Carte MS

MATEMATICI AVANSATE
PENTRU INGINERI
Monica Pı̂rvan
Irina Savu
Prefaţă
Această carte, structurată după programa analitică a cursului de Ma-
tematici Speciale din cadrul Facultăţii de Transporturi, Universitatea
Politehnica Bucureşti, este o lucrare care sperăm să fie utilă nu numai
studenţilor acestei facultăţi, ci tuturor studenţilor de la profilul mecanic
al universităţilor tehnice.
Cartea poate fi, de asemenea, un instrument util pentru studenţii ce
urmează cursuri de masterat sau cei ce doresc să participe la un concurs
studenţesc de matematică, de exemplu Concursul ”Traian Lalescu”.
Noţiunile prezentate sunt structurate ı̂n 6 capitole: Ecuaţii
diferenţiale, liniare, cu coeficienţi constanţi; Sisteme de ecuaţii liniare,
omogene, cu coeficienţi constanţi; Analiză complexă; Transformarea Fo-
urier; Transformarea Laplace; Transformarea Z.
Fiecare capitol conţine:
- parte teoretică, cu definiţii, proprietăţi şi/ sau teoreme;
- exerciţii rezolvate ı̂n detaliu;
- aplicaţii propuse spre rezolvare.
Mulţumim referenţilor care au citit materialul şi ale căror sugestii au
contribuit considerabil la ı̂mbunătăţirea acestei cărţi. Totodată, adresăm
mulţumiri tuturor celor care de-a lungul anilor ne-au ı̂ncurajat şi ale căror
observaţii au dus la definitivarea acestei cărţi, ı̂n special profesorului dr.
Valeriu Prepeliţă.
Bucureşti,
Septembrie 2021
Autoarele
2
Cuprins
1 ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR,

LINIARE, CU COEFICIENŢI CONSTANŢI 7
1.1 Ecuaţii diferenţiale de ordin superior, liniare, cu
coeficienţi constanţi, omogene . . . . . . . . . . . . . 8
1.2 Exerciţii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.3 Exerciţii propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . 21
1.4 Ecuaţii diferenţiale de ordin superior, liniare, cu
coeficienţi constanţi, neomogene . . . . . . . . . . . 22
1.7 Aplicaţii ı̂n inginerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2 SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE,

CU COEFICIENŢI CONSTANŢI 39
2.1 Sisteme de ecuaţii diferenţiale (S.E.D.), liniare, cu
coeficienţi constanţi, omogene . . . . . . . . . . . . . 40
2.4 Aplicaţii ı̂n inginerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3 ANALIZĂ COMPLEXĂ 73
3.1 Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3
3.4 Funcţii de o variabilă complexă . . . . . . . . . . . . 80
3.7 Funcţii olomorfe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3.10 Integrala complexă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
3.13 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
3.16 Reziduuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
3.19 Teorema reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
3.22 Integrale reale rezolvate cu reziduuri . . . . . . . . 146
3.23 Exerciţii rezolvate tipul I . . . . . . . . . . . . . . . . 148
3.24 Exerciţii propuse spre rezolvare tipul I . . . . . . . 152
3.25 Exerciţii rezolvate tipul II . . . . . . . . . . . . . . . 156
3.26 Exerciţii propuse spre rezolvare tipul II . . . . . . 159
3.27 Exerciţii rezolvate tipul III . . . . . . . . . . . . . . 163
3.28 Exerciţii propuse spre rezolvare tipul III . . . . . . 167
4 TRANSFORMAREA FOURIER 169

4.1 Definiţii. Proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
4
4.4 Formula de inversiune. Transformatele Fourier
prin sin şi cos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
4.7 Aplicaţie ı̂n inginerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
5 TRANSFORMAREA LAPLACE 193

5.1 Funcţii original. Definiţia transformatei . . . . . . . 194
5.3 Proprietăţi ale transformării Laplace . . . . . . . . 199
5.6 Calculul inversei transformării Laplace . . . . . . . 212
5.9 Aplicaţii ale transformării Laplace . . . . . . . . . . 232
5.10 Exerciţii rezolvate tipul I . . . . . . . . . . . . . . . . 234
5.11 Exerciţii propuse spre rezolvare tipul I . . . . . . . 241
5.12 Exerciţii rezolvate tipul II . . . . . . . . . . . . . . . 244
5.13 Exerciţii propuse spre rezolvare tipul II . . . . . . 251
5.14 Exerciţii rezolvate tipul III . . . . . . . . . . . . . . 253
5.15 Exerciţii propuse spre rezolvare tipul III . . . . . . 259
5.16 Studiul unui circuit de tip R.L.C . . . . . . . . . . . 260
6 TRANSFORMAREA Z 265
6.1 Definiţie. Proprietăţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266
6.4 Determinarea funcţiei original . . . . . . . . . . . . 274
6.7 Ecuaţii cu diferenţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
5
Bibliografie 291
Index 294
6
Capitolul 1
ECUAŢII DIFERENŢIALE
DE ORDIN SUPERIOR,
LINIARE, CU
COEFICIENŢI CONSTANŢI
7
1.1 Ecuaţii diferenţiale de ordin superior,
liniare, cu coeficienţi constanţi, omo-
gene
În cele ce urmează, vom considera n ∈ N, n ≥ 2 şi I ⊆ R interval.
Definiţia 1. Se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul n, liniară, cu

coeficienţi constanţi, omogenă, o ecuaţie diferenţială de forma:
an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y = 0,

(?)
unde ai ∈ R, i = 0, n, an 6= 0, iar y = y(t), y ∈ Cn (I) este necunoscuta

ecuaţiei.
Definiţia 2. Se numeşte polinom caracteristic asociat ecuaţiei

diferenţiale (?) polinomul
Pn (r) = an rn + an−1 rn−1 + · · · + a1 r + a0 .
Rădăcinile acestui polinom (ce se obţin din rezolvarea ecuaţiei alge-

brice Pn (r) = 0) pot fi atât reale, cât şi complexe.
Cu ajutorul acestor rădăcini vom construi ı̂n continuare soluţii ale

ecuaţiei diferenţiale (?).
Propoziţia 1. Dacă r ∈ R este rădăcină a polinomului Pn (r) şi mul-

tiplicitatea sa algebrică este 1 (mar = 1), atunci y = ert este soluţie a
Demonstraţie. Calculăm y 0 , y 00 , ...., y (n) , derivările efectuându-se ı̂n
raport cu variabila t. Avem:
8
y 0 = rert ; y 00 = r2 ert ; ..... y (n) = rn ert .
Atunci
an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y
= an rn ert + an−1 rn−1 ert + · · · + a1 rert + a0 ert
= ert (an rn + an−1 rn−1 + · · · + a1 r + a0 ). (1)
Dar r ∈ R este rădăcină a polinomului Pn (r) şi multiplicitatea sa

algebrică este 1, deci Pn (r) = 0, adică
an rn + an−1 rn−1 + · · · + a1 r + a0 = 0. (2)

Din (1) şi (2) rezultă că
an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y = 0,
deci y = ert este soluţie a ecuaţiei diferenţiale (?).
Propoziţia 2. Dacă r ∈ R este rădăcină a polinomului Pn (r) şi multi-

plicitatea sa algebrică este mai mare sau egală cu 2 (vom nota mar = k,
k ≥ 2), atunci
{y1 = ert , y2 = tert , · · ·, yk = tk−1 ert }
sunt k soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale (?).
Demonstraţie. Vom face demonstraţia doar pentru cazul mar = 2.

Cazul general este analog.
Cum pentru y1 avem deja ı̂n Propoziţia 1 justificarea faptului că este
(n)
soluţie a ecuaţiei diferenţiale (?), calculăm y20 , y200 , ...., y2 (derivările se
fac ı̂n raport cu variabila t) pentru a verifica dacă şi y2 este soluţie a
9
Astfel,
y20 = ert + trert = ert (1 + tr);
y200 = ert (2r + tr2 );
.....
(n)
y2 = ert (nrn−1 + trn ).
Atunci
(n) (n−1)
an y2 + an−1 y2 + · · · + a1 y20 + a0 y2
= an ert (nrn−1 + trn ) + · · · + a1 ert (1 + tr) + a0 tert
= ert [t(an rn + an−1 rn−1 + · · · + a1 r + a0 ) + (an nrn−1 + · · · + a1 )]. (1)
Dar r ∈ R este rădăcină a polinomului Pn (r) şi multiplicitatea sa
algebrică este 2, deci Pn (r) = 0 şi Pn0 (r) = 0, adică
an rn + an−1 rn−1 + · · · + a1 r + a0 = 0; (2)

an nrn−1 + · · · + a1 = 0. (3)
Din (1), (2) şi (3) rezultă că
(n) (n−1)
an y2 + an−1 y2 + · · · + a1 y20 + a0 y2 = 0,
deci y2 = tert este soluţie a ecuaţiei diferenţiale (?).
Mai avem de demonstrat independenţa liniară a celor două soluţii.

Plecăm de la combinaţia liniară
A1 y1 + A2 y2 = 0, A1 , A2 ∈ R, t ∈ I.
Înlocuind expresiile lui y1 şi y2 , obţinem că
A1 ert + A2 tert = 0 ⇔ ert (A1 + A2 t) = 0.
Cum ert > 0, rezultă că A1 + A2 t = 0, pentru orice t ∈ I, deci

A1 = A2 = 0. Independenţa liniară este astfel demonstrată.
10
Propoziţia 3. Dacă r ∈ C, r = a ± ib, a, b ∈ R, b > 0 sunt rădăcini
complexe conjugate ale polinomului Pn (r) şi multiplicitatea algebrică a
fiecăreia este 1, atunci
{y1 = eat cos(bt), y2 = eat sin(bt)}
sunt două soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale (?).
Propoziţia 4. Dacă r ∈ C, r = a ± ib, a, b ∈ R, b > 0 sunt rădăcini

complexe conjugate ale polinomului Pn (r) şi multiplicitatea algebrică a
fiecăreia este mai mare sau egală cu 2 (vom nota mar = k, k ≥ 2), atunci
{y1 = eat cos(bt), y2 = teat cos(bt), · · ·, yk = tk−1 eat cos(bt)},
{yk+1 = eat sin(bt), yk+2 = teat sin(bt), · · ·, y2k = tk−1 eat sin(bt)},
sunt 2k soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale (?).
Observaţie. Pentru rădăcini distincte, r1 6= r2 , soluţiile create de cele

două valori, r1 , respectiv r2 , sunt liniar independente.
Definiţia 3. Fie {y1 , y2 , · · ·, yn } un sistem de n soluţii liniar indepen-

dente ale ecuaţiei diferenţiale (?). În acest caz, {y1 , y2 , · · ·, yn } se numeşte
un sistem fundamental de soluţii al ecuaţiei diferenţiale (?).
Observaţie: Un sistem fundamental de soluţii al unei ecuaţii
diferenţiale de ordin superior nu este unic.
Propoziţia 5. Dacă {y1 , y2 , · · ·, yn } este un sistem fundamental de

soluţii al ecuaţiei diferenţiale (?), atunci soluţia generală a ecuaţiei
diferenţiale (?) este
y = C1 y1 + C2 y2 + · · · + Cn yn , unde C1 , C2 , · · ·, Cn ∈ R.
Pentru a putea găsi soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale de

forma discutată, vom pune sub forma unui algoritm cele 5 Propoziţii.
11
Algoritmul I:
Pas 1. Determinăm toate soluţiile (reale şi complexe) ale ecuaţiei

algebrice
an rn + an−1 rn−1 + · · · + a1 r1 + a0 r0 = 0.
Identificăm pentru fiecare soluţie r obţinută multiplicitatea sa alge-

brică mar .
Pas 2. Pentru fiecare soluţie r vom fi ı̂n una din următoarele situaţii:
- 2.a) Dacă r ∈ R, r este rădăcină simplă (mar = 1), atunci ert este
soluţie a ecuaţiei diferenţiale (?).
-2.b) Dacă r ∈ R, dar mar = k, k ≥ 2, atunci
ert , tert , t2 ert , · · ·, tk−1 ert
sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale (?).
-2.c) Dacă r ∈ C, r = a ± ib, a, b ∈ R, b > 0 şi mar = 1, atunci
eat cos(bt), eat sin(bt)
-2.d) Dacă r ∈ C, r = a ± ib, a, b ∈ R, b > 0 şi mar = k, k ≥ 2,

atunci
eat cos(bt), teat cos(bt), · · ·, tk−1 eat cos(bt);
eat sin(bt), teat sin(bt), · · ·, tk−1 eat sin(bt)
12
Pas 3. Din pasul 2 avem {y1 (t), y2 (t), · · ·, yn (t)} sistem fundamental
de soluţii.
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (?) este
y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t) + · · · + Cn yn (t),
unde C1 , C2 , · · ·, Cn sunt constante reale arbitrare.
13
1.2 Exerciţii rezolvate
Problema 1. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei
2y 00 − y 0 − y = 0, y = y(t).
Soluţie:
Pas 1. Determinăm toate rădăcinile polinomului caracteristic asociat
ecuaţiei:
2r2 − r − 1 = 0.
1
Avem că ∆ = 1 + 8 = 9 > 0, deci r1 = 1 şi r2 = − .
2
Multiplicităţile algebrice sunt mar1 = 1 şi mar2 = 1.
Pas 2.
- Pentru r1 = 1, suntem ı̂n cazul (2.a), deci y1 (t) = et este soluţie a
ecuaţiei diferenţiale.
1 1
- Pentru r2 = − , suntem ı̂n cazul (2.a), deci y2 (t) = e− 2 ·t este
2
soluţie a ecuaţiei diferenţiale.
Nemaiavând alte rădăcini, am obţinut {y1 , y2 } un sistem fundamental
de soluţii al ecuaţiei.
Pas 3. Soluţia generală este

1
y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t) = C1 et + C2 e− 2 ·t , C1 , C2 ∈ R.
y 000 + y 00 = 0, y = y(t).
Soluţie:
Pas 1. Determinăm rădăcinile polinomului caracteristic asociat
ecuaţiei:
r3 + r2 = 0 ⇔ r2 (r + 1) = 0.
14
- r2 = 0 dă rădăcinile r1 = r2 = 0, deci r = 0, mar = 2;
- r + 1 = 0 implică r3 = −1, cu mar3 = 1.
Pas 2.
- Pentru r = 0, suntem ı̂n cazul (2.b), deci
(
y1 (t) = e0·t = 1,
y2 (t) = t · e0·t = t
sunt două soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale.
- Pentru r3 = −1, suntem ı̂n cazul (2.a), deci y3 (t) = e−t este tot o
soluţie a ecuaţiei diferenţiale.
Nemaiavând alte rădăcini, am obţinut {y1 , y2 , y3 } un sistem fun-
damental de soluţii al ecuaţiei.

y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t) + C3 y3 (t) = C1 + C2 t + C3 e−t , C1 , C2 , C3 ∈ R.
y (4) + 9y 00 = 0, y = y(t).
Soluţie:
Pas 1. Determinăm rădăcinile polinomului caracteristic asociat
ecuaţiei:
r4 + 9r2 = 0 ⇔ r2 (r2 + 9) = 0.
- r2 = 0, de unde r1 = r2 = 0, sau r = 0, mar = 2;
- r2 + 9 = 0, de unde r3,4 = ±3i. Fiecare soluţie are multiplicitate
algebrică 1.
Pas 2.
- Pentru r = 0, suntem ı̂n cazul (2.b), deci
(
y1 (t) = e0·t = 1,
y2 (t) = t · e0·t = t
15
sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale.
- Pentru r3,4 = ±3i, suntem ı̂n cazul (2.c), a = 0, b = 3, deci obţinem

alte două soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale:
y3 (t) = eat cos(bt) = e0·t cos(3t) = cos(3t);

y4 (t) = eat sin(bt) = e0·t sin(3t) = sin(3t).
Nemaiavând alte rădăcini, am obţinut {y1 , y2 , y3 , y4 } un sistem fun-

y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t) + C3 y3 (t) + C4 y4 (t)
= C1 + C2 t + C3 cos(3t) + C4 sin(3t), C1 , C2 , C3 C4 ∈ R.
4y 00 + 4y 0 + y = 0, y = y(t).
Soluţie:
Pas 1. Determinăm toate rădăcinile (reale şi complexe) ale polinomu-
lui caracteristic:
4r2 + 4r + 1 = 0.
1 1
Avem că ∆ = 16 − 16 = 0 şi obţinem r1 = r2 = − , deci r = − cu
2 2
mar = 2.
Pas 2.
1
- Pentru r = − , mar = 2, ne aflăm ı̂n cazul (2.b), deci
2
( 1
y1 (t) = e− 2 ·t ,
1 .
y2 (t) = t · e− 2 ·t
Nemaiavând alte rădăcini de discutat, am obţinut un sistem fun-

damental de soluţii {y1 , y2 }.
16
1 1
y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t) = C1 e− 2 ·t + C2 te− 2 ·t , C1 , C2 ∈ R.
y 000 + 3y 00 + 2y 0 = 0, y = y(t).
Soluţie:
lui caracteristic:
r3 + 3r2 + 2r = 0 ⇔ r(r2 + 3r + 2) = 0.
Obţinem r1 = 0 şi r2 + 3r + 2 = 0. Avem că ∆ = 9 − 8 = 1 > 0, deci

r2 = −1 şi r3 = −2.
Pas 2.
- Pentru r1 = 0, suntem ı̂n (2.a), deci y1 (t) = e0·t = 1.
- Pentru r2 = −1, suntem ı̂n (2.a), deci y2 (t) = e−t .
- Pentru r3 = −2, suntem ı̂n (2.a), deci y3 (t) = e−2t .
damental de soluţii {y1 , y2 , y3 }.

y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t) + C3 y3 (t)
= C1 + C2 e−t + C3 e−2t , C1 , C2 , C3 ∈ R.
17
y 000 − 2y 00 = 0, y = y(t).
Soluţie:
lui caracteristic:
r3 − 2r2 = 0 ⇔ r2 (r − 2) = 0.
- Din r2 = 0 avem r1 = r2 = 0, sau r = 0, mar = 2;

- r − 2 = 0 implică r3 = 2, cu mar3 = 1.
Pas 2.
- Pentru r = 0, avem cazul (2.b), aşadar
(
y1 (t) = e0·t = 1
.
y2 (t) = t · e0·t = t
- Pentru r3 = 2, suntem ı̂n (2.a), deci y3 (t) = e2t .

damental de soluţii {y1 , y2 , y3 }.
y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t) + C3 y3 (t)
= C1 + C2 t + C3 e2t , C1 , C2 , C3 ∈ R.
y 00 + y 0 + y = 0, y = y(t).
Soluţie:
Pas 1. Determinăm toate rădăcinile polinomului caracteristic:
r2 + r + 1 = 0.
18
Avem că ∆ = 1 − √ 4 = −3 < 0, deci obţinem rădăcini complexe
−1 ± i 3
conjugate r1,2 = . Pentru fiecare, multiplicitatea algebrică este
2
1.
Pas 2.
√ √
−1 ± i 3 −1 3
- Pentru r1,2 = , avem cazul (2.c), a = ,b= , deci
2 2 2
obţinem două soluţii ale ecuaţiei diferenţiale:
−t
√3
y1 (t) = eat cos(bt) = e 2 cos ·t ;
√2
−t
3
y2 (t) = eat sin(bt) = e 2 sin ·t .
2
damental de soluţii {y1 , y2 }.
y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t)
−t
√3 −t
√3
= C1 e 2 cos · t + C2 e 2 sin ·t ,
2 2
C1 , C2 ∈ R.
y (4) + 4y 00 + 4y = 0, y = y(t).
Soluţie:
Pas 1. Determinăm toate rădăcinile polinomului caracteristic:
r4 + 4r2 + 4 = 0 ⇔ (r2 + 2)2 = 0.

√
Obţinem (r2 + 2)2 = 0, deci soluţiile complexe sunt r = r1,2 = ±i 2,
cu mar = 2.
19
Pas 2.
√ √
- Pentru r = ±i 2 e cazul (2.d), a = 0, b = 2, deci obţinem patru
soluţii liniar independente
( √
y1 (t) = cos( 2t)
√
y2 (t) = t cos( 2t)
( √
y3 (t) = sin( 2t)
√
y4 (t) = t sin( 2t)
care formează un sistem fundamental de soluţii al ecuaţiei diferenţiale.

y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t) + C3 y3 (t) + C4 y4 (t)
√ √ √ √
= C1 cos( 2t) + C2 t cos( 2t) + C3 sin( 2t) + C4 t sin( 2t),
C1 , C2 , C3 , C4 ∈ R.
20
1.3 Exerciţii propuse spre rezolvare
Determinaţi soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii:
a) y 00 − 3y 0 + 2y = 0, y = y(t);
b) y 00 + 3y 0 − 4y = 0, y = y(t);
c) y 00 + 6y 0 + 9y = 0, y = y(t);
d) 16y 00 − 16y 0 + y = 0, y = y(t);
e) y 00 + 9y = 0, y = y(t);
f) y 000 + y 00 + y 0 + y = 0, y = y(t);
g) y 000 − y 00 − y 0 + y = 0, y = y(t);
h) 2y 000 − y 00 + y = 0, y = y(t);
i) y 000 + 3y 00 + 3y 0 + y = 0, y = y(t);
j) y (4) − y 00 = 0, y = y(t);
k) y (4) + 13y 00 + 36y = 0, y = y(t);
l) 4y (4) + 4y 00 + y = 0, y = y(t);
m) y (5) − y 00 = 0, y = y(t).
21
1.4 Ecuaţii diferenţiale de ordin superior,
liniare, cu coeficienţi constanţi, neomo-
gene
Definiţia 4. Se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul n, liniară, cu

coeficienţi constanţi, neomogenă, o ecuaţie diferenţială de forma:
an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y = f (t),
(??)
unde ai ∈ R, i = 0, n, an 6= 0, f (t) este o funcţie integrabilă pe I,

cunoscută din diverse măsurători, iar y = y(t), y ∈ Cn (I) este
necunoscuta ecuaţiei.
Determinarea soluţiei ecuaţiei diferenţiale (??) este strâns legată de

obţinerea unui sistem fundamental pentru ecuaţia omogenă (?).

soluţii al ecuaţiei diferenţiale (?) şi ypp este o soluţie particulară a ecuaţiei
neomogene (??), atunci soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (??) este
y = C1 y1 + C2 y2 + · · · + Cn yn + ypp , unde C1 , C2 , · · ·, Cn ∈ R.
Demonstraţie. Vom arăta că y ı̂n forma din enunţ este ı̂ntr-adevăr o
soluţie a ecuaţiei neomogene (??).
Calculând an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y pentru y = C1 y1 +
C2 y2 + · · · + Cn yn + ypp , avem că

(n) (n) (n) (n)
an C1 y1 + C2 y2 + · · · + Cn yn + ypp

(n−1) (n−1) (n−1) (n−1)
+an−1 C1 y1 + C2 y2 + · · · + Cn y n + ypp
22
+ · ··

+a1 C1 y10 + C2 y20 + · · · + Cn yn0 + ypp0

+a0 C1 y1 + C2 y2 + · · · + Cn yn + ypp

(n) (n−1)
= C1 an y1 + an−1 y1 + · · · + a1 y10 + a0 y1

(n) (n−1)
+C2 an y2 + an−1 y2 + · · · + a1 y20 + a0 y2
+ · ··

(n) (n−1)
+Cn an yn + an−1 yn + · · · + +a1 yn0 + a0 yn
h i
(n) (n−1) 0
+ an ypp + an− ypp + · · · + a1 ypp + a0 ypp .
Dar
y1 este soluţie a ecuaţiei (?), deci

(n) (n−1)
an y1 + an−1 y1 + · · · + a1 y10 + a0 y1 = 0;
y2 este soluţie a ecuaţiei (?), deci

(n) (n−1)
an y2 + an−1 y2 + · · · + a1 y20 + a0 y2 = 0;
...............
yn este soluţie a ecuaţiei (?), deci
an yn(n) + an−1 yn(n−1) + · · · + a1 yn0 + a0 yn = 0;
ypp este soluţie a ecuaţiei (??), deci

(n) (n−1) 0
an ypp + an−1 ypp + · · · + a1 ypp + a0 ypp = f (t).
În concluzie,
an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y
= C1 · 0 + C2 · 0 + · · · + Cn · 0 + f (t) = f (t),
23
deci y este soluţie a ecuaţie diferenţiale (??).
Ce ne spune Propoziţia 6? Că dacă putem găsi o soluţie particulară

a ecuaţiei (??), avem imediat şi soluţia generală a ecuaţiei (??).
Există numeroase metode de determinare a unei soluţii particulare,
dar cea mai generală este METODA VARIAŢIEI CONSTANTE-
LOR a lui EULER, pe care o s-o detaliem ı̂n următoarea Propoziţie.
soluţii al ecuaţiei diferenţiale (?) şi C1 (t), C2 (t), · · ·, Cn (t) sunt funcţii de
clasă C1 (I) care verifică următorul sistem algebric


 C10 (t)y1 + C20 (t)y2 + · · · + Cn0 (t)yn = 0

C10 (t)y10 + C20 (t)y20 + · · · + Cn0 (t)yn0 = 0





· · ·· ,
0 (n−2) 0 (n−2) 0 (n−2)



 C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn =0
 C10 (t)y1(n−1) + C20 (t)y2(n−1) + · · · + Cn0 (t)yn(n−1) = f (t)



an
()
atunci ypp = C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn este o soluţie particulară

a ecuaţiei neomogene (??).
Demonstraţie. Verificăm dacă ypp ı̂n forma din enunţ este soluţie a
0 00 (n)
ecuaţiei diferenţiale neomogene (??). Astfel calculăm ypp , ypp , ..., ypp .
0
0
ypp = C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn
= C10 (t)y1 + C1 (t)y10 + C20 (t)y2 + C2 (t)y20 + · · · + Cn0 (t)yn + Cn (t)yn0

h i
= C10 (t)y1 + C20 (t)y2 + · · · + Cn0 (t)yn
h i
+ C1 (t)y10 + C2 (t)y20 + · · · + Cn (t)yn0 .
24
Dar C1 (t), C2 (t), · · ·, Cn (t) verifică sistemul algebric (), deci şi prima
ecuaţie a sistemului, astfel că
C10 (t)y1 + C20 (t)y2 + · · · + Cn0 (t)yn = 0.

Aşadar,
0
ypp = C1 (t)y10 + C2 (t)y20 + · · · + Cn (t)yn0 .
La fel, dar folosind a doua ecuaţie a sistemului, găsim că
00
ypp = C1 (t)y100 + C2 (t)y200 + · · · + Cn (t)yn00 .
................
La fel, dar folosind a (n − 1)-a ecuaţie a sistemului, găsim că

(n−1) (n−1) (n−1) (n−1)
ypp = C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn .
(n)
Singura expresie diferită este a lui ypp deoarece
0
(n) (n−1) (n−1) (n−1)
ypp = C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn
(n−1) (n) (n−1) (n)
= C10 (t)y1 + C1 (t)y1 + C20 (t)y2 + C2 (t)y2
(n−1) (n)
+ · · · +Cn0 (t)yn + Cn (t)yn
h i
(n−1) (n−1) (n−1)
= C10 (t)y1 + C20 (t)y2 + · · · + Cn0 (t)yn
h i
(n) (n) (n)
+ C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn .
Dar C1 (t), C2 (t), · · ·, Cn (t) verifică ultima ecuaţie a sistemului, deci
(n−1) (n−1) (n−1) f (t)

C10 (t)y1 + C20 (t)y2 + · · · + Cn0 (t)yn = .
an
Prin urmare,
(n) f (t) (n) (n)
ypp = + C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn(n) .
an
25
Atunci
(n) (n−1) 0
an ypp + an−1 ypp + · · · + a1 ypp + a0 ypp
f (t)
(n) (n)
= an + C1 (t)y1
+ +···+
C2 (t)y2 Cn (t)yn(n)
an

(n−1) (n−1) (n−1)
+an−1 C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn +···

+a1 C1 (t)y10 + C2 (t)y20 + · · · + Cn (t)yn0

+a0 C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn
h i
(n) (n−1) 0
= f (t) + C1 (t) an y1 + an−1 y1 + · · · + a1 y1 + a0 y1
h i
(n) (n−1)
+C2 (t) an y2 + an−1 y2 + · · · + a1 y20 + a0 y2 + · · ·
h i
(n) (n−1)
+Cn (t) an yn + an−1 yn + · · · + a1 yn0 + a0 yn .
Dar {y1 , y2 , · · ·, yn } este un sistem fundamental de soluţii al ecuaţiei

(?), deci
(n) (n−1)
an y1 + an−1 y1 + · · · + a1 y10 + a0 y1 = 0;
(n) (n−1)
an y2 + an−1 y2 + · · · + a1 y20 + a0 y2 = 0;
...............
(n) (n−1)
an yn + an−1 yn + · · · + a1 yn0 + a0 yn = 0.
Rezultă că
(n) (n−1) 0
an ypp + an−1 ypp + · · · + a1 ypp + a0 ypp
= f (t) + C1 (t) · 0 + C2 (t) · 0 + · · · + Cn (t) · 0 = f (t),
deci ypp ı̂n forma din enunţ este soluţie a ecuaţiei diferenţiale
neomogene (??).
26
Un algoritm de rezolvare al ecuaţiei diferenţiale neomogene (??) este
următorul:
Algoritmul II
Pas 1. Luăm ecuaţia diferenţială omogenă
an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y = 0.

Folosind paşii 1+2 din Algoritmul I, determinăm {y1 , y2 , ···, yn } un sistem
fundamental de soluţii al ecuaţiei.
Pas 2.
a) Rezolvăm sistemul algebric () (prin orice metodă: substituţie,
reducere, Cramer, etc) găsind necunoscutele C10 (t), C20 (t), · · ·, Cn0 (t).
b) Determinăm câte o primitivă C1 (t), C2 (t), · · ·, Cn (t) integrând, pe
rând, C10 (t), C20 (t), · · ·, Cn0 (t).
c) Scriem ypp = C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + · · · + Cn (t)yn , soluţia particulară
a ecuaţiei neomogene.
Pas 3. Scriem soluţia generală
y = K1 y1 + K2 y2 + · · · + Kn yn + ypp , K1 , K2 , · · ·Kn ∈ R.
27
y 00 − 2y 0 + y = te2t , y = y(t).
Soluţie:
Pas 1.
Luăm ecuaţia diferenţială omogenă
y 00 − 2y 0 + y = 0.
Folosind paşii 1+2 din Algoritmul I, determinăm {y1 , y2 } un sistem fun-

Deci
1) r2 − 2r + 1 = 0 ⇒ (r − 1)2 = 0 ⇒ r = 1, mar = 2.
2) Pentru r = 1, mar = 2, ne aflăm ı̂n cazul (2.b), aşadar
(
y1 (t) = et
.
y2 (t) = t · et
Nemaiavând alte rădăcini de discutat, obţinem un sistem fundamental

de soluţii
{y1 = et , y2 = tet }.
Pas 2.
a) Sistemul () pentru cazul exerciţiului nostru este

 C10 y1 + C20 y2 = 0
f (t)
 C10 y10 + C20 y20 =
a2

 C10 · et + C20 · tet = 0
⇔ 2t
 C10 · (et )0 + C20 · (tet )0 = te
1
28
(
C10 et + C20 tet = 0
⇔ .
C10 et + C20 (t + 1)et = te2t
Ca să uşurăm forma, vom ı̂mpărţi fiecare ecuaţie prin et . Sistemul
devine: (
C10 + C20 t = 0
.
C10 + C20 (t + 1) = tet
Vom folosi o metodă de rezolvare, de exemplu reducere. Scădem
ecuaţia 2 din ecuaţia 1. Obţinem C20 = tet .
Acum, din ecuaţia 1 avem C10 = −t2 et .
b) Integrăm pentru a găsi câte o primitivă a lui C10 , C20 .
Z Z Z
t t 0
C2 (t) = te dt = t(e ) dt |{z} = te − et dt = tet −et = et (t−1).
t
prin părţi
Pentru determinarea unei primitive a lui C10 folosim de două ori inte-
grarea prin părţi.
Z
C1 (t) = − t2 et dt = et (−t2 + 2t − 2).
c)
ypp = C1 (t)y1 + C2 (t)y2
= et (−t2 + 2t − 2) · et + et (t − 1) · tet = e2t (t − 2).
y = K1 et + K2 · tet + e2t (t − 2), K1 , K2 ∈ R.
29
y 000 − 2y 00 = 4et , y = y(t).
Soluţie:
Pas 1.
y 000 − 2y 00 = 0.
Folosind paşii 1+2 din Algoritmul I, determinăm {y1 , y2 , y3 } un sistem

Din Algoritmul I, un sistem fundamental de soluţii este
{y1 = 1, y2 = t, y3 = e2t }.
Pas 2.


 C10 y1 + C20 y2 + C30 y3 = 0
C10 y10 + C20 y20 + C30 y30 = 0

 C10 y100 + C20 y200 + C30 y300 = f (t)



a3


 C10 · 1 + C20 · t + C30 · e2t = 0

⇔ C10 · (1)0 + C20 · (t)0 + C30 · (e2t )0 = 0

 0 4et
 C1 · (1)00 + C20 · (t)00 + C30 · (e2t )00 =
1

0 0 2t 0
 C1 + tC2 + e C3 = 0

⇔ 0 + C20 + 2e2t C30 = 0 .

0 + 0 + 4e2t C30 = 4et

Din ultima ecuaţie C30 (t) = e−t , din a doua ecuaţie C20 (t) = −2et şi
apoi din prima ecuaţie C10 (t) = (2t − 1)et .
30
b) Integrăm pentru a găsi câte o primitivă a lui C10 , C20 , C30 :
Z
C1 (t) = (2t − 1)et dt = (2t − 3)et ;
Z
C2 (t) = −2 et dt = −2et ;
Z
C3 (t) = e−t dt = −e−t .
c)
ypp = C1 (t)y1 + C2 (t)y2 + C3 (t)y3
= (2t − 3)et − 2tet − et = −4et .
y = K1 + K2 · t + K3 · e2t − 4et , K1 , K2 , K3 ∈ R.
y 000 + y 00 = t, y = y(t).
Soluţie:
Pas 1.
y 000 + y 00 = 0.
Folosind paşii 1+2 din Algoritmul I, determinăm {y1 , y2 , y3 } un sistem

Noi avem deja din exemplul 2, Algoritmul I, un sistem fundamental
de soluţii
{y1 = 1, y2 = t, y3 = e−t }.
31
Pas 2.


 C10 y1 + C20 y2 + C30 y3 = 0
C10 y10 + C20 y20 + C30 y30 = 0

 C10 y100 + C20 y200 + C30 y300 = f (t)



a3


 C10 · 1 + C20 · t + C30 · e−t = 0

⇔ C10 · (1)0 + C20 · (t)0 + C30 · (e−t )0 = 0
 C10 · (1)00 + C20 · (t)00 + C30 · (e−t )00 = t


1

0 0 −t 0
 C1 + tC2 + e C3 = 0

⇔ 0 + C20 − e−t C30 = 0 .

0 + 0 + e−t C30 = t

Din ultima ecuaţie C30 (t) = tet , din a doua ecuaţie C20 (t) = t şi apoi
din prima ecuaţie C10 (t) = −t2 − t.
b) Integrăm pentru a găsi câte o primitivă a lui C10 , C20 , C30 .

t3 t2
Z
C1 (t) = (−t2 − t)dt = − − ;
3 2
Z 2
t
C2 (t) = tdt = ;
2
Z Z Z
t t 0
C3 (t) = te dt = t(e ) dt |{z} = te − et dt = tet −et = et (t−1).
t
prin părţi
c)
t3 t2 t2 t3 t2
ypp = − − · 1 + · t + et (t − 1) · e−t = − + t − 1.
3 2 2 6 2
t3 t2
y = K1 + K2 · t + K3 · e−t + − + t − 1, K1 , K2 , K3 ∈ R.
6 2
32
Determinaţi soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii:
a) y 00 + 4y = cos(2t), y = y(t);
b) y 00 + 4y = e−2t cos(t), y = y(t);
c) y 00 − 6y 0 + 8y = t + e2t , y = y(t);
d) y 000 − y 0 = t, y = y(t);
e) y 000 + 3y 00 + 3y 0 + y = 1, y = y(t);
f) y 000 + 4y 0 = et , y = y(t).
33
1.7 Aplicaţii ı̂n inginerie
Problema 1. În studiul oscilaţiilor amortizate, modelul matematic al

mişcărilor liniare este descris de următoarea ecuaţie diferenţială de ordin
II,
my 00 + µy 0 + ky = 0.
r
k
Dacă notăm cu ω = > 0, ecuaţia se scrie
m
µ 0
y 00 + y + ω 2 y = 0,
m
care este o ecuaţie diferenţială liniară de ordin II, cu coeficienţi
constanţi, omogenă.
Pentru a găsi soluţia generală, vom parcurge Algoritmul I.

Pas 1. Determinăm toate soluţiile (reale şi complexe) ale ecuaţiei al-
gebrice asociate,
µ
r2 + r + ω 2 = 0.
m
2
µ
Cum ∆ = 2 − 4ω 2 , apare următoarea discuţie
m
µ
Caz I. Dacă ∆ > 0 ⇔ ω ∈ 0, , atunci avem două soluţii reale
2m
şi distincte p p
−µ + µ2 − 4m2 ω 2 −µ − µ2 − 4m2 ω 2
r1 = ; r2 = .
2m 2m
µ
Caz II. Dacă ∆ = 0 ⇔ ω = , atunci o soluţie reală dublă (cu
2m
multiplicitate algebrică 2)
µ
r=− .
2m
µ
Caz III. Dacă ∆ < 0 ⇔ ω ∈ , ∞ , atunci avem două soluţii
2m
complexe conjugate p
−µ ± i 4m2 ω 2 − µ2
r1,2 = .
2m
34
Pas 2. Analizăm fiecare caz ı̂n parte pentru determinarea unui sistem
fundamental de soluţii.
Caz I. Suntem ı̂n cazul (2.a) cu ambele soluţii, deci un sistem fun-
damental de soluţii este
√ √
−µ+ µ2 −4m2 ω 2 −µ− µ2 −4m2 ω 2
y1 = er1 t = e 2m
t
; y1 = er2 t = e 2m
t
.
Caz II. Suntem ı̂n cazul (2.b) deci un sistem fundamental de soluţii
este
µ µ
y1 = ert = e− 2m t ; y2 = tert = te− 2m t ;
Caz III. Suntem ı̂n cazul (2.c) deci un sistem fundamental de soluţii
este
−µ
pµ2 − 4m2 ω 2 −µ
pµ2 − 4m2 ω 2
t t
y1 = e 2m cos t ; y2 = e 2m sin t .
2m 2m
Pas 3. Soluţia generală este y = C1 y1 + C2 y2 , C1,2 ∈ R.
Problema 2. Un automobil dotat cu un sistem particular de

absorbţie a şocurilor MacPhearson, se deplasează pe un drum denive-
lat cu o viteză constantă v. Ecuaţia ce modelează această mişcare este
πvt
80ÿ + 10000y = 2500 cos ,
6
unde y reprezintă poziţia verticală a axului automobilului relativ la
poziţia de echilibru, iar coeficcientul lui ÿ este masa maşinii.
Vrem să determinăm soluţia generală a mişcării, ce ne va permite, de

exemplu, să determinăm viteza ce induce rezonanţa.
Ecuaţia de mişcare este o ecuaţie diferenţială cu coeficienţi constanţi,
liniară şi neomogenă, aşadar vom urma Algoritmul II.
35
Pas 1.
80y 00 + 10000y = 0.
Folosind paşii 1+2 din Algoritmul I, determinăm {y1 , y2 } un sistem fun-

Deci
√
1) 80r2 + 10000 = 0 ⇔ r2 + 125 = 0 ⇒ r1,2 = ±5 5i, cu multiplici-
tatea algebrică 1.
√
2) Pentru r1,2 = ±5 5i ne aflăm ı̂n cazul (2.c), deci
( √
y1 (t) = cos(5 5t),
√ .
y2 (t) = sin(5 5t)
Avem un sistem fundamental de soluţii {y1 , y2 }.

Pas 2.
a) Sistemul () pentru cazul problemei este

 C10 y1 + C20 y2 = 0
f (t)
 C10 y10 + C20 y20 =
a2
 √ √
 C10 · cos(5 5t) + C20 · sin(5 5t) = 0
⇔ √ √ 125 πvt
 C10 · (cos(5 5t))0 + C20 · (sin(5 5t))0 = · cos
4 6
 √ √
 C10 · cos(5 5t) + C20 · sin(5 5t) = 0
⇔ √ √ 25 πvt .
 −C10 · sin(5 5t) + C20 · cos(5 5t) = √ · cos
4 5 6
Pentru determinarea necunoscutelor C10 , C20 , putem folosi regula lui
Cramer. Vom obţine
25 πvt √
C10 = − √ · cos sin(5 5t),
4 5 6
0 25 πvt √
C2 = √ · cos cos(5 5t).
4 5 6
36
b) Integrăm pentru a afla câte o primitivă a lui C10 , C20 , folosind for-
mulele trigonometrice
sin(a + b) + sin(a − b) cos(a + b) + cos(a − b)
sin a cos b = , cos a cos b = .
2 2
Găsim astfel √ √
πvt πvt !
25 cos 5 5t + cos 5 5t −
C1 = √ √ 6 + √ 6 ,
πv πv
8 5 5 5+ 6 5 5− 6
√ πvt √ πvt !
25 sin 5 5t + sin 5 5t −
C2 = √ √ 6 + √ 6 .
πv πv
8 5 5 5+ 6 5 5− 6
c)
ypp = C1 (t)y1 + C2 (t)y2
√ πvt √ πvt !
cos 5 5t + cos 5 5t −
"
25 √ 6 6
= √ cos(5 5t) √ + √
8 5 5 5 + πv 6
5 5 − πv
6
√ πvt √ πvt !#

√ sin 5 5t + sin 5 5t −
+ sin(5 5t) √ 6 + √ 6 .
πv πv
5 5+ 6 5 5− 6
Acest rezultat poate fi adus la o forma restransă folosind formula
trigonometrică
cos a cos b + sin a sin b = cos(a − b).
Astfel,
25 πvt 1 1
ypp = √ · cos · √ πv
+ √ πv
8 5 6 5 5+ 6 5 5− 6
1 πvt
= π2 v2
· cos .
4 − 1125 6

√ √ 1 πvt
y = K1 cos(5 5t) + K2 · sin(5 5t) + 2 2 · cos , K1 , K2 ∈ R.
4 − π1125
v 6
37
38
Capitolul 2
SISTEME DE ECUAŢII
DIFERENŢIALE LINIARE,
CU COEFICIENŢI
CONSTANŢI
39
2.1 Sisteme de ecuaţii diferenţiale
(S.E.D.), liniare, cu coeficienţi
constanţi, omogene
În cele ce urmează, vom considera n ∈ N, n ≥ 2 şi I ⊆ R interval.
Definiţia 1. Se numeşte S.E.D liniar, cu coeficienţi constanţi, omogen,

sistemul  0

 y1 = a11 y1 + a12 y2 + · · · + a1n yn
 y0 = a y + a y + · · · + a y

2 21 1 22 2 2n n
,


 · · ··
 0
yn = an1 y1 + an2 y2 + · · · + ann yn
unde ai,j ∈ R, i, j = 1, n, iar yi = yi (t), yi ∈ C1 (I), i = 1, n sunt

necunoscutele sistemului.
Notând matricea A = (aij ) şi Y = (y1 , y2 , · · ·, yn )T , sistemul este

echivalent cu forma matriceală
Y 0 = AY.
(?)
În cele ce urmează, ne aducem aminte câteva noţiuni de algebră ce
ne vor fi necesare ı̂n căutarea soluţiei generale a sistemului.
1) det(A − λIn ) = 0 are soluţiile λ1 , λ2 , ..., λn , ce se numesc valori

proprii. Se noteaza σ(A) = {λ1 , λ2 , ..., λp } spectrul lui A şi pentru că aici
sunt doar valorile proprii distincte două câte două, se stabileşte multipli-
citatea algebrică a fiecăreia, maλ1 , maλ2 , · · ·, maλp .
2) Pentru λ valoare proprie, se determină spaţiul vectorilor proprii

corespunzător lui λ din relaţia (A − λIn ) · v = 0. Dimensiunea acestui
spaţiu se numeşte multiplicitate geometrică şi se notează mgλ .
40
Orice vector al acestui spaţiu se numeşte vector propriu corespunzător
valorii proprii λ şi reţinem că Av = λv. (1)
3) Vectorii principali pot fi creaţi doar de un vector propriu v după

următoarea regulă:
Din (A − λIn )vp1 = v se determină vp1 , numit primul vector principal;
reţinem că Avp1 = λvp1 + v. (2)
Din (A − λIn )vp2 = vp1 se determină vp2 , numit al doilea vector prin-
cipal.
...........
Din (A − λIn )vpk = vpk−1 se determină vpk , numit al k-ulea vector
principal.
Pentru cele ce urmează, vom considera doar cazul λ ∈ R.
Propoziţia 1. Dacă λ ∈ σ(A) şi maλ = mgλ = 1, atunci Y = eλt · v

este soluţie a S.E.D (?), unde v este vector propriu corespunzător valorii
proprii λ.
Demonstraţie. Verificăm dacă acest vector este soluţie a S.E.D (?):
0
Y 0 = eλt · v = λeλt · v = eλt · (λv) |{z}
= eλt · Av = A · (eλt v) = AY ,
(1)
de unde rezultă că Y = eλt · v este soluţie a S.E.D (?).
Propoziţia 2. Dacă λ ∈ σ(A) şi maλ = mgλ = k, k ∈ N, k ≥ 2 şi

{v1 , v2 , · · ·, vk } sunt vectori proprii liniari independenţi corespunzători
valorii proprii λ, atunci
{Y1 = eλt · v1 , Y2 = eλt · v2 , · · ·Yk = eλt · vk }
sunt soluţii liniar independente ale S.E.D (?).
41
Demonstraţie. Verificarea că oricare dintre cele k soluţii este soluţie
a S.E.D (?) este deja făcută ı̂n Propoziţia 1.
Rămâne de demonstrat independenţă liniară.
Plecăm de la combinaţia liniară
A1 Y1 + A2 Y2 + · · · + Ak Yk = 0, A1 , A2 , · · ·, Ak ∈ R, t ∈ I.
Înlocuind expresiile lui Y1 , Y2 , ...., Yk , obţinem că
A1 eλt v1 + A2 eλt v2 + · · · + Ak eλt vk = 0

⇔ eλt A1 v1 + A2 v2 + · · · + Ak vk = 0.
Cum eλt > 0, rezultă că A1 v1 + A2 v2 + · · · + Ak vk = 0 .

