Elemente de Matematici Superioare: Alin S Tefan

ELEMENTE DE MATEMATICI
SUPERIOARE
Alin Ştefan
1
Prefaţǎ
Cursul ELEMENTE DE MATEMATICI SUPERIOARE se adreseazǎ
ı̂n principal studenţilor din primul an al secţiilor Facultăţii de Inginerie
Mecanicǎ şi Electricǎ a Universitǎţii ”Petrol-Gaze” din Ploieşti. De aeme-
nea, lucrarea poate fi consultată şi de studenţii de la secţiile de matem-
atică şi informatică de la Facultatea de Litere şi Ştiinte, precum şi de toţi
iubitorii de matematică. În carte sunt prezentate detaliat şi cu multe ex-
emple toate elementele necesare abordǎrii problematicii fiecǎrui capitol. La
finalul fiecărui capitol sunt prezentate probleme rezolvate şi de asemenea
un set de probleme propuse. În ı̂ncheiere doresc sǎ mulţumesc domnului
conf. dr. Gabriel-Eduard Vı̂lcu pentru atenţia cu care s-a aplecat asupra
manuscrisului.
Poiana Câmpina, septembrie 2012

2
Cuprins
1 Determinanţi 9
1.1 Noţiunea de determinant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Proprietăţile determinanţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Minorul unei matrice. Complementul algebric . . . . . . . . 13
1.4 Regula lui Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2 Determinanţi speciali 21
2.1 Determinantul Vandermonde . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.2 Determinantul Vandermonde lacunar . . . . . . . . . . . . . 28
2.3 Determinantul polinomial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.4 Determinantul circular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.5 Determinantul circular generalizat . . . . . . . . . . . . . . 37
2.6 Determinantul Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3 Aplicaţii ale determinanţilor 43
3.1 Determinanţii Hankel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3
4 CUPRINS
3.2 Ecuaţia lui Dale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.3 Ecuaţia Kay - Moses . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.4 Ecuaţia Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4 Spaţii vectoriale 73
4.1 Noţiunea de spaţiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
4.2 Exemple de spaţii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.3 Dependenţǎ şi independenţǎ liniarǎ . . . . . . . . . . . . . . 78
4.4 Bazǎ a unui spaţiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
4.5 Dimensiunea unui spaţiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . 87
4.6 Transformarea coordonatelor la schimbarea bazei . . . . . . 90
4.7 Subspaţii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.8 Spaţii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
5 Morfisme de spaţii vectoriale 103
5.1 Proprietǎţi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
5.2 Nucleul şi imaginea unui morfism . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.3 Matricea asociatǎ unui morfism de spatii vectoriale . . . . . 114
6 Vectori şi valori proprii 123
6.1 Vectori şi valori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
6.2 Polinomul caracteristic al unui endomorfism . . . . . . . . . 125
6.3 Forma diagonalǎ a unui endomorfism . . . . . . . . . . . . . 127
6.4 Teorema Cayley-Hamilton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
6.5 Teorema Schur de triangularizare unitarǎ . . . . . . . . . . 136

CUPRINS 5
6.6 Forma canonicǎ Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
7 Forme multiliniare 151
7.1 Forme liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
7.2 Forme biliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
7.3 Forme pǎtratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
7.4 Forme multiliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
8 Geometrie analitică ı̂n plan 179
8.1 Sisteme de coordonate ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
8.1.1 Coordonate carteziene ortogonale . . . . . . . . . . . 180
8.1.2 Coordonate polare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
8.2 Vectori ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
8.2.1 Adunarea vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
8.2.2 Înmulţirea vectorilor cu scalari . . . . . . . . . . . . 188
8.2.3 Combinaţii liniare de vectori . . . . . . . . . . . . . 189
8.2.4 Bază vectorială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
8.2.5 Produsul scalar a doi vectori . . . . . . . . . . . . . 192
8.3 Transformarea coordonatelor ortogonale . . . . . . . . . . . 193
8.3.1 Translaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
8.3.2 Rotaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
8.4 Ecuaţiile curbelor ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
8.4.1 Ecuaţia generală a dreptei . . . . . . . . . . . . . . . 196
8.4.2 Ecuaţia unei drepte ce trece printr-un punct fix . . . 198

6 CUPRINS
8.4.3 Ecuaţii parametrice ale dreptei . . . . . . . . . . . . 199
8.4.4 Ecuaţia unei drepte ce trece prin două puncte fixe . 199
8.4.5 Intersecţia a două drepte . . . . . . . . . . . . . . . 201
8.4.6 Unghiul dintre două drepte . . . . . . . . . . . . . . 202
8.4.7 Distanţa de la un punct la o dreaptă . . . . . . . . . 202
8.4.8 Ecuaţia cercului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
8.4.9 Tangenta şi normala la cerc . . . . . . . . . . . . . . 206
8.4.10 Ecuaţia elipsei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
8.4.11 Tangenta la elipsă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
8.4.12 Ecuaţia hiperbolei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
8.4.13 Tangenta la hiperbolă . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
8.4.14 Ecuaţia parabolei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
8.5 Studiul conicelor pe caz general . . . . . . . . . . . . . . . . 219
8.5.1 Centrul unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
8.5.2 Conice cu centru unic . . . . . . . . . . . . . . . . . 220
8.5.3 Clasificarea conicelor cu centru unic . . . . . . . . . 225
8.5.4 Conice fară centru unic . . . . . . . . . . . . . . . . 228
9 Geometrie analitică ı̂n spaţiu 233
9.1 Sisteme de coordonate ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . 233
9.1.1 Coordonate carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
9.1.2 Coordonate cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
9.1.3 Coordonate sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
9.2 Vectori ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238

CUPRINS 7
9.2.1 Coplanaritate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 238
9.2.2 Bază . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
9.2.3 Bază ortonormată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
9.2.4 Produs scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
9.2.5 Produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
9.2.6 Produs mixt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
9.2.7 Dublu produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
9.3 Planul şi dreapta ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
9.3.1 Ecuaţia planului determinat de un punct şi un vector
normal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
9.3.2 Ecuaţia planului determinat de un punct şi doi vec-
tori necoliniari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
9.3.3 Ecuaţia planului ce trece prin trei puncte fixe . . . 256
9.3.4 Ecuaţiile parametrice ale planului . . . . . . . . . . . 258
9.3.5 Ecuaţia planului determinat de două drepte paralele 258
9.3.6 Unghiul dintre două plane . . . . . . . . . . . . . . . 260
9.3.7 Poziţia relativă a două plane ı̂n spaţiu . . . . . . . . 260
9.3.8 Distanţa de la un punct la un plan . . . . . . . . . . 262
9.3.9 Ecuaţia dreptei determinată de un punct şi de direcţie
dată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
9.3.10 Ecuaţia dreptei determinată de două puncte fixe . . 265
9.3.11 Ecuaţia dreptei ca interseţie a două plane . . . . . . 265
9.3.12 Unghiul dintre două drepte . . . . . . . . . . . . . . 267

8 CUPRINS
9.3.13 Poziţia relativă a două drepte ı̂n spaţiu . . . . . . . 268
9.3.14 Distanţa de la un punct la o dreaptă . . . . . . . . . 269
9.3.15 Unghiul dintre o dreaptă şi un plan . . . . . . . . . 271
9.3.16 Perpendiculara comună a două drepte ı̂n spaţiu . . . 272
9.3.17 Distanţa dintre două drepte ı̂n spaţiu . . . . . . . . 275
9.3.18 Poziţia unei drepte faţa de un plan . . . . . . . . . . 277
9.4 Studiul cuadricelor pe ecuaţia redusă . . . . . . . . . . . . . 278
9.4.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
9.4.2 Ecuaţiile parametrice ale sferei . . . . . . . . . . . . 279
9.4.3 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
9.4.4 Hiperboloidul cu o pı̂nză . . . . . . . . . . . . . . . . 284
9.4.5 Hiperboloidul cu două pı̂nze . . . . . . . . . . . . . . 286
9.4.6 Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
9.4.7 Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . 290
9.4.8 Cilindru eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 292
9.4.9 Cilindru hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
9.4.10 Cilindru parabolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298
9.4.11 Conul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
9.4.12 Cuadrice dublu riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . 302

Capitolul 1
Determinanţi
1.1 Noţiunea de determinant
Definiţia 1.1.1 Fie K un corp comutativ, n ≥ 1, [n] := {1, . . . , n} şi
A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) o matrice pǎtraticǎ de ordin n cu elemente din
K. Elementul din K, detA ∈ K definit prin
X
det(A) = (σ)a1σ(1) · · · anσ(n)
σ∈Sn
se numeşte determinantul matricei A = (aij )i,j∈[n] şi se notează

a11 a12 ··· a1n

a21 a22 ··· a2n

detA = = |aij |
n

··· ··· ··· · · ·

···

an1 an2 ann
9
10 CAPITOLUL 1. DETERMINANŢI
unde
Y σ(i) − σ(j)
(σ) =
i−j
1≤i<j≤n
este signatura permutarii σ ∈ Sn .
1.2 Proprietăţile determinanţilor
Vom nota linia i respectiv coloana j ale determinantului det(A) = |aij |n
prin simbolurile Li şi Cj , respectiv

Li = ai1 ai2 ··· ain

T

a1j

a2j

Cj = . ,
..

anj
unde prin T se inţelege transpusa.
Astfel, folosind notaţiile de vector linie şi vector coloană determinantului
matricei A, det(A) mai poate fi scris

L1

L2

det(A) = . = C1 C2
··· Cn = |aij | .
n
..

Ln
Propoziţia 1.2.1 a)Determinantul unei matrice este egal cu determi-
nantul transpusei sale, adică
|aij |n = |aji |n .
1.2. PROPRIETĂŢILE DETERMINANŢILOR 11
b)Dacă matricea B = (bij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) se obţine din matricea A =
(aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) prin schimbarea a două coloane(linii) ı̂ntre ele, atunci
det(B) = −det(A).
c)Orice matrice care conţine două sau mai multe coloane (linii) identice
are determinantul egal cu zero,

C ···C ···C ···C = 0.
1 j j n
d) Dacă o coloană (linie) a unei matrice are toate elementele egale cu 0,
atunci

det(A) = 0 · · · Ci · · · Cj · · · Cn = 0.

e) Dacă matricea B = (bij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) se obţine din matricea A =
(aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) prin inmulţirea unei coloane (linii) fixate cu un scalar
α ∈ K, atunci

det(B) = C1 · · · (αCj ) · · · Cn = α det(A).

f ) O matrice care are doua coloane (linii) proporţionale are determinatul
egal cu zero,

C · · · C · · · (αC ) · · · C = 0.
1 j j n
g)Dacă o coloană a matricei A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) este o combinaţie
liniară de forma αC 0 + βC 00 , unde C 0 şi C 00 sunt matrice coloană iar α şi
β ∈ K, atunci det(A) = α det(AC 0 ) + β det(AC 00 ), unde AC 0 şi AC 00 sunt
matricele obţinute din A prin ı̂nlocuirea coloanei respective cu coloana C 0 ,
respectiv cu coloana C 00 ;
|αC 0 + βC 00 C2 · · · Cn | = α |C 0 C2 · · · Cn | + β |C 00 C2 · · · Cn | .
h) Dacă o coloană unei matrice este formată dintr-o sumă de m subcoloane,
atunci determinantul matricei respective poate fi exprimat ca o sumă de m
determinanţi, fiecare conţinând una din subcoloane.

m
m
X X
C 1 · · · ( Cjs ) · · · Cn = |C1 · · · Cjs · · · Cn | .

s=1 s=1
Aplicând această proprietate ı̂n mod repetat, avem

m m m
m X
m m
X X X X X
( C1s ) · · · ( Cjs ) · · · ( Cns ) = ··· |C1k1 · · · Cjks · · · Cnkn |n .

s=1 s=1 s=1 k1 k2 kn
i) Dacă la coloana (linia) unei matrice se adaugă o combinaţie liniară de
toate celelalte coloane (linii), atunci valoarea determinantului matricei re-
spective nu se schimbă. În particular, dacǎ det(A) 6= 0, atunci liniile lui A,
respectiv coloanele lui A, constituie o bazǎ pentru K spactiul vectorial K n .
j) Dacǎ A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) şi φ : K 7−→ L un morfism de corpuri,
atunci φ(det(A)) = det(φ(A)).
Demonstraţie: a) Deoarece K este corp comutativ putem ordona pro-
dusele a1σ(1) · · · anσ(n) dupǎ indicele de coloanǎ: aσ−1 (1)1 · · · aσ−1 (n)n . Ţinı̂nd
seama cǎ o permutare are aceeaşi signatura cu inversa sa avem:

X
det(A) = (σ)a1σ(1) · · · anσ(n) =
σ∈Sn
X
(σ −1 )aσ−1 (1)1 · · · aσ−1 (n)n = det(AT ).
σ∈Sn
Pentru b) c) d) e) f ) se ţine seamǎ de definiţia determinantului unei matrice.
X 0 00
g) det(A) = |αC 0 + βC 00 C2 · · · Cn | = (σ)(αcσ(1) +βcσ(1) )a2σ(2) · · · anσ(n) =
σ∈Sn
1.3. MINORUL UNEI MATRICE. COMPLEMENTUL ALGEBRIC 13
X 0 X 00
(σ)(αcσ(1) )a2σ(2) · · · anσ(n) + (σ)(βcσ(1) )a2σ(2) · · · anσ(n) =
σ∈Sn σ∈Sn
X 0 X 00
α (σ)cσ(1) )a2σ(2) · · · anσ(n) + β (σ)(cσ(1) )a2σ(2) · · · anσ(n) =
σ∈Sn σ∈Sn
α |C 0 C2 · · · Cn | + β |C 00 C2 · · · Cn | = α det(AC 0 ) + β det(AC 00 ).
h) Rezultǎ din g).
i) Prima afirmaţie rezultǎ din d) şi g. A doua rezultǎ din faptul cǎ n vectori
din K n formeazǎ o K bazǎ a lui K n dacǎ şi numai dacǎ niciunul din ei nu
este combinaţie liniarǎ de ceilalţi.
j)
X
φ(det(A)) = φ( (σ)a1σ(1) · · · anσ(n) ) =
σ∈Sn
X
(σ)φ(a1σ(1) ) · · · φ(anσ(n) ) = φ(det(A)).
σ∈Sn
1.3 Minorul unei matrice. Complementul al-
gebric
Definiţia 1.3.1 Fie A = (aij ) i∈[m] ∈ Mm,n (K) o matrice cu m linii, n

j∈[n]
coloane cu coeficienţi ı̂n corpul K, p un număr natural nenul p ≤ m , p ≤ n
şi indicii 1 ≤ i1 < ... < ip ≤ m, 1 ≤ j1 < ... < jp ≤ n.
Determinantul
···

ai1 j1 ai1 jp

∆ i1 ,...,ip = · · · ··· · · ·
j1 ,...,jp

aip j1 ··· aap jp
se numeşte minor de ordin p al matricei A.

Observaţia 1.3.2 O matrice de dimensiune (m, n) are Cnp Cm

p
minori
de ordin ( numărul posibilităţilor de alegere a p linii din m şi p coloane din
n).
Definiţia 1.3.3 Dacă A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) este o matrice pătratică
şi ∆ ip+1 ,...,in cu {i1 , i2 , ..., ip , ip+1 , ..., in } = {j1 , j2 , ..., jp , jp+1 , ..., jn } = [n]
jp+1 ,...,jn
se numeşte minor complementar, iar numărul
A i1 ,...,ip = (−1)i1 +...+ip +j1 +...+jp ∆ ip+1 ,...,in

j1 ,...,jp jp+1 ,...,jn
se numeşte complementul algebric al minorului ∆ i1 ,...,ip

j1 ,...,jp
Observaţia 1.3.4 Minorii de ordinul 1 sunt elemente ale matricei iar
pentru matrice patratice complementul algebric al minorului (elementului)
aij este Aij = (−1)i+j ∆ij , unde ∆ij este determinantul de ordin (n − 1)
obţinut din matricea A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.
Definiţia 1.3.5 Fie A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) o matrice pătratică. Ma-
tricea adjunctǎ a lui A, notatǎ A∗ este transpusa matricei obţinute din A
prin ı̂nlocuirea fiecǎrui element aij cu complementul sǎu algebric Aij .
Propoziţia 1.3.6 a) Fie A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) o matrice pătratică.
Dacă toate elementele liniei i ale lui A cu excepţia, eventual, a elementului

aij sunt egale cu zero, atunci

a11 ··· a1j ··· a1n

a21 ··· a2j ··· a2n

··· ··· ··· ··· · · ·
det(A) = = (−1)i+j ∆ij aij = aij Aij .

0 ··· aij ··· 0

··· ··· ··· ··· · · ·

an1 ··· anj ··· ann
b) detA = ai1 Ai1 + ai2 Ai2 + ... + ain Ain .
c) Dacă A, B ∈ Mn (K) sunt doua matrice pǎtratice cu coeficienţi ı̂n K,
atunci det(AB) = det(A)det(B).
Demonstraţie: a) Analizăm, pentru ı̂nceput, cazul particular: i=j=n.
Atunci an1 = an2 = ... = an(n−1) = 0. Cum pentru orice σ ∈ Sn cu σ(n) 6=
n avem anσ(n) = 0, rezultă că termenul a1σ(1) a2σ(2) ...anσ(n) corespunzător
lui σ ı̂n determinantul lui A este zero.
Oricărei permutări σ ∈ Sn cu σ(n) = n ı̂i asociăm o permutare π ∈ Sn−1
definită prin π(i) = σ(i), ∀i ∈ {1, 2..., n − 1}. Mai mult, cum σ(n) = n >
σ(i), ∀i ∈ {1, 2, ..., n − 1} rezultă că nicio pereche (i, n) cu i < n nu este
inversiune a lui σ. Atunci σ şi permutarea π asociată lui σ, au aceeaşi
paritate. Este evident că asocierea σ → π este o funcţie bijectivă de la
muţimea {σ ∈ Sn |σ(n) = n} ı̂n Sn−1 . În consecinţă
X X
det(A) = a1σ(1) ...anσ(n) = (σ)a1σ(1) ...an−1σ(n−1) ann =
σ∈Sn σ∈Sn
σ(n)=n
X X
ann (σ)a1σ(1) a2σ(2) ...an−1σ(n−1) = ann a1σ(1) a2σ(2) ...an−1σ(n−1) =
σ∈Sn σ∈Sn−1
σ(n)=n
ann ∆nn = (−1)n+n ann ∆nn .
Analizăm acum cazul general. Schimbăm ı̂n matricea A liniile i şi i+1
ı̂ntre ele. În noua matrice schimbăm ı̂ntre ele liniile i + 1 şi i + 2. Repetăm
operaţia pâna când linia i a matricei A devine ultima. În ultima matrice
schimbăm ı̂ntre ele coloanele i şi j+1. Apoi schimbăm coloanele j+1 şi j+2
şi repetam operaţia pâna când elementul aij ajunge pe poziţia (n, n). Fie
B această ultimă matrice. Cum B s-a obţinut din A prin n−1 schimbări de
linie si n−j schimbări de coloane rezultă că det(A) = (−1)2n−(i+j) det(B) =
(−1)i+j det(B). Deoarece, cu excepţia liniei i şi coloanei j, restul liniilor şi
coloanelor lui A şi-au pǎstrat succesiunea rezultă că minorul ∆nn din B este

minorul ∆ij din A. Cum linia n a lui B este 0, 0, 0, · · · 0, aij ,
din cazul particular i = j = n deducem că det(B) = aij ∆ij , deci det(A) =
(−1)i+j aij ∆ij = aij Aij .
b) Considerăm matricele linie
L1 = (ai1 , 0, 0, · · · 0) ,
L2 = (0, ai2 , 0, · · · 0) ,
·····················
Ln = (0, 0, · · · 0, ain )
şi notăm cu Aj matricea obţinută din A prin ı̂nlocuirea liniei j cu linia
Lj , j ∈ [n]. Linia i a lui A este (ai1 , ai2 , · · · , ain ) = L1 + L2 + ... + Ln

ı̂ar complementul algebric al elementului aij ı̂n matricea A coincide cu
complementul algebric al elementului aij ı̂n matricea Aj , ∀j ∈ [n].
Din punctul a) şi propoziţia 1.2.1 punctul g) rezultă că
detA = detA1 + detA2 + ... + detAn = ai1 Ai1 + ai2 Ai2 + ... + ain Ain .
c) Fie A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K), B = (bjk )j,k∈[n] ∈ Mn (K), AB =
(cik )i,k∈[n] ∈ Mn (K). Notăm cu B1 , B2 , · · · , Bn liniile matricei B şi cu
L1 , L2 , · · · , Ln liniile matricei AB.
Cum
Xn n
X n
X
Li = (ci1 , ci2 , ..., cin ) = ( aij bj1 , aij bj2 , ..., aij bjn ) =
j=1 j=1 j=1
ai1 (b11 , b12 , ..., b1n ) + ai2 (b21 , b22 , ..., b2n ) + · · · + ain (bn1 , bn2 , ..., bnn ) =
n
X
ai1 B1 + ai2 B2 + ... + ain Bn = aij Bj ,
j=1
iar 
 L 1 
 
 L2 
 
AB =  . 

,
 .. 
 
 
Ln
rezultă că
n
P
a B
 
j1 =1 1j1 j1

 L1 

  P n

 L2



a2j2 Bj2

det(AB) = det( ) = j2 =1 =
 ..  ..

 . 


.

 
Pn
Ln anjn Bjn

jn =1
 
B
 j1 
 
 Bj2 
X  
a1j1 · · · anjn · det( . 

).
1≤j1 ,···,jn ≤n  .. 
 
 
Bjn
Dacă pentru o alegere a indicilor j1 , j2 , ..., jn ∈ {1, 2, ..., n} există printre

 
 Bj1 
 
 Bj2 
 
 . ) = 0, deoarece două linii sunt egale.
ei, doi egali, atunci det( 
 .. 
 
 
Bjn
Astfel obţinem:
 
 Bj1 
 
 Bj2
 
X 
det(AB) = a1j1 · · · anjn det(
 .
) =
 ..

{j1 ,j2 ,...,jn }={1,2,···,n} 


 
Bj n
   
 B σ(j 1 )   Bj 1 
   
 Bσ(j2 )   Bj 2
X   X  

a1σ(1) ...anσ(n) ·det(

..
 ) = a1σ(1) · · · a nσ(n) ·(σ)·det(
 .
) =
 ..
 
σ∈Sn 
 . 
 σ∈Sn



   
Bσ(jn ) Bjn
X X
(σ)a1σ(1) · · · anσ(n) ·det(B) = det(B)· (σ)a1σ(1) · · · anσ(n) = det(A)·det(B).
σ∈Sn σ∈Sn
1.4. REGULA LUI LAPLACE 19
1.4 Regula lui Laplace
Teorema 1.4.1 A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) este o matrice patratică şi
p ∈ [n] este un număr natural atunci:
X
(1) det(A) = ∆i1 ,...,ip A i1 ,...,ip
j j1 ,..,jp j1 ,...,jp
suma facı̂ndu-se după toţi indicii 1 ≤ j1 < ... < jp ≤ n (dezvoltarea după
P
liniile de rang {i1 , i2 , ..., ip }).(2) det(A) = i ∆i1 ,...,ip A i1 ,...,ip sumaf acı̂ndu−
j1 ,..,jp j1 ,...,jp
sedupătoţiindicii1≤ i1 < ... < ip ≤ n (dezvoltarea după grupul de coloane
{j1 , j2 , ..., jp }).
Corolarul 1.4.2 Dacă A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) este o matrice pa-
tratică atunci:
n
P
• detA = aij Aij (dezvoltarea după linia i);
j=1
n
P
• detA = aij Aij (dezvoltarea după coloana j);
i=1
n
P
• akj Aij = 0 pentru k 6= i;
j=1
n
P
• aik Aij = 0 pentru k 6= j;
i=1
• A · A∗ = A∗ · A = (detA) · In .
Exemplul 1.4.3 Dezvoltı̂nd determinantul urmǎtor dupǎ primele douǎ

linii obţinem:

1 2 1 0

3 4 0 1 1 2 1 1 1 1 −1 1

=
− +
1 −1 1 1 3 4 −1

2 3

0 1

2

1 1 −1

2

2 1 1 1 2 0 1 1 1 0 1 −1
− + = −13.

4 0 1 2 4 1 1 −1 0 1 1 1

Capitolul 2
Determinanţi speciali
2.1 Determinantul Vandermonde
Fie n ≥ 2 şi a1 , a2 ,...,an ∈ C. Determinantul

1
1 1 ··· 1

···

a1 a2 a3 an

V (a1 , a2 , ..., an ) := a21 a22 a23 ··· a2n

··· ··· ··· · · · · · ·

n−1
a1 an−1 an−1 · · · an−1

2 3 n
se numeşte determinantul Vandermonde de ordinul n.
Valoarea unui astfel de determinant este dată de urmatoarea:
Propoziţia 2.1.1 Pentru orice n ∈ N, n ≤ 2 şi pentru orice a1 , a2 , ..., an ∈
21
22 CAPITOLUL 2. DETERMINANŢI SPECIALI
C este adevarată egalitatea:
Y
V (a1 , a2 , ..., an ) = (aj − ai ).
1≤i<j≤n
Demonstraţie:
Metoda I. Dacă printre numerele a1 , a2 , ..., an , sunt două egale, atunci
determinantul V (a1 , a2 , ..., an ) este zero, deorece are două coloane egale.
Q
Cum, ı̂n acest caz, (aj − ai ) = 0, deoarece unul din factori este 0,
1≤i<j≤n
egalitatea din enunţ este adevărată.
În cazul numerelor a1 , a2 , · · · , an ∈ C distincte două cate două, vom demon-
stra egalitatea prin inducţie.

1 1
Pentru n = 2, V (a1 , a2 ) = = a2 −a1 şi egalitatea este adevarată.

a1 a2

Pentru n = 3,

1 1 1 1 0 0

V (a1 , a2 , a3 ) = a1 a2 a3 = a1 a2 − a1 a3 − a1 =

2
a22 a23 a21 a22 − a21 a23 − a21

a1

a2 − a1 a3 − a1
=

(a2 − a1 )(a2 + a1 ) (a3 − a1 )(a3 + a1 )

1 1
(a2 − a1 )(a3 − a1 ) =

a2 + a1 a3 + a1

= (a2 − a1 )(a3 − a1 )(a3 − a2 ) şi egalitatea este adevărată.
Presupunem egalitatea adevarată pentru n − 1 şi vom demonstra ca egali-
tatea este adevărată pentru n.

2.1. DETERMINANTUL VANDERMONDE 23

1
1 1 ··· 1

···

a1 a2 a3 an

V (a1 , a2 , ..., an ) = a21 a22 a23 ··· 2
an

··· ··· ··· · · · · · ·

n−1
a1 an−1 an−1 · · · an−1

2 3 n
Efectuı̂nd −a1 Ln−1 + Ln obţinem:

1
1 1 ···
1

a
1 a2 a3 ··· an

a2 a22 a23 ··· a2n
1
V (a1 , a2 , ..., an ) = ;

··· ··· ··· ··· ···

an−2 n−2
a2 n−2
a3 ··· n−2
an
1

n−2 n−2 n−2

0 a2 (a2 − a1 ) a3 (a3 − a1 ) · · · an (an − a1 )
Efectuı̂nd −a1 Ln−2 + Ln−1 obţinem:

1 1 1 ··· 1

a1 a2 a3 ··· an

a21 a22
a32
··· an2
V (a1 , a2 , ..., an ) = ;

··· ··· ··· ··· ···

n−3 n−3 n−3

0 a2 (a2 − a1 ) a3 (a3 − a1 ) · · · an (an − a1 )

an−2 n−2 n−2

0 2 (a2 − a1 ) a3 (a3 − a1 ) · · · an (an − a1 )
Analog, efectuı̂nd operaţiile asupra liniilor
−a1 Ln−3 + Ln−2 ,
−a1 Ln−4 + Ln−3 ,
··················
−a1 L2 + L3 ,
−a1 L1 + L2
obţinem:

1 1 1 ··· 1

0 a2 − a1 a3 − a1 ··· an − a1

0 a2 (a2 − a1 ) a3 (a3 − a1 ) ··· an (an − a1 )
V (a1 , a2 , ..., an ) = ;

··· ··· ··· ··· ···

n−3 n−3 n−3

0 a2 (a2 − a1 ) a3 (a3 − a1 ) · · · an (an − a1 )

an−2 n−2 n−2

0 2 (a 2 − a1 ) a3 (a 3 − a1 ) · · · an (an − a )
1
Dezvoltăm determinantul după prima coloană. Avem

a2 − a1 a3 − a1 ··· an − a1

a2 (a2 − a1 ) a3 (a3 − a1 ) ··· an (an − a1 )

V (a1 , a2 , ..., an ) = ··· ··· ··· ··· ;

n−3
a2 (a2 − a1 ) an−3 an−3

3 (a3 − a1 ) ··· n (an − a )
1

n−2
a2 (a2 − a1 ) an−2 (a3 − a1 ) ··· an−2 (an − a1 )

3 n
Scoatem factor comun (a2 − a1 ) pe prima coloană, (a3 − a1 ) pe coloana a

doua, . . . . . . , (an − a1 ) pe ultima colonă şi obţinem:

1
1 ··· 1

a2 a3 ··· an

V (a1 , a2 , ..., an ) = (a2 −a1 )(a3 −a1 ) · · · (an −a1 ) =

··· ··· · · · · · ·

n−2
an−2 · · · an−2

a2 3 n
(a2 − a1 )(a3 − a1 ) · · · (an − a1 )V (a2 , a3 , ..., an );, care reprezintă o relaţie de
recurenţa.
Deci
V (a1 , a2 , ..., an ) = (a2 − a1 )(a3 − a1 ) · · · (an − a1 )V (a2 , a3 , ..., an )
V (a2 , a3 , ..., an ) = (a3 − a2 )(a4 − a2 ) · · · (an − a2 )V (a3 , a4 , ..., an )
··································································
V (an−2 , an−1 , an ) = (an−1 − an−2 )(an − an−2 )V (an−1 , an )
Facı̂nd produsul, se obţine:

Y
V (a1 , a2 , ..., an ) = (aj − ai ).
1≤i<j≤n
Metoda II. Fie polinomul P (x) = V (a1 , a2 , ..., an−1 , x) de gradul n − 1.
Observăm că:

1
1 ··· 1

···

a1 a2 a1

P (a1 ) = V (a1 , a2 , ..., an−1 , a1 ) = a21 a22 ··· a1 = 0.
2

··· ··· · · · · · ·

n−1
a1 an−1 · · · an−1

2 1
Analog,
P (a2 ) = V (a1 , a2 , ..., an−1 , a2 ) = 0,
P (a3 ) = V (a1 , a2 , ..., an−1 , a3 ) = 0,...
P (an−1 ) = V (a1 , a2 , ..., an−1 , an−1 ) = 0
Deci P (a1 ) = P (a2 ) = . . . = P (an−1 ) = 0 (am exclus cazul banal ı̂n care
două dintre numerele a1 , a2 , ..., an−1 sunt egale)

1
1 ··· 1 1

···

a1 a2 an−1 x

P (x) = V (a1 , a2 , ...an−1 , x) = a21 a22 ··· a2n−1 x 2 =

··· ··· ··· ··· · · ·

n−1
a1 a2n−1 ··· an−1 xn−1

n−1
= (a2 −a1 )(a3 −a1 ) · · · (an−1 −a1 )(x−a1 )(a3 −a2 )(a4 −a2 ) · · · (an−1 −a2 )(x−a2 )
= (a4 − a3 )(a5 − a4 ) · · · (an−1 − a3 ) · · · (an−1 − an−2 )(x − an−2 )(x − an−1 )
= (x − a1 )(x − a2 ) · · · (x − an−1 ) · V (a1 , a2 , ..., an−1 )

n−1
Q
Deci V (a1 , a2 , ..., an−1 , x) = V (a1 , a2 , ..., an−1 ) (x − ak ).
k=1
Pentru x = an , obţinem:
n−1
Y
V (a1 , a2 , ...an ) = V (a1 , a2 , ..., an−1 ) (an − ak )
k=1
şi ţinând cont de această relaţie de recurenţă şi de egalitatea V (a1 , a2 ) =
(a2 − a1 ), obţinem
Y
V (a1 , a2 , ..., an ) = (aj − ai ).
1≤i<j≤n
Exemplul 2.1.2 Să se calculeze valoarea determinantului

S0
S1 S2 · · · Sn−1

···

S1 S2 S3 Sn

S
2 S3 S4 · · · Sn+1

··· · · · · · · · · · · · ·

Sn−1 Sn Sn+1 · · · S2n−2

unde Sk = ak1 + ak2 + ... + akn , ai ∈ C, i ∈ [n], scriindu-l ca produs de doi
determinanţi.
Soluţie:
S0 = a01 + a02 + ... + a0n = 1 + 1 + ... + 1
S1 = a11 + a12 + ... + a1n = a1 + a2 + ... + an
S2 = a21 + a22 + ... + a2n
................................................
Sn = an1 + an2 + ... + ann

 
 S0 S1 S2 ··· Sn−1 
 
···
 
 S1 S2 S3 Sn 
 
 
Notăm A =   S2 S3 S4 · · · Sn+1 
 
 
 ··· ··· ··· ··· ··· 
 
 
Sn−1 Sn Sn+1 · · · S2n−2
 
 1 + 1 + ... + 1 a1 + a2 + ... + an ··· a1n−1 + an−1
2 + ... + ann−1 
 
a1 + a2 + ... + an a21 + a22 + ... + a2n ··· an1 + an2 + ... + ann
 
 
=




 ··· ··· ··· ··· 

 
an−1
1 + an−1
2 + ... + an−1
n an1 + an2 + ... + ann ··· a2n−2
1 + a2n−2
2 + ... + an2n−2
   
 1 1 ···   1
1 a1 ··· an−1
1
   
 a1 a2 ··· an   1 a2 · · · an−1
   
2
= · 
   
 ··· ··· ··· ···    ··· ··· ··· ··· 

 
   
an−1
1 an−1
2 · · · an−1
n 1 an · · · an−1
n
| {z } | {z }
A1 A2
Astfel obţinem:
detA = det(A1 ·A2 ) = det(A1 )·det(A2 ) = V (a1 , a2 , ..., an )·V (a1 , a2 , ..., an ) = (V (a1 , a2 , ..., an ))2 .
2.2 Determinantul Vandermonde lacunar
Fie a1 , a2 , ..., an ∈ C, k ∈ {0, 1, ..., n − 1}.
Se numeţe determinant Vandermonde lacunar, şi se notează cu Vk (a1 , a2 , ..., an ),

2.2. DETERMINANTUL VANDERMONDE LACUNAR 29
determinantul

1 1 ··· 1

a1 a2 ··· an

··· ··· ··· · · ·

Vk (a1 , a2 , ..., an ) = ak−1 ak−1 k−1

1 2 ··· an

ak+1
1 ak+1
2 ··· k+1
an

··· ··· ··· · · ·

an1 an2 ··· ann

Pentru calculul lui considerăm egalitatea
n
Y
V (a1 , a2 , ..., an , x) = V (a1 , a2 , ..., an ) (x − ak )
k=1
n
Q
Notăm P (x) = (x − ak ) = (x − a1 )(x − a2 ) · ... · (x − an ), un poli-
k=1
nom de gradul n, avı̂nd coeficientul dominant(coeficientul lui xn ). Dacă
a1 , a2 , ..., an ∈ C sunt rădăcinile polinomului P (x), atunci avem:
S1 = a1 + a2 + a3 + ... + an
S2 = a1 a2 + a1 a3 + ... + a2 a3 + a2 a4 + ... + an−1 an
S3 = a1 a2 a3 + a1 a2 a4 + ... + an−2 an−1 an
·························································
Sn = a1 a2 · · · an
Aplicı̂nd relaţiile lui V iète obţinem:
P (x) = X n − S1 X n−1 + S2 X n−2 − ... + (−1)n X 0 Sn =
X n − S1 X n−1 + S2 X n−2 − ... + (−1)n Sn .

Rezultă că:
V (a1 , a2 , a, ..., an , x) = V (a1 , a2 , ..., an )(X n −S1 X n−1 +S2 X n−2 −...+(−1)n Sn ),
unde Sk este suma V iète de ordinul k.
Pe de altă parte dezvoltı̂nd determinantul V (a1 , a2 , ...an , x) după ultima
coloană, obţinem:

1
1 ··· 1 1

a
1 a2 ··· an x

a2 a22 ··· a2n x2
1
V (a1 , a2 , ...an , x) = =

··· ··· ··· ··· ···

an−1 an−1 ··· an−1 x n−1
1 2 n

an1 an2 ann n

··· x

a1
a2 ··· an
1 1 ··· 1

a21 a22 ··· 2
an a21 a22 ··· a2n

(−1)n+2 +x(−1)n+3

+. . .

··· ··· · · · · · · ··· ··· ··· ··· · · ·

n−1
a2n−1 · · · an−1 an1 an2 ··· ann

a1 n

1
1 ··· 1

1
1 ··· 1

··· ··· ··· ··· n ··· ··· ··· ···

n−1 2n+1 +x (−1)2n+2
+x (−1) n−2 n−2
=

a
1 an−2
2 · · · ann−2 a
1 an−2
2
n−2
· · · an

n−1
an1 an2 ··· ann an−1 n−1
· · · an

a1 2
= (−1)n+2 V0 +x·(−1)n+3 V1 +...+xn−1 ·(−1)2n+1 Vn−1 +xn ·(−1)2n+2 Vn =
(−1)n+2 V0 − xV1 + x2 V2 − ... + (−1)n xn Vn .

2.3. DETERMINANTUL POLINOMIAL 31
Identificı̂nd coeficienţii celor două forme ale polinomului V (a1 , a2 , ..., an , x)
obţinem:
n
Y
V0 (a1 , a2 , ..., an ) = V (a1 , a2 , ..., an ) ak
k=1
Vk (a1 , a2 , ..., an ) = V (a1 , a2 , ..., an )Sn−k , k ∈ [n].
2.3 Determinantul polinomial
Fie Pi ∈ C [X] polinom de grad cel mult n − 1, i ∈ [n] şi fie xj ∈ C, j ∈ [n].
Determinantul

P1 (x1 ) P1 (x2 ) · · · P1 (xn )

P2 (x1 ) P2 (x2 ) · · · P2 (xn )

det(Pi (xj )) =

··· ··· ··· · · ·

Pn (x1 ) Pn (x2 ) · · ·

Pn (xn )
se numeşte determinant polinomial.
Dacă
P1 (x) = a11 + a12 x + ... + a1n xn−1
P2 (x) = a21 + a22 x + ... + a2n xn−1
·································
Pn (x) = an1 + an2 x + ... + ann xn−1

atunci,

a11 + a12 x1 + .. + a1n xn−1 a11 + a12 xn + .. + a1n xn−1

1 ··· n

a21 + a22 x1 + .. + a2n xn−1 ··· a21 + a22 xn + .. + a2n xn−1

1 n
Pi (xj ) =

··· ··· ···

an1 + an2 x1 + .. + ann xn−1 ··· n−1

1 an1 + an2 xn + .. + ann xn
şi notând P = (aik )i,k∈[n] matricea coeficienţilor polinoamelor Pi , i ∈ [n]
obţinem:

a11 a12 ··· a1n 1 1 ··· 1

··· ···

a21 a22 a2n x1 x2 xn

Pi (xj ) = a31 a32 ··· a3n · x21 x2 2
··· 2
xn

··· ··· ··· · · · ··· · · · · · · · · ·

an1 an2 · · · ann xn−1 xn−1 · · · xn−1

1 2 n
| {z } | {z }
P V (x1 ,x2 ,...,xn )
Rezultă că:
det(Pi (xj )) = det(P · V (x1 , x2 , ..., xn )) = det(P ) · det(V (x1 , x2 , ..., xn )) =

1
1 ··· 1

···

x1 x2 xn

= det(P ) · x21 x22 ··· xn = det(P ) · V (x1 , x2 , ..., xn ).
2

··· ··· ··· · · ·

n−1
x1 x2n−1 ··· xn−1

n
2.4. DETERMINANTUL CIRCULAR 33
2.4 Determinantul circular
Fie a1 , a2 , ..., an ∈ C. Se numeşte determinant circular al numerelor
a1 , a2 , ..., an şi se notează cu C(a1 , a2 , ..., an ) determinantul

a1
a2 a3 ··· an−1 an

a
n a1 a2 ··· an−2 an−1

an−1 an a1 ··· an−3 an−2
C(a1 , a2 , a3 , ..., an−1 , an ) =

··· ··· ··· ··· ··· ···

a
3 a4 a5 ··· a1 a2

a2 a3 a4 ··· an a1
Fiecare linie se obţine din linia anterioară, deplası̂nd fiecare element, cu
excepţia ultimului, cu o poziţie la dreapta, ultimul element fiind pus pe
prima poziţie. Numele de determinant circular provine din natura circulară
a deplasărilor. C(a1 , a2 , a3 , ..., an−1 , an ) se poate scrie condensat astfel
C(a1 , a2 , a3 , ..., an−1 , an ) = |aij | ,
unde

aj+1−i , dacă j ≥ i;


aij =
 an+j+1−i

, dacă j < i;
Pentru calculul determinantului circular vom considera matricea Van-

dermonde:

1
1 ··· 1

···

ε1 ε2 εn

V (ε1 , ε2 , ..., εn ) = ε21 ε22 ··· 2
εn

··· ··· ··· · · ·

n−1
ε1 ε2n−1 ··· εnn−1

unde ε1 , ε2 , ..., εn sunt rădăcinile de ordin n ale unităţii (εnk = 1, k ∈ [n],
εk = cos 2kπ 2kπ

n + isin n ). Efectuı̂nd produsul matricelor
C(a1 , a2 , ..., an ) · V (ε1 , ε2 , ..., εn ) =
 
 a1 a2 a3 ··· an−1 an  
 1 1 ··· 1

 
 a
 n a1 a2 ··· an−2 an−1 
 
 ···


  ε1 ε2 εn 
 an−1 an a1 ··· an−3 an−2 
 
 
ε21 ε22 =
2

 
 ··· εn 
 ··· ··· ··· ··· ··· ··· 
  
 ··· 

  ··· ··· ··· 
···
 a 
3 a4 a5 a1 a2   n−1 
εn−1
 n−1
  ε1 2 ··· εn
a2 a3 a4 ··· an a1
 
 a1 + a2 ε1 + ... + an εn−1
1 ··· a1 + a2 εn + ... + an εn−1
n 
 
 an + a1 ε1 + ... + an−1 εn−1 ··· an + a1 εn + ... + an−1 εn−1
 
1 n 
 
 

 ··· ··· ··· 

 
a2 + a3 ε1 + ... + a1 ε1n−1 ··· a2 + a3 εn + ... + a1 εnn−1
2.4. DETERMINANTUL CIRCULAR 35
Obţinem matricea polinomială:

 
 f1 (ε1 ) f1 (ε2 ) · · · f1 (εn ) 
 
 f2 (ε1 ) f2 (ε2 ) · · · f2 (εn )
 

C ·V = 


 ··· ··· ··· ··· 
 
 
fn (ε1 ) fn (ε2 ) · · · fn (εn )
unde
f1 (ε) = a1 + a2 ε + a3 ε2 + ... + an−1 εn−2 + an εn−1
f2 (ε) = an + a1 ε + a2 ε2 + ... + an−2 εn−2 + an−1 εn−1
f3 (ε) = an−1 + an ε + a1 ε2 + ... + an−3 εn−2 + an−2 εn−1
······················································
fn (ε) = a2 + a3 ε + a4 ε2 + ... + an εn−2 + a1 εn−1 .
Observăm că:
an + a1 ε1 + a2 ε21 + ... + an−1 εn−1

1 = ε1 · (a1 + a2 ε1 + a3 ε21 + ... + an εn−1
1 )
········································································
an + a1 εn + a2 ε2n + ... + an−1 εn−1

n = εn · (a1 + a2 εn + a3 ε2n + ... + an εnn−1
an−1 + an ε1 + a1 ε21 + ... + an−2 ε1n−1 = ε21 · (a1 + a2 ε1 + a3 ε21 + ... + an εn−1
1 )
········································································
an−1 + an εn + a1 ε2n + ... + an−2 εn−1

n = ε2n · (a1 + a2 εn + a3 ε2n ... + an εn−1
n )
········································································
a2 +a3 ε1 +a4 ε21 +...+an εn−2

1 +a1 εn−1
1 = εn−1
1 ·(a1 +a2 ε1 +a3 ε21 +...+an εn−1
1 )
········································································
a2 +a3 εn +a4 ε2n +...+an εn−2

n +a1 εn−1
n = εn−1
n ·(a1 +a2 εn +a3 ε2n ...+an εnn−1 )
Deoarece εnk = 1, k ∈ [n] rezultă relaţiile:
f2 (εk ) = εk f1 (εk ), f3 (εk ) = ε2k f1 (εk ), · · · , fn (εk ) = εkn−1 f1 (εk )
În determinantul

f1 (ε1 ) f1 (ε2 ) ··· f1 (εn )

···

ε1 f1 (ε1 ) ε2 f1 (ε2 ) εn f1 (εn )

|C · V | = ε21 f1 (ε1 ) ε22 f1 (ε2 ) ··· 2
εn f1 (εn )

··· ··· ··· ···

n−1
ε1 f1 (ε1 ) εn−1 f1 (ε2 ) n−1
· · · εn f1 (εn )

2
se dau factori pe coloane f1 (ε1 ), f1 (ε2 ), ..., f1 (εn ) şi obţinem:
C(a1 , a2 , ..., an−1 , an ) · V (ε1 , ε2 , ε3 , ..., εn )

1
1 ··· 1

···

ε1 ε2 εn

= f1 (ε1 ) · f1 (ε2 ) · ... · f1 (εn ) ε21 ε22 ··· ε2n

··· ··· ··· ···

n−1
ε1 εn−1 · · · εn−1

2 n
= f1 (ε1 ) · f1 (ε2 ) · ... · f1 (εn ) · V (ε1 , ε2 , ε3 , ..., εn )
Deci
n
Y
C(a1 , a2 , ..., an ) = f (εk )
k=1
2.5. DETERMINANTUL CIRCULAR GENERALIZAT 37
unde
f (X) = a1 + a2 X + a3 X 2 + ... + an X n−1
şi
2kπ 2kπ
εk = cos + i · sin , k ∈ [n].
n n
2.5 Determinantul circular generalizat
Dacă a ∈ C∗ şi a1 , a2 , ..., an ∈ C, determinantul

a1 a2 a3 ··· an−1 an

a·a a1 a2 ··· an−2 an−1
n

a · an−1 a · an a1 ··· an−3 an−2
Ca (a1 , a2 , ..., an ) =

··· ··· ··· ··· ··· ···

a·a a · a4 a · a5 ··· a1 a2
3

a · a2 a · a3 a · a4 ··· a · an a1
se numeşte determinant circular generalizat.
Pentru calculul său se foloseşte aceeaşi metodă ca cea de la determinantul
circular: se notează cu µ1 , µ2 , ..., µn rădăcinile ecuaţiei µn = a (rădăcinile
de ordin n ale lui a), care sunt distincte.
Observaţia 2.5.1 (Rădăcinile de ordinu n ale unui număr complex)
Fie z un număr complex nenul, z = r(cosθ + isinθ) şi n ∈ N, n ≥ 2.
Se numşte rădăcină de ordinul n a lui z numărul complex ω care verifică
relaţia ω n = z. Există n numere complexe z0 , z1 , z2 , ..., zn−1 , cu zkn = z şi

anume
√ θ + 2kπ θ + 2kπ
zk = n
r(cos + i · sin ), k ∈ [n]
n n
Înmulţind matricea Ca (a1 , a2 , ..., an ) cu matricea Vandermonde V (µ1 , µ2 , ..., µn ),
obţinem o matrice polinomială:

 
 f1 (µ1 ) f1 (µ2 ) · · · f1 (µn ) 
 
 f2 (µ1 ) f2 (µ2 ) · · · f2 (µn ) 
 
Ca · V = 



 ··· ··· ··· ··· 
 
 
fn (µ1 ) fn (µ2 ) · · · fn (µn )
unde
f1 (µk ) = µk f1 (µk ), f3 (µk ) = µ2k f1 (µk ), . . . , fn (µk ) = µn−1

k f1 (µk ), k ∈ [n].
În determinantul Ca · V dăm factori pe coloane f1 (µ1 ), f1 (µ2 ), ..., f1 (µn ) şi
rămâne relaţia:
Ca · V = f1 (µ1 ) · f1 (µ2 ) · · · f1 (µn ) · V,
deci
n
Y
Ca (a1 , a2 , ..., an ) = f (µk ),
k=1
unde
f (x) = a1 + a2 x + a3 x2 + ... + an xn−1
şi µ1 , µ2 , ..., µn sunt rădăcinile ecuaţiei µn = a.

