A157 Part3

CĂ
Limite de funcţii 103

sin x
= 1.
lim
x x 0
GI
arcsin x tg x arctg x
Consecinţe. 1) lim = 1 ; 2) lim =1; 3) lim =1 .
x 0 x x 0 x x 0 x
GO
Demonstraţie. 1) Din relaţia lim sin x = sin 0 = 0 deducem lim arcsin x = 0 şi
x 0 x 0
sin(arcsin x )
astfel din proprietatea 9 rezultă lim = 1 . Dar sin(arcsin x ) = x , deci
x 0 arcsin x
x arcsin x
DA
lim = 1 şi astfel pe baza proprietăţii 8. rezultă lim =1.
x  0 arcsin x x 0 x
tg x sin x 1 sin x
2) lim = lim ⋅ = 1 din proprietatea 7, deoarece lim = 1 şi
x 0 x x 0 x cos x x  0 x
PE
1
lim = 1.
x  0 cos x
sin x
3) Ca şi 1), din lim tg x = lim = 0 rezultă lim arctg x = 0 şi astfel din
x 0 x  0 cos x x 0
ŞI
tg(arctg x )
proprietatea 9 şi punctul 2) obţinem lim = 1 . Dar tg(arctg x ) = x şi
x 0 arctg x
x arctg x
astfel lim = 1 . Pe baza proprietăţii 8. rezultă lim = 1.
Ă
x  0 arctg x x 0 x
IC
1
2. lim (1 + x )x = e
x 0
CT
Demonstraţie. Am demonstrat această egalitate în paragraful Limite laterale.
ln(1 + x )
3. lim =1
DA
x 0 x
Demonstraţie. Din limita precedentă şi proprietatea 9 (cazul particular 2) obţinem:
ln(1 + x ) 1
lim = lim ln (1 + x )x = ln e = 1 .
DI
x 0 x x 0
x
e -1
4. lim =1
x 0 x
RA
Demonstraţie. Dacă x  0 , atunci ln (1 + x )  ln 1 = 0 , deci în limita

considerată efectuând schimbarea de variabilă x = ln (1 + y ) obţinem:
ex - 1 e ln(1+y ) - 1 y
lim = lim = lim = 1.
TU
x 0 x y  0 ln (1 + y ) y  0 ln(1 + y )
ax - 1 e x ⋅ln a - 1 ax - 1
Consecinţă. lim = lim ⋅ ln a = ln a , deci lim = ln a .
x 0 x x  0 x ⋅ ln a x 0 x
I
ED
CĂ
104 Limite de funcţii
Exerciţii rezolvate
Să se calculeze următoarele limite:
GI
sin 2x cos x cos x - 1
1) lim ; 2) limp p; 3) lim ;
x  0 sin 3x x x -
2
x 0 x2
2
GO
1 + cos x 1 + cos x 1 + x sin x - cos 2x
4) lim ; 5) lim ; 6) lim x ;
x p x -p x p x -p x 0
tg 2
2
arctg (x + a ) - arctg a 1
8) lim (1 + x 2 )x ;
DA
7) lim , unde a Î  ;
x 0 x x 0
sin x
px æ sin x ÷ö
x -sin x 1
; 10) lim çç ; 11) lim (3x + x )tg x ;
tg
9) lim (x + sin px ) 2 ÷
x 1 x 0 è x ø x 0
PE
1 arctg x + arctg 2x + ... + arctg nx
12) lim (ln ex )sin px ; 13) lim , m, n Î  *
x 1 x 0 ln (1 + x ) + ln (1 + 2x ) + ... + ln (1 + mx )
1
3x - x 3 ln (cos 2x ) æa x + b x ö÷x
14) lim ; 15) lim ; 16) lim ççç ÷ , a, b > 0 ;
ŞI
x 3 x - 3 x 0 x2 x 0 è 2 ÷ø
2 2
e sin x - e sin 2x ax - bx
17) lim ; 18) lim , a, b Î *+ \ {1} , a ¹ b ;
x p 3
px 2 - p x 0 ln (cos 2x )
Ă
æ æ 3 öö
19) lim çççln (1 + 2x ) ⋅ ln çç1 + ÷÷÷÷÷ .
IC
x ¥ è è x øø
sin 2x sin 2x 3x 2x 2
CT
Rezolvare. 1) lim = lim ⋅ ⋅ = din proprietatea 7.

x  0 sin 3x x 0 2x sin 3x 3x 3
sin 2x 3x 2x 2
deoarece lim = 1 , lim = 1 şi lim = .
x 0 2x x  0 sin 3x x  0 3x 3
DA
sin ax sin ax bx a a
Observaţie. În general lim = lim ⋅ ⋅ = , unde a, b Î * .
x  0 sin bx x 0 ax sin bx b b
Analog, dacă funcţiile f şi g sunt bine definite, a, b Î  * ,
DI
f (x ) Î {ax , sin ax , tg ax , arcsin ax , arctg ax } şi

f (x ) a
g (x ) Î {bx , sin bx , tg bx , arcsin bx , arctg bx } , atunci lim = .
x  0 g (x ) b
RA
cos x
p
sin - x
2 ( )
2) limp
x x -
p = - xlim p p = -1 din proprietatea 9.
2

2 -x
2 2
TU
2 x æ sin x ö÷
2
- 2 sin ç
cos x - 1 2 = - 1 lim çç 2 ÷÷ 1
3) lim 2
= lim 2 çç x ÷÷÷ = - .
x 0 x x  0 x 2 x  0
ççè ÷ 2
2 ÷ø
I
ED
CĂ
x x p -x
2 cos2 cos sin
1 + cos x 2 = 2 lim 2 = 2 lim 2 =- 2 .
GI
4) lim = lim
x p x -p x p x -p x p x - p x p x -p 2
x x p -x
2 cos2 cos sin
1 + cos x 2 = 2.
GO
5) lim = lim 2 = - 2 lim 2 = - 2 lim
x p x -p x p x -p x p x - p x p x -p 2
1 + x sin x - cos 2x 1 + x sin x - cos 2x
6) lim = lim =
2 x 2 x
x 0
tg x 0
tg ( 1 + x sin x + cos 2x )
DA
2 2
æ æ ö ö÷
2
ç
ç ç ÷ ÷
ç x ⋅ sin x + 2 ⋅ çç sin x ÷÷÷ ÷÷ = 6 .
2
1 x sin x + 2 sin x 1
= lim x = lim ç ç ÷ ÷
2 x 0 tg 2 2 x  0 ççç tg x tg x ç x ÷ ÷÷
çèç tg 2 ø÷÷ ø÷÷
PE
2 èç 2 2
ì(2k + 1) p
ï ü
ï
7) Se ştie că pentru x , y, x - y Î  \ ï
í k Î ï
ý avem
ï
ï
î 2 ï
ï
þ
tg x - tg y
ŞI
tg (x - y ) = , de unde pentru x = arctg a şi y = arctg b ( ab ¹ -1 )
1 + tg x tg y
a -b æ p pö
rezultă că tg (arctg a - arctg b ) = . Dacă arctg a - arctg b Î çç- , ÷÷ , atunci
1 + ab è 2 2ø
Ă
a -b
arctg a - arctg b = arctg . Deoarece lim arctg (x + a ) = arctg a , pentru
IC
1 + ab x 0
p æ p pö
e = > 0 , $d > 0 astfel încât arctg (x + a ) - arctg a Î çç- , ÷÷ , "x Î (-d, d ) .
2 è 2 2ø
CT
x
arctg
1 + (x + a )a 1 1
Deci putem scrie limita cerută: lim x ⋅ = .
x 0 1 + (x + a )a 1 + a2
DA
1 + (x + a )a
x
1 é 1 ù 1
8) lim (1 + x 2 )x = lim ê(1 + x 2 )x 2 ú = e 0 deoarece lim (1 + x 2 )x 2 = e conform
x 0 x 0 ê úû x 0
ë
DI
1
proprietăţii 9. şi egalităţii lim (1 + x )x = e .
x 0
px
sin
px 1 2
⋅(x -1+ sin(p - px ))⋅
= lim (1 + (x - 1 + sin (p - px )))
tg
9) lim (x + sin px ) 2 x -1+ sin(p - px ) cos
px
RA
x 1 1¥ x 1 2
px px
sin sin
lim (x - 1 + sin (p (1 - x ))) ⋅ 2 (x - 1 + sin (p (1 - x ))) ⋅ p2x =
x 1 px = lim
x 1
cos cos
2 2
TU
x - 1 + sin (p (1 - x )) 2 tg
p x 2 -
2
= lim = - + 2 . Deci lim (x + sin px ) 2 = e p .
x 1 p (1 - x ) p x 1
sin
2
I
ED
CĂ
sin x sin x 1
10) lim = 1 , lim = lim x = ¥ . Deci avem cazul de
x 0 x x  0 x - sin x x 0
-1
GI
sin x
sin x x æç sin x ö÷
æ sin x ö÷x -sin x æ sin x - x ÷ösin x -x çè- x ø÷
÷
nedeterminare 1 . lim çç
¥
= lim ç
ç1 + = e -1 .
GO
x 0 è x ø÷ 1¥ x  0 è x ÷ø
1 1 3x +x -1
⋅
11) lim (3 + x ) x
tg x = lim (1 + 3 + x - 1)
x
3x +x -1 tg x =
x 0 1¥ x  0
1 æ 3 -1 x
x
x ÷ö
⋅çç ⋅ + ÷÷
= lim (1 + 3x + x - 1)3x +x -1 èç = e ln 3+1 = 3e .
DA
x tg x tg x ø÷
x 0
1 1 ln(1+ x -1) x -1 1
⋅ ⋅ -
12) lim (ln ex )sin px =
¥
lim (1 + ln x )ln x x -1 sin p (1-x ) =e p
.
x 1 1 x 1
arctg x + arctg 2x + ... + arctg nx
PE
13) lim =
x  0 ln (1 + x ) + ln (1 + 2x ) + ... + ln (1 + mx )
arctg x arctg 2x arctg nx

