la de-
terminarea unei solut ii particulare a ecuat iei neomogene si la determinarea
unui sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia omogena.
Daca se cunoaste un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia omogena
atunci urmatoarea metoda a variat iei constantelor, datorata lui Lagrange
( 1736 1813 ), permite determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei
neomogene.
Fie y
1
, . . . , y
n
un sistem fundamental de solut ii ale ecuat iei omogene (3.3).
Cautam solut ia particulara a ecuat iei (3.6) sub forma
y(x) = C
1
(x)y
1
(x) +. . . +C
n
(x)y
n
(x), x I. (3.7)
Avnd n funct ii necunoscute, putem impune n 1 condit ii de o asemenea
maniera ca problema sa aiba o forma simpla. Avem
y
(x) =

i=1
C
i
(x)y
i
(x) +
n
i=1
C
i
(x)y
i
(x)
Impunem condit ia
n
i=1
C
i
(x)y
i
(x) = 0. (3.8)
Atunci
y
(x) =
n
i=1
C
i
(x)y
(x) +
n
i=1
C
i
(x)y
i
(x).
Impunem a doua condit ie de forma
n
i=0
C
i
(x)y
i
(x) = 0 (3.9)
si asa mai departe pna la derivata de ordinul n 1 :
y
(n1)
(x) =
n
i=1
C
i
(x)y
(n2)
i
(x) +
n
i=1
C
i
(x)y
(n1)
n
(x)
si impunem condit ia
n
i=1
C
i
(x)y
(n2)
i
(x) = 0. (3.10)
Din
y
(n)
(x) =

i=1
n
C
i
(x)y
(n)
i
+
n
i=1
C
i
(x)y
n1
i
(x)
inlocuind y, y
, . . . , y
(n)
n ecuat ia (3.6) rezulta
n
i=1
C
i
(x)y
(n1)
i
(x) = f(x). (3.11)
Prin urmare, din (3.8) (3.11) se obt ine pentru C
1
, . . . , C
n
sistemul de ecuat ii
algebrice
_
_
n
i=1
C
i
(x)y
(k)
i
(x) = 0, k = 0, 1, . . . , n 2
n
i=1
C
i
(x)y
(n1)
i
(x) = f(x).
Acest sistem este compatibil si are o solut ie unica, deci
C
1
(x) =
1
(x), C
2
(x) =
2
(x), . . . , C
n
(x) =
n
(x).
Se determina C
1
(x), . . . , C
n
(x) si se nlocuieste n (3.7) obt inndu-se solut ia
particulara pentru ecuat ia (3.7).
Exemplu. Sa se determine solut ia generala a ecuat iei
y
+
2
y = f, R. (3.12)
Solut ia generala a ecuat iei omogene este
y(x) = C
1
cos x +C
2
sin x.
Utiliznd metoda variat iei constantelor, cautam o solut ie a ecuat iei neomogene de
forma
y(x) = C
1
(x) cos x +C
2
(x) sin x (3.13)
si obt inem sistemul
C
1
(x) cos x +C
2
(x) sin x = 0
C
1
(x) sin x +C
2
(x) cos zx = f(x)
de unde
C
1
(x) =
f(x) sin x
, C
2
(x) =
f(x) cos x
si deci
C
1
(x) =
1
_
x
x
0
f(s) sin sds, C
2
(x) =
1
_
x
x
0
f(s) cos sds.
Inlocuind C
1
si C
2
astfel determinat i n (3.13) obt inem
y
0
(x) =
1
_
x
x0
f(s) sin (x s)ds,
deci solut ia generala a ecuat iei (3.12) este
y(x) = C
1
cos x +C
2
sin x +
1
_
x
x
0
f(s) sin (x s)ds.
2
Avnd n vedere cele de mai sus, se observa ca, integrarea unei ecuat ii
diferent iale revine la determinarea unui sistem fundamental de solut ii pentru
ecuat ia omogena.
Exemplu : Sa se gaseasca solut ia generala a ecuat iei
x
2
y
+ 4xy
+ 2y = cos x. (3.14)
Doua solut ii particulare ale ecuat iei omogene x
2
y
+ 4xy
+ 2y = 0 snt y
1
= 1/x,
y
2
= 1/x
2
. Avem de asemenea
W(x, y
1
, y
2
) =
1
x
1
x
2
1
x
2

2
x
3
=
1
x
4
,
deci pentru orice interval I R care nu cont ine punctul x = 0 solut ia generala a
ecuat iei omogene este
y(x) =
C
1
x
+
C
2
x
2
.
Pentru determinarea solut iei generale a ecuat iei neomogene folosim metoda variat iei
constantelor. Avem
1
x
C
1
(x) +
1
x
2
C
2
(x) = 0,
1
x
2
C
1
(x)
2
x
3
C
2
(x) =
cos x
x
2
deci C
1
(x) = cos x, C
2
(x) = xcos x, de unde
C
1
(x) = sin x +A
1
, C
2
(x) = xsin x cos x +A
2
.
Solut ia generala a ecuat iei (3.14) este
y(x) =
A
1
x
+
A
2
x
2

cos x
x
2
iar
cosx
x
2
este o solut ie particulara a ecuat iei neomogene.
3.3 Ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i
Am vazut, n paragrafele anteriore, ca integrarea unei ecuat ii diferent iale
liniare revine la determinarea unui sistem fundamental de solut ii.
Pentru ecuat iile diferent iale cu coecient i constant i de forma
L(y) := y
(n)
+a
1
y
(n1)
+ +a
n
y = 0 (3.15)
unde a
1
, . . . , a
n
R, putem sa determinam un sistem fundamental de solut ii.
Cautam solut ii particulare de forma
y = e
rx
, r R
Are loc relat ia
L(e
rx
) = e
rx
f(r) (3.16)
unde
f(r) = r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n
este polinomul caracteristic, iar f(r) = 0 este ecuat ia caracteristica
atasata ecuat iei (3.15).
Se arata cu usurint a ca
L(e
rx
z) = e
rx
_
f(r)z +
f
(r)
1!
z
+ +
f
(n)
(r)
n!
z
(n)
_
(3.17)
Intr-adevar, din regula lui Leibniz ( 1646 1716 ) obt inem
(e
rx
z)
(k)
=
k
j
C
j
k
(e
rx
)
(kj)
z
(j)
=
k
j=0
C
j
k
r
kj
e
rz
z
(j)
deci
L(e
rx
z) = e
rx
[b
n
z +b
n1
z
+. . . +b
0
z
(n)
],
unde
b
n
= r
n
+a
1
r
n1
+ +a
n
= f(r)
iar
b
nj
= C
j
n
r
nj
+a
1
C
j
n1
r
nj1
+. . . +a
nj
C
j
j
=
f
(j)
(r)
j!
,
pentru j = 1, 2, , n.
Observam ca, pentru integrarea ecuat iei diferent iale (3.15) trebuie sa t inem
seama de natura radacinilor ecuat iei caracteristice f(r) = 0.
i) Ecuat ia caracteristica are n radacini reale si distincte
Fie r
1
, . . . , r
n
radacinile ecuat iei caracteristice. In acest caz, un sistem fun-
damental de solut ii al ecuat iei diferent iale (3.15) este
y
1
(x) = e
r
1
x
, y
2
(x) = e
r
2
x
, , y
n
(x) = e
r
n
x
,
deoarece
W(x, y
1
, . . . , y
n
) = e
(r
1
+...r
n
)x
1 1 1
r
1
r
2
. . . r
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
r
n1
1
r
n1
2
. . . r
n1
n
iar solut ia generala a ecuat iei (3.15) este

y = C
1
e
r
1
x
+ +C
n
e
rnx
.
ii) Ecuat ia are radacini reale multiple
Fie r = r
1
o radacina cu ordinul de multiplicitate p a ecuat iei caracteristice,
adica
f(r
1
) = 0, f
(r
1
) = 0, . . . , f
(p)1
(r
1
) = 0, f
(p)
(r
1
) ,= 0.
Identitatea (3.17) devine n acest caz
L(e
r
1
x
z) = e
r
1
x
_
f
(p)
(r
1
)
p!
z
(p)
+ +
f
(n)
(r
1
)
n!
z
(n)
_
.
Inlocuind pe z cu 1, x, . . . , x
p1
obt inem
L(e
r
1
x
) = 0, L(xe
r
1
x
) = 0, . . . , L(x
p1
e
r
1
x
) = 0
adica
y
1
= e
r
1
x
, y
2
= xe
r
1
x
, . . . , y
p
= x
p1
e
r
1
x
snt solut ii ale ecuat iei diferent iale (3.15). Deci solut iei r = r
1
, multipla de
ordinul p, a ecuat iei caracteristice, i corespunde solut ia
y = (C
0
x
p1
+C
1
x
p2
+. . . +C
p
1
)e
r
1
x
= e
r
1
x
Q
p1
(x)
pentru ecuat ia diferent iala (3.15).
Sa presupunem ca ecuat ia caracteristica f(r) = 0 are radacinile r
1
, . . . , r
k
multiple cu ordinele de multiplicitate respectiv p
1
, . . . , p
k
astfel ca
k
i=1
p
i
= n.
In acest caz ecuat ia (3.15) are solut iile
e
r
1
x
, xe
r
1
x
, . . . , x
p
1
1
e
r
1
x
, . . . e
r
k
x
, xe
r
k
x
, . . . , x
p
k
1
e
r
k
x
(3.18)
Pentru a arata ca aceste funct ii formeaza un sistem fundamental de solut ii
este sucient sa folosim urmatorul rezultat de algebra.
Daca r
1
, . . . , r
k
snt numere distincte doua cte doua, iar R
1
, . . . , R
k
snt polinoame neidentic nule atunci este imposibila o identitate de
forma
R
1
(x)e
r
1
x
+ +R
k
(x)e
r
k
x = 0 x R (3.19)
Sa notam cu n
1
, . . . , n
k
gradele polinoamelor R
1
, . . . , R
k
si nmult ind (3.19)
cu e
r
1
x
si apoi derivnd expresia rezultata, obt inem
R
1
(x) + [R
2
(x) + (r
2
r
1
)R
2
(x)]e
(r
2
r
1
)x
+
+[R
k
(x) + (r
k
r
1
)R
k
(x)]e
(r
k
r
1
)x
= 0
n care R
i
este un polinom avnd gradul n
i
1 iar R
i
+ (r
i
r
1
)R
i
este un
polinom avnd gradul n
i
. Derivnd relat ia obt inuta de n
1
ori rezulta
S
2
(x)e
(r
2
r
1
)x
+ +S
k
(x)e
(r
k
r
1
)x
= 0
sau
S
2
(x)e
r
2
x
+ +S
k
(x)e
r
k
x
= 0, x R,
unde S
2
, . . . , S
k
snt polinoame avnd respectiv gradele n
2
, . . . , n
k
. Utiliznd
acelasi procedeu, obt inem n nal
U
k
(x)e
r
k
x
= 0, x R,
unde U
k
este un polinom cu gradul n
k
. Dar U
k
0 daca si numai daca
R
k
0. Pentru aceasta observam ca, n general, un polinom R
i
0 daca
si numai daca r
i
R
i
+ R
i
0. Solut ia generala a ecuat iei (3.15) n cazul
radacinilor multiple este data de
y(x) = e
r
1
x
Q
1
(x) + +e
r
k
x
Q
k
(x)
unde Q
i
(x) snt polinoame n x de grad cel mult p
i
1.
iii) Ecuat ia caracteristica are radacini complexe.
Solut iile particulare gasite la punctele precedente snt n acest caz complexe.
Ele formeaza un sistem fundamental, deoarece proprietat ile demonstrate
pentru solut ii reale ramn valabile, ele bazndu-se pe proprietat i algebrice
valabile si n corpul numerelor complexe. Dar se pot gasi si n acest caz
solut ii reale. Intr-adevar, daca
y(x) = u(x) +iv(x)
este o solut ie a ecuat iei diferent iale (3.15), avem
L(u +iv) = L(u) +iL(v) = 0
adica L(u) = 0, L(v) = 0. Daca r = + i este o solut ie a ecuat iei
caracteristice, atunci si r = i este o solut ie deoarece coecient ii ecuat iei
caracteristice snt reali. Acestor doua solut ii le corespund pentru ecuat ia
diferent iala (3.15) solut iile reale
y
1
= e
x
cos x, y
2
= e
x
sinx
care snt si ele liniar independente. In caz contrar si ntre solut iile complexe
ar exista o dependent a liniara, ecare solut ie complexa ind o combinat ie
liniara de doua solut ii reale.
Daca ecuat ia caracteristica are radacini complexe multiple, se procedeaza la
fel ca la punctul ii). Adica, n ipoteza ca r = +i este o radacina multipla
de ordin p a ecuat iei caracteristice si r = i va o solut ie multipla de
ordin p a aceleasi ecuat ii. Lor le corespund solut iile liniar independente.
e
x
cos x, xe
x
cos x, , x
p1
e
x
cos x
e
x
sin x, xe
x
sinx, , x
p1
e
x
sin x.
Exemple :
1) Sa se gaseasca solut ia generala a ecuat iei :
y
2y
+ 2y = 0.
Ecuat ia caracteristica r
3
2r
2
r + 2 = 0 are radacinile r
1
= 1, r
2
= 1, r
3
= 2,
prin urmare solut ia generala este
y = C
1
e
x
+C
2
e
x
+C
3
e
2x
.
y
+
2
y = 0.
Ecuat ia caracteristica atasata ecuat iei date este r
2
+
2
= 0 care are radacinile
r
1,2
= i. Funct iile y
1
= cos x si y
2
= sin x formeaza un sistem fundamental
de solut ii , solut ia generala are forma
y = C
1
cos x +C
2
sin x.
3) Sa se gaseasca solut ia generala a ecuat iei diferent iale :
y
(6)
y
(5)
+ 3y
(4)
2y
(3)
+ 3y
(2)
y
(1)
+y
(0)
= 0.
Ecuat ia caracteristica asociata este
r
6
r
5
+ 3r
4
2r
3
+ 3r
2
r + 1 = 0
si are radacinile r
1,2
=
1 i
3
2
, r
3,4
= i, r
5,6
= i. Funct iile
y
1
= e
x/2
cos
_
3
2
x
_
, y
2
= e
x/2
sin
_
3
2
x
_
, y
3
= cos x, y
4
= xcos x,
y
5
= sin x, y
6
= xsin x formeaza un sistem fundamental de solut ii, deci solut ia
generala are forma
y = e
x/2
_
C
1
cos(
3
2
x) +C
2
xsin(
3
2
x)
_
+ (C
3
+C
4
x) cos x + (C
5
+C
6
x) sin x.
Cazul neomogen
Determinarea unei solut ii particulare pentru ecuat ia neomogena se poate
face cu metoda variat iei constantelor a lui Lagrange. Totusi, n anumite
cazuri se poate determina mai usor o solut ie particulara a ecuat iei
y
(n)
+a
1
y
n1
+ +a
n
y = g(x) (3.20)
i) Presupunem ca g este un polinom de gradul m, adica
g(x) =
0
x
m
+ +
m
.
Daca a
n
,= 0, ecuat ia diferent iala (3.20) are o solut ie de forma
y(x) =
0
x
m
+ +
m
unde coecient ii
0
, . . . ,
m
se obt in prin identicare. Intr-adevar, prin
nlocuirea lui y n (3.20) se obt ine un polinom de gradul m, care identi-
cat cu membrul doi al ecuat iei (3.20) permite determinarea coecient ilor
0
,
1
, . . . ,
m
. Din identicare se obt ine
a
0
0
=
0
k
j=0
j
a
kj
A
kj
mj
=
k
din care se determina pe rnd
0
,
1
, . . . ,
m
.
Daca a
n
= 0, . . . , a
np+1
= 0, iar a
np
,= 0, ecuat ia (3.20) are o solut ie de
forma
y = x
p
(
0
x
m
+ +
m
) (3.21)
unde coecient ii
0
, . . . ,
m
se determina prin identicare. Intr-adevar notnd
y
(p)
= z, ecuat ia (3.20) devine:
z
(np)
+a
1
z
np1
+a
np
z =
0
x
m
+ +
m
(3.22)
cu a
np
,= 0. Aplicnd rezultatul stabilit anterior, ecuat ia (3.22) are solut ia
z =
0
x
m
+ +
m
.
Integrnd de p ori si neglijnd constanta de integrare de ecare data, obt inem
(3.21).
ii) Presupunem ca g are forma
g(x) = e
x
[
0
x
m
+
1
x
m1
+ +
m
].
Daca nu este radacina a ecuat iei caracteristice, ecuat ia diferent iala
(3.20) are o solut ie de forma
y(x) = e
x
(
0
x
m
+ +
m
)
unde coecient ii se determina prin identicare.
Daca este o radacina multipla de ordin p a ecuat iei caracteristice, ecuat ia
diferent iala (3.22) are o solut ie de forma
y(x) = e
x
x
p
(
0
x
m
+
1
x
m1
+ +
m
),
unde
0
, . . . ,
m
se determina prin identicare. Intr-adevar, nlocuind n
ecuat ia (3.20) pe y = e
x
z si t innd seama de identitatea (3.17) se obt ine
z
(n)
+
f
(n1)
()
(n 1)!
z
(n1)
+ +
f
()
1!
z
+f()z =
0
x
m
+ +
0
.
Aplicnd rezultatele de la punctul i) la cazul pe care-l studiem, obt inem
rezultatele enunt ate mai sus.
iii) Consideram ecuat iile diferent iale cu coecient i constant i
y
(n)
+a
1
y
(n1)
+ +a
n
y = e
x
P(x) cos x (3.23)
z
(n)
+a
1
z
(n1)
+ +a
n
z = e
x
P(x) sin x (3.24)
unde , R, iar P un polinom avnd gradul m. Punnd w = y +iz, avem
w
(n)
+a
1
w
(n1)
+ +a
n
w = e
(+i)x
P(x).
Aplicnd rezultatele de la puncul ii) obt inem:
Daca n ecuat iile (3.23), (3.24) P este un polinom de gradul m si daca
+i nu este radacina a ecuat iei caracteristice, atunci ecuat iile diferent iale
(3.23) si (3.24) au solut ii de forma
e
x
[Q
1
(x) cos x +Q
2
(x) sinx]
unde Q
1
si Q
2
snt polinoame de gradul m ale caror coecient i se determina
prin identicare.
Daca n ecuat iile (3.23) si (3.24), P este un polinom de gradul m si daca
+ i este radacina multipla de ordinul p a ecuat iei caracteristice, atunci
ecuat iile diferent iale (3.23) si (3.24) au solut ii de forma
e
x
x
p
[Q
1
(x) cos x +Q
2
(x) sin x],
unde coecient ii polinoamelor Q
1
si Q
2
, avnd gradul m, se determinna prin
identicare.
Exemple :
1) Sa se integreze ecuat ia :
y
+y =
1
sin x
, x ,= k, k Z.
2
+1 = 0 are radacinile r
1
= i, r
2
= i, deci solut ia generala
a ecuat iei omogene este
y = C
1
cos x +C
2
sin x.
Pentru determinarea unei solut ii a ecuat iei neomogene folosim metoda variat iei
constantelor
C
1
cos x +C
2
sinx = 0, C
1
sinx +C
2
cos x =
1
sin x
sau C
1
= 1, C
2
=
cos x
sin x
, de unde C
1
(x) = x +A
1
, C
2
= ln [ sin x[ +A
2
.
Solut ia generala a ecuat iei neomogene este asadar
y = A
1
cos x +A
2
sin x + sin x ln [ sin x[ xcos x
pe orice interval care nu cont ine punctele x = k, k ntreg.
2) Sa se integreze ecuat ia diferent iala :
y
(6)
y
(4)
= 1 +x.
Integram mai nti ecuat ia omogena y
(6)
y
(4)
= 0. Ecuat ia caracteristica r
6
r
4
=
r
4
(r
2
1) = 0 are radacina cuadrupla r
1
= 0 si radacinile simple r
2
= 1, r
3
= 1.
Solut ia generala a ecuat iei date este
y = C
0
+C
1
x +C
2
x
2
+C
3
x
3
+C
4
e
x
+C
5
e
x
, x R.
Pentru ecuat ia neomogena cautam o solut ie particulara de forma
y
0
= Ax
4
+Bx
5
.
Avem y
(4)
= 4!A + 5!Bx, y
(5)
= 5!B, y
(6)
= 0 deci 4!A 5!Bx 1 + x, de unde
A = 1/4!, B = 1/5!. Solut ia generala a ecuat iei neomogene este
y = C
0
+C
1
x +C
2
x
2
+C
3
x
3
+C
4
e
x
+C
5
e
x
1
4!
x
4
1
5!
x
5
, x R
y
3y
+ 2y = e
3x
+ 2x + 1.
2
3r + 2 = 0 are radacinile r
1
= 1, r
2
= 2, deci solut ia
generala a ecuat iei omogene este
y = C
1
e
x
+C
2
e
2x
, x R.
Pentru ecuat ia neomogena cautam o solut ie de forma
y
0
= Ae
3x
+Bx +D
deoarece partea a doua este suma unui polinom de gradul nti si a unei exponent iale.
Avem
y
0
= 3Ae
3x
+B, y
0
= 9Ae
3x
deci
9Ae
3x
3(3Ae
3x
+B) + 2(Ae
3x
+Bx +D) = e
3x
+ 2x + 1
sau 2A = 1, 2B = 2, 3B + 2D = 1 A = 1/2, B = 1, D = 2, prin urmare
y
0
=
1
2
e
3x
+x + 2
este o solut ie particulara a ecuat iei neomogene.
Solut ia generala a ecuat iei neomogene este asadar
y = C
1
e
x
+C
2
e
2x
+
1
2
e
3x
+x + 2, x R.
y
+y
y = cos x.
Ecuat ia omogena are ecuat ia caracteristica r
3
r
2
+ r 1 = 0, avnd radacinile
r
1
= 1, r
2
= i, r
3
= i. Solut ia generala a ecuat iei omogene este
y = C
1
e
x
+C
2
cos x +C
3
sinx, x R.
O solut ie particulaa a ecuat iei neomogene va de forma
y
0
= x(Acos x +Bsin x).
Prin derivare si identicare se obt ine
y
0
=
x
4
sinx
x
4
cos x
deci solut ia generala a ecuat iei date este
y = C
1
e
x
+C
2
cos x +C
3
sinx
x
4
cos x
x
4
sinx, x R.
3.4 Ecuat ii diferent iale liniare reductibile la ecuat ii
diferent iale liniare cu coecient i constant i
Pentru ecuat ia diferent iala liniara
L(y) := y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+ +a
n
(x)y = 0 (3.25)
se considera n cele ce urmeaza doua categorii de transformari, una de vari-
abila independenta iar alta a variabilei dependente.
Propozitia 3.5 Daca ecuat ia (3.25) este reductibila la o ecuat ie diferent iala
liniara cu coecient i constant i prin schimbarea variabilei independente t =
t(x), atunci t este o primitiva a funct iei xC
n
_
[a
n
(x)[, unde C este o
constanta.
Demonstrat ie. Denim funct ia z prin relat ia
z(t) = y(x(t)) sau y(x) = z(t(x)).
Facem calculele n ipoteza ca n = 2. Prin derivarea obt inem
y
(x) = z
(t(x)) t
(x), y
(x) = z
(t(x))[t
(x)]
2
+z
(t(x)) t
(x)
Inlocuind expresiile y, y
si y
n ecuat ie, obt inem

[t
(x)]
2
_
z
(t(x)) +
t
(x) +a
1
t
(x)
[t
(x)]
2
z
(t(x)) +
a
2
(x)
[
(x)]
2
z(t(x))
_
= 0.
Cum dorim ca ecuat ia n z sa aiba coecient i constant i trebuie ca [t
(x)]
2
=
Ca
2
(x) de unde t(x) = C
_
_
[a
2
(x)[dx.
La fel se arata ca t(x) trebuie sa e de forma t(x) = C
_
n
_
[a
n
(x)[dx, n
cazul general. 2
Ecuat ia diferent iala Euler
Ecuat ia diferent iala liniara
x
n
y
(n)
+a
1
x
n1
y
(n1)
+ +a
n1
xy
+a
n
y = g(x) (3.26)
unde a
k
R, k = 1, . . . , n, g C(I) si care se considera pentru x ,= 0 este
numita ecuat ia diferent iala a lui Euler.
Prin schimbarea de variabila [x[ = e
t
sau t = ln [x[, ecuat ia diferent iala
(3.15) se transforma ntr-o ecuat ie diferent iala cu coecient i constant i.
Intr-adevar, pentru, x > 0 avem
y(x) = z(lnx)
y
(x) = z
(ln x)
1
x
y
(x) = [z
(lnx) z
(ln x)
1
x
2
. . . . . .
si prin inlocuire dispare variabila independent a din primul membru al ecuat iei
(3.26), devenind astfel o ecuat ie diferent iala cu coecient i constant i.
Acelasi lucru se obt ine si pentru x < 0, deci ecuat ia (3.26) se tansforma
ntr-o ecuat ie cu coecient i constant i.
Ecuat ia diferent iala
(ax +b)
n
y
(n)
+a
1
(ax +b)
n1
y
(n1)
+ +a
n
y = g(x) (3.27)
cu a
i
R, g C(I) prin schimbarea de variabila
[ax +b[ = e
t
se transforma ntr-o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul n cu coecient i
constant i.
Pentru integrarea ecuat ilor diferent iale neomogene (3.26) si (3.27) se foloseste
n general metoda variat iei constantelor a lui Lagrange
Exemplu : Sa se integreze ecuat ia diferent iala :
x
2
y
2y = x
2
+
1
x
, x > 0. (3.28)
Substitut ia x = e
t
transforma ecuat ia data ntr-o ecuat ie neomogena cu coecient i
constant i.
Intr-adevar, considernd transformare y(x) = z(lnx) obt inem
y
(x) = z
(ln x)
1
x
, y
(x) =
_
z
(x)(ln x) z
(ln x)
1
x
2
sau
z
(t) z
(t) 2z(t)) = e
2t
+e
t
.
Ecuat ia caracteristica a ecuat iei omogene este r
2
r 2 = 0, care are radaciniile
r
2
= 2 si r
1
= 1.
Solut ia generala a ecuat iei omogene este
z(t) = C
1
e
t
+C
2
e
2
t.
Pentru determinarea unei solut ii particulare a ecuat iei neomogene cautam o solut ie
de forma
z(t) C
1
(t)e
t
+C
2
(t)e
2t
.
Din sistemul
C
1
(t)e
t
+C
t
2
e
2t
= 0, C
1
(t)e
t
+ 2C
t
2
e
2t
= e
2t
+e
t
obt inem C
1
(t) =
1
3
(e
3t
+ 1) si C
2
(t) =
1
3
+
1
3
e
3t
, de unde
C
1
(t) = A
1

1
9
e
3t
1
3
t, C
2
(t) = A
2
+
1
3
t
1
9
e
3t
,
deci solut ia generala a ecuat ie neomogene este
z(t) = A
1
e
t
+A
2
e
2t
+
_
1
3
t
1
9
_
e
2t
+
_
1
3
t
1
9
_
e
t
.
Facnd substitut ia t = ln x obt inem ca solut ia generala a ecuat iei (3.28) este
y(x) =
A
1
x
+A
2
x
2
+x
2
_
1
3
ln x
1
9
_
_
1
3
ln x +
1
9
_
1
x
.
Putem proceda si n alt mod pentru a obt ine solut ia generala a ecuat iei (3.28).
Se cauta solut ii de forma y(x) = x
r
si se obt ine y
1
= x
2
, y
2
= x
1
, apoi cautam
pentru ecuat ia neomogena solut ii de forma
y(x) = C
1
(x)x
2
+C
2
(x)x
1
utiliznd metoda variat iei constantelor
C
1
(x)x
2
+C
2
(x)x
1
= 0, C
1
(x)(x) C
2
(
1
x
) =
f(x)
x
2
= 1 +
1
x
3
de unde C
1
(x) =
1
3
_
1
x
+
1
x
4
_
, C
2
(x) =
1
3
(x
2
+
1
x
) si deci
C
1
(x) =
1
3
ln x
1
9
x
3
, C
2
(x) =
1
9
x
3
1
3
ln x.
Solut ia generala a ecuat iei neomogene este
y(x) =
1
3
x
2
ln x
1
9
x
1
1
9
x
2
1
3x
ln x +C
1
x
2
+C
2
x
1
=
= x
2
(
1
3
ln x
1
9
)
1
x
(
1
3
ln x +
1
9
) +C
1
x
2
+C
2
x
1
.
Unele ecuat ii diferent iale de ordinul n cu coecient i variabili pot trans-
formate n ecuat ii cu coecient i constant i printr-o schimbare de funct ie de
forma
y = u(x) z
unde z este noua funct ie necunoscuta.
Sa consideram pentru exemplicare ecuat ia omogena de ordinul doi scrisa
sub forma
y
+a(x)y
+b(x)y = 0 (3.29)
Introducem o noua funct ie necunoscuta z, legata de cea veche prin relat ia
y = u(x) z.
Calculnd derivatele succesive, apoi introcndu-le n ecuat ia (3.29) obt inem
y
= u
(x)z +u(x)z
, y
= u
(x)z + 2u
(x)z +u(x)z
u(x)z
+ (2u
(x) +a(x))z
+ (u
(x) +a(x)u
(x) +b(x)u(x))z = 0.
Daca alegem u astfel ca 2u
(x) + a(x)u(x) = 0 atunci coecientul lui z
se
anuleaza. Din 2u
+au = 0 rezulta
u(x) = exp
_
1
2
_
x
x
0
a(s)ds
_
.
Se obt ine astfel ecuat ia
z
+I(x)z = 0
unde I(x) are forma
I(x) = b(x)
1
4
a
2
(x)
1
2
a
(x)
se numeste invariant al ecuat iei (3.29). Egalitatea invariant ilor a doua ecuat ii
de ordinul al doilea este condit ia necesara si sucienta ca una din ele sa poata
transferata n cealalta ecuat ie, printr-o substitut ie de forma y = u(x)z.
Exemplu : Sa se integreze ecuat ia diferent iala :
y
4xy
+ (4x
2
1)y = 3e
x
2
sin 2x. (3.30)
Efectund schimbarea de funct ie y = u(x)z n ecuat ia omogena
y
4xy
+ (4x
2
1)y = 0. (3.31)
obt inem
u
(x)z + 2u
(x)z
+u(x)z
4x
_
u
(x)z +u(x)z
_
+ (4x
2
1)u(x)z = 0
adica
u(x)z
+z
_
2u
(x) 4xu(x)
_
+z
_
u
(x) 4xu
(x) + 4x
2
u(x) u(x)
_
= 0.
Anulnd coecientul lui z
, avem 2u
4xu = 0, deci u = e
x
2
. Substitut ia cautata
este y(x) = e
x
2
z(x), deci ecuat ia n z devine
z
+z = 0. (3.32)
Ecuat ia caracteristica a ecuat iei (3.32) este r
2
+1 = 0, deci r = i. Solut ia generala
a ecuat iei (3.32) este
z(x) = C
1
cos x +C
2
sinx.
Pentru ecuat ia (3.31), solut ia generala este
y(x) = e
x
2
(C
1
cos x +C
2
sin x).
O solut ie particulara a ecuat iei (3.30) este
y
0
(x) = e
x
2
(Acos 2x +Bsin 2x)
unde coecient ii A si B se determina prin identicare si se obt in ca ind A = 0,
B = 1. Solut ia generala a ecuat iei (3.32) este data de
y(x) = e
x
2
(C
1
cos x +C
2
sin x + sin 2x).
La fel se poate obt ine o solut ie a ecuat iei neomogene prin metoda variat iei constan-
telor.
3.5 Proprietat i ale solut iilor ecuat iilor diferent iale liniare de
ordinul doi
O ecuat ie diferent iala de ordinul doi poate sa apara sub una din urmatoarele
trei forme:
y
+a(x)y
+b(x)y = f
1
(x), a, b, f C(I) (3.33)
(p(x)y
+q(x)y = f
2
(x), p, p
, q, f
2
C(I), p(x) ,= 0 (3.34)
y
(x) +c(x)y = f
3
(x), c, f
3
C(I) (3.35)
numite forma normala, forma autoadjuncta respectiv forma redusa.
In anumite condit ii impuse coecient ilor acestor ecuat ii, cele trei forme snt
echivalente. Astfel din (3.34) rezulta (3.33) cu a =
p
p
, b =
q
p
, f
1
=
f
2
p
,
iar din (3.33) rezulta (3.34), inmult ind (3.33) cu p(x) = exp(
_
x
x
0
a(s)ds) si
lund q(x) = b(x) exp(
_
x
x
0
a(s))ds, f
2
(x) = f
1
(x) exp(
_
x
x
0
a(s)ds), obt inem o
ecuat ie de forma (3.34). Evident daca a, b, f
1
C(I) atunci p(x) ,= 0 pentru
x I, p
= ap, deci p, p
.q, f
2
C(I).
Forma redusa (3.35) se poate obt ine din (3.34) daca p : I R cu p(x) >
0, x I, prin schimbarea variabilei independente x n variabila t, lund
t = (x) =
_
x
x
0
1
p(s)
ds, z(t) = y((x)),
unde x
0
I. Cum
y
=
dy
dx
=
dz
dt

dt
dx
=
1
p

dz
dt
si
(py
=
1
p
d
dt
_
p
1
p
dz
dt
_
=
1
p

d
2
z
dt
2
lund pq = c, pf
2
= f
3
cu (t) n loc de x, unde este funct ia inversa a lui .
Aceasta funct ie exista deoarece
= 1/p > 0, deci este strict monotona.