2.6. DETERMINANTUL CAUCHY 39
2.6 Determinantul Cauchy
Fie ai , aj ∈ C, i, j ∈ [n]. Se numeşte determinant Cauchy al numerelor
ai , aj , determinantul

1 1 1

a1 +b1 a1 +b2 ··· a1 +bn

1 1 1
···

a2 +b1 a2 +b2 a2 +bn
D(a1 , ..., an , b1 , ..., bn ) =

··· ··· ··· ···

1 1 1
···

an +b1 an +b2 an +bn

Pentru calcul determinantului scădem ultima linie din celelalte si obţinem:

1 1 1 1 1 1

a1 +b1 − an +b1 a1 +b2 − an +b2 ··· a1 +bn − an +bn

1 1 1 1 1 1
− − ··· −

a2 +b1 an +b1 a2 +b2 an +b2 a2 +bn an +bn

D(a1 , ..., an , b1 , ..., bn ) = ··· ··· ··· ··· =

1 1 1 1 1 1

an−1 +b1 − an +b1 an−1 +b2 − an +b2 ··· an−1 +bn − an +bn

1 1 1
···


an −a1 an −a1 an −a1

(a1 +b1 )(an +b1 ) (a1 +b2 )(an +b2 ) ··· (a1 +bn )(an +bn )

an −a2 an −a2 an −a2
···

(a2 +b1 )(an +b1 ) (a2 +b2 )(an +b2 ) (a2 +bn )(an +bn )

··· ··· ··· ···

an −an−1 an −an−1 an −an−1

(an−1 +b1 )(an +b1 ) (an−1 +b2 )(an +b2 ) ··· (an−1 +bn )(an +bn )

1 1 1
···

Dăm factori pe linii şi coloane si obţinem:
1 1 1
D(a1 , ..., an , b1 , ..., bn ) = (an −a1 )(an −a2 )...(an −an−1 ) ... ·
an + b1 an + b2 an + bn

1 1 1

a1 +b1 a1 +b2 ··· a1 +bn

1 1 1
···

a2 +b1 a2 +b2 a2 +bn

··· ··· ··· ···

1 1 1

an−1 +b1 an−1 +b2 ··· an−1 +bn

1 1 ··· 1

Scădem ultima coloană din celelalte şi obţinem:
1 1 1

1 1 1 1 1 1 1

a1 +b1 − a1 +bn a1 +b2 − a1 +bn ··· a1 +bn−1 − a1 +bn a1 +bn

1 1 1 1 1 1 1
− − ··· −

a2 +b1 a2 +bn a2 +b2 a2 +bn a2 +bn−1 a2 +bn a2 +bn

··· ··· ··· ··· ··· =

1 1 1 1 1 1 1

an−1 +b1 − an−1 +bn an−1 +b2 − an−1 +bn ··· an−1 +bn−1 − an−1 +bn an−1 +bn

0 0 ··· 0 1

1 1 1
(an − a1 )(an − a2 )...(an − an−1 ) ... ·

bn −bn−1

bn −b1 bn −b2 1

(a1 +b1 )(a1 +bn ) (a1 +b2 )(a1 +bn ) ··· (a1 +bn−1 )(a1 +bn ) a1 +bn

bn −b1 bn −a2 bn −bn−1 1
···

(a2 +b1 )(a2 +bn ) (a2 +b2 )(a2 +bn ) (a2 +bn−1 )(a2 +bn ) a2 +bn

··· ··· ··· ··· ···

bn −b1 bn −b2 bn −bn−1 1

(an−1 +b1 )(an−1 +bn ) (an−1 +b2 )(an−1 +bn ) ··· (an−1 +bn−1 )(an−1 +bn ) an−1 +bn

0 0 ··· 0 1

Dăm factori pe coloane si linii si obţinem:
1 1 1
1 1 1
(bn − b1 )(bn − b2 )...(bn − bn−1 ) ... ·
a1 + bn a2 + bn an−1 + bn
2.6. DETERMINANTUL CAUCHY 41

1 1 1

a1 +b1 a1 +b2 ··· a1 +bn−1 1

··· ··· ··· ··· ···

1 1 1

an−1 +b1 an−1 +b2 ··· an−1 +bn−1 1

···

0 0 0 1
Rezultă că:
1 1 1
1 1 1
(bn − b1 )(bn − b2 )...(bn − bn−1 ) ... ·
a1 + bn a2 + bn an−1 + bn

1 1 1
· · ·

a1 +b1 a1 +b2 a1 +bn−1

2n

(−1) ··· ··· ··· ···

1 1 1

an−1 +b1 an−1 +b2 · · · an−1 +bn−1
Se obţine relaţia de recurenţa:

n−1
Dn−1 Y (an − ak )(bn − bk )
Dn = ,
a n + bn (an + ak )(bn + bk )
k=1
de unde
V (a1 , a2 , ..., an )V (b1 , b2 , ..., bn )

D(a1 , ..., an , b1 , ...., bn ) = Qn .
(ai + bj )
i,j=1
Capitolul 3
Aplicaţii ale
determinanţilor
3.1 Determinanţii Hankel
Un determinant Hankel este definit astfel
An = |aij |n ,
unde
aij = f (i + j) ∈ C
şi
f : C → C o aplicaţie.
43
44 CAPITOLUL 3. APLICAŢII ALE DETERMINANŢILOR
Rezultă că aij = aji , deci determinanţii Hankel sunt simetrici şi
ai+k,j−k = aij , k = ±1, ±2, ...
Notăm aij = φi+j−2 .
Atunci,

φ0
φ1 φ2 ··· φn−1

···

φ1 φ2 φ3 φn

An = φ2 φ3 φ4 ··· φn+1 = |φm | ,
n

··· ··· ··· ··· ···

φn−1 φn φn+1 ··· φ2n−2

unde 0 ≤ m ≤ 2n − 2.
3.2 Ecuaţia lui Dale
Această ecuaţie apare ı̂n teoria câmpurilor gravitaţionale; este o ecuaţie
neliniară ordinară şi a fost rezolvată ı̂n 1978.
Teorema 3.2.1 Ecuaţia lui Dale,
y 0 y + 4n2 0
00 2 0
(y ) = y ,
x 1+x
unde n ∈ Z+ , este satisfăcută de funcţia
y = 4(c − 1)xA11
n ,
unde A11
n este un complement algebric scalar al determinantului Hankel
3.2. ECUAŢIA LUI DALE 45
An = |aij |n ı̂n care

xi+j−1 + (−1)i+j c
aij = ,
i+j−1
şi c este o constantă arbitrară. Soluţia ecuaţiei este definită pentru orice
n ≥ 2 dar poate fi definită şi in cazul n = 1 cu convenţia că A11 = 1, astfel
că A11 = (x + c)−1 .
Demonstraţie: Pentru orice 0 ≤ m ≤ 2n − 2 vom nota
An = |φm |n
unde
xm+1 + (−1)m c
φm = . (3.1)
m+1
Fie P = |ψm |n , unde ψm = (1 + x)−m−1 φm .
Atunci,
0
ψm = mF ψm−1 ,
unde
F = (1 + x)−2 . (3.2)
Prin urmare,
(1 − c)P11
P 0 = ψ00 P11 = . (3.3)
(1 + x)2
Folosind identitatea
|ti+j−2 |n = tn(n−1) |aij |n ,
observăm că
2 2
P = (1 + x)−n AP11 = (1 + x)−n +1
A11 (3.4)
Prin urmare,
(1 + x)A0 = n2 A − (c − 1)A11 . (3.5)
Fie
X
αi = xr−1 Ari , (3.6)
r
X
βi = (−1)r Ari , (3.7)
r
Fie
X X X X
λ= (−1)r αr = (−1)r xs−1 Ars = xs−1 βs . (3.8)
r∈[n] r∈[n] s∈[n] s∈[n]
Aplicı̂nd identitatea dublei sume (D) cu fr = r şi gs = s − 1, atunci (B),

XX
(i + j − 1)Aij = [xr+s−1 + (−1)r+s c]Ari Asj = xαi αj + cβi βj (3.9)
r s
XX
(Aij )0 = − xi+j−2 Ais Arj = −αi αj . (3.10)
r s
Deci,
x(Aij )0 + (i + j − 1)Aij = cβi βj , (xi+j−1 Aij )0 = c(xi−1 βi )(xj−1 βj ). (3.11)
In particular,
(A11 ) = −α12 , (xA11 )0 = cβ12 . (3.12)
Aplicı̂nd identităţile dublei sume (C) şi (A),

X n
n X n
X
[xr+s−1 + (−1)r+s c]Ars = (2r − 1) = n2 (3.13)
r=1 s=1 r=1
n X n n X n
xA0 X X
= xr+s−1 Ars = n2 − c (−1)r+s Ars . (3.14)
A r=1 s=1 r=1 s=1
3.2. ECUAŢIA LUI DALE 47
Diferenţiind şi aplicı̂nd relaţia (3.10),

n X
n
xA0
X
=c (−1)r+s αr αs = cλ2 . (3.15)
A r s
Din (3.5) rezultă că
xA0 (c − 1)xA11 + n2

1 2 11 2
= [1 − ][n − (c − 1)A ] = n − . (3.16)
A 1+x 1+x
Prin urmare, eliminı̂nd xA0 /A c si utilizı̂nd relaţia (3.14)
(c − 1)xA11 + n2

= −cλ2 . (3.17)
1+x
Diferenţiind relaţia (3.7) şi aplicı̂nd relaţia (3.10) şi prima ecuaţie din
(3.8) obţinem:
βi0 = λαi (3.18)
Apoi, diferenţiind a doua ecuaţie din (3.11) şi aplicı̂nd (3.17) obţinem:
(xA11 )00 = 2cλα1 β1 . (3.19)
Aşadar,
y = 4(c − 1)xA11 .
y 0 = (4(c − 1)(xA11 )0 = 4(c − 1)β12 . (3.20)
y 0
= 4(c − 1)(A11 )0 = −4c(c − 1)α12 . (3.21)
x
Din (3.16) avem că

0 0
y + 4n2 (c − 1)xA11 + n2

=4 = −4cλ2 . (3.22)
1+x 1+x
Diferenţiind relaţia (3.19) şi aplicı̂nd (3.17) obţinem
y 00 = 8c(c − 1)λα1 β1 . (3.23)
Demonstraţia este finalizatǎ aplicı̂nd (3.19) şi (3.22).
3.3 Ecuaţia Kay - Moses
Ecuaţia uni-dimensională Schrodinger care apare ı̂n teoria cuantelor este:
d
[D2 + ε2 − V (x)]y = 0, D= .
dx
Soluţia pentru arbitrarul V (x) nu este cunoscută, dar ı̂ntr-un articol publi-
cat ı̂n 1956 privind transmitrea fară reflexie a undelor plane prin dielectrice,
Kay şi Moses au dat o rezolvare a ecuaţiei pentru cazul particular
V (x) = −2D2 (log A),
unde A este un determinant de ordin arbitrar cu elementele ce depind de
x. Astfel, ecuaţia pe care Kay şi Moses au rezolvat-o este:
[D2 + ε2 + 2D2 (log A)]y = 0.
Teorema 3.3.1 Ecuaţia Kay - Moses,
[D2 + ε2 + 2D2 (log A)]y = 0 (3.24)
este satisfăcută de funcţia

 
n (ci +cj )ωεx ij
X e · A
y = e−ωεx 1 − , ω 2 = −1
i,j=1
c j − 1
3.3. ECUAŢIA KAY - MOSES 49
unde
A = |ars |n
e(cr +cs )u
ars = δrs br + = asr
cr + cs
br , r ≥ 1 sunt constante arbitrare şi cr , r ≥ 1, sunt constante astfel ı̂ncat
cj 6= 1, 1 ≤ j ≤ n şi cr + cs 6= 0, 1 ≤ r, s ≤ n care sunt deasemenea
arbitrare.
Demonstraţie: Fie A = |ars (u)|n un determinant simetric ı̂n care
e(cr +cs )u
ars = δrs br + = asr
cr + cs
a0rs = e(cr +cj )u (3.25)
Atunci relaţiile sumei duble (A) − (D) cu fr = gr = cr devin
X
(log A)0 = e(cr +cs )u Ars , (3.26)
r,s
X X
(Aij )0 = − ecr u Arj ecs u Ais , (3.27)
r s
X X X
2 br cr Arr + e(cr +cs )u Ars = 2 cr (3.28)
r r,s r
X X X
2 br cr Air Arj + ecr u Arj ecs u Ais = (ci + cj )Aij (3.29)
r r s
Notăm
X
φi = ecs u Ais . (3.30)
s
Apoi relaţiile (3.25) şi (3.27) devin
(Aij )0 = −φi φj (3.31)
X
2 br cr Air Arj + φi φj = (ci + cj )Aij (3.32)
r
Eliminı̂nd termenii φi φj ,
X
(Aij )0 + (ci + cj )Aij = 2 br cr Air Arj
r
X
[e(ci +cj )u Aij ] = 2e(ci +cj )u br cr Air Arj (3.33)
r
Diferenţiind relaţia (3.24) avem:
Xh i0
00
(log A) = e(ci +cj )u Aij =
i,j
X X X X
2 br cr eci u Air ecj u Arj = 2 br cr φ2r .
r i j r
Înlocuind s cu r ı̂n relaţia (3.29),
X
eci u φi = e(ci +cr )u Air ,
r
X X X
(ecj u φi )0 = 2 br cr (eci u Air ) ecj u Arj = 2 br cr φr eci u Air ,
r j r
X
φ0i + ci φi = 2 br cr φr Air .
r
3.3. ECUAŢIA KAY - MOSES 51
br cr Arj şi folosind relaţia (3.31)

P
Interschimbı̂nd i cu r, ı̂nmulţind cu
r
avem:
X X X
br cr Arj (φ0r + cr φr ) = 2 bi ci φi br cr Air Arj =
r i r
X X
bi ci φi [(ci + cj )Aij − φi φj ] = br cr φr [(cr + cj )Arj − φr φj ],
i r
X X
br cr Arj φ0r = br cr φr [cj Arj − φr φj ], (3.34)
r r
X X X
br cr Arj (φ0r − φr ) = br cr φr (cj − 1)Arj − br cr φ2r φj .
r r r
Înmulţind cu suma dupa j din ecj u /(cj − 1), şi folosind relaţia (3.29)
avem:
X br cr Arj ecj u (φ0 − φr ) X X X ecj u φj

r
= br cr φ2r − br cr φ2r =
j,r
cj − 1 r r j
cj − 1
X 1
F br cr φ2r = F (log A)00 ,
r
2
unde
X e c j u φj X e(ci +cj )u Aij

F =1− =1− . (3.35)
j
cj − 1 i,j
cj − 1
Diferenţiem şi facând referire la relaţia (3.31):
X X ecj u Arj X X X φr ecj u Arj

F 0 = −2 br cr eci u Air = −2 br cr .
r j
cj − 1 i r j
cj − 1
(3.36)
Diferenţiem din nou şi facı̂nd referire la relaţia (3.30) avem:
X X ecj u
F 00 = 2 rbr cr [φ2r φj − cj φr Arj − φ0r Arj ] = P − Q − R, (3.37)
j
c j − 1
unde
X ecj u φj X
P =2 br cr φ2r = (1 − F )(log A)00 (3.38)
j
cj − 1 r
X br cr cj φr ecj u Arj X X
Q=2 =2 br c r φ r ecj u Arj +
j,r
cj − 1 r j
X X φr ecj u Arj X
2 br cr =2 br cr φ2r − F 0 = (log A)00 − F 0 ,
r j
cj − 1 r
(3.39)
X ecj u X X ecj u X
R=2 br cr φ0r Arj = 2 br cr φr [cj Arj −φr φj ] = Q−P.
j
cj − 1 r j
cj − 1 r
(3.40)
Eliminı̂nd P, Q şi R din relaţiile (3.38) − (3.40),
d2 F dF
−2 + 2F (log A)00 = 0. (3.41)
du2 du
Notam
F = eu y. (3.42)
3.4. ECUAŢIA EINSTEIN 53
Astfel relaţia (3.42) devine
d2 y d2
− y + 2y (log A) = 0. (3.43)
du2 du2
In final, notăm u = ωεx, (ω 2 = −1). Apoi, relaţia (3.44) devine
d2 y 2 d2
+ ε y + 2y (log A) = 0,
dx2 dx2
care este identică cu (3.23), ecuaţia Key - Moses. Astfel demonstraţia este
ı̂ncheiată.
3.4 Ecuaţia Einstein
În cazul particular ı̂n care un câmp gravitaţional relativist este axial si-
metric (o aplicaţie sd : P → P, sd (A) = A0 , A, A0 ∈ P astfel ı̂ncat d
este mediatoarea segmentului [AA0 ] se numeşte simetrie axială de axă d’ ),
ecuaţiile lui Einstein pot fi exprimate sub urmatoarea formă:

∂ ∂P −1 ∂ ∂P −1
ρ P + ρ P = 0,
∂ρ ∂ρ ∂z ∂z
unde matricea P este:

 
1 1 ψ
P =  . (3.44)

φ
ψ φ2 + ψ 2
φ este potenţialul gravitaţional, φ şi ψ sunt reale, (ρ, z) sunt coordonatele
polare cilindrice, coordonata unghiulara lipsind deoarece sistemul este axial
simetric.
Această secţiune este dedicată solutiei ecuaţiilor scalare Einstein, şi
anume

1
φ φρρ + φρ + φzz − φ2ρ − φ2z + ψρ2 + ψz2 = 0, (3.45)
ρ

1
φ ψρρ + ψρ + ψzz − 2 (φρ ψρ + φz ψz ) = 0 (3.46)
ρ
Mai ı̂ntâi vom fixa contextul ı̂n care lucrǎm.
Fie funcţia ur (ρ, z) definită ca fiind orice soluţie a ecuaţiilor cuplate
∂ur+1 ∂ur rur+1

+ =− , r = 0, 1, 2, ..., (3.47)
∂ρ ∂z ρ
∂ur−1 ∂ur rur−1

− = , r = 1, 2, 3, ... (3.48)
∂ρ ∂z ρ
Definim trei determinanţi An , Bn , En după cum urmează.
An = |ars |n
unde
ars = ω |r−s| u|r−s| , (ω 2 = −1) (3.49)
Bn = |brs |n ,
unde 
ur−s , dacă r ≥ s;


brs =
 (−1)s−r us−r , dacă r ≤ s.

brs = ω s−r (3.50)
(n+1) (n+1)
En = |ers |n = (−1)n A1,n+1 = (−1)n An+1,1 . (3.51)
Detaliat,

u0
ωu1 −u2 −ωu3 ...

u0 ωu1 −u2

ωu1 ...

An = −u2 ωu1 u0 ωu1 ... (3.52)

−ωu3 −u2 ωu1 u0 ...

··· ··· ··· ··· ···

n

u0 −u1 u2 −u3 · · ·

u0 −u1 u2 · · ·

u1

Bn = u2 u1 u0 −u1 · · · (3.53)

u3
u2 u1 u0 · · ·

··· ··· ··· ··· ···

n

ωu1
u 0 ωu 1 −u 2 · · ·

−u2 u0 ωu1 · · ·

ωu1

En = −ωu3 −u2 ωu1 u0 · · ·
(3.54)

u4
−ωu3 −u2 ωu1 · · ·

··· ··· ··· ··· ···

n
cu ω 2 = −1.
(n+1)
An = (−1)n En+1,1 . (3.55)
An este un determinant Toeplitz ı̂n care tr = ω r ur . Toate elementele de
sub şi de pe diagonala principală a determinantului Bn sunt pozitive. Ace-
lea de deasupra diagonalei principale alternează (un element pozitiv, unul
negativ) Notaţia este simplificată omiţând ordinul n din determinant sau

(n)
complement algebric când nu există risc de confuzie. Astfel An , Aij , Aij
n,
etc., pot apărea ca A, Aij , Aij etc. Unde ordinul nu este egal cu n, ordinul
corespunzător este prezentat explicit. A şi E şi complemenţii lor algebrici
simpli şi scalari sunt legate de următoarele identităţii:
A11 = Ann = An−1 ,
A1n = An1 = (−1)n−1 En−1 ,
Ep1 = (−1)n−1 Apn ,
Enq = (−1)n−1 A1q ,
En1 = (−1)n−1 An−1 ,(3.56)
2 2
E n1

A
= , (3.57)
E A11
E 2 E p1 E nq = A2 Apn A1q . (3.58)
Leme pregǎtitoare
Lema 3.4.1
A=B
Demonstraţie: Multiplicând linia r a lui A cu ω −r , 1 ≤ r ≤ n şi coloana
s cu ω s , 1 ≤ s ≤ n, rezultatul acestor operaţii este de a multiplica pe A cu
factorul 1 şi de a multiplica elementul ars cu ω s−r . Aşadar, din (1.51), A
este transformat ı̂n B şi lema este demosntrată.
Diferit de A care este real, complemenţii algebrici ai lui A nu sunt toţi reali.
Un exemplu este dat ı̂n următoarea lemă.
Lema 3.4.2
A1n = ω n−1 B1n (ω 2 = −1).
Demonstraţie:
A1n = (−1)n+1 |ers |n−1 ,
unde
ers = ar+1,s = ω |r−s+1| u|r−s+1| = ar,s−1
şi
B1n = (−1)n+1 |βrs |n−1 ,
unde
βrs = br+1,s = br,s−1 ,
care este
βrs = ω s−r−1 ers .
(n)
Multiplicăm linia r a lui A1n cu ω −r−1 , 1 ≤ r ≤ n − 1 şi coloana s cu ω s ,
(n)
1 ≤ s ≤ n − 1. Rezultatul acestor operaţii este de a multiplica A1n cu
factorul
ω −(2+3+...+n)+(1+2+3+...+n−1) = ω 1−n
şi de a multiplica elementul ers cu ω s−r−1 . Demonstraţie ı̂ncheiată.
Lema 3.4.3

∂epq ∂apq q−p
a) +ω = epq ,
∂ρ ∂z ρ

∂apq ∂epq p−q+1
b) +ω = apq (ω 2 = −1)
∂ρ ∂z ρ
Demonstraţie: Dacă p ≥ q − 1, atunci aplicând (1.48) cu r → p − q,

∂ p−q ∂ p−q
ω p−q+1 up−q+1 =

+ epq = +
∂ρ ρ ∂ρ ρ
∂ ∂apq
ω p−q+1 up−q+1 = −ω

− ,
∂z ∂z
Dacă p < q − 1, atunci, aplicı̂nd (1.49) cu r → q − p,

∂ p−q ∂ p−q
ω p−q−1 up−q−1 =

+ epq = −
∂ρ ρ ∂ρ ρ
∂ ∂apq
ω q−p−1 uq−p = −ω

∂z ∂z
care duc la demonstraţia punctului a).
Pentru a demonstra punctul b) cu p ≥ q −1, aplicăm (1.49) cu r → p−q +1.
Când p < q − 1, aplicăm (3.48) cu r → q − p − 1.

Lema 3.4.4
∂E n1 ∂An1 (n − 1)E 2 E n1
a) E 2 + ωA2 = ,
∂ρ ∂z ρ
∂An1 ∂E n1 (n − 2)A2 An1

b) A2 + ωE 2 = (ω 2 = −1)
∂ρ ∂z ρ
Demonstraţie:
n
X
A = |apq |n , apq Apr = δqr ,
p=1
n
X
E = |epq |n , epq E pr = δqr .
p=1
Aplicı̂nd identitatea dublei sume (B) şi (3.57),
∂E n1 X X ∂epq
=− E p1 nq,
∂ρ p q
∂ρ
2 X X
∂An1 X X ∂apq
E ∂apq p1 nq
=− Apn A1q = − E E .
∂z p q
∂z A p q
∂z
Din lema anterioarǎ avem

2
∂E n1 ∂An1

A XX ∂epq ∂apq
+ω =− +ω E pq E nq =
∂ρ E ∂z p q
∂ρ ∂z
" #
1 XX p1 nq 1 X p1 X nq
X
nq
X
p1
= (p−q)epq E E = pE epq E − qE epq E =
ρ p q ρ p q q p
" #
1 X p1 X 1
pE δpn − qE δq1 = (nE n1 − E n1 ),
nq
ρ p q
ρ
care este echivalentă cu a).
∂An1 ∂A1n X X ∂apq pn 1q

= − A A
∂ρ ∂ρ p q
∂ρ
2 X X
∂en1 X X ∂epq
A ∂epq pn 1q
=− E p1 E nq = − A A .
∂z p q
∂z E p q
∂z
Prin urmare,
2
∂An1 ∂E n1

E XX ∂apq ∂epq
+ω =− +ω Apn A1q =
∂ρ A ∂z p q
∂ρ ∂z
" #
1 XX pn 1q 1 X 1q X pn
X
pn
X
1q
− (p−q+1)apq A A = qA apq A − (p + 1)A apq A =
ρ p q ρ q p p q
" #
1 X 1q X 1
qA δqn − (p + 1)A δp1 = (nA1n − 2A1n ) (A1n = An1 ),
pn
ρ q p
ρ
care este echivalent cu b). Aceasta completează demonstraţia .
Soluţii intermediare
Soluţiile date ı̂n această secţiune nu sunt soluţiile propriu zise ale ecuaţiilor,
ci se numesc soluţii intermediare. Ele sunt folosite pentru a ajunge la
soluţiile propriu zise.
Teorema 3.4.5 Ecuaţiile (3.45) şi (3.46) sunt satisfăcute de perechiile
de funcţii Pn (φn , ψn ) şi Pn0 (φ0n , ψn0 ), unde
ρn−2 An−1 ρn−2

a) φn = = 11 ,
An−2 An−1
ωρn−2 En−1 (−1)n ωρn−2 (−1)n−1 ωρn−2 A1n
b) ψn = = n−1,1 = ,
An−2 En−1 An−2
A11
c)φ0n = ,
ρn−2
(−1)n ωA1n
d)ψn0 = (ω 2 = −1)
ρn−2
Primele două formule sunt echivalente cu perechea Pn+1 (φn+1 , ψn+1 ), unde
ρn−1
e) φn+1 = ,
A11
(−1)n+1 ωρn−1
f ) ψn+1 = .
E n1
Demontraţie: Demonstraţia se face prin inducţie şi se aplică teoremele de
transformare ale lui Bäcklund, unde se arată că dacă P (φ, ψ) este o soluţie
şi
φ
φ0 = ,
φ2 + ψ 2
ψ
ψ0 = − , (3.59)
φ2 + ψ 2
atunci P 0 (φ0 , ψ 0 ) este de asemenea soluţie. Transformarea β arată că dacă
P (φ, ψ) este o soluţie şi

ρ
φ0 = ,
φ
∂ψ 0 ωρ ∂ψ
=− 2 ,
∂ρ φ ∂z
∂ψ 0 ωρ ∂ψ
= 2 (ω 2 = −1) (3.60)
∂z φ ∂ρ
atunci P 0 (φ0 , ψ 0 ) este de asemenea o soluţie. Aşadar teorema poate fi
demonstrată arătând că aplicarea tranformării γ lui Pn ni-l dă pe Pn0 şi că
aplicarea tranformării β lui Pn0 ne dă Pn+1 . Prin urmare referindu-ne la
(3.60), avem că:
2
ρn−2

φ2n ψn2 A2n−1 − En−1
2

+ = =
An−2
2
ρn−2 ρ2n−4 An

A2n−1 − A1n = ,
An−2 An−2
(3.61)
φn An−1 A11
= 2n−2 = 2n−2 = φ0n , (An−1 = A11 )
φ2n 2
+ ψn ρ An ρ
ψn ωEn−1 (−1)n−1 ωA1n

= = = −ψn0
φ2 + ψn2 ρ2n−2 An ρn−2
Prin urmare aplicarea transformării γ lui Pn ne dă Pn0 . Pentru a arăta
ca aplicarea transformării β lui Pn0 ne dă Pn+1 , este necesar să arătăm că
ρ
φn+1 = ,
φ0n
care este evident satisfăcută, şi
∂ψn+1 ωρ ∂ψn0
=− 0 2
∂ρ (φn ) ∂z
∂ψn+1 ωρ ∂ψn0
= 0 2 (3.62)
∂z (φn ) ∂ρ
care este,
∂ (−1)n+1 ωρn−1
n−2
∂ (−1)n ωA1n

ρ
= −ωρ ,
∂ρ E n1 A11 ∂z ρn−2
∂ (−1)n+1 ωρn−1
n−2
∂ (−1)n ωA1n

ρ
= ωρ (ω 2 = −1) (3.63)
∂z E n1 A11 ∂ρ ρn−2
Demonstraţie ı̂ncheiată. Soluţiile relaţiilor (3.45), (3.46) pot fi acum expri-
mate astfel
ρn−2 Bn−1
φn = ,
Bn−2
(−ω)n ρn−2 B1n

ψn = − (ω 2 = −1), n ≥ 3, (3.64)
Bn−2
Bn−1
φ0n = ,
ρn−2 Bn
(−ω)n B1n
ψn0 = , n ≥ 2. (3.65)
ρn−2 Bn
Primele perechi de soluţii sunt

ρ −ωρ
P10 (φ, ψ) = , ,
u0 u0
P2 (φ, ψ) = (u0 , −u1 ) ,

u0 u1
P20 (φ, ψ) = , 2 ,
2
u0 + u1 u0 + u21
2
ρ(u20 + u21 ) ωρ(u0 u2 − u21 )

P3 (φ, ψ) = , . (3.66)
u0 u0
Fie V2n (X) un determinant Vandermonde definit astfel:
V2n (x) = |xj−1

i |2n = V (x1 , x2 , ..., x2n ), (3.67)
(2n)
şi fie Mij (c) minorii deteminantului Vandermonde V2n (c).
(2n)
Mi (c) = Mi,2n (c) = V (c1 , c2 , ..., ci−1 , cc+1 , ..., c2n ),
(2n)
M2n (c) = M2n,2n (c) = V2n−1 (c) (3.68)
z + cj
xj = ,
ρ
q τj
εj = eωθj 1 + x2j (ω 2 = −1) = , (3.69)
ρ
unde τ este definită astfel:
1
τj = eωθj [ρ2 + (z + cj )2 ] 2
2n
X (−1)j−1 Mj (c)xrj
wr = (3.70)
j=1
ε∗j
Apoi,
ci − cj
xi − xj =
ρ
independent de z,
εj ε∗j = 1 + x2j . (3.71)
(m)
Fie H2n (ε) un determinant de ordinul 2n ale carui vectori coloană sunt
definiţi astfel:
(m)
Cj (ε) = [εj cj εj c2j εj ...cm−1
j 1 cj c2j ...cj2n−m−1 ]T2n ,
1 ≤ j ≤ 2n (3.72)
Prin urmare,
" #T
(m) 1 1 cj c2j cm−1
Cj = ... 1 cj c2j ...c2n−m−1
j =
ε εj εj εj εj
2n
1
[1 cj c2j ...cjm−1 εj cj εj c2j εj ...c2n−m−1
j εj ]T2n .
εj
(3.73)
Dar
C (2n−m) (ε) = [εj cj εj c2j εj ...c2n−m−1

j εj 1 cj c2j ...cm−1
j ]T2n . (3.74)
Elementele din ultimul vector coloană sunt permutări ciclice ale ele-
mentelor din penultimul vector coloană. Aplicı̂nd proprietatea permutării
ciclice a coloanelor (sau ı̂n cazul nostru a liniilor) obţinem:

 −1
2n
(m) 1 Y (2n−m)
H2n = (−1)m(2n−1)  εj  H2n (ε),
ε j=1
(n+1) (n−1)
H2n (1/ε) H2n (ε)
(n)
=− (n)
(3.75)
H2n (1/ε) H2n (ε)
Teorema 3.4.6
m−1 (m)
a) |wi+j−2 + wi+j |m = (−ρ2 )−m(m−1)/2 {V2n (c)} H2n (ε),

2 −m(m−1)/2 m−1 (m) 1
b) |wi+j−2 |m = (−ρ ) {V2n (c)} H2n .
ε∗
Determinanţii din stânga sunt determinanţi Hankel.
Demonstraţie: a)
2n
X
wi+j−2 + wi+j = ykxki+j−2 ,
k=1
unde
yk = (−1)k+1 εk Mk (c). (3.76)
Pentru N → 2n şi n → m,
2n 2n
!
X X m
Y
i+j−2 j−1
Wm = ykxk = Ym xr−1 xki ,

kr
m
k=1 k1 ,k2 ,k3 ,...,km =1 r=2
unde
m
Y
Ym = ykr (3.77)
r=1
Aplicı̂nd identitatea enunţată mai jos:
Dacă Fk1 ,k2 ,...,km este invariant la orice permutare de parametrii kr , 1 ≤
r ≤ m, atunci
k1 ,kX
2 ,...,km
X 1 X
Fk1 k2 ...km Gk1 k2 ...km = Fk1 k2 ...km Gj1 j2 ...jm ,
m! j1 ,j2 ,...,jm
k1 ,k2 ,...,km k1 k2 ,...,km
avem că
k1 ,kX
2 ,...,km
2n m
!
1 X Y
Wm = Ym xr−1
jr V (xj1 , xj2 , ..., xjm ).
m! j1 ,j2 ,...,jm r=2
k1 ,k2 ,...,km =1
(3.78)
Deci
2n
1 X 2
Wm = Ym {V (xj1 , xj2 , ..., xjm )} . (3.79)
m!
k1 ,k2 ,...,km =1
unde
2 2
{V (xj1 , xj2 , ..., xjm )} = ρ−m(m−1) {V (ck1 , ck2 , ..., ckm )} (3.80)
Prin urmare,
X 2
Wm = ρ−m(m−1) Ym {V (ck1 , ck2 , ..., ckm )} . (3.81)
1≤k1 <k2 <...<km ≤2n
Din (3.77) şi (3.78),

m
Y
Ym = (−1)K Em Mkr (c)
r=1
unde
m
Y
Em = εkr ,
r=1
m
X
K= (kr − 1). (3.82)
r=1
Aplicı̂nd teorema conform căreia

m
Y V (xkm+1 , xkm+2 , ..., xkn )Vnm−1
Mkr =
r=1
V (xk1 , xk2 , ..., xkm )
obţinem că:
m−1
V (ckm+1 , ckm+2 , ..., ck2n ) {V2n (c)}
Ym = (−1)K Em (3.83)
V (ck1 , ck2 , ..., ckm )
Prin urmare,
m−1
(−1)K {V2n (c)} X
Wm = Em V (ck1 ck2 , ..., ckm )V (ckm+1 , ckm+2 , ..., ck2n ).
ρm(m−1) 1≤k1 <k2 <...<km ≤2n
(3.84)
(m)
Dezvoltı̂nd H2n (ε) ı̂n sens Laplace după primele m linii şi restul (2n −
m) linii avem:
(m)
X
H2n (ε) = N12...m;k1 ,k2 ,...,km A12...m;k1 ,k2 ,...,km , (3.85)
1≤k1 <k2 <...<km ≤2n
unde
N12...m;k1 ,k2 ,...,km = Em V (ck1 ck2 , ..., ckm ),
A12...m;k1 ,k2 ,...,km = (−1)R M12...m;k1 ,k2 ,...,km = (−1)R V (ckm+1 , ckm+2 , ..., ck2n ),
(3.86)
unde M este minorul asociat complementului algebric A şi R este suma
paramentriilor lor. În (3.83),

m
1 X 1
R= m(m + 1) + kr = K + m(m − 1) (3.87)
2 r=1
2
Deci,
(m)
X
H2n (ε) = (−1)R Em V (ck1 ck2 , ..., ckm )·V (ckm+1 , ckm+2 , ..., ck2n ) =
1≤k1 <k2 <...<km ≤2n
(−ρ2 )m(m−1)/2
m−1 Wm ,
{V2 n(c)}
(3.88)
de unde rezultă demonstraţia punctului a) a teoremei. Punctul b) se
demonstreazz̆ analog.
Soluţii din punct de vedere al fizicii
Din secţiunea Leme Pregătitoare pentru soluţii intermediare avem:
ρ2n−1 A2n
φ2n+1 = ,
A2n−1
(2n+1)
ωρ2n−1 A1,2n+1
ψ2n+1 = (ω 2 = −1) (3.89)
A2n−1
Prin urmare funcţiile ζ+ şi ζ− definite astfel:
ζ+ = φ + ωψ
ζ− = φ − ωψ (ω 2 = −1)
pot fi exprimate după cum urmează:

(2n+1)
ρ2n−1 (A2n − A1,2n+1 )
ζ+ = φ2n+1 + ωψ2n+1 = , (3.90)
A2n−1
(2n+1)
ρ2n−1 (A2n + A1,2n+1 )
ζ− = φ2n+1 − ωψ2n+1 = (3.91)
A2n−1

De la deteminaţii simetrici Toeplitz ştim că dacă An = t|i−j| n atunci
A2n−1 = 2Pn−1 Qn ,
A2n = Pn Qn + Pn−1 Qn+1 ,
(2n+1)
A1,2n+1 = Pn Qn − Pn−1 Qn+1 (3.92)
unde
1
Pn = t|i−j| − ti+j n ,
2
1
Qn = |t|i−j| + ti+j−2 |n (3.93)
2
Prin urmare,
ρ2n−1 Qn+1
ζ+ = ,
Qn
ρ2n−1 Pn
ζ− = (3.94)
Pn−1
Acum tr = ω r ur (ω 2 = −1) unde ur este soluţia cuplului de ecuaţii (1.48) şi
(1.49). Pentru a obţine soluţiile Neugebauer, este necesar să alegem soluţia
dată de ecuaţiile:
2n
e f (x ) z + cj
qj r j ,
X
ur = (−1)r xj = , (3.95)
j=1 1 + x2j ρ
şi apoi să alegem
ej = (−1)j−1 Mj (c)eωθj (3.96)
Notăm această particulară soluţie cu Ur . Atunci,
tr = (−ω)r Ur ,
unde
2n
X (−1)j−1 Mj (c)fr (xj )
Ur = (3.97)
j=1
ε∗j
şi simbolul * desemnează conjugata complexă. Această funcţie este de
forma
N
X
ur = aj fr (xj ),
j=1
unde
(−1)j−1 Mj (c)
aj = (3.98)
ε∗j
şi N = 2n. Aceste alegeri ale lui aj si N modifică funcţia kr definită
astfel :
N
X
kr = aj xrj
j=1
Notăm kr modificat cu ωr . Rezultă din
1 i+j−2 0 1 0 2
Pn = |ω αij |n = ω n(n−1) |αij |n = (−1)n(n−1)/2 2n −1 |ki+j +ki+j−2 |n
2 2
1 i+j−2 2
Qn = |ω αij |n = (−1)n(n−1)/2 2(n−1) |ki+j−2 |n
2
cu n → m că:
2
−1
Pm = (−1)m(m−1)/2 2m |wi+j + wi+j−2 |m ,
2
Qm = (−1)m(m−1)/2 2(m−1) |wi+j−2 |m (3.99)
Aplicı̂nd teorema din sectiunea Teoreme pregătitoare obţinem:
2 m−1 (m)
−1 −m(m−1)
Pm = 2m ρ {V2n (c)} H2n (ε),

2 m−1 (m) 1
Qm = 2(m−1) ρ−m(m−1) {V2n (c)} H2n (3.100)
ε∗
Aşadar,
(n)
Pn H2n (ε)
= 22n−1 ρ−2(n−1) V2n (c) (n−1) (3.101)
Pn−1 H (ε) 2n
Deasemenea, avem
(n+1) (n−1)
Qn+1 H (1/ε∗ ) H (ε∗ )
= 22n−1 ρ−2n V2n (c) 2n(n) = −22n−1 ρ−2n V2n (c) 2n(n)
Qn H2n (1/ε∗ ) H2n (ε∗ )
(3.102)
Cât timp τj = ρεj , funcţiile F şi G sunt date de:
(n−1) (n−1)
F = H2n (ρε) = ρn−1 H2n (ε)
(n) (n)
G = H2n (ρε) = ρn H2n (ε) (3.103)
Prin urmare,

Pn 2n−1 G
= {ρ} V2n (c)
Pn−1 F
F∗

Qn+1 2n−1
= − {ρ} V2n (c) (3.104)
Qn G∗
F∗

ζ+ = −22n−1 V2n (c) ,
G∗

2n−1 G
ζ− = 2 V2n (c) (3.105)
F
Aplicând transformarea Bäcklund ε
0 ζ− − b
ζ+ =
ζ− + b
0 b + ζ+
ζ− =
b − ζ+
cu b = 22n−1 V2n (c)
0 ζ− − 22n−1 V2n (c) 1 − (F/G)

ζ+ = =
ζ− + 22n−1 V2n (c) 1 + (F/G)
La fel,
0 1 − (F ∗ /G∗ )
ζ− = (3.106)
1 + (F ∗ /G∗ )
Prin urmare, din relaţiile :
ζ+ = φ + ωψ,
ζ− = φ − ωψ, (ω 2 = −1)
rezultă că
1 1 ∗
φ= (ζ+ + ζ− ) = (ζ+ + ζ+ ),
2 2
1 1 ∗
ψ= (ζ+ − ζ− ) = (ζ+ − ζ+ ) (ω 2 = −1). (3.107)
2ω 2ω
φ şi ψ sunt ambele numere reale. În concluzie, acestea sunt soluţii fizice.
Capitolul 4
Spaţii vectoriale
4.1 Noţiunea de spaţiu vectorial
Definiţia 4.1.1 Fie K un corp (comutativ) şi (V, +) un grup comuta-
tiv. Spune cǎ V este un spaţiu vectorial peste corpul K, sau V /K este un
spaţiu vectorial, dacǎ este definitǎ o operaţie externǎ pe V ,
K × V −→ V, (α, x) 7→ αx,
astfel ı̂ncât sunt ı̂ndeplinite urmǎtoarele condiţii:
1) α(x + y) = αx + αy,
2) (α + β)x = αx + βy,
3) (αβ)x = α(βx, )
4) 1x = x,
oricare ar fi α, β ∈ K şi x, y ∈ V.
73
74 CAPITOLUL 4. SPAŢII VECTORIALE
Definiţia 4.1.2 Fie V /K un spaţiu vectorial. Elementele lui V se
numesc vectori, iar elementele lui K se numesc scalari.
În continuare vom demonstra câteva proprietǎţi care rezultǎ imediat din
axiomele spaţiilor vectoriale.
Propoziţia 4.1.3 Fie V /K un spaţiu vectorial. Atunci:
1) αx = 0 dacǎ şi numai dacǎ α = 0 sau x = 0;
2) (−αx) = −αx, α(−x) = −αx, (−α)(−x) = αx;
3) α(x − y) = αx − αy;
4) (α − β)x = αx − βy
oricare ar fi α, β ∈ K şi x, y ∈ V.
Demonstraţie: 1) Mai ı̂ntâi arǎtǎm cǎ α0 = 0 şi 0x = 0. Într-adevǎr,
α0 = α(0 + 0) = α0 + α0 şi adunând ı̂n ambii membri ai egalitǎţii α0 =
α0 + α0 elementul −α0 obţinem α0 = 0. Analog, 0x = (0 + 0)x = 0x + 0x
şi adunând ı̂n ambii membri ai egalitǎţii 0x = 0x + 0x pe −0x obţinem
0x = 0. Reciproc, fie αx = 0. Dacǎ α 6= 0, atunci exisǎ α−1 ∈ K şi avem
α−1 (αx) = α−1 0 = 0 de unde rezultǎ x = 0.
2) Avem 0 = 0x = (α + (−α)x) − αx + (−α)x de unde rezulyǎ cǎ (−αx) =
−αx. Analog, se demonstreazǎ α(−x) = −αx. Ultima egalitate rezultǎ ast-
fel: (−α)(−x) = −(α(−x)) = −(−αx) = αx.
3) Avem α(x − y) = α(x + (−y)) = αx + α(−y) = αx − αy.
4) Se demonstreazǎ analog ca cea precedentǎ.

4.2. EXEMPLE DE SPAŢII VECTORIALE 75
4.2 Exemple de spaţii vectoriale
Exemplul 4.2.1 Fie K un corp comutativ. Aceste are in mod natural
o structurǎ de K spaţiu vectorial, astfel, dacǎ pe K considerǎm structura
subiacentǎ de grup comutativ, iar operaţia externǎ este datǎ de inmulţirea
din corpul K, atunci prin αx inţelegem ı̂nmulţirea dintre α şi x ca elemente
ale corpului K. Axiomele de spai̧u vectorial rezultǎ imediat din axiomele
corpului.
Exemplul 4.2.2 Fie K un corp comutativ, n ≥ 1 un numǎr natural,
notǎm [n] = {1, 2, . . . , n} şi
K n = {(x1 , x2 , . . . , xn )|xi ∈ K, i ∈ [n]}.
Mulţimea K n o ı̂nzestrǎm cu o structurǎ de K spaţiu vectorial, astfel:
1) Pentru x = (x1 , x2 , . . . , xn ) şi y = (y1 , y2 , . . . , yn ),
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn );
2) Pentru α ∈ K şi x = (x1 , x2 , . . . , xn ),
αx = (αx1 , αx2 , . . . , αxn ).
Elementul neutru la adunare este (0, 0, . . . , 0) ∈ K n , iar opusul elementului
x = (x1 , x2 , . . . , xn ) este −x = (−x1 , −x2 , . . . , −xn ). Se verificǎ cu uşurinţǎ
cǎ K n /K este spţiu vectorial. În particular Rn şi Cn sunt spaţii vectoriale
peste corpul numerelor reale, respectiv peste corpul numerelor complexe.
Exemplul 4.2.3 C- mulţimea numerelor complexe este spaţiu vectorial
peste corpul numerelor reale cu operaţiile uzuale de adunare a douǎ numere

complexe:
(a + bi) + (c + di) = (a + c) + (b + d)i
şi de ı̂nmulţirea unui numǎr complex cu un numǎr real:
α(a + bi) = (αa) + (αb)i.
Exemplul 4.2.4 Fie Mm,n (K) mulţimea tuturor matricelor de tipul
(m, n) cu elemente din corpul K. Considerǎm operaţia de adunare a douǎ
matrice:
(aij )i,j , (bij )i,j ∈ Mm,n (K), (aij )i,j + (bij )i,j := (aij + bij )i,j
şi operaţia de ı̂nmulţire a unei matrice cu un scalar:
α ∈ K, (aij )i,j ∈ Mm,n (K), α(aij )i,j := (αaij )i,j
Se verificǎ imediat cǎ, ı̂n raport cu cele douǎ operaţii, Mm,n (K) este spaţiu
vectorial peste corpul K. În particular Mm,n (R) şi Mm,n (C) sunt spaţii
vectoriale peste corpul numerelor reale, respectiv peste corpul numerelor
complexe.
Exemplul 4.2.5 Fie Kn [X] mulţimea polinoamelor de grad cel mult n
cu coeficienţi ı̂n corpul K. Definim operaţiile uzuale de adunare a douǎ
polinoame:
(an X n + an−1 X n−1 + . . . + a0 ) + (bn X n + bn−1 X n−1 + . . . + b0 ) :=
(an + bn )X n + (an−1 + bn−1 )X n−1 + . . . + (a0 + b0 )

4.2. EXEMPLE DE SPAŢII VECTORIALE 77
şi de ı̂nmulţire a unui polinom cu un scalar:
α(an X n + an−1 X n−1 + . . . + a0 ) := αan X n + αan−1 X n−1 + . . . + αa0 .
Se verificǎ imediat cǎ ı̂mpreunǎ cu cele douǎ operaţii, Kn [X] este spaţiu
vectorial peste corpul K.
Exemplul 4.2.6 K[X] mulţimea polinoamelor cu coeficienţi ı̂n corpul
K este spaţiu vectorial peste corul K ı̂n raport cu operaţiile de adunare a
douǎ polinoame şi de ı̂nmultire a unui polinom cu un element din K.
Exemplul 4.2.7 Fie C[a,b] (D[a,b]) mulţimea funcţiilor reale continue
(derivabile) f : [a, b] 7→ R. În raport cu legile de compozitie
(f + g)(x) = f (x) + g(x), (αf )(x) = αf (x)
pentru orice f, g ∈ C[a,b] (D[a,b])) şi α ∈ R, mulţimea C[a,b] (D[a,b]) este
un spaţiu vectorial real.
Exemplul 4.2.8 Fie
l(R) = {(xn )n∈N |xn ∈ R, n ∈ N}
şi
l(C) = {(xn )n∈N |xn ∈ C, n ∈ N}
spaţiul vectorial al şirurilor de numere reale, respectiv complexe.
Dacǎ x = (xn )n∈N , y = (yn )n∈N sunt douǎ şiruri de numere reale ( sau
complexe), atunci definim adunarea şirurilor prin
x + y = (xn + yn )n∈N
şi ı̂nmulţirea şirurilor cu scalari prin
αx = (αxn )n∈N , α ∈ R(sau C).
Împreunǎ cu aceste operaţii l(R)(respectiv l(C)) este un spaţiu vectorial
real (respectiv complex).
4.3 Dependenţǎ şi independenţǎ liniarǎ
Definiţia 4.3.1 Fie V /K un spaţiu vectorial şi x1 , x2 , . . . , xn ∈ V .
Spunem cǎ x ∈ V este o combinaţie liniarǎ de vectorii x1 , x2 , . . . , xn dacǎ
existǎ α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât x = α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn .
Spunem cǎ mulţimea de vectori x1 , x2 , . . . , xn este un sitem de generatori
al spaţiului vectorial V, dacǎ orice vector din V este o combinţie liniarǎ de
aceştia.
Definiţia 4.3.3 Un spaţiu vectorial se numeşte finit generat dacǎ conţine
un numǎr finit de generatori.
Exemplul 4.3.4 Considerǎm ı̂n spaţiul vectorial K n peste corpul K
mulţimea de vectori {e1 , e2 , . . . , en }, unde
e1 = (1, 0, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , en = (0, 0, 0, . . . , 0, 1).
Aceastǎ mulţime formeazǎ un sistem de generatori al spaţiului K n . Într-
adevǎr, fie x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ K n un vector oarecare. Evident avem

4.3. DEPENDENŢǍ ŞI INDEPENDENŢǍ LINIARǍ 79
egalitatea:
x = (x1 , x2 , . . . , xn ) = x1 e1 + x2 e2 + . . . + xn en .
Exemplul 4.3.5 Fie Mm,n (K) mulţimea tuturor matricelor de tipul
(m, n) cu elemente din corpul K şi matricele {eij }i∈[m],j∈[n] , unde eij este
matricea care are pe poziţia (i, j) 1, iar ı̂n rest 0. Mulţimea de matrice
{eij }i∈[m],j∈[n] formeazǎ un sistem de generatori pentru Mm,n (K).
Într-adevǎr, dacǎ A = (aij )i ∈ [m], j ∈ [n] este o matrice, atunci avem
egalitatea:
m,n
X
A= aij eij .
i,j=1
Exemplul 4.3.6 Fie Kn [X] mulţimea polinoamelor de grad cel mult n
cu coeficienţi ı̂n corpul K. Mulţimea polinoamelor
{1, X, X 2 , . . . , X n }
constituie un sitem de generatori pentru Kn [X].
Spunem cǎ mulţimea de vectori x1 , x2 , . . . , xn este un sitem liniar inde-
pendent de vectori dacǎ pentru orice combinaţie liniarǎ de forma
α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn = 0,
cu αi ∈ K, rezultǎ ı̂n mod necesar cǎ αi = 0 oricare ar fi i ∈ [n].
Spunem cǎ mulţimea de vectori x1 , x2 , . . . , xn este un sitem liniar dependent

de vectori, dacǎ existǎ α1 , α2 , . . . , αn ∈ K, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât
α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn = 0.
Exemplul 4.3.9 În K spaţiul vectorial K n , vectorii e1 , e2 , . . . , en din
Exemplul 1.3.4. formeazǎ un sistem liniar independent. Într-adevǎr, fie
αi ∈ K cu i ∈ [n] astfel ı̂ncât α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en = 0. Avem,
α1 (1, 0, 0, . . . , 0)+α2 (0, 1, 0, . . . , 0)+. . .+αn (0, 0, 0, . . . , 0, 1) = (α1 , 0, 0, . . . , 0)+
(0, α2 , 0, . . . , 0) + . . . + (0, 0, 0, . . . , 0, αn ) = (α1 , α2 , . . . , αn ) = (0, 0, . . . , 0).
Deci αi = 0 oricare ar fi i ∈ [n].
Exemplul 4.3.10 În K spaţiul vectorial Mm,n (K) matricele {eij }i∈[m],j∈[n]
(vezi Exemplul 1.3.5.) formeazǎ un sistem liniar independent. Lǎsǎm ver-
ificarea pe seama cititorului.
Exemplul 4.3.11 În spaţiul vectorial Kn [X] (vezi Exemplul 1.3.6) vec-
torii {1, X, X 2 , . . . , X n } formeazǎ un sistem liniar independent.
Într-adevǎr, polinomul
α0 + α1 X + . . . + αn X n
este polinomul zero dacǎ şi numai dacǎ αi = 0 oricare ar fi i ∈ [n] ∪ {0}.
Observaţia 4.3.12 Fie V /K un spaţiu vectorial şi {x1 , x2 , . . . , xn } ⊂
V o mulţime de vectori din V ce conţine zero. Atunci {x1 , x2 , . . . , xn } este
un sistem liniar dependent.
Într-adevǎr, putem presupune (dupǎ o eventualǎ renumerotare) cǎ x1 = 0

4.3. DEPENDENŢǍ ŞI INDEPENDENŢǍ LINIARǍ 81
şi atunci
1 · 0 + 0x2 + . . . + 0xn = 0,
iar coeficientul lui x1 = 0 este 1 6= 0.
Observaţia 4.3.13 Fie V /K un spaţiu vectorial şi x ∈ V, atunci {x}
este sistem liniar independent dacǎ şi numai dacǎ x 6= 0.
Într-adevǎr, din observaţia precedentǎ rezultǎ cǎ dacǎ {x} este sitem liniar
independent, avem x 6= 0. Reciproc, fie x 6= 0 şi αx = 0. Dacǎ α 6= 0, atunci
existǎ α−1 ∈ K şi α−1 (αx) = 0 de unde rezultǎ x = 0, fals. Deci α = 0,
adicǎ {x} este sitem liniar independent.
Propoziţia 4.3.14 Fie V /K un spaţiu vectorial şi E = {x1 , x2 , . . . , xn }
o mulţime de vectori din V. Dacǎ existǎ r < n vectori din E care formeazǎ
un sistem liniar dependent, E este un sistem liniar dependent.
Demonstraţie: Cum ı̂ntr-o mulţime nu are importanţǎ ordinea elementelor,
putem presupune cǎ {x1 , x2 , . . . , xr } formeazǎ un sistem liniar dependent.
Deci existǎ α1 , α2 , . . . , αr ∈ K, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât α1 x1 + α2 x2 +
. . . + αr xr = 0. Atunci α1 x1 + α2 x2 + . . . + αr xr + 0xr+1 + . . . + 0xn = 0,
unde α1 , α2 , . . . , αr , 0, . . . , 0 ∈ K, nu toţi nuli. Deci E = {x1 , x2 , . . . , xn }
formeazǎ un sistem liniar dependent.
Corolarul 4.3.15 Dacǎ E = {x1 , x2 , . . . , xn } este un sistem liniar in-
dependent de vectori, atunci orice submulţime a lui E constituie de aseme-
nea un sistem liniar independent de vectori.
Demonstraţie: Este evident din P ropoziţia 1.3.14.