+2⋅ + ... + n ⋅
= lim x 2x nx =
x  0 ln (1 + x ) ln (1 + 2x ) ln (1 + mx )
ŞI
+2⋅ + ... + m ⋅
x 2x mx
1 + 2 + ... + n n (n + 1)
= = .
1 + 2 + ... + m m (m + 1)
Ă
3x - x 3 3x - 33 + 33 - x 3
14) lim
IC
= lim . Pe de altă parte

x 3 x -3 x 3 x -3
3x - 33 3x -3 - 1 3y - 1
lim = 33 lim = 33 lim = 27 ⋅ ln 3 şi
CT
x 3 x - 3 x 3 x - 3 y 0 y
33 - x 3 (3 - x )(9 + 3x + x 2 )
lim = lim = - lim (9 + 3x + x 2 ) = -27 ,
x 3 x - 3 x 3 x -3 x 3
DA
x 3
3 -x
deci lim = 27 (ln 3 - 1) .
x 3 x - 3
ln (cos 2x ) ln (1 + cos 2x - 1) ln (1 - 2 sin 2 x )

15) lim = lim = lim =
DI
x 0 x2 x 0 x2 x 0 x2
ln (1 - 2 sin 2 x ) -2 sin 2 x ln (1 - 2 sin 2 x ) æ sin x ö2
= lim ⋅ = - 2 lim ⋅ çç ÷ = -2 .
x 0 -2 sin 2 x x2 x 0 -2 sin 2 x è x ÷ø
RA
1 1
æa x + b x ö÷x æ x x
öx
16) lim ççç ÷ = lim çç1 + a - 1 + b - 1 ÷÷ =
x 0 è 2 ø ÷ ç
x 0 è 2 ø÷
a x -1+b x -1
TU
é 2 ù 2x a x -1+b x -1 ln a + ln b
êæ a x - 1 + b x - 1 ö÷ a x -1+b x -1 ú lim
lim êççç1 + ÷÷ ú =e x 0 2x
=e 2
= ab .
x  0 êè 2 ø ú
ë û
I
ED
CĂ
e sin x - e sin 2x e sin 2x (e sin x (1-2 cos x ) - 1) sin x (1 - 2 cos x )

17) lim = lim ⋅ =
GI
x p 3
px 2 - p x p sin x (1 - 2 cos x ) 3
px 2 - p
æ sin (p - x ) ö
= 3 ⋅ lim ççç ( ) ÷÷ = 9p lim sin p - x
2 ÷ 9
2 4 2 ( )
⋅ 3
p x + p 3
p x + p =- .
x  p ç p (x - p ) ÷÷ø
GO
2 2 x  p (x - p ) (x + p )
è 2
2
ax - bx
2
æa x 2 - 1 b x 2 - 1 ö÷ -2 sin 2 x x2
18) lim = lim ççç - ÷
÷ ⋅ ⋅ =
x 0 ln (cos 2x ) x  0 çè x 2 x 2 ø÷ ln (1 - 2 sin 2 x ) -2 sin 2 x
DA
æ 1ö b
= (ln a - ln b )çç- ÷÷ = ln .
è 2ø a
æ ö
ç 3 ln æçç2x æç 1 + 1ö÷÷ö÷÷ ln æç1 + 3 ö÷÷÷
PE
ç ç
æ æ 3ö ö ç ç
è 2 è ø ÷
ø ç
è x ø÷÷÷ =
÷
x
19) lim çççln (1 + 2x ) ⋅ ln çç1 + ÷÷÷÷÷ = lim çç ⋅ ÷÷
x ¥ è è x øø x ¥ çç x 3 ÷÷
çç ÷÷ø
è x
ŞI
æ1 ö æ1 ö
3x ln 2 + 3 ln çç x + 1÷÷ ln çç x + 1÷÷
è2 ø è2 ø 1
= lim = 3 ln 2 + 3 lim ⋅ = 3 ln 2 .
x ¥ x x ¥ 1 x ⋅ 2x
2x
Ă
IC
Exerciţii
Calculaţi următoarele limite:
sin 100x sin nx sin 3x 1 - cos x
1) lim ; 2) lim ; 3) lim ; 4) lim ;
CT
x 0 x x  0 x tg 2x
x 0 x 0 x2
1 - cos x 1 - cos x cos 2x cos x
5) lim ; 6) lim ; 7) limp ; 8) limp ;
x 0 x x 0 x3 x
4
tg 4x x  sin 4x
2
DA
2x - sin x sin x - tgx æ 1 1 ö 1 + x -1

9); lim : 10) lim ;11) limçç - ÷÷÷ ; 12) lim ;
x 0 x + sin x x  0 x 3 x 0 ç ÷
èsin x tgx ø x 0 x
3
1 + x -1 æ 1 2 ö÷ æ 1 3 ö÷
14) lim çç ; 15) lim çç
DI
13) lim ; - 2 ÷ - 3 ;
x 0 x x 1 è x - 1 x - 1ø x 1 è x - 1 x - 1 ø÷
1
æ x 2 ÷öx 2 1
16) lim çç1 + 17) lim (1 + sin x 2 )x 2 ;
ctg x
÷ ; 18) lim (1 + sin x ) ;
ç 2x + 1 ÷ø
RA
x 0 è x 0 x 0
1
æ x öx -3 1
19) lim çç2 - ÷÷ ;
tg 2x
20) lim (x + e x )x ; 21) limp (tg x ) ;
x 3 è 3ø x 0 x
4
TU
x -1
22) lim x sin x ; 23) lim sin x x ; 24) lim (1 - x ) ;
x 0 x 0 x 0
sin x x -1
æ1 ö æ 1 ÷ö
25) lim çç ÷÷ ;
cos x
26) lim çç ÷ ; 27) limp (tg x ) ;
x 0 è x ø x 1 è x - 1 ø
I
x
2
ED
CĂ
ln (1 + arcsin x ) 1 - ex a sin x - a sin a

28) lim ; 29) lim ; 30) lim ;
x x  0 sin x x -a
GI
x 0 x 0
æ 1 n ö÷ æ n m ÷ö
31) lim çç - n *
÷ , n ³ 2, n Î  ; 32) lim çç n - m *
÷ø , n, m Î  .
x 1 è x - 1 x -1 ø x  1 è x -1 x -1
GO
Exerciţii şi probleme
1. Formulaţi cu ajutorul inegalităţilor:
a) limita funcţiei f spre ¥ este -¥ ;
DA
b) limita funcţiei f spre -¥ este +¥ ;
c) limita funcţiei f spre -¥ este -¥ .
2. Demonstraţi că dacă f :    este periodică şi nu este constantă, atunci nu are
PE
limită la +¥ şi nici la -¥ .
x3 -1
3. Considerăm funcţiile f :    , f (x ) = 3 . Calculaţi limitele
3x + x + 2
lim f (x ) şi lim f (x ) .
x ¥ x -¥
ŞI
4. Calculaţi următoarele limite:
x 2 - a2 x 3 -a3 sin 3 2x
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x a x - a x a x - a x 0 x3
Ă
x x
cos - sin x n - an x - 3a
3
d) limp 2 2 ; e) lim , n Î * ; f) lim ;
IC
x cos x x a x - a x a x -a
2
sin mx sin x tgx
g) lim , m, n Î * ; h) lim ; i) lim ;
CT
x  p sin nx x p p - x x 0 x
1
sin x -na
tgmx * x
n
j) lim , m, n Î  ; k) lim ; l) lim , n Î * ;
x  0 sin nx x  0 sin x x a x -a
DA
1
x sin
1 + x + x2 -1 1 + x - 1 + x2 x ;
m) lim ; n) lim ; o) lim
x 0 x x 0 1 + x -1 x  0 sin x
cos x - cos 2x cos 2x - cos 3x

DI
p) lim ; q) lim ;
x 0 x2 x 0 x2
cos mx - cos nx
r) lim 2
, m, n Î  * .
x 0 x
RA
5. Arătaţi că lim n ( n e - 1) = 1 .
n ¥
6. Calculaţi limita lim n ( n a - 1) , dacă a > 0 .