La fel forma redusa (3.35) se poate obt ine din (3.33) daca a C
1
(I), prin
schimbarea de funct ie necunoscuta
y z, y(x) = z(x) exp
_
1
2
_
x
x
0
a(s)ds
_
unde x
0
I. In acest caz
c(x) = b(x)
1
4
a
2
(x)
1
2
a
(x), f
3
(x) = f
1
(x) exp
_
1
2
_
x
x
0
a(s)ds
_
.
Daca y
1
si y
2
snt doua solut ii particulare ale ecuat iei (3.33) astfel nct
w(x) =
y
1
(x) y
2
(x)
y
1
(x) y
2
(x)
,= 0
atunci orice solut ie a ecuat iei (3.33) se poate scrie sub forma
y(x) = C
1
y
1
(x) +C
2
y
2
(x) +
_
x
x
0
w
1
(x, s)
w(s)
f(s)ds, x
0
I
n care w
1
(x, s) =
y
1
(s) y
2
(s)
y
1
(x) y
2
(x)
Daca pentru o ecuat ie de ordinul doi putem sa determinam o solut ie

particulara y
1
pentru ecuat ia omogena asociata, atunci atunci un sistem
fundamental de solut ii pentru ecuat ia (3.33) este dat de y
1
, y
2
unde y
2
este
denita prin
y
2
(x) = y
1
(x)
_
x
x
0
(y
1
(t))
2
exp
_
_
t
x
0
p(s)ds
_
dt.
O alta particularitate a ecuat iilor diferent iale liniare de ordinul doi este
faptul ca snt echivalente cu ecuat iile de tip Riccati. Intr-adevar, daca n
ecuat ia omogena de forma (3.33) se pune y
= uy se obt ine ecuat ia Riccati

u
+u
2
+au +b = 0
si reciprioc daca n ultima ecuat ie se nlocuieste u prin y
/y se obt ine ecuat ia

(3.33). Pentru ecuat ia diferent iala liniara (3.33) omogena, adica
y
+ay
+by = 0 (3.36)
avem urmatoarele proprietat i
Propozitia 3.6 Fie a, b funct ii continue pe intervalul I R.
1) Daca y este o solut ie a ecuat iei (3.36) si ntr-un punct x
0
I avem
y(x
0
) = y
(x
0
) = 0, atunci y este o funct ie identic nula pe I.
2) Daca y este o solut ie a ecuat iei (3.36) care au un zero x
0
I, adica
y(x
0
) = 0, atunci y si schimba semnul n vecinatatea punctului x
0
.
3) Intr-un interval de lungime nita [, ] I, orice solut ie a ecuat iei
(3.36) are cel mult un numar nit de zerouri.
4) Toate zerourile oricarei solut ii neidentic nule pentru ecuat ia diferent iala
(3.36) snt simple.
5) Daca y
1
si y
2
snt solut ii ale ecuat iei (3.36) si y
1
(x
0
) = y
2
(x
0
) = 0,
atunci y
1
si y
2
difera printr-un factor constant, adica exista C R
astfel ca y
2
(x) = Cy
1
(x), pentru orice x I.
Demonstrat ie. 1) Din teorema de existent a si unicitate a problemei Cauchy
y
+a(x)y
+b(x)y = 0, y(x
0
) = 0, y
(x
0
) = 0
rezulta ca y = 0 n I.
2) Deoarece y ,= 0 si y(x
0
) = 0 rezulta neaparat y
(x
0
) ,= 0, si astfel ntr-o
vecinatate a lui x
0
funct ia y este sau crescatoare sau descrescatoare, dupa
cumy
(x
0
) este pozitiv sau negativ; deci, n ambele cazuri si schimba semnul.
3) Daca pe intervalul [, ] solut ia y a ecuat iei (3.36) ar avea o innitate
de zerouri, ar exista un sir (x
n
) [, ] cu proprietatea ca y(x
n
) = 0 si
x
n
x
0
. Cum y este continua, ind solut ie a ecuat iei (3.36) rezulta
y(x
0
) = 0 . Dar
y
(x
0
) = lim
n
y(x
n
) y(x
0
)
x
n
x
0
= 0,
prin urmare y(x
0
) = y
(x
0
) = 0 si folosind 1) rezulta y identic nula pe
intervalul I, o contradict ie.
4) Daca x
0
este un zero pentru solut ia y a ecuat iei (3.36) care nu este simplu,
atunci y
(x
0
) = 0, ceea ce implica y identic nul.
5) Daca y
1
(x
0
) = y
2
(x
0
) = 0 sau y
1
(x) = y
2
(x
0
) = 0 atunci W(x
0
; y
1
, y
2
) = 0
si folosind formula Abel Liouville (3.4), y
1
si y
2
snt liniar dependente pe
intervalul I, adica exista C astfel ca y
2
(x) = Cy
1
(x) pentru orice x I. 2
Teorema 3.3 (principiul de maxim) Daca b(x) < 0 cnd x apart ine
interiorului lui I, atunci orice solut ie nenula a ecuat iei (3.36) nu-si atinge
minimile negative si maximele pozitive n interiorul intervalului I.
Demonstrat ie. Daca y este o solut ie a ecuat iei (3.36) atunci si y este
solut ie pentru ecuat ia (3.36) si minimile negative ale lui y snt maxime
pozitive pentru y, deci este sucient sa realizam demonstrat ia n cazul
maximelor pozitive. Presupunem ca exista x
0
n interiorul lui I astfel nct
y(x
0
) este un maxim pozitiv al lui y. Avem
y(x
0
) > 0, y
(x
0
) = 0, y
(x
0
) 0.
Scriind ecuat ia (3.36) n punctul x
0
, avem
0 = y
(x
0
) +a(x
0
)y
(x
0
) +b(x
0
)y(x
0
) = y
(x
0
) +b(x
0
)y(x
0
) < 0.
Din aceasta contradict ie rezulta concluzia teoremei. 2
Teorema 3.4 (de separarea a lui Sturm) Daca y
1
, y
2
snt solut ii liniar
independente ale ecuat iei diferent iale (3.36) atunci zerourile lor se separ a
reciproc, adica intre doua zerouri consecutive ale lui y
1
se gaseste un zerou
si numai unu pentru y
2
.
Demonstrat ie. Daca x
0
I ar zero pentru y
1
si y
2
, adica y
1
(x
0
) =
y
2
(x
0
) = 0, folosind Propozit ia 3.6 punctul 5) ar rezulta ca y
1
si y
2
snt liniar
dependente, prin urmare doua solut ii liniar independente nu pot avea un zero
comun. Fie x
1
, x
2
I doua zerouri consecutive pentru y
1
. Presupunem ca
y
2
(x) ,= 0 pentru orice x [x
1
, x
2
]. Consideram funct ia = y
1
/y
2
. Avem ca
C
1
[x
1
, x
2
] si (x
1
) = (x
2
) = 0. Din teorema lui Rolle rezulta ca exista
(x
1
, x
2
) astfel nct () = 0. Pe de alta parte
(x) =
y
1
(x)y
2
(x) y
1
(x)y
2
(x)
y
2
2
(x)
=
W(x; y
1
, y
2
)
y
2
1
(x)
,= 0
pentru orice x [x
1
, x
2
], deci
() ,= 0. Am obt inut astfel o contradict ie.

Teorema 3.5 (de comparat ie a lui Sturm) Fiind date ecuat iile
y
+c
1
(x)y = 0 (3.37)
z
+c
2
(x)y = 0 (3.38)
unde c
1
, c
2
C(
I) si c
1
c
2
. Intre doua zerouri consecutive ale unei solut ii
a ecuat iei (3.37), se aa cel put in un zerou al oricarei solut ii a ecuat iei
(3.38).
Demonstrat ie. Fie y o solut ie a ecuat iei (3.37) si z o solut ie a ecuat iei
(3.38), iar x
1
, x
2
doua zerouri consecutive ale lui y. Inmult ind ecuat ia (3.37)
cu z iar ecuat ia (3.38) cu y obt inem
d
dx
_
z
dy
dx
y
dz
dx
_
= (c
2
c
1
)yz. (3.39)
Fara a restrnge generalitatea problemei putem presupune ca
y(x) > 0, x (x
1
, x
2
) si z(x) > 0 x [x
1
, x
2
].
Prin integrare din (3.39) obt inem
z(x
2
)y
(x
2
) z(x
1
)y
(x
1
) =
_
x
2
x
1
(c
2
(s) c
1
(s))y(s)z(s)ds.
Deoarece z(x
1
) > 0, z(x
2
) > 0, y
(x
1
) > 0, y
(x
2
) < 0 rezulta ca membrul
nti este negativ iar membrul doi nenegativ. Prin urmare z se anuleaza n
(x
1
, x
2
) 2
Din teorema de comparat ie a lui Sturm obt inem
Teorema 3.6 Se considera ecuat ia diferent iala
y
+c(x)y = 0 (3.40)
unde c C[a, b] si 0 < m c(x) M pentru orice x [a, b]. Daca y este
o solut ie a ecuat iei (3.40) si x
1
, x
2
snt doua zerouri consecutive ale lui y,
atunci
M
[x
1
x
2
[

m
.
Demonstrat ie. Atasam ecuat ia (3.40) ecuat iile
u
+mu = 0, v
+Mv = 0
si aplicam teorema de comparat ie a lui Sturm. 2
1) Sa se arate ca daca
n
i=0
a
i
(x) = 0 atunci e
x
este o solut ie a ecuat iei
n
i=0
a
i
(x)y
(ni)
= 0.
2) Sa se arate ca daca
n
i=0
a
i
(x)r
(ni)
= 0 atunci o solut ie a ecuat iei
diferent iale
n
i=0
a
i
(x)y
(ni)
= 0 este de forma y = e
rx
.
3) Sa se arate ca daca a
n1
(x) +xa
n
(x) = 0 atunci y
1
= x este o solut ie
particulara a ecuat iei
n
i=0
a
i
(x)y
(ni)
= 0.
4) Sa se arate ca y
1
=
(x 1)
2
x
x(x 1)y
+ (x 2)y
y = 0
si apoi sa se gaseasca solut ia generala.
5) Sa se determine solut iile generale ale ecuat iilor
(x
2
1)y
= 6y, xy
(x + 1)y
2(x 1)y = 0
cautnd solut ii particulare de forma polinomiala.
6) Ecuat ia xy
(x+3)y
+2y = 0 admite o solut ie particulara de forma

y
1
= ax
2
+bx +c cu a, b, c constante. Sa se ae a, b, c si apoi integrala
generala.
7) Sa se construiasca ecuat iile diferent iale care admit solut ii particulare
indicate:
a) y
1
= cos
2
x, y
2
= sin
2
x; b) y
1
= e
x/2
, y
2
= e
x
, y
3
= xe
x
.
8) Sa se determine solut iile generale ale ecuat iilor :
y
+ (1 x)y
+y = 1, (x 1)y
xy
+y = (x 1)
3
e
2x
.
9) Sa se determine solut iile generale ale ecuat iilor omogene :
1) y
5y
+ 6y
= 0,
2) y
+ 3y
+ 9y
13y = 0,
3) y
5y
+ 9y
13y = 0,
4) y
iv
+ 4y
+ 8y
+ 8y
+ 4y = 0,
5) y
iv
2y
= 0,
6) y
3y
+ 3y
y = 0.
10) Sa se determine solut iile generale ale ecuat iilor neomogene :
1) y
+y
+y = exp
_
x
2
_
sin
x
3
2
2) y
2y = 4x
2
e
x
2
3) y
+y = sinx sin 2x
4) y
+y =
e
x
e
x
e
x
+e
x
11) Sa se determine solut iile generale ale urmatoatelor ecuat ii :
1) x
3
y
x
2
y
+ 2xy
2y = x
3
+ 3x, x > 0
2) (1 +x)
2
y
+ (1 +x)y
+y = 4 cos(ln(1 +x))
12) Sa se arate ca daca p este un numar natural, solut ia generala a ecuat iei
diferent iale
(x
2
1)y
2pxy
+p(p + 1)y = 0
este un polinom n x de gradul p.
13) Sa se determine distant a dintre doua zerouri consecutive ale unei solut ii,
diferite de solut ia nula, a ecuat iei
y
+ay
+by = 0, a, b R.
Indicat ie. Se efectueaza schimbarea de variabila y = z exp
_
ax
2
_
si
se observa ca distant a dintre zerourile consecutive ale lui y este aceiasi
cu distant a dintre zerourrile consecutive ale lui z.
14) Fie p
1
, p
1
, q
1
, p
2
, p
2
, q
2
C(I) si y, z solut ii ale ecuat iilor diferentiale:
(p
1
(x)y
q
1
(x)y = 0 (3.41)
(p
2
(x)y
q
2
(x)y = 0 (3.42)
a) Sa se demonstreze ca daca z(x
0
) ,= 0, atunci funct ia h denita
ntr-o vecinatate a lui x
0
prin
h(x) =
y(x)
z(x)
[p
1
(x)y
(x)z(x) p
2
(x)z
(x)y(x)]
este derivabila n x
0
si derivata sa este data de funct ia
(q
1
q
2
)y
2
+ (p
1
p
2
)(y
)
2
+p
2
_
yu
uy
u
_
2
.
b) Sa se arate ca daca y este o solut ie a ecuat iei (3.41) care se an-
uleaza n si din I iar z nu se anuleaza n (, ) atunci are loc
identitatea lui Picone
_

(q
1
q
2
)y
2
dx+
_

(p
1
p
2
)(y
)
2
dx+
_

p
2
_
y
u u
y
u
_
2
dx = 0
c) Sa se arate ca daca p
1
(x) p
2
(x) > 0, q
1
(x) q
2
(x), x I
si nu exista x
0
I asa nct q
1
(x
0
) = q
2
(x
0
) = 0, iar ecuat iile
(3.41) si (3.42 ) nu coincid pe nici un subinterval din I, adica
p
1
p
2
, 0 si q
1
q
2
, 0 pe orice (, ) I, atunci ntre doua
zerouri consecutive ale unei solut ii pentru ecuat ia (3.41) se gaseste
cel put in un zerou pentru orice solut ie a ecuat iei (3.42) .
15) Fie p, p
, q C
0
(I), si p(x) > 0, x I. Daca y
1
si y
2
snt solut ii
liniar independente ale ecuat iei
(py
+qy = 0 (3.43)
atunci ntre doua zerouri consecutive ale unei solut ii se gaseste un zero
si numai unul pentru cealalta solut ie.
Indicat ie. Se presupune ca si din I snt zerouri consecutive pentru
y
1
(x) iar y
2
(x) ,= 0. Se utilizeaza identitatea lui Picone si se obt ine o
contradict ie.
4. Sisteme diferentiale liniare 103
4 Sisteme diferent iale liniare
Un sistem diferent ial liniar de ordinul nti este de forma
y
i
(x) =
n
j=1
a
ij
(x)y
j
(x) +b
i
(x), i = 1, . . . , n, x I (4.1)
unde a
ij
si b
j
snt funct ii reale continue pe intervalul I al axei reale (care
poate forma [x
1
, x
2
], [x
1
, x
2
), (x
1
, x
2
] sau (x
1
, x
2
).
Sistemul (4.1) se numeste neomogen. Daca b
i
0, i = 1, . . . , n, atunci
sistemul capata forma
y
i
(x) =
n
j=1
a
ij
(x)y
j
(x) i = 1, . . . , n, x I (4.2)
si se numeste omogen. Daca folosim notat ia vectoriala sistemele (4.1) si
(4.2) se scriu sub forma
y
(x) = A(x)y(x) +b(x), x I (4.3)

respectiv
y
(x) = A(x)y(x), x I, (4.4)

unde A(x) este matricea patrata cu n linii si n coloane formata cu elementele
a
ij
(x), i, j = 1, . . . n, y(x) = (y
1
(x), . . . , y
n
(x))
T
, b(x) = (b
1
(x), . . . , b
n
(x))
T
.
Evident, sistemului (4.1) (respectiv (4.3) ) i se poate aplica teorema locala de
existent a si unicitatea mpreuna cu toate rezultatele referitoare la existent a
si unicitatea globala a solut iilor.
In concluzie pentru orice (x
0
, y
0
) I R
n
exista o solut ie saturata unica a
sistemului (4.1) vericnd condit ia init iala
y(x
0
) = y
0
. (4.5)
Este interesant de ment ionat ca, n acest caz, domeniul de existent a al
solut iei saturate coincide cu intervalul I de continuitate al elementelor a
ij
si
b
i
.
4.1 Sisteme diferent iale liniare omogene
Vom studia n acest paragraf sistemul (4.2) ( respectiv (4.4) ) n ipoteza ca
a
ij
C(I). Dam pentrunceput o teorema de structura a mult imii solut iilor.
Teorema 4.1 Mult imea solut iilor sistemului omogen (4.2) formeaza un
spat iu vectorial de dimensiune n.
Demonstrat ie. Fie L : C
1
(I, R
n
) C(I, R
n
) aplicat ia liniara denita prin
L(y) := y
Ay. (4.6)
Nucleul Ker (L) al aplicat iei liniare L formeaza un subspat iu liniar al lui
C
1
(I, R
n
) si coincide cu mult imea solut iilor sistemului (4.2). Pentru a
demonstra ca dimensiunea acestui spat iu liniar este n vom arata ca exista
un izomorsm liniar ntre spat iul Ker (L) si R
n
. Pentru aceasta introducem
aplicat ia f : Ker (L) R
n
denita f(y) = y(x
0
), unde x
0
este un punct xat
din intervalul I. Evident, f este o aplicat ie liniara. Din teorema de existent a
si unicitate pentru problema Cauchy, asociata sistemului (4.4), rezulta ca f
este surjectiva (adica codomeniul sau este tot spat iul R
n
) si injectiva (adica
f(y) = 0 implica y = 0). Prin urmare, f este un izomorsm al spat iului
Ker (L) pe R
n
, deci dim(ker(L)) = n. 2
Din Teorema 4.1 rezulta ca Ker (L) admite o baza formata cu n elemente.
Fie y
1
, . . . , y
n
o asemenea baza. Cu alte cuvinte, y
1
, . . . , y
n
reprezinta
n solut ii liniar independente ale sistemului (4.4), adica singurele constante
C
1
, . . . , C
n
pentru care are loc identitatea
C
1
y
1
(x) + +C
n
y
n
(x) = 0, x I
snt cele nule (C
1
= C
2
= . . . = C
n
= 0)
Matricea Y (x), ale carei coloane snt funct iile y
1
, . . . , y
n
se numeste
matrice fundamentala de solut ii ale sistemului (4.4).
Este usor de vazut ca matricea Y (x) este solut ie a ecuat iei
Y
(x) = A(x) Y (x). (4.7)

(Am notat cu Y
matricea formata din derivatele elementelor matricei Y (x).)

Matricea fundamentala nu este unica. Intr-adevar, orice matrice Z(x) =
Y (x) C unde C este o matrice constanta nesingulara este matrice funda-
mentala de solut ii ale sistemului (4.4). Reciproc , orice matrice fundamentala
Z(x) a sistemului (4.4) se poate reprezenta sub forma
Z(x) = Y (x) C, x I,
unde C este o matrice constanta nesingulara.
Ultima armat ie rezulta din urmatorul rezultat.
Propozitia 4.1 Fie Y (x) o matrice fundamentala a sistemului (4.4). Orice
solut ie a sistemului (4.4) se reprezint a sub forma
y(x) = Y (x) c, x I (4.8)
unde c este un vector constant din R
n
( constant n x, dar depinznd de y ).
Demonstrat ie. Formula (4.8) rezulta din faptul ca coloanele matricei Y
formeaza o baza pentru Ker (L). In acest fel, (4.8) nu este altceva dect bine-
cunoscuta formula de reprezentare a elementelor unui spat iu liniar,
n-dimensional, ca combinat ii liniare de elementele bazei. 2
Daca y
1
, . . . , y
n
snt solut ii ale sistemului (4.4) vom nota prin W(x) deter-
minantul matricei Y (x), unde Y (x) este matricea avnd coloanele formate
cu componentele solut iilor y
1
(x), . . . , y
n
(x), adica
W(x) = det[Y (x)].
Teorema 4.2 Sistemul de solut ii y
1
, . . . , y
n
este fundamental daca si nu-
mai daca wronskianul lor W(y
1
, . . . , y
n
) este nenul ntr-un punct al inter-
valului I (echivalent pe ntreg intervalul I)
Rezultatul de mai sus a fost obt inut de matematicianul si lozoful polonez
Joseph WRONSKY (1778 - 1853).
1
, . . . , y
n
un sistem liniar independent de solut ii pen-
tru sistemul (4.4). Vom presupune, prin absurd, ca W(x
0
; y
1
, . . . , y
n
) = 0,
unde x
o
I. Sistemul algebric Y (x
0
)c = 0 are o solut ie c
0
nenula, deoarece
det[Y (x
0
)] = 0. Funct ia y(x) = Y (x)c
0
este o solut ie a sistemului (4.4).
Cum y(x
0
) = 0, din teoreme de existent a si unicitate (Teorema 2.2) rezulta
y(x) = 0 pentru orice x I. De aici avem Y (x)c
0
0 pentru un vector
c
0
,= 0, fapt care contrazice liniar independent a sistemului y
1
, . . . , y
n
.
Reciproc , daca sistemul y
1
, . . . , y
n
este liniar dependent, exista c R
n
,
c ,= 0 astfel ca
Y (x) c = 0, x I. (4.9)
Cum sistemul omogen (4.9) are solut ie nenula rezulta ca
det Y (x) = W(x, y
1
, . . . , y
n
) = 0, si cu aceasta teorema este demonstrata. 2
Teorema 4.3 (Liouville) Daca y
1
, . . . , y
n
este un sistem de n solut ii ale
sistemului (4.4) atunci, pentru orice x, x
0
din I avem
W(x; y
1
, . . . , y
n
) = W(x
0
; y
1
, . . . , y
n
) exp
_
_
x
x
0
tr (A(s))ds
_
, (4.10)
unde tr (A(s)) =
n
i=1
a
ii
(s).
Demonstrat ie. Putem presupune, fara a restrnge generalitatea, ca sistemul
y
1
, . . . , y
n
este liniar independent (n caz contrar W(x; y
1
, . . . , y
n
) = 0 pen-
tru orice x I si identitatea (4.10) este banal satisfacuta ). Sa notam cu
Y matricea avnd coloanele y
1
, . . . , y
n
. Avem W(x; y
1
, . . . , y
n
) = detY (x),
Y
(x) = A(x)Y (x), A(x) = Y
(x) Y
1
(x). Prin urmare, formula lui
Liouville (4.10) este echivalenta cu
d
dx
det(Y (x)) = tr (Y
(x) Y
1
(x)) det Y (x).
Vom demonstra ca aceasta relat ie este valabila pentru orice matrice nesin-
gulara, derivabila. Fie x
0
I, Y
(x
0
) = lim
h0
Y (x
0
+h) Y (x
0
)
h
, deci
putem scrie
Y (x
0
+h) = Y (x
0
) +hY
(x
0
) +(h) =
(E +hY
(x
0
) Y
1
(x
0
) +(h))Y (x
0
)
unde lim
(h)
h
= 0. Rezulta
det Y (x
0
+h) = det[E +hY
(x
0
)Y
1
(x
0
) +(h)] det Y (x
0
).
Prin calcul direct se verica relat ia
det[E +h Y
(x)Y
1
(x
0
) +(h)] = 1 +h tr (Y
(x
0
)Y
1
(x
0
)) +(h)
deci
det Y (x
0
+h) = [1 +htr (Y
(x
0
)Y
1
(x
0
)) +(h)] det Y (x
0
),
de unde
det Y (x
0
+h) det Y (x
0
)
h
= tr (Y
(x
0
)Y
1
(x
0
) det Y (x
0
) +
(h)
h
det Y (x
0
)
si prin trecere la limita obt inem
d
dx
(det Y )(x
0
) = tr (Y
(x
0
)Y
1
(x
0
)) Y (x
0
).
si cu aceasta formula (4.10) este stabila.
4.2 Sisteme diferent iale liniare neomogene
Consideram sistemul liniar neomogen (4.3)
dy
dx
= A(x)y +b(x)
unde elementele matricei A si a vectorului b snt funct ii continue pe un
interval I din R.
Teorema 4.4 Fie Y (x) o matrice fundamentala a sistemului omogen (4.4)
si y(x) o solut ie particulara a sistemului neomogen (4.3). Solut ia generala a
sistemului (4.3) se reprezinta sub forma
y(x) = Y (x)c + y(x), x I (4.11)
unde c este un vector arbitrar din R
n
.
Demonstrat ie. Este evident faptul ca orice funct ie y de forma (4.11) este
solut ie a sistemului (4.3). Reciproc, e y = y(x) o solut ie oarecare a sis-
temului (4.3) determinata prin condit ia init iala y(x
0
) = y
0
, unde x
0
I si
y
0
R
n
snt arbitrari. Daca y
0
= y(x
0
) atunci, din teorema de unicitate
( Teorema 2.6 ), rezulta ca y y si deci y este dat de formula (4.11) cu
c = 0. Vom presupune acum, y
0
,= y(x
0
) si vom considera sistemul algebric
neomogen
Y (x
0
)c = y
0
y(x
0
)
care admite solut ie unica c
0
R
n
(deoarece det(Y (x
0
)) ,= 0 ). Funct ia
Y (x)c
0
+ y(x) este solut ie a sistemului (4.3) si n punctul x
0
ia valoarea
y(x
0
). Din teorema de unicitate ( Teorema 2.6 ) rezulta atunci
y(x) = Y (x)c
0
+ y(x), x I.
Deci y se poate reprezenta sub forma (4.11), unde c = c
0
, si astfel teorema
este demonstata 2
Rezultatul urmator precizeaza cont inutul Teoremei 4.4, oferind o formula de
reprezentare pentru solut ia particulara y.
Teorema 4.5 (Formula variat iei constantelor) Fie Y (x) o matrice fun-
damentala a sistemului omogen (4.4). Atunci, solut ia generala a sistemului
neomogen (4.3) se reprezinta sub forma
y(x) = Y (x)c +
_
x
x
0
Y (x)Y
1
(s)b(s)ds, x I (4.12)
unde c R
n
si x
0
I.
Demonstrat ie. Vom cauta o solut ie particulara y a sistemului (4.3) de
forma:
y(x) = Y (x)(x), x I
unde este o funct ie vectoriala necunoscuta. Derivnd pe y si nlocuind n
sistemul (4.3) obt inem:
Y
(x)(x) +Y (x)
(x) = A(x)Y (x)(x) +b(x).

Cum Y
(x) = A(x)Y (x), x I se obt ine pentru ecuat ia
(x) = Y
1
(x)b(x), x I
adica se poate lua de forma
(x) =
_
x
x
0
Y
1
(s)b(s)ds, x I
unde x
0
este arbitrar dar x n I. Din cele de mai sus obt inem (4.12). 2
Observat ie:
Din (4.12) rezulta, cu usurint a, ca solut ia sistemului (4.3) care verica
y(x
0
) = y
0
este denita de formula:
y(x) = Y (x)Y
1
(x
0
)y
0
+
_
x
x
0
Y (x)Y
1
(s)b(s)ds, x I. (4.13)
In teoria sistemelor matricea U denita prin
U(x, s) = Y (x)Y
1
(s), x, s I
se numeste adesea, matricea de tranzit ie a sistemului (4.3). Daca pen-
tru un sistem de ecuat ii diferent iale liniare cunoastem matricea de tranzit ie
atunci
y(x) = U(x, x
0
)y
0
+
_
x
x
0
U(x, s)b(s)ds, x I
este solut ia sistemului (4.3) care verica condit ia y(x
0
) = y
0
.
4.3 Sisteme diferent iale liniare cu coecient i constant i.
Vom studia n cele ce urmeaza sistemul diferent ial (4.4)
y
= Ay
unde matricea A = (a
ij
) este o matrice constanta. Vom nota cu S
A
(x)
matricea fundamentala a sistemului (4.4) care verica condit ia init iala
S
A
(0) = E
unde E este matricea identitate.
Propozitia 4.2 Familia S
A
(x); x R are urmatoarele proprietat i:
(i) S
A
(x +z) = S
A
(z) S
A
(x), x, z R.
(ii) S
A
(0) = E.
(iii) lim
xx
0
S
A
(x)u = S
A
(x
0
)u, u R
n
.
Demonstrat ie. Funct iile u(x) = S
A
(x)S
A
(z) si v(x) = S
A
(x+z) snt solut ii
ale sistemului (4.7) si u(0) = v(0) = S
A
(z) deci u(x) = v(x) pentru orice
x n R, de unde rezulta (i). Proprietatea (ii) rezulta imediat din denit ia
matricei fundamentale S
A
. Proprietatea (iii) este consecint a faptului ca
funct ia y(x) = S
A
(x)u este solut ie a ecuat iei (4.4), deci continua pe R. 2
Propozit ia 4.1 exprima faptul ca familia S
A
(x); x R este un grup con-
tinuu de transformari liniare ale spat iului R
n
n el nsusi.
Structura matricei S
A
Pentru a construi o matrice fundamentala de solut ii vom face cteva considera-
t ii preliminare. Fiind dat un sir de matrici A
k
de dimensiune n n sa
consideram seria
k=0
A
k
= A (4.14)
Se pune problema de a deni convergent a seriei (4.14).
Definitia 4.1 Spunem ca seria
k=0
A
k
converge la A (fapt scris sub forma
(4.14)) daca sirul sumelor part iale B
j
=
j
k=0
A
k
converge n norma la ma-
tricea A, adica
|B
j
A| 0, pentru j . (4.15)
Avnd n vedere ca (4.15) revine la convergent a pe componente, este usor de
vazut ca criteriul lui Cauchy de convergent a pentru serii numerice ramne
adevarat si n cazul seriilor de matrici. In particular, se ment ine adevarat si
urmatorul criteriu de convergent a.
Propozitia 4.3 Daca seria de matrici
k=0
A
k
este majorata de o serie nu-
merica convergenta, adica |A
k
| a
k
, unde
k=0
a
k
< +, atunci seria
k=0
A
k
este convergenta.
Folosind not iunea de serie convergenta de matrici se pot deni diverse funct ii
de matrici. Astfel, daca f este o funct ie numerica analitica, avnd reprezentarea
f() =
k=0
a
k
k
, [[ < R
atunci, prin denit ie,
f(A) :=
k=0
a
k
A
k
, pentru |A| < R. (4.16)
Este clar, conform Propozit iei 4.2, ca seria (4.16) este convergenta pentru
|A| < R. In felul acesta se pot deni funct iile de matrici exponent iale,
logaritmice, trigonometrice, etc. In particular, pentru x R exista funct ia
e
Ax
=
j=0
A
j
x
j
j!
(4.17)
A ind o matrice patrata oarecare. Cum seria numerica
j=0
j
/j! este con-
vergenta pentru orice R avem ca seria (4.17) este convergenta pentru
orice x R si orice matrice A de tipul n n.
Teorema 4.6 In cazul sistemelor de ecuat ii diferent iale (4.4) cu coecient i
constant i, un sistem fundamental de solut ii este dat de matricea e
Ax
. Mai
mult e
Ax
= S
A
(x).
Demonstrat ie. Din teoremele clasice de analiza, rezulta ca seria (4.6) se
poate deriva termen cu termen si avem
d
dx
e
Ax
= Ae
Ax
, x R
deci e
Ax
este un sistem fundamental de solut ii pentru sistemul (4.4). Cum
e
A0
= E = S
A
(0) si S
A
(x) este o matrice fundamentala de solut ii avem
e
Ax
= S
A
(x). 2
Observat ie.
Este util sa ment ionam ca
y(x) = e
A(xx
0
)
y
0
= S
A
(x x
0
)y
0
verica ecuat ia (4.4) si condit ia y(x
0
) = y
0
. Mai mult
y(x) = e
A(xx
0
)
y
0
+
_
x
x
0
e
A(xs)
b(s)ds, x R
verica ecuat ia y
= Ay +b si condit ia y(x
0
) = y
0
.
Daca n Teorema 4.6 am precizat forma unei matrici fundamentale de
solut ii pentru un sistem diferent ial liniar cu coecient i constant i, vom da n
cele ce urmeaza cteva moduri de construire a matricei fundamentale e
Ax
.
Teorema 4.7 Are loc urmatoarea egalitate
e
Ax
=
1
2i
_
e
x
(E A)
1
dx, x R (4.18)
unde este un contur nchis si recticabil din planul complex C cont innd n
interiorul domeniului pe care l delimiteaza radacinile
1
, . . . ,
k
ale ecuat iei
caracteristice det(E A) = 0.
Demonstrat ie. Sa notam cu Y (x) matricea denita de
Y (x) =
1
2i
_
e
x
_
E A
_
1
d, x R. (4.19)
Pentru a demonstra (4.18) este sucient sa vericam relat iile
Y (0) = E, Y
(x) = AY (x), x R. (4.20)

