M.Opincariu, M.

Stroe, Despre matrice şi determinanţi de ordinul doi 559

Demonstraţie. Aplicăm Propoziţia 3.5. pentru funcţia:

g : [a1 , a2 ] → (0, ∞), g(x) = 1.

Bibliografie
[1] R. P. Boas Jr., M. B. Marcus, Generalizations of Young’s inequality, J.
of Math. Anal. and Appl., Volume 46, Issue 1, 36-40.
[2] W.W. Breckner, Asupra primitivabilităţii funcţiilor continue, Univ.
Babeş-Bolyai, Cluj Napoca, Lucrările Seminarului de Didactică Mate-
matică, Vol.8 (1992), pag. 23-42.
[3] R. J. Fleissner, On product of derivatives, Fund. Math. 88 (1975),
173-178.
[4] A. Hoorfar, A new refinement of Young’s inequality, Math. Inequal.
Appl. 11, 4 (2008), 689-692.
[5] L. Losonczi, Inequalities of Young-type, Journal Monat. Mathematik,
Vol. 97, Number 2, 125-132.
[6] M. Merkle, A contribution to Young’s inequality, Univ. Beograd. Publ.
Elektrotehn. Fak. Ser. Mat. Fiz., 461-497 (1974), 265-267.
[7] E. Minguzzi, An equivalent form of Young’s inequality with upper bound,
Appl. Anal. Discrete Math. 2 (2008), 213-216.
[8] D. S. Mitrinović, J. E. Pećarić, A. M. Fink, Classical and new inequalities
in analysis, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, 1993.
[9] M. Piticari, Asupra unor chestiuni de calcul integral, Gazeta Matemati-
că, Vol. 94 (1984), 319-321
[10] M. Rădulescu, S. Rădulescu, A new proof of Fleissner’s theorem of
derivatives, Real Analysis Exchange, vol. 10 (1984-1985), 212-213.

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

DESPRE MATRICE ŞI DETERMINANŢI

DE ORDINUL DOI
Mihai Opincariu1) şi Marian Stroe2)

Abstract. În acest articol vom stabili câteva proprietăţi ale matricelor şi
determinanţilor de ordin doi, care pot fi folosite ı̂n rezolvarea unui număr
mare de probleme.
Keywords: Determinant de ordin doi, Teorema Hamilton-Cayley
MSC : 15A15

1) Profesor, Colegiul Naţional ,,Avram Iancu“, Brad, opincariumihai@yahoo.com

2) Profesor, Colegiul Economic ,,Emanoil Gojdu“, Hunedoara, maricu stroe@yahoo.com
560 Pentru cercurile de elevi

1. Introducere
Scopul acestei note este de a prezenta câteva idei noi de rezolvare a
problemelor cu matrice pătratice de ordinul doi. Motivaţia este dată de
numărul mare de probleme pe această temă pe care le găsim ı̂n Gazeta
Matematică sau printre subiectele Olimpiadei de Matematică. Materialul
are la bază lecţiile susţinute de autori ı̂n cadrul Centrului de Excelenţă or-
ganizat la nivelul judeţului Hunedoara.
2. Aspecte teoretice
Rezultatele cuprinse ı̂n acest paragraf sunt ı̂n majoritatea cazurilor
cunoscute. Considerăm că este util pentru elevi să le prezentăm, comple-
tate chiar de demonstraţii.
Propoziţia 1. Dacă A ∈ M2 (C) atunci are loc relaţia lui Hamilton -
Cayley:
A2 − TrA · A + det A · I2 = O2 . (1)
Propoziţia 2. Dacă A ∈ M2 (C) atunci are loc relaţia:
1

det A = (TrA)2 − Tr(A2 ) . (2)
2
Demonstraţie. Din (1) obţinem Tr(A2 ) − TrA · TrA + 2 det A = 0 şi apoi
concluzia.
Propoziţia 3. Dacă A, B ∈ M2 (C) şi x ∈ C are loc relaţia:
det(A + xB) = det A + (TrA · TrB − Tr(AB)) · x + det B · x2 . (3)
Demonstraţie. În conformitate cu (2) avem:
1

det(A + xB) = (Tr(A + xB))2 − Tr((A + xB)2 ) =
2
1
= (TrA + TrB · x)2 − Tr(A2 + xAB + xBA + B 2 x2 ) =
2
1