n ¥
TU

x2 + x + 1 5-x -2 sin 5x
7. lim 2
; 8. lim ; 9. lim ;
x -2 x -4 x 1 10 - x - 3 x 0 1 + 2x - 1
I
ED
CĂ
x +9 -5 x -b - a -b cos 2x - cos 6x
10. lim ; 11. lim , a > b ; 12. lim ;
x -4 x 2 - a2 sin 2 3x
GI
x 16 x a x 0
x +2 -2 1 + cos x tg x - x
13. lim ; 14. lim ; 15. lim ;
x 2 x +7 -3 x p sin x x 0 x2
GO
1
æ tg x ÷öx tg 3x - sin 3x 1
16. lim çç ÷ ; 17. lim ; 18. lim(cos (sin x ))arcsin2 x ;
x 0 è x ø x  0 tg 2x - sin 2x x 0
x ⋅ arcsin x ln (e x + e -x ) 1
19. lim ; 20. lim ; 21. lim , x > 0;
DA
x 0
ln 1 - x 2 x 0 x 1 + xn
n ¥
xm - 1 x + x 2 + ... + x n - n
22. lim n , unde m, n Î * ; 23. lim , n Î * ;
x 1 x - 1 x 1 x -1
(1 - x )(1 - 3 x ) ...(1 - n x )
PE
24. lim n -1 , unde n > 2, n Î  ;
x 1 (1 - x )
3
25. lim éê n (x + a1 )(x + a2 ) ...(x + an ) - x ùú ; 26. lim x 2 ( x + 2 - 2 x + 1 + x ) ;
x +¥ ë û x ¥
ŞI
1- x x2
æ 1 + x ö÷ 1-x æx2 +1ö÷
27. lim (sin x + 1 - sin x ) ; 28. lim ççç ÷ ; 29. lim çç ÷ ;
x ¥ x ¥ è 2 + x ÷ ø x ¥çèx2 -2ø÷
1
Ă
æa x + b x + c x ÷öx
30. lim ççç ÷÷ , unde a > 0 , b > 0 şi c > 0 ;
x 0 è 3 ø
IC
xn
31. Demonstraţi că lim x = 0 , dacă a > 1 , n Î * .
x ¥ a
CT
loga x
32. Demonstraţi că lim = 0 , dacă a > 1 şi e > 0 .
x ¥ xe
n
33. Reprezentaţi punctele M (x , y ) pentru care lim n x n + y = 1 .
n ¥
DA
34. Demonstraţi că dacă lim f (x ) = 0 şi g este o funcţie mărginită, definită într-o

x x 0
sin x - cos x
vecinătate a originii, atunci lim f (x )g(x ) = 0 . Calculaţi lim .
x x 0 x ¥ x
DI
n 2000 1
35. Determinaţi x , dacă lim x = .
n ¥ n x - (n - 1) 2001
sin x
36. Demonstraţi că funcţia f (x ) = nu are limită spre ¥ .
RA
cos x
37. Calculaţi lim n a n + bn + c n , dacă a > b > c > 0 .
n ¥
38. Calculaţi lim n a nb n + a nc n + b nc n , dacă a > b > c > 0 .

TU
n ¥
2 2
ax - xa ax - bx
39. lim , a Î *+ \ {1} ; 40. lim , a, b Î *+ \ {1}, a ¹ b ;
x 0 x - a
I
x  0 ln cos 2x
ED
CĂ
n cos ax - m cos bx m x -1
41. lim 2
; 42. lim n ;
arctg x x -1
GI
x 0 x 1
xx -1 ln (1 + e ax )
43. lim ; 44. lim , a, b Î  ;
x 1 x - 1
(
x  0 ln 1 + e bx
)
GO
ln ln (e + ax )
45. lim , a, b Î *+ ;
x  0 ln ln (e + bx )
(1 - cos x )(1 - 3 cos x ) ...(1 - n cos x )

46. lim ;
x 2n -2
DA
x 0
(1 - sin x )(1 - sin 2 x ) ...(1 - sinn x )

47. limp 2n
;
x
2
cos x
1 - cos x ⋅ cos 2x ⋅ cos 3x ⋅ ... ⋅ cos nx
PE
48. lim ;
x 0 x2
ln éë(1 + x )(1 + 4 x ) ...(1 + 2 x )ùû
n
49. lim 1 .
x 0 n
x2
ŞI
f (x )
50. Funcţia f : (-a,a)   satisface condiţia lim = 1 iar pentru şirul (xk,n )n³1,k=1,n
x 0 x
are loc următoarea proprietate:
Ă
" e > 0 , $ n(e) Î  astfel încât x k , n < e , " n ³ n(e), " k = 1, n .

IC
å f (x ) k ,n
Demonstraţi că lim k =1
n = 1.
CT
å xk,n
n ¥
k =1
51. Calculaţi următoarele limite ( p Î  ):

n æ ö
kp n
kp n
æ k ö
DA
a) lim å ççç 1 + p +1 - 1÷÷÷ ; b) lim å sin p +1 ; c) lim  çç1 + sin 2 ÷÷÷ .

n ¥ ç
k =1 è n ø ÷ n ¥
k =1 n n ¥ è n ø k =1
f (x )
52. Arătaţi că dacă f : (-a, a )   şi lim = 1 , atunci şirul
x
DI
x 0
n
æ1 ö
an = å f ççèk ÷÷ø - ln n
k =1
este convergent.
f (x )
RA
53. Demonstraţi că dacă f : (-a, a )   şi lim = 1 , atunci

x 0 x
2n
æ p ö÷
lim å f ççç ÷ = p ln 3 .
n ¥ è n + k ø÷
TU
k =1
ì1, x Î ;
ï
54. Demonstraţi că funcţia f :    , f (x ) = ï í nu are limită în nici
ï
ï 0, x Î  \ .
î
I
un punct x Î  .
ED
CĂ
55. Considerăm funcţia f :    ,
ìï 1 m
GI
ïï , x = , cu m, n Î , (m, n ) = 1, n > 0;
ïn n
f (x ) = ïí0, x Î  \ ; .
ïï
GO
ïï 1, x = 0.
ïî
Arătaţi că funcţia are limita 0 în fiecare punct iraţional.
56. Determinaţi numerele pozitive x pentru care lim x n {x n } = 0 , unde
n ¥
DA
{x n } = x n - [x n ] este partea fracţionară a numărului x n .
(
57. Calculaţi lim sin p n 2 + 1 .
n ¥
)
æ x x xö
PE
58. Calculaţi lim ççcos ⋅ cos 2 ⋅ ... ⋅ cos n ÷÷ .
n ¥ è 2 2 2 ø
1
59. Şirul (x n )n ³1 este definit prin relaţiile x1 = 2 , x2 = 2 + ,
3
1
ŞI
x n +1 = 2 + , n ³ 2 . Calculaţi lim x n .
1 n ¥
3+
x n -1
1 æç aö
Ă
60. Fie şirul (x n )n ³1 definit prin relaţiile x n +1 = ççx n + ÷÷÷ , unde n Î  , x 1 > 0
*
2è x n ÷ø
IC
şi a > 0 . Demonstraţi că şirul este convergent şi calculaţi limita lim x n .

n ¥
1
CT
61. Calculaţi limita şirului definit prin x 1 = 2001 , x n +1 = , unde n Î * .

4 - 3x n
62*. Şirul (x n )n ³1 satisface inegalitatea 0 £ x n +m £ x n + x m , pentru orice n, m Î  .
æx ö æ x n ö÷
DA
Arătaţi că: a) şirul çç n ÷÷ este mărginit; b) şirul çç ÷ este convergent.

è n øn ³1 è n øn ³1
æx ö
Calculaţi limita şirului çç n ÷÷ .
è n øn ³1
DI
Probleme pregătitoare pentru bacalaureat şi admitere

RA
(
1. Calculaţi limita lim x + 1 - ax 2 + x + 3 (discuţie).
x ¥
) (Admitere, 1991.)
æ 1 1 ö
2. Calculaţi limitele laterale ale funcţiei f :  \ {0, - 1}  , f (x ) = x 3 çççe x - e x +1 ÷÷÷

TU
è ÷ø
în punctul x 0 = 0 . (Admitere, 1992, Bucureşti)
n
3. Calculaţi lim x ln x . (Admitere, 1992, Bucureşti)
I
x 0
x >0
ED
CĂ
4. Studiaţi convergenţa şirului x n +1 = x n2 - 2x n + 2, x 1 Î éê1, 2ùú şi în caz de

