Sunteți pe pagina 1din 178

Geometrie si grafica pe calculator

Geometrie analitica, transformari si proiectii


Paul A. Blaga

Cuprins

I Elemente de geometrie analitica n plan si n spatiu


1 Vectori, puncte si coordonate
1.1 Notiunea de vector . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Segmente orientate (vectori legati) . . . . . . . . . .
1.1.2 Vectori liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Adunarea vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Inmultirea unui vector cu un numar real (cu un scalar) . . . .
1.4 Proiectiile vectorilor pe axe sau plane . . . . . . . . . . . .
1.4.1 Axe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.2 Proiectia pe o axa n spatiu . . . . . . . . . . . . . .
1.4.3 Proiectia pe o axa ntr-un plan . . . . . . . . . . . .
1.4.4 Proiectia pe un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.5 Proiectia sumei vectorilor . . . . . . . . . . . . . .
1.4.6 Proiectia produsului unui vector cu un scalar . . . .
1.4.7 Proiectia unei combinatii liniare de vectori . . . . .
1.5 Dependenta liniara a vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . .
1.6 Orientarea sistemelor de doi si trei vectori liniar independenti
1.7 Puncte si vectori. Rudimente de geometrie afina . . . . . . .
1.8 Coordonate pe dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9 Coordonate n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9.1 Coordonate afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9.2 Coordonate rectangulare . . . . . . . . . . . . . . .
1.9.3 Coordonate polare . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.10 Coordonate n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.10.1 Coordonate afine si rectangulare . . . . . . . . . . .
1.10.2 Coordonate cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.10.3 Coordonate sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.11 Transformari de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

11
12
12
13
14
16
18
18
18
19
19
19
20
20
20
25
25
26
27
27
29
29
31
31
31
32
33

1.12

1.13

1.14

1.15

1.11.1 Coordonate afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


1.11.2 Coordonate rectangulare n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Produsul scalar al vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.12.1 Definitie si proprietati fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.12.2 Exprimarea produsului scalar n coordonate . . . . . . . . . . . . .
Produsul vectorial al vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.13.1 Definitie si proprietati fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.13.2 Expresia produsului vectorial n functie de componentele factorilor
1.13.3 Dublul produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Produsul mixt al vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.14.1 Definitie si proprietati fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.14.2 Expresia produsului mixt n coordonate . . . . . . . . . . . . . . .
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

33
35
36
36
37
38
38
41
42
44
44
45
46

2 Dreapta n plan
2.1 Ecuatia dreptei scrisa cu ajutorul coeficientului unghiular (al pantei)
2.2 Ecuatia generala a dreptei. Ecuatia dreptei prin taieturi . . . . . . .
2.3 Ecuatia vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Pozitia reciproca a doua drepte n plan . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Fascicole de drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6 Distanta de la un punct la o dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.7 Unghiul dintre doua drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

51
51
53
55
56
57
59
61
62

3 Dreapta si planul n spatiu


3.1 Planul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.1 Ecuatia vectoriala a planului . . . . . . . . . . . . .
3.1.2 Ecuatia generala a planului . . . . . . . . . . . . . .
Cazuri particulare ale ecuatiei generale a planului . .
3.1.3 Alta forma a ecuatiei vectoriale a planului . . . . . .
3.1.4 Ecuatia planului determinat de trei puncte necoliniare
3.1.5 Conditia de coplanaritate a patru puncte . . . . . . .
3.1.6 Ecuatia planului prin taieturi . . . . . . . . . . . . .
3.1.7 Ecuatia normala a unui plan . . . . . . . . . . . . .
3.1.8 Distanta de la un punct la un plan . . . . . . . . . .
3.1.9 Unghiul a doua plane . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Dreapta n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.1 Ecuatia vectoriala si ecuatiile parametrice ale dreptei
3.2.2 Ecuatiile canonice ale unei drepte n spatiu . . . . .
3.2.3 Dreapta ca intersectie de doua plane . . . . . . . . .
3.2.4 Ecuatiile dreptei care trece prin doua puncte . . . . .
3.2.5 Unghiul a doua drepte n spatiu . . . . . . . . . . .
3.3 Probleme diverse referitoare la drepte si plane n spatiu . . .
3.3.1 Pozitiile relative a doua plane . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

65
66
66
67
68
69
69
70
70
70
72
72
73
73
74
74
75
75
76
76

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

3.4

3.3.2 Pozitiile relative a trei plane . . . . . . . . . . . . . . . . . .


3.3.3 Fascicole de plane. Snopuri de plane . . . . . . . . . . . . . .
3.3.4 Pozitia relativa a unei drepte fata de un plan . . . . . . . . . .
3.3.5 Ecuatia unui plan determinat de doua drepte concurente . . .
3.3.6 Ecuatia planului determinat de o dreapta si un punct . . . . .
3.3.7 Ecuatia planului determinat de doua drepte paralele . . . . . .
3.3.8 Proiectia unei drepte pe un plan . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.9 Pozitia relativa a doua drepte n spatiu . . . . . . . . . . . . .
3.3.10 Distanta de la un punct la o dreapta n spatiu . . . . . . . . .
3.3.11 Perpendiculara comuna a doua drepte strambe . . . . . . . . .
3.3.12 Lungimea perpendicularei comune a doua drepte necoplanare
3.3.13 Unghiul dintre o dreapta si un plan . . . . . . . . . . . . . . .
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4 Conice
4.1 Elipsa . .
4.2 Hiperbola
4.3 Parabola .
4.4 Probleme

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

77
79
81
82
82
82
83
83
84
85
86
87
87

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

93
. 93
. 102
. 109
. 116

5 Cuadrice
5.1 Cuadrice pe ecuatii reduse . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Planul tangent ntr-un punct al unui elipsoid . . . . .
5.3 Conul de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Intersectii cu plane paralele cu planele de coordonate
5.4 Hiperboloidul cu o panza. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.5 Hiperboloidul cu doua panze . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.6 Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.7 Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.8 Cilindrul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.9 Cilindrul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.10 Cilindrul parabolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.11 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

119
119
120
124
125
126
128
131
134
137
140
143
145
148

II Transformari geometrice si proiectii

153

6 Transformari geometrice n plan


6.1 Generalitati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Reprezentarea geometriei bidimensionale. Coordonate omogene n plan
6.3 Translatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4 Scalarea n raport cu originea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.5 Reflexiile n raport cu axele de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . .

155
155
155
157
158
160

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

6.6
6.7
6.8
6.9
6.10
6.11
6.12

Rotatia n jurul originii . . . . . . . .


Forfecarea fata de origine . . . . . . .
Scalarea fata de un punct oarecare . .
Rotatia fata un punct oarecare . . . .
Reflexia fata de o dreapta oarecare . .
Forfecarea relativ la un punct oarecare
Probleme . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

7 Transformari geometrice n spatiu


7.1 Conventii . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2 Scalarea . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.3 Translatia . . . . . . . . . . . . . . . .
7.4 Reflexiile fata de planele de coordonate
7.5 Rotatiile fata de axele de coordonate . .
7.6 Rotatii fata de axe oarecare . . . . . . .
7.7 Scalarea fata de un punct oarecare . . .
7.8 Reflexia fata de un plan oarecare . . . .
7.9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

161
162
163
163
163
165
165

.
.
.
.
.
.
.
.
.

167
167
167
168
168
169
171
173
174
177

8 Probleme de transformari geometrice


179
8.1 Transformari ale planului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
8.2 Transformari ale spatiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180

Partea I

Elemente de geometrie analitica n plan si


n spatiu

CAPITOLUL

Vectori, puncte si coordonate

Cuprins
1.1

Notiunea de vector . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.1 Segmente orientate (vectori legati) . . . . . . . . . . . . .
1.1.2 Vectori liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Adunarea vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.3 Inmult
irea unui vector cu un numar real (cu un scalar) . . . .
1.4 Proiectiile vectorilor pe axe sau plane . . . . . . . . . . . . . .
1.4.1 Axe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.2 Proiectia pe o axa n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.3 Proiectia pe o axa ntr-un plan . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.4 Proiectia pe un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.5 Proiectia sumei vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4.6 Proiectia produsului unui vector cu un scalar . . . . . . .
1.4.7 Proiectia unei combinatii liniare de vectori . . . . . . . .
1.5 Dependenta liniara a vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.6 Orientarea sistemelor de doi si trei vectori liniar independenti
1.7 Puncte si vectori. Rudimente de geometrie afina . . . . . . . .
1.8 Coordonate pe dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9 Coordonate n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9.1 Coordonate afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9.2 Coordonate rectangulare . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.9.3 Coordonate polare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.10 Coordonate n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.10.1 Coordonate afine si rectangulare . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

12
12
13
14
16
18
18
18
19
19
19
20
20
20
25
25
26
27
27
29
29
31
31

12 C APITOLUL 1

1.11

1.12

1.13

1.14

1.15

1.10.2 Coordonate cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .


1.10.3 Coordonate sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Transformari de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.11.1 Coordonate afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.11.2 Coordonate rectangulare n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Produsul scalar al vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.12.1 Definitie si proprietati fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.12.2 Exprimarea produsului scalar n coordonate . . . . . . . . . . . . .
Produsul vectorial al vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.13.1 Definitie si proprietati fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.13.2 Expresia produsului vectorial n functie de componentele factorilor
1.13.3 Dublul produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Produsul mixt al vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.14.1 Definitie si proprietati fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.14.2 Expresia produsului mixt n coordonate . . . . . . . . . . . . . . .
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

31
32
33
33
35
36
36
37
38
38
41
42
44
44
45
46

1.1 Notiunea de vector


1.1.1 Segmente orientate (vectori legati)
Un segment de dreapta pentru care s-a precizat care dintre capetele sale este originea si care extremitatea,
se numeste segment orientat. Un segment orientat cu originea n punctul A si extremitatea n punctul B
se noteaza, de regula, cu AB. Din punct de vedere grafic, un segment de dreapta orientat se reprezinta
sub forma unei sageti, cu originea n originea segmentului si cu varful n extremitatea sa. Un segment
orientat este definit, n mod unic, de capetele sale si de ordinea acestor capete. Cu alte cuvinte, un
segment orientat este unic determinat daca se indica originea si extremitatea sa. Daca cumva cele doua
E
puncte coincid, atunci se spune ca avem de-a face cu un segment orientat nul si se scrie1 AA D 0.
Daca s-a ales o unitate de lungime, atunci putem defini lungimea segmentului orientat AB ca fiind
lungimea segmentului neorientat AB si scriem:


AB D jABj
sau, pur si simplu,



AB D AB:

Lungimea unui segment orientat se mai numeste si modulul sau sau norma sa.
Spunem ca doua segmente orientate AB si CD sunt egale daca A D C si B D D, cu alte cuvinte,
daca ele au aceeasi origine si aceeasi extremitate.
Despre un segment orientat AB se mai spune si ca este un vector legat cu originea n punctul A
si extremitatea n punctul B. Fixand punctul A, putem defini operatia de adunare si cea de nmultire
1 Notatia

pentru vectorul nul este incompleta, pentru ca ea nu scoate n evidenta faptul ca este vorba de vectorul nul n
punctul A. Practic, un vector nul ntr-un punct se reduce la punctul nsusi.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

13

cu scalari pentru toti vectorii legati cu originea n A si se poate demonstra ca aceasta multime este un
spatiu vectorial real. Totusi, daca avem n vedere aplicatii reale n geometrie, notiunea de vector legat
este de un interes limitat, deoarece n geometrie avem, de regula, vectori cu originile n puncte diferite si
avem nevoie de niste reguli cu care sa putem opera cu acesti vectori. In acest scop, vom modifica putin
notiunea de vector n asa fel ncat originea (sau punctul de aplicare, cum se mai numeste) sa nu mai joace
nici un rol.

1.1.2 Vectori liberi


Dupa cum spuneam mai devreme, vrem sa dezvoltam o teorie a vectorilor care sa ne permita sa comparam
vectori care nu au neaparat aceeasi origine.
Incepem cu niste definitii. Vom spune, nainte de toate, ca doua segmente orientate nenule AB si
CD au aceeasi directie daca dreptele AB si CD sunt paralele. Un segment legat nul se considera, prin
conventie, ca are aceeasi directie cu orice alt segment orientat.
Presupunem acum ca cele doua segmente orientate (nenule) au aceeasi directie, dar dreptele lor
suport nu coincid. Vom spune ca ele au acelasi sens daca segmentele (neorientate) AC si BD nu se
intersecteaza. Daca, nsa, aceste doua segmente se intersecteaza, vom spune ca segmentele orientate AB
si CD au sensuri opuse.
Daca segmentele orientate nenule AB si CD au aceeasi dreapta suport: AB D CD (ca drepte),
atunci vom spune ca ele au acelasi sens daca exista un al treilea segment orientat, EF , avand aceeasi
directie (dar nu si aceeasi dreapta suport) cu AB si CD, si care are acelasi sens cu ambele segmente. In
caz contrar, vom spune ca segmentele AB si CD au sensuri opuse.
Se considera, prin conventie, ca vectorul nul are acelasi sens cu orice alt vector2 .
Observatie. De fiecare data cand spunem ca doua segmente orientate au acelasi sens, subntelegem,
chiar daca nu o spunem n mod explicit, ca segmentele au aceeasi directie. Relatia acelasi sens nu este
definita pentru perechi de segmente orientate care nu au aceeasi directie. Mai spunem, uneori, despre
doua segmente orientate care au aceeasi directie si acelasi sens, ca au aceeasi orientare.
Definitia 1.1. Spunem ca doua segmente orientate AB si CD sunt echipolente si scriem AB  CD,
daca fie ambele sunt nule, fie ambele sunt nenule si ele au aceeasi directie, acelasi sens si acelasi modul.
Este usor de constatat ca relatia de echipolenta este o relatie de echivalenta (adica este reflexiva,
simetrica si tranzitiva).
Definitia 1.2. Se numeste vector liber o clasa de echivalenta de segmente orientate, n raport cu relatia
!
de echipolenta . Vectorul liber determinat de segmentul orientat AB se noteaza cu AB. Astfel,
!
AB D CD j CD

segment orientat a.. CD  AB

Asadar, un vector liber este, de fapt, o familie de vectori legati, toti echipolenti ntre ei. Exista
o interpretare cinematica a vectorului liber, care sugereaza, de fapt, denumirea: un vector liber poate fi
privit ca un segment orientat a carui origine nu a fost fixata. El poate fi mutat n orice punct al spatiului, cu
conditia sa nu-i schimbam modulul, directia si sensul. Fireste, semnificatia riguroasa a acestei afirmatii
2 Aceasta nseamna,

pana la urma, ca notiunea de sens nu are o semnificatie bine definita pentru vectorul nul.

14 C APITOLUL 1
!
este aceea ca daca AB este un vector liber, atunci, pentru orice punct C din spatiu exista un vector legat
CD cu originea n C astfel ncat AB  CD.
Doi vectori liberi se numesc egali daca ei sunt egali ca si clasa de echivalenta , adica sunt alcatuiti din
aceleasi segmente orientate. Altfel spus,
!
!
AB D CD

AB  CD:

De regula, daca nu vrem sa scoatem n evidenta un reprezentant al unui vector liber, vom utiliza pentru
notarea acestor obiecte litere mici, de regula din prima parte a alfabetului, a; b; : : : . Vectorul nul se
noteaza cu 0. Pentru reprezentarea unui vector liber se utilizeaza unul dintre segmentele orientate care l
formeaza.
Sa presupunem ca se da un vector liber a si un punct A. In mod evident, exista un singur punct B din
spatiu astfel ncat sa avem
!
AB D a:
Vom spune ca, prin construirea punctului B pentru care e verificata relatia de mai sus, am atasat vectorul
liber a punctului A.
Se numeste modul al vectorului liber a modulul oricaruia dintre segmentele orientate care l alcatuiesc.
Modulul lui a se noteaza cu kak.
Sa presupunem ca se dau doi vectori a si b. Ii atasa m unui punct O (construim punctele A si B astfel
!
!
ncat sa avem OA D a si OB D b). Atunci unghiul dintre vectorii a si b este, prin definitie, unghiul
dintre segmentele orientate OA si OB. In mod evident, acest unghi nu depinde de alegerea punctului O.
Spunem ca un segment orientat AB este paralel cu o dreapta (cu un plan ) daca dreapta sa
suport este paralela cu dreapta (cu planul ). Segmentul nul se considera, prin conventie, ca este
paralel cu orice dreapta sau plan. Spunem ca vectorii liberi a1 ; a2 ; : : : ; ak sunt coliniari (coplanari) daca
segmentele care i alcatuiesc sunt paralele cu o aceeasi dreapta (respectiv cu acelasi plan).
!
Mai dam, n sfarsit, nca o interpretare vectorilor liberi. Fie vectorul liber AB (adica multimea tuturor
segmentelor orientate echipolente cu segmentul orientat AB). Consideram transformarea spatiului care
duce un punct C oarecare ntr-un punct D astfel ncat sa avem CD  AB. O astfel de transformare
!
se numeste transport paralel sau translatie de vector AB. Se stabileste, pe aceasta cale, o bijectie ntre
multimea tuturor vectorilor liberi si multimea tuturor translatiilor. Datorita acestei identificari, uneori si
translatiile se numesc vectori.
Daca n spatiu se fixeaza un plan si se considera numai acele puncte care apartin acestui plan,
atunci prin vector (liber) vom ntelege o clasa de echivalenta de segmente orientate situate n acel plan.
Analog se definesc si vectorii de pe dreapta.

1.2 Adunarea vectorilor


Consideram doi vectori a si b. Alegem un punct O oarecare din spatiu si construim un punct A astfel
!
!
ncat OA D a si un punct B astfel ncat AB D b.
!
Definitia 1.3. Vectorul OB se numeste suma vectorilor a si b si se noteaza cu a C b.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

15

Este clar, din ratiuni geometrice elementare, ca suma a C b nu depinde de alegerea punctului O.
Modalitatea de constructie a sumei a doi vectori descrisa mai sus se numeste regula triunghiului (sau a
nchiderii, pentru ca suma celor doi vectori este determinata de segmentul orientat care nchide triunghiul care are ca celelalte doua laturi segmentele orientate care determina cei doi vectori liberi care se
nsumeaza).
Daca vectorii a si b nu sunt coliniari, atunci avem si o alta metoda de a determina suma a doi vectori,
care, fireste, da acelasi rezultat ca si regula triunghiului. Fie, prin urmare, a si b doi vectori necoliniari.
Alegem un punct O si atasa m cei doi vectori de punctul O, cu alte cuvinte, determinam punctele A si B
!
!
astfel ncat OA D a si OB D b. Cum vectorii a si b nu sunt coliniari, de aici rezulta ca nici punctele
O; A si B nu sunt coliniare, deci ele determina un plan. In acest plan, construim paralelogramul OACB.
!
!
Cum se constata cu usurinta ca BC D a si AC D b, rezulta, pe baza regulii triunghiului, mentionata
mai sus, ca au loc egalitatile:
!
OC D a C b D b C a:
(1.2.1)
Avem doua egalitati, pentru ca avem doua situatii n care putem aplica regula triunghiului, si de fiecare
!
data vectorul care nchide triunghiul este OC .
Rezulta, prin urmare, noua regula de calcul a sumei a doi vectori (regula paralelogramului): pentru
a gasi suma a doi vectori necoliniari, se ataseaza acesti doi vectori unui punct O si se construieste pe
segmentele orientate obtinute, ca laturi, un paralelogram. Diagonala paralelogramului care pleaca din
punctul O va fi atunci segmentul orientat care determina suma celor doi vectori.
Regula paralelogramului permite (vezi formula (1.2.1)) demonstrarea foarte simpla a comutativitatii
adunarii vectorilor liberi, pentru cazul vectorilor necoliniari. Pentru cazul vectorilor coliniari, comutativitatea se poate verifica foarte usor cu ajutorul regulii nchiderii, atat pentru vectorii orientati n acelasi
sens, cat si pentru cei avand sensuri opuse. Asadar, operatia de adunare a vectorilor liberi este comutativa.
Consideram acum trei vectori a; b; c. Atasa m vectorul a unui punct O, construind, astfel, punctul A
!
!
astfel ncat OA D a. Construim, mai departe, punctul B astfel ncat AB D b. Conform definitiei sumei,
!
OB D a C b. Adunam acum la acest vector vectorul c. Pentru aceasta construim punctul C astfel ncat
!
BC D c. Avem, atunci
!
OC D .a C b/ C c:
(1.2.2)
!
Pe de alta parte, AC D b C c, prin urmare

!
OC D a C .b C c/:

(1.2.3)

Combinand (1.2.2) cu (1.2.3) obtinem


.a C b/ C c D a C .b C c/;
adica adunarea vectorilor este asociativa.
Operatia de adunare a vectorilor liberi admite si element neutru, care este, fireste, vectorul nul, 0,
deoarece este evident ca pentru orice vector a avem:
a C 0 D 0 C a:

16 C APITOLUL 1
Remarcam, n sfarsit, ca fiecare vector admite un opus relativ la operatia de adunare. Astfel, daca
vectorul liber a este reprezentat de segmentul orientat AB, atunci vom nota cu a vectorul liber reprezentat de segmentul orientat BA si se constata imediat ca avem:
a C . a/ D 0:
Acestea fiind spuse, putem afirma ca multimea tuturor vectorilor liberi din spatiu formeaza un grup
abelian n raport cu operatia de adunare a vectorilor.
Asa cum se ntampla n orice grup abelian (aditiv), odata cu adunarea vectorilor putem defini si
scaderea lor, punand, prin definitie:
a b WD a C . b/:

!
!
Daca atasam vectorul a unui punct O si alegem A si B astfel ncat OA D a si OB D b, atunci, dupa
!
cum se constata cu usurinta , a b D BA sau
!
OA

!
!
OB D BA:

Regula paralelogramului se poate aplica fara dificultate si pentru determinarea diferentei a doi vectori,
nu doar pentru determinarea sumei. Astfel, dupa cum am vazut mai sus, pentru a determina suma a
doi vectori, se considera, mai ntai, cate un reprezentant al fiecarui vector, avand originile n acelasi
punct. Se completeaza paralelogramul, ducandu-se paralelele la dreptele suport ale celor doua segmente
orientate, prin extremitatile lor. Atunci suma celor doi vectori este vectorul reprezentat de segmentul
orientat asociat diagonalei ce are originea n punctul de aplicare al celor doi vectori. Diferenta celor doi
vectori, n schimb, este determinata de cea de-a doua diagonala, orientarea fiind aleasa n asa fel ncat
originea sa fie situata n extremitatea scazatorului, iar extremitatea n extremitatea descazutului.

1.3

Inmult
irea unui vector cu un numar real (cu un scalar)

Scopul nostru este sa nzestram multimea vectorilor liberi din spatiu cu o structura de spatiu vectorial.
Am vazut, pana acum, ca aceasta multime, mpreuna cu adunarea vectorilor, este un grup abelian. Ne-a
mai ramas de definit nmultirea exterioara (nmultirea cu scalari) si verificarea compatibilitatii acestei
operatii cu adunarea vectorilor.
Definitia 1.4. Fie a un vector si  2 R un numar real. Produsul vectorului a cu scalarul  este, prin
definitie, un vector, notat a caracterizat n modul urmator:
(i) modulul lui a este dat de
kak WD jj  kak;
unde produsul din membrul drept este produsul de numere reale;
(ii) directia lui a coincide cu directia lui a;
(iii) sensul lui a coincide cu sensul lui a daca  > 0 sau cu sensul opus sensului lui a daca  < 0.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

17

Vom enumera acum o serie de proprietati fundamentale pe care le are operatia de nmultire a vectorilor cu scalari.
1) 1a D a.
2) . 1/a D a.
3) .a/ D ./a, pentru orice scalari ;  2 R si orice vector a.
Aceste trei proprietati sunt evidente, ele rezultand n mod direct din definitia nmultirii cu scalari.
4) .a C b/ D a C b, pentru orice  2 R si pentru orice doi vectori liberi a; b.
Proprietatea 4) este evidenta n anumite cazuri speciale: daca scalarul  se anuleaza, daca suma a C b
se anuleaza sau daca cel putin unul dintre vectori este egal cu zero.
Lasam deoparte aceste situatii si presupunem ca  > 0, iar vectorii a si b nu sunt coliniari. Alegem
!
!
un punct O oarecare si construim punctele A si B astfel ncat sa avem OA D a si AB D b si, prin
!
urmare, OB D a C b. Mai construim punctele A0 si B 0 astfel ncat
!
OA0 D a;

!
OB 0 D .a C b/:

(1.3.1)

Triunghiurile OAB si OA0 B 0 sunt asemenea, deoarece ele au un unghi comun, iar laturile corespunzatoare
unghiului comun sunt proportionale. De aici rezulta ca jA0 B 0 j D jj  jABj D   jABj. Cum, n plus,
!
!
vectorii AB si A0 B 0 au, n plus, aceeasi directie si acelasi sens, rezulta ca
!
A0 B 0 D b:

(1.3.2)

Proprietatea 4) rezulta acum din relatiile (1.3.1) si (1.3.2).


Presupunem acum, n continuare, ca  > 0, dar vectorii a si b sunt, de data aceasta, coliniari. Alegem
!
!
un punct O arbitrar si construim punctele A si B astfel ncat OA D a si AB D b.
Alegem un punct S , care nu apartine dreptei OAB si construim semidreptele SO; SA si SB. Alegem
pe semidreapta SO punctul O 0 astfel ncat jSO 0 j D   jSOj. Prin O 0 ducem o dreapta , paralela cu
dreapta OAB si notam cu A0 , respectiv B 0 intersectiile acestei drepte cu semidreptele SA, respectiv SB.
Obtinem, pe aceasta cale, trei perechi de triunghiuri asemenea:
OAS ' O 0 A0 S 0 ;

ABS ' A0 B 0 S 0 ;

OBS ' O 0 B 0 S 0 :

De aici rezulta imediat ca


!
O 0 A0 D a;

!
A0 B 0 D b;

!
O 0 B 0 D .a C b/;

din care rezulta imediat proprietatea 4). Cazul  < 0 se trateaza similar.
5) . C /a D a C a, pentru orice scalari  si  si pentru orice vector a.
Ca si n cazul proprietatii 4), si aici egalitatea este evidenta pentru anumite situatii particulare: daca
a D 0, daca  C  D 0 sau daca cel putin unul dintre scalari este egal cu zero.
Lasam, din nou, deoparte aceste situatii. Presupunem, mai ntai, ca  si  au acelasi semn. Este clar,
de la bun nceput, ca vectorii din ambii membrii ai relatiei 5) au aceeasi directie si acelasi sens. Pentru a
demonstra ca relatia are loc, este suficient, prin urmare, sa demonstram ca ei au si acelasi modul. Avem,
tinand cont de ipotezele facute:
ka C ak D kak C kak D jj  kak C jj  kak D .jj C jj/  kak D
D j C j  kak D k. C /ak:

18 C APITOLUL 1
Sa presupunem acum ca  si  au semne opuse si,pentru fiaxrea ideilor, mai admitem ca jj > . Atunci
numerele  C  si  vor avea acelasi semn si, pe baza celor demonstrate mai sus, avem
. C /a C . /a D . C 

/a D a;

relatie echivalenta cu proprietatea 5).


Proprietatile 1)5), mpreuna cu faptul ca multimea V este un grup abelian (ceea ce am demonstrat n
sectiunea precedenta), nseamna ca aceasta multime este un spatiu vectorial peste multimea numerelor
reale.
Observatie. Proprietatile 4) si 5) pot fi extinse, prin inductie, la orice numar finit de sumanzi, cu alte
cuvinte, se poate demonstra cu usurinta ca:
.a1 C a2 C    C ak / D a1 C a2 C    C ak ;

.1 C 2 C    C k /a D 1 a C 2 a C    C k a;
pentru orice k natural, cel putin egal cu 2, orice numere reale, ; 1 ; 2 ; : : : ; k si orice vectori a; a1 ; a2 ; : : : ; ak .

1.4 Proiectiile vectorilor pe axe sau plane


1.4.1 Axe
Alegem o dreapta oarecare n spatiu. Vom numi unul dintre cele doua sensuri de pe aceasta dreapta
pozitiv si l vom nota pe desen cu o sageata. Sensul opus va fi numit negativ. O dreapta pe care s-a ales
un sens pozitiv se numeste axa sau dreapta orientata.
Alegem acum o axa si pe ea alegem un segment nenul ca unitate de lungime. Vom numi magnitudine a unui segment orientat AB de pe axa si-l vom nota cu simbolul .AB/ numarul dat de
(
kABk
daca AB are acelasi sens cu
.AB/ D
(1.4.1)
kABk daca AB si au sensuri opuse
Numarul .AB/ se mai numeste si lungimea cu semn sau lungimea orientata a segmentului orientat AB.
Avem, n mod evident, .AB/ D .BA/.
Teorema 1.1 (Chasles). Pentru orice trei puncte A; B; C situate pe o axa pe care s-a ales o unitate de
lungime, are loc urmatoarea relatie:
.AB/ C .BC / D .AC /:

(1.4.2)

Demonstratie Verificare directa, dupa diferitele pozitii reciproce ale punctelor A; B, C .

1.4.2 Proiectia pe o axa n spatiu


Fie o axa n spatiu si un plan care nu este paralel cu . Printr-un punct oarecare A din spatiu
ducem un plan 1 , paralel cu planul . Acest plan intersecteaza axa ntr-un punct A0 . Punctul A0
se numeste proiectia punctului A pe axa , paralela cu planul . Daca planul este perpendicular pe

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

19

axa , atunci proiectia se numeste ortogonala. In acest caz, A0 este piciorul perpendicularei coborate
din punctul A pe axa .
Alegem acum un segment orientat oarecare AB. Daca proiectam punctele A si B pe axa , paralel
cu planul , obtinem un segment orientat A0 B 0 , care se numeste proiectia segmentului orientat AB pe
axa , paralela cu planul . Presupunem acum ca pe axa s-a ales si o unitate de lungime (o scala).
Atunci putem vorbi si despre magnitudinea proiectiei unui segment pe axa, magnitudine pe care o vom
nota cu pr AB .k /.
Este clar ca doua segmente orientate echivalente vor avea ca proiectii pe orice axa segmente orientate
echivalente, iar magnitudinile acestor proiectii vor fi egale.
Consideram acum un vector liber a, adica o clasa de echivalenta de segmente orientate. Proiectiile
acestor segmente pe axa , paralel cu planul , formeaza, dupa cum am mentionat mai sus, o familie
de segmente orientate echipolente ntre ele, adica formeaza un vector liber pe dreapta. Acest vector se
numeste proiectia vectorului a pe axa , paralel cu planul si se noteaza cu pr a .k /.

1.4.3 Proiectia pe o axa ntr-un plan


Presupunem acum ca atat axa , cat si figura care se proiecteaza sunt situate ntr-un acelasi plan . Vom
reformula definitia proiectiei n modul urmator. Fie 1 o dreapta din planul , care nu este paralela cu
axa . Ducem, printr-un punct A al planului, o dreapta paralela cu dreapta 1 , care intersecteaza axa
ntr-un punct A0 , care se numeste proiectia punctului A pe axa , paralela cu dreapta 1 . Celelalte
notiuni din paragraful precedent se definesc n mod analog si se bucura de aceleasi proprietati.

1.4.4 Proiectia pe un plan


Fie un plan si o dreapta care nu este paralela cu planul. Ducem printr-un punct A al spatiului o
dreapta 1 , paralela cu dreapta . Dreapta 1 intersecteaza planul ntr-un punct A0 , care se numeste
proiectia punctului A pe planul , paralela cu dreapta . Daca dreapta este perpendiculara pe planul
, proiectia se numeste ortogonala.

1.4.5 Proiectia sumei vectorilor


Presupunem ca pe axa se proiecteaza doi vectori a si b. Proiectia se face paralel cu un plan sau
paralel cu o dreapta 1 , daca atat vectorii, cat si axa se afla ntr-un acelasi plan.
!
!
Alegem un punct O si construim punctele A si B astfel ncat OA D a si AB D b si, prin urmare,
!
OB D a C b.
! !
!
Daca O 0 ; A0 ; B 0 sunt proiectiile punctelor O; A; B pe axa , atunci vectorii O 0 A0 ; A0 B 0 si O 0 B 0 sunt,
respectiv, proiectiile vectorilor a; b si a C b. De aici rezulta ca proiectia sumei vectorilor este egala cu
suma proiectiilor termenilor. Este clar ca aceasta proprietate se poate extinde, fara dificultate, si la sume
de mai mult de doi vectori. Mai mult, daca pe axa s-a ales si o unitate de lungime, atunci, n virtutea
egalitatii (1.4.2), avem si
.O 0 B 0 / D .O 0 A0 / C .A0 B 0 /
sau, utilizand notatia introdusa mai devreme,
pr .a C b/ D pr a C pr b;

(1.4.3)

20 C APITOLUL 1
adica magnitudinea proiectiei sumei vectorilor pe o axa este egala cu suma magnitudinilor proiectiilor
termenilor.

1.4.6 Proiectia produsului unui vector cu un scalar


Vom demonstra ca prin nmultirea unui vector a cu un scalar , proiectia acestui vector pe orice axa ,
ca si magnitudinea acestei proiectii se nmultesc cu acelasi scalar.
Daca a D 0 sau  D 0, este clar ca nu avem ce demonstra. Presupunem, prin urmare, ca a 0 si
 0. Alegem o axa , fixam un punct O pe ea si determinam punctele A si B din spatiu astfel ncat sa
!
!
avem OA D a si OB D a. Cei doi vectori, dupa cum se stie, au aceeasi directie, iar sensurile coincid
pentru  > 0 si sunt opuse pentru  < 0.
Proiectand punctele A si B pe axa n punctele A0 si B 0 , obtinem doua triunghiuri asemenea, OAA0
si OBB 0 . Din proprietatile asemanarii afirmatia noastra rezulta imediat, prin urmare avem:
pr .a/ D  pr a:

(1.4.4)

1.4.7 Proiectia unei combinatii liniare de vectori


Fie a1 ; a2 ; : : : ; ak un sistem oarecare de vectori (nu neaparat distincti), si 1 ; 2 ; : : : ; k un sistem oarecare de k numere reale. Atunci vectorul
1 a1 C 2 a2 C    C k ak
se numeste combinatie liniara a vectorilor considerati.
Din egalitatile (1.4.3) si (1.4.4) rezulta urmatoarea egalitate:
pr .1 a1 C 2 a2 C    C k ak / D 1 pr a1 C 2 pr a2 C    C k pr ak ;
adica magnitudinea proiectiei unei combinatii liniare de vectori pe o axa este egala cu combinatia liniara
a proiectiilor vectorilor (cu aceeasi coeficienti).

1.5 Dependenta liniara a vectorilor


Definitia 1.5. Vectorii
a1 ; a2 ; : : : ; ak

(1.5.1)

se numesc liniar dependenti daca exista numerele reale


1 ; : : : ; k ;

(1.5.2)

1 a1 C 2 a2 C    C k ak D 0:

(1.5.3)

nu toate nule, astfel ncat


In caz contrar, vectorii se numesc liniar independenti.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

21

Este clar ca vectorii sunt liniar independenti daca si numai daca din egalitatea (1.5.3) rezulta ca
1 D 2 D    D k D 0:
Se mai spune, de asemenea, ca vectorii (1.5.1) formeaza un sistem liniar dependent, respectiv un sistem
liniar independent.
Daca un vector a se poate scrie n functie de vectorii (1.5.1) sub forma
a D 1 a1 C 2 a2 C    C k ak ;
atunci vom spune ca a este o combinatie liniara a acestor vectori .
Teorema 1.2. Pentru ca vectorii (1.5.1) (cu k > 1) sa fie liniar dependenti, este necesar si suficient ca
cel putin unul dintre acesti vectori sa poata fi scris ca o combinatie liniara a celorlalti.
Demonstratie Sa presupunem ca vectorii (1.5.1) verifica o relatie de forma (1.5.3), n care cel putin unul
dintre coeficienti este diferit de zero. Este clar ca nu reducem generalitatea daca presupunem ca ultimul
coeficient este nenul: k 0. Atunci, din egalitatea (1.5.3) se obtine
ak D

1
a1
k

2
a2   
k

k 1
ak
k

1;

adica ak este o combinatie liniara a celorlalti k 1 vectori.


Invers, sa presupunem ca unul dintre vectorii (1.5.1), de exemplu, din nou, ultimul, este o combinatie
liniara a celorlalti k 1 vectori:
ak D 1 a1 C 2 a2 C    C k

1 ak 1 :

Daca trecem toti termenii n membrul stang, obtinem


1 a 1

2 a 2



C 1  ak D 0;

egalitate care este de forma (1.5.3) si exista cel putin un coeficient nenul (ntrucat coeficientul lui ak este
1), ceea ce nseamna a vectorii sunt, ntr-adevar, liniar dependenti.
Consecinta 1.1. Daca vectorii (1.5.1) sunt liniar independenti, atunci nici unul nu poate fi scris ca o
particular, nici unul dintre vectori nu poate fi egal cu zero.
combinatie liniara a celorlalti. In
In cadrul acestui curs,vom avea de-a face, de regula, cu sisteme formate din cel mult trei vectori. De
aceea este interesant sa evidentiem sensul geometric al dependentei liniare sau al independentei liniare
pentru sisteme formate din 1, 2 sau trei vectori.
Este evident ca un sistem format dintr-un singur vector este liniar dependent daca si numai daca
vectorul este nul.
Pentru cazul a doi vectori, avem urmatorul rezultat:
Teorema 1.3. Doi vectori sunt liniar dependenti daca si numai daca sunt coliniari.

22 C APITOLUL 1
Demonstratie Fie a1 si a2 doi vectori liniar dependenti. In virtutea teoremei precedente, exista un scalar
nenul  astfel ncat a2 D a1 , adica vectorii sunt coliniari.
Invers, sa presupunem acum ca vectorii a1 si a2 sunt coliniari. Daca cel putin unul dintre vectori este
nul, de exemplu a2 D 0, atunci putem scrie
0a1 C 1a2 D 0;
adica vectorii sunt liniar dependenti. Presupunem acum ca ambii vectori sunt nenuli. Alegem un punct
!
!
O si construim punctele A1 si A2 astfel ncat OA1 C a1 si OA2 D a2 . Datorita coliniaritatii vectorilor
a1 si a2 , punctele O; A1 si A2 sunt pe o aceeasi dreapta, . Daca A1 D A2 , atunci, fireste, vectorii a1
si a2 sunt egali, deci sunt liniar dependenti, deoarece unul dintrei ei este o combinatie liniara a celuilalt.
Daca A1 A2 , atunci fie  D ka2 k=ka1 . Daca segmentele orientate OA1 si OA2 au acelasi sens, atunci
a2 D a1 , n timp ce daca ele au sensuri opuse, atunci a2 D a1 .
Consecinta 1.2. Doi vectori sunt liniar independenti daca si numai daca ei nu sunt coliniari.
Vectorii liniar independenti vor juca un rol esential. In particular, ei ne furnizeaza descompuneri ale
altor vectori. Un prototip de astfel de descompunere este dat de urmatoarea teorema:
Teorema 1.4. Sa presupunem ca ntr-un plan sunt dati doi vectori necoliniari e1 si e2 . Atunci orice
alt vector a din plan se poate descompune n functie de vectorii e1 si e2 , cu alte cuvinte exista doua
numere reale (unic determinate) x si y astfel ncat
a D xe1 C ye2 :

(1.5.4)

Demonstratie Faptul ca vectorii apartin planului nseamna ca directiile lor sunt paralele cu planul sau,
altfel spus, ca daca i atasa m unui punct din plan, segmentele orientate care se obtin sunt continute n
plan. Fie, prin urmare, O un punct oarecare al planului. Aunci exista (si sunt unice!) trei puncte E1 ; E2
si M din plan n asa fel ncat
!
!
!
OE1 D e1 ; OE2 D e2 ; OM D a:
Proiectand punctul M pe dreapta OE1 , paralel cu dreapta OE2 , obtinem un punct M1 . Fie, pe de
alta parte, M2 punctul ce se obtine proiectand punctul M pe dreapta OE2 , paralel cu dreapta OE1 .
!
!
!
Intrucat vectorii OE
a ca exista un numar real x astfel ncat
1 si OM1 sunt coliniari, iar OE1 0, rezult
!
!
!
!
!
!
!
OM1 D x OE1 . In mod analog, exista un y real astfel ncat OM2 D y OE2 . Cum OM D OM1 C OM2 ,
egalitatea (1.5.4) este verificata.
Mai ramane sa demonstram unicitatea numerelor reale x si y. Sa presupunem ca ar exista alte doua
numere reale, x 0 si y 0 astfel ncat sa avem
a D x 0 e1 C y 0 e2 :

(1.5.5)

Daca scadem egalitatea (1.5.5) din egalitatea (1.5.4), obtinem


.x

x 0 /e1 C .y

y 0 /e2 D 0:

Cum vectorii e1 si e2 sunt liniar independenti, obtinem ca x


y D y 0.

x 0 D 0 si y

(1.5.6)
y 0 D 0, adica x D x 0 si

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

23

Sa vedem acum ce se ntampla n cazul n care avem trei vectori. Avem urmatorul rezultat:
Teorema 1.5. Pentru ca trei vectori sa fie liniar dependenti este necesar si suficient ca ei sa fie coplanari.
Demonstratie Presupunem ca vectorii
a1 ; a2 ; a3

(1.5.7)

sunt liniar dependenti. Atunci cel putin unul dintre ei se poate scrie ca o combinatie liniara a celorlalti
doi. Putem presupune, fara a reduce generalitatea, ca acesta este cel de-al treilea vector. Prin urmare,
exista doua numere reale 1 si 2 astfel ncat sa avem
a3 D 1 a1 C 2 a2 :

(1.5.8)

Daca atasa m vectorii unui punct O, obtinem trei puncte M1 , M2 , M3 astfel ncat
!
!
!
OM1 D a1 ; OM2 D a2 ; OM3 D a3 :
!
!
Daca vectorii OM1 si OM2 sunt necoliniari, atunci punctele O; M1 ; M2 sunt necoliniare, deci ele deter!
mina un plan . Datorita relatiei (1.5.8), vectorul OM3 apartine, de asemenea, planului , prin urmare
!
!
cei trei vectori sunt coplanari. Daca vectorii OM1 si OM2 sunt coliniari, atunci din relatia (1.5.8) rezulta
!
ca vectorul OM3 este, de asemenea, coliniar cu ceilalti doi vectori, prin urmare, cu atat mai mult, cei trei
vectori sunt coplanari.
Invers, sa presupunem ca vectorii (1.5.7) sunt coplanari. Sa admitem, pentru nceput, ca doi dintre
vectori, de exemplu vectorii a1 si a2 nu sunt coliniari. Atunci, n virtutea teoremei 1.4, exista doua
constante 1 si 2 astfel ncat sa avem
a3 D 1 a1 C 2 a2
si, prin urmare, vectorii (1.5.7) sunt liniar dependenti.
Daca toti trei vectorii sunt coliniari, atunci avem, de exemplu, a1 D a2 , relatie care se poate rescrie
sub forma
a1 D a2 C 0a3 ;
adica, din nou, conchidem ca cei trei vectori sunt coplanari.
Drept consecinta a acestei teoreme, putem conchide ca n spatiu exista triplete de vectori liniar
independenti.
Si n spatiu avem un rezultat similar teoremei 1.4, adica:
Teorema 1.6. Daca vectorii
e1 ; e2 ; e3

(1.5.9)

sunt liniar independenti si a este un vector oarecare, atunci exista trei numere reale, x; y; z astfel ncat
a D xe1 C ye2 C ze3 :
Aceasta descompunere a lui a este unica.

(1.5.10)

24 C APITOLUL 1
Demonstratie Alegem un punct oarecare O din spatiu si determinam punctele E1 ; E2 ; E3 si M astfel
ncat sa avem
!
!
!
!
OE1 D e1 ; OE2 D e2 ; OE3 D e3 ; OM D a:
Notam cu M1 ; M2 ; M3 proiectiile punctului M pe dreptele OE1 ; OE2 ; OE3 , paralel cu planele OE2 E3 ,
OE1 E3 , respectiv OE1 E2 . Se constata cu usurinta ca
!
!
!
!
OM D OM1 C OM2 C OM3 :
(1.5.11)
!
!
!
Cum vectorii OE1 si OM1 sunt coliniari si OE1 0, rezulta ca exista un numar real x astfel ncat
!
!
!
!
!
!
OM1 D x OE1 . In mod analog, exista numerele reale y si z astfel ncat OM2 D y OE2 si OM3 D OE3 .
Unicitatea numerelor x; y; z se demonstreaza ca si n cazul teoremei 1.4.
M
M3

a
E3

M2
E2
O

E1

M1

Figura 1.1:
Intrebarea naturala care se pune este: ce se ntampla daca avem mai mult de trei vectori? Raspunsul
este dat de teorema care urmeaza.
Teorema 1.7. Orice patru vectori sunt liniar dependenti.
Demonstratie Presupunem ca dintre cei patru vectori
a1 ; a2 ; a3 ; a

(1.5.12)

a1 ; a2 ; a3 :

(1.5.13)

trei sunt liniar independenti, de exemplu


Atunci, n virtutea teoremei 1.6, exista trei numere reale 1 ; 2 ; 3 astfel ncat
a D 1 a1 C 2 a2 C 3 a3 ;
adica cei patru vectori sunt, ntr-adevar, liniar dependenti.
Daca vectorii (1.5.13) sunt liniar dependenti, adica ntre ei exista o relatie de forma
1 a1 C 2 a2 C 3 a3 D 0;
unde nu toti coeficientii se anuleaza, aceasta relatie se poate rescrie sub forma
1 a1 C 2 a2 C 3 a3 C 0a D 0;
adica vectorii (1.5.12) sunt liniar dependenti.