= (TrA)2 + 2TrA · TrB · x + (TrB)2 x2 − Tr(A2 ) − 2Tr(AB) · x−

2
 1

−Tr(B 2 ) · x2 = (TrA)2 − Tr(A2 ) + (TrA · TrB − Tr(AB)) · x+
2
1

+ (TrB)2 − Tr(B 2 ) · x2 = det A + (TrA · TrB − Tr(AB)) · x + det B · x2 .
2
Consecinţa 4. Dacă A, B ∈ M2 (C) atunci are loc relaţia:
det(A + B) + det(A − B) = 2 · (det A + det B). (4)
Demonstraţie. În (3), alegem pe rând x = 1 şi apoi x = −1. Se adună
membru cu membru relaţiile astfel obţinute.
Consecinţa 5. Dacă A, B ∈ M2 (C) au loc relaţiile:
a) det(A + B) − det A − det B = TrA · TrB − Tr(AB);
b) det(A − B) − det A − det B = Tr(AB) − TrA · TrB;
c) det(A + B) − det(A − B) = 2(TrA · TrB − Tr(AB)). (5)
 M.Opincariu, M.Stroe, Despre matrice şi determinanţi de ordinul doi 561

Demonstraţie. Primele două relaţii se obţin uşor din (3) alegând x = 1

şi x = −1, iar ultima scăzându-le membru cu membru.
Consecinţa 6. Dacă A, B, C ∈ M2 (C) atunci are loc egalitatea:
det(A + B + C) + det A + det B + det C =
(6)
= det(A + B) + det(B + C) + det(C + A).
Demonstraţie. Pe baza relaţiei (3) se obţine:
det(A + B + C) = det(A + B) + Tr(A + B) · TrC − Tr ((A + B)C) + det C =
(5.a)
= det(A + B) + TrA · TrC − Tr(AC) + TrB · TrC − Tr(BC) + det C ==
(5.a)
== det(A+B)+det(A+C)−det A−det C+det(B+C)−det B−det C+det C,
de unde deducem concluzia.
Consecinţa 7. Dacă A ∈ M2 (C) şi x ∈ C atunci :
det(A + xI2 ) = det A + TrA · x + x2 . (7)
Se alege B = I2 ı̂n (3).
Propoziţia 8. Dacă A ∈ M2 (C) atunci are loc relaţia:
A + A∗ = TrA · I2 . (8)
Demonstraţie. Se verifică uşor prin calcul direct.
Propoziţia 9. Dacă A, B ∈ M2 (C) atunci :
Tr(A∗ B) = Tr(AB ∗ ) = TrA · TrB − Tr(AB). (9)
Demonstraţie. Din (8) avem:
A∗ = TrA · I2 − A ⇒ Tr(A∗ B) = Tr(TrA · B − AB) = TrA · TrB − Tr(AB)
şi analog Tr(AB ∗ ) = TrA · TrB − Tr(AB).
Acum pe baza relaţiilor (3), (5) şi (9) se vor obţine următoarele rezul-
tate:
Consecinţa 10. Dacă A, B ∈ M2 (C) şi x ∈ C are loc relaţia:
det(A + xB) = det A + Tr(AB ∗ ) · x + det B · x2 . (10)
Consecinţa 11. Dacă A, B ∈ M2 (C) atunci următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
a) det(A + B) = det A + det B;
b) det(A − B) = det A + det B;
c) det(A + B) = det(A − B);
d) TrA · TrB = Tr(AB);
e) Tr(A∗ B) = Tr(AB ∗ ) = 0. (11)
Se vor dovedi utile ı̂n stabilirea unor rezultate cât şi ı̂n soluţionarea
unor probleme următoarele propoziţii.
Propoziţia 12. Dacă A, B ∈ M2 (C) atunci :

det(AB − BA) = Tr(A2 B 2 ) − Tr (AB)2 . (12)
562 Pentru cercurile de elevi

Demonstraţie. Pe baza relaţiei (3) putem scrie:

det(AB − BA) = det(AB) − (Tr(AB) · Tr(BA) − Tr(AB · BA)) + det(BA).
Dar det(AB) = det(BA), Tr(AB) = Tr(BA) şi:
Tr(AB · BA) = Tr(AB 2 A) = Tr(A2 B 2 ),
de unde:
det(AB − BA) = 2 det(AB) − (Tr(AB))2 + Tr(A2 B 2 ).