Din (4.19) rezulta
Y
(x) =
1
2i
_
e
x
(E A)
1
d, x R.
T innd seama de egalitatea evidenta
(E A)
1
= A(E A)
1
+E, C sp(A)
rezulta atunci
Y
(x) = AY (x) +
1
2i
E
_
e
x
d, x R.
Dar conform teoremei lui Cauchy
_
e
x
dx = 0, deci Y (x) este o matricea de
solut ii pentru ecuat ia (4.4). Sa calculam Y (0). Pentru aceasta sa observam
ca are loc relat ia
(E A)
1
=
1
k=0
k
A
k
, pentru [[ > |A|, (4.21)
relat ia ce se verica cu usurint a plecnd de la denit ia matricei inverse
(E A)
1
. Intr-adevar, din criteriul de convergent a amintit mai sus,
rezulta cu usurint a ca seria din dreapta relat iei (4.21) este convergenta pen-
tru [[ > |A|. Pe de alta parte, un calcul elementar ne arata ca
1
(E A)
k=0
k
A
k
= E,
de unde rezulta (4.21). T innd seama de formula (4.21) se obt ine
Y (0) =
1
2i
_
(E A)
1
d =
1
2i
k=0
A
k
_
k1
d. (4.22)
Fara a restrnge generalitatea, putem presupune ca este un contur care
cont ine n interior discul C; [[ |A| + cu > 0. In caz con-
trar conturul se poate deforma nct sa contina acest disc. Din teorema
Cauchy rezulta ca valoarea integralei ramne neschimbata. Aceasta face posi-
bila integrarea termen cu termen a integralei (4.21). Sa observam ca avem
egalitatea
_
1
d =
_
||=r
1
d = i
_
2
0
d = 2i (4.23)
si n mod asemanator
_
k1
d = i
_
2
0
r
k
e
ik
d = 0. (4.24)
Din (4.22), (4.23) si (4.24) se obt ine Y (0) = E. Cu aceasta teorema este
demonstrata. 2
Formula (4.19) poate utilizata pentru a da o teorema de structura pentru
matricea e
Ax
. Notnd cu D() = det(E A), formula (4.19) se scrie sub
forma
e
A
=
1
2i
_
e
x
A()
D()
d =
1
2i
_
e
x
A()
(
1
)
m
1
(
k
)
m
k
d
unde am notat cu A() matricea complement ilor algebrici ai matricei EA,
adica A() (E A) = D() E.
Din teorema reziduurilor rezulta atunci
e
Ax
=
k
j=1
R(
j
) (4.25)
unde am notat cu R(
j
) reziduul funct iei matriceale e
x
A()/D() n polul
j
. Pe de alta parte o formula bine cunoscuta ne da R(
j
) sub forma
R(
j
) =
1
(m
j
1)!
d
m
j
1
d
m
j
1
_
e
x
A()(
j
)
m
j
D()
_
=
j
= e
j
x
P
j
(x)
unde elementele matricei P
j
(x) snt polinoame n x de grad cel mult m
j
1
2
Observat ie. Prin procedeul de mai sus, calculul matricei e
Ax
se reduce la
operat ii algebrice.
Exemplu. Sa se determine solut ia generala a sistemului :
_
_
y
1
= 2y
1
y
2
y
3
y
2
= 3y
1
2y
2
3y
3
y
3
= y
1
+y
2
+ 2y
3
(4.26)
Matricile A, E A pentru sistemul de mai sus snt
A =
_
2 1 1
3 2 3
1 1 2
_
, E A =
_
2 1 1
3 2 + 3
1 1 2
_
.
Determinantul D() si matricea complement ilor algebrici A() pentru matricea
(E A) snt D() = ( 1)
2
si
A() =
_
_
2
1 1 1
3( 1) ( 1)( 3) 3(1 )
(1 ) 1
2
1
_
_
R(0) =
_
e
x
A()
( 1)
2
_
=0
=
A(0)
1
=
_
1 1 1
3 3 3
1 1 1
_
.
R(1) =
d
d
_
e
x
A()( 1)
2
( 1)
2
_
=1
=
d
d
_
e
x
A()
_
=1
=
=
x 1
2
e
x
A()[
=1
+
+
e
x
d
d
(A())[
=1
= e
x
_
2 1 1
3 2 3
1 1 2
_
.
Deci
e
Ax
=
_
1 1 1
3 3 3
1 1 1
_
+
_
2 1 1
3 2 3
1 1 2
_
e
x
=
_
2e
x
1 1 e
x
1 e
x
3e
x
3 3 2e
x
3 3e
x
1 e
x
e
x
1 2e
x
1
_
.
O solut ie generala a sistemului considerat este de forma
y(x) = e
Ax
c =
_
2e
x
1 1 e
x
1 e
x
3e
x
3 3 2e
x
3 3e
x
1 e
x
e
x
1 2e
x
1
__
c
1
c
2
c
3
_
.
Un alt mod de a calcula matricea e
Ax
foloseste faptul ca daca C este
o matrice nesingulara si B = C
1
AC atunci e
Ax
= Ce
Bx
C
1
, deci daca
stim sa calculam e
Bx
atunci putem sa calculam e
Ax
. Dar, este binecunoscut
faptul, ca exista C o matrice nesingulara astfel matricea B = C
1
AC sa
aiba forma canonica Jordan
B =
_
_
_
J
1
.
.
.
J
s
_
_
_
unde J
1
, . . . , J
0
snt celule Jordan.
Din denit ia exponent ialei, rezulta cu usurint a ca
e
Bx
=
_
_
_
_
_
_
e
J
1
x
e
J
2
x
.
.
.
e
Jsx
_
_
_
_
_
_
.
Orice celula Jordan J se reprezinta sub forma J = E + I, unde E si I se
scriu sub forma
E =
_
_
_
_
_
_
1 0
1
.
.
.
0 1
_
_
_
_
_
_
, I =
_
_
_
_
_
_
0 1
0 1
.
.
.
1
0
_
_
_
_
_
_
adica E
ii
= 1 si E
ij
= 0 pentru i ,= j iar I
i,i+1
= 1 si I
i,j
= 0 pentru j ,= i+1.
Se constata direct ca daca I are m linii si m coloane atunci I
m
= 0. Deducem
J
k
=
_
_
_
_
_
_
k
C
1
k
k1
C
2
k
k2
. . . C
m1
k

km+1
0
k
C
1
k
k1
. . . C
m2
m

km+2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . .
k
_
_
_
_
_
_
apoi
e
Jx
=
k=0
J
k
x
k
k!
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
x
1!
x
2
2!
. . .
x
m1
(m1)!
0 1
x
1!
. . .
x
m2
(m2)!
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
x
.
Cu aceasta se obt ine ca daca
1
, . . . ,
k
snt valori proprii distincte de mul-
tiplicitate m
1
, . . . , m
k
ale matricei A atunci
e
Ax
=
k
j=1
P
j
(x)e
j
x
unde elementele matricei P
j
(x) snt polinoame de grad cel mult m
j
1. Prin
urmare, orice solut ie a sistemului (4.4) este de forma
y(x) =
k
j=1
p
j
(x)e
j
x
unde elementele vectorilor p
j
(x) snt polinoame n x de grad cel mult m
j
1.
Intr-adevar, daca y este o solut ie a sistemului (4.4) exista c R
n
astfel ca
y(x) = e
Ax
c =
k
j=1
(P
j
(x)c)e
j
x
=
k
j=1
p
j
(x)e
j
x
.
Exemplu : Consideram din nou sistemul (4.26) si determinam matricea e
Ax
cu
tehnica prezentata mai sus.
Cum usor se poate constata (1, 3, 1)
T
este un vector propriu pentru valoarea pro-
prie = 0, iar (1, 1, 0)
T
, (1, 0, 1)
T
snt vectori proprii liniar independent i pentru
valoarea proprie = 1. Lund
C =
_
1 1 1
3 1 0
1 0 1
_
obt inem C
1
=
_
1 1 1
3 2 3
1 1 2
_
si C
1
AC =
_
0 0 0
0 1 0
0 0 1
_
= B. Avem e
Ax
=
Ce
Bx
C
1
=
_
1 1 1
3 1 0
1 0 1
_
_
e
0
0 0
0 e
x
0
0 0 e
x
_
_
1 1 1
3 2 3
1 1 2
_
=
=
_
2e
x
1 1 e
x
1 e
x
3e
x
3 3 2e
x
3 3e
x
1 e
x
e
x
1 2e
x
1
_
.
Solut ia generala pentru sistemul (4.26) este data de
y(x) = e
Ax
c =
_
2e
x
1 1 e
x
1 e
x
3e
x
3 3 2e
x
3 3e
x
1 e
x
e
x
1 2e
x
1
__
c
1
c
2
c
3
_
.
Un alt procedeu de obt inere a unei matrici fundamentale de solut ii se
bazeaza pe teorema urmatoare.
Teorema 4.8 Fie A M
n
(R) si sistemul asociat matricei A. Fie sp(A)
spectrul matricei A ( adica mult imea valorilor proprii ) si pentru ecare
n sp() e m
multiplicitatea algebrica ( ordinul de mult iplicitate al valorii

proprii ca radacin a a polinomului caracteristic det(E A)).
1) Oricare ar R sp(A) exista P
,k
j
R
n
astfel ca aplicat iile
k
denite prin
(x) =
_
_
m
j=0
P
,k
j
x
j
_
_
e
x
, x R, k = 1, . . . , m
(4.27)
snt solut ii liniar independente ale ecuat iei (4.4).
2) Oricare ar = + i sp(A) pentru care = m() > 0 exista
P
,k
j
C astfel nct aplicat iile
k
si
k
k = 1, . . . , m
denite prin
(x) := Re
_
_
e
x
m
k
1
j=0
P
,k
j
x
j
_
_
, x R
(x) := Im
_
_
e
x
m
k
1
j=0
P
,k
j
x
j
_
_
, x R
(4.28)
snt solut ii liniare independente ale ecuat iei (4.4).
3) Solut iile
k
, sp(A), k = 1, . . . , m
din (4.27) si (4.28) constituie

un sistem fundamental de solut ii ale sistemului (4.4).
4) Daca sp(A) si m
= 1 atunci P
0
este un vector propriu pentru .
Pentru demonstrarea acestei teoreme se poate consulta [44].
Utiliznd teorema de mai sus se obt ine urmatorul algoritm pentru obt inerea
unei matrici fundamentale de solut ii.
Pasul 1. Se determina spectrul sp(A), ca mult imea radacinilor ecuat iei
caracteristice det(E A) = 0, pentru ecare sp(A) se ret ine m
=
ordinul de multiplicitate al valorii proprii .
Pasul 2. Pentru ecare sp(A) R pentru care m
= 1 se rezolva
sistemul
(AE)u = 0
si se alege u
R
n
0 o solut ie nenula a acestui sistem si se considera
(x) = u
e
x
drept solut ie a ecuat iei (4.4) corespunzatoare valorii proprii .
Pasul 3. Pentru ecare = + i sp(A), > 0, pentru care m
= 1 se
rezolva n C
n
sistemul algebric
(AE)u = 0
si se alege o solut ie u
C
n
0 a acestui sistem si ret inem
(x) = Re(e
x
u
),
(x) = Im(e
x
u
)
drept solut ii ce corespund valorilor proprii si

.
Pasul 4. Pentru ecare R sp(A), pentru care m
= m > 1 se cauta
P
0
, P
1
, . . . , P
m1
R
n
astfel ca
(x) = e
x
_
_
m1
j=0
P
j
x
j
_
_
sa e solut ie a ecuat iei (4.4); prin identicarea coecient ilor din identitatea
(x) = A(x) se obt in relat iile

(E A)P
m1
= 0, (E A)P
j
= (j + 1)P
j+1
, j = m2, . . . , 0
care se scrie sub forma echivalenta
(E A)
m
P
0
= 0, P
j
=
1
j!
(E A)
j
P
0
, j = 0, . . . , m1,
se aleg m vectori liniari independent i P
,k
0
R
n
, k = 1, . . . , m care snt
solut iile ale ecuat iei (E A)
m
P
0
= 0 si se denesc
P
,k
j
=
1
j!
(E A)
j
P
,k
0
, j = 0, . . . , m1, k = 1, . . . , m
si se obt in
(x) = e
x
_
_
m1
j=0
P
,k
j
x
j
_
_
, k = 1, . . . , m.
Pasul 5. Pentru = + i sp(A), > 0 pentru care m
= m > 1, se
cauta P
0
, P
1
, . . . , P
m1
C
n
astfel nct
(x) := e
x
_
_
m1
j=0
P
j
x
j
_
_
sa verice identitarea
(x) = A(x). De aici prin identicarea coecient ilor

se obt in relat iile
(E A)P
m1
= 0, (E A)P
j
= (j + 1)P
j+1
, j = m2, . . . , 0,
care se scriu echivalemt
(E A)
m
P
0
= 0, P
j
=
1
j!
(E A)
j
P
0
, j = 1, . . . , m1.
Se alege o baza P
,k
0
, k = 1, . . . , m pentru Ker (EA)
m
, se denesc P
,k
j
prin
P
,k
j
=
1
j!
(E A)
j
P
,k
0
j = 1, . . . , m1, k = 1, . . . , m
si se obt in
(x) := Re
_
_
e
x
m1
j=0
P
,k
j
x
j
_
_
(x) := Im
_
_
e
x
m1
j=0
P
,k
j
x
j
_
_
drept solut ii liniar independente corespunzatoare valorilor proprii si

(cu
ordinul de multiplicare m
= m
= m > 1 ).
Pasul 6. Se renumeroteaza cele n solut ii obt inute n pasii precedent i
, sp(A), k = 1, . . . , m
=
1
, . . . ,
n
care constituie un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia (4.4).

Solut ia generala se scrie sub forma
y(x) =
n
i=1
c
i
i
(x).
Exemplu : Sa se determine solut ia generala a sistemului
_
_
y
1
= 2y
1
y
2
y
3
y
2
= 3y
1
2y
2
3y
3
y
3
= y
1
+y
2
+ 2y
3
(4.29)
Matricea sistemului este A =
_
2 1 1
3 2 3
1 1 2
_
iar polinomul caracteristic D() =
det(E A) = ( 1)
2
.
Radacinile ecuat iei caracteristice snt
1
= 0(m
1
= 1),
2
= 1(m
2
= 2). Se deter-
mina u R
3
0 solut ie a ecuat iei (E A)u = 0, adica
_
2u
1
u
2
u
3
= 0
3u
1
2u
2
3u
3
= 0
u
1
+u
2
+ 2u
3
= 0
care are solut iile u
2
= 3u
1
, u
3
= u
1
, putem alege vectorul propriu u
0
= (1, 3, 1)
T
si solut ia ce corespunde pentru
1
= 0 este data de
1
(x) = u
0
e
0x
= (1, 3, 1)
T
.
Pentru valoarea dubla
2
= 1 cautam P
0
, P
1
R
3
astfel ca (x) = e
x
(P
0
+P
1
x) sa
e solut ie pentru sistemul (4.29). Prin identicare se obt ine AP
1
= P
1
, (EA)P
0
=
P
1
deci (E A)
2
P
0
= 0. Calculam
(E A)
2
=
_
1 1 1
3 3 3
1 1 1
_
si determinam doua solut ii liniar independente ale sistemului algebric
(E A)
2
u = 0, adica
_
u
1
+ u
2
+ u
3
= 0
3u
1
+ 3u
2
+ 3u
3
= 0
u
1
u
2
2u
3
= 0
Doua solut ii liniar independente snt P
1
0
= (1, 1, 0)
T
, P
2
0
= (1, 0, 1)
T
. Din relat ia
P
1
1
= (E A)P
0
determinam
P
1
1
= (E A)P
1
0
=
_
1 1 1
3 3 3
1 1 1
__
1
1
0
_
=
_
0
0
0
_
P
2
1
= (E A)P
1
0
=
_
1 1 1
3 3 3
1 1 1
__
1
0
1
_
=
_
0
0
0
_
si ret inem solut iile
1
2
(x) = e
x
_
P
1
0
+P
1
1
x
_
= (1, 1, 0)
T
e
x
2
2
(x) = e
x
_
P
2
0
+P
2
1
x
_
= (1, 0, 1)
T
e
x
.
Am obt inut astfel sistemul fundamental de solut ii
1
(x) =
_
1
3
1
_
,
2
(x) =
_
1
1
0
_
e
x
,
3
(x) =
_
1
0
1
_
e
x
,
cu ajutorul careia solut ia generala se scrie
y(x) = c
1
1
(x) +c
2
2
(x) +c
3
3
(x)
sau pe componente
y
1
(x) = c
1
+c
2
e
x
+c
3
e
x
= c
1
+ (c
2
+c
3
)e
x
y
2
(x) = 3c
1
+c
2
e
x
y
3
(x) = c
1
+c
3
e
x
cu c
1
, c
2
, c
3
R.
Daca se determina matricea C astfel ca
(
1
(0),
2
(0),
3
(0)
_
C = E
atunci
_
1
(x),
2
(x),
3
(x)
_
C este o noua matrice fundamentala de solut ii ce este
egala cu S
A
(x) = e
Ax
.
4.4 Proprietat i ale zerourilor solut iilor sistemelor liniare
Vom considera n acest paragraf un sistem de forma
y
+a
1
u +b
1
z = 0, z
+a
2
y +b
2
z = 0 (4.30)
unde a
1
, a
2
, b
1
, b
2
C(I). 2
Teorema 4.9 Fie (y, z)
t
o solut ie nenula a sistemului (4.30).
(i) Daca b
1
(x) ,= 0, x I, atunci zerourile lui y snt simple si mult imea
lor este nita.
(ii) Daca p
2
(x) ,= 0, atunci zerourile lui z snt simple si mult imea lor este
nita.
Demonstrat ie. Fie x
0
I astfel ca y(x
0
) = 0, y
(x
0
) = 0. Din prima
ecuat ie a sistemului (4.30) rezulta z(x
0
) = 0. Din unicitatea solut iei prob-
lemei Cauchy relativa la sistemul (4.30) rezulta ca (y, z) este solut ia nula, o
contradict ie. Analog se demonstreaza (ii).
Teorema 4.10 (M. Nicolescu) Fie a
i
, b
i
C[a, b] si b
1
(x)a
2
(x) < 0, pen-
tru x [a, b]. Daca (y, z) este o solut ie nenula a sistemului (4.30), atunci
zerourile lui y si z se separa reciproc pe [a, b].
Demonstrat ie. Trebuie sa demonstram ca zerourile lui y si z snt simple,
snt izolate si cantre doua zerouri consecutive ale unei componente a solut iei
(y, z) cealalta componenta are un zerou si numai unul.
Primele doua armat ii rezulta din teorema anterioara. Deci ramne sa
demonstram ca ntre doua zerouri consecutive ale lui y se aa cel put in
un zerou al lui z si ntre doua zerouri consecutive ale lui z se aa cel put in
un zerou pentru y. Fie (y, z) o solut ie a sistemului (4.30). Prin schimbarea
de variabila
u(x) = y(x) exp
_
_
x
a
a
1
(s)ds
_
, v(x) = z(x) exp
_
_
x
a
b
2
(s)ds
_
(4.31)
se obt ine sistemul
u
+pv = 0, v
+qu = 0 (4.32)
unde p(x) = b
1
(x) exp
_
_
x
a
a
1
(s)ds
_
, q(x) = a
2
(x) exp
_
_
x
a
b
2
(s)ds
_
. Se ob-
serva ca mult imea zerourilor lui y si u respectiv z, v coincid, iar p(x) ,= 0
daca si numai daca b
1
(x) ,= 0 pentru orice x [a, b], q(x) ,= 0 daca si numai
daca a
2
(x) ,= 0 pentru orice x [a, b]. Observam ca
W(x; u, v) = q(x)u
2
(x) +p(x)v
2
(x) ,= 0 x [a, b].
Dar daca doua funct ii de clasa C
1
au proprietatea ca wronskianul lor nu
se anuleaza n nici un punct din I atunci zerourile lor se separa reciproc.
Pentru probarea acestui fapt se utilizeaza rat ionamentul din demonstrarea
teoremei de separare a lui Sturm ( Teorema 3.4 ).
1) Sa se formeze sistemul de ecuat ii diferent iale de ordinul nti echivalent
cu ecuat iile diferent iale :
i) y
(4)
+x
2
y = 0; ii) y
z = 0, x
3
z
2y = 0.
2) Sa se integreze sistemele de ecuat ii diferent iale:
1)
_
_
y
=
2x
1 +x
2
y,
z
=
z
x
+y +x
2)
_
y
= z,
z
= y
3) Sa se construiasca sistemele de ecuat ii diferent iale care admit urmatoarele
sisteme fundamentale de solut ii
1)
_
e
3x
0
_
,
_
0
e
3x
_
; 2)
_
cos 2x
sin 2x
_
,
_
sin 2x
cos 2x
_
4) Sa se integreze urmatoarele sisteme de ecuat ii:
1) y
1
= y
1
+ 4y
2
, y
2
= y
1
+y
2
,
2) y
1
+ 3y
1
+y
2
= 0, y
2
y
1
+y
2
= 0,
3) y
1
= 2y
1
y
2
, y
2
= y
1
+ 2y
2
5) Sa se integreze urmatoarele sisteme de ecuat ii:
_
y
+z
= 2z
3y
+z
= y + 9z
,
_
y
4y
+ 4y z = 0
z
+ 4z
+ 4z 25y = 0
6) Sa se rezolve sistemul
dy
dx
=
1
x
Ay
7) Daca A este o matrice constanta pentru care valorile proprii au part ile
reale negative, iar B : R
+
M
n
(R) este astfel nct
_

0
|B(t)|
2
dt < +
atunci toate solut iile sistemului
dy
dx
= (A+B(x))y
verica o inegalitate de forma
[y(x)[ ke
ax
[y(0)[, > 0.
8) Sa se determine solut iile problemei Cauchy
_
y
= xy + (1 x
2
)z
z
= y xz
,
_
y(0) = 1
z(0) = 0
folosind dezvoltarea n serie.
9) Fie a
i
, b
i
C(I) si (y
1
, z
1
), (y
2
, z
2
) solut ii liniar independente ale sis-
temului
y
+a
1
(x)y +b
1
(x)z = 0, z
+a
2
(x)y +b
2
(x)z = 0 (4.33)
(i) Sa se arate ca daca b
1
(x) ,= 0, x I atunci zerourile lui y
1
si y
2
se separa reciproc n orice interval nit [, ] I.
(ii) Sa se arate ca daca a
2
(x) ,= 0, x I, atunci zerourile lui z
1
si
z
2
se separa reciproc n orice interval [, ] I.
Indicat ie. Din faptul ca (y
1
, z
1
), (y
2
, z
2
) snt solut ii ale sistemului
(4.33) rezulta
y
1
y
2
y
1
y
= b
1
y
1
y
2
z
1
z
2
si
z
1
z
2
z
1
z
= a
2
y
1
y
2
z
1
z
2
5. Probleme la limit a pentru ecuatii diferentiale 123

5 Probleme la limita pentru ecuat ii diferent iale
Dacan sect iunile anterioare am considerat problema Cauchy pentru o ecuat ie
diferent iala ( sistem de ecuat ii diferent iale ), n cele ce urmeaza vom con-
sidera o problema la limite pentru o ecuat ie diferent iala ( sistem de ecuat ii
diferent iale ).
5.1 Probleme la limite pentru ecuat ii diferent iale liniare
Incepem cu o problema la limita pentru o ecuat ie liniara de ordinul doi.
Fie
L(y) := py
+qy
+ry = f (5.1)
U
1
(y) =
11
y(a) +
12
y
(a) +
11
y(b) +
12
y
(b) =
1
U
2
(y) =
21
y(a) +
22
y
(a) +
21
y(b) +
22
y
(b) =
2
(5.2)
unde p, q, r, f C[a, b],
ij
,
ij
,
i
R si presupunem ca rangul matricei
_

11

12

11

12
21

22

21

22
_
este doi, iar p(x) ,= 0 pentru x [a, b].
Condit iile (5.2) se numesc condit ii la limite, iar problema determinarii unei
funct ii y C
2
[a, b] care verica ecuat ia (5.1) si condit iile la limite (5.2) se
numeste problema la limite sau problema Sturm Liouville.
Daca
1
=
2
= 0 condit iile la limite (5.2) se numesc omogene iar daca n
plus f = 0 problema la limite se numeste omogena.
Atasam problemei (5.1) + (5.2) problema omogena corespunzatoare
L(y) = 0 (5.3)
U
1
(y) = 0, U
2
(y) = 0. (5.4)
Este usor de vazut ca problema (5.1) + (5.2) are cel mult o solut ie daca si
numai daca problema omogena asociata (5.3) + (5.4) are numai solut ia nula.
Daca consideram aplicat iile
L : C
2
[a, b] C[a, b]; y L(y)
U
1
: C
2
[a, b] R; y U
1
(y)
U
2
: C
2
[a, b] R; y U
2
(y)
atunci aceste aplicat ii snt liniare si mult imea solut iilor problemei (5.3) +
(5.4) este Ker (L)Ker (U
1
)Ker (U
2
) si prin urmare formeaza un subspat iu
liniar al lui C
2
[a, b]. Unicitatea revine la faptul ca Ker (L) Ker (U
1
)
Ker (U
2
) = 0.
Cum Ker (L) este un spat iu liniar bidimensional, ind format cu mult imea
solut iilor unei ecuat ii diferent iale liniare de ordinul doi, orice y Ker (L) se
scrie sub forma
y = C
1
y
1
+C
2
y
2
unde y
1
, y
2
formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia (5.3).
Impunnd condit ia ca y sa apart ina lui Ker (U
1
) Ker (U
2
) obt inem sistemul
_
C
1
U
1
(y
1
) +C
2
U
1
(y
2
) = 0
C
1
U
2
(y
1
) +C
2
U
2
(y
2
) = 0
a carei rezolvabilitate este caracterizata de rangul matricei
U(y) =
_
U
1
(y
1
) U
1
(y
2
)
U
2
(y
1
) U
2
(y
2
)
_
.
Daca y
1
, y
2
este un alt sistem fundamental de solut ii si T este o aplicat ie
liniara nesingulara atunci U( y) = TU(y) si deci rangul lui U nu depinde de
alegerea bazei lui Ker (L). Din acest motiv rangul matricei U se numeste
rangul problemei la limite.
Pentru a pune n evident a varietatea situat iilor ce se pot ivi n legatura
cu rezolvabilitatea problemei (5.3) + (5.4) dam n cele ce urmeaza cteva
exemple.
Exemple :
1) Sa se determine o funct ie y de clasa C
2
pe [a, b] astfel ca
y
= 0, y(a) = , y() = 0. (5.5)

Mult imea tuturor solut iilor ecuat iei y
= 0 este data de
y(x) = C
1
x +C
2
, C
1
, C
2
R.
Deci rezolvarea problemei (5.5) revine la determinarea constantelor C
1
si C
2
astfel
nct sa aiba loc condit iile la capete. Rezulta astfel ca problema (5.5) are o solut ie
si numai una
y(x) =
b x
b a
+
x a
b a
.
2) Daca f C[a, b], sa se determine o funct ie y C
2
[a, b] astfel ca
y
= f, y(a) = 0, y(b) = 0. (5.6)

Cum solut ia ecuat iei y
= f este data de
y(x) = C
1
x +C
2
+
_
x
a
(x s)f(s)ds, C
1
, C
2
R
rezolvarea problemei (5.6) revine la determinarea constantelor C
1
si C
2
astfel nct
sa e vericate si condit iile la limite (capete). Rezulta astfel ca problema (5.6) are
o solut ie si numai una data de
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s)ds
unde
G(x, s) =
_
_
(s a)(b x)
(b a)
daca s x
(x a)(b s)
(b a)
daca s x
(5.7)
3) Pentru f C[a, b] si , R sa se determine o funct ie y C
2
[a, b] astfel ca
y
= f, y(a) = , y(b) = . (5.8)

Se verica cu usurint a ca singura solut ie a problemei (5.8) este data de
y(x) =
b x
b a
+
x a
b a

_
b
a
G(x, s)f(s)ds (5.9)
unde G este funct ia denita n (5.7).
4) Sa se determimine solut ia problemei
y
y = 0, y(0) = 0, y(1) = 0. (5.10)

Solut ia generala a ecuat iei diferent iale y
y = 0 este y = C
1
e
x
+C
2
e
x
. Impunnd
condit iile la limite (capete) obt inem C
1
= C
2
= 0. Deci problema (5.10) admite
numai solut ia nula.
5) Sa se determine y C
2
[0, ] solut ie pentru problema
y
+y = 0, y(0) = 0, y() = 0 (5.11)

+y = 0 este data y(x) = C

1
cos x+C
2
sin x.
Impunnd condit iile la limita (capete) obt inem ca y = C
2
sin x este o solut ie a
problemei (5.11) oricare ar C
2
R. Prin urmare mult imea solut iilor formeaza un
subspat iu liniar unidimensional al lui C
2
[0, ].
6) Sa se determine funct iile de clasa C
2
[0, 2] solut ii ale problemei
y
+y = 0, y(0) y(2) = 0, y
(0) y
(2) = 0. (5.12)
+y = 0 este data de
y = C
1
cos x +C
2
sin x, C
1
, C
2
R
Orice funct ie y de forma de mai sus verica condit iile la limite (capete), deci
mult imea solut iilor problemei (5.12) formeaza un subspat iu bidimensional al lui
C
2
[0, 2].
Sa trecem acum la studiul rezolvabilitat ii problemei la limite (5.1) + (5.2).
Daca rangul problemei (5.1) + (5.2) este doi, atunci restrict ia lui L la
Ker (U
1
)Ker (U
2
) este injectiva si deci, putem sa vorbim de aplicat ia inversa
a aplicat iei
L : Ker (U
1
) Ker (U
2
) C[a, b].
Vom construi pe L
1
si vom vedea ca L
1
este un operator integral iar
nucleul acestui operator se va numi funct ia lui Green a problemei la limite
date.
Funct ia lui Green
Prin funct ia lui Green a problemei (5.1) + (5.2) nt elegem o funct ie
G : [a, b] [a, b] R; (x, s) G(x, s)
ce satisface urmatoarele condit ii:
(i) G C([a, b] [a, b]);
(ii) Pentru orice s [a, b] funct ia x G(x, s) este clasa C
2
pe mult imea
[a, s) (s, b] si
G
x
(s+, s)
G
x
(s, s) =
1
p(s)
,
(iii) Funct ia x G(x, s) este solut ie a ecuat iei L(y) = 0 pe mult imea
[a, s)(s, b] si satisface condit iile liniare si omogene U
1
(u) = U
2
(y) = 0.
Teorema 5.1 Daca problema la limite omogena de rang doi (5.3) + (5.4)
are numai solut ia nula, adica Ker (L) Ker (U
1
) Ker (U
2
) = 0, atunci
funct ia lui Green exista si este unica.
1
si y
2
un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia
L(y) = 0. Din denit ia funct iei Green rezulta ca trebuie sa avem
G(x, s) =
_
a
1
y
1
(x) +a
2
y
2
(x) pentru a x < s b
b
1
y
1
(x) +b
2
y
2
(x) pentru a s < x b
.
Din condit iile (i) si (ii) obt inem
C
1
y
1
(s) +C
2
y
2
(s) = 0, C
1
y
1
(s) +C
2
y
2
(s) =
1
p(s)
(5.13)
unde C
i
= b
i
a
i
, i = 1, 2. Deci C
1
si C
2
snt determinate n mod unic,
deoarece determinantul sistemului (5.13) este wronskianul sistemului funda-
mental de solut ii y
1
, y
2
ale ecuat iei L(y) = 0. Pentru determinarea lui a
i
,
b
i
folosim proprietatea (iii). Din U
1
(G(, s)) = 0 si U
2
(G(, s)) = 0 obt inem
b
1
U
1
(y
1
) +b
2
U
1
(y
2
) = C
1
[
11
y
1
(a) +
12
y
1
(a)] +C
2
[
11
y
2
(a) +
12
y
2
(a)]
b
1
U
2
(y
1
) +b
2
U
2
(y
2
) = C
1
[
21
y
1
(a) +
22
y
1
(a)] +C
2
[
21
y
2
(a) +
22
y
2
(a)]
(5.14)
Intr-adevar, din 0 = U
1
(G(, s)) avem
0 =
11
G(a, s) +
12
x
G(a, s) +
11
G(b, s) +
12
x
G(b, s)
=
11
(a
1
y
1
(a) +a
2
y
2
(a)) +
12
(a
1
y
1
(a) +a
2
y
2
(a))
+
11
(b
1
y
1
(b) +b
2
y
2
(b)) +
12
(b
1
y
1
(b) +b
2
y
2
(b))
=
11
[(b
1
C
1
)y
1
(a) + (b
2
C
2
)y
2
(a)]
+
12
[(b
1
C
1
)y
1
(a) + (b
2
C
2
)y
2
(a)]
+
11
[b
1
y
1
(B) +a
2
y
2
(b)] +
12
[b
1
y
1
(b) +b
2
y
2
(b)]
= b
1
[
11
y
1
(a) +
12
y
1
(a) +
11
y
1
(b) +
12
y
2
(b)]
+b
2
[
11
y
2
(a) +
12
y
2
(a) +
11
y
2
(b) +
12
y
2
(b)]
C
1
[
11
y
1
(a) +
12
y
1
(a)] C
2
[
11
y
2
(a) +
12
y
2
(a)]
= b
1
U
1
(y
1
) +b
2
U
1
(y
2
) C
1
[
11
y
1
(a) +
12
y
1
(a)]
C
2
[
11
y
2
(a) +
12
y
2
(a)]
de unde prima ecuat ie a sistemului (5.14). Din U
2
(G(, s)) = 0 se obt ine, n
mod analog, cea de a doua ecuat ie a sistemului (5.14).
Din sistemul (5.13) se determinan mod unic C
1
, C
2
iar din sistemul (5.14)
se determina n mod unic b
1
, b
2
si cum a
i
= b
i
C
i
, rezulta ca se determina
n mod unic a
1
, a
2
. In felul acesta s-a determinat n mod unic G(x, s). 2
Teorema 5.2 Daca problema omogena are numai solut ie nula, atunci prob-
lema la limite
L(y) = f (5.15)
U
1
(y) = 0, U
2
(y) = 0 (5.16)
are o solut ie si numai una pentru orice f [a, b]. Mai mult solut ia este data
de
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s)ds (5.17)
unde G este funct ia Green a problemei (5.15) + (5.16).
Demonstrat ie. Vom demonstra ca funct ia y denita de (5.17) este solut ie
a problemei (5.15) + (5.16). Va trebui sa calculam derivatele lui y. Scriem
y(x) =
_
x
a
G(x, s)f(s)ds
_
b
x
G(x, s)f(s)ds
si derivam t innd seama de condit ia (i) din denit ia funct iei Green. Obt inem
y
(x) =
_
x
a
G
x
(x, s)f(s)ds G(x+, x)f(x)
_
b
a
G
x
(x, s)f(s)ds +G(x, x)f(x) =
_
b
a
G
x
(x, s)f(s)ds.
Scriind pe y
(x) sub forma

y
(x) =
_
x
a
G
x
(x, s)f(s)ds
_
b
x
G
x
(x, s)f(s)ds
si t innd seama de condit ia (ii) din denit ia funct iei lui Green, obt inem
y
(x) =
_
x
a
2
G
x
2
(x, s)f(s)dx
G
x
(x+, x)f(x)
_
b
a
2
G
x
2
(x, s)f(s)ds +
G
x
(x, x)f(x) =
=
_
b
a
2
G
x
2
(x, s)f(s)ds +
1
p(x)
f(x)
.
Inlocuind n ecuat ia (5.15) se constata ca funct ia y denita de (5.17) este
solut ie a (5.14). Cum funct ia G(, s) verica condit iile la capete obt inem ca
si funct ia y verica condit iile la capete.
Prin urmare, L
1
, aplicat ia inversa a restrict iei lui L la Ker (U
1
) Ker (U
2
)
este L
1
: C[a, b] C
2
[a, b], f L
1
f si este denita prin
(L
1
f)(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s)ds.
Remarca 5.1 Daca problema omogen a de rangul doi are numai solut ia
nula, atunci pentru orice f C[a, b],
1
,
1
R problema
L(y) = f, U
1
(y) =
1
, U
2
(y) =
2
are o solut ie si numai una. Mai mult, solut ia este data de
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s)ds +g(x), x [a, b]
unde G este funct ia Green pentru problema (5.3) + (5.4) iar g este un
element din Ker (L) care verica condit iile U
1
(g) =
1
, U
2
(g) =
2
.
Daca y
1
si y
2
este un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ii L(y) = 0
atunci orice element din Ker (L) este de forma y = C
1
y
2
+C
2
y
2
. Condit iile
la capete devin
C
1
U
1
(y
1
) +C
2
U
1
(y
2
) =
1
, C
1
U
2
(y
1
) +C
2
U
2
(y
2
) =
2
.
Deoarece problema la limita este de rangul doi matricea
U(y) =
_
U
1
(y
1
) U
2
(y
2
)
U
2
(y
1
) U
2
(y
2
)
_
este nesingulara si deci se poate determina n mod unic C
1
si C
2
din sistemul
de mai sus.
Probleme la limita pentru ecuat ii diferent iale liniare de ordin n
Rezultatele prezentate anterior se pot extinde la orice ecuat ie diferent iala
liniara de ordin n > 2; astfel, daca L este operatorul diferent ial
L(y) :=
n
j=0
a
j
(x)y
(j)
(5.18)
condit iile la limita vor de forma
U(y) = (5.19)
unde U(y) = [U
1
(y), , U
m
(y)]
t
iar
U
j
(y) =
n1
k=0
[
jk
y
(k)
(a) +
jk
y
(k)
(b)], j = 1, , m
unde m este rangul matricei (
jk
,
jk
)
j,k
iar = (
1
, ,
m
)
t
.
Exista probleme la limite care pot sa nu admita solut ii, de exemplu ecuat ia diferent iala
y
= 0 nu admite solut ii care sa verice condit iile y(0) = 0, y(1) = 1, y
(0)+y
(1) =
1, deoarece scriind solut ia generala a ecuat iei, adica y(x) = Ax
2
+Bx+C, se gaseste
C = 0 si sistemul incompatibil A+B = 1, 2A+ 2B = 1.
Se pot determina usor condit iile de compatibilitate a problemei la limite
L(y) = f, U(y) = ,
daca se cunoaste solut ia generala a ecuat iei Ly = f; scriind
y =
n
j=1
C
j
y
j
+ y
vor trebui determinate constantele C
1
, C
n
pentru a se verica condit iile
la limita U(y) = , ceea ce este echivalent cu rezolvarea sistemului liniar
n
j=1
C
j
U(y
j
) +U( y) =
format cu m ecuat ia cu n necunoscute. Acest sistem va compatibil daca
si numai daca matricele
_
_
U
1
(y
1
) U
1
(y)