Dar {v1 , v2 , · · ·, vk } sunt vectori liniar independenţi, deci avem că
A1 = A2 = · · · = Ak = 0.
Independenţa liniară este astfel demonstrată.
Propoziţia 3. Dacă λ ∈ σ(A) şi maλ = m, iar mgλ = 1, m ∈ N, m ≥ 2,

v este vector propriu corespunzător valorii proprii λ şi {vp1 , vp2 , ···, vpm−1 }
sunt vectori principali creaţi de v corespunzători valorii proprii λ, atunci
n t
Y1 = eλt · v, Y2 = eλt · v + vp1 , · · ·,
1!
tm−1 tm−2 o
Ym = eλt · ·v+ vp1 + · · ·vpm−1
(m − 1)! (m − 2)!
Demonstraţie. Vom demonstra doar cazul m = 2. Cazul general poate

fi consultat ı̂n [5].
Cum ştim deja că Y1 e soluţie conform Propoziţiei 1, arătăm că Y2
este şi ea o soluţie a S.E.D.
h t i0
Y20 = eλt · v + vp1 = λeλt (tv + vp1 ) + eλt · v
1!
42
h i h i
λt λt
=e = e t · (Av) + λ · vp1 + v
t · λ · v + λ · vp1 + v |{z}
(1)
h i h i
λt λt
=
|{z} e t · (Av) + Av p1 = A · e (t · v + v p1 ) = AY2 ,
(2)
deci Y2 este soluţie a S.E.D (?).
Independenţa liniară se verifică imediat, deoarece {v, vp1 } sunt vectori

liniar independenţi.
Propoziţia 4. Dacă λ ∈ σ(A) şi maλ = m, iar mgλ = k, m, k ∈ N,

m, k ≥ 2, v1 , v2 , · · ·, vk sunt vectori proprii liniar independenţi cores-
punzător valorii proprii λ şi {vp1 , vp2 , · · ·, vpm−k } sunt vectori principali
creaţi de un vector propriu v corespunzători valorii proprii λ, atunci
{Y1 = eλt · v1 , Y2 = eλt · v2 , · · ·Yk = eλt · vk },

n t
Yk+1 = eλt · v, Yk+2 = eλt · v + vp1 , · · ·,
1!
tm−1 tm−2 o
Ym = eλt · ·v+ vp1 + · · ·vpm−k
(m − 1)! (m − 2)!
Definiţia 2. Fie {Y1 , Y2 , · · ·, Yn } soluţii liniar independente ale S.E.D

(?). Sistemul {Y1 , Y2 , ···, Yn } se numeşte un sistem fundamental de soluţii
al S.E.D (?).
Observaţie. Un sistem fundamental de soluţii nu este unic!
Propoziţia 5. Dacă {Y1 , Y2 , · · ·, Yn } este un sistem fundamental de

soluţii al S.E.D (?), atunci soluţia generală a sistemului de ecuaţii
diferenţiale (?) este
Y = C1 Y1 + C2 Y2 + · · · + Cn Yn , C1 , C2 , · · ·, Cn ∈ R.
43
Pentru a putea găsi soluţia generală din Propoziţia 5, vom pune sub
forma unui algoritm doar Propoziţiile 1-3 (algoritmul complet poate fi
consultat ı̂n [5], [14], [19]).
Algoritm:
Pas 1. Determinaţi σ(A) şi pentru toate valorile proprii din σ(A)
determinaţi multiplicitatea lor algebrică.
Pas 2. Pentru fiecare λ ∈ σ(A), determinaţi mgλ .
Pas 3. Pentru fiecare λ ∈ σ(A), putem fi ı̂n una din următoarele
situaţii:
a) dacă maλ = mgλ = 1, atunci alegeţi un vector propriu v cores-
punzător valorii proprii λ şi construiţi Y = eλt · v soluţie a S.E.D (?).
b) dacă maλ = mgλ = k, k ∈ N, k ≥ 2, alegeţi {v1 , v2 , · · ·, vk } vectori
proprii liniari independenţi corespunzători valorii proprii λ. Construiţi
{Y1 = eλt · v1 , Y2 = eλt · v2 , · · ·Yk = eλt · vk }
soluţii liniar independente ale S.E.D (?).
c) dacă maλ = m, iar mgλ = 1, m ∈ N, m ≥ 2, alegeţi v vector propriu

corespunzător valorii proprii λ şi construiţi {vp1 , vp2 , · · ·, vpm−1 } vectori
principali cu ajutorul lui v.
Scrieţi
n t
Y1 = eλt · v, Y2 = eλt · v + vp1 , · · ·,
tm−1 1!
m−2
t o
Ym = eλt · ·v+ vp1 + · · ·vpm−1
(m − 1)! (m − 2)!
soluţii liniar independente ale S.E.D (?).
44
În acest moment, aveţi un sistem fundamental de soluţii
{Y1 , Y2 , · · ·, Yn }, obţinut fie doar dintr-un singur caz, fie din o combinaţie
de cazuri.
Pas 4 . Scrieţi soluţia generală
Y = C1 Y1 + C2 Y2 + · · · + Cn Yn , C1 , C2 , · · ·, Cn ∈ R.
45
Problema
 1. Determinaţi
 soluţia generală a sistemului Y 0 = AY ,
−4 1 1
unde A =  1 −4 1 .
 
1 1 −2
Soluţie:
Pas 1. Determinăm valorile proprii ale matricii A. Avem

−4 − λ 1 1

det (A − λI3 ) = 0 ⇔ 1 −4 − λ 1 =0

1 1 −2 − λ
⇔ (λ + 1) (λ + 4) (λ + 5) = 0.
Se obţin soluţiile λ1 = −5, λ2 = −4 şi λ3 = −1 cu multiplicităţile
algebrice maλ1 = maλ2 = maλ3 = 1.
Pas 2. Pentru fiecare valoare proprie λ, determinăm multiplicitatea

geometrică.
Vectorii proprii corespunzători valorii proprii λ se determină din
condiţia (A − λI3 ) v = 03 .
I Pentru λ1 = −5:     
1 1 1 a 0
(A − λ1 I3 ) v = 03 ⇔ 1 1 1  b = 0 
    
1 1 3 c 0

 a+b+c=0

⇔ a+b+c=0 .

a + b + 3c = 0

Rezultă (
a+b+c=0
.
a + b + 3c = 0
46
Scăzând cele două ecuaţii, obţinem c = 0 şi b = −a. Aşadar,
  ı̂nlocuind
a
soluţia sistemului ı̂n forma vectorului v, obţinem v = −a cu a ∈ R.
 
0
   
1 1
Avem v = a −1, a ∈ R şi notăm v1 = −1. Vectorul v1 este vector
   
0 0
propriu pentru valoarea proprie λ1 şi mgλ1 = 1.
I Pentru λ2 = −4:     
0 1 1 a 0
(A − λ2 I3 ) v = 03 ⇔ 1 0 1  b = 0 
    
1 1 2 c 0


 b+c=0
⇔ a+c=0 .

a + b + 2c = 0

Rezultă (
b+c=0
.
a+c=0
Deducem că a = b = −c. Aşadar,

  ı̂nlocuind soluţia sistemului
 ı̂n

−c −1
forma vectorului v obţinem v = −c cu c ∈ R. Avem v = c −1
   
c 1
 
−1
cu c ∈ R şi notăm v2 = −1. Vectorul v2 este vector propriu pentru
 
1
valoarea proprie λ2 şi mgλ2 = 1.
47
I Pentru λ3 = −1 :     
−3 1 1 a 0
(A − λ3 I3 ) v = 03 ⇔  1 −3 1   b  =  0 
    
1 1 −1 c 0

 −3a + b + c = 0

⇔ a − 3b + c = 0 .

a+b−c=0

Obţinem
(
−3a + b + c = 0
.
a − 3b + c = 0
Scăzând ecuaţiile, obţinem a = b şi ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie condiţia

găsită avem a = b = 2c . Aşadar, ı̂nlocuind soluţia sistemului ı̂n forma
   
c
2
1
c c  
vectorului v obţinem v =  2  cu c ∈ R. Avem v = 2 1, cu c ∈ R şi
c 2
 
1
notăm v3 = 1. Vectorul v3 este vector propriu pentru valoarea proprie
 
2
λ3 si mgλ3 = 1.
Pas 3. Analizăm fiecare λ ı̂n parte:
Pentru λ1 avem maλ1 = mgλ1 deci  suntem

 ı̂n cazul a) şi avem deja
1
vectorul propriu corespunzător v1 = −1.
 
0
−1
vectorul propriu corespunzător v2 = −1 .
 
48
1
vectorul propriu corespunzător v3 = 1.
 
Construim sistemul fundamental de soluţii:

Soluţiile corespunzătoare lui v1 , v2 şi v3 sunt
   
e−5t −e−4t
Y1 (t) = eλ1 t · v1 =  −e−5t  ; Y2 (t) = eλ2 t · v2 =  −e−4t 
   
0 e−4t
şi  
e−t
Y3 (t) = eλ3 t · v3 =  e−t  .
 
2e−t
Sistemul fundamental de soluţii este {Y1 , Y2 , Y3 }.
Pas 4. Soluţia generală a sistemului este

 
C1 e−5t − C2 e−4t + C3 e−t
Y (t) = C1 Y1 (t) + C2 Y2 (t) + C3 Y3 (t) = −C1 e−5t − C2 e−4t + C3 e−t  ,
 
C2 e−4t + 2C3 e−t
cu C1 , C2 , C3 ∈ R.
49
Problema
3 2 2
unde A = 3 4 3.
 
4 4 5
Soluţie:
Pas 1. Determinăm valorile proprii ale matricii A.

3 − λ 2 2

det (A − λI3 ) = 0 ⇔ 3 4−λ 3 =0

4 4 5 − λ
⇔ (λ − 1)2 (λ − 10) = 0.
Se obţin soluţiile λ1 = 1 cu multiplicitatea algebrică maλ1 = 2 şi
λ2 = 10 cu multiplicitatea algebrică maλ2 = 1.

geometrică.
I Pentru λ1 = 1 :     
2 2 2 a 0
(A − λ1 I3 ) v = 03 ⇔ 3 3 3  b  =  0 
    
4 4 4 c 0

 2a + 2b + 2c = 0

⇔ 3a + 3b + 3c = 0 .

4a + 4b + 4c = 0

Obţinem condiţia a + b + c = 0. Deducem că a  = −b − c şi ı̂nlocuind

−b − c
soluţia sistemului ı̂n forma vectorului v găsim v =  b  cu b, c ∈ R.
 
50
       
−b −c −1 −1
Avem v =  b  +  0  = b  1  + c  0  cu b, c ∈ R. Notăm cu
       
0 c 0 1
   
−1 −1
v1 =  1  şi v2 =  0 . Vectorii v1 şi v2 formează o bază a subspaţiului
   
0 1
vectorilor proprii corespunzători valorii proprii λ1 . Cum baza este for-
mată din 2 vectori, dimensiunea acestui subspaţiu va fi egală cu 2, prin
urmare mgλ1 = 2.
I Pentru λ2 = 10 :     
−7 2 2 a 0
(A − λ2 I3 ) v = 03 ⇔  3 −6 3   b  =  0 
    
4 4 −5 c 0

 −7a + 2b + 2c = 0

⇔ 3a − 6b + 3c = 0 .

4a + 4b − 5c = 0

Obţinem
(
a − 2b + c = 0
.
4a + 4b − 5c = 0
3a
Rezolvând sistemul, deducem c = 2a şi b = . Aşadar,
2 
ı̂nlocuind soluţia

a
 3a 
sistemului ı̂n forma vectorului v, obţinem v =  2 , cu c ∈ R. Rescriem
2a
   
2 2
a 
v sub forma v = 2 3 cu c ∈ R. Notăm v3 = 3, iar v3 este vector
 
4 4
propriu pentru valoarea proprie λ2 . Prin urmare mgλ2 = 1.
Pas 3. Analizăm fiecare λ in parte:
51
Pentru λ1 avem maλ1 = mgλ1 = 2 deci  suntem
 in 
cazul b) şi avem
−1 −1
deja vectorii proprii corespunzători v1 =  1  şi v2 =  0 .
   
0 1
6
 

Soluţiile corespunzătoare lui v1 , v2 si v3 sunt
   
−et −et
Y1 (t) = eλ1 t · v1 =  et  ; Y2 (t) = eλ1 t · v2 =  0 
   
0 et
şi  
2e10t
Y3 (t) = eλ2 t · v3 =  3e10t  ,
 
4e10t
deci sistemul fundamental de soluţii este {Y1 , Y2 , Y3 }.
Pas 4. Scriem soluţia generală a sistemului:

 
−C1 et − C2 et + 2C3 e10t
Y (t) = C1 Y1 (t) + C2 Y2 (t) + C3 Y3 (t) =  C1 et + 3C3 e10t ,
 
t 10t
C2 e + 4C3 e
cu C1 , C2 , C3 ∈ R.
52
Problema
2 1 2
unde A =  −1 0 −2 .
 
1 1 2
Soluţie:

2−λ 1 2

det(A − λI3 ) = 0 ⇔ −1 −λ −2 =0

1 1 2−λ
⇔ (1 − λ)2 (2 − λ) = 0.
Se obţin soluţiile λ1 = 1, cu multiplicitatea algebrică maλ1 = 2 şi
λ2 = 2, cu multiplicitatea algebrică maλ2 = 1.

geometrică.
condiţia (A − λI3 )v = 0.
IPentru λ1 = 1:
    
1 1 2 a 0
(A − λ3 I3 ) v = 03 ⇔ −1 −1 −2  b  =  0 
    
1 1 1 c 0

a + b + 2c = 0



⇔ a + b + 2c = 0 .


a + b + c = 0

Obţinem 
a + b + 2c = 0
a + b + c = 0
53
de unde, scăzând cele două ecuaţii, avem c = 0 şi a = −b.
 Înlocuind
−b
soluţia sistemului ı̂n forma vectorului v, găsim v =  b  cu b ∈ R.
 
0
   
−1 −1
Rescriem v sub forma v = b  1 , b ∈ R. Notăm v1 =  1 , iar v1 este
   
0 0
vector propriu pentru valoarea proprie λ1 . Prin urmare, mgλ1 = 1.
IPentru λ2 = 2:
    
0 1 2 a 0
(A − λ2 I3 )v = 0 ⇔  −1 −2 −2  b = 0 
    
1 1 0 c 0

b + 2c = 0



⇔ −a − 2b − 2c = 0 .


a + b = 0

Obţinem b = −2c, a = 2c  şi ı̂nlocuind soluţia sistemului

 ı̂n forma
2c 2
vectorului v, găsim v = −2c, cu c ∈ R. Rescriem v = c −2, c ∈ R.
   
0 1
 
2
Notăm v2 = −2, iar v2 este vector propriu pentru valoarea proprie λ2 .
 
1
Prin urmare, mgλ2 = 1.

Pentru λ1 avem mgλ1 = 1 < 2 = maλ1 , deci suntem ı̂n cazul c) şi prin
urmare trebuie să determinăm maλ1 − mgλ1 = 2 − 1 = 1 vector principal
(pe care ı̂l notăm cu vp1 ).
54
 
−1
Avem deja un vector propriu v1 =  1 . Vectorul principal vp1 se
 
0
determină din condiţia (A − λ1 I3 )vp1 = v1 .
Aşadar,     
1 1 2 a −1
(A − λ1 I3 )vp1 = v1 ⇔  −1 −1 −2   b  =  1 
    
1 1 1 c 0

a + b + 2c = −1



⇔ −a − b − 2c = 1 .


a + b + c = 0

Obţinem 
a + b + 2c = −1
.
a + b + c = 0
 ecuaţii, rezultă c = −1. Din a doua ecuaţie

Scăzând cele două  găsim
1−b −1
a = 1−b. Deci vp1 =  b , cu b ∈ R. Putem rescrie vp1 = b  1 +
   
−1 0
   
1 1
 0 . Pentru b = 0, avem vp1 =  0 .
   
−1 −1
Pentru λ2 avem mgλ1 = maλ1 , deci  suntem
2
 

Pentru valoarea proprie λ1 construim două soluţii deoarece ne aflăm
ı̂n cazul c). Avem
55
 
−1
Y1 = eλ1 t v1 = et  1  ,
 
0
    
−1 1
t t 
Y2 = eλ1 t v1 + vp1 = et   1  +  0  .
  
1! 1!
0 −1
Soluţia corespunzătoare lui v2 este
 
2
Y3 = eλ2 t v2 = e2t  −2  .
 
1
Pas 4. Solutia generală a sistemului este

Y (t) = C1 Y1 (t) + C2 Y2 (t) + C3 Y3 (t)
 
−C1 et + C2 et (−t + 1) + 2C3 e2t
=  C1 et + C2 tet − 2C3 e2t ,
 
−C2 et + C3 e2t
unde C1 , C2 , C3 ∈ R.
Problema
0 1 1
unde A =  2 3 1.
 
−8 2 4
Soluţie:

−λ 1 1

det (A − λI3 ) = 0 ⇔ 2 3 − λ 1 =0

−8 2 4 − λ
56
⇔ (λ − 2)2 (λ − 3) = 0.
Se obţin soluţiile λ1 = 2, cu multiplicitatea algebrică maλ1 = 2 şi
λ2 = 3, cu multiplicitatea algebrică maλ2 = 1.

geometrică.
I Pentru λ1 = 2 :
    
−2 1 1 a 0
(A − λ1 I3 ) v = 03 ⇔  2 1 1  b  =  0 
    
−8 2 2 c 0

 −2a + b + c = 0

⇔ 2a + b + c = 0 .

−8a + 2b + 2c = 0

Obţinem (
−2a + b + c = 0
.
2a + b + c = 0
Scăzând cele două ecuaţii, avem a = 0 şi ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie,
deducem b = −c. Înlocuind soluţia sistemului ı̂n forma vectorului v,
0
obţinem v = −c, cu c ∈ R.
 
c
   
0 0
Avem v = c −1 , c ∈ R. Notăm v1 = −1. Vectorul v1 este vector
   
1 1
propriu pentru valoarea proprie λ1 şi deducem că mgλ1 = 1.
I Pentru λ2 = 3 :
57
    
−3 1 1 a 0
(A − λ2 I3 ) v = 03 ⇔  2 0 1  b = 0 
    
−8 2 1 c 0

 −3a + b + c = 0

⇔ 2a + c = 0 .

−8a + 2b + c = 0

Avem
(
−3a + b + c = 0
.
2a + c = 0
 
− 2c
Obţinem a = − 2c şi b = − 5c . Deducem că v = − 5c , cu c ∈ R,
 
2 2
c
   
1 1
c 
deci v = − 2  5 , cu c ∈ R. Notăm v2 =  5 . Vectorul v2 este vector
  
−2 −2
propriu corespunzător valorii proprii λ2 şi mgλ2 = 1.
Pentru λ1 avem mgλ1 = 1 < 2 = maλ1 , deci suntem ı̂n cazul c) şi prin
urmare trebuie să determinăm maλ1 − mgλ1 = 2 − 1 = 1 vector principal
(pe care ı̂l notăm cu vp1 ).
 
0
Avem deja un vector propriu v1 = −1 . Vectorul principal vp1 se
 
1
determină din condiţia (A − λ1 I3 ) vp1 = v1 .
Avem     
−2 1 1 a 0
(A − λ1 I3 ) vp1 = v1 ⇔  2 1 1  b  =  −1 
    
−8 2 2 c 1
58

 −2a + b + c = 0

⇔ 2a + b + c = −1 .

−8a + 2b + 2c = 1

Obţinem: (
−2a + b + c = 0
.
2a + b + c = −1
Scăzând cele două ecuaţii, se obţine a = − 41 . Avem b + c = − 21 , de

 
− 14
unde b = − 12 − c. Rezultă că vp1 =  − 12 − c , a ∈ R. Putem rescrie
 
c
     
1
−4 0 − 14
vp1 =  − 12  + c  −1 , iar pentru c = 0, obţinem vp1 =  − 12 .
     
0 1 0
Pentru λ2 avem maλ2 = mgλ2 , deci  suntem

6
 
Pentru valoarea proprie λ1 construim două soluţii deoarece ne aflăm

ı̂n cazul c). Avem  
0
Y1 (t) = eλ1 t v1 =  −e2t 
 
e2t
şi
   
− 14 − 14 e2t
t
Y2 (t) = eλ1 t v1 + vp1 = e2t  −t − 1
 =  −(t + 21 )e2t  .
   
1! 2
t te2t
59
Soluţia corespunzătoare lui v2 este
 
e3t
Y3 (t) = eλ2 t · v2 =  5e3t  .
 
−2e3t

 
− C42 e2t + C3 e3t
Y (t) = C1 Y1 (t)+C2 Y2 (t)+C3 Y3 (t) = −C1 e2t − C2 t + 21 e2t + 5C3 e3t  ,
 
C1 e2t + C2 te2t − 2C3 e3t
unde C1 , C2 , C3 ∈ R.
Problema
2 −2 0
unde A = 1 4 −2.
 
1 1 0
Soluţie:

2 − λ −2 0

3
det (A − λI3 ) = 0 ⇔ 1 4 − λ −2 = 0 ⇔ (λ − 2) = 0.

1 1 0 − λ
Se obţine soluţia λ = 2, cu multiplicitatea algebrică maλ = 3.
Pas 2. Determinăm vectorii proprii corespunzători, multiplicitatea ge-

ometrică şi soluţiile fundamentale.
60
I Pentru λ = 2:     
0 −2 0 a 0
(A − λI3 ) v = 03 ⇔ 1 2 −2  b  =  0 
    
1 1 −2 c 0


 −2b = 0
⇔ a + 2b − 2c = 0 .

a + b − 2c = 0

 
2c
Deducem că b = 0, iar a = 2c. Obţinem v =  0 , cu c ∈ R, de unde
 
c
   
2 2
v = c 0 , c ∈ R. Notăm v1 = 0 şi avem că mg (λ) = 1.
   
1 1
Pas 3. Analizăm λ.
Avem mgλ = 1 < 3 = maλ , deci suntem ı̂n cazul c) şi prin urmare
trebuie să determinăm maλ − mgλ = 3 − 1 = 2 vectori principali.
2
Avem deja un vector propriu v1 = 0 .
 
Vectorul principal vp1 se determină din condiţia (A − λI3 ) vp1 = v1 .

Avem     
0 −2 0 a 2
(A − λI3 ) vp1 = v1 ⇔ 1 2 −2  b  =  0 
    
1 1 −2 c 1


 −2b = 2
⇔ a + 2b − 2c = 0 .

a + b − 2c = 1

61
 
2c + 2
Obţinem b = −1 şi a − 2c = 2. Deducem că vp1 =  −1 ,
 
c
   
2c 2
c ∈ R. Putem rescrie v =  0  +  −1 , iar pentru c = 0 obţinem
   
c 0
 
2
vp1 =  −1 .
 
Cel de-al doilea vector principal se determină din condiţia
(A − λI3 ) vp2 = vp1 .
Avem     
0 −2 0 a 2
(A − λI3 ) vp2 = vp1 ⇔ 1 2 −2  b  =  −1 
    
1 1 −2 c 0


 −2b = 2
⇔ a + 2b − 2c = −1 .

a + b − 2c = 0

 
2c + 1
Obţinem b = −1 şi a − 2c = 1, de unde vp2 =  −1 , c ∈ R.
 
c
   
2c 1
Putem rescrie v =  0  +  −1 , iar pentru c = 0 obţinem
   
c 0
 
1
vp2 =  −1 .
 
62
Cu valoarea proprie λ, construim trei soluţii deoarece ne aflăm ı̂n
cazul c). Avem  
2e2t
Y1 (t) = eλt v1 =  0  ,
 
e2t
   
2t 2
Y2 (t) = eλt 1!t v1 + vp1 = e2t  0  +  −1 
   
t 0
 
(2t + 2)e2t
= −e2t ,
 
2t
te
şi
t2

λt t
Y3 (t) = e v1 + vp1 + vp2 ,
2! 1!
adică
       
t2 2t 1 (t2 + 2t + 1) e2t
Y3 (t) = e2t  0  +  −t  +  −1  =  (−t − 1) e2t  .
       
t2 t2 2t
2
0 0 2
e
Pas 4. Scriem soluţia generală a sistemului.
Soluţia generală a sistemului este

Y (t) = C1 Y1 (t) + C2 Y2 (t) + C3 Y3 (t)
 
e2t [2C1 + C2 (2t + 2) + C3 (t2 + 2t + 1)]
e2t h[−C2 − C3 (t + 1)]i
 
=  
,

2
e2t C1 + C2 t + C3 t2
unde C1 , C2 , C3 ∈ R.
63
Determinaţi soluţia generală a sistemului Y 0 = AY , unde

 
1 0 0
a) A =  1 −1 2;
 
−1 0 2
 
5 0 0
b) A = 0 5 0 ;
 
1 −3 −1
 
1 0 0
c) A = 2 1 0 ;
 
2 −1 −1
 
4 4 3
d) A = −1 1 −1;
 
1 0 2
 
0 1 0
e) A = 0 0 −1.
 
1 3 −3
64
2.4 Aplicaţii ı̂n inginerie
Problema 1. Fie A, B, C rezervoare ı̂n care se află apă sărată. Volu-

mele lor sunt de 20, 40 şi 60 litri. Se presupune că fluidul intră ı̂n tancul A
cu debitul de 10 litri/secundă şi apoi se scurge din A ı̂n B şi din B ı̂n C cu
acelaşi debit. La final, lichidul se scurge din rezervorul C cu acelaşi debit.
Aşadar, volumele din cele trei rezervoare rămân constante. Presupunem
că există o concentraţie uniformă de sare la nivelul fiecărui rezervor ı̂n
parte. Fie y1 (t), y2 (t) şi y3 (t) cantităţile de sare la momentul t din fie-
care rezervor. În rezervorul A adăugăm apă care nu conţine sare, astfel
ı̂ncât la final apa care se scurge din cele 3 rezervoare nu mai conţine sare.
Cascada este modelată de legea echilibrului chimic: rata de schimbare =
rata iniţială - rata finală. Rezultă următorul S.D.E. cu necunoscutele y1 ,
y2 şi y3 :


 y10 = − 21 · y1
y20 = 21 · y1 − 14 · y2 .

 0
y3 = 41 · y2 − 16 · y3
Cu alte cuvinte, am obţinut sistemul Y 0 = AY , unde

 
− 21 0 0
A =  12 − 14 0 .
 
1
0 4
− 16
Soluţie:

− 1 − λ 0 0
2
det (A − λI3 ) = 0 ⇔ 12 − 14 − λ 0 =0

1 1

0
4
− 6
− λ
⇔ (λ + 21 ) λ + 14 λ + 16 = 0.

Se obţin soluţiile λ1 = − 12 , λ2 = − 41 şi λ3 = − 61 , cu multiplicităţile

algebrice maλ1 = maλ2 = ma (λ3 ) = 1.
65
Pas 2. Pentru fiecare valoare proprie λ determinăm multiplicitatea
geometrică.
IPentru λ1 = − 12 :
    
0 0 0 a 0
1 1     
(A − λ1 I3 ) v = 03 ⇔  2 4 0   b  =  0 
0 14 13 c 0
(
1
2
· a + 14 · b = 0
⇔ 1
.
4
· b + 13 · c = 0
Obţinem a = − 2b şi c = − 3b
4 
. Aşadar, ı̂nlocuind soluţia sistemului ı̂n
  
− 2b 2
b 
forma vectorului v, rezultă v =  b , cu b ∈ R. Avem v = − 2 −4,
  
− 3b
4
3
 
2
b ∈ R şi notăm v1 = −4. Vectorul v1 este vector propriu pentru
 
3
valoarea proprie λ1 şi mgλ1 = 1.
    
− 41 0 0 a 0
 1
(A − λ2 I3 ) v = 03 ⇔  2 0 0   b  =  0 
   
0 14 12 1
c 0


 − 14 · a = 0
1
⇔ 2
·a=0 .

 1 1
4
· b + 12 ·c=0
Avem (
a=0
.
3b + c = 0
66
Aşadar,
  ı̂nlocuind soluţia sistemului
  ı̂n forma vectorului v, obţinem
 
0 0 0
v =  b  cu b ∈ R. Avem v = b  1 , cu b ∈ R şi notăm v2 =  1 .
     
−3b −3 −3
Vectorul v2 este vector propriu pentru valoarea proprie λ2 şi mgλ2 = 1.
    
− 31 0 0 a 0
 1 1
(A − λ3 I3 ) v = 03 ⇔  2 − 12 0  b  =  0 
    
1
0 4
0 c 0


 − 13 · a = 0
1 1
⇔ 2
· a − 12 ·b=0 .
 1
·b=0

4
Obţinem a = b = 0.  Aşadar,
 ı̂nlocuind soluţia sistemului
  ı̂n forma
0 0
vectorului v, rezultă v = 0, cu c ∈ R. Avem v = c 0, cu c ∈ R şi
   
c 1
 
0
notăm v3 = 0. Vectorul v3 este vector propriu pentru valoarea proprie
 
1
λ3 şi mgλ3 = 1.
Pas 3. Analizăm fiecare λ ı̂n parte.

2
 
3
0
vectorul propriu corespunzător v2 =  1  .
 
−3
67
Pentru λ3 avem maλ3 = mgλ3 , deci  suntem ı̂n cazul a) şi avem deja
0
vectorul propriu corespunzător v3 = 0.
 

t
   
2e− 2 0
t  t
Y1 (t) = eλ1 t · v1 =  −4e− 2  ; Y2 (t) = eλ2 t · v2 =  e− 4 
  
t t
3e− 2 −3e− 4
şi  
0
Y3 (t) = eλ3 t · v3 =  0  .
 
t
e− 6
Deci sistemul fundamental de soluţii este {Y1 , Y2 , Y3 }.

t
 
2C1 e− 2
t t
Y (t) = C1 Y1 (t) + C2 Y2 (t) + C3 Y3 (t) =  −4C1 e− 2 + C2 e− 4 ,
 
− 2t − 4t − 6t
3C1 e − 3C2 e + C3 e
cu C1 , C2 , C3 ∈ R.
Problema 2. Considerăm un vas cu apă care conţine un izotop ra-

dioactiv ce va fi folosit ca un indicator al unui lanţ trofic, format din
varietăţile A şi B de plancton. Fie y1 (t) concentraţia izotopului ı̂n apă,
y2 (t) concentraţia izotopului ı̂n A şi y3 (t) concentraţia izotopului ı̂n B.
Se obţine sistemul de ecuaţii diferenţiale cu necunoscutele y1 , y2 şi y3 :

0 0 0 0
 y1 (t) = −3y1 (t) + 6y2 (t) + 5y3 (t)

y20 (t) = 2y10 (t) − 12y20 (t) .
 0 0 0 0
y3 (t) = y1 (t) + 6y2 (t) − 5y3 (t)

68
Cu alte cuvinte, am obţinut sistemul Y 0 = AY , unde
 
−3 6 5
A =  2 −12 0  .
 
1 6 −5
Soluţie:

−3 − λ 6 5

det (A − λI3 ) = 0 ⇔ 2 −12 − λ 0 =0

1 6 − − 5 − λ
√ √
⇔ λ λ + 10 − 6 λ + 10 + 6 = 0.
√ √
Se obţin soluţiile λ1 = 0, λ2 = −10 + 6 şi λ3 = −10 − 6, cu multipli-
cităţile algebrice ma (λ1 ) = ma (λ2 ) = ma (λ3 ) = 1.
Pas 2. Pentru fiecare valoare proprie λ determinăm multiplicitatea

geometrică.
IPentru λ1 = 0:
    
−3 6 5 a 0
(A − λ1 I3 ) v = 03 ⇔  2 −12 0   b  =  0 
    
1 6 −5 c 0

 −3a + 6b + 5c = 0

⇔ 2a − 12b = 0 .

a + 6b − 5c = 0

12b
Obţinem a = 6b şi c = 5
.
Aşadar, ı̂nlocuind soluţia sistemului ı̂n
   
6b 6
forma vectorului v, obţinem v =  b , cu b ∈ R. Avem v = b  1 ,
   
12b 12
5 5
69
 
6
b ∈ R şi notăm v1 =  1 . Vectorul v1 este vector propriu pentru valoarea
 
12
5
proprie λ1 şi mg (λ1 ) = 1.
√
IPentru λ2 = −10 + 6:
 √    
7− 6 6 5 a 0
√
(A − λ2 I3 ) v = 03 ⇔  2 −2 − 6 0  b  =  0 
    
√
1 6 5− 6 c 0
 √
 7 − 6 a +√6b+ 5c = 0

⇔ 2a − 2 + 6 b = 0 .
 √
a + 6b + 5 − 6 c = 0

Avem ( √
a = b 1 + 1, 5
√ .
c = −b 2 + 1, 5
Aşadar,
 ı̂nlocuind soluţia sistemului ı̂n forma vectorului v, obţinem
√  √
b 1 + 1, 5 1 + 1, 5
v = b , cu b ∈ R. Avem v = b  1 , cu b ∈ R
   
√ √
−b 2 + 1, 5 −2 − 1, 5
 √ 
1 + 1, 5
şi notăm v2 =  1 . Vectorul v2 este vector propriu pentru
 
√
−2 − 1, 5
valoarea proprie λ2 şi mg (λ2 ) = 1.
√
IPentru λ3 = −10 − 6:
 √    
7+ 6 6 5 a 0
√
(A − λ3 I3 ) v = 03 ⇔  2 −2 + 6 0  b  =  0 
    
√
1 6 5+ 6 c 0
70
 √
 − 7 + 6 a +√6b+ 5c = 0

⇔ 2a + −2 + 6 b = 0 .
 √
a + 6b + 5 + 6 c = 0

√ √
Obţinem a = b 1 − 1, 5 şi c = b −2 + 1, 5 . Aşadar, ı̂nlocuind
 √ 
b 1 − 1, 5
soluţia sistemului ı̂n forma vectorului v, rezultă v =  b , cu
 
√
b −2 + 1, 5
 √   √ 
1 − 1, 5 1 − 1, 5
b ∈ R. Avem v = b  1 , cu b ∈ R şi notăm v3 =  1 .
   
√ √
−2 + 1, 5 −2 + 1, 5
Vectorul v3 este vector propriu pentru valoarea proprie λ3 şi mg (λ3 ) = 1.
Pentru λ1 avem ma (λ1 ) = mg (λ1 ), deci

 suntem
 ı̂n cazul a) şi avem
6
deja vectorul propriu corespunzător v1 =  1 .
 
12
5
 suntem ı̂ncazul a) şi avem
√
1 + 1, 5
 
√
−2 − 1, 5
 suntem ı̂ncazul a) şi avem
√
1 − 1, 5
 
√
−2 + 1, 5

 
6
λ1 t
Y1 (t) = e · v1 =  1  ;
 
12
5
71
 √ 
√
1+ 1, 5
Y2 (t) = eλ2 t · v2 = e(−10+ 6)t  1
 
√

−2 − 1, 5
şi  √ 
√
1− 1, 5
Y3 (t) = eλ3 t · v3 = e(−10− 6)t  1 .
 
√
−2 + 1, 5
Deci sistemul fundamental de soluţii este {Y1 , Y2 , Y3 }.
Y (t) = C1 Y1 (t) + C2 Y2 (t) + C3 Y3 (t)

   √   √ 
6 √
1 + 1, 5 √
1 − 1, 5
= C1  1  + C2 e(−10+ 6)t  1  + C3 e(
−10− 6)t 
1 ,
    
√ √

12
5
−2 − 1, 5 −2 + 1, 5
cu C1 , C2 , C3 ∈ R.
72
Capitolul 3
ANALIZĂ COMPLEXĂ
73
3.1 Numere complexe
Teoria numerelor complexe are o largă aplicabilitate ı̂n teoria relati-

vităţii, teoria curentului alternativ, dinamica fluidelor, procesarea sem-
nalelor, etc.
Analiza complexă este o consecinţă naturală a dezvoltării teoriei
numerelor complexe, datorită aplicabilităţii ı̂n domenii inginereşti va-
riate, precum fizica nucleară, inginerie mecanică şi electrică, industria
aerospaţială, etc.
Mulţimea numerelor complexe se notează C. Aceasta nu este o
mulţime ordonată.
I. Forma algebrică
Un număr complex ı̂n forma algebrică este de forma

z = x + iy, x, y ∈ R, i2 = −1.
Numărul x se numeşte partea reală a numărului complex z şi se no-
tează x =Re(z), iar y este partea imaginară a numărului complex z şi se
notează y =Im(z).
Conjugatul unui număr complex z este z = x − iy.
p
Modulul unui număr complex z este un număr real, |z| = x2 + y 2 ≥
0.
Operaţii cu numere complexe ı̂n forma algebrică.

Dacă z1 , z2 sunt două numere complexe scrise ı̂n forma algebrică, z1 =
x1 + iy1 , x1 , y1 ∈ R, z2 = x2 + iy2 , x2 , y2 ∈ R, atunci
1) z1 ± z2 = (x1 ± x2 ) + i(y1 ± y2 );
2) z1 · z2 = (x1 x2 − y1 y2 ) + i(x1 y2 + x2 y1 );
z1 z1 · z2 z1 · z2
3) Dacă z2 6= 0, atunci = = .
z2 z2 · z2 |z2 |2
74
Proprietăţi:
z z1
1
1)z1 ± z2 = z1 ± z2 ; z1 · z2 = z1 · z2 ; = ;
z2 z2
z |z |
1 1
2) |z1 · z2 | = |z1 | · |z2 |; = ;
z2 |z2 |
3) z1 = z2 ⇔ x1 = x2 şi y1 = y2 .
Mulţimea numerelor complexe z cu proprietatea că |z| = r descrie

cercul de centru (0,0) şi rază r > 0.
Dacă z0 = x0 + iy0 , atunci |z − z0 | = r descrie cercul de centru (x0 , y0 )
şi rază r > 0.
La fel,
{z ∈ C|z − z0 | < r} este discul deschis de centru (x0 , y0 ) şi rază

r > 0, iar
{z ∈ C|z − z0 | ≤ r} este discul ı̂nchis de centru (x0 , y0 ) şi rază r > 0.