Propoziţia 4.3.16 Fie V /K un spaţiu vectorial şi E = {x1 , x2 , . . . , xn }
o mulţime de vectori din V. Atunci E este sistem liniar dependent dacǎ şi
numai dacǎ existǎ i ∈ [n], astfel ı̂ncât xi este o combinaţie liniarǎ cu
coeficienţi ı̂n K de vectori din E \ {xi }.
Demonstraţie: Dacǎ E este sistem liniar dependent, atunci existǎ α1 , α2 , . . . ,
αn ∈ K, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn = 0. Fie αi 6= 0,
deci exisǎ αi−1 ∈ K. Astfel avem xi = (−αi−1 α1 )x1 +. . .+(−αi−1 αi−1 )xi−1 +
(−αi−1 αi+1 )xi+1 + . . . + (−αi−1 αn )xn . Reciproc, dacǎ xi este o combinaţie
liniarǎ de vectori din E \ {xi }, fie
xi = β1 x1 + . . . + βi−1 xi−1 + βi+1 xi+1 + . . . + βn xn .
Astfel avem
β1 x1 + . . . + βi−1 xi−1 + (−1)xi + βi+1 xi+1 + . . . + βn xn = 0
şi cum −1 6= 0 rezultǎ cǎ E este sistem liniar dependent.
Corolarul 4.3.17 Fie V /K un spaţiu vectorial şi E = {x1 , x2 , . . . , xn }
o mulţime de vectori din V. Atunci E este sistem liniar independent dacǎ
şi numai dacǎ niciunul din vectorii din E nu este combinaţie liniarǎ de
ceilalţi.
Demonstraţie: Este evident din propoziţia anterioarǎ.

4.4. BAZǍ A UNUI SPAŢIU VECTORIAL 83
4.4 Bazǎ a unui spaţiu vectorial
Definiţia 4.4.1 Fie V /K un spaţiu vectorial şi B = {x1 , x2 , . . . , xn } o
mulţime de vectori din V. Spunem cǎ mulţimea B este o bazǎ pentru spaţiu
vectorial V dacǎ B este sistem liniar independent şi sistem de generatori.
Exemplul 4.4.2 În spaţiul vectorial K n mulţimea formatǎ din {e1 , e2 , . . . , en }
(vezi Exemplul 1.3.4.) este o bazǎ dupǎ cum rezultǎ din Exemplul 1.3.4. şi
Exemplul 1.3.9. Aceasta este cea mai simplǎ bazǎ a spaţiului vectorial K n ,
numitǎ şi baza canonicǎ a lui K n .
Exemplul 4.4.3 În K spaţiul vectorial Mm,n (K), matricele {eij }i∈[m],j∈[n]
formeazǎ o bazǎ dupǎ cum rezultǎ din Exemplul 1.3.5. şi Exemplul 1.3.10.
Exemplul 4.4.4 În spaţiul vectorial Kn [X] vectorii{1, X, X 2 , . . . , X n }
formeazǎ o bazǎ dupǎ cum rezultǎ din Exemplul 1.3.6. şi Exemplul 1.3.11.
Exemplul 4.4.5 Mulţimea {1, i} este o bazǎ pentru spaţiul vectorial
C/R
Observaţia 4.4.6 Se verificǎ uşor cǎ şi mulţimea {1 − i, 1 + i} este o
bazǎ a lui C/R. Deci, un spaţiu vectorial poate avea mai multe baze.
Lema 4.4.7 Fie V /K un spaţiu vectorial şi E = {x1 , x2 , . . . , xn } un
sistem de generatori al lui V. Dacǎ existǎ i ∈ [n] astfel ı̂ncât xi este o
combinaţie liniarǎ peste K de ceilalţi vectori, atunci E \{xi } este de aseme-
nea un sistem de generatori al spaţiului V.

Demonstraţie: Fie x ∈ V , atunci existǎ α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât
x = α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn . Cum xi este o combinaţie liniarǎ peste K de
vectori din E \ {xi } atunci existǎ β1 , . . . , βi−1 , βi , . . . , βn ∈ K astfel ı̂ncât
xi = β1 x1 + . . . + βi−1 xi−1 + βi+1 xi+1 + . . . + βn xn . Astfel obţinem
n
X n
X n
X n
X
x= αj xj = αj xj + αi xi = αj xj + αi ( βj x j ) =
j=1 j=1 j6=i j=1 j6=i j=1 j6=i
n
X
= (αj + αi βj )xj , cu αj + αi βj ∈ K.
j=1 j6=i
Deci, orice vector x ∈ V este o combinaţie liniarǎ peste K de vectori din
E \ {xi }.
Teorema 4.4.8 Fie V /K un spaţiu vectorial nenul finit generat. Atunci
din orice sistem de generatori se poate extrage o bazǎ.
Demonstraţie: Fie E = {x1 , x2 , . . . , xn } un sistem de generatori al lui V .
Putem presupune cǎ oricare ar fi i ∈ [n], xi 6= 0. Alfel, dacǎ 0 ∈ E, atunci
din lema precedentǎ E \ {0} este tot un sistem de generatori.
Vom demonstra prin inducţie matematicǎ dupǎ n ≥ 1.
Dacǎ n = 1, atunci {x1 } este o bazǎ pentru V deoarece {x1 } este un sistem
de generatori şi cum x1 6= 0 avem şi cǎ {x1 } este sistem liniar independent.
Presupunem n > 1. Sunt posibile douǎ cazuri:
1) Cel puţin un vector din E = {x1 , x2 , . . . , xn } este o combinaţie liniarǎ
de ceilalţi. Dupǎ o eventualǎ renumerotare a elementelor din E pot pre-
supune cǎ x1 este o combinaţie liniarǎ de vectorii E \ {x1 }. Conform lemei
precedente, mulţimea de vectori E \ {x1 } constituie un sistem de generatori

4.4. BAZǍ A UNUI SPAŢIU VECTORIAL 85
pentru V cu n − 1 elemente, iar din ipoteza de inducţie se poate extrage din
E \ {x1 } o bazǎ pentru V.
2) Niciunul din vectorii mulţimii E = {x1 , x2 , . . . , xn } nu este o combinaţie
liniarǎ de ceilalţi. Atunci folosind Corolarul 1.3.17. E = {x1 , x2 , . . . , xn }
este o bazǎ pentru V.
Teorema 4.4.9 Fie V /K un spaţiu vectorial finit generat şi B = {x1 , x2 ,
. . . , xn } o bazǎ a lui V . Atunci orice vector din V se scrie ı̂n mod unic ca
o combinaţie liniarǎ de vectori din B, adicǎ oricare ar fi x ∈ V existǎ şi
sunt unici scalarii α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât
x = α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn .
Demonstraţie: Fie x ∈ V. Deoarece B = {x1 , x2 , . . . , xn } este sistem de
generatori pentru V existǎ α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât
x = α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn .
Presupunem cǎ mai existǎ ı̂ncǎ o exprimare a lui x ca o combinaţie liniarǎ
de vectorii din B :
x = β1 x 1 + β2 x 2 + . . . + βn x n ,
cu β1 , β2 , . . . , βn ∈ K. Scǎzı̂nd cele douǎ relaţii de scriere a lui x obţinem:
(α1 − β1 )x1 + (α2 − β2 )x2 + . . . + (αn − βn )xn = 0
şi avı̂nd ı̂n vedere cǎ B = {x1 , x2 , . . . , xn } este un sistem liniar independent,
deducem cǎ αi = βi pentru orice i ∈ [n].

Definiţia 4.4.10 Scalarii unic determinaţi α1 , α2 , . . . , αn ∈ K din teo-
rema precedentǎ se numesc coordonatele vectorului x ∈ V ı̂n raport cu baza
B şi se noteazǎ:
 
 α 1 
 
α
 
t
 2 
xB = (α1 , α2 , . . . , αn ) sau xB =  . 

 .. 

 
 
αn
Exemplul 4.4.11 Fie spaţiul vectorial K n şi x = (α1 , α2 , . . . , αn ) ∈
K n un vector oarecare din K n . Fie {e1 , e2 , . . . , en } baza canonicǎ a lui K n .
Atunci avem imediat cǎ
x = α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn
şi deci componentele (α1 , α2 , . . . , αn ) care definesc vectorul x sunt coordo-
natele vectorului x ı̂n raport cu baza {e1 , e2 , . . . , en }.
Exemplul 4.4.12 Fie spaţiul vectorial Mm,n (K) şi {eij }i∈[m],j∈[n] baza
din Exemplul 1.4.3. Dacǎ A ∈ Mm,n (K) este matricea A = (aij )i∈[m],j∈[n] ,
atunci coordonatele lui A ı̂n raport cu baza de mai sus sunt chiar intrǎrile
matricei A.
Exemplul 4.4.13 Fie spaţiul vectorial Kn [X] spaţiul polinomelor cu
coeficienţi ı̂n K de grad ≤ n. În raport cu baza {1, X, X 2 , . . . , X n } co-
ordonatele unui polinom P (X) = a0 + a1 X + . . . + an X n ∈ Kn [X] are
tocmai coeficienţii a0 , a1 , . . . , an ai polinomului.

4.5. DIMENSIUNEA UNUI SPAŢIU VECTORIAL 87
4.5 Dimensiunea unui spaţiu vectorial
Teorema 4.5.1 Teorema Schimbului (Steinitz)
Fie V /K un spaţiu vectorial, {x1 , x2 , . . . , xr } un sistem liniar independent
de vectori al lui V, iar {y1 , y2 , . . . , yn } un sistem de generatori al lui V.
Atunci:
1) r ≤ n.
2) Existǎ r vectori printre y1 , y2 , . . . , yn , dupǎ o eventualǎ renumerotare,
fie aceia y1 , y2 , . . . , yr pe care ı̂nlocuindu-i cu x1 , x2 , . . . , xr obţinem cǎ
mulţimea {x1 , x2 , . . . , xr , yr+1 , . . . , yn } este, de asemenea, un sistem de gen-
eratori al lui V.
Demonstraţie: Vom demonstra prin inducţie matematicǎ dupǎ r ≥ 1.
Presupunem r = 1, atunci evident 1 ≤ n. Cum {y1 , y2 , . . . , yn } un sistem
de generatori al lui V şi x1 ∈ V , atunci existǎ α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel
ı̂ncât
x1 = α1 y1 + α2 y2 + . . . + αn yn .
Cum {x1 } este sistem liniar independent rezultǎ cǎ x1 6= 0 şi deci cel puţin
unul din scalarii α1 , α2 , . . . , αn este nenul. Dupǎ o eventualǎ renumerotare
a vectorilor y1 , y2 , . . . , yn putem presupune cǎ α1 6= 0. Cum α1 6= 0, atunci
existǎ α1−1 ∈ K şi ı̂nmulţind cu α1−1 relaţia
x1 = α1 y1 + α2 y2 + . . . + αn yn
obţinem
1 α2 αn
y1 = ( )x1 + (− )y2 + . . . + (− )yn .
α1 α1 α1
Deci {x1 , y2 , . . . , yn } este un sistem de generatori al lui V.
Presupunem r > 1. Deoarece {x1 , x2 , . . . , xr } este sistem liniar independent,
atunci {x1 , x2 , . . . , xr−1 } formeazǎun sistem liniar independent de vectori.
Astfel, din ipoteza inductivǎ rezultǎ cǎ r − 1 ≤ n şi dupǎ o eventualǎ renu-
merotare a vectorilor y1 , y2 , . . . , yn mulţimea {x1 , x2 , . . . , xr−1 , yr , . . . , yn }
este un sistem de generatori al lui V.
Vom arǎta, mai ı̂ntâi, cǎ r − 1 < n ceea ce implicǎ r ≤ n. Într-adevǎr, dacǎ
r − 1 = n atunci mulţimea {x1 , x2 , . . . , xr−1 } ar fi un sistem de generatori
pentru V şi deci existǎ α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât
xr = α1 x1 + α2 x2 + . . . + αr−1 xr−1 .
Astfel obţinem
α1 x1 + α2 x2 + . . . + αr−1 xr−1 + (−1)xr = 0
şi cum {x1 , x2 , . . . , xr } un sistem liniar independent de vectori al lui V,
rezultǎ cǎ −1 = 0, fals. Deci neapǎrat r − 1 < n şi atunci r ≤ n. Deoarece
{x1 , x2 , . . . , xr−1 } ar fi un sistem de generatori pentru V, atunci existǎ
α1 , α2 , . . . , αr−1 , βr , . . . , βn ∈ K astfel ı̂ncât
xr = α1 x1 + α2 x2 + . . . + αr−1 xr−1 + βr yr + . . . + βn yn .
Cum {x1 , x2 , . . . , xr } un sistem liniar independent de vectori al lui V, atunci
cel putin unul dintre scalarii βr , βr+1 . . . , βn este nenul. Dupǎ o eventualǎ
renumerotare, putem presupune βr 6= 0 şi astfel obţinem
α1 αr−1 1 βr+1 βn
yr = (− )x1 +. . .+(− )xr−1 +( )xr +(− )yr+1 +. . .+(− )yn .
βr βr βr βr βr
4.5. DIMENSIUNEA UNUI SPAŢIU VECTORIAL 89
Deci yr este o combinaţie liniarǎ de x1 , x2 , . . . , xr , yr+1 , . . . , yn şi cum
{x1 , x2 , . . . , xr−1 , yr , . . . , yn } este un sistem de generatori al lui V, rezultǎ
cǎ {x1 , x2 , . . . , xr , yr+1 , . . . , yn } este, de asemenea, un sistem de generatori
al lui V.
Corolarul 4.5.2 Orice douǎ baze ale unui spaţiu vectorial finit generat
au acelaşi numǎr de elemente.
Demonstraţie: Fie E = {x1 , x2 , . . . , xn } şi F = {y1 , y2 , . . . , ym } douǎ baze
ale spaţiului vectorial V. Fiecare dintre acestea este sistem liniar indepen-
dent şi sistem de generatori. Aplicı̂nd teorema schimbului avem n ≤ m şi
m ≤ n şi deci m = n.
Ţinı̂nd cont de teoremele 1.4.8. şi 1.5.1. orice spaţiu finit generat are cel
puţin o bazǎ şi orice douǎ baze au acelaşi numǎr de elemente. Deci numǎrul
de vectori dintr-o bazǎ depinde numai de spaţiul vectorial V şi nu depinde
de baza aleasǎ.
Definiţia 4.5.3 Fie V /K un spaţiu vectorial finit generat. Numǎrul
elementelor dintr-o bazǎ se numeşte dimensiunea spaţiului vectorial V şi se
noteazǎ cu dimK V.
Exemplul 4.5.4
dimK K n = n, dimK Mm,n (K) = mn, dimK Kn [X] = n + 1.
Propoziţia 4.5.5 Dacǎ V /K este un spaţiu vectorial de dimensiune n,
atunci nu existǎ sisteme liniar independente de vectori cu mai mult de n+1
elemente.
Demonstraţie: Fie E = {x1 , x2 , . . . , xn } o bazǎ a spaţiului vectorial V. Pre-
supunem prin reducere la absurd cǎ F = {y1 , y2 , . . . , yn+t } cu t ≥ 1 este
un sistem liniar independente de vectori. Cum E este şi un sistem de gen-
eratori al lui V rezultǎ din teorema schimbului cǎ n + t ≤ n, adicǎ t ≤ 0,
fals.
4.6 Transformarea coordonatelor la schimbarea
bazei
Fie V /K un spaţiu vectorial de dimensiune dimK V = n şi E = {e1 , e2 , . . . , en },
F = {f1 , f2 , . . . , fn } douǎ baze ale sale. Fiecare vector din F se exprimǎ ca
o combinaţie liniarǎ de vectorii bazei E astfel:
f1 = a11 e1 + a12 e2 + . . . + a1n en ,
f2 = a21 e1 + a22 e2 + . . . + a2n en ,
.................................
fn = an1 e1 + an2 e2 + . . . + ann en
cu aij ∈ K pentru orice i, j ∈ [n].
Definiţia 4.6.1 Matricea A ∈ Mn (K)

 
 a11 a12 . . . a1n 
 
 a21 a22 . . . a2n
 

A= 


 ............... 
 
 
an1 an2 . . . ann
4.6. TRANSFORMAREA COORDONATELOR LA SCHIMBAREA BAZEI91
se numeşte matricea de trecere de la baza E la baza F.
Propoziţia 4.6.2 Matricea A ∈ Mn (K) este matrice de trecere dacǎ şi
numai dacǎ este nesingularǎ.
Demonstraţie: Fie V /K un spaţiu vectorial de dimK (V ) = n,
E = {e1 , e2 , . . . , en }, F = {f1 , f2 , . . . , fn }
douǎ baze ı̂n V şi A = (aij )i,j∈[n] matricea de trecere de la baza E la baza
F , adicǎ
n
X
fi = aij ej pentru orice i ∈ [n].
j=1
Fie α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât

n
X n X
X n
αi fi = 0 de unde rezulta ( aij αi )ej = 0.
i=1 j=1 i=1
Cum {e1 , e2 , . . . , en } este un sistem liniar independent de vectori obţinem
sistemul liniar omogen ı̂n necunoscutele αi cu i ∈ [n] :

n
X
aij αi = 0, cu j ∈ [n].
i=1
Acest sistem are doar soluťia banalǎ dacǎ şi numai dacǎ det(A) 6= 0.
Propoziţia 4.6.3 Fie V /K un spaţiu vectorial de dimK (V ) = n, E =
{e1 , e2 , . . . , en }, F = {f1 , f2 , . . . , fn } douǎ baze ı̂n V şi A = (aij )i,j∈[n]
matricea de trecere de la baza E la baza F. Dacǎ pentru x ∈ V, avem
xE = (x1 , x2 , . . . , xn )t , iar xF = (y1 , y2 , . . . , yn )t , atunci

n
X
xj = aij yi pentru orice j ∈ [n].
i=1
Demonstraţie: Fie x ∈ V, atunci

n
X n
X n
X n
X n X
X n
x= xj ej = yi fi = yi aij ej = ( aij yi )ej .
j=1 i=1 i=1 j=1 j=1 i=1
Cum scrierea unui vector ı̂ntr-o bazǎ este unicǎ rezultǎ:

n
X
xj = aij yi pentru orice j ∈ [n].
i=1
Observaţia 4.6.4 Dacǎ V /K un spaţiu vectorial de dimensiune dimK (V ) =
n,
E = {e1 , e2 , . . . , en }, F = {f1 , f2 , . . . , fn }
douǎ baze ı̂n V şi A = (aij )i,j∈[n] matricea de trecere de la baza E la baza
F, atunci transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei poate
fi scrisǎ sub forma matricealǎ:
xE = AxF , xF = A−1 xE .
Propoziţia 4.6.5 Fie V /K un spaţiu vectorial de dimensiune dimK (V ) =
n, trei baze
E = {e1 , e2 , . . . , en }, F = {f1 , f2 , . . . , fn }, G = {g1 , g2 , . . . , gn }.
Fie A = (aij )i,j∈[n] , B = (bij )i,j∈[n] , si C = (cij )i,j∈[n] matricele de trecere
de la baza E la baza F, de la baza F la baza G şi de la baza E la baza G.
Atunci BA = C.
Demonstraţie: Fie i ∈ [n]. Avem

n
X n
X n
X n X
X n
gi = bij fj = bij ( ajk ek ) = ( bij ajk )ek .
j=1 j=1 k=1 k=1 j=1
4.7. SUBSPAŢII VECTORIALE 93
Pe de altǎ parte
n
X
gi = cik ek .
k=1
De unde rezultǎ
n
X
bij ajk = cik pentru orice i, k ∈ [n], adica BA = C.
j=1
4.7 Subspaţii vectoriale
Definiţia 4.7.1 Fie V /K un spaţiu vectorial. O submulţime W ⊂ V
este subspaţiu vectorial al lui V dacǎ şi numai dacǎ oricare ar fi x, y ∈ W
şi α, β ∈ K, αx + βy ∈ W.
Exemplul 4.7.2 Subspaţiul unui spaţiu vectorial V format numai din
vectorul nul, numit subspaţiul nul. De asemenea, ı̂ntreg spaţiu V este un
subspaţiu al lui ı̂nsuşi.
Exemplul 4.7.3 Mulţimea

n
X
{A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K) | T r(A) := aii = 0}
i=1
este un subspaţiu vectorial al lui Mn (K).
Observaţia 4.7.4 Dacǎ W ⊂ V este un subspaţiu vectorial al lui V,
atunci: 1) dimK W ≤ dimK V ; 2) dacǎ dimK W = dimK V, atunci V = W.
Propoziţia 4.7.5 Fie V /K un spaţiu vectorial şi Wi ⊂ V subspaţii vec-

T
toriale al lui V pentru orice i ∈ I. Atunci i∈I Wi este subspaţiu vectorial
al lui V.
T
Demonstraţie: Fie α, β ∈ K şi x, y ∈ i∈I Wi . Atunci x, y ∈ Wi oricare ar
fi i ∈ I, iar cum Wi ⊂ V cu i ∈ I sunt subspaţii vectoriale avem:
αx + βy ∈ Wi oricare ar f i i ∈ I,
de unde rezultǎ:
\
αx + βy ∈ Wi .
i∈I
T
Deci i∈I Wi este subspaţiu vectorial al lui V.
Observaţia 4.7.6 Fie V /K un spaţiu vectorial şi Wi ⊂ V subspaţii

S
vectoriale al lui V pentru orice i ∈ I. Atunci i∈I Wi nu este, ı̂n general,
subspaţiu vectorial al lui V.
Definiţia 4.7.7 Fie V /K un spaţiu vectorial şi Wi ⊂ V subspaţii vec-
toriale al lui V pentru orice i ∈ [n]. Atunci

n
X
Wi := {x1 + x2 + . . . + xn | xi ∈ Wi , i ∈ [n]}
i=1
se numeşte suma subspaţiilor vectoriale (Wi )i∈[n] .
Definiţia 4.7.8 Fie V /K un spaţiu vectorial şi Wi ⊂ V subspaţii vec-
toriale al lui V pentru orice i ∈ [n]. Dacǎ Wi ∩ Wj = oricare ar fi
i, j ∈ [n], i 6= j, atunci suma acestor subspaţii se numeşte sumǎ directǎ şi
se noteazǎ W1 ⊕ W2 ⊕ . . . ⊕ Wn .
Propoziţia 4.7.9 Fie V /K un spaţiu vectorial şi Wi ⊂ V subspaţii

Pn
vectoriale al lui V pentru orice i ∈ [n]. Atunci i=1 Wi este un subspatiu
vectorial.
4.7. SUBSPAŢII VECTORIALE 95
Pn
Demonstraţie: Fie α, β ∈ K şi x, y ∈ i=1 Wi . Atunci existǎ xi , yi ∈
Wi , i ∈ [n] astfel ı̂ncât

n
X n
X
x= xi , y = yi .
i=1 i=1
Cum xi , yi ∈ Wi şi Wi ⊂ V este un subspaţiu vectorial al lui V, avem
αxi + βyi ∈ Wi , pentru i ∈ [n].
Astfel avem:
n
X n
X n
X n
X
αx + βy = α xi + β yi = (αxi + βi yi ) ∈ Wi .
i=1 i=1 i=1 i=1
Pn
Deci i=1 Wi este un subspatiu vectorial al lui V..
Definiţia 4.7.10 Fie V /K este un spaţiu vectorial, x1 , x2 , . . . , xn ∈ V.
Numim subspaţiu vectorial generat de x1 , x2 , . . . , xn , mulţimea:
< x1 , x2 , . . . , xn >:= {α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn | αi ∈ K, i ∈ [n]}.
Teorema 4.7.11 (Grassmann) Fie V /K un spaţiu vectorial finit di-
mensional şi W1 , W2 ⊂ V subspaţii vectoriale ale lui V, atunci:
dimK (W1 + W2 ) = dimK W1 + dimK W2 − dimK (W1 ∩ W2 ).
Demonstraţie: Notǎm dimK (W1 ∩ W2 ) = r, dimK W1 = p, dimK W2 = q şi
E = {e1 , e2 , . . . , er } o bazǎ a lui W1 ∩W2 . Cu teorema schimbului completǎm
E pânǎ la o bazǎ F = {e1 , e2 , . . . , er , fr+1 , . . . , fp } pentru W1 şi pânǎ la o
bazǎ G = {e1 , e2 , . . . , er , gr+1 , . . . , gq } pentru W2 . Vom arǎta cǎ mulţimea
H = {e1 , e2 , . . . , er , fr+1 , . . . , fp , gr+1 , . . . , gq }

este o bazǎ pentru W1 + W2 . Este evident cǎ < H > ⊆ W1 + W2 . Fie
x ∈ W1 + W2 , atunci existǎ x1 ∈ W1 şi x2 ∈ W2 astfel ı̂ncât x = x1 + x2 .
Cum x1 ∈ W1 existǎ şi sunt unici
α1 , α2 , . . . , αr , βr+1 , . . . , βp ∈ K
astfel ı̂ncât
x1 = α1 e1 + α2 e2 + . . . + αr er + βr+1 fr+1 + . . . + βp fp
respectiv, existǎ şi sunt unici
γ1 , γ2 , . . . , γr , δr+1 , . . . , δq ∈ K
astfel ı̂ncât
x2 = γ1 e1 + γ2 e2 + . . . + γr er + δr+1 gr+1 + . . . + δq gq .
Astfel obţinem W1 + W2 ⊆ < H > şi cum < H > ⊆ W1 + W2 rezultǎ
< H > = W1 + W2 .
Mai avem de arǎtat cǎ H este sistem liniar independent.
Fie
α1 , α2 , . . . , αr , βr+1 , . . . , βp , γr+1 , . . . , γq ∈ K
astfel ı̂ncât
α1 e1 + α2 e2 + . . . + αr er + βr+1 fr+1 + . . . + βp fp + γr+1 gr+1 + . . . + γq gq = 0.
De aici rezultǎ cǎ vectorul
w = α1 e1 +α2 e2 +. . .+αr er +βr+1 fr+1 +. . .+βp fp = −(γr+1 gr+1 +. . .+γq gq ),

4.8. SPAŢII EUCLIDIENE 97
deci w ∈ W1 ∩ W2 şi cum E este bazǎ rezultǎ cǎ βr+1 = . . . = βp =
γr+1 = . . . = γq = 0, iar din α1 e1 + α2 e2 + . . . + αr er = 0 şi folosind
iarǎşi cǎ E este sistem liniar independent rezultǎ α1 = α2 = . . . = αr =
0. Astfel am arǎtat cǎ H este sitem de generatori şi cum este şi sistem
liniar independent rezultǎ cǎ este bazǎ. Pentru a ı̂ncheia demonstraţia,
este suficient sǎ remarcǎm cǎ dimK (W1 + W2 ) = p + q − r.
4.8 Spaţii euclidiene
Definiţia 4.8.1 Fie V /R un spaţiu vectorial real. Numim produs scalar
pe spaţiul vectorial real V o funcţie < ·, · > : V × V → R ce verificǎ
urmǎtoarele proprietǎţi:
1) < ·, · > este funcţie simetricǎ:
< x, y >=< y, x > ∀x, y ∈ V.
2) < ·, · > este funcţie aditivǎ ı̂n primul argument:
< x1 + x2 , y >=< x1 , y > + < x2 , y > ∀x1 , x2 , y ∈ V.
3) < ·, · > este funcţie omogenǎ ı̂n primul argument:
< αx, y >= α < x, y > ∀x, y ∈ V si α ∈ K.
4) < ·, · > este pozitiv definitǎ:
< x, x >≥ 0 ∀x ∈ V si < x, x >= 0 ⇐⇒ x = 0.

Definiţia 4.8.2 Numim spaţiu euclidian un spaţiu vectorial pe care s-a
definit un produs scalar.
Observaţia 4.8.3 Rn este spaţiu euclidian ı̂mpreunǎ cu produsul scalar
< ·, · > : Rn × Rn → R definit astfel:

n
X
< x, y >= xi yi , ∀ x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) ∈ Rn .
i=1
Acest produs scalar este numit produsul scalar standard pe Rn .
Observaţia 4.8.4 Spaţiul vectorial C[a, b] al funcţiilor continue pe [a, b]
este spaţiu euclidian ı̂mpreunǎ cu produsul scalar definit astfel:

Z b
< f, g >= f (x)g(x)dx, ∀ f, g ∈ C[a, b].
a
Definiţia 4.8.5 Fie V un spaţiu euclidian. Doi vectori x, y ∈ V se
numesc ortogonali dacǎ < x, y >= 0.
Observaţia 4.8.6 În dimensiune doi şi trei aceastǎ noţiune coincide cu
ce de perpendicularitate.
Definiţia 4.8.7 O mulţime de vectori se numeşte ortogonalǎ dacǎ ori-
care douǎ elemente ale ei sunt ortogonale.
Propoziţia 4.8.8 O mulţime de vectori ortogonali nenuli este ı̂n mod
necesar liniar independentǎ.
Demonstraţie: Fie V un spaţiu euclidian şi {x1 , x2 , . . . , xn } o mulţime de
vectori nenuli din V ortogonali doi câte doi. Fie αi ∈ R cu i ∈ [n] astfel
ı̂ncât
α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn = 0.
Înmulţind scalar cu xi pentru orice i ∈ [n] obţinem:
αi < xi , xi >= 0
şi cum oricare ar fi i ∈ [n] xi 6= 0 rezultǎ αi = 0 pentru orice i ∈ [n].
Teorema 4.8.9 (Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz)
Fie V un spaţiu euclidian. Atunci:
√
| < x, y > | ≤ < x, x > < y, y >, ∀x, y ∈ V.
Avem egalitate dacǎ şi numai dacǎ {x, y} este sistem liniar dependent.
Demonstraţie: Cazul y = 0 este evident.
Cazul y 6= 0. Definim funcţia
f : R 7−→ [0, ∞), f (t) =< x − ty, x − ty > .
Din proprietǎţile produsului scalar obţinem:
f (t) =< y, y > t2 − 2 < x, y > t+ < x, x > .
Cum f (t) ≥ 0 rezultǎ discriminantul
∆ =< x, y >2 − < x, x >< y, y >≤ 0,
ceea ce trebuia demonstrat.
Dacǎ {x, y} este sistem liniar dependent, atunci existǎ α1 , α2 ∈ R astfel

ı̂ncât α1 x + α2 y = 0. Presupunem α1 6= 0 de unde rezultǎ x = − α

α1 y şi
2
evident avem:
√
| < x, y > | = < x, x > < y, y >.
√
Reciproc, dacǎ | < x, y > | = < x, x > < y, y >, atunci ∆ = 0 de unde
rezultǎ cǎ existǎ λ ∈ R astfel ı̂ncât f (λ) = 0 de unde rezultǎ x − λy = 0,
adicǎ {x, y} este sistem liniar dependent.
Observaţia 4.8.10 În cazul produsului scalar standard (Observaţia 1.8.3.)
pe Rn inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz devine:
Xn Xn n
X
( xi yi ) 2 ≤ ( x2i )( yi2 ).
i=1 i=1 i=1
În cazul produsului scalar definit ı̂n Observaţia 1.8.4. inegalitatea Cauchy-
Buniakovski-Schwartz devine:
Z b Z b Z b
( f (x)g(x)dx)2 ≤ ( f 2 (x)dx)( g 2 (x)dx).
a a a
Definiţia 4.8.11 Fie V un spaţiu euclidian. Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-
Schwartz permite definirea unghiului dintre doi vectori x, y ∈ V, x, y 6= 0:
< x, y >
cos(x, y) = √ √ .
< x, x > < y, y >
Definiţia 4.8.12 Numim normǎ pe un spaţiu vectorial real V o funcţie
|| · || : V → R ce verificǎ proprietǎţile:
1) ||x|| ≥ 0 ∀x ∈ V şi ||x|| = 0 ⇔ x = 0.
2) ||αx|| = |α|||x||∀ x ∈ V, ∀α ∈ R.
3) ||x + y|| ≤ ||x|| + ||y||, ∀x, y ∈ V.

Definiţia 4.8.13 Un spaţiu vectorial real pe care s-a definit o normǎ
se numeşte spaţiu normat.
Propoziţia 4.8.14 Fie V un spaţiu vectorial euclidian. Atunci funcţia

√
|| · || : V → R, ||x|| = < x, x > este o normǎ pe V, numitǎ norma indusǎ
pe V de cǎtre produsul scalar < ·, · >
Demonstraţie: Proprietǎţile 1) şi 2) ale normei sunt clare! Pentru propri-
etatea 3) folosim inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz şi astfel avem:
√ p
||x + y|| = < x + y, x + y > = ||x||2 + 2 < x, y > +||y||2 ≤
p
||x||2 + 2||x||||y|| + ||y||2 = ||x|| + ||y||.
√
Deci ||x|| = < x, x > este o normǎ.
Definiţia 4.8.15 O bazǎ a spaţiului vectorial V se numeşte bazǎ ortog-
onalǎ dacǎ oricare doi vectori distincţi din bazǎ sunt ortogonali.
Definiţia 4.8.16 O bazǎ a spaţiului vectorial V se numeşte bazǎ ortonor-
malǎ dacǎ este o bazǎ ortogonalǎ şi fiecare vector din bazǎ are norma 1.
Teorema 4.8.17 (Procedeul de ortonormalizare Gram-Schmidt)
Orice spaţiu euclidian finit dimensional V admite o bazǎ ortonormalǎ.
Demonstraţie: Fie F = {f1 , f2 , . . . , fn } o bazǎ oarecare a lui F. Vom con-

f1
strui o bazǎ ortonormalǎ E = {e1 , e2 , . . . , en }. Punem g1 = f1 şi e1 = ||f1 || .
Evident e1 este normalizat, ||e1 || = 1. Fie apoi g2 = f2 − < f2 , e1 > e1 , ceea

g2
ce face ca g2 sǎ fie ortogonal pe e1 . Punând e2 = ||g2 || , se observǎ cǎ e2
este normalizat şi ortogonal cu e1 . Prin inducţie, dacǎ e1 , e2 , . . . , ek−1 sunt
determinate, alegem
gk = fk − < fk , e1 > e1 − < fk , e2 > e2 − . . . − < fk , ek−1 > ek−1
gk
ortogonal pe e1 , e2 , . . . , ek−1 şi din nou prin normalizare ek = ||gk || . Pro-
cedeul continuǎ pânǎ la pasul n şi astfel obţinem e1 , e2 , . . . , en vectori ortonor-
mali.
Observaţia 4.8.18 Raţionamentul de mai sus rǎmâne valabil şi ı̂n cazul
unei familii numǎrabile de vectori liniari independenţi. Dacǎ familia de vec-
tori nu este liniar independenǎ procedeul va produce un vector gk pentru cea
mai micǎ valoare a lui k pentru care {f1 , f2 , . . . , fk } este sistem liniar de-
pendent. Înlocuind fk cu fk+1 continuǎm raţionamentul pânǎ determinǎm
o bazǎ ortonormatǎ.
Observaţia 4.8.19 În fiecare etapǎ a procedeului Gram-Schmidt, vec-
torii ortonormali e1 , e2 , . . . , ek sunt combinaţii liniare ale vectorilor f1 , f2 , . . .
. . . , fk şi reciproc. Dacǎ notǎm cu A şi B matricele ce au coloanele ei , re-
spectiv fi cu i ∈ [k], avem A = CB unde matricea C = (cij )i,j∈[k] este
nesingularǎ şi superior triunghiularǎ.

Capitolul 5
Morfisme de spaţii
vectoriale
5.1 Proprietǎţi generale
Definiţia 5.1.1 Fie V şi W douǎ spaţi vectoriale peste acelaşi corp de
scalari K. Spunem cǎ f : V 7−→ W este morfism de spaţii vectoriale dacǎ
sunt satisfǎcute condiţiile:
1) f (x + y) = f (x) + f (y), oricare ar fi x, y ∈ V ;
2) f (αx) = αf (x) oricare ar fi x ∈ V si

¸ α ∈ K.
Observaţia 5.1.2 ı̂n mod clar, condiţiile 1) şi 2) sunt echivalente cu
condiţia f (αx + βy) = αf (x) + βf (y) oricare ar fi x, y ∈ V si

¸ α, β ∈ K.
Exemplul 5.1.3 Dacǎ V este un spaţiu vectorial, funcţia identicǎ,
103
104 CAPITOLUL 5. MORFISME DE SPAŢII VECTORIALE
1V : V 7−→ V , 1V (x) = x pentru orice x ∈ V este un morfism de spaţii
vectoriale.
Exemplul 5.1.4 Dacǎ V şi W sunt douǎ spaţii vectoriale peste acelaşi
corp de scalari K, atunci f : V 7−→ W , f (x) = 0 pentru oricare x ∈ V este
un morfism de spaţi vectoriale. Îl vom numi morfismul nul.
Exemplul 5.1.5 Fie Mn (K) spaţiul vectorial al matricelor pǎtratice cu
n linii şi n coloane peste corpul K. Considerǎm pe K structura naturalǎ
de K spaţiu vectorial şi definim funcţia

n
X
T r : Mn (K) 7−→ K, T r(A) = aii , unde A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K).
i=1
Este uşor de verificat cǎ funcţia T r este un morfism de spaţi vectoriale.
Observaţia 5.1.6 T r(A) se numeşte urma matricei A.
Propoziţia 5.1.7 Fie f : V 7−→ W este morfism de spaţii vectoriale.
Atunci:
1) f (0) = 0;
2) f (−x) = −f (x);
Xn n
X
3) f ( αi xi ) = αi f (xi ) oricare ar f i αi ∈ K xi ∈ V i ∈ [n].
i=1 i=1
Demonstraţie:
1) f (0) = f (0x) = 0f (x) = 0.
2) f (−x) = f (−1x) = −1f (x) = −f (x).
3) Vom demonstra prin inducţie dupǎ n ≥ 1.

5.1. PROPRIETǍŢI GENERALE 105
Dacǎ n = 1 este clar.
Presupunem n > 1, atunci
Xn n−1
X n−1
X
f( αi ei ) = f ( αi ei + αn en ) = f ( αi ei ) + f (αn en ) =
i=1 i=1 i=1
n−1
X n−1
X n
X
f (αi ei ) + f (αn en ) = αi f (ei ) + αn f (en ) = αi f (ei ).
i=1 i=1 i=1
Propoziţia 5.1.8 Fie V, W douǎ spaţii vectoriale peste K, E = {e1 , e2 ,
. . . , en } o bazǎ a lui V şi f1 , f2 , . . . , fn elemente arbitrare din W. Atunci:
1) existǎ un unic morfism f : V 7−→ W astfel ı̂ncât f (ei ) = fi (∀) i ∈ [n].
2) dacǎ f1 , f2 , . . . , fn sunt vectori liniar independenţi din W, atunci mor-
fismul f : V 7−→ W astfel ı̂ncât f (ei ) = fi pentru orice i ∈ [n] este injectiv.
Demonstraţie: 1) Fie x ∈ V, atunci existǎ şi sunt unici α1 , α2 , . . . , αn ∈ K
astfel ı̂ncât x = α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en . Definim f : V 7−→ W,

n
X
f (x) = αi fi ;
i=1
Vom arǎta cǎ f este morfism.
Pentru
n
X n
X
x= αi ei , y = βi ei cu αi , βi , α, β ∈ K, (∀) i ∈ [n]
i=1 i=1
avem
n
X n
X n
X
f (αx + βy) = f (α αi ei + β βi ei ) = f ( (ααi + ββi )ei ) =
i=1 i=1 i=1
n
X n
X n
X
(ααi + ββi )fi = α αi fi + β βi fi = αf (x) + βf (y),
i=1 i=1 i=1
de unde rezultǎ cǎ f este morfism. Unicitatea este evidentǎ din modul cum
este definit morfismul f.
n
X n
X
2) F ie x = αi ei , y = βi ei cu αi , βi , ∈ K, (∀) i ∈ [n] astf el incat
i=1 i=1
f(x)=f(y). Atunci din definiţia lui f obţinem

n
X
(αi − βi )fi = 0
i=1
şi cum f1 , f2 , . . . , fn sunt vectori liniar independenţi din W, obţinem αi =
βi , adicǎ x = y. Deci f este morfism injectiv.
Definiţia 5.1.9 Dacǎ U, V, W sunt trei K spaţii vectoriale, iar
f : U 7−→ V, g : V 7−→ W sunt douǎ morfisme de spaţii vectoriale se poate
defini operaţia de compunere a morfimelor
(g ◦ f )(x) = g(f (x)).
Propoziţia 5.1.10 Dacǎ U, V, W sunt trei K spaţii vectoriale, iar
f : U 7−→ V, g : V 7−→ W sunt morfisme de spaţii vectoriale, atunci
compunerea g ◦ f : U 7−→ W este un morfism de spaţii vectoriale.
Demonstraţie: Într-adevǎr, dacǎ x, y ∈ V si

¸ α, β ∈ K, atunci
(g ◦ f )(αx + βy) = g(f (αx + βy)) = g(αf (x) + βf (y)) =
αg(f (x)) + βg(f (y)) = α(g ◦ f )(x) + β(g ◦ f )(y).
Definiţia 5.1.11 Un morfism de spaţii vectoriale f : V 7−→ W este
izomorfism dacǎ existǎ un morfism de spaţii vectoriale g : W 7−→ V astfel

ı̂ncât
g ◦ f = 1V si f ◦ g = 1W .
Definiţia 5.1.12 Un morfism de spaţii vectoriale definit pe spaţiul V
şi cu valori tot ı̂n spaţiul V se numeşte endomorfism al lui V.
Un morfism f : V 7−→ W injectiv se numeşte monomorfism.
Un morfism f : V 7−→ W surjectiv se numeşte epimorfism.
Un endomorfism bijectiv se numeşte automorfism.
Definiţia 5.1.13 Douǎ K spaţii vectoriale V şi W sunt izomorfe dacǎ
existǎ f : V 7−→ W izomorfism.
Propoziţia 5.1.14 Fie f : V 7−→ W un morfism de spaţii vectoriale.
Atunci f este izomorfism de spaţii vectoriale dacǎ şi numai dacǎ f este
bijectivǎ.
Demonstraţie: Este clar cǎ dacǎ f este izomorfism de spaţii vectoriale,
atunci f este bijectivǎ. Reciproc, dacǎ f este bijectivǎ atunci existǎ
g : W 7−→ V astfel ı̂ncât g ◦ f = 1V si f ◦ g = 1W .
Totul rezultǎ dacǎ se arǎta cǎ g este morfism de spaţii vectoriale. Fie
α, β ∈ K şi y, z ∈ W. Avem f (g(αy + βz)) = 1W (αy + βz) = αy + βz. Pe
de altǎ parte f (αg(y)+βg(z)) = αf (g(y))+βf (g(z)) = α1W (y)+β1W (z) =
αy + βz. Deci, f (g(αy + βz)) = f (αg(y) + βg(z)) şi cum f este bijectivǎ
rezultǎ cǎ g(αy + βz) = αg(y) + βg(z), adicǎ g este morfism de spaţii
vectoriale.
Teorema 5.1.15
(Teorema de izomorfism a spaţiilor vectoriale finit dimensionale)
Fie V şi W douǎ K spaţii vectoriale. Atunci V şi W sunt izomorfe dacǎ
şi numai dacǎ dimK V = dimK W.
Demonstraţie: Fie f : V 7−→ W un izomorfism de spaţii vectoriale. Sǎ
presupunem dimK V = n şi fie E = {e1 , e2 , . . . , en } o bazǎ a lui V. Cum f
este injectivǎ, atunci f (ei ) 6= f (ej ) pentru orice i, j ∈ [n] cu i 6= j.
Vom arǎta cǎ F = {f (e1 ), f (e2 ), . . . , f (en )} formeazǎ o bazǎ a spaţiului
vectorial W. Fie α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât α1 f (e1 ) + α2 f (e2 ) + . . . +
αn f (en ) = 0 şi cum f este morfism injectiv avem α1 f (e1 ) + α2 f (e2 ) + . . . +
αn f (en ) = f (α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en ) = f (0), ceea ce implicǎ α1 e1 +
α2 e2 + . . . + αn en = 0. Dar E este sistem liniar independent şi deci α1 =
α2 = . . . = αn = 0, adicǎ F este un sistem liniar independent pentru W.
Fie y ∈ W. Cum f este surjectivǎ existǎ x ∈ V astfel ı̂ncât f (x) = y.
Dar E este bazǎ a lui V, deci existǎ α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât x =
α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en . Atunci y = f (x) = f (α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en ) =
α1 f (e1 ) + α2 f (e2 ) + . . . + αn f (en ) şi deci F este un sistem de generatori
a spaţiului vectorial W. Astfel F este o bazǎ a spaţiului vectorial W şi deci
dimK V = n = dimK W.
Reciproc, dacǎ dimK V = dimK W fie E = {e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V o bazǎ a lui
V şi F = {f1 , f2 , . . . , fn } ⊂ W o bazǎ a lui W. Fie x ∈ V, atunci existǎ şi
sunt unici scalarii α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât x = α1 e1 + α2 e2 + . . . +
αn en . Definim f : V 7−→ W , f (x) = α1 f1 + α2 f2 + . . . + αn fn ∈ W. Vom

arǎta cǎ f este izomorfism. Într-adevǎr, fie x, y ∈ V , atunci exisǎ şi sunt
unici
α1 , α2 , . . . , αn , β1 , β2 , . . . , βn ∈ K
astfel ı̂ncât
x = α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en si y = β1 e1 + β2 e2 + . . . + βn en .
Atunci
f (x + y) = f ((α1 + β1 )e1 + (α2 + β2 )e2 + . . . + (αn + βn )en ) =
(α1 + β1 )f1 + (α2 + β2 )f2 + . . . + (αn + βn )fn = (α1 f1 + α2 f2 + . . . + αn fn )+
(β1 f1 + β2 f2 + . . . + βn fn ) = f (x) + f (y).
De asemenea, dacǎ α ∈ K, atunci
f (αx) = f (αα1 e1 + αα2 e2 + . . . + ααn en ) = αα1 f1 + αα2 f2 + . . . + ααn fn =
α(α1 f1 + α2 f2 + . . . + αn fn ) = αf (x).
Deci f este morfism de spaţii vectoriale.
Fie x, y ∈ V , α1 , α2 , . . . , αn , β1 , β2 , . . . , βn ∈ K astfel ı̂ncât
x = α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en si y = β1 e1 + β2 e2 + . . . + βn en .
şi f (x) = f (y). Atunci α1 f1 + α2 f2 + . . . + αn fn = β1 f1 + β2 f2 + . . . + βn fn ,
adicǎ
(α1 − β1 )f1 + (α2 − β2 )f2 + . . . + (αn − βn )fn = 0.