Dar din (2) se va obţine 2 det(AB) = (Tr(AB))2 − Tr (AB)2 şi apoi
concluzia.
Propoziţia 13. Dacă A, B ∈ M2 (C) atunci are loc relaţia:
det(A − B) det(A + B) = det(A2 − B 2 ) + det(AB − BA). (13)
Demonstraţie. Conform relaţiei (4) putem scrie:
 
det (A2 − B 2 ) + (AB − BA) + det (A2 − B 2 ) − (AB − BA) =
 
= 2 det A2 − B 2 + det (AB − BA) .

Dar det (A2 − B 2 ) + (AB − BA) = det ((A − B)(A + B)) =
= det(A − B) det(A + B) şi det (A2 − B 2 ) − (AB − BA) =
= det ((A + B)(A − B)) = det(A + B) det(A − B), de unde se obţine con-
cluzia.
Propoziţia 14. Dacă A, B ∈ M2 (C) atunci are loc relaţia:

det A2 + B 2 = det (AB − BA) + (det A − det B)2 +
(14)
+ (det (A + B) − det A − det B)2 .

Demonstraţie. Înlocuind ı̂n propoziţia precedentă pe B cu iB obţinem:

det(A − iB) det(A + iB) = det(A2 + B 2 ) + det(A · iB − iB · A) ⇔

⇔ det(A2 + B 2 ) = det (AB − BA) + det(A − iB) det(A + iB). (∗)

Pe de altă parte din (3) se obţine uşor că
det(A + iB) = det A − det B + (TrA · TrB − Tr(AB)) · i
şi:
det(A − iB) = det A − det B − (TrA · TrB − Tr(AB)) · i,
deci: det(A − iB) det(A + iB) = (det A − det B)2 + (TrA · TrB − Tr(AB))2
şi, folosind (5) a), obţinem:
det(A−iB) det(A+iB) = (det A−det B)2+(det(A+B)−det A−det B)2 . (∗∗)
Din (∗) şi (∗∗) se obţine relaţia de demonstrat.
 M.Opincariu, M.Stroe, Despre matrice şi determinanţi de ordinul doi 563

3. Aplicaţii
Propoziţiile din paragraful anterior pot fi utilizate pentru soluţionarea
,,elegantă“ a unor probleme. Vom prezenta ı̂n continuare unele dintre acestea.
A1. Dacă A, B ∈ M2 (C) demonstraţi echivalenţa:
Tr((AB)2 ) = Tr(A2 B 2 ) ⇔ (AB − BA)2 = O2 .
Mihai Opincariu, R.M.T. nr. 3/2004
Demonstraţie. Din (1) avem:
(AB − BA)2 − Tr(AB − BA) · (AB − BA) + det(AB − BA) · I2 = O2
şi cum Tr(AB − BA) = 0 obţinem:
det(AB − BA) = 0 ⇔ (AB − BA)2 = O2 .

Dar din (12) obţinem det(AB − BA) = 0 ⇔ Tr(A2 B 2 ) = Tr (AB)2
de unde concluzia.
A2. Dacă A, B ∈ M2 (C) demonstraţi echivalenţa:
(AB)2 = AB 2 A ⇔ (BA)2 = BA2 B.
Mihai Opincariu, G.M.-B nr. 11/2000
Demonstraţie. Avem:
  
(AB)2 = AB 2 A ⇒ Tr (AB)2 = Tr AB 2 A = Tr A2 B 2
şi din aplicaţia anterioară obţinem:
(AB − BA)2 = O2 ⇔ (AB)2 − AB 2 A + (BA)2 − BA2 B = O2 .
Cum (AB)2 = AB 2 A ⇒ (BA)2 = BA2 B. Cealaltă implicaţie se
tratează analog.
A3. Dacă A, B ∈ M2 (C) demonstraţi echivalenţa:
det(A − B) det(A + B) = det(A2 − B 2 ) ⇔ (AB − BA)2 = O2 .
Mihai Opincariu, G.M.-B nr. 7-8/2000
Demonstraţie. Conform (13):
det(A − B) det(A + B) = det(A2 − B 2 ) ⇔ det(AB − BA) = 0.
Dar (AB − BA)2 = − det (AB − BA) I2 deci:
(AB − BA)2 = O2 ⇔ det(AB − BA) = 0.
A4. Dacă A, B ∈ M2 (R) şi det(AB −BA) ≥ 0 atunci det(A2 +B 2 ) ≥ 0.
Demonstraţie. Inegalitatea este evidentă folosind Propoziţia 14. Mai
mult se constată că egalitatea are loc dacă şi numai dacă det(AB − BA) = 0
1
şi det A = det B = det (A + B) .
2
Tot din Propoziţia 14 obţinem următorul rezultat:
A5. Dacă A, B ∈ M2 (R) atunci oricare două din propoziţiile de mai
jos o implică pe a treia:
P1: det A2 + B 2 = 0; P2: det(AB − BA) = 0;
564 Pentru cercurile de elevi