II. Forma trigonometrică
Pentru z = a + ib, asociem ı̂n planul real R2 punctul M (a, b), numit
punct de afix z. Unind originea cu M, obţinem un unghi făcut de OM cu
axa Ox, pe care ı̂l notăm θ. Fie N proiecţia lui M pe axa Ox.
y
(z)
M (a, b)
ρ
b
θ
x
0 a N
În triunghiul dreptunghic M ON , notând OM cu ρ, avem că a =

ρ cos θ şi b = ρ sin θ, iar z = a + ib devine
z = ρ(cos θ + i sin θ), (3.1)
75
care este forma trigonometrică a numărului complex z.
Notăm ρ = |z|. Unghiul θ ∈ [0, 2π) se numeşte argumentul redus al

lui z şi se mai notează argz.
Dacă z1 = ρ1 (cos θ1 + i sin θ1 ) şi z2 = ρ2 (cos θ2 + i sin θ2 ), atunci

1) z1 · z2 = ρ1 · ρ2 cos(θ1 + θ2 ) + i sin(θ1 + θ2 ) ;
z1 ρ1
2) Dacă z2 6= 0, atunci = cos(θ1 − θ2 ) + i sin(θ1 − θ2 ) .
z2 ρ2
Formula lui Moivre:

n n
z =ρ cos(nθ) + i sin(nθ) , n ∈ N.
III. Forma exponenţială
Euler introduce notaţia cos θ + i sin θ = eiθ . Atunci z se poate scrie

z = ρ · eiθ
numită forma exponenţială a numărului complex z.
De aici, rezultă formulele lui Euler
eiθ + e−iθ eiθ − e−iθ

cos θ = , sin θ = .
2 2i
76
Problema 1. Calculaţi |z|, dacă

4
a) z = i(2 + i) + ;
i
√ 5
b) z = (1 + i 3) .
Soluţie:
p √
a) z = 2i − 1 − 4i = −1 − 2i, de unde |z| = (−1)2 + (−2)2 = 5;
√ √ √ 5
b) |z| = |(1 + i 3)5 | = |1 + i 3|5 = 1 + 3 = 25 = 32.
Problema 2. Rezolvaţi ı̂n C ecuaţiile:

a) z 2 + (1 + i)z + i = 0;
b) z + 2z + 2 + i = 1.
Soluţie:
a) Avem că
∆ = (1 + i)2 − 4i = −2i = (1 − i)2 ,
deci
−i − 1 + 1 − i −i − 1 − 1 + i
z1 = = −i şi z2 = = −1.
2 2
b) Considerând z = x + iy, avem

x + iy + 2(x − iy) + 2 + i = 1 ⇒ 3x + 2 + i(1 − y) = 1
(
3x + 2 = 1
⇒ ,
1−y =0
1 1
deci x = − , iar y = 1. Soluţia este z = − + i.
3 3
77
Problema 3. Scrieţi sub formă trigonometrică numerele complexe
√
z1 = 1 − i 3 şi z2 = −1 − i.
Soluţie:
√ √
Numărului complex z1 = 1 − i 3 ı̂i corespunde ı̂n plan M (1, − 3),
aflat ı̂n cadranul IV. Determinăm forma trigonometrică a lui z1 . Avem
π 5π
că ρ = |z1 | = 2 şi θz1 = 2π − = , deci z1 = 2(cos 5π
3
+ i sin 5π
3
).
3 3
Numărului complex z2 = −1 − i ı̂i corespunde ı̂n plan M (−1, −1),
aflat ı̂n cadranul III. Determinăm forma trigonometrică a lui z2 . Avem
√ π 5π √
că ρ = |z2 | = 2 şi θz2 = π + = , deci z2 = 2(cos 5π4
+ i sin 5π
4
).
4 4
−1 − i 10
Problema 4. Calculaţi √ .
1−i 3
Soluţie:
Avem că √ 10
−1 − i 10 (−1 − i)10 2 (cos 5π4
+ i sin 5π4
)10
√ = √ = 10
1−i 3 (1 − i 3)10 2 (cos 5π
3
+ i sin 5π
3
)10
1 cos 50π4
+ i sin 50π
4 1 cos(12π + 2π 4
) + i sin(12π + 2π4
)
= 5· = ·
2 cos 50π3
+ i sin 50π
3
32 cos(16π + 2π 3
) + i sin(16π + 2π3
)
π π
1 cos 2 + i sin 2 1 h π 2π π 2π i
= · = · cos − + i sin −
32 cos 2π
3
+ i sin 2π
3
32 2 3 2 3
√ √
1 h 2π 2π i 1 3 1 3−i
= · sin + i cos = · −i = .
32 3 3 32 2 2 64
78
Problema 1. Calculaţi |z|, dacă

a) z = (1 − i)3 + i;
√
b) z = (1 − i 3)5 ;
(1 + i)(1 + 2i)
c) z = ;
(1 − i)(2 + i)
25 25
d) z = + .
4 + 3i 4 − 3i

a) z 2 + 4z + 5 = 0;
b)z 2 + 2iz + 4 = 0;
c) z + 2z = i.
Problema 3. Scrieţi sub formă trigonometrică numerele complexe

√ −1 + i z1
z1 = 1 + i 3, z2 = , z3 = z1 · z2 , z4 = .
2 z2
79
3.4 Funcţii de o variabilă complexă
Definiţia 1. Fie D ⊂ C. O funcţie f : D → C se numeşte funcţie de o

variabilă complexă.
Dacă folosim forma algebrică z = x + iy, atunci scriem că
f (z) = u(x, y) + iv(x, y).
Funcţia u(x, y) se numeşte partea reală a funcţiei complexe f şi se
notează u = Re f , iar v(x, y) se numeşte partea imaginară a funcţiei
complexe f şi se notează v = Im f .
Dacă folosim forma trigonometrică z = ρ(cos θ + i sin θ) sau forma
exponenţială z = ρ · eiθ , atunci
f (z) = u(ρ, θ) + iv(ρ, θ).
Funcţia u(ρ, θ) se numeşte partea reală a funcţiei complexe f şi se
notează u = Re f , iar v(ρ, θ) se numeşte partea imaginară a funcţiei
complexe f şi se notează v = Im f .
Funcţii uzuale de o variabilă complexă
1) funcţia polinomială
f : C → C, f (z) = an z n + an−1 z n−1 + · · · + a0 , aj ∈ C, j = 1, n, n ∈ N;
2) funcţia exponenţială
f : C → C, f (z) = ez .
Dacă z = x + iy, ştim că eiy = cos y + i sin y şi atunci
f (z) = ex+iy = ex (cos y + i sin y),
de unde Re f = ex cos y şi Im f = ex sin y.
80
Cum cos y şi sin y sunt funcţii periodice, cu perioada principală 2π,
avem
f (z + 2πi) = ex (cos(y + 2π) + i sin(y + 2π)) = ex (cos y + i sin y) = f (z),
deci f (z) = ez este funcţie periodică, cu perioada principală 2πi.
3) funcţiile trigonometrice
eiz + e−iz
f : C → C, f (z) = cos z |{z}
= ;
2
def iniţie
eiz − e−iz
f : C → C, f (z) = sin z |{z}
= ;
2i
def iniţie
4) funcţiile hiperbolice
ez + e−z
f : C → C, f (z) = chz |{z}
= ;
2
def iniţie
ez − e−z
f : C → C, f (z) = shz |{z}
= ;
2
def iniţie
5) funcţia logaritmică
f : C\{0} → C, f (z) = Lnz.
Aceasta este funcţia inversă exponenţialei, deci
Ln z = Z ⇔ eZ = z, z ∈ C∗ .
Pentru Z = u + iv şi forma exponenţială z = ρeiθ , atunci eu+iv = ρeiθ ,
deci
 
eu = ρ u = ln ρ
⇔ ⇔ Z = ln ρ + i(θ + 2kπ).
v = θ + 2kπ v = θ + 2kπ
Atunci,
Ln z = ln ρ + i(θ + 2kπ), k ∈ Z, z = ρeiθ . (3.2)
Ln z este o funcţie multiformă, cu o infinitate de ramuri. Ramura
principală se obţine pentru k = 0.
81
6) funcţia radical
√
f : C → C, f (z) = n
z, n ∈ N, n ≥ 2.
Folosind forma trigonometrică z = ρ(cos θ + i sin θ), sau cea
exponenţială z = ρeiθ , avem că
√

√ θ + 2kπ θ + 2kπ
n
z = n ρ cos + i sin , k = 0, n − 1,
n n
sau
√ θ+2kπ
f (z) = n
ρei n , k = 0, n − 1.
7) funcţia putere generalizată

f : C\{0} → C, f (z) = z α , α ∈ C,
= eα·Lnz .
z α |{z}
def iniţie
82
Problema 1. Găsiţi Im (z), dacă
a) z = e−1+2πi ;
r √
3 1 + i 3
b) z = ;
2
c) z = i · Ln(1 + i);
d) z = (−i)−i ;
π
e) z = 2ei 2 + Ln (−1 − i).
Soluţie:
a) Avem că z = e−1+2πi = e−1 (cos(2π)+i sin(2π)) = e−1 (1+0) = e−1 ,
deci Im(z) = 0.
√
1+i 3
b) Trebuie să găsim ρ şi θ pentru z1 = .
√ 2
Astfel, ρ = |z1 | = 1, iar cum M 21 , 23 este ı̂n cadranul I, avem
θz1 = π3 . Atunci
r √ π + 2kπ π + 2kπ
3 1 + i 3 3
z= = cos + i sin 3 , k ∈ {0, 1, 2}
2 3 3
şi
π + 2kπ
3
Im(z) = sin .
3
c) Având logaritmul complex, avem nevoie de ρ şi θ pentru z2 = 1 + i.
√
Deoarece ρ = |z2 | = 2 şi M (1, 1) este ı̂n cadranul I, avem θz2 = π4 .
√
Rezultă Ln(1 + i) = ln( 2) + i · π4 + 2kπ , k ∈ Z.

√ √
Deci z = i · ln( 2) + i · π4 + 2kπ = − π4 + 2kπ + i · ln( 2) şi

√
Im(z) = ln( 2).
83
d) z = (−i)−i = e(−i)·Ln(−i)
Mai ı̂ntâi calculăm logaritmul complex. Pentru acesta, avem nevoie
de ρ = | − i| = 1 şi de θ−i = 3π
2
. Obţinem că
Ln(−i) = ln 1 + i( 3π
2
+ 2kπ) = i( 3π
2
+ 2kπ), k ∈ Z.
3π 3π
Atunci z = e(−i)·i( 2 +2kπ) = e 2 +2kπ . Deoarece z este număr real,
deducem că Im(z) = 0.
π
e) Cum ex+iy = ex (cos y + i sin y) avem ei 2 = e0 (cos π2 + i sin π2 ) = i.
Ln (−1 − i) = ln | − 1 − i| + i(arg (−1 − i) + 2kπ), k ∈ Z.

√
Găsim că | − 1 − i| = 2 şi arg (−1 − i) = π + π4 = 5π 4
(pentru −1 − i
găsim punctul ı̂n plan M (−1, −1), ce este ı̂n cadranul III). Avem
√ 5π
Ln (−1 − i) = ln 2 + i( + 2kπ), k ∈ Z.
4
√
Deci z = 2i + ln 2 + i( 5π
4
+ 2kπ), de unde Im z = 2 + i( 5π
4
+ 2kπ), k ∈ Z.
Problema 2. Determinaţi Re(f ) pentru următoarele funcţii com-

plexe:
a) f (z) = z 2 − 1 + ez̄ ;
b) f (z) = z · sin z;
√
c) f (z) = 3
z − Ln z.
Soluţie:
a) Luând z = x + iy, avem
f (z) = z 2 − 1 + ez = (x + iy)2 − 1 + ex+iy

= x2 − y 2 + 2xyi − 1 + ex−iy
= x2 − y 2 + 2xyi − 1 + ex (cos y − i sin y)
= x2 − y 2 − 1 + ex cos y + i(2xy − ex sin y),
84
deci Re f = x2 − y 2 − 1 + ex cos y.
b) Considerăm z = x + iy şi avem

f (z) = (x + iy) sin(x + iy)
ei(x+iy) − e−i(x+iy) e−y+ix − ey−ix
= (x + iy) · = (x + iy) ·
2i 2i
−y y
(x + iy) · [e (cos x + i sin x) − e (cos x − i sin x)]
=(−2i) ·
4
(y − ix) · [cos x(e − e ) + i sin x(e−y + ey )]
−y y
= ,
2
deci
y cos x(e−y − ey ) + x sin x(e−y + ey )

Re f = = −y cos xshy + x sin xchy.
2
c) Considerăm z = x + iy. Trebuie să găsim forma trigonometrică

z = ρ(cos θ + i sin θ). Cum
√ √ θ + 2kπ θ + 2kπ
3
z = ρ cos
3
+ i sin , k ∈ {0, 1, 2}
3 3
şi
Ln z = ln ρ + i(θ + 2lπ), l ∈ Z,
avem
√ √ θ + 2kπ θ + 2kπ
f (z) = 3
z − Ln z =
3
ρ cos + i sin − ln ρ − i(θ + 2lπ)
3 3
√ θ + 2kπ √ θ + 2kπ
= ρ cos
3
− ln ρ + i ρ sin
3
− θ − 2lπ ,
3 3
deci
√ θ + 2kπ
Re f = 3
ρ cos − ln ρ, k ∈ {0, 1, 2}, l ∈ Z.
3
85
Problema 1. Determinaţi Re(z), dacă

3π
5π
a) z = e 2 i + sh i ;
2
√
b) z = Ln(−1 − i 3) + i(2 − i)3 ;
π √
2
c) z = cos 1 + i + 4 −1 + i;
4
−1+i
d) z = (1 − i) .
Problema 2. Determinaţi Imf , dacă

eiz + e−iz
a) f (z) = ;
z+1
b) f (z) = z − 2i cos(iz);
2
c) f (z) = z + ez ;
d) f (z) = z 2 ch(i + z).

√
a) z 4 − 1 − i 3 = 0;
b) eiz + e−iz = 4;
c) sin z = 2.
86
3.7 Funcţii olomorfe
Definiţia 2. Spunem că mulţimea D ⊂ C este convexă, dacă pentru

orice descompunere ı̂n două mulţimi disjuncte şi nevide, cel puţin una
din aceste mulţimi are un punct de acumulare ı̂n cealaltă mulţime.
Observaţie: O mulţime deschisă este convexă dacă şi numai dacă ori-
care două puncte ale sale pot fi unite printr-o linie poligonală conţinută
ı̂n acea mulţime.
Definiţia 3. Spunem că D ⊂ C este domeniu dacă D este mulţime

deschisă şi convexă.
Definiţia 4. Fie D ⊂ C un domeniu, f : D → C şi z0 ∈ D.

Spunem că f este funcţie derivabilă ı̂n punctul z0 dacă există limita
f (z) − f (z0 )
f 0 (z0 ) = lim .
z→z0 z − z0
O funcţie derivabilă ı̂n orice punct al lui D se numeşte funcţie olo-

morfă.
Dacă vom considera z = x + iy, atunci f (z) = u(x, y) + iv(x, y).
Teorema 1. (Condiţiile Cauchy-Riemann)
Dacă f : D → C, f (z) = u(x, y) + iv(x, y) este derivabilă ı̂ntr-un

punct z0 = x0 + iy0 ∈ D, atunci sunt ı̂ndeplinite simultan următoarele
condiţii:

∂u ∂v

 (x0 , y0 ) = (x0 , y0 )
 ∂x ∂y


.
∂u ∂v


(x0 , y0 ) = − (x0 , y0 )



∂y ∂x
87
Demonstraţie. Din ipoteză, ştim că f este derivabilă ı̂n z0 , deci există
limita globală
f (z) − f (z0 ) u(x, y) + iv(x, y) − u(x0 , y0 ) − iv(x0 , y0 )

lim = lim .
z→z0 z − z0 x→x 0 ;y→y 0 x + iy − x0 − iy0
Conform unui raţionament prezentat ı̂n [5], există şi sunt egale limitele
iterate
u(x, y) + iv(x, y) − u(x0 , y0 ) − iv(x0 , y0 )
L1 = lim lim ;
x→x0 y→y0 x + iy − x0 − iy0
u(x, y) + iv(x, y) − u(x0 , y0 ) − iv(x0 , y0 )

L2 = lim lim .
y→y0 x→x0 x + iy − x0 − iy0
Dar
u(x, y0 ) + iv(x, y0 ) − u(x0 , y0 ) − iv(x0 , y0 )
L1 = lim
x→x0 x + iy0 − x0 − iy0
u(x, y0 ) − u(x0 , y0 ) v(x, y0 ) − v(x0 , y0 )
= lim +i
x→x0 x − x0 x − x0
∂u ∂v
= (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 );
∂x ∂x
u(x0 , y) + iv(x0 , y) − u(x0 , y0 ) − iv(x0 , y0 )
L2 = lim
y→y0 x0 + iy − x0 − iy0
u(x0 , y) − u(x0 , y0 ) v(x0 , y) − v(x0 , y0 )
= lim + lim
y→y0 i(y − y0 ) y→y0 y − y0
u(x0 , y) − u(x0 , y0 ) v(x0 , y) − v(x0 , y0 )
= −i lim + lim
y→y0 y − y0 y→y0 y − y0
∂u ∂v
= −i (x0 , y0 ) + (x0 , y0 ).
∂y ∂y
Din L1 = L2 avem că

∂u ∂v

 (x0 , y0 ) = (x0 , y0 )
 ∂x ∂y


.
∂u ∂v


(x0 , y0 ) = − (x0 , y0 )



∂y ∂x
88
Observaţie: Dacă u, v ∈ C1 , atunci e adevărată şi reciproca.
Deci, dacă f este derivabilă ı̂n z0 , avem patru expresii ale derivatei ı̂n
acest punct, două din demonstraţia Teoremei 1,
∂u ∂v ∂v ∂u
f 0 (z0 ) = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) − i (x0 , y0 ).
∂x ∂x ∂y ∂y
Folosind condiţiile Cauchy -Riemann, avem alte două
∂u ∂u ∂v ∂v
f 0 (z0 ) = (x0 , y0 ) − i (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ).
∂x ∂y ∂y ∂x
Teorema 2. (Condiţii necesare de olomorfie)
Fie f : D → C, D ⊂ C o funcţie complexă, f (z) = u(x, y) + iv(x, y),

z = x + iy. Dacă f este olomorfă pe D şi dacă u şi v sunt funcţii de clasă
∂ 2u ∂ 2u
C2 (D), atunci u şi v sunt funcţii armonice pe D i.e. ∆u = + =
∂x2 ∂y 2
∂ 2v ∂ 2v
0; ∆v = + = 0 .
∂x2 ∂y 2
Demonstraţie. Deoarece v este de clasă C 2 (D), din Criteriul Schwarz

avem că
∂ 2v ∂ 2v
= .
∂x∂y ∂y∂x
(?)
Cum f = u + iv este olomorfă, u şi v verifică condiţiile Cauchy-
Riemann, deci
∂ 2u ∂ 2v ∂ 2v

∂ ∂u ∂ ∂v
= = = =
∂x2 ∂x ∂x ∂x ∂y ∂y∂x |{z} ∂x∂y
?
2

∂ ∂v ∂ ∂u ∂ u
= = − = − 2.
∂y ∂x ∂y ∂y ∂y
∂ 2u ∂ 2u
Aşadar, ∆u = + = 0. Analog, obţinem ∆v = 0.
∂x2 ∂y 2
89
Deci, dacă u sau v nu sunt funcţii armonice, ele nu pot fi Re(f ),
respectiv Im(f ), ale unei funcţii olomorfe.
Cunoscând u sau v, putem construi, ı̂n anumite condiţii, o infinitate

de funcţii olomorfe f ce au u =Re(f ) (respectiv v =Im(f )) urmând paşii
următorilor algoritmi:
Algoritmul I—–dacă ştim u
Pas 1. Verificăm dacă u este funcţie armonică.

Dacă, din verificare, rezultă că nu este funcţie armonică, atunci u nu
poate construi o funcţie olomorfă şi algoritmul se opreşte.
Dacă, din verificare, rezultă că este funcţie armonică, atunci mergem
la PAS 2.
∂u ∂u
Pas 2. Calculăm f 0 (z) = −i .
∂x ∂y
Pas 3. În expresia lui f 0 (z), ı̂nlocuim y cu 0. Obţinem f 0 (x). Integrăm
acum ı̂n raport cu x si vom găsi toate primitivele lui f (x).
Pas 4. Folosind prelungirea prin analiticitate a funcţiei f (a se vedea
ı̂n [19]), trecem x → z şi avem funcţiile olomorfe f căutate.
Observaţie: Dacă se cunoaşte o condiţie iniţială pentru f , se impune
acum şi se fixează doar o funcţie f .
Algoritmul II—–dacă ştim v
Pas 1. Verificăm dacă v este funcţie armonică.

Dacă, din verificare, rezultă că nu este funcţie armonică, atunci v nu
poate construi o funcţie olomorfă şi algoritmul se opreşte.
Dacă, din verificare, rezultă că este funcţie armonică, atunci mergem
la PAS 2.
∂v ∂v
Pas 2. Calculăm f 0 (z) = +i .
∂y ∂x
90
Pas 3. În expresia lui f 0 (z), ı̂nlocuim y cu 0. Obţinem f 0 (x). Integrăm
acum ı̂n raport cu x si vom găsi toate primitivele lui f 0 (x).
Pas 4. Folosind prelungirea prin analiticitate a funcţiei f (a se vedea
ı̂n [19]), trecem x → z şi avem funcţiile olomorfe f căutate.
Observaţie: Dacă se cunoaşte o condiţie iniţială pentru f , se impune
acum şi se fixează doar o funcţie f .
91
Problema 1. Verificaţi dacă f este derivabilă ı̂n punctul z0 indicat.
a) f (z) = zez , z0 = 0;
b) f (z) = cos(z̄), z0 = π + i.
Soluţie:
Verificăm condiţiile Cauchy-Riemann. Luăm z = x + iy.
a) Avem că
f (z) = zez = (x + iy)ex (cos y + i sin y)
= ex (x cos y − y sin y) + iex (x sin y + y cos y),
de unde identificăm
u(x, y) = Re f = ex (x cos y − y sin y)
şi
v(x, y) = Im f = ex (x sin y + y cos y).

Calculăm derivatele parţiale:
∂u
= ex (x cos y − y sin y) + ex cos y = ex (x cos y + cos y − y sin y),
∂x
∂v
= ex (x cos y + cos y − y sin y),
∂y
∂u
= ex (−x sin y − sin y − y cos y),
∂y
∂v
= ex (x sin y + y cos y) + ex sin y = ex (x sin y + sin y + y cos y).
∂x
Rezultă că ambele condiţii sunt verificate ı̂ntr-un punct oarecare
(x, y), deci f este olomorfă. Aşadar, este derivabilă ı̂n z0 = 0.
92
b) Avem că
ei(x−iy) + e−i(x−iy)
f (z) = cos(x + iy) = cos(x − iy) =
2
eix+y + e−ix−y ey (cos x + i sin x) + e−y (cos x − i sin x)
= =
2 2
y −y y −y
e +e e −e
= cos x + i sin x = cos xchy + i sin xshy,
2 2
deci
u(x, y) = Re f = cos xchy, v(x, y) = Im f = sin xshy.
∂u ∂v
Obţinem că = − sin xchy şi = sin xchy. Verificăm prima
∂x ∂y
condiţie Cauchy-Riemannn:
∂u ∂v
(π, 1) = − sin π · ch1 = 0; (π, 1) = sin πch1 = 0.
∂x ∂y
Cum valorile sunt egale, prima condiţie este ı̂ndeplinită.
∂u ∂v
Avem că = cos xshy şi = cos xshy. Verificăm a doua condiţie
∂y ∂x
Cauchy-Riemannn:
∂u ∂v
(π, 1) = cos πsh1 = −sh1; (π, 1) = cos πsh1 = −sh1.
∂y ∂x
∂u ∂v
Cum (π, 1) 6= (π, 1), a doua condiţie nu este ı̂ndeplinită.
∂y ∂x
Atunci f nu este derivabilă ı̂n z0 .
Problema 2. Verificaţi dacă f este olomorfă pe domeniul ei de

definiţie.
a) f : C → C, f (z) = z 2 + chz;
1
b) f : C\{0} → C, f (z) = z + .
z
Soluţie:
Verificăm condiţiile Cauchy-Riemann ı̂ntr-un punct oarecare z = x +
iy.
93
a) Avem
ex+iy + e−x−iy
f (z) = (x + iy)2 + ch(x + iy) = x2 − y 2 + 2ixy +
2
x −x
e (cos y + i sin y) + e (cos y − i sin y)
= x2 − y 2 + 2ixy +
2
2 2
= x − y + 2ixy + cos ychx + i sin yshx,
de unde u(x, y) = x2 − y 2 + cos ychx, iar v(x, y) = 2xy + sin yshx.
Atunci
∂u ∂v
= 2x + cos yshx; = 2x + cos yshx.
∂x ∂y
Derivatele sunt egale, deci prima condiţie Cauchy-Riemannn este
ı̂ndeplinită. Mai departe,
∂u ∂v
= −2y − sin ychx; = 2y + sin ychx,
∂y ∂x
∂u ∂v
deci = − , şi a doua condiţie Cauchy-Riemannn este ı̂ndeplinită.
∂y ∂x
Aşadar, f este olomorfă pe C.
b) Avem că
1 x − iy
f (z) = x − iy + = x − iy + 2 ,
x + iy x + y2
deci
x y
u(x, y) = x + , iar v(x, y) = −y − 2 .
x2 +y 2 x + y2
∂u ∂v
Calculând şi , constatăm că
∂x ∂y
∂u x2 + y 2 − 2x2 y 2 − x2
=1+ = 1 + ;
∂x (x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
∂v x2 + y 2 − 2y 2 y 2 − x2
= −1 − = −1 + ,
∂y (x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
94
∂u ∂v
deci 6= . Prima condiţie Cauchy-Riemannn nu este ı̂ndeplinită,
∂x ∂y
astfel f nu este olomorfă pe C\{0}.
Problema 3. Construiţi f olomorfă, f (0) = i, dacă u(x, y) =

e cos y + x2 − y 2 .
x
Soluţie:
Urmăm paşii Algoritmului I.
Pas 1: Pentru a verifica armonicitatea funcţiei u, calculăm derivatele
parţiale de ordinul I şi cele pătratice de ordinul II:
∂u ∂ 2u
= ex cos y + 2x; = ex cos y + 2;
∂x ∂x2
∂u ∂ 2u
= −ex sin y − 2y; = −ex cos y − 2;
∂y ∂y 2
Obţinem
∆u = ex cos y + 2 + (−ex cos y − 2) = 0,
deci u este funcţie armonică.
Pas 2. Calculăm f 0 (z):

∂u ∂u
f 0 (z) = (x, y) − i (x, y) = ex cos y + 2x − i(−ex sin y − 2y).
∂x ∂y
Pas 3. Înlocuim y cu 0 ı̂n f 0 (z). Atunci z = x + iy devine z = x şi
f 0 (x) = ex cos 0 + 2x − i(−ex sin 0 − 2 · 0) = ex + 2x.
Integrăm f 0 (x). Obţinem

Z
f (x) = (ex + 2x)dx = ex + x2 + C,
unde C ∈ R este o constantă arbitrară.
95
Pas 4. Înlocuim x cu z ı̂n expresia lui f (x) şi avem f (z) = ez + z 2 + C,
unde C ∈ C este o constantă arbitrară.
Cum de la ı̂nceput avem o condiţie iniţială pentru f , şi anume f (0) =

i, o impunem şi găsim 1 + C = i, deci C = i − 1.
Funcţia olomorfă creată este f (z) = ez + z 2 + i − 1.
Problema 4. Construiţi f olomorfă, cu f (i) = i, dacă v(x, y) =

2x
e sin y + x arctan y.
Soluţie:
Urmăm paşii Algoritmului II.
Pas 1: Pentru a verifica armonicitatea funcţiei v, calculăm deivatele
parţiale de ordinul I şi cele pătratice de ordinul II:
∂v ∂ 2v
= 2e2x sin y + arctan y; = 4e2x sin y;
∂x ∂x2
∂v x ∂ 2v 2xy
= e2x cos y + 2 ; = −e 2x
sin y − .
∂y y +1 ∂y 2 (y 2 + 1)2
Rezultă
2xy
∆v = 4e2x sin y − e2x sin y − 6= 0,
(y 2+ 1)2
deci v nu este funcţie armonică şi algoritmul se opreşte.
Prin urmare, v nu poate construi o funcţie olomorfă.
Problema 5. Dacă este posibil, determinaţi f olomorfă, pentru care
a) Re f = x cos ychx − y sin yshx;

y
b) Im f = y + arctan , (x, y) 6= (0, 0), f (i) = i;
x
2 −y 2
c) Im f = ex (x2 − y 2 ), f (−i) = 0.
96
Soluţie:
a) Urmăm paşii Algoritmului I.
Pas 1: Pentru a verifica armonicitatea funcţiei u, calculăm deivatele
parţiale de ordinul I şi cele pătratice de ordin II.
∂u
= cos y(chx + xshx) − y sin ychx,
∂x
∂u
= −x sin ychx − shx(sin y + y cos y),
∂y
∂ 2u
= 2 cos yshx + x cos ychx − y sin yshx,
∂x2
∂ 2u
= −x cos ychx − 2 cos yshx + y sin yshx,
∂y 2
∂ 2u ∂ 2u
de unde ∆u = + = 0 deci u este funcţie armonică.
∂x2 ∂y 2
∂u ∂u
Pas 2. Folosim formula f 0 (z) = (x, y) − i (x, y) şi obţinem
∂x ∂y
f 0 (z) = cos y(chx + xshx) − y sin ychx−
= i(−x sin ychx − shx(sin y + y cos y)).

f 0 (x) = chx + xshx − i · 0 = chx + xshx.
Z Z
f (x) = (chx + xshx)dx = shx + xshxdx.
Integrând prin părţi rezultă
Z Z
xshxdx = x(chx)0 dx
Z
= xchx − chxdx
= xchx − shx + C,
97
Deci f (x) = shx + xchx − shx = xchx.
Pas 4. Înlocuim x cu z ı̂n expresia lui f (x) şi avem f (z) = zchz + C,
b) Urmăm paşii Algoritmului II.

Pas 1: Pentru a verifica armonicitatea funcţiei v, calculăm deivatele
parţiale de ordinul I şi cele pătratice de ordin II.
∂v 1 y 0 −y
= y 2 · = 2 ,
∂x x x x + y2
1+
x
∂v 1 y 0 x
=1+ y 2 · =1+ 2 ,
∂y x y x + y2
1+
x
2
∂ v y 2xy
= · 2x = ,
∂x2 (x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2
∂ 2v −x −2xy
2
= 2 2 2
· 2y = 2 ,
∂y (x + y ) (x + y 2 )2
∂ 2v ∂ 2v
atunci ∆v = + = 0, deci v funcţie armonică.
∂x2 ∂y 2
Pas 2: Calculăm f 0 (z) şi obţinem că

∂v ∂v x y
f 0 (z) = +i =1+ 2 2
−i 2 .
∂y ∂x x +y x + y2
1
f 0 (x) = 1 + .
x
Z
1
f (x) = 1+ dx = x + ln x + C,
x
98
Pas 4. Înlocuim x cu z ı̂n expresia lui f (x) şi avem f (z) = z +Lnz +C,
Cum de la ı̂nceput avem o condiţie iniţială pentru
f , şi anume f (i) =
π
i, o impunem şi găsim C = −Ln i = −i 2 + 2kπ , k ∈ Z.

π
Funcţia olomorfă creată este z + Ln z − i 2 + 2kπ .
c) Folosim Algoritmul II.

Pas 1. Verificăm armonicitatea lui v:
∂v 2 2 ∂v 2 2
= 2xex −y (x2 − y 2 + 1), = −2yex −y (x2 − y 2 + 1),
∂x ∂y
∂ 2v x2 −y 2
= 2e (2x4 − 2x2 y 2 + 5x2 − y 2 + 1),
∂x2
∂ 2v 2 2
2
= 2ex −y (−2y 4 + 2x2 y 2 + 5y 2 − x2 − 1),
∂y
2 −y 2
prin urmare ∆v = 4ex (x2 + y 2 )(x2 − y 2 + 2) 6= 0 dacă x2 − y 2 + 2 6= 0.
Aşadar, v nu este armonică pe R2 şi nu se poate construi funcţia

olomorfă f .
99
Problema 1. Verificaţi dacă f este funcţie olomorfă pe domeniul ei

de definiţie
2
a) f (z) = ez + cos z;
b) f (z) = z − sh(z + 2z̄);
c) f (z) = z 2 eiz ;
1
d) f (z) = 2 .
z +1
Problema 2. Construiţi f olomorfă, dacă
a) Re f = 3x2 y − y 3 + ln(x2 + y 2 ), f (1) = 0;

2 −y 2
b) Re f = ex cos(2xy), f (0) = 0;
2
c) Re f = ex sin(2xy), f (0) = 0;
ay
d) Im f = , (x, y) 6= (0, 0), a 6= 0, f (i) = 1;
x2 + y 2
e) Im f = ex+y sin(x − y), f (0) = i;
e) Im f = ϕ(x2 + y 2 ), ϕ ∈ C2 (R).
100
3.10 Integrala complexă
Definiţia 5. Spunem că D este un domeniu conex dacă nu există două

mulţimi deschise disjuncte D1 şi D2 astfel ı̂ncât D = D1 ∪ D2 .
Un domeniu D se numeşte simplu conex dacă este domeniu conex şi
oricare ar fi curba Γ ⊂ D, domeniul din C marginit de Γ este inclus in
D.
Definiţia 6. Fie D ⊂ C un domeniu conex şi f : D → C o funcţie de
o variabilă complexă. Pentru z = x + iy, avem f (z) = u(x, y) + iv(x, y).
Fie Γ o curbă simplă, orientabilă, de clasă C1 pe porţiuni, care admite
parametrizarea x = x(t), y = y(t), t ∈ [a, b].
Se numeşte integrala funcţiei f de-a lungul curbei Γ orientată ı̂n sens
pozitiv, numărul complex
Z Z Z Z
f (z)dz = (u + iv)(dx + idy) = udx − vdy + i vdx + udy.
Γ Γ Γ Γ
Observaţii:
1) Definiţia integralei complexe ne arată că, de fapt, ea este o pe-
reche de integrale curbilinii reale. De aici concluzia că rămân valabile
proprietăţile
Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz;
Γ1 ∪Γ2 Γ1 Γ2
Z Z Z
(af (z) + bg(z))dz = a f (z)dz + b g(z)dz, a, b ∈ C;
Γ Γ Γ
Z Z
f (z)dz = − f (z)dz
BA AB
unde AB este un arc de curbă;
Z Z
f (z)dz ≤ |f (z)|dz.

Γ Γ
101
2) Deoarece un număr complex se poate scrie z = x + iy, atunci Γ
admite parametrizarea z = z(t) = x(t) + iy(t), t ∈ [a, b].
3) Mulţimea numerelor complexe z, cu proprietatea că |z| = r este
cercul de centru (0,0) şi rază r > 0.
Totodată, dacă z0 = x0 + iy0 , atunci |z − z0 | = r este cercul de centru
(x0 , y0 ) şi rază r > 0.
Parametrizarea cercului de centru (x0 , y0 ) şi rază r > 0 este
z(θ) = z0 + r(cos θ + i sin θ) = z0 + reiθ , θ ∈ [0, 2π).
(1)
Z
Exemplu. Să calculăm z 2 dz.
|z|=2
Dacă vrem să folosim definiţia, z 2 = (x + iy)2 = x2 − y 2 + 2ixy, de

unde u = x2 − y 2 şi v = 2xy. Atunci
Z Z Z
2 2 2
z dz = (x − y )dx − 2xydy + i 2xydx + (x2 − y 2 )dy.
|z|=2 |z|=2 |z|=2
Acum ar trebui să parametrizăm drumul pentru fiecare integrală cur-

bilinie şi să transformăm fiecare integrală ı̂n integrală definită, ceea ce,
şi pentru exemplul acesta simplu, ar dura prea mult.
Alternativa mai bună este să folosim formula (1) pentru parametri-
zarea cercului:
z = 2eiθ ⇒ dz = 2ieiθ dθ, θ ∈ [0, 2π).
Atunci
Z Z 2π Z 2π
2 2iθ iθ
z dz = 4e · 2ie dθ = 8i e3iθ
|z|=2 0 0
3iθ 2π
e 8
= 8i · = (e6iπ − 1) = 0.
3i 0 3
Ca să putem calcula integrale mai complicate, nu neapărat de-a lungul
unui cerc, avem nevoie de alte formule.
102
Teorema 3. (Teorema fundamentală Cauchy)
Dacă f este funcţie olomorfă pe domeniul simplu conex D şi Γ ⊂ D
este curbă ı̂nchisă, atunci
Z
f (z)dz = 0.
Γ
Demonstraţie. Fie f (z) = u(x, y) + iv(x, y), z = x + iy, u, v ∈ C 1 (D)

şi ∆ domeniul mărginit de curba Γ. Cum Γ este curbă ı̂nchisă, domeniul
∆ este compact.
Din definiţia 6,
Z Z Z
f (z)dz = udx − vdy + i vdx + udy.
Γ Γ Γ
Vom folosi formula Green-Riemann
Z ZZ
∂Q ∂P
P dx + Qdy = − dxdy,
Γ ∆ ∂x ∂y
pentru ambele integrale curbilinii. Obţinem:

Z ZZ ZZ
∂v ∂u ∂u ∂v
f (z)dz = − − dxdy + i − dxdy.
Γ ∆ ∂x ∂y ∆ ∂x ∂y
Dar f este olomorfă, deci, u şi v verifică condiţiile Cauchy-Riemann

pe ∆ ⊂ D:
∂v ∂u ∂v ∂u
=− , = ,
∂x ∂y ∂y ∂x
adică
∂v ∂u ∂u ∂v
− − = 0, − = 0.
∂x ∂y ∂x ∂y
Z
Atunci interiorul ambelor integrale duble este 0, deci f (z)dz = 0.
Γ
103
Corolar 1. Dacă D este domeniu simplu conex, Γ ⊂ D este curbă
ı̂nchisă, ∆ este domeniul mărginit de curba Γ, z0 ∈ ∆ şi f este funcţie
olomorfă pe D\{z0 }, atunci există un r > 0 astfel ı̂ncât
Z Z
f (z)dz = f (z)dz.
Γ |z−z0 |=r

Demonstraţie. Fie r > 0 astfel ı̂ncât {z ∈ C|z − z0 | ≤ r} ⊂ ∆.

Notăm ∆0 = ∆ \ {z ∈ C|z − z0 | < r} ∪ AB. Atunci ∆0 este domeniu
simplu conex şi frontiera sa este drumul ı̂nchis
−→ −→
F r(∆0 ) = Γ ∪ BA ∪ C − ∪ AB,
unde C − = {|z − z0 | = r} este cercul de centru z0 şi rază r, parcurs ı̂n

sens invers. Din Teorema fundamentală Cauchy, avem că
Z
f (z)dz = 0.
F r(∆0 )
Dar, pe de altă parte

Z Z Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + −→ f (z)dz + f (z)dz + −→
f (z)dz.
F r(∆0 ) Γ BA C− AB
Cum
Z Z
−→
f (z)dz = − −→
f (z)dz,
BA AB
obţinem că
Z Z Z Z
0= f (z)dz + f (z)dz = f (z)dz − f (z)dz,
Γ C− Γ C+
de unde
Z Z
f (z)dz = f (z)dz.
Γ |z−z0 |=r
104
Corolar 2. Dacă D este domeniu simplu conex, Γ ⊂ D este curbă
ı̂nchisă, ∆ este domeniul mărginit de curba Γ, z1 , z2 , z3 , ···, zk ∈ ∆ şi f este
funcţie olomorfă pe D\{z1 , z2 , z3 , · · ·, zk }, atunci există r1 , r2 , · · ·, rk > 0
astfel ı̂ncât
Z X k Z
f (z)dz = f (z)dz.
Γ j=1 |z−zj |=rj
Teorema 4. (Formula integrală Cauchy)

Fie f o funcţie olomorfă pe domeniul simplu conex D şi Γ ⊂ D o
curbă ı̂nchisă. Dacă ∆ este mărginit de Γ, atunci, pentru orice z0 ∈ ∆
Z
f (z)
dz = 2πif (z0 ).
Γ z − z0
Teorema 5. (Generalizarea formulei integrale Cauchy)

Fie f o funcţie olomorfă pe domeniul simplu conex D şi Γ ⊂ D o
curbă ı̂nchisă. Dacă ∆ este mărginit de Γ, atunci, pentru orice z0 ∈ ∆ şi
∀n ∈ N∗ , avem că
Z
f (z) 2πi (n)
n+1
dz = · f (z0 ).
Γ (z − z0 ) n!
105
Problema 1. Calculaţi următoarele integrale complexe:
e3z + i
Z
a) ;
|z+3i|= 21 z − 2
Z
b) (z 2 + ez ) · sin zdz;
|z|=4
e3z + i
Z
c) dz;
|z+i|=3 z−2
e2πz + z 2
Z
d) dz;
|z−i|=1 z−i
sin (2z) + z − i
Z
e) dz;
|z|=4 z + πi
Z
sh (z)
f) dz;
|z+i|=1 (z + i)2
e2iz
Z
g) dz;
|z|=2 (z − i + 1)3
Z
cos z
h) dz;
|z+i|=2 z3
z 3 + ez
Z
i) dz;
|z−i|=1 z2 + 1
e2z + z 2
Z
j) dz;
|z−i|=1 z2 + 3
Z
z
k) dz.
|z|=2 z2 +1
106
Soluţie:
a) Curba Γ dată de ecuaţia |z + 3i| = 12 este un cerc de centru (0, −3)

şi rază 21 . Domeniul ∆ mărginit de această curbă ı̂nchisă este discul de
centru (0, −3) şi rază 12 , adică ∆ = z ∈ C | |z + i| < 12 . ∆ este domeniu

simplu conex.
e3z + i
Considerăm f (z) = şi observăm că f este olomorfă pe ∆
z−2
deoarece z0 = 2 ∈ / ∆. Conform teoremei fundamentale Cauchy, integrala
este 0.
y (z)
z0 = 2
0 × x
× −3i
Figura 3.1: a)
b) Curba Γ dată de ecuaţia |z| = 4 este un cerc de centru (0, 0) şi

rază 4. Domeniul mărginit de această curbă ı̂nchisă este discul de centru
(0, 0) şi rază 4, adică ∆ = {z ∈ C||z| < 4}. ∆ este domeniu simplu conex.
Funcţia f (z) = (z 2 + ez ) · sin z este olomorfă pe C. Conform teoremei
fundamentale Cauchy, integrala este 0.
c) Curba Γ dată de ecuaţia |z + i| = 3 este un cerc de centru (0, −1)

şi rază 3. Domeniul ∆ mărginit de această curbă ı̂nchisă este discul de
107
centru (0, −1) şi rază 3, adică ∆ = {z ∈ C | |z + i| < 3}. ∆ este domeniu
simplu conex.
e3z + i
Dacă vom considera funcţia f (z) = se observă că aceasta
z−2
nu este olomorfă pe ∆ deoarece nu este definită ı̂n z0 = 2 ∈ ∆. Aşadar
aplicăm formula integrală Cauchy pentru f (z) = e3z +i care este olomorfă
pe ∆. Obţinem
e3z + i
Z Z
f (z)
dz = 2πi · f (2) = 2πi · e6 + i .

dz =
|z+i|=3 z − 2 |z+i|=3 z − 2
(z)
z0 = 2
× x
0
×−i
Figura 3.2: c)
d) Curba Γ dată de ecuaţia |z − i| = 1 este un cerc de centru (0, 1)

centru (0, 1) şi rază 1, adică ∆ = {z ∈ C||z−i| < 1}. Acesta este domeniu
e2πz + z 2
simplu conex. Dacă am lua f (z) = , funcţia nu este olomorfă ı̂n
z−i
z0 = i ∈ ∆, deci nu mai putem folosi Teorema fundamentală Cauchy.
108
Dar putem folosi formula integrală Cauchy pentru f (z) = e2πz + z 2
care este olomorfă pe ∆. Obţinem
e2πz + z 2
Z
dz = 2πif (i) = 2πi(e2πi + i2 ) = 2πi(1 − 1) = 0.
|z−i|=1 z − i
× z0 = i (z)
x
0
Figura 3.3: d)
e) Curba Γ dată de ecuaţia |z| = 4 este un cerc de centru (0, 0) şi rază
4. Domeniul ∆ mărginit de această curbă ı̂nchisă este discul de centru
(0, 0) şi rază 4, adică ∆ = {z ∈ C | |z| < 4}. ∆ este domeniu simplu
conex.
sin (2z) + z − i
Dacă vom considera funcţia f (z) = , se observă că
z + πi
aceasta nu este olomorfă ı̂n z0 = −π · i ∈ ∆. Aşadar aplicăm formula
integrală Cauchy pentru f (z) = sin (2z) + z − i, care este olomorfă pe
∆. Obţinem
sin (2z) + z − i
Z Z
f (z)
dz = dz = 2πi · f (−πi)
|z|=4 z + πi |z|=4 z + πi
= 2πi · (sin (−2πi) − πi − i) = −2πi sin (2πi) + 2π 2 + 2π.
109
Cum
eiz − e−iz
sin z = ,
2i
ei·2πi − e−i·2πi e−2π − e2π
avem sin (2πi) = = , deci
2i 2i
sin (2z) + z − i
Z
dz = −π · e−2π − e2π + 2π 2 + 2π.

|z|=4 z + πi
(z)
4 x
0
z0 = −πi
×
Figura 3.4: e)
f) Curba Γ dată de ecuaţia |z + i| = 1 este un cerc de centru (0, −1)

centru (0, −1) şi rază 1, adică ∆ = {z ∈ C | |z + i| < 1}. ∆ este domeniu
simplu conex.
sh (z)
Dacă vom considera funcţia f (z) = se observă că aceasta nu
(z + i)2
este olomorfă ı̂n z0 = −i ∈ ∆. Considerăm f (z) = sh (z). Nu putem să
aplicăm formula integrală Cauchy pentru f deoarece la numitor nu apare
(z + i)1 . Aplicăm formula generalizată a lui Cauchy pentru n + 1 = 2
110
adică n = 1. Obţinem
Z Z
sh (z) f (z) 2πi 0
2 dz = 2 dz = · f (−i) .
|z+i|=1 (z + i) |z+i|=1 (z + i) 1!
ez − e−z ez + e−z
Cum f (z) = shz = , rezultă că f 0 (z) = , deci
2 2
e−i + ei
f 0 (−i) = şi
2
Z
sh (z) −i i

dz = πi · e + e .
|z+i|=1 (z + i)2
(z)
y
x
0
× z0 = −i
Figura 3.5: f )
g) Curba Γ dată de ecuaţia |z| = 2 este un cerc de centru (0, 0) şi rază
conex.
111
e2iz
Considerând funcţia f (z) = , se observă că aceasta nu
(z − i + 1)3
este olomorfă ı̂n z0 = i − 1 ∈ ∆. Considerăm f (z) = e2iz . Nu putem să
aplicăm formula integrală Cauchy pentru f , deoarece la numitor nu apare
(z − i + 1)1 . Aplicăm formula generalizată a lui Cauchy pentru n+1 = 3,
adică n = 2. Obţinem
e2iz
Z Z
f (z) 2πi 00
dz = 3 dz = · f (i − 1) .
|z|=2 (z − i + 1)3 |z|=2 (z − i + 1) 2!
Cum f (z) = e2iz , rezultă că f 00 (z) = −4e2iz , deci f 00 (i − 1) =

−4e2i(i−1) = −4e−2−2i şi
e2iz
Z
−2−2i
3 dz = −4πie .
|z|=2 (z − i + 1)
(z)
×
z0 = i − 1
2 x
0
Figura 3.6: g)
h) Curba Γ dată de ecuaţia |z + i| = 2 este un cerc de centru (0, −1)

112
centru (0, −1) şi rază 2, adică ∆ = {z ∈ C||z +i| < 2}. Acesta este dome-
niu simplu conex. Cum 0 ∈ ∆, nu putem folosi Teorema fundamentală
Cauchy, dar nici formula integrală Cauchy, deoarece la numitor este z 3 .
Singura variantă este să folosim generalizarea formulei integrale Cauchy
pentru n + 1 = 3, adică n = 2. Atunci
Z
cos z 2πi 00
3
dz = · f (0) = πi · f 00 (0).
|z+i|=2 z 2!
În acest caz,
f (z) = cos z ⇒ f 0 (z) = − sin z ⇒ f 00 (z) = − cos z ⇒ f 00 (0) = −1.
Deci
Z
cos z
dz = −πi.
|z+i|=2 z3
(z)
x
0
×−i
Figura 3.7: h)
i) Curba Γ dată de ecuaţia |z − i| = 1 este un cerc de centru (0, 1)

113
centru (0, 1) şi rază 1, adică ∆ = {z ∈ C | |z − i| < 1}. ∆ este domeniu
simplu conex.
z 3 + ez
Dacă vom considera funcţia f (z) = 2 observăm că aceasta nu
z +1
este olomorfă ı̂n z1 = i ∈ ∆. Cealaltă soluţie a ecuaţiei z 2 + 1 = 0 este
z2 = −i ∈/ ∆. Rescriem funcţia f şi avem că
z 3 +ez
z 3 + ez z 3 + ez
f (z) = 2 = = z+i .
z +1 (z − i) (z + i) z−i
z 3 + ez
Aplicăm formula lui Cauchy pentru g (z) = şi obţinem
z+i
z 3 + ez
Z Z
g (z)
2
dz = dz = 2πi · g (i)
|z−i|=1 z + 1 |z−i|=1 z − i
ei − i
= π ei − i .