Deoarece F este bazǎ rezultǎ α1 = β1 , α2 = β2 , . . . , αn = βn , adica x = y,
şi deci f este injectivǎ.
Dacǎ y ∈ W, y = α1 f1 + α2 f2 + . . . + αn fn cu αi ∈ K pentru orice i ∈ [n],
fie x = α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en ∈ V. Atunci
f (x) = f (α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en ) = α1 f1 + α2 f2 + . . . + αn fn = y
şi deci f este surjectivǎ.
Aşadar, f este morfism injectiv şi surjectiv, adicǎ f este izomorfim.
Corolarul 5.1.16 Orice K spaţiu vectorial de dimensiune n este izomorf
cu K spaţiul vectorial K n .
5.2 Nucleul şi imaginea unui morfism
Definiţia 5.2.1 Fie f : V 7−→ W un morfism de spaţii vectoriale.
Mulţimea
Ker(f ) = {x ∈ V | f (x) = 0}
se numeşte nucleul morfismului f.
Mulţimea
Im(f ) = {f (x) | x ∈ V }
se numeşte imaginea morfismului f.
Propoziţia 5.2.3 Fie f : V 7−→ W un morfism de spaţii vectoriale,
atunci:
5.2. NUCLEUL ŞI IMAGINEA UNUI MORFISM 111
1) Ker(f ) este un subspaţiu vectorial al lui V.
2) Im(f ) este un subspaţiu vectorial al lui W.
Demonstraţie: 1) Fie x, y ∈ Ker(f ), α, β ∈ K. Atunci f (αx + βy) =
αf (x) + βf (y) = 0, deci αx + βy ∈ Ker(f ).
2) Fie z, w ∈ Im(f ), α, β ∈ K. Atunci existǎ x, y ∈ V astfel ı̂ncât z =
f (x), w = f (y). Avem αz + βw = αf (x) + βf (y) = f (αx + βy) ∈ f (V ) =
Im(f ), adicǎ Im(f ) este un subspaţiu vectorial al lui W.
Propoziţia 5.2.4 1) Un morfism f : V 7−→ W este monomorfism dacǎ
şi numai dacǎ Ker(f ) = {0}.
2) Un morfism f : V 7−→ W este epimorfism dacǎ şi numai dacǎ
Im(f ) = W.
Demonstraţie:
1) Presupune cǎ f este monomorfism şi fie x ∈ Ker(f ). Atunci
f (x) = 0.
Pe de altǎ parte
f (0) = 0
Cum f este injectiv rezultǎ x = 0, deci Ker(f ) = {0}.
Reciproc, presupunem Ker(f ) = {0}. Fie x, y ∈ V astfel ı̂ncât f (x) = f (y).
Atunci avem:
f (x) − f (y) = 0 ⇒ f (x − y) = 0 ⇒ x − y ∈ Ker(f ) ⇒ x − y = 0 ⇒ x = y
Deci f este monomorfism.
2) Afirmaţia este imediatǎ.

1) Dimensiunea subspaţiului Ker(f ) se numeşte defectul morfismului f şi
se noteazǎ δ(f ).
2) Dimensiunea subspaţiului Im(f ) se numeşte rangul morfismului f şi se
noteazǎ r(f ).
Teorema 5.2.6 ( Teorema Rang-Defect ) Fie f : V 7−→ W un mor-
fism de spaţii vectoriale. Atunci δ(f ) + r(f ) = dimK V.
Demonstraţie:
Presupunem cǎ dimK V = n. Deoarece Ker(f ) ⊆ V, rezultǎ cǎ δ(f ) ≤ n.
Fie E = {e1 , e2 , . . . , er } o bazǎ a lui Ker(f ). Cum E formeazǎ un sistem
liniar independent, atunci din teorema schimbului E poate fi completatǎ
pânǎ la o bazǎ a lui V, notatǎ F = {e1 , e2 , . . . , er , er+1 , . . . , en }. Vom arǎta
cǎ mulţimea G = {f (er+1 ), f (er+2 ) . . . , f (en )} este o bazǎ pentru Im(f ).
Mai ı̂ntâi arǎtǎm cǎ G este sistem liniar independent.
Fie αr+1 , αr+2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât
αr+1 f (er+1 ) + αr+2 f (er+2 ) + . . . + f (αn en ) = 0.
Deoarece f este morfism implicǎ
f (αr+1 er+1 + αr+2 er+2 + . . . + αn en ) = 0
de unde rezultǎ
αr+1 er+1 + αr+2 er+2 + . . . + αn en ∈ Ker(f ).

5.2. NUCLEUL ŞI IMAGINEA UNUI MORFISM 113
Cum E este sistem de generatori pentru Ker(f ), atunci existǎ scalarii
β1 , β2 , . . . , βr ∈ K astfel ı̂ncât
αr+1 er+1 + αr+2 er+2 + . . . + αn en = β1 e1 + β2 e2 + . . . + βr er .
Astfel avem
αr+1 er+1 + αr+2 er+2 + . . . + αn en − β1 e1 − β2 e2 − . . . − βr er = 0
şi cum F este un sistem liniar independent rezultǎ :
β1 = β2 = . . . = βr = αr+1 = αr+2 = . . . = αn = 0,
deci G este sistem liniar independent.
Acum vom arǎta cǎ G este sistem de generatori. Fie y ∈ Im(f ), atunci
existǎ x ∈ V astfel ı̂ncât y = f (x). Cum F = {e1 , e2 , . . . , er , er+1 , . . . , en }
este o bazǎ pentru V rezultǎ cǎ existǎ α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât
α1 e1 + α2 e2 + . . . + αr er + αr+1 er+1 + . . . + αn en = x.
Ţinând cont cǎ E este bazǎ pentru Ker(f ) obţinem:
y = f (x) = f (α1 e1 + α2 e2 + . . . + αr er + αr+1 er+1 + . . . + αn en ) =
f (αr+1 er+1 +αr+2 er+2 +. . .+αn en ) = αr+1 f (er+1 )+αr+2 f (er+2 )+. . .+αn f (en ),
deci G este un sistem de generatori pentru Im(f ).
Astfel G = {f (er+1 ), f (er+2 ) . . . , f (en )} este o bazǎ pentru Im(f ). În con-
cluzie, avem δ(f ) = r şi r(f ) = n − r, deci δ(f ) + r(f ) = dimK V.

5.3 Matricea asociatǎ unui morfism de spatii
vectoriale
Fie V şi W douǎ spatii vectoriale peste un corp K.
Mulţimea
HomK (V, W ) := {f : V 7−→ W | f morf ism}
devine un K spaţiu vectorial astfel:
Dacǎ f, g ∈ HomK (V, W ) definim
f + g : V 7−→ W, (f + g)(x) = f (x) + g(x).
Funcţia f + g este morfism de spaţii vectoriale.
Într-adevǎr,
(f +g)(αx+βy) = f (αx+βy)+g(αx+βy) = αf (x)+βf (y)+αg(x)+βg(y) =
αf (x) + αg(x) + βf (y) + βg(y) = α(f + g)(x) + β(f + g)(y)
oricare ar fi x, y ∈ V şi α, β ∈ K.
Vom defini ı̂nmulţirea cu scalari astfel:
dacǎ α ∈ K şi f ∈ HomK (V, W ) definim funcţia:
αf : V 7−→ W, (αf )(x) = αf (x).
Funcţia αf este morfism de spaţii vectoriale.
Într-adevǎr,
(αf )(βx + γy) = αf (βx + γy) = α(βf (y) + γf (y) = βαf (y) + βγf (y) =
5.3. MATRICEA ASOCIATǍ UNUI MORFISM DE SPATII VECTORIALE115
β(αf )(y) + γ(αf )(y)
oricare ar fi x, y ∈ V şi β, γ ∈ K.
Deci, HomK (V, W ) este un K spaţiu vectorial ı̂n raport cu adunarea şi
ı̂nmulţirea cu scalari definite mai ı̂nainte.
Dacǎ V = W mulţimea HomK (V, W ) o vom nota cu EndK (V ) şi o vom
numi mulţimea endomorfismelor spaţiului vectorial V.
Fie V şi W douǎ spatii vectoriale peste un corp K, E = {e1 , e2 , . . . , em } ⊂
V o bazǎ a lui V şi F = {f1 , f2 , . . . , fn } ⊂ W o bazǎ a lui W. Dacǎ
f : V 7−→ W un morfism de spaţii vectoriale, avem
f (e1 ) = a11 f1 + a12 f2 + . . . + a1n fn ,
f (e2 ) = a21 f1 + a22 f2 + . . . + a2n fn ,
.................................
f (em ) = am1 f1 + am2 f2 + . . . + amn fn
cu aij ∈ K pentru orice i ∈ [m], j ∈ [n].
Definiţia 5.3.1 Matricea MEF (f ) ∈ Mm,n (K)

 
 a11 a12 . . . a1n 
 
 a21 a22 . . . a2n
 
F

ME (f ) = 



 ............... 
 
 
am1 am2 . . . amn
se numeşte matricea asociatǎ morfismului f ı̂n bazele E şi F.
Pentru f ∈ EndK (V ) vom nota cu ME (f ) matricea MEE (f ) asociatǎ mor-
fismului f ı̂n bazǎ E.

Lema 5.3.2 Fie V şi W douǎ spatii vectoriale finit generate, cu E =
{e1 , e2 , . . . , em } ⊂ V bazǎ a lui V şi F = {f1 , f2 , . . . , fn } ⊂ W bazǎ a lui
W. Atunci oricare ar fi f, g ∈ HomK (V, W ) şi α ∈ K avem:
1) MEF (f + g) = MEF (f ) + MEF (g);
2) MEF (αf ) = αMEF (f ).
Demonstraţie:
1) Fie A = (aij )i∈[m],j∈[n] şi B = (bij )i∈[m],j∈[n] astfel ı̂ncât

n
X n
X
f (ei ) = aij fj si g(ei ) = bij fj (∀) i ∈ [n].
j=1 j=1
Avem
n
X n
X n
X
(f + g)(ei ) = f (ei ) + g(ei ) = aij fj + bij fj = (aij + bij )fj .
j=1 j=1 j=1
Deci
MEF (f +g) = (aij +bij )i∈[m],j∈[n] = (aij )i∈[m],j∈[n] +(bij )i∈[m],j∈[n] = MEF (f )+MEF (g).
2) Dacǎ α ∈ K, atunci
n
X n
X
(αf )(ei ) = αf (ei ) = α aij fj = (αaij )fj
j=1 j=1
şi astfel avem
MEF (αf ) = (αaij )i∈[m],j∈[n] = α(aij )i∈[m],j∈[n] = αMEF (f ).
Teorema 5.3.3 Fie V şi W douǎ spatii vectoriale finit generate, cu E =
{e1 , e2 , . . . , em } ⊂ V bazǎ a lui V şi F = {f1 , f2 , . . . , fn } ⊂ W bazǎ a lui
W. Atunci existǎ un izomorfism de K spaţii vectoriale ı̂ntre HomK (V, W )
şi Mm,n (K).

Demonstraţie: Definim
φ : HomK (V, W ) → Mm,n (K) prin φ(f ) = MEF (f ).
Din lema precedentǎ rezultǎ φ este morfism de spaţi vectoriale.
Vom arǎta cǎ φ este bijecţie. Într-adevǎr, fie f, g ∈ HomK (V, W ) astfel
ı̂ncât φ(f ) = φ(g), adicǎ MEF (f ) = MEF (g). Dacǎ presupunem cǎ MEF (f ) =
(aij )i∈[m],j∈[n] şi MEF (g) = (bij )i∈[m],j∈[n] , atunci
n
X n
X
f (ei ) = aij fj = bij fj = g(ei ) (∀) i ∈ [n].
j=1 j=1
Conform Propoziţiei 2.1.8., rezultǎ f = g, adicǎ φ este injectivǎ.
Mai avem de arǎtat cǎ φ este surjectivǎ. Fie M = (aij )i∈[m],j∈[n] ∈
Mm,n (K) şi pentru orice i ∈ [m]
n
X
xi = aij ej .
j=1
Aplicând Propoziţia 2.1.8., existǎ un unic morfism f ∈ HomK (V, W ) cu
proprietatea f (ei ) = xi oricare ar fi i ∈ [m]. Deci MEF (f ) = M, adicǎ
φ(f ) = M.
Lema 5.3.4 Fie U, V, W spaţii vectoriale finit generate având ca baze
E = {e1 , e2 , . . . , em } ⊂ U o bazǎ a lui U, F = {f1 , f2 , . . . , fn } ⊂ V o bazǎ
a lui V şi G = {g1 , g2 , . . . , gp } ⊂ W o bazǎ a lui W. Atunci oricare ar fi
f ∈ HomK (U, V ) şi g ∈ HomK (V, W ) avem:
MEG (g ◦ f ) = MEF (f )MFG (g).

Demonstraţie: Sǎ presupunem MEF (f ) = (aij )i∈[m],j∈[n] , MFG (g) = (bij )i∈[n],j∈[p]
şi MEG (g ◦ f ) = (cij )i∈[m],j∈[p] . Atunci

p
X
(g ◦ f )(ei ) = cij gj (∀) i ∈ [m].
j=1
Pe de altǎ parte,
n
X n
X
(g ◦ f )(ei ) = g(f (ei ) = g( aik fk ) = aik g(fk ) =
k=1 k=1
n
X p
X p X
X n
aik bkj gj = ( aik bkj )gj .
k=1 j=1 j=1 k=1
Cum G este bazǎ rezultǎ cǎ
n
X
cij = aik bkj ,
k=1
oricare ar fi i ∈ [m] şi j ∈ [n]. Deci MEG (g ◦ f ) = MEF (f )MFG (g).
Corolarul 5.3.5 Fie V un spaţiu vectorial finit generat având E =
{e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V bazǎ a lui V, atunci existǎ un izomorfism de inele ı̂ntre
EndK (V ) şi Mn (K).
Demonstraţie: În acest caz izomorfismul este
φ : EndK (V ) → Mn (K) prin φ(f ) = ME (f ).
Corolarul 5.3.6 Fie V un spaţiu vectorial finit generat având E =
{e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V bazǎ a lui V şi f ∈ EndK (V ), atunci f este izomorfism
dacǎ şi numai dacǎ matricea ME (f ) este inversabilǎ.
Demonstraţie: Este evident.
Urmǎtorul rezultat va da o caracterizare a izomorfismelor de spaţii vec-
toriale, ı̂n particular a automorfismelor unui spaţiu vectorial.

Propoziţia 5.3.7 Fie V şi W douǎ spaţii vectoriale de aceeaşi dimensi-
une şi f : V 7−→ W un morfism de spaţii vectoriale. Urmǎtoarele afirmaţii
sunt echivalente:
1) f este injectiv.
2) f este surjectiv.
3) f este izomorfism.
Demonstraţie: 1) ⇒ 2) Presupunem cǎ f este morfism injectiv şi vom
arǎta cǎ f este morfism surjectiv, adicǎ dimK (Imf ) = dimK W.
Fie {e1 , e2 , . . . , em } ⊂ V o bazǎ a lui V. Vom arǎta cǎ {f (e1 ), f (e2 ), . . . , f (em )}
formeazǎ un sistem liniar independent al lui W.
Într-adevǎr, din relaţia
α1 f (e1 ) + α2 f (e2 ) + . . . + αm f (em ) = 0
ţinı̂nd cont cǎ f este morfism obţinem
f (α1 e1 + α2 e2 + . . . + αm em ) = f (0),
iar din injectivitate α1 e1 + α2 e2 + . . . + αm em = 0 de unde rezultǎ cǎ
α1 = α2 = . . . = αm = 0 deoarece {e1 , e2 , . . . , em } este bazǎ a lui V. Cum
dimK V = dimK W = m, rezultǎ cǎ {f (e1 ), f (e2 ), . . . , f (em )} formeazǎ o
bazǎ a lui W, deci şi bazǎ pentru Im(f ) ⊆ W şi cum dimK (Imf ) = dimK W,
atunci Imf = W, adicǎ f este morfism surjectiv.
2) ⇒ 3) Presupunem f este morfism surjectiv şi {f1 , f2 , . . . , fm } ⊂ W
o bazǎ a lui W. Fie x1 , x2 , . . . , xm ∈ V astfel ı̂ncât f (xi ) = fi pentru
orice i ∈ [m]. Definim g : W 7−→ V astfel ı̂ncât g(fi ) = xi pentru orice

i ∈ [m]. Avem (f ◦ g)(fi ) = f (xi ) = fi pentru orice i ∈ [m] de unde rezultǎ
f ◦ g = 1W . (vezi P ropoziţia 2.1.8.) Din faptul cǎ f ◦ g = 1W rezultǎ cǎ
g este injectivǎ. Analog ca ı̂n implicaţia precedentǎse aratǎ cǎ mulţimea
{x1 , x2 , . . . , xm } ⊂ V formeazǎ un sistem liniar independent a lui V şi deci
o bazǎ a lui V . Astfel avem (g ◦ f )(xi ) = g(f (xi )) = g(fi ) = xi pentru orice
i ∈ [m] şi din Propoziţia 2.1.8. obţinem g ◦ f = 1V .
3) ⇒ 1) Implicaţia este clarǎ.
În continuare vom prezenta Formula de schimbare a matricei aso-
ciate unui morfim de spaţii vetoriale la schimbarea bazelor.
Fie V şi W douǎ spaţii vectoriale finit generate şi f : V 7−→ W un morfism.
Considerǎm bazele E = {e1 , e2 , . . . , em } ⊂ V şi F = {f1 , f2 , . . . , fm } ⊂ V
ale lui V şi G = {g1 , g2 , . . . , gn } ⊂ W şi H = {h1 , h2 , . . . , hn } ⊂ W ale
lui W. Notǎm cu A = (aij )i,j∈[m] şi B = (bij )i,j∈[n] matricea de trecere de
la E la F şi respectiv matricea de trecere de la G la H. Sǎ presupunem cǎ
MEG (f ) = (cij )i∈[m],j∈[n] şi MFH (f ) = (dij )i∈[m],j∈[n] .
Cu notaţiile de mai ı̂nainte avem relaţiile:
m
X
fi = aij ej , ∀ 1 ≤ i ≤ m;
j=1
n
X
hi = bij gj , ∀ 1 ≤ i ≤ n;
j=1
n
X
f (ei ) = cij gj , ∀ 1 ≤ i ≤ m;
j=1
n
X
f (fi ) = dij hj , ∀ 1 ≤ i ≤ m;
j=1
Pentru un vector fj oarecare al bazei F, avem:

n
X n
X n
X n X
X n
f (fi ) = dij hj = dij bjk ek = ( dij bjk )gk .
j=1 j=1 k=1 k=1 j=1
De asemenea,
Xm m
X m
X n
X n X
X m
f (fi ) = f ( aij ej ) = aij f (ej ) = aij cjk gk = ( aij cjk )gk .
j=1 j=1 j=1 k=1 k=1 j=1
Cum scrierea unui vector ı̂ntr-o bazǎ este unicǎ rezultǎ cǎ:
m
X n
X
aij cjk = dij bjk
j=1 j=1
oricare ar fi 1 ≤ i ≤ m şi 1 ≤ k ≤ n. Deci AMEG (f ) = MFH (f )B. Con-
form Propoziţiei 1.6.2. matricea de trecere de la o bazǎ la altǎ bazǎ este
inversabilǎ şi deci putem scrie
MEG (f ) = A−1 MFH (f )B.
În particular, dacǎ V = W, E = F, G = H, atunci A = B este matricea
de trecere de la E la G. Dacǎ f : V 7−→ V un endomorfism al lui V, atunci
formula de schimbare a matricei asociate lui f la schimbarea bazei este:
MG (f ) = A−1 ME (f )A.
Capitolul 6
Vectori şi valori proprii
6.1 Vectori şi valori proprii
Definiţia 6.1.1 Fie f ∈ EndK (V ) un endomorfism al spaţiului vecto-
rial V. Se numeşte vector propriu al lui f un vector x 6= 0 cu proprietatea
cǎ existǎ λ ∈ K astfel ı̂ncât f (x) = λx.
Scalarul λ se numeşte valoare proprie corespunzǎtoare vectorului propriu x.
Definiţia 6.1.2 Fie V /K un spaţiu vectorial. Spunem cǎ subspaţiul
vectorial W ⊆ V este subspaţiu invariant pentru endomorfismul f ∈ EndK (V )
dacǎ f (W ) ⊆ W.
Definiţia 6.1.3 Fie V /K un spaţiu vectorial şi f ∈ EndK (V ). Mulţimea
Vλ = {x ∈ V | f (x) = λx} se numeşte subspaţiu propriu asociat valorii pro-
prii λ.
123
124 CAPITOLUL 6. VECTORI ŞI VALORI PROPRII
Definiţia 6.1.4 Mulţimea valorilor proprii ale endomorfismului f ∈
EndK (V ) se numeşte spectrul endomorfismului f şi se noteazǎ cu σ(f ).
Propoziţia 6.1.5 a) Dacǎ V /K este un spaţiu vectorial, λ ∈ K, atunci
mulţimea Vλ este un subspaţiu vectorial al lui V, invariant pentru f.
b) Dacǎ λ1 , λ2 ∈ K sunt douǎ valori proprii distincte ale lui f, atunci
Vλ1 ∩ Vλ2 = {0}.
c) Vectorii proprii ai lui f ∈ EndK (V ) corespunzǎtori la valori propri dis-
tincte sunt liniari independenţi.
Demonstraţie:
1) Fie x, y ∈ Vλ şi α, β ∈ K. Atunci f (x) = λx, f (y) = λy. Avem
f (αx + βy) = αf (x) + βf (y) = αλx + βλy = λ(αx + βy), ceea ce aratǎ
cǎ Vλ este un subspaţiu vectorial al lui V. Deoarece Vλ ⊂ V este subspaţiu
vectorial rezultǎ f (x) = λx ∈ Vλ , deci Vλ este invariant pentru f.
2) Fie λ1 6= λ2 douǎ valori proprii distincte ale lui f şi x ∈ Vλ1 ∩ Vλ2 .
Atunci f (x) = λ1 x, f (x) = λ2 x de unde rezultǎ (λ1 − λ2 )x = 0. Cum
λ1 6= λ2 rezultǎ x = 0, deci Vλ1 ∩ Vλ2 = {0}.
3) Demonstrǎm afirmaţia dupǎ numǎrul n al vectorilor proprii.
Dacǎ n = 1, fie x1 un vector propriu asociat valorii proprii λ1 . Cum x1 6= 0
rezultǎ cǎ {x1 } este liniar independent.
Presupunem n > 1. Fie xi vectori propri corespunzǎtori valorii proprii λi
distincte douǎ câte douǎ pentru orice i ∈ [n] şi combinaţia liniarǎ nulǎ
α1 x1 + α2 x2 + . . . + αn xn = 0.
6.2. POLINOMUL CARACTERISTIC AL UNUI ENDOMORFISM 125
Aplicând endomorfismul f acestei egalitǎţi obţinem:
α1 λ1 x1 + α2 λ2 x2 + . . . + αn λn xn = 0.
Pe de altǎ parte dacǎ ı̂nmulţim prima egalitate cu λn şi o scǎdem din a
doua obţinem:
α1 (λ1 − λn )x1 + α2 (λ2 − λn )x2 + . . . + αn−1 (λn−1 − λn )xn−1 = 0.
Cum λi 6= λj pentru orice i, j ∈ [n − 1] cu i 6= j şi utilizı̂nd ipoteza de
inducţie rezultǎ αi = 0 pentru orice i ∈ [n − 1] de unde rezultǎ αn xn = 0.
Dar xn 6= 0 implicǎ αn = 0.
6.2 Polinomul caracteristic al unui endomor-
fism
Fie V /K un spaţiu vectorial de dimensiune n, E = {e1 , e2 , . . . , en } o bazǎ
a lui V, f ∈ EndK (V ) şi ME (f ) notata A = (aij )i,j∈[n] matricea asociatǎ
lui f ı̂n baza E. Fie λ ∈ σ(f ) şi x = x1 e1 + x2 e2 + . . . + xn en un vector
propriu corespunzǎtor acestei valori proprii. Condiţia f (x) = λx se poate
scrie sub forma:

n X
X n n
X
( aij xj )ei = λxi ei .
i=1 j=1 i=1
Astfel, avı̂nd ı̂n vedere unuicitatea scrierii unui vector ı̂ntr-o bazǎ obţinem
sistemul de ecuaţii liniare ı̂n necunoscutele xi, i∈[n].
n
X
aij xj = λxi , i ∈ [n],
j=1
sau
(a11 − λ)x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = 0
a21 x1 + (a22 − λ)x2 + . . . + a2n xn = 0
.................................
an1 x1 + an2 x2 + . . . + (ann − λ)xn = 0.
Pentru X = (x1 , x2 , . . . , xn )t sitemul de mai sus se poate scrie sub forma
matricealǎ:
(A − λIn )X = 0.
Definiţia 6.2.1 Scalarul λ ∈ K se numeşte valoare proprie a matricei
A ∈ Mn (K) dacǎ existǎ 0 6= X ∈ K n astfel ı̂ncât
(A − λIn )X = 0.
Vectorul X se numeşte vector propriu al matricei A corespunzǎtor valorii
proprii λ. Sistemul (A − λIn )X = 0 se numeşte sistemul caracteristic al
matricei A.
Definiţia 6.2.2 Polinomul P (λ) = det(A − λIn ) se numeşte polinomul
caracteristic al matricei A, iar ecuaţia det(A − λIn ) = 0 se numeşte ecuaţia
caracteristicǎ a matricei A.
Observaţia 6.2.3 Sistemul caracteristic (A − λIn )X = 0 are soluţii
nebanale dacǎ şi numai dacǎ det(A − λIn ) = 0. Deci λ ∈ K este valoare
proprie a matricei A dacǎ şi numai dacǎ este soluţie a ecuaţiei caracteris-
tice.
6.3. FORMA DIAGONALǍ A UNUI ENDOMORFISM 127
Observaţia 6.2.4 Polinomul caracteristic P (λ) = (−1)n λn +αn−1 λn−1 +
. . . + α1 λ + α0 are gradul n de unde rezultǎ cǎ are n radǎcini complexe.
Deci orice matrice A ∈ Mn (C) are n valori proprii.
Observaţia 6.2.5 Dacǎ f ∈ EndK (V ) este un endomorfism, E =
{e1 , e2 , . . . , en } o bazǎ a lui V, atunci acestui endomorfism i se poate asocia
matricea ME (f ) şi reciproc. Ecuaţia caracteristicǎ a endomorfismului f
este ecuaţia caracteristicǎ a matricei ME (f ).
Propoziţia 6.2.6 Ecuaţia caracteristicǎ a unui endomorfism este in-
variantǎ la schimbarea bazei.
Demonstraţie: Presupunem cǎ endomorfismul f are matricele A şi B ı̂n
bazele E şi F. Prin urmare, dacǎ C este matricea de trecere de la baza E
la baza F avem B = C −1 AC.
Avem det(B − λIn ) = det(C −1 AC − λC −1 In C) = det(C −1 (A − λIn )C) =
det(C −1 )det(A − λIn )det(C) = det(A − λIn ).
6.3 Forma diagonalǎ a unui endomorfism
Definiţia 6.3.1 O matrice pǎtraticǎ A = (aij )i,j∈[n] spunem cǎ este
o matrice diagonalǎ dacǎ aij = 0 pentru orice i 6= j. O matrice A =
(aij )i,j∈[n] este diagonalizbilǎ dacǎ existǎ C o matrice inversabilǎ astfel
ı̂ncât C −1 AC sǎ fie o matrice diagonalǎ.
Definiţia 6.3.2 Fie V /K un spaţiu vectorial de dimensiune n. Spunem
cǎ endomorfismul f ∈ EndK (V ) este diagonalizabil dacǎ existǎ o bazǎ ı̂n

V astfel ı̂ncât matricea A ataşatǎ lui f ı̂n aceastǎ bazǎ sǎ fie o matrice
diagonalǎ.
Propoziţia 6.3.3 Fie V /K un spaţiu vectorial de dimensiune n. Endo-
morfismul f ∈ EndK (V ) este diagonalizabil dacǎ şi numai dacǎ existǎ o
bazǎ ı̂n V formatǎ cu vectori proprii ai endomorfismului f.
Demonstraţie: Dacǎ f ∈ EndK (V ) este diagonalizabil, atunci existǎ o bazǎ
E = {e1 , e2 , . . . , en } a lui V astfel ı̂ncât matricea ataa̧tǎ lui f ı̂n aceastǎ
bazǎ este o matrice diagonalǎ:

 
 a11 0 . . . 0 
 
0 a22 . . . 0
 
 
A=




 ............ 

 
0 0 . . . ann
Atunci din definiţia matricei ataşate unui endomorfism avem f (ei ) = aii ei , i ∈
[n], deci vectorii ei , i ∈ [n] sunt vectori proprii ai endomorfismului f
asociaţi valorii proprii aii , i ∈ [n].
Reciproc, dacǎ E = {e1 , e2 , . . . , en } este o bazǎ a lui V formatǎ din vectori
proprii ai lui f corespunzǎtori valorilor proprii λi , i ∈ [n], atunci f (ei ) =
λi ei , i ∈ [n]. Deci matricea ataşatǎ lui f ı̂n baza E = {e1 , e2 , . . . , en } este
matricea diagonalǎ:  
 λ1 0 . . . 0 
 
0 λ2 . . . 0
 
 
A=




 ............ 

 
0 0 . . . λn
Definiţia 6.3.4 Fie λ ∈ σ(f ) o valoare proprie a endomorfismului f ∈
EndK (V ). Se numeşte multiplicitate algebricǎ a valorii proprii λ şi o notǎm
cu ma (λ), ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ ca rǎdǎcinǎ a ecuaţiei
caracteristice a endomorfimului f. Se numeşte multiplicitate geometricǎ a
valorii proprii λ şi o notǎm cu mg (λ), dimensiunea subspaţiului propriu Vλ
corespunzǎtor valorii proprii λ.
Propoziţia 6.3.5 Fie V /K un spaţiu vectorial de dimensiune n. Dacǎ
f ∈ EndK (V ) şi λ0 ∈ σ(f ) atunci mg (λ0 ) ≤ ma (λ0 ).
Demonstraţie: Fie λ0 ∈ σ(f ) astfel ı̂ncât ma (λ0 ) = m, mg (λ0 ) = p şi
E = {e1 , e2 , . . . , ep } o bazǎ ı̂n Vλ0 .
Dacǎ p = n, atunci ı̂n baza E endomorfismului f i se ataşeazǎ matricea

 
 λ0 0 . . . 0 
 
0 λ0 . . . 0
 
 
A=




 ............ 

 
0 0 . . . λ0
Polinomul caracteristic al endomorfismului f este P (λ) = (−1)n (λ − λ0 )n ,
deci rezultǎ cǎ λ0 este rǎdǎcinǎ multiplǎ de ordinul n a ecuaţiei caracter-
istice, adicǎ ma (λ0 ) = n = p = mg (λ0 ).
Dacǎ p < n, atunci completǎm baza E = {e1 , e2 , . . . , ep } pânǎ la o bazǎ
E1 = {e1 , e2 , . . . , en } ı̂n V. Pentru i ∈ [p] avem f (ei ) = λei deoarece sunt
vectori proprii ai lui f. Pentru ceilalţi vectori din E1 existǎ şi sunt unici
Pn
aij ∈ K astfel ca f (ei ) = j=1 aij ej , cu i ∈ [n] \ [p]. Deci matricea ataşatǎ
lui f ı̂n baza E1 este:

 
 λ0 0 ... ... ... 0 0 ... ... ... 0 
 
0 λ0 . . . . . . . . . 0 0 ... ... ... 0
 
 
 
 
 ......................................................... 
 
 
A= .
 
 0 0 . . . . . . . . . λ0 0 ... ... ... 0 
 
 a ap+1,2 . . . . . . ap+1,p ap+1,p+1 . . . . . . apn 
 p+1,1 
 
 
 ......................................................... 
 
 
an1 an2 . . . . . . . . . anp an,p+1 . . . . . . ann
Polinomul caracteristic are ı̂n acest caz forma:
P (λ) = det(A − λIn ) = (−1)p (λ − λ0 )p Q(λ),
unde

ap+1,p+1 − λ ap+1,p+2 . . . . . . . . . ap+1,n

ap+2,p+1 ap+1,p+2 − λ . . . . . . . . . ap+2,n

Q(λ) = .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

an,p+2 . . . . . . . . . . . . an,n − λ

an,p+1
Deci (λ − λ0 )p | P (λ) de unde rezultǎ ma (λ0 ) ≥ p = mg (λ0 ).
Teorema 6.3.6 Fie V /K un spaţiu vectorial de dimensiune n. Endo-
morfismul f ∈ EndK (V ) este diagonalizabil dacǎ şi numai dacǎ polinomul
sǎu caracteristic are toate rǎdǎcinile ı̂n K şi ma (λ) = mg (λ) pentru orice
λ ∈ σ(f ).
Demonstraţie: Fie f ∈ EndK (V ) un endomorfism diagonalizabil. Atunci
existǎ o bazǎ E = {e1 , e2 , . . . , ep } ı̂n V formatǎ din vectori proprii ai lui

f astfel ı̂ncât matricea ataşatǎ endomorfismului f are formǎ diagonalǎ.
Presupunem cǎ aceastǎ matrice are pe diagonalǎ elementele λ1 , λ2 , . . . , λp
cu p ≤ n, atunci polinomul caracteristic al endomorfismului f este:
P (λ) = (λ − λ1 )m1 (λ − λ2 )m2 . . . (λ − λp )mp ,
unde mi , cu i ∈ [p] este egal cu numǎrul de apariţii al valorii λi , cu i ∈ [p]

Pp
pe diagonala matricei asociate endomorfimului f. Deci i=1 mi = n şi
λi ∈ K pentru orice i ∈ [p]. Fǎrǎ a restrânge generalitatea putem presupune
cǎ primii m1 vectori din bazǎ corespund valorii proprii λ1 , urmǎtorii m2
vectori din bazǎ corespund valorii proprii λ2 şi aşa mai departe. Atunci
vectorii e1 , e2 , . . . em1 aparţin subspaţiului propriu Vλ1 de unde rezulǎ m1 ≤
dimK Vλ1 . Dar pe de altǎ parte din Propoziţia 3.3.5.avem dimK Vλ1 ≤ m1 de
unde egalitatea dimK Vλ1 = m1 . Analog se aratǎ cǎ dimK Vλi = mi pentru
orice 2 ≤ i ≤ p.
Reciproc, fie λ1 , λ2 , . . . , λp valori proprii ale lui f distincte douǎ câte douǎ
avı̂nd ordinele de multipicitate m1 , m2 , . . . , mp .
Cosiderǎm mulţimea de vectori:
E = {e1 , e2 , . . . , em1 , em1 +1 , . . . , em2 , . . . , emp−1 +1 , . . . , emp },
Pp
cu i=1 mi = n, unde E1 = {e1 , e2 , . . . , em1 } este bazǎ pentru Vλ1 şi
Ei = {emi−1 +1 , emi−1 +2 , . . . , emi } este bazǎ pentru Vλi pentru orice
2 ≤ i ≤ p. Deoarece fiecare Ei cu 1 ≤ i ≤ p este sistem liniar independent
şi conţine vectori proprii ai lui f corespunzǎtori valorilor proprii λi cu
1 ≤ i ≤ p distincte douǎ câte douǎ rezultǎ cǎ E este o bazǎ ı̂n V. Se

constatǎ cu uşurinţǎ cǎ matricea ataşatǎ endomorfismului f ı̂n baza E are
formǎ diagonalǎ.
Observaţia 6.3.7 Un endomorfim este diagonalizabil dacǎ şi numai
dacǎ polinomul caracteristic are toate rǎdǎcinile ı̂n K şi dimensiunea fiecǎrui
spaţiu propriu este egalǎ cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii core-
spunzǎtoare ca rǎdǎcinǎ a ecuaţiei caracteristice.
Observaţia 6.3.8 Dacǎ V /K este un spaţiu vectorial de dimensiune n,
atunci endomorfismul f ∈ EndK (V ) este diagonalizabil dacǎ şi numai dacǎ
V = Vλ1 ⊕ Vλ2 ⊕ . . . ⊕ Vλp .
Observaţia 6.3.9 Fie
E = {e1 , e2 , . . . , em1 , em1 +1 , . . . , em2 , . . . , emp−1 +1 , . . . , emp }
Pp
baza din teorema precedentǎ cu i=1 mi = n şi matricea Q este definitǎ
avǎnd ca intrǎri coordonatele vectorilor proprii ei , i ∈ [n] ai endomorfimu-
lui f ∈ EndK (V ). Atunci:

 
 λ1 0 . . . 0 
 
0 λ2 . . . 0
 
−1
 
Q AQ = 




 ............ 

 
0 0 . . . λn
Fiecare valoare proprie λi cu i ∈ [p] apare de mi ori, i ∈ [p] ı̂n ordinea
ı̂n care au fost introduse coordonatele vectorilor proprii drept coloane ale
matricei Q. Matricea Q se numeşte matricea de trecere de la A la forma
diagonalǎ a lui A.
Observaţia 6.3.10 Dacǎ A este o matrice diagonalizabilǎ, atunci dupǎ
cum am vǎzut ı̂n observaţia precedentǎ existǎ o matrice inversabilǎ Q astfel
ı̂ncât Q−1 AQ = Diag(A), unde Diag(A) este o matrice diagonalǎ. Prin
urmare avem:
A = QDiag(A)Q−1
de unde rezultǎ cǎ pentru orice m ≥ 1 avem:
Am = Q(Diag(A))m Q−1
Avı̂nd ı̂n vedere cǎ Diag(A) este o matrice diagonalǎ:

 
 λ1 0 . . . 0 
 
0 λ2 . . . 0
 
 
Diag(A) = 




 ............ 

 
0 0 . . . λn
avem cǎ:  
 λn1 0 . . . 0 
 
0 λn2 . . . 0
 
n
 
(Diag(A)) = 




 ............ 

 
0 0 . . . λnn
şi astfel calculul matricei An este simplu.
Algoritm de diagonalizare. Fie V /K este un spaţiu vectorial de dimen-
siune n. Pentru diagonalizarea endomorfismului f ∈ EndK (V ) procedǎm
astfel:
1) Alegem o bazǎ F ⊂ V a lui V şi determinǎm matricea A ∈ Mn (K)

ataşatǎ lui f ı̂n aceastǎ bazǎ.
2) Determinǎm spectrul endomorfismului f, σ(f ).
3) Dacǎ σ(f ) ∩ K = , atunci endomorfismul f nu este diagonalizabil.
4) Dacǎ σ(f ) ⊂ K şi oricare ar fi i ∈ [p] ma (λi ) = mg (λi ), atunci endo-
morfismul f este diagonalizabil. Pentru fiecare i ∈ [p] se determinǎ o bazǎ
Ei pentru subspaţiu invariant Vλi . Sistemul de vectori

p
[
E= Ei
i=1
formeazǎ o bazǎ ı̂n V.
5) Construim matricea Q punı̂nd pe coloanele acesteia coordonatele vecto-
rilor bazei, iar forma diagonalǎ a matricei endomorfimului f este Q−1 AQ.
6.4 Teorema Cayley-Hamilton
Teorema 6.4.1 (Cayley-Hamilton)
Fie A ∈ Mn (K) şi
P (λ) = det(A − λIn ) = (−1)n λn + an−1 λn−1 + . . . + a1 λ + a0
polinomul sǎ caracteristic. Atunci:
P (A) = (−1)n An + an−1 An−1 + . . . + a1 A + a0 In = 0Mn (K) .
Demonstraţie: Fie A ∈ Mn (K), notǎm cu A∗ reciproca matricei A. Atunci
avem:
P (λ)In = det(A − λIn )In = (A − λIn )(A − λIn )∗ .

6.4. TEOREMA CAYLEY-HAMILTON 135
Reciproca matricei (A−λIn ) este o matrice ale cǎrei intrǎri sunt polinoame
de grad n − 1, deci (A − λIn )∗ are forma :
(A − λIn )∗ = Bn−1 λn−1 + Bn−2 λn−2 + . . . + B1 λ + B0 ,
unde Bi ∈ Mn (K), 0 ≤ i ≤ n − 1. Astfel obţinem:
P (λ)In = (A − λIn )(A − λIn )∗ = (−Bn−1 )λn−1 + (ABn−1 − Bn−2 )λn−1 +
(ABn−2 −Bn−3 )λn−2 +. . .+(AB2 −B1 )λ2 +(AB1 −B0 )λ+AB0 = (an In )λn +
(an−1 In )λn−1 + (an−2 In )λn−2 + . . . + (a2 In )λ2 + (a1 In )λ + a0 In = 0Mn (K) .
Prin identificarea coeficienţilor puterilor lui λ deducem relaţiile:
−Bn−1 = (−1)n In ,
ABn−1 − Bn−2 = an−1 In ,
ABn−2 − Bn−3 = an−2 In ,
... ... ... ... ...
AB2 − B1 = a2 In ,
AB1 − B0 = a1 In ,
AB0 = a0 In .
Amplificı̂nd aceste relaţi la stânga respectiv cu An , An−1 , An−2 , . . . , A2 , A, In
obţinem:
−An Bn−1 = (−1)n An ,
An Bn−1 − An−1 Bn−2 = an−1 An−1 ,

An−1 Bn−2 − An−2 Bn−3 = an−2 An−2 ,
... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
A3 B2 − A2 B1 = a2 A2 ,
A2 B1 − AB0 = a1 A,
AB0 = a0 In .
Adunı̂nd relaţiile de mai sus obţinem:
P (A) = (−1)n An + an−1 An−1 + . . . + a1 A + a0 In = 0Mn (K) .
6.5 Teorema Schur de triangularizare unitarǎ
În acest paragraf orice matrice este cu coeficienţi complecşi.
Definiţia 6.5.1 O matrice A ∈ Mn (C) se numeşte echivalentǎ unei
matrici B ∈ Mn (C) dacǎ existǎ o matrice nesingularǎ S ∈ Mn (C) astfel
ı̂ncât:
A = S −1 BS
Observaţia 6.5.2 Orice matrice A ∈ Mn (C) echivalentǎ cu o matrice
diagonalǎ este diagonalizabilǎ.
Definiţia 6.5.3 O matrice A ∈ Mn (C) se numeşte unitarǎ dacǎ det(A) =
1, adicǎ A−1 = A∗ , A∗ este matricea adjunctǎ a lui A.

6.5. TEOREMA SCHUR DE TRIANGULARIZARE UNITARǍ 137
Teorema 6.5.4 (Teorema de triangularizare a lui Schur) Fie A ∈
Mn (C) avı̂nd ca valori proprii λ1 , λ2 , . . . , λn , atunci existǎ o matrice uni-
tarǎ U ∈ Mn (C) astfel ı̂ncât:
U ∗ AU = T = (tij )i,j∈[n] ,
unde T este o matrice superior-triangularǎ cu tii = λi , (∀) i ∈ [n].
Demonstraţie: Vom da o demonstraţie algoritmicǎ. Fie x1 ∈ Cn un vector
propriu normalizat al matricei A asociat valorii proprii λ1 . Mulţimea {x1 }
poate fi extinsǎ la o bazǎ
{x1 , y2 , y3 , . . . , yn }
a lui Cn . Aplicând procedeul de ortonormalizare Gram-Schmidt obţinem o
bazǎ ortonormalǎ
{x1 , z2 , z3 , . . . , zn }
a lui Cn . Notǎm cu U1 matricea având ca coloane componentele vectorilor
x1 , z2 , z3 , . . . , zn . Deoarece prima coloanǎ a lui AU1 este λ1 x1 rezultǎ cǎ
U ∗ (AU ) are forma

 
λ1 ∗
U ∗ AU = 
 

0 A1
Matricea A1 ∈ Mn−1 (C) are valorile proprii λ2 , λ3 , . . . , λn . Fie x2 ∈ Cn−1
un vector propriu normalizat al matricei A1 asociat valorii proprii λ2 .
Raţionı̂nd analog ca ı̂n pasul precedent determinǎm matricea unitarǎ U2 ∈

Mn−1 (C) astfel ca

 
 λ2 ∗ 
U1∗ A1 U1 =  
0 A2
şi fie
 
1 0
V2 = 
 

0 U2
Matricele V2 şi U1 V2 sunt matrici unitare, iar V2∗ U1∗ AU1 V2 are forma
 
λ1 ∗ ∗
 
V2∗ U1∗ AU1 V2 = 
 
 0 λ2 ∗ 

 
0 A2
Inductiv construim matricele unitare Ui ∈ Mn−i+1 (C) pentru i ∈ [n − 1] şi
Vi ∈ Mn (C) pentru 2 ≤ i ≤ n − 1. Rezultǎ cǎ matricea
U = U1 V2 V3 . . . Vn−1
este unitarǎ, iar U ∗ AU are formǎ superior-triunghiularǎ.
Urmǎtorul rezultat este o generalizare a teoremei lui Schur şi constitue
o etapǎ importantǎ ı̂n demonstrarea formei canonice Jordan din secţiunea
urmǎtoare.
Teorema 6.5.5 Fie A ∈ Mn (C) avı̂nd ca valori proprii distincte λ1 , λ2 , . . .
. . . , λk , având multiplicitǎţile n1 , n2 , . . . , nk . Atunci A este o matrice echiva-

6.5. TEOREMA SCHUR DE TRIANGULARIZARE UNITARǍ 139
lentǎ cu o matrice de forma

 
 T1 0 . . . 0 
 
0 T2 . . . 0
 
 
 
 

 ............ 

 
0 0 . . . Tk
unde Ti ∈ Mni (C) este superior-triunghiularǎ având toate intrǎrile de pe
diagonalǎ egale cu valoarea proprie λi pentru orice i ∈ [k].
Demonstraţie: Din teorema Schur existǎ o matrice unitarǎ U ∈ Mn (C)
astfel ı̂ncât:
U ∗ AU = T = (tij )i,j∈[n] ,
unde T este o matrice superior-triangularǎ cu tii = λi , (∀) i ∈ [n].
Pot presupune fǎrǎ a restrânge generalitatea cǎ matricea unitarǎ U ∈
Mn (C) a fost aleasǎ aşa ı̂ncât termenii de pe diagonala lui T corespunzǎtori
lui λ1 apar mai ı̂ntâi, apoi termenii corespunzǎtori lui λ2 şi aşa mai de-
parte. Notǎm cu Eij ∈ Mn (C) matricea ce are pe poziţia (i, j) 1, iar ı̂n
rest 0. Pentru orice i 6= j şi α ∈ (C) matricea In + αEij este nesingularǎ,
iar (In + αEij )−1 = In − αEij . Mai mult, pentru i < j
(In + αEij )−1 T (In + αEij ) = (In − αEij )T (In + αEij )
schimbǎ intrǎrile lui T astfel: ı̂n linia i schimbǎ doar elementele din dreapta
coloanei j, iar ı̂n coloana j doar elementele de deasupra liniei i. Astfel noile
intrǎri pe poziţia (i, j) vor fi
tij + α(tii − tjj ).

Deci, dacǎ tii 6= tjj punı̂nd
−tij
α=
tii − tjj
elementul de pe poziţia (i, j) devine 0 fǎrǎ a schimba restul elementelor
matricii A. Pot fi fǎcute zerouri pe poziţiile (n − 1, n); (n − 2, n − 1) , (n −
2, n); (n − 3, n − 2) , (n − 3, n − 1) , (n − 3, n); . . . . . . . Astfel matricea
obţinutǎ ı̂n final va fi echivalentǎ cu A şi va avea forma cerutǎ.
Observaţia 6.5.6 Matricea

 
 T1 0 . . . 0 
 
0 T2 . . . 0
 
 
 
 

 ............ 