U
m
(y
1
) U
m
(y
n
)
_
_,
_
_
U
1
(y
1
) U
1
(y
n
) U
1
( y)
1

U
m
(y
1
) U
m
(y
m
) U
m
( y)
m
_
_
au acelasi rang; daca r este acest rang atunci problema la limita omogena
L(y) = 0, U(y) = 0
admite exact n r solut ii liniar independente .
Problema la limita omogena va avea mereu solut ii nenule daca m < n; daca
m = n vor exista solut ii nenule numai daca matricea (U
j
(y
k
)) este singulara,
iar daca m > n, n general nu snt solut ii nenule.
In particular, n cazul n = m are loc, urmatoarea alternativa daca problema
la limita omogena admite numai solut ia nula, atunci problema la limita
neomogena admite numai o singura solut ie.
Solut ii fundamentale si funct ii Green
Propozitia 5.1 Daca L este un operator diferent iar liniar denit prin
L(y) =
n
j=0
a
j
(x)y
(j)
unde a
j
C[a, b], a
n
(x) ,= 0 x [a, b] iar y
1
, , y
n
este un sistem
fundamental de solut ii pentru ecuat ia L(y) = 0, atunci funct ia k : [a, b]
[a, b] R denita prin
k(x, s) =
sgn (x s)
2a
n
(s)w(s)
y
1
(s) y
n
(s)
y
1
(s) y
n
(s)
.
.
.
.
.
.
y
n2
1
(s) y
(n2)
n
(s)
y
1
(x) y
n
(x)
unde sgn (x s) = 1 deci x > s, sgn (x s) = 1 daca x < s iar w este

wronskianul solut iilor y
1
, , y
n
, are urmatoarele proprietat i :
(i) n ecare din triunghiurile a x < s b si a s < x b derivatele
part iale n raport cu x pna la n inclusiv snt funct ii continue n ambele
variabile;
(ii) n ecare din triunghiurile amintite, avem Lk(x, s) = 0 (s ind consi-
derat parametru );
(iii) n patratul [a, b] [a, b], k este funct ia de clasa C
n2
(iv) daca a < s < b atunci
n1
k
x
n1
(s+, s)

n1
k
x
n1
(s, s) =
1
a
n
(s)
(v) k(s, s) = 0,
k
x
(s, s) = 0, ,

n2
k
x
n2
(s, s) = 0.
Demonstrat ie. T innd seama ca y
1
, , y
n
formeaza un sistem fundamental
de solut ii pentru ecuat ia L(u) = 0 se obt ine cu usurint a ca funct ia k are
proprietat ile (i) - (v) . 2
O funct ie g : [a, b] [a, b] R ce are proprietat ile (i) - (iv) se numeste
solut ie fundamentala pentru operatorul liniar L. Daca y
1
, , y
n
este un
sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia L(y) = 0 atunci orice solut ie
fundamentala g pentru operatorul L este de forma
g(x, s) = k(x, s) +c
1
(s)y
1
(x) + +c
n
(s)y
n
(x). (5.20)
Daca n egalitatea (5.20) se determina funct iile c
1
, , c
n
astfel nct sa se
verice ca funct ie de x si condit iile la limita U(g) = 0 atunci aceasta solut ie
fundamentala se numeste funct ie Green a problemei la limita U(y) = 0,
atasata operatorului L si se noteaza prin G. 2
Teorema 5.3 Daca problema la limita omogena are numai solut ia nula
atunci problema la limita
L(y) = f, U(y) = 0
are o solut ie si numai una pentru orice f C[a, b]. Mai mult solut ia este
data de
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s)ds.
Demonstrat ie. Construim funct ia Gn felul urmator
G(x, s) =
_
c
1
(s)y
1
(x) + +c
n
(s)y
n
(x) daca a x s b
d
1
(s)y
1
(x) + +d
n
(s)y
n
(x) daca a x s b
parametrii c
1
, , c
n
, d
1
, , d
n
determinndu-i din condit ile vericate de
funct ia Green. Condit iile de continuitate si saltul derivatei de ordinul n 1
conduc la sistemul
_
_
n
j=1
b
j
(s)y
(k)
j
(s) = 0, k = 0, 1, , n 2
n
j=1
b
j
(s)y
(n1)
j
(s) =
1
a
n
(s)
(5.21)
unde b
j
= d
j
c
j
. Cum y
1
, , y
n
este un sistem fundamental de solut ii, are
wronskianul w(s) nenul si deci b
1
, , b
n
se determina n mod unic. Scriind
condit iile la limita U(y) sub forma
U(y) = U
a
(y) +U
b
(y)
n U
a
intrnd numai termenii calculat i n x = a iar n U
b
termenii calculat i
n x = b, condit iile la limita U(G) = 0 se vor scrie
n
j=1
c
j
()U
a
(y
j
) +
n
j=1
d
j
()U
b
(y
j
) = 0.
din care se determina c
1
, , c
n
sau d
1
, , d
n
, Intr-adevar, d
i
= b
i
+c
i
, deci
sistemul de mai sus devine
n
j=1
c
j
(s)U(y
j
) +
n
j=1
b
i
(s)U
b
(y
j
) = 0 (5.22)
de unde se determina c
1
(s), . . . , c
n
(s) si apoi d
1
(s), . . . , d
n
(s). Funct ia
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s)ds
este solut ie a problemei la limita date.
5.2 Probleme la limite neliniare
In acest paragraf ne propunem sa studiem rezolvabilitatea unor probleme la
limita neliniare. Consideram pentru nceput problema locala
y
= f(x, y) (5.23)
y(a) = , y(b) = (5.24)
unde f C([a, b] R
n
, R
n
).
Presupunem ca C
2
([a, b], R
n
) este solut ie a problemei (5.23) + (5.24),
adica
(x) = f(x, )), x [a, b], (5.25)

(a) = , (b) = . (5.26)
Consideram urmatoarea problema bilocala
y
= f(x, (x)) (5.27)

y(a) = , y(b) = . (5.28)
Am vazut n unul din exemplele anterioare ca aceasta problema are o solut ie
unica si anume
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s, (s))ds +
b x
b x
+
x a
b a
(5.29)
unde
G(x, s) =
_
_
(s a)(b x)
b a
daca s x
(x a)(b s)
b a
daca s x
(5.30)
Dar funct ia este solut ie a problemei (5.25) + (5.26), deci y denit de (5.29)
este egala cu . In acest mod am aratat ca y este solut ie a ecuat iei integrale
Fredholm
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s, y(s))ds +
b x
b a
+
x a
b a
. (5.31)
Reciproc, daca y C([a, b], R
n
) este o solut ie a ecuat iei (5.31) atunci y
C
2
([a, b], R
n
) este solut ie a problemei (5.23) + (5.24).
In acest mod am aratat urmatorul rezultat.
Propozitia 5.2 Problema bilocala (5.23) + (5.24) este echivalenta cu ecuat ia
integrala (5.31).
Daca n locul condit iilor la limita (5.24) consideram condit iile la limita
U
1
(y) =
1
, U
2
(y) =
2
(5.32)
unde U
i
(y) =
i1
y(a) +
i2
y
(a) +
i1
y(b) +
i2
y
(b) atunci avem urmatorul

rezultat.
Propozitia 5.3 Daca problema la limita are rangul doi, iar G este funct ia
lui Green pentru problema la limita
y
= , U
1
(y) = 0, U
2
(y) = 0
atunci problema bilocala (5.23) + (5.32) este echivalenta cu ecuat ia integrala
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s, y(s))ds +h(x) (5.33)
unde h este o solut ie a problemei
y
= 0, U
1
(y) =
1
, U
2
(y) =
2
.
De asemenea se poate demonstra urmatorul rezultat
Propozitia 5.4 Daca problema
y
= g, U
1
(y) = 0, U
2
(y) = 0 (5.34)
are solut ie unica pentru g C([a, b], R
n
) solut ie ce se reprezinta sub forma
y(x) =
_
b
a
G(x, s)g(s)ds
atunci problema bilocal a
y
= f(x, y, y
), U
1
(y) = 0, U
2
(y) = 0
este echivalenta cu ecuat ia integrodiferent iala
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s, y(s), y
(s))ds (5.35)
Exemple :
1) Sa se determine o ecuat ie integrodiferent iala echivalenta cu problema
y
3y
+y = 0, y(0) = 0, y(1) = 0.
Cum solut ia problemei y
= g, y(0) = 0, y(1) = 0 este data de

y(x) =
_
1
0
G(x, s)g(s)ds
unde
G(x, s) =
_
s(1 x) daca s x
x(1 s) daca s x
obt inem ca ecuat ia integrodiferent iala echivalenta cu problema data este
y(x) =
_
1
0
G(x, s)[3y
(s) y(s)]ds.
Sisteme integrale de tip Fredholm
In paragraful anterior am constatat ca o problema la limita este echivalenta
cu o ecuat ie integrala de tip Fredholm. Acesta este motivul pentru care ne
ocupam de studiul acestor tipuri de ecuat ii integrale.
Consideram urmatorul sistem de ecuat ii de tip Fredholm
y(x) =
_
b
a
K(x, s, y(s))ds +g(x), x [a, b] (5.36)
unde
K C([a, b] [a, b] J, R
n
), g C([a, b], R
n
, J R
n
.
Relativ la sistemul (5.36) avem urmatorul rezultat de existent a si unicitate.
Teorema 5.4 Presupunem ca
(i) K C([a, b] [a, b] R
n
, R
n
) si g C([a, b], R
n
);
(ii) exista L
K
> 0 astfel nct
|K(x, s, u) K(x, s, v)|
R
n L
K
|u v|
R
n
pentru orice x, s [a, b] si u, v R
n
.
(iii) L
K
(b a) < 1.
In aceste condit ii sistemul de ecuat ii integrale (5.36) are n C([a, b], R
n
) o
solut ie si numai una, solut ie ce este limita sirului y
k
denit prin
y
0
C([a, b], R
n
), y
k
(x) =
_
b
a
K(x, s, y
k1
(s))ds +g(x), x [a, b]
pentru k 1
Demonstrat ie. Fie C([0, b], R
n
) nzestrat cu norma Cebsev, adica
|u|
C
= max
1in
max
x[a,b]
[u
i
(x)[.
Evident C([a, b], R
n
) nzestrat cu norma | |
C
este un spat iu Banach. Con-
sideram operatorul :
A : C([a, b], R
n
) C([a, b], R
n
denit prin
(Ay)(x) =
_
b
a
K(x, s, y(s))ds +g(x).
Pe baza condit iei (i) operatorul A este corect denit. Mult imea solut iilor
sistemului (5.35) coincide cu mult imea punctelor xe pentru operatorul A.
Vericam ca A este un operator Lipschitz. Intr-adevar,
|(Ay)(x) (Az)(z)|
R
n = |
_
b
a
[K(x, s, y(s)) K(x, s, z(s))]ds|
_
b
a
|K(x, s, y(s)) K(x, s, z(s))|ds
L
K
_
b
a
|y(s) z(s)|ds L
K
(b a)|y z|
C
pentru orice y, z C([a, b], R
n
) si x [a, b]. De aici obt inem
|Ay Az|
C
L
K
(b a)|y z|
C
, y, z C([a, b], R
n
).
Am aratat ca daca funct ia K are o constanta Lipschitz L
K
atunci o constanta
Lipschitz a operatorului A este L
A
= L
K
(b a). Din condit ia (iii) rezulta
ca operatorul integral Fredholm A este o contract ie. 2
(i) K C([a, b] [a, b] J, R
n
), J R
n
compact si g C([a, b], R
n
;
(ii) exista L
K
> 0 astfel nct
|K(x, s, u) K(x, s, v)|
R
n L
K
|u v|
R
n
pentru orice x, s [a, b] si orice u, v J;
(iii) M
K
(b a) r, unde numerele M
K
si r snt astfel nct
|K(x, s, u|
R
n M
K
, x, s [a, b], u J
si y

B(g, r) = f C([a, b], R
n
); |f g|
C
r implica y(x) J
pentru orice x [a, b]
(iv) L
K
(b a) < 1.
In aceste condit ii, n bila nchis a

B(g, r) sistemul (5.36) are o solut ie si
numai una, solut ie ce se obt ine ca limita oricarui sir y
k
denit prin:
y
0

B (g; r), y
k
(x) =
_
b
a
K(x, s, y
k1
(s))ds +g(x), x [a, b].
Demonstrat ie. Consideran operatorul A :

B(g, r) C([a, b], R
n
) denit
prin
(Ay)(x) =
_
b
a
K(x, s, y(s))ds +g(x), x [a, b].
Condit ia (iii) ne asigura ca

B(g, r) este o submult ime invarianta pentru
operatorul A, adica A(

B(g, r))

B(g, r). Intr-adevar, din
|(Ay)(x) g(x)|
R
n = |
_
b
a
K(x, s, y(s))ds|
_
b
a
|K(x, s, y(s))|
R
nds M
K
(b a) r
rezulta ca |Ay g|
C
r. Putem sa consideram operatorul
A : (

B(g, r), d
C
) (

B(g, r), d
C
)
unde d este distant a generata de norma Cebsev | |
C
, adica d(u, v) =
|u v|
C
.
Operatorul A, astfel denit, este o contract ie deoarece pentru orice y si z
din

B(g, r) avem
|(Ay)(x) (Az)(x)|
R
n = |
_
b
a
[K(x, s, y(s)) K(x, s, z(s))]ds|
R
n
_
b
a
|K(x, s, y(s)) K(x, s, z(s))|
R
nds
_
b
a
L
K
|y(s) z(s)|
R
nds L
K
(b a)|y z|
C
deci
|Ay Az| L
K
(b a)|y z|, y, z

B(g, r)
adica d(Ay, Az) L
K
(b a)d(y, z). Prin urmare, A este o contradict ie
pe un spat iu metric complet, deci are un punct x. Acest punct x din
B(g, r) care este solut ie a ecuat iei integrale (5.36) se poate obt ine cu ajutorul
metodei aproximat iilor succesive. 2
In ce priveste studiul dependent ei solut iei sistemului (5.36) n funct ie de K
si g consideram sistemul integral perturbat
z(x) =
_
b
a
H(x, s, z(s))ds +h(x), (5.37)
(i) sistemul (5.36) satisface condit iile din Teorema 5.4 si notam cu y
unica solut ie a acestui sistem;

(ii) H C([a, b] [a, b] R
n
, R
n
) si h C([a, b], R
n
)
(iii) |K(x, s, u) H(x, s, u)|
R
n
1
, x, s [a, b], u R
n
si
|g(x) h(x)|
R
n
2
, x [a, b]
In aceste condit ii, daca z
este o solut ie a sistemului (5.37), atunci

|y
|

1
(b a) +
2
1 L
K
(b a)
(5.38)
Demonstrat ie. Consideram operatorul A ce apare n demonstrarea Teore-
mei 5.4. Fie B : C([a, b], R
n
) C([a, b], R
n
) denit prin
(Bz)(x) =
_
b
a
H(x, s, z(s))ds +h(x), x [a, b].
Din condit ia (iii) avem ca
|A(y) B(y)|
1
(b a) +
2
.
Dar
|y
| = |Ay
Bz
| |Ay
Az
| +|Az
Bz
|
L
K
(b a)|y
| +
1
(b a) +
2
deci
|y
|

1
(b a) +
2
1 L
K
(b a)
2
Sa aplicam rezultatele de mai sus pentru demonstrarea existent ei si unicitat ii
solut iei bilocale (5.23) + (5.32).
Dupa cum am vazut aceasta problema este echivalenta cu o ecuat ie integrala
de forma
y(x) =
_
b
a
G(x, s)f(s, y(s))ds +g(x) (5.39)
unde G este funct ia lui Green pentru problema L(y) = 0, U(y) = 0, iar
g este o solut ie a problemei bilocale L(y) = 0, U(g) = . Se observa, cu
usurint a, ca daca f este o funct ie Lipschitz n raport cu y atunci si funct ia
Gf este Lipschitz n raport cu y. Vom nota cu L
Gf
o constanta Lipschitz
pentru operatorul Gf. Aplicnd pentru ecuat ia (5.39) teoremele de existent a
si unicitate, stabilite mai sus, obt inem urmatoarele rezultate.
(i) f C([a, b] R
n
, R
n
);
(ii) f este Lipschitz n raport cu al doilea argument, adica
|f(u, u) f(x, v)|
R
n L
f
|u v|, u, v R
n
(iii) L
Gf
(b a) < 1
In aceste condit ii n C([a, b] R
n
, R
n
) problema (5.23) + (5.32) are o solut ie
unica.
Demonstrat ie. Din faptul ca f este lipschitziana n y rezulta ca funct ia
Gf este lipschitziana n y deci pentru ecuat ia integrala (5.39) putem aplica
Teorema 5.4 de existent a si unicitate si rezulta ca ecuat ia integrala (5.39)
are solut ie unica deci problema la limita (5.23) + (5.32) are o solut ie unica.
(i) f C([a, b] J, R
n
si y

B(0, r) y(x) J, pentru orice x [a, b].
(ii) f este o funct ie lipschitziana n raport cu al doilea argument;
(iii) L
Gf
(b a) < 1
(iv) M
Gf
(b a) r
In aceste condit ii n bila nchisa

B(0, r) din C([a, b), R
n
), problema bilocala
L(y) = f(x, y) , U(y) = 0 are o solut ie si numai una.
Alaturi de problema locala bilocala (5.23) + (5.24) sa consideram problema
bilocala
z
= g(x, z) (5.40)
z(a) = 0, z(b) = 0 (5.41)
In condit ii de continuitate asupra lui g problema (5.40) + (5.41) este echiva-
lenta cu ecuat ia integrala
z(x) =
_
b
a
G(x, s)g(s, z(s))ds.
Din teorema de dependent a obt inem urmatorul rezultat.
Teorema 5.9 Presupunem ca :
(i) problema bilocala, y
= f(x, y), y(a) = 0, y(b) = 0, satisface condit iile

din Teorema 5.4 si notam cu y
unica solut ie a acestei probleme:

(ii) g C([a, b] R
n
, R
n
(iii) G(x, s)[f(x, u) g(x, u)[ < n, s [a, b], x R
n
In aceste condit ii, daca z
este solut ie a problemei (5.40) + (5.41), atunci

|y
|
(b a)
1 L
Gf
(b a)
.
Observat ii Aplicnd direct principiul contract iilor pentru ecuat iile integrale
(5.39) se observa ca:
(a) condit ia (iii) din Teorema 5.4 si Teorema 5.4 se poate nlocui cu condit ia
L
f
max
x[a,b]
_
b
a
G(x, s) < 1
(b) condit ia (iv) din Teorema 5.5 se poate nlocui cu condit ia
M
f
max
x[a,b]
_
b
a
G(x, s)ds =
(b a)
3
8
M
f
r.
1) Sa se determine rangul urmatoarelor probleme la limita :
1) y
3y
+y = 0, y(0) = 0, y(1) = 0
2) y
+y = 0, y(0) = 0, y(1) = 0
3) y
+y = 0, y(0) = 0, y() = 0
4) y
+y = 0, y(0) y(2) = 0, y
(0) y
(2) = 0.
2) Sa considera problema bilocala
y
= x
2
y
2
+ 1, y(0) = 0, y() = 0,
Sa se determine o ecuat ie integrala echivalenta cu problema bilocala de
mai sus si sa se studieze rezolvabilitatea problemei integrale obt inute.
3) Sa se determine funct ia Green pentru operatorul L(y) := y
+ a
2
y si
condit iile la capete y(0) = 0, y(1) = 0.
4) Sa se arate ca G denita prin
G(x, s) =

xs ln(
x
a
)
ln
s
a + 1
ln
a + 1
a
daca x < s si

xs ln(
s
a
)
ln
x
a + 1
ln
a + 1
a
daca
x s. este o funct ie Green pentru operatorul L(y) := 4x
2
y
+ y si
condit iile la capete y(a) = 0, y(a + 1) = 0, a > 0.
Capitolul 4
Functii speciale
Capitolul de fat a este destinat prezentarii unor funct ii speciale ce apar n
studiul ecuat iilor cu derivate part iale. Funct iile pe care le vom studia verica
o ecuat ie diferent iala de forma:
w
+p(z) w
+q(z) w = 0
n care p si q pot funct ii cu singularitat i n anumite puncte. Pentrunceput
vom studia solut iile ecuat iei de mai sus cnd coecient ii p si q admit singu-
laritat i de tip pol.
Un paragraf este destinat studiului ecuat iei diferent iale de ordinul doi cu trei
puncte singulare regulate si anume se studiaza ecuat ia lui Gauss
z(1 z) w
+ [c (1 +a +b)z] w
ab w = 0
si seria hipergeometrica. Tot n acest paragraf se studiaza ecuat ia lui Kum-
mer
z w
+ (c z) w
a w = 0
si seria hipergeometrica degenerata.
Un paragraf este destinat studiului ecuat iei lui Bassel
z
2
w
+z w
+ (z
2
2
) w = 0
Snt prezentate cteva rezultate referitoare la funct iile Bassel de spet a nti,
funct iile Neumann sau funct iile Bassel de spet a doua, funct iile Hankel sau
funct iile Bassel de spet a treia, funct iile Bassel cu argument modicat, etc..
Toate aceste funct ii intervin n studiul unor probleme concrete, ca de exem-
plu, calcularea temperaturii ntr-o placa sauntr-un cilindru circular, gasirea
potent ialului cmpului electrostatic n cazul sistemelor de electrozi cu sime-
trie cilindrica.
141
142 Cap. 4. Functii speciale
Ultimul paragraf al acestui capitol este destinat studiului polinoamelor or-
togonale. Se studiaza proprietat ile generale ale polinoamelor ortogonale,
apoi snt particularizate aceste rezultate pentru polinoame Legendre, Her-
mite, Laguerre precum si a funct iilor asociate lor, punndu-se un accent de-
osebit pe proprietat ile care intervin n studiul vactorilor si valorilor proprii
ale problemelor la limita.
6 Puncte singulare izolate pentru ecuat ii diferent iale
liniare de ordinul doi n
domeniul complex
Paragraful de fat a este destinat studiului ecuat iei diferent iale de forma
w
+p(z) w
+q(z) w = 0 (6.1)
unde p, q : D = B
r
(z
0
) z
0
C snt funct ii olomorfe, deci n cazul n
care z
0
este un punct singular izolat pentru coecient ii ecuat iei (6.1). Este
evident ca daca z
0
este un punct singular pentru coecient ii ecuat iei (6.1) (
z
0
poate punct singular pentru p sau pentru q sau pentru p si q ), atunci
problema Cauchy
w(z
0
) = a, w
(z
0
) = b (6.2)
pentru ecuat ia (6.1) nu poate avea solut ie daca a si b snt arbritari n C
. Intr-adevar, daca ar exista doua solut ii w
1
si w
2
olomorfe, independente
ntr-o vecinatate a lui z
0
, wronskianul lor, w
1
w
2
w
1
w
2
va olomorf si nenul
n vecinatatea amintita, si considernd sistemul
w
1
+p(z) w
1
+q(z) w
1
= 0 , w
2
+p(z) w
2
+q(z) w
2
= 0
ca sistem algebric n coecient ii p si q , rezulta p si q funct ii olomorfe n z
0
,
deoarece determinantul sistemului este chiar wronskianul celor doua solut ii.
Asadar, daca z
0
este un punct singular pentru cel put in un coecient al
ecuat iei (6.1) atunci cel mult o solut ie a ecuat iei va olomorfa n z
0
.
6.1 Structura solut iilor n jurul unui punct singular izolat
Studiul pe care l facem are drept scop caracterizarea solut iilor ecuat iei (6.1)
ntr-o vecinatate B
R
(z
0
) a punctului singular izolat z
0
.
Teorema 6.1 Daca n ecuat ia diferent iala liniara si omogena
z
2
w
+za(z) w
+b(z) w = 0 (6.3)
6. Ecuatii cu coeficenti singulari 143
funct iile a si b snt olomorfe n B(0, R) , atunci aceasta ecuat ie admite doua
solut ii w
1
, w
2
: B(0, R) 0 C liniar independente de forma
w
j
= z
rj
f
j
(z), j = 1, 2
daca r
1
r
2
, Z sau de forma
w
1
(z) = z
r
j
f
1
(z) , w
2
(z) = c w
1
(z)ln(z) +z
r
2
f
3
(z)
daca r
1
r
2
Z, n care r
1
si r
2
snt radacinile ecuat iei determinante
r(r 1) +a
0
r +b
0
= 0 , a
0
= a(0) , b
0
= b(0)
, iar f
1
, f
2
, f
3
snt funct ii olomorfe n B(0, R) .
Demonstrat ie. Sa cautam solut ii de forma
w(z) = z
r
f(z)
cu f(z) =

k0
c
k
z
k
n care c
0
,= 0 , adica f(0) ,= 0 . Funct iile a, b ind
olomorfe avem
a(z) =

k0
a
k
z
k
, b(z) =

k0
b
k
z
k
(6.4)
iar din forma lui w rezulta
w(z) =

k0
c
k
z
k+r
w
(z) =

k0
(k +r)c
k
z
k+r1
(6.5)
w
(z) =

k0
(k +r)(k +r 1)c
k
z
k+r
2
Inlocuind (6.4) si (6.5) n (6.3), dupa suprimarea factorului z
r
obt inem seria
c
0
[r(r 1) +a
0
r +b
0
] +

k1
[(k +r)(k +r 1)c
k
+
+
k
j=0
c
j
b
k
j
+
k
j=0
(j +r)c
j
a
k
j
] z
k
= 0
Tinnd seama ca c
0
,= 0 obt inem
r(r 1) +a
0
r +b
0
= 0
[(k +r)(k +r 1) +a
0
(k +r) +b
0
] c
k
+
k1
j=0
((j +r)a
kj
+b
kj
)c
j
= 0
(6.6)
Sa introducem urmatoarele notat ii :
f
0
(r) = r(r 1) +a
0
r +b
0
, f
k
(r) = a
k
r +b
k
, k = 1, 2,
cu ajutorul carora ecuat iile (6.6) se scriu sub forma
f
0
(r) = 0 c
k
f
0
(r +k) +
k1
j=0
f
kj
(j +r)c
j
= 0, k 1 (6.7)
Prima ecuat ie (7.7)arata ca exponentul r din ecuat ia (7.7) trebuie sa e
radacina a ecuat iei
f
0
(r) = r(r 1) +a
0
r +b
0
= 0 (6.8)
care este tocmai ecuat ia determinanta relativa la punctul singular z = 0
. Fie r
1
, r
2
solut iile ecuat iei (6.8) si sa presupunem ca r
1
este astfel nct
oricare ar numarul natural k, sa avem
f
0
(r
1
+k) ,= 0
ceea ce este tot una cu a spune ca ecuat ia determinanta n-are doua radacini
care sa diferentre ele printr-un numarntreg sau daca acest lucru sentmpla,
atunci r
1
este radacina cu partea reala cea mai mare.

In acest caz alegnd
c
0
= 1, coecient ii c
1
, c
2
, se determina din ecuat ia (7.7)unul dupa altul.
Ramne sa demonstram ca seria
k0
c
k
z
k
astfel construita este convergenta ntr-o vecinatate a originii. Sa notam cu
R raza cercului cu centrul n zero, n interiorul caruia seriile ce dau pe a si
b snt convergente si e R
1
un numar pozitiv mai mic ca R; se stie ca se pot
determina numerele pozitive M
1
si M
2
astfel ca pentru toate valorile lui k
sa avem
[a
k
[
M
1
R
k
1
, [b
k
[
M
2
R
k
1
de unde rezulta ca
[a
k
[ +[b
k
[
M
R
k
1
k = 1, 2, (6.9)
unde s-a notat M = M
1
+M
2
.
Din ecuat ia (7.7), n care nlocuim r cu r
1
, deducem ca
c
k
=
k1
j=0
f
kj
(j +r
1
)
f
0
(r
1
+k)
c
j
=
k
j=1
f
j
(k +r
1
j)
f
0
(r
1
+k)
c
kj
=
=
k
j=1
f
j
(k +r
1
j)
[r
!
[ +k
.
[r
1
[ +k
f
0
(r
1
+k)
c
kj
(6.10)
Dar [f
j
(r
1
+k j)[ = [a
j
(r
1
+k j) +b
j
[ ([r
1
[ +k)([a
j
[ +[b
j
[) j = 1, 2
Pe de alta parte, observam ca
[r
1
[ +k
f
0
(r
1
+k)
=
[r
1
[ +k
(r
1
+k)(r
1
+k 1) +a
0
(r
1
+k) +b
0
tinde catre zero cnd k + . Se poate determina nuumarul natural N,
astfel ca sa avem
[r
1
[ +k
[f
0
(r
1
+k)[
< 1 pentru k N
Din formula (6.10) deducem
[c
k
[
k
j1
([a
j
[ +[b
j
[)[c
kj
[ M
k
j=1
[c
kj
[
R
j
1
k N (6.11)
Fie P numarul denit de
P = max(1 +M, R
1
[c
1
[, R
1
[c
2
[
1/2
, , R
1
[c
N1
[
1
N1
)
In acest caz avem

[c
k
[
P
k
R
k
1
, k = 0, 1, , N 1 (6.12)
Sa demonstram ca aceasta inegalitate este valabila si pentru k N . Va
sucient sa demonstram prin induct ie completa ca daca inegalitatea (6.12)
este valabila pentru j = 0, 1, , k1, atunci ea este valabila si pentru j = k
. Intr-adevar, din inegalitatea (6.11) se deduce ca
[c
k
[ M
k
j=1
P
kj
R
k
1
=
M
R
k
1
.
P
k
1
P 1
Insa din denit ia numarului P deducem ca avemM < P1 si deci
M(P
k
1)
P 1
<
P
k
1 < P
k
. Inegalitatea precedenta se reduce la
[c
k
[ <
P
k
R
k
1
ceea ce dovedeste ca inegalitatea (6.12) este adevarata oricare
ar indicele k . Deoarece seria

k=1
p
k
R
k
1
z
k
converge n cercul [z[ <
R
1
P
se
deduce ca seria
k0
c
k
z
k
este absolut convergenta n acelasi cerc. Astfel am aratat ca seria converge
n vecinatatea originii si anume n cercul [z[ <
R
1
P
. Putem nsa arma
ca aceasta serie converge n cercul [z[ < R, n care converg seriile a si b .
Intr-adevar, daca aceasta n-ar adevarat, ar trebui ca, facnd prelungirea
solut iei din cercul [z[ <
R
1
P
n afara acestui cerc, n cercul [z[ < R sa ntlnim
cel put in un punct singular al funct iei w = z
r
f(z), ceea ce este imposibil,
caci s-a aratat ca daca n cercul [z[ < R nu exista alt punct singular al
coecient ilor din ecuat ie, afara de zero, atunci nici solut iile acestei ecuat ii
n-au n cercul [z[ < R alte puncte singulare afara de origine. Deci seria
converge pentru [z[ < R .
a) Daca ecuat ia determinanta are doua rad acini r
1
si r
2
astfel ca diferent a
lor r
1
r
2
sa nu e un numar ntreg, atunci ecuat ia diferent iala (6.3) are
doua solut ii liniar independente de forma
w
1
= z
r
1
f
1
(z), w
2
= z
r
2
f
2
(z)
unde funct iile f
1
, f
2
snt olomorfe n cercul [z[ < R .
b) Sa presupunem ca ecuat ia determinanta are doua radacini r
1
si r
2
astfel ca
r
1
= r
2
+k unde k este un numar pozitiv sau nul. La radacina r
1
corespunde
o solut ie w
1
= z
r
1
f
1
(z) a ecuat iei diferent iale, care se determina asa cum
am aratat mai sus. Pentru a gasi o a doua solut ie w
2
care, mpreuna cu w
1
formeaza un sistem fundamental, folosim formula lui Liouville si se deduce
ca daca w
1
w
+p(z)w
+q(z)w = 0,
o a doua solut ie este data de ecuat ia
w
2
(z) = w
1
(z)
_
z
z
0
ds
w
2
1
(s)
exp (
_
s
z
0
p(t)dt)
Din p(z) =
a
0
z
+ a
1
+ a
2
z + rezulta
_
s
z
0
p(t)dt = a
0
ln s +
1
(s) unde
1
este olomorfa n vecinatatea lui zero. Rezulta exp (
_
s
z
0
p(t)dt) = s
a
0
2
(s),
2
olomorfa n vecinatatea lui zero si deci
exp (
_
s
z
0
p(s)ds)
1
w
2
1
(s)
= s
(a
0
+2r
1
)
3
(s)
unde
3
este o funct ie olomorfa n vecinatatea lui zero si
3
(0) ,= 0. Insa r
1
si r
1
k ind radacini ale ecuat iei determinante, suma lor 2r
1
k este egala
cu 1 a
0
, adica avem a
0
+ 2r
1
= 1 +k si, prin urmare,
exp (
_
s
z
0
p(t)dt) .
1
w
2
1
(s)
=
d
0
s
1+k
+
d
1
s
k
+ +
d
k
s
+d
k+1
+
Rezulta ca
_
z
z
0
exp
_
s
z
0
p(t)dt
1
w
2
1
(s)
ds = d
k
lnz +z
k
4
(z)
unde
4
este o funct ie olomorfa n vecinatatea lui zero. Deci
w
2
(z) = w
1
(z)(d
k
lnz +z
k
4
(z)) = d
k
z
r
1
f
1
(z)lnz +z
r
1
k
f
1
(z)
4
(z) =
= d
k
z
r
1
f
1
(z)lnz +z
r
2
f
3
(z)
unde f
3
(z) =
4
(z)f
1
(z) este o funct ie olomorfa n jurul lui zero.
In denitiv am gasit ca ecuat ia diferent iala (6.3) are solut iile

w
1
= z
r
1
f
1
(z) , w
2
= z
r
2
f
3
(z) +d
k
w
1
(z)lnz (6.13)
Observat ie.
1
0
. Se poate ca n ecuat ia (6.13) sa lipseasca termenul logaritmic. Aceasta
se ntmpla cnd dezvoltarea lui
3
(s) dupa puterile lui s are coecientul
d
k
= 0 . Dar daca ecuat ia determinanta are radacina dubla, adica k = 0,
atunci totdeauna exista termen logaritmic caci d
1
=
3
(0) ,= 0 .
2
0
Se poate ntmpla ca desi ecuat ia (6.3) are punctul singular z = 0, solut iile
ei sa nu aiba nici o singularitate. Asa se ntmpla cu ecuat ia diferent iala a
lui Euler
z
2
w
+a
0
z w
+b
0
w = 0
cnd ecuat ia caracteristica r(r 1) +a
0
r +b
0
= 0 are radacinile r
1
, r
2
ntregi
pozitive si distincte, una dintre ele putnd nula. Solut iile ei snt atunci
w
1
= z
r
1
, w
2
= z
r
2
si ele nu au originea ca punct singular.
Teorema 6.2 Daca ecuata (6.1) are un sistem fundamental de solut ii de
forma
(I) w
1
(z) = z
r
1
f
1
(z) , w
2
(z) = z
r
2
f
2
(z)
sau de forma
(II) w
1
(z) = z
r
1
f
1
(z) , w
2
(z) = cw
1
(z)lnz +z
r
2
f
3
(z)
unde f
1
, f
2
, f
3
snt funct ii olomorfe n B
R
(0) atunci z = 0 este un pol
de ordinul cel mult unu pentru p si de ordin cel mult doi pentru q , adica
p(z) =
p
1
z
+p
0
+p
1
(z) + ,
q(z) =
q
2
z
2
+
q
1
z
+q
0
+q
1
z +
Demonstrat ie. Daca w
1
, w
2
snt solut ii liniar independente ale ecuat iei
(6.1) atunci
a(z) =
w
1
w
2
w
1
w
2
w
1
w
2
w
1
w
2
=
(w
1
w
2
w
1
w
2
)
w
1
w
2
w
1
w
2
Lunid f(z) = (w
1
w
2
w
1
w
2
)(z) obtinem
f(z) =
_
z
r
1
+r
2
1
[(r
2
r
1
)f
1
(z)f
2
(z) +z(f
2
(z)f
1
(z) f
1
(z)f
2
(z) (I)
cz
2r
1
1
f
2
1
(z) + [(r
2
r
1
)f
1
(z)f
3
(z) +z(f
2
(z)f
1
(z) f
1
(z)f
2
(z)] (II)
deci z = 0 este pentru f sau punct regulat , sau pol.