ë û
GI
convergenţă calculaţi lim x n . (Admitere, 1992, Bucureşti)
n ¥
x 2n - 2x n - a
5. Determinaţi numerele a Î  pentru care limita lim există şi este
GO
2
x 1 (x - 1)
finită. (Admitere, 1997, Bucureşti)
6. Considerăm numerele fixate (x k )k =1, n şi definim şirul (Ln )n ³1 prin relaţia
( )
DA
Ln = lim x - n (x - x 1 )(x - x 2 ) ...(x - x n ) .
x ¥
Ln
Calculaţi Ln în funcţie de (x k )k =1, n , iar apoi calculaţi limita lim .
nn ¥
PE
(Admitere, 1997, Bucureşti)
7. Determinaţi valorile parametrilor a, b astfel încât funcţia f :    ,
ìx 2 + a, dacã x £ 2;
ï
ï
f (x ) = í să satisfacă egalitatea lim f (x ) = f (2) şi să existe
ïax + b, dacã x > 2;
ŞI
x 2
ï
ï
î
f (x ) - f (2)
lim . (Admitere, 1998, Timişoara)
x 2 x -2
Ă
1
8. Calculaţi lim (1 + sin x + sin 2x + ... + sin nx )x , n Î * \ {1} .
x 0
IC
(Admitere, 1999, Baia Mare)

æ1 1 ö÷
9. Calculaţi limita lim çç - x . (Admitere, 1999, Constanţa)
x 0 è x e - 1 ÷ø
CT
1
10. Determinaţi valorile parametrilor a, b dacă lim
x ¥
( 3
)
ax 3 + bx 2 - 2x = - .
3
(Admitere, 1999, Constanţa)
DA
11. Determinaţi valorile parametrilor a, b astfel ca funcţia f :  \ {1}   ,

ax 2 + bx + 2
f (x ) = să verifice relaţiile lim f (x ) = 1 şi lim f (x ) - x = 2 .
x -1 x ¥ x ¥
DI
(Variantă bacalaureat, 1997)

ln (x + 1) - ln (p + 1)
2 2
12. Calculaţi lim . (Variantă bacalaureat, 2001)

x p x -p
RA
( )
1
13. Calculaţi lim lim (cos x ⋅ cos 2x ⋅ ... ⋅ cos nx )x 2n 3 . (Variantă bacalaureat, 2002)
n ¥ x  0
1
14. Arătaţi că funcţia f :  \ {0}   , f (x ) = (cos x - 1) nu are limită în punctul
TU
x
x = 0. (Variantă bacalaureat, 2002)
I
ED
CĂ
Funcţii continue 113
IV. FUNCŢII CONTINUE
GI
În capitolul precedent am studiat comportarea funcţiilor în vecinătatea unui
GO
punct de acumulare al domeniului de definiţie. Dacă punctul x 0 aparţine mulţimii D
şi f : D   este o funcţie, atunci comportarea în jurul punctului x 0 se poate raporta
la valoarea funcţiei în punctul x 0 . Mai precis studiem următoarea problemă:
Fie f : D   o funcţie şi x 0 Î D un punct. Ce consecinţe şi ce semnificaţii
DA
(geometrice, etc.) are faptul că pentru orice şir (x n )n ³1 cu termenii din mulţimea D ,
pentru care x n  x 0 , şirul ( f (x n ))n ³1 tinde la f (x 0 ) ?
PE
Funcţiile care posedă această proprietate se numesc funcţii continue în punctul
x 0 . În această formulare nu este necesar ca punctul x 0 să fie punct de acumulare al
mulţimii D , deoarece în cazul în care x 0 este un punct izolat al mulţimii D , atunci
din condiţia x n  x 0 rezultă că şirul (x n )n ³1 este constant de la un rang încolo, adică
ŞI
x n = x 0 , pentru n ³ k . Astfel f (x n ) = f (x 0 ) , pentru n ³ k şi lim f (x n ) = f (x 0 ) .
n ¥
DEFINIŢIA FUNCŢIILOR CONTINUE

Ă
Definiţie. Fie f : D   şi x 0 Î D . Funcţia f este continuă în punctul x 0 , dacă

IC
pentru orice şir cu proprietatea x n  x 0 , x n Î D, " n ³ 1 are loc egalitatea

lim f (x n ) = f (x 0 ) .
CT
n ¥
Observaţii. 1. Din această definiţie rezultă automat că funcţia este continuă în toate
punctele izolate ale mulţimii D .
2. Folosind definiţia limitei cu ajutorul vecinătăţilor putem formula următoarea
DA
definiţie echivalentă:
Definiţia cu vecinătăţi. Funcţia y
f este continuă în punctul x 0 , dacă
DI
dacă pentru orice vecinătate

V Î V ( f (x 0 )) a lui f (x 0 ) există o
vecinătate U Î V (x 0 ) pentru care are
V 1
{
f(x ) V2 { 0
RA
loc implicaţia: O
x Î U  f (x ) Î V . x0 x
3. Geometric această definiţie înseamnă

{
U2
TU
că pentru orice V Î V ( f (x 0 )) există un

{
U1
dreptunghi determinat de această
vecinătate astfel ca toate punctele Figura 45.
I
graficului corespunzătoare mulţimii U 1 să

ED
CĂ
114 Funcţii continue
fie în interiorul acestui dreptunghi. În figura 45, vecinătăţii V1 a lui l îi corespunde
vecinătatea U 1 a lui x 0 (nu este unică!) şi toate punctele graficului corespunzătoare
GI
mulţimii U 1 sunt în interiorul dreptunghiului haşurat cu culoare mai închisă. Pentru
vecinătatea mai mică V2 a lui l , analog, se poate construi un astfel de dreptunghi
GO
(haşurat cu culoare mai deschisă) şi vecinătatea U 2 a lui x 0 .
4. Pe baza criteriului e - d pentru limite de funcţii putem formula următoarea
caracterizare:
Criteriul e - d . Funcţia f : D   este continuă în x 0 Î D dacă şi numai dacă
DA
pentru orice e > 0 există d > 0 astfel încât pentru orice x Î D cu proprietatea
x - x 0 < d , să avem f (x ) - f (x 0 ) < e (dacă x 0 este punct izolat, atunci există d
pentru care în vecinătatea de rază d a punctului x 0 mulţimea D nu mai are alte
PE
puncte în afară de x 0 ).
Exemple
1. Să studiem continuitatea funcţiei f :    , f (x ) = ax + b , a, b Î  într-un
punct x0 Î  . Fie un şir de numere reale xn  x 0 ; atunci
ŞI
lim f (x n ) = lim (ax n + b ) = ax 0 + b = f (x 0 ) . Deci f este continuă în orice punct.
n ¥ n ¥
2. Să studiem continuitatea funcţiei f :    , f (x ) = 2x 3 + 1 în punctul x 0 = 2 .

Ă
Folosim definiţia. Presupunem că lim x n = 2 , x n Î  şi studiem convergenţa şirului

n ¥
IC
f (x n ) = 2x + 1 .
3
n
( )
3
lim f (x n ) = lim (2x n3 + 1) = 2 lim x n3 + 1 = 2 lim x n + 1 = 17 = f (2) ,
CT
n ¥ n ¥ n ¥ n ¥
deci funcţia dată este continuă în punctul x 0 = 2 .

Folosind criteriul e - d avem de stabilit corespondenţa între e şi d . Fie e > 0 un
număr fixat.
DA
f (x ) - f (x 0 ) = 2x 3 + 1 - 2 ⋅ 23 - 1 = 2 x 3 - 23 = 2 x - 2 x 2 + 2x + 22 ;
f (x ) - f (x 0 ) = 2 x - 2 x 2 + 2x + 4 = 2 (x 2 + 2x + 4 ) x - 2 < e ,
e e e e
DI
dacă x - 2 < < = = .

2 (x + 2x + 4) 2 min (x + 2x + 4) 2 f (-1) 6
2 2
x Î
e
Astfel pentru orice e > 0 există d = > 0 cu proprietatea f (x ) - f (2) < e pentru
RA
6
orice x Î  cu proprietatea x - 2 < d . Astfel funcţia este continuă în punctul x0 = 2 .
3. Funcţia f :    , f (x ) = sin x este continuă în fiecare punct x 0 Î  ,
x - x0 x + x0 x - x0
TU
deoarece f (x ) - f (x 0 ) = sin x - sin x 0 = 2 sin cos £2 ⋅1,