 
0 0 . . . Tk
nu mai este unitarǎ.
6.6 Forma canonicǎ Jordan
Dupǎ cum am vǎzut ı̂n capitolul anterior nu orice matrice poate fi diago-
nalizabilǎ. De aceea s-a pus problema naturalǎ de a aduce matricea la o
altǎ formǎ relativ simplǎ.
Definiţia 6.6.1 Numim bloc Jordan de ordin n ataşatǎ scalarului λ ∈

6.6. FORMA CANONICǍ JORDAN 141
K şi notǎm Jn (λ), matricea

 
 λ 1 0 ... 0 0 
 

 0 λ 1 ... 0 0  
 
 
 0 0 λ ... 0 0 
Jn (λ) = 
 

... ... ... ... ... 
 

 
 

 0 0 0 ... λ 1  
 
0 0 0 ... 0 λ
Observaţia 6.6.2 Sunt n − 1 termeni de +1 pe diagonala superioarǎ
celei principale, scalarul λ ∈ K apare de n ori pe diagonala principalǎ, toate
celelalte intrǎri fiind 0. J1 (λ) = λ ∈ K.
Definiţia 6.6.3 O matrice Jordan J ∈ Mn (K) este sumǎ directǎ de
blocuri Jordan
 
 Jn1 (λ1 ) 0 . . . 0 
 
 0 Jn2 (λ2 ) . . . 0
 

J =



 ... ... ... ... ... 
 
 
0 0 . . . Jnk (λk )
cu n1 + n2 + . . . + nk = n.
Observaţia 6.6.4 Dacǎ fiecare bloc Jordan este unu dimensional, adicǎ
ni = 1 şi k = n, atunci matricea Jordan J este diagonalǎ. Dacǎ unul
dintre blocurile Jni (λi ) are ni > 1, atunci J nu este matrice diagonalǎ şi
nici diagonalizabilǎ. Într-adevǎr, dacǎ Jm (λ) ar fi diagonalizabilǎ pentru
m > 1 atunci ar exista o matrice diagonalǎ Λ şi o matrice nesingularǎ

A astfel ı̂ncât Jm (λ) = AΛA−1 . Avem Jm (λ) − λIn = AΛA−1 − λIn =
A(Λ − λIn )A−1 = 0, fals!
Rezultatul principal al acestei secţiuni afirmǎ cǎ orice matrice pǎtraticǎ
cu coeficienţi ı̂n corpul C este echivalentǎ cu o matrice Jordan ı̂n mod unic
pânǎ la o permutare a blocurilor Jordan. Vom ajunge la aceastǎ concluzie
ı̂n trei etape:
1) Orice matrice cu coeficienţi ı̂n corpul numerelor complexe C este echiva-
lentǎ cu o matrice superior-triunghiularǎ ale cǎrei valori proprii se gǎsesc
pe diagonala principalǎ. (vezi teorema de triangularizare a lui Schur)
2) Orice matrice superior-triunghiularǎ poate fi transformatǎ, pǎstrı̂nd pro-
prietatea de echivalenţa ı̂ntre matrici, ı̂ntr-o matrice bloc diagonalǎ ı̂n care
fiecare bloc are toate intrǎrile diagonale egale. (vezi teorema 3.5.5.).
3) Orice matrice superior-triunghiularǎ ı̂n care toate intrǎrile diagonale
sunt egale este echivalentǎ cu o sumǎ directǎ de blocuri Jordan.
Lema urmǎtoare este utilǎ ı̂n a arǎta cǎ pasul 3) poate fi realizat.
Lema 6.6.5 Blocul Jordan

 
 0 1 0 ... 0 0 
 
 0 0 1 ... 0 0 
 
 
 
 0 0 0 ... 0 0 
Jn (0) = 
 

 ... ... ... ... ... 
 
 
 
 0 0 0 ... 0 1 
 
 
0 0 0 ... 0 0
cu n ≥ 1 satisface relaţiile
 
 0 0 
Jnt (0)Jn (0) =  p
 si Jn (0) = 0 pentru p ≥ n.
0 In−1
Mai mult, Jn (0)ei+1 = ei (∀)i ∈ [n − 1] şi [In − Jnt (0)Jn (0)]x = (xt e1 )e1 ,
unde In−1 ∈ Mn−1 (C) este matricea identicǎ, ei este de vectorul de ordin
i al bazei canonice lui Cn , iar x ∈ Cn .
Demonstraţie: Demostraţia este un simplu calcul şi o lǎsǎm spre verificare
pentru cititor.
Vom arǎta ı̂n continuare cum se realizeazǎ reducerea de la punctul 3).
Definiţia 6.6.6 Se numeşte matrice strict superior-triunghilarǎ o ma-
trice superior-triunghilarǎ ce are numai zerouri pe diagonala principalǎ.
Teorema 6.6.7 Fie A ∈ Mn (C) strict superior-triunghilarǎ. Atunci
existǎ o matrice nesingularǎ B ∈ Mn (C) şi ı̂ntregii n1 , n2 , . . . , nm cu
n1 ≥ n2 ≥ . . . ≥ nm ≥ 1, n1 + n2 + . . . + nm = n astfel ı̂ncât
 
 Jn 1 (0) 0 . . . 0 
 
 0 Jn2 (0) . . . 0  −1
 
A=B  B

 ... ... ... ... ... 
 
 
0 0 . . . Jnm (0)
Demonstraţie: Vom face inducţie matematicǎ dupǎ n ≥ 1.
Dacǎ n = 1 atunci matricea A = (0) şi deci rezultatul este trivial.
Presupunem n > 1. Vom scrie matricea A astfel:

 
t
 0 a 
A= 
0 A1
unde a ∈ Cn−1 , iar A1 ∈ Mn−1 (C) este strict superior-triunghilarǎ. Din
ipoteza inductivǎ existǎ o matrice nesingularǎ B1 ∈ Mn−1 (C) astfel ı̂ncât
B1−1 A1 B1 are forma

 
 Jk1 (0) 0 . . . 0   
 
 0 Jk2 (0) . . . 0   Jk1 (0) 0 
 
B1−1 A1 B1 = 

=
 
 ... ... ... ... ...  0 J
 
 
0 0 . . . Jks (0)
cu k1 ≥ k2 ≥ . . . ≥ ks ≥ 1, k1 + k2 + . . . + ks = n − 1, iar
 
 Jk2 (0) 0 . . . 0 
 
 0 Jk3 (0) . . . 0
 

J =  ∈ Mn−k −1 (C).
  1
 ... ... ... ... ... 
 
 
0 0 . . . Jks (0)
Cum k1 ≥ k2 ≥ . . . ≥ ks ≥ 1, atunci conform Lemei 3.6.5. avem J k1 = 0.
Este simplu de vǎzut cǎ

     
t
1 0   1 0   0 a B1
A = .
 

0 B1−1 0 B1 0 B1−1 A1 B1
Partiţionı̂nd vectorul at B1 astfel ı̂ncât at B1 = (at1 , at2 ) cu a1 ∈ Ck1 , a2 ∈
Cn−k1 −1 putem scrie formula de mai sus astfel:

 
    0 at1 at2
1 0   1 0  
 

A = .

  0 Jk1 (0) 0 
0 B1−1 0 B1  
0 0 J
Vom arǎta cǎ matricele:

   
t t
0 a1 a2 0 (at1 e1 )et1 at2
   
   
 0 J (0) 0  ,  0 Jk1 (0) 0 
 k1   
   
0 0 J 0 0 J
sunt echivalente.
Într-adevǎr, folosind identitatea
[In − Jnt (0)Jn (0)]x = (xt e1 )e1
din Lema 3.6.5. avem

   
1 − at1 Jkt1 (0) 0 0 at1 at2 1 at1 Jkt1 (0) 0
   
   
 0 In 0  0 Jk1 (0) 0   0 In 0 
   
   
0 0 In 0 0 J 0 0 In
   
0 at1 [In − Jnt (0)Jn (0)] at2 0 (at1 e1 )et1 at2
   
   
=
 0 Jk1 (0) = 0
0   Jk1 (0) .
0 
   
0 0 J 0 0 J
Avem douǎ posibilitǎţi pentru at1 e1 şi anume at1 e1 6= 0 sau at1 e1 = 0.
Cazul 1. Dacǎ at1 e1 6= 0, atunci

   
1 t t t
0 0 0 (a e
1 1 1)e a2  at1 e1 0 0
 at1 e1  
   

 0 In 0   0 J (0) 0  
 k1  0 In 0 

   
0 0 ( at1e1 )In 0 0 J 0 0 at1 e1 In
1
 
0 et1 at2 
  J˜ e1 at2
 

= = ,

 0 Jk1 (0) 0 
  0 J
0 0 J
unde  
0 et1
J˜ =   = Jk1 +1 (0)
 
0 Jk1 (0)
˜ i+1 = ei pentru orice i ∈ [k1 ] se verificǎ uşor cǎ
Cum Je
   
I e a t ˜
J e at
I − e a t
 n 2 2  1 2  n 2 2 
   
0 In 0 J 0 In
   
˜ ˜ t t t
J˜ e2 at2 J
 J − Je2 a2 + e1 a2 + e2 a2 J  
= = .

0 J 0 J
Inductiv, dupǎ i ≥ 2 se arǎtǎ
   
I e a t i−1
J ˜ ei at2 J i−1   In − ei+1 at2 J i−1 
 n i+1 2  J
   
0 In 0 J 0 In
 
˜ ei+1 at J i
J 2
= .
 
0 J
 
˜
 J 0 
Cum J k1 = 0 deducem cǎ cǎ A este echivalentǎ cu matricea  .
0 J
Cazul 2. Dacǎ at1 e1 = 0, atunci din egalitatea
   
1 − at1 Jkt1 (0) 0 0 at1 at2 1 at1 Jkt1 (0) 0
   
   
 0 In 0   0 J (0) 0   0 In 0 
  k1  
   
0 0 In 0 0 J 0 0 In
 
0 (at1 e1 )et1 at2
 
 
=
 0 Jk1 (0) 0 

 
0 0 J
 
0 0 at2
 
 
rezultǎ cǎ matricea A este echivalentǎ cu matricea 
 0 Jk1 (0) 0 

 
0 0 J
care este echivalentǎ dupǎ o permutare cu matricea
 
Jk1 (0) 0 0
 
 
 0 0 at2 .
 
 
0 0 J
Din ipoteza de inducţie existǎ o matrice nesingularǎ B2 ∈ Mn−k1 (C) astfel
ı̂ncât matricea
 
 0 at2
B2−1   B2 = J˜

0 J
În concluzie matricea

 
Jk1 (0) 0 0
 
 

 0 0 at2 

 
0 0 J


J
 k1 0
deci şi matricea A este echivalentǎ cu matricea  .

0 J ˜
Blocurile Jordan nu sunt neapǎrat aranjate ı̂n ordine descrescǎtoare a or-
dinelor, dar acest fapt se poate reglementa printr-o permutare deoarece
acestǎ transformare pǎstreazǎ echivalenţa matricealǎ.
Teorema 6.6.8 Fie A ∈ Mn (C) o matrice cu coeficienţi complecşi.

Atunci existǎ o matrice nesingularǎ B ∈ Mn (C) astfel ı̂ncât
 
 Jn1 (λ1 ) 0 . . . 0 
 
 0 Jn2 (λ2 ) . . . 0
 
 −1
A=B  B = BJB −1 ,
 
 ... ... ... ... ... 
 
 
0 0 . . . Jnk (λk )
unde n1 + n2 + . . . + nk = n. Matricea Jordan J a lui A este unicǎ pânǎ
la o permutare a blocurilor diagonale, iar valorile proprii λi cu i ∈ [k] nu
sunt neapǎrat distincte.
Demonstraţie:
Existenţa. Fie
 
 λ 
 
λ ∗
 
 
D= 
 .. 

 0 . 

 
λ
o matrice superior-triunghilarǎ cu toate intrǎrile de pe diagonalǎ egale
cu λ. Atunci D0 = A − λIn este o matrice strict superior-triunghilarǎ.
Din teorema 3.6.7. existǎ o matrice nesingularǎ C ∈ Mn (C) astfel ı̂ncât
C −1 D0 C este o sumǎ directǎ de blocuri Jordan Jni (0) de unde rezultǎ cǎ
C −1 DC = C −1 D0 C + λIn este o sumǎ directǎ de blocuri Jordan Jni (λ).
Dar din teorema 3.5.5. orice matrice A ∈ Mn (C) cu coeficienţi complecşi

este echivalentǎ cu o matrice de forma
 
 T1 0 . . . 0 
 
0 T2 . . . 0
 
 
 
 

 ............ 

 
0 0 . . . Tk
unde Ti ∈ Mni (C) este superior-triunghiularǎ având toate intrǎrile de pe
diagonalǎ egale cu valoarea proprie λi pentru orice i ∈ [k].
Deci A este echivalentǎ cu o sumǎ directǎ de blocuri Jordan Jni (λ).
Mai avem de demonstrat unicitatea. Mai ı̂ntâi observǎm cǎ dacǎ A , B ∈
Mn (C) sunt douǎ matrici cu coeficienţi complecşi ce sunt echivalente,
atunci oricare ar fi λ ∈ C şi m ≥ 1 matricele (A − λIn ) , (B − λIn )
sunt echivalente şi ı̂n particular au acelaşi rang. Este suficient sǎ arǎtǎm
cǎ mulţimea blocurilor Jordan ale unei matrici Jordan J ∈ Mn (C) este
complet determinatǎ de numerele rang(J − λIn )m pentru orice m ∈ [n] şi
λ ∈ σ(J).
Fie λ ∈ C şi m ≥ 1. Dacǎ λ 6= 0, atunci rang(Jk (λ))m = rang(Jk (λ))m+1 =
k, de unde rezultǎ cǎ rang(Jk (λ))m − rang(Jk (λ))m+1 = 0. Dacǎ λ = 0 şi
m ≥ k, atunci Jk (0)m = Jk (0)m+1 = 0. Deci şi ı̂n acest caz rang(Jk (0)m )−
rang(Jk (0)m+1 ) = 0. Dacǎ λ = 0 şi m < k, atunci rang(Jk (0)m ) −

rang(Jk (0)m+1 ) = 1. Fie J ∈ Mn (C) o matrice Jordan de forma

 
 Jn1 (λ1 ) 0 . . . 0 
 
 0 Jn2 (λ2 ) . . . 0
 

J =



 ... ... ... ... ... 
 
 
0 0 . . . Jnk (λk )
şi λ ∈ σ(J). Definim rm (λ) = rang(J − λIn )m pentru orice m ≥ 1 şi
r0 (λ) = n. Numǎrul blocurilor Jordan Jk (λ) din J de dimensiune k ≥ m
este dm (λ) = rm−1 (λ)−rm (λ), iar dacǎ m > n, dm (λ) = rm−1 (λ)−rm (λ) =
0. Prin urmare numǎrul total de blocuri Jordan de dimensiune k = m este
egal cu dm (λ) − dm+1 (λ) = rm−1 (λ) − 2rm (λ) + rm+1 (λ) pentru m ∈ [n].
Exerciţiu: Dacǎ A ∈ Mn (C), J forma canonicǎ Jordan a lui A, λ ∈ σ(A),
bk numǎrul de blocuri Jordan Jk (λ) din J, k ∈ [n].
Dacǎ rm (λ) = rang(J − λIn )m pentru orice m ≥ 1 şi r0 (λ) = n arǎtaţi cǎ:
1) rm (λ) şi bi satisfac ecuaţiile liniare

n
X
rm (λ) = n − ma (λ) + (i − m)bi ,
i=m+1
pentru orice 0 ≤ m ≤ n − 1.
2) Soluţia este unicǎ şi anume
bm = rm−1 (λ) − 2rm (λ) + rm+1 (λ)
cu m ∈ [n], unde rn+1 (λ) = rn (λ) = n − ma (λ).

Capitolul 7
Forme multiliniare
7.1 Forme liniare
Definiţia 7.1.1 Fie V /K un spaţiu vectorial. Spunem cǎ f : V → K
este o formǎ liniarǎ pe V dacǎ
f (αx + βy) = αf (x) + βf (y), (∀) x, y ∈ V si α, β ∈ K.
Observaţia 7.1.2 O formǎ liniarǎ pe spaţiul vectorial V /K este un
morfism de spaţii vectoriale, deoarece K are o structurǎ de K spaţiu vecto-
rial.
Definiţia 7.1.3 Mulţimea V ∗ = {f : V → K | f f orma liniara} se
numeşte spaţiul dual lui V.
Teorema 7.1.4 Dacǎ V /K un spaţiu vectorial, atunci spaţiul sǎu dual
V ∗ este spaţiu vectorial cu aceeaşi dimensiune.
151
152 CAPITOLUL 7. FORME MULTILINIARE
Demonstraţie: Definim pe V ∗ operaţia de adunare a douǎ forme liniare:
” + ” : V ∗ × V ∗ → K, (f + g)(x) := f (x) + g(x)
şi de ı̂nmulţire a unei forme liniare cu un scalar:
” · ” : V ∗ × V ∗ → K, (αf )(x) := αf (x).
Se verificǎ foarte simplu cǎ V ∗ ı̂mpreunǎ cu cele douǎ operaţii definite
anterior este spaţiu vectorial peste corpul K.
Fie E = {e1 , e2 , . . . , en } o bazǎ a lui V. Definim funcţiile:
f (i) : → K, f (i) (x) = xi (∀) i ∈ [n]
unde coordonatele lui x ı̂n bazǎ E sunt: xE = (x1 , x2 , . . . , xn )t .
Vom arǎta cǎ
F = {f (1) , f (2) , . . . , f (n) }
este o bazǎ pentru V ∗ .
α1 f (1) + α2 f (2) + . . . + αn f (n) = 0 ⇒
(α1 f (1) + α2 f (2) + . . . + αn f (n) )(x) = 0, (∀)x ∈ V.
Deci
α1 f (1) (x) + α2 f (2) (x) + . . . + αn f (n) (x) = 0, (∀)x ∈ V.
Înlocuind x = ej pentru j ∈ [n] arbitrar şi cum


 1, i = j

(i)
f (ej ) = δij =
 0, i 6= j

7.2. FORME BILINIARE 153
rezultǎ αj = 0. Cum j a fost ales arbitrar, avem
α1 = α2 = . . . = αn = 0,
deci
F = {f (1) , f (2) , . . . , f (n) }
este un sistem liniar independent pentru V ∗ .
Fie f ∈ V ∗ şi x ∈ V. Cum E = {e1 , e2 , . . . , en } este sistem de generatori
pentru V existǎ scalarii α1 , α2 , . . . , αn ∈ K astfel ı̂ncât
x = α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en .
Avem
f (x) = f (α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en ) = α1 f (e1 ) + α2 f (e2 ) + . . . + αn f (en ) =
f (α1 )f (1) (x) + f (α2 )f (2) (x) + . . . + f (αn )f (n) (x),
adicǎ
F = {f (1) , f (2) , . . . , f (n) }
este şi sistem de generatori pentru V ∗ .
În consecinţǎ F = {f (1) , f (2) , . . . , f (n) } este o bazǎ pentru V ∗ , adicǎ
dimK V = dimK V ∗ = n.
7.2 Forme biliniare
Definiţia 7.2.1 Fie V şi W douǎ spaţii vectoriale peste K. Se numeşte
formǎ biliniarǎ o funcţie h : V ×W → K ce este liniarǎ ı̂n fiecare argument,

adicǎ:
1) h(x + y, z) = h(x, z) + h(y, z), (∀) x, y ∈ V si z ∈ W.
2) h(αx, y) = αh(x, y), (∀) x ∈ V y ∈ W si α ∈ K.
3) h(x, y + z) = h(x, y) + h(x, z), (∀) x ∈ V si y, z ∈ W.
4) h(x, αy) = αh(x, y), (∀) x ∈ V y ∈ W si α ∈ K.
Observaţia 7.2.2 Proprietǎţiile 1) − 4) din definiţie sunt echivalente
cu proprietatea: (∀) x, y ∈ V z, w ∈ W
h(αx + βy, γz + δw) = αγh(x, z) + αδh(x, w) + βγh(y, z) + βγh(y, w).
Exemplul 7.2.3 Considerǎm < ·, · > produsul scalar standard din Rn ,
atunci h : Rn × Rn → R, h(x, y) =< x, y > (∀) x, y ∈ Rn este o formǎ
biliniarǎ.
Definiţia 7.2.4 Fie h : V ×W → K o formǎ biliniarǎ, E = {e1 , e2 , . . . , en }
⊂ V o bazǎ a lui V şi F = {f1 , f2 , . . . , fm } ⊂ W o bazǎ a lui W. Atunci
matricea A = (aij )i∈[n],j∈[m] cu aij = h(ei , fj ) se numeşte matricea formei
biliniare h ı̂n bazele E şi F.
Definiţia 7.2.5 Fie h : V ×V → K o formǎ biliniarǎ, E = {e1 , e2 , . . . , en }
⊂ V o bazǎ a lui V. Atunci matricea A = (aij )i,j∈[n] cu aij = h(ei , ej ) se
numeşte matricea formei biliniare h ı̂n baza E.
Propoziţia 7.2.6 Fie h : V ×W → K o formǎ biliniarǎ, E = {e1 , e2 , . . . , en }
⊂ V o bazǎ a lui V, F = {f1 , f2 , . . . , fm } ⊂ W o bazǎ a lui W astfel ı̂ncât
A = (aij )i∈[n],j∈[m] este matricea formei biliniare h ı̂n bazele E şi F. Atunci
h(x, y) = xtE AyF , (∀) x ∈ V, y ∈ W.

Demonstraţie: Fie x ∈ V astfel ı̂ncât xE = (x1 , x2 , . . . , xn )t şi y ∈ W astfel
ı̂ncât yF = (y1 , y2 , . . . , ym )t , adicǎ:
n
X m
X
x= xi ei , y = yj fj .
i=1 j=1
Avem:
Xn m
X n
X m
X
h(x, y) = h( xi ei , yj fj ) = xi h(ei , yj fj ) =
i=1 j=1 i=1 j=1
n
X m
X n X
X m n X
X m
xi yj h(ei , fj ) = xi yj h(ei , fj ) = aij xi yj ,
i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1
adicǎ
h(x, y) = xtE AyF .
Propoziţia 7.2.7 Fie h : V ×W → K o formǎ biliniarǎ, E = {e1 , e2 , . . . , en }
⊂ V o bazǎ a lui V, F = {f1 , f2 , . . . , fm } ⊂ W o bazǎ a lui W astfel
ı̂ncât A = (aij )i∈[n],j∈[m] este matricea formei biliniare h ı̂n bazele E şi
0 0 0 0
F. De asemenea presupunem cǎ E = {e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V este o bazǎ
0 0 0 0
a lui V, F = {f1 , f2 , . . . , fm } ⊂ W este o bazǎ a lui W astfel ı̂ncât
0 0
D = (dij )i∈[n],j∈[m] este matricea formei biliniare h ı̂n bazele E şi F .
0
Notǎm cu B = (bij ) ∈ Mn (K) matricea de trecere de la baza E la baza E
0
şi C = (cij ) ∈ Mm (K) matricea de trecere de la baza F la baza F . Atunci
D = BAC t .
Demonstraţie: Într-adevǎr,
n m n X
m
0 0 X X X
dij = h(ei , fj ) = h( bik ek , cjt ft ) = bik cjt h(ek , ft ) =
k=1 t=1 k=1 t=1
n X
X m n
X m
X n
X Xm
bik cjt akt = bik ( cjt akt ) = bik ( cjt (At )tk ) =
k=1 t=1 k=1 t=1 k=1 t=1
n
X n
X n
X
bik (CAt )jk = bik ((CAt )t )kj = bik (AC t )kj = (BAC t )ij .
k=1 k=1 k=1
Deci, D = BAC t .
Corolarul 7.2.8 Fie h : V ×W → K o formǎ biliniarǎ, E = {e1 , e2 , . . . , en }

0 0 0 0
⊂ V, E = {e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V douǎ baze a lui V, A = (aij )i,j∈[n] matricea
formei biliniare h ı̂n baza E, D = (Dij )i,j∈[n] matricea formei biliniare h

0
ı̂n baza E şi B = (bij ) ∈ Mn (K) matricea de trecere de la baza E la baza
0
E . Atunci D = BAB t .
Definiţia 7.2.9 O formǎ biliniarǎ h : V ×V → K se numeşte simetricǎ
dacǎ
f (x, y) = f (y, x) , (∀)x, y ∈ V.
Propoziţia 7.2.10 O formǎ biliniarǎ h : V × V → K este simetricǎ
dacǎ şi numai dacǎ matricea ataşatǎ ı̂ntr-o bazǎ a lui V este simetricǎ.
Demonstraţie: Presupunem cǎ h este o formǎ biliniarǎ simetricǎ.
Fie E = {e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V o bazǎ a lui V, iar A = (aij )i,j∈[n] matricea
lui h ı̂n raport cu E. Atunci avem:
aij = h(ei , ej ) = h(ej , ei ) = aji , (∀) i, j ∈ [n].
Deci matricea A este simetricǎ.
Reciproc, Presupunem cǎ matricea asociatǎ formei h ı̂ntr-o bazǎ
E = {e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V este simetricǎ. Fie x, y ∈ V, atunci existǎ

x1 , x2 , . . . , xn ,
y1 , y2 , . . . , yn ∈ K astfel ı̂ncât
n
X n
X
x= xi ei , y = yi ei .
i=1 i=1
Astfel avem:
n X
X n n X
X n n X
X n
h(x, y) = aij xi yj = aji xi yj = aji yj xi = h(y, x),
i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1
deci h este o formǎ biliniarǎ simetricǎ.
Observaţia 7.2.11 Oricǎrei forme biliniare h : V × V → K i se poate

0
asocia o formǎ biliniarǎ simetricǎ h : V × V → K definitǎ astfel
0 1
h (x, y) := [h(x, y) + h(y, x)].
2
Definiţia 7.2.12 Doi vectori x, y ∈ V se numesc ortogonali ı̂n raport
cu forma biliniarǎ simetricǎ h : V × V → K dacǎ h(x, y) = 0.
Baza E = {e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V se numeşte ortogonalǎ ı̂n raport cu forma
biliniarǎ simetricǎ h : V × V → K dacǎ h(ei , ej ) 6= 0 pentru orice i, j ∈
[n], i 6= j.
Definiţia 7.2.13 Se numeşte rangul formei biliniare h : V × V → K
şi notǎm rang(h) rangul matricei ataşate lui h ı̂ntr-o bazǎ din V. Dacǎ
rang(h) = dimK V atunci forma biliniarǎ h se numeşte nedegeneratǎ. Forma
biliniarǎ h se numeşte degeneratǎ dacǎ nu este nedegeneratǎ.
Definiţia 7.2.14 Dacǎ h : V × V → K este o forma biliniarǎ, atunci
mulţimea
Ker(h) = {x ∈ V | h(x, y) = 0, (∀) y ∈ V }

se numeşte nucleul formei biliniare h.
Observaţia 7.2.15 Dacǎ h : V × V → K este o forma biliniarǎ, atunci
Ker(h) este un subspaţiu vectorial al lui V.
Teorema 7.2.16 Fie h : V × V → K o forma biliniarǎ. Atunci
rang(h) + dimK Ker(h) = dimK V.
Demonstraţie: Fie E = {e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V o bazǎ a lui V, iar A =
(aij )i,j∈[n] matricea lui h ı̂n raport cu E.
Fie x, y ∈ V astfel ı̂ncât

n
X m
X
x= xi ei , y = yj ej .
i=1 j=1
Atunci
n X
X n
h(x, y) = ( aij xj )yi = 0
i=1 j=1
dacǎ şi numai dacǎ (x1 , x2 , . . . , xn ) este soluţia sistemului liniar şi omogen
n
X
aij xj , (∀) i ∈ [n].
j=1
Cum dimensiunea subspaţiului vectorial al soluţiilor acestui sistem este
egalǎ cu n − rang(A) şi cum Ker(h) coincide cu mulţimea soluţiilor sis-
temului rezultǎ cǎ rang(h) + dimK Ker(h) = dimK V.
7.3 Forme pǎtratice
În acestǎ sec¸tiune V /K este un spaţiu vectorial de dimensiune dimK V = n.

7.3. FORME PǍTRATICE 159
Definiţia 7.3.1 Fie h : V × V → K o forma biliniarǎ simetricǎ. Se
numeşte formǎ pǎtraticǎ asociatǎ formei biliniare h aplicţia H : V → K,
H(x) = h(x, x). Forma biliniarǎ h care defineşte forma pǎtraticǎ H se
numeşte polara lui H.
Propoziţia 7.3.2 Dacǎ A = (aij )i,j∈[n] Mn (K) este matricea formei
biliniare simetrice h ı̂n baza E = {e1 , e2 , . . . , en }. Atunci forma pǎtraticǎ
asociatǎ formei biliniare h este : H(x) = xtE AxE .
Demonstraţie: Într-adevǎr,
Xn n
X n X
X n
H(x) = h(x, x) = h( xi ei , xi ei ) = aij xi xj =
i=1 i=1 i=1 j=1
n
X Xn
xi ( aij xj ) = xtE AxE
i=1 j=1
Definiţia 7.3.3 Matricea A din propoziţia de mai sus se numeşte ma-
tricea ataşatǎ formei pǎtratice H ı̂n baza E.
Observaţia 7.3.4 Matricea A din definiţia de mai sus coincide cu ma-
tricea polarei h.
Propoziţia 7.3.5 Dacǎ H : V → K este o formǎ pǎtraticǎ atunci
existǎ o unicǎ formǎ biliniarǎ simetricǎ h : V × V → K astfel ı̂ncât
H(x) = h(x, x) , (∀) x ∈ V.
Demonstraţie: Fie E = {e1 , e2 , . . . , en } ⊂ V o bazǎ a lui V, A = (aij )i,j∈[n] ∈
Mn (K) matricea formei biliniare simetrice h ı̂n baza E. Atunci:

n
X n
X n
X n
X
H(x+y) = aij (xi +yi )(xj +yj ) = aij xi xj +2 aij xi yj + aij yi yj =
i=1 i=1 i=1 i=1
H(x) + 2h(x, y) + H(y),
de unde rezultǎ
1
H(x, y) = [H(x + y) − H(x) − H(y)].
2
Definiţia 7.3.6 Fie W ⊂ V un subspaţiu vectorial şi H : V → K o
formǎ biliniarǎ. Vom numi complementul ortogonal al lui W ı̂n V faţǎ de
h mulţimea:
W ⊥ := {y ∈ V | h(x, y) = 0 , (∀) x ∈ V }.
Observaţia 7.3.7 Evident W ⊥ este subspaţiu vectorial al lui V .
Teorema 7.3.8 Fie h : V × V → K o forma biliniarǎ simetricǎ şi
W ⊂ V un subspaţiu vectorial. Urmǎtoarele afirmaţii sunt echivalente:
1) V = W ⊕ W ⊥ .
2) h|W este nedegeneratǎ.
Demonstraţie: Presupunem h|W este nedegeneratǎ. Atunci h(x, y) = 0 , (∀) y ∈
W dacǎ şi numai dacǎ x = 0 de unde rezultǎ W ∩ W ⊥ = {0}.
Fie E1 = {e1 , e2 , . . . , ep } bazǎ ı̂n W pe care o completǎ pânǎ la o bazǎ

Pn
E = {e1 , e2 , . . . , en } a lui V. Dacǎ y = j=1 yj ej ∈ W ⊥ , atunci
n
X
h(ei , y) = 0, (∀) i ∈ [p] ⇒ yj h(ei , ej ) = 0, (∀) i ∈ [p]
j=1
Cum h|W este nedegeneratǎ rezultǎ cǎ rangul sistemului de mai sus este
p. Deci dimK W ⊥ = n − p, adicǎ dimK W + dimK W ⊥ = n şi cum V =
W ∩ W ⊥ = {0} avem V = W ⊕ W ⊥ .
Reciproc, dacǎ V = W ⊕ W ⊥ ⇒ V = W ∩ W ⊥ = {0}, ceea ce ı̂nseamnǎ
cǎ h|W este nedegeneratǎ.
Definiţia 7.3.9 Spunem cǎ o formǎ pǎtraticǎ H : V → K este scrisǎ
la forma canonicǎ dacǎ
n
X n
X
H(x) = λi x2i , unde x = xi ei .
i=1 i=1
Baza E = {e1 , e2 , . . . , en } a lui V ı̂n care are loc aceastǎ scriere se numeşte
baza canonicǎ a formei H.
Observaţia 7.3.10 Matricea ataşatǎ unei forme pǎtratice la forma canonicǎ
are forma diagonalǎ:

 
 λ1 0 . . . 0 
 
0 λ2 . . . 0
 
 
 
 

 ............ 

 
0 0 . . . λn
Teorema 7.3.11 Dacǎ H : V → K este o formǎ pǎtraticǎ atunci existǎ
o bazǎ ı̂n V astfel ı̂ncât H are forma canonicǎ.
Demonstraţie: Vom face demonstraţia ı̂n cazul ı̂n care H este nedegeneratǎ.
Celǎlalt caz se va reduce la primul.
Presupunem cǎ forma pǎtraticǎ H este nedegeneratǎ, atunci polara h este
nedegeneratǎ.
Vom face inducţie dupǎ dimK V = n ≥ 1.
Dacǎ n = 1 baza cǎutatǎ este formatǎ dintr-un vector nenul.

Presupunem n > 1. Deoarece h este nedegeneratǎ avem Ker(h) = {0}. deci
existǎ x, y ∈ V astfel ca h(x, y) 6= 0. Cum
1
h(x, y) = [h(x + y, x + y) − h(x, x) − h(y, y)]
2
rezultǎ cǎ cel puţin unul dintre scalarii h(x + y, x + y), h(x, x), h(y, y) este
nenul. Deci existǎ e1 ∈ V astfel ı̂ncât h(e1 , e1 ) 6= 0. Notǎm W =< e1 > şi
W ⊥ complementul ortogonal lui W faţǎ de h. Este clar cǎ h|W este nedegen-
eratǎ. Din teorema 4.3.8. avem V = W ⊕ W ⊥ . Astfel avem cǎ dimK W ⊥ =
n − 1, iar din ipoteza inductivǎ existǎ o baza ortogonalǎ {e2 , e3 , . . . , en } faţǎ
de h. Din modul cum au fost construiţi vectorii e1 , e2 , . . . , en sunt ortogo-
nali doi câte doi faţǎ de h.
Vom arǎta cǎ {e1 , e2 , . . . , en } formeazǎ un sistem liniar independet ı̂n V.
α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en = 0.
Atunci:
0 = h(ei , α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en ) = αi h(ei , ei )
şi cum h(ei , ei ) 6= 0 rezultǎ αi = 0.
Presupunem H formǎ pǎtraticǎ degeneratǎ, adicǎ Ker(h) 6= 0. Notǎm
Ker(h) = W şi W ⊥ complementrul ortogonal al lui W. Astfel avem
V = W ⊕ W ⊥ si W ∩ W ⊥ = {0}.
Din teorema 4.3.8. rezultǎ dimK W = n − rang(h) şi atunci avem:
dimK W ⊥ = n − dimK W = rang(h) ⇒ h| W⊥ este nedegenerata.

Notǎm dimK W ⊥ = rang(h) = p. Din prima parte a demonstraţiei existǎ
o bazǎ F1 = {f1 , f2 , . . . , fp } ⊂ W ⊥ ortogonalǎ faţǎ de restricţia h|W ⊥ , deci
şi faţǎ de h. Completǎm F1 pânǎ la o bazǎ F = {f1 , f2 , . . . , fn } ⊂ V a lui
V. Cum fp+1 , fp+2 , . . . , fn ∈ Ker(h), atunci
h(fi , fj ) = 0, i 6= j, i , j ∈ [n] \ [p],
adicǎ F este ortogonalǎ faţǎ de h.
Teorema 7.3.12 ( Metoda lui Gauss ) Fie V /R un spaţiu vectorial
real de dimensiune dimR V = n şi H : V → R este o formǎ pǎtraticǎ
atunci, existǎ o bazǎ E = {e1 , e2 , . . . , en } ı̂n V astfel ı̂ncât H are forma
canonicǎ.
Demonstraţie: Fie F = {f1 , f2 , . . . , fn } ⊂ V o bazǎ a lui V faţǎ de care
H(x) are forma generalǎ:
n X
X n n
X X
H(x) = aij xi xj = aii x2i + 2 aij xi xj .
i=1 i=1 i=1 1≤i<j≤n
Cazul 1
Existǎ i ∈ [n] astfel ı̂ncât aii 6= 0. Dupǎ o eventualǎ renumerotare putem
presupune cǎ a11 6= 0. Avem urmǎtoarea descompunere a lui H(x) :
0
H(x) = H1 (x) + H (x),
unde
0
H1 (x) = a11 x21 + 2a12 x1 x2 + . . . + 2a1n x1 xn , H (x) = H(x) − H1 (x).
Dar

2a12 2a1n
H1 (x) = a11 x21 + x1 x2 + . . . + x1 xn ⇔
a11 a11
2 2
a12 a1n a12 a1n
H1 (x) = a11 x1 + x2 + . . . + xn −a11 x2 + . . . + xn .
a11 a11 a11 a11
Astfel avem:
2
a12 a1n 00
H(x) = a11 x1 + x2 + . . . + xn + H1 (x),
a11 a11
unde
2
00 0 a12 a1n
H1 (x) = H1 (x) − a11 x2 + . . . + xn .
a11 a11
0 0 0 0
Fie baza F = {f1 , f2 , . . . , fn } obţinutǎ cu ajutorul matricei de trecere:
 
a12 a1n
 1 a11 ... a11 
 
0 1 ... 0
 
 
C=




 ... ... ... ... ... 

 
0 0 ... 1
În aceastǎ bazǎ coordonatele vectorului x = x1 f1 + x2 f2 + . . . + xn fn sunt:


a12 a1n



 y1 = x1 + a11 x2 + ... + a11 xn



 y2 = x2

... ... ... ... ... ... ... ...









 y =x
n n
0
În baza F , H(x) are forma generalǎ:
H(x) = a11 x2 + W (y),

unde W (y) este o formǎ pǎtraticǎ de forma :

n
X X
W (y) = bii yi2 + 2 bij xi xj
i=2 2≤i<j≤n
Aplicând acelaşi procedeu lui W (y) care depinde doar de y2 , . . . , yn dupǎ cel
mult n − 1 paşi vom obţine o bazǎ E = {e1 , e2 , . . . , en } ı̂n V faţǎ de care
forma pǎtraticǎ are fomǎ canonicǎ.
Cazul 2
Dacǎ aii = 0, (∀) i ∈ [n] şi H nu este identic nulǎ atunci existǎ aij 6=
0, i 6= j. Dupǎ o eventualǎ renumerotare putem presupune cǎ a12 6= 0.

0 0 0 0
Considerǎm baza F = {f1 , f2 , . . . , fn }, unde
0 0 0
f1 = f1 + f2 , f2 = f1 − f2 , fi = fi , i ≥ 3.
0
Între coordonatele vectorului x ı̂n baza F şi F existǎ relaţiile:
y1 = x1 + x2 , y2 = x1 − x2 , yi = xi , i ≥ 3
0
astfel ı̂ncât ı̂n baza F forma pǎtraticǎ are expresia:
n X
X n
H(y) = a12 (y12 − y22 ) + bij yi yj
i=1 j=3
şi se aplicǎ metoda expusǎ ı̂n prima parte a demonstraţiei.
Teorema 7.3.13 (Teorema Jacobi) Fie H : V → R o formǎ pǎtraticǎ
şi A = (aij )i,j∈[n] matricea asociatǎ formei H ı̂n baza E = {e1 , e2 , . . . , en }.
Dacǎ determinanţii

a11 a12
∆1 = a11 , ∆2 = , . . . , ∆n = det(A)

a21 a22

sunt nenuli atunci existǎ o bazǎ F = {f1 , f2 , . . . , fn } ⊂ V faţǎ de care
expresia formei pǎtratice este

n
X ∆i−1
H(y) = yi2 ,
i=1
∆i
unde ∆0 = 1.
Demonstraţie: Fie h : V × V → R polara formei pǎtratice H. Vom cǎuta
vectorii bazei F de forma
f1 = b11 e1 ,
f2 = b21 e1 + b22 e2 ,
f3 = b31 e1 + b32 e2 + b33 e3 ,
... ... ... ... ... ... ... ...
fi = bi1 e1 + bi2 e2 + . . . + bii ei ,
... ... ... ... ... ... ... ...
fn = bn1 e1 + bn2 e2 + . . . + bnn en .
Pentru determinarea coeficienţilor bij cu j ∈ [n] şi i ∈ [j] punem condiţiile:
h(fj , ei ) = 0,
h(fj , fj ) = 1
şi astfel obţinem sistemele liniare:





 a11 b1j + a12 b2j + . . . + a1j bjj = 0



 a21 b1j + a22 b2j + . . . + a2j bjj = 0

... ... ... ... ... ... ... ... ...









 a b + a b + ... + a b = 1
j1 1j j2 2j jj jj
Din ipotezǎ ∆j 6= 0 , (∀) j ∈ [n] de unde rezultǎ cǎ sistemele de mai sus
au soluţie unicǎ:

a11 a12 ... a1j−1 0

a21 a22 ... a2j−1 0

1 ∆j−1
bjj = = .
∆j ∆j
... ... ... ... ... ... ...

aj1 aj2 ... ajj−1 1
Avem
i
X
h(fj , fi ) = h(fj , bi1 e1 + bi2 e2 + . . . + bii ei ) = bik h(fj , ek ) = 0
k=1
pentru orice i 6= j, iar pentru i = j avem
j
X ∆j−1
h(fj , fj ) = h(fj , bj1 e1 +bj2 e2 +. . .+bjj ej ) = bjk h(fj , ek ) = cjj = .
∆j
k=1
Deci ı̂n raport cu baza F = {f1 , f2 , . . . , fn }, forma pǎtraticǎ are forma
canonicǎ:
1 2 ∆ 1 2 ∆2 2 ∆n−1 2
H(y) = y1 + y2 + y3 + . . . + y .
∆1 ∆2 ∆3 ∆n n
Teorema 7.3.14 (Teorema Sylvester) Numǎrul coeficienţilor strict
pozitivi, strict negativi şi nuli ai unei forme pǎtratice adusǎ la forma canonicǎ
este invariant la schimbarea bazei.
Demonstraţie: Presupunem cǎ H(x) a fost adusǎ la douǎ forme canonice
distincte:
H(x) = λ1 x21 + λ2 x22 + . . . + λp x2p − λp+1 x2p+1 − λp+2 x2p+2 − . . . − λp+q x2p+q
şi
H(x) = µ1 w12 + µ2 w22 + . . . + µs ws2 − µs+1 ws+1

2 2
− µs+2 ws+2 2
− . . . − µs+r ws+r
unde λi > 0 , (∀) i ∈ [p + q] şi µi > 0 , (∀) i ∈ [s + r] , p + q = s + r = n.
Efectuı̂nd transformarea regulatǎ:
√




 y1 = λ1 x1
√



 y2 = λ2 x2

... ... ... ... ...








 p
 y
p+q = λp+q xp+q
obţinem o nouǎ formǎ canonicǎ
H(x) = y12 + y22 + . . . + yp2 − yp+1

2 2
− yp+2 2
− . . . − yp+q
ı̂n raport cu o bazǎ E = {e1 , e2 , . . . , en } ı̂n V
Efectuı̂nd transformarea regulatǎ:


√



 z1 = µ1 w1

 z2 = √µ2 w2



... ... ... ... ...






√



 z
s+r = µs+r ws+r
obţinem o nouǎ formǎ canonicǎ
H(x) = z12 + z22 + . . . + zp2 − zp+1

2 2
− zp+2 2
− . . . − zp+q
ı̂n raport cu o bazǎ F = {f1 , f2 , . . . , fn } ı̂n V Presupunem prin aducere la
absurd cǎ p 6= s. Fǎrǎ a restrânge generalitatea putem presupune cǎ p > s.

Considerǎm subspaţiile vectoriale:
V1 =< e1 , e2 , . . . , ep > si V2 =< fs+1 , fs+2 , . . . , fs+r >
Cum V1 +V2 ⊂ V este un subspaţiu al lui V, atunci din teorema dimensiunii
rezultǎ dimK (V1 + V2 ) ≤ dimK V = n. Avem:
dimK (V1 ∩ V2 ) = dimK V1 + dimK V2 − dimK (V1 + V2 ) =
p + n − s − dimK (V1 + V2 ) ≥ p − s > 0
de unde rezultǎ cǎ V1 ∩ V2 6= ∅, adicǎ existǎ x ∈ V1 ∩ V2 .
Dar, pe de o parte:
x ∈ V1 ⇒ H(x) > 0,
iar pe de altǎ parte:
x ∈ V2 ⇒ H(x) < 0.
Am ajuns la o contradicţie, deci p = s şi q = r. Din acestǎ teoremǎ reiese
urmǎtoarea definitie:
Definiţia 7.3.15 Fie H : V → R este o formǎ pǎtraticǎ adusǎ la forma
canonicǎ:
n
X
H(x) = λi x2i .
i=1
Atunci:
1) + := |{i ∈ [n] | λi > 0}| se numeşte indicele pozitiv de inerţie al formei
pǎtratice H.
2) − := |{i ∈ [n] | λi < 0}| se numeşte indicele negativ de inerţie al formei

pǎtratice H.
3) := + − − se numeşte signatura formei pǎtratice.

7.4. FORME MULTILINIARE 171
7.4 Forme multiliniare
Definiţia 7.4.1 Fie V şi W douǎ K spaţii vectoriale finit dimensionale.
O aplicaţie ϕ : V n → W se numeşte formǎ multiliniarǎ dacǎ pentru orice
i ∈ [n] şi pentru orice α, β ∈ K, x1 , . . . , xi , . . . , xn , y ∈ V sǎ avem:
ϕ(x1 , . . . , αxi +βy, . . . , xn ) = αϕ(x1 , . . . , xi , . . . , xn )+βϕ(x1 , . . . , y, . . . , xn ).
Dacǎ W = K, atunci ϕ se numeşte formǎ n − liniara pe V. Dacǎ n = 2,
atunci ϕ se numeşte formǎ biliniarǎ.
Dacǎ ı̂n plus aplicaţia multiliniarǎ ϕ are proprietatea cǎ dacǎ xi = xi+1
atunci ϕ(x1 , . . . , xi , xi+1 , . . . , xn ) = 0 se numeşte formǎ multiliniarǎ alter-
nantǎ.
Teorema 7.4.2 Fie ϕ : V n → W o formǎ multiliniarǎ alternantǎ.
Atunci au loc afirmaţiile:
1) Dacǎ i < j, atunci
ϕ(x1 , . . . , xi , . . . , xj , . . . , xn ) = −ϕ(x1 , . . . , xj , . . . , xi , . . . , xn ).
2) Dacǎ xi = xj pentru i 6= j, atunci ϕ(x1 , . . . , xn ) = 0.
3) Dacǎ α ∈ K, atunci
ϕ(x1 , . . . , xi + αxj , . . . , xj , . . . , xn ) = ϕ(x1 , . . . , xi , . . . , xj , . . . , xn ).
4) Dacǎ σ ∈ Sn , atunci
ϕ(xσ(1) , . . . , xσ2 ) = (σ)ϕ(x1 , . . . , xn ) = 0.

5) Fie matricea A = (aij )i,j∈[n] şi e1 , e2 , . . . , en ∈ V. Dacǎ pentru orice
i ∈ [n]
n
X n
X
fi = aij ej si gi = aji ej , atunci
j=1 j=1
ϕ(f1 , f2 , . . . , fn ) = ϕ(g1 , g2 , . . . , gn ) = det(A)ϕ(e1 , e2 , . . . , en ).
Demonstraţie: 1) Cum i < j, fie k ≥ 1 astfel ı̂ncât j = i + k. Vom face
inducţie dupǎ k ≥ 1.
Dacǎ k = 1, atunci j = i + 1 şi
ϕ(x1 , . . . , xi + xi+1 , xi + xi+1 , . . . , xn ) = 0.
Cum ϕ este o formǎ multiliniarǎ avem:
0 = ϕ(x1 , . . . , xi , xi , . . . , xn ) + ϕ(x1 , . . . , xi , xi+1 , . . . , xn )+
ϕ(x1 , . . . , xi+1 , xi , . . . , xn ) + ϕ(x1 , . . . , xi+1 , xi+1 , . . . , xn ),
iar din faptul cǎ ϕ este formǎ alternantǎ obţinem
ϕ(x1 , . . . , xi , xi+1 , . . . , xn ) + ϕ(x1 , . . . , xi+1 , xi , . . . , xn ) = 0,
adicǎ
ϕ(x1 , . . . , xi , . . . , xj , . . . , xn ) = −ϕ(x1 , . . . , xj , . . . , xi , . . . , xn ).
Presupunem k > 1. Aplicând ipoteza de inducţie avem:
ϕ(x1 , . . . , xi , . . . , xj , . . . , xn ) = −ϕ(x1 , . . . , xi , . . . , xj , xj−1 , . . . , xn ) =
din ipoteza de inducţie

= −(−ϕ(x1 , . . . , xj , . . . , xi , xj−1 , . . . , xn )) =
−(−(−ϕ(x1 , . . . , xj , . . . , xi , . . . , xn ))) = −ϕ(x1 , . . . , xj , . . . , xi , . . . , xn ).
2) Presupunem i < j. Aplicând proprietatea 1) avem
ϕ(x1 , . . . , xi , . . . , xj , . . . , xn ) = ϕ(x1 , . . . , xj−1 , . . . , xi , xj , . . . , xn ) = 0.
3) Rezultǎ din faptul cǎ ϕ este o formǎ multiliniarǎ şi din proprietatea 2).
4) Orice permutatre este produs de transpoziţii şi : Sn → {−1, +1} este
morfism de grupuri, atunci ı̂n mod evident ne putem reduce la cazul când
σ este o transpoziţie, iar acest fapt este demonstrat la 2).
5) Avem:
Xn n
X
ϕ(f1 , . . . , fn ) = ϕ( a1j ej , . . . , anj ej ) =
j=1 j=1
X
a1i1 . . . anin ϕ(ei1 , . . . , ein ) =
1≤i1 ,...,in ≤n
X
a1σ(1) a2σ(2) . . . anσ(n) ϕ(eσ(1) , . . . , eσ(n) ) =
σ:[n]→[n]
X
a1σ(1) a2σ(2) . . . anσ(n) ϕ(eσ(1) , . . . , eσ(n) )+
σ∈Sn
X
a1σ(1) a2σ(2) . . . anσ(n) ϕ(eσ(1) , . . . , eσ(n) )
σ:[n]→[n]
σ nu este injectiva
Dacǎ σ : [n] → [n] nu este injectivǎ existǎ i 6= j astfel ı̂ncât σ(i) = σ(j),
adicǎ eσ(i) = eσ(j) şi cum ϕ este formǎ multiliniarǎ alternantǎ, atunci
ϕ(eσ(1) , . . . , eσ(n) ) = 0. Deci avem
X
ϕ(f1 , . . . , fn ) = a1σ(1) a2σ(2) . . . anσ(n) ϕ(eσ(1) , . . . , eσ(n) ) =
σ∈Sn
X
(σ)a1σ(1) a2σ(2) . . . anσ(n) ϕ(e1 , . . . , en ) = det(A)ϕ(e1 , . . . , en ).
σ∈Sn
Analog se aratǎ egalitatea
ϕ(g1 , g2 , . . . , gn ) = det(A)ϕ(e1 , e2 , . . . , en ).
Notǎm E = M(n, 1, K), adicǎ

  
 a1

 


  


   

 
 a2

  


E=   , ai ∈ K .
 .
 ..
  