(1.5.14)

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

25

1.6 Orientarea sistemelor de doi si trei vectori liniar independenti


Definitia 1.6. Un sistem (ordonat) de vectori liniar independenti fa1 ; a2 g ntr-un plan se numeste un
sistem drept daca atunci cand atasa m cei doi vectori punctului O din plan, adica alegem doua puncte A1
!
!
si A2 din plan astfel ncat a1 D OA1 si a2 D OA2 , cand rotim vectorul a1 n jurul punctului O pentru a-l
aplica peste vectorul a2 (ca directie si sens), pe drumul cel mai scurt, rotatia se face n sens trigonometric
(invers sensului acelor de ceasornic).
Acelasi sistem se numeste stang daca rotatia mentionata mai sus se face n sensul acelor de ceasornic.

e3
e3

e2

e1
e2

e1

Figura 1.2:
Observatie. Este clar ca daca sistemul fa1 ; a2 g este drept, atunci sistemul fa2 ; a1 g este stang si viceversa.
Definitia 1.7. Fie fa1 ; a2 ; a3 g un sistem ordonat de trei vectori liniar independenti din spatiu. Fixam, ca
!
si mai sus, un punct O si alegem trei puncte A1 ; A2 ; A3 astfel ncat sa avem ai D OAi ; i D 1; 2; 3.
Sistemul fa1 ; a2 ; a3 g se numeste drept daca n planul OA1 A2 , vazut din punctul A3 , rotatia n jurul
punctului O care aplica A1 peste A2 pe cel mai scurt drum, se face n sens trigonometric. In caz contrar,
adica daca rotatia se face n sensul acelor de ceasornic, sistemul se numeste stang.
Observatie. Se poate constata imediat ca daca sistemul fa1 ; a2 ; a3 g este drept, atunci tot drepte sunt si
sistemele fa2 ; a3 ; a1 g si fa3 ; a1 ; a2 g, n timp ce sistemele fa3 ; a2 ; a1 g, fa1 ; a3 ; a2 g si fa2 ; a1 ; a3 g sunt
stangi.

1.7 Puncte si vectori. Rudimente de geometrie afina


Dupa cum am vazut, multimea vectorilor liberi din plan (respectiv din spatiu) formeaza un spatiu vectorial real bidimensional (respectiv tridimensional). Pe de alta parte, daca fixam un punct O (fie n plan, fie
!
n spatiu, nu conteaza), atunci fiecarui punct M putem sa-i asociem, n mod unic, vectorul OM , pe care
l vom numi vectorul de pozitie al lui M (relativ la originea O) sau raza vectoare a lui M . Daca punctul
!
!
O este subnteles, atunci vom folosi, pur si simplu, notatia OM  rM sau chiar OM  r. Punctul O
odata fixat, obtinem o bijectie ntre multimea vectorilor liberi din plan (sau spatiu) si multimea punctelor
din plan (sau spatiu).
In aparenta , folosind aceasta bijectie, putem transfera structura de spatiu vectorial de pe multimea
vectorilor liberi pe multimea punctelor. Asta ar nsemna sa fim capabili sa adunam, de exemplu, punctele

26 C APITOLUL 1
sau sa le nmultim cu scalari reali oarecare. Din pacate, acest lucru nu este posibil si vom explica, n cele
ce urmeaza, de ce.

1.8 Coordonate pe dreapta


Fie o dreapta oarecare. Alegem pe ea un vector nenul oarecare, e, pe care l vom numi vector unitar
sau versor.
Daca acum a este un vector oarecare de pe dreapta, atunci, conform sectiunii precedente, exista un
singur numar real x astfel ncat a D xe. Numarul x se numeste componenta vectorului a, relativ la
dreapta , nzestrata cu versorul e.
Alegem pe dreapta , nzestrata cu versorul e, un punct O, pe care l vom numi originea coordonatelor. Dreapta se va numi de-acum axa de coordonate. Daca M este un punct oarecare al dreptei,
!
vectorul OM se va numi raza vectoare sau vector de pozitie al punctului M , iar componenta acestui
vector se numeste coordonata punctului M .
!
Alegem, mai departe, punctul E pe dreapta astfel ncat sa avem OE D e. Segmentul OE va fi ales
ca scara a lungimilor pe dreapta . Prin urmare, coordonata unui punct M de pe dreapta nu este altceva
decat magnitudinea .OM / a segmentului orientat OM . Pentru a scoate n evidenta ca numarul real x
este coordonata punctului M , vom scrie, de regula, M.x/. Trebuie remarcat ca exista o infinitate de
O

M.x/

Figura 1.3:
moduri de a asocia coordonate punctelor de pe dreapta. Coordonata unui punct este unic determinata
doar n momentul n care s-au ales:
 versorul dreptei;
 originea dreptei.

Datorita introducerii coordonatelor, fiecarui punct M de pe axa de coordonate i se pune n corespondenta


un singur numar real coordonata sa x. Invers, pentru fiecare numar real x exista un singur punct M
de pe axa a carui coordonata este x. Astfel, pozitia fiecarui punct de pe axa de coordonate este unic
determinata prin prescrierea coordonatei acelui punct.
Notam cu .M1 ; M2 / distanta dintre punctele M1 si M2 , adica lungimea segmentului M1 M2 . Aceasta
distanta se poate exprima cu ajutorul coordonatelor. Mai precis, avem urmatoarea teorema:
Teorema 1.8. Pentru orice puncte M1 .x1 / si M2 .x2 / de pe axa de coordonate au loc egalitatile:
.M1 M2 / D x2

.M1 ; M2 / D jx2

x1 ;

(1.8.1)

x1 j:

(1.8.2)

Demonstratie Din teorema lui Chasles rezulta ca


.OM1 / C .M1 M2 / D .OM2 / H) .M1 M2 / D .OM2 /

.OM1 /:

Utilizand definitia coordonatelor, obtinem egalitatea (1.8.1). Formula (1.8.2) rezulta imediat din formula (1.8.1).

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

27

1.9 Coordonate n plan


1.9.1 Coordonate afine
Peste tot n aceasta sectiune vom considera ca toate punctele si toti vectorii se afla ntr-un plan .
Definitia 1.8. Fie O un punct si e1 ; e2 doi vectori liniar independenti (necoliniari) din planul .
Tripletul .O; e1 ; e2 / se numeste reper afin sau sistem de coordonate afin n planul .
!
!
Atasa m vectorii e1 si e2 punctului O, construind punctele E1 si E1 astfel ncat OE1 D e1 si OE2 D
e2 . Segmentele orientate OE1 si OE2 definesc doua axe de coordonate, Ox si Oy. Punctul O se
numeste originea coordonatelor, iar vectorii e1 si e2 vectorii bazei.
Fie acum a un vector oarecare din planul . Din teorema 1.4 rezulta ca a se poate reprezenta n mod
unic sub forma
a D xe1 C ye2 :
(1.9.1)
Definitia 1.9. Coeficientii x si y din descompunerea (1.9.1) se numesc componentele vectorului a relativ
la sistemul de coordonate .O; e1 ; e2 /.
Dupa cum s-a vazut n sectiunea 1.4, x si y sunt, de fapt, magnitudinile proiectiilor vectorului a pe
axele Ox si Oy, paralel cu axele OY , respectiv Ox. Pentru a scoate n evidenta faptul ca x si y sunt
componentele vectorului a vom scrie a D a.x; y/ sau, pur si simplu, a.x; y/.
Fie, acum, M un punct oarecare al planului , n care s-a fixat un sistem de coordonate afine
!
.O; e1 ; e2 /. Vectorul OM se numeste raza vectoare sau vectorul de pozitie al punctului M .
!
Definitia 1.10. Componentele x si y ale vectorului OM se numesc coordonate afine ale punctului M
relativ la reperul .O; e1 ; e2 /. De regula, x se numeste abscisa, n timp ce y se numeste ordonata.
Un sistem de coordonate afine se mai noteaza si cu Oxy, daca vectorii bazei sunt subntelesi. Daca
x si y sunt coordonatele unui punct M , vom utiliza n mod frecvent notatia M.x; y/.
Introducerea componentelor vectorilor permite nlocuirea diferitelor relatii dintre vectori cu relatii
ntre componentele lor. Avem, de exemplu:
Teorema 1.9. Componentele unei combinatii liniare de vectori sunt egale cu aceeasi combinatie liniara
a componentelor vectorilor. Mai precis, daca
a.X; Y / D

k
X

i ai .Xi ; Yi /;

iD1

atunci
XD

k
X
iD1

i Xi ;

Y D

k
X

j Yj :

j D1

Demonstratie Cum componentele vectorilor nu sunt altceva decat magnitudinile proiectiilor acestor vectori pe axele de coordonate, teorema rezulta direct din proprietatile proiectiilor.

28 C APITOLUL 1
Consecinta 1.3. Daca X.x1 ; y1 / si B.x2 ; y2 / sunt doua puncte din plan, atunci
!
!
AB D AB.x2 x1 ; y2 y1 /;
adica pentru a obtine componentele vectorului definit de segmentul orientat AB, trebuie sa scadem din
coordonatele extremitatii sale coordonatele originii.
Demonstratie Rezulta imediat din teorema precedenta si din relatia
!
!
!
AB D OB OA:
Consecinta 1.4. Pentru ca doi vectori a.x1 ; y1 / si b.x2 ; y2 / sa fie coliniari, este necesar si suficient ca
ei sa aiba componentele corespunzatoare proportionale.
Demonstratie Dupa cum am vazut n sectiunea 1.5, vectorii a si b sunt coliniari daca si numai daca ntre
ei exista o relatie de forma
b D a;
(1.9.2)
cu  real. Din teorema 1.9 rezulta ca egalitatea (1.9.2) este echivalenta cu doua egalitati numerice:
x2 D x1 ;

y2 D y1 ;

(1.9.3)

ceea ce ncheie demonstratia. Remarcam ca egalitatile (1.9.3) implica si egalitatea


x2
y2
D
;
x1
y1
cu conditia ca ambii numitori sa fie diferiti de zero. Mentionam, pe de alta parte, ca se poate utiliza
conventia ca de fiecare data cand un numitor este zero, se admite ca si numaratorul care i corespunde
este zero, ceea ce nseamna ca, formal, putem scrie egalitatea precedenta si cand unul dintre numitori se
anuleaza.
Consecinta 1.5. Coordonatele mijlocului A al unui segment de dreapta cu capetele n punctele A1 .x1 ; y1 /
si A2 .x2 ; y2 / sunt
x1 C x2
y1 C y2
xD
; yD
:
2
2
A1

A2

Figura 1.4:
Demonstratie Rezulta imediat din egalitatea
1 !
!
!
OA D
OA1 C OA2
2
(vezi figura 1.4) si din teorema.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

29

1.9.2 Coordonate rectangulare


Presupunem ca n planul a fost aleasa o unitate de masura pentru lungime. Alegem un punct O si
doi vectori de lungime 1, perpendiculari unul pe celalalt, i si j. Sistemul afin de coordonate .O; i; j/ se
numeste sistem de coordonate rectangular sau cartezian. Despre baza fi; jg vom spune ca este ortonormata (ceea ce nseamna ca vectorii sunt ortogonali, adica perpendiculari si normati, adica de lungime
1).
Toate proprietatile valabile ntr-un sistem de coordonate afin oarecare raman adevarate si ntr-un
sistem rectangular, dar, de regula, expresiile care intervin sunt mult mai simple atunci cand sunt scrise n
coordonate carteziene.

1.9.3 Coordonate polare


Alegem n planul un punct O, pe care l numim pol si o semidreapta OA, pe care o vom numi axa
polara. Mai alegem o unitate de masura pentru lungime si, n fine, un sens pozitiv de rotatie n jurul
polului O. De regula, sensul pozitiv este sensul invers mersului acelor de ceasornic. Unghiurile se
masoara n radiani.
Fie acum M un punct oarecare al planului. Vom nota cu  distanta de la M la polul O si cu '
marimea unghiului dintre semidreptele OM si OA. Marimile  si ' se numesc coordonate polare ale
punctului M . Mai precis,  se numeste raza polara, n timp ce ' se numeste unghi polar. Fiecarui punct
y

Mx

'
O

My

Figura 1.5:
din plan i se poate atasa, n mod unic, o raza polara   0. Valorile lui ', n schimb, pentru puncte
diferite de pol, sunt definite pana la un termen 2k, unde k este un numar ntreg. Pentru ca fiecarui
punct din plan, diferit de pol, sa i se asocieze un singur unghi polar, este suficient sa consideram ca
 < '  . Aceste valori ale lui ' se numesc principale. Vom spune acum ca am introdus n plan un
sistem de coordonate polare.
Consideram n plan, simultan, un sistem de coordonate carteziene Oxy si un sistem de coordonate
polare astfel ncat polul sa coincida cu originea coordonatelor carteziene, iar axa polara sa coincida cu
directia pozitiva a axei Ox. In sfarsit, vom considera ca sens pozitiv de rotatie n jurul polului acel sens
n care trebuie sa rotim directia pozitiva a axei Ox, pentru a o suprapune, pe drumul cel mai scurt, peste
directia pozitiva a axei Oy.

30 C APITOLUL 1
Fie M un punct oarecare din plan (diferit de origine), x; y coordonatele sale carteziene, iar ; '
coordonatele sale polare. Avem, n mod evident:
x D  cos ';

y D  sin ':

(1.9.4)

Formulele (1.9.4) exprima coordonatele carteziene ale punctului M n functie de coordonatele sale
polare. Pentru exprimarea coordonatelor polare n functie de cele carteziene, din nou, n ipoteza ca
punctul M nu coincide cu polul, se pot folosi formulele urmatoare, care rezulta imediat din (1.9.4):
q
 D x2 C y 2;

cos ' D p

x
x2

y2

sin ' D p

y
x2

C y2

Daca x 0 (adica daca M nu este situat pe axa Oy, atunci putem scrie
tg ' D

y
:
x

Din aceasta ecuatie noi trebuie sa obtinem unghiul '. Dupa cum se stie din trigonometrie, solutia generala a ecuatiei de mai sus este
y
' D arctg C k; k 2 Z;
x

y
 
unde arctg x 2
arul ntreg k astfel ncat unghiul ' sa fie n intervalul . ; /.
2 ; 2 . Vom alege num
Distingem patru cazuri, n functie de cadranul n care se afla punctul M .


(1) Daca M se afla n primul cadran, atunci x > 0; y  0, prin urmare arctg.y=x/ 2 0; 2 . Cum '
trebuie sa se afle n acelasi interval, putem alege k D 0, deci
' D arctg

y
:
x

(2) Daca M se afla n cel de-al doilea cadran, adica x < 0; y  0, atunci arctg.y=x/ 2
trebuie sa fie n intervalul .=2; , k trebuie sa fie egal cu 1, deci
' D arctg


2;0

. Cum '

y
C :
x



(3) Daca M se afla n cel de-al treilea cadran, adica x < 0; y  0, atunci arctg.y=x/ 2 0; 2 . Cum '
trebuie sa fie n intervalul ; =2/, k trebuie sa fie egal cu -1, deci
' D arctg

y
x

:

(4) Daca M se afla n cel de-al patrulea cadran, adica x > 0; y  0, atunci arctg.y=x/ 2
' trebuie sa fie n intervalul . =2; 0, k trebuie sa fie egal cu 0, deci
' D arctg

y
:
x


2;0


. Cum

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

31

1.10 Coordonate n spatiu


1.10.1 Coordonate afine si rectangulare
Fie O un punct oarecare al spatiului si e1 ; e2 ; e3 trei vectori liniar independenti (adica necoplanari).
Definitia 1.11. Cuadrupletul .O; e1 ; e2 ; e3 / se numeste reper afin sau sistem de coordonate afine n
spatiu. Punctul O se numeste originea coordonatelor, iar vectorii e1 ; e2 ; e3 se numesc vectorii bazei.
Definitia 1.12. Se numesc componente ale unui vector a relativ la reperul .O; e1 ; e2 ; e3 / coeficientii
x; y; z ai descompunerii:
a D xe1 C ye2 C ze3 :
Coordonatele unui punct M , relativ la acelasi reper sunt, prin definitie, componentele x; y; z ale vecto!
rului sau de pozitie, OM . Coordonata x se numeste abscisa, coordonata y ordonata, iar coordonata z
cota.
Un sistem de coordonate afin se mai noteaza cu Oxyz, daca vectorii bazei sunt subntelesi. Construim punctele E1 ; E2 ; E3 astfel ncat
!
!
!
OE1 D e1 ; OE2 D e2 ; OE3 D e3 :

(1.10.1)

Segmentele orientate OE1 ; OE2 si OE3 determina cele trei axe de coordonate, Ox; Oy si Oz. Cele trei
plane determinate de cate doua axe de coordonate se numesc plane de coordonate. Aceste plane mpart
spatiul n opt zone, care se numesc octanti de coordonate.
Ca si n cazul reperelor plane, distingem sisteme de coordonate drepte si stangi. Consideram un
triplet de vectori necoplanari .e1 ; e2 ; e3 /. Atasam acesti vectori unui punct O, adica determinam punctele
E1 ; E2 ; E3 , astfel ncat sa fie verificate relatiile (1.10.1). Rotim segmentul orientat OE1 , n planul
OE1 E2 , n jurul lui O, pe cel mai scurt drum, pana cand el coincide, ca directie si sens, cu segmentul
orientat OE2 . Daca aceasta rotatie, privita din extremitatea segmentului orientat OE3 (cu alte cuvinte,
din punctul E3 ) se produce n sensul invers mersului acelor de ceasornic, vom spune ca tripletul de
vectori .e1 ; e2 ; e3 / este drept, altfel vom spune ca este stang.
Un sistem de coordonate .O; e1 ; e2 ; e3 / se numeste drept sau stang, dupa cum tripletul .e1 ; e2 ; e3 /
este drept sau stang. Peste tot, n cele ce urmeaza, sistemele de coordonate vor fi totdeauna drepte, daca
nu se mentioneaza altfel.
Cel mai simplu dintre sistemele de coordonate afine n spatiu este sistemul de coordonate rectangular
sau cartezian. Presupunem ca n spatiu s-a ales o unitate de masura pentru lungime. Atunci un sistem de
coordonate rectangular sau cartezian n spatiu este determinat de alegerea unui punct O si a trei vectori
de lungine 1, i; j; k, perpendiculari ntre ei.
Teorema 1.9 si consecintele sale se pot adapta fara probleme la cazul spatiului, singura diferenta fiind
faptul ca se mai adauga nca o coordonata.

1.10.2 Coordonate cilindrice


Alegem o unitate de masura pentru lungime n spatiu. Alegem un plan oarecare, si n acest plan
alegem un punct O si o semidreapta Ox, care pleaca din acest punct. Alegem un sens de rotatie pozitiv

32 C APITOLUL 1
n planul , n jurul punctului O. Atunci n planul este definit un sistem de coordonate polar, n
care polul este O, iar axa polara este Ox. In sfarsit, alegem o axa OZ, perpendiculara pe planul si
orientata astfel ncat rotatia pozitiva din planul , privita din directia pozitiva a axei Oz sa se produca
n sens invers mersului acelor de ceasornic.
Fie, acum, M un punct oarecare din spatiu, M1 proiectia sa ortogonala pe planul si Mz
proiectia ortogonala a punctului M pe axa Oz.
Coordonatele cilindrice ale punctului M sunt trei numere ; '; z, unde ; ' sunt coordonatele polare
ale punctului M1 n planul , iar z D .OM /. Denumirea de coordonate cilindrice este legata de faptul
ca suprafata ce contine toate punctele corespunzand aceleiasi valori a coordonatei  este un cilindru.
Fiecarui punct din spatiu i se pot asocia coordonate  si z unice, iar  este ntotdeauna pozitiva. Valoarea
lui ' este definita doar pentru puncte ce nu se afla pe axa Oz si, ca si n cazul coordonatelor polare, este
definita pana la un multiplu ntreg de . Daca n spatiu este dat si un sistem de coordonate cartezian,
cu originea n O si astfel ncat axele Ox si Oz sa coiuncida cu axele cu acelasi nume ale sistemului
cilindric, atunci coordonatele carteziene se pot exprima n functie de cele cilindrice prin relatiile:
x D  cos '; y D  sin '; z D z:

Figura 1.6:

1.10.3 Coordonate sferice


Pentru introducerea coordonatelor sferice este necesar, ca si n cazul coordonatelor cilindrice, sa alegem
o unitate de masura pentru lungime, un plan , cu un punct O si o axa Ox, precum si a unei axe Oz.
Fie M un punct oarecare din spatiu, iar M1 proiectia sa ortogonala pe planul . Fie, mai departe, 
distanta de la punctul M la punctul O;  unghiul dintre axa Oz si segmentul orientat OM si, n fine,
' unghiul cu care trebuie rotita axa Ox n asa fek ncat sa coincida cu semidreapta OM1 . Numerele
; ; ' se numesc coordonate sferice ale punctului M . Unghiul ' se numeste longitudine, iar unghiul '
latitudine.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

33

Denumirea de coordonate sferice provine din faptul ca suprafata ce contine toate punctele cu o
aceeasi valoare a coordonatei  este o sfera. Fiecarui punct al spatiului, diferit de O, i corespund valori
bine definite ale coordonatelor  si  .  este ntotdeauna strict pozitiva, iar unghiul  se considera a
varia n intervalul 0; . Valoarea lui ' nu este definita pentru punctele de pe axa Oz. Acolo unde este
definita, ca si n cazul coordonatelor polare, aceasta valoare este definita doar pana la un multiplu ntreg
de . Ca si n cazul coordonatelor cilindrice, daca alegem si un sistem de coordonate cartezian n asa fel
ncat originile celor doua sisteme sa coincida, ca si axele Ox si Oz, atunci coordonatele carteziene se
exprima n functie de cele sferice prin relatiile:
x D  sin  cos '; y D  sin  sin '; z D  cos :

1.11 Transformari de coordonate


1.11.1 Coordonate afine
Consideram, n plan, doua sisteme de coordonate afine, .O; e1 ; e2 / si .O 0 ; e01 ; e02 /. Primul sistem l vom
numi sistemul vechi, iar cel de-al doilea sistemul nou. Presupunem ca se cunosc coordonatele punctului
O 0 , precum si componentele vectorilor e01 si e02 relativ la sistemul vechi:
O 0 .1 ; 2 /; e01 .11 ; 21 /; e02 .12 ; 22 /:
Presupunem acum ca un punct oarecare M din plan are coordonatele vechi x si y si coordonatele noi x 0
si y 0 . Vrem sa gasim o relatie ntre cele doua perechi de coordonate ale acestui punct. Avem, nainte de
toate,
(
e01 D 11 e1 C 21 e2
e02 D 12 e1 C 22 e2
:
(1.11.1)
!
!
!
OO 0 D 1 e1 C 2 e2 ; OM D xe1 C ye2 ; O 0 M D x 0 e01 C y 0 e02
Mai departe,

!
!
!
OM D OO 0 C O 0 M :

Din aceasta egalitate, utilizand formulele (1.11.1), obtinem


xe1 C ye2 D 1 e1 C e2 C x 0 .11 e1 C 21 e2 / C y 0 .12 e1 C 22 e2 /
D .11 x 0 C 12 y 0 C 1 /e1 C .21 x 0 C 22 y 0 C 2 /e2 :

In virtutea teoremei 1.4, obtinem atunci formulele de transformare


(
x D 11 x 0 C 12 y 0 C 1
:
y D 21 x 0 C 22 y 0 C 2

(1.11.2)

Daca n rationamentele precedente schimbam ntre ele coordonatele vechi si cele noi, obtinem formulele
de transformare
(
x 0 D 11 x C 12 y C 1
;
(1.11.3)
y 0 D 21 x 0 C 22 y C 2

34 C APITOLUL 1
unde
O.1 ; 2 /; e1 .11 ; 21 /; e2 .12 ; 22 /:
Se poate constata cu usurinta ca i D

i , i D 1; 2 si ca matricea


11 12
AD
21 22

este inversa matricii



11 12
:
BD
21 22

Consideram acum, alaturi de punctul M , nca un punct, N , ale carui coordonate vechi si noi le vom
nota, respectiv, cu x1 ; y1 si x10 ; y10 . Atunci, din formulele (1.11.2), obtinem
(
x1 D 11 x10 C 12 y10 C 1
:
(1.11.4)
y1 D 21 x10 C 22 y10 C 2
!
Dupa cum se stie, componentele (vechi si noi) ale vectorului MN vor fi date de
X D x1
0

X D

x10

x; Y D y1
0

x; Y D

y10

y 0:

Utilizand formulele (1.11.2) si (1.11.4), obtinem formulele de transformare pentru componentele unui
vector:
X D 11 X 0 C 12 Y 0 ;
Y D 21 X 0 C 22 Y 0 :

Transformarile de coordonate n spatiu se scriu n mod absolut analog. Fie .O; e1 ; e2 ; e3 / si .O 0 ; e01 ; e02 ; e03 /
doua sisteme de coordonate afine n spatiu (cel vechi si cel nou). Presupunem, de asemenea, ca si mai
nainte, ca se cunosc coordonatele noii origini si componentele vectorilor noii baze relativ la vechea
baza:
O 0 .1 ; 2 ; 3 /; e01 .11 ; 21 ; 31 /;
e02 .12 ; 22 ; 23 /; e03 .13 ; 23 ; 33 /:
Atunci vechile coordonate se exprima n functiile de cele noi prin formulele:
8
0
0
0

<x D 11 x C 12 y C 13 z C 1
y D 21 x 0 C 22 y 0 C 23 z 0 C 2 :

:
z D 31 x 0 C 32 y 0 C 33 z 0 C 3
Cu ajutorul unor formule analoage se exprima si coordonatele noi n functie de coordonatele vechi. In
ceea ce priveste regulile de transformare a componentelor vectorilor, se obtine:
X D 11 X 0 C 12 Y 0 C 13 Z 0 ;
Y D 21 X 0 C 22 Y 0 C 23 Z 0 ;

Z D 31 X 0 C 32 Y 0 C 33 Z 0 :

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

35

1.11.2 Coordonate rectangulare n plan


Consideram acum cazul particular al transformarilor de coordonate n plan, cand ambele sisteme de
coordonate, atat cel vechi cat si cel nou, sunt ortogonale. Vom nota sistemul de coordonate vechi cu
.O; i; j/, iar cel nou cu .O 0 ; i0 ; j0 /.
Vom distinge doua cazuri, dupa cum rotatiile pe drumul cel mai scurt de la i la j si de la i0 la j0 se fac:
a) n aceeasi directie (fie ambele n sensul acelor de ceasornic, fie ambele n sens opus mersului acelor
de ceasornic);
b) n directii opuse.
In ambele cazuri vom nota cu ' unghiul dintre vectorii i si i0 , n sensul celei mai scurte rotatii de la i la j.
Daca notam cu unghiul dintre vectorii i si j0 , atunci n primul caz avem

D ' C C 2k;
2
n timp ce n cel de-al doilea caz avem

D'
C 2k:
2
ambele cazuri, avem urmatoarele expresii pentru componentele vectorilor i0 si j0 :
In
11 D cos '; 21 D sin '; 12 D cos ; 22 D sin :
In primul caz, formulele (1.11.2) capata forma
(
x D x 0 cos ' y 0 sin ' C 1 ;
y D x 0 sin ' C y 0 cos ' C 2 ;

(1.11.5)

n timp ce n al doilea caz, avem:


(

x D x 0 cos ' C y 0 sin ' C 1 ;


y D x 0 sin ' y 0 cos ' C 2 :

Sunt interesante urmatoarele doua cazuri particulare importante ale formulelor (1.11.5):
1. Presupunem ca i D i0 si j D j0 . Atunci formulele (1.11.5) capata forma:
(
x D x 0 C 1 ;
y D y 0 C 2
si se numesc formulele de transformare a coordonatelor prin transportul paralel (translatia) axelor
de coordonate cu vectorul a.1 ; 2 /.
2. Daca O 0 D O, atunci formulele (1.11.5) capata forma:
(
x D x 0 cos ' y 0 sin ';
y D x 0 sin ' C y 0 cos ';
si se numesc formulele de transformare a coordonatelor prin rotatia sistemului n jurul originii cu
unghiul '.

36 C APITOLUL 1

1.12 Produsul scalar al vectorilor


1.12.1 Definitie si proprietati fundamentale
Definitia 1.13. Fie a si b doi vectori. Se numeste produs scalar al celor doi vectori numarul real, notat
a  b, egal cu produsul dintre normele celor doi vectori si al cosinusului unghiului dintre ei, adica:
a  b D kak  kbk cos ';

(1.12.1)

unde ' este unghiul dintre cei doi vectori.


Alegem un punct oarecare O n spatiu si construim un segment orientat OA astfel ncat
a
!
OA D
:
kak
Notam cu axa definita de segmentul orientat OA. Atunci
kbk cos ' D pr b;
unde proiectia este ortogonala. Prin urmare, formula (1.12.1) se poate rescrie sub forma
a  b D kak pr b:

(1.12.2)

Denumirea de produs scalar este legata atat de faptul ca rezultatul produsului scalar este un numar, cat
si de faptul ca acest tip de produs are anumite proprietati comune cu produsul numerelor reale, desi, dupa
cum vom vedea mai jos, exista diferente esentiale ntre cele doua tipuri de produse.
Vom enumera, n cele ce urmeaza, principalele proprietati ale produsului scalar si le vom demonstra
pe cele care nu sunt chiar evidente.
1) comutativitatea:
a  b D b  a:
(1.12.3)
Aceasta proprietate rezulta direct din definitia produsului scalar;
2) compatibilitatea cu nmultirea vectorilor cu scalari:
.a/  b D .a  b/;
a  .b/ D .a  b/;

(1.12.4)
(1.12.5)

Este clar ca, datorita comutativitatii produsului scalar, daca una dintre cele doua relatii are loc, atunci
are loc si cealalta, asa ca este suficient sa demonstram una dintre ele, de exemplu (1.12.5). Utilizand
formula (1.12.2) si proprietatile proiectiei, obtinem succesiv:
a  .b/ D kak pr .b/ D kak pr b D .a  b/:
3) distributivitatea fata de adunarea vectorilor:
a  .b C c/ D a  b C a  c;
.b C c/  a D b  a C c  a:

(1.12.6)
(1.12.7)

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

37

Din nou, datorita comutativitatii, este suficient sa demonstram prima afirmatie. Vom utiliza, si de data
aceasta, reprezentarea (1.12.2) a produsului scalar,precum si proprietatile proiectiei. Avem, asadar,
a  .b C c/ D kak pr .b C c/ D kak pr b C kak pr c D a  b C a  c:
Pe baza acestor trei proprietati, putem trage concluzia ca nmultirea combinatiilor liniare de vectori se
poate face termen cu termen, ca n exemplul urmator:
.2a C 3b/.4c

5d/ D 8a  c

10a  d C 12b  c

15b  d:

Ultimele doua proprietati au un caracter oarecum mai geometric.


4) Doi vectori a si b sunt perpendiculari daca si numai daca produsul lor scalar este egal cu zero:
a  b D 0:

(1.12.8)

kakkbk cos ' D 0:

(1.12.9)

Intr-adevar, ncepem prin a scrie relatia (1.12.8) sub forma

Daca vectorii sunt perpendiculari, atunci ' D =2, deci cos ' D 0, de unde a  b D 0. Invers, sa
presupunem acum ca vectorii verifica relatia (1.12.9). Daca unul dintre vectori este egal zero, atunci
el poate fi considerat pe orice alt vector, deci conditia este ndeplinita. Daca ambii vectori sunt nenuli,
atunci si normele lor sunt nenule, deci relatia (1.12.9) poate fi ndeplinita doar daca cos ' D 0, adica
daca cei doi vectori sunt perpendiculari.
Remarcam ca proprietatea 4) marcheaza o diferenta esentiala dintre produsul scalar al vectorilor si
produsul numerelor reale. Astfel, produsul a doua numere reale poate fi egal cu zero daca si numai daca
cel putin unul dintre numere este egal cu zero. Produsul scalar a doi vectori, n schimb, poate fi egal cu
zero si daca ambii vectori sunt diferiti de zero.
5) Produsul scalar a unui vector cu el nsusi este egal cu patratul normei acestui vector:
a  a D kak2 :

(1.12.10)

Afirmatia rezulta imediat din definitia produsului scalar a doi vectori (n acest caz, fireste, ' D 0).
Observatie. Trebuie sa remarcam, petru evitarea confuziilor, ca nu are sens sa vorbim de produse scalare
de mai mult de doi factori. Produsul scalar a doi vectori este un scalar, prin urmare acest produs nu mai
poate fi nmultit scalar, la randul sau, cu un al treilea vector. Acesta este motivul pentru care nu are sens
sa ne punem macar problema asociativitatii produsului scalar al vectorilor liberi.

1.12.2 Exprimarea produsului scalar n coordonate


Alegem, n spatiu, un sistem de coordonate rectangular, cu originea ntr-un punct O. Fie fi; j; kg baza
ortonormata care genereaza acest sistem de coordonate. Faptul ca baza este ortonormata nseamna,
reamintim, ca toti vectorii au lungime 1, iar vectorii sunt perpendiculari unii pe altii. Din proprietatile
produsului scalar, descrise mai sus, se constata imediat ca produsele scalare dintre vectorii bazei sunt
date de urmatoarea tabla de multiplicare:
 i j k
i 1 0 0
j 0 1 0
k 0 0 1

(1.12.11)

38 C APITOLUL 1
Presupunem acum ca se dau doi vectori a si b, care au urmatoarele expresii n raport cu baza de coordonate:
a D X i C Y j C Zk; b D X 0 i C Y 0 j C Z 0 k:
Utilizand tabla de nmultire scalara (1.12.11) a vectorilor bazei, produsul scalar dintre a si b va fi
a  b D .X i C Y j C Zk/  .X 0 i C Y 0 j C Z 0 k/ D XX 0 i2 C XY 0 i  jC

C XZ 0 i  k C YX 0 j  i C Y Y 0 j2 C Y Z 0 j  k C ZX 0 k  i C ZZ 0 k2 D
D XX 0 C Y Y 0 C ZZ 0 :

Asadar, produsul scalar a doi vectori, dati prin componentele lor relativ la un sistem de coordonate
rectangular Oxyz, se exprima prin formula
a  b D XX 0 C Y Y 0 C ZZ 0 :

(1.12.12)

Cu aceasta expresie, conditia de ortogonalitate a vectorilor a si b se va scrie, prin urmare,


XX 0 C Y Y 0 C ZZ 0 D 0:

(1.12.13)

De asemenea, combinand formulele (1.12.10) si (1.12.12), obtinem pentru lungimea vectorului a formula
p
kak D X 2 C Y 2 C Z 2 :
(1.12.14)
Sa presupunem acum ca se dau doua puncte din spatiu prin coordonatele lor carteziene ortogonale,
M.x; y; z/ si M 0 .x 0 ; y 0 ; z 0 /. Dupa cum se stie, distanta d.M; M 0 / dintre cele doua puncte este egala
!
cu lungimea vectorului MM 0 .x 0 x; y 0 y; z 0 z/, adica este data de formula
q
d.M; M 0 / D .x 0 x/2 C .y 0 y/2 C .z 0 z/2 :
In sfarsit, utilizand formulele (1.12.1), (1.12.12) si (1.12.14), putem stabili o formula pentru calculul
cosinusului unghiului format de vectorii a.X; Y; Z/ si b.X 0 ; Y 0 ; Z 0 /, dati prin componentele lor relativ
la o baza ortonormata:
XX 0 C Y Y 0 C ZZ 0
cos ' D p
:
p
X 2 C Y 2 C Z2 X 02 C Y 02 C Z02

1.13 Produsul vectorial al vectorilor


1.13.1 Definitie si proprietati fundamentale
Definitia 1.14. Produsul vectorial dintre vectorul a si vectorul b este, prin definitie, vectorul, notat prin
a  b, determinat prin urmatoarele conditii:
1) daca vectorii a si b sunt coliniari, atunci, prin definitie, produsul lor vectorial a  b este egal cu zero.
2) daca cei doi vectori nu sunt coliniari, adica fac ntre ei un unghi ', cu 0 < ' < , atunci produsul lor
vectorial se defineste prin urmatoarele trei conditii:

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

39

(i) lungimea vectorului a  b este egala cu kak  kbk  sin ';

(ii) vectorul a  b este perpendicular pe ambii vectori a si b;

(iii) tripletul de vectori .a; b; a  b/ este direct.

Vom enumera, mai ntai, proprietatile fundamentale ale produsului vectorial a doi vectori.
1) Prima proprietate exprima un fapt de natura geometrica: daca vectorii a si b nu sunt coliniari,
atunci norma vectorului a  b este egala cu aria paralelogramului construit pe segmentele OA si OB,
!
!
unde O este un punct arbitrar din spatiu, iar OA D a si OB D b. De asemenea, este clar ca aria
!
!
triunghiului OAB este egala cu jumatate din norma produsului vectorial a vectorilor OA si OB.
Aceasta proprietate rezulta imediat din chiar definitia produsului vectorial.
2) Produsul vectorial este anticomutativ:
abD

b  a:

(1.13.1)

Demonstratia rezulta, din nou, direct din definitie.


3) Produsul vectorial este compatibil cu nmultirea cu scalari a vectorilor:
.a/  b D .a  b/;

a  .b/ D .a  b/:

(1.13.2)
(1.13.3)

Datorita anticomutativitatii produsului vectorial, este suficient sa demonstram una dintre cele doua proprietati. Vom demonstra, prin urmare, relatia (1.13.2). Daca  D 0, sau daca cei doi vectori sunt
coliniari, atunci ambii membrii ai relatiei sunt egali cu zero,prin urmare proprietatea are loc. Da presupunem acum ca nu suntem n nici una dintre aceste doua situatii. Lungimea vectorului .ab/ este egala
cu jjkakkbk sin ', unde ' este unghiul dintre cei doi vectori. Sa evaluam acum lungimea vectorului din
membrul drept. Daca  > 0, atunci vectorii a si a au acelasi sens, prin urmare unghiul dintre a si b
este tot '. Asadar,
k.a/  bk D kakkbk sin ' D jjkakkbk sin ':
Daca  < 0,atunci vectorii a si a au sensuri opuse,prin urmare unghiul dintre vectorii a si b este egal
cu  '. Prin urmare, n acest caz, avem:
k.a/  bk D kakkbk sin.

'/ D jjkakkbk sin ':

Astfel, vectorii din cei doi membrii ai relatiei (1.13.2) au acceasi norma, atat pentru valori pozitive, cat
si pentru valori negative ale scalarului . Este clar ca acesti doi vectori sunt coliniari, ntrucat ambii sunt
perpendiculari vectorii a si b. Mai trebuie sa demonstram, prin urmare, ca acesti vectori au si acelasi
sens. Se observa, nsa, imediat, ca pentru  > 0 acesti doi vectori au, ambii, acelasi sens cu vectorul
a  b, n timp ce pentru  < 0 ei au, ambii, sens opus vectorului a  b.
4) Produsul vectorial este distributiv fata de adunarea vectorilor:
.a C b/  c D a  c C b  c;
c  .a C b/ D c  a C c  b:

(1.13.4)
(1.13.5)

Din nou, este suficient sa demonstram prima egalitate, cea de-a doua rezultand, pe urma, din anticomutativitate.

40 C APITOLUL 1
Egalitatea are loc, n mod evident, daca unul dintre cei trei vectori este nul sau daca suma a C b este
nula. Presupunem ca nu suntem n nici una dintre aceste situatii.
Vom demonstra mai ntai egalitatea
.a C b/  c0 D a  c0 C b  c0 ;

(1.13.6)

unde c0 D c=kck este un vector unitar.


Vom arata, mai ntai, cum anume se poate construi produsul vectorial al unui vector oarecare a cu un
vector unitar c0 . Atasa m vectorii a si c0 unui punct O oarecare, deci construim punctele A si C astfel
!
!
ncat OA D a si OC D c0 . Ducem acum prin punctul O un plan , perpendicular pe dreapta OC si
proiectam ortogonal pe el segmentul orientat OA. Segmentul orientat OA0 , proiectia ortogonala pe a
lui OA, l rotim,n planul ,n jurullui O, cu un unghi de =2, n sensul mersului acelor de ceasornic,
daca privim din punctul C . Segmentul orientat OA00 , obtinut n urma rotatiei, va fi un reprezentant al
produsului vectorial al vectorilor a si c0 . Intr-adevar, daca notam cu ' unghiul dintre vectorii a si c0 ,
atunci putem scrie:


kOA00 k D kOA0 k D kOAk cos
' D kakkc0 k sin ':
2
!00
In plus, se constata cu usurinta ca vectorii OA si a  c0 au aceeasi directie si acelasi sens.
Trecem acum la demonstrarea relatiei (1.13.6). Pentru aceasta, fixam un punct O si construim punc!
!
!
!
tele A; B; C astfel ncat OC D c0 , OA D a, AB D b, OB D a C b. Construim, mai departe,planul ,
care trece prin punctul O si este perpendicular pe segmentul orientat OC . Notam cu A0 si B 0 proiectiile
ortogonale ale punctelor A si B pe planul . Rotim triunghiul OA0 B 0 n planul , n jurul punctului O,
cu un unghi de =2, n sensul mersului acelor de ceasornic, daca privim din punctul C . Se obtine, ca
rezultat al rotatiei, triunghiul OA00 B 00 . Avem:

!
OB 00 D .a C b/  c0 ;

!
!
!
OB 00 D OA00 C A00 B 00 ;
!
!
OA00 D a  c0 ; A00 B 00 D b  c0 :

(1.13.7)

Asadar, din (1.13.7) rezulta egalitatea (1.13.6). Pentru a obtine acum (1.13.4), este suficient sa nmultim
relatia (1.13.6) cu scalarul kck.
Proprietatile produsului vectorial descrise mai sus permit formularea unei reguli pentru calculul produsului vectorial a doua combinatii liniare de vectori liberi: pur si simplu se calculeaza produsul fiecarui
termen din prima combinatie cu fiecare termen din a doua combinatie si apoi se nsumeaza rezultatele.
De exemplu,
.a C 2b/  .2c 3d/ D 2a  c 3a  d C 4b  c 6b  d:
Observatie. Produsul vectorial are o serie de similaritati cu produsul scalar al vectorilor. Sunt, totusi, o
serie de diferente care trebuie tinute minte:
1) Produsul vectorial nu este comutativ ordinea factorilor conteaza.
2) Produsul vectorial a doi vectori este un vector, nu un scalar. Ca urmare, de data aceasta are sens
sa consideram produse de mai multi factori. Totusi, asa cum vom vedea ceva mai tarziu, produsul
vectorial nu este asociativ.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

41

1.13.2 Expresia produsului vectorial n functie de componentele factorilor


Consideram un sistem de coordonate ortogonal Oxyz si fie fi; j; kg baza ortonormata de coordonate.
Este usor de verificat ca vectorii bazei se nmultesc vectorial dupa regulile descrise n urmatoarea tabela:

i
j
k

i
0
k
j

j
k
0
i

k
j
i
0

Fie, acum, a si b doi vectori dati prin componentele lor:


a D X i C Y j C Zk;

b D X 0 i C Y 0 j C Z 0 k:

Utilizand distributivitatea produsului vectorial n raport cu adunarea vectorilor, obtinem


a  b D .X i C Y j C Zk/.X 0 i C Y 0 j C Z 0 k/ D .Y Z 0
C .ZX 0

XZ 0 /j C .XY 0

ZY 0 /iC

YX 0 /k;

deci
a  b D .Y Z 0

ZY 0 /i C .ZX 0

XZ 0 /j C .XY 0

YX 0 /k:

(1.13.8)

Tinand cont de regula de dezvoltare a unui determinant de ordinul al treilea dupa prima linie, formula
precedenta se mai poate scrie sub urmatoarea forma, mult mai usor de retinut:

j
k

a  b D X Y Z :
(1.13.9)
X 0 Y 0 Z 0
Observatie. Din expresia analitica (1.13.9) rezulta imediat formule analitice pentru aria paralelogramului
si aria triunghiului determinate de cei doi vectori. Astfel, din formula mentionata rezulta imediat ca

Y Z
X Z
X Y

;
a  b D i 0
j 0
C k 0
Y Z0
X Z0
X Y 0
adica
Ari apar

Y Z 2 X Z 2 X Y 2

C
 ka  bk D 0
X 0 Z 0 C X 0 Y 0 :
Y Z0

Prin urmare, aria triunghiului determinat de cei doi vectori este


s

2
X Z 2 X Y 2
1 Y Z
:

C 0
C 0
Ari at riun D
X Y 0
X Z0
2 Y 0 Z 0

(1.13.10)

(1.13.11)

Sa consideram acum cazul n care avem trei puncte oarecare din planul xOy: A.xA ; yA ; 0/; B.xB ; yB ; 0/; C.xC ; yC ; 0
!
!
Ele determina doi vectori: a D AB si b D AC . Este clar ca a D a.xB
xA ; yB
yA ; 0/ si
b D b.xC xA ; yB yA ; 0/. Prin urmare,

xA yA 1

i
j
k

xB xA yB yA

D k xB yB 1 ;
a  b D xB xA yB yA 0 D k

xC xA yC yA
xC yC 1
xC xA yC yA 0

42 C APITOLUL 1
de unde rezulta ca

xA yA 1

ka  bk D xB yB 1 :
xC yC 1

Asadar, aria triunghiului ABC din planul xOy este data de formula

xA y A 1

1
Ari aABC D xB yB 1 :
2
xC yC 1

(1.13.12)

Fireste, semnul se alege astfel nct membrul drept sa fie pozitiv. Este, de asemenea, de remarcat, ca
formula de mai sus ne da un criteriu de coliniaritate pentru punctele A; B; C . Cum ele sunt coliniare
exact atunci cand aria triunghiului determinat de ele este zero, adica atunci cand triunghiul este degenerat, nseamna ca cele trei puncte sunt coliniare exact atunci cand determinantul din membrul drept al
ecuatiei (1.13.12) se anuleaza.