1
P3: det A = det B = det (A + B) .
2
Observaţie: Pe baza rezultatului de mai sus obţinem ca un caz par-
ticular problema 23731 din G.M.-B nr. 4-5/1998 , autor Cristinel Mortici.
A6. Dacă A, B ∈ M2 (C) şi det(AB + BA) ≤ 0, arătaţi că:

det(A2 + B 2 ) ≥ 0.
Cristinel Mortici, Olimpiada Naţională , 1996
Demonstraţie. Conform relaţiei (4) putem scrie:
 
det (A2 + B 2 ) + (AB + BA) + det (A2 + B 2 ) − (AB + BA) =
 
= 2 det A2 + B 2 + det (AB + BA) .
 
Dar det (A2 + B 2 ) + (AB + BA) = det (A + B)2 = (det(A + B))2
 
şi det (A2 + B 2 ) − (AB + BA) = det (A − B)2 = (det(A − B))2 , deci:
 
(det(A + B))2 + (det(A − B))2 = 2 det A2 + B 2 + det (AB + BA)
şi cum det(AB + BA) ≤ 0 obţinem concluzia.
Analizând rezultatele din A4 şi A6 se observă că dacă A, B ∈ M2 (R)
atunci una din
 2următoarele
condiţii: det(AB − BA) ≥ 0, det(AB + BA) ≤ 0
2
implica det A + B ≥ 0. Obţinem următoarea aplicaţie:
A7. Dacă A, B ∈ M2 (R) şi det(AB + BA) = det(AB − BA) arătaţi că:
det(A2 + B 2 ) ≥ 0.
A8. Se consideră A, B ∈ M2 (C) şi propoziţiile:
 
P1: det(A− B) = det(A+ B); P2: det A2 − B 2 = det A2 + B 2 ;
P3: det(AB − BA) = det(AB + BA).
Arătaţi că dacă două din propoziţiile de mai sus sunt adevărate atunci
şi cealaltă este adevărată.
Mihai Opincariu G.M.-B nr. 3/2009
Demonstraţie. Conform Consecinţei 4 pentru X, Y ∈ M2 (C) obţinem:
det(X − Y ) + det(X + Y ) = 2(det X + det Y ).
Alegând X = A2 + B 2 , Y = AB + BA, obţinem:
 
det(A − B)2 + det(A + B)2 = 2 det A2 + B 2 + det(AB + BA) . (∗)
Alegând X = A2 − B 2,
Y = AB − BA, obţinem:
 
2 det (A − B) det (A + B) = 2 det A2 − B 2 + det (AB − BA) . (∗∗)
Scădem membru cu membru relaţiile (∗) şi (∗∗) şi grupând convenabil
vom avea:
(det (A − B) − det (A + B))2 =
  2 
= 2 det A + B 2 − det A2 − B 2 +2 (det (AB + BA) − det (AB − BA)) ,
de unde obţinem concluzia problemei.
 M.Opincariu, M.Stroe, Despre matrice şi determinanţi de ordinul doi 565

A9. Dacă A, B ∈ M2 (C) şi n ∈ N∗ atunci:

det (An + B n ± AB) = det (An + B n ± BA) .
Demonstraţie. Folosind Consecinţa 6 obţinem succesiv:
det (An + B n + AB) = det (An + B n ) + det (An + AB) + det (B n + AB) −