  


   


   


 a 

n
Este evident cǎ E este un K vectorial de dimensiune n cu baza:

     
 1   0   0 
     
0 1 0
     
ξ1 =   , ξ2 =   , . . . , ξn = 
     

 .   .   . 
 ..   ..   .. 
     
     
0 0 1
Dacǎ A ∈ Mn (K), vom nota cu A1 , A2 , . . . , An coloanele acestei matrice.
Este evident cǎ A1 , A2 , . . . , An ∈ E.
Corolarul 7.4.3 Fie ϕ : E n → K o formǎ multiliniarǎ alternantǎ ast-
fel ı̂ncât ϕ(ξ 1 , ξ 2 , . . . , ξ n ) = 1. Dacǎ A = (aij )i,j∈[n] ∈ Mn (K), atunci
ϕ(A1 , A2 , . . . , An ) = det(A).
Demonstraţie: Deoarece
n
X
Ai = aij ξ j ,
j=1
atunci din teorema precedentǎ obţinem cǎ
ϕ(A1 , A2 , . . . , An ) = det(A)ϕ(ξ 1 , ξ 2 , . . . , ξ n ) = det(A).

Teorema 7.4.4 (Teorema fundamentalǎ a teoriei determinanţilor)
Fie E = M(n, 1, K), atunci existǎ ϕn : E n → K o unicǎ formǎ multiliniarǎ
alternantǎ astfel ı̂ncât ϕn (ξ 1 , ξ 2 , . . . , ξ n ) = 1.
Demonstraţie: Mai ı̂ntâi vom arǎta unicitatea.
Fie A = (A1 , A2 , . . . , An ) ∈ Mn (K) astfel ı̂ncât A1 , A2 , . . . , An coloanele
matricei A. Dacǎ ϕn , ψn : E n → K sunt douǎ forme multiliniare alter-
nante astfel ı̂ncât ϕn (ξ 1 , ξ 2 , . . . , ξ n ) = ψn (ξ 1 , ξ 2 , . . . , ξ n ) = 1, atunci din
teorema 4.4.2. avem cǎ ϕn (A1 , A2 , . . . , An ) = ψn (A1 , A2 , . . . , An ) = det(A)
şi deci ϕ = ψ.
Pentru demonstraţia existenţei vom proceda prin inducţie matematicǎ
dupǎ n ≥ 1.
Dacǎ n = 1, atunci E = K, ξ 1 = 1 şi definim ϕ1 ((a)) = a.
Presupunem n > 1. Fie A1 , A2 , . . . , An ∈ E şi notǎm cu A = (aij )i,j∈[n] =
(A1 , A2 , . . . , An ) matricea pǎtrticǎ ce are drept coloane A1 , A2 , . . . , An , unde
pentru orice i ∈ [n],



 a1i 
 
a
 
i
 2i 
A = . 

.
 .. 
 
 
ani
Notǎm cu Aij matricea obţinutǎ din A eliminı̂nd linia i şi coloana j. Ţinı̂nd
cont de ipoteza inductivǎ definim
n
X
ϕn (A1 , . . . , An ) = (−1)i+j aij ϕn−1 (A1ij , . . . , An−1
ij ).
j=1
Se observǎ imediat cǎ ϕn (ξ 1 , ξ 2 , . . . , ξ n ) = 1, ı̂ntrucât matricea cu coloanele
ξ 1 , ξ 2 , . . . , ξ n este matricea identicǎ In = (ξ 1 , ξ 2 , . . . , ξ n ).
Vom arǎta cǎ ϕn este formǎ multiliniarǎ, adicǎ pentru orice α, β ∈ K şi
0
orice k ∈ [n] avem: ϕn (A1 , . . . , αAk + βA k , . . . , An ) =
0
αϕn (A1 , . . . , Ak , . . . , An ) + βϕn (A1 , . . . , A k , . . . , An ).
Presupunem  
0
 a1k 
 0 
 a2k
 
0
Ak

=
 .
.
 ..


 
 
0
ank
0 0
Notǎm A = (aij )i,j∈[n] = (A1 , . . . , Ak , . . . , An ) şi A = (aij )i,j∈[n] =
0 0
(A1 , . . . , A k , . . . , An ) unde aij = aij pentru j 6= k.
Fie matricea B = (bij )i,j∈[n] = (B 1 , . . . , B k , . . . , B n ) unde B i = Ai pentru

0
orice i 6= k şi B k = αAk + βA k . Avem
n
0 X
n−1
ϕn (A1 , . . . , αAk + βA k , . . . , An ) = (−1)i+j bij ϕn−1 (Bij
1
, . . . , Bij )=
j=1
n
X
n−1 n−1
= (−1)i+j bij ϕn−1 (Bij
1
, . . . , Bij ) + (−1)i+k bik ϕn−1 (Bik
1
, . . . , Bik ).
j=1
j6=k
Dacǎ j 6= k avem
0 0
n−1
1
ϕn−1 (Bij , . . . , Bij ) = αϕn−1 (A1ij , . . . , An−1 1 n−1
ij ) + βϕn−1 (Aij , . . . , Aij ).
Dacǎ j = k avem
0 0
n−1
1
ϕn−1 (Bij , . . . , Bij ) = ϕn−1 (A1ij , . . . , An−1 1 n−1
ij ) = ϕn−1 (Aij , . . . , Aij ).
Astfel avem
n
0 X
ϕn (A1 , . . . , αAk + βA k , . . . , An ) = α (−1)i+j aij ϕn−1 (A1ij , . . . , An−1
ij )+
j=1
j6=k
n
X 0 0 0
β (−1)i+j aij ϕn−1 (Aij1 , . . . , Aijn−1 ) + α(−1)i+k aik ϕn−1 (A1ij , . . . , An−1
ij )+
j=1
j6=k
0 0 0
β(−1)i+k aik ϕn−1 (Aij1 , . . . , Aijn−1 ).
0
Grupı̂nd convenabil obţinem ϕn (A1 , . . . , αAk + βA k , . . . , An ) =
0
αϕn (A1 , . . . , Ak , . . . , An ) + βϕn (A1 , . . . , A k , . . . , An ).
Mai avem de arǎtat cǎ ϕn este formǎ alternantǎ. Presupunem cǎ Ak =
Ak+1 . Avem
n
X
n−1
ϕn (A1 , . . . , An ) = (−1)i+j aij ϕn−1 (A1ij , . . . , Aij )=
j=1
n
X
(−1)i+j aij ϕn−1 (A1ij , . . . , An−1
ij ) + (−1)
i+k
aik ϕn−1 (A1ik , . . . , An−1
ik )+
j=1
j6=k,k+1
(−1)i+k+1 aik+1 ϕn−1 (A1ik+1 , . . . , An−1

ik+1 ).
Deoarece Ak = Ak+1 şi j 6= k, k + 1 avem ϕn−1 (A1ij , . . . , An−1

ij ) = 0.
Se observǎ imediat cǎ
ϕn−1 (A1ik , . . . , An−1 1 n−1

ik ) = ϕn−1 (Aik+1 , . . . , Aik+1 )
şi deci ϕn (A1 , . . . , An ) = 0.
Corolarul 7.4.5 Dacǎ A ∈ Mn (K), atunci

n
X
det(A) = (−1)i+j aij det(Aij ),
j=1
unde Aij este matricea care se obţine din A eliminı̂n linia i şi coloana j.
Demonstraţie: Este clar ţinı̂nd cont de definiţia lui ϕn şi de corolarul 4.4.3.
Teorema 7.4.6 Fie A, B ∈ Mn (K), atunci det(AB) = det(A)det(B).
Demonstraţie: Fie A = (aij )i,j∈[n] şi B = (bij )i,j∈[n] . Fie

n
X n
X
ei = bij ξ j si fi = aij ej , (∀) i ∈ [n].
j=1 j=1
Este evident cǎ:

       
1
 e1   ξ   f1   e1 
       
2 
 e2 ξ  f2  e2 
      
   
 =B ;   = A .
 . ..  ..  .. 
 ..
   




 . 

 . 


 . 

       
en ξn fn en
Deci      
1 1
 f1   ξ   ξ 
     
2  2
f2  ξ  ξ 
    
  
  = A(B  ) = (AB)  .
 .. 
  ..   .. 

 .  
 .  
 . 

     
fn ξn ξn
Din teorema 4.4.2. avem
ϕn (f1 , . . . , fn ) = det(AB) = ϕn (ξ 1 , . . . , ξ n ) = det(AB).
Pe de altǎ parte
ϕn (f1 , . . . , fn ) = det(A)ϕn (e1 , . . . , en ) =
det(A)(det(B)ϕn (ξ 1 , . . . , ξ n )) = det(A)det(B).
Deci det(AB) = det(A)det(B).

Capitolul 8
Geometrie analitică ı̂n
plan
8.1 Sisteme de coordonate ı̂n plan
Pe o dreaptă vom alege un punct fix O, numit origine, un sens, numit
sens pozitiv, şi un segment unitate; dreapta astfel organizatǎ o vom numii
axǎ de coordonate ( sau axǎ de coordonate carteziene ). Coordonata unui
punct P 6= O situat pe o axă de coordonate Ox este numărul x egal ı̂n
valoare absolută cu lungimea segmentului OP şi căruia i se ataşeză semnul
plus dacă segmentul OP are sensul pozitiv al axei şi semnul minus ı̂n caz
contrar. În cazul ı̂n care P = O coordonata lui P este zero.
Vom nota punctul P de coordonată x prin P(x) (fig. 1).
179
180 CAPITOLUL 8. GEOMETRIE ANALITICĂ ÎN PLAN
| | -x | | | | - x
O P O P1 P P2
F ig.1 F ig.2
Distanţa dintre două puncte P1 (x1 ) şi P2 (x2 ) este egală cu |x1 − x2 |.
Fie P1 (x1 ) şi P2 (x2 ) două puncte distincte pe axa Ox şi P(x) un al treilea
punct pe axa Ox distinct de P1 şi P2 (fig. 2). Numărul λ egal ı̂n valoare
P1 P
absolută cu P P2 cu semnul plus dacă segmentele P1 P şi P P2 au acelaşi sens
şi cu minus ı̂n caz contrar se numeşte raportul ı̂n care punctul P ı̂mparte
segmentul P1 P2 . Se verifică simplu că
x − x1
λ=
x2 − x
de unde rezultă că coordonata x a punctului P este dată de egalitatea:
x1 + λx2
x= .
1+λ
8.1.1 Coordonate carteziene ortogonale
În geometrie, Descartes (numele latin: Cartesius) a introdus noţiunea de
coordonate carteziene. Într-un plan vom considera două axe de coordonate
perpendiculare ı̂ntre ele ce se intersectează ı̂n originea comună O, avı̂nd
segmentele unitate egale. De asemenea, vom fixa care dintre axe este prima
axa si care este a doua axă. Astfel am definit un sistem de coodonate
carteziene ortogonale ı̂n plan. Puncutul O ı̂l vom numii originea sistemului
de coordonate, prima axă se numeşte axa absciselor şi se notează cu Ox,
iar a doua axă se numeşte axa ordonatelor şi se notează cu Oy. Cele două
8.1. SISTEME DE COORDONATE ÎN PLAN 181
axe se aleg ı̂n aşa fel ı̂ncât rotind axa Ox ı̂n sens trigonometric cu un unghi
drept să se suprapună peste axa Oy, iar sensul pozitiv al axei Ox să coincidă
cu sensul pozitiv al axei Oy (fig. 3).
y
6
P2 rP
1 −
| - x
O P1
1
F ig. 3
Fie P un punct din plan. Vom duce prin acest punct paralele la cele două
axe de coordonate şi fie P1 şi P2 punctele de intersecţe ale paralelelor cu
axa Ox, respectiv axa Oy. Fie x coordonata lui P1 pe axa Ox şi y coordo-
nata lui P2 pe axa Oy. Vom spune că x este abcisa punctului P , y ordonata
punctului P . De asemenea, spunem că x şi y sunt coordonatele punctului
P ı̂n plan şi se notează P (x, y).
Fie P1 (x1 , y1 ) şi P2 (x2 , y2 ) două puncte ı̂n plan. Utilizı̂nd teorema lui
Pitagora distanţa dintre cele două puncte (f ig. 4) este:

p
dist(P1 , P2 ) = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2 .
y
6
P2 (x2 , y2 )

O
- x

P1 (x1 , y1 )
F ig. 4
Fie iarăşi P1 (x1 , y1 ) şi P2 (x2 , y2 ) două puncte distincte ı̂n plan şi P (x, y)
un punct pe dreapta ce trece prin P1 şi P2 (f ig. 5). Dacă λ este raportul
ı̂n care ı̂mparte P segmentul P1 P2 şi P1 P2 nu este paralel nici cu axa Oy,
adică x 6= x2 , şi nici nu este paralel cu axa Ox, adică y 6= y2 , atunci:
x − x1 y − y1
λ= , λ= .
x2 − x y2 − y
y
6
Q2 (0, y2 ) P2 (x2 , y2 )

Q(0, y) r P (x, y)

O - x
R1 (x1 , 0) R(x, 0) R2 (x2 , 0)
Q1 (0, y1 )
P1 (x1 , y1 )
F ig. 5
Astfel, formulele coordonatelor punctului P care ı̂mparte segmentul P1 P2
ı̂n raportul λ sunt:
x1 + λx2 y1 + λy2
x= , y= .
1+λ 1+λ
8.1.2 Coordonate polare
Într-un plan vom considera un punct fix O pe care-l vom numii pol şi o
semidreaptă Ox pe care o von numii axă polară pe care vom alege un seg-
8.1. SISTEME DE COORDONATE ÎN PLAN 183
ment unitate f ig. 6.

r P
ρ
ϕ| -x
O 1
F ig. 6
Fie P un punct ı̂n plan care nu coincide cu polul. Vom nota cu ρ distanţa
de la O la P şi cu ϕ unghiul ( socotit ı̂n sens trigonometric) pe care-l face
semidreapta OP cu semidreapta Ox. Numărul ρ se numeşte raza vectoare,
ϕ se numeşte anomalia punctului P , iar perechea (ρ, ϕ) se numesc coordo-
natele polare ale punctului P. Pe lı̂ngă sistemul de coordonate polare vom
considera ı̂n acelaşi plan un sistem de coordonate carteziene avı̂nd polul O
ca origine a sistemului cartezian, iar axa polară ca semiaxăpozitivă, iar Oy
se alege ı̂n mod corespunzător ca ı̂n figura 7.
6
r P
ρ
ϕ -x
O P1
F ig. 7
Fie P un punct din plan diferit de O avı̂nd coordonatele carteziene perechea

(x, y), iar ca coordonate polare perechea (ρ, ϕ). Notăm cu P1 proiecţia lui
P pe axa Ox. În triunghiul dreptunghic OP1 P avem:
OP1 = OP cosϕ = ρcosϕ, P P1 = OP sinϕ = ρsinϕ.
Utilizı̂nd teorema lui Pitagora avem:
OP 2 = OP12 + P1 P 2 , ρ2 = x 2 + y 2 .
Deducem că:
p x y
ρ= x2 + y 2 , cosϕ = p , sinϕ = p .
x2 + y2 x2 + y2
Dacă P nu se află pe axa Oy, adică x 6= 0, avem: tgϕ = xy .
8.2 Vectori ı̂n plan
Calculul vectorial prezintă o mare importanţă ı̂n fizică şi ı̂n domeniile in-
ginereşti. Vectorii intervin de exemplu ca forţe, viteze, aceleraţii.
Spunem că un segment este orientat dacă una din extremităţi este consid-
erată prima extremitate, iar cealaltă cea de a doua extremitate.
Dreapta pe care se află un segment AB se numeşte suportul segmentului.
Orice segment orientat determină pe suportul său un anumit sens.
Două segmente orientate cu suporturile paralele au acelaşi sens dacă ele
determină acelaşi sens pe suporturi.
Vom spune că două segmente orientate sunt echivalente dacă:
a) au suporturi paralele;
8.2. VECTORI ÎN PLAN 185
b) au acelaşi sens;
c) au acelaşi lungime.
O clasa de echivalenţă unor astfel de semente orientate se numeşte vec-
tor. Cu alte cuvinte, un vector este un reprezentant al unei mulţime de
segmente orientate ce verifică a), b), c). Vectorii se notează cu litere mici
cu o săgeată deasupra, ~v , ~a; dacă se cunosc extremităţile vectorului ca fiind

~
A şi B atunci ı̂l vom nota AB.
B
r
~v A
A ~a
A
r r AU
A
F ig. 8
~
Lungimea unui vector se notează |~a|, |AB|.
Spunem că doi vectori sunt coliniari dacă au aceaşi direcţie. Vecorul nul
este vectorul de lungime nulă, coliniar cu orice vector. Vectorul nul se
notează: ~0.
8.2.1 Adunarea vectorilor
Fie ~u şi ~v doi vectori. Regula triunghiului.
Vom alege ı̂n mod arbitrar un punct O din plan şi considerăm vectorii
~ = ~u şi vectorul P~Q = ~v . Vectorul OQ
OP ~ este prin definiţie suma vectorilor
~ = ~u + ~v (f ig. 9.)
~u şi ~v , OQ
~v
:
~u

*Q

:

P

O
F ig. 9
Regula paralelogramului.
Vom alege ı̂n mod arbitrar un punct O din plan şi considerăm vectorii
~ = ~u şi vectorul OQ
OP ~ = ~v . Se construieşte paralelogramul OP T Q avı̂nd
~ va fi sume vectorilor ~u şi ~v , OT

OP şi OQ. Vectorul OT ~ = ~u +~v (f ig. 10).
~v :
~u
T

:
*

P

:
Q

O
F ig. 10
Din definiţia sumei rezultă imediat inegaliatea triunghiului:
|~u + ~v | ≤ |~u| + |~v |.
Se verifică imediat că adunarea vectorilor este comutativă, adică
~u + ~v = ~v + ~u
este asociativă, adică
(~u + ~v ) + w
~ = ~u + (~v + w)
~
şi
~u + ~0 = ~u
oricare ar fi vectorii ~u, ~v , w.

~
Dacă ~u 6= ~0, atunci vectorul avı̂nd aceaşi direcţie şi aceiaşi lungime ca şi
~u dar avı̂nd sens opus lui ~u se notează −~u şi se numeşte vectorul opus
vectorului ~u. Dacă ~u = ~0, atunci −~u = ~0. Se verifică imediat că
~u + (−~u) = ~0
oricare ar fi vectorul ~u.
Fie vectorii ~u şi ~v , diferenţa dintre vecorii ~u şi ~v este vectorul w

~ astfel ı̂ncât
~u = ~v + w.
~
Vectorul diferenţă dintre ~u şi ~v se notează ~u − ~v .

~ = ~u,
Pentru a construi diferenţă ~u − ~v luom un punct O şi vectorii OA
~ = ~v . Deoarece OB
OB ~ + BA
~ = OA
~ (f ig. 11), atunci BA
~ = ~u − ~v .
A
Y
H
~u HH
H ~u − ~v
HH
H
H- H B
O ~v
F ig. 11
8.2.2 Înmulţirea vectorilor cu scalari
Fie ~u 6= ~0 şi λ 6= 0. Se numeşte produsul dintre λ şi ~u, şi se notează λ~u
vectorul care are următoarele proprietţi:
1) λ~u are aceaşi direcţie ca ~u;
2) λ~u are aceaşi sens ca ~u dacă λ > 0 şi are sens contrar dacă λ < 0
3) |λ~u| = |λ||~u|.
Dacă λ = 0 sau ~u = 0, atunci prin definiţie λ~u = ~0.
Propoziţia 8.2.1 Dacă ~u şi ~v sunt doi vectori coliniari astfel ı̂ncât ~u 6=
0 atunci există un scalar α aşa ı̂ncât ~v = α~u.
Demonstraţie: Este evident că pentru orice ~u 6= 0 avem
1 1
| ~u| = |~u| = 1.
|~u| |~u|
1 1
Dacă ~u şi ~v sunt coliniari şi au acelaşi sens, atunci u| ~
|~ u = v| ~
|~ v de unde
|~
v|
rezultă α = u| .
|~
1
Dacă ~u şi ~v sunt coliniari şi au sensuri contrare, atunci u| ~
|~ u = − |~v1| ~v de
|~
v|
unde rezultă α = − |~
u| .
Avem următoarele proprietăţi ı̂ntre scalari şi vectori:
1) 1~u = ~u;
2) λ(µ~u = (λµ)~u;
3) (λ + µ)~u = λ~u + µ~u;
4) λ(~u + ~v ) = λ~u + λ~v .
Demonstraţia o lăsăm pe seama cititorului!
8.2.3 Combinaţii liniare de vectori
Fiind daţi vectorii
v~1 , v~2 , . . . , v~n
un vector de forma
~v = λ1 v~1 + λ2 v~2 + . . . + λn v~n
poartă numele de combinaţie liniară a vectorilor daţi. Scalarii λi se numesc
coeficienţii combinaţiei liniare.
Spunem că vectorii
v~1 , v~2 , . . . , v~n
sunt liniari dependenţi dacă există o combinaţie liniară egală cu vectorul
nul
λ1 v~1 + λ2 v~2 + . . . + λn v~n = ~0
cu nu toţi coeficienţii nuli.

Propoziţia 8.2.2 Doi vectori v~1 şi v~2 sunt liniari dependenţi dacă şi
numai dacă sunt coliniari.
Demonstraţie:
Presupunem de exemplu că λ1 6= 0 şi
λ1 v~1 + λ2 v~2 = ~0,
atunci
λ2
v~1 = − v~2 ,
λ1
deci v~1 şi v~2 sunt coliniari.
Reciproc, fie v~1 şi v~2 doi vectori coliniari. Din coliniaritatea vectorilor v~1
şi v~2 există λ aşa ı̂ncât v~1 = λv~2 .
Dar atunci avem
1v~1 − λv~2 = ~0
ceea ce arată că v~1 şi v~2 sunt liniari dependenţi.
Doi vectori v~1 şi v~2 ce nu sunt liniari dependenţi se zic liniari independenţi.
Din propoziţia precedentă, doi vectori v~1 şi v~2 sunt liniari independenţi dacă
şi numai dacă nu sunt coliniari.
8.2.4 Bază vectorială
Într-un plan π se numeşte bază orice pereche ordonată de vectori e~1 şi e~2
liniari independenţi din acest plan.
Din teorema de unicitate a scrierii unui vector ı̂ntr-o bază avem:

Teorema 8.2.3 Fiind dată o bază E = {e~1 , e~2 } ı̂n plan, atunci pentru
orice vector ~v există şi sunt unici scalarii x, y astfel ı̂ncât
~v = xe~1 + y e~2 .
Perechea (x, y) poartă denumirea de coordonatele vectorului ~v ı̂n baza {e~1 , e~2 }.
Se numeşte versorul unei axe L, vectorul ~l de lungime unitate, avı̂nd direcţia
şi sensul lui L.
Considerăm un sistem de coordonate ortogonale xOy şi notăm prin ~i şi

~j versorii axelor de coordonate Ox şi Oy. Fie P = P (x, y) un punct din
~ are coordonatele (x, y) ı̂n baza

plan de coordonate (x, y). Astfel vectorul OP
formată de versorii {~i, ~j} :
~ = x~i + y~j.
OP
Dacă P1 (x1 , y1 ) şi P2 (x2 , y2 ) sunt două puncte ı̂n plan (F ig. 12) atunci:
P1 P2 = (x2 − x1 )~i + (y2 − y1 )~j.
y
6
P1 (x1 , y1 )
: P2 (x2 , y2 )
%
%
%
%
~j %
6 %
%
% - -x
O ~
i
F ig. 12
8.2.5 Produsul scalar a doi vectori
Se numeşte produsul scalar a doi vectori v~1 şi v~2 şi notăm v~1 v~2 numărul
dat de formula
v~1 v~2 = |v~1 ||v~2 |cosϕ,
unde ϕ este unghiul dintre vectorii v~1 şi v~2 .
Dacă v~1 şi v~2 sunt doi vectori nenuli, atunci unghiul ϕ dintre ei este dat
de formula:
v~1 v~2
cosϕ = .
|v~1 ||v~2 |
După cum se verifică cu uşurinţă produsul scalar are proprietăţiile:
1) v~1 v~2 = v~2 v~1 (comutativitate)
2) v~1 (v~2 + v~3 ) = v~1 v~2 + v~1 v~3 (asociativitate)
3) λ(v~1 v~2 ) = (λv~1 )v~2 = v~1 (λv~2 )
Să considerăm un sistem de coordonate carteziene ortogonale xOy şi
notăm ~i şi ~j versorii axelor. Este evident că
~i2 = ~j 2 , ~i~j = ~j~i = 0.
Fie v~1 şi v~2 doi vectori nenuli:
v~1 = x1~i + y1~j , v~2 = x2~i + y2~j.
Folosind proprietăţile produsului scalar obţinem:
q q
v~1 v~2 = x1 x2 + y1 y2 , |v~1 | = x21 + y12 , |v~2 | = x22 + y22 ,
8.3. TRANSFORMAREA COORDONATELOR ORTOGONALE 193
iar
x1 x2 + y1 y2
cosϕ = p p .
x21 + y12 x22 + y22
8.3 Transformarea coordonatelor ortogonale
8.3.1 Translaţia
Considerăm un sistem de coordonate cartezian ortogonal xOy. Un sistem

0 0 0 0
cartezian ortogonal avı̂nd axele O x şi O y care au versorii axelor egali
cu versorii axelor Ox şi Oy se spune că s-a obţinut din primul printr-o
translaţie.
Fie P un punct ı̂n sistemul cartezian ortogonal xOy care are coordonatele
0 0 0 0 0
x, y. Fie x , y coordonatele punctului P sistemul cartezian ortogonal x O y .
Fie ~i şi ~j versorii axelor Ox şi Oy. Prin ipoteză ~i şi ~j sunt şi versorii axelor
0 0 0 0
O x şi O y . Din f ig. 13 avem:
~ = x~i + y~j , O~0 P = x0~i + y 0~j.

OP
0
y
6
y
6
0 : P

O - x
0

-x
O
F ig. 13
0 0
Presupunem că O = O (a, b) ı̂n sistemul cartezian ortogonal xOy.
Atunci
~ 0 = a~i + b~j.
OO
Pe de altă parte
~ 0 + O~0 P
~ = OO
OP
de unde rezultă că:
0 0 0 0
x~i + y~j = (a~i + b~j) + (x ~i + y ~j) = (a + x )~i + (b + y )~j.
Din unicitatea scrierii unui vector ı̂ntr-o bază deducem:


 x = a + x0

(8.1)
0
 y

=b+y
sau 
 x0

=x−a
(8.2)
 y0

= y − b.
8.3.2 Rotaţia
Considerăm un sistem de coordonate cartezian ortogonal xOy avı̂nd versorii
axelor Ox şi Oy pe ~i şi ~j. Mai considerăm un alt sistem de coordonate

0 0 0
cartezian ortogonal x Oy cu aceiaşi origine O avı̂nd versorii axelor Ox şi
0
Oy pe i~0 şi j~0 .
0
Vom nota cu α unghiul dintre axele Ox şi Ox (F ig. 14).
8.3. TRANSFORMAREA COORDONATELOR ORTOGONALE 195
0 y
y
6
K
A
0
A x
A *

A
A ~
A 6j
j~0 KA i~0
A
*

A α - -x
O ~i
F ig. 14
Urmărind f ig. 14 avem:


 i~0

= cosα ~i + sinα ~j
(8.3)
 j~0

= −sinα ~i + cosα ~j
de unde obţinem: 
 x = cosα x0 − sinα y 0

(8.4)
0 0
 y

= sinα x + cosα y
De aici deducem: 
 x0

= cosα x + sinα y
(8.5)
 y0

= −sinα x + cosα y
Observaţia 8.3.1 Dacă considerăm ı̂n plan un sistem de coordonate
cartezian ortogonal xOy şi un sistem de coordonate cartezian ortogonal

0 0 0
x O y obţinut prin translaţia de vector ~v = a~i + b~j şi rotaţia de unghi
0 0
α, atunci ı̂ntre coordonatele carteziene ortogonale (x, y) şi (x , y ) ale unui
punct M din plan, ı̂n raport cu cele două sisteme, există relaţiile:

 x = a + x0 cosα − y 0 sinα

(8.6)
0 0
 y

= b + x sinα + y cosα
8.4 Ecuaţiile curbelor ı̂n plan
În tot acest paragraf, vom presupune că am fixat un sistem cartezian de
coordonate ortogonale ı̂n plan.
Se numeşte curbă algebrică, o curbă a cărei ecuaţie f (x, y)) = 0, unde
f (x, y) este un polinom ı̂n x şi y. Gradul polinomului f (x, y) se numeşte
ordinul curbei.
Curbele de ordin ı̂ntâi au ecuaţia generală:
ax + by + c = 0
şi vom vedea că aceste drepte sunt dreptele. Curbele de ordin doi au ecuaţia
generală:
ax2 + bxy + cy 2 + dx + ey + f = 0
şi se numesc conice.
O curbă se mai poate definii si prin ecuaţii parametrice:


 x = ϕ(t)

(8.7)
 y

= ψ(t)
unde coordonatele (x, y) ale punctului P (x, y) al curbei sunt exprimate ı̂n
funcţie de t.
8.4.1 Ecuaţia generală a dreptei
Fie d o dreaptă oarecare, P0 (x0 , y0 ) ∈ d un punct ce aparţine dreptei d şi un
vector ~n = a ~i + b ~j care să fie perpendicular pe direcţia dreptei d (f ig. 15)

8.4. ECUAŢIILE CURBELOR ÎN PLAN 197
y J ~n
]
J

J
r
6

r P

d
P0

-x
O
F ig. 15
Un punct P = P (x, y) din plan apaţine dreptei d dacă şi numai dacă vectorii
P~0 P şi ~n sunt perpendiculari, adică P~0 P ~n = 0.
Ţinı̂nd cont că
P~0 P = (x − x0 ) ~i + (y − y0 ) ~j,
deducem
a (x − x0 ) + b (y − y0 ) = 0.
Notı̂nd
c = −(ax0 + by0 )
obţinem
ax + by + c = 0,
care reprezintă ecuaţia dreptei d.
Reciproc, vom arăta orice ecuaţie de forma
αx + βy + γ = 0
reprezintă ecuaţia unei drepte.
Într-advăr, fie x1 , y1 o soluţie a acestei ecuaţi,
αx1 + βy1 + γ = 0.
Scăzı̂nd obţinem
a(x − x1 ) + b(y − y1 ) = 0.
Dar această din urmă ecuaţie reprezintă produsul scalar dintre vectorii m
~ =
α ~i + β ~j şi P~1 P unde P1 = P1 (x1 , y1 ), adică ecuaţi dreptei ce trece prin
~ = α ~i + β ~j.
punctul P1 (x1 , y1 ) şi este pervendiculară pe vectorul m
8.4.2 Ecuaţia unei drepte ce trece printr-un punct fix
Printr-un punct trec o infinitate de drepte. O dreaptă care trece printr-un
punct este unic determinată dacă se dă vectorul direcţiei dreptei. Un astfel
de vector se numeşte vectorul director al dreptei.
Fie d o dreaptă ce trece prin punctul fix P0 (x0 , y0 ) şi are ca vector director
~ν = l ~i + m~j.
P (x, y) ∈ d dacă şi numai dacă vectorii P~0 P şi ~ν sunt coliniari, ceea ce
este echivalent cu

x − x0 y − y0
=0 (8.8)

l m

Aceasta este ecuaţia dreptei d.
Ecuaţia (8.8) este echivalentă cu
x − x0 y − y0
=
l m
şi se numeşte ecuaţia canonică a dreptei.
Dacă l = 0 ecuaţia canonică se reduce la x = x0 , iar dacă m = 0 ecuaţia
canonică devine y = y0 .
8.4.3 Ecuaţii parametrice ale dreptei
Fie d o dreaptă ce trece prin punctul fix P0 (x0 , y0 ) şi are ca vector director
~ν = l ~i + m~j.
Condiţia necesară şi suficientă ca un punct P (x, y) să aparţină dreptei d
este ca vectorii P~0 P şi ~ν să fie coliniari, adică există un scalar λ astfel
ı̂ncaât
P~0 P = λ ~ν
ceea ce este echivalent cu
x − x0 =λl
(8.9)
y − y0 =λm
Astfel obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei:
x = x0 + λ l
(8.10)
y = y0 + λ m
8.4.4 Ecuaţia unei drepte ce trece prin două puncte
fixe
Fie P1 (x1 , y1 ) şi P2 (x2 , y2 ) două puncte fixe. Aceste puncte determină o
dreaptă care are ca vector director P1~P2 = (x2 −x1 ) ~(i)+(y2 −y1 ) ~j. Ţinı̂nd
cont de ecuaţia dreptei ce trece printr-un punct fix şi de direcţie dată ecuaţia
dreptei d este:

x − x1 y − y1
=0 (8.11)

x2 − x1 y2 − y1

Ea se mai poate scrie sub forma:

x y 1

x
1 y1 1 = 0 (8.12)

x2 y2 1
De asemenea ecuaţia se poate scrie sub forma
x − x1 y − y1
=
x2 − x1 y2 − y1
cu convenţiile pe care le-am făcut.
Dacă dreapta d intersectează axele ı̂n A(a, 0) şi B(0, b) ecuaţia este:

x y 1

a
0 1 = 0 (8.13)

0 b 1
Dezvoltı̂nd determinantul obţinem ecuaţia
x y
+ =1
a b
care poartă numele de ecuaţia dreptei prin tăieturi.
Observaţia 8.4.1 Utilizı̂nd ecuaţia (8.12) deducem că pentru ca trei

puncte P1 (x1 , y1 ), P2 (x2 , y2 ) şi P3 (x3 , y3 ) sunt coliniare dacă şi numai dacă

x1 y1 1

x y 1 =0 (8.14)
2 2

x3 y3 1
Numim panta dreptei tangenta unghiului α, unde α este unghiul cu care
trebuie rotită ı̂n sens trigonometric axa Ox pentru ca direcţia sa să coin-
cidă cu direcţia dreptei. Astfel, ecuaţia dreptei ce trece printr-un punct fix
P0 (x0 , y0 ) şi are pantă dată m este:
y − y0 = m(x − x0 ).
8.4.5 Intersecţia a două drepte
Considerăm dreptele
d1 : a1 x + b1 y + c1 =0
(8.15)
d2 : a2 x + b2 y + c2 =0
Dacă

a1 b1
∆= 6= 0, (8.16)

a2 b2

atunci dreptele se taie ı̂ntr-un punct unic, ale cărui coordonate se determină
cu regula lui Cramer.
Reciproc, dacă dreptele se taie ı̂ntr-un punct, atunci ∆ 6= 0.
Dacă ∆ = 0 şi dacă

a1 c1 b1 c1
∆1 = =0 şi ∆2 = = 0, (8.17)

a2 c2 b2 c2

atunci dreptele sunt confundate şi reciproc.
Dacă ∆ = 0 şi ∆1 6= 0 (∆2 6= 0), atunci dreptele sunt paralele şi reciproc.
8.4.6 Unghiul dintre două drepte
Considerăm două drepte distincte
x−x1 y−y1 şi x−x2 y−y2 (8.18)

d1 : l1 = m1 d2 : l2 = m2
Unghiul dintre dreptele d1 şi d2 este unghiul θ format de vectorii directori
ai dreptelor, adică
ν~1 = l1~i + m1~j şi ν~2 = l2~i + m2~j (8.19)
Deci
ν~1 ν~2 l1 l2 + m1 m2
cosθ = =p2 p .
|ν~1 ||ν~2 | l1 + m21 l22 + m22
Dreptele d1 şi d2 sunt perpendiculare dacă l1 l2 + m1 m2 = 0.
8.4.7 Distanţa de la un punct la o dreaptă
Dacă dreapta d este paralelă cu una din axe, atunci distanţa de la punct la
dreaptă se determină foarte simplu. Astfel, distanţa de la punctul P0 (x0 , y0 )
la dreapta x = α este |x0 −α|, iar distanţa de la punctul P0 (x0 , y0 ) la dreapta
y = β este |y0 − β|.
Vom considera o dreaptă care nu este paralelă cu niciuna din axe
d : y = mx + n, m 6= 0.
Dreapta ce trece prin origine şi este perpendiculară pe dreapta d are ecuaţa:
0 1
d : y=− x.
m
0
Intersecţia dintre dreptele d şi d este punctul P0 (x0 , y0 ) cu
mn n
x0 = − , y0 = .
m2 + 1 m2 + 1
Distanţa dintre punctul O(0, 0) şi P0 (x0 , y0 ) este
|n|
q
OP0 = x20 + y02 = √ .
m2 + 1
Fie Q = Q(α, β) un punct oarecare din plan şi vrem să determinăm distanţa
de la Q la dreapta d. Considerăm un sistem de coordonate carteziene ortog-
onale cu centru ı̂n Q obţinut din sistemul iniţial prin translaţie (F ig. 16).
0 0
Vom nota cu Qx şi Qy axele noului sistem de coodonate.
0
y
6
y
6
d Q
Q
Q 0
Q P0 x
Q -
Q

Q
Q0

Q
Q

Q -x
Q
O Q
F ig. 16
0 0
Dacă P = P (x, y) ı̂n xOy, atunci ı̂n noul sistem x Qy coordonatele sale
vor fi:
0
x=x +α
(8.20)
0
y =y +β
Ecuaţia dreptei d ı̂n noul sistem de coordonate va fi deci
0 0
d : y = mx − β + mα + n,
de unde rezultă distanţa de la Q la d este:
| − β + mα + n|
dist(Q, d) = √ .
m2 + 1
Dacă ecuaţia dreptei este scrisă sub forma
ax + by + c = 0,
formula distanţei devine:
|aα + bβ + c|
dist(Q, d) = p .
α2 + β 2
8.4.8 Ecuaţia cercului
Considerăm ı̂n plan un punct fix Q(x0 , y0 ) şi r ∈ R+ un număr real pozitiv.
Cercul de centru Q(x0 , y0 ) şi rază r este locul geometric al punctelor P (x, y)
p
din plan egal depărtate de Q, QP = r, adică (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r.
Deci, cercul de centru Q(x0 , y0 ) şi rază r este locul geometric al punctelor
P (x, y) ce verifică ecuaţia :
C(Q, r) : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r2 (F ig.17).
y
6
'$
Q
P
&%
-x
O
F ig. 17
Dacă notăm
α = −x0 , β = −y0 şi γ = x20 + y02 − r2 ,
ecuaţia cercului se poate scrie sub forma:
C(Q, r) : x2 + y 2 + 2αx + 2βy + γ = 0.
În particular, dacă centrul este originea, atunci ecuaţia cercului devine:
C(O, r) : x2 + y 2 = r2 .
Folosind coordonatele polare pentru punctele de pe cerc obţinem ecuaţiile
parametrice:

 x = x0 + rcosθ

C(Q, r) : (8.21)
 y = y0 + rsinθ

cu 0 ≤ θ < 2π.
Dacă notăm t = tg θ2 şi ţinı̂d cont de relaţiile
1 − t2 2t
cosθ = , sinθ =
1 + t2 1 + t2
rezultă ecuaţiile parametrice raţionale:


 x = x0 + r 1−t22

1+t
C(Q, r) : (8.22)
 y = y0 + r 2t 2

1+t
cu t ∈ R.
8.4.9 Tangenta şi normala la cerc
Considerăm o curbă dată prin ecuaţiile paramterice:


 x = ϕ(t)

H : (8.23)
 y = ψ(t)

cu ϕ(t), ψ(t) două funcţii derivabile, cu derivata continuă.

0
Fie P (x0 , y0 ) un punct pe curbă, x0 = ϕ(t0 ), y0 = ψ(t0 ) cu ϕ (t0 ) 6= 0.
Dreapta ce trece prin P (x0 , y0 ) şi de pantă m = ab are ecuaţia

x − x0 y − y0
=0 (8.24)

a b

Dreapta ce trece prin punctul P de pe curbă coincide cu tangenta la curbă
ı̂n punctul P dacă panta

0
0 ψ (t0 )
m = f (x0 ) = 0 .
ϕ (t0 )
0
( acest lucru este posibil deoarce ϕ (t0 ) 6= 0 şi deci ı̂ntr-o vecinătate a lui
x0 curba se poate da printr-o ecuaţie de forma y = f (x).)
Astfel, ecuaţia tangentei la curba H ı̂n punctul P (x0 , y0 ) se poate scrie sub
forma

x − x0 y − y0
T : =0 (8.25)

0 0
ϕ (t0 ) ψ (t0 )

Vom folosi ecuaţia (8.25) pentru scrierea ecuaţiei tangentei ı̂n punctul P (x0 , y0 )
la cercul cu centru ı̂n Q(a, b) şi rază r. Considerăm ı̂n acest scop ecuaţiile
parametrice

 ϕ(θ) = a + rcosθ

C(Q, r) : (8.26)
 ψ(θ) = b + rsinθ

0
Înlocuind ı̂n (8.25) şi deoarece ϕ (θ0 ) = −rsin(θ0 ) = −(y0 − b) 6= 0 ,
0
ψ (θ0 ) = rcos(θ0 ) = x0 −a obţinem ecuatia tangentei T ı̂n punctul P (x0 , y0 )
la cercul cu centru ı̂n Q(a, b) şi rază r. (f ig. 18)
T : (x − x0 )(x0 − a) + (y − y0 )(y0 − b) = 0. (8.27)
y
T B
6 B
B
N
'$ B
Q B
B P
B
&% B
B
-x
O
F ig. 18
Fie acum
C : x2 + y 2 + 2αx + 2βy + γ = 0. (8.28)
ecuaţia generală a cercului.
Dezvoltı̂nd membru stı̂ng al ecuaţiei tangentei (8.27) obţinem:
x0 x − ax − x20 + ax0 + y0 y − by − y02 + by0 = 0.
Cum P (x0 , y0 ) ∈ C avem
−x20 − y02 = 2αx0 + 2βy0 + γ

şi cum a = −α, b = −β obţinem ecuaţia tangentei sub forma
T : x0 x + y0 y + α(x + x0 ) + β(y + y0 ) + γ = 0. (8.29)
Vom spune că această ecuaţie s-a obţinut prin dedublarea ecuaţiei (8.28).
Aceasta ı̂nseamnă că ecuaţia (8.28) s-a scris sub forma
xx + yy + α(x + x) + β(y + y) + γ = 0
şi s-a ı̂nlocuit ı̂n fiecare termen care conţine pe x, un x prin x0 şi la fel ı̂n
fiecare termen care conţine pe y, un y prin y0 . În particular, cercul ce are
centru ı̂n origine, ecuaţia tangentei ı̂n P (x0 , y0 ) este
T : x0 x + y0 y = r 2 . (8.30)
Numim normală la o curbă ı̂n P0 dreapta care trece prin P0 şi este per-
pendiculară pe tangenta la curbă ı̂n P0 . Astfel, ecuaţia normalei la cerc de
centru Q(a, b) ı̂n punctul P (x0 , y0 ) (f ig. 18) este:
N : (y0 − b)(x − x0 ) − (x0 − a)(y − y0 ) = 0. (8.31)
sau
N : (y0 + β)(x − x0 ) − (x0 + α)(y − y0 ) = 0. (8.32)
cı̂nd avem ecuaţia generală a cercului.
8.4.10 Ecuaţia elipsei
Locul geometric al punctelor din plan a căror sumă a distanţelor la două
puncte fixe, numite focare, este constantă se numeşte elipsă.

Fie F1 şi F2 cele două focare astfel ı̂ncât |F1 F2 | = 2c, M un punct din plan
astfel ı̂ncât M F1 + M F2 = 2a cu a > 0, c > 0 (f ig. 19).
Vom alege axele de coordonate astfel ı̂ncât Ox să treacă prin focare, iar
originea să fie mijlocul segmentului F1 F2 , F1 = F1 (−c, 0), F2 = F2 (c, 0).
y
6
! M
! !! %
! %
! !! %
!! %
!! % - x
F1 O F2
F ig. 19
Fie M = M (x, y) ∈ E un punct al elipsei E, atunci M F1 + M F2 = 2a.
Avem
q p
M F1 = (x + c)2 + y ) , M F2 = (x − c)2 + y 2 ,
deci
p p
(x + c)2 + y 2 + (x − c)2 + y 2 = 2a ⇔
p p
(x − c)2 + y 2 = 2a − (x + c)2 + y 2 .
Ridicı̂nd la pătrat relaţia anterioară obţinem:
p
a (x + c)2 + y 2 = a2 + cx.
Ridicı̂nd iarăşi la pătrat relaţia anterioară obţinem:
(a2 − c2 )x2 + a2 y 2 − a2 (a2 − c2 ) = 0.
Din inegalitatea triungiului a > c > 0, deci există b > 0 astfel ı̂ncât b2 =
a2 − c2 .
Cu această notaţie obţinem egalitatea :
b2 x2 + a2 y 2 − a2 b2 = 0. (8.33)
Împărţind la a2 b2 , obţinem:
x2 y2
+ − 1 = 0. (8.34)
a2 b2
Astfel am văzut că un punct M = M (x, y) ∈ E al elipsei verifică ecuaţia
(8.34).
Reciproc, dacă ecuaţia (8.34) este verificată pentru un punct arbitrar M =

b2 2
M (x, y), atunci y 2 = b2 − a2 x şi ı̂nlocuind ı̂n expresiile
p p
M F1 = (x + c)2 + y 2 , M F2 = (x − c)2 + y 2
după efectuarea calculelor găsim
c c
M F1 = a + x, M F2 = a − x
a a
de unde rezultă M F1 + M F2 = 2a, adică M = M (x, y) ∈ E aparţine elipsei.
Deci, (8.34) este ecuaţia elipsei. Ţinı̂nd cont de cazul particular (convenabil
pentru calcule) ı̂n care am ales axele de coordonate vom spune că
x2 y2
E : + − 1 = 0. (8.35)
a2 b2
este ecuaţia canonică a elipsei.
Elipsa
x2 y2
E : 2
+ 2 − 1 = 0. (8.36)
a b
intersectează axa Ox ı̂n punctele A1 (a, 0) şi A2 (−a, 0), iar axa Oy ı̂n
punctele B1 (0, b) şi B2 (0, −b). Aceste puncte se numesc vârfurile elipsei.
Studiind variaţia funcţiei:
bp 2
y=± a − x2 , −a ≤ x ≤ a (8.37)
a
obţinem reprezentarea grafică a elipsei (f ig. 20).
y
6
B1
r r - x
O
A2 F1 F2 A1
B2
F ig. 20
Ecuaţiile parametrice ale elipsei sunt:

 x = a cosθ

E : (8.38)
 y = b sinθ

cu 0 ≤ θ < 2π.
Punı̂nd t = tg θ2 ı̂n ecuaţia de mai sus se obţine ecuaţia raţională a elipsei:


 x=a
 1−t2
1+t2
E : (8.39)
 y=b
 2t
1+t2
8.4.11 Tangenta la elipsă
Din ecuaţia tangentei la o curbă (8.25) şi din ecuaţiile parametrice (8.38)
se obţine ecuaţia tangentei ı̂ntr-un punct P0 (x0 , y0 ) sub forma
b b a a
x0 x − x20 + y0 y − y02 = 0.
a a b b
1
Înmulţind cu ab şi ţinı̂nd cont că P0 (x0 , y0 ) este pe elipsă obţinem ecuaţia
tangentei sub forma:
x0 x y0 y
T : + 2 =1 (8.40)
b2 b
Ca şi ı̂n cazul cercului, ecuaţia de mai sus s-a obţinut prin dedublarea
ecuaţiei elipsei.
8.4.12 Ecuaţia hiperbolei
Locul geometric al punctelor din plan a căror diferenţă a distanţelor la două
puncte fixe, numite focare, este constantă se numeşte hiperbolă.
Fie F1 şi F2 cele două focare astfel ı̂ncât |F1 F2 | = 2c, M un punct din plan
astfel ı̂ncât |M F1 − M F2 | = 2a cu a > 0, c > 0 (f ig. 21).
Vom alege axele de coordonate astfel ı̂ncât Ox să treacă prin focare, iar
originea să fie mijlocul segmentului F1 F2 , F1 = F1 (−c, 0), F2 = F2 (c, 0).
y
6
! M
! !! %
! %
! !! %
! ! %
!! % - x
F1 O F2
F ig. 21
Fie M = M (x, y) un punct al hiperbolei. Din definiţie, egalitatea
|M F1 − M F2 | = 2a
se poate scrie
M F1 − M F2 = 2a ⇒ M F1 = M F2 + 2a (8.41)
sau
M F2 − M F1 = 2a ⇒ M F2 = M F1 + 2a. (8.42)
Presupunem M F1 > M F2 , trecı̂nd la coordonate, din M F1 = M F2 + 2a
avem
p p
(x + c)2 + y 2 = (x − c)2 + y 2 + 2a.
Ridicı̂nd la pătrat şi separı̂nd termenii se obţine
(c2 − a2 )x2 − a2 y 2 = a2 (c2 − a2 ). (8.43)
Deoarece c > a > 0 există b aşa ı̂ncât b2 = c2 − a2 şi deci (8.43) se scrie
b2 x2 − a2 y 2 = a2 b2 . (8.44)
sau ı̂mpărţind cu a2 b2
x2 y2
− = 1. (8.45)
a2 b2
Presupunind M F2 > M F1 , atunci trecı̂nd la coordonate ı̂n egaliatea
M F2 = M F1 + 2a
avem
p p
(x − c)2 + y 2 = (x + c)2 + y 2 + 2a
care de asemenea ne conduce la ecuaţia (8.45).
Reciproc, dacă ecuaţia (8.45) este verificată pentru un punct arbitrar

b2 2
M = M (x, y), atunci y 2 = a2 x − b2 şi ı̂nlocuind ı̂n expresiile
p p
M F1 = (x + c)2 + y 2 , M F2 = (x − c)2 + y 2
după efectuarea calculelor găsim
c c
M F1 = |a + x|, M F2 = |a − x|.
a a
Dacă x ≥ a, atunci a+ ac x > 0 şi −a+ ac x > 0 de unde rezultă M F1 −M F2 =
2a, adică M = M (x, y) ∈ H aparţine elipsei.