= 2πi ·
2i
× z1 = i (z)
x
0
× z2 = −i
Figura 3.8: i)
114
j) Curba Γ dată de ecuaţia |z − i| = 1 este un cerc de centru (0, 1)
şi rază 1. Domeniul ∆ mărginit de Γ este discul de centru (0, 1) şi rază
1, adică ∆ = {z ∈ C||z − i| < 1}. ∆ este domeniu simplu conex. Din
√ √
z 2 + 3 = 0 obţinem două puncte z1 = i 3 ∈ ∆ şi z2 = −i 3 ∈ / ∆.
e2z + z 2
Folosim formula integrală Cauchy, considerând g(z) = √ şi f (z) =
z+i 3
g(z)
√ . Cum g este olomorfă pe ∆, avem
z−i 3
Z Z
g(z) √
f (z)dz = √ dz = 2πig(i 3)
|z−i|=1 |z−i|=1 z − i 3
√
e2i 3 − 3 π √
= 2πi √ = √ (e2i 3 − 3).
2i 3 3
× z = i√3
1
× i (z)
x
0
√
× z2 = −i 3
Figura 3.9: j)
115
k) Curba Γ dată de ecuaţia |z| = 2 este un cerc de centru (0, 0) şi rază
conex.
z
Dacă vom considera funcţia f (z) = 2 , se observă că aceasta nu
z +1
este olomorfă pe ∆ deoarece nu este definită ı̂n z1 = i şi z2 = −i ∈
∆. Deoarece avem două puncte din domeniu ı̂n care funcţia f nu este
olomorfă, pentru a putea aplica formula integrală a lui Cauchy trebuie să
scriem funcţia f ca sumă de fracţii simple, adică să o scriem sub forma
z a b
= + ,
z2 +1 z+i z−i
cu a, b ∈ C. Înmulţim ecuaţia cu z 2 +1 şi obţinem z = a (z − i)+b (z + i),
de unde, egalând coeficienţii, rezultă că a + b = 1 si bi − ai = 0. De aici
obţinem a = b = 12 . Aşadar,
1 1 1 1
f (z) = · + · .
2 z+i 2 z−i
Prin urmare,
Z Z Z
z 1 dz 1 dz
dz = · + · .
|z|=2 z2 + 1 2 |z|=2 z+i 2 |z|=2 z−i
Aplicăm acum formula integrală a lui Cauchy pentru fiecare din cele
două integrale. Pentru prima integrală z0 = −i, iar funcţia pentru care
se aplică formula este g (z) = 1 (olomorfă) şi obţinem
Z
dz
= 2πi · 1.
|z|=2 z + i
Similar, pentru a doua integrală obţinem

Z
dz
= 2πi.
|z|=2 z − i
Aşadar, Z
z 1 1
dz = · 2πi + · 2πi = 2πi.
|z|=2 z2 +1 2 2
116
y
(z)
z=i
×
2 x
0
×
z = −i
Figura 3.10: k)
117
Să se calculeze integralele:
sin2 (2z) + e5iz + z 2

Z
a) dz;
|z|=2 z 2 + 16
Z
cos z
b) dz;
|z−1|=3 z − 2
shz − iz
Z
c) dz;
|z+2i|=4 z−i
Z
chz
d) 2 dz;
|z−4i|=8 (z − 1)
4i − sin z
Z
e) 3 dz;
|z−i|=3 (z − 2)
z−1
Z
f) 2
dz.
|z−i|=2 z + 5
118
3.13 Serii Laurent

Considerăm coroana circulară D = {z ∈ Cr < |z − z0 | < R} şi f o
funcţie olomorfă pe D.
Atunci f se dezvoltă ı̂n serie Laurent ı̂n jurul lui z0 după formula:
∞ Z
X
n 1 f (u)
f (z) = cn (z − z0 ) , cn = du,
n=−∞
2πi Γ (u − z0 )n+1
unde Γ este o curbă ı̂nchisă ce ocoleşte z0 , iar cn sunt coeficienţii

dezvoltării funcţiei f ı̂n serie Laurent ı̂n jurul lui z0 . Mai precis,
1 1
f (z) = · · · + c−2 2
+ c−1 + c0 + c1 (z − z0 ) + c2 (z − z0 )2 + · · ·.
(z − z0 ) z − z0 | {z }
| {z } parte Taylor
parte principală
Pentru determinarea ı̂n practică a coeficienţilor dezvoltării funcţiei f

ı̂n serie Laurent ı̂n jurul lui z0 , folosim dezvoltările ı̂n serii Taylor.
Ne amintim cele mai uzuale dezvoltări Taylor ı̂n jurul lui 0 din R,
care se pot exinde la C:
∞
1 X
1. = z n , pentru |z| < 1 (seria geometrică);
1−z n=0
∞
z
X zn
2. e = , z ∈ C;
n=0
n!
∞
X (−1)n 2n+1
3. sin z = z , z ∈ C;
n=0
(2n + 1)!
∞
X (−1)n
4. cos z = z 2n , z ∈ C.
n=0
(2n)!
119
Problema 1. Determinaţi coeficienţii Laurent c−4 şi c2 din

dezvoltările Laurent ale funcţiilor următoare:
1 1
a) f (z) = + 4 , ı̂n jurul lui z0 = 0, pe domeniul |z| < 2;
z−2 z
ez
b f (z) = , ı̂n jurul lui z0 = 0, pe domeniul |z| > 1.
z−1
Soluţie:
1
a) Avem că 4 este deja termen ı̂n partea principală a dezvoltării
z
Laurent ı̂n jurul lui 0.
∞
1 1 X
Pentru folosim seria geometrică = q n , cu condiţia de
z−2 1−q n=0 z
convergenţă |q| < 1. Cum avem condiţia |z| < 2, rezultă că < 1 şi

2
z
pentru q = avem dezvoltarea Taylor
2
z z2 zn

1 1 1 1
=− · =− 1 + + 2 + ··· + n + ··· .
z−2 2 1 − z2 2 2 2 2
Deci
1 1 z zn
f (z) = − − − · · · − − ··· .
z4 2 4 2n+1
1
Prin urmare, c−4 = 1 iar c2 = − .
8
ez 1
b) Rescriem f (z) = = ez ·
z−1 z−1
z z z z2 z3
Pentru e avem dezvoltarea Taylor e = 1+ + + +··· indiferent
1! 2! 3!
de domeniu.
1
Pentru a dezvolta in serie Taylor fracţia , trebuie să fie
z−1
1
ı̂ndeplinită condiţia de convergenţă |q| < 1 a seriei geometrice =
1−q
120
∞ 1
X 1
q n . Cum |z| > 1, avem < 1, deci vom transforma fracţia

n=0
z z−1
astfel:
1 1 1 1
= 1 = ·
z 1 − z1

z−1 z(1 − z )
1 1 1 2 1 1 1
= · 1+ + + · · · = + 2 + 3 + · · ·.
z z z z z z
Prin urmare,
1 h z z2 z3 i h1 1 1 i
ez · = 1+ + + +··· · + 2 + 3 +··· .
z−1 1! 2! 3! z z z
1 1 1
Obţinem c−4 = 1 + + + + · · · = e, iar c2 = 0.
1! 2! 3!
Problema 2. Sa se determine coeficienţii c−1 şi c1 din dezvoltările ı̂n
serie Laurent ale funcţiilor următoare:
1
a) f (z) = , ı̂n jurul lui z0 = 0, pe domeniul |z| < 3;
z+3
1 1
b) f (z) = + ı̂n jurul lui z0 = 0, pe domeniul |z| < 4;
z−4 z
1
c) f (z) = ı̂n jurul lui z0 = 0, pe domeniul 2 < |z| < 3;
z2 − 5z + 6
sin z
d) f (z) = ı̂n jurul lui z0 = 0, pe domeniul |z| > 2;
z+2
e) f (z) = e2z ı̂n jurul lui z0 = 1;
f) f (z) = sin z ı̂n jurul lui z0 = π2 .
Soluţie:
a) Dezvoltăm
z f folosind seria geometrică. Din condiţia |z| < 3
obţinem < 1. Prelucrăm expresia lui f şi avem

3
1 1 1 1
f (z) = = z
= · .
z+3 3 3 +1 3 1 − − z3
121
∞
1 X z z z
Folosind = z n cu − ı̂n loc de z pentru că − = < 1

1−z n=0
3 3 3
rezultă
∞ ∞
1 X z n X (−1)n · z n
f (z) = · − = n+1
pentru |z| < 3.
3 n=0 3 n=0
3
−1
Obţinem c−1 = 0 şi c1 = .
9
1
b) Cum funcţia f trebuie dezvoltată ı̂n jurul lui z0 = 0, iar = z −1
z
este termen al acestei dezvoltări, ne mai rămâne de dezvoltat ı̂n serie
1
fracţia . Folosim din nou seria geometrică. Din condiţia |z| < 4
z − 4
z
obţinem < 1. Aşadar,
4
∞ ∞
1 1 1 1 1 X z n X zn
= z
=− · z =− · =− n+1
.
z−4 4 4
−1 4 1− 4
4 n=0 4 n=0
4
Prin urmare,
∞
1 1 X zn 1
f (z) = + =− n+1
+ .
z−4 z n=0
4 z
1
Obţinem c−1 = 1 iar c1 = − .
16
c) Pentru a dezvolta f ı̂n serie Laurent trebuie să scriem funcţia ca
sumă de fracţii simple, iar pentru fiecare fracţie folosim seria geometrică.
Cum z 2 − 5z + 6 = (z − 2) (z − 3) vom scrie f sub forma:
1 a b
= + ,
z2 − 5z + 6 z−2 z−3
cu a, b ∈ C. Egalând coeficienţii, obţinem a + b = 0 şi −3a − 2b = 1, de
unde a = −1 şi b = 1. Deci,
1 1 1
f (z) = =− + .
z2 − 5z + 6 z−2 z−3
122
Dezvoltăm
acum prima fracţie ı̂n serie Laurent. Cum 2 < |z|, rezultă
2
că < 1. Avem
z
∞ n ∞
1 1 1 X 2 X
= 2
= · = 2n · z −(n+1) .
z−2 z 1− z z n=0 z n=0
z
Dezvoltăm a doua fracţie ı̂n serie Laurent. Cum |z| < 3, rezultă <

3
1. Avem
∞ ∞ n+1
1 1 −1 X z n X 1
= z
= · =− · zn.
z−3 −3 1 − 3 3 n=0 3 n=0
3
Aşadar,
∞ ∞ n+1
X
n −(n+1)
X 1
f (z) = − 2 ·z − · zn.
n=0 n=0
3
În prima serie c−1 se obţine pentru n = 0 şi este 1 iar ı̂n a doua serie
c−1 = 0. Deci c−1 pentru f va fi −1.
În prima serie c1 = 0, iar ı̂n a doua serie c1 se obţine pentru n = 1 şi
1 1
este . Deci c1 pentru f va fi − .
9 9
1
d) Putem rescrie f (z) = sin z · .
z+2
Pentru funcţia sin z, pentru orice z ∈ C, ı̂n jurul lui z0 = 0 avem
dezvoltarea ∞
X (−1)n
sin z = · z 2n+1 .
n=0
(2n + 1)!
1
Dezvoltăm acum fracţia ı̂n jurul lui z0 = 0, ţinând cont de
z + 2
2
condiţia |z| > 2. De aici rezultă < 1 şi folosim seria geometrică.
z
Avem
∞ n X ∞
1 1 1 1 1 X 2
= 2
= · 2
= · − = (−2)n ·z −(n+1) .
z+2 z 1+ z z 1 − −z z n=0 z n=0
123
Aşadar
∞
! ∞
!
X (−1)n X
f (z) = · z 2n+1 (−2)n · z −(n+1)
n=0
(2n + 1)! n=0
!
(−1)0 (−1)1 3 (−1)5 5
= z+ z + z + ... ·
1! 3! 5!
!
(−2)0 (−2)1 (−2)2 (−2)3
+ + + + ... .
z z2 z3 z4
Coeficientul lui z −1 va fi
(−1)0 1 (−1)1 3 (−1)5
c−1 = · (−2) + · (−2) + · (−2)5 + ...
1! 3! 5!
∞
X (−1)n
= · (−2)2n+1 = sin (−2) = − sin 2,
n=0
(2n + 1)!
iar coeficientul lui z 1 va fi
(−1)1 1 (−1)5 3 (−1)7
c1 = · (−2) + · (−2) + · (−2)5 + ....
3! 5! 7!
∞
X (−1)n ∞
1 X (−1)n
= · (−2)2n−1 = 2 · (−2)2n+1
n=1
(2n + 1)! (−2) n=1
(2n + 1)!
"∞ #
1 X (−1)n (−1) 0
= · (−2)2n+1 − · (−2)
4 n=0 (2n + 1)! 1!
1 2 − sin 2
= [sin (−2) + 2] = .
4 4
∞
z z
X zn
e) Dezvoltarea lui e ı̂n jurul lui z0 = 0 este e = .
n=0
n!
Ni se cere ı̂nsă dezvoltarea acestei funcţii ı̂n jurul punctului z0 = 1,
adică termenii seriei trebuie să conţină puterile lui z − 1. Pentru aceasta,
rescriem funcţia astfel:
f (z) = e2z = e2z−2+2 = e2(z−1) · e2 .
124
În formula dezvoltării exponenţialei ı̂nlocuim z cu 2 (z − 1). Obţinem
∞
2(z−1)
X 2n · (z − 1)n
e = ,
n=0
n!
deci ∞
X 2n · (z − 1)n
f (z) = e2 · .
n=0
n!
−1
Coeficientul lui (z − 1) este c−1 = 0 iar coeficientul lui z − 1 este
c1 = e2 · 2.
π
f) Deoarece funcţia trebuie dezvoltată ı̂n jurul punctului , ı̂n ter-
2
π
menii dezvoltării ar trebui să apară puterile lui z − . Rescriem funcţia
2
astfel: π π
sin z = sin z − +
2 2
π π π π π
= sin z − cos + cos z − sin = cos z − .
2 2 2 2 2
Dezvoltarea funcţiei cos z ı̂n jurul punctului z0 = 0 este
∞
X (−1)n
cos z = · z 2n , z ∈ C.
n=0
(2n)!
π
În dezvoltarea de mai sus ı̂nlocuim z cu z − şi obţinem
2
∞
π X (−1)n π 2n
cos z − = · z− ,
2 n=0
(2n)! 2
deci ∞
X (−1)n π 2n
f (z) = sin z = · z− .
n=0
(2n)! 2
π −1 π
Coeficientul lui z − este c−1 = 0, iar coeficientul lui z − este
2 2
c1 = 0.
125
Să se determine coeficienţii c−1 şi c3 din dezvoltările ı̂n serie Laurent
pentru următoarele funcţii:
1
a) f (z) = , ı̂n jurul lui z0 = 0, pe domeniul |z| < 4;
z+4
1 1
b) f (z) = + 3 , ı̂n jurul lui z0 = 0, pe domeniul |z| < 5;
z−5 z
1
c) f (z) = , ı̂n jurul lui z0 = 0, pe domeniul 1 < |z| < 2;
z2 − 3z + 2
d) f (z) = cos z, ı̂n jurul lui z0 = π.
126
3.16 Reziduuri
Fie D un domeniu simplu conex ı̂n C, f : D → C o funcţie de o

variabilă complexă, z0 ∈ C şi considerăm dezvoltarea ı̂n serie Laurent a
lui f ı̂n jurul lui z0 :
∞ Z
X
n 1 f (u)
f (z) = cn (z − z0 ) , cn = n+1
du
n=−∞
2πi Γ (u − z0 )
unde Γ este o curbă ı̂nchisă ce ocoleşte z0 .
Definiţia 7. Dacă z0 ∈ D şi f este olomorfă pe D \ {z0 }, z0 se numeşte

punct singular al funcţiei f . Dacă z0 ∈ / D, z0 se numeşte punct singular
izolat al funcţiei f .
Dezvoltarea ı̂n serie Laurent a unei funcţii f este posibilă şi ı̂n jurul
punctelor singulare, respectiv punctelor singulare izolate ale funcţiei.
Definiţia 8. Fie z0 un punct singular sau singular izolat al funcţiei f .

Se numeşte reziduul funcţiei f ı̂n punctul z0 coeficientul c−1 din dezvol-
tarea ı̂n serie Laurent a lui f ı̂n jurul lui z0 şi se notează
Rez(f, z0 ) = c−1 .
Clasificarea punctelor singulare (Singulare Izolate)
Fie z0 un punct singular sau singular izolat al funcţiei f .
I. Dacă dezvoltarea ı̂n serie Laurent a lui f ı̂n jurul lui z0 are doar
parte Taylor şi nu are niciun termen ı̂n partea principală, atunci z0 se
numeşte punct singular aparent. În acest caz, coeficientul c−1 din dezvol-
tarea ı̂n serie Laurent a lui f ı̂n jurul lui z0 este 0, deci reziduul ı̂n punctul
aparent z0 este Rez(f, z0 ) = c−1 = 0.
127
Constatăm deci că, pentru ca z0 să fie punct singular aparent al lui
f , este suficient ca lim f (z) să fie finită.
z→z0
II. Dacă dezvoltarea ı̂n serie Laurent a lui f ı̂n jurul lui z0 are un
număr finit de termeni ı̂n partea principală a dezvoltării Laurent, atunci
z0 se numeşte pol. Ordinul unui pol este dat de numărul de termeni din
partea principală a dezvoltării Laurent, adică:
1
Dacă f (z) = c−1 + c0 + c1 (z − z0 ) + c2 (z − z0 )2 + · · ·, unde
z − z0
c−1 6= 0, atunci z0 este pol de ordinul ı̂ntâi ;
1 1
Dacă f (z) = c−2 +c −1 +c0 +c1 (z−z0 )+c2 (z−z0 )2 +···,
(z − z0 )2 z − z0
unde c−2 6= 0, atunci z0 este pol de ordinul doi ;
·····
1 1 1
Dacă f (z) = c−k k
+ · · · + c−2 2
+ c−1 + c0 +
(z − z0 ) (z − z0 ) z − z0
c1 (z − z0 ) + c2 (z − z0 )2 + · · ·, unde c−k 6= 0, atunci z0 este pol de ordinul
k.
Pentru poli găsim o formulă alternativă de calcul a reziduurilor. Ast-

fel:
Dacă z0 este pol de ordinul ı̂ntâi al lui f , atunci

1
f (z) = c−1 + c0 + c1 (z − z0 ) + c2 (z − z0 )2 + · · ·
z − z0
⇒ f (z)(z − z0 ) = c−1 + c0 (z − z0 ) + c1 (z − z0 )2 + c2 (z − z0 )3 + · · ·
şi trecând la limită după z → z0 , obţinem că
lim [f (z)(z − z0 )] = c−1 + c0 · 0 + c1 · 0 + c2 · 0 + · · · = c−1 .

z→z0
Găsim aşadar formula de calcul a reziduului unei funcţii ı̂n polul z0

de ordin 1:
Rez(f, z0 ) = c−1 = lim [(z − z0 ) · f (z)].
z→z0
128
În general, pentru polul de ordin k, k ∈ N, k ≥ 2, avem
1 1
f (z) = c−k + · · · + c −2
(z − z0 )k (z − z0 )2
1
+c−1 + c0 + c1 (z − z0 ) + c2 (z − z0 )2 + · · ·
z − z0
⇒ f (z)(z − z0 )k = c−k + c−k+1 (z − z0 ) + · · · + c−2 (z − z0 )k−2 +
c−1 (z − z0 )k−1 + c0 (z − z0 )k + c1 (z − z0 )k+1 + c2 (z − z0 )k+2 + · · ·.
Derivăm această relaţie de k − 1 ori şi obţinem
[f (z)(z − z0 )k ](k−1) = (k − 1)!c−1 + k!c0 (z − z0 )+
(k + 1)!
+ c1 (z − z0 )2 + · · ·.
2!
Trecând la limită după z → z0 , deducem că
lim [f (z)(z − z0 )k ](k−1) = (k − 1)!c−1 + 0 + 0 + · · ·,
z→z0
deci formula de calcul a reziduului lui f ı̂n polul de ordin k, k ∈ N,

k ≥ 2 este
1
Rez(f, z0 ) = c−1 = · lim [(z − z0 )k · f (z)](k−1) .
(k − 1)! z→z0
III. Dacă dezvoltarea ı̂n serie Laurent a lui f ı̂n jurul lui z0 are un
număr infinit de termeni ı̂n partea principală a dezvoltării Laurent, z0
se numeşte punct singular esenţial. Pentru calculul reziduului punctului
esnţial se foloseseşte definiţia reziduului, deci trebuie determinat coefi-
cientul c−1 din dezvoltarea ı̂n serie Laurent a lui f ı̂n jurul lui z0 .
129
Schemă de calcul a reziduurilor:
Fie z0 un punct singular sau singular izolat al funcţiei f .

Calculăm lim f (z).
z→z0
1) Dacă limita este un număr complex, atunci z0 este punct aparent

şi
Rez(f, z0 ) = 0.
6= 0
2) Dacă limita este ∞ = , atunci z0 este pol.
0
Dacă z0 este pol de ordinul 1, atunci
Rez(f, z0 ) = lim [(z − z0 ) · f (z)].

z→z0
g(z)
Dacă f (z) = şi h0 (z0 ) 6= 0, putem folosi formula următoare
h(z)
g(z) g(z)
Rez , z0 = 0 .
h(z) h (z) z=z0
Dacă z0 este pol de ordinul k, k ∈ N, k ≥ 2, atunci
1
Rez(f, z0 ) = · lim [(z − z0 )k · f (z)](k−1) .
(k − 1)! z→z0
3) Dacă limita nu există, atunci z0 este punct esenţial şi
Rez(f, z0 ) = c−1
găsit din dezvoltarea ı̂n serie Laurent a lui f ı̂n jurul lui z0 .
130
Problema 1. Să se calculeze reziduurile următoarelor funcţii:

z
a) f (z) = ;
z2
+9
sin(z 4 )
b) f (z) = ;
z4
sin(πz)
c) f (z) = ;
z(z 2 + 4)
eiz
d) f (z) = ;
z 3 − 3z + 2
1
e) f (z) = z 2 cos ;
z
tgz
f) f (z) = 2 ;
z
cos 1
g) f (z) = 2 z .
z −1
Soluţie:
a) Căutăm ı̂ntâi punctele singulare izolate ale lui f .
Din z 2 + 9 = 0 rezultă că z1,2 = ±3i sunt singurele puncte singulare
izolate.
z 3i
Cum lim 2 = = ∞, avem că z1 = 3i este pol de ordinul 1,
z→3i z + 9 0
deci
z z 1
Rez(f, 3i) = = = .

2 0
[(z + 9)] z=3i 2z z=3i 2

z −3i
Pentru z2 , avem lim = = ∞, deci z2 este tot pol de
z→−3i z 2 + 9 0
ordinul 1. Aşadar
z z 1
Rez(f, −3i) = = = .

2 0
[(z + 9)] z=−3i 2z z=−3i 2

131
b) Din z 4 = 0 rezultă că z1 = 0 este singurul punct singular izolat.
sin z 2 0
Avem că lim 2 se ı̂ncadrează ı̂n cazul de nedeterminare .
z→0 z 0
sin z
Folosim fie limita remarcabilă lim = 1, fie regula lui L’Hospital.
z→0 z
sin(z 4 )
Obţinem lim = 1, număr real, deci z = 0 este punct singular
z→0 z4
aparent şi Rez(f, 0) = 0.
sin(πz)
c) Punctele singulare izolate ale lui f (z) = sunt cele care
z(z 2 + 4)
nu se află ı̂n domeniul de definiţie al lui f , adică z = 0, z = 2i şi z = −2i
(din z(z 2 + 4) = 0).
sin(πz) 0
Cum lim 2
este un caz de nedeterminare de tipul , folosim
z→0 z(z + 4) 0
sin z
limita remarcabilă lim = 1. Rezultă
z→0 z
sin(πz) sin(πz) π π
lim = lim · lim = 1 · .
z→0 z(z 2 + 4) z→0 πz z→0 z 2 + 4 4
Întrucât valoarea limitei este număr real, deducem că z = 0 este punct
aparent şi Rez(f, 0) = 0.
sin(πz) sin(2πi) 6= 0
Când calculăm lim 2
, avem = = ∞.
z→2i z(z + 4) 0 0
La numitor este un singur 0, deci z = 2i este pol de ordin 1. Aşadar,
sin(πz) sin(πz) sin(2πi)
Rez(f, 2i) = 2 0
= 2
= .
[z(z + 4)] z=2i 3z + 4 z=2i −8

Analog, z = −2i este pol de ordin 1 şi

sin(πz) sin(πz) sin(−2πi) sin(2πi)
Rez(f, −2i) = 2 0
= 2 = = .
[z(z + 4)] z=−2i 3z + 4 z=−2i −8 8

Observaţie: Polii z = 2i şi z = −2i sunt numere complexe conjugate,

iar reziduurile lor sunt tot numere complexe conjugate.
132
d) Cum z 3 − 3z + 2 = (z − 1)2 (z + 2), rezultă că z 3 − 3z + 2 = 0 are
soluţiile z1 = 1 şi z2 = −2, care sunt puncte singulare izolate ale lui f .
Obţinem
eiz eiz 6= 0
lim 3
=lim 2
= 2 = ∞,
z→1 z − 3z + 2 z→1 (z − 1) (z + 2) 0
deci z1 = 1 este pol de ordin 2, iar

0 iz 0
eiz

1 2 e
Rez (f, 1) = lim (z − 1) 2
= lim
1! z→1 (z − 1) (z + 2) z→1 z+2
iz iz i
ie (z + 2) − e e (3i − 1)
= lim 2
= .
z→1 (z + 2) 9
Pe de altă parte,
eiz eiz 6= 0
lim 3
= lim 2
= = ∞,
z→−2 z − 3z + 2 z→−2 (z − 1) (z + 2) 0
deci z2 = −2 este pol de ordin 1 şi
eiz eiz e−2i

Rez (f, −2) = lim (z + 2) = lim = .
z→−2 (z − 1)2 (z + 2) z→−2 (z − 1)2 9
e) Punctul singular izolat al lui f este z = 0 (interiorul cosinusului

are z la numitor).
1
Cum lim z 2 cos nu există, atunci z = 0 este punct esenţial. Tre-
z→0 z
buie să determinăm coeficientul c−1 din dezvoltarea ı̂n serie Laurent a lui
f ı̂n jurul lui 0.
1
Folosim dezvoltarea Taylor a lui cos z pentru z → . Avem
z
1
2 2 1 1 n 1
z cos =z 1− + + · · · + (−1) + ··· .
z 2!z 2 4!z 4 (2n)!z 2n
1
Cum c−1 este coeficientul lui , deducem de mai sus că el este 0. Aşadar,
z
Rez(f, 0) = 0.
133
sin z
f) Pentru a determina punctele singulare izolate, ı̂nlocuim tgz =
cos z
pentru că tangenta are şi ea numitor. Atunci,
- din z 2 = 0 avem z0 = 0 punct singular izolat;
π
- din cos z = 0 avem zk = (2k + 1) , k ∈ Z, puncte singulare izolate.
2
tgz 0
Cum lim 2 este un caz de nedeterminare de tipul , folosim fie
z→0 z 0
tgz
limita remarcabilă lim = 1, fie regula lui L’Hospital.
z→0 z
Atunci
tgz tgz 1 1 1
lim 2 = lim · lim = 1 · lim = = ∞,
z→0 z z→0 z z→0 z z→0 z 0
deci z0 = 0 este pol de ordinul 1. Avem

h tgz i tgz
Rez(f, 0) = lim z · 2 = lim = 1.
z→0 z z→0 z
π
Calculăm acum reziduul pentru zk = (2k + 1) cu k ∈ Z:
2
tgz tgzk sin zk (−1)k
lim 2 = 2 = 2 = π = ∞,
z→zk z zk zk cos zk ((2k + 1) )2 · 0
2
deci toţi sunt poli de ordinul 1. Atunci

h sin z i
Rez(f, zk ) = lim (z − zk ) · 2
z→zk z cos z
0
0
sin zk (z − zk ) z}|{ sin zk 1 sin zk 1 −1
= 2
· lim = 2
· lim = 2
· = 2.
zk z→zk cos z zk z→zk − sin z zk − sin zk zk
g) Punctele singulare izolate ale lui f sunt z1 = 0 (din fracţia din

interiorul cosinusului) şi z2,3 = ±1 ( din z 2 − 1 = 0).
cos 1 cos ∞
Pentru z1 , calculăm lim 2 z = . Cum această limită nu
z→0 z − 1 1
există, deducem că z1 = 0 este punct singular esenţial. Avem nevoie
de coeficientul c−1 din dezvoltrea lui f ı̂n serie Laurent ı̂n jurul lui 0.
134
Folosindu-ne de dezvoltarea Taylor a lui cos z,
z2 z4 z6
cos z = 1 − + − + · · ·,
2! 4! 6!
şi de seria geometrică
1
= 1 + z + z 2 + z 3 + · · ·, |z| < 1,
1−z
1
pentru dezvoltarea fracţiei , obţinem
z2 −1
cos z1

1 1
2
= − cos ·
z −1 z 1 − z2

1 1 n 1
=− 1− + + · · · + (−1) + ···
2!z 2 4!z 4 (2n)!z 2n
· (1 + z 2 + z 4 + · · · z 2n + · · · ).
1
Efectuăm doar ı̂nmuţirile ce dau fracţia şi vedem că pentru acest
z
produs c−1 = 0. Deci Rez(f, 0) = 0.
Punctele z = 1 şi z = −1 sunt poli de ordin 1, deci

cos z1 cos 1
Rez(f, 1) = =
2z z=1 2

iar
cos z1 cos(−1) cos 1
Rez(f, −1) = = =− .
2z z=−1 −2 2

135
Calculaţi reziduurile funcţiilor

1 − cos z
a) f (z) = ;
z2
sin z
b) f (z) = 2 ;
z (z − 3)
1
c) f (z) = 3 ;
z − 3z 2 + 3z − 1
shz
d) f (z) = 3 ;
z +z
z2
e)f (z) = 2 ;
(z + 1)3

1
f) f (z) = (z + 1) cos ;
z2
eiz
g) f (z) = , n ∈ N;
zn
1
e z2
h) f (z) = .
1−z
136
3.19 Teorema reziduurilor
Teorema 6. (Teorema reziduurilor)

Dacă f : D → C, D este domeniu simplu conex, Γ este frontiera lui
D, curbă ı̂nchisă, iar f este olomorfă pe D \ {z1 , z2 , · · ·, zk }, atunci
Z X k
f (z)dz = 2πi Rez(f, zj ). (3.3)
Γ j=1
Demonstraţie. Vom folosi Corolarul 2 din subcapitolul 3.10 şi dezvol-

tarea in serie Laurent a funcţiei f .
Există r1 , r2 , · · ·, rk > 0 astfel ı̂ncât

Dj = {z ∈ C|z − zj | ≤ rj ⊂ D, ∀j = 1, k,
Dj ∩ Dm = ∅, pentru orice j 6= m, j, m = 1, k,
şi notând

Cj = {z ∈ C|z − zj | = rj , j = 1, k,
avem, conform Corolarului 2, că

Z k Z
X
f (z)dz = f (z)dz.
Γ j=1 Cj
Dezvoltăm f ı̂n serie Laurent ı̂n jurul fiecărui zj şi obţinem:

∞
X
f (z) = cn,j (z − zj )n .
n=−∞
Atunci
Z k Z
X k Z
X ∞
X
f (z)dz = f (z)dz = cn,j (z − zj )n dz
Γ j=1 Cj j=1 Cj n=−∞
Xk ∞ Z
X
= cn,j (z − zj )n dz.
j=1 n=−∞ Cj
137
Notăm
Z
In,j = cn,j (z − zj )n dz.
Cj
I. Dacă n ≥ 0, atunci In,j = 0 din Teorema fundamentală Cauchy.

II. Dacă n = −1, atunci
Z
1
I−1,j = c−1,j · dz = c−1,j · 2πi · 1 = 2πic−1,j = 2πiRez(f, zj )
Cj z − zj
din formula integrală Cauchy.
III. Dacă n ≤ −2, atunci notând m = −n,

Z
1 2πi
In,j = cn,j · m
dz = cn,j · · (1)(m−1) = 0
Cj (z − zj ) (m − 1)!
din generalizarea formulei integrale Cauchy.
Deci In,j 6= 0 doar pentru n = −1. Aşadar

Z k
X k
X k
X
f (z)dz = I−1,j = 2πiRez(f, zj ) = 2πi Rez(f, zj ).
Γ j=1 j=1 j=1
138
Problema 1. Calculaţi următoarele integrale complexe folosind Te-

orema reziduurilor:
Z
chz
a) 2
dz;
|z|=3 (z − 2)
z2
Z
b) dz;
|z−i|=1 z4 − 1
Z
cos(2πz)
c) dz;
|z|=2 (z + 1)2
e2z + z 2
Z
d) dz;
|z−i|=1 z2 + 3
1
e− z
Z
e) dz.
|z|=2 z2 + z
Soluţie:
a) |z| = 3 este cercul centrat ı̂n origine şi de rază 3. Acest cerc este

frontiera domeniului D = {z |z| < 3}, care este domeniu simplu conex.
Punctul z = 2 este punct singular izolat pentru funcţia f (z) =
chz
. El se află ı̂n D şi este pol de ordinul 2. Cum
(z − 2)2
0
chz
Rez(f, 2) = lim (z − 2) 2
= lim(chz)0 = lim shz = sh2,
z→2 (z − 2)2 z→1 z→1
din Teorema reziduurilor rezultă că

Z
chz
dz = 2πiRez(f, 2) = 2πish2.
|z|=3 (z − 2)2
139
y
(z)
z=2 3
× x
0
Figura 3.11: a)
b) |z − i| = 1 este cercul centrat ı̂n punctul de coordonate (0, 1) şi

de rază 1. Cercul este frontiera domeniului D = {z |z − i| < 1} care este
domeniu simplu conex.
z2
Considerăm f (z) = 4 . Din z 4 − 1 = 0 avem (z 2 − 1)(z 2 + 1) = 0
z −1
şi obţinem punctele singulare izolate z1,2 = ±1, z3,4 = ±i. Cum doar
z3 = i este ı̂n domeniul D, conform teoremei reziduurilor, avem
z2
Z
dz = 2πiRez(f, i).
|z−i|=1 z4 − 1
Constatăm că i este pol de ordinul 1 pentru f , deci

z 2 1
Rez(f, i) = 3 = .
4z z=i 4i
Prin urmare,
z2
Z
π
4
dz = .
|z−i|=1 z −1 2
140
y
× z3 = i (z)
z2 = −1 z1 = 1
× × x
0
× z4 = −i
Figura 3.12: b)
c) |z| = 2 este cercul centrat ı̂n origine şi de rază 2. Acest cerc este

frontiera domeniului D = {z |z| < 2}, care este domeniu simplu conex.
Punctul z = −1 este punct singular izolat pentru funcţia f (z) . El se
cos(2πz) −1
află ı̂n D şi este pol de ordinul 2, deoarece lim 2
= 2 = ∞.
z→−1 (z + 1) 0
Atunci
0
2 cos(2πz)
Rez(f, −1) = lim (z + 1)
z→−1 (z + 1)2
= lim (cos(2πz))0 = lim −2π sin(2πz) = 0.
z→−1 z→−1
Din Teorema reziduurilor rezultă că

Z
cos(2πz)
dz = 2πiRez(f, −1) = 0.
|z|=2 (z + 1)2
141
y
(z)
z = −1 2
× x
0
Figura 3.13: c)
d) |z − i| = 1 este cercul de rază 1, cu centrul ı̂n (0, 1). Interiorul

cercului este domeniul D care este discul de centru (0, 1) şi rază 1, deci
este domeniu simplu conex.
√
Punctele singulare izolate ale lui f sunt z1,2 = ±i 3. Numărul z1 =
√ √ √
i 3 are drept corespondent ı̂n plan punctul (0, 3) ∈ D iar z2 = −i 3
√
are corespondent ı̂n plan (0, − 3) ∈ / D.
√
Cum z1 = i 3 este pol de ordin 1 al lui f , obţinem:
√
√ e2z + z 2 e2i 3 − 3
Rez(f, i 3) = √ = √ .
2z z=i 3 2i 3
Din Teorema reziduurilor,
Z
e2z + z 2 √ π 2i√3
dz = 2πiRez(f, i 3) = √ (e − 3).
|z−i|=1 z2 + 3 3
142
y
× z = i√3
1
× i (z)
x
0
√
× z2 = −i 3
Figura 3.14: d)
e) Punctele z1 = −1 şi z2 = 0 sunt punctele singulare izolate ale lui f .

Amândouă se află ı̂n D = {z |z| < 2}, care este domeniu simplu conex.
Punctul z1 = −1 este pol de ordin 1, deci
1
e− z
Rez(f, −1) = lim = −e.
z→−1 z
Pe de altă parte, z = 0 este punct esenţial (e∞ nu există ı̂n C). Deci
1
Rez(f, 0) = c−1 , care este coeficientul lui din dezvoltarea Laurent a lui
z
143
f ı̂n jurul lui z2 = 0. Dacă |z| < 1, atunci
1
e− z 1
f (z) = ·
z z+1
1 1
1− + · · · + (−1)n n + · · ·
= 1!z n!z · (1 − z + · · · + (−1)n z n + · · · )
z
1 n 1
= − · · · + (−1) + · · · · (1 − z + · · · + (−1)n z n + · · · ).
z n!z n+1
Aşadar,
1 1 1 1
c−1 = 1 + + + + + · · · = e.
1! 2! 3! 4!
Obţinem
1
e− z
Z
dz = 2πi [Rez (f, −1) + Rez (f, 0)] = 0.
|z|=2 z2 + z
(z)
z1 = −1 z2 = 0 2
× × x
Figura 3.15: e)
144
Calculaţi următoarele integrale complexe folosind Teorema reziduu-

rilor:
z2
Z
a) 2
dz;
|z|=3 (z + 4) (z − i)
ez
Z
b) 5
dz;
|z|=1 z
Z
1
c) 2 dz;
|z+2i|=3 (z + 4) (z − i)
z2
Z
d) 4
dz;
|z|=2 z + 1
1
ez − 1
Z
e) dz.
|z|=1 z
145
3.22 Integrale reale rezolvate cu reziduuri
Z a+2π
Tipul I: Integrale de forma f (cos x, sin x)dx, cu a ∈ R şi f
a
funcţie raţională
Folosim schimbarea de variabilă z = eix . Cum |z| = 1 şi x ∈ [0, 2π),

punctul z descrie un cerc.
y
(z)
× z
aj
×
a1
x 1 x
0
×
an
Figura 3.16: Cercul unitate şi puncte singulare interioare ale lui f
eix + e−ix eix − e−ix

Folosind formulele lui Euler, cos x = şi sin x = ,
2 2i
obţinem
1
z+ z z2 + 1 z − z1 z2 − 1
cos x = = , sin x = = .
2 2z 2i 2iz
dz
Din faptul că z = eix , deducem dz = ieix dx = izdx, deci dx = .
iz
Aşadar,
2π
z2 + 1 z2 − 1
Z I
dz
f (cos x, sin x)dx = f ,
0 |z|=1 2z 2iz iz
X n
= 2πi Rez(g(z), aj ),
j=1
146
z2 + 1 z2 − 1

1
unde g(z) = f , · este funcţie raţională, iar aj sunt
2z 2iz iz
puncte singulare izolate ale luif ı̂n cercul unitate.
Formulăm astfel următorul algoritm:
Algoritm
Z
ix
1) Facem schimbarea de variabilă z = e . Obţinem I = g(z)dz.
|z|=1
2) Pentru g, determinăm punctele singulare izolate şi le selectăm doar

pe cele aflate ı̂n discul unitate.
3) În punctele selectate, calculăm reziduurile lui g.
4) I=2πi·(suma reziduurilor calculate la punctul 3). Rezultatul tre-
buie să fie număr real.
147
3.23 Exerciţii rezolvate tipul I
Problema 1. Să se calculeze următoarele integrale folosind reziduuri:

Z 2π
1
a) dx;
0 3 − cos x
Z 2π
cos x
b) dx;
0 5 + 3 sin x
2π
cos2 x
Z
c) dx.
0 2 − sin x
Soluţie:
a) Pasul 1. Cu schimbarea de variabilă z = eix , avem



 x ∈ [0, 2π) → |z| = 1 (cercul unitate)
eix + e−ix z + z1 z2 + 1



 cos x = = =


2 21 2z
eix
− e −ix z − z z 2
−1 .

 sin x = = =

 2i 2i 2iz
 dz = ieix dx = izdx ⇒ dx = dz



iz
Integrala devine:
Z 2π Z Z
1 1 dz 2 dz
dx = z 2 +1
· =− .
0 3 − cos x |z|=1 3− 2z
iz i |z|=1 z2 − 6z + 1
1
Pasul 2. Considerăm g (z) = . Egalând numitorul cu 0,
− 6z
√ +1 z2 √
obţinem punctele singulare: z1 = 3 + 2 2 şi z2 = 3 − 2 2. Cum |z1 | =
√ √
3+2 2 > 1 şi |z2 | = 3−2 2 < 1, deducem că doar z2 se află ı̂n interiorul
discului de centru 0 şi rază 1.
148
√
Pasul 3. Calculăm reziduul lui g doar pentru z2 = 3 − 2 2. Acesta
este pol de ordin 1 şi obţinem
1
Rez (g, z2 ) = lim (z − z2 ) g (z) = lim (z − z2 )
z→z2 z→z2 (z − z1 ) (z − z2 )
1 1
= = √ .
z2 − z1 −4 3
Pasul 4. Rezultă
Z
dz 2πi
= 2πi · Rez (g, z 2 ) = √
|z|=1 z 2 − 6z + 1 −4 3
şi
Z 2π Z √
1 2 dz 2 2πi π 3
dx = − = · √ = .
0 3 − cos x i |z|=1 z 2 − 6z + 1 i 4 3 3
b) Pasul 1. Cu schimbarea de variabilă z = eix , avem



eix + e−ix z + z1 z2 + 1



 cos x = = =


2 21 2z
 sin x = eix
− e −ix z − z z 2
−1 .
 = =

 2i 2i 2iz



iz
Integrala devine:
z2 + 1
z2 + 1
Z Z
2z dz
I= = dz.
|z|=1 z 2 − 1 iz 2
|z|=1 z(3z + 10iz − 3)
5+3
2iz
z2 + 1
Pasul 2. Considerăm g(z) = . Egalând numitorul
z(3z 2 + 10iz − 3)
cu 0, obţinem punctele singulare: z1 = 0, z2 = −3i şi z3 = − 3i . Cum
149
|z1 | = 0 < 1, |z3 | = 13 < 1, deducem că z1 si z3 se află ı̂n interiorul
discului de centru 0 şi rază 1.
Pasul 3. Calculăm reziduurile lui g pentru z1 (pol de ordin 1) şi z3

(pol de ordin 1). Obţinem:
z2 + 1 1
Rez(g, 0) = 2 =− ,

3z + 10iz − 3) z=0 3

şi
z2 + 1 z2 + 1

i 1
Rez g, − = = = .