2 2 2
şi astfel inegalitatea f (x ) - f (x 0 ) = sin x - sin x 0 £ x - x 0 < e este adevărată
I
dacă x - x 0 < d = e .
ED
CĂ
4. Funcţia f nu este continuă în punctul x 0 Î D dacă există un şir (x n )n ³1 Ì D
GI
pentru care lim f (x n ) ¹ f (x 0 ) .
n ¥
Acesta se poate realiza dacă limita nu există, sau dacă limita există dar nu este egală
cu valoarea funcţiei în x 0 . Fie x 0 Î D un punct de acumulare atât pentru D Ç (x 0 , ¥)
GO
cât şi pentru (-¥, x 0 ) . Folosind limite laterale este evident că pentru continuitatea în
x 0 este necesar şi suficient ca limitele laterale să existe şi să fie egale cu f (x 0 ) . Dacă
funcţia f nu este continuă în punctul x 0 Î D , atunci spunem că x 0 este un punct de
DA
discontinuitate al funcţiei f . Având în vedere diferitele comportări în jurul unui punct
de discontinuitate introducem următoarele noţiuni.
Definiţie. Punctul x 0 Î D este un punct de discontinuitate de speţa întâi, dacă în
x 0 există cele două limite laterale şi ambele sunt finite. Toate celelalte puncte de
PE
discontinuitate se numesc puncte de discontinuitate de speţa a doua.
Exemplu. Să se studieze continuitatea următoarelor funcţii şi stabiliţi natura
discontinuităţilor.
ìï1, x > 0;
ŞI
ï ì
ïx , x ¹ 0;
a) f1 :    , f1 (x ) = sgn x = ï í0, x = 0; b) f2 :    , f2 (x ) = í
ï
ïï ï
ï2, x = 0.
ïïî-1, x < 0. î
Ă
ïìïsin 1 , x ¹ 0; ì
ï 1
ï , x > 0;
c) f3 :    , f3 (x ) = ï í x d) f4 :    , f4 (x ) = ï íx
ïï0, ï
IC
x = 0. ï 0, x £ 0.
ïî ï
î
Soluţie. a) Funcţia f1 este constantă în
y
orice vecinătate a punctului x 0 ¹ 0 , care
CT
nu conţine punctul 0 . Astfel funcţia f1

1
 este continuă în orice punct x 0 ¹ 0 . În
  punctul x 1 = 0 avem lim f1(x ) = -1 şi
DA
x 0
( )
0 x lim f1 (x ) = 1 , deci funcţia nu are limită
x 0
 în punctul x 1 = 0 şi astfel nu este
1 continuă. Cum ambele limite laterale sunt
DI
Figura 46
finite, punctul x 1 = 0 este un punct de
discontinuitate de prima speţă (Fig. 46).
b) Funcţia f2 este de gradul întâi în orice vecinătate a punctului x 0 ¹ 0 , care nu
RA
conţine punctul 0 . Astfel f2 este continuă în orice punct x 0 ¹ 0 . În punctul x 0 = 0 ,

avem lim f2 (x ) = lim x = 0 , deci există limita funcţiei în acest punct. Cu toate
x 0 x 0
acestea funcţia nu este continuă deoarece această limită nu este egală cu valoarea
funcţiei în punctul x 0 = 0 .
TU
1 1 1
c) Limita lim sin nu există deoarece pentru şirurile x n = şi yn = p,
x 0 x 2np 2n p +
2
I
n ³ 1 valorile funcţiei au limite diferite, deci funcţia nu este continuă. Pe de altă parte
ED
CĂ
din şirurile precedente fiind cu termeni pozitivi, nu există nici limita de la dreapta (şi
nici limita de la stânga deoarece funcţia este impară), deci punctul x 0 = 0 este un
GI
punct de discontinuitate.
1
d) Din lim = +¥ şi lim f4 (x ) = 0 rezultă că funcţia nu este continuă în 0 şi are
GO
x 0 x x 0
un punct de discontinuitate de speţa a doua.

5. Funcţia f (x ) = x 3 , f :    este continuă în punctul x 0 = 1 , deoarece
f (x ) - f (1) = x 3 - 13 = x - 1 x 2 + x + 1 < e , dacă
DA
e e e e 4
x -1 < < = = = e.
x + x + 1 min (x + x + 1) æ 1 ÷ö 3
2 2 2
1 3
çç- ÷ - + 1
è 2ø 2 4
PE
4e 4e
Astfel f (x ) - f (1) < e , dacă x - 1 < , deci d = şi funcţia este continuă în
3 3
x0 = 1 .
Observaţie. În studiul continuităţii funcţiilor care sunt definite prin legi (formule)
ŞI
diferite în mulţimile D Ç (x 0 , ¥) şi D Ç (-¥, x 0 ) folosim de regulă limitele laterale
deoarece funcţia f : [a, b ]   este continuă în x 0 Î (a, b) dacă şi numai dacă
lim f (x ) = lim f (x ) = f (x 0 ) .
Ă
x x 0 x x 0
x <x 0 x >x 0
IC
Exerciţii
Studiaţi continuitatea următoarelor funcţii în punctele precizate:

CT
1 3
1. f : [-1,1]   , f (x ) = x 2 + 1 , x = 0, , - .
2 4
1
2. f : [-3, 4 ]   , f (x ) = 2 , x = 0 , 2 , -1 .
DA
x +1
ïìx 2 - 1, x < 0
3. f :    , f (x ) = ï í3x + 1, x ³ 0 , x = 0 , -1 , 2 .
ïïî
DI
ïìïx - 1, x < -1
ï 2
4. f :    , f (x ) = ï íx - 3, x Î [-1,1] , x = 0 , -1 , 1 .
ïï
ïïî3x + 1, x > 1
RA
1
5. f :    , f (x ) = {x } = x - [x ] , x = 1, 2, , unde [x ] este partea întreagă a
2
numărului x şi {x } este partea fracţionară a numărului x .
TU
6. Determinaţi domeniul de continuitate a funcţiei f (x ) = tg x .

ì1
ï
ï 2, x ¹0
7. f x = ï
( ) íx , x = 0 , 1, -1.
ï
ï0, x = 0
I
ï
î
ED
CĂ
ì
ï1, x Î 
8. f (x ) = ï
í0, x Î  \  , x = 0 , 1, - 2 .
ï
GI
ï
î
9. f :    , f (x ) = x 2 + x 3 , x = 1, 3 .
p
GO
10. f :    , f (x ) = sin x + cos x , x = 0, , p.
2
1 3
11. f : [1, 2]   , f (x ) = x + ,x= .
x 2
ïì1, x Î 
DA
12. Considerăm funcţia f :    , f (x ) = ïí . Arătaţi că f nu este
ïïî0, x Î  \ 
continuă în nici un punct x 0 .
PE
æ 1ö
13*. Fie f :    o funcţie continuă cu proprietatea f ççr + ÷÷ = f (r ) pentru
è nø
orice număr raţional r şi n Î * . Demonstraţi că f este o funcţie constantă.
ŞI
Ecuaţia funcţională a lui Cauchy
Problemă. Determinaţi toate funcţiile continue f :    pentru care

Ă
f (x + y ) = f (x ) + f (y ) (1)
oricare ar fi x , y Î  .
IC
Rezolvare. Din relaţia (1) pentru x = y = 0 obţinem:

f (0) = f (0 + 0 ) = f (0 ) + f (0) = 2 f (0 ) ,
CT
deci f (0) = 0 . Pentru x = y rezultă

f (2x ) = f (x + x ) = f (x ) + f (x ) = 2 f (x )
şi astfel prin inducţie matematică putem demonstra că
f (n ⋅ x ) = n ⋅ f (x ) , " x Î  (2)
DA
*
pentru orice n Î  . Într-adevăr dacă această proprietate este valabilă pentru n , atunci
f ((n + 1) x ) = f (nx + x ) = f (nx ) + f (x ) = nf (x ) + f (x ) = (n + 1) f (x ) ,
deci este valabilă şi pentru (n + 1) . Pe baza principiului inducţiei matematice relaţia
DI
(2) este valabilă pentru orice n Î  .

0 = f (0) = f (x + (-x )) = f (x ) + f (-x ) ,
deci f (-x ) = -f (x ) " x Î  . Dacă n Î * , atunci
RA
f ((-n ) x ) = f (-nx ) = -f (nx ) = -nf (x ) ,

deci pentru orice k Î  şi x Î  avem
f (k ⋅ x ) = k ⋅ f (x ) .
TU
m
Dacă Î  , m, n Î  , n > 0 , atunci
n
æ m ö æm ö
m ⋅ f (x ) = f (m ⋅ x ) = f ççn ⋅ x ÷÷ = n ⋅ f çç x ÷÷ , deci
I
è n ø èn ø
ED
CĂ
æm ö m
f çç x ÷÷ = f (x ) .
èn ø n
GI
De aici rezultă că pentru orice r Î  şi x Î  avem
f (r ⋅ x ) = r ⋅ f (x ) ,
GO
deci pentru r Î  avem f (r ) = r ⋅ f (1) . În continuare demonstrăm că această
egalitate se poate extinde şi la cazul r Î  . Pentru a Î  considerăm un şir de
numere raţionale (rn )n ³1 pentru care lim rn = a . Folosind continuitatea funcţiei f în
n ¥
punctul a obţinem
DA
n ¥ n ¥
(n ¥
)
f (a) = lim f (rn ) = lim (rn f (1)) = lim rn f (1) = a f (1) .
În consecinţă f (a) = a ⋅ f (1) pentru orice a Î  , deci singurele funcţii continue
PE
care satisfac relaţia (1) pentru orice x , y Î  sunt cele de forma f (x ) = m ⋅ x , unde
m Î .
Observaţii. Ecuaţia funcţională (1) se numeşte ecuaţia lui Cauchy şi are o infinitate
de soluţii care nu sunt continue. Funcţiile elementare (funcţia putere, funcţia
ŞI
exponenţială, funcţia logaritmică, etc.) se pot defini prin ecuaţii funcţionale şi foarte
multe dintre acestea se pot rezolva printr-un procedeu analog celui prezentat mai
înainte.
Ă
OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE

IC
Pentru a studia într-un mod mai convenabil continuitatea funcţiilor avem nevoie
de proprietăţi care leagă operaţiile algebrice de continuitate. Astfel de exemplu pentru
CT
a studia continuitatea funcţiei f (x ) = sin x + cos x ar fi mai simplu să studiem

separat funcţiile sin x şi cos x dacă continuitatea s-ar transfera de la operanzi la
rezultat.
Problemă. Să studiem dacă continuitatea funcţiilor f şi g în punctul x 0 garantează
DA
continuitatea funcţiei sumă f + g în acelaşi punct x 0 .