1.13.3 Dublul produs vectorial


Dupa cum am putut constata pana acum, produsul vectorial a doi vectori este, din nou, un vector, de
aceea are sens sa nmultim acest vector cu un al treilea vector. Rezultatul acestei operatii este ceea ce
se numeste dublu produs vectorial. Mentionam ca produsul vectorial nu este asociativ, de aceea nu
se poate renunta la paranteze asa cum se face, de exemplu, n cazul produsului numerelor reale sau
complexe sau n cazul produsului matricilor. De acest fapt ne putem convinge cu usurinta , studiind
produsele elementelor bazei canonice a spatiului tridimensional. Avem, de exemplu:
.i  j/  j D k  j D

i;

n timp ce
i  .j  j/ D 0:
Fie, prin urmare, a, b si c trei vectori din spatiu. Dupa cum am spus mai devreme, dublul produs vectorial
al celor trei vectori este, prin definitie, vectorul .a  b/  c. Vom demonstra, n cele ce urmeaza, ca are
loc urmatoarea relatie:
.a  b/  c D .a  c/b .b  c/a:
(1.13.13)
Daca unul dintre vectori este nul, atunci, desigur, ambii membrii ai egalitatii de mai sus sunt egali cu zero,
prin urmare nu avem ce demonstra. Acelasi lucru se ntampla, dupa cum ne putem convinge imediat,
daca vectorii a si b sunt coliniari. Vom presupune, prin urmare, ca toti cei trei vectori sunt nenuli, iar
vectorii a si b sunt necoliniari. Consideram vectorul x D .a  b/  a.
Alegem o origine O arbitrara a spatiului si fie X; A; B; C patru puncte din spatiu astfel ncat sa avem
!
!
!
!
OA D a, OB D b, OC D c, OX D x. Avem, prin urmare,
!  !
!
!
OX D OA  OB  OA:
!
!
Din definitia produsului vectorial, deducem imediat ca OX este perpendicular pe OA si se afla n planul
OAB. Pe de alta parte, deoarece tripletul de vectori
!
! ! !
f.OA  OB/; OA; OXg

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

43

!
!
!
este drept, rezulta ca vectorii OB si OX se afla de aceeasi parte a planului care contine vectorii OA si
!
!
OA  OB. In plus, avem
!
!
!
kOXk D kOAk2 kOBk sin ;
!
unde  este unghiul AOB. Aceste proprietati ale vectorului OX definesc acest unghi n mod unic. Pe
de alta parte, ne putem convinge cu usurinta ca proprietatile sunt verificate de vectorul
! ! !
! ! !
.OA  OA/OB .OA  OB/OA:
Asadar,

!  !
!
!
! ! !
OX D OA  OB  OA D .OA  OA/OB

Analog se demonstreaza ca
 !
!
!
! ! !
OA  OB  OB D .OA  OB/OB

! ! !
.OA  OB/OA:

! ! !
.OB  OB/OA:

! ! !
!
Reperul fOA; OB; OA  OBg este o baza a lui R3 , asadar exista trei numere reale u; v; w astel ncat
!
!
!
!
!
OC D uOA C v OB C w.OA  OB/:
!
!
!
!
!
!
!
Dezvoltand .OA  OB/  OC si tinand cont de faptul ca OA  OB este perpendicular pe OA si pe OB,
obtinem
!
!
!
! ! !
! ! !
! ! !
.OA  OB/  OC D u.OA  OA/OB u.OA  OB/OA C v.OA  OB/OB
! ! !
v.OB  OB/OA D
h
!
!
!
!  !i !
D
uOA v OB w.OA  OB/  OB OAC
h !
!
!
!  !i !
C uOA C v OB C w.OA  OB/  OA OB D
! ! !
! ! !
D .OA  OC /OB .OB  OC /OA D
D .a  c/b

.b  c/a:

Observatie. Fireste, are sens sa calculam si produsul a  .b  c/. Din anticomutativitatea produsului
vectorial, obtinem, utilizand relatia (1.13.13), stabilita mai devreme:
a  .b  c/ D

.b  c/  a D .b  a/c

.c  a/b:

Comparand vectorii .a  b/  c si a  .b  c/ ajungem la concluzia ca ei pot fie egali doar daca


.b  c/a C 2.a  c/b

.a  b/c D 0:

Astfel, o conditie necesara pentru ca cele doua produse vectoriale duble sa fie egale este necesar ca cei
trei vectori sa fie coplanari. Aceasta conditie nu este, nsa, si suficienta, ntrucat,dupa cum se vede din
egalitatea de mai sus, coeficientii celor trei vectori nu sunt arbitrari.
Se poate demonstra cu usurinta , utilizand relatia (1.13.13) ca pentru orice trei vectori a; b si c are loc
urmatoarea identitate (identitatea lui Jacobi):
.a  b/  c C .b  c/  a C .c  a/  b D 0:

(1.13.14)

44 C APITOLUL 1

1.14 Produsul mixt al vectorilor


1.14.1 Definitie si proprietati fundamentale
Fie a; b si c trei vectori. Se numeste produs mixt al celor trei vectori numarul
.a; b; c/ WD .a  b/  c:

(1.14.1)

Produsul mixt al vectorilor are o interpretare geometrica remarcabila, exprimata de urmatoarea teorema.
atasam unui punct O si fie A; B; C punctele
Teorema 1.10. Fie a; b si c trei vectori necoplanari. Ii
pentru care
!
!
!
OA D a; OB D b; OC D c:
Atunci produsul mixt .a; b; c/ este egal cu volumul paralelipipedului construit pe segmentele OA; OB; OC ,
luat cu semnul plus daca tripletul fa; b; cg este direct si cu semnul minus daca tripletul este stang.

E
B
O

Demonstratie Fie V volumul paralelipipedului construit pe segmentele OA, OB si OC , S aria paralelogramului construit pe segmentele OA si OB si h naltimea paralelipipedului. Atunci V D Sh.
!
Atasa m acum punctului O un vector unitar OE, perpendicular pe segmentele OA si OB si orientat
! !
!
astfel ncat tripletul format din vectorii OA, OB si e D OE sa fie direct. Atunci, n mod evident,
a  b D S e. Prin urmare,
.a  b/  c D S.e  c/ D S pre c D Sh D V;
unde se ia semnul plus daca tripletul .a; b; c/ este direct si semnul minus daca tripletul este stang.
Consecinta 1.6. Volumul tetraedrului OABC este dat de formula
1
VolOABC D .a; b; c/;
6
!
!
!
unde a D OA; b D OB; c D OC .
Consecinta 1.7. Un sistem de trei vectori liniar independenti fa; b; cg este drept daca .a; b; c/ > 0 si
stang daca .a; b; c/ < 0.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

45

Consecinta 1.8. Un sistem ortonormat de trei vectori liniar independenti fa; b; cg este drept daca .a; b; c/ D
1 si stang daca .a; b; c/ D 1.
Produsul mixt al vectorilor ne permite, de asemenea, sa stabilim un criteriu de coplanaritate a trei
vectori, cuprins n teorema care urmeaza.
Teorema 1.11. Pentru ca trei vectori a; b si c sa fie coplanari este necesar si suficient ca produsul lor
mixt sa fie egal cu zero:
.a; b; c/ D 0:
(1.14.2)
Demonstratie Daca vectorii a; b; c sunt coplanari, atunci vectorul ab fie este egal cu zero (daca vectorii
a si b sunt coliniari), fie este perpendicular pe vectorul c. In ambele cazuri egalitatea (1.14.2) are loc.
Invers, sa presupunem ca egalitatea (1.14.2) are loc. Daca vectorii nu ar fi coplanari, atunci ei ar
determina, ca n teorema precedenta, un paralelipiped de volum
0 V D .a; b; c/;
ceea ce contrazice egalitatea (1.14.2).

1.14.2 Expresia produsului mixt n coordonate


Presupunem ca, relativ la o baza ortonormata, vectorii a; b; c sunt dati prin componentele lor:
a.X1 ; Y1 ; Z1 /; b.X2 ; Y2 ; Z2 /; c.X3 ; Y3 ; Z3 /:

(1.14.3)

Utilizand expresiile n coordonate pentru produsul vectorial si produsul mixt, obtinem:


.a; b; c/ D .a  b/  c D .Y1 Z2
C .X1 Y2

X3 Y2 Z1

Y2 Z1 /X3 C .X2 Z1

X1 Z2 /Y3 C

X2 Y1 /Z3 D X1 Y2 Z3 C X2 Y3 Z1 C X3 Y1 Z3

X1 Y3 Z2

X2 Y1 Z3 :

Este usor de constatat ca aceasta relatie se poate rescrie cu usurinta cu ajutorul unui determinant de
ordinul al treilea:

X1 Y1 Z1

.a; b; c/ D X2 Y2 Z2
(1.14.4)
X3 Y3 Z3 :
Din proprietatile determinantilor se obtin imediat urmatoarele relatii ntre produsele mixte a trei vectori,
luati n diferite ordini:
.a; b; c/ D .c; a; b/ D .b; c; a/ D

.b; a; c/ D

.c; b; a/ D

.a; c; b/:

Prin urmare:
 daca facem o permutare circulara a factorilor ntr-un produs mixt, valoarea produsului nu se
schimba;
 daca se schimba ordinea a doi factori (nu neaparat vecini), semnul produsului se schimba (dar
valoarea absoluta nu!).

46 C APITOLUL 1
Se constata, de asemenea, fie din definitie, fie din proprietatile determinantilor, ca daca doi factori dintrun produs mixt sunt liniar dependenti, produsul se anuleaza. In particular, din (1.14.4) rezulta ca putem
rescrie conditia necesara si suficienta (1.14.2) pentru ca vectorii (1.14.3) sa fie coplanari sub forma

X1 Y1 Z1

X2 Y2 Z2 D 0:
(1.14.5)

X3 Y3 Z3

1.15 Probleme

Problema 1.1. Un vector


p v face un unghi de 45 cu axa Ox, un unghi de 60 cu axa Oy, iar componenta
sa pe Ox este vx D 3 2. Sa se determine modulul vectorului, unghiul pe care l face cu axa Oz si
celelalte doua componente.

Solutie Fie v modulul vectorului. Atunci componentele vectorului sunt:


p
2

vx D v  cos 45 D
v;
2
1
vy D v  cos 60 D v;
2
vz D v  cos :
Dar pe vx l cunoastem si obtinem, prin urmare,
p
p
2
v D 3 2;
2
de unde obtinem ca v D 6, asadar vy D 3. Pe de alta parte, vx2 C vy2 C vz2 D v 2 D 36, adica
18 C 9 C 36 cos2 D 36;
de unde
cos2 D
sau

1
4

1
cos D :
2

Problema 1.2. Sa se determine un vector care face unghiuri egale cu cele trei axe ale unui reper ortonormat direct, stiind ca modulul vectorului este egal cu unitatea.
Problema 1.3. Ce relatii trebuie sa ndeplineasca vectorii a; b; c astfel ncat ei sa formeze un triunghi?
Problema 1.4. Punctele A0 .1; 2; 1/, B 0 .2; 0; 0/, C 0 .0; 1; 3/ sunt mijloacele laturilor unui triunghi. Sa se
determine coordonatele varfurilor triunghiului.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

47

Problema 1.5. Pe laturile triunghiului ABC se construiesc paralelogramele arbitrare ABB 0 A00 , BC C 0 B 00 ,
!
!
!
CAA0 C 00 . Sa se arate ca se poate construi un triunghi avand laturile egale si paralele cu A0 A00 ; B 0 B 00 ; C 0 C 00 .
Problema 1.6. Se da o piramida cu varful n S si baza un paralelogram ABCD ale carui diagonale se
intersecteaza n punctul O. Sa se demonstreze egalitatea vectoriala:
!
!
!
!
!
SA C SB C SC C SD D 4SO:
Problema 1.7. Verificati ca vectorii a.4; 1; 1/; b.1; 2; 5/; c. 1; 1; 1/ formeaza o baza n spatiu. Determinati
componentele vectorilor l.4; 4; 5/; m.2; 4; 10/; n.0; 3; 4/ n aceasta baza.
Problema 1.8. Se dau vectorii necoplanari a; b; c. Stabiliti daca vectorii l; m; n sunt coplanari n fiecare
dintre cazurile de mai jos. In caz afirmativ, indicati o relatie de dependenta liniara dintre ei.
1) l D 2a

c; m D 2b

a; n D 2c

2) l D a C b C c; m D b C c; n D
3) l D c; m D a

c; n D a

b;

a C c;

b C c.

Problema 1.9. In paralelogramul ABCD punctul K este mijlocul segmentului CD, iar punctul O este
!
!
punctul de intersectie a diagonalelor. Considerand baza formata din vectorii AB si AD, determinati, n
! ! !
aceasta baza, componentele vectorilor AM ; AO; MO.
trapezul ABCD lungimile bazelor AD si BC sunt n raportul 3 W 2. Luand ca baza
Problema 1.10. In
!
!
! ! ! !
vectorii AC si BD, sa se determine,n aceasta baza, componentele vectorilor AB; BC ; CD; DA.
Problema 1.11. In trapezul ABCD, lungimile bazelor AD si BC sunt n raportul 3 W 1. O este punctul
de intersectie a diagonalelor trapezului, n timp ce S este punctul de intersectie al prelungirilor laturilor
!
!
! ! !
neparalele. Luand ca baza vectorii AD si AB, determinati componentele vectorilor AC ; AO; AS.
Problema 1.12. Trei puncte, A.x1 ; y1 /, B.x2 ; y2 /, C.x3 ; y3 /, necoliniare, sunt varfuri consecutive ale
unui paralelogram. Determinati coordonatele celui de-al patrulea punct, D, al paralelogramului.
Problema 1.13. Se dau doua puncte distincte A.x1 ; y1 ; z1 / si B.x2 ; y2 ; z2 /. Determinati coordonatele:
1) punctului M , situat pe segmentul AB, astfel ncat AM W BM D m W n;
2) punctului M , situat n exteriorul segmentului AB, astfel ncat AM W BM D m W n.
Problema 1.14. Se dau punctele A.3; 2/ si B.1; 4/. Punctul M se afla pe dreapta AB, iar AM D 3AB.
Determinati coordonatele punctului M daca:
1) M se afla de aceeasi parte a punctelor A si B;
2) punctele M si B se afla de-o parte si de cealalta a punctului A.
Problema 1.15. Se dau vectorii necoliniar a si b. Demonstrati ca sistemul de vectori m D 3a b,
n D 2a C b, p D a C 3b este liniar dependent, iar vectorii n; p sunt necoliniari. Exprimati vectorul m n
functie de vectorii n; p.

48 C APITOLUL 1
Problema 1.16. Punctul M este centrul de greutate al triunghiului ABC . Exprimati:
!
! !
1) vectorul MA n functie de vectorii BC ; CA;
!
! !
2) vectorul AB n functie de vectorii MB; M C ;
!
! ! !
3) vectorul OA n functie de vectorii OB; OC ; OM , unde O este un punct oarecare din spatiu.
Problema 1.17. Determinati coordonatele varfurilor unui tetraedru OABC n sistemul de coordonate
! ! !
cu originea n varful O, n care baza de coordonate este formata din medianele OD; OE; OF ale fetelor
BOC , COA, AOB.
Problema 1.18. Sa se determine coordonatele varfurilor tetraedrului ABCD ntr-un sistem de coordonate n care originea este centrul de greutate P al fetei BCD, iar baza este formata din vectorii
! ! !
BQ; CR; DS, unde Q; R; S sunt, respectiv, centrele de greutate ale fetelor ACD, ABD si ABC .
Problema 1.19. a Determinati unghiurile dintre vectorii a si b, dati prin intermediul componentelor lor,
fata de un reper ortonormat.
1) a.1; 1; 1/; b.5; 1; 1/;
2) a.1; 1; 1/; b. 2; 2; 2/;
3) a.1; 1; 1/; b.3; 1; 2/.
Problema 1.20. Sa se determine distanta dintre punctele A si B, date prin intermediul coordonatelor lor
fata de o baza ortonormata.
1) A.4; 2; 3/; B.4; 5; 2/;
2) A. 3; 1; 1/; B. 1; 1; 1/;
3) A.3; 3; 7/; B.1; 4; 5/.
Problema 1.21. Se dau trei vectori: a. 1; 2/; b.5; 1/; c.4; 2/. Calculati:
1) b.a  c/
2) kak2

c.a  b/;
b  c;

3) kbk2 C b  .a C 3c/;
Problema 1.22. Se dau trei vectori: a.1; 1; 1/; b.5; 1; 1/; c.0; 3; 2/. Calculati:
1) b.a  c/

c.a  b/;

2) kak2 C kck2

.a  b/  .b  c/;

3) .a  c/  .a  b/

kak2 .b  c/.

Problema 1.23. Demonstrati ca vectorii a si b.a  c/

c.a  b/ sunt perpendiculari.

V ECTORI ,

PUNCTE S I COORDONATE

49

Problema 1.24. Este adevarat ca, pentru orice vectori a; b; c; d este ndeplinita egalitatea
.a  b/  .c  d/ D .a  c/  .b  d/
Problema 1.25. Se stie ca a D b  c, b D c  a, c D a  b. Determinati lungimile vectorilor a; b; c si
unghiurile dintre ei.
Problema 1.26. Pe vectorii a.2; 3; 1/ si b. 1; 1; 2/ (atasati unui punct) se construieste un triunghi.
Determinati aria acestui triunghi, precum si lungimile celor trei naltimi ale sale.
Problema 1.27. Unui punct i se ataseaza patru vectori a. 1; 1; 1/, b. 1; 1; 1/, c.5; 1; 1/ si d. Vectorul d are lungimea 1 si formeaza cu vectorii a; b; c unghiuri ascutite egale. Determinati componentele
vectorului d.
Problema 1.28. Stabiliti daca urmatoarele triplete de vectori sunt formate din vectori coplanari:
1) a.2; 3; 5/; b.7; 1; 1/; c.3; 5; 11/;
2) a.2; 0; 1/; b.5; 3; 3/; c.3; 3; 10/.
Problema 1.29. Vectorii a; b; c sunt necoplanari. Pentru ce valori ale lui  sunt coplanari vectorii a C
2b C c, 4a C 5b C 6c, 7a C 8b C 2 c?
Problema 1.30. Se dau vectorii necoliniari a; b si scalarul p. Gasiti un vector x, care verifica egalitatea
.x; a; b/ D p.
Problema 1.31. Diagonalele unui trapez isoscel sunt perpendiculare. Determinati aria trapezului, stiind
ca naltimea lui este egala cu h.
Problema 1.32. Aria unui trapez ABCD este egala cu S, iar raportul bazelor este AD W BC D 3 W 1.
Segmentul MN este paralel cu latura BC si intersecteaza latura AB, astfel ncat AM W BN D 3 W 2,
MN W CD D 1 W 3. Segmentul AM este paralel cu segmentul BN . Determinati aria triunghiului BNC .


Problema 1.33. Masura, n radiani, a unghiului dintre vectorii u si v este de . Daca kuk D 1, kvk D 7,
6


1

3

calculati u  v si
3 u  4 v .
!
!


Problema 1.34. Daca ABCD este un tetraedru regulat de latura 1, calculati AB  AC .

!
!
Problema 1.35. Calculati aria paralelogramului ABCD, daca AB D .1; 1; 1/, n timp ce AD D
.2; 1; 4/.
!
!
Problema 1.36. Calculati aria triunghiului ABC daca AB D . 1; 1; 0/, iar AC D .0; 1; 3/.
Problema 1.37. Determinati un vector de lungime 1 care sa fie perpendicular pe vectorii u D .1; 3; 1/
si v D . 3; 3; 3/.
Problema 1.38. Se dau vectorii u.1; 1; 1/ si v.0; 1; 2/. Sa se determine o baza ortonormata pozitiva
fa; b; cg a lui R3 astfel ncat:

50 C APITOLUL 1
(i) a sa aiba aceeasi directie si sens cu u;
(ii) b sa fie o combinatie liniara a lui u si v, iar prima sa componenta sa fie pozitiva.
Problema 1.39. Demonstrati ca daca u C v C w D 0, atunci
(a) u  v D v  w D w  u;
(b) u  v C v  w C w  u D 3.u  v/.

CAPITOLUL

Dreapta n plan

Cuprins
2.1

Ecuatia dreptei scrisa cu ajutorul coeficientului unghiular (al pantei) . . . . . . . 51

2.2

Ecuatia generala a dreptei. Ecuatia dreptei prin taieturi . . . . . . . . . . . . . . . 53

2.3

Ecuatia vectoriala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

2.4

Pozitia reciproca a doua drepte n plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

2.5

Fascicole de drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

2.6

Distanta de la un punct la o dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

2.7

Unghiul dintre doua drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

2.8

Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

2.1 Ecuatia dreptei scrisa cu ajutorul coeficientului unghiular (al pantei)


Fie o dreapta. Se numeste vector director al dreptei orice vector nenul a carui directie coincide cu
directia dreptei. Se ntelege ca o aceeasi dreapta are o infinitate de vectori directori, dar toti acestia sunt
coliniari ntre ei.
Presupunem ca s-a ales un sistem de coordonate afin Oxy. Vom stabili acum ecuatia dreptei .
Presupunem, mai ntai, ca dreapta este paralela cu axa Oy si intersecteaza axa Ox ntr-un punct P .a; 0/.
Atunci este clar ca pentru toate punctele M.x; y/ de pe dreapta si numai pentru ele avem
x D a:

(2.1.1)

Asadar, (2.1.1) este ecuatia unei drepte paralele cu axa Oy si care intersecteaza axa Ox n punctul
P .a; 0/. Este clar ca toate dreptele de acest tip au vectori directori de componente .0; m/, unde m este
un numar real nenul oarecare. Sa presupunem acum ca dreapta nu este paralela cu axa Oy. Atunci

52 C APITOLUL 2
y

e2
O

P .a; 0/
e1

pentru orice vector director a.l; m/ al acestei drepte avem l 0, iar raportul m W l are aceeasi valoare
constanta k, numita coeficient unghiular al dreptei relativ la sistemul de coordonate ales.
Daca, n particular, se considera un sistem de coordonate ortogonal .O; i; j/, atunci pentru coeficientul unghiular avem, n mod evident,
k D tg ;
unde este unghiul dintre i si orice vector director al dreptei . Unghiul se numeste unghiul de
nclinare sau panta dreptei relativ la axa Ox. Deoarece vom considera n cele ce urmeaza vom utiliza
n exclusivitate nclinarea relativ la axa Ox, pe viitor nu vom mai scoate n evidenta n mod explicit acest
fapt si vom vorbi, n general, pur si simplu despre panta dreptei.
x

In cele ce urmeaza, daca nu se precizeaza altfel, vom utiliza n exclusivitate un sistem de coordonate rectangular, fixat odata pentru totdeauna si nu ne vom mai referi la el.
Vom arata acum cum se poate obtine ecuatia unei drepte daca se cunoaste panta ei si un punct de
pe dreapta. Fie, asadar, o dreapta , de coeficient unghiular k. Fie, de asemenea, un punct P .a; b/ de
!
pe dreapta. Fie, acum M.x; y/ un punct de pe dreapta, diferit de punctul P . Atunci vectorul PM .x
a; y b/ este un vector director al dreptei , prin urmare
y
x

b
D k:
a

(2.1.2)

De aici rezulta ca
y

b D k.x

a/:

(2.1.3)

Aceasta ecuatie este verificata de orice punct de pe dreapta, inclusiv punctul P . Demonstram acum
ca, invers, daca un punct verifica aceasta ecuatie, atunci el apartine drepte. Fie, asadar, un punct

D REAPTA I N PLAN 53
M1 .x1 ; y1 / P , care verifica ecuatia (2.1.3), adica
y1
Cum M1 P , x1

b D k.x1

a/:

(2.1.4)

a 0, prin urmare, din (2.1.2) si (2.1.4), obtinem ca


y
x

b
y1
D
a
x1

b
:
a

Asadar, vectorii directori ai dreptelor si PM1 sunt coliniari. Cum ambele drepte trec prin punctul
P , ele coincid, deci M1 2 . Astfel, ecuatia (2.1.3) descrie o dreapta care trece prin punctul P si are
coeficientul unghiular .
Daca, n particular, punctul P se afla pe axa Oy (ceea ce este posibil, deoarece am presupus ca
dreapta noastra nu este paralela cu aceasta axa), adica daca P are coordonatele .0; b/, atunci ecuatia (2.1.3)
capata forma mai simpla:
y D kx C b:
Daca dreapta este paralela cu axa Oy, atunci panta sa este egala cu zero si, daca trece prin punctul
P .0; b/, atunci ecuatia ei este
y D b:

2.2 Ecuatia generala a dreptei. Ecuatia dreptei prin taieturi


Definitia 2.1. Se numeste ecuatie de gradul ntai sau ecuatie liniara relativ la necunoscutele x si y o
ecuatie de forma
Ax C By C C D 0;
(2.2.1)
unde A; B; C 2 R, iar coeficientii A si B nu se anuleaza simultan.
Teorema 2.1. Orice dreapta n plan poate fi descrisa printr-o ecuatie de forma (2.2.1). Invers, orice
ecuatie de forma (2.2.1) reprezinta o dreapta.
Demonstratie Daca avem o dreapta care nu este paralela cu axa Oy, atunci, dupa cum am vazut n
sectiunea precedenta, ea poate fi descrisa prin ecuatia liniara
y

kx

b D 0:

(2.2.2)

Daca dreapta este paralela cu axa Oy, atunci ea este, din nou, data printr-o ecuatie liniara
x

a D 0:

(2.2.3)

Consideram acum o ecuatie de forma (2.2.1) oarecare. Daca B 0, atunci, mpartind ambii membrii ai
ecuatiei cu B si introducand notatiile k D A=B, b D C =B, putem aduce ecuatia la forma (2.2.2).
Dar ecuatia (2.2.2) reprezinta o dreapta, de coeficient unghiular k si care trece prin punctul P .0; b/. Daca
n ecuatia (2.2.1) B D 0, atunci aceasta ecuatie se poate aduce la forma (2.2.3) si, prin urmare, reprezinta
o dreapta paralela cu axa Oy.

54 C APITOLUL 2
Ecuatia (2.2.1) se numeste ecuatia generala a dreptei n plan. Vom evidentia acum cateva cazuri
particulare, n care unul sau doi coeficienti ai ecuatiei generale se anuleaza.
1. C D 0. In acest caz ecuatia (2.2.1) se reduce la
Ax C By D 0:

(2.2.4)

Dreapta care se obtine trece prin originea coordonatelor, dupa cum se poate observa cu usurinta ,
nlocuind x D 0 si y D 0 n ecuatia de mai sus. Invers, daca o dreapta trece prin originea coordonatelor, atunci, nlocuind n ecuatia (2.2.1) x D 0 si y D 0 obtinem C D 0, prin urmare: o conditie
necesara si suficienta pentru ca o dreapta data prin ecuatia sa generala sa treaca prin origine este
ca C D 0.
2. B D 0; C 0. In acest caz, ecuatia (2.2.1) capata forma
Ax C C D 0:

(2.2.5)

Dreapta data de aceasta ecuatie este paralela cu axa Oy, dar nu intesecteaz
a axa. Se constata
a aceast
C
imediat ca aceasta dreapta intersecteaza axa Ox n punctul de coordonate
A ; 0 si toate punctele
sale au coordonata x egala cu C =A. Asadar, un vector director al dreptei este, de exemplu, .0; 1/,
ceea ce confirma faptul ca dreapta este, ntr-adevar, paralela cu axa Oy. Invers, este usor de vazut ca
orice dreapta paralela cu axa Oy si care nu trece prin origine se poate scrie sub forma (2.2.5).
3. B D 0, C D 0. De data aceasta ecuatia se reduce la
x D 0;
iar dreapta este chiar axa Oy.
4. A D 0, C 0. Acest caz este analog cu cazul 2) si conduce la o dreapta paralela cu axa Ox, dar care
nu coincide cu aceasta axa.
5. A D 0; C D 0. Acest caz este analog cu cazul 3), iar dreapta n chestiune este axa Ox.
Scoatem n evidenta acum urmatoarele fapte: fie dreapta data prin ecuatia sa generala (2.2.1). Atunci
vectorul n.A; B/ este perpendicular pe dreapta, n timp ce vectorul a. B; A/ este un vector director al
dreptei.
Intr-adevar, sa alegem pe dreapta doua puncte distincte M1 .x1 ; y1 / si M2 .x2 ; y2 /. Avem, prin
urmare,
Ax1 C By1 C C D 0;
Ax2 C By2 C C D 0:

Scazand aceste ecuatii membru cu membru, obtinem


A.x2

x1 / C B.y2

y1 / D 0:

D REAPTA I N PLAN 55
!
Aceasta egalitate nseamna ca vectorul n.A; B/ este perpendicular pe vectorul M1 M2 .x2 x1 ; y2 y1 /,
prin urmare este perpendicular si pe dreapta . Cum vectorul a. B; A/ este, n mod evident, si el
perpendicular pe vectorul n, rezulta ca a este un vector director al dreptei .
Sa presupunem acum ca n ecuatia (2.2.1) toto coeficientii A; B; C sunt nenuli. Impartim ecuatia cu
C si notam a D C =A si b D C =B. Atunci ecuatia va deveni
x
y
C D 1:
(2.2.6)
a
b
In mod evident, a si b sunt magnitudinile segmentelor pe care dreapta le taie pe axele de coordonate
Ox si Oy (e vorba de segmentele cuprinse ntre originea coordonatelor si punctele de intersectie a dreptei
cu axele). Aceste magnitudini se numesc taieturi ale dreptei pe axa, de aceea, ecuatia (2.2.6) se numeste
ecuatia dreptei prin taieturi.

2.3 Ecuatia vectoriala si ecuatiile parametrice ale dreptei. Dreapta care


trece prin doua puncte
!
Orice punct M al planului este unic identificat prin vectorul sau de pozitie OM , relativ la originea
!
coordonatelor. Fie o dreapta din plan, r0 D OM0 vectorul de pozitie al unui punct de pe dreapta si a
vectorul director al dreptei. Notam cu r vectorul de pozitie al unui punct M oarecare din plan. Daca M
apartine dreptei, atunci
!
r r0 D M0 M ;
deci r r0 este un vector director al dreptei, asadar este coliniar cu vectorul a. De aici rezulta ca exista
un numar real t astfel ncat sa avem
r r0 D t a:
(2.3.1)
Invers, daca t este un numar real oarecare, este clar ca punctul M din plan, al carui vector de pozitie r
verifica ecuatia (2.3.1) este un punct de pe dreapta. Ecuatia (2.3.1) sau ecuatia echivalenta cu ea
r D r0 C t a;

(2.3.2)

se numeste ecuatia vectoriala a dreptei. Sa presupunem acum ca vectorii sunt dati prin componentele lor,
M
M0
r0

a
r

O
a.l; m/, r0 .x0 ; y0 / si r.x; y/. Atunci ecuatia vectoriala (2.3.2) este echivalenta cu sistemul de ecuatii:
(
x D x0 C lt
:
(2.3.3)
y D y0 C mt

56 C APITOLUL 2
Ecuatiile (2.3.3) se numesc ecuatiile parametrice ale dreptei .
Daca dreapta nu este paralela cu nici una dintre axele de coordonate, atunci avem, n mod evident,
l 0 si m 0 si atunci sistemul (2.3.3) este echivalent cu ecuatia
x

x0
l

y0
;
m

(2.3.4)

care se numeste ecuatia canonica a dreptei n plan.


Remarcam ca, n general, n geometria analitica, se utilizeaza o anumita conventie, care ne permite
sa scriem ecuatia canonica si pentru cazul n care dreapta este paralela cu una dintre axele de coordonate.
Conventia este urmatoarea: de fiecare data cand unul dintre numitorii din ecuatia canonica a drepei se
anuleaza, se considera ca numaratorul acelei fractii este identic nul. Sa presupunem, prin urmare, ca
avem o ecuatie de forma:
y 2
x 1
D
:
1
0
Atunci, conform conventiei, aceasta ecuatie este, de fapt, echivalenta cu ecuatia y D 2, adica reprezinta
ecuatia unei drepte paralele cu axa Ox.
!
Fie acum doua puncte M0 .x0 ; y0 / si M1 .x1 ; y1 / de pe dreapta . Atunci M0 M1 .x1 x0 ; y1 y0 /
este un vector director al dreptei si, prin urmare,
x
x1

x0
y
D
x0
y1

y0
y0

(2.3.5)

este ecuatia dreptei care trece prin punctele M0 si M1 . Precizam ca, n conformitate cu conventia facuta,
punctele M0 si M1 pot sa se afle si pe o dreapta paralela cu una dintre axele de coordonate (ceea ce are
ca efect faptul ca una dintre coordonatele celor doua puncte va fi aceeasi pentru ambele).

2.4 Pozitia reciproca a doua drepte n plan


Consideram doua drepte 1 si 2 , date prin ecuatiile lor generale
(
A1 x C B1 y C C1 D 0;
A2 x C B2 y C C2 D 0:

(2.4.1)

A studia pozitia reciproca a acestor doua drepte nseamna sa stabilim numarul punctelor comune ale
celor doua drepte. Este evident ca ne putem afla, n exclusivitate, n una dintre urmatoarele trei situatii:
(i) dreptele se intersecteaza ntr-un punct;
(ii) dreptele coincid (ceea ce nseamna ca au o infinitate de puncte comune);
(iii) dreptele sunt paralele (deci nu au nici un punct comun).
Este clar ca a studia pozitia reciproca a dreptelor 1 si 2 revine la investigarea sistemului de ecuatii
liniare (2.4.1), alcatuit din ecuatiile generale ale dreptelor. Astfel, cele trei cazuri de mai sus corespund
(n aceeasi ordine), urmatoarelor cazuri posibile n analiza sistemului de ecuatii:

D REAPTA I N PLAN 57
(i) Sistemul de ecuatii are solutie unica. Dupa cum se stie din algebra liniara, aceasta conditie este
echivalenta cu conditia ca sistemul sa fie un sistem Cramer, adica

A 1 B1

0;
det
(2.4.2)
A 2 B2
(ii) Sistemul de ecuatii este compatibil, dar nedeterminat. Asta nseamna ca

A 1 B1

D 0;
det
A 2 B2

(2.4.3)

dar rangul matricii sistemului coincide cu rangul matricii extinse sau, ceea ce, n cazul nostru, cand
sunt doar doua ecuatii, este echivalent cu
A1
B1
C1
D
D
;
A2
B2
C2

(2.4.4)

adica cele doua ecuatii (2.4.1) descriu aceeasi dreapta.


(iii) Sistemul de ecuatii este incompatibil, ceea ce inseamna ca este verificata, din nou, ecuatia (2.4.3)
dar, de data aceasta,
A1
B1
C1
D

;
(2.4.5)
A2
B2
C2
altfel spus, rangul matricii sistemului este egal cu 1, n timp ce rangul matricii extinse este egal
cu 2. Egalitatea din (2.4.5) nseamna ca cele doua drepte au vectori directori coliniari, n timp ce
neegalitatea nseamna ca cele doua drepte nu coincid, prin urmare ele sunt paralele.

2.5 Fascicole de drepte


Definitia 2.2. Se numeste fascicol de drepte multimea tuturor dreptelor dintr-un plan care trec printr-un
punct S al planului, care se numeste centrul fascicolului.
Pentru a specifica un fascicol de drepte n plan este suficient sa specificam centrul fascicolului si
doua dintre dreptele sale.
Fie, prin urmare, n plan, doua drepte distincte care trec prin punctul S.x0 ; y0 /, date prin ecuatiile
lor generale,
A1 x C B1 y C C1 D 0;

(2.5.1)

A2 x C B2 y C C2 D 0:

(2.5.2)

.A1 x C B1 y C C1 / C .A2 x C B2 y C C2 / D 0;

(2.5.3)

Consideram acum ecuatia

unde si sunt numere reale oarecare, care nu se anuleaza simultan. Vom demonstra ca aceasta ecuatie
determina o dreapta care trece prin punctul S . Rescriem ecuatia sub forma
.A1 C A2 /x C .B1 C B2 /y C C1 C C2 D 0:

(2.5.4)

58 C APITOLUL 2
Aici coeficientii necunoscutelor nu se pot anula simultan. Intr-adevar, sa presupunem ca
A1 C A2 D 0;

B1 C B2 D 0

(2.5.5)

si, de exemplu, 0. Atunci si A2 0, pentru ca daca A2 ar fi zero ar trebui sa avem si A1 D 0, ceea ce


ar contrazice ipoteza ca dreptele (2.5.1) si (2.5.2) se intersecteaza ntr-un punct. Analog se demonstreaza
ca B2 0, iar egalitatile (2.5.5) se pot scrie sub forma
A1 =A2 D

=; B1 =B2 D

, A1 =A2 D B1 =B2 ;

ceea ce nu este posibil, deoarece dreptele (2.5.1) si (2.5.2) nu sunt paralele, ci se intersecteaza ntrun punct. Astfel, coeficientii necunoscutelor din ecuatia (2.5.4) nu se pot anula simultan, de aceea,
pentru orice si ce nu se anuleaza simultan, aceasta ecuatie reprezinta o dreapta. Este evident ca
dreapta (2.5.3) trece, ntr-adevar, prin punctul S.x0 ; y0 /.
Vom arata acum, invers, ca orice dreapta din fascicol are o ecuatie de forma (2.5.3), cu alte cuvinte,
vom demonstra ca oricum am alege o dreapta din fascicolul de drepte din plan care trec prin punctul
S.x0 ; y0 /, putem alege doua constante si , cel putin una nenula, astfel ncat ecuatia (2.5.3) sa fie
ecuatia dreptei alese. Fie M1 .X1 ; y1 / un punct oarecare din plan, astfel ncat M1 S. Este suficient
sa demonstram ca putem alege constantele ; astfel ncat dreapta (2.5.3) sa coincida cu dreapta SM1 .
Aceasta afirmatie se reduce la cerinta ca x1 si y2 , coordonatele lui M1 , sa verifice egalitatea
.A1 x1 C B1 y1 C C1 / C .A2 x1 C B2 y1 C C2 / D 0:

(2.5.6)

Cum punctul M1 nu coincide cu centrul fascicolului, cel putin una dintre cantitatile din paranteze este
diferita de zero. Daca
A1 x1 C B1 y1 C C1 0;
atunci egalitatea (2.5.6) se poate rescrie sub forma:
D

A2 x1 C B2 y1 C C2
:
A1 x1 C B1 y1 C C1

Daca i dam lui o valoare nenula arbitrara, obtinem valoarea corespunzatoare a lui .
Prin urmare, pentru orice si care nu se anuleaza simultan, ecuatia (2.5.3) reprezinta ecuatia unei
drepte din fascicolul determinat de dreptele (2.5.1) si (2.5.2) si, invers, orice dreapta a fascicolului se
poate scrie sub forma (2.5.3). Ecuatia (2.5.3) se numeste ecuatia fascicolului de drepte determinat de
dreptele (2.5.1) si (2.5.2). Remarcam ca ecuatia dreptei (2.5.1) se obtine din ecuatia (2.5.3) pentru D 0
si un 0 arbitrar, n timp ce ecuatia dreptei (2.5.2) se obtine din ecuatia (2.5.3) pentru D 0 si un
0 arbitrar.
Impartind ambii membrii ai ecuatiei (2.5.3) la si notand = D , ecuatia obtinuta se scrie
A1 x C B1 y C C1 C .A2 x C B2 y C C2 / D 0:

(2.5.7)

Pentru orice , aceasta ecuatie corespunde unei drepte din fascicolul de drepte determinat de dreptele (2.5.1) si (2.5.2). Invers, orice dreapta a acestui fascicol, cu exceptia dreptei (2.5.2) se poate scrie
sub forma (2.5.7) pentru un anumit .
Daca se cunosc coordonatele centrului S.x0 ; y0 / al fascicolului, atunci ecuatia fascicolului se poate
scrie sub forma foarte simpla
.x x0 / C .y y0 / D 0:
(2.5.8)

D REAPTA I N PLAN 59

2.6 Distanta de la un punct la o dreapta


Fie o dreapta oarecare din plan.
Definitia 2.3. Se numeste distanta de la un punct M0 din plan pana la dreapta lungimea perpendicularei coborate din punctul M0 pe dreapta .
Consideram acum un versor e perpendicular pe dreapta . Daca trece prin originea coordonatelor,
atunci n calitate de e putem lua oricare dintre cei doi versori (opusi) care sunt perpendiculari pe dreapta.
Daca dreapta nu trece prin origine, atunci alegem acel versor e, perpendicular pe dreapta , care este
orientat dinspre originea coordonatelor catre dreapta. Notam cu unghiul dintre vectorii i si e. Atunci
y
M0
1
N0
M
N
e

j
O
i

e D e.cos ; sin /:
Fie 1 dreapta care trece prin origine si care este perpendiculara pe dreapta. Notam cu N intersectia
celor doua drepte. Notam, de asemenea, cu p distanta de la origine pana la dreapta , adica lungimea
segmentului ON . Desigur, daca dreapta trece prin origine, atunci N D O si p D 0.
Un punct M.x; y/ din plan apartine dreptei daca si numai daca proiectia sa ortogonala pe dreapta
1 coincide cu N . Aceasta conditie este echivalenta cu conditia:
!
OM  e D p:
Exprimand produsul scalar utilizand componentele vectorilor, obtinem, prin urmare
x cos C y sin

p D 0:

(2.6.1)

Aceasta ecuatie se numeste ecuatia normala sau ecuatia normala Hesse a dreptei.
Dreapta mparte multimea tuturor punctelor din plan care nu i apartin n doua submultimi, numite
semiplane (deschise). Semiplanul care contine versorul e, atunci cand acesta este atasat punctului N ,
se numeste pozitiv, iar celalalt semiplan se numeste negativ. Remarcam ca originea coordonatelor se
gaseste totdeauna fie n semiplanul negativ, fie pe dreapta .

60 C APITOLUL 2
Definitia 2.4. Fie d distanta de la punctul M0 pana la dreapta . Se numeste abatere a punctului M0 de
la dreapta numarul definit prin urmatoarele conditii:
1) D d daca punctul M0 se afla n semiplanul pozitiv;
2) D

d daca M0 se afla n semiplanul negativ;

3) D d D 0 daca M0 se afla pe dreapta .


Teorema 2.2. Sa presupunem ca n plan se da o dreapta , prin ecuatia ei normala (2.6.1). Atunci
abaterea a unui punct oarecare M0 .x0 ; y0 / fata de dreapta si distanta d de la punct pana la dreapta
sunt date de formulele:
D x0 cos C y0 sin

d D jx0 cos C y0 sin

p;

(2.6.2)

pj :

(2.6.3)

Demonstratie Fie N0 piciorul perpendicularei coborate din M0 pe dreapta 1 . Din formula lui Chasles
obtinem ca
D .N N0 / D .ON0 /

!
.ON / D OM  e

p D x0 cos C y0 sin

p:

Formula (2.6.3) rezulta din formula (2.6.2), ntrucat d D jj.


Formula (2.6.2) conduce la urmatoarea regula: pentru a obtine abaterea unui punct oarecare M0 fata
de o dreapta, este suficient sa nlocuim coordonatele punctului n membrul stang al ecuatiei normale a
dreptei. Numarul obtinut pe aceasta cale este abaterea cautata.
Sa presupunem acum ca dreapta este data prin ecuatia sa generala,
Ax C By C C D 0;

(2.6.4)

si vrem sa gasim ecuatia sa normala (2.6.1). Cum ecuatiile (2.6.1) si (2.6.4) reprezinta aceeasi dreapta,
oeficientiilor trebuie sa fie proportionali, prin urmare:
cos D A; sin D B;

p D C:

(2.6.5)

Din primele doua relatii din (2.6.5) obtinem


 D p

1
A2 C B 2

Potrivit celei de-a treia egalitati din (2.6.5), rezulta ca semnul lui  trebuie sa fie opus semnului termenului liber C din ecuatia (2.6.4), daca C 0. Daca C D 0, atunci  poate sa aiba orice semn. O schimbare
de semn la  aduce dupa sine schimbarea ntre ele a semiplanului pozitiv si a celui negativ. Numarul 
se numeste factor normalizator pentru ecuatia (2.6.4), pentru ca, dupa nmultirea cu el, ecuatia devine
normala.
Pe baza celor remarcate, formulele pentru abaterea si distanta de la un punct M0 .x0 ; y0 / pana la
dreapta (2.6.4) se pot scrie
D

Ax0 C By0 C C
jAx0 C By0 C C j
; dD
:
p
p
2
2
A CB
A2 C B 2

(2.6.6)

D REAPTA I N PLAN 61
Sa presupunem ca se da ecuatia (2.6.4). Notam
0 D 0 .x0 ; y0 / D Ax0 C By0 C C:
Teorema 2.3. Pentru toate punctele din acelasi semiplan determinat de dreapta (2.6.4), 0 are acelasi
semn, iar pentru punctele din semiplanul opus are semn contrar.
Demonstratie Afirmatia acestei teoreme pentru ecuatia normala
1
.Ax C By C C /
p
2
A C B2
sau, cu alte cuvinte, pentru marimea
.x0 ; y0 / D

1
0 .x0 ; y0 /
p
2
A C B2

rezulta din teorema 2.2. Cum marimile .x0 ; y0 / si 0 .x0 ; y0 / difera doar printr-un factor constant, care
nu depinde de punctul M0 .x0 ; y0 /, rezulta ca afirmatia ramane adevarata si pentru marimea 0 .x0 ; y0 /.
Teorema 2.3 permite stabilirea semnificatiei geometrice a inegalitatilor
Ax C By C C > 0;

Ax C By C C < 0;

(2.6.7)
(2.6.8)

care leaga variabilele x si y. Daca x si y sunt coordonatele carteziene ale unui punct din plan, atunci inegalitatea (2.6.7) este verificata doar de coordonatele punctele planului situate ntr-unul dintre semiplanele
deschise determinate de dreapta
Ax C By C C D 0:
Inegalitatea (2.6.8) este verificata de coordonatele punctelor situate n cel de-al doilea semiplan deschis
si numai de ele. In mod corespunzator, inegalitatile
Ax C By C C  0;
Ax C By C C  0;

descriu cate un semiplan mpreuna cu semidreapta care l margineste (sau, cum se mai spune, cate un
semiplan nchis).