3 3 2 0
(3z + 10iz − 3z) z=− 3 2
(9z + 20iz − 3) z=− 3 3
i
i
Pasul 4. Integrala este

i
I = 2πi Rez (g, 0) + Rez g, − = 0.
3
c) Pasul 1. Cu schimbarea de variabilă z = eix , avem



eix + e−ix z + z1 z2 + 1



cos x = = =


2 21 2z

eix
− e −ix z − z z 2
−1 .

 sin x = = =

 2i 2i 2iz



iz
Integrala devine
2
z 2 +1 2
2π 2
(z 2 + 1) dz
Z Z Z
cos x 2z dz 1
dx = z 2 −1
· =− .
0 2 − sin x |z|=1 2− 2iz
iz 2 |z|=1 (z 2 − 4iz − 1) z 2
2
(z 2 + 1)
Pasul 2. Considerăm g (z) = . Egalând numitorul cu
(z 2 − 4iz − 1) z√
2
√
0 obţinem punctele singulare: z1 = 0, z2 = 2 + 3 i şi z3 = 2 − 3 i.
150
√ √
Cum |z1 | = 0 < 1, |z2 | = 2 + 3 > 1 şi |z3 | = 2 − 3 < 1, deducem că
z1 si z3 se află ı̂n interiorul discului de centru 0 şi rază 1.
Pasul 3. Calculăm reziduurile lui g pentru z1 (pol de ordin 2) şi z3

(pol de ordin 1). Obţinem:
2
0
2 0 (z2 +1)
Rez (g, z1 ) = limz→z1 (z − z1 ) g (z) = limz→0 z2 −4iz−1
2
2 (z 2 + 1) · 2z (z 2 − 4iz − 1) − (z 2 + 1) (2z − 4i)
= lim = 4i
z→0 (z 2 − 4iz − 1)2
şi
2
(z 2 + 1)
Rez (g, z3 ) = lim (z − z3 ) g (z) = lim (z − z3 ) 2
z→z3 z→z3 z (z − z2 ) (z − z3 )
h √ 2 i
√ 2
− 2− 3 +1 −6 + 4 3
= √ 2 √ = √ 2 √
− 2 − 3 · −2 3i 2 − 3 · 2 3i
√ 2 √ 2
2 3 · 2− 3 √
= √ 2 √ = −2 3i.
2 − 3 · 2 3i
Pasul 4. Astfel,
2
(z 2 + 1) dz
Z
= 2πi · (Rez (g, z1 ) + Rez (g, z3 ))
|z|=1 (z 2 − 4iz − 1) z 2
√ √
= 2πi 4i − 2 3i = −4π 2 − 3
şi
Z 2π
cos2 x 1
Z
(z 2 + 1) dz √
dx = − = 2π 2 − 3 .
0 2 − sin x 2 |z|=1 (z 2 − 4iz − 1) z
151
3.24 Exerciţii propuse spre rezolvare tipul
I
Să se calculeze următoarele integrale reale folosind Teorema reziduu-

rilor:
Z 2π
sin x
a) dx;
0 4 − cos x
Z 2π
1
b) dx;
0 5 − 2 cos2 x
Z 2π
1
c) dx;
0 (5 − cos x)2
Z 2π
sin x + cos x
d) dx;
0 2 − cos2 x
Z π
sin x − 2 cos x
e) 2 dx.
−π 3 + 2 sin x
152
Z ∞
P (x)
Tipul II: Integrale de forma dx,
−∞ Q(x)
dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
1) P, Q ∈ R[X];
2) gradP ≤ gradQ − 2;
3) Q(x) = 0 nu are rădăcini reale.
Pentru găsirea formulei de calcul al acestui tip de integrale, vom avea

nevoie de Lema 1 Jordan:
Fie ΓR un arc de cerc de rază R, centrat ı̂n punctul a.

Z
Dacă lim (z − a)f (z) = 0, atunci lim f (z)dz = 0.
|z−a|→∞ R→∞ ΓR
P (z)
Vom nota f (z) = , z ∈ C.
Q(z)
Vom considera că ecuaţia Q(z) = 0 are soluţiile complexe aj , cu
j = 1, n, ı̂n semiplanul superior.
Vom construi drumul Γ ca ı̂n figura 2, Γ fiind reuniunea arcului BCA
de rază R (R > max |aj |), centrat ı̂n origine şi segmentul AB.
1≤j≤n
y
C (z)
Γ ×
aj
× ×
an
a1
0 x
A(−R) B(R)
Figura 3.17: Drumul ı̂nchis Γ ı̂n semiplanul superior
153
Din Teorema reziduurilor, avem că
Z n
X
f (z)dz = 2πi Rez(f, aj ).
Γ j=1
Cum Γ = AB ∪ BCA, putem scrie şi că

Z Z Z n
X
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz = 2πi Rez(f, aj ). (3.4)
Γ AB BCA j=1
Dar Z Z R
f (z)dz = f (x)dx.
AB −R
Atunci
Z R Z n
X
f (x)dx + f (z)dz = 2πi Rez(f, aj ).
−R BCA j=1
Facem R → ∞. Obţinem că

Z ∞ Z n
X
f (x)dx + lim f (z)dz = 2πi lim Rez(f, aj ).
−∞ R→∞ BCA R→∞
j=1
Cum lim zf (z) = 0, din Lema 1 Jordan obţinem că

|z|→∞
Z
lim f (z)dz = 0.
R→∞ BCA
Limita sumei nu este afectată de R → ∞, deoarece am construit de

la ı̂nceput Γ astfel ı̂ncât aj să fie toate punctele singulare izolate ale lui
f din semiplanul superior.
Rezultă că Z ∞ n
X
f (x)dx = 2πi Rez(f, aj ).
−∞ j=1
154
Algoritm
1) Verificăm toate condiţiile pentru P şi Q.
P (z)
2) Luăm f (z) = , z ∈ C. Determinăm toate punctele singulare
Q(z)
izolate ale lui f . Le selectăm doar pe cele aflate ı̂n semiplanul superior.
3) În punctele selectate, calculăm reziduurile lui f .
4) Integrala= 2πi·(suma reziduurilor calculate la punctul 3). Valoarea
integralei trebuie să fie un număr real.
155
3.25 Exerciţii rezolvate tipul II
Problema 1. Să se calculeze următoarele integrale reale folosind Te-

orema reziduurilor:
Z ∞
2x − 1
a) 2 dx;
2
−∞ (x + 2)
Z ∞
1
b) dx;
0 (x2 + 16)2
Z ∞
1
c) 2 4
dx.
−∞ (3 + x )
Soluţie:
a) Pasul 1. Cele două polinoame sunt P (X) = 2X − 1 ∈ R [X] şi

2
Q (X) = (X 2 + 2) ∈ R [X].
Condiţia a doua este ı̂ndeplinită pentru că gradP = 1 şi gradQ = 4.
2
Q (x) = 0 ⇒ (x2 + 2) = 0, de unde x ∈ / R.
2z − 1 2 2
Pasul 2. Considerăm f (z) = 2 . Din ecuaţia (z + 2) = 0
2
(z +√2)
√ √
obţinem soluţiile z1 = 2i şi z2 = − 2i. Cum Im(z1 ) = 2 > 0 şi
√
Im(z2 ) = − 2 < 0, deducem că ı̂n semiplanul superior se află doar z1 .
Pasul 3. Trebuie să calculăm reziduul funcţiei f ı̂n z1 . Avem

2
(z + 2) = (z − z1 )2 (z − z2 )2 , deci z1 este pol de ordin 2. Obţinem că
2
1 0
lim (z − z1 )2 f (z)

Rez (f, z1 ) =
1! z→z1
" #0
√ 2 2z − 1
= lim√ z−i 2 √ 2 √ 2
z→i 2 z−i 2 z+i 2
" #0 √
2z − 1 2 z + i 2 − 2 (2z − 1) i
= lim√ √ 2 = lim√ √ 3 = √ .
z→i 2 z+i 2 z→i 2 z+i 2 8 2
156
Pasul 4. Rezultă
Z ∞
2x − 1 −π
2 dx = 2πi · Rez (f, z1 ) =
√ .
2
(x + 2) 4 2
−∞
b) Pentru a aplica formula de calcul cu reziduuri, ar trebui ca integrala

1
să fie de la −∞ la ∞. Considerăm f (x) = şi cum f (−x) =
(x + 16)2
2
f (x), deducem că f este funcţie pară. Deci,

Z ∞ Z ∞
1 1
2 dx = 2 · dx.
2
−∞ (x + 16) 0 (x + 16)2
2
Prin urmare,
Z ∞ Z ∞
1 1 1
2 dx = dx.
0
2
(x + 16) 2 −∞ (x2 + 16)2
Pasul 1. Cele două polinoame sunt P (X) = 1 ∈ R [X] şi Q (X) =

2 2
(X + 16) ∈ R [X].
Q (x) = 0 ⇒ x2 + 16 = 0, de unde x ∈ / R.
1 2 2
Pasul 2. Avem f (z) = 2 . Din ecuaţia (z + 16) = 0 obţinem
2
(z + 16)
soluţiile z1 = 4i şi z2 = −4i. Cum Im(z1 ) = 4 > 0 şi Im(z2 ) = −4 < 0,
deducem că ı̂n semiplanul superior se află doar z1 .
Pasul 3. Trebuie să calculăm reziduul funcţiei f ı̂n z1 . Avem

2
(z + 16) = (z − 4i)2 (z + 4i)2 , deci z1 este pol de ordin 2. Obţinem
2
că 0
2 0 1
Rez (f, z1 ) = lim (z − z1 ) f (z) = lim
z→z1 z→4i (z + 4i)2
1 1
= lim −2 · 3 = .
z→4i (z + 4i) 256i
157
Pasul 4. Rezultă
Z ∞
1 π
2 dx = 2πi · Rez (f, z1 ) =
−∞ (x2 + 16) 128
şi Z ∞ Z ∞
1 1 1 π
2 dx = 2 dx = .
0
2
(x + 16) 2 −∞ (x2 + 16) 256
c) Pasul 1. Cele două polinoame sunt P (X) = 1 ∈ R [X] şi Q(X) =

(3 + X 2 )4 ∈ R [X].
Q(x) = 0 ⇒ 3 + x2 = 0, de unde x ∈ /R
1
Pasul 2. Considerăm f (z) = 2 )4
. Din ecuaţia z 2 +3 = 0 obţinem
√ (3
√ + z √ √ √
soluţiile z1,2 = ±i 3. Cum Im(i 3) = 3 > 0 şi Im(−i 3) = − 3 < 0,
deducem că ı̂n semiplanul superior se află doar z1 .
√
Pasul 3. Trebuie să calculăm reziduul funcţiei f ı̂n z1 . Cum i 3 este
pol de ordin 4 al lui f , avem că
000 000
√ √ 4

1 1 1 1
Rez(f, i 3) = lim (z − i 3) 2 = lim √
3! z→i√3 (z + 3)4 6 z→i√3 (z + i 3)4
00 0
1 −4 1 20
= lim √ = lim √
6 z→i√3 (z + i 3)5 6 z→i√3 (z + i 3)6
1 −120 1 −120 5
= lim√ √ = · √ = √ · i.
6 z→i 3 (z + i 3)7 6 (2i 3)7 32 · 27 · 3
Pasul 4. Rezultă
√ 5π
I = 2πi · Rez(f, i 3) = √ .
432 3
158
II

rilor:
Z ∞
3x + 4
a) 2 dx;
2
−∞ (x + 8)
Z ∞
1
b) dx;
0 (x2 + 25)2
Z ∞
x2
c) dx;
0 x4 + 1
Z ∞ 2
2x − x + 1
d) 3 dx;
2
−∞ (x + 3)
Z ∞
−x + 1
e) 2 dx.
2
−∞ (x + x + 1)
159
Z ∞
P (x)
Tipul III: Integrale de forma cos(αx)dx sau
Z ∞ −∞ Q(x)
P (x)
sin(αx)dx,
−∞ Q(x)
dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:

1) P, Q ∈ R[X];
2) gradP ≤ gradQ − 1;
3) Q(x) = 0 nu are rădăcini reale.
4) α > 0.
Pentru găsirea formulei de calcul al acestui tip de integrale, vom folosi
Lema 2 Jordan:
Fie ΓR semicercul de ecuaţie |z| = R, construit ı̂n semiplanul supe-
rior. Z
Dacă lim f (z) = 0, atunci lim f (z)eiαz dz = 0, ∀α > 0.
|z|→∞ R→∞ ΓR
P (z) iαz
Vom nota f (z) = · e , z ∈ C.
Q(z)
Vom considera că ecuaţia Q(z) = 0 are soluţiile complexe aj , j = 1, n
ı̂n semiplanul superior.
Vom construi drumul Γ ca ı̂n figura 3, Γ fiind reuniunea arcului BCA
de rază R (R > max |aj |), centrat ı̂n origine şi segmentul AB.
1≤j≤n
y
C (z)
Γ ×
aj
× ×
an
a1
0 x
A(−R) B(R)
Figura 3.18: Drumul ı̂nchis Γ ı̂n semiplanul superior
160
Din Teorema reziduurilor, avem că
Z X n
f (z)dz = 2πi Rez(f, aj ).
Γ j=1
Cum Γ = AB ∪ BCA, putem scrie şi că

Z Z Z n
X
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz = 2πi Rez(f, aj ). (3.5)
Γ AB BCA j=1
Dar Z Z R
f (z)dz = f (x)dx.
AB −R
Atunci
Z R Z n
X
f (x)dx + f (z)dz = 2πi Rez(f, aj ).
−R BCA j=1
Facem R → ∞. Obţinem că

Z ∞ Z n
X
f (x)dx + lim f (z)dz = 2πi lim Rez(f, aj ).
−∞ R→∞ BCA R→∞
j=1
P (z)
Cum lim = 0, din Lema 2 Jordan obţinem că
|z|→∞ Q(z)
Z
lim f (z)dz = 0.
R→∞ BCA
Limita sumei nu este afectată de R → ∞, deoarece am construit de

la ı̂nceput Γ ca aj să fie toate punctele singulare izolate ale lui f din
semiplanul superior.
Rezultă că Z ∞ n
X
f (x)dx = 2πi Rez(f, aj ).
−∞ j=1
Deci n
Z ∞
P (x) iαx X
· e dx = 2πi Rez(f, aj ),
−∞ Q(x) j=1
161
de unde
Z ∞ Z ∞ P (x)
P (x) iαx

cos(αx)dx = Re · e dx ;
−∞ Q(x) −∞ Q(x)
Z ∞ Z ∞ P (x)
P (x)
sin(αx)dx = Im · eiαx dx ;
−∞ Q(x) −∞ Q(x)
Algoritm
1) Verificăm toate condiţiile pentru P, Q şi α.
P (z)
2) Luăm f (z) = · eiαz , z ∈ C. Determinăm toate punctele
Q(z)
singulare izolate ale lui f . Le selectăm doar pe cele aflate ı̂n semiplanul
superior.
3) În punctele selectate, calculăm reziduurile lui f .
Z ∞
P (x) iαx
4) I = ·e dx= 2πi·(suma reziduurilor calculate la punctul
−∞ Q(x)
3).
5) Z ∞
P (x)
cos(αx)dx = Re(I);
−∞ Q(x)
Z ∞
P (x)
sin(αx)dx = Im(I).
−∞ Q(x)
162
3.27 Exerciţii rezolvate tipul III
Problema 1. Sa se calculeze următoarele integrale reale folosind Te-

orema reziduurilor:
Z ∞
cos (2x)
a) 2
dx;
−∞ x + 4
Z ∞
x sin (3x)
b) dx;
0 x2 + 1
Z ∞
cos 4x
c) 2 2
dx.
−∞ (x + 9)(x + 1)
Soluţie:
Pasul 1. Cele două polinoame sunt P (X) = 1 ∈ R [X] şi Q (X) =

2
X + 4 ∈ R [X].
Q (x) = 0 ⇒ x2 + 4 = 0, de unde x ∈ / R.
α = 2 > 0.
1
Pasul 2. Considerăm f (z) = · e2iz .
z2
+4
Din ecuaţia z 2 + 4 = 0 obţinem soluţiile z1 = 2i şi z2 = −2i.
Avem că Im(z1 ) = 2 > 0 şi Im(z2 ) = −2 < 0, deci ı̂n semiplanul
superior se află doar z1 .
Pasul 3. Trebuie să calculăm reziduul funcţiei f ı̂n z1 . Avem z 2 + 4 =

(z − 2i) (z + 2i), deci z1 este pol de ordin 1. Obţinem că
e2iz
Rez (f, z1 ) = lim (z − z1 ) f (z) = lim (z − 2i) ·
z→z1 z→2i (z − 2i) (z + 2i)
e2iz e−4
= lim = .
z→2i (z + 2i) 4i
163
Pasul 4. Rezultă
Z ∞
1 2ix πe−4
I= · e dx = 2πi · Rez (f, z1 ) = .
−∞ x2 + 4 2
Pasul 5. Deducem că

Z ∞ −4
cos (2x) πe πe−4
2
dx = Re (I) = Re = .
−∞ x + 4 2 2
b) Pentru a aplica formula de calcul cu reziduuri, ar trebui ca integrala

x sin (3x)
să fie de la −∞ la ∞. Considerăm g (x) = şi cum g (−x) =
x2 + 1
g (x), deducem că g este funcţie pară. Deci,
Z ∞ Z ∞
x sin (3x) x sin (3x)
2
dx = 2 · dx,
−∞ x + 1 0 x2 + 1
şi prin urmare
Z ∞ Z ∞
x sin (3x) 1 x sin (3x)
2
dx = dx.
0 x +1 2 −∞ x2 + 1
Pasul 1. Cele două polinoame sunt P (X) = X ∈ R [X] şi Q (X) =

2
X + 1 ∈ R [X].
Q (x) = 0 ⇒ x2 + 1 = 0, de unde x ∈ / R.
α = 3 > 0.
z
Pasul 2. Avem f (z) = · e3iz .
+1 z2
Din ecuaţia z 2 + 1 = 0 obţinem soluţiile z1 = i şi z2 = −i.
Avem că Im(z1 ) = 1 > 0 şi Im(z2 ) = −1 < 0, deci ı̂n semiplanul
superior se află doar z1 .
Pasul 3. Trebuie să calculăm reziduul funcţiei f ı̂n z1 , care este pol
de ordin 1. Obţinem că
164
ze3iz
Rez (f, z1 ) = lim (z − z1 ) f (z) = lim (z − i) ·
z→z1 z→i (z − i) (z + i)
ze3iz e−3
= lim = .
z→i (z + i) 2
Pasul 4. Rezultă
Z ∞
x
I= · e3ix dx = 2πi · Rez (f, z1 ) = πe−3 i.
−∞ x2 +1
Pasul 5. Avem că

Z ∞
x sin (3x)
dx = Im (I) = Im πe−3 i = πe−3 ,

2
x +1
−∞
deci
∞ ∞
πe−3
Z Z
x sin (3x) 1 x sin (3x)
2
dx = dx = .
0 x +1 2 −∞ x2 + 1 2
c) Pasul 1. Cele două polinoame sunt P (X) = 1 ∈ R [X] şi Q(X) =

(X + 9)(X 2 + 1) ∈ R [X].
2

Q (x) = 0 ⇒ x2 + 9 = 0 sau X 2 + 1 = 0, de unde x ∈ / R.
α = 4 > 0.
e4iz
Pasul 2. Considerăm f (z) = .
(z 2 + 9)(z 2 + 1)
Din ecuaţia (z 2 + 9)(z 2 + 1) = 0 obţinem soluţiile z1,2 = ±i şi z3,4 =
±3i.
Avem că Im(i) = 1 > 0, Im(−i) = −1 < 0, Im(3i) = 3 > 0 şi
Im(−3i) = −3 < 0, deci ı̂n semiplanul superior se află z1 şi z3 .
Pasul 3. Trebuie să calculăm reziduurile funcţiei f ı̂n z1 şi z3 . Ambele

puncte singulare izolate sunt poli de ordin 1. Obţinem că
165
e4iz
z 2 +9
e4iz e−4
Rez(f, i) = = =

2 0
(z + 1) z=i 2z(z 2 + 9) z=i 16i

şi
e4iz
z 2 +1
e4iz e−12
Rez(f, 3i) = = = − .

2 0
(z + 9) z=3i 2z(z 2 + 1) z=3i 48i

Pasul 4. Obţinem
Z ∞ −4
e−12 π(3e−4 − e−12 )

P (x) iαx e
I= · e dx = 2πi − =
−∞ Q(x) 16i 48i 24
Pasul 5. Prin urmare,

Z ∞
cos 4x π(3e−4 − e−12 )
2 2
dx = Re(I) = .
−∞ (x + 9)(x + 1) 24
166
III

rilor:
Z ∞
x sin (4x)
a) 2
dx;
−∞ x + 7
Z ∞
cos (5x)
b) dx;
0 x2 + 5
Z ∞
cos (πx)
c) dx;
0 (x2 + 6)2
Z ∞
(2x + 1) sin (3x)
d) dx;
−∞ (x2 + 1)2
Z ∞
(x + 3) cos (x)
e) dx.
−∞ x2 − x + 1
167
168
Capitolul 4
TRANSFORMAREA
FOURIER
169
4.1 Definiţii. Proprietăţi
Definiţia 1. O funcţie f : R → C este absolut integrabilă pe R dacă

Z ∞
|f (x)|dx < ∞.
−∞
Vom nota cu L1 (R) mulţimea tuturor funcţiilor absolut integrabile pe

R. L1 (R) este spaţiu vectorial normat cu operaţiile
+ (adunare): pentru f, g ∈ L1 (R), f + g este definit ca (f + g)(x) =
f (x) + g(x), pentru x ∈ R,
· (ı̂nmulţirea cu scalari α ∈ C): pentru f ∈ L1 (R), αf este definit ca
(αf )(x) = αf (x), pentru Z x ∈ C.
∞
Norma este kf k1 = |f (x)|dx.
−∞
Definiţia 2. Se numeşte Transformata Fourier a funcţiei f ∈ L1 (R)

funcţia notată fb = F[f ] definită prin
Z ∞
F[f ](ω) = fb(ω) = f (x)e−iωx dx, ω ∈ R.
−∞
Propoziţia 1. Integrala improprie din definiţia transformatei Fourier

este uniform şi absolut convergentă pe R.
Demonstraţie. Cum |eiωx | = 1, avem că

Z ∞ Z ∞ Z ∞
iωx iωx
f (x)e dx ≤ |f (x)||e |dx = |f (x)|dx < ∞,

−∞ −∞ −∞
pentru orice ω ∈ R.
Deci funcţia fb(ω) este corect definită şi continuă pentru orice ω ∈ R.
Definiţia 3. Funcţia fb se numeşte imaginea lui f sau semnalul ı̂n

domeniul frecvenţă, iar f se numeşte preimaginea lui fb sau semnalul ı̂n
domeniul timp.
170
Operatorul F din definiţia transformatei Fourier de numeşte Trans-
formarea Fourier a lui f iar e−iωx este nucleul Fourier.
Teorema 1. (Linearitate)
Pentru f, g ∈ L1 (R), şi α, β ∈ C
F[αf + βg](ω) = αF[f ](ω) + βF[g](ω).
Demonstraţie.
Z ∞
F[αf + βg](ω) = [αf (x) + βg(x)]e−iωx dx
−∞
Z ∞ Z ∞
=α f (x)e−iωx dx + β g(x)e−iωx dx = αF[f ](ω) + βF[g](ω).
−∞ −∞
Teorema 2. (Similaritate)
Pentru f ∈ L1 (R) şi a > 0,
1 b ω
F[f (ax)](ω) = f .
a a
Demonstraţie. Z ∞
F[f (ax)](ω) = f (ax)e−iωx dx.
−∞
Folosim schimbarea de variabilă t = ax ⇒ dt = a · dx. Obţinem
Z ∞
1 ∞
Z
−iω at 1 −i ω 1 b ω
F[f (ax)](ω) = f (t)e dt= f (t)e a
t
dt= f .
−∞ a a −∞ a a
Teorema 3. (Întârziere)
Pentru f ∈ L1 (R) şi a ∈ R,
F[f (x − a)](ω) = e−iωa F[f ](ω).

Demonstraţie.
În definiţie, folosim schimbarea de variabilă t = x − a ⇒ dt = dx.
171
Z ∞ Z ∞
F[f (x − a)](ω) = f (x − a)e −iωx
dx= f (t)e−iω(t+a) dt
−∞ −∞
Z ∞
= e−iωa f (t)e−iωt dt = e−iωa F[f ](ω).
−∞
Teorema 4. (Translaţie)
Pentru f ∈ L1 (R) şi a ∈ R,
F[e−ixa f (x)](ω) = fb(ω + a).
Demonstraţie.
Z ∞
F[e
−ixa
f (x)](ω) = e−ixa f (x)e−iωx dx
−∞
Z ∞
= e−ix(ω+a) f (x)dx = fb(ω + a).
−∞
Teorema 5. (Derivarea preimaginii)

Pentru f ∈ L1 (R) şi f 0 ∈ L1 (R),
F[f 0 (x)](ω) = iω fb(ω).
Demonstraţie. Z ∞
F[f (x)](ω) =
0
f 0 (x)e−iωx dx.
−∞
Integrăm prin părţi. Obţinem
∞ Z ∞
F[f (x)](ω) = f (x)e
0
f (x)iωe−iωx dx
−iωx
+
−∞ −∞
Z ∞
= iω f (x)e−iωx dx = iω fb(ω),
−∞
deoarece f este absolut integrabilă şi lim |f (x)e−iωx | = lim |f (x)| = 0.

±∞ ±∞
Generalizare
F[f (n) (x)](ω) = (iω)n fb(ω), n ∈ N? .
Demonstraţie. Se face prin inducţie.
172
Teorema 6. (Derivarea imaginii)
F[−ixf (x)](ω) = fb0 (ω).
Demonstraţie.
Z ∞ 0 Z ∞
−iωx
fb0 (ω) = f (x)e dx = f (x)(e−iωx )0ω dx
−∞ ω −∞
Z ∞
= f (x)(−ix)e−iωx dx=F[−ixf (x)](ω).
−∞
Generalizare
F[(−ix)n f (x)](ω) = fb(n) (ω), n ∈ N? .
Demonstraţie. Prin inducţie.
Definiţia 4. Se numeşte convoluţia funcţiilor f, g ∈ L1 (R) funcţia

notată f ? g definită prin
Z ∞
(f ? g)(x) = f (t)g(x − t)dt.
−∞
Teorema 7. (Convoluţie)
Pentru f, g ∈ L1 (R),
F[f ∗ g](ω) = F[f ](ω)F[g](ω).
Demonstraţie. Arătăm că f ∗ g ∈ L1 (R).

Z ∞ Z ∞ Z ∞
|(f ∗ g)(x)|dx = f (t)g(x − t)dtdx

−∞ −∞ −∞
Z ∞ Z ∞
≤ |f (t)||g(x − t)|dt dx.
−∞ −∞
Atunci
173
Z ∞ Z ∞ Z ∞ Z ∞
|f (t)||g(x − t)|dt dx = |f (t) |g(x − t)|dx dt.
−∞ −∞ −∞ −∞
Obţinem că
Z ∞ Z ∞ Z ∞
|(f ∗ g)(x)|dx ≤ |f (t)| |g(x − t)|dx dt
−∞ −∞ −∞
Z ∞ Z ∞
= |f (t)|kgk1 dt= kgk1 |f (t)|dt = kgk1 kf k1 < ∞.
−∞ −∞
Aşadar,
Z ∞
k(f ∗ g)k1 = |(f ∗ g)(x)|dx < ∞, i.e. f ∗ g ∈ L1 (R).
−∞
Aplicăm transformarea Fourier şi avem

Z ∞
F[f ∗ g](ω) = (f ? g)(x)e−iωx dx
−∞
Z ∞ Z ∞
= f (t)g(x − t)dt e−iωx dx.
−∞ −∞
Schimbând ordinea integrării, obţinem că

Z ∞ Z ∞
F[f ∗ g](ω) = f (t) g(x − t)e −iωx
dx dt
−∞ −∞
Z ∞ Z ∞
= f (t) g(y)e−iω(t+y) dy dt
−∞ −∞
Z ∞ Z ∞
−iωt
= f (t)e g(y)e−iωy dy dt
−∞ −∞
Z ∞ Z ∞
−iωt
= f (t)e gb(ω)dt = gb(ω) f (t)e−iωt dt =b
g (ω)fb(ω).
−∞ −∞
174
Problema 1. Arătaţi că următoarele funcţii sunt absolut integrabile:

a) f : R → R, f (x) = e−|x−3| ;
(
cos x, x ∈ (0, 2π)
b) f : (0, ∞) → R, f (x) = .
0, x ≥ 2π
Soluţie:
Z ∞ Z ∞ Z ∞
−|x−3|
a) |f (x)|dx = |e |dx = e−|x−3| dx.
−∞ −∞ −∞
Explicitând modulul, avem că

(
x − 3, x>3
|x − 3| = .
−x + 3, x≤3
Deci,
Z ∞ Z 3 Z ∞
−|x−3|
e dx = e x−3
dx + e−x+3 dx =
−∞ −∞ 3
3 ∞
x−3 −x+3
=e −e = 1 − 0 − 0 + 1 = 2 < ∞.
−∞ 3
1
Aşadar, f ∈ L (R).
Z ∞ Z 2π Z ∞ Z 2π
b) |f (x)|dx = | cos x|dx + |0|dx = | cos x|dx.
0 0 2π 0
(
cos x, x ∈ (0, π2 ] ∪ [ 3π
2
, 2π)
| cos x| = π 3π
.
− cos x x ∈ (2, 2 )
Deci,
Z 2π π 3π
Z
2
Z
2
Z 2π
| cos x|dx = cos xdx + (− cos x)dx + cos xdx
π 3π
0 0 2 2
π 3π 2π
2 2
= sin x − sin x π + sin x 3π = 1 − 0 + 1 + 1 + 0 + 1 = 4 < ∞.

0 2 2
175
Prin urmare, f ∈ L1 ((0, ∞)).
Problema 2. Calculaţi transformatele Fourier fb(ω) pentru

(
x, x ∈ (−2, 2)
a) f : R → R, f (x) = ;
0, x ∈ R\(−2, 2)
b) f : R → R, f (x) = e−|x−3| ;
2
c) f : R → R, f (x) = e−4x ;
1
d) f : R → R, f (x) = 2 , a > 0.
x + a2
Soluţie:
Z ∞
Vom folosi definiţia, fb(ω) = f (x)e−iωx dx, ω ∈ R.
−∞
Z 2 Z 2
−iωx
a) fb(ω) = 0·e dx + x · e−iωx dx
−∞ −2
Z ∞ Z 2
+ 0 · e−iωx dx = x · e−iωx dx.
2 −2
Integrăm prin părţi. Obţinem
Z 2 −iωx
e−iωx 2 e
f (ω) = x ·
b − dx
−iω −2 −2 −iω
2 −2iω e−iωx 2 4 e−2iω − e2iω

=− e − e2iω − = sh(2iω) +
iω (iω)2 −2 iω ω2

4 2 4 2
= sh(2iω) − 2 sh(2iω) = sh(2iω) − 2 .
iω ω iω ω
Dar avem numitor, deci ω 6= 0. Pentru ω = 0, reluăm calculul trans-
formatei,
Z 2
f (0) =
b x · 1dx = 0.
−2
Deci,

 0, ω=0
fb(ω) = 4 2 .
 sh(2iω) − , ω 6= 0
iω ω 2
176
Z ∞ Z ∞
−|x−3| −iωx
b) fb(ω) = e ·e dx = e−|x−3|−iωx dx.
−∞ −∞
(
x − 3, x>3
|x − 3| = .
−x + 3, x≤3
Deci,
Z 3 Z ∞
fb(ω) = e x−3−iωx
dx + e−x+3−iωx dx
−∞ 3
Z 3 Z ∞
= e−3 ex−iωx dx + e3 e−x−iωx dx
−∞ 3
e−x−iωx ∞
ex−iωx 3
= e−3 + e3

1 − iω −∞ −1 − iω 3

3−3iω
−3 e ex−iωx 3
e−x−iωx e−3−3iω
=e − lim + e lim − .
1 − iω x→−∞ 1 − iω x→∞ −1 − iω −1 − iω
Dar
lim ex−iωx = lim ex (cos ωx − i sin ωx)
x→−∞ x→−∞
= lim e cos ωx − i lim ex sin ωx = 0 − i · 0 = 0,

x
x→−∞ x→−∞
şi
lim e−x−iωx = lim e−x (cos ωx − i sin ωx) = 0.
x→∞ x→∞
Aşadar,
e−3iω e−3iω −3iω
1 1 2e−3iω
f (ω) =
b + =e + = .
1 − iω 1 + iω 1 − iω 1 + iω 1 + ω2
Z ∞ 1 √
2
c) Vom folosi integrala Γ a lui Euler, e−t dt = Γ = π.
−∞ 2
Avem
Z ∞ Z ∞
−4x2 −iωx 2
f (ω) =
b e ·e dx = e−4x −iωx dx.
−∞ −∞
Formăm forţat un pătrat perfect. Obţinem
iω iω 2 iω 2 iω 2 ω 2
4x2 + iωx = (2x)2 + 2 · (2x) · + − = 2x + + .
4 4 4 4 16
177
Atunci
2 2
Z ∞ 2 Z ∞
− 2x+ iω − ω16 2 − 2x+ iω
4 − ω16 4
fb(ω) = e dx = e e dx.
−∞ −∞
iω
Facem schimbarea de variabilă v = 2x + ⇒ dv = 2dx şi obţinem
4
∞ ω2 Z ∞ √ − ω2
e− 16
Z
ω 2 1 −v 2 −v 2 πe 16
fb(ω) = e− 16 e · dv = e dv = .
−∞ 2 2 −∞ 2
Z ∞
1
d) f (ω) =
b
2 2
e−iωx dx, ω ∈ R.
−∞ x + a
Distingem 3 cazuri:
I. Pentru ω = 0, avem că
Z ∞
1 1 x ∞ 1π π π
fb(0) = 2 2
dx = arctg = + = .
−∞ x + a a a −∞ a 2 2 a

II. Pentru ω < 0, ne folosim de integrala reală rezolvată cu reziduuri

(a se vedea Algoritmul de la pagina 162).
e−iωz
Pas 1: f (z) = are punctele singulare izolate z = ±ia. Cum
z 2 + a2
a > 0, ı̂n semiplanul superior este doar z1 = ia.
Pas 2: ia este pol de ordinul 1, deci
e−iωz eωa
Rez(f, ia) = 2 = .
(z + a2 )0 z=ia 2ia

Pas 3:
Z ∞
1 π
fb(ω) = e−iωx dx = eωa , pentru ω < 0.
−∞ x2 +a 2 a
III. Pentru ω > 0, construind drumul ı̂n semiplanul inferior, analog
celui din semiplanul superior, găsim
Z ∞
1 π π
2 2
e−iωx dx = e−ωa , deci fb(ω) = e−ωa pentru ω > 0.
−∞ x + a a a
π
Concuzionând, fb(ω) = e−a|ω| , ω ∈ R.
a
178
Arătaţi că următoarele funcţii sunt ı̂n L1 (R). Calculaţi fb(ω) pentru
acestea, dacă
(
1, x ∈ (a, b)
a) f : R → R, f (x) = , a, b ∈ R, a < b ;
0, x ∈ R\(a, b)
(
sin x, x ∈ (0, π)
b) f : R → R, f (x) = ;
0, x ∈ R\(0, π)
(
ex , x ∈ (−1, 1)
c) f : R → R, f (x) = ;
0, x ∈ R\(−1, 1)
(
e−x cos x, x ∈ (0, ∞)
d) f : R → R, f (x) = ;
0, x ∈ (−∞, 0)
e) f : R → R, f (x) = e−4|x+2| ;
x 2 − a2
f) f : R → R, f (x) = , a > 0;
(x2 + a2 )2
2
g) f : R → R, f (x) = e−16x ;
2 x cos x
h) f : R → R, f (x) = 2e−x + .
x2 + 1
179
4.4 Formula de inversiune. Transformatele
Fourier prin sin şi cos
Vom face ı̂ntâi un calcul de transformată Fourier ce ne va fi necesar

ı̂n demonstaţia formulei de inversiune.
Z ∞ Z ∞
−a2 x2 −iωx 2 2
Calculăm F[e −a2 x2
](ω) = e e dx = e−(a x +iωx) dx,
−∞ −∞
pentru a > 0.
Forţăm formarea unui pătrat perfect.
iω iω 2 iω 2 iω 2 ω2
a2 x2 + iωx = (ax)2 + 2(ax) + − = ax + + 2.
2a 2a 2a 2a 4a
Atunci
Z ∞
h iω 2 ω2 i Z ∞
iω 2
− ax+ + ω2 − ax+
F[e−a x ](ω) =
2 2
e 2a 4a2 dx = e− 4a2 e 2a dx.
−∞ −∞
iω
Cu schimbarea de variabilă z = ax + şi faptul că
2a
Z ∞ 1 √
2
e−t dt = Γ = π,
−∞ 2
obţinem că
Z ∞ √
ω 2
−z 2 1 π − ω22
fb(ω) = e− 4a2 · e · dx = · e 4a .
−∞ a a
(1)
Teorema 8. (Formula de inversiune)
Dacă f ∈ L1 (R) este continuă ı̂n x ∈ R, atunci

Z ∞
1
f (x) = fb(ω)eiωx dω.
2π −∞
180
Z ∞
2 ω2
Demonstraţie. Plecăm de la integrala I(a) = e−a fb(ω)eiωx dω,
−∞
a > 0.
Atunci
Z ∞ Z ∞
−a2 ω 2
I(a) = e f (y)e−iωy dy eiωx dω
−∞ −∞
Z ∞ Z ∞
2 ω2
= f (y) e−a e−iω(y−x) dω dy
−∞ −∞
Z ∞ Z ∞
−a2 ω 2 −iω(y−x)
= f (y) e dω dy
−∞ −∞
Z ∞ Z ∞ (y−x)2

i(y−x) 2
= f (y) e−(aω+ 2a
)
e− 4a2 dω dy
−∞ −∞
Z ∞ (y−x)2
Z ∞
−i(y−x) 2
−
= f (y)e 4a2 e−(aω+ 2a
)
dω dy.
−∞ −∞
Folosind relaţia (1) demonstrată mai sus, rezultă că

√
π − ω22
F[e −a2 x2
](ω) = e 4a ,
a
pentru a > 0.
Deci, √ Z ∞
π (y−x)2
I(a) = f (y)e− 4a2 dy.
a −∞
y−x
Cu schimbarea de variabilă = t, y = 2at + x, dy = 2adt ,
2a
obţinem că
√ Z ∞ Z ∞
π −t2
√ 2
I(a) = f (2at + x)e 2adt = 2 π f (2at + x)e−t dt.
a −∞ −∞
(2)
În relaţia (2), vom trece la limită după a → 0. Cum f este continuă
ı̂n x, lim f (2at + x) = f (x), deci
a→0
Z ∞
√ 2
lim I(a) = 2 π f (x)e−t dt
a→0 −∞
181
∞ √ √
√
Z
2
= 2 πf (x) e−t dt = 2 πf (x) π = 2πf (x).
−∞
Dar
Z ∞
lim I(a) = fb(ω)eiωx dω
a→0 −∞
şi atunci obţinem formula dorită,

Z ∞
1
f (x) = fb(ω)eiωx dω.
2π −∞
Transformatele Fourier prin sin şi cos
Pornind de la formula de inversare, obţinem că

Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1
f (t) = iωt
f (ω)e dω =
b f (x)e−iωx dx eiωx dω
2π −∞ 2π −∞ −∞
Z ∞ ∞
Z
1
= f (x) e−iωx+iωt dω dx
2π −∞ −∞
Z ∞ Z ∞
1
= f (x) cos ω(t − x) + i sin ω(t − x) dω dx
2π −∞ −∞
Z ∞ Z ∞ Z ∞
1
= f (x) cos ω(t − x)dω + i sin ω(t − x)dω dx.
2π −∞ −∞ −∞
Dar cum funcţia sinus este impară, iar funcţia cosinus este pară, avem
că
Z ∞
sin ω(t − x)dω = 0,
−∞
şi
Z ∞ Z ∞
cos ω(t − x)dω = 2 cos ω(t − x)dω.
−∞ 0
182
Atunci,
Z ∞ Z ∞
1
f (t) = f (x) cos ω(t − x)dω dx
π −∞ 0
Z ∞ hZ ∞
1 i
= f (x) cos ωt cos ωx + sin ωt sin ωx dω dx
π −∞ 0
Z ∞ Z ∞
1
= f (x) cos ωt cos ωxdω dx
π −∞ 0
Z ∞ Z ∞
1
+ f (x) sin ωt sin ωxdω dx
π −∞ 0
Z ∞ Z ∞
1
= cos ωt f (x) cos ωxdx dω
π 0 −∞
Z ∞ Z ∞
1
+ sin ωt f (x) sin ωxdx dω.
π 0 −∞
Notăm cu
Z ∞ Z ∞
I1 = f (x) cos ωxdx şi I2 = f (x) sin ωxdx.
−∞ −∞
Dacă f ar fi o funcţie pară, atunci

Z ∞
I2 = 0 şi I1 = 2 f (x) cos ωxdx.
0
Rezultă
Z ∞ Z ∞
2
f (t) = cos ωt f (x) cos ωxdx dω.
π 0 0
Dacă f ar fi o funcţie impară, atunci

Z ∞
I1 = 0 şi I2 = 2 f (x) sin ωxdx.
0
Obţinem
Z ∞ Z ∞
2
f (t) = sin ωt f (x) sin ωxdx dω.
π 0 0
183
Definiţia 5. Funcţiile
Z ∞
Fc [f ](ω) = fbc (ω) = f (y) cos ωydy, ω>0
0
şi
Z ∞
Fs [f ](ω) = fbs (ω) = f (y) sin ωydy, ω>0
0
se numesc Transformatele Fourier prin cos, respectiv prin sin ale lui f .
Formulele lor de inversare sunt

2 ∞b
Z
Fc [fc ](x) = f (x) =
−1 b
fc (ω) cos ωxdω, x>0
π 0
şi
Z ∞
2
Fs −1
[fbs ](x) = f (x) = fbs (ω) sin ωxdω, x > 0.
π 0
Cu ajutorul acestor formule, putem rezolva anumite tipuri de ecuaţii

integrale.
184
Problema 1. Calculaţi
(
eax , x ∈ (0, a)
a) fbc (ω) pentru f : (0, ∞) → R, f (x) = ,a ∈ R
0, x≥a
2x
b) fbs (ω) pentru f : (0, ∞) → R, f (x) = , a ∈ R∗ .
x2 + a2
Soluţie:
a) Din definiţie,
Z ∞
fbc (ω) = f (x) cos(ωx)dx, pentru ω > 0.
0
Avem
Z a Z ∞ Z a
ax
fbc (ω) = e cos(ωx)dx + 0 · cos(ωx)dx = eax cos(ωx)dx
0 a 0
a
1 a ax+iωx
Z a
iωx
+ e−iωx
Z Z
ax e

= e dx = e dx + eax−iωx dx
0 2 2 0 0
2 2
1 eax+iωx a eax−iωx a 1 ea +iωa − 1 ea −iωa − 1
= + = +
2 a + iω 0 a − iω 0 2 a + iω a − iω
2 +iωa 2 −iωa
1 h (a − iω)(ea − 1) + (a + iω)(ea − 1) i
= .
2 a2 + ω 2
2 +iωa 2 2 −iωa 2
Cum ea = ea (cos ωa+i sin ωa) şi ea = ea (cos ωa−i sin ωa),
avem că
2 2
1 2aea cos ωa + 2ωea sin ωa − 2a
fbc (ω) = ·
2 a2 + ω 2
2
ea (a cos ωa + ω sin ωa) − a
= .
a2 + ω 2
185
b) Din definiţie,
Z ∞
2x
fbs (ω) = sin ωxdx.
0 x2 + a2
2x
Dar 2 sin ωx este funcţie pară, deci
x + a2
Z ∞ Z ∞ xeiωx
1 2x
fs (ω) =
b sin ωxdx=Im dx .
2 −∞ x2 + a2 2
−∞ x + a
2
Z ∞
xeiωx
Calculăm 2 2
dx folosind reziduuri.
−∞ x + a
zeiωz
Fie g(z) = , z ∈ C. Punctele ei singulare izolate sunt ±ai.
z 2 + a2
Avem nevoie doar de cele din semiplanul superior, deci facem discuţie
după a.
Dacă a > 0, ai este pol de ordinul 1 al lui g şi
zeiωz e−aω
Rez(g, ai) = = .
2z z=ai 2

Astfel,
∞
xeiωx
Z
dx = 2πiRez(g, ai) = πie−aω
−∞ x 2 + a2
şi
fbs (ω) = πe−aω .
Dacă a < 0, −ai este pol de ordinul 1 al lui g şi
zeiωz eaω
Rez(g, −ai) = = .
2z z=−ai 2