Rezolvare. Considerăm un şir (x n )n ³1 cu proprietatea x n  x 0 . Din continuitatea
funcţiilor f şi g în punctul x 0 rezultă lim f (x n ) = f (x 0 ) şi lim g (x n ) = g (x 0 ) .
DI
n ¥ n ¥
Astfel pe baza proprietăţilor şirurilor convergente obţinem

lim éë f (x n ) + g (x n )ùû = lim f (x n ) + lim g (x n ) = f (x 0 ) + g (x 0 ) = ( f + g )(x 0 ) ,
n ¥ x ¥ x ¥
RA
deci
lim ( f + g )(x ) = lim f (x ) + lim g (x ) = f (x 0 ) + g (x 0 ) = ( f + g )(x 0 ) ,
x x 0 x x 0 x x 0
adică f + g este continuă în x 0 .

TU
Din acest raţionament rezultă că toate proprietăţile limitelor de şiruri se pot transfera
automat la studiul funcţiilor continue. Pentru fixarea ideilor şi a noţiunilor enunţăm
I
următorea teoremă:
ED
CĂ
Teoremă. Fie f , g : D   două funcţii şi x 0 Î D .
GI
a) Dacă funcţiile f şi g sunt continue în x 0 , atunci şi f + g este continuă în x 0 .
b) Dacă funcţiile f şi g sunt continue în x 0 , atunci şi f ⋅ g este continuă în x 0 .
f
GO
c) Dacă funcţiile f şi g sunt continue în x 0 , şi g (x 0 ) ¹ 0 , atunci este
g
continuă în punctul x 0 .
d) Dacă funcţia f : D  E este continuă în punctul x 0 Î D şi funcţia g : E  
este continuă în punctul y 0 = f (x 0 ) , y 0 Î E ( D Í  şi E Í  ), atunci funcţia
DA
compusă g  f este continuă în x 0 .
e) Dacă funcţiile f : D  *+ şi g : D   sunt continue în punctul x 0 , atunci şi
PE
g (x )
funcţia u : D   + u (x ) = [ f (x )] este continuă în x 0 .
Cazuri particulare. Dacă funcţia f : D  E este continuă în x 0 Î D , atunci
funcţiile de mai jos sunt continue în x 0 Î D :
a) g : D   , g (x ) = a f x , unde a > 0 şi a ¹ 1 .
( )
ŞI
b) h : D   , h (x ) = loga f (x ) , unde f (x ) > 0 , "x > 0 şi a > 0 , a ¹ 1 .
c) k : D   , k (x ) = sin f (x ) .
În loc de funcţia sinus putem considera orice altă funcţie trigonometrică cos, tg ,
Ă
ctg, arcsin, arccos, arctg, arcctg cu condiţia ca f (x 0 ) să fie în domeniul de definiţie

IC
p
al funcţiei respective (de exemplu la tangentă f (x 0 ) să nu fie de forma (2k + 1) ).
2
CT
Observaţie. În capitolul „Limite de funcţii” am văzut că funcţiile polinomiale,

exponenţiale, trigonometrice şi inversele acestora sunt de fapt funcţii continue (vezi
exerciţiile rezolvate). În cele ce urmează vom numi funcţii elementare funcţiile care se
pot obţine din acestea printr-un număr finit de adunări, înmulţiri, împărţiri, ridicări la
DA
putere, compunere. Pe baza proprietăţilor de mai sus funcţiile elementare sunt

continue pe domeniul lor de definiţie.
DI
1. Determinaţi punctele de continuitate ale funcţiei f :    , f (x ) = x n , n Î * .

2. Studiaţi continuitatea funcţiei f :    , f (x ) = sin x ⋅ cos x în punctele x = 0
RA
şi x = p .
3. a) Demonstraţi că dacă funcţia f este continuă în punctul x 0 şi f (x 0 ) ¹ 0 , atunci
1
şi funcţia este continuă în punctul x 0 .
f
TU
b) Demonstraţi că dacă funcţiile f şi g sunt continue în x 0 şi g (x 0 ) ¹ 0 , atunci

f
şi este continuă în x 0 .
g
I
ED
CĂ
4. Determinaţi domeniul de continuitate al următoarelor funcţii
1 1
GI
a) f :  \ {0}   , f (x ) = 2 ; b) f :    , f (x ) = ;
x 1 + sin 2 x
x
c) f :  \ {-1,1}   , f (x ) = 2 ;
x -1
GO
d) f :    , f (x ) = max (sin x , cos x ) .
5. Demonstraţi că dacă funcţia f este continuă în punctul x 0 atunci şi f este
continuă în acel punct.
DA
6. Determinaţi valoarea de adevăr a reciprocei propoziţiei precedente.
7. Studiaţi continuitatea următoarelor funcţii:
ìïx 2 + 2, x ³ 0
a) f (x ) = ï
3
í-x , x < 0 ; b) f :    , f (x ) = (2x + 1) ;
ïïî
PE
ìï 1
ïï , x ³1
2
ïï x
c) f (x ) = cos x + 2 cos x + 1 ; d) f (x ) = í0, -1 £ x < 1;
ïï
ŞI
1
ïï- , x < -1
ïïî x 3
ìï 1 ìï 2 2
ïï 2 , x ¹ -1
ïï(x + 1) , x < 0
; f) f (x ) = ï
Ă
e) f (x ) = í(x + 1) í0, x = 0;
ïï ïï
ïïî0, x = - 1 ïïî - (x + 1 )
4
, x >0
IC
ìï x + 1
ìïx 2 , x Î ï , x Î
g) f (x ) = íï ; h) f (x ) = ï íx - 2 .
CT
ïïî 3x - 2, x Î  \  ïï3x - 2, x Î  \ 
ïî
8. Demonstraţi că funcţia f :  +   , f (x ) = x este continuă pe domeniul de
definiţie.
DA
9. Determinaţi domeniul maxim de definiţie a funcţiei f (x ) = x 2 - 1 şi

demonstraţi că funcţia dată este continuă pe acest domeniu.
10. Determinaţi punctele de discontinuitate ale următoarelor funcţii:
DI
1
a) f :    , f (x ) = lim ; b) f :    , f (x ) = lim n 1 + x 2n ;
n ¥ 1 + x 2n n ¥
x + x 2 ⋅ e nx
c) f :    , f (x ) = lim (
; d) f :    , f (x ) = max x 2 , x . )
RA
nx
n ¥ 1+e
a) f :    , f (x ) = [x ] , unde [x ] este partea întreagă a numărului x .
b) f :    , f (x ) = {x } , unde {x } este partea fracţionară a numărului x .
TU
12. Determinaţi funcţiile f :    care sunt continue în punctul x = 0 şi satisfac

ecuaţia funcţională f (x ) + f (2x ) = 0 , pentru orice x Î  .
13. Determinaţi funcţiile f :    , dacă
I
ED
CĂ
x ⋅ f (y ) + y ⋅ f (x ) = (x + y ) ⋅ f (x ) ⋅ f (y )
pentru orice x , y Î  . Câte funcţii continue satisfac ecuaţia precedentă?
GI
14*. Funcţiile periodice f , g :    satisfac relaţia
lim [ f (x ) - g (x )] = 0 .
GO
x ¥
Demonstraţi că f = g .
15*. Determinaţi toate funcţiile continue f : (0, ¥)   pentru care f (x ) = f (x 2 ) ,
DA
oricare ar fi x Î *+ = (0, +¥) .
16. Determinaţi toate funcţiile continue f : (-1,1)   care verifică ecuaţia
æ x + y ÷ö
funcţională f (x ) + f (y ) = f çç ÷ , pentru orice x , y Î (-1,1) .
çè1 + xy ÷÷ø
PE
FUNCŢII CONTINUE PE UN INTERVAL
Definiţie. Funcţia f este continuă pe intervalul I , dacă este continuă în fiecare

ŞI
punct al intervalului I . Mai general funcţia f : D   este continuă dacă este
continuă în fiecare punct x 0 Î D .
Ă
Teorema din paragraful precedent implică următoarea teoremă:

Teoremă. a) Dacă funcţiile f : D   şi g : D   sunt continue atunci şi
IC
funcţia f + g : D   , ( f + g )(x ) = f (x ) + g (x ) este continuă.

b) Dacă funcţiile f : D   şi g : D   sunt continue, atunci funcţia
CT
f ⋅ g : D   , ( f ⋅ g )(x ) = f (x ) ⋅ g (x ) pentru orice x Î D , este continuă.