2.7 Unghiul dintre doua drepte


Sa presupunem ca se dau, n plan, doua drepte, 1 si 2 , prin intermediul ecuatiilor lor generale:
A1 x C B1 y C C1 D 0;
A2 x C B2 y C C2 D 0:

(2.7.1)
(2.7.2)

62 C APITOLUL 2
Dupa cum s-a vazut, n calitate de vectori directori ai acestor drepte pot fi luati vectorii a1 . B1 ; A1 / si
a2 . B2 ; A2 /. Prin urmare,
A 1 A 2 C B1 B2
:
(2.7.3)
cos ' D q
q
A21 C B12  A22 C B22
Aici cu ' se noteaza unul dintre cele doua unghiuri formate de cele doua drepte. Daca dreptele sunt
paralele, atunci, prin conventie, se considera ca dreptele fac ntre ele un unghi egal cu zero.
Din formula (2.7.3) rezulta, n particular, conditia necesara si suficienta pentru ca dreptele (2.7.1)
si (2.7.2) sa fie perpendiculare:
A1 A2 C B1 B2 D 0:
(2.7.4)
Sa presupunem acum ca dreptele 1 si 2 sunt date nu prin ecuatiile generale ci cu ajutorul coeficientilor
unghiulari:
y D k1 x C b1 ;
y D k2 x C b2 :

(2.7.5)
(2.7.6)

Notam cu ' unghiul cu care trebuie rotita dreapta 1 n jurul punctului de intersectie a dreptelor, pentru
a se suprapune peste dreapta 2 . Daca dreptele sunt paralele, atunci vom considera ca ' D 0. Fie 1
si 2 unghiurile pe care le fac cele doua drepte cu axa Ox, adica avem k1 D tg 1 , 2 D tg 2 . Atunci
' D 2 1 si avem:
tg ' D tg.2

1 / D

k2 k1
tg 2 tg 1
D
:
1 C tg 1 tg 2
1 C k1 k2

Astfel,
k2 k1
:
(2.7.7)
1 C k1 k2
Din formula (2.7.7) se poate obtine cu usurinta conditia de perpendicularitate a dreptelor (2.7.5) si (2.7.6).
Ea corespunde cazului n care tg ' nu exista, adica, n formula (2.7.7), se anuleaza numitorul:
tg ' D

1 C k1 k2 D 0:
Astfel, conditia necesara si suficienta pentru ca dreptele (2.7.5) si (2.7.6) sa fie perpendiculare este ca
k2 D

1
:
k1

(2.7.8)

2.8 Probleme
Problema 2.1. Determinati ecuatia dreptei care trece prin .2; 3/ si este paralela cu dreapta care trece
prin .4; 1/ si . 2; 2/.
Problema 2.2. Determinati ecuatia dreptei care trece prin . 2; 3/ si este pe perpendiculara pe dreapta
2x 3y C 6 D 0.
Problema 2.3. Determinati ecuatia mediatoarei segmentului care uneste punctele .7; 4/ si . 1; 2/.

D REAPTA I N PLAN 63
Problema 2.4. Stabiliti ecuatia dreptei care trece prin .2; 3/ si face un unghi de 60 cu directia pozitiva
a axei Ox.
Problema 2.5. Stabiliti ecuatiile dreptelor care au panta
triunghi de arie 24.

3=4 si formeaza cu axele de coordonate un

Problema 2.6. Determinati forma normala Hesse a dreptei 3x

4y

6 D 0.

Problema 2.7. Stabiliti ecuatia dreptelor care trec prin .4; 2/ si sunt la o distanta 2 fata de origine.
Problema 2.8. Determinati ecuatiile bisectoarelor unghiurilor formate de dreptele
.L1 / 3x

4y C 8 D 0

si
.L2 / 5x C 12y

15 D 0:

Problema 2.9. Determinati ecuatiile dreptelor paralele cu dreapta 12x


4 fata de aceasta.

5y

15 D 0, situate la distanta

Problema 2.10. Determinati valoarea lui k astfel ncat distanta de la punctul .2; 3/ la dreapta 8x C15y C
k D 0 sa fie egala cu 5.
Problema 2.11. Doua mediane ale unui triunghi sunt situate pe dreptele x C y D 2 si 2x C 3y D 1, iar
punctul A.1; 1/ este un varf al triunghiului. Scrieti ecuatiile laturilor acestui triunghi.
Problema 2.12. Punctele K.1; 1/; L.3; 4/ si M.5; 0/ sunt, respectiv, mijloacele laturilor AD; AB si
CD ale patrulaterului ABCD, ale carui diagonale se intersecteaza n O.2; 2/. Determinati coordonatele
varfurilor patrulaterului.
Problema 2.13. Stabiliti ecuatiile dreptelor care trec prin punctul A. 1; 5/ si sunt egal departate de
punctele B.3; 7/ si C.1; 1/.
Problema 2.14. Stabiliti ecuatiile dreptelor egal departate de punctele A.3; 1/; B.9; 1/ si C. 5; 5/.
Problema 2.15. Punctele K.1; 1/; L.3; 4/ si M.5; 0/ sunt, respectiv, mijloacele laturilor AD; AB si
CD ale patrulaterului ABCD, ale carui diagonale se intersecteaza n O.2; 2/. Determinati coordonatele
varfurilor patrulaterului.
Problema 2.16. Stabiliti ecuatiile dreptelor care trec prin punctul A. 1; 5/ si sunt egal departate de
punctele B.3; 7/ si C.1; 1/.
Problema 2.17. Stabiliti ecuatiile dreptelor egal departate de punctele A.3; 1/; B.9; 1/ si C. 5; 5/.
Problema 2.18. Punctul A.3; 2/ este un varf al unui patrat, iar M.1; 1/ este punctul de intersectie a
diagonalelor sale. Stabiliti ecuatiile laturilor patratului.
Problema 2.19. Lungimea laturii unui romb cu unghiul ascutit de 60 este egala cu 2. Diagonalele
rombului se intersecteaza n punctul M.1; 2/, iar diagonala cea mai lunga este paralela cu axa Ox.
Stabiliti ecuatiile laturilor rombului.

64 C APITOLUL 2
Problema 2.20. Determinati un punct de pe dreapta 5x
si B. 2; 1/.

4y

4 D 0 egal departat de punctele A.1; 0/

Problema 2.21. Determinati coordonatele unui punct A de pe dreapta x C y D 8, care este egal departat
de punctul B.2; 8/ si de dreapta x 3y C 2 D 0.
Problema 2.22. Determinati coordonatele tuturor punctelor egal departate de punctul A. 1; 1/ si de
dreptele y D x si y D x C 1.
Problema 2.23. In triunghiul ABC punctele M1 .2; 3/, M2 .0; 7/ si M3 . 2; 5/ sunt mijloacele laturilor
BC; CA si AB. Stabiliti ecuatia dreptei AB. Gasiti unghiul dintre medianele AM1 si BM2 .
Problema 2.24. In paralelogramul ABCD varfurile A si C au coordonatele .1; 2/, respectiv .7; 10/, iar
H.3; 0/ este piciorul perpendicularei coborate din varful B pe latura AD. Stabiliti ecuatia dreptei AD.
Gasiti unghiul dintre dreptele AD si AB.
Problema 2.25. In paralelogramul ABCD punctele K. 1; 2/; L.3; 4/ si M.5; 6/ sunt mijloacele laturilor AB; BC , respectiv CD. Stabiliti ecuatia dreptei BC . Gasiti unghiul dintre dreptele AL si AM .
trapezul ABCD cu bazele AD si BC latura CD este perpendiculara pe baze, puncProblema 2.26. In
tele A si C au coordonatele .5; 2/, respectiv . 2; 3/, iar prelungirile laturilor neparalele se intersecteaza
n punctul P . 3; 6/. Stabiliti ecuatia dreptei AD. Gasiti unghiul dintre dreptele AD si AB.
Problema 2.27. Punctele K.1; 3/ si L. 1; 1/ sunt mijloacele bazelor unui trapez isoscel, iar punctele
P .3; 0/ si Q. 3; 5/ se afla pe laturile neparalele. Stabiliti ecuatiile laturilor trapezului.
Problema 2.28. Stabiliti ecuatia dreptei care trece prin A.3; 1/ si face un unghi de 45 cu dreapta 3x
y 2 D 0.
Problema 2.29. Punctul A.2; 0/ este un varf al unui triunghi echilateral, iar latura opusa se afla pe
dreapta x C y 1 D 0. Stabiliti ecuatiile celorlalte doua laturi ale triunghiului.
Problema 2.30. Baza unui triunghi isoscel se afla pe dreapta x C 2y D 2, iar una dintre laturile egale
se afla pe dreapta y C 2x D 1. Stabiliti ecuatia celei de-a treia laturi,
p stiind ca distanta de la punctul de
intersectie a dreptelor date pana la aceasta latura este egala cu 1= 5.
Problema 2.31. Se considera acel unghi format de dreptele y D x C 1 si y D 7x C 1 n interiorul caruia
se afla punctul
punctului B, situat n interiorul aceluiasi unghi, situat
p A.1; 3/. Determinati coordonatele
p
la distanta 4 2 fata de prima dreapta si 2 fata de cea de-a doua dreapta.
Problema 2.32. Stabiliti ecuatia bisectoarei acelui unghi format de dreptele x
nauntru caruia se afla punctul A.1; 1/.

7y D 1 si x C y D

7,

CAPITOLUL

Dreapta si planul n spatiu

Cuprins
3.1

3.2

3.3

Planul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.1 Ecuatia vectoriala a planului . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.2 Ecuatia generala a planului . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.3 Alta forma a ecuatiei vectoriale a planului . . . . . . . .
3.1.4 Ecuatia planului determinat de trei puncte necoliniare . .
3.1.5 Conditia de coplanaritate a patru puncte . . . . . . . . .
3.1.6 Ecuatia planului prin taieturi . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.7 Ecuatia normala a unui plan . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.8 Distanta de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . .
3.1.9 Unghiul a doua plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dreapta n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.1 Ecuatia vectoriala si ecuatiile parametrice ale dreptei . .
3.2.2 Ecuatiile canonice ale unei drepte n spatiu . . . . . . .
3.2.3 Dreapta ca intersectie de doua plane . . . . . . . . . . .
3.2.4 Ecuatiile dreptei care trece prin doua puncte . . . . . . .
3.2.5 Unghiul a doua drepte n spatiu . . . . . . . . . . . . .
Probleme diverse referitoare la drepte si plane n spatiu . . .
3.3.1 Pozitiile relative a doua plane . . . . . . . . . . . . . .
3.3.2 Pozitiile relative a trei plane . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.3 Fascicole de plane. Snopuri de plane . . . . . . . . . . .
3.3.4 Pozitia relativa a unei drepte fata de un plan . . . . . . .
3.3.5 Ecuatia unui plan determinat de doua drepte concurente
3.3.6 Ecuatia planului determinat de o dreapta si un punct . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

66
66
67
69
69
70
70
70
72
72
73
73
74
74
75
75
76
76
77
79
81
82
82

66 C APITOLUL 3
3.3.7

Ecuatia planului determinat de doua drepte paralele . . . . . . . . . . . . . . . 82

3.3.8

Proiectia unei drepte pe un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

3.3.9

Pozitia relativa a doua drepte n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

3.3.10 Distanta de la un punct la o dreapta n spatiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84


3.3.11 Perpendiculara comuna a doua drepte strambe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3.3.12 Lungimea perpendicularei comune a doua drepte necoplanare . . . . . . . . . 86
3.3.13 Unghiul dintre o dreapta si un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3.4

Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87

3.1 Planul
3.1.1 Ecuatia vectoriala a planului
Fie v si w doi vectori necoliniari din spatiu si M0 un punct oarecare. Daca atasa m vectorii punctului M0 ,
!
!
atunci exista doua puncte, unic determinate, P si Q, astfel ncat v D M0 P si w D M0 Q. Cum vectorii
v si w sunt necoliniari, punctele M0 ; P si Q, la randul lor, sunt necoliniare, deci determina un plan .
Intentionam sa descriem punctele acestui plan cu ajutorul punctului M0 si al vectorilor v si w.
z
M0

Fie M un punct din spatiu. Notam cu r0 vectorul de pozitie al punctului M0 si cu r vectorul de


!
pozitie al punctului M . Punctul M , n mod clar, apartine planului daca si numai daca vectorul M0 M
!
!
este coplanar cu vectorii M0 P si M0 Q, adica cu vectorii v si w. Sa presupunem ca M apartine planului
!
. Aceasta nseamna, ntrucat vectorii v si w sunt liniar independenti, ca M0 M are o descompunere
(unica) sub forma unei combinatii liniare a vectorilor v si w, cu alte cuvinte, exista (si sunt unice) doua
numere reale s si t astfel ncat sa avem
!
M0 M D sv C t w:
!
Pe de alta parte, M0 M D r

(3.1.1)

r0 , deci ecuatia precedenta se poate scrie


r D r0 C sv C tw;

ecuatie care se numeste ecuatia vectoriala a planului .

(3.1.2)

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 67


Sa presupunem acum ca punctul M are coordonatele .x; y; z/, M0 are coordonatele .x0 ; y0 ; z0 /, iar
vectorii v si w au componentele .vx ; vy ; vz /, respectiv .wx ; wy ; wz /. Atunci ecuatia vectoriala (3.1.2)
este echivalenta cu sistemul de ecuatii scalare
8

<x D x0 C svx C twx


(3.1.3)
y D y0 C svy C t wy ;

:
z D z0 C svz C t wz
ecuatii care se numesc ecuatiile parametrice ale planului .
Ecuatia planului se poate reprezenta sub forma vectoriala si fara a utiliza parametrii. Intr-adevar,
avem urmatorul rezultat:
Teorema 3.1. Ecuatia vectoriala a unui plan care trece printr-un punct M0 si este perpendicular pe un
vector n dat este
.r r0 /  n D 0:
(3.1.4)
Demonstratie Fie planul determinat de punct si de vectorul normal. Daca M este un punct oarecare
!
al planului, atunci M0 M ? n, de unde rezulta ca
!
M0 M  n D 0

(3.1.5)

sau
.r

r0 /  n D 0:

3.1.2 Ecuatia generala a planului


Definitia 3.1. Se numeste ecuatie liniara (generala) relativ la necunoscutele x; y; z o ecuatie de forma
Ax C By C C z C D D 0;

(3.1.6)

unde cel putin unul dintre coeficientii A; B; C ai necunoscutelor este diferit de zero.

Teorema 3.2. Intr-un


sistem de coordonate carteziene rectangulare, un plan este definit de o ecuatie
liniara generala de forma (3.1.6).
Demonstratie Consideram un plan care trece prin punctul M0 si are vectorul normal n.A; B:C /. Atunci,
pentru orice punct M.x; y; z/ din plan, avem
.r

r0 /  n D 0

sau
A.x

x0 / C B.y

y0 / C C.z

z0 / D 0

sau, nca,
Ax C By C C z

.Ax0 C By0 C C z0 / D 0;

68 C APITOLUL 3
care este o ecuatie liniara generala n x; y; z.
Invers, fie M.x; y; z/ un punct din spatiu care verifica o ecuatie de forma
Ax C By C C z C D D 0;
cu A2 C B 2 C C 2 0.
Sa presupunem, de exemplu, ca n ecuatia de mai sus A 0. Atunci, n mod evident, punctul
M0 . D=A; 0; 0/ verifica, de asemenea, aceasta ecuatie. Notam cu n vectorul de componente .A; B; C /.
Cum
!
M0 M  r r0 D .x C D=A; y; z/;
ecuatia planului care trece prin M0 si are vectorul normal n este
.r

r0 /  n D 0

sau
A.x C D=A/ C By C C z D 0 sau Ax C By C C z C D D 0;
prin urmare, punctul M este situat n planul care trece prin M0 si are pe n ca vector normal.
Cazuri particulare ale ecuatiei generale a planului
a) Ecuatia unui plan care trece prin origine este:
Ax C By C C z D 0:
Intr-adevar, se observaimediat ca ecuatia de mai sus este verificata de originea O.0; 0; 0/.
b) Ecuatiile planelor paralele cu axele de coordonate sunt
Ax C By C D D 0 .paralele cu axa Oz/;

Ax C C z C D D 0 .paralele cu axa Oy/;

By C C z C D D 0 .paralele cu axa Ox/:


Intr-adevar, daca n ecuatia generala a planului punem C D 0, ea devine
Ax C By C D D 0:
In acest caz, vectorul normal la plan, n.A; B; 0/ are proiectia ortogonala pe axa Oz nula, asadar
vectorul este perpendicular pe axa, deci planul este paralel cu axa Oz. La fel stau lucrurile si n
celelalte doua cazuri. Daca, n particular, si D D 0, atunci planele trec prin axe, nu sunt doar paralele
cu ele.
c) Ecuatiile planelor paralele cu planele de coordonate sunt
Ax C D D 0 .paralele cu planul yOz/;

By C D D 0 .paralele cu planul xOz/;

C z C D D 0 .paralele cu planul xOy/:

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 69


Intr-adevar, daca, de exemplu, punem n ecuatia planului B D C D 0, ea se transforma n
Ax C D D 0:
Vectorul normal la acest plan este n.A; 0; 0/. Acest vector este perpendicular pe planul yOz, deci
planul acre l are ca vector normal este paralel cu planul yOz. La fel se rationeaza si n cazul
celorlalte doua plane de coordonate.
Si aici, ca si mai sus, daca punem si D D 0, obtinem plane care sunt paralele cu planele de coordonate
si trec prin origine, adica obtinem ecuatiile planelor de coordonate, x D 0; y D 0, respectiv z D 0.

3.1.3 Alta forma a ecuatiei vectoriale a planului


Plecam de la ecuatia vectoriala a planului care trece printr-un punct si este paralel cu doi vectori necoliniari:
r r0 D sv C tw:

Aceasta ecuatie este echivalenta cu cerinta ca vectorii r r0 , v si w sa fie liniar dependenti, adica, de
asemenea, cu conditia ca
.r r0 ; v; w/ D 0:
(3.1.7)

Aceasta ecuatie se numeste, de regula, pur si simplu, ecuatia planului care trece prin punctul M0 si este
paralela cu vectorii u si v. Daca dezvoltam produsul mixt (3.1.7), se constata imediat ca aceasta ecuatie
este echivalenta cu ecuatia

x x0 y y0 z z0

v1
D 0:
v
v
(3.1.8)
2
3

w1
w2
w3

3.1.4 Ecuatia planului determinat de trei puncte necoliniare


Fie M1 .x1 ; y1 ; z1 /, M2 .x2 ; y2 ; z2 /, M3 .x3 ; y3 ; z3 / trei puncte necoliniare din spatiu. Atunci cele trei
puncte determina un plan. Pentru a obtine ecuatia sa, aplicam metoda de la punctul precent. Mai precis,
fie
!
v  M1 M2 .x2 x1 ; y2 y1 ; z2 z1 /;
!
w  M1 M3 .x3 x1 ; y3 y1 ; z3 z1 /:
Atunci acesti doi vectori sunt, n mod evident, necoliniari si paraleli cu planul. Planul a carui ecuatie
o cautam este cel care trece prin M1 si este paralel cu vectorii v si w. Prin urmare, ecuatia sa este
(vezi 3.1.8):

x x1 y y1 z z1

x2 x1 y2 y1 z2 z1 D 0:
(3.1.9)

x3 x1 y3 y1 z3 z1
Ecuatia (3.1.9) se poate rescrie n forma de mai jos, mai usor de memorat:

x y z 1

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1 D 0:

x3 y3 z3 1

(3.1.10)

70 C APITOLUL 3

3.1.5 Conditia de coplanaritate a patru puncte


Din formula (3.1.10) rezulta imediat conditia de coplanaritate a patru puncte:
Patru puncte M1 ; M2 ; M3 ; M4 sunt coplanare daca si numai daca:

x1 y1 z1 1

x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1 D 0:

x4 y4 z4 1

(3.1.11)

3.1.6 Ecuatia planului prin taieturi


Fie un plan care nu trece prin origine si prin nici una dintre axe. Atunci, dupa cum am vazut mai sus,
ecuatia sa generala este
Ax C By C C z C D D 0;
unde nici unul dintre cei patru coeficienti nu se anuleaza. Fie P; Q; R cele trei puncte n care planul intersecteaza axele de coordonate. Atunci punctul de intersectie cu Ox, determinat de ecuaSiile y D 0; z D 0,
va fi P . D=A; 0; 0/, punctul de intersectie c axa Oy, de ecuatii x D 0; z D 0, va fi Q.0; D=B; 0/,
n timp ce punctul de intersectie cu axa Oz, de ecuatii x D 0; z D 0, va fi R.0; 0; D=C /. Daca
introducem notatiile
D
D
D
; bD
; cD
;
aD
A
B
C
ecuatia planului care trece prin punctele P; Q; R se va scrie

x y z 1

a 0 0 1

0 b 0 1 D 0:

0 0 c 1
Daca dezvoltam ecuatia de mai sus, obtinem
bcx C cay C abz

abc D 0

sau, daca mpartim cu abc,

y
z
x
C C
1 D 0:
(3.1.12)
a
b
c
Ecuatia (3.1.12) se numeste ecuatia planului prin taieturi. Motivul este legat de faptul ca lungimile cu
semn a; b; c se numesc taieturile planului pe axele de coordonate. Ele sunt lungimile cu semn ale segmentelor determinate de origine si de punctele de intersectie ale planului cu cele trei axe de coordonate.

3.1.7 Ecuatia normala a unui plan


Fie un plan si OP perpendiculara din origine pe plan. Daca planul trece prin origine, atunci punctul
!
P coincide cu originea, deci lungimea vectorului OP este egala cu zero. In cazul general, nsa, fie
!


p  OP

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 71


lungimea acestui vector (egala, de fapt, cu distanta de la origine la planul ).
!
Fie n.cos ; cos ; cos / versorul vectorului OP (care este, n acelasi timp, versorul normalei la
plan). Atunci punctul P (piciorul perpendicularei pe plan din origine), va avea coordonatele
P .p cos ; p cos ; p cos /;
prin urmare, daca M.x; y; z/ este un punct oarecare din planul , atunci componentele sale vor fi
!
PM .x

p cos ; y

p cos ; z

p cos /:

!
Cum vectorii PM si n sunt perpendiculari, avem
!
PM  n D 0
sau
x cos C y cos C z cos


p cos2 C cos2 C cos2 D 0

D1

sau, n final,
x cos C y cos C z cos

p D 0:

(3.1.13)

Ecuatia (3.1.13) se numeste forma normala Hesse sau, pur si simplu, forma normala a ecuatiei planului.
Forma normala a ecuatiei unui plan este utila n anumite situatii, de aceea, vom arata cum se poate
obtine. Plecam cu un plan scris sub forma generala,
Ax C By C C z C D D 0:
Acest plan are si o ecuatie normala,
x cos C y cos C z cos

p D 0:

Cum cele doua ecuatii trebuie sa reprezinte acelasi plan, coeficientii lor trebuie sa fie proportionali:
cos D A; cos D B; cos D C;

p D D:

Daca ridicam la patrat primele trei egalitati si le nsumam, obtinem



2 A2 C B 2 C C 2 D 1;
unde am folosit, din nou, faptul ca cos2 C cos2 C cos2 D 1. Asasar,
1
 D p
:
2
A C B2 C C 2

(3.1.14)

Semnul din (3.1.14) se alege astfel ncat sa fie opus semnului termenului liber D din ecuatia generala.
Daca D D 0, atunci semnul lui  se poate alege oricum.  se numeste, din motive evidente, factor
normalizator al ecuatiei generale a planului.
Planul mparte multimea tuturor punctelor din spatiu care nu apartin lui n doua submultimi,
numite semispatii deschise. Vom numi semispatiu pozitiv acel semispatiu nspre care este ndreptat vectorul n. Celalalt se numeste semispatiu negativ. Trebuie remarcat ca originea spatiului se afla ntotdeauna
fie n planul , fie n semispatiul negativ.

72 C APITOLUL 3

3.1.8 Distanta de la un punct la un plan


Definitia 3.2. Se numeste distanta de la un punct M0 .x0 ; y0 ; z0 / la planul lungimea d a perpendicularei coborate din punctul M0 pe planul . Se numeste abatere (sau deviere) a punctului M0 relativ la
planul numarul definit astfel ncat:
a) D d daca M0 este n semispatiul pozitiv determinat de ;
b) D 0 daca M0 2 ;
c) D

d daca M0 este n semispatiul negativ.

Teorema 3.3. Daca planul este dat prin ecuatia normala


x cos C y cos C z cos

p D 0;

atunci au loc formulele


D x0 cos C y0 cos C z0 cos

pI

(3.1.15)

d D jx0 cos C y0 cos C z0 cos

pj:

(3.1.16)

Daca planul este dat prin ecuatia sa generala,


Ax C By C C z C D D 0;
atunci au loc formulele
Ax0 C By0 C C z0 C D
;
p
A2 C B 2 C C 2
jAx0 C By0 C C z0 C D j
dD
:
p
A2 C B 2 C C 2
D

(3.1.17)
(3.1.18)

Demonstratie Notam cu P0 proiectia ortogonala a lui M0 pe dreapta OP . Atunci


D .PP0 / D .OP0 /

!
.OP / D n  OM0

p D x0 cos C y0 cos C z0 cos

p:

Asadar, formula (3.1.15) este demonstrata. (3.1.16) rezulta din (3.1.15), pentru ca, n mod evident, d D
jj.

3.1.9 Unghiul a doua plane


Prin unghiul a doua plane ntelegem masura unghiului plan asociat unghiului diedru format de cele doua
plane, adica masura unghiului format de directiile normale la cele doua plane.
Este de remarcat ca cele doua plane formeaza, n fapt, nu unul ci patru unghiuri, doua cate doua
opuse si egale si adiacente suplimentare.
Consideram doua plane
A 1 x C B 1 y C C1 z C D1 D 0
(3.1.19)
si
A2 x C B2 y C C2 z C D2 D 0:

(3.1.20)

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 73


Vectorii normali la cele doua plane sunt n1 .A1 ; B1 ; C1 / si n2 .A2 ; B2 ; C2 /, prin urmare unghiurile sunt
date de
A1 A2 C B1 B2 C C1 C2
:
(3.1.21)
cos 1;2 D q
q
2
2
2
2
2
2
A1 C B1 C C1  A2 C B2 C C2
Daca membrul drept este pozitiv, se obtin unghiurile acutite, daca este negativ unghiurile obtuze.
Din formula (3.1.21), rezulta ca cele doua plane sunt perpendiculare daca si numai daca
A 1 A 2 C B 1 B 2 C C1 C2 :

(3.1.22)

Pe de alta parte, planele sunt paralele exact atunci cand cei doi vectori normali sunt paraleli, adica daca
si numai daca
B1
C1
A1
D
D
:
(3.1.23)
A2
B2
C2

3.2 Dreapta n spatiu


3.2.1 Ecuatia vectoriala si ecuatiile parametrice ale dreptei
Fie o dreapta n spatiu. Un vector nenul a se numeste vector director al dreptei daca orice segment
orientat din clasa lui a este paralel cu dreapta . Daca a.l; m; n/ este un vector director al dreptei , iar
M0 .x0 ; y0 ; z0 / este un punct oarecare al acestei drepte, atunci un punct arbitrar din spatiu, M.x; y; z/,
!
apartine dreptei daca si numai daca vectorul M0 M .x x0 ; y y0 ; z z0 / este coliniar cu vectorul a.
! !
Notam cu r0 , respectiv r vectorii de pozitie OM0 ; OM ai punctelor M0 , respectiv M . Atunci
!
M0 M D r

r0 ;

!
prin urmare vectorii M0 M si a sunt coliniari daca si numai daca exista un numar real t astfel ncat sa
avem
r r0 D t a;
sau
r D r0 C t a:

(3.2.1)

Ecuatia (3.2.1) se numeste ecuatia vectoriala a dreptei , care trece prin punctul M0 si are ca vector
director vectorul a. Aceasta ecuatie este echivalenta, n mod evident, cu un sistem de trei ecuatii scalare,
8

<x D x0 C lt
(3.2.2)
y D y0 C mt ;

:
z D z0 C nt
ecuatii care se numesc ecuatiile parametrice ale dreptei care trece prin punctul M0 .x0 ; y0 / si are vectorul
director a.l; m; n/. Mentionam ca daca se trece la un alt sistem de coordonate, forma ecuatiilor parametrice ale dreptei se modifica (deoarece se schimba atat coordonatele punctului M0 , cat si componentele
vectorului director), n timp ce ecuatia vectoriala are aceeasi forma n orice sistem de coordonate afine
(chiar daca nu e vorba de o baza ortonormata).

74 C APITOLUL 3

3.2.2 Ecuatiile canonice ale unei drepte n spatiu


Daca fiecare dintre componentele l; m; n ale vectorului director a este diferita de zero, atunci ecuatiile (3.2.2)
sunt echivalente cu sistemul
x

x0
l

y0 y y0
z z0 z z0
x x0
;
D
;
D
;
m
m
n
n
l

(3.2.3)

sistem pe care l vom scrie, de regula, sub forma


x

x0
l

y0
z z0
D
:
m
n

(3.2.4)

Ecuatiile (3.2.4) se numesc ecuatiile canonice ale dreptei care trece prin punctul M0 .x0 ; y0 ; z0 / si are
vectorul director a.l; m; n/.
Observatie. Din moment ce vectorul director a este diferit de zero, ntotdeauna se poate gasi un sistem
de coordonate n raport cu care toate componentele sale sa fie nenule. Totusi, n anumite sisteme de
coordonate, una sau doua dintre componentele sale pot fi egale cu zero. Nu exista nici un motiv pentru
care sa nu putem scrie ecuatiile canonice ale dreptei si n astfel de sisteme de coordonate. Vom face,
de aceea, asa cum am procedat n cazul ecuatiei canonice a dreptei n plan, conventia ca 0=0 D 0. Ca
lucrurile sa fie foarte clare, precizam ca, cu aceasta conventie, un sistem de ecuatii canonice de forma
x

x0
l

y0
z z0
D
m
0

este echivalent cu sistemul de ecuatii


x

x0
l

y0
; z D z0 ;
m

l 0; m 0;

n timp ce un sistem de ecuatii de forma


x

x0
l

y0
0

z0
0

l 0;

este echivalent cu sistemul


y D y0 ; z D z0 :

3.2.3 Dreapta ca intersectie de doua plane


O dreapta n spatiu se poate reprezenta ca o intersectie de doua plane distincte, care trec printr-o aceeasi
dreapta. Prin urmare, ea poate fi data cu ajutorul unui sistem de doua ecuatii liniare:
(
A1 x C B1 y C C1 z C D1 D 0;
(3.2.5)
A2 x C B2 y C C2 z C D2 D 0:
Cum planele care definesc dreapta nu sunt paralele, coeficientii necunoscutelor din cele doua ecuatii ale
sistemului (3.2.5) nu sunt proportionali. Altfel spus, rangul matricii acestui sistem de ecuatii liniare este
maxim (adica este egal cu doi).

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 75


Ecuatiile sistemului (3.2.5) care definesc o dreapta data nu sunt unice. In mod clar, fiecare dintre ele
se poate nlocui cu o ecuatie de forma
.A1 x C B1 y C C1 z C D1 / C .A2 x C B2 y C C2 z C D2 / D 0;
unde si sunt numere reale care nu se anuleaza simultan, astfel ncat, fireste, sistemul sa aiba, n
continuare, rang maxim.
Este evident ca si afirmatia inversa este adevarata, adica orice sistem de ecuatii de forma (3.2.5), de
rang doi, descrie o dreapta n spatiu.
De multe ori, trebuie sa gasim vectorul director al unei drepte data ca intersectie de doua plane.
Consideram dreapta (3.2.5) si fie n1 .A1 ; B1 ; C1 / si n2 .A2 ; B2 ; C2 / vectorii normali la cele doua plane
care determina dreapta. Atunci produsul lor vectorial,
v D n1  n2
este, n mod evident, un vector director al dreptei, prin urmare

B 1 C1
C1 A 1
A1 B1

k:
vD
iC
jC
B 2 C2
C2 A 2
A2 B2

3.2.4 Ecuatiile dreptei care trece prin doua puncte


Sa presupunem ca se dau doua puncte distincte M1 .x1 ; y1 ; z1 / si M2 .x2 ; y2 ; z2 / ale unei drepte .
!
Atunci vectorul M1 M2 .x2 x1 ; y2 y1 ; z2 z1 / este un vector director al dreptei, prin urmare dreapta
!
este dreapta care trece prin punctul M1 si are ca vector director vectorul M1 M2 . Asadar ecuatiile
!
parametrice ale dreptei (care trece prin punctul M1 si are ca vector director pe M1 M2 ), vor fi
8

<x D x1 C .x2 x1 /t;


(3.2.6)
y D y1 C .y2 y1 /t;

:
z D z1 C .z2 z1 /t:
Ecuatiile acestea se pot rescrie, fireste, sub forma canonica:
x
x2

y
x1
D
x1
y2

y1
z
D
y1
z2

z1
:
z1

(3.2.7)

3.2.5 Unghiul a doua drepte n spatiu


Prin definitie, unghiul a doua drepte n spatiu este unghiul pe care l formeaza vectorii lor directori.
Mentionam ,de la bun nceput, ca nu este necesar ca cele doua drepte sa fie coplanare. Vectorii lor
directori fiind vectori liberi, ei pot fi plasati cu originea n acelasi punct. Un alt lucru care trebuie
mentionat este ca, folosind vectorii directori, unghiul dintre drepte nu este unic determinat. Mai precis,
daca schimbam sensul unuia dintre vectorii directori, unghiul se transforma n suplementarul sau. De
aceea, daca vrem sa determinam unghiul ascutit dintre cele doua drepte, trebuie sa ne asiguram ca unghiul
respectiv are un cosinus pozitiv.

76 C APITOLUL 3
Fie, prin urmare,
.D1 / W
si
.D2 / W

x1
l1

x2
l2

D
D

y1

m1
y

y2
m2

z1

(3.2.8)

n1
z

z2
n2

(3.2.9)

de vectori directori v1 .l1 ; m1 ; n1 /, respectiv v2 .l2 ; m2 ; n2 /. Atunci unghiul dintre cele doua drepte este
dat de
l1 l2 C m1 m2 C n1 n2
v1  v2
D q
:
(3.2.10)
cos '1;2 D
q
kv1 k  kv2 k
l 2 C m2 C n2 l 2 C m2 C n2
1

Unghiul ascutit dintre cele doua drepte este dat de


jl1 l2 C m1 m2 C n1 n2 j
cos ' D q
:
q
2
2
2
2
2
2
l1 C m1 C n1 l2 C m2 C n2

(3.2.11)

Dreptele (3.2.8) si (3.2.9) sunt perpendiculare daca vectorii lor directori sunt perpendiculari, adica daca
v1  v2  l1 l2 C m1 m2 C n1 n2 D 0:

(3.2.12)

Dreptele (3.2.8) si (3.2.9) sunt paralele daca vectorii lor directori sunt coliniari, adica daca exista un
scalar (nenul, n cazul nostru)  2 R astfel ncat sa avem
v1 D v2

(3.2.13)

sau (cu aceeasi conventie ca si la ecuatiile dreptei)


l1
m1
n1
D
D
:
l2
m2
n2

(3.2.14)

3.3 Probleme diverse referitoare la drepte si plane n spatiu


3.3.1 Pozitiile relative a doua plane
Presupunem ca s-a fixat un sistem de coordonate afine Oxyz si sunt date doua plane, prin ecuatiile lor
generale
A1 x C B1 y C C1 z C D1 D 0;
(3.3.1)
A2 x C B2 y C C2 z C D2 D 0:
Este clar, din considerente geometrice, ca cele doua plane se pot afla n urmatoarele situatii:
1) se taie dupa o dreapta;
2) sunt paralele, dar nu coincid;
3) coincid.

(3.3.2)

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 77


Scopul nostru este sa stabilim relatiile care exista ntre coeficientii celor doua ecuatii n fiecare caz.
Vom numi urma a planului (3.3.1) pe planul de coordonate xOy intersectia dintre acest plan si planul
de coordonate. Daca planul (3.3.1) nu este paralel cu planul xOy, atunci aceasta intersectie este o dreapta
care, privita ca dreapta n planul de coordonate, va avea, n mod evident, ecuatia
A1 x C B1 y C D1 D 0:
Analog se obtin urmele planului pe planele de coordonate xOz si yOz, daca planul nostru nu este paralel
nici cu aceste plane de coordonate. Este clar ca planul (3.3.2) coincide cu planul (3.3.1) daca si numai
daca urmele lor pe planele de coordonate coincid. Din studiul pozitiei reciproce a doua drepte n plan,
stim deja a aceasta se ntampla daca si numai daca toti coeficientii celor doua plane sunt proportionali,
adica daca si numai daca exista un scalar nenul  astfel ncat sa avem
A1 D A2 ; B1 D B2 C1 D C2 ; D1 D D2
sau

(3.3.3)

A1
B1
C1
D1
D
D
D
;
A2
B2
C2
D2

scriere care poate fi folisita daca nici unul dintre coeficientii celui de-al doilea plan nu se anuleaza sau
daca facem conventia ca n scrierea de mai sus, de fiecare data cand un coeficient al celei de-al doilea
plan se anuleaza, la fel se ntampla si cu coeficientul similar al primei ecuatii.
Din punct de vedere algebric, la aceeasi concluzie se poate ajunge si pe alta cale. Pentru ca planele (3.3.1) si (3.3.2) sa coincida, este necesar si suficient ca sistemul foemat din ecuatiile lor sa fie
compatibil, dublu nedeterminat, ceea ce nseamna exact conditia (3.3.3).
Sa presupunem acum, de exemplu, ca primul plan este paralel cu planul xOy. Aceasta nseamna,
evident, ca A1 D B1 D 0, iar rationamentul algebric de mai sus ne duce la aceeasi cocluzie ca pentru
planele n pozitie generala.
Daca sistemul de ecuatii (3.3.1)(3.3.2) este incompatibil, atunci nseamna ca rangul sistemului trebuie sa fie egal cu 1, n timp ce rangul matricei extinse trebuie sa fie egal cu 2. Prin urmare, planele sunt
paralele daca si numai daca
B1
C1
D1
A1
D
D

;
(3.3.4)
A2
B2
C2
D2
cu aceeasi conventie ca mai sus asupra egalitatii cu zero a numitorilor.
Ultima situatie posibila este ca sistemul format din ecuatiile planelor sa fie de rang maxim, ceea ce
nseamna ca intersectia este o dreapta. Aceasta nseamna ca primii trei coeficienti nu pot fi proportionali.

3.3.2 Pozitiile relative a trei plane


Consideram trei plane, date prin ecuatiile lor generale:
8

<.P1 / A1 x C B1 y C C1 z C D1 D 0;
.P2 / A2 x C B2 y C C2 z C D2 D 0;

:
.P3 / A3 x C B3 y C C3 z C D3 D 0:

(3.3.5)

78 C APITOLUL 3
Pentru a stabili pozitiile relative ale celor trei plane, trebuie sa studiem sistemul de ecuatii (3.3.5). Fie
determinantul sistemului:

A1 B1 C1

D A2 B2 C2 ;
A3 B3 C3
m matricea sistemului,

1
0
A 1 B 1 C1
m D @A2 B2 C2 A
A 3 B 3 C3

si M matricea extinsa a sistemului,


0

1
A1 B1 C1 D1
M D @A2 B2 C2 D2 A :
A3 B3 C3 D3
Notam, de asemenea, cu n1 .A1 ; B1 ; C1 /, n2 .A2 ; B2 ; C2 /, n3 .A3 ; B3 ; C3 / vectorii normali la cele trei
plane. Avem urmatoarele situatii:
(a) Daca 0, atunci sistemul (3.3.5) este compatibil determinat, prin urmare, are o singura solutie:
planele se intersecteaza ntr-un punct.
(b) Sa presupunem acum ca D 0, rg m D 2, rg M D 3, iar vectorii normali la cele trei plane sunt, doi
cate doi, necoliniari. Deoarece rangul matricei sistemului este strict mai mic decat rangul matricei
extinse, sistemul este incompatibil, prin urmare cele trei plane nu au nici un punct comun. Cum
vectorii normali sunt, doi cate doi, necoliniari, rezulta ca planele sunt, doua cate doua, neparalele.
Ele se intersecteaza dupa cate o dreapta, iar cele trei drepta care se obtin sunt paralele.
(c) De data aceasta avem, de asemenea, rg m D 2, rg M D 3, dar acum doi dintre cei trei vectori normali
la plane sunt coliniari1 . Doua dintre cele trei plane (cele cu vectorii normali coliniari) sunt paralele
ntre ele, iar cel de-al treilea le intersecteaza pe ambele.
(d) Sa presupunem acum ca rg m D 2, rg M D 2 (deci sistemul este compatibil), iar vectorii normali
sunt doi cate doi necoliniari. In acest caz, planele sunt doua cate doua distincte si trec prin aceeasi
dreapta.
(e) Daca rg m D 2, rg M D 2, iar doi dintre cei trei vectori normali sunt coliniari, atunci, din nou,
sistemul este compatibil, doua dintre plane coincid (cele care au vectorii normali coliniari), iar cel
de-al treilea le intersecteaza dupa o dreapta.
(f) Daca rg m D 1, rg M D 3, atunci sistemul este incompatibil, asadar planele nu se intersecteaza, dar
ele sunt paralele ntre ele.
(g) Daca rg m D 1, rg M D 2, atunci doua dintre plane coincid, iar cel de-al treilea este paralel cu ele.
(h) Daca rg m D 1, rg M D 1, atunci sistemul este compatibil dublu, toate cele trei plane coincid.
1 Nu

pot fi toti trei coliniari, deoarece rg m D 2!

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 79

3.3.3 Fascicole de plane. Snopuri de plane


Definitia 3.3. Se numeste fascicol de plane multimea tuturor planelor care trec printr-o anumita dreapta,
care se numeste axa fascicolului.
Sa presupunem ca sunt date doua plane distincte concurente
A1 x C B1 y C C1 z C D1 D 0;

(3.3.6)

A2 x C B2 y C C2 z C D2 D 0:

(3.3.7)

Teorema 3.4. Daca si sunt doua numere reale care nu se anuleaza simultan, atunci ecuatia
.A1 x C B1 y C C1 z C D1 / C .A2 x C B2 y C C2 z C D2 / D 0

(3.3.8)

este ecuatia unui plan ce apartine fascicolului de plane determinat de planele (3.3.6) si (3.3.7). Invers,
orice plan al acestui fascicol se poate reprezenta cu ajutorul unei ecuatii (3.3.8), pentru o anumita
alegere a constantelor si , care nu sunt ambele nule.
Demonstratia acestei teoreme este perfect analoga cu demonstratia teoremei similare pentru fascicole
de drepte din plan, de aceea nu o vom mai reproduce aici.
Spre deosebire de cazul dreptelor din plan, unde am avut de considerat doar familiile de drepte care
trec printr-un punct (adica fascicolele de drepte), n cazul planelor n spatiu, pe langa fascicolele de plane
(care trec printr-o dreapta), putem considera alte familii remarcabile de plane, cele ce trec printr-un punct.
Incepem prin a da urmatoarea definitie:
Definitia 3.4. Se numeste snop de plane multimea tuturor planelor care trec printr-un punct dat, numit
centrul snopului de plane.
Sa presupunem ca centrul snopului de plane este dat prin intermediul coordonatelor sale, S.x0 ; y0 ; z0 /.
Atunci, n mod evident, orice plan care trece prin centrul snopului (si, deci, apartine snopului), se poate
scrie sub forma
(3.3.9)
A.x x0 / C B.y y0 / C C.z z0 / D 0;
unde constantele reale A; B; C nu sunt toate egale cu zero. Invers, pentru orice constante A; B; C care
nu sunt toate egale cu zero, ecuatia (3.3.9) este ecuatia unui plan care trece prin centrul snopului.
Ca si n cazul fascicolelor, nsa, de multe ori nu este dat n mod explicit centrul snopului de plane,
ci acesta este descris cu ajutorul ecuatiilor unor plane care trec prin acest punct. Este util sa avem o
descriere a planelor snopului cu ajutorul unui numar redus de plane (mai precis, trei), care determina n
mod unic centrul acestui snop. Avem urmatorul rezultat:
Teorema 3.5. Fie

<A1 x C B1 y C C1 z C D1 D 0
A2 x C B2 y C C2 z C D2 D 0

:
A3 x C B3 y C C3 z C D3 D 0

(3.3.10)

ecuatiile a trei plane care trec prin punctul S.x0 ; y0 ; z0 / astfel ncat sa fie ndeplinita conditia

A 1 B 1 C1

A2 B2 C2 0:
(3.3.11)

A 3 B 3 C3

80 C APITOLUL 3
Atunci pentru orice numere reale ; ; care nu se anuleaza simultan, ecuatia
.A1 x C B1 y C C1 z C D1 / C .A2 x C B2 y C C2 z C D2 / C .A3 x C B3 y C C3 z C D3 / D 0 (3.3.12)
descrie un plan al snopului de plane cu centrul n punctul S. Invers, orice plan al acestui snop poate fi
descris prin intermediul unei ecuatii de acest tip, pentru o anumita alegere a constantelor ; ; .
Demonstratie Rescriem, mai ntai, ecuatia (3.3.12) sub forma
.A1 C A2 C A3 /x C .B1 C B2 C B3 /Y C .C1 C C2 C C3 /Z C D1 C D2 C D3 D 0:
(3.3.13)
Pentru ca aceasta ecuatie sa reprezinte, ntr-adevar, ecuatia unui plan, coeficientii sai nu trebuie sa se
anuleze simultan.
Presupunem ca coeficientii lui x; y; z din aceasta ecuatie sunt egali cu zero:
8

<A1 C A2 C A3 D 0;
(3.3.14)
B1 C B2 C B3 D 0;

:
C1 C C2 C C3 D 0:
In virtutea ecuatiei (3.3.11) sistemul de ecuatii (3.3.14) cu necunoscutele ; ; , admite numai solutia
triviala D D D 0, ceea ce contrazice alegerea parametrilor ; ; . Prin urmare, ecuatia (3.3.13)
(decisi ecuatia (3.3.12), care este echivalenta cu ea), este o ecuatie liniara n raport cu x; y; z, asadar este
ecuatia unui plan. Cum punctul S apartine fiecaruia dintre planele (3.3.10), el verifica si ecuatia (3.3.12),
adica planul acesta apartine snopului.
Fie acum
Ax C By C C z C D D 0
(3.3.15)
un plan oarecare al snopului.
Consideram acum sistemul de ecuatii
8

<A1 C A2 C A3 D A;
B1 C B2 C B3 D B;

:
C1 C C2 C C3 D C;

(3.3.16)

virtutea relatiei (3.3.11), sistemul acesta admite o solutie unica.


n raport cu necunoscutele ; ; . In
Cum fiecare dintre planele (3.3.10), ca si planul (3.3.15) trec prin punctul S.x0 ; y0 ; z0 /, rezulta ca
8

D1 D A1 x0 B1 y0 C1 z0 ;

<D D A x
B2 y0 C2 z0 ;
2
2 0

D3 D A3 x0 B3 y0 C3 z0 ;

:D D Ax
By0 C z0 :
0
De aici si din egalitatile (3.3.16) obtinem
D1 C D2 C D3 D D:
Astfel, pentru valorile alese ale lui ; ; ecuatiile (3.3.12) si (3.3.15) coincid.