Astfel,
∞
xeiωx
Z
2 2
dx = 2πiRez(g, −ai) = πieaω
−∞ x +a
şi
186
fbs (ω) = πeaω .
Deci,
fbs (ω) = πe−|a|ω , pentru a ∈ R∗ .
Problema 2. Rezolvaţi ecuaţiile integrale:

Z ∞
1
a) f (x) cos ωxdx = 2 , ω > 0;
0 (ω + 4)2
Z ∞ (
eω , ω ∈ (0, 1)
b) f (x) cos ωxdx = ;
0 0, ω≥1
(
∞
aω − b, ω ∈ (0, ab )
Z
c) f (x) sin ωxdx = , a, b ∈ R , a 6= 0,
0 0, ω ≥ ab
ab > 0.
Soluţie:
a) Vom folosi formula
Z ∞ de inversiune a Transformatei Fourier prin cos,
1
deoarece fbc (ω) = f (x) cos ωxdx = 2 . Avem
0 (ω + 4)2
2 ∞b 2 ∞
Z Z
1
f (x) = fc (ω) cos ωxdω= cos ωxdω
π 0 π 0 (ω + 4)2
2
1 ∞ 1 ∞
Z Z
1 1
= 2 2
cos ωxdω= eiωx dω
π −∞ (ω + 4) π −∞ (ω + 4)2
2
1 eizx e−2x (2x + 1)

= · 2πi · Rez , 2i = .
π (z 2 + 4)2 2
187
b) Observăm că
(
eω , ω ∈ (0, 1)
fbc (ω) = .
0, ω≥1
Cu formula de inversiune a Transformatei Fourier prin cos, avem că
2 ∞b 2 1 ω
Z Z
f (x) = fc (ω) cos ωxdω = e cos ωxdω
π 0 π 0
2 1 ω eiωx + e−iωx 1 1 ω(1+ix)

Z Z Z 1
= e dω = e dω + eω(1−ix) dω
π 0 2 π 0 0
1 eω(1+ix) 1 eω(1−ix) 1 1 e(1+ix) − 1 e(1−ix) − 1

= + = +
π 1 + ix 0 1 − ix 0 π 1 + ix 1 − ix
1 (1 − ix)(e(1+ix) − 1) + (1 + ix)(e(1−ix) − 1)
= ·
π 1 + x2
1 e(1 − ix)(cos x + i sin x − 1) + e(1 + ix)(cos x − i sin x − 1)
= ·
π 1 + x2
2e cos x − 1 + x sin x
= · .
π 1 + x2
c) Vom folosi formula

Z ∞ de inversiune a Transformatei Fourier prin sin,
deoarece fbs (ω) = f (x) sin ωxdx. Avem
0
b
Z ∞ Z
2 2 a
f (x) = fbs (ω) cos ωxdω = (aω − b) sin ωxdω.
π 0 π 0
Integrând prin părţi, obţinem

Z b
2h cos ωx ab a cos ωx i
f (x) = − (aω − b) · + a· dω
π x 0 0 x
2h 1 a b i 2h b a b i
a
= − b + 2 sin(ωx) = − + 2 sin( x) .
π x x 0 π x x a
188
Problema 1. Calculaţi fbc (ω) pentru


 cos x,
 x ∈ (0, π)
a) f : (0, ∞) → R, f (x) = x, x ∈ [π, 2π] ;

0, x > 2π

1
b) f : (0, ∞) → R, f (x) = .
x4 + 5x2 + 4
Problema 2. Calculaţi fbs (ω) pentru

(
2 cos2 x, x ∈ (0, π)
a) f : (0, ∞) → R, f (x) = ;
0, x≥π
x3
b) f : (0, ∞) → R, f (x) = .
(x2 + 4)2
Problema 3. Rezolvaţi ecuaţiile integrale:

Z ∞ (
cos ω, ω ∈ (0, π)
a) f (x) sin ωxdx = ;
0 0, ω≥π
Z ∞
1
b) f (x) cos ωxdx = , ω > 0;
0 ω4 + 13ω 2 + 36
Z ∞
2ω
c) f (x) sin ωxdx = , ω > 0;
0 (ω 2 + 1)2
(
∞
ω ∈ (0, 1)
Z
ω sin(πω),
d) f (x) cos ωxdx = .
0 0, ω≥1
189
4.7 Aplicaţie ı̂n inginerie
Se consideră un semnal de tip impuls


 cos πt ,

|t| ≤ T
f (t) = 2T .
 0, ı̂n rest
Calculând transformata Fourier pentru acest semnal, determinaţi

frecvenţa nulurilor spectrale pentru T = 250µs.
Soluţie:
Avem
Z ∞ Z T πt
−iωt
fb(ω) = f (t)e dt = cos e−iωt dt.
−∞ −T 2T
Ca să evităm integrarea prin părţi de două ori, folosim formula lui
eix + e−ix
Euler cos x = . Astfel,
2
Z T i πt πt
−i 2T Z T πt Z T
e 2T + e
−iωt 1 −iωt πt

fb(ω) = e dt = i
e 2T dt + e−i 2T −iωt dt
−T 2 2 −T −T
π π
1 eit( 2T −ω) T e−it( 2T +ω) T
= π − π
2 i( 2T − ω) −T i( 2T + ω) −T

π π π π
1 eiT ( 2T −ω) − e−iT ( 2T −ω) e−iT ( 2T +ω) − eiT ( 2T +ω)
= π − π
2 i( 2T − ω) i( 2T + ω)
π π
1 2i sin T ( 2T − ω) 2i sin T ( 2T + ω)
= π + π
2 i( 2T − ω) i( 2T + ω)
sin( π2 − ωT ) sin( π2 + ωT ) π
= π + π , dacă ω 6= ± .
2T
−ω 2T
+ω 2T
190
Pentru a vedea ı̂ntregul spectru al semnalului, trebuie să calculăm
π
transformata Fourier ı̂n punctele exceptate ω 6= ± . Avem
2T
Z T Z T −iπt
π 1
0 −iπt
1 e T T

fb( 2T ) = e dt + e T dt = 2T − πi
2 −T −T 2 T
−T
1 T (e−iπ − eiπ ) 1
= 2T − = (2T − 0) = T,
2 πi 2
deci
Z T Z T
1 iπt

π
fb(− 2T )= e T dt + e0 dt = T.
2 −T −T
Aşadar,
sin( π2 − ωT ) sin( π2 + ωT )

π
+ , ω 6= ±


π π
fb(ω) = 2T
−ω 2T
+ω 2T .
π
T, ω=±


2T
Spectrul de amplitudine al semnalului este modulul transformatei Fo-

urier al acestuia, iar nulurile spectrale se obţin ı̂n punctele determinate
de condiţia
π (2k + 1)π
+ ωT = kπ ⇔ ωk = , k ∈ Z∗ .
2 2T
(2k + 1)
Rezultă că frecvenţele nulurilor spectrale sunt fk = , iar pen-
4T
tru T = 250µs, obţinem 1kHz, 3kHz, 5kHz, 7kHz, · · ·.
191
192
Capitolul 5
TRANSFORMAREA
LAPLACE
193
5.1 Funcţii original. Definiţia transforma-
tei
Definiţia 1. Funcţia f : R → C se numeşte funcţie original dacă

satisface condiţiile:
a) f (t) = 0 pentru t<0 (adică mărimea fizică este studiată pentru
t ≥ 0, ı̂n rest este nulă sau fără interes);
b) f este continuă pe porţiuni (adică pentru t ≥ 0 este continuă
cu excepţia unei mulţimi cel mult numărabile de puncte, ı̂n care are
discontinuităţi de speţa ı̂ntâi);
c) există a, M ∈ R, M >0 astfel ı̂ncât
|f (t)|e−at ≤ M, ∀t>0.
Spunem că f are o creştere exponenţială, iar cea mai mică valoare a
constantei a ≥ 0 ce indeplineşte condiţia de mai sus se numeşte indicele
de creştere al funcţiei original.
Cea mai simplă funcţie original este funcţia unitate Heaviside. Alte
exemple de funcţii original: funcţia constantă, funcţia putere, funcţia
exponenţială, funcţiile circulare şi hiperbolice.
Cu funcţiile original se pot face următoarele operaţii:
suma a două funcţii original este tot o funcţie original;
produsul dintre o funcţie original şi o constantă complexă este de

asemenea o funcţie original;
produsul a două funcţii original este tot o funcţie original.
194
Definiţia 2. Fie f : R → C funcţie original. Dacă are sens integrala
improprie Z ∞
F (p) = f (t)e−pt dt
0
cu parametrul p ∈ C, atunci F se numeşte transformata Laplace a funcţiei
f şi se notează cu L[f (t)](p).
Transformata Laplace a unei funcţii original (care există) se numeşte
funcţie imagine.
Condiţia de creştere exponenţială (p = σ + iτ ) se scrie sub forma :
Z ∞ Z ∞ Z ∞
−pt −pt
f (t)e dt ≤ |f (t)||e | dt ≤ M eat e−σt dt =

0 0 0
e(a−σ)t ∞ M
=M = ,
(a − σ) 0 (σ − a)
ultima integrală fiind convergentă pentru Re (p) = σ>a.
În baza criteriului comparaţiei pentru integrale improprii, va rezulta
convergenţa absolută şi uniformă a integralei care defineşte pe L[f (t)](p).
195
Problema 1. Pornind de la definiţie, să se calculeze transformatele

Laplace ale funcţiilor:
a) f (t) = a ∈ C, t ≥ 0;
b) f (t) = tk , k > −1, t ≥ 0;
c) f (t) = ebt , cu b ∈ C, t ≥ 0;
d) f (t) = sh(bt), b ∈ C, t ≥ 0;
e) f (t) = ch(bt), b ∈ C. t ≥ 0;
f) f (t) = sin(bt), b ∈ C, t ≥ 0;
g) f (t) = cos(bt), b ∈ C, t ≥ 0.
Observaţie: Reţinem rezultatele acestor calcule. Le vom folosi mai

târziu pentru calculul altor transformate mai complicate.
Soluţie:
a) Conform definiţiei,
Z ∞ ∞
e−pt ∞ a
Z
L[a](p) = ae −pt
dt = a e−pt dt = a = . (5.1)
0 0 −p 0 p
b) Avem că
Z ∞
L[t ](p) =
k
tk e−pt dt.
0
Se face schimbarea de variabilă x = pt şi se obţine:
Z ∞ k Z ∞
x −x dx 1 Γ(k + 1)
e = k+1 xk+1−1 e−x dx = .
0 p p p 0 pk+1
În cazul particular k ∈ N, rezultă

k!
L[tk ](p) = . (5.2)
pk+1
196
c) Aplicăm definiţia şi deducem că
∞ ∞
e(b−p)t ∞
Z Z
1
L[e ](p) =
bt bt −pt
e e dt = (b−p)t
e dt = = , (5.3)
0 0 p−b 0 p−b
1
ceea ce ı̂nseamnă că imaginea funcţiei ebt este , pentru Re p > Re b.
p−b
d) Din definiţie, avem:
Z ∞ ∞
ebt − e−bt −pt
Z
L[sh(bt)](p) = sh(bt)e −pt
dt = ·e dt
0 0 2
∞
1 ∞ −bt −pt
Z Z
1 1 1
= bt
e ·e −pt
dt − e ·e dt = L[ebt ](p) − L[e−bt ](p)
2 0 2 0 2 2
1 1 1 b
= − = 2 .
2 p−b p+b p − b2
Aşadar,
b
L[sh(bt)](p) = . (5.4)
p 2 − b2
e) Folosind definiţia, obţinem

Z ∞ ∞
ebt + e−bt −pt
Z
L[ch(bt)](p) = −pt
ch(bt)e dt = · e dt
0 0 2
∞
1 ∞ −bt −pt
Z Z
1 1 1
= ebt · e−pt dt + e · e dt = L[ebt ](p) + L[e−bt ](p)
2 0 2 0 2 2
1 1 1 p
= + = 2 .
2 p−b p+b p − b2
Prin urmare,
p
L[ch(bt)](p) = . (5.5)
p2 − b2
197
f) Aplicăm definiţia şi rezultă:
Z ∞ ∞
eibt − e−ibt −pt
Z
L[sin(bt)](p) = −pt
sin(bt)e dt = · e dt
0 0 2i
Z ∞ Z ∞
1 −pt 1
= eibt
·e dt − e−ibt · e−pt dt
2i 0 2i 0
1 ibt
L[e ](p) − L[e−ibt ](p)
=
2i
1 1 1 b
= − = 2 .
2i p − ib p + ib p + b2
Deci,
b
L[sin(bt)](p) = . (5.6)
p2 + b2
g) Din definiţie, avem:

Z ∞ ∞
eibt + e−ibt −pt
Z
L[cos(bt)](p) = −pt
cos(bt)e dt = · e dt
0 0 2
Z ∞ Z ∞
1 1
= eibt · e−pt dt + e−ibt · e−pt dt
2 0 2 0
1
= L[e ](p) + L[e ](p)
ibt −ibt
2
1 1 1 p
= + = 2 .
2 p − ib p + ib p + b2
În concluzie,
p
L[cos(bt)](p) = . (5.7)
p2 + b2
198
5.3 Proprietăţi ale transformării Laplace
Teorema 1. (Liniaritate)
Dacă f1 (t) şi f2 (t), cu t ∈ R, sunt două funcţii original, atunci
∀c1 , c2 ∈ C are loc relaţia:
L[c1 f1 (t) + c2 f2 (t)](p) = c1 L[f1 (t)](p) + c2 L[f2 (t)](p). (5.8)
Demonstraţie.
Z ∞
L[c1 f1 (t) + c2 f2 (t)](p) = (c1 f1 (t) + c2 f2 (t))e−pt dt
0
Z ∞ Z ∞
= −pt
c1 f1 (t)e dt + c2 f2 (t)e−pt dt = c1 L[f1 (t)](p) + c2 L[f2 (t)](p).
0 0
Teorema 2. (Asemănare)
Dacă f (t), cu t ∈ R, este o funcţie original, atunci oricare ar fi a ∈
R, a>0, are loc relaţia:
1 p
L[f (at)](p) = L[f (t)] . (5.9)
a a
Demonstraţie. Din definiţie, avem

Z ∞
L[f (at)](p) = f (at)e−pt dt.
0
Prin schimbarea de variabilă at = u, obţinem

Z ∞
u du 1 p
L[f (at)](p) = f (u)e−p a = L[f (t)] .
0 a a a
199
Dacă f (t), cu t ∈ R, este o funcţie original, atunci oricare ar fi a ∈
R, a>0, are loc relaţia:
L[f (t − a)](p) = e−pa L[f (t)](p). (5.10)
Demonstraţie. Are loc

Z ∞ Z ∞
L[f (t − a)](p) = f (t − a)e−pt
dt = f (u)e−p(u+a) du,
0 −a
prin schimbarea t − a = u. Deoarece f este funcţie original, f (t) = 0,

R0
t < 0, deci −a f (u)e−p(u+a) du = 0. Cum
Z ∞ Z ∞
f (u)e −p(u+a)
du = e −pa
f (u)e−pu du = e−pa L[f (t)](p),
0 0
rezultă că
L[f (t − a)](p) = e−pa L[f (t)](p). (5.11)
Teorema 4. (Deplasare)
Dacă f (t), cu t ∈ R, este o funcţie original, atunci oricare ar fi a ∈ C,
are loc relaţia:
L[eat f (t)](p) = L[f (t)](p − a). (5.12)
Demonstraţie.
Z ∞ Z ∞
L[e f (t)](p) =
at at −pt
e f (t)e dt = e−(p−a)t f (t) dt = L[f (t)](p − a).
0 0
Teorema 5. (Derivarea originalului)

Dacă f (t), cu t ∈ R, este o funcţie original şi f 0 (t) există şi este funcţie
original, atunci are loc relaţia:
L[f 0 (t)](p) = pL[f (t)](p) − f (0+). (5.13)
200
Demonstraţie. Folosind definiţia şi apoi integrarea prin părţi, se obţine
Z ∞ Z ∞
L[f (t)](p) =
0 −pt 0 −pt
e f (t) dt = e f (t)|0 − ∞
(−p)e−pt f (t) dt
0 0
Z ∞
= lim e−pt f (t) − e−0.p f (0+) + p e−pt f (t) dt = pL[f (t)](p) − f (0+).
t→∞ 0
lim f (t)e−pt = 0
t→∞
deoarece
|f (t)e−pt | = |f (t)||e−pt | ≤ M e−σt eat = M e−(σ−a)t ,
şi cum σ := Re p>a, avem că
lim |f (t)e−pt | = 0 ⇒ lim f (t)e−pt = 0.

t→∞ t→∞
În general, dacă f (t) admite derivate de ordin n şi toate sunt funcţii
original, atunci:
L[f (n) (t)](p) = pn L[f (t)](p) − pn−1 f (0+) − pn−2 f 0 (0+) − · · · − f (n−1) (0+).
Demonstraţia se face folosind metoda inducţiei.

Dacă f (t), cu t ∈ R, este o funcţie original, atunci
L[tf (t)](p) = − (L[f (t)](p))0 . (5.14)
În general,
L[tn f (t)](p) = (−1)n (L[f (t)](p))(n) (5.15)
pentru orice n ≥ 1.
201
Demonstraţie. Avem că
Z ∞ Z ∞
0 −pt 0
(L[f (t)](p)) = (e f (t)) dt = −tf (t)e−pt dt
0 0
Z ∞
=− tf (t)e−pt dt = −L[tf (t)](p)
0
Z ∞ Z ∞
00 2 −pt
(L[f (t)](p)) = (−t) e f (t) dt = (−1) 2
t2 e−pt f (t) dt
0 0
= (−1) L[t f (t)](p).

2 2
Pentru derivata de ordinul n se obţine:

Z ∞
(L[f (t)](p)) (n)
= (−1) n
tn f (t)e−pt dt
0
= (−1) L[t f (t)](p).

n n
Teorema 7. (Integrarea originalului)

Dacă f (t), cu t ∈ R, este o funcţie original, atunci
Z t
1
L f (u) du (p) = L[f (t)](p) (5.16)
0 p
Z t
Demonstraţie. Notăm cu h(t) = f (u) du şi avem că h0 (t) = f (t),
0
iar h(0) = 0. Aplicând proprietatea de derivare a originalului, se obţine
L[f (t)](p) = L[h0 (t)](p) = pL[h(t)](p) − h(0),
sau
1
L[h(t)](p) = L[f (t)](p),
p
de unde rezultă că
Z t
1
L[h(t)](p) = L f (u) du (p) = L[f (t)](p).
0 p
202
Teorema 8. (Integrarea imaginii)
Dacă f (t), cu t ∈ R, este o funcţie original, iar integrala
R∞
p
L[f (t)](q) dq este convergentă, atunci
Z ∞
f (t)
L (p) = L[f (t)](q) dq. (5.17)
t p
În particular, pentru p = 0, obţinem

Z ∞ Z ∞
f (t) f (t)
L[f (t)](q) dq = L (0) = dt.
0 t 0 t
Z ∞
Demonstraţie. Fie F (p) = L[f (t)](p) şi G(p) = F (q) dq. Atunci
p
Z r
G(p) = lim F (q) dq = lim H(r) − H(p).
r→∞ p r→∞
De aici rezultă că G0 (p) = −F (p) sau −G0 (p) = F (p). Fie g(t) originalul
funcţiei G(p), ceea ce ı̂nseamnă că G(p) = L[g(t)](p). Ţinând seama că
L[t · g(t)](p) = −G0 (p), F (p) = L[f (t)](p) şi − G0 (p) = F (p),
rezultă
f (t)
−t · g(t) = −f (t) sau g(t) =
t
şi găsim că
f (t)
G(p) = L (p).
t
Teorema 9. (Convoluţie)
Dacă f şi g sunt funcţii original, atunci
L[(f ? g)(t)](p) = L[f ](p) · L[g](p), (5.18)

Z t
unde (f ? g)(t) = f (x)g(t − x)dx este produsul de convoluţie.
0
203
Demonstraţie. Plecând de la definiţie şi schimbând ordinea de inte-
grare, obţinem
Z ∞ Z ∞Z ∞
L[(f ?g)(t)](p) = −pt
(f ?g)(t)·e dt = f (x)g(t−x)dx e−pt dt
0 0 0
Z ∞ Z ∞
−pt
= f (x) g(t − x)e dt dx
0 0
Cu schimbarea de variabilă y = t − x, ultima integrală dublă devine
Z ∞ Z ∞
f (x) g(y)e−p(y+x) dy dx
0 −x
Z ∞ Z 0 Z ∞
−p(y+x)
= f (x) g(y)e dy + g(y)e−p(y+x) dy dx.
0 −x 0
Cum g(y) = 0 pentru y < 0, integrala pe (−x, 0) este 0 şi obţinem

Z ∞ Z ∞ Z ∞ Z ∞
−p(y+x) −px
f (x) g(y)e dy dx = f (x)e dx · g(y)e−py dy
0 0 0 0
= L[f ](p) · L[g](p).
204
Problema 1. Să se calculeze transformata Laplace pentru funcţiile

original:
a) f (t) = t · ch(5t), t ≥ 0;
b) f (t) = t2 sin t, t ≥ 0;
c) f (t) = cos(t − π) + 6 sin2 4t, t ≥ 0;
d) f (t) = e−3t cos2 t, t ≥ 0;
e) f (t) = 1 − sin(2t) · cos(6t), t ≥ 0;
sin(3t)
f) f (t) = , t > 0;
t

 2,
 t ∈ [0, 1)
g) f (t) = t, t ∈ [1, 4) , t ≥ 0;

0, t≥4

Z t
h) f (t) = e −t
xex cos xdx, t ≥ 0;
0
Z t
i) f (t) = (t − x)10 · ch(2x)dx, t ≥ 0.
0
Soluţie:
a) Folosim proprietatea de derivare a imaginii pentru n = 1 şi f (t) =

ch(5t). Rezultă
L[t · ch(5t)](p) = (−1) · F 0 (p),
unde
205
p
F (p) = L[f (t)](p) = L[ch(5t)](p) = .
p2 − 25
Avem că
p 0 p2 + 25
F 0 (p) = = − .
p2 − 25 (p2 − 25)2
Aşadar,
p2 + 25
L[t · ch(5t)](p) = .
(p2 − 25)2
b) Folosim proprietatea de derivare a imaginii pentru n = 2 şi f (t) =

sin t. Obţinem
00 00
L t2 sin t (p) = (−1)2 F (p) = F (p) ,

unde
1
F (p) = L [f (t)] (p) = L [sin t] (p) = .
p2 +1
Avem că
−2p
F 0 (p) = ,
(p2 + 1)2
iar
−2 (p2 + 1) + 8p2
F 00 (p) = .
(p2 + 1)3
Deci,
6p2 − 2
L t2 sin t (p) =

.
(p2 + 1)3
c) Din formula trigonometrică pentru cosinus de diferenţă, respectiv

formula de liniarizare, obţinem
cos(t − π) = cos t cos π + sin t sin π = − cos t;
1 − cos 4t
sin2 2t = .
2
206
Din liniaritatea operatorului Laplace, deducem
L[f (t)](p) = L[cos(t − π)](p) + L[sin2 2t](p)

h 1 − cos 4t i
= L[− cos t](p) + L (p)
2
p 1 1
=− 2 + · L[1](p) − · L[cos 4t](p)
p +1 2 2
p 1 p
=− 2 + − 2 .
p + 1 2p 2p + 32
d) Aplicăm mai ı̂ntâi formula de liniarizare pentru funcţia cosinus şi

apoi proprietatea de liniaritate a operatorului L. Rezultă

−3t 1 + cos 2t
L [e cos t] (p) = L e ·
−3t 2
(p)
2
1
L e−3t (p) + L e−3t cos 2t (p) .

=
2
Din formula operatorului Laplace aplicat funcţiei exponenţiale,
obţinem:
(a=−3) 1
L e−3t (p) =

.
p+3
Pentru L e−3t cos 2t folosim formula de deplasare cu a = −3 şi

f (t) = cos 2t. Avem
L e−3t cos 2t = F (p + 3) ,

unde
p
F (p) = L [cos 2t] (p) = .
p2 +4
Deci,
p+3
F (p + 3) =
(p + 3)2 + 4
207
şi
p+3
L e−3t cos 2t =

.
(p + 3)2 + 4
Aşadar,

1 1 p+3
L e−3t sin2 t (p) =

+ .
2 p + 3 (p + 3)2 + 4
e) Aplicăm liniaritatea operatorului Laplce şi obţinem
L[1 − sin(2t) · cos(6t)](p) = L[1](p) − L[sin(2t) · cos(6t)](p)

1
= − L[sin(2t) · cos(6t)](p).
p
Pentru a putea calcula transformata produsului, scriem mai ı̂ntâi pro-

dusul sub formă de diferenţă
sin(8t) − sin(4t)
sin(2t) · cos(6t) = .
2
Aşadar,
1 h sin(8t) − sin(4t) i
L[f (t)](p) = −L (p)
p 2
1 1 1
= − · L[sin(8t)](p) + · L[sin(4t)](p)
p 2 2
1 4 2
= − 2 + 2 .
p p + 64 p + 16
f) Folosim integrarea imaginii pentru f (t) = sin (3t) şi obţinem

Z ∞
sin (3t)
L (p) = F (q) dq
t p
unde
208
3
F (q) = L [sin (3t)] (q) = .
q2 +9
Deci
Z ∞
sin (3t) 3 q ∞ π p
L (p) = 2
dq = arctg = − arctg .
t p q +9 3 p 2 3
g) Cum funcţia f nu are aceeaşi expresie pentru t > 0, nu putem

aplica proprietăţile transformării Laplace. Folosim definiţia şi obţinem
Z ∞ Z 1 Z 4 Z ∞
L[f (t)](p) = −pt
f (t)e dt = −pt
2 · e dt + −pt
t · e dt + 0 · e−pt dt
0 0 1 4
2 1 1
= − · (e−p − 1) − · 4e−4p − e−p − 2 · e−4p − e−p .
p p p
Z t h) Folosim proprietatea de deplasare pentru a = −1 şi f (t) =

xex cos xdx. Avem
0
h Z t i
L e −t
xex cos xdx (p) = F (p + 1),
0
unde
hZ t i
F (p) = L xex cos xdx (p).
0
Aplicăm proprietatea de integrare a originalului pentru n = 1 şi
f (x) = xex cos x. Rezultă
hZ t i 1
L xex cos xdx (p) = · L[tet cos t](p).
0 p
Mai departe, folosim proprietatea de derivare a imaginii pentru n = 1
şi f (t) = et cos t. Avem
0
L[tet cos t](p) = − L[et cos t](p) ,
209
deci
hZ t i 1 0
L xex cos xdx (p) = − · L[et cos t](p) .
0 p
Aplicăm proprietatea de deplasare pentru a = 1 şi f (t) = cos t.

Obţinem
p−1
L[et cos t](p) = L[cos t](p − 1) = .
(p − 1)2 + 1
Prin urmare,
hZ t i 1 (p − 1)2 − 1
L xex cos xdx (p) = · h i2 = F (p).
0 p
(p − 1)2 + 1
Deci,
t
p2 − 1
Z
1 h i
2 = L e
−t
F (p + 1) = · xex cos xdx (p).
p+1 0
p2 + 1
i) Se observă că integrala reprezintă convoluţia funcţiilor g(t) = ch2t

şi h(t) = t10 . Aşadar,
Z t
f (t) = ch(2x) · (t − x)10 dx = (g ? h)(t),
0
şi prin urmare
L[f (t)](p) = L[g ? h)(t)](p) = L[g(t)](p) · L[h(t)](p)
p 10! 10!
= · 11 = 10 .
p2 −4 p p · (p2 − 4)
210
Să se calculeze transformata Laplace pentru funcţiile:
a) f (t) = e−3t − 2t + 4cht, t ≥ 0;
b) f (t) = t2 + 2 cos t − et sin 2t, t ≥ 0;
c) f (t) = t2 · cos (2t), t ≥ 0;

1
d) f (t) = t2 e−t − · sh(πt), t ≥ 0;
8
e) f (t) = sin(t − π) + cos2 4t, t ≥ 0;
f) f (t) = sin t · sin(5t) + cos(4t) · cos(8t), t ≥ 0;

sin 2t
g) f (t) = 2 − , t > 0;
t
cos t − cos 3t
h) f (t) = , t > 0;
t
Z t
−3t
i) f (t) = te − x2 e−4x dx, t > 0;
0

 4,
 t ∈ [0, 5)
j) f (t) = t3 , t ∈ [5, 6) , t ≥ 0;

0, t≥6


−t
 e ,
 t ∈ [0, 1)
2t
k) f (t) = e , t ∈ [1, 3) , t ≥ 0;

0, t≥3

Z t
l) f (t) = cos(5x) · (t − x)2022 dx, t ≥ 0;
0
Z t
m) f (t) = sin(6x) · et−x dx, t ≥ 0.
0
211
5.6 Calculul inversei transformării Laplace
Cunoscând transformarea Laplace a unei funcţii original, putem de-
termina funcţia original a acestei transformări folosind inversa trans-
formării. În cele ce urmează, notăm transformata Laplace cunoscută cu
F (p).
Metoda 1: elementară, folosind liniaritatea şi descompunerea ı̂n

fracţii simple
Această metodă este utilă doar ı̂n cazul particular ı̂n care
polinom1
F (p) = , grad(polinom1) < grad(polinom2).
polinom2
Metoda constă ı̂n parcurgerea a 3 paşi.

Pasul 1. Se descompune F (p) ı̂n fracţii simple. Coeficienţii descom-
punerii pot fi numere reale sau complexe, dar este de preferat să avem
coeficienţii reali.
Pasul 2. Fiecare fracţie simplă obţinută trebuie recunoscută ca fiind
transformarea Laplace a unei funcţii original.
Pasul 3. Folosind liniaritatea, determinăm acum funcţia original a lui
F (p).
Exemplu: Să se determine funcţia original a imaginii

p
F (p) = .
(p + 2)(p2 + 4)
Soluţie:
Pasul 1. Descompunem funcţia F (p) ı̂n fracţii simple. Căutăm con-
stantele reale a, b, c astfel ı̂ncât
a bp + c
F (p) = + 2 .
p+2 p +4
212
−1 1 1
Obţinem a = , b = , c = . Deci,
4 4 2
−1 1 1 p 1 1
F (p) = · + · 2 + · 2 .
4 p+2 4 p +4 2 p +4
Pasul 2. Avem că
1
= L[e−2t ](p);
p+2
p
= L[cos 2t](p)
p2 + 4
şi
1 1
= · L[sin 2t](p).
p2 + 4 2
Pasul 3. Am obţinut
−1 1 1
F (p) = · L[e−2t ](p) + · L[cos 2t](p) + · L[sin 2t](p),
4 4 2
iar din liniaritate deducem
h −1 1 1 i
F (p) = L · e−2t + · cos 2t + · sin 2t (p).
4 4 4
Prin urmare, funcţia original este
−1 −2t 1 1
f (t) = · e + · cos 2t + · sin 2t.
4 4 4
213
Metoda 2: Formula Mellin-Fourier
În condiţii destul de generale, relaţia:

Z ∞
F (p) = e−pt f (t) dt
0
ca ecuaţie integrală ı̂n funcţia necunoscută f (t) admite o soluţie unică.

Definiţia 3. Spunem că funcţia f (t) definită pe un interval [a, b] este
derivabilă pe porţiuni dacă există o diviziune
a = t0 <t1 < . . . <ti <ti+1 < . . . <tn = b
astfel ı̂ncât f (t) este derivabilă ı̂n fiecare interval (ti−1 , ti ) şi există limitele
laterale f (ti − 0), f (ti + 0).
Teorema 10. (Inversiune)

Dacă funcţia f : R → C ı̂ndeplineşte următoarele condiţii:
a) f (t) = 0 , t ≤ 0
b) f (t) este derivabilă pe porţiuni;
c) există s0 real, s0 ≥ 0 astfel ı̂ncât |f (t)|e−s0 t este mărginită pentru
0 ≤ t<∞.
atunci, ı̂n punctele ı̂n care f (t) este continuă, valorile ei sunt date de
formula Mellin-Fourier:
Z a+i∞
1
f (t) = F (p)ept dp, pentru p = σ + iτ şi a>s0 , (5.19)
2πi a−i∞
unde F (p) este transformata Laplace a funcţiei f (t).
Integrala de mai sus se poate calcula practic cu ajutorul reziduurilor:
X
f (t) = Rez[ept F (p), pk ] (5.20)
k
unde pk sunt singularităţi ale lui F (p).
214
Putem formula astfel un algoritm de determinare a funcţiei original:
Pasul 1. Se consideră funcţia
G(p) = ept · F (p), t ≥ 0.
Determinăm punctele singulare izolate ale lui G şi calculăm reziduu-

rile lui G ı̂n toate aceste puncte.
Pasul 2. Funcţia original f (t)=suma tuturor reziduurilor funcţiei G.
pe2p
Exemplu. Să se determine funcţia original a imaginii F (p) = .
p2 + 4
Soluţie:
pe2p pe(t+2)p
Pasul 1. Construim funcţia G(p) = ept · = .
p2 + 4 p2 + 4
Punctele singulare ale funcţiei G(p) sunt p1 = −2i şi p2 = 2i (poli de
ordinul 1). Calculăm reziduurile lui G ı̂n cele două puncte. Avem
h
p(t+2) p i
Rez (G(p), −2i) = lim (p + 2i)e
p→−2i (p − 2i)(p + 2i)
−2ie−2i(t+2) e−2i(t+2)
= =
−4i 2
şi
h p i
Rez (G(p), 2i) = lim (p − 2i)ep(t+2)
p→2i (p − 2i)(p + 2i)
2ie2i(t+2) e2i(t+2)
= = .
4i 2
Pasul 2. Obţinem
f (t) = Rez (G(p), −2i) + Rez (G(p), 2i) ,
deci
e−2i(t+2) e2i(t+2)
f (t) = + = cos 2t + 4 .
2 2
215
Problema 1. Să se determine funcţiile original pentru următoarele

funcţii imagine:
2p − 1
a) F (p) = ;
(p2 − 2p − 3)
p
b) F (p) = ;
(p2 + 1) (p − 2)
p+1
c) F (p) = .
(p2 + 3) (p2 + 9)
Soluţie:
a) Pasul 1. Folosim scrierea lui F (p) ca sumă de fracţii simple. Ob-

servăm mai ı̂ntâi că p2 − 2p − 3 = (p + 1)(p − 3). Aşadar,
2p − 1
F (p) = .
(p + 1)(p − 3)
Căutăm constantele reale a, b astfel ı̂ncât:

a b
F (p) = + .
p+1 p−3
3 5
Obţinem a = şi b = . Deci,
4 4
3 1 5 1
F (p) = · + · .
4 p+1 4 p−3
Pasul 2. Avem că

1 1
= L e−t (p) ; = L e3t (p) .

p+1 p−3
216
3 5
· L e−t (p) + · L e3t (p) .

F (p) =
4 4
Din liniaritate, deducem

3 −t 5 3t
F (p) = L · e + · e (p) .
4 4

3 −t 5 3t
f (t) = ·e + ·e .
4 4
b) Pasul 1. Folosim scrierea lui F (p) ca sumă de fracţii simple.

Căutăm constantele reale a, b, c astfel ı̂ncât
ap + b c
F (p) = 2
+ .
p +1 p−2
2 1 2
Obţinem a = − , b = şi c = . Deci,
5 5 5
1 −2p + 1 1 2
F (p) = · 2 + · ,
5 p +1 5 p−2
de unde
2 p 1 1 2 1
F (p) = − · 2 + · 2 + · .
5 p +1 5 p +1 5 p−2
Pasul 2. Avem că

p 1 1
= L [cos t] (p) ; 2 = L [sin t] (p) ; = L e2t (p) .

p2 +1 p +1 p−2
217
2 1 2
F (p) = − · L [cos t] (p) + · L [sin t] (p) + · L e2t (p) ,

5 5 5
iar din liniaritate deducem

2 1 2 2t
F (p) = L − · cos t + · sin t + · e (p) .
5 5 5
2 1 2
f (t) = − · cos t + · sin t + · e2t .
5 5 5
c) Pasul 1. Folosim scrierea lui F (p) ca sumă de fracţii simple.

Căutăm constantele reale a, b, c, d astfel ı̂ncât
ap + b cp + d
F (p) = + .
p2 + 3 p2 + 9
1 1
Obţinem a = b = şi c = d = − . Deci,
6 6
1 p+1 1 p+1
F (p) = · 2 − · 2
6 p +3 6 p +9

1 p 1 p 1
= · + − − .
6 p 2 + 3 p2 + 3 p2 + 9 p 2 + 9
Pasul 2. Avem că
p h √ i
= L cos 3t (p) ;
p2 + 3
√ √ √ h √ i
1 3 3 3
= · = · L sin 3t (p) ;
p2 + 3 3 p2 + 3 3
p
= L [cos (3t)] (p)
p2 +9
218
şi
1 1 3 1
= · 2 = · L [sin (3t)] (p) .
p2 +9 3 p +9 3
h √ i √ h √ i
1 1 3
F (p) = · L cos 3t (p) + · · L sin 3t (p)
6 6 3
1 1 1
− · L [cos (3t)] (p) − · · L [sin (3t)] (p) .
6 6 3
Din liniaritate, deducem

" √ #
1 √ 3 √ 1 1
F (p) = L · cos 3t + · sin 3t − · cos (3t) − sin (3t) (p) .
6 18 6 18
1 √ √ 3 √ 1 1
f (t) = · cos 3t + · sin 3t − · cos (3t) − sin (3t) .
6 18 6 18

funcţii imagine:
1
a) F (p) = ;
(p2 + 6)2
1
b) F (p) = ;
(p − 1) (p2 + 2p − 3)
p2 + p + 1
c) F (p) = .
(p − 2)4
219
Soluţie:
a) În acest caz aplicăm formula de inversare Mellin-Fourier.

Pasul 1. Considerăm funcţia
1
G (p) = ept · F (p) = ept ·
.
(p2 + 6)2
√ √
Punctele singulare ale lui G (p) sunt p1 = 6i şi p2 = − 6i . Ambele
puncte sunt poli de ordinul 2. Calculăm reziduurile şi avem
0
√ √ 2 ept

Rez G(p), 6i = lim
√ p − 6i ·
p→ 6i (p2 + 6)2
" #0 √
ept tept p + 6i − 2ept
= lim
√ √ 2 = lim
√ √ 3
p→ 6i p + 6i p→ 6i p + 6i
√ √ √ √ √
te 6it
· 2 6i − e 6it · 2 e 6it 6it − 1
= √ 3 =− √
2 6i 24 6i
şi
0
√ √ 2 ept

Rez G(p), − 6i = lim√ p + 6i ·
p→− 6i (p2 + 6)2
" #0 √
ept tept p − 6i − 2ept
= lim√ √ 2 = lim√ √ 3
p→− 6i p − 6i p→− 6i p − 6i
√ √ √ √ √
e− 6it

−te− 6it
· 2 6i − e− 6it · 2 6it + 1
= √ 3 =− √ .
−2 6i 24 6i
Pasul 2. Funcţia original este

√ √
f (t) = Rez G(p), 6i + Rez G(p), − 6i
220
√ √ √ √
e− 6it
6it

e 6it − 1 6it + 1
=− √ − √
24 6i 24 6i
1 h√ √6it √ √ √ i
=− √ 6it e + e− 6it − e 6it − e− 6it
24 6i
√ √ √ √
t e 6it
+ e− 6it
1 e 6it
− e− 6it
=− · + √ ·
12 2 12 6 2i
t √ 1 √
= − cos 6t + √ · sin 6t .
12 12 6
Aşadar,
t √ 1 √
f (t) = − cos 6t + √ · sin 6t .
12 12 6
b) În acest caz putem aplica formula de inversare Mellin-Fourier.

1
G(p) = ept · F (p) = ept · .
(p − 1) (p2 + 2p − 3)
Determinăm mai ı̂ntâi punctele singulare ale funcţiei G.

Avem că p2 + 2p − 3 = (p − 1) (p + 3), deci
ept
G (p) = .
(p − 1)2 (p + 3)
Punctele singulare ale lui G sunt p1 = 1 (pol de ordin 2) şi p2 = −3

(pol de ordin 1).
Calculăm reziduul funcţiei G ı̂n punctul p1 = 1:
221
0
ept

2
Rez (G(p), 1) = lim (p − 1) ·
p→1 (p − 1)2 (p + 3)
0
ept tept (p + 3) − ept et (4t − 1)

= lim = lim = .
p→1 p+3 p→1 (p + 3)2 16
Calculăm reziduul funcţiei ept F (p) ı̂n punctul p2 = −3:
ept

Rez (G(p), −3) = lim (p + 3)
p→−3 (p − 1)2 (p + 3)
ept e−3t
= lim = .
p→−3 (p − 1)2 16
Pasul 2. Funcţia original va fi
f (t) = Rez (G(p), 1) + Rez (G(p), −3)
et (4t − 1) e−3t et (4t − 1) + e−3t

= + = .
16 16 16
c) În acest caz putem aplica formula de inversare Mellin-Fourier.

p2 + p + 1
G(p) = ept · F (p) = ept · .
(p − 2)4
Punctul singular al lui G este p1 = 2 (pol de ordin 4).

Calculăm reziduul funcţiei G ı̂n punctul 2:
000
ept (p2 + p + 1)

4
Rez (G(p), 2) = lim (p − 2) ·
p→2 (p − 2)4
000
= lim ept p2 + p + 1

p→2
222
00
= lim ept tp2 + tp + t + 2p + 1

p→2
0
= lim ept t2 p2 + t2 p + t2 + 4tp + 2t + 2

p→2
= lim ept t3 p2 + t3 p + t3 + 6t2 p + 3t2 + 6t

p→2
= e2t 7t3 + 12t2 + 3t2 + 6t .

f (t) = Rez (G(p), 2) = e2t 7t3 + 12t2 + 3t2 + 6t .


funcţii imagine:
1
a) F (p) = ;
(p + 1) (p − 2)2
1
b) F (p) = ;
p2 (p2 + 2)2
2p2 + p + 4
c) F (p) = 2 .
(p − p + 1) (p2 + 2p + 3)
Soluţie:
a) Am văzut la problema anterioară că pentru o astfel de funcţie

imagine, funcţia original se poate determina folosind formula de inversare
Mellin-Fourier. Dar ı̂n acest caz putem folosi ambele metode. Începem
prin a scrie funcţia F (p) ca sumă de fracţii simple. Căutăm constantele
reale a, b şi c astfel ı̂ncât
a b c
F (p) = + + .
p + 1 p − 2 (p − 2)2
223
Pentru a evita un volum mare de calcul, putem observa că:
1 1 p + 1 − (p − 2)
2 = ·
(p − 2) (p + 1) 3 (p − 2)2 (p + 1)
1 1 1 1
= · 2 − ·
3 (p − 2) 3 (p − 2) (p + 1)
1 1 1 p + 1 − (p − 2)
= · 2 − ·
3 (p − 2) 9 (p − 2) (p + 1)
1 1 1 1 1 1
= · − · + · .
9 p + 1 9 p − 2 3 (p − 2)2
Prin urmare,
1 1 1 1 1 1
F (p) = · − · + · .
9 p + 1 9 p − 2 3 (p − 2)2
Pentru primele două fracţii putem găsi funcţia original direct, uti-
lizând formule. Avem
1 1
= L e−t (p) şi = L e2t (p) .

p+1 p−2
1
Pentru fracţia folosim formula de inversare Mellin-Fourier.
(p − 2)2
Considerăm funcţia
1
G (p) = ept · .
(p − 2)2
Punctul singular al funcţiei G este p1 = 2 (pol de ordin 2). Calculăm
reziduul lui G in 2. Obţinem
0
ept

2
Rez (G (p) , 2) = lim (p − 2) ·
p→2 (p − 2)2
0
= lim ept = lim pept = 2e2t .
p→2 p→2
Aşadar, utilizând proprietatea de liniaritate şi cele două metode de

mai sus, deducem că
1 1 1
F (p) = · L e−t (p) − · L e2t (p) + · L 2e2t

9 9 3
224

1 −t 1 2t 1
=L 2t
· e − · e + · 2e (p) .
9 9 3
În concluzie, funcţia original este
1 −t 1 2t 1
f (t) = · e − · e + · 2e2t .
9 9 3
b) Începem prin a scrie funcţia F (p) ca sumă de fracţii simple.