In aceste toate cazuri
f
(z)
f(z)
are pe z = 0 ca pol deordin cel mult unu. Intr-adevar n cele trei
cazuri f(z) = z
r
g(z) unde g este olomorf si g(0) ,= 0 si deci
f
(z)
f(z)
=
r
z
+
g
(z)
g(z)
si cum g(0) ,= 0, rezulta ca
g
g
este olomorfa si deci
f
f)
are pe z = 0 ca pol
de ordinul unu, cel mult. Cum q(z) =
w
w
p(z)
w
w
rezulta ca z = 0 este
pol de ordin cel mult doi pentru q .
6.2 Puncte singulare regulate
Text
Definitia 6.1 Spunem ca punctul singular z = z
0
al coecient ilor p si q ai
ecuat iei (6.1) este un punct singular regulat daca z
0
este cel mult pol simplu
pentru coecientul p si este cel mult pol dublu pentru coecientul q .
Spunem ca z
0
este punct singular neregulat al ecuat iei (6.1) daca z
0
este
punct singular esent ial cel put in pentru unul din coecient ii p sau q sau este
pol de ordin superior lui unu (respectiv superior lui doi) pentru coecientul
p (respectiv coecientul q ).
In teoria funct iilor de o variabila complexa, o funct ie f : C C se

studiaza n vecinatatea punctului z =
B(+, r) = z C; [z[ > r , r > 0
studiind funct ia
g : B(0,
1
r
) 0C
data de
g(z) = f
_
1
z
_
pentru z B(0,
1
r
) 0
In particular, se spune ca funct ia f : B(+, r)C este olomorfa daca:

lim
z
f(z) exista si funct ia g : B1
r
(0) C data de
g(z) =
_
f(
1
z
) pentru z B1
r
(0) 0
lim
t
f(t) pentru z = 0
este olomorfa; Funct ia f are n un zero sau un pol de ordinul k daca g
are n z = 0 un zero sau un pol de ordin k .
Fiind data ecuat ia (6.1) si o solut ie w(z) denita pentru [z[ > r, sa con-
sideram funct ia u(t) denita pentru [t[ <
1
r
de u(t) = w(
1
t
) ; avem
u
(t) = w
(
1
t
)(
1
t
2
), u
(t) = w
(
1
t
)(
1
t
4
) +w
(t)
2
t
3
deci
w
(
1
t
) = t
2
u
(t), w
(
1
t
) = t
4
u
(t) + 2t
3
u
(t)
de unde obt inem
d
2
u
dt
2
+
_
2
t

1
t
2
p
_
1
t
_ _
du
dt
+
1
t
4
q
_
1
t
_
u = 0 (6.14)
Va rezulta deci ca ecuat ia (6.1) va avea punctul z = un punct nesingular
(regulat) daca (6.14) va avea coecient ii funct ii olomorfe pentru t = 0; daca
t = 0 este pentru ecuat ia (6.14) un punct singular regulat, atunci z =
va punct singular regulat pentru ecuat ia (6.1) si daca t = 0 este un punct
singular neregulat pentru ecuat ia (6.14) atunci z = va punct singular
neregulat pentru ecuat ia (6.1).
Teorema 6.3 Daca n ecuat ia (6.1) coecient ii p si q snt funct ii olomorfe
n B
r
() adica snt valabile dezvoltarile
p(z) = p
0
+
p
1
z
+
q(z) = q
0
+
q
1
z
+
[z[ > r (6.15)
atunci punctul z = + este un punct regulat pentru ecuat ia (6.1) daca
p
0
= 0 si p
1
= 2 iar q
0
= q
1
= q
2
= q
3
= 0 si este un punct singular regulat
daca p
0
= 0 si q
0
= q
1
= 0; n toate celelalte cazuri, punctul z = este un
punct singular neregulat pentru ecuat ia considerat a.
Demonstrat ie. Tinnd seama de forma coecient ilor p si q
p
_
1
t
_
= p
0
+p
1
t +p
2
t
2
+
q
_
1
t
_
= q
0
+q
1
t +q
2
t
2
+
si de forma coecient ilor ecuat iei (6.16), observam ca pentru ca funct iile
t p(t) =
2
t

1
t
2
p(
1
t
), t q(t) =
1
t
4
q(
1
t
)
sa e olomorfe n origine este necesar si sucient ca p
0
= 0, p
1
= 2, q
0
=
q
1
= q
2
= q
3
= 0. De asemenea ca p sa aiba un pol cel mult simplu pentru
t = 0, este necesar si sucient ca p
0
= 0, iar funct ia q va avea un pol cel
mult dublu n origine daca si numai daca q
0
= q
1
= 0. 2
Cu ajutorul teoremei de mai sus se pot scrie condit iile pentru ca z = sa
e punct singular pentru ecuat ia (6.1); acestea snt:
lim
z
p(z) = 0 , lim
z
q(z) = lim
z
z q(z) = 0 (6.16)
dupa cum rezulta imediat din forma coecient ilor p si q .
Evident conditiile:
lim
z
p(z) = 0 , lim
z
zp(z) = 2
lim
z
q(z) = lim
z
zq(z) = lim
z
z
2
q(z) = lim
z
z
3
q(z) = 0 (6.17)
vor necesare si suciente pentru ca punctul z = sa e un punct regulat
pentru ecuat ia (6.1).
6.3 Ecuat ii de tip Fuchs
Text ce trebuie scris
Definitia 6.2 Se numeste ecuat ie de tip Fuchs o ecuat ie care are puncte
distincte z
1
, z
2
, , z
m
, drept puncte singulare regulate si nu mai are alte
puncte singulare.
Teorema 6.4 (Papperitz) Ecuat ia diferent iala liniara omogen a de ordinul
al doilea (6.1) este de tip Fuchs, avnd punctele singulare regulate z
1
, z
2
, , z
m
,
daca si numai daca exista
A
1
, , A
m
, B
1
, , B
m
, C
1
, , C
m
n C astfel nct
p(z) =
m
k=1
A
k
z z
k
, q(z) =
m
k=1
_
B
k
(z z
k
)
2
+
C
k
z z
k
_
unde

m
k=1
C
k
= 0.
Demonstrat ie. Deoarece punctele z
1
, , z
m
snt puncte singulare regulate
pentru ecuat ia (6.1), acestea snt poli de ordin maxim unu, respectiv doi,
pentru coecient ii p, respectiv q ai ecuat iei; deci
p(z) =
f(z)
(z z
1
)(z z
2
) (z z
m
)
q(z) =
g(z)
(z z
1
)
2
(z z
2
)
2
(z z
m
)
2
unde f si g : C C snt funct ii olomorfe.
Pentru ca z = sa e si el punct singular regulat trebuie ca lim
z
p(z) = 0 ,
adica f este un polinom de grad cel mult m1, deci exista A
1
, , A
m
din
C astfel ca
p(z) =
A
1
z z
1
+ +
A
m
z z
m
Din lim
z
q(z) = 0 rezulta ca g(z) este un polinom de gradul cel mult 2m1
deci q(z) are forma
q(z) =
B
1
(z z
1
)
2
+ +
B
m
(z z
m
)
2
+
C
1
z z
1
+ +
C
m
z z
m
=
=
(C
1
+C
2
+ +C
m
)z
2m1
+h(z)
(z z
1
)
2
(z z
m
)
2
.
Pentru ca lim
z
q(z) = 0 trebuie C
1
+ +C
m
= 0 . 2
Corolarul 6.1 Punctul z = va punctul regulat pentru ecuat ia
w
+p(z)w
+q(z)w = 0
avnd punctele singulare regulate z
1
, , z
m
, daca exista A
1
, , A
m
, B
1
, , B
m
,
C
1
, , C
m
care verica egalitat ile:

m
k=1
C
k
= 0
m
k=1
A
k
= 2,
m
k=1
(B
k
+z
k
C
k
) = 0,
m
k=1
z
k
(2B
k
+z
k
C
k
) = 0 (6.18)
Demonstrat ie. Din faptul ca z
1
, , z
m
snt puncte singulare regulate si
lim
z
p(z) = lim
z
q(z) = 0 rezulta
p(z) =
A
1
z z
1
+ +
A
m
z z
m
=
(A
1
+ +A
m
)z
m1
+P(z)
(z z
1
)(z z
2
) (z z
m
)
,
q(z) =
B
1
(z z
1
)
2
+ +
B
m
(z z
m
)
2
+
C
1
z z
1
+
C
m
z z
m
=
=
m
k=1
C
k
z
2m1
+
m
k=1
(B
k
+z
k
C
k
)z
2m2
(z z
1
)
2
(z z
2
)
2
(z z
m
)
2
+
+
m
k=1
z
k
(2B
k
+z
k
C
k
)z
2m3
+Q(z)
(z z
1
)
2
(z z
2
)
2
(z z
m
)
2
unde P este un polinom de grad cel mult m 2 iar Q un polinom de grad
cel mult 2m 4 . Pentru ca lim
z
zp(z) = 2 si lim
z
zq(z) = lim
z
z
2
q(z) =
lim
z
z
3
q(z) = 0 trebuie sa e satisfacute relat iile (6.18). 2
6.4 Probleme si exercit ii
1) Sa se gaseasca un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia:
w
+
2
z
w
+
1
z
2
w = 0.
2) Sa se determine punctele singulare pentru ecuat ia:
z
2
(z i)w
+ (z i)w
+ 2zw = 0
si sa se ment ioneze tipul ecarui punct singular.
3) Sa se arate ca ecuat ia:
(z a)(z b)w
+zw
w = 0, a, b C,
este de tip Fuchs a ,= b .
7. Functii hipergeometrice 153
4) Sa se arate ca ecuat ia de tip Fuchs cu un singur punct singular a este
(z a)w
+ 2w
= 0
daca a este la distant a nita si w
= 0 daca a = .
5) Sa se arate ca o ecuat ie de tip Fuchs cu doua puncte singulare a si b
cu a ,= b este de forma
w
+
_
A
z a
+
2 A
z b
_
w
+
c
z
(b a)
3
(z a)
2
(z b)
2
w = 0
daca a si b snt la distant a nita si de forma
w
+
A
z a
w
+
B
(z a)
2
w = 0
daca a C si b = (adica este o ecuat ie de tip Euler).
6) Sa se arate ca orice ecuat ie de tip Fuchs cu doua puncte singulare a ,= b
se poate transforma ntr-o ecuat ie Euler.
7 Funct ii hipergeometrice
Acest paragraf este destinat studiului ecuat iei lui Gauss si al ecuat iei lui
Kummer.
7.1 Ecuat ia lui Gauss si seria hipergeometrica
O ecuat ie diferent iala de ordinul doi de forma
z(1 z)w
+ [c (1 +a +b)z]w
abw = 0 (7.1)
unde a, b, c C se numeste ecuat ia lui Gauss.
Teorema 7.1
1) Pentru orice a, b, c din C ecuat ia lui Gauss este o ecuat ie de tip Fuchs
cu trei puncte singulare regulate, anume 0, 1,
2) Solut iile ecuat iei determinante pentru z = 0 respectiv z = 1 snt 0, 1c
respectiv 0, c a b .
3) Solut iile ecuat iei determinante pentru punctul singular regulat z =
snt : a, b .
Demonstrat ie. 1) Ecuat ia lui Gauss (7.1) se poate scrie, dupa mpartirea
cu z(1 z) , sub forma
w
+ (
c
z
+
1 +a +b c
z 1
)w
+ (
ab
z
+
ab
z 1
w
+
ab
z 1
w = 0 (7.2)
si folosind teorema 6.4 rezulta ca ecuat ia este de tip Fuchs. 2) Ecuat ia
determinanta pentru un punct singular regulat la distant a nita este de
forma
r(r 1) +p
0
r +q
0
(7.3)
unde p
0
= lim
zz
0
(z z
0
)p(z) , q
0
= lim
zz
0
(z z
0
)
2
q(z) . Pentru z = 0 , p
0
= 0
, q
0
= 0 si deci ecuat ia (7.3) este de forma r(r 1) +cr = 0 , a carei radacini
snt 0 si 1 c . Pentru z = 1 , p
0
= (1 + a + b c) , q
0
= 0 si deci ecuat ia
caracteristica (7.3) este de forma r(r 1) + (1 + a + b c)r = 0, a carei
radacini snt 0, c a b . 3) Ecuat ia determinanta pentru punctul singular
regulat z = este ecuat ia determinanta pentru ecuat ia transformata (6.16)
si este de forma
r(r 1) + (2
m
k=1
A
k
)r
m
k=1
(B
k
+z
k
C
k
) = 0 (7.4)
unde A
k
, B
k
, C
k
snt constantele cu ajutorul carora p si q se scriu sub forma
p(z) =
m
k=1
A
k
(z z
k
)
, q(z) =
m
k=1
(
B
k
(z z
k
)
2
+
C
k
(z z
k
)
)
. Din (7.2) rezulta m = 0 , z
1
= 0 ,z
2
= 1 ,A
1
= 0 , A
2
= 1 + a + b c ,
B
1
= 0 si C
1
= C
2
= ab , deci ecuat ia (7.4) este de forma
r(r 1) + (1 a b)r +ab = 0 (7.5)
a carei radacini snt a si b . 2
Teorema 7.2 Pentru a, b C si c C0, 1, 2, ... funct ia
zF(a, b, c; z) = 1
k1
a(a + 1) (a +k 1)b(b + 1) (b +k 1)
k!c(c + 1) (c +k 1)
z
k
(7.6)
este olomorfa n B(0, 1) .
Demonstrat ie. Din ecuat ia de denire a lui F rezulta F(a, b, c : z) =
k0
a
k
z
k
unde a
0
= 1 si a
k+1
=
(k +a)(b +k)
(k + 1)(c +k)
a
k
, k = 0, 1, 2, din care
se deduce
a
k+1
a
k
=
(k +a)(b +k)
(k + 1)(c +k)
deci
1
R
= lim
k
a
k+1
a
k
= 1, adica R = 1
, daca a sau b nu este n Z
. Daca a sau b este din Z
atunci F(a, b, c; z)
este un polinom daca c C0, 1, 2, , deci funct ia F denita prin (7.6)
este o funct ie olomorfa n B
1
(0). 2
Funct ia z F(a, b, c; z) denita prin (7.6) se numeste seria sau funct ia
hipergeometrica corespunzatoare constantelor a, b si c .
Corolarul 7.1
1) Fie a si b C si c C 0, 1, 2, . Funct ia hipergeometric a
z F(a, b, c; z) este simetrica n a si b adica F(a, b, c; z) = F(b, a, c; z)
;
2) Daca a sau b Z atunci F(a, b, c, z) este un polinom:
3) F(n, b, b; z) = (1 +z)
n
;
4) F(1, b, b; z) = 1 +
k=1
z
k
=
1
1z
;
5) F(1, 1, 2; z) =
1
z
ln (1 +z);
6) F(1, b, 1;
z
b
= (1 +
z
b
)
b
si lim
b
F(1, b, 1;
z
b
) = c
z
.
Demonstrat ie. 1) Evident, din forma lui F(a,b,c;z) ;
2) Daca a = n atunci F(n, b, c; z) =
= 1 +
n
k=1
n(1 n) (n +k 1)(b + 1) (b +k 1)
k!c(c + 1) (c +k 1)
z
k
= 1 +
n
k=1
(1)
k
C
k
n
b(b + 1) (b +k 1)
c(c + 1) (c +k 1)
z
k
;
3) F(n, b, b; z) = 1 +
n
k=1
(1)
k
C
k
n
b(b + 1) (b +k 1)
c(c + 1) (c +k 1)
(z)
k
= 1 +
n
k+1
C
k
n
z
k
= (1 +z)
n
.
4) F(1, b, b; z) = 1 +
k=1
1 2 kb(b + 1) (b +k 1)
k!b(b + 1) (b +k 1)
z
k
=
= 1 +

k=1
=
1
1 z
;
5) F(1, 1, 2; z) = 1
k=1
(k!)
2
(k!)2(2 + 1) (2 +k 1)
(z)
k
=
1
z
2
+
z
2
3
+ =
1
z
(z
z
2
2
+
z
3
3
) =
1
n
ln(1 +z).
6)F(1, b, 1;
z
b
) = 1 +

k1
k!(b)(1 b) (b +k 1)
k! k!
(
z
b
)
k
=
= 1 +

k1
1
k!
1(1
1
b
) (1
k 1
b
)z
k
= (1 +
z
b
)
b
deoarece (1 +z)
a
=

k0
a(a 1) (a k + 1)
k!
z
k
. 2
Teorema 7.3 Fie a, b, c C.
1) Daca c C 0, 1, 2, atunci w
1
(z) = F(a, b, c; z) este o solut ie
olomorfa n B
1
(0) a ecuat iei lui Gauss (7.1) .
2) Daca c 1, 0, 1, 2, atunci w
2
(z) = z
1c
F(a c + 1, b c +
1, 2 c; z) este o solut ie olomorfa n B
1
(0) a ecuat iei lui Gauss (7.1) .
3) Daca 1 c Z atunci w
1
, w
2
denit i mai sus formeaz a un sistem
fundamental de solut ii pentru ecuat ia lui Gauss.
Demonstrat ie. 1) Daca c 0, 1, 2, putem cauta solut ii sub forma
w
1
(z) = 1+c
1
z+c
2
z
2
+ Sa cautam coecient ii nlocuind direct n ecuat ie.
Avem:
0 = z(1 z)
k2
k(k 1)c
k
z
k2
+[c (1 +a +b)z]
k1
kc
k
z
k1
ab
k0
c
k
z
k
=

k2
k(k 1)c
k
z
k1
k2
k(k 1)c
k
z
k
+

k1
ckc
k
z
k1
(1 +a +b)
k1
kc
k
z
k
ab
k0
c
k
z
k
=
k0
k(k + 1)c
k+1
z
k
k0
k(k 1)c
k
z
k
+

k0
c(k + 1)c
k+1
z
k

(1 +a +b)
k0
kc
k
z
k
ab
k0
c
k
z
k
=
k0
[k(k + 1)c
k+1
+c(k + 1)c
k+1
(k(k 1) + (1 +a +b)k +ab)c
k
]z
k
sau
(k + 1)(k +c)c
k+1
= (k +a)(k +b)c
k
deci
c k + 1 =
(k +a)(k +b)
(k + 1)(k +c)
c
k
, k 0
si aceasta arata ca
w
1
(z) = F(a, b, c; z).
Inainte de a demonstra punctele 2) si 3) sa facemn ecuat ia lui Gauss schim-
barea de funct ie w = z
1c
u si sa determinam ecuat ia n u. Avem:
w
(z) = (1 c)z
c
u(z) +z
1c
u
(z),
w
(z) = (1 c)(c)z
c+1
u(z) + 2(1 c)z
c
u
(z) +z
1c
u
(z),
deci
z(1 z)w
(z) + [c (1 +a +b)z]w
(z) abw(z) = z(1 z)z

1c
u
(z)+
2(1 c)z
c
u
(z) c(1 c)z

1c
u(z) + [c (1 +a +b)z](1 c)z
c
u(z)+
z
1c
u
(z) abz
1c
u(z) = z
1c
z(1 z)u
(z) +u
(z)[2(1 c)z
1z
+cz
1c
(1+a+b)zz
1c
]+u(z)[c(1c)z
c
(1z)+c(1c)z
c
(1+a+b)(1c)z
1c
abz
1c
] =
= z
1c
z(1z)u
(z)+[2c(1+a+b+2(1c)]u
(z)[(1c)(c+1+a+b)+ab]u(z)
adica
z(1z)u
(z)+[(2c)(1+(ac+1)+(bc+1))z]u
(z)(ac+1)(bc+1)u(z) = 0,
deci u verica o ecuat ie Gauss de forma
z(1 z)u
+ ( c (1 + a +
bu
bu = 0 (7.7)
unde c = 2 c, a = a c +1,

b = b c +1. Daca c C 0, 1, 2,
adica 2 c C 0, 1, 2, sau c C 2, 3, atunci
u(z) = F( a,
b, c, z) = F(a c + 1, b c + 1, 2 c; z)
este o funct ie olomorfa n B
1
(0) ce verica ecuat ia (??) .
2) Daca c 1, 0, 1, 2, funct ia w
2
(z) = z
1c
F(ac+1, bc+, 2c; z)
este olomorfa, solut ie a ecuat iei (7.1). 3) Daca 1 c , Z atunci w
1
(z) =
F(a, b, c; z) este olomorfa si solut ie a ecuat iei (7.1) , iar w
2
(z) = z
1c
F(a
c + 1, b c + 1, 2 c; z) este solut ie a ecuat iei (7.1) liniar independenta de
w
1
. 2
Corolarul 7.2 Fie a, b, c C.
1) Daca a + b + 1 c C 0, 1, 2, atunci zw
3
(z) = F(a, b, a +
b c +1; 1 z) este o solut ie olomorfa n B(1, 1) a ecuat iei lui Gauss
(7.1) .
2) Daca a +b c + 1 1, 0, 1, atunci
zw
4
(z) = F(a, b, 1 +c a b; 1 z) (1 z)
cab
este o solut ie olomorfa n B(1, 1).
3) Daca c a b , Z atunci w
3
, w
4
formeaza un sistem fundamental de
solut ii pentru ecuat ia lui Gauss n B(1, 1).
Demonstrat ie. Pentru demonstrarea corolarului se efectueaza schimbarea
de variabila u(z) = w(1 z) si se obt ine ecuat ia
z(1 z)u
+ (a +b
c
+ 1 (1 +a +b)z)u
abu = 0
apoi se aplica Teorema 7.3. 2
Corolarul 7.3 Fie a, b, c C.
1) Daca ab C1, 2, atunci zu
5
(z) = z
a
F(a, 1+ac, 1+
a c, 1 +a b; 1/z) este o solut ie n B
1
() a ecuat iei lui Gauss (7.1)
2) Daca a b 0, 1, 2, atunci zu
6
(z) = z
b
F(b, 1 +b c, 1 +b
a; 1/z) este o solut ie n B
1
() a ecuat iei lui Gauss (7.1) .
3) Daca ba C1, 2, atunci u
7
(z) = z
b
F(b, 1+bc, 1+ba;
1
z
este solut ie n B
1
() a ecuat iei lui Gauss.
4) Daca ba 0, 1, 2, atunci zu
8
(z) = z
a
F(a, 1+ac, 1+ab;
1
z
este solut ie n B
1
() a ecuat iei lui Gauss (7.1) .
5) Daca a b C Z atunci u
5
si u
7
formeaza un sistem de solut ii n
B
1
() pentru ecuat ia lui Gauss (7.1) .
6) Daca a b Z 0 atunci u
6
si u
8
formeaza un sistem fundamental
de solut ii n B
1
() pentru ecuat ia lui Gauss (7.1) .
Demonstrat ie. Prin schimbarea de variabila u(z) = w(
1
z
) ecuat ia (7.1) se
transforma n
u
+
1
z(1 z)
(1 a b (2 c)z)u
+
ab
z
2
(1 z)
u = 0 (7.8)
In ecuat ia (7.8) sa efectuam schimbarea

u(z) = z
d
v(z) (7.9)
din care obt inem
u
= dz
d1
v +z
d
v
, u
= d(d 1)z
d2
v + 2dz
d1
v
+z
d
v
,
z
d
[v
+
v
z(1z)
[2d + 1 a b(2d + 2 c)z]
d(d+1c)
z(1z)
v
+
d(d1)+(1ab)d+ab
z
2
(1z)
v = 0
(7.10)
Ecuat ia (7.10) este o ecuat ie Gauss daca si numai daca d este radacina a
ecuat iei determinante pentru punctul de la innit, adica d = a sau d = b.
Facnd n (7.10) pe d = a obt inem ecuat ia
z(1 z)v
+ [1 +a b (2 + 2a c)z]v
a(1 +a c)v = 0 (7.11)

care este o ecuat ie de tip Gauss, daca luam a = a ,

b = 1+ac , c = 1+ab
. Daca c C 0, 1, atunci v(z) = F( a,
b, c; z) este o solut ie olomorfa

n B
1
(0) a ecuat iei (7.11) , deci daca a b C 1, 2, atunci z
z
a
F(a, 1 + a c, 1 + a b; z) este solut ie n B
1
(0) a ecuat iei (7.8) de unde
obt inem ca zz
a
F(a, 1+ac, 1+ab;
1
z
) este solut ie n B
1
() a ecuat iei
(7.1) .
2) Daca c 1, 0, 1, 2, atunci a b 0, 1, 2, si v(z) =
z
ba
F(a, 1+ac, 1+ab; z) este solut ie olomorfa n B
1
(0) a ecuat iei (7.11)
si deci zz
b
F(a, 1 + a c, 1 + a b; z) este solut ie n B(0, 1) a ecuat iei
(7.8) , de unde rezulta ca zz
b
F(a, 1 + a b, 1 + a b;
1
z
este solut ie n
B
1
() a ecuat iei (7.1) .
In ecuat ia (7.10) lund d = b obt inem ecuat ia

z(1 z)v
+ [1 +b a (2 + 2b c)z]v
b(1 +b c)v = 0 (7.12)

care este o ecuat ie de tip Gauss luam a = b ,

b = 1 + b c , c = 1 + b a.
La fel ca mai sus se obt in 3) si 4). Armat iile de la punctele 5) si 6) rezult a
prin combinarea armat iilor de la punctele 1)-4).
7.2 Ecuata lui Kummer si seria hipergeometrica degenerata
O ecuat ie diferent iala de ordinul doi de forma
zw
+ (c z)w
aw = 0 (7.13)
se numeste ecuat ia lui Kummer.
Observam ca ecuat ia lui Kummer se poate obt ine plecnd de la ecuat ia lui
Gauss, efectund transformarea z
z
b
si facndn ecuat ia obt inuta pe b
.
Teorema 7.4 Fie a, c C.
1) Punctul z = 0 este un punct singular regulat pentru ecuat ia lui Kum-
mer.
2) Solut iile ecuat iei determinante pentru z = 0 snt 0 si 1-c.
3) Punctul z = este un punct singular neregulat al lui Kummer.
Demonstrat ie. 1) Ecuat ia lui Kummer (7.13) se poate scrie, dupampart irea
cu z , sub forma
w
+
c z
z
w

a
z
w = 0 (7.14)
de unde rezulta ca z = 0 este un punct singular regulat.
2) Ecuat ia determinanta pentru z = 0 a ecuat iei lui Kummer este r(r 1) +
cr = 0 ale carei solut ii snt 0 si 1 c .
3) Folosind teorema 1.3. rezulta ca n general z = este un punct singular
neregulat. 2
Teorema 7.5 Pentru a C si c C 0, 1, 2, funct ia
z F(a, c, ; z) = 1 +

k1
a(a + 1) (a +k 1)
k!c(c + 1) (c +k 1)
z
k
(7.15)
este olomorfa n C (deci o funct ie ntreaga ) .
Demonstrat ie. Din relat ia de denire a lui F rezulta
F(a, c; z) =

ka
a
k
z
k
(7.16)
unde a
0
= 1 si a
k+1
=
k+a
(k+1)(c+k)
a
k
, k = 0, 1, 2, deci
R = lim
k
a
k
a
k+1
= lim
k
(k + 1)(k +c)
k +a
= +.
Am obt inut astfel ca funct ia F denita prin (7.15) este o funct ie ntreaga.
Aceasta funct ie se numeste seria sau funct ia hipergeometrica degenerata. 2
Corolarul 7.4
1) Daca c C 0, 1, 2, atunci F(n, c; z) este un polinom de
grad n.
2) Daca a C 0, 1, 2, atunci F(a, a; z) = e
z
.
3) F(1, 2; z) =
e
z
1
z
.
4) Daca notam cu funct ia denita prin (z) =
2
_
z
0
e
t
2
dt atunci
(z) =
2z
F(
1
2
,
3
2
; z
2
).
Demonstrat ie. 1) Daca a = n rezulta a
k
= 0, k n + 1, deoarece
a
k
=
a(a + 1) (a +n) (a +k 1)
k!c(c + 1) (c +k 1)
2) si 3) rezulta t innd cont de dezvoltarea n serie a funct iei e
z
.
4) Funct ia te
t
2
este o funct ie ntreaga si e
t
2
=

n0
(1)
n
n!
t
2n
si deci
_
z
0
e
t
2
dt =

n0
(1)
n
n!(1 + 2n)
z
2n+1
= z
n0
(1)
n
z
2n
n!(2n + 1)
.
Folosind denit ia lui F obt inem :
F(
1
2
,
3
2
, z
2
) = 1 +

n1
1
2
(
1
2
+ 1)
1
2
+n 1
n!
3
2
(
3
2
+ 1) (
3
2
+n 1)
(z
2
)
n
=
1 +

n1
(1)
n
n!(2n + 1)
z
2n
de unde rezulta (z) =
2z
F(
1
2
,
3
2
, z
2
) . 2
Teorema 7.6 Fie a, c C .
1) Daca c C 0, 1, atunci w
1
(z) = F(a, c; z) este o solut ie olo-
morfa n C pentru ecuat ia lui Kummer (7.13) .
2) Daca c 1, 0, 1, atunci w
2
(z) = z
1c
F(1 + a c, 2 c; z) este
o solut ie olomorfa n C pentru ecuat ia lui Kummer (7.13) .
3) Daca c , 2, 3, funct ia w
2
este o solut ie a ecuat iei (7.13) .
4) Daca c , Z atunci w
1
, w
2
formeaza un sistem fundamental de solut ii
pentru ecuat ia (7.13) .
Demonstrat ie. 1) Daca c , 0, 1, 2, putem cauta solut ii sub forma
w
1
(z) = 1 +c
1
z +c
2
z
2
+
si nlocuind n ecuat ia (7.13) obt inem relat iile
c
0
= 1 c
k+1
=
a +k
(c +k)(k + 1)
c
k
, k = 0, 1 ,
deci w
1
(z) = F(a, c; z) .
2) Efectund transformarea w(z) = z
1c
u(z) obt inem pentru u ecuat ia
zu
+ (c
z)u, a, u = 0
unde a
= 1 +a c , c
= 2 c . Daca c 1, 0, 2, , 2 c 1, 2,
deci F(a
, c
; z) este olomorfa n C si deci w

2
(z) = z
1c
F(1 +a c, 2 c; z)
este olomorfa n C .
3) Daca c , 2, 3, atunci 2 cnot 0, 1, 2, deci zF(1 + a
c, 2 c; z) este olomorfa si astfel w
2
(z) = z
1c
F(1 + a c, 2 c; z) este o
solut ie a ecuat iei lui Kummer .
4) Daca c , Z atunci w
1
si w
2
snt solut ii ale ecuat iei lui Kummer si utiliznd
teorema ?? rezulta w
1
, w
2
liniar independente. 2
7.3 Exercit ii si probleme
x(1 x)y
+
1
2
(3 4x)y

1
4
y = 0
2) Sa se arate ca orice ecuat ie diferent iala de forma :
(z a)(z b)w
+ (Az +B)w
+Cw = 0,
unde a, b, A, B, C snt numere complexe si a ,= b se poate reduce la
ecuat ia lui Gauss.
3) Sa se integreze ecuat iile:
1. (x
2
3x + 2)w
+ 4xw
+ 2w = 0
2. (1 x
2
)y
2xy
+n(n + 1)y = 0
3. (1 x
2
)y
xy
+n
2
= 0
4. (1 x
2
)y
(2a + 1)xy
+n(n + 2a)y = 0
5. (1 x
2
)y
(p q + (p +q + 2)x)y
+n(n +p +q + 1)y = 0
4) Sa se arate ca daca k ,= 1 atunci ecuat ia
z(1 kz)w
+ (c bz)w
aw = 0
se poate integra cu ajutorul ecuat iei lui Gauss.
5) Sa se arate ca ecuat ia
zw
+ (c bz)w
aw = 0
se poate integra cu ajutorul ecuat iei lui Kummer.
6) Sa se arate ca ecuat ia
xy
+ (ax +b)y
+ (cx +d)y = 0,
unde a, b, c si d snt numere complexe, se poate integra cu ajutorul
ecuat iei lui Kummer.
7) Sa se integreze ecuat iile :
xy
+ (n x)y
ny = 0.
xy
+ (2 x)y
y = 0.
xy
+ ( + 1 x)y
+ny = 0.
8 Funct iile Bessel sau funct iile cilindrice
In categoria funct iilor speciale, funct iile Bessel (sau funct iile cilindrice) joaca
un rol deosebit; aceste funct ii apar frecvent n rezolvarea ecuat iilor zicii
matematice, n teoria elasticitat ii, astronomie, teoria potent ialului, precum
si n studiul vibrat iilor propri ale membranelor circulare. De fapt trmenul
de funct ie cilindrica se datoreste faptului ca aceste funct ii intervin n studiul
problemelor la limita ale teoriei potent ialului pentru un domeniu cilindric.
8.1 Proprietat i generale ale funct iilor Bessel
Text
Definitia 8.1 1) Ecuat ia diferent iala
z
2
w
+zw
+ (z
2
2
)w = 0 , C (8.1)
se numeste ecuat ia lui Bessel.
2) Orice solut ie a ecuat iei (8.1 ) se numeste funct ie Bessel sau funct ie cilin-
drica de ordin .
Ecuat ia (8.1) are doua puncte singulare: punctul z = 0 care este un punct
singular regulat si punctul z = care este un punct singular neregulat.
Aceasta se poate vedea scriind ecuat ia sub forma canonica,
w
+
1
z
w
+
z
2
2
z
2
w = 0 (8.2)
Ecuat ia determinanta pentru punctul singular regulat z = 0 este r
2
2
= 0,
care are ca solut ii pe r
1
= + si r
2
= . Daca r
1
r
2
= 2 , Z atunci
exista f si g olomorfe astfel ca
w
1
(z) = z
+
f(z) si w
2
(z) = z
g(z)
sa e solut ii liniar independente (s-a utilizat teorema 6.1).
Teorema 8.1
a) Daca w
este o funct ie Bessel de ordinul atunci funct ia

z
h
z
d
dz
(z
) (8.3)
8. Functii Bessel 165
este o funct ie Bessel de ordinul 1, iar funct ia
z
g
z
d
ds
(z
) (8.4)
este o funct ie Bessel de ordinul + 1.
b) Daca pentru orice C familia w
verica urmatoarele relat ii de

recurent a
d
dz
(z
) = z
w
1
,
d
dz
(z
) = z
w
+1
atunci w
este o funct ie Bessel de ordinul .