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 81

3.3.4 Pozitia relativa a unei drepte fata de un plan


Consideram un plan , dat prin ecuatia generala
Ax C By C C z C D D 0
si o dreapta , data prin ecuatiile sale parametrice
8

<x D x0 C lt;
y D y0 C mt;

:
z D z0 C nt:

(3.3.17)

(3.3.18)

Trebuie sa stabilim pozitia dreptei relativ la planul .


Este clar, din motive geometrice, ca sunt posibile urmatoarele situatii:
(i) dreapta intersecteaza planul ntr-un punct;
(ii) dreapta este paralela cu planul si nu este situata n el;
(iii) dreapta este inclusa n plan.
Vom stabili care trebuie sa fie legatura dintre coeficientii planului si cei ai dreptei pentru fiecare dintre
cele trei situatii.
Daca nlocuim expresiile lui x; y; z din ecuatiile dreptei n ecuatia planului , obtinem:
.Al C Bm C C n/t C Ax0 C By0 C C z0 C D D 0:

(3.3.19)

Solutia acestei ecuatii n t reprezinta valoarea parametrului de pe dreapta care corespunde punctului (sau
punctelor) de intersectie dintre dreapta si plan. Este usor de vazut ca ecuatia admite o solutie unica daca
si numai daca coeficientul lui t este diferit de zero, adica
Al C Bm C C n 0:
Semnificatia geometrica a acestei relatii este clara: vectorul director al dreptei nu este perpendicular
pe vectorul normal la plan, adica dreapta nu este paralela cu planul. Prin urmare, conditia aceasta este
conditia ca dreapta si planul sa se intersecteze ntr-un punct.
Daca este ndeplinita conditia
Al C Bm C C n D 0;

Ax0 C By0 C C z0 C D 0;

atunci dreapta este paralela cu planul, dar nu se intersecteaza cu el. Intr-adev


ar, prima conditie arata ca
dreapta este paralela cu planul, n timp ce a doua conditie indica faptul ca ecuatia nu are solutie.
In sfarsit, daca este ndeplinita conditia
Al C Bm C C n D 0;

Ax0 C By0 C C z0 C D D 0;

atunci dreapta este inclusa n plan, pentru ca, n acest caz, ecuatia de intersectie se transforma ntr-o
identitate, care este verificata pentru orice t real.

82 C APITOLUL 3

3.3.5 Ecuatia unui plan determinat de doua drepte concurente


Consideram dreptele
.D1 / W
si
.D2 / W

x0
l1

x0
l2

D
D

y0
m1

y0
m2

D
D

z0

(3.3.20)

n1
z

z0
n2

(3.3.21)

care trec prin punctul M0 .x0 ; y0 ; z0 /.


Atunci planul care trece prin cele doua drepte este, n fapt, planul care trece prin punctul M0 si este
paralel cu vectorii v1 .l1 ; m1 ; n1 / si v2 .l2 ; m2 ; n2 /, deci ecuatia sa este

x x0 y y0 z z0

l1
m1
n1 D 0:

l2
m2
n2

(3.3.22)

3.3.6 Ecuatia planului determinat de o dreapta si un punct


Consideram dreapta
.D/ W

x1
l

y1
z z1
D
m
n

(3.3.23)

si punctul M2 .x2 ; y2 ; z2 /, care nu apartine dreptei. Planul pe care l cautam este cel care trece prin
!
punctul M1 .x1 ; y1 ; z1 / si este paralel cu vectorii v.l; m; n/ si M1 M2 .x2 x1 ; y2 y1 ; z2 z1 /, deci
ecuatia lui va fi

x x1 y y1 z z1

x2 x1 y2 y1 z2 z1 D 0:
(3.3.24)

m
n

3.3.7 Ecuatia planului determinat de doua drepte paralele


Consideram dreptele paralele (si distincte!)
.D1 / W
si
.D2 / W

x1
l

x2
l

y1
z z1
D
m
n

(3.3.25)

y2
z z2
D
;
m
n

(3.3.26)

care trec prin punctele M1 .x1 ; y1 ; z1 / si M2 .x2 ; y2 ; z2 /. Planul pe care l cautam este cel care trece prin
!
punctul M1 .x1 ; y1 ; z1 / si este paralel cu vectorii v.l; m; n/ si M1 M2 .x2 x1 ; y2 y1 ; z2 z1 /, deci
ecuatia lui va fi

x x1 y y1 z z1

x2 x1 y2 y1 z2 z1 D 0:
(3.3.27)

l
m
n

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 83

3.3.8 Proiectia unei drepte pe un plan


Consideram dreapta

x0

y0
z z0
D
m
n

(3.3.28)

.P / W Ax C By C C z C D D 0:

(3.3.29)

.D/ W

si planul
Este usor de constatat ca daca proiectam ortogonal toate punctele dreptei .D/ pe planul .P / obtinem
o dreapta situata n plan, pe care o vom numi proiectia dreptei .D/ pe planul .P /. Daca dreapta este
perpendiculara pe plan, atunci dreapta aceasta, de fapt, se reduce la un singur punct, cel n care dreapta
nteapa planul. De aceea, n cele ce urmeaza, vom admite ca dreapta nu este perpendiculara pe plan.
Dreapta pe care o cautam o vom scrie ca intersectie a doua plane: planul .P / si planul .P 0 /, care
trece prin dreapta .D/ si este perpendicular pe planul .P /. In practica, acest plan este planul care trece
prin punctul M0 .x0 ; y0 ; z0 / de pe dreapta si este paralel cu cevtorul director al dreptei, v.l; m; n/ si
vectorul normal la planul .P /, n.A; B; C /, Datorita ipotezei pe care am facut-o mai sus, cei doi vectori
sunt necoliniari, dei punctul si cei doi vectori determina, n mod unic, planul .P 0 /.
Dupa cum am vazut, ecuatia planului .P 0 / este

x x0 y y0 z z0

l
m
n D 0:
(3.3.30)

A
B
C
Asadar, ecuatiile proiectiei dreptei pe plan sunt
8

x x0 y y0 z z0

<
m
n D 0;
l

B
C

:Ax C By C C z C D D 0:

(3.3.31)

3.3.9 Pozitia relativa a doua drepte n spatiu


Presupunem ca se dau doua drepte n spatiu, prin intermediul ecuatiilor lor parametrice
x D x1 C l1 t; y D y1 C m1 t; z D z1 C n1 t;

x D x2 C l2 s; y D y2 C m2 s; z D z2 C n2 s;
si vrem sa stabilim pozitia lor relativa.
Din considerente geometrice, este clar ca putem avea urmatoarele situatii:
(a) dreptele sunt concurente;
(b) dreptele coincid;
(c) dreptele sunt paralele, dar nu coincid;
(d) dreptele sunt necoplanare (strambe).

(3.3.32)
(3.3.33)

84 C APITOLUL 3
Vom stabili acum legaturile dintre coeficientii celor doua drepte pentru fiecare situatie.
Consideram vectorii directori ai celor doua drepte:
a1 .l1 ; m1 ; n1 /; a2 .l2 ; m2 ; n2 /:
Presupunem ca acesti vectori sunt coliniari, adica
l1 D l2 ; m1 D m2 ; n1 D n2 :

(3.3.34)

Atunci dreptele sunt paralele, adica fie coincid, fie sunt paralele si nu au nici un punct comun. Dreptele
!
coincid daca si numai daca vectorul M1 M2 , unde M1 .x1 ; y1 ; z1 /, M2 .x2 ; y2 ; z2 /, este paralel cu vectorii
a1 si a2 , adica:
x2 x1 D l1 ; y2 y1 D m1 ; z2 z1 D n1 :
(3.3.35)
Astfel, egalitatile (3.3.34) si (3.3.35) reprezinta conditiile necesare si suficiente pentru ca dreptele (3.3.32)
si (3.3.33) sa coincida. Pentru ca aceste drepte sa fie paralele, fara sa coincida, este necesar si suficient
ca conditia (3.3.34) sa fie verificata, iar conditia (3.3.35) nu.
Sa presupunem acum ca vectorii a1 si a2 sunt necoliniari, adica nu este verificata conditia (3.3.34).
Atunci dreptele (3.3.32) si (3.3.33) se intersecteaza ntr-un punct sau sunt necoplanare. Daca se intersec!
teaza si, prin urmare, se afla ntr-un acelasi plan , atunci vectorii a1 , a2 si M1 M2 sunt coplanari. De
aceea:

x2 x1 y2 y1 z2 z1

l1
D 0:
m
n
(3.3.36)
1
1

l2
m2
n2
Invers, sa presupunem ca vectorii a1 si a2 sunt necoliniari si este verificata conditia (3.3.36). Alegem
!
!
punctele A1 si A2 astfel ncat sa avem M1 A1 D a si M2 A2 D a2 . Atunci segmentele M1 M2 , M1 A1
si M2 A2 determinaa un plan, n care sunt situate dreptele (3.3.32) si (3.3.33). Cum vectorii a1 si a2
sunt necoliniari, dreptele sunt concurente. Astfel, dreptele (3.3.32) si (3.3.33) sunt concurente daca
si numai daca vectorii lor directori sunt necoliniari si este verificata egalitatea (3.3.36). Remarcam ca
aceasta egalitate are loc si daca dreptele sunt paralele, pentru ca n acest caz a doua si a treia linie
a determinantului sunt proportionale. Prin urmare, conditia necesara pentru ca dreptele noastre sa fie
necoplanare este

x2 x1 y2 y1 z2 z1

l1
m1
n1 0:

l2
m2
n2
In restul acestui capitol vom presupune ca reperul cu care lucram este ortonormat.

3.3.10 Distanta de la un punct la o dreapta n spatiu


Vom stabili, n cele ce urmaza, o formula care ne da distanta d de la un punct M1 , de vector de pozitie
r1 , n spatiu, la o dreapta , de ecuatie vectoriala r D r0 C ta. Alegem, mai ntai, un punct M2 pe
!
dreapta astfel ncat sa avem M0 M2 D a.

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 85


!
!
Construim un paralelogram pe vectorii M0 M1 si M0 M2 . Atunci distanta d cautata este egala cu
lungimea perpendicularei M1 N , coborate din varful M1 pe latura opusa a paralelogramului. Cum aria
paralelogramului este egala cu
k.r r0 /  ak D kakd;
formula
dD

k.r

r0 /  ak
kak

ne da distanta de la punctul M1 , de vector de pozitie r1 la dreapta .

3.3.11 Perpendiculara comuna a doua drepte strambe


Consideram doua drepte n spatiu,
.1 / W
si
.2 / W

x1
l1

x2
l2

y1

m1
y

y2
m2

z1

(3.3.37)

n1
z

z2
n2

(3.3.38)

astfel ncat cele doua drepte sa fie necoplanare, adica

x2 x1 y2 y1 z2 z1

l1
0:
m
n
1
1

l2
m2
n2
Dupa cum se stie din geometria elementara, exista o singura dreapta care intersecteaza ambele drepte
date si este perpendiculara pe fiecare dintre ele. De aceea, ea se si numeste perpendiculara comuna a
celor doua drepte.
Metoda de construire a perpendicularei comune este cat se poate de simpla. Mai ntai determinam
vectorul director al acestei perpendiculare. Fie a1 .l1 ; m1 ; n1 /, respectiv a2 .l2 ; m2 ; n2 / vectorii directori
ai dreptelor 1 si 2 . Atunci vectorul a D a1  a2 este, conform definitiei, un vector care este perpendicular atat pe vectorul a1 , cat si pe vectorul a2 , prin urmare el este, n mod evident, un vector director
al perpendicularei comune. Cum

i
j
k

a1  a2 D l1 m1 n1 ;
l2 m2 n2
componentele acestui vector sunt

m1 n1
;

1 
m 2 n2

n1 l1
;

2 
n2 l2

l1 m1
:

3 
l2 m2

(3.3.39)

Acum scriem ecuatiile perpendicularei comune ca intersectie de doua plane: unul care trece prin prima
dreapta si este perpendicular pe cea de-a doua si unul care trece prin a doua dreapta si este perpendicular
pe prima dreapta.

86 C APITOLUL 3
Primul plan se va putea scrie, prin urmare:

x x1 y y1 z z1

m1
n1 D 0:
1 W l1
1
2
3
Intr-adevar, acest plan trece prin dreapta 1 si este paralel cu perpendiculara comula, deci, n particular,
este perpendicular pe dreapta 2 . In acelasi mod, cel de-al doilea plan se va scrie:

x x2 y y2 z z2

m2
n2 D 0;
2 W l2
1
2
3
prin urmare ecuatiile perpendicularei comune vor fi:
8
x

<

x1 y
l1
1
x2 y
l2
1

z1

n1 D 0;

z z2

n2 D 0:

y1 z
m1
2
y2
m2
2

3.3.12 Lungimea perpendicularei comune a doua drepte necoplanare


Consideram, din nou, dreptele necoplanare (3.3.37) si (3.3.38). Considera, de asemenea, planul  care
trece prin prima dreapta si este paralel cu cea de-a doua, adica planul de ecuatie

x x1 y y1 z z1

m1
n1 D 0:
 W l1
l2
m2
n2
Vectorul normal la acest plan este, n mod evident, n.1 ; 2 ; 3 /, unde 1 ; 2 ; 3 sunt date de (3.3.39).
Atunci lungimea perpendicularei comune (adica distanta dintre dreptele necoplanare date), va fi egala
cu distanta de la un punct oarecare al dreptei 2 (de exemplu punctul M2 .x2 ; y2 ; z2 /) pana la planul .
Conform formulei pentru distanta de la un punct la un plan, obtinem:

x2 x1 y2 y1 z2 z1

l1
m1
n1

l
m2
n2
2

d.1 ; 2 / D d.M2 ; / D
q
:

2
2
2

1
2
3

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 87

3.3.13 Unghiul dintre o dreapta si un plan


Presupunem ca se da dreapta
x D x0 C lt; y D y0 C mt; z D z0 C nt

(3.3.40)

Ax C By C C z C D D 0:

(3.3.41)

si planul

Vom nota cu ' unghiul dintre dreapta si plan (mai precis, unghiul dintre dreapta si proiectia sa pe plan).
Daca dreapta este perpendiculara pe plan vom pune ' D =2. Vom considera ca 0  '  =2. Cum
vectorul n.A; B; C / este perpendicular pe planul (3.3.41), unghiul format de vectorul director a.l; m; n/
al dreptei (3.3.40) cu vectorul n este fie D =2 ', fie D =2 C '. Prin urmare,
jAl C Bm C C nj
sin ' D j cos 'j D p
:
p
2
A C B 2 C C 2 l 2 C m2 C n2
Conditia ca dreapta sa fie paralela cu planul este ca vectorul normal la plan sa fie perpendicular pe
vectorul director al dreptei, adica
Al C Bm C C n D 0;
n timp ce conditia ca dreapta sa fie perpendiculara pe plan este ca vectorul normal la plan sa fie paralel
cu vectorul director al dreptei, adica
A
B
C
D
D :
l
m
n

3.4 Probleme
Problema 3.1. Stabiliti ecuatia unui plan care trece prin A.1; 3; 0/ si este paralel cu dreptele
(

si

xCy zC3D0
2x y C 5z C 1 D 0

xCy D1
5x C y z C 2 D 0

Problema 3.2. Stabiliti ecuatia unui plan care trece prin dreapta
x

1
3

yC2
z 1
D
4
2

si este paralel cu dreapta


x
y 1
zC1
D
D
:
5
4
3

88 C APITOLUL 3
Problema 3.3. Stabiliti ecuatia unui plan care trece prin dreapta
8

<x D 3 C t;
y D 2 C 5t;

:
z D 1 C 3t;
si este paralel cu dreapta

<x D 4 2t;
y D 8 C t;

:
z D 5 C 2t:

Problema 3.4. Determinati ecuatia unui plan care trece prin punctul A. 1; 1; 2/ si prin dreapta de ecuatii
8

<x D 1 C 5t;
y D 1 C t;

:
z D 2t:
Problema 3.5. Determinati ecuatia unui plan care trece prin punctul A. 1; 1; 2/ si prin dreapta de ecuatii
(
x C 5y 7z C 1 D 0;
3x y C 2z C 3 D 0:
Problema 3.6. Stabiliti ecuatia planului care trece prin dreptele paralele
x

1
5

yC2
z 1
D
3
1

si

2
5

y
zC3
D
:
3
1

Problema 3.7. Demonstrati ca urmatoarele doua drepte sunt concurente si stabiliti ecuatia planului determinat de ele:
xC1
y 2
z 5
xC5
yC8
z 4
D
D
si
D
D
:
2
1
4
2
3
1
Problema 3.8. Demonstrati ca urmatoarele doua drepte sunt concurente si stabiliti ecuatia planului determinat de ele:
8
8

<x D 1 C 3t;
<x D 1 t;
si
y D 1 C 4t;
y D 1 C 2t;

:
:
z D 2 C 5t
z D 2 C 4t:
Problema 3.9. O dreapta se proiecteaza pe planul yOz, paralel cu axa Ox. Stabiliti ecuatia proiectiei
daca dreapta este data de ecuatiile:
8

<x D 1 C 2t;
y D 3t;

:
z D 1 t:
Problema 3.10. Stabiliti ecuatiile unei drepte care trece prin O.0; 0; 0/ si intersecteaza dreptele
(
(
x y C z C 2 D 0;
y z C 1 D 0;
si
x 2y C 3z 8 D 0
x C y 2z C 4 D 0:

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 89


Problema 3.11. Stabiliti ecuatiile unei drepte care trece prin O.0; 0; 0/ si intersecteaza dreptele
8
8

<x D 1 C 2t;
<x D 4t;
si
y D 2 C 3t;
y D 5 5t;

:
:
zD t
z D 3 C 2t:
Problema 3.12. Stabiliti ecuatiile unei drepte care trece prin A. 1; 1; 1/ si intersecteaza dreptele
(
(
y z D 0;
x y C z C 2 D 0;
si
x C y 2z C 4 D 0:
x 2y C 3z 8 D 0
Problema 3.13. In fascicolul de plane determinat de planele x C 2y 3z C 5 D 0 si 4x y C3z C5 D 0
sa se determine doua plane perpendiculare, dintre care unul dintre care sa treaca prin punctul M.1; 3; 1/.
Problema 3.14. Sa se determine coordonatele unui punct A situat pe dreapta
x

y
z 1
D
3
1

si este egal de partat de punctele B.3; 0; 2/ si C. 1; 1; 5/.


Problema 3.15. Determinati coordonatele unui punct A, situat pe dreapta
x

1
2

aflat la distanta

y
zC1
D
;
3
1

p
3 fata de planul x C y C z C 3 D 0.

Problema 3.16. Determinati coordonatele unui punct A, situat pe dreapta


x

1
1

3
3

egalo departat de punctul B.0; 1; 1/ si de planul 2x

zC4
;
5

y C 2z C 1 D 0.

Problema 3.17. Punctele A.1; 1; 2/ si B.3; 0; 4/ sunt varfuri ale cubului ABCDA1 B1 C1 D1 . Vectorul
!
AD este perpendicular pe dreapta
(
x D 0;
y z D 0;
n ! ! !o
!
iar orientarea bazei AB; AD; AA1 este directa, n timp ce suma coordonatelor vectorului AA1 este
negativa. Stabiliti ecuatiile fetelor cubului.
Problema 3.18. Stabiliti ecuatiile simetricei dreptei
x

2
3

fata de planul 5x

yCz

4 D 0.

yC1
z 2
D
1
4

90 C APITOLUL 3
Problema 3.19. Stabiliti ecuatiile proiectiei ortogonale pe planul x C 5y
(
x y C 2z 1 D 0;
3x y C 2z D 0:

25 D 0 ale dreptei

Problema 3.20. Stabiliti ecuatiile proiectiei ortogonale pe planul x C 5y

25 D 0 ale dreptei

y
z 1
xC1
D D
:
1
5
1
Problema 3.21. Determinati unghiul dintre planul 4x C 4y 7z C 1 D 0 si dreapta
(
x C y C z C 1 D 0;
2x C y C 3z C 2 D 0:
Problema 3.22. Stabiliti ecuatiile dreptei care trece prin A.1; 3; 2/, este paralela cu planul xOy si formeaza un unghi de 45 cu dreapta
(
x D z;
z D 0:
Problema 3.23. Stabiliti ecuat
p iile dreptei care trece prin A.1; 3; 2/, este paralela cu planul xOy si formeaza un unghi de arcsin.1 10/ cu planul x y D 1.
Problema 3.24. Stabiliti ecuatia planului care trece prin A. 1; 2; 1/, este paralel cu dreapta
x
y
z
D
D
2
3
1
si formeaza un unghi de 60 cu dreapta

x D z;
z D 0:

Problema 3.25. Laturile egale ale unui triunghi isoscel se intersecteaza n varful A.3; 4; 5/. Celelalte
doua varfuri sunt situate pe axele Ox si Oy, iar planul triunghiului este paralel cu axa Oz. Determinati
unghiurile triunghiului si scrieti ecuatia planului sau.
Problema 3.26. Determinati coordonatele unui punct A de pe dreapta
(
x y 3 D 0;
2y C z D 0;
situat la distanta

p
6 fata de dreapta x D y D z.

Problema 3.27. Determinati distanta dintre dreptele


x

4
3

yC1
z 1
D
6
2

si

5
6

y
z
D :
12
4

D REAPTA S I PLANUL I N SPAT IU 91


Problema 3.28. Punctele A. 1; 3; 1/, B.5; 3; 8/, C. 1; 3; 5/ si D.2; 1; 4/ sunt varfurile unui tetraedru. Determinati naltimea tetraedrului coborata din varful D pe fata ABC .
Problema 3.29. Punctele A. 1; 3; 1/, B.5; 3; 8/, C. 1; 3; 5/ si D.2; 1; 4/ sunt varfurile unui tetraedru. Determinati naltimea fetei ABC , coborate din C pe latura AB.
Problema 3.30. Punctele A. 1; 3; 1/, B.5; 3; 8/, C. 1; 3; 5/ si D.2; 1; 4/ sunt varfurile unui tetraedru. Determinati distanta dintre muchiile (strambe) AD si BC .
Problema 3.31. Lungimea muchiei cubului ABCDA1 B1 C1 D1 este egala cu 1. Determinati distanta
dintre varful A si planul B1 CD1 .
Problema 3.32. Fetele ABCD, ABB1 A1 si ADD1 A1 ale paralelipipedului ABCDA1 B1 C1 D1 sunt
situate n planele 2x C 3y C 4z C 8 D 0, x C 3y 6 D 0, respectiv z C 5 D 0. Varful C1 are
coordonatele .6; 5; 1/. Determinati distanta de la varful A1 la planul B1 BD.
Problema 3.33. Fetele ABCD, ABB1 A1 si ADD1 A1 ale paralelipipedului ABCDA1 B1 C1 D1 sunt
situate n planele 2x C 3y C 4z C 8 D 0, x C 3y 6 D 0, respectiv z C 5 D 0. Varful C1 are
coordonatele .6; 5; 1/. Determinati distanta de la varful D la dreapta AB.
Problema 3.34. Fetele ABCD, ABB1 A1 si ADD1 A1 ale paralelipipedului ABCDA1 B1 C1 D1 sunt
situate n planele 2x C 3y C 4z C 8 D 0, x C 3y 6 D 0, respectiv z C 5 D 0. Varful C1 are
coordonatele .6; 5; 1/. Determinati distanta dintre dreptele AC si A1 C1 .

92 C APITOLUL 3

CAPITOLUL

Conice

Cuprins
4.1
4.2
4.3
4.4

Elipsa . .
Hiperbola
Parabola
Probleme

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

93
102
109
116

4.1 Elipsa
Definitie si ecuatie canonica
Definitia 4.1. Se numeste elipsa locul geometric al punctelor din plan pentru care suma distantelor de
la ele pana la doua puncte fixe F1 si F2 , numite focare este constanta, egala cu 2a, presupunandu-se ca
distanta dintre cele doua focare este 2c, unde c este un numar real pozitiv sau nul, verificand inegalitatea
c < a.
Desigur, daca focarele sunt confundate, elipsa este un cerc.
Pentru a deduce ecuatia elipsei, construim un sistem de coordonate ortonormat n plan n modul
urmator. Alegem ca origine mijlocul segmentului F1 F2 si alegem ca axa Ox dreapta F1 F2 orientata
astfel ncat F2 sa aiba abscisa pozitiva. Prin urmare, focarele vor avea coordonatele F1 . c; 0/ si F2 .c; 0/.
Axa Oy se alege astfel ncat sa se completeze un sistem ortonormat drept (deci, n particular, ca dreapta,
aceasta axa nu este altceva decat mediatoarea segmentului F1 F2 ). Daca cumva elipsa este un cerc (adica
c D 0), atunci orice sistem de coordonate drept ortonormat, cu originea n centrul cercului, va satisface
necesitatile noastre.
Fie M.x; y/ un punct oarecare al elipsei. Atunci avem, pe de-o parte,
q
q
2
2
F1 M D .x C c/ C y ; F2 M D .x c/2 C y 2 :
(4.1.1)

94 C APITOLUL 4
Pe de alta parte, din definitia elipsei, trebuie sa avem
F1 M C F2 M D 2a:
Combinand aceste doua ecuatii, obtinem:
q
q
.x C c/2 C y 2 C .x

(4.1.2)

c/2 C y 2 D 2a:

(4.1.3)

Aceasta este, de fapt, ecuatia elipsei, ntrucat punctele elipsei, si numai ele, verifica aceasta ecuatie.
Vom stabili acum o alta forma, mai atractiva, pentru ecuatia (4.1.3) a elipsei. Trecem ultimul termen
din ecuatie n membrul drept si ridicam la patrat. Dupa reducerea termenilor asemnea, obtinem:
q
a .x x/2 C y 2 D a2 cx:
Ridicand din nou la patrat si regrupand termenii, obtinem:
.a2

c 2 /x 2 C a2 y 2 D a2 .a2

c2/

sau, nca,
x2
y2
C
D 1:
a2
a2 c 2
Introducem acum o noua cantitate,
bD

p
a2

(4.1.4)

b2I

conform ipotezelor noastre, aceasta cantitate este reala. Avem, prin urmare,
b 2 D a2

c2;

(4.1.5)

prin urmare ecuatia (4.1.4) devine


y2
x2
C
D 1:
(4.1.6)
a2
b2
Am demonstrat pana acum ca fiecare punct al elipsei verifica ecuatia (4.1.6). Vom arata acum
ca si afirmatia inversa este adevarata, n sensul ca orice punct M.x; y/ ale carui coordonate verifica
ecuatia (4.1.6), este un punct al elipsei, adica verifica ecuatia (4.1.2). Din ecuatia (4.1.6), obtinem
2

y Db


x2
:
a2

Utilizand aceasta relatie si egalitatea (4.1.5), obtinem


s
q
F1 M D .x C c/2 C y 2 D x 2 C 2cx C c 2 C b 2
s
r
2
c
c2 2

2C
x
C
2cx
C
a
C
a
D a C
D
a2
a

b2 2
x D
a2
c
x :
a

C ONICE 95
Cum, n virtutea relatiei (4.1.6), jxj  a si, n plus, c < a, avem
c
F1 M D a C x:
a

(4.1.7)

Exact la fel se obtine

c
x:
(4.1.8)
a
Insumand ultimele doua egalitati, obtinem egalitatea (4.1.2). Astfel, relatia (4.1.6) este ecuatia elipsei.
Ea se numeste ecuatia canonica a elipsei.
F1 M D a

y
B2

b
x

a
A1

F1

F2

A2

B1

Figura 4.1: Elipsa

Studiul formei. Plecand de la ecuatia (4.1.6), vom studia forma elipsei. Coordonatele punctelor de pe
elipsa sunt supuse restrictiilor jxj  a si jyj  b. Prin urmare, elipsa este marginita de un dreptunghi
de laturi 2a si 2b, cu laturile paralele cu axele si cu centrul n origine. Mai departe, remarcam ca n
ecuatia (4.1.6) a elipsei apar numai puteri pare ale coordonatelor, de aceea elipsa este simetrica fata de
axe si, deci, si fata de origine. Aceasta nseamna ca daca punctul M.x; y/ apartine elipsei, atunci acelasi
lucru este valabil pentru punctele M. x; y/, M.x; y/ si M. x; y/. Prin urmare, pentru a determina
forma elipsei, este suficient sa consideram portiunea ei cuprinsa n primul cadran al axelor de coordonate,
iar n celelalte cadrane constructia ei se poate face prin simetrie. Pentru primul cadran, din ecuatia (4.1.6)
se obtine:
bp 2
a
x2:
(4.1.9)
yD
a
Prin urmare, avem de studiat graficul functiei
f W 0; a ! R;

f .x/ D

bp 2
a
a

x2:

Este cat se poate de clar ca nu avem de studiat limite la 1 sau asimptote, deci ncepem prin a calcula
derivatele. Avem:
bx
f 0 .x/ D p
2
a a
x2

96 C APITOLUL 4
y

Figura 4.2: Portiunea din elipsa cuprinsa n cadranul I


In ceea ce priveste derivata a doua, se obtine:
f 00 .x/ D

ab
.x

a/ .x C a/

p
a2

x2

Se observa imediat ca ambele derivate sunt negative, deci functia este strict descrescayoare si concava
pe ntreg domeniul de definitie, ceea ce nseamna ca graficul sau este cel din figura 4.2.
Axele de simetrie ale elipsei (axele Ox si Oy), se numesc, pur si simplu, axe, iar centrul de simetrie
(originea coordonatelor), se numeste centrul elipsei. Punctele A1 ; A2 ; B1 si B2 , n care axele se intersecteaza cu elipsa, se numesc varfuri ale elipsei. Termenul de semiaxe se foloseste atat pentru segmentele
OA1 ; OA2 ; OB1 si OB2 , cat si pentru lungimile lor, a si b. In ipotezele noastre, cand focarele elipsei
sunt pe axa Ox, din relatia (4.1.5) rezulta ca a > b. In acest caz, a se numeste semiaxa mare, iar b
semiaxa mica. Totusi, ecuatia (4.1.6) are sens si n cazul n care a < b; aceasta va fi, nsa, ecuatia unei
elipse care are focarele pe axa Oy, n loc de Ox, iar semiaxa mare va fi egala cu b.
Un al treilea caz posibil este cel n care a D b. In acest caz, ecuatia (4.1.6) se transforma n
x 2 C y 2 D a2 :

(4.1.10)

In cele ce urmeaza vom privi cercul ca un caz particular de elipsa, n care cele doua semiaxe sunt egale,
iar focarele coincid cu centrul cercului.
Excentricitatea. Se numeste excentricitate a elipsei numarul real
" D c=a:

(4.1.11)

Intrucat, din ipoteza facuta initial, c < a, rezulta ca " < 1. In cazul cercului, focarele coincid, de aceea
c D 0, iar excentricitatea este " D 0.
Rescriem egalitatea (4.1.11) sub forma
q
" D 1 .b=a/2 :
De aici se observa ca excentricitatea determina forma elipsei: cu cat " este mai aproape de zero, cu atat
elipsa este mai apropiata de un cerc; daca excentricitatea elipsei creste, elipsa devine tot mai turtita.

C ONICE 97
Razele focale. Se numesc raze focale ale unui punct M al elipsei segmentele de dreapta care unesc
acest punct cu focarele F1 si F2 ale elipsei. Lungimile lor, r1 si r2 sunt date de formulele (4.1.7),
respectiv (4.1.8), pe care le putem rescrie sub forma
r1 D a C "x;
r2 D a

"x:

Intersectia cu o dreapta. Tangenta la o elipsa. Vom studia numarul de puncte de intersectie pe care
l poate avea o dreapta cu o elipsa. Vom presupune, mai ntai, ca dreapta nu este paralela cu axa Oy.
Atunci ecuatia sa se poate scrie cu ajutorul pantei:
y D kx C m:

(4.1.12)

Pentru a determina punctele de intersectie ale acestei drepte cu elipsa (4.1.6), nlocuim expresia lui y din
formula (4.1.12) n ecuatia (4.1.6). Obtinem:
x2
.kx C m/2
C
D1
a2
b2
sau
.a2 k 2 C b 2 /x 2 C 2a2 kmx C a2 .m2

b 2 / D 0:

Aceasta ecuatie ne da abscisele punctelor de intersectie. Intrucat este o ecuatie de gradul doi, vor fi
ntotdeauna doua puncte de intersectie (distincte, confundate sau imaginare). Discriminantul ecuatiei
este:
D 4a4 k 2 m2

4a2 .m2

b 2 /.a2 k 2 C b 2 / D 4a4 k 2 m2

4a2 m2 b 2 C 4a2 b 2 k 2 C 4a2 b 4 D 4a2 b 2 .a2 k 2 C b 2

4a4 k 2 m2
m2 /:

Semnul discriminantului este dat de factorul s D a2 k 2 Cb 2 m2 . Putem avea, deci, urmatoarele situatii:
p
p
1. daca
a2 k 2 C b 2 < m < a2 k 2 C b 2 , atunci > 0, iar dreapta si elipsa au doua puncte
comune;
p
2. daca m D a2 k 2 C b 2 , atunci D 0, adica dreapta are un singur punct comun cu elipsa
(dreapta este tangenta elipsei);

 p

p
3. daca m 2
1;
a2 k 2 C b 2 [
a2 k 2 C b 2 ; 1 , atunci < 0, iar dreapta si elipsa nu au
puncte comune.
Prin urmare, pentru orice panta k exista doua tangente la elipsa, avand aceasta panta, anume
p
y D kx a2 k 2 C b 2 :

(4.1.13)

Daca dreapta este paralela cu axa Oy, atunci ecuatia sa este de forma x D h. Daca nlocuim n ecuatia
elipsei, obtinem
h2
y2
C
D 1;
a2
b2

98 C APITOLUL 4

y
M

F1

F2

M0

Figura 4.3: Tangentele la o elipsa paralele cu o dreapta data


de unde


y Db 1


h2
:
a2
De aici se observa imediat ca dreapta x D h intersecteaza elipsa n doua puncte distincte daca h 2
. a; a/, este tangenta elipsei daca h D a si nu intersecteaza elipsa daca h 2 . 1; a/ [ .a; 1/.
Problema tangentei la o elipsa se poate aborda si ntr-un alt mod. Anume, presupunem ca vrem sa
determinam ecuatia tangentei ntr-un punct dat .x0 ; y0 / al elipsei. Pentru a fixa ideile, presupunem ca x0
si y0 sunt ambele pozitive. Atunci ele se afla pe o ramura a elipsei care poate fi descrisa prin ecuatia
s
x2
:
yDb 1
a2
2

Pentru a scrie ecuatia tangentei, avem nevoie, mai ntai, de derivata lui y n x0 :
x0
a2

y .x0 / D b q

x02
a2

b 2 x0
;
a 2 y0

unde am tinut cont de faptul ca punctul .x0 ; y0 / verifica ecuatia elipsei. Prin urmare, dupa cum se stie
din analiza, ecuatia tangentei este
y

y0 D y 0 .x0 /.x

Daca nmultim aceasta ecuatie cu

y0
b2

x0 / D

b 2 x02
b 2 x0
x
C
:
a2 y0
y0 a 2

obtinem
yy0
b2

y02
D
b2

x02
xx0
C
a2
a2

C ONICE 99
sau, folosind din nou ecuatia elipsei (pentru .x0 ; y0 /),
xx0
yy0
C 2 D 1;
a2
b
adica ecuatia tangentei ntr-un punct al unei elipse se poate scrie prin dedublare. Acelasi rezultat se
obtine, fara dificultate, si daca punctul de pe elipsa se afla pe una dintre celelalte ramuri.
Vom descrie, n cele ce urmeaza, o alta metoda de a obtine ecuatia tangentei ntr-un punct al unei
elipse. Fie, prin urmare, M0 .x0 ; y0 / un punct al elipsei
y2
x2
C
D 1:
a2
b2
Ecuatiile parametrice ale unei drepte care trece prin M0 vor fi:
(
x D x0 C lt;
y D y0 C mt:
Daca nlocuim n ecuatia elipsei, obtinem:
b 2 .x02 C 2t lx0 C l 2 t 2 / C a2 .y02 C 2t my0 C m2 t 2 /

a2 b 2 D 0

sau, grupand dupa puterile lui t ,



t 2 b 2 l 2 C a2 m2 C 2t .a2 lx0 C b 2 my0 / C b 2 x02 C a2 y02

a2 b 2 D 0:

Cum punctul M0 este pe elipsa, termenul liber al ecuatiei trebuie sa fie egal cu zero, deci ecuatia se
reduce la

t 2 b 2 l 2 C a2 m2 C 2t.b 2 lx0 C a2 my0 / D 0:
Pentru ca dreapta sa fie tangenta elipsei, este necesar ca ecuatia de mai sus sa aiba radacina dubla.
Aceasta se poate ntampla daca si numai daca termenul de gradul ntai dispare, adica daca avem
b 2 lx0 C a2 my0 D 0:
Daca vectorul director al dreptei este v.l; m/, ecuatia de mai sus nseamna ca vectorul n.b 2 x0 ; a2 y0 /
este perpendicular pe dreapta, adica acest vector este vectorul perpendicular pe tangenta. De aici rezulta
ca ecuatia tangentei se poate scrie sub forma
b 2 x0 .x

x0 / C a2 y0 .y

y0 / D 0

sau
b 2 x0 x C a2 y0 y

b 2 x02

a2 y02 D 0:

Cum, din nou, punctul M0 este pe elipsa, termenul liber este a2 b 2 , deci ecuatia tangentei se scrie
b 2 x0 x C a2 y0 y
sau

a2 b 2 D 0

xx0
yy0
C 2 D 1:
2
a
b

(4.1.14)

100 C APITOLUL 4
In fine, vom discuta cazul n care ni se cere sa determinam tangentele duse dintr-un punct la o elipsa.
Plecam, din nou, de la ecuatia canonica a elipsei,
x2
y2
C
D 1:
a2
b2
Dupa cum am vazut mai sus, ecuatia unei tangente neverticale la aceasta elipsa se poate scrie sub forma
p
y D kx C a2 k 2 C b 2 :
Cerem ca aceasta tangenta sa treaca printr-un punct M.x1 ; y1 /. Asta nseamna ca
p
y1 D kx1 C a2 k 2 C b 2
sau
.y1

kx1 /2

a2 k 2

b2 D 0

sau, nca,
k 2 .x12

a2 /

2kx1 y1 C y12

b 2 D 0:

(4.1.15)

Discriminantul ecuatiei (4.1.15) este


D 4 b 2 x12 C a2 y12


a2 b 2 :

(4.1.16)

Pentru a avea doua tangente prin punctul M trebuie sa avem > 0, adica
x12
y12
C
a2
b2

1 > 0:

(4.1.17)

Aceasta nseamna ca punctul M este exterior elipsei. Pantele celor doua tangente vor fi
q
x1 y1 b 2 x12 C a2 y12 a2 b 2
k1;2 D
:
x12 a2
Pentru a avea o singura tangenta, trebuie sa avem D 0, adica
x12
y12
C
a2
b2

1 D 0:

(4.1.18)

De data asta, punctul trebuie sa fie pe elipsa, iar panta unicei tangente va fi
kD

x1 y 1
:
a2

x12

Este usor de constatat ca, n acest caz, ecuatia tangentei este chiar acea care se obtine prin dedublare,
adica
xx1
yy1
C 2
1 D 0:
2
a
b

C ONICE 101
y

F1

F2

M1
M2

M
Figura 4.4: Tangente (neverticale) la elipsa dintr-un punct exterior
In fine, nu avem tangente daca < 0, adica daca
x12
y12
C
1<0
(4.1.19)
a2
b2
sau, ceea ce este acelasi lucru, daca punctul M este n interiorul elipsei. Examinam acum cazul sn care
una dintre tangentele duse din punctul M este verticala. Este clar, atunci, ca aceasta tangenta trebuie sa
aiba ecuatia
x D a:

Asadar, vom avea M D M.a; y1 /. Ce-a de-a doua tangenta din M nu poate sa fie tot verticala, deci
ecuatia sa trebuie sa fie de forma
p
(4.1.20)
y D kx a2 k 2 C b 2 :
Pentru ca tangenta sa treaca prin M , trebuie sa avem
p
y1 D ka a2 k 2 C b 2

(4.1.21)

sau, ridicand la patrat,


.y1  ka/2 D a2 k 2 C b 2

(4.1.22)

adica
y12  2y1 ka C a2 k 2 D a2 k 2 C b 2
sau
2y1 ak D y12

b2:

(4.1.23)

Daca y1 D 0, atunci ecuatia de mai sus (n k) nu are solutie, ceea ce este normal, pentru ca, n acest caz
M este unul dintre varfurile de pe Ox ale elipsei, deci nu exista decat o singura tangenta, cea verticala.
n caz contrar, din ecuatia (4.1.23) rezulta ca
kD

y12 b 2
;
2ay1

(4.1.24)

102 C APITOLUL 4

M0

M10

A2
A1

F1

F2

M1

M
Figura 4.5: Tangente la elipsa, cu o tangenta verticala
semnul alegandu-se n functie de varful prin care trece tangenta verticala.