Dacă x ≤ −a, atunci a + ac x < 0 şi −a + ac x < 0 de unde rezultă M F2 −
M F1 = 2a, adică M = M (x, y) ∈ H aparţine elipsei.
Se observă că pentru |x| < a nu există puncte din plan care să verifice
ecuaţia (8.45).
Deci, (8.45) este ecuaţia hiperbolei.
Ţinı̂nd cont de cazul particular (convenabil pentru calcule) ı̂n care am ales
axele de coordonate) vom spune că
x2 y2
H : + − 1 = 0. (8.46)
a2 b2
este ecuaţia canonică a hiperbolei.
Hiperbola de ecuati
¸e (8.46) intersectează axa Ox ı̂n punctele A1 (a, 0) şi
A2 (−a, 0). Aceste puncte se numesc vârfurile hiperbolei.
Studiind variaţia funcţiei:
bp 2
y=± x − a2 , |x| ≥ a
a
obţinem reprezentatrea grafică a hiperbolei (F ig.22).

y
6
@
@
@
@
@
@
@
@
r @ r - x
@
F1 O@ F2
@
@
@
@
@
@@
F ig. 22
Ecuaţiile parametrice ale hiperbolei sunt:


 x = a ch(t)

H : , t ∈ R. (8.47)
 y = b sh(t)

8.4.13 Tangenta la hiperbolă
Ca şi ı̂n cazul elipsei, vom folosi ecuaţia tangentei la o curbă dată de (8.25).
Se găseşte că ecuaţia tangentei ı̂n punctul M0 (x0 , y0 ) este
x0 x y0 y
T : − 2 = 1, (8.48)
a2 b
ecuaţie care se scrie prin dedublarea ecuaţiei hiperbolei.

8.4.14 Ecuaţia parabolei
Locul geometric al punctelor din plan care se află la distanţa egală de un
punct fix, numit focar, şi de o dreaptă fixă, numită directoare, se numeşte
parabolă.
Distanţa dintre focar şi directoare se numeşte parametru parabolei şi-l vom
nota cu p.
Axele de coordonate le vom alege astfel: axa Ox să treacă prin focarul F
şi să fie perpendiculară pe directoara ∆; axa Oy va fi aleasă perpendicu-
lară la mijlocul distanţei dintre F şi ∆, astfel focarul va avea coordonatele
F = F ( p2 , 0), iar punctul de intersecţie dintre axa Ox şi directoarea ∆ va
avea coordonatele D = D(− p2 , 0) (F ig. 23).

y
6
A M
@
@
@
@r - x
D O F
F ig. 23
Fie M = M (x, y) un punct oarecare al parabolei. Din definiţie parabolei

avem M F = M A, adică
r
p p
(x − )2 + y 2 = |x + | (8.49)
2 2
Ridicı̂nd la pătrat obţinem
p p
(x − )2 + y 2 = (x + )2 ;
2 2
efectuı̂nd calculele, obţinem
P : y 2 = 2px. (8.50)
Deci coordonatele oricărui punct de pe parabolă verifică ecuaţia (8.50).
Reciproc, dacă M = M (x, y) este un punct din plan ale cărui coordonate
verifică ecuaţia (8.50), atunci şi ecuaţia (8.49) este verificaă, adică punctul
M aparţine parabolei.
Astfel rezultă că ecuaţia (8.50) este ecuaţia parabolei. Similar, ca ı̂n cazul
elipsei şi hiperbolei ecuaţia (8.50) obţinutăprin alegerea convenabilă ( pen-
tru calcule ) a axelor o vom numii ecuaţia canonică a parabolei.
Dacă facem y = t, atunci obţinem următoarele ecuaţii parametrice ale
parabolei:

 x=
 t2
2p
P : (8.51)
 y=t

Ca şi ı̂n cazul elipsei şi parabolei, prin procedeul de dedublare a ecuaţiei
(8.50) se stabileşte ecuaţia tangentei ı̂ntr-un punct M = M (x0 , y0 ) la parabola
T : y0 y = p(x + x0 ). (8.52)
8.5. STUDIUL CONICELOR PE CAZ GENERAL 219
8.5 Studiul conicelor pe caz general
Numim conică o curbă algebrică de ordin doi, adică curbele avı̂nd ecuaţia
generală de forma
C : f (x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0. (8.53)
cu a11 , a12 , a22 y 2 , a13 , a23 , a33 ∈ R, a211 + a222 + a212 6= 0.
Ecuaţia generală a conicelor (8.53) se păstreză ca formă printr-o transfor-
mare liniară de coordonate ı̂n plan.
8.5.1 Centrul unei conice
Considerăm conica de ecuaţie (8.53)
C : a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0
cărei ı̂i facem translaţia de axe :


 x = x0 + x0

(8.54)
 y = y 0 + y0

Astfel, ecuaţia conicei devine
0 0 0 0 0 0
a11 (x +x0 )2 +2a12 (x +x0 )(y +y0 )+a22 (y +y0 )2 +2a13 (x +x0 )+2a23 (y +y0 )+a33 = 0
sau
0 0 0 0 0 0
a11 x 2 +2a12 x y +a22 y 2 +2(a11 x0 +a12 y0 +a13 )x +2(a21 x0 +a22 y0 +a23 )y +
a11 x20 + 2a12 x0 y0 + a22 y02 + 2a13 x0 + 2a23 y0 + a33 = 0.

Vom alege translaţia (8.54) astfel ı̂ncı̂t


 a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0

(8.55)
 a12 x0 + a22 y0 + a23 = 0

Astfel, obţinem o ecuaţie de forma

0 0 0 0
a11 x 2 + 2a12 x y + a22 y 2 + f (x0 , y0 ) = 0.
0 0
Punctul de coordonate O = O (x0 , y0 ) soluţie a sistemului

 a11 x + a12 y + a13 = 0

(8.56)
 a12 x + a22 y + a23 = 0

se numeşte centrul conicei C.
Putem avea un centru unic, o infinitate, sau niciun centru, după cum sis-
temul (8.56) este unic determinat, nedeterminat o dată, sau este incompat-
ibil.
8.5.2 Conice cu centru unic
Fie conica
C : f (x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0
cu centru unic, adică

a11 a12
δ= 6= 0, (8.57)

a12 a22

Folosind regula lui Cramer soluţia sistemului (8.56) este

a12 a13 a11 a13

a22 a23 a12 a23

x0 = , y0 = − (8.58)
δ δ
Astfel avem
f (x0 , y0 ) = a11 x20 + 2a12 x0 y0 + a22 y02 + 2a13 x0 + 2a23 y0 + a33 =
= (a11 x0 + a12 y0 + a13 )x0 + (a12 x0 + a22 y0 + a23 )y0 +
+a13 x0 + a23 y0 + a33 = a13 x0 + a23 y0 + a33 =

a12 a13 a11 a13

a22 a23 a12 a23

a13 δ − a23 δ + a33 δδ = ∆
δ
(8.59)
unde

a11 a12 a13

∆ = a12 a22 a23 . (8.60)

a13 a23 a33
Aşadar, obţinem
0 0 0 0 ∆
a11 x 2 + 2a12 x y + a22 y 2 + = 0. (8.61)
δ
După cum se observă centru unei conice este centru de simetrie ( o dată
0 0 0 0 0
cu M (x , y ) conica (8.61) conţine şi M (−x , −y ) )
Vom simplifica ecuaţia (8.61) facı̂nd o rotaţie a axelor:


 x0 = X cosα − Y sinα

 y0

= X sinα + Y cosα
Astfel, ecuaţia (8.61) devine
a11 (X cosα − Y sinα)2 + 2a12 (X cosα − Y sinα)(X sinα + Y cosα)+
∆
+a22 (X sinα + Y cosα)2 + = 0. (8.62)
δ
Vom arăta că există α astfel ı̂ncât ecuaţia de mai sus să fie de forma
∆
λ1 X 2 + λ2 Y 2 + = 0, (8.63)
δ
ceea ce este echivalent cu a spune că coeficientul lui XY ı̂n ecuaţia (8.62)
este egal cu zero.
Coeficientul lui XY ı̂n ecuaţia (8.62) este
−a11 cosα sinα + a12 cos2 α − a12 sin2 α + a22 cosα sinα = 0. (8.64)
Dacă a12 = 0, atunci α = 0; practic ecuaţiile (8.61) şi (8.63) coincid.
Dacă a12 6= 0, atunci cosα 6= 0; altfel ar rezulta sinα = ±1 şi deci a12 = 0
din (8.64), contradicţie.
Astfel putem ı̂mpărţi ı̂n (8.64) cu −cos2 α şi obţinem:
a12 tg 2 α + (a11 − a22 )tgα − a12 = 0. (8.65)
În ipoteza a12 6= 0 ecuaţia (8.65) este de gradul 2 ı̂n tgα şi are rădăcini
reale deoarece
(a11 a22 )2 + 4a212 > 0.
Deci pentru α aşa ı̂ncât tgα soluţie pentru (8.65), rotaţia corespunzătoare
ne va duce la ecuaţia (8.63).
Ecuaţia (8.63)
∆
λ1 X 2 + λ2 Y 2 + =0
δ
se numeşte ecuaţia redusă a conicelor cu centru unic.

Determinarea coeficienţilor λ1 şi λ2 .

0 0 0 0
Prin rotirea axelor XO Y cu unghiul −α obţinem sistemul x O y şi astfel
din ecuaţia (8.63) obţinem ecuaţia (8.61). Transformarea este


0 0 0 0
X = x cos(−α) − y sin(−α) = x cosα + y sinα


0 0 0 0
Y = x sin(−α) + y cos(−α) = −x sinα + y cosα


Înlocuind ı̂n (8.63) obţinem
0 0 0 0 ∆
λ1 (x cosα + y sinα)2 + λ2 (−x sinα + y cosα)2 + = 0.
δ
Ridicı̂nd la pătrat avem
0 0 0
(λ1 cos2 α + λ2 sin2 α)x 2 + 2(λ1 − λ2 ) cosα sinα x y +
0 ∆
(λ1 sin2 α + λ2 cos2 α)y 2 + =0 (8.66)
δ
Dearece ecuaţiile (8.61) şi (8.66) coincid, identificı̂nd coeficienţii avem




 a11 = λ1 cos2 α + λ2 sin2 α


 a12 = (λ1 − λ2 ) cosα sinα


a22 = λ1 sin2 α + λ2 cos2 α


Adunı̂nd prima şi a treia din formulele de mai sus obţinem
λ1 + λ2 = a11 + a22 .
De asemenea avem

a11 a12
= a11 a22 − a212 = (λ1 cos2 α + λ2 sin2 α)(λ1 sin2 α + λ2 cos2 α)−

a12 a22

(λ1 −λ2 )2 cos2 α sin2 α = λ21 cos2 α sin2 α+λ1 λ2 cos4 α+λ22 cos2 α sin2 α−λ21 cos2 α sin2 α+
+2λ1 λ2 cos2 α sin2 α − λ22 cos2 α sin2 α = λ1 λ2 (sin2 α + cos2 α)2 = λ1 λ2 .
Rezultă că λ1 şi λ2 sunt rădăcinile ecuaţiei
λ2 − I λ + δ = 0, (8.67)
unde I = a11 + a22 .
Ecuaţia (8.67) se numeşte ecuaţia caracteristica̧ a conicei.
Putem lua coeficient al lui X 2 oricare din rădăcinile ecuaţiei caracteristice,

0 0 0
π
deoarece rotind axele XO Y cu 2 obţinem X = −Y şi Y = X , ecuaţia
(8.63) devine
0
2 0
2 ∆
λ2 X + λ1 Y + =0
δ
care este de aceeaşi formă cu (8.63).
Determinarea unghiului de rotaţie.
Ţinı̂nd cont că ştim cu aflăm λ1 şi λ2 , pentru determinarea unghiului de
rotaţie procedăm ca mai jos.
Din sistemul de ecuaţii




 a11 = λ1 cos2 α + λ2 sin2 α


 a12 = (λ1 − λ2 ) cosα sinα


a22 = λ1 sin2 α + λ2 cos2 α


ı̂nmulţind prima ecuaţie cu cos α, a doua cu sin α şi adunı̂nd, obţinem:
λ1 cos3 α + λ1 cos α sin2 α = a11 cos α + a12 sin α

sau
λ1 cos α = a11 cos α + a12 sin α
de unde rezultă că
λ1 = a11 + a12 tg α.
Dacă presupunem a12 6= 0, atunci
λ1 − a11
tg α = . (8.68)
a12
8.5.3 Clasificarea conicelor cu centru unic
După cum am văzut o conică cu centru unic este o conică pentru care δ 6= 0.
Cazul δ > 0
Deoarece δ > 0 rădăcinile λ1 şi λ2 , ale ecuaţiei caracteristice (8.67) au
acelaşi semn.
Dacă I∆ < 0, atunci
∆ ∆
− > 0 şi − > 0.
λ1 δ λ2 δ
Notı̂nd
r r
∆ ∆
a= − şi b = − ,
λ1 δ λ2 δ
ecuaţia (8.63) devine
x2 y2
+ =1
a2 b2
care este ecuaţia unei elipse.
Dacă I∆ > 0, atunci
∆ ∆
> 0 şi > 0.
λ1 δ λ2 δ
Notı̂nd
r r
∆ ∆
a= şi b = ,
λ1 δ λ2 δ
ecuaţia redusă devine

x2 y2
+ = −1
a2 b2
căreia i se spune, datorită analogiei cu elipsa, că defineşte o elipsă imagi-
nară ( nu conţine niciun punct real ).
Dacă ∆ = 0 ( conica este degenerată ) ecuaţia redusă devine
λ1 X 2 + λ2 Y 2 = 0
Deoarece λ1 şi λ2 au acelaşi semn, ecuaţia de mai sus se poate scrie
|λ1 |X 2 + |λ2 |Y 2 = 0.
Notı̂nd s s
1 1
a= şi b = ,
|λ1 | |λ2 |
obţinem ecuaţia
x2 y2
+ = 0. (8.69)
a2 b2
0
Conica (8.69) conţine un singur punct real, originea sistemului XO Y.
Deasemenea, conica (8.69) se mai poate scrie
x2 y2 x y x y
2
+ 2
= ( + i )( − i ) = 0
a b a b a b
0
care defineşte două drepte imaginare ce trece prin origine O .
Cazul δ < 0
Deoarece δ < 0 rădăcinile λ1 şi λ2 , ale ecuaţiei caracteristice (8.67) au

semne contrare. Fie λ1 rădăcina care are acelaşi semn cu ∆. Atunci λ2 şi
∆ au semne diferite.
Dacă ∆ 6= 0 avem
∆ ∆
− > 0 şi > 0.
λ1 δ λ2 δ
Notı̂nd
r r
∆ ∆
a= − şi b = ,
λ1 δ λ2 δ

x2 y2
2
− 2 =1
a b
care este ecuaţia unei hiperbole.
Dacă ∆ = 0 ( conica este degenerată ) ecuaţia redusă devine
λ1 X 2 + λ2 Y 2 = 0
Deoarece λ1 şi λ2 au semne contrare putem presupunem λ1 > 0, λ2 < 0 şi
notı̂nd
r r
1 1
a= şi b = − ,
λ1 λ2

x2 y2
− =0
a2 b2
care se mai poate scrie
x y x y
( + )( − ) = 0.
a b a b
0
Deci conica se reduce la două drepte reale concurente ı̂n originea axelor O :
x y x y
+ =0 , − = 0.
a b a b
8.5.4 Conice fară centru unic
Conicele fară centru unic sunt caracterizate de condiţia δ = 0. În această
categorie intră conicele fără centru sau conicele cu o infinitate de centre,
adică după cum sistemul (8.56)


 a11 x + a12 y + a13 = 0

 a12 x + a22 y + a23 = 0


este incompatibil sau este simplu nedeterminat.
Deoarece

a11 a12
= a11 a22 − a212 = 0,

a12 a22

avem mai multe cazuri de studiat.
Dacă a22 = 0, atunci a12 = 0 şi deci conica are ecuaţia
a11 x2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0
care se mai poate scrie
−2a23 y = a11 x2 + 2a13 x + a33 (8.70)
Dacă a23 6= 0 şi a11 6= 0, atunci conica reprezintă o parabolă. Mai mult,
∆ = −a11 a223 6= 0.
Analog, dacă a11 = 0, atunci a12 = 0 şi ecuaţia conicei devine
−2a13 x = a22 y 2 + 2a23 y + a33 (8.71)
care pentru a13 6= 0 şi a22 6= 0 conica reprezintă o parabolă. Mai mult,
∆ = −a22 a213 6= 0.
Dacă ı̂n ecuaţia (8.70) avem a23 = 0, atunci conica are ecuaţia
a11 x2 + 2a13 x + a33 = 0
care reprezintă:
a) două drepte paralele cu axa Oy dacă a213 − a11 a33 > 0;
b) două drepte confundate ”paralelă” cu axa Oy dacă a213 − a11 a33 = 0;
c) două drepte imaginare dacă a213 − a11 a33 < 0.
În mod analog dacă ı̂n ecuaţia (8.71) avem a13 = 0. Vom trata acum cazul
mai puţin simplu; presupunem a11 6= 0 şi a22 6= 0 şi cum δ = 0 rezultă
a212
a22 = a11 .
Astfel obţinem ecuaţia
1
a11 x2 + 2 a12 xy + a22 y 2 = (a11 x + a12 y)2 . (8.72)
a11
Putem presupune fără a restrı̂nge generalitatea că a11 > 0; astfel ecuaţia
de mai sus se poate scrie
1
a11 x2 + 2 a12 xy + a22 y 2 = ( √ (a11 x + a12 y))2 . (8.73)
a11
0
Vom face o rotaţie astfel ı̂ncât conica ı̂n noile axe să nu aibă termen ı̂n x 2 .
Aceasta este echivalent cu a spune ca ı̂n noile axe să avem
0 1
ρy =√ (a11 x + a12 y) (8.74)
a11
cu ρ > 0 ce trebuie determinat.
Utilizı̂nd formulele rotaţiei


0
x = x cosα + y sinα


0
y = −x sinα + y cosα


ı̂n (8.74) rezultă
√ a12
−x ρ sinα + y ρ cosα = a11 x + √ y.
a11
Prin identificare avem
√ a12
ρ sinα = − a11 şi ρ cosα = √ , (8.75)
a11
de unde rezultă
s
a211 + a212 a11
ρ= şi tg α = − .
a11 a12
Din ecuaţia generală a conicelor (8.53) ţinı̂nd cont de (8.73) obţinem
1
(√ (a11 x + a12 y))2 + 2 a13 x + 2 a23 y + a33 = 0. (8.76)
a11
Facı̂nd substituţiile

0 0
x = x cosα + y sinα


0 0
y = −x sinα + y cosα


obţinem
0 0 0
ρ2 y 2 +2 (a13 cos α+a23 sin α) x +2 (−a13 sin α+a23 cos α) y +a33 = 0.
Notı̂nd 
0
a13 = a13 cos α + a23 sin α


0
a23 = −a13 sin α + a23 cos α


obţinem ecuaţia
0 0 0 0 0
ρ2 y 2 + 2 a13 x + 2 a23 y + a33 = 0 (8.77)
care este echivalentă cu ecuaţia (8.71).
Folosind formulele (8.75) avem


0
−a23 a11
a13 = aρ13√aa11
12
= a13 a12√


ρ a11
0
√
a13 a11 a23√ a12 a13 a11√
+a23 a12
a23 = + =


ρ ρ a11 ρ a11
0
Dacă ı̂n (8.77) avem a13 = 0, atunci se obţin două drepte paralele cu axa
0
Ox, , adică conica are o infinitate de centre. Mai mult, deoarece a13 = 0
avem a13 a12 − a23 a11 = 0 şi cum δ = a11 a22 − a212 = 0 obţinem ∆ = 0,
adică conica este degenerată.

0
Dacă ı̂n (8.77) avem a13 6= 0 facem translaţia

0
x = X + x0


0
y = Y + y0


Astfel obţinem :
0 0
ρ2 (Y + y0 )2 + 2 a13 (X + x0 ) + 2 a23 (Y + y0 ) + a33 = 0
sau
0 0 0 0
ρ2 Y 2 + 2 a13 X + 2(a23 + ρ2 ) y0 ) Y + 2 a13 x0 + 2 a23 y0 + ρ2 y02 + a33 = 0.
Vom alege x0 şi y0 astfel ı̂ncaât coeficientul lui Y şi termenul liber să fie
nuli, adică

0
a23 + ρ2 y0 = 0


0 0
2 a13 x0 + 2 a23 y0 + ρ2 y02 + a33 = 0


Rezolvı̂nd acest sistem obţinem

 02
a23 −a33 ρ2
x0 =

0

2 a13 ρ2
0
a
y0 = − ρ23

 2
Astfel, ecuaţia devine
Y 2 = 2px, unde
0
a13 a11 a23 − a12 a13 a11 a23 − a12 a13 a11 3
p=− = √ = √ [ 2 ]2 .
ρ2 ρ3 a11 a11 a11 + a212
Dar
0 a11 a23 − a12 a13
∆ = −ρ2 a13
2
= √
a11
a11 3 a11 3 1 3
[ ]2 = [ ]2 = [ ]2 .
a211 2
+ a12 a11 I I
unde I = a11 + a22 .
Astfel avem conica

r
2 −∆
Y = 2px, cu p = .
I3
Dacă conica nu este degenerată ( ∆ 6= 0 ) ea reprezintă o parabolă, iar dacă
conica este degenerată ea reprezintă două drepte paralele distincte, sau două
drepte paralele confundate, sau două drepte imaginare.

Capitolul 9
Geometrie analitică ı̂n
spaţiu
9.1 Sisteme de coordonate ı̂n spaţiu
9.1.1 Coordonate carteziene
Vom considera ı̂n spaţiu trei axe de coordonate perpendiculare două câte
două care au originea comună O şi segmentele unitate egale. Deasemenea,
vom considera o ordine a axelor. Fie Ox, Oy, Oz aceste axe. Astfel spunem
că s-a definit un sistem de coordonate carteziene ortogonale ı̂n spaţiu. Ax-
ele de coordonate determină două câte două câte un plan; astfel avem trei
plane: xOy, xOz, yOz care se numesc plane coordonate. Fie P un punct
din spaţiu. Vom duce prin P plane paralele cu planele coordonate. Aceste
233
234 CAPITOLUL 9. GEOMETRIE ANALITICĂ ÎN SPAŢIU
plane taie axele ı̂n trei puncte: P1 pe Ox, P2 pe Oy şi P3 pe Oz (f ig. 24).
Fie x, y, z coordonatele lui P1 , P2 , P3 pe axele lor. Astfel lui P i-am aso-
ciat un triplet ordonat (x, y, z) de numere reale. Aceste numere se numesc
coordonatele carteziene ale punctului P ı̂n sistemul cartezian considerat.
Numărul x se numeşte abcisa lui P, y ordonata lui P, z cota lui P.
Reciproc, considerăm un triplet de numere reale (x, y, z) şi considerăm P1
pe axa Ox de coordontaă x, P2 pe axa Oy de coordonată y şi P3 pe axa Oz
de coordonată z. Ducı̂nd prin P1 un plan paralel cu yOz,prin P2 un plan
paralel cu xOz şi prin P3 un plan paralel cu xOy se formează un paralelip-
iped al cărui vârf opus lui O este P ce are coordonatele (x, y, z).
z
6
P3
- y
O
P1 P2

F ig. 24
x
Deci există o corspondenţă biunivocă ı̂ntre punctele din spaţiu şi tripletele
9.1. SISTEME DE COORDONATE ÎN SPAŢIU 235
de numere reale (x, y, z).
Vom determina distanţa dintre două puncte din spaţiu.
Fie P1 (x1 , y1 , z1 ) şi P2 (x2 , y2 , z2 ) două puncte ı̂n spaţiu ce nu se află pe
una din axe sau pe o paralelă la una din axe. Vom duce prin P1 (x1 , y1 , z1 )
şi P2 (x2 , y2 , z2 ) plane paralele cu planele coordonate. Astfel s-a format un
paralelipiped ı̂n care P1 şi P2 sunt vı̂rfuri opuse; deasemenea vom nota prin
Q vı̂rful ce se află pe muchia paralela la Ox ce trece prin P1 , iar prin R vom
nota vı̂rful ce se află pe muchia paralela la Oz ce trece prin P2 (f ig. 25)
P2
P1
Q R
- y
O
F ig. 25
Aplicı̂nd teorema lui Pitagora distanţa dintre P1 şi P2 este
p p
dist(P1 , P2 ) = P1 R 2 + P 2 R 2 = P1 Q2 + QR2 + P2 R2 .
Dar P1 Q = |x1 − x2 |, QR = |y1 − y2 |, P2 R = |z1 − z2 |, deci

p
dist(P1 , P2 ) = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2 + (z1 − z2 )2 .
În particular, distanţa de la origine O la punctul P (x, y, z) este

p
dist(O, P ) = x2 + y 2 + z 2 .
9.1.2 Coordonate cilindrice
Fixăm un sistem de coordonate carteziene ortogonale Oxyz.
Fie P un punct din spaţiu ce nu se află pe axa Oz şi Q proiecţia lui P
pe planul xOy (f ig. 26). Fie ρ şi ϕ coordonatele polare ale lui Q ı̂n planul
xOy considerı̂nd O drept pol şi semiaxă pozitivă Ox. Notăm cu h lungimea
segmentului P Q, luat cu semnul plus dacă P se află deasupra planului xOy
şi cu semnul minus ı̂n caz zcontrar.
O - y
Y
ρ h
ϕ
F ig. 26
9.1. SISTEME DE COORDONATE ÎN SPAŢIU 237
Numerele ρ, ϕ, h reprezintă coordonatele cilindrice ale punctului P.
Legătura dintre coordonatele carteziene şi coordonatele cilindrice este:




 x = ρ cos ϕ


 y = ρ sin ϕ



 z=h
cu ρ ∈ (0, ∞), ϕ ∈ [0, 2π) şi h ∈ R.
9.1.3 Coordonate sferice
Fixăm un sistem de coordonate carteziene ortogonale Oxyz.
Fie P un punct din spaţiu ce nu se află pe axa Oz şi Q proiecţia lui P pe
planul xOy. z
6
P

O θ
) - y
Y
ρ
ϕ
F ig. 27
Notăm prin ρ = dist(O, P ) distanţa dintre O şi P, prin ϕ unghiul din-
tre semidreptele Ox şi OQ, prin θ unghiul dintre semidreptele OP şi OQ.
Unghiul θ ı̂l vom lua pozitiv dacă P are valoare pozitivă pe axa Oz şi nega-
tiv dacă P are valoare negativă pe axa Oz. Vom spune că ρ, ϕ, θ reprezintă
coordonatele sferice ale punctului ale punctului P (f ig. 27).
Legătura dintre coordonatele carteziene şi coordonatele sferice este:




 x = ρ cos θ cos ϕ


 y = ρ cos θ sin ϕ



 z = ρ sin θ
cu ρ ∈ (0, ∞), ϕ ∈ [0, 2π) şi θ ∈ (− π2 , π2 ).
9.2 Vectori ı̂n spaţiu
Un vector ı̂n spaţiu ca şi ı̂n plan este caracterizat prin direcţie, sens, lungime.
Suma a doi vectori şi produsul unui vector cu un scalar ( număr ) se de-
finesc de asemenea ca ı̂ plan. La fel se defineşte coliniaritatea şi dependenţa
liniară a vectorilor.
9.2.1 Coplanaritate
Trei vectori ~u, ~v , w

~ sunt coplanari dacă există un plan cu care toţi să fie
paraleli. În caz contrar, ei sunt necoplanari.
Propoziţia 9.2.1 Trei vectori ~u, ~v , w

~ sunt coplanari dacă şi numai
dacă sunt liniari dependenţi.

9.2. VECTORI ÎN SPAŢIU 239
Demonstraţie: Presupunem că există doi vectori coliniari. Fară a restrange
generalitatea putem presupune că ~u, ~v sunt coliniari. Atunci există α şi β
nu ambele nule cu α ~u + β ~v = ~0; luı̂nd γ = 0 avem egalitatea
~ = ~0,
α ~u + β ~v + γ w
deci ~u, ~v , w
~ sunt dependenţi.
Presupunem acum că oricare doi din cei trei vectori nu sunt coliniari. Vec-
torii ~u, ~v , w
~ fiind coplanari putem presupune ca sunt ı̂n acelaşi plan. Cum
~u, ~v sunt vectori liniari independenţi există α şi β astfel ı̂ncât w

~ = α ~u +β ~v
~ = ~0, adică vectori ~u, ~v , w

de unde rezultă α ~u + β ~v + (−1) w ~ sunt liniari
dependenţi.
Reciproc, fie vectori ~u, ~v , w

~ liniari dependenţi. Există scalarii nu toţi nuli
α, β, γ astfel ı̂ncât
~ = ~0.
α ~u + β ~v + γ w
Presupunem γ 6= 0, atunci
α β
~ =−
w ~u − ~v ,
γ γ
de unde rezultă w
~ se află ı̂n acelaşi plan cu ~u şi ~v , adică vectorii ~u, ~v , w
~
sunt coplanari.
9.2.2 Bază
Numim bază de vectori ı̂n spaţiu un triplet {e~1 , e~2 , e~3 } de vetori liniari
independenţi.
Ca şi la spaţii vectoriale avem unicitatea scrierii unui vector ı̂ntr-o bază.
Propoziţia 9.2.2 Dacă E = {e~1 , e~2 , e~3 } este o bază, orice vector ~v
poate fi reprezentat ı̂n mod unic sub forma
~v = x e~1 + y e~2 + z e~3 .
Numerele x, y, z se numesc coordonatele vectorului ~v .
Propoziţia 9.2.3 a) Doi vectori ~v = (x1 , y1 , z1 ) şi w

~ = (x2 , y2 , z2 )
sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă coordonatele ı̂ntr-o bază sunt
proporţionale.
b) Trei vectori ~u = (x1 , y1 , z1 ), ~v = (x2 , y2 , z2 ) şi w

~ = (x3 , y3 , z3 ) sunt
liniari dependenţi dacă şi numai dacă

x1 y1 z1

x
2 y2 z2 = 0

x3 y3 z3
Demonstraţie: Punctul a) este evident.
Punctul b) reiese din faptul că un sistem omogen de ecuaţii liniare are
soluţie nebanală dacă şi numai dacă determinantul său este nul.
9.2.3 Bază ortonormată
O bază formată din trei vectori {~i, ~j, ~k} perpendiculari doi câte doi şi avı̂nd
toţi modulul unitate se numeşte bază ortonormată. Întotdeauna {~i, ~j, ~k}
ı̂i vom considera versorii triedrului Oxyz. Pentru un punct din spaţiu P =
~
P (x, y, z) cu coordonatele carteziene (x, y, z), vom spune că vectorul OP
are aceleaşi coordonate (x, y, z) ı̂n baza ortonormată {~i, ~j, ~k} (F ig. 28).
z
6
P

~k
6
- - y
~i
~j

x
F ig. 28
De acum ı̂nainte toţi vectorii vor fi consideraţi ı̂n baza ortonormată {~i, ~j, ~k}.
Dacă P1 = P1 (x1 , y1 , z1 ) şi P2 = P2 (x2 , y2 , z2 ) două puncte din spaţiu,
atunci
P1~P2 = (x2 − x1 )~i + (y2 − y1 )~j + (z2 − z1 )~k
deoarece P1~P2 = OP
~ 2 − OP
~ 1.
9.2.4 Produs scalar
Fie ~v un vector avı̂nd forma algebrică ~v = x ~i + y ~j + z ~k, atunci |~v | =

p
x2 + y 2 + z 2 . Ca şi ı̂n plan produsul scalar ~v w
~ este
~ = |~v | |w|cos
~v w ~ α, (9.1)
unde α este unghiul dintre ~v şi w.

~
Dacă v~1 = x1 ~i + y1 ~j + z1 ~k şi v~2 = x2 ~i + y2 ~j + z2 ~k şi deoarece
~i2 = ~j 2 = ~k 2 = 1 şi ~i ~j = ~j ~k = ~i ~k = 0
atunci
v~1 v~2 = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 . (9.2)
Dacă vectorii v~1 şi v~2 sunt nenuli, atunci din 9.1 şi 9.2 avem
x1 x2 + y1 y2 + z1 z2
cos α = p 2 p ,
x1 + y12 + z12 x22 + y22 + z22
unde α este unghiul dintre v~1 şi v~2 .
Este evident că v~1 ⊥v~2 ⇐⇒ x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 = 0.
9.2.5 Produs vectorial
Fie ~v şi w
~ doi vectori necoliniari. Produsul vectorial al vectorilor ~v şi w,
~
notat ~v × w,
~ (F ig. 29) un vector definit prin următoarele condiţii:
a) |~v × w|
~ = |~v | |w|
~ sin α, unde α este unghiul dintre ~v şi w;
~
b) ~v × w
~ este perpendicular pe ~v şi w;
~
~ şi ~v × w
c) vectorii ~v , w ~ formează un triedru direct, adică dacă un obser-
vator aşezat dealungul lui ~v × w

~ şi privind sensul pozitiv al lui ~v , are pe
w
~ la stânga.
~ = ~0.
~ sunt coliniari atunci prin definiţie ~v × w
Dacă ~v şi w
~v × w
~
w
~
:
ϕ
+
q ~v
F ig. 29
Propoziţia 9.2.4 Dcaă ~u, ~v şi w

~ sunt trei vectori, atunci:
a) ~v × w
~ = − (w
~ × ~v );
b) (λ ~v ) × w
~ = λ (~v × w);
~
c) ~u × (~v + w)
~ = ~u × ~v + ~u × w;
~
d) (~v × w)
~ × ~u = ~v × ~u + w
~ × ~u.
Demonstraţie: a) Este evident.
b) Dacă λ > 0, atunci evident vectorii ~v şi λ ~v , respectiv ~v × w

~ şi (λ ~v ) × w
~
au aceeaşi direcţie şi acelaşi sens. Deci (λ ~v ) × w

~ şi λ (~v × w)
~ au aceeaşi
direcţie şi acelaşi sens.

Dar
|(λ ~v ) × w|
~ = |λ ~v | |w|
~ sin α = |λ| |~v | |w|
~ sin α = λ|~v × w|
~ = |λ(~v × w)|
~
unde α este unghiul dintre ~v şi w.

~
Cum vectorii (λ ~v ) × w
~ şi λ (~v × w)
~ au aceiaşi lungime rezultă (λ ~v ) × w
~=
λ (~v × w).
~
Dacă λ < 0 se tratează analog.
c) Mai ı̂ntâi arătăm că
~v × w ~⊥
~ = ~v × w
~ ⊥ este vectorul care se obţine prin proiecţia vectorului w

unde w ~ pe o dreaptă
perpendiculară simultan pe ~v şi ~v × w

~ (F ig. 30). Din modul de definire a
~ ⊥ rezultă că ~v × w
lui w ~ ⊥ au aceeaşii direcţie şi acelaşi sens.
~ şi ~v × w
~ ⊥ = |~v | |w
Dar ~v × w ~ ⊥ | = |~v | |w|
~ ⊥ | sin π2 = |~v | |w ~ sin α = ~v × w.
~
~⊥
w
6
w
~
ϕ
-
~v
F ig. 30
Ţinı̂nd cont că proiecţia ortogonală a sumei de vectori este suma proiecţiilor
ortogonale de vectori avem
~u × (~v + w) ~ ⊥ = ~u × (~v ⊥ + w
~ = ~u × (~v + w) ~ ⊥ ) = ~u × (~v ⊥ + λ ~v ⊥ ) =
= ~u ×(1+ λ) ~v ⊥ = (1+ λ) (~u × ~v ⊥ ) = (1+ λ) ~u × ~v ⊥ = (1+ λ) ~u × ~v =
= ~u × ~v + λ(~u × ~v ) = ~u × ~v + ~u × λ ~v = ~u × ~v + ~u × (λ ~v )⊥ =
~ ⊥ = ~u × ~v + ~u × w.
= ~u × ~v + ~u × (w) ~
d) Se folosesc punctele a) şi c).
Interpretare geometrică a produsului vectorial a doi vectori
Din demonstraţia propoziţiei de mai sus am văzut că
~v × w ~⊥
~ = ~v × w
ceea ce reprezintă aria paralelogramului construit pe vectorii ~v şi w.

~
În continuare considerăm un sistem de coordonate cartezian avı̂nd ver-
sorii axelor ~i, ~j, ~k. Se verifică imediat că:
~i × ~i = ~j × ~j = ~k × ~k = ~0;
~i × ~j = ~k, ~j × ~k = ~i, ~k × ~i = ~j;
~j × ~i = −~k, ~k × ~j = −~i, ~i × ~k = −~j.
Expresia analitică a produsului vectorial
Propoziţia 9.2.5 Dacă v~1 = x1 ~i + y1 ~j + z1 ~k şi v~2 = x2 ~i + y2 ~j + z2 ~k
atunci

~
i ~j ~k

z1 = (y1 z2 − z1 y2 ) ~i + (z1 x2 − x1 z2 ) ~j + (x1 y2 − x2 y1 ) ~k.

v~1 × v~2 = x1 y1

x2 y2 z2
Demonstraţie:
v~1 × v~1 = (x1 ~i + y1 ~j + z1 ~k) × (x2 ~i + y2 ~j + z2 ~k) =
= x1 x2 (~i × ~i) + x1 y2 (~i × ~j) + x1 z2 (~i × ~k)+
+y1 x2 (~j × ~i) + y1 y2 (~j × ~j) + y1 z2 (~j × ~k)+
+z1 x2 (~k × ~i) + z1 y2 (~k × ~j) + z1 z2 (~k × ~k) =
x1 y2 ~k − x1 z2 ~j − y1 x2 ~k + y1 z2 ~i + z1 x2 ~j − z1 y2 ~i =
(y1 z2 − z1 y2 ) ~i + (z1 x2 − x1 z2 ) ~j + (x1 y2 − x2 y1 ) ~k.
Din definiţia produsului vectorial avem aria triunghiului de vârfuri
P1 = P1 (x1 , y1 , z1 ), P2 = P2 (x2 , y2 , z2 ), P3 = P3 (x3 , y3 , z3 ) este
1 ~ 1
q
A∆P1 P2 P3 = |P1 P2 × P1~P3 | = ∆21 + ∆22 + ∆23 ,
2 2
unde:

y1 z1 1 z1 x1 1 x1 y1 1

∆1 = y2 z2 1 , ∆2 = z2
x2 1 , ∆3 = x2
y2 1 .

y3 z3 1 z3 x3 1 x3 y3 1
Identitatea lui Lagrange
Propoziţia 9.2.6 Dacă ~u şi ~v doi vectori, atunci
|~u × ~v |2 = |~u|2 |~v |2 − (~u ~v )2 .
Demonstraţie:
|~u × ~v |2 = |~u|2 |~v |2 sin2 α = |~u|2 |~v |2 (1 − cos2 α) =

|~u|2 |~v |2 − |~u|2 |~v |2 cos2 α = |~u|2 |~v |2 − (~u ~v )2 .
Dacă v~1 = x1 ~i + y1 ~j + z1 ~k şi v~2 = x2 ~i + y2 ~j + z2 ~k atunci identiatea
lui Lagrange devine:
2 2 2

y1 z1 z1 x1 x1 y1
+ + =

y2 z2 z2 x2 x2 y2

(x21 + y12 + z12 )(x22 + y22 + z22 ) − (x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 )2 .
9.2.6 Produs mixt
Numim produsul mixt al vectorilor ~u, ~v şi w

~ şi se notează (~u, ~v , w)
~ scalarul
(~u × ~v ) w.
~
Interpretare geometrică
Am văzut că |~u × ~v | este egal cu aria paralelogramului construit cu

~ = ~u şi OB
segmenele OA şi OB unde OA ~ = ~v . Ţinı̂nd cont de definiţia
produsului scalar, (~u × ~v ) w

~ reprezintă produsul dintre aria |~u × ~v | paralelo-
gramului ı̂nmulţită cu proiecţia |w|

~ cosα a lui w
~ pe direcţia perpendiculară
pe paralelogram. Deci produsul mixt este egal ı̂n valoare absolută cu volu-
~ = ~u, OB
mul paralelipipedului construit pe OA, OB, OC unde OA ~ = ~v şi
~ =w
OC ~ (F ig. 31).
~u × ~v
C
~ B
w
*
~v
-
O ~u A
F ig. 31
Observaţia 9.2.7 Utilizı̂nd interpretarea geometrică a produsului mixt
rezultă că volumul tetraedrului de vârfuri Pt = Pt (xt , yt , zt ) cu t ∈ [4] este
1 1
VP1 P2 P3 P4 = |(P1~P2 , P1~P3 , P1~P4 )| = |∆|,
6 6
unde

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1

∆ = .

x3 y3 z3 1

x4 y4 z4 1
De aici tragem concluzia că patru puncte Pt = Pt (xt , yt , zt ) cu t ∈ [4] sunt

coplanare dacă şi numai dacă

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1

∆ = = 0.

x3 y3 z3 1

x4 y4 z4 1
Permutı̂nd circular trei vectori ~u, ~v şi w

~ triedrele obţinute au aceiaşi
orientare de unde rezultă că
(~u × ~v ) w
~ = (~v × w) ~ × ~u) ~v .
~ ~u = (w
Expresia analitică a produsului mixt
Propoziţia 9.2.8 Fie trei vectori v~1 = x1 ~i + y1 ~j + z1 ~k, v~2 = x2 ~i +
y2 ~j + z2 ~k, v~3 = x3 ~i + y3 ~j + z3 ~k, atunci

x1 y1 z1

(v~1 , v~2 , v~3 ) = x2 y2 z2 .

x3 y3 z3
Demonstraţie:
(v~1 , v~2 , v~3 ) = (v~1 × v~2 )v~3 =
[(y1 z2 − y2 z1 ) ~i + (x2 z1 − x1 z2 ) ~j + (x1 y2 − x2 y1 ) ~k] v~3 =

x1 y1 z1

(y1 z2 − y2 z1 ) x3 + (x2 z1 − x1 z2 ) y3 + (x1 y2 − x2 y1 ) z3 = x2 y2 z2 .

x3 y3 z3
Din proprietăţile determinanţilor avem următoarele proprietăţi ale produsu-
lui mixt.
Propoziţia 9.2.9 Pentru orice vectori v~1 , v~2 , v~3 avem:
a) (v~1 , v~2 , v~3 ) = (v~2 , v~3 , v~1 ) = (v~3 , v~1 , v~2 );
b) (v~1 , v~2 , v~3 ) = −(v~2 , v~1 , v~3 )
c) (λ v~1 , v~2 , v~3 ) = λ (v~1 , v~2 , v~3 ).
9.2.7 Dublu produs vectorial
Numim dublu produs vectorial al vectorilor v~1 , v~2 , v~3 luaţi ı̂n această ordine,
~ = v~1 × (v~2 × v~3 ).

vectorul w
Presupunem că v~1 , v~2 nu sunt coliniari. Deoarece w

~ este perpendicular pe
v~1 × v~2 rezultă că w

~ este coplanar cu v~1 , v~2 , deci există α şi β astfel ı̂ncât
w
~ = α v~1 + β v~2 .
~ ⊥ v~3 putem scrie

Cum w
w
~ v~3 = α v~1 v~3 + β v~2 v~3 = 0,
de unde rezultă că există µ astfel ı̂ncât
α = µ v~2 v~3 şi β = −µ v~1 v~3
şi deci
~ = v~1 × (v~2 × v~3 ) = µ[(v~2 v~3 ) v~1 − (v~1 v~3 ) v~2 ].

w
Pentru a determina µ este suficient să determinăm coordonatele pe o axă.
Vom alege axa să calculăm componetele pe axa Ox alegı̂ axele ı̂n aşa fel ca
Oz || v~3 .
9.3. PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU 251
Astfel avem
~ x = (v~1 × v~2 )y v~3z = ((v~1 )z (v~2 )x −(v~1 )x (v~2 )z )(v~3 )z = µ[(v~2 )z (v~3 )z (v~1 )x −(v~1 )z (v~3 )z (v~2 )x ]
w
de unde rezultă µ = −1.
Astfel avem
v~1 × (v~2 × v~3 ) = (v~1 v~3 ) v~2 − (v~2 v~3 ) v~1 .
Evident formula are loc şi ı̂n cazul v~1 , v~2 sunt coliniari, ı̂n acest caz
ambii membri fiind nuli.
Identiatea de mai sus
v~1 × (v~2 × v~3 ) = (v~1 v~3 ) v~2 − (v~2 v~3 ) v~1 .
se numeşte formula lui Gibbs.
9.3 Planul şi dreapta ı̂n spaţiu
Vom considera un sistem de coordonate carteziene ortogonale Oxyz cu ver-
sorii axelor ~i, ~j, ~k. Orice vector din spaţiu este considerat ı̂n raport cu baza
{~i, ~j, ~k}.
O ecuaţie
S : F (x, y, z) = 0 (9.3)
este numită ecuaţia unei suprafeţe S dacă şi numai dacă coordonatele
oricărui punct de pe S verifică F (x, y, z) = 0.
Dacă coordonatele x, y, z sunt exprimate ı̂n funcţie de doi parametri u şi v

atunci sistemul 


 x = α(u, v)


S : y = β(u, v) (9.4)




 z = γ(u, v)
reprezintă ecuaţiile parametrice ale suprafeţei S.
O curbă ı̂n spaţiu poate fi definită ca intersectia a două suprafeţe, adică


 F1 (x, y, z) = 0

c : (9.5)
 F2 (x, y, z) = 0

sau poate fi definită prin ecuaţii parametrice, adicua




 x = α(t)


c : y = β(t) (9.6)




 z = γ(t)
O suprafaţă (9.3) se numeşte algebrică dacă F (x, y, z) este un polinom cu
coeficienţi reali. Daca̧ F (x, y, z) este un polinom de grad n, atunci spunem
că suprafaţa este de ordin n.
Suprafeţele de ordin unu au ecuaţia de forma
π : a x+b y+c z+d=0
şi vom vedea că acestea sunt planele.
Suprafeţele de ordin doi au ecuaţia de forma
C : a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2 a12 x y + 2 a13 x z + 2 a23 y z+
+2 a14 x + 2 a24 y + 2 a34 z + a44 = 0

Aceste suprafeţe se numesc cuadrice. Studiul general al cuadricelor se poate
face la fel ca şi ı̂n cazul conicelor. Noi vom studia cuadricele numai pe
ecuaţia redusă.
9.3.1 Ecuaţia planului determinat de un punct şi un
vector normal
Propoziţia 9.3.1 Ecuaţia planului π ce trece prin puncul P0 = P0 (x0 , y0 , z0 )
şi este perpendicular pe vectorul ~n = a ~i + b ~j + c ~k este
π : a (x − x0 ) + b (y − y0 ) + c (z − z0 ) = 0.
Demonstraţie: Un punct P = P (x, y, z) din spaţiu aparţine planului π dacă
şi numai dacă P~0 P şi ~n sunt perpendiculari, adică dacă şi numai dacă
produsul scalar este nul, P~0 P ~n = 0 (f ig. 32).
Ţinı̂nd cont că
P~0 P = (x − x0 ) ~i + (y − y0 ) ~j + (z − z0 ) ~k
deducem că ecuaţia planului este
π : a (x − x0 ) + b (y − y0 ) + c (z − z0 ) = 0. (9.7)
Dacă ı̂n ecuaţia planului (9.7) notăm
d = −(a x0 + b y0 + c z0 )
deducem
Ecuaţia generală a planului:
π : a x + b y + c z + d = 0. (9.8)
z
~n
6 O
π
P0 :
P
z
y
x
F ig. 32
9.3.2 Ecuaţia planului determinat de un punct şi doi
vectori necoliniari
În mod evident, printr-un punct trec o infinitate de plane. Un astfel de plan
este determinat dacă se dau doi vectori necoliniari care să fie coplanari cu
planul.
Propoziţia 9.3.2 Ecuaţia planului π ce trece prin puncul P0 = P0 (x0 , y0 , z0 )

şi conţine doi vectori necoliniari
v~1 = l1 ~i + m1 ~j + n1 ~k, v~2 = l2 ~i + m2 ~j + n2 ~k
este
x − x0 y − y0 z − z0

π : l1 m1 n1 = 0.

l2 m2 n2
Demonstraţie: Fie P = P (x, y, z) un punct din planul π (f ig. 33). Atunci
avem
P~0 P = (x − x0 ) ~i + (y − y0 ) ~j + (z − z0 ) ~k.
z
6
M0 : v~2
v~1
z π
N M
O
z y

x
F ig. 33
Astfel avem:
P~0 P , v~1 , v~2 sunt coplanari ⇐⇒ (P~0 P , v~1 , v~2 ) = 0 ⇐⇒


x − x0 y − y0 z − z0

π : l1 m1 n1 = 0.

l2 m2 n2
9.3.3 Ecuaţia planului ce trece prin trei puncte fixe
Propoziţia 9.3.3 Ecuaţia planului π ce trece prin trei puncte necol-
iniare Pt = Pt (xt , yt , zt ) cu t ∈ [3] este:

x y z 1

x1 y1 z1 1

π : = 0.

x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1
Demonstraţie: Fie P = P (x, y, z) un punct din planul π (f ig. 34).

z
6
: P2
P1
π
q P3
^ P
- y
O

x F ig. 34
Atunci
P, P1 , P2 , P3 , ∈ π ⇐⇒
P~P1 , P~P2 , P~P3 sunt coplanari ⇐⇒
(P~P1 , P~P2 , P~P3 ) = 0 ⇐⇒

x1 − x y1 − y z1 − z

x2 − x y2 − y z2 − z = 0 ⇐⇒

x3 − x y3 − y z3 − z

x y z 1

x1 y1 z1 1

π : = 0.

x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1
Ecuaţia planului prin tăieturi
Dacă considerăm punctele P1 = P1 (a, 0, 0), P2 = P2 (0, b, 0), P3 = P3 (0, 0, c)
ce se află pe axele sistemului cartezian ortogonal, atunci aplicı̂nd propoziţia
anterioară, ecuaţia planului ce trece prin P1 , P2 , P3 este

x y z 1

a 0 0 1

π : =0

0 b 0 1

0 0 c 1
care după calcularea determinantului se obţine
x y z
π : + + = 0.
a b c
9.3.4 Ecuaţiile parametrice ale planului
Propoziţia 9.3.4 Ecuaţiile parametrice ale planului π care trece prin
punctul P0 = P0 (x0 , y0 , z0 ) şi conţine doi vectori necoliniari
v~1 = l1 ~i + m1 ~j + n1 ~k, v~2 = l2 ~i + m2 ~j + n2 ~k
sunt



 x = x0 + λ l1 + µ l2


π : y = y0 + λ m1 + µ m2




 z = z0 + λ n1 + µ n2
Demonstraţie: Fie P = P (x, y, z) un punct din planul π. Atunci, avem
P~0 P = (x − x0 ) ~i + (y − y0 ) ~j + (z − z0 ) ~k
şi deci:
P~0 P , v~1 , v~2 sunt coplanari ⇐⇒




 x = x0 + λ l1 + µ l2


 y = y0 + λ m1 + µ m2



 z = z0 + λ n1 + µ n2
9.3.5 Ecuaţia planului determinat de două drepte par-
alele
Propoziţia 9.3.5 Fie două drepte paralele d1 şi d2 avı̂nd direcţia
ν~d1 = ν~d2 = l ~i + m ~j + n ~k.