− det (An ) − det (B n ) − det (AB) = det (An + B n ) + det A det An−1 + B +

+ det B n−1 + A det B − det (An ) − det (B n ) − det (BA) =
 
= det (An + B n ) + det An−1 + B det A + det B det B n−1 + A − det (An ) −
− det (B n ) − det (BA) = det (An + B n ) + det (An + BA) + det (B n + BA) −
− det (An ) − det (B n ) − det (BA) = det (An + B n + BA) .
Analog se arată că det (An + B n − AB) = det (An + B n − BA).
O aplicaţie imediată a acestei probleme este:
A10. Dacă A, B ∈ M2 (C) şi A2 + B 2 = AB atunci (AB − BA)2 = O2 .
Marian Ionescuţ, Olimpiada Naţională, 2007 (enunţ ı̂ntărit)
Demonstraţie. În A9 alegem n = 2 şi avem:
 
det A2 + B 2 − AB = det A2 + B 2 − BA .
Cum A2 + B 2 − AB = O2 , A2 + B 2 − BA = AB − BA obţinem:
0 = det (AB − BA) ⇔ (AB − BA)2 = O2 .
Facem precizarea că ı̂n enunţul iniţial se considera că A, B ∈ M2 (R),
iar faptul că matricele au elementele reale devenea esenţial ı̂n soluţia propusă
de juriu.
A11. Dacă A, B ∈ M2 (C) şi A2 = O2 demonstraţi echivalenţa:
det(AB − BA) = 0 ⇔ det (A + B) = det B.
Mihai Opincariu
Demonstraţie. Vom face demonstraţia prin două metode.
Metoda 1. Scriem 2
2
relaţia din Propoziţia 14 cu2 A = O2 (deci şi det A = 0)2
şi obţinem: det B = det (AB − BA) + (det B) + (det (A + B) − det B)
adică 0 = det (AB − BA)+(det (A + B) − det B)2 , relaţie din care se deduce
imediat echivalenţa.
Desigur această soluţie nu prea este la ı̂ndemâna unui rezolvitor deoarece
se bazează pe o identitate greu de intuit, a cărei demonstraţie a uzat de
propoziţiile stabilite anterior. 
Metoda a 2-a. Cum A2 = O2 avem det A = 0 şi Tr A2 = 0. Din
(2) obţinem TrA = 0, (∗). Din det A = 0 ⇒ det (AB) = 0 şi din (2):
(Tr(AB))2 = Tr (AB)2 , (∗∗). Acum det(A + B) = det B ⇔
5a) (∗)
⇔ 0 = det(A + B) − det B ⇔ TrA · TrB − Tr(AB) = 0 ⇔ Tr(AB) = 0 deci:
det (A + B) = det B ⇔ Tr(AB) = 0 (∗ ∗ ∗)
566 Pentru cercurile de elevi

(12)  
şi det(AB − BA) = 0 == Tr(A2 B 2 ) − Tr (AB)2 = 0 ⇔ Tr (AB)2 = 0
(∗∗)
(am folosit A2 = O2 ) ⇔ Tr(AB) = 0 deci:
det(AB − BA) = 0 ⇔ Tr(AB) = 0 (∗ ∗ ∗∗)
Pe baza echivalenţelor (∗ ∗ ∗) şi (∗ ∗ ∗∗) rezultă concluzia.
Acest rezultat ne permite să ı̂nbunătăţim problema următoare.
A12. Fie A ∈ M2 (C) şi C(A) = {B ∈ M2 (C) | AB = BA}. Demon-
straţi echivalenţa:
A2 = O2 ⇔ |det(A + B)| ≥ |det B| , ∀B ∈ M2 (C).
Dorel Miheţ, Olimpiada Naţională, 1999
Demonstraţie. Vom arăta că implicaţia ⇒ are loc ı̂ntr-un caz mai gene-
ral, şi anume pentru C(A) = {B ∈ M2 (C) |det(AB − BA) = 0 }. Într-adevăr
din A2 = O2 , det(AB − BA) = 0 şi A11 ⇒ det (A + B) = det B de unde
reiese concluzia.
Pentru implicaţia ⇐ folosim Consecinţa 7.
Fie x1 , x2 soluţiile ecuaţiei det A + TrA · x + x2 = 0.
Cum x1 I2 , x2 I2 ∈ C(A) obţinem 0 = |det(A + xi I2 | ≥ |xi |2 , i = 1, 2
deci x1 = x2 = 0 ⇒ TrA = det A = 0 şi folosind (1) ⇒ A2 = O2 .
A13. Fie A ∈ M2 (R) astfel ı̂ncât A2 = O2 . Arătaţi că ∀ B ∈ M2 (R) au
loc inegalităţile:
det(AB − BA) ≤ 0 ≤ det(AB + BA).
Daniel Jinga, R.M.T. nr. 1/2000 (enunţ ı̂ntărit)
Demonstraţie. Cum A2 = O2 se obţine că det A = 0, deci det(AB) = 0,
∀ B ∈ M2 (R). Atunci, folosind Propoziţia 3, se obţine:
det(AB − BA) = det(AB) − Tr(AB) · Tr(BA) + Tr(AB · BA) + det(BA) =