Căutăm constantele reale a, b, c, d, r, s astfel ı̂ncât
a b cp + d rp + s
F (p) = + 2+ 2 + .
p p p + 2 (p2 + 2)2
Pentru a reduce volumul de calcul, putem proceda astfel:
1 1 p 2 + 2 − p2
= ·
p2 (p2 + 2)2 2 p2 (p2 + 2)2
1 1 1 1
= · 2 2 − ·
2 p (p + 2) 2 (p2 + 2)2
1 p2 + 2 − p2 1 1
= · 2 2 − ·
4 p (p + 2) 2 (p2 + 2)2
1 1 1 1 1 1
= · 2− · 2 − · .
4 p 4 p + 2 2 (p + 2)2
2
Aşadar,
1 1 1 1 1 1
· 2− · 2
F (p) = − ·
4 p 4 p + 2 2 (p + 2)2
2
√ √
1 1 2 2 1 1
= · 2− · 2 − · .
4 p 8 p + 2 2 (p2 + 2)2
Pentru primele două fracţii putem găsi funcţia original direct, uti-
lizând formule. Avem
225
√ h √ i
1 2
= L [t] (p) şi = L sin 2t (p) .
p2 p2 + 2
1
Pentru fracţia folosim formula de inversare Mellin-Fourier.
(p2 + 2)2
1
G (p) = ept · .
(p + 2)2
2
√
Punctele singulare ale funcţiei G sunt p1 = −i 2 (pol de ordin 2) şi
√
p2 = i 2 (pol de ordin 2).
Calculăm reziduul lui G ı̂n punctul p1 .

0
√ √ 2 ept

Rez G(p), −i 2 = lim√ p+i 2 ·
p→−i 2 (p2 + 2)2
" #0
√ 2 ept
= lim√ p+i 2 · √ 2 √ 2
p→−i 2 p+i 2 p−i 2
" #0 √
ept ept t p − i 2 − 2
= lim√ √ 2 = lim√ √ 3
p→−i 2 p−i 2 p→−i 2 p−i 2
√ √ √
i 2 · e−i 2t it 2 + 1

= .
16
Calculăm reziduul lui G ı̂n punctul p2 .

0
√ √ 2 ept

Rez G(p), i 2 = lim√ p−i 2 ·
p→i 2 (p2 + 2)2
" #0
√ 2 ept
= lim√ p−i 2 · √ 2 √ 2
p→i 2 p+i 2 p−i 2
226
" #0 √
ept ept t p + i 2 − 2
= lim√ √ 2 = lim√ √ 3
p→i 2 p+i 2 p→i 2 p+i 2
√ √ √
i 2 · ei 2t it 2 + 1
= .
16
1
Prin urmare, originalul fracţiei va fi funcţia
+ 2)2(p2
√ √
g (t) = Rez G(p), −i 2 + Rez G(p), i 2
√ √ √ √ √ √
i 2 · e−i 2t it 2 + 1

i 2 · ei 2t it 2 + 1
= +
16 16
t √ √2 sin √2t
= − · cos 2t + .
4 8
Deducem că
√ h √ i
1 2
F (p) = · L [t] (p) − · L sin 2t (p)
4 8
" √ √ #
1 t √ 2 sin 2t
− · L − · cos 2t + (p)
2 4 8
" √ √ t √
#
1 3 2
=L ·t− · sin 2t + · cos 2t (p) .
4 8 8
Aşadar, funcţia original este

√ √ t √
1 3 2
f (t) = · t − · sin 2t + · cos 2t .
4 8 8
227
c) Scriem funcţia F (p) ca sumă de fracţii simple. Căutăm constantele
reale a, b, c, d astfel ı̂ncât
ap + b cp + d
F (p) = + 2 .
p2 − p + 1 p + 2p + 3
Pentru a reduce volumul de calcul, putem observa că

2p2 + p + 4 (p2 − p + 1) + (p2 + 2p + 3)
=
(p2 − p + 1) (p2 + 2p + 3) (p2 − p + 1) (p2 + 2p + 3)
1 1
= + 2 ,
p2 + 2p + 3 p − p + 1
deci,
1 1
F (p) = + 2 .
p2 − p + 1 p + 2p + 3
Mai departe, pentru fiecare fracţie, determinăm originalul folosind
formula de inversare Mellin - Fourier. Facem notaţiile:
1 1
F1 (p) = ; F2 (p) = 2 .
p2 −p+1 p + 2p + 3
ept
G1 (p) = ept · F1 (p) = .
p2 − p + 1
√
1−i 3
Punctele singulare ale funcţiei G1 sunt p1 = (pol de ordin 1)
√ 2
1+i 3
şi p2 = (pol de ordin 1).
2
Calculăm reziduul funcţiei G1 ı̂n punctul p1 .
ept

Rez (G1 (p), p1 ) = lim (p − p1 ) ·
p→p1 (p − p1 ) (p − p2 )
√
ept i 3 1−i√3 t
= lim = ·e 2
p→p1 p − p2 3
228
√ " √ ! √ !#
3 t 3t 3t
= · e 2 · i cos + sin .
3 2 2
ept

Rez (G1 (p), p2 ) = lim (p − p2 ) ·
p→p2 (p − p1 ) (p − p2 )
√
ept i 3 1+i√3 t
= lim = ·e 2
p→p2 p − p1 3
√ " √ ! √ !#
3 t 3t 3t
= · e 2 · −i cos + sin .
3 2 2
Aşadar, originalul imaginii F1 este funcţia
f1 (t) = Rez (G1 (p), p1 ) + Rez (G1 (p), p2 )

√ √ !
2 3 t 3t
= · e 2 · sin .
3 2
ept
G2 (p) = ept · F2 (p) = .
p2 + 2p + 3
√
Punctele singulare ale funcţiei G2 sunt p3 = −1 + i 2 (pol de ordin
√
1) şi p4 = −1 − i 2 (pol de ordin 1).
ept

Rez (G2 (p), p3 ) = lim (p − p3 ) ·
p→p3 (p − p3 ) (p − p4 )
√
ept −i 2 (−1+i√2)t
= lim = ·e
p→p3 p − p4 4
229
√ √ √ i
2 −t h
= · e · −i cos 2t + sin 2t .
4
ept

Rez (G2 (p), p4 ) = lim (p − p4 ) ·
p→p4 (p − p3 ) (p − p4 )
√
ept i 2 (−1−i√2)t
= lim = ·e
p→p4 p − p3 4
√ √ √ i
2 −t h
= · e · i cos 2t + sin 2t .
4
Aşadar, originalul imaginii F2 este funcţia
f2 (t) = Rez (G2 (p), p3 ) + Rez (G2 (p), p4 )
√ √
2 −t
= · e · sin 2t .
2
În concluzie, funcţia original este
f (t) = f1 (t) + f2 (t)

√ √ ! √ √
2 3 t 3t 2 −t
= · e 2 · sin + · e · sin 2t .
3 2 2
230
Să se determine funcţiile original pentru următoarele funcţii imagine:

3p + 8
a) F (p) = ;
(p2
+ 4) (p − 5)
1
b) F (p) = 2 ;
p − 4p − 12
4p + 7
c) F (p) = 2 ;
p − 11p + 30
p−4
d) F (p) = 2 ;
(p + 5) (p2 + 16)
1
e) F (p) = 2 ;
(p + p + 5) (p − 1)
e4p
f) F (p) = ;
p2 + 16
3
g) F (p) = ;
(p2 + 8)2
1
h) F (p) = ;
(p − 3) (p2 − p − 6)
p
i) F (p) = 3 ;
p − 3p + 2
p2 + 2
j) F (p) = ;
(p − 3)4
p+1
k) F (p) = ;
p2 (p2 + 3)2
1
l) F (p) = ;
p3 (p2 + 4)2
2p + 3
m) F (p) = 2 ;
(p + p + 1) (p2 + 3p + 4)
1
n) F (p) = 2 .
(p + 4p + 4) (p2 + 4p + 5)
231
5.9 Aplicaţii ale transformării Laplace
Tipul I: Rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuaţii
diferenţiale cu coeficienţi constanţi
Considerăm ecuaţia diferenţială de ordin n, n ∈ N, n ≥ 1 cu

coeficienţi constanţi ai ∈ R:
an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a0 y = f (t) (5.21)
cu condiţiile iniţiale:
y(0) = y0 , y 0 (0) = y1 , . . . , y (n−1) (0) = yn−1 . (5.22)
Vrem să determinăm funcţia necunoscută y = y(t), t≥0, de clasă

C [0, ∞), care să fie soluţie a ecuaţiei diferenţiale (1) şi să satisfacă
n
condiţiile iniţiale (2).

Problema astfel formulată reprezintă o problemă Cauchy pentru
ecuaţia diferenţială de mai sus.
În ipoteza că f (t) este funcţie original Laplace, aplicând transforma-
rea Laplace ecuaţiei diferenţiale (1), obţinem:
L[an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a0 y](p) = L[f (t)](p)
şi folosind proprietatea de liniaritate, avem
an L[y (n) ](p) + an−1 L[y (n−1) ](p) + · · · + a0 L[y](p) = L[f (t)](p).
Din proprietatea de derivare a originalului, avem că:
L[y (n) ](p) = pn L[y](p) − pn−1 y(0) − pn−2 y 0 (0) − . . . − y (n−1) (0)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..
L[y (k) ](p) = pk L[y](p) − pk−1 y(0) − pk−2 y 0 (0) − · · · − y (k−1) (0)
232
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..
L[y 0 ](p) = pL[y](p) − y(0).
Notăm
L[y](p) = Y (p) şi L[f (t)](p) = F (p).
Calculul lui F (p) se face folosind transformate ale căror expresii sunt
cunoscute şi proprietăţi ale transformatei Laplace.
Putem determina astfel expresia necunoscutei Y (p) a unei ecuaţii
algebrice.
Pentru determinarea necunoscutei problemei Cauchy, folosim metode
de determinare a originalului transformatei Laplace Y (p), pe care ı̂n acest
moment o cunoaştem.
233
5.10 Exerciţii rezolvate tipul I
Problema 1. Folosind transformarea Laplace, să se determine soluţia

y = y(t) pentru ecuaţiile:
a) y 00 − 5y 0 + 6y = e−t , cu condiţiile iniţiale y(0) = −1, y 0 (0) = 1;
b) y 00 − 3y 0 + 2y = t, cu condiţiile iniţiale y (0) = 1; y 0 (0) = 1;
c) y 00 − 2y 0 + y = et · sin t, cu condiţiile iniţiale y (0) = 0; y 0 (0) = 0;
d) y 000 + 4y 0 = 2, cu condiţiile iniţiale y (0) = y 0 (0) = 0, y 00 (0) = 1.
Soluţie:
a) Aplicăm transformarea Laplace ambilor membri şi se obţine
L[y 00 (t) − 5y 0 (t) + 6y(t)](p) = L[e−t ](p).
Liniaritatea transformatei duce la
L[y 00 (t)](p) − 5L[y 0 (t)](p) + 6L[y(t)](p) = L[e−t ](p).
Folosim proprietatea de derivare a originalului pentru n = 1 şi apoi

pentru n = 2. Avem
L[y 0 (t)](p) = pL[y(t)](p) − y(0) = pL[y(t)](p) + 1

şi
L[y 00 (t)](p) = p2 L[y(t)](p) − py(0) − y 0 (0) = p2 L[y(t)](p) + p − 1.
Cum
1
L[e−t ](p) = ,
p+1
ecuaţia devine
234
1
L[y(t)](p)(p2 − 5p + 6) = p − 6 + .
p+1
Pentru simplitate, notăm L[y(t)](p) cu Y (p) şi deducem
1 1
Y (p) = · p − 6 + ,
p2 − 5p + 6 p+1
de unde
p2 − 5p − 5
Y (p) = .
(p + 1)(p − 2)(p − 3)
Prin descompunere ı̂n fracţii simple, găsim

1 1 11 1 11 1
Y (p) = · + · − ·
12 p + 1 3 p−2 4 p−3
1 11 11
= · L[e−t ] + · L[e2t ] − · L[e3t ]
12 3 4
h1 11 2t 11 3t i
=L ·e +−t
·e − ·e ,
12 3 4
deci soluţia este
1 11 2t 11 3t
y(t) = · e−t + ·e − ·e .
12 3 4
b) Aplicăm transformarea Laplace. Obţinem
L [y 00 − 3y 0 + 2y] (p) = L [t] (p) .
Din liniaritate,
1
L [y 00 ] (p) − 3L [y 0 ] (p) + 2L [y] (p) = .
p2
Aplicăm proprietatea de derivare a originalului pentru n = 1 şi apoi
pentru n = 2. Rezultă
L [y 0 ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p) − 1
235
şi
L [y 00 ] (p) = p2 L [y] (p) − y (0) · p − y 0 (0) = p2 L [y] (p) − p − 1,
deci ecuaţia devine

1
p2 L [y] (p) − p − 1 − 3 (pL [y] (p) − 1) + 2L [y] (p) = 2 .

p
Pentru simplitate, notăm L [y] (p) cu Y (p) şi obţinem

1
p2 − 3p + 2 Y (p) = 2 + p − 2,

p
de unde
1 1
Y (p) = + .
p2 (p − 1) (p − 2) p − 1
1
Aflăm originalele. Pentru , originalul este et şi acum trebuie să
p−1
1
determinăm originalul şi pentru prima fracţie. Scriem 2
p (p − 1) (p − 2)
ca sumă de fracţii simple. Avem
1 1 1 1 3 1 1 1
= · − + · + · 2
p2 (p − 1) (p − 2) 4 p−2 p−1 4 p 2 p
1 3 1
· L e2t (p) − L et (p) + · L [1] (p) + · L [t] (p)

=
4 4 2

1 3 t
= L e2t − et + + (p) ,
4 4 2
deci soluţia este

1 3 t 1 3 t
y (t) = et + e2t − et + + = e2t + + .
4 4 2 4 4 2
236
c) Aplicăm transformarea Laplace. Obţinem
L [y 00 − 2y 0 + y] (p) = L et · sin t (p) .

Din liniaritate,
L [y 00 ] (p) − 2L [y 0 ] (p) + L [y] (p) = L et · sin t (p) .


L [y 0 ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p)
şi
L [y 00 ] (p) = p2 L [y] (p) − y (0) · p − y 0 (0) = p2 L [y] (p) .
Pentru calculul membrului drept, folosim formula de deplasare cu

a = 1 şi f (t) = sin t. Avem
L et sin t = F (p − 1)

unde
1
F (p) = L [sin t] (p) = .
p2 +1
Deci,
1 1
L et sin t =

2
= 2 .
(p − 1) + 1 p − 2p + 2
Ecuaţia devine
1
p2 L [y] (p) − 2pL [y] (p) + L [y] (p) = .
p2 − 2p + 2

1
p2 − 2p + 1 Y (p) =

,
p2 − 2p + 2
237
de unde
1
Y (p) = .
(p2 − 2p + 1)(p2 − 2p + 2)
Scriem Y (p) ca sumă de fracţii simple. Avem
1 1 1
= 2 − 2
(p2 2
− 2p + 1)(p − 2p + 2) p − 2p + 1 p − 2p + 2
1 1
= − .
(p − 1)2 p2 − 2p + 2
Pentru fiecare din cele două fracţii folosim formula de inversare

1 1
Mellin-Fourier. Notăm G1 (p) = 2
· ept şi G2 (p) = 2 · ept .
(p − 1) p − 2p + 2
Punctul singular al lui G1 este p1 = 1 (pol de ordin 2). Calculăm
reziduul funcţiei ı̂n p1 .
h ept i0
2
Rez (G1 (p), 1) = lim (p − 1) ·
p→1 (p − 1)2
= lim(ept )0 = lim tept = tet .

p→1 p→1
Aşadar, originalul pentru funcţia G1 este g1 (t) = tet .

Punctele singulare ale lui G2 sunt p1 = 1 − i şi p2 = 1 + i, ambele poli
de ordinul 1.
Calculăm reziduul funcţiei ı̂n p1 .
h ept i
Rez (G2 (p), 1 − i) = lim (p − (1 − i)) ·
p→1−i (p − (1 − i))(p − (1 + i))
ept e(1−i)t et (cos t − i sin t)

= lim = = .
p→1−i p − (1 + i) −2i −2i
Calculăm reziduul funcţiei ı̂n p2 :
ept

Rez (G2 (p), 1 + i) = lim (p − (1 + i)) ·
p→1+i (p − (1 − i))(p − (1 + i))
238
ept e(1+i)t et (cos t + i sin t)
= lim = = .
p→1+i p − (1 − i) 2i 2i
Aşadar, originalul pentru funcţia G2 este
g2 (t) = Rez (G2 (p), 1 − i) + Rez (G2 (p), 1 + i) = et · sin t.
Prin urmare, soluţia ecuaţiei este
y(t) = et (t − sin t).
d) Aplicăm transformarea Laplace. Obţinem
L [y 000 + 4y 0 ] (p) = L [2] (p) .
Din liniaritate, avem

2
L [y 000 ] (p) + 4L [y 0 ] (p) = .
p

L [y 0 ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p)
şi
L [y 000 ] (p) = p3 L [y] (p) − y (0) · p2 − y 0 (0) · p − y 00 (0)

= p3 L [y] (p) − 1.
Ecuaţia devine
2
p3 L [y] (p) − 1 + 4pL [y] (p) = .
p
p+2
p3 + 4p Y (p) =

,
p
239
de unde
p+2 p+2
Y (p) = 3
= 2 2 .
p (p + 4p) p (p + 4)
Scriem Y (p) ca sumă de fracţii simple. Avem
1 1 1 1 −1 · p − 1
Y (p) = · + · 2 + 42 2
4 p 2 p p +4
1 1 1 1 1 p 1 1
= · + · 2− · 2 − · 2
4 p 2 p 4 p +4 2 p +4
1 1 1 1
= · L [1] (p) + · L [t] (p) − · L [cos (2t)] (p) − L [sin (2t)] (p)
4 2 4 4

1 t cos (2t) sin (2t)
=L + − − (p) ,
4 2 4 4
deci soluţia este
1 t cos (2t) sin (2t)

y (t) = + − − .
4 2 4 4
240
I
Folosind transformarea Laplace, să se determine soluţia y = y(t) pen-

tru ecuaţiile:
a) y 00 − 7y 0 + 10y = et , cu condiţiile y (0) = 1; y 0 (0) = −1;
b) y 00 + 2y 0 + y = 1, cu condiţiile y (0) = 0, y 0 (0) = 1;
c) y 00 + 5y 0 + 4y = e−t · cos t, cu condiţiile y (0) = 0, y 0 (0) = 2;
d) y 00 + 4y 0 + 4y = cos t · sin(2t), cu condiţiile y (0) = 0, y 0 (0) = 0;
e) y 00 − 6y 0 + 9y = te2t , cu condiţiile y (0) = 0, y 0 (0) = 0;
f) y 000 + y 0 = cos t, cu condiţiile y (0) = 0; y 0 (0) = −2; y 00 (0) = 0;
g) y 000 + y 00 = t · sin(3t), cu condiţiile y (0) = 0; y 0 (0) = 0; y 00 (0) = 0;
h) y 000 + y = e−t , cu condiţiile y (0) = 0; y 0 (0) = 0; y 00 (0) = 0;
i) y 000 − 3y 0 + 2y = ch(2t), cu condiţiile y (0) = y 0 (0) = 0, y 00 (0) = −1;
j) y iv − y = 1, cu condiţiile y (0) = 0; y 0 (0) = 0; y 00 (0) = 0.
241
Tipul II: Rezolvarea problemei Cauchy pentru sisteme de
ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi
Cu ajutorul transformatei Laplace, putem găsi soluţiile a mai multor

tipuri de probleme Cauchy pentru sisteme de ecuaţii diferenţiale.
Considerăm un sistem liniar de ecuaţii diferenţiale de orinul I cu

coeficienţi constanţi de forma
Ay 0 (t) = f (t),
unde A este o matrice pătrată nesingulară n × n cu elemente con-

stante reale, f (t) = [f1 (t), f2 (t), · · ·, fn (t)]T este un n vector, funcţiile
f1 (t), f2 (t), · · ·, fn (t) sunt funcţii continue original Laplace, iar y(t) =
[y1 (t), y2 (t), · · ·, yn (t)]T este vectorul funcţiilor necunoscute ale sistemu-
lui.
Notând cu F (p) vectorul transformatelor Laplace ale funcţiilor
f1 (t), f2 (t), · · ·, fn (t), obţinem
F (p) = [L[f1 (t)](p), L[f2 (t)](p), · · ·, L[fn (t)](p)]T .
Cu notaţia Y (p) = [L[y1 (t)](p), L[y2 (t)](p)], · · ·, L[yn (t)](p)]T , găsim

următorul sistem algebric:
A[pY (p) − y(0)] = F (p),
cu soluţia
Y (p) = A−1 F (p) + Ay(0).
Cu metode de determinare a originalului, se găsesc apoi necunoscutele

y1 (t), y2 (t), · · ·, yn (t).
242
Dacă, ı̂nsă, ı̂n sistem, funcţiile necunoscute au ordine de derivare di-
ferite, se aplică transformarea Laplace fiecărei ecuaţii a sistemului. Folo-
sind proprietăţi ale transformatei Laplace, se găseşte un sistem algebric
cu necunoscutele
Y1 (p), Y2 (p), · · ·, Yn (p).
Determinarea acestora se face cu metode cunoscute: substituţie, re-
ducere, Cramer, etc.
Cu metode de determinare a originalului, se găsesc apoi necunoscutele
y1 (t), y2 (t), · · ·, yn (t).
243
5.12 Exerciţii rezolvate tipul II
Problema 1. Să se rezolve sistemele de ecuaţii diferenţiale folosind

transformarea Laplace:
(
x0 + y 0 = −5
a) unde x (0) = 1, y (0) = −1;
2x0 + 3y 0 = te−2t
(
y 0 + 2x = 0
b) 0 00
unde x (0) = 0, y (0) = 0 şi y 0 (0) = 0;
3x + y = sin 2t sin 3t

0
 x =y+z

c) y 0 = z + x unde x (0) = −1, y (0) = 3 şi z(0) = −2.

 0
z =x+y
Soluţie:
a) Aplicăm transformarea Laplace pentru ambele ecuaţii şi obţinem

(
L [x0 + y 0 ] (p) = L [−5] (p)
L [2x0 + 3y 0 ] (p) = L [te−2t ] (p) ,
de unde
(
L [x0 ] (p) + L [y 0 ] (p) = −5 · L [1] (p)
2L [x0 ] (p) + 3L[y 0 ] (p) = L [te−2t ] (p) .
Folosim formula de derivare a originalului pentru n = 1 şi avem
L [x0 ] (p) = pL [x] (p) − x (0) = pL [x] (p) − 1;
L [y 0 ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p) + 1,
iar din formula de derivare a imaginii pentru n = 1 şi f (t) = e−2t

obţinem
244
0
1 1
L te−2t (p) = (−1) · F 0 (p) = −

= .
p+2 (p + 2)2
Înlocuim ı̂n sistem şi avem
−5


 pL [x] (p) − 1 + pL [y] (p) + 1 =


 p

 1
 2 (pL [x] (p) − 1) + 3 (pL [y] (p) + 1) = .


(p + 2)2
Notăm L [x] (p) cu X (p) şi L [y] (p) cu Y (p). Rezultă
−5


 pX (p) + pY (p) =


 p

 1
 2pX (p) + 3pY (p) =

 − 1.
(p + 2)2
Rezolvăm sistemul cu necunoscutele X (p) şi Y (p). Deducem că
−15 1 1

 X (p) = 2 + −
p p (p + 2)2



 p

 10 1 1
 Y (p) = 2 − + .


p p p (p + 2)2
1
Fracţia se scrie ca sumă de fracţii simple astfel:
p (p + 2)2
1 1 1 1 1 1 1
2 = · − · − · .
p (p + 2) 4 p 4 p + 2 2 (p + 2)2
Aşadar,
−15 3 1 1 1 1 1

 X (p) = 2 + · + · + ·
4 p 4 p + 2 2 (p + 2)2



 p

 10 3 1 1 1 1 1
 Y (p) = 2 − · − · − · .


p 4 p 4 p + 2 2 (p + 2)2
245
Rezultă că
3 1 1

X (p) = −15 · L [t] (p) + L [1] (p) + L e−2t (p) + L te−2t (p)



 4 4 2
 Y (p) = 10 · L [t] (p) − 3 L [1] (p) − 1 L e−2t (p) − 1 L te−2t (p) ,




4 4 2
deci,
3 e−2t te−2t


 X (p) = L −15t + + + (p)
4 4 2



3 e−2t te−2t


 Y (p) = L 10t − − −

 (p) ,
4 4 2
iar soluţia sistemului este
3 e−2t te−2t


 x (t) = −15t + + +

 4 4 2
−2t
 y (t) = 10t − 3 − e te−2t


−

.
4 4 2
b) Aplicăm transformarea Laplace pentru ambele ecuaţii şi obţinem
(
L [y 0 + 2x] (p) = L[0](p)
L [3x0 + y 00 ] (p) = L [sin 2t sin 3t] (p) ,
de unde
(
L [y 0 ] (p) + 2L [x] (p) = 0
3L [x0 ] (p) + L[y 00 ] (p) = L [sin 2t sin 3t] (p) .
L [x0 ] (p) = pL [x] (p) − x (0) = pL [x] (p)

L [y 0 ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p) ,
246
iar din formula de derivare a originalului pentru n = 2 deducem
L [y 00 ] (p) = p2 L [y] (p) − y (0) · p − y 0 (0) = p2 L [y] (p) .
Pentru a putea calcula transformata produsului, scriem mai ı̂ntâi pro-

dusul sub formă de diferenţă,
cos t − cos 5t
sin 2t · sin 3t = .
2
Aşadar,
h cos t − cos 5t i
L[sin 2t · sin 3t](p) = L (p)
2
1 1 1 p 1 p
= L[cos t](p) − L[cos 5t](p) = · 2 − · 2 .
2 2 2 p + 1 2 p + 25
Prin urmare, sistemul devine



 pL [y] (p) + 2L [x] (p) = 0

1 p 1 p
 3pL [x] (p) + p2 L[y] (p) = ·

 − · .
2 p2 + 1 2 p2 + 25
Notăm L [x] (p) cu X (p) şi L [y] (p) cu Y (p). Rezultă


 pY (p) + 2X (p) = 0

1 p 1 p
 3pX (p) + p2 Y (p) = ·


2
− · 2 .
2 p + 1 2 p + 25
Rezolvăm sistemul cu necunoscutele X (p) şi Y (p). Deducem că

1 1 1

 X (p) = −
2 p2 + 1 p2 + 25




 1 1
 Y (p) = − .


p(p2 + 25) p(p2 + 1)
247
Pentru X(p), funcţia original se determină din formule, iar pentru
Y (p) scriem cele două fracţii ca sume de fracţii simple:
1 1 1 1 p
= · − · 2 ;
p(p2 + 25) 25 p 25 p + 25
1 1 p
2
= − 2 .
p(p + 1) p p +1
Aşadar, avem
1 1 1 p h1 p i
Y (p) = · − · 2 − − 2
25 p 25 p + 25 p p +1
24 1 1 p p
=− · − · 2 + 2 .
25 p 25 p + 25 p + 1
Prin urmare,

1 1 1 5

 X (p) = − ·
2 p2 + 1 5 p2 + 25




 24 1 1 p p
 Y (p) = − · − · 2 + 2 .


25 p 25 p + 25 p + 1
Rezultă
1 1


 X (p) = L[sin t](p) − · L[sin(5t)](p)

 2 5
 Y (p) = − 24 · L[1](p) − 1 · L[cos(5t)](p) + L[cos t](p),




25 25
de unde
 h1 1 i

 x (t) = L sin t − · sin(5t) (p)

 2 5
 y (t) = L − 24 − 1 · cos(5t) + cos t (p).


 h i

25 25
248
Se obţine soluţia
1 1


 x (t) = sin t − · sin(5t)

 2 5
 y (t) = − 24 − 1 · cos(5t) + cos t.




25 25
c) Aplicăm transformarea Laplace pentru cele trei ecuaţii şi obţinem


 L[x ](p) = L[y + z](p)
 0
L[y 0 ](p) = L[z + x](p)

L[z 0 ](p) = L[x + y](p),


de unde

 L[x ](p) = L[y](p) + L[z](p)
 0
L[y 0 ](p) = L[z](p) + L[x](p)

L[z 0 ](p) = L[x](p) + L[y](p).


L [x0 ] (p) = pL [x] (p) − x (0) = pL [x] (p) + 1;
L [y 0 ] (p) = pL [y] (p) − y (0) = pL [y] (p) − 3;
L [z 0 ] (p) = pL [z] (p) − z (0) = pL [z] (p) + 2.
Prin urmare, sistemul devine


 pL[x](p) + 1 = L[y](p) + L[z](p)

pL[y](p) − 3 = L[z](p) + L[x](p)
pL[z](p) + 2 = L[x](p) + L[y](p).


Notăm L [x] (p) cu X (p), L [y] (p) cu Y (p) şi L [z] (p) cu Z (p). Re-
zultă
249

 pX(p) + 1 = Y (p) + Z(p)

pY (p) − 3 = Z(p) + X(p)

pZ(p) + 2 = X(p) + Y (p).

Se observă că dacă adunăm cele trei ecuaţii obţinem X(p) + Y (p) +
Z(p) = 0. Ţinând cont de această relaţie şi de ecuaţiile sistemului, dedu-
cem că 
 pX(p) + 1 = −X(p)

pY (p) − 3 = −Y (p)

pZ(p) + 2 = −Z(p).

Avem

1

 X(p) = −
p+1








 3
Y (p) =

 p+1





 2
 Z(p) = − .


p+1
Aşadar,


 X(p) = L[−e−t ](p)





Y (p) = L[3e−t ](p)





 Z(p) = L[−2e−t ](p).

Soluţia este

−t
 X(t) = −e

Y (p) = 3e−t

Z(p) = −2e−t .

250
II
Să se rezolve sistemele de ecuaţii diferenţiale folosind transformarea

Laplace:
(
x0 + y 0 = −1
a) cu condiţiile x (0) = −1, y (0) = 1;
3x0 − 2y 0 = te−t
(
x0 = 3y + 2x
b) cu condiţiile x (0) = 1, y (0) = 1;
y 0 = 3x − 2y
(
x00 − y = 2
c) cu condiţiile x (0) = 0, y (0) = 0, x0 (0) = y 0 (0) = 0;
y 00 − x = 1
(
y 0 + 3x − y = 0
d) cu condiţiile x (0) = 0, y (0) = 0,
3x0 + y 00 = 2t + sin(2t)
y 0 (0) = 1;
(
x0 + y 0 = 3x + 3y + e3t
e) 00 0 3t
cu condiţiile x (0) = 1, x0 (0) = −1,
x + y = −e
y (0) = 1;

0
 x = −x + y + z

f) y 0 = x − y + z cu condiţiile x (0) = 2, y (0) = −3, z (0) = 1;

 0
z =x+y−z


 x0 = z
g) y 0 + z 0 = −y cu condiţiile x (0) = 0, y (0) = 0, z (0) = 0.

 0
z = z + 2 cos2 t
251
Tipul III: Rezolvarea ecuaţiilor integrale de tip Volterra
Cu ajutorul transformării Laplace şi a determinării originalului, pu-

tem găsi soluţia ecuaţiilor integrale de tip Volterra
Z t
y(t) + α y(x)k(t − x)dx = β · f (t),
0
unde α, β sunt constante reale, f, k sunt funcţii original Laplace,
f, k ∈ C(0, ∞), iar y este funcţia necunoscută, presupusă şi ea funcţie
original Laplace.
Observând că integrala este, de fapt, un produs de convoluţie

Z t
y(x)k(t − x)dx = y(t) ? k(t),
0
ecuaţia integrală poate fi scrisă ı̂n forma
y(t) + α · y(t) ? k(t) = β · f (t).
Aplicând transformarea Laplace acestei ecuaţii, folosind proprietăţi

precum liniaritate, produs de convoluţie, etc., se determină transformata
Laplace a funcţiei necunoscute y(t) şi apoi se poate determina originalul
acestei transformate, adică funcţia necunoscută y(t).
Se pot rezolva astfel şi ecuaţii integro-diferenţiale, ı̂ntrucât determi-

narea transformatei Laplace a funcţiei necunoscute este posibilă, datorită
proprietăţii de derivare a originalului.
252
5.14 Exerciţii rezolvate tipul III
Problema 1. Să se determine funcţia y(t), necunoscuta următoarelor

ecuaţii integrale (respectiv integro-diferenţiale):
Z t
a) y(t) + y(x) sin(t − x)dx = cos2 t, t > 0;
0
Z t
b) y(t) − 2 y(x)e2(t−x) dx = sh(2t), t > 0;
0
Z t
c) y(t) + 2 y(x) cos(t − x)dx = et , t > 0;
0
Z t
0
d) y (t) − y(t) − 3 y(x)e−t+x dx = t, t > 0, y(0) = 1;
0
Z t Z t
0
e) y(t) + 3 cos(2t − 2x)y (x)dx = (t − x) sin(2x)dx, t >
0 0
0, y(0) = 0.
Soluţie:
a) Înlocuind integrala cu produsul de convoluţie, obţinem
y(t) + y(t) ? sin t = cos2 t,
şi aplicând transformarea Laplace şi proprietatea de liniaritate, găsim
L[y(t)](p) + L[y(t) ? sin t](p) = L[cos2 t](p).

Cum
1
L[y(t) ? sin t](p) = L[y(t)](p) · L[sin t](p) = · L[y(t)](p),
p2 +1
iar
h 1 + cos 2t i 11 p p2 + 2
L[cos2 t](p) = L (p) = + 2 = ,
2 2 p p +4 p(p2 + 4)
avem că
253
1 p2 + 2
1+ 2 · L[y(t)](p) = .
p +1 p(p2 + 4)
Deci,
1
L[y(t)](p) = .
p(p2 + 4)(p2 + 1)
În acest caz, cea mai convenabilă metodă de determinare a originalului
este descompunerea ı̂n fracţii simple. Astfel,
1 1 1 1 p 1 p
= · + · 2 − · 2 .
p(p2 2
+ 4)(p + 1) 4 p 12 p + 4 3 p + 1
Rezultă
1 1 1 p 1 p
L[y(t)](p) = · + · 2 − · 2
4 p 12 p + 4 3 p + 1
h1 1 1 i
=L + cos(2t) − cos t .
4 12 3
Originalul căutat este
1 1 1
y(t) = + cos(2t) − cos t.
4 12 3
b) Ecuaţia, scrisă cu produsul de convoluţie ı̂n loc de integrală, este
y(t) − 2y(t) ? e2t = sh(2t).
Mutăm ecuaţia din domeniul timp ı̂n domeniul frecvenţă şi datorită
proprietăţii de liniaritate a transformatei Laplace, găsim că
L[y(t)](p) − 2L[y(t) ? e2t ](p) = L[sh(2t)](p).
Deoarece
1
L[y(t) ? e2t ](p) = L[y(t)](p) · L[e2t ](p) = · L[y(t)](p)
p−2
şi
254
2
L[sh(2t)](p) = ,
p2 −4
obţinem că
2 2
1− L[y(t)](p) = 2 ,
p−2 p −4
de unde
2(p − 2) 2
L[y(t)](p) = = .
(p2 − 4)(p − 4) (p + 2)(p − 4)
Folosind descompunerea ı̂n fracţii simple a membrului drept, avem că

2 1 1 1 1
=− · + · ,
(p + 2)(p − 4) 3 p+2 3 p−4
de unde
1 1 1 1 h1 i
L[y(t)](p) = − · + · = L (−e + e ) .
−2t 4t
3 p+2 3 p−4 3
Soluţia este
1
y(t) = (−e−2t + e4t ).
3
c) Cum Z t
y(x) cos(t − x)dx = y(t) ? cos t,
0
aplicând transformarea Laplace avem că
L[y(t)](p) + 2L[y(t) ? cos t](p) = L[et ](p),
de unde
1
L[y(t)](p) + 2L[y(t)](p) · L[cos t](p) = .
p−1
Aşadar,
p 1
L[y(t)](p) + 2L[y(t)](p) · = ,
p2 +1 p−1
255
deci,
2p 1
1+ 2
· L[y(t)](p) = .
p +1 p−1
Ecuaţia devine
(p + 1)2 1
2
· L[y(t)](p) = ,
p +1 p−1
de unde
p2 + 1
L[y(t)](p) = .
(p − 1)(p + 1)2
Folosim reziduuri pentru determinarea originalului. Considerăm
funcţia
(p2 + 1)ept
G(p) = .
(p − 1)(p + 1)2
Punctele singulare izolate ale lui G sunt p1 = 1 (pol de ordinul 1) şi
p2 = −1 (pol de ordinul 2).
Calculăm reziduul lui G ı̂n p1 .
h (p2 + 1)ept i et
Rez(G(p), 1) = lim (p − 1) · = .
p→1 (p − 1)(p + 1)2 2
Pentru punctul p2 avem că
h (p2 + 1)ept i0
Rez(G(p), −1) = lim (p + 1)2 ·
p→−1 (p − 1)(p + 1)2

ept p2 − 2p − 1 + t(p2 + 1)(p − 1) e−t (1 − 2t)
= lim = .
p→−1 (p − 1)2 2
Prin urmare, soluţia este
et + e−t (1 − 2t)
y(t) = Rez(G(p), 1) + Rez(G(p), −1) = .
2
d) Această ecuaţie este integro-diferenţială, ı̂ntrucât ne apare şi deri-

vata y 0 (t). Modalitatea de rezolvare nu diferă totuşi de precedentele.
256
Cum Z t
y(x)e−t+x dx = y(t) ? e−t ,
0
ecuaţia poate fi scrisă ı̂n forma
y 0 (t) − y(t) − 3y(t) ? e−t = t.

Aplicăm transformarea Laplace şi folosind liniaritatea acesteia, re-
zultă
L[y 0 (t)](p) − L[y(t)](p) − 3L[y(t) ? e−t ](p) = L[t](p).
Avem că
L[y 0 (t)](p) = p · L[y(t)](p) − y(0) = p · L[y(t)](p) − 1;
1
L[y(t) ? e−t ](p) = L[y(t)](p) · L[e−t ](p) = · L[y(t)](p)
p+1
1
şi L[t](p) = ,
p2
deci
3 1
p−1− L[y(t)](p) = 1 + 2 ,
p+1 p
de unde
p3 + p2 + p + 1
L[y(t)](p) = .
p2 (p2 − 4)
Se poate folosi oricare dintre metodele de determinare a originalului.
Optăm pentru descompunerea ı̂n fracţii simple, pentru că este mai rapidă.
Astfel,
p 3 + p2 + p + 1 1 1 1 1 15 1 5 1
= − · − · + · + · ,
p2 (p2 − 4) 4 p 4 p2 16 p − 2 16 p + 2
de unde
257
1 1 1 1 15 1 5 1
L[y(t)](p) = − · − · 2 + · + · .
4 p 4 p 16 p − 2 16 p + 2
Găsim soluţia
1 t 15e2t 5e−2t
y(t) = − − + + .
4 4 16 16
e) Avem două produse de convoluţie ı̂n această ecuaţie integro-

diferenţială: Z t
cos(2t − 2x)y 0 (x)dx = cos 2t ? y 0 (t)
0
şi Z t
(t − x) sin 2xdx = t ? sin 2t.
0
Astfel, ecuaţia iniţială se poate scrie
y(t) + 3 cos 2t ? y 0 (t) = t ? sin 2t.
Aplicăm acum transformarea Laplace şi datorită liniarităţii obţinem
L[y(t)](p) + 3L[cos 2t ? y 0 (t)](p) = L[t ? sin 2t](p).
Dar
L[cos 2t ? y 0 (t)](p) = L[cos 2t](p) · L[y 0 (t)](p)
p p2
= 2 · pL[y(t)](s) − y(0) = 2 L[y(t)](p)
p +4 p +4
şi
2
L[t ? sin 2t](p) = L[t](p) · L[sin 2t](p) = .
p2 (p2 + 4)
Rezultă 3p2 2
1+ 2
L[y(t)](p) = 2 2 ,
p +4 p (p + 4)
de unde
1 1 1 1
L[y(t)](p) = = − .
2p2 (p2 + 1) 2 p2 p2 + 1
Prin urmare,
1
y(t) = t − sin t .
2
258
III
Să se determine funcţia y(t), necunoscuta următoarelor ecuaţii inte-

grale (respectiv integro-diferenţiale):
Z t
a) y(t) − y(x)dx = 1, t > 0;
0
Z t
b) y(t) + y(x)et−x dx = cos(2t), t > 0;
0
Z t
c) y(t) + y(x) sin(3t − 3x)dx = e−t , t > 0;
0
Z t
d) y(t) − 6 y(x)ch(4t − 4x)dx = te4t , t > 0;
0
Z t
0
e) y (t) − 2 y(x) sin(t − x)dx = sin t, t > 0, y(0) = 0;
0
Z t
0
f) y (t) + 8y(t) + 25 y(x)e2t−2x dx = e2t , t > 0, y(0) = 1;
0
Z t Z t
3 0
g) y(t)− sh(t−x)y (x)dx = sh(t−x)dx, t > 0, y(0) = −2.
2 0 0
259
5.16 Studiul unui circuit de tip R.L.C
Considerăm cel mai simplu tip de circuit R.L.C, adică un circuit elec-
tric care are legate ı̂n serie un rezistor (având ca parametru rezistenţa
R), o bobină (cu inductanţa L) şi un condensator (cu capacitatea C).
Notăm cu E(t) tensiunea cu care se alimentează circuitul. Datorită
alimentării ı̂n circuit apare un curent de intensitate variabilă I(t), şi
conform legilor lui Kirchhoff, circuitului R.L.C. ı̂i corespunde ecuaţia
integro-diferenţială cu necunoscuta I(t)
Z t
dI(t) 1
E(t) = L · + R · I(t) + · I(τ ) dτ, t>0.
dt C 0
dI(t)
Presupunând ca funcţiile E(t), I(t) şi sunt funcţii original La-
dt
place şi aplicând transformarea Laplace, ı̂mpreună cu proprietăţile de
liniaritate, derivare şi integrare a originalului, obţinem
h dI(t) i 1 hZ t i
L[E(t)](p) = L · L (p) + R · L[I(t)](p) + · L I(τ )dτ (p)
dt C 0
1
⇒ L[E(t)](p) = L · pL[I(t)](p) − I(0) + R · L[I(t)](p) + · L[I(t)](p)
Cp
1
⇒ L[E(t)](p) = pL + R + · L[I(t)](p) − L · I(0)
Cp
L[E(t)](p) + L · I(0)
⇒ L[I(t)](p) = .
1
pL + R +
Cp
De aici, funcţia necunoscută I(t) se găseşte cu o metodă de determi-

nare a originalului transformatei Laplace.
260
Exemplu
Considerăm un circuit R.L.C. ı̂n care E(t) = sin t, R = 1Ω, L = 2mH,

C = 2mF iar I(0) = 0. Determinăm intensitatea curentului ı̂n circuit.
Soluţie:
Folosim formula
L[E(t)](p) + L · I(0)
L[I(t)](p) = .
1
pL + R +
Cp
Înlocuim şi avem

L[sin t](p)
L[I(t)](p) = ,
1
p·2· 10−3 +1+
2 · 10−3 p
de unde
p
L[I(t)](p) = 2 · 103 · .
(p2 + 1)(4p2 + 2 · 103 p + 106 )
p
G(p) = .
(p2 + 1)(4p2 + 2 · 103 p + 106 )
Din condiţia p2 + 1 = 0 obţinem punctele singulare p1 = i şi p2 = −i,

√
iar din 4p2 + 2 · 103 p + 106 = 0 rezultă punctele p3 = 250(−1 + i 3) şi
√
p4 = −250(1 + i 3). Toate punctele sunt poli de ordinul ı̂ntâi.
Calculăm reziduul lui G(p) ı̂n p1 .
ept · p
Rez(G(p), p1 ) = lim(p − i) ·
p→i (p2 + 1)(4p2 + 2 · 103 p + 106 )
ept · p eit
= lim = .
p→i (p + i)(4p2 + 2 · 103 p + 106 ) 2(−4 + 2 · 103 i + 106 )
261
ept · p
Rez(G(p), p2 ) = lim (p + i) · 2
p→−i (p + 1)(4p2 + 2 · 103 p + 106 )
ept · p e−it
= lim = .
p→−i (p − i)(4p2 + 2 · 103 p + 106 ) 2(−4 − 2 · 103 i + 106 )
ept · p
Rez(G(p), p3 ) = lim (p − p3 ) ·
p→p3 (p2 + 1)(4p2 + 2 · 103 p + 106 )
ept · p
= lim (p − p3 ) ·
p→p3 (p2 + 1)4(p − p3 )(p − p4 )
√ √
e250(−1+i 3)t · (−1 + i 3)
= √ √ .
i 3[106 (−1 − i 3) + 8]
ept · p
Rez(G(p), p4 ) = lim (p − p4 ) ·
p→p4 (p2 + 1)(4p2 + 2 · 103 p + 106 )
ept · p
= lim (p − p4 ) ·
p→p4 (p2 + 1)4(p − p3 )(p − p4 )
√ √
e250(−1−i 3)t · (1 + i 3)
= √ √ .
i 3[106 (−1 + i 3) + 8]
Prin urmare,
I(t) = 2 · 103 · [Rez(G(p), p1 ) + Rez(G(p), p2 )
+Rez(G(p), p3 ) + Rez(G(p), p4 )]
eit e−it
= +
2(−4 + 2 · 103 i + 106 ) 2(−4 − 2 · 103 i + 106 )
262
√ √ √ √
e250(−1+i 3)t · (−1 + i 3) e250(−1−i 3)t · (1 + i 3)
+ √ √ + √ √
i 3[106 (−1 − i 3) + 8] i 3[106 (−1 + i 3) + 8]
(−4 + 106 ) cos t + 2 · 103 · sin t

= 2 · 103 ·
16 + 1012 − 4 · 106
−250t
√ √ √
3 e [3(4 − 106 ) cos(250 3t) − 3(4 + 106 ) sin(250 3t)]
+2 · 10 · .
3(16 + 1012 − 4 · 106 )
263
264
Capitolul 6
TRANSFORMAREA Z
265
6.1 Definiţie. Proprietăţi.
Definiţia 1. O funcţie f : Z → C se numeşte funcţie original dacă

sunt ı̂ndeplinite simultan condiţiile:
a) f (t) = 0, pentru orice t < 0;
b) există M > 0 şi Rf > 0 (numită raza funcţiei ) astfel ı̂ncât
|f (t)| ≤ M Rft , pentru t = 0, 1, . . . .
Funcţia original f este semnalul discret ı̂n domeniul timp.
Definiţia 2. Pentru f funcţie original, definim funcţia complexă F ∗ ,

unde ∞
X
∗
F (z) = f (t)z −t .
t=0
Funcţia F ∗ se numeşte imaginea funcţiei original f sau semnalul ı̂n

domeniul frecvenţă.
Definiţia 3. Operatorul Z, definit prin Z[f (t)](z) = F ∗ (z) se numeşte

transformarea Z.
Z[f (t)](z) = F ∗ (z) este astfel transformata Z a semnalului discret f .
∞
X
Observaţie: Seria Laurent f (t)z −t este convergentă pentru |z| >
t=0
R.
Pentru funcţia original f (t) = at , a ∈ C, t = 0, 1, . . . ., folosind suma

seriei geometrice, găsim că
∞ ∞
X X a t z
F ∗ (z) = Z[at ](z) = at z −t = = , (∗)
t=0 t=0
z z−a
seria fiind convergentă pe domeniul |z| > |a|.
266
Proprietăţi ale transformării Z
În cele ce urmează, vom considera funcţiile original f şi g, cu razele

Rf , respectiv Rg .
Teorema 1. (Liniaritate)
Oricare ar fi f şi g funcţii original şi ∀α, β ∈ C, combinaţia liniară
αf + βg este tot funcţie original şi
Z[αf (t)+βg(t)](z) = αZ[f (t)](z)+βZ[g(t)](z), pentru |z| > max(Rf , Rg ).
Demonstraţie. Pentru t = 0, 1, . . ., avem
|αf (t) + βg(t)| ≤ |α||f (t)| + |β||g(t)| ≤ |α|Mf Rft + |β|Mg Rgt
≤ (|α|Mf + +|β|Mg ) · max(Rf , Rg ).