Dacă P1 = P1 (x1 , y1 , z1 ) ∈ d1 şi P2 = P2 (x2 , y2 , z2 ) ∈ d2 , atunci ecuaţia
planului determinat de cele două drepte este:

x − x1 y − y1 z − z1

x −x
2 1 y2 − y1 z2 − z1 = 0.

l m n
Demonstraţie: Fie P = P (x,z y, z) un punct din planul π (f ig. 35).
6
ν~d1 = ν~d2
d1 M2
: M
d2 3 π
M1
- y
=
x
F ig. 35
Atunci, avem:
P~1 P = (x − x1 ) ~i + (y − y1 ) ~j + (z − z1 ) ~k
şi
P1~P2 = (x2 − x1 ) ~i + (y2 − y1 ) ~j + (z2 − z1 ) ~k.

De unde rezultă
P~1 P , P1~P2 , ν~d1 sunt coplanari ⇐⇒

x − x1 y − y1 z − z1

x − x y − y z − z = 0.
2 1 2 1 2 1

l m n
9.3.6 Unghiul dintre două plane
Prin definiţie unghiu ϕ dintre două plane
π1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 şi π2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0
este unghiul dintre vectorii normali n~π1 şi n~π2 .
Deci
n~π1 n~π2
cos ϕ =
|n~π2 | |n~π2 |
de unde
a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
cos ϕ = p p .
a21+ b21 + c21 a22 + b22 + c22
Rezultă că planele π1 şi π2 sunt perpendiculare dacă şi numai dacă
a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0.
9.3.7 Poziţia relativă a două plane ı̂n spaţiu
Propoziţia 9.3.6 Fie π1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 şi π2 : a2 x +
b2 y + c2 z + d2 = 0 două plane. Atunci:
i) Planele π1 şi π2 sunt confundate dacă şi numai dacă
a1 b1 c1 d1
= = = .
a2 b2 c2 d2
ii) Planele π1 şi π2 sunt paralele dacă şi numai dacă
a1 b1 c1 d1
= = 6= .
a2 b2 c2 d2
iii) Planele π1 şi π2 se intersectează după o dreaptă dacă şi numai dacă:
 
a
 1 1 1 b c
rang   = 2.
a2 b2 c2
Demonstraţie: Considerăm sistemul format din cele două ecuaţii ale planelor
π1 şi π2 . 
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0


a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0


Notăm cu
   
 a1 b1 c1   a1 b1 c1 −d1 
A =   şi A =  
a2 b2 c2 a2 b2 c2 −d2
matricea sistemului, respectiv matricea extinsă a sistemului.
i) Planele π1 şi π2 sunt confundate dacă şi numai dacă sistemul este com-
patibil dublu nedeterminat, adică rang(A) = rang(A) = 1, ceea ce este
echivalent cu
a1 b1 c1 d1
= = = .
a2 b2 c2 d2
ii) Planele π1 şi π2 sunt paralele dacă şi numai dacă sistemul este incom-
patibil, adică rang(A) = 1 şi rang(A) = 2, ceea ce este echivalent cu
a1 b1 c1 d1
= = 6= .
a2 b2 c2 d2
iii) Planele π1 şi π2 se intersectează după o dreaptă dacă şi numai dacă
sistemul este compatibil nedeterminat o dată, adică rang(A) = rang(A) =

2, ceea ce este echivalent cu

 
 a1 b1 c1 
rang   = 2.
a2 b2 c2
9.3.8 Distanţa de la un punct la un plan
Distanţa de la punctul P (x0 , y0 , z0 ) la planul π de ecuaţie
este
|a x0 + b y0 + c z0 + d|
dist(P, π) = √ .
a2 + b2 + c2
Demonstraţie: Fie Q = Q(x1, y1 , z1 ) piciorul perpendicularei coborı̂tă din
P pe planul pi (f ig. 36). P
n~π
π
Q
F ig. 36
Avem
P~Q = (x1 − x0 ) ~i + (y1 − y0 ) ~j + (z1 − z0 ) ~k.
Normala planului π este:
n~π = a ~i + b ~j + c ~k.
Cum n~π ⊥π şi P~Q⊥π, atunci
n~π P~Q = |n~π | |P~Q| cos (n~π P~Q) = ± |n~π | |P~Q|.
Deoarece Q(x1, y1 , z1 ) ∈ π avem a x1 + b y1 + c z1 + d = 0 şi deci
n~π P~Q = a (x1 −x0 )+b (y1 −y0 )+c (z1 −z0 ) = (a x1 +b y1 +c z1 )−(a x0 +b y0 +c z0 ) =
= −(a x0 + b y0 + c z0 + d).
Astfel avem
± |n~π | |P~Q| = −(a x0 + b y0 + c z0 + d)
de unde rezultă că
|a x0 + b y0 + c z0 + d|
dist(P, π) = √ .
a2 + b2 + c2
9.3.9 Ecuaţia dreptei determinată de un punct şi de
direcţie dată
Propoziţia 9.3.7 Ecuaţia dreptei d ce trece prin punctul P = P (x0 , y0 , z0 )
şi are direcţia ~ν = l ~i + m ~j + n ~k, numită vector director al dreptei, este:
x − x0 y − y0 z − z0
d : = = .
l m n
Demonstraţie: Fie P = P (x, y, z) un punct pe dreapta d (f ig. 37).
~ν
1

1
P
P0
F ig. 37
Atunci, avem
P~0 P = (x − x0 ) ~i + (y − y0 ) ~j + (z − z0 ) ~k.
Astfel avem:
P~0 P , ~ν sunt coliniari ⇐⇒
∃ λ ∈ R astf el incât P~0 P = λ~ν ⇐⇒




 x − x0 = λ l


 y − y0 = λ m ⇐⇒



 z − z0 = λ n
x − x0 y − y0 z − z0
d : = = .
l m n
Observaţia 9.3.8 Sistemul de ecuaţii




 x − x0 = λ l


d : y − y0 = λ m




 z − z0 = λ n
se numesc ecuaţiile parametrice ale dreptei d.
9.3.10 Ecuaţia dreptei determinată de două puncte fixe
Propoziţia 9.3.9 Ecuaţia dreptei d ce trece prin puntele distincte P1 =
P1 (x1 , y1 , z1 ) şi P2 = P2 (x2 , y2 , z2 ) este
x − x1 y − y1 z − z1
d : = = .
x2 − xl y2 − y1 z2 − z1
Demonstraţie: Vectorul director al dreptei d este
ν~d = (x2 − x1 ) ~i + (y2 − y1 ) ~j + (z2 − z1 ) ~k.
Aplicı̂nd propoziţia precedentă, determinăm ecuaţia dreptei ce trece prin P1
şi are direcţia ν~d ,
x − x1 y − y1 z − z1
d : = = .
x2 − xl y2 − y1 z2 − z1
9.3.11 Ecuaţia dreptei ca interseţie a două plane
Propoziţia 9.3.10 Fie π1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 şi π2 :
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0 două plane ce se intersectează după dreapta d.
Atunci direcţia dreptei d este:

b1 c1 c1 a1
a1 b1
~k.
~
ν~d = i + ~j +

b2 c2 c2 a2 a2 b2

Demonstraţie: Cum d = π1 ∩ π2 este intersecţia dintre planele π1 şi π2 ,
atunci ecuaţi dreptei d este dată de:


 a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0

d :
 a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0

Vectorul director ν~d al dreptei d (f ig. 38) este
ν~d = n~π1 × n~π2

n~π1
n~π2
1
π2
ν~d

π1
F ig. 38
unde
n~π1 = a1 ~i + b1 ~j + c1 ~k
este vectorul normal al planului π1 , iar
n~π2 = a2 ~i + b2 ~j + c2 ~k
este vectorul normal al planului π2 . Astfel avem

~
i ~j ~k

ν~d = a1 b1 c1 .

a2 b2 c2
De unde rezultă

b1 c1 c1 a1 a1 b1
ν~d = ~i + ~j + ~k.

b2 c2 c2 a2 a2 b2

9.3.12 Unghiul dintre două drepte
Prin definiţie unghiu ϕ dintre două drepte
x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2
d1 : = = şi d2 : = =
l1 m1 n1 l2 m2 n2
este unghiul dintre vectorii directori ν~d1 şi ν~d2 .
Cum
ν~d1 = l1 ~i + m1 ~j + n1 ~k şi ν~d2 = l2 ~i + m2 ~j + n2 ~k
avem
ν~d1 ν~d2
cos ϕ =
|ν~d1 | |ν~d2 |
de unde
l1 l2 + m1 m2 + n1 n2
cos ϕ = p p .
l12 + m21 + n21 l22 + m22 + n22
Rezultă că dreptele d1 şi d2 sunt perpendiculare dacă şi numai dacă
l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 = 0.
9.3.13 Poziţia relativă a două drepte ı̂n spaţiu
Propoziţia 9.3.11 Fie d1 d2 două drepte de ecuaţii:
x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2
d1 : = = şi d2 : = = .
l1 m1 n1 l2 m2 n2
Atunci:
i) Dreptele d1 şi d2 sunt paralele dacă şi numai dacă
l1 m1 n1
= = .
l2 m2 n2
ii) Dreptele d1 şi d2 sunt concurente dacă şi numai dacă

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

l1 m1 n1 =0

l2 m2 n2
şi
l1 m1 l1 n1
6= sau 6= .
l2 m2 l2 n2
iii) Dreptele d1 şi d2 sunt necoplanare dacă şi numai dacă

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

l1 m1 n1 6= 0

l2 m2 n2
Demonstraţie: Vectorul director al dreptei d1 este
ν~d1 = l1 ~i + m1 ~j + n1 ~k,
iar vectorul director al dreptei d2 este
ν~d2 = l2 ~i + m2 ~j + n2 ~k.
i) Dreptele d1 şi d2 sunt paralele dacă şi numai dacă vectorii lor directori
sunt paraleli, adică

l1 m1 n1
= = .
l2 m2 n2
ii) Dreptele d1 şi d2 sunt concurente dacă şi numai dacă dreptele nu sunt
paralele şi vectorii P1~P2 , ν~d1 , ν~d2 sunt coplanari, adică (P1~P2 , ν~d1 , ν~d2 ) = 0.
Cum P1 = P1 (x1 , y1 , z1 ) şi P2 = P2 (x2 , y2 , z2 ) avem
P1~P2 = (x2 − x1 ) ~i + (y2 − y1 ) ~j + (z2 − z1 ) ~k
şi deci

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

(P1~P2 , ν~d1 , ν~d2 ) =

l1 m1 n1 6= 0

l2 m2 n2
iii) Este evident din punctele anterioare!
9.3.14 Distanţa de la un punct la o dreaptă
Propoziţia 9.3.12 Distanţa de la punctul P = P (x0 , y0 , z0 ) la dreapta
de ecuaţie
x − x1 y − y1 z − z1
d : = =
l m n
este:

~i ~j ~k

mod( x1 − x0 y1 − y0 z1 − z0 )

l m n
dist(P , d) = √
2 2
l +m +n 2
Demonstraţie: Notăm cu M = M (x1 , y1 , z1 ) ∈ d un punct de pe dreapta d
şi Q = Q(x2 , y2 , z2 ) piciorul perpendicularei din P pe dreapta d (f ig. 39).
-
M ν~d
Q
F ig. 39
Vectorul director al dreptei d este
ν~d = l ~i + m ~j + n ~k,
iar
P~M = (x1 − x0 ) ~i + (y1 − y0 ) ~j + (z1 − z0 ) ~k.
Vom scrie aria paralelogramului construit pe vectorii P~M şi ν~d astfel:

~i ~j ~k

S = |P~M × ν~d | = mod( x1 − x0

y1 − y0 z1 − z0 )

l m n
sau
p
S = |P~Q| |ν~d | = |P~Q| l2 + m2 + n2 .
Astfel din cele două expresii obţinem :

~i ~j ~k

mod( x1 − x0 y1 − y0 z1 − z0 )

l m n
dist(P , d) = |P~Q| √ .
l2 + m2 + n2
9.3.15 Unghiul dintre o dreaptă şi un plan
Unghiul dintre o dreaptă d din spaţiu şi un plan π se defineşte ca fiind
unghiul dintre dreapta d şi proiecţia acesteia pe planul π (f ig. 40).
n~π
6 d
ν~d

θ d
0

?
F ig. 40
Propoziţia 9.3.13 Unghiul dintre dreapta
x − x1 y − y1 z − z1
d : = =
l m n
şi planul
π : a x+b y+c z =d=0
este
l a+m b+n c
sin θ = √ √ .
l2 + m2 + n2 a2 + b2 + c2
Demonstraţie: Vectorul director al dreptei d este
ν~d = l ~i + m ~j + n ~k,
iar vectorul normal al planului π este
n~π = a ~i + b ~j + c ~k.
Din (f ig. 40) avem
π ν~d n~π l a+m b+n c

cos ( − θ) = |= √ √ .
2 |ν~d | |n~π l2 + m2 + n2 a2 + b2 + c2
Deci avem
l a+m b+n c
sin θ = √ √ .
l2 + m2 + n2 a2 + b2 + c2
9.3.16 Perpendiculara comună a două drepte ı̂n spaţiu
Propoziţia 9.3.14 Fie dreptele neparalele şi neconcurente din spaţiu
x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2
d1 : = = şi d2 : = = .
l1 m1 n1 l2 m2 n2
Atunci ecuaţia perpendicularei comune a dreptelor d1 şi d2 este:





x − x1 y − y1 z − z1





l1 m1 n1





 =0



 m1 n1 n 1 l1 l1 m1





m2 n2 n 2 l2 l2 m2



x − x2 y − y2 z − z2








l2 m2 n2





 =0



 m1 n1 n 1 l1 l1 m1





m2 n2 n 2 l2 l2 m2


Demonstraţie: Observăm că P1 (x1 , y1 , z1 ) ∈ d1 şi P2 (x2 , y2 , z2 ) ∈ d2 .
Vectorul director al dreptei d1 este
ν~d1 = l1 ~i + m1 ~j + n1 ~k,
ν~d2 = l2 ~i + m2 ~j + n2 ~k.
Notăm cu d perpendiculara comună a dreptelor d1 şi d2 (f ig. 41).
d1
νd1
P1 :
νd
M νd2
j -
d2 P2
F ig. 41
Atunci vectorul director al dreptei d este:

~i ~j ~k

ν~d = ν~d1 × ν~d2 = l1 m1 n1 =

l2 m2 n2

m1 n1 n1 l1 l1 m1
~i + ~j + ~k.

m2 n2 n2 l2 l2 m2

Utilizı̂nd propoziţia 9.3.2, ecuaţia planului π1 determinat de P1 şi vectorii
necoliniari ν~d şi ν~d1 este :

x − x1 y − y1 z − z1

l1 m1 n1

π1 :

= 0,

m1 n1 n 1 l1 l1 m1

m2 n2 n 2 l2 l2 m2

iar ecuaţia planului π2 determinat de P2 şi vectorii necoliniari ν~d şi ν~d2
este :

x − x2 y − y2 z − z2

l2 m2 n2

π2 :

= 0.

m1 n1 n 1 l1 l1 m1

m2 n2 n 2 l2 l2 m2

Cum d = π1 ∩ π2 este intersecţia planelor π1 şi π2 , deducem că ecuaţia
perpendicularei comune este:





 x − x1 y − y1 z − z1





l1 m1 n1






=0




 m1 n1 n 1 l1 l1 m1




 m2 n2

n 2 l2

l2

m2

d :

x − x2 y − y2 z − z2









l2 m2 n2





 =0



 m1 n1 n 1 l1 l1 m1




 m n
n 2 l2

l2

m2

2 2
9.3.17 Distanţa dintre două drepte ı̂n spaţiu
Propoziţia 9.3.15 Dacă

x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2
d1 : = = şi d2 : = =
l1 m1 n1 l2 m2 n2
sunt două drepte ı̂n spaţiu, atunci distanţa dintre dreptele d1 şi d2 este:

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

mod( l1 m1 n1 )

l2 m2 n2
dist(d1 , d2 ) = v 2 2 2
u
u
u m 1 n1
n1 l1

l1 m1

u
t + + .
m 2 n2 n2 l2 l2 m2

Demonstraţie: Observăm că P1 (x1 , y1 , z1 ) ∈ d1 şi P2 (x2 , y2 , z2 ) ∈ d2 .
Vectorul director al dreptei d1 este
ν~d1 = l1 ~i + m1 ~j + n1 ~k,
ν~d2 = l2 ~i + m2 ~j + n2 ~k.
Din (f ig. 41) distanţa dintre dreptele d1 şi d2 este ı̂nălţima paralelipipedului
construit pe vectorii ν~d1 , ν~d2 şi P1~P2 , avı̂nd ca bază paralelogramul construit
pe vectorii ν~d1 şi ν~d2 .
Vom calcula volumul paralelipipedului ı̂n două moduri. Astfel, volumul poate
fi scris

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

V = |(ν~d1 , ν~d2 , P1~P2 )| = mod(

l1 m1 n1 )

l2 m2 n2
sau
V = |ν~d1 × ν~d2 | dist(d1 , d2 ) =

v 2 2 2
u
u m1
u n1
n1 l1
l1 m1
=u
t

+

+

dist(d1 , d2 )
m2 n2 n2 l2 l2 m2

de unde rezultă

x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1

mod( l1 m1 n1 )

l2 m2 n2
dist(d1 , d2 ) = v 2 2 2
u
u
u m1 n1 n1 l1 l1 m1
+ + .
u
t
m 2 n2 n2 l2 l2 m2

9.3.18 Poziţia unei drepte faţa de un plan
Propoziţia 9.3.16 Dacă
x − x0 y − y0 z − z0
d : = =
l m n
este o dreaptă, iar
este un plan, atunci:
i) Dreapta d este inclusă ı̂n planul π dacă şi numai dacă


l a+m b+n c=0


a x0 + b y0 + c z0 + d = 0


ii) Dreapta d este paralelă cu planul π dacă şi numai dacă


l a+m b+n c=0


a x0 + b y0 + c z0 + d 6= 0


iii) Dreapta d intersectează planul π dacă şi numai dacă
l a + m b + n c 6= 0.
Demonstraţie: Afirmaţiile sunt evidente!

9.4 Studiul cuadricelor pe ecuaţia redusă
Vom considera un sistem de coordonate carteziene ortogonale Oxyz cu ver-
sorii axelor ~i, ~j, ~k. Orice vector din spaţiu este considerat ı̂n raport cu baza
{~i, ~j, ~k}. Cuadricele sau suprafeţele de ordin doi au ecuaţia de forma
C : a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2 a12 x y + 2 a13 x z + 2 a23 y z+
+2 a14 x + 2 a24 y + 2 a34 z + a44 = 0.
9.4.1 Sfera
Locul geometric al punctelor din spaţiu situate la aceaşi distanţă de un punct
fix Q, numit centru, se numeşte sferă (f ig. 42).
M
:
Q
O
z
y

x
F ig. 42
9.4. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAŢIA REDUSĂ 279
Dacă punctul fix are coordonatele Q = Q(x0 , y0 , z0 ), iar distana̧ dintre
Q şi un punct mobil M = M (x, y, z) de pe sferă este r, atunci spunem că
M verifică ecuaţia sferei:
S(Q, r) : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2 .
Dacă Q coincide cu originea, atunci ecuaţia sferei devine
S(O, r) : x2 + y 2 + z 2 = r2 .
9.4.2 Ecuaţiile parametrice ale sferei
Fie sfera
S(Q, r) : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2 .
cu centru ı̂n Q = Q(x0 , y0 , z0 ) şi rază r.

0 0 0
Prin Q construim Qx ||Ox, Qy ||Oy şi Qz ||Oz.
0
Dacă M este un punct de pe sferă, notăm cu M proiecţia lui M pe planul
0 0 0 0
x Qy . Vom nota cu u unghiul dinte QM şi Qx , iar cu v unghiul dinte
0 0
QM şi Qz (f ig. 43).
z
6 0
z
M
v

0
Q - y
I
u ?M 0
3
=
x0
O - y
x

F ig. 43
În acest caz avem:




 x − x0 = r sin v cos u


 y − y0 = r sin v sin u



 z − z0 = r cos v
Astfel rezultă ecuaţiile parametrice ale sferei



 x = x0 + r sin v cos u


S(Q, r) : y = y0 + r sin v sin u




 z = z0 + r cos v
cu 0 ≤ u < 2π şi 0 ≤ v ≤ π.
9.4.3 Elipsoidul
Elipsoidul este locul geometric al punctelor din spaţiu ale căror coordonate
x, y, z ı̂ntr-un reper cartezian ortogonal verifică ecuaţia:
x2 y2 z2
E : + + − 1 = 0,
a2 b2 c2
unde a, b, c > 0 (F ig. 44). z
C
>
:
0
A
0
- y
B O A B
0
C
=
x
F ig. 44
Dreptele x = a, y = b, z = c se numesc semiaxele elipsoidului.
Pentru reprezentarea grafică a elipsoidului vom studia simetriile acestuia şi
vom folosi metoda secţiunilor paralele.

0
a) Deoarece pentru orice punct M (x, y, z) ∈ E avem M (−x, −y, −z) ∈ E
rezultă că elipsoidul E este o figură geometrică simetrică faţă de originea

O, O se numeşte centrul elipsoidului.
b) Deoarece pentru orice punct M (x, y, z) ∈ E avem
0
M (x, y, z) ∈ E ⇒ M (−x, y, z) ∈ E
0
M (x, y, z) ∈ E ⇒ M (x, −y, z) ∈ E
0
M (x, y, z) ∈ E ⇒ M (x, y, −z) ∈ E
rezultă că elipsoidul E este o figură geometrică simetrică faţă de planele de
coordonate.
c) Deoarece pentru orice punct M (x, y, z) ∈ E avem
0
M (x, y, z) ∈ E ⇒ M (−x, −y, z) ∈ E
0
M (x, y, z) ∈ E ⇒ M (−x, y, −z) ∈ E
0
M (x, y, z) ∈ E ⇒ M (x, −y, −z) ∈ E
rezultă că elipsoidul E este o figură geometrică simetrică faţă de axele de
coordonate.
d) Intersecţia dintre elipsoid şi planele de coordonate sunt elipsele:

 
x=0 y=0

 

E(Oyz) : E(Oxz) :
2 2
y z x2 z2
+ −1=0 + −1=0

 

b2 c2 a2 c2

z=0


E(Oxy) :
x2 y2
+ −1=0


a2 b2
e) Intersecţia dintre elipsoid şi plane paralele cu planele de coordonate.
Astfel, pentru α ∈ R, intersecţia dintre elipsoidul E şi planul x = α este:


x=α


E(|| Oyz) :
y2 z2 a2 −α2
+ − =0


b2 c2 a2
ecuaţie ce reprezintă:
i) Dacă α ∈ (−a, a) este o elipsă reală;

0
ii) Punctele A(a, 0, 0) şi A (−a, 0, 0) dacă α = ±a;
iii) mulţimea vidă pentru α < −a sau α > a.
Pentru β ∈ R, intersecţia dintre elipsoidul E şi planul y = β este:


y=β


E(|| Oxz) :
x2 z2 b2 −β 2
+ − =0


a2 c2 b2
i) Dacă β ∈ (−b, b) este o elipsă reală;

0
ii) Punctele B(0, b, 0) şi B (0, −b, 0) dacă β = ±b;
iii) mulţimea vidă pentru β < −b sau β > b.
Pentru γ ∈ R, intersecţia dintre elipsoidul E şi planul z = γ este:


z=γ


E(|| Oxy) :
x2 y2 c2 −γ 2
+ − =0


a2 b2 c2
i) Dacă γ ∈ (−c, c) este o elipsă reală;

0
ii) Punctele C(0, 0, c) şi C (0, 0, −c) dacă γ = ±c;
iii) mulţimea vidă pentru γ < −c sau γ > c.

Dacă a = b = c ecuaţia elipsoidului reprezintă euaţia unei sfere de rază
a cu centru ı̂n originea reperului cartezian ortonormat.
Ecuaţiile parametrice ale elipsoidului sunt:




 x = a sin v cos u


E : y = b sin v sin u cu 0 ≤ u < 2π şi 0 ≤ v < π.




 z = c cos v
după cum se poate verifica ı̂n ecuaţia elipsoidului.
9.4.4 Hiperboloidul cu o pı̂nză
Hiperboloidul cu o pı̂nză este locul geometric al punctelor din spaţiu ale
căror coordonate x, y, z ı̂ntr-un reper cartezian ortogonal verifică ecuaţia:
x2 y2 z2
H1 : + − − 1 = 0,
a2 b2 c2
unde a, b, c > 0 (F ig. 45).
Hiperboloidul cu o pı̂nză la fel ca şi elipsoidul este o figură geometrică si-
metrică faţă de originea O, faţă de axele de coordonate şi faţă de planele
de coordonate.
Vom studia intesecţia cu planele de coordonate.
i) Intersecţia hiperboloidul cu o pı̂nză H1 cu Oyz se face după hipebola


x=0


H1(Oyz) :
y2 z2
b2 − c2 − 1 = 0


ii) Intersecţia hiperboloidul cu o pı̂nză H1 cu Oxz se face după hipebola


y=0


H1(Oxz) :
x2 z2
a2 − c2 − 1 = 0


z
0
0 B
B B
- y
O
A
F ig. 45
iii) Intersecţia hiperboloidul cu o pı̂nză H1 cu Oxy se face după elipsa,
numită elipsa colier


z=0


H1(Oxy) :
x2 y2
+ −1=0


a2 b2
De asemena, intersectı̂nd hiperboloidul cu o pı̂nză H1 cu plane paralele cu
Oxy se obţin elipse reale pentru orice γ ∈ R


z=γ


H1(|| Oxy) :
x2 y2 γ2
a2 + b2 − 1 + =0


c2
Intesecţiile hiperboloidul cu o pı̂nză H1 cu axele de coordonate sunt punctele:

0 0
A(a, 0, 0), A (−a, 0, 0), B(0, b, 0), B (0, −b, 0). Aceste puncte se numesc
vârfurile hiperboloidul cu o pı̂nză.
Ecuaţiile parametrice ale hiperboloidul cu o pı̂nză sunt:




 x = a cos v ch u


H1 : y = b sin v ch u cu 0 ≤ u < 2π şi 0 ≤ v < π.




 z = c sh v
după cum se poate verifica ı̂n ecuaţia hiperboloidului cu o pı̂nză.
9.4.5 Hiperboloidul cu două pı̂nze
Hiperboloidul cu două pı̂nze este locul geometric al punctelor din spaţiu ale
căror coordonate x, y, z ı̂ntr-un reper cartezian ortogonal verifică ecuaţia:
x2 y2 z2
H2 : 2
− 2 − 2 − 1 = 0,
a b c
unde a, b, c > 0 (F ig. 46).
Hiperboloidul cu două pı̂nze la fel ca şi elipsoidul este o figură geometrică

simetrică faţă de originea O, faţă de axele de coordonate şi faţă de planele
de coordonate.
Vom studia intersecţia cu planele de coordonate.

0
- x
A O A
F ig. 46
Intersectı̂nd hiperboloidul cu doă pı̂nze H2 cu plane paralele cu Oyz se
obţin curbele:

x=α


H2(|| Oyz) :
y2 z2 α2 −a2
+ − =0


b2 c2 a2
ce reprezintă:
i) elipsă reaă dacă α < −a sau α > a.

0
ii) punctele A(a, 0, 0) şi A (−a, 0, 0) dacă α = ±a; Aceste puncte ( vârfurile
hiperboloidul cu doă pı̂nze )sunt şi intersectiile hiperboloidul cu doă pı̂nze
cu axele de coordonate.
iii) mul¸timea vidă dacă −a < α < a.
Intersecţia hiperboloidului cu doă pı̂nze H2 cu Oxz se face după hiper-
bola 
y=0


H2(Oxz) :
x2 z2
− −1=0


a2 c2
Intersecţia hiperboloidului cu doă pı̂nze H2 cu Oxy se face după hiperbola


y=0


H2(Oxy) :
x2 y2
a2 − b2 − 1 = 0


Ecuaţiile parametrice ale hiperboloidul cu doă pı̂nze sunt:




 x = a ch u


H1 : y = b sh u cos v cu 0 ≤ u < 2π şi 0 ≤ v < π.




 z = c sh u sin v
după cum se poate verifica ı̂n ecuaţia hiperboloidului cu doă pı̂nze.
9.4.6 Paraboloidul eliptic
Paraboloidul eliptic este locul geometric al punctelor din spaţiu ale căror
coordonate x, y, z ı̂ntr-un reper cartezian ortogonal verifică ecuaţia:
x2 y2
PE : + − 2 z = 0,
a2 b2
unde a, b > 0 (F ig. 47).

z
- y
O

x
F ig. 47
Paraboloidul eliptic are ca simetrii planele de coordonate Oxz, Oyz şi
axa de coordonate Oz.
Intersecţia paraboloidul eliptic PE cu Oxz se face după parabola

y=0


PE (Oxz) :
x2
− 2z = 0


a2
Intersecţia paraboloidul eliptic PE cu Oyz se face după parabola

x=0


PE (Oyz) :
y2
− 2z = 0


b2
Intersectı̂a paraboloidului eliptic PE cu plane paralele cu Oxy se obţin elipse

reale pentru orice γ > 0


z=γ


PE (|| Oxy) :
x2 y2
+ − 2γ = 0


a2 b2
Dacă γ = 0 planul Oxy intersecteză paraboloidul eliptic PE ı̂n origine ( este
vârful paraboloidul eliptic PE ), iar dacă γ < 0 intersecţia este mulţimea
vidă.
Ecuaţiile parametrice ale paraboloidului eliptic sunt:




 x = a u cos v


PE : y = b u sin v cu 0 ≤ u < 2π şi 0 ≤ v < π.


 2
z = u2


după cum se poate verifica ı̂n ecuaţia paraboloidului eliptic.
9.4.7 Paraboloidul hiperbolic
Paraboloidul hiperbolic este locul geometric al punctelor din spaţiu ale căror
x2 y2
PH : 2
− 2 − 2 z = 0,
a b
unde a, b > 0 (F ig. 48).
Paraboloidul hiperbolic are ca simetrii planele de coordonate Oxz, Oyz
şi axa de coordonate Oz.
Intersecţia paraboloidului hiperbolic PH cu Oxz se face după parabola


y=0


PH (Oxz) :
x2
a2 − 2z = 0


z
x O

@
@
@
@
@
@
@
@
@
R
y
F ig. 48
Intersecţia paraboloidului hiperbolic PH cu Oyz se face după parabola

x=0


PH (Oyz) :
y2
+ 2z = 0


b2
Intersecţia paraboloidului hiperbolic PH cu Oxy se face după două drepte

z=0


PH (Oxy) :
( xa − yb )( xa + yb ) = 0


Dacă intersectăm paraboloidul hiperbolic PH cu plane paralele cu Oyz se

obţin parabole

x=α


PH (||Oyz) :
y2 α2
+2 z− =0


b2 a2
pentru orice α.
Dacă intersectăm paraboloidul hiperbolic PH cu plane paralele cu Oxz
se obţin parabole

y=β


PH (||Oxz) :
x2 β2
−2 z− =0


a2 b2
pentru orice β.
Dacă intersectăm paraboloidul hiperbolic PH cu plane paralele cu Oxy
se obţin hiperbole

z=γ


PH (||Oxy) :
x2 y2
− − 2γ = 0


a2 b2
pentru orice γ nenul.
Paraboloidul hiperbolic PH intersectează axele de coordonate ı̂n orig-
inea O a reperului cartezian ortogonal. Acest punct se numeşte vârful
paraboloidului hiperbolic.
9.4.8 Cilindru eliptic
Cilindru eliptic este locul geometric al punctelor din spaţiu ale căror coor-
donate x, y, z ı̂ntr-un reper cartezian ortogonal verifică ecuaţia:
x2 y2
CE : + − 1 = 0,
a2 b2
unde a, b > 0 (F ig. 49). z
- y
O

x
F ig. 49
Dreptele x = a, y = b se numesc semiaxele cilindrului eliptic.
Pentru reprezentarea grafică a cilindrului eliptic vom studia simetriile aces-
tuia şi vom folosi metoda secţiunilor paralele.
Cilindrului eliptic este o figură geometrică simetrică faţă de originea O,
faţă de axele de coordonate şi faţă de planele de coordonate.

Intersecţia cilindrului eliptic CE cu Oyz se face după două drepte par-
alele 
x=0


CE (Oyz) :
( yb − 1)( yb + 1) = 0


Intersecţia cilindrului eliptic CE cu Oxz se face după două drepte paralele


y=0


CE (Oxz) :
( xa − 1)( xa + 1) = 0


Intersecţia cilindrului eliptic CE cu Oxy se face după o elipsă


z=0


CE (Oxy) :
x2 y2
a2 + b2 − 1 = 0


Intersecţia cilindrului eliptic CE cu plane paralele cu Oyz este


x=α


CE (||Oyz) :
y2 a2 −α2
b2 − =0


a2
i) două drepte paralele dacă −a < α < a;
ii) o dreaptă dacă α = ±a;
iii) mulţimea vidă dacă α < −a sau α > a;
Intersecţia cilindrului eliptic CE cu plane paralele cu Oxz este


y=β


CE (||Oxz) :
x2 b2 −β 2
a2 − =0


b2
i) două drepte paralele dacă −b < β < b;
ii) o dreaptă dacă β = ±b;
iii) mulţimea vidă dacă β < −b sau β > b;
Intersecţia cilindrului eliptic CE cu plane paralele cu Oxy se obţin elipse


z=γ


CE (||Oxy) :
x2 y2
+ −1=0


a2 b2
pentru orice γ.
9.4.9 Cilindru hiperbolic
Cilindru hiperbolic este locul geometric al punctelor din spaţiu ale căror
x2 y2
CH : 2
− 2 − 1 = 0,
a b
unde a, b > 0 (F ig. 50).
Dreptele x = a, y = b se numesc semiaxele cilindrului hiperbolic.
Pentru reprezentarea grafică a cilindrului hiperbolic vom studia simetriile
acestuia şi vom folosi metoda secţiunilor paralele.
Cilindrului hiperbolic este o figură geometrică simetrică faţă de originea O,
faţă de axele de coordonate şi faţă de planele de coordonate.

b
b
O bb
b
b
b
b
b
b
bb
x
s
y
F ig. 50
Intersecţia cilindrului hiperbolic CH cu Oxz se face după două drepte
paralele

y=0


CH (Oxz) :
( xa − 1)( xa + 1) = 0


Intersecţia cilindrului hiperbolic CH cu Oxy se face după o hiperbolă

z=0


CH (Oxy) :
x2 y2
− −1=0


a2 b2
Intersecţia cilindrului hiperbolic CH cu plane paralele cu Oyz este

x=α


CH (||Oyz) :
y2 α2 −a2
− =0


b2 a2
i) mulţimea vidă dacă −a < α < a;
ii) o dreaptă dacă α = ±a;
iii) două drepte paralele dacă α < −a sau α > a;
Intersecţia cilindrului hiperbolic CH cu plane paralele cu Oxz se obţin
curbele

y=β


CH (||Oxz) :
x2 b2 +β 2
− =0


a2 b2
ce reprezintă două drepte paralele pentru orice β.
Intersecţia cilindrului hiperbolic CH cu plane paralele cu Oxy se obţin
hiperbole

z=γ


CH (||Oxy) :
x2 y2
− −1=0


a2 b2
pentru orice γ.
9.4.10 Cilindru parabolic
Cilindru parabolic este locul geometric al punctelor din spaţiu ale căror
y2
CP : − 2x = 0,
a2
unde a > 0 (F ig. 51). z
- y
O

x
F ig. 51
Cilindru parabolic este o figură geomtrică simetrică faţă de planele de
coordonate Oxy, Oxz şi faţă de axa Ox.

Intersecţia cilindrului parabolic CP cu Oxy se face după o parabolă

z=0


CP (Oxy) :
y2
− 2x = 0


a2
Intersecţia cilindrului parabolic CP cu plane paralele cu Oxy se obţin parabole

z=γ


CP (||Oxy) :
y2
− 2x = 0


a2
pentru orice γ.
Intersecţia cilindrului parabolic CP cu plane paralele cu Oxz se obţin
dreptele

y=β


CP (||Oxz) :
β2
− 2x = 0


a2
pentru orice β.
Intersecţia cilindrului parabolic CP cu plane paralele cu Oyz obţinem
ecuaţiile

x=α


CP (||Oyz) :
y2
− 2α = 0


a2
ce reprezintă:
i) două drepte paralele dacă α > 0;
ii) o dreaptă dacă α = 0;
iii) mulţimea vidă dacă α < 0;

9.4.11 Conul
Conul este locul geometric al punctelor din spaţiu ale căror coordonate
x, y, z ı̂ntr-un reper cartezian ortogonal verifică ecuaţia:
x2 y2 z2
C : 2
+ 2 − 2 = 0 (F ig. 51).
a b c
6

O
- y
+
x
F ig. 51
Pentru a reprezenta grafic conul C vom proceda prin metoda secţiunilor

paralele.
Conul este o figură geometrică simetrică faţă de originea O, faţă de axele
de coordonate şi faţă de planele de coordonate.
Intersecţia conului C cu planul Oyz se face după două drepte concurente


x=0


C(Oyz) :
( yb − zc )( yb + zc ) = 0


Intersecţia conului C cu planul Oxz se face după două drepte concurente


 y=0

C(Oxz) :
 ( x − z )( x + z ) = 0

a c a c
Intersecţia conului C cu planul Oxy este originea reperului cartezian.
Intersecţia conului C cu plane paralele cu Oyz se face după hiperbole


x=α


C(||Oyz) :
y2 z2 α2
b2 − c2 + a2 = 0


Intersecţia conului C cu plane paralele cu Oxz se face după hiperbole


y=β


C(||Oxz) :
x2 z2 β2
a2 − c2 + b2 = 0


Intersecţia conului C cu plane paralele cu Oxy se face după elipse reale


z=γ


C(||Oxy) :
x2 y2 γ2
a2 + b2 − c2 = 0


Conul are un singur punct de intersecţie cu axele, originea reperului
cartezian care se numeşte vı̂rful conului.

9.4.12 Cuadrice dublu riglate
O cuadrică se numeşte dublu riglată dacă prin fiecare punct al său trec două
drepte distincte incluse ı̂n cuadrică.
Propoziţia 9.4.1 Hiperboloidul cu o pı̂nză şi paraboloidul hiperbolic sunt
cuadrice dublu riglate.
Demonstraţie: Vom scrie ecuţia hiperboloidul cu o pı̂nză sub forma:
x2 z2 y2
− = 1 −
a2 c2 b2
x z x z y y
( − )( + ) = (1 − )(1 + ).
a c a c b b
Astfel deducem că prin fiecare punct al hiperboloidului cu o pı̂nză trece câte
o dreaptă din familia


x
− z
= λ (1 − yb )


a c
dλ :
x
+ z
= 1
(1 + yb )


a c λ
şi o dreaptă din familia


x
− z
= µ (1 + yb )


a c
dµ :
x
+ z
= 1
(1 − yb )


a c µ
Analog, vom scrie ecuţia paraboloidului hiperbolic sub forma:
x2 y2
2
− 2 =2z
a b
x y x y
( − )( + ) = 2 z.
a b a b
Astfel deducem că prin fiecare punct al paraboloidului hiperbolic trece câte
o dreaptă din familia


x y
− =2λ


a b
dλ :
x y z
+ =


a b λ
şi o dreaptă din familia


x y
− =µz


a b
dµ :
x y 2
+ =


a b µ
Bibliografie
[1] Atiyah M., Mac Donald I., ”Introduction to commutative algebra”,
Addison Wesley Publishing Company, 1969.
[2] Bourbaki N., ”Algebre,” chap 1-9, Act. Sci. Ind. Hermann, Paris.
[3] Bourbaki N., ”Algebre commutative,” chap 1-7, Act. Sci. Ind. Her-
mann, Paris.
[4] Boacǎ T., ”Algebrǎ liniarǎ” Editura Universitǎţii din Ploieşti, 2004.
[5] Dumitrescu T., ”Algebrǎ” Editura Universitǎţii din Bucureşti, 2006.
[6] Galburǎ Ghe, ”Algebrǎ” Editura didacticǎ şi pedagogicǎ, Bucureşti,
1972.
[7] Ion D. Ion, Radu N. ”Algebrǎ” Editura didacticǎ şi pedagogicǎ, Bu-
cureşti, 1991.
[8] Jacobson N., ”Basic Algebra I” Freeman, San Francisco, 1965.
305
306 BIBLIOGRAFIE
[9] Kaplansky I., ”Commutative rings” Boston, Allyn and Bacon Inc.,
1970.
[10] Oprea M. ”Curs de matematici” vol I, Lito Ploieşti 1996.
[11] Nǎstǎsescu C., Niţa C. ”Bazele algebrei” Editura Academiei Române
1986.
[12] Nǎstǎsescu C., Niţa C. Vraciu C., ”Aritmeticǎ şi algebra” Tipografia
Universitǎţii Bucureşti 1986.
[13] Sorensen D., Fletcher R. ”An algoritmic derivation of the Jordan
canonical form” Amer. Math. Monthly 90 (1983) 12-16.
[14] Ştefan A., ”Algebra” Cartea Universitarǎ, 2005.
[15] Vı̂lcu G., ”Algebrǎ liniarǎ” Editura Printech, 2004.
[16] Vein R., Dale P., ”Determinants and their Applications in Mathe-
matical Phisics” Applied Mathematical Sciences 134, Springer-Verlag
1999.
[17] Zariski O., Samuel P., ”Commutative algebra” vol I, II, Princeton,
1958, 1960.
[18] Vı̂lcu A. D., Vı̂lcu G. E., ”Geometrie Analitică şi Vectorială” Editura
Printech, 2004
[19] Bădescu L, ”Lecţii de geometrie”, Editura Universităţii Bucureşti,
1999
BIBLIOGRAFIE 307
[20] Catedra de matematicua IPG Ploieşti ”Algebră liniară, geometrie
analitică şi diferenţială” Lito. Ploieşti 1983

Elemente de Matematici Superioare: Alin S Tefan

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elemente de Matematici Superioare: Alin S Tefan

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ELEMENTE DE MATEMATICI

Cursul ELEMENTE DE MATEMATICI SUPERIOARE se adreseazǎ

ı̂n principal studenţilor din primul an al secţiilor Facultăţii de Inginerie

Mecanicǎ şi Electricǎ a Universitǎţii ”Petrol-Gaze” din Ploieşti. De aeme-

nea, lucrarea poate fi consultată şi de studenţii de la secţiile de matem-

emple toate elementele necesare abordǎrii problematicii fiecǎrui capitol. La

finalul fiecărui capitol sunt prezentate probleme rezolvate şi de asemenea

un set de probleme propuse. În ı̂ncheiere doresc sǎ mulţumesc domnului

Poiana Câmpina, septembrie 2012

1.1 Noţiunea de determinant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

1.2 Proprietăţile determinanţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

1.3 Minorul unei matrice. Complementul algebric . . . . . . . . 13

1.4 Regula lui Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

2.1 Determinantul Vandermonde . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

2.2 Determinantul Vandermonde lacunar . . . . . . . . . . . . . 28

2.3 Determinantul polinomial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

2.4 Determinantul circular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

2.5 Determinantul circular generalizat . . . . . . . . . . . . . . 37

2.6 Determinantul Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

3 Aplicaţii ale determinanţilor 43

3.1 Determinanţii Hankel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

3.2 Ecuaţia lui Dale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

3.3 Ecuaţia Kay - Moses . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

3.4 Ecuaţia Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

4.1 Noţiunea de spaţiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

4.2 Exemple de spaţii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

4.3 Dependenţǎ şi independenţǎ liniarǎ . . . . . . . . . . . . . . 78

4.4 Bazǎ a unui spaţiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

4.5 Dimensiunea unui spaţiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . 87

4.6 Transformarea coordonatelor la schimbarea bazei . . . . . . 90

4.7 Subspaţii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

4.8 Spaţii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97

5 Morfisme de spaţii vectoriale 103

5.1 Proprietǎţi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

5.2 Nucleul şi imaginea unui morfism . . . . . . . . . . . . . . . 110

5.3 Matricea asociatǎ unui morfism de spatii vectoriale . . . . . 114

6 Vectori şi valori proprii 123

6.1 Vectori şi valori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123

6.2 Polinomul caracteristic al unui endomorfism . . . . . . . . . 125

6.3 Forma diagonalǎ a unui endomorfism . . . . . . . . . . . . . 127

6.4 Teorema Cayley-Hamilton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

6.5 Teorema Schur de triangularizare unitarǎ . . . . . . . . . . 136

6.6 Forma canonicǎ Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140

7 Forme multiliniare 151

7.1 Forme liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151

7.2 Forme biliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153

7.3 Forme pǎtratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158

7.4 Forme multiliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

8 Geometrie analitică ı̂n plan 179

8.1 Sisteme de coordonate ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

8.1.1 Coordonate carteziene ortogonale . . . . . . . . . . . 180

8.1.2 Coordonate polare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182

8.2 Vectori ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184

8.2.1 Adunarea vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

8.2.2 Înmulţirea vectorilor cu scalari . . . . . . . . . . . . 188

8.2.3 Combinaţii liniare de vectori . . . . . . . . . . . . . 189

8.2.4 Bază vectorială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

8.2.5 Produsul scalar a doi vectori . . . . . . . . . . . . . 192

8.3 Transformarea coordonatelor ortogonale . . . . . . . . . . . 193

8.3.1 Translaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193

8.3.2 Rotaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194

8.4 Ecuaţiile curbelor ı̂n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

8.4.1 Ecuaţia generală a dreptei . . . . . . . . . . . . . . . 196