= 2 det(AB) − (Tr(AB))2 + Tr A2 B 2 = − (Tr(AB))2 ≤ 0.
Asemănător obţinem det(AB + BA) = (Tr(AB))2 ≥ 0.
Remarcă. În enunţul iniţial trebuia demonstrat că det(AB − BA) ≤ 1
şi det(AB + BA) ≥ −1.
Lăsăm ı̂n continuare ca teme următoarele probleme:
A14. Dacă A, B ∈ M2 (C) demonstraţi echivalenţa:

det AB − BA + A2 = (det A)2 ⇔ (AB − BA)2 = O2 .

A15. Dacă A, B ∈ M2 (R) şi det (AB + BA) ≤ det (AB − BA) , arătaţi
că:

det A2 + B 2 ≥ (det A)2 + (det B)2 .
 C. Lupu, R. Marinescu, S. Monea, Rezolvarea unor inegalităţi 567

A16. Dacă Ai ∈ M2 (C), i = 1, n , n ∈ N\ {0, 1}, arătaţi că:

 n  n




det Ai + (n − 2) det Ai = det (Ai + Aj ).
i=1 i=1 1≤i<j≤n

A17. Dacă A, B ∈ M2 (C) şi A2 + B 2 = 2AB atunci AB = BA.

N. Bourbăcuţ, O.N.M. 2011, faza naţională
A18. Dacă A, B ∈ M2 (C) şi TrA · TrB = Tr(AB) arătaţi că:
 
det A2 + B 2 + AB = det A2 + B 2 + det (AB) .

Bibliografie
[1] M. D. Opincariu, Extinderi ale proprietăţilor matricelor şi determinan-
ţilor de ordin doi, Revista de matematică din Alba Iulia, nr. 1/2000.
[2] ∗ ∗ ∗ – Colecţia Gazeta Matematică, 1990 - 2010 .
[3] ∗ ∗ ∗ – Colecţia Revista de Matematică din Timişoara, 2000 - 2010.

REZOLVAREA GEOMETRICĂ A UNOR INEGALITĂŢI

Cezar Lupu1) , Rozalia Marinescu2) şi Steluţa Monea3)

Este cunoscut faptul că un număr mare de inegalităţi geometrice admit

demonstraţii care au la bază argumente algebrice. În această lecţie vom
pune ı̂n evidenţă şi un drum invers. Mai precis, dorim să oferim soluţii cu
argumente geometrice pentru unele inegalităţi algebrice.
1. Câteva inegalităţi geometrice mai puţin cunoscute
Demersul nostru va fi ilustrat prin câteva exemple pe care le con-
siderăm sugestive. Vom exploata trei inegalităţi geometrice cunoscute, dar
mai puţin răspândite. Enunţul lor este prezentat ı̂n continuare, cu menţiunea
că notaţiile sunt cele consacrate.
Inegalitatea lui Weitzenböck (IW). În orice triunghi ABC are loc
inegalitatea: √
a2 + b2 + c2 ≥ 4S 3.
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă triunghiul este echilateral.
Inegalitatea Hadwiger-Finsler (IHF). În orice triunghi ABC are
loc inegalitatea:
√
a2 + b2 + c2 ≥ 4S 3 + (a − b)2 + (b − c)2 + (c − a)2 .
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă triunghiul este echilateral.
1) Doctorand, Universitatea din Craiova
2) Profesor, Colegiul Naţional ,,Iancu de Hunedoara“, Hunedoara
3) Profesor, Colegiul Naţional ,,Decebal“, Deva