Demonstrat ie. Sa consideram funct ia
h
j
(z) = jz
j
d
dz
(z
j
w
)
. Observam ca h
1
(z) = h(z) si h
1
(z) = g(z) . Tinnd cont de denit ia lui
h
j
obt inem
h
j
(z) =

z
w
+jw
j
(z) =
j 1
z
w

_
j +
j
2
z
_
w
j
(z) =
j j
z
w
+
_
( j)
2
z
2
1
_
w
+
2
z
3
( j
2
)w
Deci
z
2
h
j +zh
j + (z
2
( j)
2
)h
j
= ( j)zw
+ ( j)w
+
+
( j)
z
(z
2
2
)w
=
j
z
(z
2
w
+zw
+ (z
2
2
)w
) = 0
De unde rezulta ca h
j
snt funct ii Bessel de indice j .
b) Din a doua relat ie de recurent a obt inem
w
z
(1)
=
d
dz
(z
+1
)w
1
) =
d
dz
(z
+1
z
d
dz
(z
)) =
=
d
dz
(z
2+1
(z
1
w
+z
)) =
d
dz
(z
+z
+1
w
) =
=
2
z
1
w
( + 1)w
z
+1
w
=
= z
+1
w
+
2
z
1
w
Deci z
+1
w
+z
+ (z
+1
2
z
1
)w
= 0 de unde rezulta
z
1
(z
2
w
+zw
+ (z
2
2
)w
) = 0
adica w
verica ecuat ia lui Bessel. 2

Teorema 8.2 Daca f si g snt funct ii Bessel de ordinul atunci wron-
skianul lor
W(f, g) = c/z (8.5)
unde c este o constanta ce se poate determina astfel
c = lim
z0
zW(f, g)
Demonstrat ie. Relat ia (8.5) se poate obt ine utiliznd teorema lui Liouville
sau printr-un calacul direct (preferam calculul direct).
Daca f si g snt funct ii Bessel de ordinul atunci z
2
f
+zf
+(z
2
2
)f = 0
, z
2
g
+zg
+ (z
2
2
)g = 0 . Imult ind prima ecuat ie cu g , a doua cu f si
apoi scazndu-le obt inem
z
2
(g
f gf
) +z(g
f gf
) = 0
care, dupa mpart irea cu z se poate scrie (z(fg
g))
= 0 , de unde rezulta
z(fg
g) = c si deci W(f, g) = fg
g =
c
z
. 2
8.2 Funct ii Bessel de spet a nti
Definitia 8.2 Prin funct iile Bessel de ordin de spe a nti se nt elege o
funct ie Bessel de ordinul de forma
J
(z) = z
(z) sau J
(z) = z
(z)
n care funct iile f
si f
snt olomorfe si f
(0) =
1
2
(+1)
respectiv f
(0) =
1
2
(1)
.
Ecuat ia lui Bessel (8.1) nu se modica daca nlocuim cu , si obt inem
astfel ca este sucient sa determinam pe J
,deoarece J
se va obt ine din J

scriind n loc de .
Teorema 8.3 Pentru orice C funct iile J
, J
: C C denite prin
J
(z) =

k0
(1)
k
(k+1)(k++1)
_
z
2
_
2k+
J
(z) =

k0
(1)
k
(k+1)(k+1)
_
z
2
_
2k
(8.6)
snt funct ii Bessel de spet a nti si de indice .
Demonstrat ie. Pentru ecuat ia (8.1) cautam solut ii de forma
w(z) = z
r
f(z) (8.7)
n care r este, e +, e , iar f este o funct ie olomorfa n vecinatatea
originii. Deci
w(z) = z

n0
a
n
z
n
=

n0
a
n
z
n+
(8.8)
care nlocuita n (8.1) duce la urmatorul rezultat:
(2 + 1)a
1
z
+1
+

n2
_
(n +)
2
2
)a
n
+a
n2
_
z
n+
= 0
Ecuat ia Bessel va vericata daca coecient ii a
n
, n Z
+
vor verica
relat ia de recurent a
(2 + 1)a
1
= 0
a
n
=
a
n2
n(n + 2)
, n 2 (8.9)
Daca este real atunci putem lua 0 si deci 2 + 1 ,= 0, daca este
complex atunci evident 2 +1 ,= 0 . Deci obt inem a
1
= 0 . Din ( 9 ) rezulta
a
1
= a
3
= = a
2k+1
= = 0 (pentru ca a
1
= 0) ceea ce nseamna ca de
fapt n ( 9 ) avem n = 2k si deci relat ia de recurent a devine
a
2k
=
a
2k2
2
2
k(k +)
ceea ce permite exprimarea lui a
2k
cu ajutorul lui a
0
, sub forma
a
2k
=
(1)
k
a
0
2
2k
k!(k +) (1 +)
Daca luam pentru a
0
valoarea
1
2
(+1)
, deoarece (k + 1) = k! si ( +
1)( + 1) ( +n) = ( +n + 1), prin nlocuirea n (8.8) gasim
w(z) =

k0
(1)
k
(k + 1)(k + + 1)
_
z
2
_
2k+
adica w(z) = J
(z) . Pentru obt inerea lui J
se nlocuieste mai sus cu

. 2
Corolarul 8.1 Funct iile J
1/2
(z) =
_
2
z
cos z, J
1/2
(z) =
_
2
z
sin z snt
funct ii Bessel de spet a I de indice = 1/2 .
Demonstrat ie. Pentru demonstrarea relat iilor de mai sus folosim formula
de dedublare a lui Legendre (vezi ?? )
(p)(p +
1
2
) =

2
12p
(2p)
de unde rezulta
_
k +
1
2
_
=

2
12k
(2k)
(k)
=

(2k)!
2
2k
k!
Folosind teorema 8.3 avem:
J
1/2
(z) =

k0
(1)
k
(k + 1)((k + 1/2)
_
z
2
_
2k1/2
=
=
_
2
z
k0
(1)
k
(2k)
!
z
2k
=
_
2
z
cos z
La fel se arata ca J
1/2
(z) =
_
2
z
sin z . 2
Teorema 8.4 (relat ia de recurent a pentru funct iile Bessel de spet a nti)
Daca J
este o funct ie Bessel de spet a nti au loc urmatoarele relat ii de

recurent a:
(z
(z))
= z
J
1
; (z
(z))
= z
J
+1
(8.10)
sau relat iile de recurent a
J
1
(z) J
+1
(z) = 2J
(z) ; J
+1
(z) +J
1
(z) =
2
z
J
(z) (8.11)
Demonstrat ie. Funct ia J
ind o funct ie Bessel de spet a nti este de forma

J
(z) = z
(z) unde f
(z) este olomorfa si f
(0) =
1
2
(+1)
. Folosind
teorema 8.1 relat iile de recurent a (8.10) snt adevarate. Trebuie sa mai
demonstram ca J
1
si J
+1
snt funct ii Bessel de spet a nti de indice 1
respectiv + 1 .
J
1
(z) = z
1
[2
(z) +zf
(z)] si J
+1
(z) = z
+1
[f
(z)/z]
Daca notam f
1
(z) = 2f
(z) + zf
(z) si f
+1
(z0 = f
(z)/z obt inem ca

f
1
(0) =
1
2
() si f
+1
(0) =
1
2
+1
(+2)
, adica J
1
si J
+1
snt funct ii
Bessel de spet a nti.
Daca n ( 10 ) se deriveaza si se simplica prin z
1
respectiv z
1
obt inem
zJ
(z) +J(z) = zJ
1
(z) , zJ
(z) = zJ
+1
(z)
. Prin adunarea si scaderea celor doua relat ii de mai sus obt inem grupul de
formule (8.11 ). 2
Corolarul 8.2 Pentru orice n N si C,
W(J
+n
J
n
) = W(J
, J
)(1)
n
Demonstrat ie. Sa calculam pentru nceput
W(J
+1
, J
1
)
. Folosind relat iile de recurent a ( 11 ) obt inem
J
+1
(z) = z
1
J
(z) J
(z) , J
1
(z) = z
1
J
(z) +J
(z) (8.12)
Derivnd ecuat iile (8.12 ) obt inem
J
+1
(z) = J
(z)(z
2
2
)z
2
+J
(z)( + 1)z
1
J
1
(z) = J
(z)( +
2
z
2
)z
2
J
(z)( + 1)z
1
(8.13)
Folosind relat iile (8.12) si (8.13) rezulta
W(J
+1
, J
1
)(z) = J
+1
(z)J
1
(z) J
1
(z)J
+1
(z) =
= J
(z)J
(z) +J
(z)J
(z) = W(J
, J
)(z)
. Deci
W(J
+n
, J
n
)(z) = (1)
n
W(J
, J
)(z)
. 2
Teorema 8.5
a) Pentru orice n N avem J
n
(z) = (1)
n
J
n
(z).
b) Daca , Z atunci J
si J
snt liniar independente si

W(J
, J
)(z) =
2 sin
z
Demonstrat ie.
a) J
(z) =

k0
(1)
k
(k + 1)(k n + 1)
_
z
2
_
2kn
=
=

kn
(1)
k
(k + 1)(k n + 1)
_
z
2
_
2kn
deoarece
1
(kn+1)
=
k(k1)(k2)(kn+1)
(k+1)
si deci pentru k = 0, 1, , n 1
avem
1
(kn+1)
= 0 . Schimbnd indicele de sumare de mai sus obt inem
J
n
(z) =

k0
(1)
n+k
(n +k + 1)(k + 1)
_
z
2
_
2k+n
= (1)
n
J
n
(z)
. b) Tinnd cont de denit ia funct iilor Bessel de spet a nti obt inem
W(J
, J
)(z) = z
1
(2f
(z)f
(z)) +f
(z)f
(z) f
(z)f
(z) (8.14)
Din teorema 8.2 rezulta ca W(J
, J
)(z) = c/z unde c se determina astfel:

c = lim
z0
zW(J
, J
)(z) .
Din (8.5) obt inemc = 2
1
2
(+1)
.
1
2
(1)
=
2
()(1)
=
2
()(1)
=
= 2
sin
. In ultima egalitate am folosit formula ()(1 ) =

sin
(??). 2
Corolarul 8.3 Daca nu apart ine lui Z atunci orice funct ie Bessael, w,
se scrie sub forma
w(z) = AJ
(z) +BJ
(z) (8.15)
unde A si B snt constante.
Demonstrat ie. Daca este un numar ntreg atunci J
si J
snt liniar
independente, si orice solut ie a ecuat iei ( 1 ) adica orice funct ie Bessel se
scrie sub forma (8.15 ) 2
8.3 Funct iile Bessel de spet a a doua sau funct iile Neumann
Definitia 8.3 Pentru orice C funct ia denita prin
N
(z) =
cos . J
(z) J
(z)
sin
pentru , Z
si
N
(z) = lim
p
N
p
(z) pentru Z
se numeste funct ie Bessel de spet a a doua sau funct ia lui Neumann.
Teorema 8.6 a) Pentru orice C funct ia N
data mai sus este bine

denita.
b) N
n
(z) =
1
(J
n
(z) (1)
n
J
n
n Z unde j
(J
) .
c) Pentru orice C funct ia N
este o funct ie Bessel.

d) Pentru orice C funct iile J
si N
snt liniar independente si

W(J
, N
) =
2
z
C
Demonstrat ie. Pentru , Z funct ia N
este bine denita. Pentru cal-

culul lui N
n
(z) sa observam ca pentru z C 0 xat funct iile
cos J
(z) J
(z) si sin snt funct ii ntregi (funct ii olomorfe

pe C ) . In plus cos nJ
n
(z) J
(z) = (1)
n
J
n
(z) (1)
n
J
n
(z) = 0 si
sin n = 0 , deci putem aplica regula lui lHospital si obt inem
N
n
(z) = lim
n
N
(z) = lim
n
J
(z) cos J
(z) sin J
(z)
cos
=
=
(1)
n
J
n
(z) J
n
(z)
(1)
n
=
1
(J
n
(z) (1)
n
J
n
(z))
. b) A fost deja demonstrat.
c) Pentru orice , Z evident N
este o funct ie Bessel, ind o combinat ie

liniara dintre doua funct ii Bessel. Daca Z, notnd cu L operatorul
Lw = z
2
w
+zw
+ (z
2
2
)w, observam ca
L
_
w
_
=

(Lw) + 2w (8.16)
si daca w este o funct ie Bessel rezulta
L
_
w
_
= 2w (8.17)
Din ( 18 ) si forma lui N
n
(z) obt inem
L(N
n
) =
1
[L(J
n
) (1)
n
L(J
n
)] =
1
[2nJ
n
(1)
n
2nJ
n
] =
=
2n
[J
n
(1)
n
J
n
] = 0,
deci N
n
este o funct ie Bessel.
d) Pentru , Z avemW(J
, N
)(z) = W
_
J
,
J
cos J
sin
_
(z) =
1
sin
W(J
, J
)(z) =
1
sin
(2
sin
z
) =
2
z
.
Prin trecerea la limita se obt ine W(J
n
, N
n
)(z) =
2
z
. 2
Teorema 8.7 a) N
n
(z) = (1)
n
N
n
(z) , n N
b) Pentru orice C snt adevarate relat iile de recurent a
(z
(z))
= zN
1
(z)
(z
(z))
= z
N
+1
(z) (8.18)
sau relat iile
N
1
(z) +N
+1
(z) =
2
z
N
(z)
N
1
(z) N
+1
(z) = 2N
(z) (8.19)
Demonstrat ie. a) Rezulta imediat din teorema 6.
b) Pentru , Z si folosind relat iile de recurent a pentru funct iile Bessel de
spet a nti obt inem ( 18 ) si ( 19 ). Pentru Z din relat iile de mai sus se
trece la limita. 2
Corolarul 8.4 a) Orice funct ie Bessel de ordin , w, se poate scrie sub
forma
w(z) = AJ
(z) +BN
(z) (8.20)
b) Daca Re 0 orice funct ie Bessel de ordinul independenta de J
este singulara n origine.

c) Ecuat ia Bessel admite o singura solut ie nita n origine, oricare ar
, si anume funct ia Bessel de spet a nti J
cu ' 0 .
Demonstrat ie. a) Din teorema (6) avem ca J
si N
snt liniar independente

si deci orice funct ie Bessel de ordin este o combinat ie liniara ntre J
si
N
.
b) Daca ' 0 orice funct ie Bessel de ordin independenta de J
este
singulara n origine. Intr-adevar, pentru = 0 J
(0) = 1 iar pentru ' > 0

J
(0) = 0. Daca w este o funct ie Bessel de ordin independenta de J
atunci din reprezentarea ( 20 ) rezulta B ,= 0 (W(J
, w) = BW(J
, N
)) si
deci w este singulara n origine, deoarece N
este singulara in origine.

c) Funct ia Bessel admite pe J
cu ' 0 solut ie nita n origine. Orice alta

solut ie independenta de J
va cont ine pe N
care nu este nita n origine. 2

8.4 Funct iile Bessel de spet a treia
Definitia 8.4 Pentru orice C funct iile H
(1)
si H
(2)
denite prin:
H
(1)
= J
+iN
, H
(2)
= J
iN
(8.21)
se numesc funct ii Bessel de spet a treia sau funct ii Hankel.
Din denit ia de mai sus rezulta ca daca se cunosc funct iile Hankel, atunci
funct iile Bessel de spet a nti si de spet a doua se pot calcula cu ajutorul
acestora, si anume:
J
= (H
(1)
+H
(2)
)/2 , N
= (H
(1)
H
(2)
)/2i (8.22)
Evident, funct iile considerate snt liniar independente ntre ele si n raport
cu J
, deoarece:
W(H
(1)
, H
(2)
)(z) = 4i/z
,
W(J
, H
(1)
) = 2i/z
,
W(J
, H
(2)
) =
2i
z
si integrala generala a ecuat iei lui Bessel poate reprezentata si sub urmatoarea
forma:
w = Z
(z) = aJ
+bH
(1)
= cJ
+dH
(1)
= eH
(1)
+fH
(2)
(8.23)
unde a, b, c, d, e, f snt constante. Funct iile Hankel ind combinat ii liniare
de funct ii Bessel de spet a nti si a doua verica aceleasi relat ii de recurent a
ca si acestea, de exemplu:
H
(j)
1
(z) +H
(j)
+1
(z) =
2
z
H
(j)
(z)
H
(j)
1
(z) H
j)
+1
(z) = 2(
d
dz
H
(j)
(z))
(z
H
(j)
(z))
= z
H
(j)
1
(z)
(z
H
(j)
(z))
= z
H
(j)
1
(z)
(8.24)
Daca n ( 8.20 ) eliminam funct iile Bessel de spet a doua obt inem:
H
(1)
(z) = i
J
(z)e
i
J
(z)
sin
, H
(2)
(z) = i
J
(z) e
i
J
(z)
sin
(8.25)
Tinnd seama de expresiile lui J
1/2
si J
1/2
obt inem:
H
(1)
1/2
(z) = i
_
2
z
. e
iz
, H
(1)
1/2
(z) =
_
2
z
. e
iz
H
(2)
1/2
(z) = i
_
2
z
. e
iz
, H
(2)
1/2
(z) =
_
2
z
. e
iz
(8.26)
8.5 Funct ii Bessel cu argument modicat
Daca n ecuat ia lui Bessel se ia iz n loc de variabila independenta z, se
obt ine ecuat ia diferent iala
z
2
w
+zw
(
2
+z
2
)w = 0 (8.27)
pentru care o solut ie particulara va funct ia z J
(iz) care permite

denirea funct iei I
lundu-se I
(z) = i
(iz) si deci
I
(z) =

k0
1
k!(k + + 1)
(
z
2
)
2k+
Funct ia I
se numeste funct ie Bessel modicata de spet a nti. Daca =

n Z cu ajutorul teoremei 5 se obt ine:
I
n
(z) = i
n
J
n
(iz) = (i)
n
J
n
(iz) = I
n
(z)
Daca , Z, atunci I
si I
snt liniar independente, deoarece

W(I
, I
)(z) =
2 sin
zi
Daca , Z se deneste funct ia MacDonald
K
(z) =

2 sin
. (I
(z) I
(z))
iar K
n
(z) = lim
n
K
, daca n Z , limita ind calculata cu ajutorul

regulii lui lHospital. Folosind (??) obt inem
H
(1)
(iz) = i
J
(iz)e
i
J
(iz)
sin
=
i
(z)e
i
+ (i)
(z)
i sin
=
=
e
i/2
I
(z) e
i/2
I
(z)
i sin
=
2
i
e
i
2
. K
(z)
de unde rezulta
K
(z) =
i
2
. e
i/2
H
(1)
(iz)
Funct iile I
si K
snt liniar independente deoarece

W(I
, K
)(z) =
i
z
si orice solut ie a ecuat iei Bessel modicata ( 28 ) se reprezinta sub forma
W = aI
+bK

Funct iile I si K verica urmatoarele relat ii de recurent a simple:
I
1
(z) I
+1
(z) =
2
z
I
(z)
K
1
(z) K
+1
(z) =
2
z
K
(z)
I
1
(z) +I
+1
(z) = 2I
(z)
K
1
(z) +K
+1
(z) = 2K
(z)
(z
(z))
= z
I
1
(z)
(z
(z))
= z
K
1
(z)
(z
(z))
= z
I
+1
(z)
(z
(z))
= z
K
+1
(z)
8.6 Zerourile si ortogonalitatea funct iilor Bessel
Pentru a determina zerourile funct iilor Bessel pornim de la ecuat ia pe care
o verica aceste funct ii (ecuat ia 8.1 ) Daca n ecuat ia ( 8.1 ) se efectueaza
transformarea
w(z) = z
1/2
y(z)
se obt ine forma redusa a ecuat iei Bessel
y
+
_
1 +
1
4

2
z
2
_
y = 0 (8.28)
Fie y o solut ie a ecuat iei diferent iale ( 8.28 ) si w(z) = z
1/2
y(z) o solut ie
a ecuat iei (8.1) . Daca z = z
0
,= 0 este un zero pentru funct ia y adica
y(z
0
) = 0 atunci z
0
este un zero pentru w si reciproc. Deci, este sucient sa
determinam zerourile pentru funct ia y .
Sa studiem pentru nceput cteva proprietat i de comportare ntr-un interval
[a, b] a solut iilor ecuat iei diferent iale liniare de ordinul doi. Sa consideram
ecuat ia diferent iala liniara de ordinul doi
y
+p(x)y
+q(x)y = 0 (8.29)
Teorema 8.8 Fie p si q funct ii continue pe intervalul (a, b) .
1) Daca y este o solut ie a ecuat iei (8.29) si y(x
0
) = y
(x
0
) = 0, x
0
(a, b)
atunci y este identic nula pe intervalul (a, b) .
2) Daca y este o solut ie neidentic nula a ecuat iei (8.29) care are un zero n
punctul x
0
(a, b) atunci y si schimba semnul n vecinatatea punctului
x
0
.
3) Intr-un interval de lungime nita [, ] (a, b) orice solut ie neidentic
nula a ecuat iei ( 30 ) are cel mult un numar nit de zerouri.
4) Toate zerourile oricarei solut ii neidentic nule a ecuat iei (8.29) snt
simple.
5) Daca y
1
, y
2
snt solut ii ale ecuat iei (8.29) si y
1
(x
0
) = y
2
(x
0
) = 0 sau
y
1
(x
0
) = y
2
(x
0
) = 0 atunci y
1
si y
2
difera printr-un factor constant pe
intervalul (a, b) .
Demonstrat ie. 1) Din teorema de existent a si unicitate a problemei Cauchy
rezulta imediat prima armat ie.
2) Deoarece y , 0 si y(x
0
) = 0 rezulta neaparat y
(x
0
) ,= 0, si astfel ntr-o
vecinatate a lui x
0
funct ia y este sau crescatoare sau descrescatoare, dupa
cum y
(x
0
) este pozitiv sau negativ; deci, n orice caz si schimba semnul.
3) Daca y pe intervalul [, ] ar avea o innitate de zerouri, ar exista un
sir (x
n
) [, ] cu proprietatea ca y(x
n
) = 0 si x
n
x
0
. Cum y este
continua, ind solut ie a ecuat iei ( 30 ) rezulta y(x
0
) = 0 . Dar
y
(x
0
) = lim
n
y(x
n
) y(x
0
)
x
n
x
0
= 0
Asadar y(x
0
) = y
(x
0
) = 0 si folosind 1) rezulta y identic nula pe intervalul
(a, b), o contradict ie.
4) Daca x
0
este un zero pentru solut ia y, ce nu este simplu, atunci y
(x
0
) = 0,
ceea ce implica y identic nul.
5) Daca y
1
(x
0
) = y
2
(x
0
) = 0 sau y
1
(x) = y
2
(x
0
) = 0 atunci W(y
1
, y
2
)(x
0
) =
0, deci y
1
si y
2
snt liniar dependente pe intervalul (a, b), adica exista A astfel
ca y
2
(x) = Ay
1
(x) . 2
Teorema 8.9 (identitatea lui Picone) Fie ecuat iile diferentiale:
(p
1
(x)y
q
1
(x)y = 0 (8.30)
(p
2
(x)y
q
2
(x)y = 0 (8.31)
n care p
i
C
1
(a, b) , q
i
C
0
(a, b) . Daca y este o solut ie a ecuat iei (8.30)
care se anuleaza n si din (a, b) iar u o solut ie a ecuat iei (8.31 ) care
nu se anuleaza n (, ) atunci are loc relat ia
_

(q
1
q
2
)y
2
dx +
_

(p
1
p
2
)(y
)
2
dx +
_

p
2
_
y
u u
y
u
_
2
dx = 0 (8.32)
Demonstrat ie. Pe intervalul (, ) derivata funct iei h denita prin
h(x) = y(x)(p
1
(x)y
(x)u(x) p
2
(x)u
(x)y(x))/u(x)
este
(q
1
q
2
)y
2
+ (p
1
p
2
)(y
)
2
+p
2
_
yu
uy
u
_
2
si deci
_

(q
1
q
2
)y
2
dx +
_

(p
1
p
2
)(y
)
2
dx +
_

p
2
_
yu
uy
u
_
2
dx =
=
_

(x)dx = h(x)[
=
y(x)
u(x)
(p
1
(x)y
(x)u(x) p
2
(x)u
(x)y(x))[
=
= p
2
(x)u
(x)
y(x)
2
u(x)
[
Daca u() ,= 0 ,= u() atunci p

2
(x)u
(x)y(x)
2
/u(x)[
= 0 . Daca n sau
funct ia u se anuleaza atunci derivata lui u (adica u
) nu se anuleaza n
sau si deci din nou p
2
(x)u
(x)y(x)
2
/u(x)[
= 0 .
Am obt inut astfel identitatea integrala (8.32) numita identitatea lui Picone.
2
Teorema 8.10 (teorema de comparat ie Sturm) Daca coecient ii din
ecuat iile (8.30) si (8.31) au proprietat ile:
a) p
i
C
1
(a, b) , q
i
C
0
(a, b) , i = 1, 2;
b) p
1
(x) p
2
(x) > 0 , q
1
(x) q
2
(x) x (a, b);
c) nu exista x
0
(a, b) asa nct q
1
(x
0
) = q
2
(x
0
) = 0 si daca ecuat iile
(8.30) si (8.31 ) nu coincid pe nici un subinterval din (a, b), adica
p
1
p
2
, 0 si q
1
q
2
, 0 pe orice (, ) (a, b), atunci ntre doua
zerouri consecutive ale unei solut ii pentru ecuat ia (8.30) se gaseste cel
put in un zerou pentru orice solut ie a ecuat iei (8.31) .
Demonstrat ie. Fie y o solut ie a ecuat iei (8.30 ) si , (a, b), asa nct
y() = y() = 0 si y(x) ,= 0 oricare ar x (, ) .
Fie u o solut ie a ecuat iei (8.31). Daca u nu se anuleaza n nici un punct
din (, ) atunci aplicnd identitatea lui Picone gasim:
_
(q
1
q
2
)y
2
dx = 0,
_
(p
1
p
2
)(y
)
2
dx = 0,
_
p
2
(y

y
u
u
)
2
dx = 0, de unde rezulta: q
1
q
2
,
(p
1
p
2
)(y
)
2
0, y
u u
y 0 n (, ) Daca exista x
0
(, ) cu
p
1
(x
0
)p
2
(x
0
) ,= 0 exista o vecinatate V lui x
0
pentru care p
1
(x
0
)p
2
(x
0
) ,=
0 . Atunci pe (, ) = I obt inem y
= 0 si din ecuat ia (8.30) avem

q
1
(x) = 0, x I . Cum q
1
= q
2
pe (, ) rezulta q
1
(x
0
) = q
2
(x
0
) = 0, o
contradict ie. Aceasta contradict ie a provenit din faptul ca am presupus ca
exista x
0
(, ) cu p
1
(x
0
) ,= p
2
(x
0
) . Deci p
1
p
2
pe (, ), adica pe (, )
ecuat iile (8.30 ) si (8.31) coincid, o contradict ie. Contradict ia a provenit din
faptul ca am presupus ca u(x) ,= 0 pe intervalul (, ) . 2
Corolarul 8.5 Fie p C
1
(a, b) , q C
0
(a, b) , si p > 0 pe (a, b) . Daca
y
1
si y
2
snt solut ii liniar independente ale ecuat iei
(py
qy = 0 (8.33)
atunci ntre doua zerouri consecutive ale unei solut ii se gaseste un zero si
numai unul pentru cealalta solut ie.
Demonstrat ie. Fie , (a, b) , y
1
() = y
2
() = 0 si y
1
(x) ,= 0 oricare ar
x (, ) . Daca y
2
(x) ,= 0 oricare ar x (, ) atunci folosind identitatea
lui Picone obt inem
_
p(y
1
y
2
y
1
/y
2
)dx = 0 de unde y
1
y
2
y
1
/y
2
= 0 si deci
y
1
= Cy
2
pe (, ) o contradict ie. Contradict ia a provenit din faptul ca am
presupus y
2
(x) ,= 0 oricare ar x (, ) . Deci exista un punct x
1
(, )
cu y
2
(x
1
) = 0 . Punctul x
1
cu proprietatea de mai sus este unic. Intr-adevar,
daca ar exista si x
2
(, ) cu y
2
(x
2
) = 0, atunci din nou identitatea lui
Picone ne da y
2
y
2
y
1
/y
1
= 0 adica y
2
= Cy
1
pe (x
1
, x
2
) , o contradict ie. 2
Teorema 8.11 Daca R si w este o funct ie Bessel de ordin atunci
mult imea z R; w(z) = 0 este numarabila.
Demonstrat ie. Daca w este o funct ie Bessel de ordin exista a > 0 pozitiv
asa nct n (a, a) functia w sa aiba cel mult un zero (z = 0) si y(z) =
z
1/2
w(z) verica ecuat ia (8.28). Consideram ecuat ia
u
+u = 0 (8.34)
Sa aplicam teorema de comparat ie a lui Sturm pentru ecuat ia (8.34 ) si
ecuat ia (8.28). Avem p
1
= 1, q
1
= 1, p
2
= 1 si q
2
= 1
1
4

2
/z
2
deci
p
1
p
2
> 0 si q
1
> q
2
daca [[ 1/2 . Ecuat ia (8.34) are pe u(z) = sin(za)
solut ie a carei radacina snt z
k
= a + k , k Z . Deci ntre a + k si
a + (k + 1) exista cel put in un zero pentru solut ia y a ecuat iei (8.28). Dar
n intervalul [a +k, a +(k +1)] solut ia y poate sa aiba cel mult un numar
nit de zerouri, deci n intrvalul (a, ) solut ia y are o mult ime numarabila
de zerouri. La fel rezulta si pe intervalul (, a) , deci mult imea zerourilor
solut iei y snt numarabile. Am demonstrat astfel ca daca [[ 1/2 funct ia
Bessel w are o mult ime numarabila de zerouri. Pentru a nlatura restrict ia
1/2 1/2 vom folosi relat iile de recurent a pentru funct iile Bessel si
anume
(z
= z
w
+1
(z
= z
w
1
(8.35)
Pe baza teoremei lui Rolle, din prima relat ie (8.35) rezulta ca funct ia z
w
+1
, admite o mult ime numarabila de zerouri ca si funct ia z
pentru [[
1/2, deci funct ia w
cu vericnd 1/2 3/2 admite o innitate

numarabila de zerouri reale; a doua relat ie ( 36 ) arata ca ntre doua ze-
rouri consecutive ale funct iei w
+1
se aa cel put in un zero al funct iei
w
, [[ 1/2 , deci zerourile funct iilor w
si w
+1
, [[ 1/2 se separa
doua cte doua. Continund procesul de mai nainte, se demonstreaza pas
cu pas ca funct iile Bessel cu real admit o mult ime numarabila de zerouri.
Teorema este astfel demonstrata. 2
Teorema 8.12 a) Daca ' > 1 , iar k
1
, k
2
snt constante atunci are
loc identitatea
(k
2
1
k
2
2
)
_
a
0
zJ
((k
1
z)J
(k
2
z)dz =
a(k
2
J
(k
2
z)J
(k
1
z) k
1
J
(k
1
z)J
(k
2
z))
(8.36)
b) Daca > 1 toate zerourile funct iei J
snt reale
Demonstrat ie. a) Funct ia z J
(kz), k C verica ecuat ia diferent iala

z
2
J
(kz) +zJ
(kz) + (k
2
z
2
2
)J
(kz) = 0
sau sub forma autoadjuncta
(zJ
(kz))
+ (k
2
z