4.2 Hiperbola
Definitia si deducerea formei canonice Consideram ca se dau, n plan, doua puncte F1 si F2 , distanta
dintre care este egala cu 2c. Mai alegem un numar real a, care verifica inegalitatea
0 < a < c:

(4.2.1)

Definitia 4.2. Se numeste hiperbola figura geometrica formata din toate punctele din plan pentru care
valoarea absoluta a diferentei distantelor pana la punctele fixe F1 si F2 este constanta, egala cu 2a.
Punctele F1 si F2 se numesc focare ale hiperbolei.
Este clar acum de ce am impus dubla inegalitate (4.2.1): daca a D 0, atunci figura este neinteresanta,
ntrucat ea se reduce la o dreapta (mediatoarea segmentului F1 F2 ), n timp ce daca a > c, figura este
multimea vida.
Vom stabili acum ecuatia hiperbolei. In acest scop, alegem un reper cartezian n care axa Ox sa
coincida cu dreapta F1 F2 , cu sensul de la F1 nspre F2 . Originea o alegem n mijlocul segmentului
F1 F2 . Prin urmare, coordonatele focarelor vor fi F1 . c; 0/ si F2 .c; 0/. Daca M.x; y/ este un punct
oarecare al hiperbolei, atunci, n conformitate cu definitia, avem
jF1 M

F2 M j D 2a

sau
F1 M

F2 M D 2a:

(4.2.2)

C ONICE 103
Daca nlocuim n ecuatia (4.2.2) expresiile
q
F1 M D .x C c/2 C y 2 ;
obtinem

.x C

c/2

y2

F2 M D

.x

c/2 C y 2 ;

q
.x C c/2 C y 2 D 2a:

(4.2.3)

cele ce urmeaza, vom obtine o forma mai simpla a ei. Trecem al


Aceasta este ecuatia hiperbolei. In
doilea radical n membrul drept si ridicam ambii membrii la patrat si obtinem
q
2
cx a D a .x c/2 C y 2
Daca ridicam din nou la patrat si reducem termenii asemenea, obtinem
.c 2
sau

a2 /x 2
x2
a2

introducem acum marimea


bD

a2 y 2 D a2 .c 2
y2
c2

a2

p
c2

a2 /

D 1:

(4.2.4)

a2 :

In virtutea inegalitatii (4.2.1), ea este reala. Atunci


b2 D c2

a2 ;

(4.2.5)

iar ecuatia (4.2.4) capata forma


x2 y2
D 1:
(4.2.6)
a2 b 2
Am demonstrat pana acum ca toate punctele hiperbolei, care verifica, deci, ecuatia (4.2.3), verifica, de
asemenea, ecuatia (4.2.6). Vom demonstra, acum, ca si afirmatia inversa este adevarata. Fie, prin urmare,
M.x; y/ un punct ce verifica ecuatia (4.2.6). Atunci

 2
x
1
:
y 2 D b2
a2
Folosind aceasta relatie si egalitatea (4.2.5), obtinem
s
q
b2
F1 M D .x C c/2 C y 2 D x 2 C 2cx C c 2 C 2 x 2
a
s
c

c2 2
2 D x C a :
D
x
C
2cx
C
a
a2
a
In mod analog, se obtine

F2 M D x
a

a :

b2 D

(4.2.7)

(4.2.8)

104 C APITOLUL 4
y

F 1 A1

A2 F 2
x

Figura 4.6: Hiperbola


Cum din egalitatea (4.2.6) rezulta ca jxj  a, iar, n virtutea inegalitatii (4.2.1), c > a, rezulta ca pentru
x  a formulele (4.2.7) si (4.2.8) ne conduc la
F1 M D

c
x C a;
a

F2 M D

c
x
a

a:

(4.2.9)

Prin urmare,
F1 M
Pentru x 

a avem
F1 M D

c
x
a

F2 M D 2a:
a;

F2 M D

c
x C a:
a

(4.2.10)

Prin urmare,
F1 M

F2 M D

2a:

Asadar, orice punct care verifica ecuatia (4.2.6) verifica, de asemenea, ecuatia (4.2.2), deci si ecuatia (4.2.3).
Prin urmare, ecuatia (4.2.6) este echivalenta cu ecuatia hiperbolei. Ea se numeste ecuatia canonica a hiperbolei.
Studiul formei hiperbolei. Asimptote. Din ecuatia (4.2.6) se vede imediat ca jxj  a. Aceasta
nseamna ca hiperbola este situata, n ntregime, n afara benzii verticale delimitata de dreptele x D a
si x D a.
Ca si n cazul elipsei, n ecuatia canonica a hiperbolei intra numai puteri pare ale variabilelor x si y,
ceea ce nseamna ca si hiperbola are doua axe de simetrie (axele de coordonate) si un centru de simetrie
(originea coordonatelor). De aceea, este suficient sa studiem forma hiperbolei n primul cadran al axelor
de coordonate, ntrucat n celelalte trei se poate, apoi, deduce prin simetrie. In acest cadran, se obtine,
din ecuatia (4.2.6):
bp 2
yD
x
a2 ; x  a:
(4.2.11)
a

C ONICE 105
Graficul acestei functii, care ncepe din punctul A.a; 0/ este nemarginit la dreapta si superior. Este usor
de constatat ca dreapta
b
yD x
(4.2.12)
a
este asimptota oblica la C1 a acestui grafic. Este, de asemenea, clar, din motive de simetrie, ca dreptele
b
yD x
a
sunt, ambele, asimptote oblice la graficul hiperbolei, atat la C1, cat si la 1.
In cazul elipsei, am vazut ca exista un dreptunghi, cu centrul n origine si de laturi 2a, respectiv 2b,
cu laturile paralele cu axele de coordonate, care contine ntreaga elipsa si care este, de asemenea, tangenr
elipsei. Un rol asemanator l joaca n cazul hiperbolei acelasi dreptunghi, atata doar ca:
 hiperbola se afla n exteriorul dreptunghiului;
 doar doua dintre laturile dreptunghiului sunt tangente la elipsa si
 diagonalele acestui dreptunghi (dreptele lor suport, de fapt) sunt chiar asimptotele hiperbolei.
Hiperbola este o figura alcatuita din doua ramuri. Semnul C din egalitatea (4.2.2) corespunde ramurii din dreapta, n timp ce semnul corespunde ramurii din stanga. Centrul de simetrie al hiperbolei
se numeste, pur si simplu, centrul hiperbolei. Axele sale de simetrie se numesc axele hiperbolei. Mai
precis, axa care intersecteaza hiperbola se numeste axa reala, n timp ce axa ce nu o intersecteaza se
numeste axa imaginara. Punctele A1 si A2 , n care axa reala intersecteaza hiperbola se numesc varfuri
ale hiperbolei. De asemenea, ca si n cazul elipsei, numerele a si b se numesc semiaxe ale hiperbolei.
Daca a D b, atunci hiperbola se numeste echilatera. E usor de constatat ca n cazul unei hiperbole
echilatere asimptotele formeaza un unghi de 45 cu axa Ox.
Alaturi de hiperbola (4.2.6), se poate considera si curba de ecuatie
x2
y2
C
D 1:
a2
b2

(4.2.13)

Se poate vedea cu usurinta ca si aceasta curba este o hiperbola, pentru care focarele sunt situate pe axa
Oy. Vom spune despre cele doua hiperbole (care au aceleasi axe si aceleasi asimptote) ca sunt conjugate.
Excentricitatea. Se numeste excentricitate a hiperbolei numarul

"D

c
D
a

s
1C

 2
b
:
a

Este clar, din nsasi definitia hiperbolei, ca " > 1. Excentricitatea determina forma dreptunghiului
fundamental, deci, n ultima instanta , forma hiperbolei. Astfel, cu cat excentricitatea este mai mare, cu
atat cele doua ramuri ale hiperbolei se apropie mai mult de axa Oy si, cu cat excentricitatea este mai
apropiata de 1, cu atat hiperbola se apropie mai tare de axa Ox.

106 C APITOLUL 4

A1

A2

Figura 4.7: Tangenta la o hiperbola, de directie data


Intersectia hiperbolei cu o dreapta. Tangenta la o hiperbola. Analog cu ceea ce am facut n cazul
elipsei, ne vom ocupa acum de problema intersectiei dintre o hiperbola data de ecuatia implicita (4.2.6)
si o dreapta.
Sa presupunem, mai ntai, ca dreapta nu este orizontala. Atunci ecuatia ei se poate scrie cu ajutorul
pantei, adica
y D kx C m:
(4.2.14)
Daca nlocuim pe y din formula de mai sus n ecuatia (4.2.6) a hiperbolei, obtinem ecuatia care ne da
abscisa (sau abscisele) punctului (sau punctelor) de intersectie:
.b 2

a2 k 2 /x 2

2a2 kmx

a2 .b 2 C m2 / D 0:

(4.2.15)

Aceasta ecuatie se numeste ecuatia de intersectie. Daca b 2 a2 k 2 0, atunci ecuatia (4.2.15) este de
gradul doi, deci pentru a determina numarul radacinilor sale reale trebuie sa facem apel la discriminantul
ecuatiei. Avem

D 4 a 2 b 2 b 2 C a 2 k 2 m2 :
(4.2.16)
Pentru ca dreapta sa fie tangenta la hiperbola, trebuie sa avem D 0, adica
a 2 k 2 D b 2 C m2 :
Este clar ca, ntrucat b 0, vom avea, ntotdeauna, doua tangente, pentru un m dat. Daca > 0, adica
daca
a 2 k 2 < b 2 C m2 ;
atunci dreapta si hiperbola vor avea doua puncte n comun.
Daca < 0, adica daca
a 2 k 2 > b 2 C m2 ;
atunci dreapta si hiperbola nu vor avea n comun.
Daca, pe de alta parte, b 2 a2 k 2 D 0, atunci sunt posibile doua situatii:

C ONICE 107
1. m D 0;
2. m 0.
In prima situatie, avem doua drepte, de pante k D b=a, care trec prin origine. Este clar ca aceste doua
drepte nu sunt altceva decat asimptotele hiperbolei, despre care stim, deja, ca nu au puncte comune cu
hiperbola.
In ce-a de-a doua situatie, avem de-a face cu drepte care sunt paralele cu asimptotele hiperbolei,
asadar ele intersecteaza hiperbola exact ntr-un punct.
Ecuatia tangentei la hiperbola prin dedublare. Utilizand exact aceeasi metoda ca si n cazul elipsei,
se obtine
xx0 yy0
D1
a2
b2
pentru ecuatia tangentei n punctul M0 .x0 ; y0 / al hiperbolei.

Tangente la hiperbola duse dintr-un punct exterior. Procedam exact ca si n cazul elipsei. Incepem
cu situatia n care nici una dintre tangentele duse din M.x1 ; y1 / nu este verticala. Atunci, dupa cum am
vazut, ecuatia tangentei este de forma
p
y D kx a2 k 2 b 2 :
Pentru ca tangenta sa treaca prin M , trebuie sa avem
y1

p
kx1 D a2 k 2

b2

kx1 /2 D a2 k 2

b2:

sau, ridicand la patrat,


.y1
Se obtine, astfel, ecuatia
y

A1

A2

Figura 4.8: Tangente la hiperbola dintr-un punct exterior (tangente neverticale)

108 C APITOLUL 4
.x12

a2 /k 2

2x1 y1 k C .y12 C b 2 / D 0:

Aceasta este ecuatia care ne da pantele celor doua tangente. Discriminantul ei este:
!
2
2
x
y
1
1
D 4.a2 y12 b 2 x12 C a2 b 2 / D 4a2 b 2
1 :
a2 b 2
Se observa imediat ca:
 avem doua tangente daca

x12 y12
1 < 0;
a2 b 2
adica punctul este ntre cele doua ramuri ale hiperbolei;

 avem o singura tangenta daca

x12
a2

y12
b2

1 D 0;

adica daca punctul este pe hiperbola;


 nu avem tangente daca

x12 y12
1 > 0;
a2 b 2
adica daca punctul este n interiorul uneia dintre ramurile hiperbolei.
y

A1

A2
x

Figura 4.9: Tangente la hiperbola dintr-un punct exterior (o tangenta verticala)


Examinam acum cazul n care una dintre tangente este verticala, ceea ce nseamna ca are ecuatia
x D a:
Asadar, vom avea M D M.a; y1 /. Ce-a de-a doua tangenta din M nu poate sa fie tot verticala, deci
ecuatia sa trebuie sa fie de forma
p
y D kx a2 k 2 b 2 :
(4.2.17)

C ONICE 109
Pentru ca tangenta sa treaca prin M , trebuie sa avem
p
a2 k 2

b2

(4.2.18)

.y1  ka/2 D a2 k 2

b2

(4.2.19)

y1 D ka
sau, ridicand la patrat,
adica

y12  2y1 ka C a2 k 2 D a2 k 2

b2

sau
2y1 ak D y12 C b 2 :

(4.2.20)

Daca y1 D 0, atunci ecuatia de mai sus (n k) nu are solutie, ceea ce este normal, pentru ca, n acest caz
M este unul dintre varfurile de pe Ox ale elipsei, deci nu exista decat o singura tangenta, cea verticala.
n caz contrar, din ecuatia (4.1.23) rezulta ca
kD

y12 C b 2
;
2ay1

(4.2.21)

semnul alegandu-se n functie de varful prin care trece tangenta verticala.

4.3 Parabola
Definitia si ecuatia canonica
Definitia 4.3. Se numeste parabola locul geometric al punctelor din plan care sunt egal departate de o
dreapta fixa , numita directoare si de un punct fix F , numit focar.
Fie p distanta de la punctul F la dreapta . Construim un sistem rectangular de coordonate n plan
n modul urmator. In calitate de axa Ox alegem perpendiculara coborata din punctul F pe dreapta ,
cu sensul de la directoare nspre focar, n timp ce axa Oy va fi mediatoarea segmentului determinat de
F si piciorul perpendicularei coborate din F pe , cu sensul ales astfel ncat reperul xOy sa fie drept,
unde O este punctul de intersectie a celor doua axe de coordonate. Aceasta nseamna ca punctul F are
coordonatele .p=2; 0/, n timp ce ecuatia dreptei este x D p=2. Fie, acum, M.x; y/ un punct
oarecare al parabolei. Atunci, distanta de la M la F este egala cu
r
p 2
x
d.M; F / D
C y 2;
2
n timp ce distanta de la M la este

d.M; / D x C :
2
Asadar, ecuatia parabolei este, conform definitiei,
r

p 2
p

x
C y 2 D x C :
2
2

(4.3.1)

110 C APITOLUL 4

Figura 4.10: Parabola


Este usor de constatat ca egalitatea (4.3.1) poate avea loc doar daca

p
p

x C D x C ;
2
2
adica daca
x

p
:
2

ceea ce nseamna ca ecuatia parabolei, (4.3.1) se poate rescrie sub forma


r

p 2
p
C y2 D x C :
2
2

(4.3.2)

Prin ridicare la patrat, aceasta ecuatie este echivalenta (n acest caz particular!!) cu ecuatia

x


p 2
p 2
C y2 D x C
2
2

sau, dupa reducerea termenilor asemenea, cu ecuatia


y 2 D 2px:

(4.3.3)

Ecuatia (4.3.3) se numeste ecuatia canonica a parabolei de parametru p.


Forma parabolei. Remarcam, nainte de toate, ca din ecuatia canonica (4.3.3) rezulta imediat ca x
poate lua doar valori nenegative, prin urmare parabola data de aceasta ecuatie este situata de partea
dreapta a axei Oy.

C ONICE 111
Cum ecuatia (4.3.3) contine variabila y doar la puterea a doa, rezulta ca parabola este simetrica fata
de axa Ox si, deci, pentru studiul formei, este suficient sa examinam partea din parabola situata n primul
cadran. In acest cadran, ecuatia parabolei se poate scrie sub forma
yD

2px:

(4.3.4)

Daca se calculeaza primele doua derivate ale lui y, se obtine imediat ca


1
y0 D p
;
2px
respectiv
00

y D

(4.3.5)

p 2
2p
:
4.px/3=2

(4.3.6)

Asadar, pe intervalul .0; 1/, y 0 > 0, n timp ce y 00 < 0. Aceasta nseamna ca functia y este strict
crescatoare si concava pe acest interval. Forma curbei n cadranul al patrulea se obtine din cea din
cadranul 1, printr-o reflexie fata de axa Ox.
Axa de simetrie a parabolei (4.3.3), adica axa Ox, se numeste axa parabolei, n timp ce punctul n
care parabola intersecteaza axa (originea, n cazul nostru), se numeste varful parabolei.
Parametrul parabolei. Marimea p care apare n ecuatia canonica (4.3.3) se numeste parametru focal
sau, pur si simplu, parametru al parabolei. Vom indica, sn cele ce urmeaza, o alta interpretare geometrica
a acestui parametru. Consideram dreapta care trece prin focarul parabolei si este perpendiculara pe axa
parabolei. Se observa, imediat, ca ecuatia acestei drepte este
xD

p
:
2

(4.3.7)

Fie M1 si M2 punctele de intersectie dintre aceasta dreapta si parabola. Rezolvand sistemul de ecuatii
format de ecuatiile (4.3.3) si (4.3.7), obtinem y D p, prin urmare
p D FM1 :

(4.3.8)

Astfel, parametrul p al parabolei este egal cu lungimea perpendicularei ridicate pe axa parabolei, ntre
focarul parabolei si punctul n care perpendiculara intersecteaza parabola.
Parametrul este cel care defineste forma si dimensiunile parabolei.
Observatie. Alaturi de ecuatia (4.3.3), tot parabole definesc si urmatoarele trei ecuatii (canonice!):
y2 D

2px;

x 2 D 2py;

x2 D

2py:

(4.3.9)

Astfel, prima ecuatie ne da o parabola simetrica fata de axa Oy n raport cu parabola (4.3.3), iar celelalte
doua parabole se obtin aplicand o rotatie de 90 , respectiv 90 , parabolei (4.3.3), n jurul originii.

112 C APITOLUL 4
Intersectia parabolei cu o dreapta. Tangenta la o parabola. Consideram parabola (4.3.3) si o
dreapta, pe care o consideram, n prima instanta , neverticala. Pentru a determina punctele de intersectie,
trebuie sa rezolvam sistemul
(
y 2 D 2px;
y D kx C b:
Inlocuind cea de-a doua ecuatie n prima, obtinem ecuatia n x:
k 2 x 2 C 2.kb

p/x C b 2 D 0:

(4.3.10)

Aceasta ecuatie se numeste ecuatia de intersectie dintre parabola si dreapta. Cum ea este o ecuatie de
gradul doi n x, nseamna ca parabola si dreapta pot avea n comun doua puncte distince, un singur punct
(sau doua puncte confundate) sau niciun punct, n functie de discriminantul ecuatiei (4.3.10).
Un calcul simplu ne arata ca discriminantul este dat de
D 4p.p

2bk/:

(4.3.11)

Prin urmare,
(i) Parabola si dreapta au doua puncte distincte n comun daca
> 0;

adica kb <

p
:
2

(ii) Parabola si dreapta au doua puncte confundate n comun (adica, de fapt, un singur punct) daca
D 0;

adica kb D

p
:
2

In acest caz parabola si dreapta sunt tangente. De remarcat ca, ntrucat parametrul p al parabolei
este strict pozitiv, rezulta ca (devreme ce kb 0):
 tangenta la o parabola nu poate fi orizontala (mai precis, n cazul general, nu poate fi paralela
cu axa parabolei);
 nu exista tangente neverticale la o parabola care sa treaca prin varful parabolei.
(iii) Parabola si dreapta nu puncte n comun daca
< 0;

adica kb >

p
:
2

In particular, orice dreapta paralela cu axa parabolei (adica orizontala) intersecteaza parabola n
doua puncte distincte; de asemenea, orice dreapta (neverticaa) care trece prin origine intersecteaza
parabola n doua puncte distincte.
Sa analizam, acum, intersectia dintre parabola (4.3.3) si o dreapta verticala. In acest caz, avem de rezolvat
sistemul de ecuatii:
(
y 2 D 2px;
x D a;

C ONICE 113

O
x

Figura 4.11: Tangenta la o parabola, paralela cu o directie


care ne conduce la ecuatia de intersectie (n y de data aceasta);
y2

2ap D 0:

(4.3.12)

Cum, din nou, p > 0, intersectia este:


(i) o pereche de puncte distincte, daca a > 0;
(ii) o pereche de puncte confundate (adica un singur punct) daca a D 0. Dreapta este, n acest caz
tangeta parabolei. Ea coincide cu axa Oy.
(iii) multimea vida, daca a < 0.
Ecuatia tangentei ntr-un punct al parabolei. Plecam, din nou, de la ecuatia canonica a parabolei
si consideram o dreapta care intersecteaza parabola ntr-un punct M0 .x0 ; y0 /. Ecuatiile parametrice ale
dreptei vor fi, deci
(
x D x0 C lt;
y D y0 C mt:
Inlocuind n ecuatia parabolei, obtinem
.y0 C mt /2 D 2p.x0 C lt/
sau, dupa ce facem calculele,
m2 t 2 C 2t . pl C my0 / C y02

2p0 D 0:

114 C APITOLUL 4
Termenul liber se anuleaza, deoarece M0 se afla pe parabola, deci ecuatia se reduce
m2 t 2 C 2t . pl C my0 / D 0:
Conditia de tangenta nseamna, ca si n cazul celorlalte conice, ca ecuatia de intersectie trebuie sa aiba
solutie dubla, deci, n cazul nostru, coeficientul lui t trebuie sa fie zero:
pl C my0  v.l; m/  n. p; y0 / D 0;
adica vectorul n. p; y0 / este vectorul normal al tangentei. Prin urmare, ecuatia tangentei este:
p.x

x0 / C y0 .y

y0 / D 0

sau
yy0 D p.x C x0 /;
unde am utilizat, din nou, faptul ca punctul M0 apartine parabolei. Si de data aceasta, ca si n cazul
conicelor cu centru, spunem ca aceasta forma a ecuatiei parabolei a fost obtinuta prin dedublare. E o
mica diferenta fata de cazul celorlalte doua conice, pentru ca aici apare x la puterea ntai. De data asta,
regula de dedublare nseamna ca:
 x se nlocuieste cu .x C x0 /=2;
 y 2 se nlocuieste cu yy0 .
Tangente duse dintr-un punct exterior parabolei. Consideram un punct M.x1 ; y1 /. Incepem, ca de
obicei, cu cazul tangentelor neverticale. Am vazut ca ele au ecuatia de forma
y D kx C

p
:
2k

Pentru ca M sa se afle pe tangenta, trebuie sa avem


y1 D kx1 C

p
;
2k

de unde
2x1 k 2

2y1 k C p D 0:

Discriminantul este
D 4.y12

2px1 /:

Prin urmare:
 avem doua tangente daca y12

2px1 > 0 (punctul e n afara parabolei);

 avem o singura tangenta daca y12


 nu avem tangente daca y12

2px1 D 0 (punctul este pe parabola);

2px1 < 0 (punctul este n interiorul parabolei).

C ONICE 115
y

M
O
x

Figura 4.12: Tangente neverticale la o parabola, dintr-un punct exterior

O
x
M

Figura 4.13: Tangente la parabola dintr-un punct exterior (o tangenta verticala)


Figura 4.14: parabola4
Ecuatia tangentei este de forma
y

y1 D k.x

x1 /;

cu k dat de ecuatia de gradul doi de mai sus.


Sa vedem ce se ntampla daca una dintre tangente este verticala. Ea trebuie sa aiba ecuatia
x D 0:
Cautam panta celei de-a doua tangente. Remarcam, mai ntai, ca x1 D 0. Ecuatia tangentei trebuie sa
fie
p
y D kx C
:
2k

116 C APITOLUL 4
Ca sa treaca prin M ,
y1 D

p
:
2k

Daca y1 D 0, atunci avem o singura tangenta (cea verticala). In caz contrar,


kD

p
;
2y1

adica ecuatia tangentei este


y

y1 D

p
x:
2y1

4.4 Probleme
x2
y2
Problema 4.1. Determinati locul geometric al mijloacelor coardelor elipsei
C
D 1, care sunt
25
9
paralele cu dreapta x C 2y D 1.
Problema 4.2. Se considera elipsa x 2 C 4y 2 D 25. Sa se determine coardele care trec prin A.7=2; 7=4/
pentru care punctul A este mijlocul lor.
Problema 4.3. Prin punctul M.0; 3/ sa se duca o dreapta care sa intersecteze elipsa x 2 C 4y 2 D 20 n
doua puncte A si B astfel ncat MA D 2MB.
Problema 4.4. Se considera elipsa

x2
C y 2 D 1. Sa se gaseasca punctele M de pe elipsa pentru care
4

unghiul F1 MF2 este drept.


Problema 4.5. Se considera elipsa

unghiul F1 MF2 este de 60 .


Problema 4.6. Se considera elipsa

x2
C y 2 D 1. Sa se gaseasca punctele M de pe elipsa pentru care
4
x2
C y 2 D 1. Sa se gaseasca punctele M de pe elipsa pentru care
4

unghiul F1 MF2 este maxim.


Problema 4.7. Determinati tangentele la elipsa

x2
2y 2
C
D 1 care sunt paralele cu dreapta
10
5

3x C 2y C 7 D 0:
Problema 4.8. Determinati tangentele la elipsa
4x

x2
y2
C
D 1 care sunt paralele cu dreapta
30
24
2y C 23 D 0

si calculati distanta dintre ele.


Problema 4.9. Determinati locul geometric al mijloacelor coardelor hiperbolei x 2
paralele cu dreapta 2x y D 0.

2y 2 D 1, care sunt

C ONICE 117
Problema 4.10. Se considera hiperbola x 2

y2
D 1. Sa se gaseasca punctele M de pe hiperbola pentru
4

care unghiul F1 MF2 este drept.


Problema 4.11. Se considera hiperbola x 2

care unghiul F1 MF2 este de 60 .


Problema 4.12. Se considera hiperbola x 2

y2
D 1. Sa se gaseasca punctele M de pe hiperbola pentru
4
y2
D 1. Sa se gaseasca punctele M de pe hiperbola pentru
4

care unghiul F1 MF2 este maxim.


Problema 4.13. Calculati aria formata de asimptotele hiperbolei
3x C 2y
Problema 4.14. Determinati tangentele la hiperbola
4x C 2y

x2
4

y2
D 1 si de dreapta
9

7 D 0:
x2
16

y2
D 1 care sunt paralele cu dreapta
8

5 D 0:

Problema 4.15. Determinati tangenta la parabola y 2 D 16x care trece prin punctul . 2; 2/.
Problema 4.16. Determinati tangentele comune la elipsele
x2
y2
C
D 1 si
45
9

x2
y2
C
D 1:
9
18

Problema 4.17. Determinati relatia dintre coordonatele punctului .x0 ; y0 / astfel ncat din el sa nu se
poata duce nici o tangenta la hiperbola
x2 y2
D 1:
4
9
Problema 4.18. Pe hiperbola

x2
24

y2
D 1 determinati punctul M cel mai apropiat de dreapta
18
3x C 2y C 1 D 0

si determinati distanta de la acest punct la dreapta.


Problema 4.19. Determinati ecuatiile tangentelor duse din punctul A. 1; 7/ la hiperbola x 2
16.

y2 D

x2 y2
Problema 4.20. Din punctul P .1; 5/ se duc tangente la hiperbola
D 1. Determinati distanta
3
5
de la punctul P la coarda hiperbolei care uneste punctele de contact ale tangentelor cu hiperbola.
Problema 4.21. Determinati valorile pantei k pentru care dreapta y D kx C 2 este tangenta la parabola
y 2 D 4x.

118 C APITOLUL 4
Problema 4.22. Scrieti ecuatia tangentei la parabola y 2 D 8x care este paralela cu dreapta
3x C 2y

3 D 0:

Problema 4.23. Scrieti ecuatia tangentei la parabola y 2 D 16x care este perpendiculara pe dreapta
4x C 2y C 7 D 0:
Problema 4.24. Scrieti ecuatia tangentei la parabola y 2 D 12x care este paralela cu dreapta
3x

2y C 30 D 0

si determinati distanta dintre tangenta si aceasta dreapta.


Problema 4.25. Scrieti ecuatiile tangentelor la parabola y 2 D 36x duse din punctul A.2; 9/.
Problema 4.26. Din punctul A.5; 12/ se duc tangente la parabola y 2 D 5x. Scrieti ecuatia dreptei care
uneste punctele de contact.
Problema 4.27. Din punctul P . 3; 12/ se duc tangente la parabola y 2 D 10x. Calculati distanta de la
punctul P la coarda parabolei care uneste punctele de contact.

CAPITOLUL

Cuadrice

Cuprins
5.1

Cuadrice pe ecuatii reduse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

5.2

Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120

5.3

Conul de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

5.4

Hiperboloidul cu o panza. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

5.5

Hiperboloidul cu doua panze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

5.6

Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134

5.7

Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137

5.8

Cilindrul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140

5.9

Cilindrul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

5.10 Cilindrul parabolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145


5.11 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148

5.1 Cuadrice pe ecuatii reduse


Se numeste cuadrica n R3 multimea punctelor P .x; y; z/ ale caror coordonate verifica o ecuatie de
gradul al doilea, adica o ecuatie de forma
a11 x 2 C 2a12 xy C 2a13 xz C a22 y 2 C a23 yz C a33 z 2 C a10 x C a20 y C a30 y C a00 D 0; (5.1.1)
unde toti coeficientii sunt numere reale, iar coeficientii termenilor de gradul al doilea nu sunt toti nuli
(adica, altfel spus, ecuatia este, realmente, de gradul al doilea). In aceasta sectiune nu vom aborda teoria
generala a cuadricelor, ci ne vom multumi sa studiem acele cuadrice care sunt scrise sub forma canonica,
adica, n esenta , termenii de gradul al doilea micsti nu sunt prezenti, iar termenii de gradul ntai, daca

120 C APITOLUL 5
este posibil, sunt absenti, de asemenea. Vom vedea ca aceasta nu este ntotdeauna cazul. Urmeaza sa
vedem, mai tarziu, ca, printr-o schimbare de coordonate, orice cuadrica se reduce la una dintre aceste
cuadrice pe care le vom studia mai jos.

5.2 Elipsoidul
O submultime S  R3 se numeste elipsoid daca exista un sistem de coordonate cartezian si trei numere
a; b; c, strict pozitive, astfel ncat
2



y2
z2
3x
S D .x; y; z/ 2 R 2 C 2 C 2 D 1 :
(5.2.1)
a
b
c
Altfel spus, un elipsoid este o suprafata de ecuatie
x2
y2
z2
C
C
D 1:
a2
b2
c2

(5.2.2)

Numerele a; b; c se numesc semiaxe ale elipsoidului. Daca ele sunt distincte doua cate doua, atunci
elipsoidul se numeste elipsoid triaxial. Daca doua dintre ele sunt egale (de exemplu a D b), atunci
elipsoidul nostru este ceea ce se numeste un elipsoid de rotatie:
x2 C y2
z2
C
D1
a2
c2
si se poate obtine prin rotirea unei elipse n jurul unei axe (axa Oz), n cazul nostru). Daca, n sfarsit,
toate semiaxele sunt egale: a D b D c, elipsoidul nostru este o sfera de raza a.

Figura 5.1: Elipsoidul


Vom enumera acum o serie de proprietati ale elipsoidului care ne vor permite, n cele din urma, sa
stabilim forma acestei suprafete.
Proprietatea 1. Elipsoidul (5.2.2) este marginit de un paralelipiped dreptunghic, cu fetele paralele
cu planele de coordonate, cu centrul n origine, de muchii egale, respectiv, cu 2a; 2b; 2c Asadar, n
particular, elipsoidul, ca multime de puncte, este o multime marginita.

C UADRICE 121
Demonstratie Intr-adevar, ecuatia (5.2.2) se poate rescrie sub forma
z2
y2
C
D1
b2
c2

x2
:
a2

Cum membrul stang al aceste ecuatii este, n mod evident, pozitiv, acelasi lucru trebuie sa se ntample si
cu membrul drept, ceea ce ne conduce la inegalitatea
x2
 1;
a2
de unde x 2 a; a. Perfect analog rezulta ca y 2 b; b si z 2 c; c, adica tocmai ceea ce voiam sa
demonstram, ca .x; y; z/ 2 a; a  b; b  c; c.
Elipsoidul este o figura care are un grad destul de nalt de simetrie:
Proprietatea 2. Elipsoidul are trei plane de simetrie: xOy; yOz; zOx, trei axe de simetrie: Ox; Oy; Oz,
plus, daca elipsoidul nu
precum si un centru de simetrie, originea O.0; 0; 0/ a axelor de coordonate. In
este triaxial, el poate avea si alte plane si axe de simetrie (nu si alte centre de simetrie, nsa).
Demonstratie Fie M0 .x0 ; y0 ; z0 / un punct al elipsoidului. Atunci coordonatele sale verifica ecuatia
x02
y02
z02
C
C
D 1:
a2
b2
c2
Pentru a demonstra ca, de exemplu, planul xOy este plan de simetrie, este suficient sa demonstram ca
simetricul lui M0 fata de acest plan apartine, de asemenea, elipsoidului. Dar este evident ca simetricul
lui M0 este punctul de coordonate .x0 ; y0 ; z0 /, ale carui coordonate, n mod evident, verifica ecuatia
elipsoidului, deci apartine elipsoidului. Rationamentul este analog pentru celelalte plane de coordonate.
Planele de coordonate se mai numesc si plane principale ale elipsoidului, ntrucat ele sunt plane de
simetrie.
Faptul ca axele de coordonate sunt axe de simetrie rezulta imediat din observatiile de mai sus, ntrucat
ele sunt intersectii de plane de simetrie. De asemenea, originea coordonatelor este centru de simetrie,
deoarece este intersectia a doua (de fapt chiar trei) axe de simetrie. Axele de coordonate, ca axe de
simetrie ale elipsoidului, se mai numesc si axe principale ale acestuia.
Sa presupunem acum ca elipsoidul nostru este elipsoid de rotatie, de exemplu, n jurul axei Oz.
Afirmam ca orice plan care trece prin axa de rotatie este plan de simetrie.
Am vazut ca ecuatia unui plan care trece prin axa Oz are o ecuatie de forma W Ax C By D 0.
Sa presupunem, ca mai sus, ca M0 .x0 ; y0 ; z0 / este un punct de pe elipsoid, care acum este elipsoid de
rotatie n jurul axei Oz, deci coordonatele sale verifica ecuatia:
x02 C y02
z02
C
D 1:
a2
c2
Vom stabili coordonatele simetricului M00 al lui M0 relativ la planul . Ecuatiile normalei la planul
care trece prin M0 sunt
x x0
y y0
z z0
D
D
:
A
B
0

122 C APITOLUL 5
Determinam mai ntai punctul de intersectie M1 dintre aceasta normala si planul . Evident, coordonatele acestui punct sunt date de sistemul
8

<Bx Ay D Bx0 Ay0


:
z D z0

:
Ax C By D 0
2

ABy0
y0 ABx0
Obtinem, prin urmare, x1 D B Ax02 CB
, y1 D A A
, z1 D z0 . Punctul M1 trebuie sa fie mijlocul
2
2 CB 2
0
segmentului M0 M0 , deci trebuie sa avem
8
0

<x0 D 2x1 x0
y00 D 2y1 y0

: 0
z0 D 2z1 z0 :

Asadar,
x00 D
y00 D

2B 2 x0 2ABy0
A2 C B 2

2A2 y0 2ABx0
A2 C B 2

x0 D

.B 2

y0 D
z00 D z0 :

A2 /x0 2ABy0
;
A2 C B 2

2ABx0 C .A2 B 2 /y0


;
A2 C B 2

Avem, prin urmare,


x002 C y002
z002
.B 2 A2 /2 x02 C 4A2 B 2 y02 4AB.B 2 A2 /x0 y0
C
D
C
a2
c2
a2 .A2 C B 2 /2
.B 2 A2 /2 y02 C 4A2 B 2 x02 C 4AB.B 2 A2 /x0 y0
z02
C
C
D
a2 .A2 C B 2 /2
c2
z02
x02 C y02
z02
.A2 C B 2 /2 x02 C .A2 C B 2 /2 y02
D
C
D
C
D 1;
a2 .A2 C B 2 /2
c2
a2
c2
deci punctul M00 apartine elipsoidului, ceea ce nseamna ca planul este plan de simetrie al elipsoidului.
In mod analog, n cazul sferei se demonstreaza ca orice plan care trece prin originea coordonatelor
este plan de simetrie si, n mod implicit, orice dreapta care trece prin originea coordonatelor este axa de
simetrie.
In demersul nostru de a stabili forma elipsoidului, ncepem prin a determina curbele dupa care planele
de simetrie l intersecteaza:
Proprietatea 3. Intersectiile planelor de simetrie ale unui elipsoid cu elipsoidul sunt trei elipse reale.
Demonstratie Intersectia elipsoidului cu planul xOy este data de sistemul de ecuatii
8 2
2
2

<x C y C z D 1
a2
b2
c2

:
zD0

C UADRICE 123
sau

8 2
2

<x C y D 1
a2
b2

:
zD0

Aceastea sunt, n mod evident, ecuatiile unei elipse situate n planul xOy, de semiaxe a si b.
Intersectia elipsoidului cu planul yOz este data de sistemul de ecuatii
8 2
2
2

<x C y C z D 1
a2
b2
c2

:
xD0
sau

8 2
2

<y C z D 1
b2
c2

:
xD0

Aceastea sunt ecuatiile unei elipse situate n planul yOz, de semiaxe b si c.


Intersectia elipsoidului cu planul zOx este data de sistemul de ecuatii
8 2
2
2

<x C y C z D 1
a2
b2
c2

:
yD0
sau

8 2
2

<x C z D 1
a2
c2

:
yD0

Aceastea sunt ecuatiile unei elipse situate n planul zOy, de semiaxe a si c.


(1) Vom studia acum intersectiile elipsoidului cu plane de ecuatii z D k, unde k este un numar real
(plane paralele cu planul xOy). Aceasta intersectie este data de ecuatiile
8 2
2
2

<x C y C z D 1
a2
b2
c2

:
zDk

sau

8 2
2

<x C y D 1
a2
b2

:
zDk

k2
c2

Din acelasi motiv ca la punctul (1), al doilea dintre sistemele de mai sus are solutie nevida daca si
2
numai daca 1 kc 2  0, adica daca si numai daca c  k  c. Daca k D c, atunci intersectia se
reduce la un punct. Este vorba de punctul .0; 0; c/, daca avem k D c, respectiv punctul .0; 0; c/,
daca avem k D c. Remarcam ca aceste puncte sunt, de fapt, punctele n care axa Oz, de ecuatii
x D 0; y D 0, intersecteaza elipsoidul. Vom vedea ca mai exista patru puncte analoage, pe celelalte
doua axe de coordonate. Ele se numesc varfuri ale elipsoidului.

124 C APITOLUL 5
Situatia cu adevarat interesanta, care ne da o prima idee relativ la forma elipsoidului (si care justifica
denumirea) este cea n care c < k < c. In acest caz, intersectia este data de sistemul de ecuatii
8
y2
x2

< 

 D1

C
2
2
a2 1 kc 2
b 2 1 kc 2
;

:z D k
care, din moment ce numitorii sunt strict
este,
o elipsa, situata n planul z D
r pozitivi,
rn mod evident,


2
2
k, de semiaxe egale, respectiv, cu a
1 kc 2 si b
1 kc 2 . Este clar ca lungimile semiaxelor
particular, ele au valoarea maxima pentru cazul n care k D 0,
descresc pe masura ce jkj creste. In
adica pentru cazul n care planul de intersectie este chiar planul de coordonate xOy. Atunci ecuatiile
elipsei de intersectie sunt
8 2
2

<x C y D 1
a2
b2
:

:
zD0
(2) Intersectiile cu plane paralele cu planele de coordonate xOz si yOz sunt analoage si ne conduc la
rezultate analoage.
Planul tangent ntr-un punct al unui elipsoid
Consideram elipsoidul (5.2.2) si un punct M.x0 ; y0 ; z0 / al sau. Vom studia intersectia unei drepte oarecare ce trece prin M0 cu elipsoidul. Ecuatiile parametrice ale unei astfel de drepte sunt:
8

<x D x0 C l  t;
t 2 R:
(5.2.3)
./ W y D y0 C m  t;

:
z D z0 C n  t;
v.l; m; n/ este, desigur, vectorul director al dreptei . Pentru a determina punctele de intersectie dintre
elipsoid si dreapta , nlocuim x; y; z din ecuatiile dreptei (5.2.3) n ecuatia elipsoidului. Se obtine:
.x0 C lt /2
.y0 C mt /2
.z0 C nt/2
C
C
a2
b2
c2

1D0

sau, dupa ce facem calculele si grupam dupa puterile lui t ,




t 2 b 2 c 2 l 2 C a2 c 2 m2 C a2 b 2 n2 C 2t b 2 c 2 x0 l C a2 c 2 y0 m C a2 b 2 z0 n C
C b 2 c 2 x02 C a2 c 2 y02 C a2 b 2 z02

a2 b 2 c 2 D 0:

Termenul liber al ecuatiei de mai sus este egal cu zero, deoarece punctul coordonatele punctului M0
verifica ecuatia elipsoidului. Ca atare, ecuatia se transforma n


t 2 b 2 c 2 l 2 C a2 c 2 m2 C a2 b 2 n2 C 2t b 2 c 2 x0 l C a2 c 2 y0 m C a2 b 2 z0 n D 0:
(5.2.4)

C UADRICE 125
Aceasta ecuatie o vom numi ecuatie de intersectie dintre elipsoid si dreapta . Este clar ca ecuatia
de intersectie este, ntotdeauna, de gradul al doilea si ea va admite doua soluti reale, care corespund
punctului M0 si celui de-al doilea punct de intersectie. Pentru ca dreapta sa fie tangenta elipsoidului,
este necesa (si suficient) ca ecuatia de intersectie sa admita o solutie dubla (evident, t D 0). Pentru
aceasta, coeficientul termenului de gradul ntai n t din ecuatia (5.2.4) trebuie sa fie egal cu zero, adica
b 2 c 2 x0 l C a2 c 2 y0 m C a2 b 2 z0 n D 0:

(5.2.5)


Ecuatia (5.2.5) are o interpretare geometrica remarcabila. Consideram vectorul n b 2 c 2 x0 ; a2 c 2 y0 ; a2 b 2 z0 .
Atunci ecuatia (5.2.5) se poate scrie
n  v D 0:
(5.2.6)
Semnificatia acestei ecuatii este aceea ca fiecare dreapta care trece prin M0 si al carui vector director
verifica ecuatia (5.2.5) este perpendiculara pe vectorul n. Prin urmare, multimea acestor drepte prin
M0 , tangente la elipsoid, formeaza un plan, planul tangent la elipsoid n punctul M0 , care are vectorul
normal n. Prin urmare, ecuatia planului tangent n M0 se scrie
b 2 c 2 x0 .x

x0 / C a2 c 2 y0 .y

y0 / C a2 b 2 z0 .z

z0 / D 0

sau
b 2 c 2 x0 x C a2 c 2 y0 y C a2 b 2 z0 z

b 2 c 2 x02

a2 c 2 y02

a2 b 2 z02 D 0:

Din ecuatia elipsei rezulta ca termenul liber al ecuatiei de mai sus este egal cu
devine
b 2 c 2 x0 x C a2 c 2 y0 y C a2 b 2 z0 z a2 b 2 c 2 D 0

a2 b 2 c 2 , deci ecuatia

sau, dupa ce mpartim la a2 b 2 c 2 ,

xx0
yy0
zz0
C 2 C 2 D 1:
(5.2.7)
2
a
b
c
Ecuatia (5.2.7) se numeste ecuatia planului tangent la elipsoid n punctul M0 de pe elipsoid, obtinuta
prin dedublare, pentru ca se obtine din ecuatia elipsoidului, nlocuind pe x 2 cu xx0 , pe y 2 cu yy0 si pe
z 2 cu zz0 .

5.3 Conul de gradul al doilea


Definitia 5.1. Se numeste con de gradul al doilea multimea punctelor din spatiu ale caror coordonate
relative la un sistem ortonormat verifica o ecuatie de forma
x2
y2
C
a2
b2

z2
D 0;
c2

(5.3.1)

unde a; b; c sunt numere reale strict pozitive.


Conul de gradul al doilea are aceleasi simetrii ca si elipsoidul, ele fiind legate direct de faptul ca n
ecuatia sa toate coordonatele apar exclusiv la puterea a doua:
(1) trei plane de simetrie (planele de coordonate);

126 C APITOLUL 5
(2) trei axe de simetrie (axele de coordonate);
(3) un centru de simetrie (originea).
O proprietate remarcabila a conului de gradul al doilea este aceea ca este o suprafata riglata: prin
fiecare punct al sau trece o dreapta (care se numeste generatoare a conului).
Mai precis, daca M0 .x0 ; y0 ; z0 / este un punct oarecare al conului, iar O este originea coordonatelor, atunci fiecare punct M.x; y; z/ al dreptei OM0 se afla pe con. Demonstratia acestei afirmatii este

Figura 5.2: Conul de gradul al doilea


foarte simpla. Intr-adevar, este foarte usor de constatat ca ecuatiile parametrice ale dreptei OM0 sunt:
8

<x D x0  t;
y D y0  t;

:
z D z0  t:
Daca nlocuim n ecuatia conului, obtinem:
x2
y2
C
a2
b2

x2
D t2
c2

x02
y02
C
a2
b2

D0

z02
c2

D 0;

deci punctele dreptei verifica, ntr-adevar, ecuatia conului.


Datorita proprietatii de mai sus se spune ca O este varful conului.
Intersectii cu plane paralele cu planele de coordonate
Utilizam, si n cazul conului de gradul al doilea, aceasta metoda de a identifica forma suprafetei.
(1) Plane paralele cu xOy. Un astfel de plan are, n mod evident, ecuatia de forma z D k, unde k este
o constanta reala. O astfel de intersectie este data de sistemul de ecuatii
8 2
8 2
2
2
2
z2
<x C y
<x C y D k
D
0
sau
a2
b2 c2
a2
b2
c2 :
:
:
zDk
zDk

C UADRICE 127
In cazul n care k 0, al doilea sistem de ecuatii se poate rescrie sub forma
8
2
y2
< x
C
D1
:
a2 k 2 =c 2
b 2 k 2 =c 2
:
zDk
ajkj bjkj
si
, situata n planul z D k.
c
c
Daca, pe de alta parte, k D 0 (adica intersectia se face cu planul xOy), atunci sistemul de ecuatii de
intersectie se reduce la
8 2
2
<x C y D 0
;
a2
b2
:
zD0
Evident, aceste ecuatii descriu o elipsa de semiaxe

iar acest sistem este verificat de un singur punct (originea, adica varful conului).
(2) Intersectii cu plane paralele cu planul xOz. In acest caz, sistemul de ecuatii care ne da punctele de
intersectie se scrie
8
<y D h;
2
2
z2
:x C y
D 0;
a2
b2 c2
ceea ce ne conduce la
8
<y D h;
2
(5.3.2)
x2
h2
:z
D
:
c 2 a2
b2
Ecuatiile (5.3.2) reprezinta, daca h 0, ecuatiile unei hiperbole situate n planul y D h, de semiaxe
cjhj
ajhj
(pe axa paralela cu Ox), respectiv
(pe axa paralela cu Oz). Este de remarcat ca axa
b
b
paralela cu Oz este cea care intersecteaza hiperbola, n timp ce axa paralela cu Ox nu o intersecteaza.
Pe de alta parte, daca h D 0, aceleasi ecuatii reprezinta o pereche de drepte (generatoare ale conului),
de ecuatii
8
8
<y D 0;
<y D 0;
respectiv
z x
z
x
:
: C D 0:
D 0;
c a
c
a
(3) Intersectia cu plane paralele cu planul yOz. Este perfect analoaga cu cazul precedent.
Observatie. Se poate demonstra ca, utilizand plane care nu sunt neaparat oaralele cu planele de coordonate, prin sectiunile plane ale conului de gradul al doilea se pot obtine toate conicele. De fapt, acesta este
motivul pentru care conicele se mai numesc si sectiuni conice.
Planul tangent ntr-un punct al conului de gradul al doilea. Ecuatia planului tangent ntr-un punct
M0 .x0 ; y0 ; z0 / al conului de gradul al doilea se obtine prin dedublare, ca si n cazul elipsoidului, asa ca
nu vom mai repeta rationamentul. Prin urmare, ecuatia planului tangent n M0 este
xx0
yy0
C 2
2
a
b

zz0
D 0:
c2

(5.3.3)

128 C APITOLUL 5
O proprietate remarcabila a planului tangent ntr-un punct al conului este aceea ca el contine generatoarea care trece prin acel punct. Intr-adevar, neneratoarea care trece prin M0 .x0 ; y0 ; z0 / are ecuatiile
parametrice
8

<x D x0 t;
y D y0 t;

:
z D z0 t:
Daca nlocuim n membrul stang al ecuatiei planului tangent, obtinem
!
x02 t
y02 t z02 t
x02
y02 z02
C 2
Dt
C 2
D 0;
a2
b
c2
a2
b
c2
ceea ce nseamna ca, ntr-adevar, planul tangent contine generatoarea rectilinie a conului care trece prin
punctul de tangenta .
Con de rotatie. In cazul n care a D b, ecuatia conului devine
x2 C y2
a2

z2
D 0:
c2

De data aceasta, sectiunile cu plane paralele cu planul xOy sunt cercuri. Conurile de acest tip se numesc
conuri de rotatie. Vom vedea mai tarziu ca suprafetele de acest tip se pot obtine prin rotirea unei drepte
care trece prin origine n jurul axei Oz.