c) Dacă funcţiile f : D   şi g : D   sunt continue, şi g (x ) ¹ 0 pentru
æf ö f (x )
orice x Î D , atunci funcţia çç ÷÷÷(x ) = , x Î D este continuă.
DA
çè g ÷ø g (x )
d) Dacă funcţiile f : D  E şi g : E   sunt continue ( D Í  şi E Í  ),
atunci funcţia compusă g  f : D   este continuă.
DI
e) Dacă funcţia f : D  E este continuă şi bijectivă ( D Í  , E Í  sunt

intervale), atunci funcţia inversă f -1 : E  D este continuă.
f) Dacă funcţiile f : D  *+ şi g : D   sunt continue, atunci funcţia
RA
g (x )
u : D   + u (x ) = ( f (x )) este continuă.
Cazuri particulare. Dacă funcţia f : D  E este continuă, atunci următoarele
funcţii sunt continue:
TU
a) g : D   , g (x ) = a f x , unde a > 0 şi a ¹ 1 .
( )
b) h : D   , h (x ) = loga f (x ) , unde f (x ) > 0 , "x > 0 şi a > 0 , a ¹ 1 .

c) k : D   , k (x ) = sin f (x ) .
I
ED
CĂ
Exemple.
1. f : [-1,1]   , f (x ) = x 2 + 2 este continuă pe intervalul I = [-1,1] ;
GI
2. f : [1, 4 ]   , f (x ) = 2x 3 + 1 este continuă pe intervalul I = [1, 4 ] ;
1
3. f : [1, 2 ]   , f (x ) = este continuă pe intervalul I = [1, 2 ] ;
GO
x
1
4. f : (0,1)   , f (x ) = este continuă pe intervalul I = (0,1) .
x
Majoritatea funcţiilor studiate până acum sunt continue pe un interval
DA
corespunzător. Astfel intuiţia ne sugerează că aceste funcţii (definite pe un interval
închis) sunt mărginite şi în plus dacă f (x 1 ) < f (x 2 ) , atunci f ia toate valorile între
f (x 1 ) şi f (x 2 ) pe intervalul determinat de punctele x 1 şi x 2 . Totuşi intuiţia poate fi
PE
greşită, mai ales dacă se bazează pe o reprezentare grafică. Se pot defini curbe
continue care nu se pot reprezenta grafic şi astfel pentru a demonstra validitatea unei
afirmaţii referitoare la funcţii continue este necesar un raţionament care este oarecum
independent de reprezentările intuitive. În paragrafele care urmează vom demonstra
proprietăţi foarte simple din punct de vedere intuitiv, dar care necesită totuşi o
ŞI
demonstraţie riguroasă.
Teorema lui Bolzano1 şi proprietatea lui Darboux
Ă
Să considerăm următoarele trei proprietăţi:

1. O funcţie continuă transformă orice interval în interval.
IC
În termeni mai precişi dacă f : [a, b ]   este o funcţie continuă, x 1, 2 Î [a, b ] ,

x1 < x 2 două puncte arbitrare, f (x 1 ) = y1 , f (x 2 ) = y2 , atunci pentru orice
CT
y 0 Î [y1, y2 ] (sau y 0 Î [y2 , y1 ] ) există x 0 Î [x 1, x 2 ] cu proprietatea f (x 0 ) = y 0 .

2. Dacă funcţia continuă f : [a, b ]   ia o valorare pozitivă în x 1 Î [a, b ] şi o
DA
valoare negativă în x 2 Î [a, b ] , atunci există c Î [x 1, x 2 ] astfel încât f (c ) = 0 .

3. Imaginea unei funcţii continue, definite pe un interval închis este un interval închis.
A doua proprietate este un caz particular al primei proprietăţi; totuşi vom vedea
DI
că prima proprietate poate fi demonstrată cu ajutorul acesteia. Deşi intuitiv prima

proprietate pare a fi echivalentă cu continuitatea funcţiei, vom vedea că există funcţii
care nu sunt continue şi totuşi au această proprietate. Din acest motiv această
proprietate poartă denumirea de „proprietatea valorilor intermediare” sau proprietatea
RA
lui Darboux. Pentru fixarea noţiunilor formulăm următoarea definiţie:

Definiţie. Funcţia f : [a, b ]   are proprietatea lui Darboux, dacă pentru orice
x 1, 2 Î [a, b ] , x 1 < x 2 şi orice y 0 Î ( f (x 1 ), f (x 2 )) (sau y 0 Î ( f (x 2 ), f (x 1 )) ) există
TU
x 0 Î (x 1, x 2 ) cu proprietatea f (x 0 ) = y 0 .
1
Bernard Bolzano (1781-1848) a fost un preot creştin cu preocupări scolastice care a pus un accent foarte
I
ED
mare pe fundamentarea riguroasă a analizei matematice.

CĂ
Observaţie. Această definiţie este echivalentă cu faptul că funcţia transformă orice
subinterval al domeniului de definiţie [a, b ] într-un interval.
GI
Exemplu. Să demonstrăm că funcţia f :  +   , f (x ) = x 2 + 1 are proprietatea
lui Darboux.
GO
Dacă x 1, 2 Î  + şi y 0 Î (x 12 + 1, x 22 + 1) , atunci numărul x 0 = y 0 - 1 este în
intervalul (x 1, x 2 ) şi f (x 0 ) = y 0 , deci funcţia f are proprietatea lui Darboux.
DA
Prima dată demonstrăm a doua proprietate. Datorită importanţei acesteia în aplicaţii o
enunţăm ca o teoremă separată.
Teoremă. (Bolzano) Dacă funcţia f : [a, b ]   este continuă (a < b ) şi
f (a ) ⋅ f (b ) < 0 , atunci există c Î (a, b ) cu proprietatea f (c ) = 0 .
PE
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că f (a ) < 0 .
{ }
Considerăm mulţimea H = x Î [a, b ] f (x ) < 0 . H este o mulţime nevidă şi
ŞI
mărginită deoarece este o submulţime a intervalului [a, b ] , şi a Î H . Conform
axiomei supremumului există s = sup H . Demonstrăm că f (s ) = 0 şi a < s < b .
Din condiţiile teoremei rezultă că există e > 0 pentru care f (a ) + e < 0 < f (b ) - e .
Ă
Datorită continuităţii funcţiei f , obţinem lim f (x ) = f (a ) şi lim f (x ) = f (b ) , deci

x a x b
IC
există d(e) > 0 cu proprietatea f (x ) < f (a ) + e < 0 < f (b ) - e < f (y ) ,

pentru orice a < x < a + d(e) şi b - d(e) < y < b . De aici rezultă că a < s < b .
Dacă f (s ) < 0 , atunci datorită continuităţii în s a funcţiei f rezultă că există d > 0
CT
astfel încât f (x ) < 0 pentru orice x Î (s - d, s + d ) şi astfel H are şi elemente mai

mari decât s . Din această contradicţie deducem f (s ) ³ 0 . Pe de altă parte dacă
DA
f (s ) > 0 , atunci continuitatea funcţiei f în punctul s implică existenţa unui număr

d > 0 cu proprietatea f (x ) > 0 pentru orice x Î (s - d, s + d ) . Din această
inegalitate rezultă că H admite o margine superioară mai mică decât s , ceea ce
contravine alegerii lui s . În consecinţă f (s ) = 0 .
DI
Din această teoremă rezultă prima proprietate:

Teoremă. Dacă funcţia f : [a, b ]   este continuă, atunci are proprietatea lui
RA
Darboux.
Demonstraţie. Fie x 1,2 Î [a, b ] două numere fixate şi y 0 Î éë f (x 1 ), f (x 2 )ùû un număr
oarecare. Considerăm funcţia continuă g : [a, b ]   , g (x ) = f (x ) - y 0 . Datorită
TU
alegerii acestor valori avem g (x 1 ) = f (x 1 ) - y 0 < 0 şi g (x 2 ) = f (x 2 ) - y 0 > 0 ,

deci există x 0 Î (x 1, x 2 ) pentru care g (x 0 ) = f (x 0 ) - y 0 = 0 . În consecinţă funcţia f
I
are proprietatea lui Darboux.