2
z
)J
(kz) = 0 (8.37)
Lund n ecuat ia (8.37 ) k = k
1
apoi k = k
2
obt inem:
(z(J
(k
1
z))
+ (k
2
1
z

2
z
)J
(k
1
z) = 0
(z(J
(k
2
z))
+ (k
2
2
z

2
z
)J
(k
2
z) = 0
(8.38)
Daca mult im prima ecuat ie (8.38 )cu J
(k
2
z) iar a doua cu J
(k
1
z)si le
scadem obt inem:
d
dz
(z(J
(k
2
z)J
(k
1
z) J
(k
1
z)J
(k
2
z))) =
= (k
2
1
k
2
2
)zJ
(k
1
z)J
(k
2
z)
Ultima ecuat ie integrata ntre 0 si a conduce la urmatoarea identitate inte-
grala
(k
2
1
k
2
2
_
a
0
zJ
(k
1
z)J
(k
2
z)dz =
= (z(J
(k
2
z)J
(k
1
z) J
(k
1
z)J
(k
2
z)))[
a
0
Pentru z = 0 termenul integrat dispare, deoarece apare n factor comun
termenul z
2+2
. Intr-adevar, cum J
(z) = z
(z) unde f
este olomorfa si
f
(z) = zg(z) cu g olomorfa, avem:

k
2
J
(k
1
z)J
(k
2
z) k
1
J
(k
1
z)J
(k
2
z) =
= z
2+1
(k
1
k
+1
2
f
(k
2
z)f
(k
1
z) k
+1
1
k
2
f
(k
1
z)f
(k
2
z)) =
= z
2+2
(k
+2
1
g(k
2
z)f(k
1
z) k
+2
1
k
2
g(k
1
z)f
(k
2
z))
de unde rezulta identitatea (8.36 ).
b) Daca avem un zero pur imaginar, z = it, t real, vom gasi, folosind (8.6 )
0 = J
(it) =

k0
(1)
k
k!(k + + 1)
.
(it)
2k+
2
2k+
=
= i

k0
t
2k
k!(k + + 1)
.
1
2
2k+
si deci va trebui sa avem:
k0
t
2k
2
2k
(k + 1)(k + + 1)
= 0
ceea ce este absurd deoarece este real si mai mare ca 1 , seria va avea
tot i coecient ii pozitivi, si deci va avea suma nenula. Prin urmare, daca
J
(a + ib) = 0 n mod obligatoriu a ,= 0 pentru real si > 1. In acest

caz vom avea evident si J
(a ib) = 0 deoarece seria din dezvoltarea lui J
pentru real si > 1 are tot i coecient ii pozitivi. Sa luam n identitatea

(8.36) k
1
= a +ib , k
2
= a ib si t = 1 si atunci
4iab
_
1
0
zJ
(k, z)J
(k
2
z)dz = 0
care este posibila numai daca b = 0 , caci integrala va avea integrantul pozitiv
pe (0, 1); deci zerourile lui J
, > 1 au partea imaginara ntotdeauna nula;

teorema este astfel demonstrata. 2
Teorema 8.13 Fie
n
solut iile pozitive ale ecuat iei J
(z) = 0 > 1 si
e (k
n
)
n1
determinat i de relat iile
l k
n
=
n
(8.39)
Sirul (f
n
)
n1
denit prin f
n
(z) = J
(k
n
z) este un sir ortogonal pe intervalul
(0, l) cu ponderea p(z) = z, adica
(f
n
, f
m
)
p
=
_
l
0
zJ
(k
n
z)J
(k
m
z) =
l
2
2
(J
(k
m
l))
2
=
n,m
l
2
2
J
2
+1
(k
m
l)
(8.40)
Sirul (f
n
)
n1
denit mai sus este complet n L
2,p
(0, l)
Demonstrat ie. a) Folosind identitatea (8.36) gasim
(k
2
n
k
2
m
)
_
l
0
zJ
(k
m
z)J
(k
m
z)dz =
= l[k
m
J
(k
m
l)J
(k
n
l) k
n
J
(k
n
l)J
(k
m
l)]
si t innd cont de modul de denire a lui k
n
si k
m
gasim ca pentru n ,= m
_
l
0
zJ
(k
n
z)J
(k
m
z)dz = 0
Pentru a demonstra (8.40) scriem din nou (8.36 ) cu k
2
= k
m
si k
1
= k .
Vom avea iarasi lund a = l
_
l
0
J
(kz)J
(k
m
z)dz =
lk
m
J
(k
m
l)J
(kl)
k
2
k
2
m
Trecnd la limita, facnd k k
m
si aplicnd n membrul al doilea regula lui
lHospital gasim prima egalitate (8.40) pentru n = m . Relat ia de recurent a
(8.10) scisa pentru z = k
m
1 =
m
arata ca J
(k
m
l)
2
= J
2
+1
(k
m
l) si obt inem
a doua egalitate (8.40). 2
8.7 Probleme si exercit ii
1) Sa se arate ca orice ecuat ie diferent iala de forma
x
2
y
+axy
+ (b +cx
d
)y = 0
unde a, b, c, d C si c ,= 0 ,= d se poate integra cu ajutorul funct iilor
Bessel.
2) Sa se integreze urmatoarele ecuat ii diferent iale:
a) y
xy = 0, b) y
+x
2
y = 0, c) xy
+ 2y
+xy = 0,
d) xy
+ 1/2y
+y = 0, e) x
4
y
+ 2x
3
y
4y = 0,
f) x
4
y
+ay = 0, a R 0 ; g) xy
+ (n + 1)y
+y = 0,
h) xy
+ (n + 1)y
y = 0 .
3) Sa se calculeze AJ
3/2
(z) +BJ
3/2
(z) .
4) Sa se deduca egalitatea
+
n=
J
n
(z)t
n
= exp(
z
2
(t
1
t
))
5) Sa se deduca relat iile
+
n=
J
n
(x)e
int
= e
ixsint
; J
n
(x) =
1
_

0
cos(xsin t nt)dt
J
2
0
(z)+2
n1
J
2
n
(z) = 1, [J
0
(z)[ 1, [J
n
(z)[ <
1
2
, z R, n N.
9. Polinoame ortogonale 183
9 Polinoame ortogonale
Text
Definitia 9.1 Fie I un interval din R . O funct ia p : I R se numeste
functie pondere pe I daca are urmatoarele proprietat i:
1) p este continua pe interiorul lui I(I) ;
2) p este strict pozitiva pe interiorul lui I ;
3)
_
I
[t[
n
p(t)dt + pentru orice n 0.
Fie K corpul numerelor reale sau complexe. Vom considera n cele ce
urmeaza urmatoarele spat ii:
C(I, K) = f : I K; f continua .
H
p
(I) = f C(I, K);
_
I
[f(t)[
2
p(t)dt < +
si aplicat ia (, )
p
: H
p
(I) H
p
(I) K denita prin:
(f, g)
p
=
_
I
p(t)f(t)g(t)dt (9.1)
Urmatoarele armat ii snt evident adevarate.
1) Aplicat ia (, )
p
denita prin (9.1) este un produs scalar.
2) Spat iul H
p
(I) cu (, )
p
este un spat iu prehilbertian;
3) Sirul (f
n
)
n1
denit prin f
n
(x) = x
n1
este liniar independent n H
p
(I)
.
In legatura cu proprietat ile de aproximare ale sirului (f
n
)
n1
avem urmatorul
rezultat:
Teorema 9.1 1) Daca I este nit atunci sirul (f
n
) este total n H
p
(I) ,
adica oricare ar f H
p
(I) si oricare ar > 0 exista a
1
, a
2
, , a
n
din K astfel ca
|f
n
k=1
a
k
f
k
|
p
< .
2) Daca exista m > 0 si > 0 astfel ca [p(x)[ e
|x|
pentru orice x din
I = (a, b) atunci sirul (
pf
n
) este complet n L
2
(I) iar sirul (f
n
) este
total n H
p
(I).
Demonstrat ie. 1) Daca f H
p
(I) atunci f este continua pe [a, b] si conform
teoremei lui Weierstrass pentru orice > 0 exista un polinom R
n
de grad n
astfel nct
[f(x) R
n
(x)[ /(
_
I
p(t)dt)
1
2
, x I.
Deci
|f R
n
|
2
p
=
_
I
p(x)[f(x) R
n
(x)[
2
dx <

_
I
p(t)dt
_
I
p(x)dx =
2
de unde |f R
n
|
p
< . Cum R
n
este un polinom de gradul n avem
R
n
(t) =
n
j=0
b
j
t
j
=
n+1
j=1
b
j1
f
j
(t)
si lund a
j
= b
j1
obt inem rezultatul din enunt .
2) Funct ia
h(x) =
_
_
p(x) x (a, b)
0 x , (a, b)
este masurabila pe R si exista M > 0 si > 0 astfel ca
[h(x)[ Me
|x|
x R.
Cun h este nenula a.p.t. n (a, b) rezulta, folosind lema ?? , ca sirul (hf
n
)
este complet n L
2
(a, b) , deci sirul (
pf
n
)
n1
este complet n L
2
(a, b) , de
unde rezulta ca sirul (
pf
n
) este total n L
2
(a, b) . Sa demonstram acum ca
sirul (f
n
) este total n H
p
(I). Fie f din H
p
(I) , atunci
_
b
a
p(x)[f(x)[
2
dx < +
, deci funct ia g =

p f este n L
2
(a, b) si folosind rezultatul ce tocmai a
fost demonstrat rezulta ca exista a
1
, a
2
, , a
n
in K astfel ca
|g
n
j=1
a
j
pf
j
|
2
<
de unde obt inem
|f
n
j=1
a
j
f
j
|
2
p
=
_
b
a
p(x)[f(x)
n
j=1
a
j
f
j
(x)[
2
dx =
_
b
a
[
_
p(x)f(x)
a
j
_
p(x)f(x)[
2
= |g
n
j=1
a
j
pf
j
|
2
2
<
2
deci
[[f
n
j=1
a
j
f
j
|
p
<
adica sirul (f
n
) este total n H
p
(I).
Sirul (f
n
) se transforma folosind procedeul Gramm-Schmidtntr-un sir ortonor-
mal (h
n
)
n1
, h
n
ind un polinom de grad n ce depinde evident de p si de
intervalul I .
In cele ce urmeaza ne vom ocupa cu studiul polinoamelor p-ortogonale, adica
a polinoamelor cu proprietatea
(Q
n
, Q
m
)
p
= 0, n ,= m (9.2)
Polinomul Q
n
de gradul n va considerat de forma
Q
n
(x) = b
n,n
x
n
+b
n,n1
x
n1
+ +b
n,0
, b
n,n
,= 0
unde am folosit doi indici pentru a scoate n evident a coecent ii tuturor
polinoamelor din sirul de polinoame p-ortogonale. Observam, de asemenea,
ca daca sirul (Q
n
) este p-ortogonal atunci sirul (Q
n
/b
n,n
) este de asemenea
p-ortogonal.
9.1 Proprietat i generale ale polinoamelor p-ortogonale
Text
Teorema 9.2 Fie (Q
n
) un sir de polinoame p-ortogonale pe intervalul I .
Urmatoarele armat ii snt adevarate:
1) Orice polinom R de grad n este o combinat ie liniara a polinoamelor
Q
0
, , Q
n
adica
R =
n
j=0
a
j
Q
j
unde a
j
=
(R, Q
j
)
p
|Q
j
|
2
p
(9.3)
2) Orice polinom Q
n
din sirul considerat este ortogonal pe orice polinom
R
m
de grad strict mai mic ca n .
3) Daca polinomul R de grad n verica relat iile (R, x
k
)
p
= 0, k = 0, 1, , n
1 atunci R = a
n
Q
n
, a
n
C .
4) Intre trei polinoame consecutive exista o relat ie de recurent a de forma
:
a
n1
Q
n1
(x) + (a
n
x)Q
n
(x) +a
n+1
Q
n+1
(x) = 0 (9.4)
unde a
k
= (xQ
n
, Q
k
)
p
/|Q
k
|
2
p
, k = n 1, n, n + 1
Demonstrat ie. 1) Vom demonstra relat ia ( ??3 ) prin induct ie. Pentru
n = 0 avem R
0
=
R
0
b
0,0
b
0,0
deoarece Q
0
(x) = b
0,0
,= 0 . Presupunnd
egalitatea ( 9.3) valabila pentru n , sa o demonstram pentru n + 1 . Daca
gradul lui R este n + 1 vom putea scrie
R(x) = c
n+1
x
n+1
+c
n
x
n
+ +c
1
x +c
0
=
c
n+1
b
n+1,n+1
(b
n+1,n+1
x
n+1
+b
n+1,n
x
n
+ +b
n+1,1
x +b
n+1,0
) +Q(x) =
c
n+1
b
n+1,n+1
Q
n+1
(x) +Q(x),
unde Q(x) este un polinom de gradul n , si folosind ipoteza de induct ie
rezulta
P(x) = a
n+1
Q
n+1
(x) +
n
k=0
a
k
Q
k
(x).
Pentru a determina constantele a
j
ce intervin n dezvoltarea (9.3) procedam
astfel: nmult im egalitatea (9.3) cu Q
k
si obt inem
(R, Q
k
)
p
=
n
j=0
a
j
(Q
j
, Q
k
)
p
(9.5)
Dar (Q
j
, Q
k
)
p
= 0 pentru k ,= j , de unde rezulta a
k
=
(R, Q
k
)
p
(Q
k
, Q
k
)
p
.
2) Polinomul R ind de grad m t innd seama de (9.1) avem R =

m
k=0
a
k
Q
k
unde a
k
= displaysryle
(R,Q
k
)
p
Q
k
,Q
k
)
p
. Cum m este strict mai mic ca n avem
(R, Q
n
)
p
=

m
k=0
a
k
(Q
k
, Q
n
)
p
= 0 unde am utilizat faptul ca (Q
k
, Q
n
)
p
= 0
pentru k diferit de n .
3) Vom face mai nti observat ia ca (R, Q
j
)
p
= 0 daca j = 0, 1, , n 1.
Intr-adevar
(R, Q
j
)
p
= (R
n
,
j
k=0
b
j,k
x
k
)
p
=
j
k=0
b
j,k
(R
n
, x
k
)
p
= 0
Tinnd cont de reprezentarea lui R si de faptul ca (R, Q
j
) = 0 pentru j =
0, 1, , n 1 obt inem ca R
n
= a
n
Q
n
.
4) Deoarece x xQ(x) este un polinom de gradul n+1 , n baza armat iei
deja demonstrate la 1) avem ca
xQ(x) = a
n+1
Q
n+1
+a
n
Q
n
(x) +a
n1
Q
n1
(x) + +a
0
Q
0
unde coecient ii a
k
se determina din (9.4). Deci a
k
= (xQ
n
, Q
k
)
p
= (Q
n
, xQ
k
)
p
=
0 pentru k + 1 < n , deoarece xQ
k
este un polinom de grad k + 1 , deci
xQ
n
(x) = a
n+1
Q
n+1
(x) +a
n
Q
n
(x) +a
n1
Q
n1
(x) de unde rezulta (9.5) . 2
Observat ie. Coecient ii a
n1
, a
n
, a
n+1
pot determinat i si resolvnd sis-
temul urmator :
a
n+1
b
n+1,n+1
= b
n,n
a
n+1
b
n+1,n
+a
n
b
n,n
= b
n,n1
a
n+1
b
n+1,n1
+a
n
b
n,n1
+a
n1
b
n1,n1
= b
n,n2
care se obt ine prin identicarea coecient ilor de grad n1, n, n+1 n (9.5).
Teorema 9.3 Daca Q
n
nN
este un sir de polinoame p-ortogonale pe in-
tervalul I atunci ecuat ia algebrica Q
n
(x) = 0, n 1 are n radacini reale n
intervalul I .
Demonstrat ie. Fie P
n
= Q
n
/b
n,n
. Ecuat ia algebrica Q
n
(x) = 0 are ace-
leasi radacini ca si ecuat ia algebrica P
n
(x) = 0 . Polinoamele P
n
formeaza
si ele un sir ortogonal, deci (P
n
, P
m
)
p
= 0, m ,= n. Polinoamele P
n
snt cu
coecient i reali. Intr-adevar, P
0
= 1 iar P
1
(x) = x+c
1,0
, unde c
1,0
se deter-
mina din condit ia de ortogonalitate (P
1
, P
0
)
p
= 0 adica
_
I
p(x)(x+c
1,0
)dx =
0 , deci
c
1,0
=
_
I
p(x)xdx
_
I
p(x)dx
si cum p este cu valori reale ind pondere rezulta c
1,0
R . Cum P
n
nN
este un sir de polinoame ortogonale, din Teorema 9.2 rezulta ca avem o
relat ie de recurent a de forma
a
n,n1
P
n1
(x) + (a
n,n
x)P
n
(x) +a
n,n+1
P
n+1
(x) = 0 (9.6)
unde
a
n,j
=
(xP
n
, P
j
)
p
|P
j
|
2
p
, j = n 1, n, n + 1 (9.7)
Daca P
n
(x) =

n
j=0
c
n,j
x
j
, cu c
n,n
= 1 atunci identitatea ( 9.6 ) genereaza
urmatoarele relat ii:
a
n,n+1
c
n+1,n+1
= c
n,n
a
n,n+1
c
n+1,n
+a
n,n
c
n,n
= c
n,n1
a
n,n+1
c
n+1,j
+a
n,n
c
n,j
+a
n,n1
c
n1,j
= c
n,j1
, j = 1, . . . , n 1
si
a
n,n+1
c
n+1,0
+a
n,n
c
n,0
+a
n,n1
c
n1,0
= 0
Cum c
j,j
= 1 pentru j = 0, 1, rezulta a
n,n+1
= 1 , deci
c
n+1,j
= c
n,j1
a
n,n
c
n,j
a
n,n1
c
n1,j
, j = 0, , n (9.8)
unde c
n,1
= 0 = c
n1,n
. Din ( 9.7 ) si ( 9.8 ) rezulta ca c
n+1,j
R pentru
j = 0, . . . , n + 1 deci polinoamele P
n
snt cu coecient i reali. Scriind relat ia
de ortogonalitate (P
0
, P
n
) = 0, n 1 , rezulta
_
I
p(x)P
n
(x)dx = 0
si deoarece p > 0n intervalul I rezulta ca P
n
si schimba semnul n intervalul
I. Fie x
1
, x
2
, , x
m
, m n punctele din I n care P
n
si schimba semnul.
Fie R
m
(x) = (xx
1
)(xx
2
) (xx
m
) . Produsul P
n
R
m
are acelasi semn
n I , ceea ce implica
_
I
p(x)P
n
(x)R
m
(x)dx ,= 0, adica
(R
m
, P
n
)
p
,= 0 (9.9)
Vom arata ca m = n . Daca m < n atunci utiliznd teorema 9.2 obt inem
(R
m
, Q
n
)
p
,= 0 ceea ce este n contradict ie cu ( 9.9 ). 2
Teorema 9.4 (Completitudinea polinoamelor ortogonale) Daca in-
tervalul I = (a, b) este nit sau daca exista M si pozitivi astfel ca [p(x)
Me
|x|
oricare ar x din (a,b) atunci sirul (Q
n
) de polinoame p-ortogonale
pe intervalul I este total n H
p
; adica oricare ar > 0 , exista a
0
, , a
n
asfel ca
|f
n
k=0
a
k
Q
k
|
p
< (9.10)
Demonstrat ie. Folosind Teorema 9.1 rezulta ca oricare ar f H
p
si > 0
exista un polinom P de grad n, astfel ca |f P|
p
< . Utiliznd Teorema
9.2 obt inem ca exista a
1
, , a
n
astfel ca P = a
0
+a
1
Q
1
+ a
n
Q
n
de unde
rezulta ( 9.10).
In continuare vom presupune ca ponderea p pe intervalul I = (a, b) verica
relat iile
p
p
=

(9.11)
(p)(a) = (p)(b) = 0 (9.12)
unde si snt polinoame cu coecient i reali de grad cel mult unu, respectiv
doi, dar nu avem simultan gradul lui mai mic ca unu si gradul lui mai
mic ca doi.
Teorema 9.5 Daca sirul de polinoame Q
n
)
n
N este p-ortogonal pe inter-
valul I = (a, b) , iar ponderea p verica ( 9.11 ) si ( 9.12 ) atunci:
1) Pentru orice n N exista o constanta a
n
asa nct
Q
n
= a
n
1
p
(p
n
)
(n)
(formula lui Rodriques) (9.13)
2) Q
n
este o solut ie particulara a ecuat iei
y
+ ( +
)y
n(
+
n + 1
2

)y = 0 (9.14)
Demonstrat ie. 1) Printr-o derivare se obt ine
(p
n
)
(n)
= (p
n
+np
n1
)
(n1)
= (p
n1
R
n,1
)
(daca se nlocuieste p
prin

p si se noteaza R
n,1
= + n
,deci R
n,1
este
un polinom de gradul nti ) , iar prin induct ie se obt ine usor egalitatea
(p
n
)
(n)
= (p
nk
R
n,k
)
(nk)
, cu R
n,k
un polinom de gradul k (R
n,k
= [ +
(nk+1)
]R
n,k1
+R
n,k1
) , din care pentru k = n se va obt ine (p
n
)
(n)
=
pR
n,n
ceea ce arata ca
1
p
(p
n
)
(n)
= R
n,n
este un polinom de gradul n .
Pentru a arata ca acest polinom este liniar dependent de Q
n
vom arata
ca (x
k
,
1
p
(p
n
)
(n)
)
p
= 0 , k = 0, 1, , n 1 si vom folosi Teorema 9.2. Dar
(x
k
,
1
p
(p
n
)
(n)
) =
_
I
x
k
(p
n
)
(n)
dx = (p
n
)
(n1)
x
k
[
b
a
k
_
I
x
k1
(p
n
)
(n1)
dx =
= (1)
k
k!
_
b
a
(p
n
)
(nk)
dx = 0 , deci Q
n
= a
n
1
p
(p
n
)
(n)
.
2) Vom nota u
n
= p
n
si deoarece u
n
= p
n1
(+n
) va rezulta egalitatea
u
n
= ( +n
)u
n
care derivata de n + 1 ori conduce la identitatea
(u
(n)
n
)
+ (
)(u
(n)
n
)

1
2
(n + 1)(2
)u
(n)
n
= 0.
Intr-adevar,
(u
n
)
(n+1)
= u
(n+2)
n
+ (n + 1)
u
(n+1)
n
+
n(n + 1)
2

u
(n)
(( +n
)u
n
)
(n+1)
= ( +n
)u
(n+1)
n
+ (n + 1)(
+n
)u
(n)
n
adica, notnd V = u
(n)
n
, rezulta ca V verica ecuat ia
V
+ (
)V
(n + 1)(
+
n
2
)V = 0
Impart ind relat ia de mai sus cu p si grupnd termenii, obt inem
(
p
V
(n + 1)(
+
n
2
)
V
p
= 0
Inlocuind
1
p
V , prin y iar
V
p
prin y
+y obt inem
y
+ ( +
)y
y n
y
n(n + 1)
2

y = 0
deci
y
+ (
+)y
n(
+
(n + 1)
2

)y = 0
Dar
y =
1
p
V =
1
p
u
(n)
n
=
1
p
(p
n
)
(n)
, deci Q
n
verica ecuat ia 9.14. 2
Teorema 9.6 Fie (Q
n
)n N un sir de polinoame p-ortogonale pe I cu
ponderea p vericnd relat iile ( 9.11 ), ( 9.12 ).
1) Pentru orice n N exista b
n
asa nct
Q
n
(x) =
1
b
n
p(x)
_
C
x
p(z)
n
(z)
(z x)
n+1
dz (9.15)
(formula lui Schlai), unde C
x
este o curba recticabila ce nconjoara
punctul x.
2) Daca z
1
este zeroul cel mai apropiat de x al ecuat iei algebrice, n z ,
z x t(z) = 0 (9.16)
atunci funct ia K : I B
r
(0) C denita prin
K(t, x) =
p(z
1
)
p(x)

1
1 t
(z
1
)
este olomorfa n argumentul al doilea si are loc relat ia
K(t, x) =
n=0
Q
n
(x)t
n
(9.17)
unde

Q
n
=
1
n!p
(p
n
)
(n)
.
Demonstrat ie. 1) Din faptul ca ponderea p verica ( 9.11 ) si ( 9.12 )
rezulta ca p
n
este o funct ie analitica pe I = (a, b) si deci
(p
n
)(x) =
1
2i
_
C(x)
p(z)
n
(z)
z x
dz
unde C(x) este un contur care ocoleste punctul x . Deci
(p
n
)
(n)
(x) =
n!
2i
_
c(x)
p(z)
n
(z)
(z x)
n+1
dz (9.18)
Folosind formula lui Rodriques se obt ine
Q
n
(x) = a
n
1
p(x)
(p
r
)
(n)
(x) = a
n

1
p(x)

1
2i
_
c(x)
p(z)
n
(z)
(z x)
n+1
dz
si lund b
n
=
ann
2i
se obt ine formula ( 9.15) .
2) Utiliznd formula ( 9.18 ) si convergent a uniforma a progresiei geometrice
obt inem
n0
Q
n
(x)t
n
=
1
p(x)
n0
t
n
1
2i
_
c(x)
p(z)
n
(z)
(z x)
n+1
dz =
1
p(x)
1
2i
_
c(x)
p(z)
z x
n0
(
(z)t
z x
)
n
dz =
1
p(x)

1
2i
_
C(x)
p(z)
z x t(z)
dz.
Numitorul expresiei de sub integrala este un polinom de grad cel mult doi
care pentru t = 0 se anuleaza cnd z = x si pentru [t[ sucient de mic, condit ie
obligatorie pentru a avea |
(z)t
z x
| < 1 cnd z C(x) , acest polinom va avea
un zero n vecinatatea lui x . Aplicnd teorema reziduurilor rezulta ( 9.17) .
2
Corolarul 9.1 Daca (Q
n
)
nN
si (R
n
)
nN
snt siruri de polinoame p-ortogonale
pe intervalul I R unde ponderea p verica relat iile ( 9.11 ) si ( 9.12 )
atunci exista constante (c
n
)
nN
asa nct
Q
n
= c
n
R
n
, n N.
Demonstrat ie. Folosind formula lui Rodriques ( Teorema 9.6 ) rezulta ca
exista a
n
si b
n
astfel ca
Q
n
= a
n
1
p
(p
n
)
(n)
si R
n
= b
n
1
p
(p
n
)
(n)
si lund c
n
=
a
n
b
n
obt inem Q
n
= c
n
R
n
2
Corolarul 9.1 arata ca sirul polinoamelor p-ortogonale pe intervalul I este
unic determinat. Pentru a particulariza o anumita clasa de polinoame or-
togonale va trebui sa indicam o condit ie din care sa se determine n mod
unic constanta a
n
ce intervine n formula lui Rodriques.
9.2 Polinoamele Legendre
Text
Definitia 9.2 Sirul P
n
nN
al polinoamelor p-ortogonale pe intervalul I =
(1, 1) cu ponderea p(x) = 1 pe I si cu proprietatea P
n
(1) = 1 se numesc
polinoame Legendre.
Polinoamele Legendre intervin n studiul vibrat iilor unei sfere, n studiul
ecuat iei lui Laplace, n teoria potent ialului si n multe alte domenii.
Ponderea p verica relat iile (9.11) si ( 9.12) cu (x) = 0 si (x) = 1 x
2
.
Teorema 9.7
1) Polinomul Legendre de gradul n, P
n
, are forma
P
n
(x) =
1
2
n
n!
[(x
2
1)
n
]
(n)
( formula lui Rodriques ) (9.19)
verica ecuat ia diferent iala
(1 x
2
)y
2xy
+n(n + 1)y = 0 (9.20)

si se exprima cu ajutorul seriei hipergeometrice sub forma
P
n
(x) = F(n, n + 1, 1,
1 x
2
(9.21)
2) Polinoamele Legendre verica urmatoarele relat ii:
(P
n
, P
m
) =
2
2n + 1
n,m
(9.22)
si
n0
P
n
(x)t
n
=
1
1 2tx +t
2
(9.23)
3) Sirul polinoamelor Legendre (P
n
)
n0
este complete n L
2
(1, 1) , adica
pentru orice funct ie f L
2
(1, 1) |f
n
k=1
c
k
P
k
|
L
2
0 cnd
n unde c
k
=
2k + 1
2
_
1
1
f(x)P
k
(x)dx
Demonstrat ie. 1) Folosind teorema 9.6 si t innd seama ca ponderea p este
egala cu 1 iar (x) = 0 si (x) = 1 x
2
obt inem ca
P
n
(x) = (1)
n
a
n
[(x
2
1)
n
]
(n)
.
Ramne sa determinam constantele a
n
din condit ia P
n
(1) = 1. Dar folosind
formula lui Leibnitz de derivare a produsului a doua funct ii rezulta
P
n
(x) = (1)
n
a
n
n
k=0
C
k
n
[(x + 1)
n
]
(k)
[(x 1)
n
]
(nk)
=
= (1)
n
a
n
((x + 1)
n
n! +
n
k=1
C
1
n
A
k
n
(x + 1)
nk
A
nk
n
(x 1)
k
)
Deci P
n
(1) = (1)
n
a
n
2
n
n! si obt inem astfel formula ( ?? ). In ecuat ia (9.14
) lund (x) = 0 si (x) = 1 x
2
obt inem ecuat ia ( 9.19). Facnd n ecuat ia
( 9.19) schimbarea de variabila x = 1 2z obt inem ecuat ia
z(1 z)w
+ (1 2z)w
n(n + 1)w = 0 (9.24)

care este o ecuat ie a lui Gauss cu a = n, b = n +1 si c = 1, a carei solut ie
se scriesub forma
w(z) = AF(n, 1 = n, 1; z) +Bg(z)
unde g este liniar independenta de F(-n,1+n,1;z). Cum z P
n
(1 2z) este
o solut ie a ecuat iei ( 9.24 ) rezulta ca
P(1 2z) = AF(n, 1 +n, 1; z) +Bg(z).
Funct ia F este nitan origine, deci g nu este nitan origine (este singulara)
si cum P
n
(1) = 1 rezulta ca B = 0 si 1 = AF(n, 1+n, 1; 0) = a. Am obt inut
astfel formula ( 9.20 ).
2) Pentru a demonstra formula ( 9.21 ) trebuie sa aratam ca
_
1
1
P
2
n
(x)dx =
2
2n + 1
.
Dar
_
1
1
P
2
n
(x)dx =
1
2
2n
(n!)
2
_
1
1
((x
2
1)
n
)
(n)
((x
2
1)
n
)
(n)
dx =
(1)
n
(2n)!
2
2n
(n!)
2
_
1
1
(x
2
1)
n
dx =
2
2n + 1
deoarece
_
1
1
(x
2
1)
n
dx =
(1)
n
2
2n+1
(n!)
2
(2n + 1)!
In demonstrarea formulei ( 9.22 ) folosim Teorema 9.6 si anume formula
(9.17) adica
p(z
1
)
p(x)

1
1 t
(z
1
)
= K(t, x) =

n0
t
n
1
n!p(x)
(p(x)
n
(x))
(n)
unde z
1
este zeroul cel mai apropiat de x al ecuat iei z x t(z) = 0. In
cazul nostru p = 1 si (z) = 1 z
2
deci
1
1 + 2tz
1
=

n0
t
n
1
n!
[(1 x
2
)
n
]
(n)
(9.25)
unde z
1
este zeroul cel mai apropiat de x pentru ecuat ia
z x t(1 z
2
) = 0 a carei radacini snt z
1,2
=
1
_
1 + 4t(x +t)
2t
.
Radacina cea mai apropiata de x este z
1
=
1 +
_
1 + 4t(x +t)
2t
. Inlocuind
z
1
n ( 9.25 ) si t innd cont de forma polinoamelor Legendre rezulta
1
1 + 4tx + 4t
2
=

n0
t
n
2
n
(1)
n
P
n
(x) =

n0
(2t)
n
P
n
(x)
si trecnd 2t n t obt inem ( 9.22).
3) Pentru orice f L
2
(1, 1) si > 0 exista g C(1, 1) L
2
(1, 1) astfel
nct |f g|
L
2
<

2
. Din Teorema 9.4 rezulta ca exista a
0
, , a
n
astfel ca
|g
n
k=0
a
k
P
k
|
L
2
<

2
de unde |f
n
k=1
a
k
P
k
|
L
2
< si folosind Teorema
?? obt inem ca (P
n
)
n0
este complet n L
2
(1, 1).
Teorema 9.8 (reprezentari integrale pentru polinoamele Legendre)
Polinomul Legendre de ordinul n, P
n
, are urmatoarele reprezentari:
1) formula Schlai
P
n
(x) =
1
2
n+1
i
_
C(x)
(z
2
1)
n
(z x)
n+1
dz (9.26)
unde C(x) este un contur recticabil ce nconjoara punctul t = x .
2) formula Laplace
P
n
(x) =
1
(x +
_
x
2
1 cos t)
n
dt (9.27)
3) formula Dirichlet-Mehler
P
n
(cos ) =
2
_

0
cos(n +
1
2
)t
2 cos t 2 cos
dt (9.28)
Demonstrat ie. 1) Formula (??) rezulta din formula ( 9.15 ) (Teorema 9.6
) t innd cont de forma polinoamelor Legendre. Intr-adevar
P
n
(x) = b
n
1
p(x)
_
C(x)
p(z)(z)
n
(z x)
n+1
dz
unde b
n
=
a
n
n!
2i
=
(1)
n
2
n
n!

n!
2i
si nlocuind n relat ia de mai sus se obt ine (
9.26 ).
2) Efectund schimbarea de variabila z = x +

x
2
1 e
it
t n formula ( 9.26 ) obt inem ( 9.27 ).
3) In formula (9.27) notnd x = cos , 0 < < obt inem
P
n
(cos ) =
1
_

0
(cos +i sin cos t)
n
dt
si n aceasta ultima integrala efectund schimbarea de variabila
s = cos +i sin cos t obt inem
P
n
(cos ) =
1
i
_
e
i
e
i
s
n
1 2s cos +s
2
ds
Integrala calculndu-se pe segmentul