5.4 Hiperboloidul cu o panza.


Definitia 5.2. Se numeste hiperboloid cu o panza locul geometric al punctelor din spatiu ale caror coordonate relativ la un sistem rectangular verifica ecuatia
x2
y2
C
a2
b2

z2
D 1;
c2

(5.4.1)

une a; b; c sunt numere reale strict pozitive, care se numesc semiaxele hiperboloidului.
Simetriile hiperboloidului cu o panza sunt aceleasi cu cle ale elipsoidului, prin urmare nu le vom mai
descrie. Ne ocupam, nsa, de intersectiile sale cu plane paralele cu planele de coordonate.
(1) Plane paralele cu planul xOy. In acest caz, avem de studiat sistemul de ecuatii:
8
<z D h;
2
2
z2
:x C y
D 1;
a2
b2 c2
ceea ce ne conduce la

8
<z D h;
2
2
2
: x C y D h C 1:
a2
b2
c2

C UADRICE 129

Figura 5.3: Hiperboloidul cu o panza


Cum membrul drept este ntotdeauna strict pozitiv, ecuatiile se pot rescrie ca
8

z D h;

<
x2
y2
C
 q
2
 q
2 D 1:

2
2

: a hc 2 C 1
b hc 2 C 1
q
q
2
2
Acestea sunt ecuatiile unei elipse de semiaxe a hc 2 C 1 si b hc 2 C 1, pentru orice valori ale lui
h. Un caz particular important este cel sn care h D 0 (adica suntem n planul de coordonate xOy).
Elipsa care se obtine (de semiaxe minime!) se numeste elipsa de strictiune sau de gatuire.
(2) Plane paralele cu planul xOz. In acest caz, curba de intersectie are ecuatiile
8
<y D h;
2
2
z2
:x C y
D 1;
a2
b2 c2
adica

8
<y D h;
2
z2
:x
D1
a2 c 2

h2
:
b2

Aici avem trei situatii de analizat:


(a) Daca 1

h2
< 0, adica h2 > c 2 , atunci sistemul (5.4.2) se poate scrie sub forma
c2
8
<y D h;
2
x2
h2
:z
D
1
c 2 a2
b2

(5.4.2)

130 C APITOLUL 5
sau

y D h;

<
z2
2

q

h2

: c b2 1

x2
2 D 1;
 q
h2
a b2 1

q
q
2
2
adica avem de-a face cu o hiperbola de semiaxe c hb 2 1 si a hb 2 1, situata ntr-un plan
paralel cu planul xOz, la care axa care intersecteaza hiperbola este paralela cu axa Oz, iar
cealalta axa este paralela cu axa Ox.
(b) Daca 1

h2
D 0, adica h D c, atunci sistemul (5.4.2) se poate scrie sub forma
c2
8
<y D c;
2
x2
:z
D0
c 2 a2

sau

8
<y D c;
z x  z
x
:
C
D 0:
c a
c
a

(5.4.3)

Pentru fiecare valoare a lui h (c sau c) ecuatia de mai sus reprezinta o pereche de drepte. Pentru
h D c, obtinem
8
8
<y D c;
<y D c;
sau
z x
z
x
:
: C D 0;
D0
c a
c
a
n timp ce pentru h D

(c) Daca 1

c, obtinem
8
<y D c;
z x
:
D0
c a

sau

8
<y D c;
z
x
: C D 0:
c
a

h2
> 0, adica h2 < c 2 , atunci sistemul (5.4.2) se poate scrie sub forma
c2
8

y D h;

<
x2
z2



2 D 1;
q
q
2

1 h2
h2

: a
c 1
b2

b2

q
q
2
2
adica avem de-a face cu o hiperbola de semiaxe a 1 hb 2 si c 1 hb 2 , situata ntr-un plan
paralel cu planul xOz, la care axa care intersecteaza hiperbola este paralela cu axa Ox, iar
cealalta axa este paralela cu axa Oz.
(3) Plane paralele cu planul yOz. Acest caz este perfect analog cu cazul precedent.

C UADRICE 131
Generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o panza. Dupa cum am vazut mai sus, pe hiperboloidul cu o panza exista linii drepte. Patru dintre ele au fost gasite mai devreme, ca intersectii dintre planele
xOz si yOz cu suprafata. Pe suprafata , nsa, exista mult mai multe drepte. Practic, prin fiecare punct al
suprafetei trece cate o pereche de drepte, continute n ntregime pe suprafata . Aceste drepte se numesc
generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o panza.
Pentru ane convinge de acest fapt, rescriem ecuatia hiperboloidului cu o panza sub forma
x2
a2
ecuatie care se mai poate scrie si sub forma
x z  x
a

z2
D1
c2

y2
;
b2

z 
D 1
c

y
y
1C
:
b
b

Consideram acum sistemul de ecuatii



8 x z 
y

D 1
;
<
a c
b





: x C z D  1 C y ;
a
c
b

(5.4.4)

unde  si  sunt doua numere reale care nu se anuleaza simultan.


Intrucat, dupa cum am spus, cei doi parametrii nu se anuleaza simultan, sistemul (5.4.4) reprezinta
o dreapta. Daca nmultim membru cu membru cele doua ecuatii ale sistemului obtinem fie 0 D 0,
daca unul dintre parametrii se anuleaza, fie ecuatia hiperboloidului cu o panza. Aceasta nseamna ca
dreapta (5.4.4) se afla pe hiperboloid. Daca lasam cei doi parametrii sa varieze, obtinem o familie de
drepte, care formeaza prima familie de generatoare rectilinii ale hiperboloidului.
Cea de-a doua familie de generatoare rectilinii se obtine n acelasi mod, identificand n mod diferit
factorii de gradul ntai. Ea are ecuatiile

8 x z 
y

D 1C
;
<
a c
b
(5.4.5)





: x C z D 1 y ;
a
c
b
unde si sunt, din nou, parametrii reali care nu se anuleaza simultan.

5.5 Hiperboloidul cu doua panze


Definitia 5.3. Se numeste hiperboloid cu doua panze locul geometric al punctelor din spatiu ale caror
coordonate ralativ la un sistem de coordonate ortogonal, verifica ecuatia
x2
y2
C
a2
b2
unde a; b; c sunt constante reale strict pozitive.

z2
D
c2

1;

(5.5.1)

132 C APITOLUL 5

Figura 5.4: Hiperboloidul cu doua panze


Forma hiperboloidului cu doua panze. Simetriile sunt aceleasi ca si n cazul elipsoidului, asa ca
trecen direct la studiul intersectiilor cu plane paralele cu planele de coordonate.
(1) Intersectii cu plane paralele cu planul xOy. Avem de studiat solutiile sistemului de ecuatii
8
<z D h;
2
2
z2
:x C y
D 1
a2
b2 c2
sau
8
<z D h;
2
2
2
(5.5.2)
:x C y D h
1:
a2
b2
c2
Avem de analizat trei cazuri:
h2
(a) Daca 2 1 < 0, adica c < h < c, atunci sistemul (5.5.2) nu admite solutii, deci planul si
c
suprafata nu se intersecteaza.
h2
(b) Daca 2 1 D 0, adica h D c, sistemul are o singura solutie pentru fiecare valoare a lui h (c
c
sau c). In acest caz, planul este, de fapt, tangent la suprafata (n punctul .0; 0; c/, respectiv n
punctul .0; 0; c/).
h2
(c) Daca 2 1 > 0, adica jhj > c, atunci sistemul (5.5.2) este echivalent cu sistemul
c
8

z D h;

<
x2
y2
C



2 D 1;
q
q
2

h2
h2

: a
1
b
1
c2

care reprezinta ecuatiile unei elipse de semiaxe a

c2

h2
c2

1 si b

h2
c2

1, situata n planul z D h.

C UADRICE 133
(2) Intersectii cu plane paralele cu planul xOz. De data aceasta avem de studiat solutiile sistemului de
ecuatii
8
<y D h;
2
2
z2
:x C y
D 1
a2
b2 c2
sau
8
<y D h;
2
(5.5.3)
z2
h2
:x
D
1
:
2
2
2
a
c
b
Acest sistem este echivalent cu sistemul
8
<y D h;
2
x2
h2
:z
D
1
C
;
c 2 a2
b2
sau

y D h;

<
z2
2

q

h2

: c b2 C 1

x2
2 D 1;
 q
h2
a b2 C 1

q
q
2
2
care reprezinta, indiferent de valoarea lui h, ecuatiile unei hiperbole de semiaxe c hb 2 C 1 si a hb 2 C 1,
situata n planul y D h, astfel ncat axa hiperbolei care intersecteaza curba este paralela cu axa Oz,
iar cealalta axa este paralela cu axa Ox.
(3) Intersectii cu plane paralele cu planul yOz. Situatia este perfect analoaga cu cea discutata la punctul
precedent.
Hiperboloidul cu doua panze de rotatie. Daca a D b, ecuatia hiperboloidului cu doua panze se scrie
x2 C y2
a2

z2
D
c2

1:

Acest tip particular de hiperboloid se numeste hiperboloid cu doua panze de rotatie, deoarece, dupa cum
vom vedea n capitolul urmator, el se poate obtine prin rotirea unei hiperbole n jurul axei Oz. Este de
remarcat ca, n cazul hiperboloizilor cu doua panze de rotatie, orice plan care trece prin axa Oz este
plan de simetrie al hiperboloidului.
Planul tangent ntr-un punct al hiperboloidului cu doua panze. Daca M0 .x0 ; y0 ; z0 / este un punct
oarecare al hiperboloidului cu doua panze, se poate arata, exact ca n cazul elipsoidului, ca ecuatia
planului tangent n M0 la hiperboloid va fi
xx0
yy0
C 2
2
a
b

zz0
D
c2

1;

adica ea se poate obtine prin dedublarea ecuatiei hiperboloidului cu doua panze.

134 C APITOLUL 5

5.6 Paraboloidul eliptic


Definitia 5.4. Se numeste paraboloid eliptic multimea punctelor din spatiu ale caror coordonate relativ
la un sistem cartezian de coordonate verifica o ecuatie de forma
x2
y2
C
D 2z;
p
q

(5.6.1)

unde p si q sunt numere reale strict pozitive, care se numesc parametrii paraboloidului eliptic.

Figura 5.5: Paraboloidul eliptic

Forma paraboloidului eliptic. Simetriile paraboloidului eliptic nu sunt atat de numeroase ca n cazul
cuadricelor studiate pana acum. Astfel, el are:
(1) doua plane de simetrie (yOz si xOz, deoarece coordonatele x si z apar doar la puterea a doua);
(2) o axa de simetrie, axa Oz, ca intersectie a celor doua plane de simetrie.
Mai departe, ca si mai nainte, vom studia intersectia dintre paraboloidul eliptic si plane paralele cu cele
trei plane de coordonate.
(1) Intersectii cu plane paralele cu planul xOy. Avem de studiat solutiile sistemului
8
<z D h
x2
y2
:
C
D 2z;
p
q
sau

Avem trei situatii de examinat:

8
<z D h
x2
y2
:
C
D 2h:
p
q

(5.6.2)

C UADRICE 135
(a) Daca h < 0, atunci sistemul (5.6.2) nu admite solutii, adica planul si suprafata nu au puncte
comune.
fapt,
(b) Daca h D 0, atunci sistemul (5.6.2) admite o solutie unica, .0; 0; 0/, adica originea. In
aceasta nseamna ca planul de coordonate xOy este tangent la paraboloidul hiperbolic n originea coordonatelor.
(c) Daca h > 0, sistemul (5.6.2) se poate scrie
8

zDh

<
x2
y2
C



2 D 1;

2
p
p

:
2ph
2qh
ceea ce reprezinta ecuatiile unei elipse, situata n planul z D h, de semiaxe

2ph si

2qh.

(2) Intersectii cu plane paralele cu planul xOz. De data aceasta, avem de studiat sistemul
8
<y D h;
x2
y2
:
C
D 2z
p
q
sau
8
<y D h;
ph2
:x 2 D 2pz
;
q
care sunt ecuatiile unei parabole de parametru p, situata n planul y D h.
(3) Intersectii cu plane paralele cu planul yOz. Avem de studiat solutiile sistemului
8
<x D h;
y2
x2
:
C
D 2z
p
q
sau
8
<x D h;
qh2
:y 2 D 2qz
;
p
care sunt ecuatiile unei parabole de parametru q, situata n planul x D h.
Paraboloidul eliptic de rotatie. Daca cei doi parametrii ai paraboloidului sunt egali, p D q, atunci
ecuatia suprafetei devine
x2 C y2
D 2z
p
sau
x 2 C y 2 D 2pz:
Acest paraboloid particular se numeste paraboloid eliptic de rotatie. Suprafata se poate obtine, ntradevar, prin rotirea unei parabole n jurul axei Oz, asa cum vom vedea mai tarziu.

136 C APITOLUL 5
Planul tangent ntr-un punct al paraboloidului eliptic. Fie M0 .x0 ; y0 ; z0 / un punct oarecare al paraboloidului eliptic (5.6.1). Studiem mai ntai intersectia dintre paraboloid si o dreapta oarecare ce trece
prin punctul M0 . Ecuatiile parametrice ale unei astfel de drepte se pot scrie:
8

<x D x0 C lt;
y D y0 C mt;

:
z D z0 C nt:
Inlocuind n ecuatia paraboloidului, obtinem:
.x0 C lt /2
.y0 C mt /2
C
D 2.z0 C nt/
p
q
sau
q.x0 C lt /2 C p.y0 C mt /2

2pq.z0 C nt/ D 0:

Dupa ce facem calculele si grupam dupa puterile lui t, ecuatia de mai sus se transforma n:
t 2 .ql 2 C pm2 / C 2t .qx0 l C py0 m

pq n/ C qx02 C py02

2pqz0 D 0:

Termenul liber este egal cu zero, deoarece M0 se afla pe paraboloid, deci ecuatia de intersectie devine
t 2 .ql 2 C pm2 / C 2t .qx0 l C py0 m

pq n/ D 0:

(5.6.3)

Pentru ca dreapta si paraboloidul sa aiba un singur punct (dublu) n comun, ecuatia de intersectie (5.6.3)
trebuie sa aiba solutie dubla. Dar o solutie este, ntotdeauna, t D 0, prin urmare si a doua solutie trebuie
sa fie zero, ceea ce este posibil doar daca termenul de gradul ntai n t dispare, adica daca avem
qx0 l C py0 m

pq n D 0:

(5.6.4)

Daca punem n este vectorul de componente .qx0 ; py0 ; pq/, iar v.l; m; n/ este vectorul director al
dreptei, atunci ecuatia (5.6.4) este echivalenta cu n  v D 0, adica orice dreapta care trece prin M0 , iar
vectorul sau director verifica ecuatia (5.6.4) este perpendicular pe vectorul n. Dar aceasta nu nseamna
altceva decat ca n este vectorul normal la planul tangent la paraboloidul eliptic n punctul M0 . Ca atare,
ecuatia planului tangent n M0 este:
qx0 .x

x0 / C py0 .y

y0 /

pq.z

z0 / D 0

sau
qx0 x C py0 y

pqz

qx02

py02 C pqz0 D 0

sau, nca,
qx0 x C py0 y

pqz

pqz0

.qx02

py02 C 2pqz0 / D 0:

Termenul din paranteza din ecuatia de mai sus este egal cu zero, din nou, pentru ca M0 se afla pe
paraboloid, deci ecuatia devine:
qx0 x C py0 y D pq.z C z0 /

C UADRICE 137
sau, daca mpartim prin pq,

xx0
yy0
C
D p.z C z0 /:
p
q

(5.6.5)

Este de remarcat ca, si n cazul paraboloidului eliptic, ca si n cazul celorlalte cuadrice studiate pana
acum ecuatia planului tangent se obtine din ecuatia paraboloidului (5.6.1) prin dedublare. Diferenta este
ca de data aceasta apar si termeni de gradul ntai. Regulile de dedublare sunt, deci:
 x 2 si y 2 se nlocuiesc cu xx0 (respectiv yy0 );
 x se nlocuieste cu .z C z0 /=2.

5.7 Paraboloidul hiperbolic


Definitia 5.5. Se numeste paraboloid hiperbolic multimea punctelor din spatiu ale caror coordonate
relativ la un sistem cartezian de coordonate verifica o ecuatie de forma
x2
p

y2
D 2z;
q

(5.7.1)

unde p si q sunt numere reale strict pozitive, care se numesc parametrii paraboloidului hiperbolic.

Figura 5.6: Paraboloidul hiperbolic

Forma paraboloidului hiperbolic.


boloidului eliptic:

Simetriile paraboloidului hiperbolic sunt aceleasi cu cele ale para-

(1) doua plane de simetrie (yOz si xOz, deoarece coordonatele x si z apar doar la puterea a doua);
(2) o axa de simetrie, axa Oz, ca intersectie a celor doua plane de simetrie.
Mai departe, vom studia intersectia dintre paraboloidul hiperbolic si plane paralele cu cele trei plane de
coordonate.

138 C APITOLUL 5
(1) Intersectii cu plane paralele cu planul xOy. Avem de studiat solutiile sistemului
8
<z D h
x2 y2
:
D 2z;
p
q
sau

8
<z D h
x2 y2
:
D 2h:
p
q

(5.7.2)

Avem trei situatii de examinat:


(a) Daca h < 0, atunci h > 0, iar sistemul (5.7.2) se poate rescrie sub forma
8

z D h
<
y2

2

:
2qh

p

x2
2ph

2 D 1;

p
p
ceea ce reprezinta ecuatiile unei hiperbole de semiaxe
2qh si
2ph, situata n planul
z D h, astfel ncat semiaxa care intersecteaza hiperbola este paralela cu axa Oy, iar cealalta
semieaxa este paralela cu axa Ox.
(b) Daca h D 0, atunci sistemul (5.7.2) devine

8
<z D 0
x2 y2
:
D 0:
p
q

Acestea sunt ecuatiile unei perechi de drepte concurente, situate n planul xOy, care trec prin
origine:
8
8
<z D 0;
<z D 0;
x
x
y
y
respectiv
p D 0;
:p
: p C p D 0:
p
q
p
q
(c) Daca h > 0, sistemul (5.7.2) se poate scrie
8

zDh

<
x2

2

:
2ph

y2
p
2 D 1;
2qh

p
p
ceea ce reprezinta ecuatiile unei hiperbole de semiaxe 2ph si 2qh, situata n planul z D h,
astfel ncat semiaxa care intersecteaza hiperbola este paralela cu axa Ox, iar cealalta semieaxa
este paralela cu axa Oy.

C UADRICE 139
(2) Intersectii cu plane paralele cu planul xOz. De data aceasta, avem de studiat sistemul
8
<y D h;
x2 y2
:
D 2z
p
q
sau

8
<y D h;

:x 2 D 2pz C

ph2
;
q

care sunt ecuatiile unei parabole de parametru p, situata n planul y D h.


(3) Intersectii cu plane paralele cu planul yOz. Avem de studiat solutiile sistemului
8
<x D h;
x2 y2
:
D 2z
p
q
sau

8
<x D h;
:y 2 D

2qz C

qh2
;
p

care sunt ecuatiile unei parabole de parametru q, situata n planul x D h.


Generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic. Paraboloidul hiperbolic are o importanta trasatura
comuna cu hiperboloidul cu o panza: pe ambele exista doua familii de drepte, cate o pereche de drepte
prin fiecare punct al paraboloidului. Pentru a determina ecuatiile acestor familii de de drepte, numite
generatoare rectilinii ale paraboloidului hiperbolic, procedam ca si n cazul hiperboloidului cu o panza.
Rescriem, mai ntai, ecuatia paraboloidului hiperbolic sub forma
 


x
y
x
y
 p Cp
D 2z  1:
p
p
p
q
p
q
Pornind de la aceasta ecuatie, putem obtine o familie de drepte:
8 

x
y

< pp pq D 2z;



x
y

D ;
: p C p
p
q

(5.7.3)

unde  si  sunt doi parametrii reali, care nu se anuleaza simultan. Daca nmultim membru cu membru
cele doua ecuatii din sistemul (5.7.3), obtinem fie 0 D 0, daca unul dintre parametrii se anuleaza, fie
ecuatia paraboloidului hiperbolic, ceea ce nseamna ca dreapta se afla pe paraboloid, pentru orice valori
acceptabile ale celor doi parametrii1 .
1 acceptabil nseamna

ca 2 C 2 0.

140 C APITOLUL 5
Exact n acelasi mod se demonstreaza ca dreptele
8 

x
y

< pp C pq D 2z;



y
x

D ;
p
: p
p
q

(5.7.4)

unde si sunt doi parametrii reali, care nu se anuleaza simultan, sunt situate pe paraboloidul hiperbolic (5.7.1).
Se poate demonstra ca prin fiecare punct al hiperboloidului trece exact o pereche de generatoare
rectilinii, cate una din fiecare familie.
Planul tangent ntr-un punct al paraboloidului hiperbolic. Se poate arata usor, ca n cazul paraboloidului eliptic, ca ecuatia planului tangent la paraboloid ntr-un punct M0 .x0 ; y0 ; z0 / al sau se poate
obtine prin dedublare, plecand de la ecuatia suprafetei, adica ecuatia planului tangent este
xx0
p

yy0
D z C z0 :
q

(5.7.5)

5.8 Cilindrul eliptic


Definitia 5.6. Se numeste clilindru eliptic locul geometric al punctelor din spatiu ale caror coordonate
fata de un sistem ortogonal de coordonate verifica ecuatia
x2
y2
C
D 1;
a2
b2
unde a; b sunt doua numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului eliptic.

Figura 5.7: Cilindrul eliptic

(5.8.1)

C UADRICE 141
Forma cilindrului eliptic. Incepem prin a examina simetriile cilindrului. Este clar, nainte de toate, ca
cilindrul admitic admite toate simetriile elipsoidului si hiperboloizilor:
 trei plane de simetrie (planele de coordonate);
 trei axe de simetrie (axele de coordonate);
 un centru de simetrie (originea).

In plus, deoarece ecuatia cilindrului nu contine coordonata z, cilindrul eliptic mai are o familie de plane
de simetrie (toate planele paralele cu planul xOy) si doua familii de axe de simetrie:
 orice dreapta care este paralela cu axa Ox si intersecteaza axa Oz;
 orice dreapta care este paralela cu axa Oy si intersecteaza axa Oz.
Mai mult, orice punct de pe axa Oz este un centru de simetrie.
Ne ocupam, acum, de intersectiile cu plane paralele cu planele de coordonate.
(1) Plane paralele cu planul xOz. Avem de analizat sistemul
8
<z D h;
2
2
: x C y D 1;
a2
b2
ceea ce reprezinta, pentru orice h real, ecuatiile unei elipse situate n planul z D h, de semiaxe egale
cu a si b.
(2) Plane paralele cu planul xOz. De data asta, sistemul de studiat este
8
<y D h;
2
2
:x C y D 1
a2
b2
sau
8
<y D h;


h2
:x 2 D a 2 1
:
b2
Aici avem trei situatii de examinat.

(5.8.2)

h2
(a) Daca 1
< 0, adica h2 > b 2 , atunci sistemul (5.8.2) nu admite solutii, ceea ce nseamna ca
c2
planul si cilindrul nu se intersecteaza.
h2
(b) Daca 1
D 0, adica h D b, atunci sistemul (5.8.2) se reduce la
c2
(
y D b;
x D 0;
care sunt ecuatiile unei drepte paralele cu Oz (e clar, cate o dreapta pentru fiecare valoare a lui
h (c sau . c/).

142 C APITOLUL 5

(c) Daca 1

h2
> 0, adica h2 < b 2 , atunci sistemul (5.8.2) se reduce la
c2
8

<y D h; s

2
h

1
;
:x D a
b2

adica obtinem cate o pereche de drepte (paralele cu Oz si de data aceasta) pentru fiecare valoare
admisibila a lui h
(3) Plane paralele cu planul yOz. Analiza este perfect analoaga cu cea de la punctul precedent.
Observatie. Cilindrul eliptic este o asa numita suprafata cilindrica, generata de o familie de drepte
paralele cu o dreapa data (axa Oz, n cazul nostru), numite generatoare si care intersecteaza o curba
data. In cazul nostru, acea curba data poate fi aleasa sa fie oricare dintre elipsele (egale) care se obtin
prin intersectii cu planul xOy.
Cilindrul eliptic de rotatie (cilindrul circular). Daca cele doua semiaxe ale cilindrului sunt egale,
a D b, atunci ecuatia cilindrului se poate scrie
x 2 C y 2 D a2 :
Aceasta suprafata se numeste cilindru de rotatie sau circular de raza a si se poate obtine prin rotirea
oricareia dintre generatoarele sale n jurul axei Oz.
Planul tangent ntr-un punct al cilindrului eliptic. Fie M0 .x0 ; y0 ; z0 / un punct oarecare al cilindrului eliptic (5.8.1). Vom studia, ca de obicei, conditia ca o dreapta care trece prin M0 sa fie tangenta
cilindrului, Ne reamintim ca ecuatiile unei drepte oarecare prin M0 sunt:
8

<x D x0 C lt;
./ y D y0 C mt;

:
z D z0 C nt:
Daca nlocuim n ecuatia cilindrului, obtinem:
.x0 C lt /2
.y0 C mt/2
C
D1
a2
b2
sau
b 2 .x0 C lt /2 C a2 .y0 C mt /2

a2 b 2 D 0:

Dupa efectuarea calculelor, obtinem ecuatia


t 2 .b 2 l 2 C a2 m2 / C 2t .b 2 x0 l C a2 y0 m/ C b 2 x02 C a2 y02

a2 b 2 D 0:

Cum M0 apartine cilindrului, termenul liber este egal cu zero, deci ecuatia de intersectie se reduce la
t 2 .b 2 l 2 C a2 m2 / C 2t .b 2 x0 l C a2 y0 m/ D 0:

(5.8.3)

C UADRICE 143
Pentru ca dreapta si cilindrul sa aiba un singur punct (dublu) n comun, ecuatia de intersectie (5.8.3)
trebuie sa aiba solutie dubla. Dar o solutie este, ntotdeauna, t D 0, prin urmare si a doua solutie trebuie
sa fie zero, ceea ce este posibil doar daca termenul de gradul ntai n t dispare, adica daca avem
b 2 x0 l C a2 y0 m D 0:

(5.8.4)

Daca n este vectorul de componente .b 2 x0 ; a2 y0 ; 0/, iar v.l; m; n/ este vectorul director al dreptei, atunci
ecuatia (5.8.4) este echivalenta cu n  v D 0, adica orice dreapta care trece prin M0 , iar vectorul sau
director verifica ecuatia (5.8.4) este perpendiculara pe vectorul n. Dar aceasta nu nseamna altceva decat
ca n este vectorul normal la planul tangent la cilindrul eliptic n punctul M0 . Ca atare, ecuatia planului
tangent n M0 este:
b 2 x0 .x x0 / C a2 y0 .y y0 / D 0
sau, dupa ce facem calculele si tinem cont, nca o data, de faptul ca M0 apartine cilindrului,
xx0
yy0
C 2 D 1;
2
a
b

(5.8.5)

adica, si de data aceasta, ecuatia planului tangent se poate obtine prin dedublare, plecand de la ecuatia
cilindrului eliptic.

5.9 Cilindrul hiperbolic


Definitia 5.7. Se numeste clilindru hiperbolic locul geometric al punctelor din spatiu ale caror coordonate fata de un sistem ortogonal de coordonate verifica ecuatia
x2
a2

y2
D 1;
b2

unde a; b sunt doua numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului hiperbolic.

Figura 5.8: Cilindrul hiperbolic

(5.9.1)

144 C APITOLUL 5
Forma cilindrului . Simetriile cilindrului hiperbolic sunt aceleasi cu simetriile cilindrului eliptic, asa
ca nu le vom mai discuta nca o data.
Ne ocupam, acum, de intersectiile cu plane paralele cu planele de coordonate.
(1) Plane paralele cu planul xOz. Avem de analizat sistemul
8
<z D h;
2
y2
:x
D 1;
a2 b 2
ceea ce reprezinta, pentru orice h real, ecuatiile unei hiperbole situate n planul z D h, de semiaxe
egale cu a si b.
(2) Plane paralele cu planul xOz. De data asta, sistemul de studiat este
8
<y D h;
2
y2
:x
D1
a2 b 2
sau

8
<y D h;



h2
:x 2 D a2 1 C
:
b2

(5.9.2)

ceea ce reprezinta, pentru fiecare h real, o pereche de drepte distincte


8
<y D h;

r
2
:x D a 1 C h :
b2
(3) Plane paralele cu planul yOz. Sistemul care ne da intersectia este, acum,
8
<x D h;
2
y2
:x
D1
a2 b 2
sau

8
<y D h;

:y 2 D b 2

h2
a2

1 :

(5.9.3)

Aici avem trei situatii de examinat.


h2
(a) Daca 2 1 < 0, adica h2 < a2 , atunci sistemul (5.9.3) nu admite solutii, ceea ce nseamna ca
a
planul si cilindrul nu se intersecteaza.

C UADRICE 145

(b) Daca

h2
D 0, adica h D a, atunci sistemul (5.9.3) se reduce la
a2
(
x D a;
y D 0;

care sunt ecuatiile unei drepte paralele cu Oz (e clar, cate o dreapta pentru fiecare valoare a lui
h (a sau . a/).
h2
(c) Daca 2 1 > 0, adica h2 > a2 , atunci sistemul (5.9.3) se reduce la
a
8

<x D h; s
 2

h

1 ;
:y D b
a2
adica obtinem cate o pereche de drepte (paralele cu Oz si de data aceasta) pentru fiecare valoare
admisibila a lui h
Observatie. Cilindrul hiperbolic este, ca si cilindrul eliptic, o suprafata cilindrica, generata de o familie
de drepte paralele cu o dreapa data (axa Oz, n cazul nostru), numite generatoare si care intersecteaza o
curba data. In cazul nostru, acea curba data poate fi aleasa sa fie oricare dintre hiperbolele (egale) care
se obtin prin intersectii cu planul xOy.
Planul tangent ntr-un punct al cilindrului hiperbolic. Exact ca si n cazul cilindrului eliptic, se
demonstraza ca planul tangent ntr-un punct M0 .x0 ; y0 ; z0 / al cilindrului hiperboolic se poate obtine
plecand de la ecuatia suprafetei, prin dedublare, adica ecuatia planului tangent este
xx0
a2

yy0
D 1:
b2

(5.9.4)

5.10 Cilindrul parabolic


Definitia 5.8. Se numeste clilindru parabolic locul geometric al punctelor din spatiu ale caror coordonate
fata de un sistem ortogonal de coordonate verifica ecuatia
y 2 D 2px;
unde p este un numar real strict pozitiv, numit parametrul cilindrului parabolic.

Forma cilindrului parabolic.

Cilindrul parabolic (5.10.1) este simetric relativ la:

 planul yOz;
 planul xOy si orice plan paralel cu el;
 axa Oy si orice dreapta paralela cu ea care intersecteaza axa Oz.

(5.10.1)

146 C APITOLUL 5

Figura 5.9: Cilindrul parabolic


Ne ocupam, acum, de intersectiile cu plane paralele cu planele de coordonate.
(1) Plane paralele cu planul xOy. Avem de analizat sistemul
(
z D h;
y 2 D 2px;
ceea ce reprezinta, pentru orice h real, ecuatiile unei parabole de parametru p, situata n planul
z D h.
(2) Plane paralele cu planul xOz. De data asta, sistemul de studiat este
(
y D h;
y 2 D 2px
sau

8
<y D h;
h2
:x D
:
2p

(5.10.2)

Ecuatia (5.10.2) reprezinta o dreapta paralela cu axa Oz, pentru orice valoare a lui h. Plane paralele
cu planul yOz. Avem de investigat sistemul
(
x D h;
y 2 D 2px
sau

Aici avem trei situatii de examinat.

x D h;
y 2 D 2ph:

(5.10.3)

C UADRICE 147
(a) Daca h < 0, atunci sistemul (5.10.3) nu admite solutii, ceea ce nseamna ca planul si cilindrul
nu se intersecteaza.
(b) Daca h D 0, atunci sistemul (5.10.3) se reduce la
(
x D 0;
y D 0;
care sunt ecuatiile axei Oz.
(c) Daca h > 0, atunci sistemul (5.10.3) se reduce la
(
x D h;
p
y D 2ph;
adica obtinem cate o pereche de drepte (paralele cu Oz) pentru fiecare valoare admisibila a lui h
Observatie. Cilindrul parabolic este si el o suprafata cilindrica, generata de o familie de drepte paralele
cu o dreapa data (axa Oz, n cazul nostru), numite generatoare si care intersecteaza o curba data. In
cazul nostru, acea curba data poate fi aleasa sa fie oricare dintre parabolele (egale) care se obtin prin
intersectii cu planul xOy.
Planul tangent ntr-un punct al cilindrului parabolic. Fie M0 .x0 ; y0 ; z0 / un punct oarecare al cilindrului parabolic (5.10.1). Vom studia, ca de obicei, conditia ca o dreapta care trece prin M0 sa fie
tangenta cilindrului. Ne reamintim ca ecuatiile unei drepte oarecare prin M0 sunt:
8

<x D x0 C lt;
./ y D y0 C mt;

:
z D z0 C nt:
Daca nlocuim n ecuatia cilindrului, obtinem:
.y0 C mt /2 D 2p.x0 C lt/:
Dupa efectuarea calculelor, obtinem ecuatia
m2 t 2 C 2t . pl C y0 m/ C y02

2px0 D 0:

Cum M0 apartine cilindrului, termenul liber este egal cu zero, deci ecuatia de intersectie se reduce la
m2 t 2 C 2t . pl C y0 m/ D 0:

(5.10.4)

Pentru ca dreapta si cilindrul sa aiba un singur punct (dublu) n comun, ecuatia de intersectie (5.10.4)
trebuie sa aiba solutie dubla. Dar o solutie este, ntotdeauna, t D 0, prin urmare si a doua solutie trebuie
sa fie zero, ceea ce este posibil doar daca termenul de gradul ntai n t dispare, adica daca avem
pl C y0 m D 0:

(5.10.5)

148 C APITOLUL 5
Daca n este vectorul de componente . p; y0 ; 0/, iar v.l; m; n/ este vectorul director al dreptei, atunci
ecuatia (5.10.5) este echivalenta cu n  v D 0, adica orice dreapta care trece prin M0 , iar vectorul sau
director verifica ecuatia (5.10.5) este perpendiculara pe vectorul n. Dar aceasta nu nseamna altceva
decat ca n este vectorul normal la planul tangent la cilindrul parabolic n punctul M0 . Ca atare, ecuatia
planului tangent n M0 este:
p.x x0 / C y0 .y y0 / D 0
sau, dupa ce facem calculele si tinem cont, nca o data, de faptul ca M0 apartine cilindrului,
yy0 D p.x C x0 /;

(5.10.6)

adica, si de data aceasta, ecuatia planului tangent se poate obtine prin dedublare, plecand de la ecuatia
cilindrului parabolic si aplicand regulile de dedublare.
 y 2 se nlocuieste cu yy0 ;
 x se nlocuieste cu .x C x0 /=2.

5.11 Probleme
Problema 5.1. Sa se gaseasca punctele de intersectie ale elipsoidului
x2
y2
z2
C
C
D1
12
8
4
cu dreapta
x D 4 C 2t; y D

6 C 3t; z D

Problema 5.2. Sa se determine curbele de intersectie ale elipsoidului


x2
y2
z2
C
C
D1
4
9
16
cu planele de coordonate.
Problema 5.3. Sa se scrie ecuatia planului tangent la elipsoidul
x2
y2
z2
C
C
D1
4
3
9
n punctele lui de intersectie cu planul x D y D z.
Problema 5.4. Sa se scrie ecuatiile planelor tangente la elipsoidul
x2
y2
z2
C
C
D 1;
4
9
8
paralele cu planul
3x

2y C 5z C 1 D 0:

2t:

C UADRICE 149
Problema 5.5. Determinati unghiul pe care l formeaza generatoarele conului
z2
D0
6

x2 C y2
cu axa Oz.

Problema 5.6. Determinati punctele de intersectie ale elipsoidului


x2
y2
z2
C
C
D1
16
12
4
cu dreapta
x

4
2

yC6
zC2
D
:
3
2

Problema 5.7. Determinati punctele de intersectie ale hiperboloidului cu doua panze


x2
y2
C
4
1

z2
D
9

cu dreapta
x

3
1

1
1

6
3

Problema 5.8. Determinati punctele de intersectie ale hiperboloidului cu o panza


x2
y2
C
16
9

z2
D1
1

cu dreapta
x

4
4

yC2
z 1
D
:
0
1

Problema 5.9. Determinati punctele de intersectie ale paraboloidului hiperbolic


x2

4y 2 D 4z

cu dreapta
x

2
2

y
z 3
D
:
1
2

Problema 5.10. Determinati o dreapta care sa treaca prin punctul M.5; 1; 2/ si care sa aiba un singur
punct comun cu suprafata
y2 z2
x2
C
D 1:
9
4
1
Problema 5.11. Determinati generatoarele rectilinii ale suprafetei
y2
x2
C
9
4
care trec prin punctul M.6; 2; 8/.

z2
D1
16

150 C APITOLUL 5
Problema 5.12. Determinati generatoarele rectilinii ale suprafetei
x2
16
care sunt paralele cu planul 3x C 2y

y2
Dz
4

4z D 0.

Problema 5.13. Stabiliti ecuatia planului tangent la suprafata


x2
y2
C
9
1

z2
D
4

n punctul M. 6; 2; 6/.
Problema 5.14. Sa se scrie ecuatia planului tangent la hiperboloidul
x2
y2
z2
C
C
4
9
17

1D0



17
n punctul M 2; 1;
.
3
Problema 5.15. Sa se scrie ecuatia planului tangent la hiperboloidul
x2
y2
C
4
1

z2
C1D0
5



p
n punctul M 4;
15; 10 .
Problema 5.16. Sa se scrie ecuatia planului tangent la hiperboloidul
x2
9

y2
z2
C
4
3

1 D 0;

paralel cu planul
2x C 3y

z C 11 D 0:

Problema 5.17. Sa se scrie ecuatia planului tangent la hiperboloidul


3x 2

12y 2 C z 2

3 D 0;

paralel cu planul
2x C 3y

z C 11 D 0:

Problema 5.18. Sa se scrie ecuatiile dreptelor care trec prin punctul M.6; 2; 8/ si se afla pe hiperboloidul
16x 2 C 36y 2

9z 2

144 D 0:

C UADRICE 151
Problema 5.19. Sa se gaseasca punctele de intersectie ale dreptei
x
y
z
D D
2
3
1
cu paraboloidul eliptic
x2
y2
C
D 2z:
4
9
Problema 5.20. Sa se gaseasca punctele de intersectie ale dreptei
x
y
z
D D
2
3
1
cu paraboloidul hiperbolic
x2
4

y2
D 2z:
9

Problema 5.21. Sa se scrie ecuatiile planelor tangente la paraboloidul eliptic


x2
y2
C
D 2z
2
4
n punctele de intersectie cu dreapta
x D y D z:
Problema 5.22. Sa se scrie ecuatiile planelor tangente la paraboloidul hiperbolic
x2
2

y2
D 2z
4

n punctele de intersectie cu dreapta


x D y D z:
Problema 5.23. Sa se scrie ecuatia planului tangent la paraboloidul eliptic
x2
y2
C
D z;
5
3
paralel cu planul
x

3y C 2z

1 D 0:

Problema 5.24. Sa se scrie ecuatia planului tangent la paraboloidul hiperbolic


x2

y2
D 3z;
4

paralel cu planul
x

3y C 2z

1 D 0:

152 C APITOLUL 5
Problema 5.25. Sa se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
x2
16

y2
Dz
4

care sunt paralele cu planul


3x C 2y

4z D 0:

Problema 5.26. Sa se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic


4x 2

9y 2 D 36z

p
care trec prin punctul M.3 2; 2; 1/.
Problema 5.27. Se da paraboloidul hiperbolic

y2
Dz
4

x2
si unul dintre planele sale tangente,
10x

2y

21 D 0:

Determinati ecuatiile celor doua drepte de intersectie dintre paraboloid si plan.


Problema 5.28. Determinati planele tangente la paraboloidul
y2
x2
C
Dz
12
4
care sunt paralele cu planul
x

2z D 0:

Partea II

Transformari geometrice si proiectii

CAPITOLUL

geometrice n plan
Transformari

6.1 Generalitati
In multe dintre cartile de grafica pe calculator, transformarile geometrice n plan se studiaza mpreuna
cu cele n spatiu sau chiar sunt tratate ca un caz particular al celor tridimensionale. Exista, dupa parerea
autorului, motive suficiente ca acestor transformari sa li se atribuie un spatiu corespunzator. In primul
rand, pentru studentii cu putine cunostinte de geometrie, este mult mai usor de nteles si de vizualizat,
ntr-o prima etapa, modul n care actioneaza transformarile n plan, urmand ca apoi sa se abordeze transformarile spatiale. Pe de alta parte, chiar n grafica tridimensionala transformarile plane joaca un rol
important, ntrucat instrumentele pe care se vizualizeaza grafica sunt, n esenta , bidimensionale.

6.2 Reprezentarea geometriei bidimensionale. Coordonate omogene n


plan
Dupa cum am vazut mai devreme, n acest curs, forma si dimensiunile obiectelor plane sunt caracterizate prin descrieri numerice bidimensionale, legate de un sistem de coordonate, de obicei sistemul de
coordonate carteziene xOy. Elementul de baza al oricarui model bidimensional este punctul. Dupa ce
o figura geometrica este reprezentata prin intermediul punctelor sale, putem aplica acestora un set de
transformari geometrice care, ca efect, vor modifica pozitia si forma figurii. In figura 6.1, de exemplu,
este reprezentat un triunghi ABC prin intermediul coordonatelor varfurilor sale. Conventia pe care o
vom adopta, de acum ncolo, n toate aplicatiile pe care le vom face, este ca fiecare punct este reprezentat
ca vectorul coloana al coordonatelor sale. Daca avem un poligon cu n varfuri, acesta va fi reprezentat ca
o matrice cu n coloane si doua linii. Astfel, un triunghi va fi reprezentate printr-o matrice
P Triunghi D


x1 x2 x3
:
y1 y2 y3

156 C APITOLUL 6

B.1:5; 4/

C.4; 3/

3
2
1

A.1; 1/

0
0

Figura 6.1: Reprezentarea unui triunghi prin coordonatele varfurilor sale


Notatia matriciala este foarte utila pentru definirea si manipularea geometriei n grafica pe calculator.
Ar fi foarte util, din acest motiv, ca toate transformarile geometrice sa poata fi reprezentate sub aceasta
forma, cu alte cuvinte, aplicarea unei transformari geometrice asupra unei figuri sa se reduca la nmultirea
matricei asociate transformarii cu matrica asociata figurii. Din pacate, acest lucru nu este posibil, atata
vreme cat punctele sunt descrise prin intermediul coordonatelo lor obisnuite, adica cele carteziene. Motivul este ca, desi majoritatea transformarilor geometrice elementare sunt descrise prin nmultiri de matrici,
translatia, de exemplu, este descrisa prin adunarea vectoriala. Din fericire, aceasta problema poate fi rezolvata relativ usor, pretul platit fiind utilizarea unui alt sistem de coordonate, care utilizeaza asa-numitele
coordonate omogene.
Reprezentarea punctelor n coordonate omogene furnizeaza o abordare unitara a transformarilor geometrice. Pentru a ntelege coordonatele omogene, sa ne nchpuim un punct P1 .x1 ; y1 /, unde x1 si y1
sunt coordonatele carteziene bidimensionale ale punctului. Punctul P1 poate fi privit ca fiind un punct
din R3 , din planul z D 1, cu alte cuvinte, avem P1 D P1 .x1 ; y1 ; 1/. Punctele de pe dreapta care uneste
P1 cu originea sistemului de coordonate, pot fi descrise prin intermediul unui parametru real h, astfel
ncat:
P .x; y; z/ D P .hx1 ; hy1 ; h/:
Orice punct din plan poate fi reprezentat prin unul dintre punctele de-a lungul acestei drepte din spatiul
tridimensional, cu exceptia originii, care corespunde lui h D 0. Coordonatele ordinare corespund punctului unde dreapta intersecteaza planul z D 1. Diferite puncte din plan sunt reprezentate prin drepte prin
origine diferite.
In coordonate omogene, prin urmare, un punct este reprezentat sub forma P .hx; hy; h/. Sa consideram, de exemplu, punctul P .2; 4/, n coordonate carteziene bidimensionale obisnuite. Urmatoarele
reprezentari omogene identifica, toate, acelasi punct: P .4; 8; 2/, P .6; 12; 3/, P .2; 4; 1/. Date fiind co-

C UADRICE 157
ordonatele omogene ale unui punct, P .m; n; h/, coordonatele carteziene obisnuite pot fi determinate din
reprezentarea omogena P .m= h; n= h; 1/. Se obtine
m
;
h
n
yD :
h

xD

Atunci cnd se utilizeaza coordonate omogene, punctele din spatiul bidimensional sunt reprezentate prin
matrici de tip 3  n, unde n este numarul de puncte care definesc figura geometrica n cauza. In cazul
unui triunghi, se obtine:
1
0
x1 x2 x3
P Triunghi D @y1 y2 y3 A :
1 1 1

6.3 Translatii

4
3

4
A

D0

2
1

A0

B0

2
B

C0

1
C

Figura 6.2: Un patrulater si translatatul sau de vector v.1; 1/, variatia vectorilor de pozitie
Se numeste translatie de vector v.h; k/ o aplicatie care asociaza unui punct A.x; y/ un punct A0 .x 0 ; y 0 /
astfel ncat:
rA0 D rA C v
(6.3.1)
sau, pe componente
x 0 D x C h;

y 0 D y C k:

(6.3.2)

Prin conventie, relatia (6.3.1) se va scrie, de acum ncolo, sub forma:


A0 D A C v:

(6.3.3)

O translatie de vector v.h; k/ se noteaza cu T .h; k/ si e considerata ca fiind o aplicatie T .h; k/ W R2 !