Rezultă că αf + βg este tot funcţie original. Atunci
∞
X
Z[αf (t) + βg(t)](z) = [αf (t) + βg(t)]z −t
t=0
∞
X ∞
X
−t
=α f (t)z +β g(t)z −t = αZ[f (t)](z) + βZ[g(t)](z)
t=0 t=0
şi relaţia are loc pe domeniul |z| > max(Rf , Rg ).
Teorema 2. (Asemănare)
Dacă f este funcţie original şi a ∈ C \ {0}, atunci at f (t) este funcţie
original şi
z
Z[at f (t)](z) = F ∗ , pentru |z| > |a|Rf .
a
Demonstraţie. Deoarece, pentru t = 0, 1, . . . . avem că
|at f (t)| = |a|t · |f (t)| ≤ |a|t · Mf Rft = Mf · |aRf |t ,
267
rezultă că at f (t) este funcţie original. Obţinem
∞
X ∞
X z
Z[a f (t)](z) =
t t
a f (t)z −t
= f (t) · (az −1 )t = F ∗ ,
t=0 t=0
a
z
seria fiind convergentă pe domeniul > Rf ⇔ |z| > |a|Rf .

a

Dacă f şi tf (t) sunt funcţii original, atunci
Z[tf (t)](z) = −z · (F ∗ (z))0 .
Demonstraţie. Avem că

∞
X 0 ∞
X
∗ 0 −t −t−1
−z · (F (z)) = −z f (t)z = −z f (t)(−t)z
t=0 t=1
∞
X
= (tf (t))z −t = Z[tf (t)](z).
t=0
Dacă f este funcţie original şi n ∈ N∗ , atunci
Z[f (t − n)](z) = z −n · F ∗ (z).
Demonstraţie. Avem
∞
X ∞
X
Z[f (t − n)](z) = f (t − n)z −t
=
|{z} f (k)z −k−n
t=0 t−n=k k=−n
∞
X 0
X ∞
X
= z −n · f (k)z −k = z −n f (k)z −k + f (k)z −k .
k=−n k=−n k=0
Dar f este funcţie original, deci f (k) = 0, pentru k = −n, 0. Aşadar,

∞
X
Z[f (t − n)](z) = z −n
· f (k)z −k = z −n · F ∗ (z).
k=0
268
Teorema 5. (Avansare)
Dacă f este funcţie original şi n ∈ N∗ , atunci

Z[f (t + n)](z) = z n F ∗ (z) − f (0) − f (1)z −1 − · · · − f (n − 1)z −n+1 .
Demonstraţie. Avem
∞
X ∞
X
Z[f (t + n)](z) = f (t + n)z −t |{z}
= f (k)z −k+n
t=0 t+n=k k=n
∞
X ∞
X n−1
X
= zn · f (k)z −k = z n f (k)z −k − f (k)z −k
k=n k=0 k=0

= z n F ∗ (z) − f (0) − f (1)z −1 − · · · − f (n − 1)z −n+1 .
Teorema 6. (Produs de convoluţie)

Dacă f, g sunt funcţii original, cu razele Rf , respectiv Rg , atunci
Z[(f ? g)(t)](z) = Z[f (t)](z) · Z[g(t)](z), |z| > max(Rf , Rg ),
unde f ? g este produsul de convoluţie discret al funcţiilor original f, g,


 0, t < 0, t ∈ Z−

t
(f ? g)(t) X .

 f (k)g(t − k), t ∈ Z+
k=0
Demonstraţie.
∞
X ∞
X
Z[f (t)](z) · Z[g(t)](z) = f (k)z −k
· g(j)z −j
.
k=0 j=0
Notând j = t − k, obţinem
∞ X
X t
Z[f (t)](z) · Z[g(t)](z) = f (k)g(t − k) z −t
t=0 k=0
∞
X
= (f ? g)(t)z −t = Z[(f ? g)(t)](z).
t=0
269
Problema 1. Folosind definiţia şi proprietăţile transformatei Z,

calculaţi Z[f (t)](z) pentru următoarele funcţii original:
a) f (t) = 3t − t, t ∈ Z+ ;
b) f (t) = t2 − sh(2t), t ∈ Z+ ;
c) f (t) = cos(ωt), ω > 0, t ∈ Z+ ;
d) f (t) = 2t cos(πt), t ∈ Z+ ;
π
e) f (t) = (t + 2t ) sin t , t ∈ Z+ .
4
Soluţie:
a) Folosim calculul transformatei Z a funcţiei at (relaţia (∗)) şi pro-

prietăţile de liniaritate şi derivarea imaginii. Astfel,
z
Z[3t − t](z) = Z[3t ](z) − Z[t](z) = − Z[t · 1t ](z)
z−3
z z z 0
= − (−z)(Z[1t ](z))0 = +z
z−3 z−3 z−1
z −1 z z
= +z = − .
z−3 (z − 1)2 z − 3 (z − 1)2
b) Folosim definiţia funcţiei sh(2t), calculul transformatei Z a funcţiei

t
a (relaţia (∗)), liniaritatea şi derivarea imaginii. Obţinem
h e2t − e−2t i
Z[t − sh(2t)](z) = Z[t ](z) − Z[sh(2t)](z) = Z[t · t](z) − Z
2 2
(z)
2
0 1
= (−z) Z[t](z) − Z[e2t ](z) − Z[e−2t ](z) .
2
270
z
Din exerciţiul de la punctul a), avem că Z[t](z) = , deci
(z − 1)2
z 0 1
Z[t − sh(2t)](z) = (−z) ·
2
− Z[(e ) ](z) − Z[(e ) ](z)
2 t −2 t
(z − 1)2 2
z(z + 1) 1 z z
= − − .
(z − 1)3 2 z − e2 z − e−2
c) Folosim scrierea funcţiei cos cu formula lui Euler, calculul trans-

formatei Z a funcţiei at (relaţia (∗)) şi liniaritatea. Rezultă
" #
eiωt + e−iωt 1 iωt
Z[cos(ωt)](z) = Z (z) = Z[e ](z) + Z[e−iωt ](z)
2 2

1 i − iω t
1 z z
= Z[(e ) ](z) + Z[(e ) ](z) =
ω t
+
2 2 z − eiω z − e−iω
1 z[2z − (eiω + e−iω )] z(z − cos ω)
= · = 2 .
2 z 2 − (eiω + e−iω )z + eiω e−iω z − 2z cos ω + 1
d) Folosim rezultatul exerciţiului c) şi proprietatea de asemănare.

Obţinem
z z
z − cos ω
Z[2t cos ωt](z) = Z[cos ωt] = 22 2
2 z z
− 2 · cos ω + 1
4 2
z(z − 2 cos ω) z(z + 2) z
= = 2 = .
z2− 4z cos ω + 4 |{z} z + 4z + 4 z+2
ω=π
Mai simplu, puteam observa că cos(πt) = (−1)t şi atunci

z
Z[2t cos(πt)](z) = Z[(−2)t ](z) = .
z+2
271
e) Analog calculului transformatei Z a funcţiei cosinus, obţinem că
z sin ω
Z[sin ωt](z) = .
z2 − 2z cos ω + 1
Atunci √
π z 2
Z[sin t ](z) = √ .
4 2(z 2 − z 2 + 1)
Folosind liniaritatea, asemănarea şi derivarea imaginii, avem

π π π
Z[(t + 2 ) sin
t
t ](z) = Z[t sin t ](z) + Z[(2 sin
t
t ](z)
4 4 4
π 0 π z
= (−z) Z[sin t ](z) + Z[sin t ]
4 4 2
√ √
z 2 0 z 2
= (−z) √ + √
2(z 2 − z 2 + 1) z 2 − 2z 2 + 4
√ √
2z(z 2 − 1) z 2
= √ + √ .
2(z 2 − z 2 + 1)2 z 2 − 2z 2 + 4
272
Calculaţi transformatele Z ale următoarelor funcţii original:
a) f (t) = t2 − ch ωt, ω > 0, t ∈ Z+ ;

π
b) f (t) = t sin t , t ∈ Z+ ;
2
c) f (t) = tet − 2 · 4t cos(πt), t ∈ Z+ ;
e) f (t) = (t + 1)2 + 2sh(t + 1), t ∈ Z+ ;
f) f (t) = (t − 1)2 + 2sh(t − 1), t ∈ Z+ ;

π
t
g) f (t) = te cos t , t ∈ Z+ ;
6
π
h) f (t) = ch(2t) · sin t , t ∈ Z+ .
6
273
6.4 Determinarea funcţiei original
Cunoscând transformata Z, adică funcţia F ∗ (z), vrem să determinăm

funcţia original f (t). Metoda cea mai simplă, dar folosind reziduuri, de-
rivă din următoarea teoremă.
Teorema 6.
Dacă F ∗ (z) este funcţie analitică pe domeniul |z| > Rf , atunci funcţia
ei original este


 0, t ∈ Z−
n
f (t) = X ,

 Rez(F ∗ (z)z t−1 , aj ), t ∈ Z+
j=1
unde aj , j = 1, n, sunt punctele singulare ale funcţiei F ∗ (z).
Putem formula astfel următorul algoritm:
Pasul 1. Construim funcţia G∗ (z) = F ∗ (z)z t−1 , cu t ∈ Z+ , z ∈ C.
Pasul 2. Determinăm punctele singulare (singulare izolate) pentru

G∗ (z), pe care le notăm cu z1 , z2 , ..., zn .
Pasul 3. Calculăm reziduurile lui G∗ (z) ı̂n z1 , z2 , ..., zn .

n
X
Pasul 4. Determinăm funcţia original f (t) = Rez (G∗ (z), zj ), cu
j=1
t = 0, 1, . . . .
274
Problema 1. Determinaţi funcţia original f (t) dacă

z
a) F ∗ (z) = ;
z2 −4
z−1
b) F ∗ (z) = ;
z2 + 4
z
c) F ∗ (z) = ;
(z − 1)3
2
d) F ∗ (z) = ze z .
Soluţie:
a) Aplicăm algoritmul anterior.

zt
G∗ (z) = ,
z2 − 4
cu t ∈ Z+ şi z ∈ C.
Pasul 2. Punctele singulare izolate pentru funcţia de mai sus se deter-

mină din condiţia z 2 − 4 = 0, de unde rezultă z1,2 = ±2. Ambele puncte
sunt poli de ordinul ı̂ntâi.
Pasul 3. Calculăm reziduurile lui G∗ (z) ı̂n z1 şi z2 . Avem
zt 2t
Rez(G∗ (z), 2) = lim =
z→2 z + 2 3
şi
zt (−2)t
Rez(G∗ (z), −2) = lim = .
z→−2 z − 2 −3
275
2t (−2)t
f (t) = − , cu t ∈ Z+ .
3 3
b) Aplicăm algoritmul anterior.

(z − 1)z t−1
G∗ (z) = ,
z2 + 4
Pasul 2. Pentru determinarea punctelor singulare izolate, cum t =

0, 1, 2, ...., identificăm două cazuri:
Cazul 1: t = 0;
Cazul 2: t = 1, 2, ....
Vom trata pe rând cele două cazuri.

Cazul 1: t = 0, deci
(z − 1)
G∗ (z) = .
z(z 2 + 4)
Prin urmare, 0 şi ±2i sunt punctele singulare izolate ale funcţiei G∗ (z)
(poli de ordinul ı̂ntâi). Calculăm reziduurile:
z−1 −1
Rez(G∗ (z), 0) = lim 2
= ,
z→0 z + 4 4
z−1 2i − 1
Rez(G∗ (z), 2i) = lim =
z→2i z(z + 2i) −8
şi
−2i − 1
Rez(G∗ (z), −2i) = .
−8
Aşadar,
−1 2i − 1 2i + 1
f (0) = + + = 0.
4 −8 8
276
Cazul 2: t = 1, 2, ..., deci
(z − 1)z t−1
G∗ (z) = .
z2 + 4
Prin urmare, ±2i sunt punctele singulare izolate ale funcţiei G∗ (z), am-
bele poli de ordinul ı̂ntâi. Calculăm reziduurile:
(z − 1)z t−1
Rez(G∗ (z), 2i) = lim
z→2i z + 2i
(2i − 1)(2i)t−1 (2i − 1)(2i)t−2
= =
4i 2
şi
(−2i − 1)(−2i)t−2
Rez(G∗ (z), −2i) = .
2
Pasul 3. Obţinem
(2i − 1)(2i)t−2 (−2i − 1)(−2i)t−2
f (t) = + .
2 2
Cum i4k = 1, k ∈ Z, k = 0, 1, 2, ..., avem următoarea discuţie:

1) Dacă t = 4k + 1, atunci
(2i − 1)(2i)4k−1 (−2i − 1)(−2i)4k−1

f (t) = +
2 2
(2i − 1)24k (−2i − 1)24k 24k (2i − 1 + 2i + 1)
= − = = 24k .
4i 4i 4i
(2i − 1)(2i)4k (−2i − 1)(−2i)4k

f (t) = + = −24k .
2 2
(2i − 1)(2i)4k+1 (−2i − 1)(−2i)4k+1

f (t) = + = −24k+2 .
2 2
277
(2i − 1)(2i)4k+2 (−2i − 1)(−2i)4k+2

f (t) = + = 24k+2 .
2 2
Avem astfel funcţia original



 0, t=0

4k
 2 , t = 4k + 1, k ∈ N



4k
f (t) = −2 , t = 4k + 2, k ∈ N
 4k+2
 −2

 , t = 4k + 3, k ∈ N


 24k+2 , t = 4k + 4, k ∈ N.
c) Urmăm paşii algoritmului.
Pasul 1. Considerăm
∗ zt
G (z) = ,
(z − 1)3
Pasul 2. Singurul punct izolat al funcţiei de mai sus este z = 1, pol

de ordin trei.
Pasul 3. Calculăm reziduul:

1 h z t i00
Rez(G∗ (z), 1) = lim (z − 1)3 ·
2! z→1 (z − 1)3
1 t(t − 1)
= lim [t(t − 1)z t−2 ] = .
2 z→1 2
t(t − 1)
f (t) = Rez(G∗ (z), 1) = , cu t ∈ Z+ .
2
278
d) Pasul 1. Considerăm funcţia
2
G∗ (z) = z t e z ,
Pasul 2. Funcţia de mai sus are un singur punct singular izolat, z = 0,

care este punct esenţial.
Pasul 3. Pentru că z = 0 este punct esenţial, Rez(G∗ (z), 0) nu poate

fi aflat decât folosind dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei ı̂n jurul lui
0. Cum
2 4 2t+1
t z2 t z z2 z t+1
z e =z 1+ + +···+ +··· ,
1! 2! (t + 1)!
obţinem
2t+1
c−1 = ,
(t + 1)!
deci
2t+1
Rez(G∗ (z), 0) = .
(t + 1)!
Pasul 4. Funcţia original căutată este
2t+1
f (t) = ,
(t + 1)!
cu t ∈ Z+ .
279
Determinaţi funcţia original f (t), dacă:
z2
a) F ∗ (z) = ;
(z 2 − 1)2
1
b) F ∗ (z) = ;
(z − 1)2
z+5
c) F ∗ (z) = ;
z2 + 3z + 2
z2
d) F ∗ (z) = ;
(z 2 + 1)(z 2 + 4)
z(z + 1)
e) F ∗ (z) = ;
z3
− 3z + 2
∗ 1 1
f) F (z) = 2 sin .
z z
280
6.7 Ecuaţii cu diferenţe
Ecuaţiile cu diferenţe sunt corespondentul ecuaţiilor diferenţiale din

cazul continuu ı̂n cazul discret.
Vom defini noţiunea de diferenţă de ordinul ı̂ntâi şi apoi ecuaţiile cu
diferenţe, liniare şi cu coeficienţi constanţi.
Definiţia 4.
a) Se numeţe diferenţă de ordinul I a funcţiei discrete f (t) funcţia
discretă notată ∆f (t), unde
(
0, t ∈ Z−
∆f (t) = .
f (t + 1) − f (t), t = 0, 1, . . . .
b) Se numeţe diferenţă de ordinul II a funcţiei discrete f (t) funcţia

discretă notată ∆f (t), unde
(
0, t ∈ Z−
∆2 f (t) = .
∆(∆f (t)), t = 0, 1, . . . .
Folosind definiţia diferenţei de ordinul I, găsim că
∆2 f (t) = ∆(∆f (t)) = ∆(f (t + 1) − f (t))
= f (t + 2) − f (t + 1) − (f (t + 1) − f (t)) = f (t + 2) − 2f (t + 1) + f (t).
c) Se numeţe diferenţă de ordinul n, n ∈ N∗ , a funcţiei discrete f (t)

funcţia discretă notată ∆n f (t), unde
(
n 0, t ∈ Z−
∆ f (t) = n−1
.
∆(∆ f (t)), t = 0, 1, . . . .
281
Definiţia 5. Se numeşte ecuaţie cu diferenţe, liniară şi cu coeficienţi
constanţi de ordin n, n ∈ N∗ , ecuaţia
an ∆n y(t) + an−1 ∆n−1 y(t) + · · · + a2 ∆2 y(t) + a1 ∆y(t) + a0 y(t) = f (t),
unde ai ∈ R, i = 0, n, an 6= 0, funcţia f (t) este cunoscută şi presu-

pusă funcţie original Z, iar y(t) este funcţia necunoscută, şi ea presupusă
funcţie original Z, cu condiţii iniţiale
y(0) = y0 , y(1) = y1 , ..., y(n − 1) = yn−1 .
Determinarea funcţiei necunoscute y(t) se poate face utilizând trans-

formarea Z şi urmând paşii următorului algoritm:
Pasul 1. Înlocuim ı̂n ecuaţie forma explicită a diferenţelor ∆y(t),

∆ y(t), ..., ∆n y(t). Obţinem forma echivalentă
2
An y(t + n) + An−1 y(t + n − 1) + · · ·A0 y(t) = f (t), Ai ∈ R.
Pasul 2. Aplicăm transformarea Z şi determinăm Z[y(t)](z).
Pasul 3. Determinăm funcţia original y(t), t = n, n + 1, n + 2, .....
282
Problema 1. Determinaţi necunoscuta y(t) a următoarelor ecuaţii

cu diferenţe:
a) 3∆2 y(t) − 4∆y(t) − 4y(t) = 0, y(0) = 0, y(1) = 2;

3π
b) ∆2 y(t) − 5∆y(t) + 6y(t) = 2 sin t , y(0) = 1, y(1) = 3;
2
c) ∆3 y(t) + 3∆2 y(t) = (−1)t , y(0) = 1, y(1) = 0, y(2) = 0.
Soluţie:
a) Urmăm paşii algoritmului.

Pasul 1. Cum
∆y(t) = y(t + 1) − y(t)
şi
∆2 y(t) = y(t + 2) − 2y(t + 1) + y(t),
ecuaţia poate fi scrisă ı̂n forma
3(y(t + 2) − 2y(t + 1) + y(t)) − 4(y(t + 1) − y(t)) − 4y(t) = 0,
de unde
3y(t + 2) − 10y(t + 1) + 3y(t) = 0.
Pasul 2. Aplicăm transformarea Z. Rezultă
Z[3y(t + 2) − 10y(t + 1) + 3y(t)](z) = Z[0](z).
Folosim liniaritatea şi avansarea şi obţinem
3Z[y(t + 2)](z) − 10Z[y(t + 1)](z) + 3Z[y(t)](z) = 0,
283
deci
y(1)
3z Z[y(t)](z) − y(0) −
2
− 10z(Z[y(t)](z) − y(0)) + 3Z[y(t)](z) = 0.
z
Înlocuind condiţiile iniţiale, avem că

2
3z 2 Z[y(t)](z) − 0 − − 10z(Z[y(t)](z) − 0) + 3Z[y(t)](z) = 0.
z
Aşadar,
3z 2 Z[y(t)](z) − 6z − 10Z[y(t)](z) + 3Z[y(t)](z) = 0
şi deducem că

(3z 2 − 10z + 3)Z[y(t)](z) = 6z.
Prin urmare,
6z
Z[y(t)](z) = .
3z 2 − 10z + 3
Pasul 3. Avem acum transformata Z a funcţiei y(t). Putem determina

originalul.
Construim
6z
G∗ (z) = · z t−1 ,
3z 2 − 10z + 3
cu t = 2, 3, 4, ... şi z ∈ C.
Avem că
∗ 6z t
G (z) = 2 ,
3z − 10z + 3
unde t = 2, 3, 4, ... şi z ∈ C.
1
Din condiţia 3z 2 − 10z + 3 = 0 obţinem punctele z1 = 3 şi z2 = ,
3
care sunt poli de ordinul ı̂ntâi. Calculăm reziduurile.
284
Avem
6z t 3
Rez(G∗ (z), 3) = lim 1 = · 3t
z→3 3(z − ) 4
3
şi

∗ 1 6z t −3 1 t
Rez G (z), = lim1 = · .
3 z→ 3 3(z − 3) 4 3
Cum
2
X
y(t) = Rez (G∗ (z), zj ) ,
j=1
pentru t = 2, 3, . . . , deducem că

3 t −3 1 t 3 t 1 t
y(t) = ·3 + · = 3 − ,
4 4 3 4 3
unde t = 2, 3, . . . .
b) Pasul 1. Folosim că
∆y(t) = y(t + 1) − y(t)
şi
∆2 y(t) = y(t + 2) − 2y(t + 1) + y(t).
Forma echivalentă este
3π
(y(t + 2) − 2y(t + 1) + y(t)) − 5(y(t + 1) − y(t)) + 6y(t) = 2 sin t ,
2
deci 3π
y(t + 2) − 7y(t + 1) + 12y(t) = 2 sin t .
2
Pasul 2. Aplicăm transformarea Z şi proprietăţi ale acesteia. Avem

h 3π i
Z[y(t + 2) − 7y(t + 1) + 12y(t)](z) = Z 2 sin t (z).
2
Din liniaritate,
h e 3π2 it − e− 3π2 it i
Z[y(t + 2)](z) − 7Z[y(t + 1)](z) + 12Z[y(t)](z) = 2Z (z),
2i
285
de unde
3
z 2 Z[y(t)](z) − 1 − − 7z(Z[y(t)](z) − 1) + 12Z[y(t)](z)
z
1 3π −3π

= Z[(e ) ](z) − Z[(e
2
i t 2
i t
) ](z) .
i
Rezultă
z 2 Z[y(t)](z) − z 2 − 3z − 7zZ[y(t)](z) + 7z + 12Z[y(t)](z)

1
= Z[(−i)t ](z) − Z[it ](z) ,
i
şi obţinem
1 z z
(z 2 − 7z + 12)Z[y(t)](z) − z 2 + 4z = − .
i z+i z−i
Făcând calculul, avem

2z
(z 2 − 7z + 12)Z[y(t)](z) − z 2 + 4z = − ,
z2 + 1
şi
2z
(z 2 − 7z + 12)Z[y(t)](z) = z 2 − 4z − .
z2 +1
Prin urmare,
2 z 4 − 4z 3 + z 2 − 6z
(z − 7z + 12)Z[y(t)](z) = .
z2 + 1
Găsim
z 4 − 4z 3 + z 2 − 6z
Z[y(t)](z) = .
(z 2 + 1)(z 2 − 7z + 12)
Pasul 3. Determinăm originalul y(t). Considerăm
z t (z 3 − 4z 2 + z − 6)
G∗ (z) = ,
(z 2 + 1)(z 2 − 7z + 12)
cu t = 2, 3, 4, ..., şi z ∈ C.
286
Din condiţia (z 2 + 1)(z 2 − 7z + 12) = 0 găsim punctele singulare
izolate z1,2 = ±i, z3 = 3 şi z4 = 4, care sunt poli de ordinul ı̂ntâi.
Calculăm reziduurile. Avem
z t (z 3 − 4z 2 + z − 6) it (−i + 4 + i − 6)
Rez(G∗ (z), i) = lim =
z→i (z + i)(z 2 − 7z + 12) 2i(−1 − 7i + 12)
−2it −it (11 + 7i) −it−1 (11 + 7i)

= = = ,
2i(11 − 7i) i(121 + 49) 170
−(−i)t−1 (11 − 7i)

Rez(G∗ (z), −i) = ,
170
z t (z 3 − 4z 2 + z − 6) 12 t
Rez(G∗ (z), 3) = lim 2
= ·3
z→3 (z + 1)(z − 4) 10
şi
z t (z 3 − 4z 2 + z − 5) 2
Rez(G∗ (z), 4) = lim 2
= − · 4t .
z→4 (z + 1)(z − 3) 17

−it−1 (11 + 7i) −(−i)t−1 (11 − 7i) 6 t 2
y(t) = + + ·3 − · 4t ,
170 1700 5 17
cu t = 2, 3, . . . .
Prin urmare,
 14 6 2
 + · 34k+2 − · 44k+2 , t = 4k + 2, k ∈ N
170 5 17







 22 6 2



 + · 34k+3 − · 44k+3 , t = 4k + 3, k ∈ N
 170 5
 17
y(t) = .

 −14 6 4k+4 2
+ ·3 − · 44k+4 , t = 4k + 4, k ∈ N


170 5 17







 −22 + 6 · 34k+5 − 2 · 44k+5 ,


t = 4k + 5, k ∈ N

170 5 17
287
c) Pasul 1. Avem nevoie de forma explicită a lui ∆3 y(t). Astfel,
∆2 y(t) = y(t + 2) − 2y(t + 1) + y(t)
şi
∆3 y(t) = ∆(∆2 y(t)) = ∆(y(t + 2) − 2y(t + 1) + y(t))
= y(t + 3) − 3y(t + 2) + 3y(t + 1) − y(t).
Înlocuind formele explicite ale lui ∆y(t), ∆2 y(t) şi ∆3 y(t), obţinem
forma echivalentă
y(t + 3) − 3y(t + 1) + 2y(t) = (−1)t .
Pasul 2. Aplicăm transformarea Z şi proprietăţi ale acesteia. Avem
Z[y(t + 3)](z) − 3Z[y(t + 1)](z) + 2Z[y(t)](z) = Z[(−1)t ](z),
deci,
y(1) y(2)
z 3 Z[y(t)](z) − y(0) − − 2
z z
z
−3z(Z[y(t)](z) − y(0)) + 2Z[y(t)](z) = .
z+1
Obţinem
z
(z 3 − 3z + 2)Z[y(t)](z) = z 3 − 3z + ,
z+1
de unde
z 4 + 2z 3 − 3z 2 − 5z
Z[y(t)](z) = .
(z + 1)(z 3 − 3z + 2)
Pasul 3. Determinăm originalul. Considerăm
z t (z 3 + 2z 2 − 3z − 5)
G∗ (z) = ,
(z + 1)(z 3 − 3z + 2)
cu t = 3, 4, ... şi z ∈ C.
288
Din condiţia (z + 1)(z 3 − 3z + 2) = 0 care este echivalentă cu ecuaţia
(z + 1)(z + 2)(z − 1)2 = 0, găsim trei puncte singulare izolate: z1 = −1,
z2 = −2 şi z3 = 1. Punctele z1 şi z2 sunt poli de ordin ı̂ntâi, iar z3 este
pol de ordin doi. Calculăm reziduurile. Avem
h z t+3 + 2z t+2 − 3z t+1 − 5z t i (−1)t+1
Rez(G∗ (z), −1) = lim = ,
z→−1 (z + 2)(z − 1)2 4
h z t+3 + 2z t+2 − 3z t+1 − 5z t i −(−2)t
Rez(G∗ (z), −2) = lim =
z→−2 (z + 1)(z − 1)2 9
şi
h z t+3 + 2z t+2 − 3z t+1 − 5z t i0 −30t + 49
∗
Rez(G (z), 1) = lim = .
z→1 z2 + 3z + 2 36
Funcţia original este
(−1)t+1 (−2)t −30t + 49

y(t) = − + ,
4 9 36
unde t = 3, 4, . . . .
289
Determinaţi necunoscuta următoarelor ecuaţii cu diferenţe:
a) ∆2 y(t) + 2∆y(t) + 2y(t) = 0, unde y(0) = 3, y(1) = 3;
b) ∆2 y(t) − 3∆y(t) − 4y(t) = 0, unde y(0) = 1, y(1) = 5;
c) ∆2 y(t) + 2∆y(t) + 3y(t) = 3t , unde y(0) = 0, y(1) = −1;
d) ∆2 y(t) − ∆y(t) = t · 4t , unde y(0) = 0, y(1) = 4;
e) ∆3 y(t) − 3∆y(t) − 2y(t) = 0, unde y(0) = 0, y(1) = 1, y(2) = 0;
f) ∆3 y(t) + 3∆2 y(t) = (−2)t , unde y(0) = 1, y(1) = 0, y(2) = 0;
g) ∆3 y(t) + ∆2 y(t) + ∆y(t) − 3y(t) = t, unde y(0) = 0, y(1) = 0,

y(2) = 0.
290
Bibliografie
[1] Balan, V., Pı̂rvan, M.: Matematici avansate pentru ingineri

- Probleme date la Concursul Ştiinţific Studenţesc ”Traian La-
lescu”, Matematică, anii 2002-1014, Ed. Politehnica Press, Bu-
cureşti, 2014.
[2] Bejenaru, A., : Algebră liniară şi Geometrie Analitică (noţiuni

teoretice şi probleme rezolvate), Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2017.
[3] Breaz, D., Suciu, N., Gaşpar, P., Barbu, G., Pı̂rvan, M.,
Prepeliţă, V., Breaz, N.: Transformări integrale şi funcţii
complexe cu aplicaţii ı̂n tehnică, Vol. 1 - Funcţii complexe cu
aplicaţii ı̂n tehnică, Ed. StudIS, Iaşi, 2013.
[4] Brı̂nzănescu, V., Stănaşilă, O. : Matematici speciale-teorie,

exemple, aplicaţii-, Ed. All, Bucureşti, 1998.
[5] Câşlaru, C., Prepeliţă, V., Drăguşin, C: Matematici Avan-

sate. Teorie şi aplicaţii, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2007.
[6] Cernea, A.: Elemente de teoria ecuaţiilor diferenţiale, Ed. Uni-

versităţii Bucureşti, Bucureşti, 2010.
[7] Gurzau, O.M.: Curs scurt de Matematici speciale,

http://users.utcluj.ro/ gurzau/an
291
[8] Halanay Andrei, Mateescu, M.: Elemente din teoria
ecuaţiilor diferenţiale şi a ecuaţiilor integrale, Ed. Matrix Rom,
Bucureşti, 2010.
[9] Ionescu, C., Târcolea, C. : Matematici speciale: noţiuni,

exemple, exerciţii, Ed. Fair Partners, Bucureşti, 2018.
[10] Iosifescu, M., Stănăşilă, O., Ştefănoiu, D. eds.: Enciclo-

pedie Matematică, Ed. AGIR, Bucureşti, 2010.
[11] Kreyszig, E.: Advanced Engineering Mathematics, Wiley, Singa-

pore, 2006.
[12] Marsden, J. E., Hoffman, M. J.: Basic Complex Analysis, W.

H. Freeman, New York, 1987.
[13] Mocică, C. G.: Funcţii de o variabilă complexă, Ed. Printech,

Bucureşti, 2004.
[14] Olariu, V., Prepeliţă, V.: Matematici speciale, Editura Didac-

tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.
[15] Olariu, V., Prepeliţă, V.: Teoria distribuţiilor, funcţii com-

plexe şi aplicaţii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1986.
[16] Olariu, V., Olteanu C.: Linear Differential Equations. Cla-

ssical and Modern Theory, LAP Lambert Academic Publishing,
Saarbrücken, 2016.
[17] Petroşanu, D. M.: Matematici speciale: elemente teoretice şi

aplicaţii, Ed. Matrixrom, Bucureşti, 2016.
[18] Prepeliţă, V., Pı̂rvan, M., Toma, A., Barbu, G., Popa, L.,
Roşu, D.: Transformări integrale şi funcţii complexe cu aplicaţii
ı̂n tehnică, Vol. 2 - Transformări integrale, Ed. StudIS, Iaşi, 2013.
292
[19] Prepeliţă, V., Pı̂rvan, M., Ioniţă, G.I.,: Differential Systems
and Complex Analysis for Engineers , Ed. Matrixrom, Bucureşti,
2018.
[20] Rudner, V., Nicolescu, C.: Probleme de matematici speciale,

Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
[21] Sarason, D.: Complex Function Theory, Americal Mathematical

Society, Providence, Rhode Island, 2007.
[22] Stănăşilă, N. O., Pı̂rvan, M., Olteanu, M. şi alţii: Teme

şi probleme pentru concursurile studenţeşti de matematică, Vol. 3
- Concursuri Naţionale, Ed. StudIS, Iaşi, 2013.
[23] Stein, E., Shakarchi, R.: Princeton Lectures in Analysis. II

Complex Analysis, Princeton University Press, Princeton and Ox-
ford, 2003.
[24] Stroud, K. A., Booth, D. J.: Advanced Engineering Mathema-

tics, Palgrave Macmillan, Hampshire & New York, 2003.
[25] C06 - Semnale neperiodice.pdf:

https://www.afahc.ro/ro/facultate/cursuri/ccg/MSE/C06
[26] Chapter 11-Systems of Differential Equations:

http : //www.math.utah.edu/ gustaf so/2250systems − de.pdf
[27] https : //www.utgjiu.ro/math/miovanov/book/msc urs/cap2.pdf
293
Index
A
Argumentul redus al unui număr complex 76
C
Coeficienţi Laurent 119
Condiţiile Cauchy-Riemann 87
Conjugatul unui număr complex 74
Coroană circulară 119
D
Diferenţă de ordin n 281
Domeniu 87
Domeniu conex 101
Domeniu simplu conex 101
E
Ecuaţie cu diferenţe de ordin n, liniară, cu coeficienţi constanţi 281
Ecuaţie diferenţială de ordin n, liniară, cu coeficienţi constanţi, omogenă
8
Ecuaţie diferenţială de ordin n, liniară, cu coeficienţi constanţi, neomo-
genă 22
Ecuaţie integrală de tip Volterra 252
F
Forma algebrică a unui număr complex 74
Forma exponenţială a unui număr complex 76
Forma trigonometrică a unui număr complex 75
Formula de inversiune pentru transformarea Fourier 180
Formula integrală Cauchy 105
294
Formulele lui Euler 76
Formula lui Moivre 76
Formula Mellin-Fourier 214
Funcţia exponenţială complexă 80
Funcţia logaritm complexă 81
Funcţia multiformă 81
Funcţia polinomială complexă 80
Funcţia putere generalizată 82
Funcţia radical 82
Funcţie absolut integrabilă 170
Funcţie armonică 89
Funcţie de o variabilă complexă 80
Funcţie derivabilă ı̂ntr-un punct 87
Funcţie imagine prin transformata Laplace 194
Funcţie olomorfă 87
Funcţie original 194
Funcţii hiperbolice complexe 81
Funcţii trigonometrice complexe 81
G
Generalizarea formulei integrale Cauchy 105
I
Imaginea unei funcţii prin transformarea Fourier 170
Indicele de creştere al funcţiei original 194
Integrala complexă 101
Integrala unei funcţii de-a lungul unei curbe 101
Integrale reale rezolvate cu reziduuri 146
L
Limite iterate 88
295
M
Metoda variaţiei constantelor 24
Modulul unui număr complex 74
Multiplicitate algebrică 8
Multiplicitate geometrică 40
Mulţime convexă 87
N
Nucleul Fourier 171
Numere complexe 74
P
Parametrizarea cercului 102
Partea imaginară a unei funcţii complexe 80
Partea imaginară a unui număr complex 74
Partea principală a unei dezvoltări Laurent 119
Partea reală a unei funcţii complexe 80
Partea reală a unui număr complex 74
Partea Taylor a unei dezvoltări Laurent 119
Pol 128
Polinom caracteristic 8
Preimaginea unei transformate Fourier 170
Produs de convoluţie 203
Punct singular 127
Punct singular aparent 127
Punct singular esenţial 129
Punct singular izolat 127
296
R
Ramura principală a unei funcţii 81
Reziduul unei funcţii ı̂ntr-un punct 127
S
Serie Laurent 119
Sistem de ecuaţii diferenţiale liniar, cu coeficienţi constanţi, omogen 40
Sistem fundamental de soluţii 11
Soluţii liniar independente 9
T
Teorema fundamentală Cauchy 103
Teorema reziduurilor 137
Transformarea Z 266
Transformata Fourier a unei funcţii 170
Transformata Fourier prin cos a unei funcţii 184
Transformata Fourier prin sin a unei funcţii 184
Transformata Laplace 194
V
Valori proprii 40
Vectori principali 41
Vectori proprii 40
297

Carte MS

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte MS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATEMATICI AVANSATE

1 ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR,

2 SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE,

4 TRANSFORMAREA FOURIER 169

5 TRANSFORMAREA LAPLACE 193

În cele ce urmează, vom considera n ∈ N, n ≥ 2 şi I ⊆ R interval.

Definiţia 1. Se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul n, liniară, cu

an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y = 0,

unde ai ∈ R, i = 0, n, an 6= 0, iar y = y(t), y ∈ Cn (I) este necunoscuta

Definiţia 2. Se numeşte polinom caracteristic asociat ecuaţiei

Pn (r) = an rn + an−1 rn−1 + · · · + a1 r + a0 .

Rădăcinile acestui polinom (ce se obţin din rezolvarea ecuaţiei alge-

Cu ajutorul acestor rădăcini vom construi ı̂n continuare soluţii ale

Propoziţia 1. Dacă r ∈ R este rădăcină a polinomului Pn (r) şi mul-

Dar r ∈ R este rădăcină a polinomului Pn (r) şi multiplicitatea sa

an rn + an−1 rn−1 + · · · + a1 r + a0 = 0. (2)

an y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y = 0,

deci y = ert este soluţie a ecuaţiei diferenţiale (?).

Propoziţia 2. Dacă r ∈ R este rădăcină a polinomului Pn (r) şi multi-

{y1 = ert , y2 = tert , · · ·, yk = tk−1 ert }

sunt k soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale (?).

Demonstraţie. Vom face demonstraţia doar pentru cazul mar = 2.

an rn + an−1 rn−1 + · · · + a1 r + a0 = 0; (2)

deci y2 = tert este soluţie a ecuaţiei diferenţiale (?).

Mai avem de demonstrat independenţa liniară a celor două soluţii.

Înlocuind expresiile lui y1 şi y2 , obţinem că

A1 ert + A2 tert = 0 ⇔ ert (A1 + A2 t) = 0.

Cum ert > 0, rezultă că A1 + A2 t = 0, pentru orice t ∈ I, deci

{y1 = eat cos(bt), y2 = eat sin(bt)}

sunt două soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale (?).

Propoziţia 4. Dacă r ∈ C, r = a ± ib, a, b ∈ R, b > 0 sunt rădăcini

{y1 = eat cos(bt), y2 = teat cos(bt), · · ·, yk = tk−1 eat cos(bt)},

Observaţie. Pentru rădăcini distincte, r1 6= r2 , soluţiile create de cele

Definiţia 3. Fie {y1 , y2 , · · ·, yn } un sistem de n soluţii liniar indepen-

Propoziţia 5. Dacă {y1 , y2 , · · ·, yn } este un sistem fundamental de

Pentru a putea găsi soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale de

Pas 1. Determinăm toate soluţiile (reale şi complexe) ale ecuaţiei

Identificăm pentru fiecare soluţie r obţinută multiplicitatea sa alge-

-2.b) Dacă r ∈ R, dar mar = k, k ≥ 2, atunci

ert , tert , t2 ert , · · ·, tk−1 ert

sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale (?).

-2.c) Dacă r ∈ C, r = a ± ib, a, b ∈ R, b > 0 şi mar = 1, atunci

eat cos(bt), eat sin(bt)

sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale (?).

-2.d) Dacă r ∈ C, r = a ± ib, a, b ∈ R, b > 0 şi mar = k, k ≥ 2,

eat sin(bt), teat sin(bt), · · ·, tk−1 eat sin(bt)

sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei diferenţiale (?).

y(t) = C1 y1 (t) + C2 y2 (t) + · · · + Cn yn (t),

unde C1 , C2 , · · ·, Cn sunt constante reale arbitrare.

Problema 1. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei

Pas 3. Soluţia generală este

Problema 2. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei

Pas 3. Soluţia generală este

Problema 3. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei

- Pentru r3,4 = ±3i, suntem ı̂n cazul (2.c), a = 0, b = 3, deci obţinem

y3 (t) = eat cos(bt) = e0·t cos(3t) = cos(3t);

Pas 3. Soluţia generală este

Problema 4. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei

Nemaiavând alte rădăcini de discutat, am obţinut un sistem fun-

Problema 5. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei

Obţinem r1 = 0 şi r2 + 3r + 2 = 0. Avem că ∆ = 9 − 8 = 1 > 0, deci

Pas 3. Soluţia generală este

- Din r2 = 0 avem r1 = r2 = 0, sau r = 0, mar = 2;