AB din gura
Pe baza teoremei lui Cauchy putemnlocui integrala de-a lungul lui AB prin
integrala pe arcul ACB si daca facem schimbarea de variabila s = e
it
vom
obt ine
P
n
(cos ) =
1
e
i(n+
1
2
)t
2 cos t 2 cos
dt
de unde rezulta ( 9.28) 2
Teorema 9.9 Polinoamele Legendre (P
n
)
nN
verica urmatoarele relat ii de
recurent a:
a) (2n + 1)xP
n
(x) (n + 1)P
n+1
(x) nP
n1
(x) = 0
b) P
n1
(x) P
n
(x) 2xP
n
(x) +P
n+1
(x) = 0
c) P
n1
(x) +nP
n
(x) xP
n
(x) = 0
d) (n + 1)P
n
(x) +xP
n
(x) P
n+1
(x) = 0
e) (2n + 1)P
n
(x) = P
n+1
(x) P
n1
(x)
f) (1 x
2
)P
n
(x) = nP
n1
(x) nxP
n
(x)
(9.29)
Demonstrat ie. Pentru a demonstra relat iile ( 9.29) se deriveaza n raport
cu t identitatea ( 9.22 ) si gasim
(x t)(1 2tx +t
2
)
3
2
=

n0
nP
n
(x)t
n1
care se mai poate scrie
(x t)
n0
P
n
(x)t
n
= (1 2tx +t
2
)
n1
nP
n
(x)t
n1
Efectundnmult irile si identicnd coecent ii lui t
n
gasim ( 9.29a ). Relat iile
( 9.29b ) se obt in derivnd n raport cu x identitatea ( 9.22 ) si procednd la
fel ca mai sus. Relat ia ( 9.29c ) se obt ine prin eliminarea lui P
n+1
din (9.29b
) si derivata relat iei ( 9.29a ). Relat ia (9.29d ) se obt ine prin eliminarea
lui P
n1
din ( 9.29b) si ( 9.29c ). Relat ia ( 9.29e) se obt ine prin adunarea
relat iilor ( 9.29c) si ( 9.29e ), iar ultima relat ie ( 9.29f) se obt ine din ( 9.29d
) scrisa pentru n1 si eliminnd pe P
n1
ntre relat ia obt inuta si (9.29c). 2
9.3 Funct ii Legendre
Polinoamelor (P
n
) le atasam funct iile (P
n,m
) denite prin
P
n,m
(x) = (1 x
2
)
m
2
(P
n
(x))
(m)
(9.30)
pe care le numim funct ii Legendre asociate.
Observam ca daca m > n atunci funt iile Legendre asociate snt identic nule.
Teorema 9.10 Funct iile Legendre asociate (P
n,m
) verica ecuat ia
(1 x
2
)y
2xy
+
_
n(n + 1)
m
2
1 x
2
_
y = 0, x (1, 1) (9.31)
numita ecuat ia diferent ial a a funct iilor sferice.
Demonstrat ie. Inlocuind pe y = P
n,m
n membrul nti al ecuat iei ( 9.31 )
obt inem
(1 x
2
)
d
2
dx
2
P
n,m
(x) 2x
d
dx
P
n,m
(x) + [n(n + 1)
m
2
1x
2
]P
n,m
(x) =
(1 x
2
)
m
2
[(1 x
2
)P
(m+2
n
(x) 2(m+ 1)xP
(m+1)
n
(x)+
(n m)(n +m+ 1)P
(m)
n
(x)]
(9.32)
Pe de alta parte, polinomul Legendre satisface ecuat ia diferent iala (9.19) si
derivnd aceasta identitate de m ori obt inem
(1 x
2
)P
(m+2)
n
(x) 2(m+1)xP
(m+1)
n
(x) +(n m)(n +m+1)P
(m)
n
(x) = 0
De aici mpreuna cu ( 9.32 ) gasim ca
(1 x
2
)P
n,m
(x) 2xP
n,m
+ [n(n + 1)
m
2
1 x
2
]P
n,m
(x) = 0
adica P
n,m
este solut ie a ecuat iei ( 9.31 ) 2
Teorema 9.11 Pentru orice numar ntreg nenegativ m sirul
P
1,m
, P
2,m
, , P
n
, m,
este ortogonal n L
2
(1, 1) si pentru orice m n avem
_
1
1
P
2
n,m
(x)dx =
2
2n + 1

(n +m)!
(n m)!
(9.33)
Demonstrat ie. Ecuat ia ( 9.31 ) se mai poate scrie
d
dx
((1 x
2
)y
) = (n(n + 1)
m
2
1 x
2
)y
si cum P
n,m
si P
j,m
verica aceasta ecuat ie obt inem
d
dx
((1 x
2
)P
n,m
(x)) = ((n + 1)n
m
2
1 x
2
)P
n,m
(x)
si
d
dx
((1 x
2
)P
j,m
(x)) = (j(j + 1)
m
2
1 x
2
)P
j,m
(x)
de unde rezulta identitatea
(n(n + 1) j(j + 1))P
n,m
(x)P
j,m
(x) =
P
n,m
(x)((1 x
2
)P
j,m
(x))
P
j,m
(x)((1 x
2
)P
n,m
(x))
Integrnd prin part i aceasta identitate si t innd seama de faptul ca 1 x

2
se
anuleaza n punctele 1 si +1 , gasim
_
1
1
_
P
n,m
(x)((1 x
2
)P
j,m
(x)
_
dx
_
1
1
_
P
j,m
(x)((1 x
2
)P
n,m
(x)
_
dx = 0
ceea ce ne permite sa scriem egalitatea
(n(n + 1) j(j + 1))
_
1
1
P
n,m
(x)P
j,m
(x)dx = 0
Daca n ,= j atunci obt inem ca P
n,m
si P
j,m
snt ortogonale. Sa demonstram
acum identitatea ( 9.33 ). Tinnd cont de denit ia lui P
n,m
obt inem
I
n,m
=
_
1
1
P
2
n,m
(x)dx =
_
1
1
(1 x
2
)
m
P
(m)
n
(x)P
(m)
n
(x)dx =
=
_
1
1
((1 x
2
)
m
P
m
n
(x))
P
(m1)
n
(x)dx
Pe de alta parte, daca se deriveaza de m1 ori identitatea
(1 x
2
)P
n
(x) 2xP
n
(x) +n(n + 1)P
n
(x) = 0
se obt ine urmatoarea identitate:
(1 x
2
)P
(m+1)
n
(x) 2mxP
(m)
n
(x) + (n +m)(n m+ 1)P
(m1)
n
(x) = 0
Inmult ind aceasta identitate cu (1x
2
)
m1
,rezultatul obt inut se poate scrie
sub forma
[(1 x
2
)
m
P
(m)
n
(x)]
= (n +m)(n m+ 1)(1 x
2
)
m1
P
(m1)
n
(x)
ceea ce ne permite sa avem relat ia
I
n,m
= (n +m)(n m+ 1)
_
1
1
(1 x
2
)
m1
P
(m1)
n
(x)P
(m1)
n
(x)dx =
= (n +m)(n m+ 1)I
n,m1
In acest fel s-a obt inut urmatoarea relat ie de recurent a
I
n,m
= (n +m)(n m+ 1)I
n,m1
Cu ajutorul relat iei de recurent a de mai sus rezulta ca
I
n,m
= (n +m)(n m+ 1)(n +m1)(n m+ 2) (n + 1)nI
n,0
=
(n +m)!
n!

n!
(n m)!
I
n,0
=
(n +m)!
(n m)!
I
n,0
Folosind Teorema 9.7 rezulta I
n,0
=
2
2n + 1
si obt inem astfel
I
n,m
=
2
2n + 1
(n +m)!
(n m)!
adica (9.33 ) . 2
Teorema 9.12 Pentru orice numar m ntreg si nenegativ sirul (P
n,m
)
n0
este complet n L
2
(1, 1) .
Demonstrat ie. Fie f din L
2
(1, 1) si > 0 . Exista g C
0
(1, 1) astfel
ca
|f g|
L
(1,1)
<

2
(9.34)
Funct ia v denita prin v(x) = g(x)(1 x
2
)
m
2
apart ine lui C([1, 1]) , deci
pe baza teoremei lui Weierstrass exista un polinom Q
N
de grad N astfel
nct sa avem
[v(x) Q
N
(x)[ <

2
2
x [1, 1]
Dar pentru Q
N
exista N + 1 constantele a
m
, a
m+1
, a
N+m
astfel nct sa
avem
Q
N
(x) =
N+m
j=m
a
j
P
(m)
j
(x), x '
Intr-adevar consideram

Q
N
un polinom cu proprietatea

Q
(m)
N
= Q
N
. Pentru
Q
N
folosind Teorema 9.2 , exista constantele a
0
, , a
N+m
asa nct:
Q
N
(x) =
N+m
j=0
a
j
P
j
(x)
Derivnd ultima identitate de m ori obt inem Q
N
(x) =

N+m
j=0
a
j
P
(m)
j
(x).
Dar pentru j < m avem P
(m)
j
(x) = 0 si deci
Q
N
(x) =
N+m
j=m
a
j
P
(m)
j
(x)
Tinnd cont de denit ia lui v am obt inut
[g(x)(1 x
2
)
m
2

N+m
j=m
a
j
P
(m)
j
(x)[ <

2
2
x [1, 1]
de unde rezulta
[g(x)
N+m
j=m
a
j
(1 x
2
)
m
2
P
(m)
j
(x) <

2
2
<

2
2
, x (1, 1)
si integrnd obt inem
|g
N+m
j=m
a
j
P
j,m
|
2
=
_
1
1
[g(x)
N+m
j=m
a
j
P
j,m
(x)[
2
dx <
<

2
4 2
_
1
1
dx =

2
4
adica
|g
N+m
j=m
a
j
P
j,m
| <

2
(9.35)
Din ( 9.34) si (9.35) rezulta |f

N+m
j=m
a
j
P
j,m
|
L
2
(1,1)
< adica sirul
(P
n,m
)
n
este total n L
2
(1, 1) . Folosind teorema obt inem ca sirul funct iilor
Legendre asociate este complet n L
2
(1, 1) .
9.4 Polinoamele Laguerre
Text
Definitia 9.3 Polinoamele (L
N
)
n0
p-ortogonale pe intervalul
I = (0, ) cu pondere p(x) = x
e
x
si proprietatea L
n
(0) =
(n + + 1)
n!( + 1)
se numeste polinoame Laguerre.
Polinoamele Laguerre intervin n studiul multor probleme ale zicii matem-
atice, de exemplu n integrarea ecuat iei lui Helmholtz n coordonate parabo-
lice, n teoria propagarii oscilat iilor electromagnetice n lungul liniilor de
transmisie, etc...
Polinoamele L
n
difera numai printr-un factor constant de polinoamele lui
Sonin T
n
studiate de acesta din urma intr-o lucrare din 1880 publicata n
Math. Ann. 16. Laguerre a studiat cazul particular = 0.
Ponderea p verivica relat iile (9.11), (9.12) cu (x) = x (x) = x daca
> 1 .
Teorema 9.13 1) Polinomul Laquerre L
n
de gradul n are forma
L
n
(x) =
1
n!
e
x
x
(e
x
x
n+
)
(n)
(9.36)
(formula lui Rodriques ), verica ecuat ia diferent iala
xy
+ ( + 1 x)y
+ny = 0 (9.37)
si se exprima cu ajutorul seriei hipergeometrice degenerate sub forma:
L
n
(x) =
(n + + 1)
( + 1)n!
F(n, + 1; x) (9.38)
2) Polinoamele Laguerre verica urmatoarele relat ii:
(1 t)
1
e
xt
1t
=

n0
L
n
(x)t
n
(9.39)
(L
n
, L
m
)
p
=
( +n + 1)
n!

n,m
(9.40)
Demonstrat ie. 1) Folosind Teorema 9.6 si t innd seama ca p(x) = x
e
x
, (x) =
x , (x) = x obt inem L
n
(x) = a
n
x
e
x
(e
x
x
n+
)
(n)
. Ramne sa deter-
minam constanta a
n
din condit ia de normare
L
n
(0) =
(n + + 1)
n!( + 1)
. Dar folosind formula lui Leibnitz de derivare a
produsului a doua funct ii rezulta:
L
n
(x) = a
n
x
e
x
n
k=0
C
k
n
(e
x
)
(k)
(x
n+
)
(nk)
=
= a
n
x
e
x
[
n
k=0
C
k
n
(1)
k
e
x
(n +) (k + + 1)x
k+
] =
= a
n
n
k=0
C
k
n
(1)
k
(n +) (k + + 1)x
k
de unde obt inem L
n
(0) = a
n
(n +) ( + 1) deci a
n
= 1/n! . In ecuat ia
(9.14) lund (x) = x, (x) = x obt inem ecuat ia diferent iala (9.37).
Lund c = + 1 si a = n ecuat ia (9.37) este o ecuat ie de tip Kummer
zw
+ (c z)w
aw = 0
a carei solut ie generala este de forma
w(z) = A F(a, c; z) +B g(z)
unde g este liniar independenta de funct ia z F(a, c; z) deci
L
n
(x) = AF(x, + 1; x) +Bg(x)
Funct ia x F(n, + 1; x) este nita n origine, deci g este singura n
origine. Cum L
n
(0) = (n + + 1)/n!( + 1) rezulta B = 0 deci
A = (n + + 1)/n!( + 1)
2) In demonstrarea formulei (9.40) folosim Teorema ??6 si anume formula
(9.17) adica
p(z
1
)
p(z)

1
1 t
(z
1
)
= K(t, x) =

n0
t
n
1
n!p(x)
(p(x)
n
(x))
(n)
(9.41)
unde z
1
este zeroul cel mai apropiat de x al ecuat iei z x t(z) = 0 .
In cazul polinoamelor Laguerre p(x) = x
e
x
, (x) = x si deci z
1
=
x
(1 t)
. Obt inem atunci
K(t, x) = (1 t)
1
e
xt
1t
.
Tinnd cont de (9.41), (9.36) si de forma lui K(t, x) obt inem (9.39). Sa
calculam acum (9.40). Avem
(L
n
, L
n
) =
_

0
e
x
x
(L
n
(x))
2
dx =
1
n!
_

0
L
n
(x)
d
n
dx
n
(x
+n
e
x
)dx =
= (L
n
(x))
(n)
(1)
n
1
n!
_

0
x
+n
e
x
dx =
= (L
n
(x))
(n)
(1)
n
( +n + 1)
n!
=
(n + + 1)
(n!)
2
deoarece coecentul lui x
n
din L
n
este (1)
n
/n! .
Teorema 9.14 Polinoamele Laguerre verica urmatoarele relat ii de recurent a
(n + 1)L
n+1
(x) + (x 2n 1)L
n
(x) + (n +)L
n1
(x) = 0 (9.42)
x(L
n
)
= nL
n
(x) (n +)L
n1
(x) (9.43)
Demonstrat ie. Din formula lui K(t, x) obt inem
(1 t)
2
K
t
+ [x (1 t)(1 +)]K = 0
n care substituind dezvoltarea (9.39 ) obt inem
(1 t)
2

n0
nL
n
(x)t
n1
+ (x (1 t)(1 +))
n0
L
n
(x)t
n
= 0
Egalnd cu zero coecentul lui t
n
, obt inem () . In mod analogd in identitatea
(1 t)
K
x
+t K = 0 obt inem
(1 t)
n0
t
n
(L
n
(x))
+

n0
L
n
(x)t
n+1
= 0
de unde rezulta
d
dx
L
n
(x)
d
dx
L
n1
(x) +L
n1
(x) = 0, n = 1, 2, (9.44)
Eliminnd L
n1
din (??) si (9.4) obt inem
(x n 1)
d
dx
L
n
(x) + (n + 1)
d
dx
L
n+1
(x)+
+(2n + 2 + x)L
n
(x) (n + 1)L
n+1
(x) = 0, n = 0, 1,
In sfrsit, nlocuind n ultima egalitate n cu n 1 si eliminnd derivata
d
dx
L
n1
(x) cu ajutorul relat iei (??) gasim (9.43). 2
9.5 Funct iile Laguerre
Strns legate de polinoamele Laguerre snt funct iile Laguerre:
n
(x) = x
2
e
x
2
L
n
(x), n 0, 0 (9.45)
care au unele proprietat i importante ca de exemplu:
snt nite n origine si nule la + ,
formeaza un sir ortogonal pe (0, ) cu ponderea p(x) = 1 , deoarece
(
n
,
m
) =
_

0
n
(x)
m
(x)dx =
=
_

0
x
e
x
L
n
(x)L
m
(x)dx =
n,m
(n + + 1)
(n!)
2
.
Teorema 9.15
a) Sirul (L
n
)
n0
este total n
H
p
(0, ) = f : (0, ) R; continua si
_

0
x
e
x
[f(x)[
2
dx < +
b) Sirul (
n
)
n0
este complet n L
2
(0, ) .
Demonstrat ie. Fie funct ia h : R R denita n felul urmator
h(x) =
_
_
x
2
e
x
2
daca x > 0
0 daca x 0
Exista M si astfel ca
[h(x)[ Me
|x|
x R
Aplicnd Teorema 9.1 rezulta ca (L
n
) este total n H
p
(0, ) si
n
este
complet n L
2
(0, ). 2
9.6 Polinoame Hermite
Text
Definitia 9.4 Polinoamele (H
n
)
n
2
0
p-ortogonale pe intervalul
I = (, +) cu ponderea p(x) = e
x
2
si coecentul lui x
n
egal cu 2
n
se numesc polinoame Hermite.
Polinoamele Hermite intervinn studiul multor probleme ale zicii matemat-
ice, de exemplun integrarea ecuat iei lui Laplace si Helmholtz ntr-un sistem
de coordonate parabolic precum si studiul oscilatorului liniar n mecanica
cuantica. Ponderea p verica relat iile (9.11) si (9.12) cu (x) = 2x ,
(x) = 1 .
Teorema 9.16
1) Polinoamele Hermite H
n
de grad n au forma
H
n
(x) = (1)
n
e
x
2
(e
x
2
)
(n)
(9.46)
y
2xy
+ 2ny = 0 (9.47)
2) Polinoamele Hermite verica urmatoarele relat ii
e
2xtt
2
=

n0
1
n!
H
n
(x)t
n
(H
n
, H
m
)
p
=
_
e
x
2
H
n
(x)H
m
(x)dx =
n,m
2
n
n!
(9.48)
3) Polinoamele Hermite verica urmatoarele relat ii de recurent a:
H
n
= 2nH
n1
; H
n
2xH
n1
(x) + 2(n 1)H
n2
(x) = 0 (9.49)
Demonstrat ie. 1) Folosind Teorema si t innd seama ca p(x) = e
x
2
, (x) =
1 obt inem H
n
(x) = a
n
e
x
2
(e
x
2
)
(n)
. Ramne sa determinam constanta a
n
cu ajutorul condit iei de normare, adica coecentul lui x
n
sa e 2
n
. Acest
lucru se realizeaza daca a
n
= (1)
n
. In ecuat ia (9.14) lund (x) = 2x ,
(x) = 1 obt inem ecuat ia (9.47)
2) In demonstrarea formulei (9.48) folosim Teorema 9.6 si anume formula
(9.17) adica
p(z
1
)
p(x)
1
1 t
(z
1
)
= K(t, x) =

n0
t
n
1
n!p(x)
(p(x)
n
(x))
(n)
unde z
1
este zeroul cel mai apropiat de x al ecuat iei n z , z xt(z) = 0.
In cazul polinoamelor Hermite p(x) = e
x
2
si (x) = 1 deci
e
2txt
2
=

n0
t
n
1
n!
e
x
2
(e
x
2
)
(n)
=

n0
(t)
n
1
n!
H
n
(x)
si trecnd t n t obt inem (9.48).
(H
n
, H
n
)
p
=
_
+
e
x
2
H
n
(x)H
n
(x)dx =
_

(1)
n
(e
x
2
)
(n)
H
n
(x)dx =
= H
(n)
n
_
+
e
x
2
dx = 2
n
n!
deoarece H
(n)
n
= 2
n
n! si
_
+
e
x
2
dx =

3) Pentru a obt ine H
n
= 2nH
n1
se deriveaza n raport cu x ecuat ia (9.47)
si se obt ine
(y
2x(y
+ 2(n 1)y
= 0
care, ind vericata de catre H
n1
arata ca H
n
= cH
n1
unde constanta c
se determina din condit ia de normare, deci 2
n
n = c 2
n1
, de unde c = 2n
. A doua relat ie rezulta considernd funct ia generatoare K(t, x) = e
2txt
2
care verica identitatea
K
t
(2x 2t)K = 0
In identitatea de mai sus substituind K din dezvoltarea (9.48) obt inem
n0
H
n+1
(x)
n!
t
n
2x
n0
H
n
(x)
n!
t
n
+ 2
n0
H
n
(x)
n!
t
n+1
= 0
de unde rezulta, egalnd cu zero coecentul lui t
n
:
H
n+1
(x) 2xH
n
(x) + 2nH
n1
(x) = 0, n = 1, 2, . . .
9.7 Funct ii Hermite
Strns legate de polinoamele Hermite snt funct iile Hermite
H
n
(x) = e
x
2
2
H
n
(x) n 0
care au nsusirea principala ca snt nule cnd x si formeaza un sir
ortogonal pe (, +) cu ponderea 1, deoarece
(H
n
, H
m
) =
_
+
H
n
(x)H
m
(x)dx =
=
_

e
x
2
H
n
(x)H
m
(x)dx =
n,m
2
n
n!
Funct ia H
n
y
+ (1 x
2
+ 2n)y = 0
dupa cum se poate constata usor prin efectuarea transformarii y y e
x
2
2
Teorema 9.17
1) Sirul (H
n
)
n0
este total n
H
p
(, +) = f : R R; continua
_

e
x
2
[f(x)[
2
dx < +.
2) Sirul (H
n
)
nN
este complet n L
2
(R) .
Demonstrat ie. Fie funct ia h : R R denita prin h(x) = e
x
2
2
. evident
exista M si astfel ca [h(x)[ Me
|x|
x R . Aplicnd Teorema
9.4 rezulta ca (H
n
)
n0
este total n H
p
(R) . Vom arata acum ca (H
n
)
n0
este total n L
2
(R) . Fie f L
2
(R) si > 0 . Exista f
1
C
0
(R) astfel
ca |f f
1
|
L
2
<

2
. Funct ia g(x) = f
1
(x)e
x
2
2
este n H
p
(R) deci exista
a
1
, . . . , a
n
astfel ca
|g
n
j=0
a
j
H
j
|
p
<

2
de unde
|f
1

n
j=0
a
j
H
j
|
2
2
=
_

[f
1
(x)
n
j=0
H
j
(x)[
2
dx =
=
_

e
x
2
[g
n
j=0
a
j
H
j
(x)[
2
dx = |g
n
j=n
a
j
H
j
|
2
<

2
4
deci sirul (H
n
) este total n L
2
(R) . 2
9.8 Probleme si exercitii
a
Bibliograe
[1] Arnold, V. I., Ecuat ii diferent iale ordinare, Editura Stiint ica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1978
[2] Avramescu, C., Ecuat ii diferent iale si integrale, Universitatea din Craiova, 1973
[3] Bant a, V., Ecuat ii cu derivate part iale ( culegere de probleme ), Tipograa
Universitat ii din Bucuresti, 1984
[4] Barbu, V., Ecuat ii diferent iale, Editura Junimea, Iasi, 1985
[5] Barbu, V., Probleme la limita pentru ecuat ii cu derivate part iale, Editura
Academiei Romane, Bucuresti 1993
[6] Bers,L., F. John, M. Schechter, Partial Dierential Equations, Interscience
Publishers, New York,London,Sydney,1964
[7] Brezis, H., Analyse fonctionnelle, Masson, Paris, 1983
[8] Corduneanu, A., Ecuat ii diferent iale cu aplicat ii n electrotehnica, Editura
Facla, Timisoara, 1981
[9] Courant, R., Partial Dierential Equations, Interscience Publishers, New York,
1962
[10] Courant, R., D. Hilbert, Methods of Mathematical Physics, vols I and II,
Interscience, 1953 and 1962
[11] Dautray, R., J.L. Lions, Analyse mathematique et calcul numerique pour les
sciences et les techniques, Masson, Paris 1988
[12] Dieudonne, J., History of Functional Analysis, North Holland, Mathematic
Studies, Amsterdam, New York, Oxford,1983
[13] Dinca, G., Metode variat ionale si aplicat ii, Editura tehnica, Bucuresti 1980.
[14] Dragos, L., Nicolau, A., Ecuat ii cu derivate part iale (in Matematici clasice si
moderne, editor Caius Iacob ), Editura tehnica, Bucuresti, 1981
[15] Filimon, I., Soare, M. V., Ecuat ii diferent iale cu aplicat ii n mecanica
construct iilor, Editura tehnica, Bucuresti, 1983
[16] Folland, G.B., Introduction to Partial Dierential Equations, Princeton
University Press, 1976
[17] Friedman, A., Partial Dierential Equations, Holt, Rinehart and Winston, 1969
209
210 BIBLIOGRAFIE
[18] Garabedian, P. R. Partial Dierential Equations, John Wiley & Sons, 1964
[19] Gilbag, D., & N. S. Trudinger, Elliptic Partial Dierential Equations, Springer-
Verlag, Berlin, Heidelberg, 1963
[20] Godounov,S.,

Equation de la physique mathematique,

Editions Mir, Moscou
1973
[21] Guelfand, I. M., & G. E. Chilov, Les distributions, 1, 2,3, Dunod, Paris, 1962,
1964, 1965
[22] Gunther, N. M., Cuzmin, R. O., Culegere de problrme de matematici supe-
rioare, Editura tehnica, Bucuresti, 1950
[23] Haimovici, A., Ecuat ii diferent iale si ecuat ii integrale, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1965
[24] Halanay, A., Teoria calitativa a ecuat iilor diferent iale, Editura Academiei
Romane, Bucuresti, 1963
[25] Halanay, A., Dierential equations, Academic Press, New York, 1966
[26] Halanay, A., Ecuat ii diferent iale, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1972
[27] Halanay, A., Samuel, J., Dierential Equations, Discrete Systems and Control,
Economic Models, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, Boston, London,
1997
[28] Hormander, Lars, Linear Partial Dierential Operators, Springer-Verlag, 1964
[29] Ionescu, D, V., Ecuat ii diferent iale si integrale, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1964
[30] Iftimie, V., Ecuat ii cu derivate part iale, Tipograa Universitat ii Bucuresti 1980
[31] John, F., Partial Dierential Equations, Springer-Verlag, 1982
[32] Jude, L., Ecuat ii cu derivate part iale, MATRIX ROM, Bucuresti, 1998
[33] Kalik Carol, Ecuat ii cu derivate part iale, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti 1980
[34] Khoam,Vo-Khac Distributions, Analyse de Fourier, Operateur aux derivees
partielles, Librairie Vuibert, Paris, 1970
[35] Lalescu, T., Introducere n teoria ecuat iilor integrale, Editura Academiei
Romane, 1956
[36] Lions, J.L.,

Equations dierentielles operationnelles et problèmes aux limites,
Springer-Verlag, 1961
[37] Lebedev, N. N., Funct ii speciale si aplicat iile lor, Editura tehnica, Bucuresti,
1957
[38] Marin, M., Ecuat ii cu derivate part iale, Solut ii clasice, solut ii generalizate,
Editura tehnica, Bucuresti, 1998
[39] Marinescu, C., Marin, M., Ecuat ii diferent iale si integrale, Editura tehnica,
Bucuresti, 1996
BIBLIOGRAFIE 211
[40] Marinescu, Gh., Ecuat ii diferent iale si integrale, Editura didactica si peda-
gogica, Bucuresti, 1963
[41] Micula, Gh., Pavel, P., Ecuat ii diferent iale si integrale prin probleme si
exercit ii, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1989
[42] Mihlin, S. G., Ecuat ii liniare cu derivate part iale, Editura stiint ica si enciclo-
pedica, Bucuresti 1983
[43] Mikhailov, V.,

Equations aux derivèes partiellles,

Editions Mir, Moscou 1980
[44] Mirica, St., Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale, Tipograa Universitat ii
Bucuresti, 1989
[45] Mizohata, S., The theory of partial dierential equations, Cambridge, 1973
[46] Morosanu, G., Ecuat ii diferent iale, Aplicat ii, Editura Academiei Romane,
Bucuresti, 1989
[47] Necas, J., Les methodes directes en theorie de equations elliptiques, Academie
Tchechoslovaque des Scinces, Prague, 1967
[48] Olariu, V., Stanasila, T., Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale, Editura
tehnica, Bucuresti, 1984
[49] Oleinik, C., Spat ii de funct ii si ecuat ii cu derivate part iale (note de curs n
limba rusa)
[50] Pavel, N., Ecuat ii diferent iale asociate unor operatori neliniari n spat ii Banach,
Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1977
[51] Pavel, P., Rus, I. A., Ecuat ii diferent iale si integrale, Editura didactica si
[52] Petrovski, I. G., Prelegeri asupra teoriei ecuat iilor diferent iale ordinare,
Editura tehnica, Bucuresti, 1952
[53] Prasad Ph. & R. Ravindran, Partial Dierential Equations, Wiley Eastern
Limited
[54] Raviart, P.A., J.M. Thomas, Introduction à lanalyse numerique des equations
aux derivees partielles, Masson, 1983
[55] Rogai, E., Exercit ii si probleme de ecuat ii diferent iale si integrale, Editura
[56] Rogai, E., Ecuat ii diferent iale. Exercit ii si probleme, Universitatea din
Bucuresti, 1984
[57] Rosca, I., Ecuat ii cu derivate part iale, Editura Universitat ii din Bucuresti, 1997
[58] Rosculet , M., Ecuat ii diferent iale si aplicat ii, Editura Academiei Romane,
Bucuresti 1984
[59] Rosculet , M., Craiu, M., Ecuat ii diferent iale aplicative, Editura didactica si
[60] Rus, I. A., Ecuat ii diferent iale, Ecuat ii integrale si sisteme dinamice, TRAN-
SILVANIA PRESS, Cluj 1996
212 BIBLIOGRAFIE
[61] Rus, I. A., Micula, Gh., Pavel, P., Ionescu, B. I., Probleme de ecuat ii
diferent iale si cu derivate part iale, Editura didactica si pedagogica, Bucuret i,
1982
[62] Rus, I. A., Pavel P., Ecuat ii diferent iale, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1982
[63] Schwartz, L., Theorie des distributions, I et II, Hermann, Paris, 1950 1951
[64] Schwartz, L., Analyse mathematique, I, II, Hermann, Paris, 1967
[65] Smirnov, M. M., Probleme asupra ecuat iilor zicii matematice, Editura
[66] Stepanov, V. V., Curs de ecuat ii diferent iale, Editura tehnica, Bucuresti, 1955
[67] Teodorescu, N., V. Olariu, Ecuat iile zicii matematice, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti 1970
[68] Teodorescu, N., Curs de ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale, aplicat ii
zice si geometrice, Bucuresti, Facultatea de stiint e, 1949 1950
[69] Teodorescu, N., V. Olariu, Ecuat iile zicii matematice, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti 1975
[70] Teodorescu, N., V. Olariu, Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale, 3 volume,
Editura tehnica, Bucuresti, 1978, 1979, 1980
[71] Tihonov, A.N. & A.A. Samarski, Ecuat iile zicii matematice, Editura tehnica,
Bucuresti 1956
[72] Treves, F., Basic Linear Partial Dierential Equations, Academic Press, 1975
[73] Vladimirov, V.S., Ecuat iile zicii matematice, Editura stiint ica si enciclope-
dica, Bucuresti 1980
[74] Vladimirov,V.S., & alt ii, Culegere de probleme de ecuat iile zicii matematice,
Editura Stiint ica si Enciclopedica, Bucuresti 1981
[75] Wloka, J., Partial Dierential Equations, Cambridge University Press, 1987

Ed

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ed

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 Ecuat ii diferent iale 11

K(x, )()d = f(x) (1.6)

K(x, )()d +f(x). (1.7)

(x) (x)(x) +(x)u(x).

= f(x)g(y), x (a, b) (1.24)

(x) = f(x) g((x)), x (, ).

(x)/g((x)) = f(x). Fie G : (c, d) R

= f. Prin urmare, daca F este o primitiva a funct iei f, n

(x) = f(x), adica

(x) = f(x)g((x)) si este solut ie. Intervalul de

(x) = u(x) +xu

(x) = u(x) +h(u(x)) u(x) = h(u(x)) = h

= 1/x care are solut ia

, care nlocuite n ecuat ia init iala dau

= a(x)y +b(x). (1.28)

(x) si daca eliminam pe C ntre aceasta relat ie si relat ia

+ 2xy = 0 obt inem solut ia y = Ce

(x) = 1, deci C(x) = x +A

(x) = a(x)(x) +b(x)(x)

(x) = (1 )[a(x)u(x) +b(x)] si u(x) > 0

obt inem ecuat ia

, din (1.34) rezulta

= p si obt inem din (1.42)

y, si apoi inlocuim pe p astfel obt inut n

este solut ie a ecuat iei (1.52). Daca se da un punct (x

= f(x, y) denita de funct ia f,

(x) = f(x, (x)), deci F(x, (x),

(x)) = F(x, (x), f(x, (x)) 0

) ,= 0, la problema gasirii solut iei unei ecuat ii

(x)) = F(((x)), (x),

(t) este proport ionala

(t) = x(t) (1.57)

(t) va egala cu d(t, p). Un model simplicat de

este proportionala cu numarul xy,

(t) = mg sin (t) sau

+ P(x)y = Q(x) admite integrale particulare

converge uniform pe intervalul nchis I rezulta ca y este o funct ie continua

(x), se nt elege vectorul (y

I, astfel nct (x) = (x) pentru orice x din I.

> b si o solut ie denit a cel put in pe intervalul [a, b

< a si o solut ie denita cel put in pe intervalul

, b] astfel nct (x) = (x) pentru orice x [a, b].

J este o mult ime compacta din G. Putem gasi un compact K, cu interiorul

J. Luam de asemenea punctele y(x,

este un compact din . Conform teoremei

mult imea punctelor x din

nu este vida, ea cont ine

; ) apart ine frontierei lui K. Intr-adevar, pentru x <

avem y(x; ) K, deci y(

ca margine superioara. Compactul K a fost ales astfel nct

(x; ) este matricea de solut ii a sistemului

au fost propuse continue pe I G.

(x) snt marginite pe intervalul maxim de

este identic nul.

iar solut ia generala a ecuat iei (3.15) este

n ecuat ie, obt inem

(x) + a(x)u(x) = 0 atunci coecientul lui z

= 1/p > 0, deci este strict monotona.

Daca pentru o ecuat ie de ordinul doi putem sa determinam o solut ie

= uy se obt ine ecuat ia Riccati

/y se obt ine ecuat ia

() ,= 0. Am obt inut astfel o contradict ie.