R2 , data prin
T .h; k/.x; y/ D .x C h; y C k/:
(6.3.4)

158 C APITOLUL 6
In limbajul matricial, translatia de vector v.h; k/ asociaza unui punct A.x; y/ un punct A0 .x 0 ; y 0 / astfel
ncat
 0    
x
x
h
D
C
(6.3.5)
y0
y
k
Daca utilizam coordonate omogene, atunci translatia se poate reprezenta sub forma matriciala:
10 1
0 01 0
1 0 h
x
x
@y 0 A D @0 1 k A @y A ;
(6.3.6)
1
0 0 1
1
dupa cum se poate verifica usor, efectuand nmultirile matriciale. Icele ce urmeaza, vom utiliza pentru
matricea omogena asociata unei translatii aceeasi nitatie ca si pentru translatia nsasi, adica vom pune:
0
1
1 0 h
T .h; k/ D @0 1 k A :
(6.3.7)
0 0 1

In figura 6.3 se poate observa cum actioneaza translatia de vector v.1; 1/ asupra unui patrulater de
varfuri A.:5; 3/; B.1; 1/; C.2; :5/; D.3; 2:5/. Am indicat, de asemenea, pe figura, modul cum se transforma vectorii de pozitie ai varfurilor patrulaterului. Imaginile varfurilor sunt punctele A0 .1:5; 4/; B 0 .2; 2/C 0 .3; 1:5/; D 0 .4
Se pot demonstra cu usurinta urmatoarele proprietati ale translatiei:
(i) Orice translatie T .h; k/ este o bijectie, iar inversa ei este o translatie, T . h; k/.
(ii) Multimea tuturor translatiilor din plan formeaza un grup n raport cu compunerea aplicatiilor, elementul neutru fiind aplicatia identica, egala, de fapt, cu T.0; 0/.
(iii) Translatiile sunt izometrii (pastreaza distantele dintre puncte).
(iv) Grupul translatiilor este comutativ (adica daca aplicam unui punct doua translatii succesive, nu
conteaza ordinea n care le aplicam)1 .

6.4 Scalarea n raport cu originea


Scalarea n raport cu originea este, ca si translatia, o transformare foarte simpla. Ea se defineste ca fiind
o aplicatie S.sx ; sy / W R2 ! R2 , astfel ncat pentru orice .x; y/ 2 R2 , sa avem
S.sx ; sy /.x; y/ D .sx  x; sy  y/:

(6.4.1)

Aici sx ; sy sunt numere reale nenule care se numesc factori de scara. Daca un factor de scara s este
astfel ncat jsj > 1, atunci s se numeste marire, n timp ca daca jsj < 1, s se numeste micsorare. Daca
sx D sy , vom spune ca scalarea este uniforma. O scalare uniforma de factor de scala pozitiv se mai
numeste, uneori, magnificare.
Aceasta remarca nu este specifica tuturor transformarilor geometrice. In general, daca aplicam unui punct o
secventa de transformari geometrice, ordinea n care le aplicam este, de regula, esentiala.
1 Atentie!

C UADRICE 159
Si n cazul scalarii, aplicatia se poate reprezenta matricial. De aceasta data, avem de-a face cu o
aplicatie liniara, careia i putem asocia o matrice, pe care o vom nota cu acelasi simbol ca si aplicatia,
anume S.sx ; sy /. Coloanele matricii aplicatiei vor fi imaginile vectorilor bazei lui R2 , adica ale vectorilor .1; 0/; .0; 1/. Prin urmare, vom avea


s
0
S.sx ; sy / D x
:
0 sy
Aceasta nseamna ca imaginea prin scalare a unui punct A.x; y/ va fi un punct A0 .x 0 ; y 0 / astfel ncat sa
avem
  
  
 0
x
x
sx 0
x
D
S.s
;
s
/



(6.4.2)
x y
y0
y
0 sy
y
Si aici, ca si n cazul translatiei, vom prefera sa utilizam coordonate omogene, ceea ce nseamna ca
matricea scalarii se va scrie (utilizam aceeasi notatie!):
0
1
sx 0 0
S.sx ; sy / D @ 0 sy 0A :
(6.4.3)
0 0 1
Exemplul 6.1. Pentru exemplificare, vom considera, din nou, patrulaterul studiat n cazul translatiei,
ABCD, cu A.0:5; 3/; B.1; 1/; C.2; 0:5/; D.3; 2:5/ si i vom aplica, de data aceasta, o scalare de factori
sx D 2; sy D 1:5. Conform relatiei (6.4.2), imaginile varfurilor patrulaterului vor fi date de
0
10
1 0
1
2 0 0
0:5 1 2
3
1
2
4
6

A0 B 0 C 0 D 0 D @0 1:5 0A @ 3 1 0:5 2:5A D @4:5 1:5 0:75 3:75A :
0 0 1
1 1 1
1
1
1
1
1
Figura originala si rezultatul scalarii, mpreuna cu modul n care scalarea actioneaza asupra vectorilor de
pozitie, poti fi vazute n figura 6.1.
A0
4
3

2
1

D0

2
B

B0

C0

C
1

Figura 6.3: O scalare de factori .2; 1:5/


Observatie. Urmatoarele observatii sunt foarte usor de demonstrat si sunt lasate n grija cititorului:
(i) Orice scalare S.sx ; sy / este inversabila, iar inversa ei este S.1=sx ; 1=sy / (prin urmare este tot o
scalare).

160 C APITOLUL 6
(ii) Multimea tuturor scalarilor formeaza, n raport cu compunerea aplicatiilor, un grup (comutativ), n
care elementul neutru este aplicatia identica (adica S.1; 1/).
(iii) Scalarea nu este, de obicei, o izometrie (distanta dintre puncte se modifica) ceea ce are ca efect, n
particular, modificarea formei si a dimensiunilor unei figuri geometrice prin aplicarea unei scalari.

6.5 Reflexiile n raport cu axele de coordonate


Reflexiile fata de axele de coordonate sunt doua aplicatii, Rx ; Ry W R2 ! R2 , care asociaza, fiecare
dintre ele, unui punct A.x; y/, simetricul punctului fata de axa de coordonate corespunzatoare.
Sa ncepem cu Rx . Aceasta aplicatie asociaza, dupa cum spuneam, fiecarui punct A.x; y/ simetricul
sau relativ la axa Ox. Este usor de vazut ca simetricul lui A va fi punctul A0 .x; y/, asadar Rx .x; y/ D
.x; y/. Rezulta, de asemenea, imediat, ca Ry .x; y/ D .x; y/. Ca si n cazul scalarii, este usor de
4
0A
3A

D0

2
B10

C0
5

C
2

Figura 6.4: Un patrulater ABCD si reflexia sa fata de axa Oy, A0 B 0 C 0 D 0


constatat ca Rx si Ry sunt aplicatii liniare. Matricile lor fata de baza canonica a lui R2 sunt foarte usor
de determinat. Avem
Rx .1; 0/ D .1; 0/; Rx .0; 1/ D .0; 1/;

prin urmare, matricea lui Rx (notata cu acelasi simbol), va fi




1 0
Rx D
0
1
sau, n coordonate omogene:

1
@
Rx D 0
0

1
0 0
1 0A ;
0 1

ceea ce nseamna ca forma matriceala a lui Rx se va scrie:


 
 0 
x
1 0
x
D
y
0
1
y0
sau, n coordonate omogene,

0 01 0
1
x
@y 0 A D @0
0
1

10 1
x
0 0
A
@
yA :
1 0
1
0 1

(6.5.1)

(6.5.2)

(6.5.3)

(6.5.4)

C UADRICE 161
Exact la fel, matricea lui Ry va fi
Ry D
sau, n coordonate omogene:


1 0
;
0 1

(6.5.5)

1
1 0 0
Ry D @ 0 1 0A ;
0 0 1

(6.5.6)

iar forma matriceala a acestei transformari se va scrie:


 0 
 
x
1 0
x
D
y0
0 1
y
sau, n coordonate omogene,

(6.5.7)

0 01 0
10 1
x
1 0 0
x
@y 0 A D @ 0 1 0 A @y A :
1
0 0 1
1

(6.5.8)

In figura 6.5 se observa cum actioneaza reflexia Ry asupra unui patrulater. Este clar, din figura, ca
actiunea este, de fapt, asupra vectorilor de pozitie ale punctelor patrulaterului.

6.6 Rotatia n jurul originii


Rotatia n plan n jurul originii, cu un unghi , este o transformare geometrica Rot W R2 ! R2 care
asociaza unui punct P din plan un punct P 0 astfel ncat unghiul POP 0 sa fie egal cu j j. Daca unghiul 
este pozitiv, rotatia se face n sens trigonometric (n sens opus mersului acelor de ceasornic), n timp ce
daca  este negativ, rotatia se face n sensul mersului acelor de ceasornic.
Problema pe care ne-o punem acum este ca, daca se da punctul P , prin coordonatele sale carteziene
.x; y/, sa determinam coordonatele carteziene .x 0 ; y 0 / ale imaginii sale prin rotatie, punctul P 0 .
!
Sa presupunem ca unghiul pe care l formeaza vectorul OP cu directia pozitiva a axei Ox este egal
p
!
cu . Fie r D x 2 C y 2 lungimea acestui vector. Este clar ca unghiul dintre OP 0 si directia pozitiva
!
!
a axei Ox este egal cu C  . Cum este clar ca kOP 0 k D kOP k D r, avem

x 0 D r cos. C / D r.cos cos 

sin sin /

y D r sin. C / D r.sin cos  C cos sin /


sau, nca,
x 0 D .r cos / cos 

0

Dx

.r sin / sin 

Dy

y D .r cos / sin  C .r sin / cos 




Dx

Dy

162 C APITOLUL 6
adica, n cele din urma,

x 0 D x cos  y sin 
y 0 D x sin  C y cos 

(6.6.1)

In format matricial, transformarea de mai sus se poate scrie sub forma


 
 0 
cos 
sin 
x
x
D
y0
sin  cos 
y

(6.6.2)

Daca notam matricea transformarii Rot. ) cu acelasi simbol, adica




cos 
sin 
Rot./ D
;
sin  cos 

(6.6.3)

atunci rotatia n plan de unghi  n jurul originii se poate scrie sub forma
 0
 
x
x
D Rot. / 
y0
y

(6.6.4)

Matricea omogena a rotatie se obtine usor, prin bordare, si rezulta (folosim aceeasi notatie)
0
1
cos 
sin  0
Rot. / D @ sin  cos  0A ;
0
0
1

(6.6.5)

6.7 Forfecarea fata de origine


Consideram o directie n plan, data de un versor v.vx ; vy /. Consideram, de asemenea, pentru fiecare d
numar real pozitiv, dreptele `d , de vector director v, situate la distanta d fata de origine (daca d nu este
zero, sunt doua astfel de drepte). O forfecare relativ la origine, de factor r n directia v este transformarea
care asociaza unui punct P de pe `d punctul din plan de vector de pozitie rP 0 D rP C r  d  v.
Fie P .x0 ; y0 / un punct din plan. Dreapta care trece prin P si are directia data de v are ecuatia
.`d / W vy x

vx y C vx y0

vy x0 D 0:

Distanta d de la dreapta la origine este egala cu modulul termenului liber, pentru ca vectorul director al
dreptei are lungimea 1, prin urmare, transformarea se va scrie

sau, matricial,

rP 0 D rP C rd v D x0 r.vx y0

vy x0 /; x0 r.vx y0

 0 
1  r  vx vy
x
D
0
r  vy2
y

  
r  vx2
x

1 r  vx vy
y

vy x0 /

(6.7.1)

(6.7.2)

In ecuatia (6.7.1) se alege semnul n functie de dreapta `d pe care se afla punctul (am vazut mai sus ca
sunt, n general, doua astfel de drepte, de o parte si de alta a drepte `0 ). Daca trecem de la o dreapta la

C UADRICE 163
alta, sensul miscarii de-a lungul dreptei se inverseaza. Pentru fixarea ideilor, alegem semnul C. Atunci
matricea (carteziana) a transformarii se va scrie


1 r  vx vy
r  vx2
Sh.v; r/ D
(6.7.3)
r  vy2
1 C r  vx vy
sau, n coordonate omogene,
0

Sh.v; r/ D @

r  vx vy
r  vy2
0

r  vx2
1 C r  vx vy
0

1
0
0A
1

(6.7.4)

6.8 Scalarea fata de un punct oarecare


Fie P .x0 ; y0 / un punct oarecare din plan. Pentru a efectua o scalare fata de P , mutam punctul P n
origine, facem scalarea, apoi l mutam napoi. Prin urmare, matricea omogena a scalarii se va scrie:
SP .sx ; sy / D T .x0 ; y0 /  S.sx ; sy /  T .
0
1 0
1 0 x0
sx 0
@
A
@
D 0 1 y 0  0 sy
0 0 1
0 0
0
1
sx 0 .1 sx /x0
D @ 0 sy .1 sy /y0 A :
0 0
1

x0 ; y 0 / D
1 0
0
1 0
A
@
0  0 1
1
0 0

1
x0
y0 A D
1

6.9 Rotatia fata un punct oarecare


Fie P .x0 ; y0 / un punct oarecare din plan. Pentru a efectua o rotatie n jurul lui P , mutam punctul P n
origine, facem rotatia, apoi l mutam napoi. Prin urmare, matricea omogena a rotatiei se va scrie:
RotP ./ D T .x0 ; y0 /  Rot./  T . x0 ; y0 / D
0
1 0
1 0
1
1 0 x0
cos 
sin  0
1 0
x0
y0 A D
D @0 1 y0 A  @ sin  cos  0A  @0 1
0 0 1
0
0
1
0 0
1
1
0
cos 
sin  x0 .1 cos / C y0 sin 
x0 sin  C y0 .1 cos /A :
D @ sin  cos 
0
0
1

6.10 Reflexia fata de o dreapta oarecare


Ideea, de data aceasta, este transformam dreapta de reflexie ntr-una dintre axele de coordonate, sa facem
reflexia fata de axa pe care am ales-o, apoi sa aducem napoi dreapta n pozitia initiala. Fie, prin urmare,
o dreapta , data prin ecuatia generala,
./ W ax C by C c D 0:

164 C APITOLUL 6
Daca axa de reflexie este verticala (adica b D 0), atunci facem o translatie de vector .c=a; 0/, urmata de
reflexia fata de Oy si de translatia inversa, adica avem:
R D T .
0
1
D @0
0

c=a; 0/  Ry  T .c=a; 0/ D
1 0
1 0
1 0
0
c=a
1 0 0
1 0 c=a
1 0
1
0 A  @ 0 1 0 A  @0 1 0 A D @ 0 1
0
1
0 0 1
0 0 1
0 0

1
2c=a
0 A:
1

Presupunem, acum, ca b 0. Executam urmatoarele operatii:


1) Facem o translatie de vector .0; c=b/, care transform! axa de reflexie ntr-o dreapta 0 , paralela cu
ea, care trece prin origine.
2) Panta dreptei (deci si a lui 0 ) este

a
:
b
Facem, prin urmare, o rotatie de unghi  n jurul originii, rotatie dupa care dreapta 0 se transforma
n axa Ox.
tg  D

3) Aplicam reflexia relativ la axa Ox.


4) Aplicam rotatia de unghi  .
5) Aplicam translatia de vector .0; c=b/.
Inainte de a scrie matricea, remarcam ca, din moment ce tg  D
a
sin  D p
;
2
a C b2

cos  D

a=b, se obtine imediat ca

b
:
p
2
a C b2

Prin urmare, transformarea cautata este



c
c
R D T 0;
 Rot./  Rx  Rot. /  T .0;
/D
b 1 0
0
1 0 b
1
1 0 0
cos 
sin  0
1 0 0
cA @
1 0A 
D @0 1
 sin  cos  0A  @0
b
0
0
1
0 0 1
0 0 1
1 0
0
1
1 0 0
cos  sin  0
 @ sin  cos  0A  @0 1 bc A D
0
0
1
0 0 1
0 2
2
cos  sin 
2 sin  cos 
2 bc sin  cos 
D @ 2 sin  cos 
sin2  cos2  bc .sin2  cos2 
0
0
1
0 2 2
1
B
D@

b a
a2 Cb 2
2ab
a2 Cb 2

2ab
a2 Cb 2
b 2 a2
a2 Cb 2

2ac
a2 Cb 2
2bc C
A
2
a Cb 2

1/A D

C UADRICE 165

6.11 Forfecarea relativ la un punct oarecare


Ca n cazul tuturor transformarilor plane relativ la un punct, si aici transformarea se obtine cu ajutorul
unor translatii.
Fie P .x0 ; y0 / un punct oarecare din plan. Forfecarea rela tiv la P se obtine n trei pasi: se aduce P
n origine, se face transformarea relativ la origine si se aduce P napoi. Prin urmare, vom avea:
ShP .v; r/ D T .x0 ; y0 /  Sh.v; r/  T . x0 ; y0 / D
1 0
1 0
0
0
1 rvx vy
rvy2
1 0
1 0 x0
D @0 1 y 0 A  @
rvx2
1 C rvx vy 0A  @0 1
0 0
0 0 1
0
0
1
1
0
rvx .vy  x vx  y/
1 rvx vy
rvy2
2
D@
1 C rvx vy rvy x.vy  x vx  y/A :
rvx
0
0
1

1
x0
y0 A D
1

6.12 Probleme
In lista de probleme de mai jos, triunghiul ABC are varfurile A.1; 1/, B.4; 1/, C.2; 3/. Reprezentati, de
fiecare data, pe aceeasi figura, triunghiul initial si imaginea sa.
Problema 6.1. Determinati imaginea triunghiului ABC printr-o rotatie de unghi 30 n jurul punctului
Q.2; 2/, urmata de o translatie de vector .1; 2/. Aplicati apoi transformarile n ordine inversa.
Problema 6.2. Determinati imaginea triunghiului ABC printr-o scalare uniforma de factor de scala 2
relativ la punctul Q.2; 2/.
Problema 6.3. Determinati imaginea triunghiului ABC printr-o scalare neuniforma, de factori de scala
.2; 1/, relativ la punctul Q.2; 2/.
Problema 6.4. Determinati imaginea triunghiului ABC printr-o forfecare de factor1, relativ la punctul
Q.2; 2/, n directia vectorului v.2; 1/.
Problema 6.5. Determinati imaginea triunghiului ABC prin reflexia relativ la dreapta 2x C 3y

5 D 0.

Problema 6.6. Determinati imaginea triunghiului ABC prin reflexia relativ la dreapta AB.
Problema 6.7. Determinat
i imaginea triunghiului ABC prin reflexia relativ la dreapta BC , urmata de o
p
forfecare, factor 3=3, relativ la punctul A, n directia vectorului v.1; 1/.
Problema 6.8. Determinati imaginea triunghiului ABC prin rotatia cu 90 n jurul punctului C , urmata
de reflexia relativ la dreapta AB.
Problema 6.9. Determinati imaginea triunghiului ABC prin scalarea neuniforma de factori .1; 2/ relativ
la punctul B, urmata de o rotatie de 30 n jurul punctului Q.1; 1/.

166 C APITOLUL 6

CAPITOLUL

geometrice n spatiu
Transformari

7.1 Conventii
In cele ce urmeaza, punctele si vectorii, reprezentate prin coordonatele (respectiv componentele) lor
relativ la un sistem de coordonate vor fi considerati matrici 1-dimensionale, ale caror elementele sunt
coordonatele (componentele) punctelor, respectiv vectorilor. Transformarile vor fi reprezentate, de la
bun nceput, n coordonate omogene.

7.2 Scalarea
Transformarea prin scalare se obtine, analog cu ceea ce se ntampla n plan, plasand factorii de scalare
pe diagonala principala a matricii de transformare. Astfel, transformarea se va scrie:
0 01 0
sx 0
x
By 0 C B 0 sy
B CDB
@z0 A @ 0 0
0 0
1

0
0
sz
0

1 0 1
x
0
By C
0C
CB C
0A @ z A
1
1

sau, daca utilizam coordonate omogene oarecare pentru puncte,


1 0
Sx 0
X0
B Y 0 C B 0 Sy
B CDB
@ Z0 A @ 0
0
0
0
W0
0

1 0 1
X
0
0
BY C
0
0 C
C  B C:
Sz 0 A @ Z A
W
0 SW

Toate numerele sx ; sy ; sz (si variantele lor omogene) trebuie sa fie strict pozitive.

168 C APITOLUL 7

7.3 Translatia
Analog cu cazul plan, n spatiu translatia de vector .h; k; l/ asociaza unui punct de coordonate .x; y; z/
punctul de coordonate
.x 0 ; y 0 ; z 0 / D .x; y; z/ C .h; k; l/:
In coordonate omogene, aceasta transformare se poate scrie matricial ca
0 01 0
1
x
By 0 C B0
B CDB
@ z 0 A @0
1
0

1 0 1
0 h
x
By C
0 kC
CB C
1 l A @z A
0 1
1

0
1
0
0

sau, n coordonate omogene oarecare,


0

1 0
X0
1
B Y 0 C B0
B CDB
@ Z 0 A @0
W0
0

0
1
0
0

1 0 1
0 H
X
C
B
0 KC BY C
C;

1 L A @Z A
0 M
W

cu M 0.

7.4 Reflexiile fata de planele de coordonate


Reflexiile fata de planele de coordonate, n spatiu, sunt analoage cu reflexiile fata de axele de coordonate
n plan.
Este usor de constatat ca o simetrie fata de planul xOy, aplicata unui punct de coordonate .x; y; z/,
are ca efect schimbarea semnului celei de-a treia coordonate:
8
0

<x D x;
y 0 D y;

: 0
z D z
sau, matricial, n coordonate omogene canonice,
0 01 0
1
x
By 0 C B0
B CDB
@ z 0 A @0
0
1
Matricea

0
1
0
0
0

Rxy

1
B0
DB
@0
0

0
0
1
0
0
1
0
0

1 0 1
x
0
By C
0C
C  B C:
0A @ z A
1
1
0
0
1
0

1
0
0C
C
0A
1

C UADRICE 169
este matricea reflexiei fata de planul xOy. In mod analog, pentru reflexiile fata de celelalte doua plane
de coordonate sunt:
0
1
1 0 0 0
B 0 1 0 0C
C
Ryz D B
@ 0 0 1 0A ;
0 0 0 1
pentru reflexia fata de planul yOz, respectiv
0

Rxz

1
B0
DB
@0
0

0
1
0
0

0
0
1
0

1
0
0C
C;
0A
1

pentru reflexia fata de planul xOz.

7.5 Rotatiile fata de axele de coordonate


In spatiu, rotatiile se produc n jurul unor axe, asa cum rotatiile plane se produc n jurul unor puncte. Se
poate demonstra ca o rotatie n jurul unei axe oarecare care trece prin origine se poate scrie ca un produs
de rotatii n jurul axelor de coordonate, de aceea ne ocupam, mai ntai de aceste rotatii particulare.
Este usor de constatat ca daca facem o rotatie de unghi x n jurul axei Ox, atunci efectul asupra unui
punct de coordonate .x; y; z/ este ca coordonata x nu se modifica, n timp ce celelalte doua coordonate
se modifica asa cum s-ar ntampla daca am roti punctul .y; z/ cu unghiul x , n planul yOz, n jurul
originii. Prin urmare, formulele de transformare sunt
8
0

<x D x;
y 0 D y cos x z sin x ;

: 0
z D y sin x C z cos x :
In coordonate omogene, matricial, transformarea se va scrie, atunci,
1 0 1
0 01 0
x
x
1
0
0
0
C By C
By 0 C B0 cos x
sin

0
x
C B C
B CDB
@ z 0 A @0 sin x cos x 0A  @ z A :
1
0
0
0
1
1
Deci matricea unei rotatii de unghi x n jurul axei Ox este
0
1
0
0
B0 cos x
sin x
Rotx .x / D B
@0 sin x cos x
0
0
0

1
0
0C
C:
0A
1

Rotatia cu un unghi y relativ la axa Oy este putin diferita fata de rotatia n jurul axei Ox. Motivul
este lesne de nteles. Judecand ca si n cazul rotatiei n jurul axei Ox, este clar ca y ramane constant, n

170 C APITOLUL 7
timp ce x si z se transforma ca si cum punctului .z; x/ din planul zOx i s-ar aplica o rotatie de unghi y
n jurul originii n planul zOy. Prin urmare, vom avea (ordinea coordonatelor este, n mod intentionat,
schimbata):
8
y 0 D y;
<
z 0 D z cos y x sin y ;

: 0
x D z sin y C x cos y :
Daca restauram ordinea coordonatelor, vom obtine:
8
0

<x D x cos y C z sin y ;


y 0 D y;

: 0
z D x sin y C z cos y :
In fine, daca transcriem relatile de mai sus n forma matriciala, n coordonate omogene, se obtine:
0 01 0
x
cos y
By 0 C B 0
B CDB
@ z 0 A @ sin y
1
0

0 sin y
1
0
0 cos y
0
0

1 0 1
0
x
By C
0C
C  B C:
0A @ z A
1
1

Asadar, matricea unei rotatii de unghi y n jurul axei Oy este data de


0

cos y
B 0
Roty .y / D B
@ sin y
0

0 sin y
1
0
0 cos y
0
0

1
0
0C
C:
0A
1

In fine, daca aplicam o rotatie de unghi z n jurul axei Oz unui punct de coordonate .x; y; z/, atunci
a) coordonata z ramane neschimbata;
b) coordonatele x si y se schimba ca si cum punctul de coordonate .x; y/ ar face o rotatie de unghi z
n jurul originii planului xOy, n acest plan,
adica

8
0

<x D x cos z y sin z ;


y 0 D x sin z C y cos z ;

: 0
z D z:

Matricial, n coordonate omogene, avem legea de transformare


0 01 0
cos z
x
By 0 C B sin z
B CDB
@z0 A @ 0
0
1

sin z
cos z
0
0

0
0
1
0

1 0 1
x
0
By C
0C
C  B C:
0A @ z A
1
1

C UADRICE 171
Prin urmare, matricea unei rotatii fata de axa Oz, de unghi z este
0
cos z
sin z 0
B sin z cos z 0
Rotz .z / D B
@ 0
0
1
0
0
0

1
0
0C
C:
0A
1

7.6 Rotatii fata de axe oarecare


Atunci cand trebuie sa facem o rotatie de unghi  fata de o dreapta oarecare, ceea ce avem de facut este sa
transformam dreapta astfel ncat ea sa ajunga sa coincida cu una dintre axele de coordonate, sa efectuam
rotatia ceruta n jurul acelei axe, apoi sa aducem napoi dreapta n pozitia sa initiala.
Sa presupunem, prin urmare, ca axa de rotatie este data de un punct P .x0 ; y0 ; z0 / si un versor director
w.wx ; wy ; wz /.
Atunci rotatia se produce n modul urmator.
1) Facem, mai ntai o translatie T . x0 ; y0 ; z0 /. Aceasta translatie duce dreapta A1 A2 ntr-o dreapta
paralela cu ea si care trece prin origine. Daca, cumva, versorul w este paralel cu axa Ox (adica
wy D wz D 0), atunci matricea de rotatie este, pur si simplu,
T .x0 ; y0 ; z0 / Rotx . /T . x0 ; y0 ; z0 6/:
Analog stau lucrurile daca w este paralel cu una dintre celelalte doua axe de coordonate.
2) Presupunem acum ca wy si wz nu se anuleaza simultan. Aplicam o rotatie de unghi x n jurul axei
Ox astfel ncat, dupa efectuarea rotatiei, axa de rotatie sa ajunga n planul xOz. Proiectam, mai ntai,
versorul w pe planul yOz. Vectorul obtinut va fi w1 .0; wy ; wz /. Unghiul pe care l face w cu planul
xOz este unghiul pe care l face w1 cu axa Oz. Avem, prin urmare,
sin x D q

wy

wy2 C wz2

wz
cos x D q
:
wy2 C wz2

3) Fie w2 imaginea vectorului w prin rotatia de la punctul precedent. Atunci


q


w2 D w2 wx ; 0; wy2 C wz2 ;
prin urmare, daca notam cu y unghiul format de w2 cu axa Oz, functiile trigonometrice ale unghiului
y sunt
q
cos y D

wy2 C wy2 ;

sin y D wx :

Trebuie precizat ca, pentru a suprapune w2 peste k trebuie sa rotim acest vector n jurul axei Oy cu
y , nu cu y (pentru ca reperul xOz este stang).
4) Efectuam rotatia de unghi  , n jurul axei Oz,
5) Rotim cu y n jurul axei Oy.

172 C APITOLUL 7
6) Rotim cu x n jurul axei Ox.
7) Aplicam translatia T .x0 ; y0 ; z0 /.
Prin urmare, transformarea va fi
Rot ./ D T .x0 ; y0 ; z0 /  Rotx . x /  Roty .y /  Rotz ./  Roty . y /  Rotx .x /  T . x0 ; y0 ; z0 /
sau
0

0
1
B0
Rot . / D B
@0
0
0q

B
B
B
B
@

0q

B
B
B
B
@

0
1
B0
B
@0
0

0
wz

1 B
0
0 x0 B
B
B
0 y0 C
CB
0 z0 A B
B0
B
0 1
@
0

0
1
0
0

wy2 C wz2 0
0

wx
0

wx
0

wx

wx

1 q 0
0
wy2 C wz2
0

0
0
0
0

q
wy2 C wz2
wy
q
wy2 C wz2

1 q 0
0
wy2 C wz2

wy2 C wz2 0

0
1
0
0

q
q

0
wy
wy2 C wz2
wz
wy2 C wz2

0
1
0 0cos 
sin 
C
B sin  cos 
0C
CB
C @ 0
0
0A
0
0
1
0
0
1 1
wz
B
0 B0 q
C B
wy2 C wz2
B
0C
CB
wy
C B
0A B0 q
B
wy2 C wz2
1 @
0
0

1
0
C
0C
C
C
C
C
0C
C
A
1
0
0
1
0

1
0
0C
C
0A
1

0
wy
wy2 C wz2
wz

q
wy2 C wz2
0

1
0
C
0C
C
C
C
C
0C
C
A
1

x0
y0 C
C:
z0 A
1

Ca un exemplu, sa determinam matricea unei rotatii de 30 n jurul dreptei x D y D z. In acest caz,


versorul director al axei de rotatie este

wD

p p p !
3
3
3
;
;
:
3
3
3

Axa de rotatie trece prin origine, astfel ca nu avem nevoie de cele doua translatii. Functiile trigonometrice

C UADRICE 173
ale unghiurilor x ; y ;  sunt, n acest caz,
p

2
cos x D
;
p2
6
cos y D
;
p3
3
cos  D
;
2

p
2
sin x D
;
p2
3
sin y D
;
3
1
sin  D :
2

Prin urmare, descompunerea matricei de rotatie va fi


0
1 0 p
1
0
0 0
6
B
C B 3
p
p
B
C B
2
2
B0
B
0C
B
C B 0
2
2
CB p
Rot . / D B
p
p
B
C B
B
C B
2
2
3
B0
B
0C
@
A
@
2
2
3
0
0
0 1
0
0p
6
B 3
B
B 0
B
B
Bp
B 3
B
@ 3
0

0
1
0
0

p
3
3
0
p
6
3
0

1 0
1
0C B
C B
B
0C
C B0
CB
C B
C B
B
0C
A @0
1

0
p
2
2
p
2
2
0

0
1
0
0

p
3
3
0
p
6
3
0
0
p

2
2
p
2
2
0

1 0p
3
0C B
C B 2
B
0C
C B 1
CB
C B 2
C B
B
0C
A @ 0
1
0

1
2
p
3
2
0

0 0C
C
C
C
0 0C 
C
C
1 0C
A
0 1

C
C
0C
C
C
C
C
0C
A

7.7 Scalarea fata de un punct oarecare


Fie sx ; sy ; sz trei numere reale nenule si P .x0 ; yo ; z0 / un punct fixat. Pentru a face o scalare de factori
de scala .sx ; sy ; sz / relativ la punctul P , aplicam o translatie care aduce punctul P n origine, facem
scalarea de factorii indicati relativ la origine, apoi aplicam translatia care aduce napoi punctul P n
pozitia initiala. Avem, cu alte cuvinte,
SP .sx ; sy ; sz / D T .x0 ; y0 ; z0 /  S.sx ; sy ; sz /  T .
1 0
0
sx 0 0
1 0 0 x0
B 0 1 0 y0 C B 0 s y 0
C B
DB
@0 0 1 z0 A  @ 0 0 s z
0 0 0
0 0 0 1
1
0
sx 0 0 .1 sx /x0
B 0 sy 0 .1 sy /y0 C
C
DB
@ 0 0 sz .1 sz /z0 A
0 0 0
1

x0 ; y0 ;
1 0
1
0
C
B
0C B0

0A @0
0
1

z0 / D

0
1
0
0

0
0
1
0

1
x0
y0 C
CD
z0 A
1

174 C APITOLUL 7

7.8 Reflexia fata de un plan oarecare


Ideea, n cazul reflexiei relativ la un plan oarecare, este foarte asemanatoare cu cea din cazul rotatiei
n jurul unei axeoarecare. Intr-adevar, sa presupunem ca planul nostru este dat prin versorul normal
n D nx :ny ; nz si printr-un punct al sau, fie el P .x0 ; y0 ; z0 /. Noi stim sa facem reflexiile fata de
planele de coordonate, prin urmare intentia este sa transformam planul de rotatie ntr-unul dintre aceste
plane. In acest scop, trebuie sa ndeplinim doua conditii:
 planul de reflexie trebuie transformat ntr-un plan care trece prin origine;
 versorul normal trebuie transformat ntr-un versor de coordonate.
Daca cumva planul de reflexie este deja paralel cu unul dintre planele de coordonate (sa zicem xOy),
atunci n este, deja, egal cu k, prin urmare reflexia fata de planul are o forma foarte simpla:
R D T .x0 ; y0 ; z0 /  Rxy  T . x0 ; y0 ; z0 / D
0
1 0
1 0
1 0 0 x0
1 0 0 0
1 0
B0 1 0 y0 C B0 1 0 0C B0 1
C B
CB
DB
@0 0 1 z0 A  @0 0
1 0A @0 0
0 0 0 1
0 0 0 1
0 0

0
0
1
0

1 0
x0
1
C
B
y0 C B0
D
z0 A @0
1
0

0
1
0
0

1
0
0
0
0 C
C
1 2z0 A
0
1

Daca nu este paralel cu nici unul dintre planele de coordonate, atunci:


1) facem ntai translatia T . x0 ; y0 ; z0 / astfel ncat planul sa treaca prin origine;
2) facem o rotatie de unghi x n jurul axei Ox, astfel ncat planul sa treaca prin axa Oy (sau, ceea
ce este acelasi lucru, astfel ncat, astfel ncat versorul normal sa ajunga n planul xOz);
3) facem o rotatie de unghi y n jurul axei Oy astfel nct planul de reflexie sa se suprapuna oeste
planul xOy (adica n sa ajunga sa coincida cu k);
4) facem reflexia fata de planul xOy;
5) aplicam inversele transformarilor 1)3), luate n ordine inversa.
Unghiurile x si y sunt aceleasi cu care rotim versorul director al axei n cazul rotatiei n jurul unei axe
arbitrare, adica avem:
ny
nz
sin x D q
; cos x D q
;
n2y C n2z
n2y C n2z
respectiv
cos y D

q
n2y C n2y ;

sin y D nx :

Asadar, matricea reflexiei fata de planul este


R D T .x0 ; y0 ; z0 /  Rotx . x /  Roty .y /  Rxy  Roty . y /  Rotx .x /  T . x0 ; y0 ; z0 /

C UADRICE 175
sau
0

1
B0
DB
@0
0

0
1
0
0

0
0
0
0

0q
n2 C n2z
B y
B
0
B
B
nx
@
0

0
1
1 B
0
x0 B
B
B
y0 C
CB
z0 A B
B0
B
1
@
0
0

0
nz

q
n2y C n2z
ny
q
n2y C n2z

nx

1 q 0
n2y C n2z
0
0

0q
n2 C n2z 0
nx
B y
B
0
1 q 0
B
B
nx
0
n2y C n2z
@
0

1
B0
B
@0
0

0
1
0
0

0
0
0
0

0
1
0 01
C
B
0C
C  B0
C @0
0A
0
1
0
1 1
0 B
B0
C B
C
0C B
B
CB
0A B0
B
1 @
0

0
ny

C
0C
C
C
C
C
0C
C
A
1

q
n2y C n2z
nz
q
n2y C n2z
0

0
1
0
0

1
0
0C
C
0A
1

0
0
1
0

q
q

0
nz

0
ny

n2y C n2z
ny
n2y C n2z
0

q
n2y C n2z
nz
q
n2y C n2z
0

1
0
C
0C
C
C
C
C
0C
C
A
1

x0
y0 C
C:
z0 A
1

Exemple. a) Sa determinam matricea reflexiei fata de planul


W x C 2y

3z C 1 D 0:

Determinam, mai ntai, un punct din plan. Daca punem y D z D 0, obtinem, imediat, x D 1, prin
urmare am obtinut punctul P .x0 ; y0 ; z0 /  P .0; 0; 1/. Mai departe, determinam un vector normal
la plan. Fie el N.1; 2; 3/. Atunci versorul normal la plan corespunzator va fi


1
2
3
nDn p ;p ; p
:
14
14
14
Calculam acum functiile trigonometrice ale unghiurilor x si y . Dupa cum am vazut mai sus, avem
p2
14

ny

sin x D q
Dq
4
n2y C n2z
14 C
cos x D q

nz
n2y C n2z

Dq

9
14

p3
14
4
14

9
14

2
Dp ;
13

3
p ;
13

176 C APITOLUL 7
p
q
13
cos y D n2y C n2z D p :
14

1
sin y D nx D p ;
14

Prin urmare, utilizand formula de mai sus, matricea transformarii va fi


0

1
B0
DB
@0
0

0
1
0
0

0
0
0
0

1
1 B
B
B0
0C
CB
B
0A B
B0
1
@

0 p
13
1
0 p
B p
14
B 14
B 0
1
0
B
B
p
B
B
13
1
B p
0
p
@
14
14
0
0
0
0p
13
1
0
p
Bp
14
B 14
B 0
1
0
B
B
p
B
B 1
13
Bp
@ 14 0 p14
0
0
0
0
1
1 0 0 1
B0 1 0 0C
C
B
@0 0 0 0A :
0 0 0 1

0
2
p
13
3
p
13
0

3
p
13
2
p
13
0

0
1
0C 0
C 1
0C
C B0
CB
C @0
C
0C
A 0

0
1
0
0

0
0
1
0

1
0
C
C
0C
C
C
C
0C
A

1
0
0C
C
0A
1

1 0
1
0C
B
C B
0C
0
C B
CB
C B
C B
B0
0C
A @
0
1

0
3
p
13
2
p
13
0

0
2
p
13
3
p
13
0

C
C
0C
C
C
C
0C
A

b) Vom determina acum matricea reflexiei fata de planul


W x

y C 1 D 0:

Remarcam, imediat, ca acest plan este paralel cu axa Oz. Constatam cu usurinta ca, de exemplu,
punctul P .0; 1; 0/ apartine planului, iar n calitate de versor al normalei planului putem lua vectorul


1
1
n D n p ; p ;0 :
2
2
Functiile trigonometrice ale unghiurilor x si y sunt
ny
sin x D q
D 1;
n2y C n2z

C UADRICE 177
nz
D0
cos x D q
n2y C n2z
1
sin y D nx D p ;
2

cos y D

q
1
n2y C n2z D p ;
2

prin urmare primul unghi este de 90 , iar al doilea este de 45 . Procedand ca la exemplul precedent,
obtinem
0

1
B0
DB
@0
0

0
1
0
0

0 1
p
B 2
B
B 0
B
B
B 1
B p
@
2
0
0 1
p
B 2
B
B 0
B
B
B 1
Bp
@ 2
0
0

1
B0
B
@0
0

0
1
0
0

1 0
0
1
C
B
1C B0

0A @0
1
0

0
0
0
0

1
p
2
0

0
1

C 01
C
0C
0
C B
CB
C @0
0C
A 0

0
1
0
0

0
0
1
0

1
0
0C
C
0A
1

0
0
1
0

0
1
0
0

1
0
0C
C
0A
1

C 01
C
0C
0
C B
CB
@
C 0
0C
A 0

1
p
2
0

1
0
0C
C
0A
1

1
p
2
0

0
1
0
0

1
p
2
0

0
0
1
0

1
0
1C
C:
0A
1

0
0
0
0

7.9 Probleme
In aceasta sectiune, ABC este triunghiul de varfuri A.1; 2; 2/, B.2; 4; 3/, C.4; 3; 2/.
Problema 7.1. Determinati imaginea triunghiului ABC printr-o rotatie de 45 n jurul dreptei care trece
prin punctele P .2; 2; 1/ si Q.1; 1; 1/.
Problema 7.2. Determinati imaginea triunghiului ABC printr-o rotatie de 30 n jurul dreptei
./ W

1
2

3
0

2
2

178 C APITOLUL 7
Problema 7.3. Determinati imaginea triunghiului ABC printr-o rotatie de 60 n jurul dreptei
(
x y C z 1 D 0;
./ W
2x C y D 0:
Problema 7.4. Determinati imaginea triunghiului ABC printr-o scalare simpla neuniforma, relativ la
punctul Q.2; 5; 3/, de factori de scala .2; 1; 3/.
Problema 7.5. Determinati imaginea triunghiului ABC prin reflexia fata de planul x

y C 2z

1 D 0.

Problema 7.6. Determinati imaginea triunghiului ABC prin reflexia fata de planul care trece prin punctele O.0; 0; 0/; P .1; 1; 1/; Q.1; 3; 2/.

Bibliografie

[1] Anand, V.B., Computer Graphics and Geometric Modeling for Engineers, John Wiley & Sons,
1993
[2] Andrica, D., Topan, L., Analytical Geometry, Cluj University Press, 2005
[3] Blaga, P.A., Lectures on Classical Differential Geometry, Risoprint, 2005
[4] Boehm, W., Prautzsch, H., Geometric Foundations of Geometric Design, AK Peters, 1992
[5] Farin, G., Curves and Surfaces for Computer Aided Geometric Design, 4th edition, Academic Press,
1997
[6] Fenn, R., Geometry, Springer, 2001
[7] Foley, J.D., van Dam, A., Feiner, S.K., Hughes, J.F., Computer Graphics Principles and Practice,
2nd edition, Addison-Wesley, 1990
[8] Gallier, J., Geometric Methods and Applications for Computer Science and Engineering, Springer,
2000
[9] Hoggar, S.G., Mathematics for Computer Graphics, Cambridge University Press, 1992
[10] Mortenson, M., Geometric Modeling, Wiley, 1985
[11] Mortenson, M., Computer Graphics An Introduction to the Mathematics and Geometry, Industrial
Press Inc., 1989
[12] Plastock, R.A., Kalley, G., Schaums Outline of Theory and Problems of Computer Graphics,
McGraw-Hill Publishing Company, 1986
[13] Rogers, D.F., Adams, J.A., Mathematical Elements for Computer Graphics, 2nd edition, McGraw
Hill, 1990
[14] Salomon, D., Curves and Surfaces for Computer Graphics, Springer, 2006

180 C APITOLUL 7
[15] Salomon, D., Transformations and Projections in Computer Graphics, Springer, 2006
[16] Schneider, P.J., Eberly, D.H., Geometric Tools for Computer Graphics, Elsevier, Morgan Kaufmann
Publishers, 2003
[17] Sharma, A.K., Encyclopedia of Analytical Geometry, vol. 13, Dominant Publishers and Distributors, New Delhi, 2001
[18] Snyder, V., Sisam, C.H., Analytic Geometry of Space, Henry Holt and Company, 1914
[19] Taylor, W.T., The Geometry of Computer Graphics, Wadsworth & Brooks/Cole, 1992