ED
CĂ
ì
ï 1
ï
ïsin , x ¹ 0
Exemplu. Să demonstrăm că funcţia f :   [-1,1] , f (x ) = í x are
GI
ï
ïa, x =0
ï
î
proprietatea lui Darboux pentru orice a Î [-1,1] .
GO
Demonstraţie. Dacă 0 < x 1 < x 2 sau x 1 < x 2 < 0 , atunci funcţia f este continuă
pe intervalul [x 1, x 2 ] , deci are proprietatea lui Darboux pe acest interval. Astfel ia toate
valorile între f (x 1 ) şi f (x 2 ) pe intervalul (x 1, x 2 ) . Dacă x 1 £ 0 < x 2 , sau
1 1
DA
x 1 < 0 £ x 2 , atunci în şirurile z n ,1 =  p , n ³ 1 şi z n , 2 =  p , n ³1
2n p + 2n p -
2 2
putem alege semnele astfel încât termeni acestora să fie în interiorul intervalului
(x 1, x 2 ) de la un rang n (x 1, x 2 ) Î  încolo. Astfel
PE
[-1,1] É f ([x 1, x 2 ]) É f ([zn 1, zn 2 ]) = [-1,1] ,
deci imaginea funcţiei pe intervalul [x 1, x 2 ] este [-1,1] (independent de a ). Din toate
acestea rezultă că funcţia are proprietatea lui Darboux.
ŞI
Observaţii. 1. Interpretarea grafică este următoarea: Dacă graficul unei funcţii
continue trece prin punctele A (a, f (a )) şi B (b, f (b )) , iar A este deasupra axei reale
Ă
şi B este sub axa Ox , atunci graficul se intersectează cu axa Ox în cel puţin un punct
de abscisă c Î (a, b ) (sau cu alte cuvinte ecuaţia f (x ) = 0 are cel puţin o soluţie între
IC
a şi b ). Vezi figura 47.

2. Dacă considerăm funcţia al cărei grafic este reprezentat în figura 48, atunci
CT
proprietăţile anterioare nu mai sunt valabile. Funcţia f : ,

ï1 + x , x > 0
ì
f (x ) = ï
í-1 + x , x £ 0 nu are nici una din cele trei proprietăţi enumerate.
ï
ï
î
DA
y
B(b, f(b)) y
f(b)>0
DI
RA
O x
O x
f(a)<0
A(a, f(a))
TU
Figura 47 Figura 48
I
ED
CĂ
Teorema lui Weierstrass
GI
Proprietatea a treia din paragraful precedent poartă numele matematicianului
Karl Weierstrass (1815-1897).
Teoremă. Dacă funcţia f : [a, b ]   este continuă (a < b ) , atunci există
GO
c1, c2 Î [a, b ] astfel încât
f (c1 ) = M = max f (x ) ; f (c2 ) = m = min f (x ) .
x Î[a ,b ] x Î[a ,b ]
Observaţie. Proprietatea poate fi formulată şi în modul următor: orice funcţie
DA
continuă pe un interval închis este mărginită şi îşi atinge marginile pe acest interval.
Demonstraţie. Demonstrăm că imaginea funcţiei este o mulţime mărginită. Dacă
nu ar fi aşa, atunci ar exista un şir (yn )n ³1 Ì Im f cu limita ¥ sau -¥ . Pentru acest
PE
şir există şirul (x n )n ³1 Ì [a, b ] pentru care f (x n ) = yn , n ³ 1 . Dar şirul (x n )n ³1 fiind
mărginit admite un subşir convergent (x nk ) . Dacă l este limita acestui subşir
k ³1
convergent, atunci din faptul că intervalul este închis rezultă că l Î [a, b ] şi astfel
ŞI
funcţia f este continuă în l , deci lim f (x nk ) = f (l ) . Pe de altă parte această egalitate
k ¥
este în contradicţie cu alegerea şirului (yn )n ³1 , deoarece şirul ( f (x ))

nk
k ³1
este un
Ă
subşir al şirului (yn )n ³1 şi astfel nu poate avea limită finită. Dacă imaginea este
IC
mărginită, atunci datorită axiomei supremumului şi a infimumului există

M = sup Im f şi m = inf Im f . Rămâne să arătăm că M , m Î Im f . Din definiţia
supremumului rezultă că există un şir (x n )n ³1 Ì [a, b ] pentru care lim f (x n ) = M .
CT
n ¥
Din (x n )n ³1 Ì [a, b ] deducem că acest şir admite un subşir convergent, deci notând cu
l1 limita subşirului convergent rezultă M = f (l1 ) Î Im f . În mod similar deducem
DA
m Î Im f .
Probleme rezolvate
DI
1. Să se demonstreze că dacă funcţia

y
f : [ 0,1]  [ 0,1] este continuă, atunci
există x 0 Î [ 0,1] cu proprietatea 1
RA
f (x 0 ) = x 0 ( x 0 este un punct fix al M(x0, x0)
funcţiei f ).
Demonstraţie. Considerăm funcţia
TU
continuă j : [ 0,1]   , j (x ) = f (x ) - x . O x0 1 x
Dacă j (0) = 0 , atunci f (0) - 0 = 0 ,
adică f (0) = 0 . Dacă j (1) = 0 , atunci
I
f (1) = 1 , deci putem presupune că Figura 49

ED
CĂ
j (0) ¹ 0 şi j (1) ¹ 0 . Din aceste condiţii şi din faptul că valorile funcţiei f sunt în
intervalul [0,1] rezultă că j (0) = f (0) > 0 şi j (1) = f (1) - 1 < 1 - 1 = 0 . Astfel
GI
putem aplica funcţiei j teorema lui Bolzano pe intervalul [0,1] . În consecinţă există
x 0 Î (0,1) astfel încât j (x 0 ) = 0 . Această egalitate implică f (x 0 ) = x 0 , deci funcţia
GO
f are cel puţin un punct fix.
2. Să se demonstreze că fiecare funcţie polinomială de grad impar admite cel puţin o
rădăcină nenulă.
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea putem presupune că coeficientul
DA
dominant este 1 (în caz contrar împărţim ecuaţia polinomială cu coeficientul
dominant): f (x ) = x 2n +1 + a1x 2n + ... + a2n x + a 2n +1 .
Din relaţiile lim f (x ) = (-¥)2n +1 = -¥ şi lim f (x ) = (+¥)2n +1 = +¥ rezultă
PE
x -¥ x +¥
că funcţia ia atât valori negative cât şi valori pozitive. Pe baza teoremei lui Bolzano
există x 0 Î  cu proprietatea f (x 0 ) = 0 .
3. Funcţia f : [ 0, p ]   , f (x ) = 1 + 2 sin x este continuă pe intervalul [ 0, p ] . Să se
ŞI
determine valorile extreme ale acestei funcţii.
Rezolvare. Din inegalităţile 0 £ sin x £ 1 , pentru orice x Î [ 0, p ] , rezultă
0 £ 2 sin x £ 2 şi deci 1 £ 1 + 2 sin x £ 3 . Astfel 1 £ f (x ) £ 3 , pentru orice
Ă
æpö
x Î [0, p ] . Pe de altă parte max f (x ) = 3 = f çç ÷÷ şi min f (x ) = 1 = f (0) = f (p ) ,
è2ø
IC
x Î[ 0, p ] x Î[ 0, p ]
deci pe baza continuităţii funcţiei f , imaginea intervalului [0, p ] este

Im f = f ([ 0, p ]) = [1, 3 ] .
CT
4. Să se demonstreze că dacă funcţia f : [a, b ]   este continuă, f (a ) = f (b ) şi

pentru orice x Î (a, b ) are loc inegalitatea f (x ) ³ f (a ) , atunci pentru orice
DA
0 < l < b - a există o coardă paralelă cu axa Ox şi de lungime l pe graficul funcţiei f .

Demonstraţie. Fie 0 < l < b - a .
y
Pe intervalul [a, b - l ] definim
funcţia h în modul următor:
DI
l
h (x ) = f (x + l ) - f (x ) .
A(a, f(a)) B(b, f(b)) Datorită condiţiilor avem
h (a ) = f (l + a ) - f (a ) ³ 0 şi
RA
h (b - l ) = f (b ) - f (b - l ) £ 0 .
a x0
O x0 + l b
x Dacă în una din cele două inegalităţi
precedente are loc egalitatea, atunci
TU
nu avem ce demonstra. În caz contrar

putem aplica teorema lui Bolzano
Figura 50
( h (a ) > 0 şi h (b - l ) < 0 ), deci
I
ED
CĂ
există x 0 Î (a, b - l ) cu proprietatea h (x 0 ) = 0 . Această egalitate este echivalentă cu

f (x 0 + l ) - f (x 0 ) = 0 , deci graficul admite o coardă de lungime l , paralelă cu Ox .
GI
5. Funcţia f :    satisface următoarele două proprietăţi:
(1) pentru orice x , y Î  are loc f (x ) - f (y ) £ k ⋅ (x - y ) , unde k > 0 ;
GO
(2) funcţia f este continuă pe mulţimea  .
Să se demonstreze că funcţia f este bijectivă.
Demonstraţie. I. Pentru x 1 < x 2 avem f (x 1 ) - f (x 2 ) £ k (x 1 - x 2 ) < 0 , deci
DA
f (x 1 ) < f (x 2 ) . De aici rezultă că funcţia este strict monotonă, deci injectivă.
II. Din condiţia (1) f (x ) £ k ⋅ x - k ⋅ y + f (y ) . Pentru y fixat şi x  -¥
rezultă lim f (x ) = -¥ , deoarece lim (kx - ky + f (y )) = -¥ . În mod analog
PE
x -¥ x -¥
f (y ) ³ ky + f (x ) - kx , deci pentru x Î  fixat şi y  ¥ rezultă lim f (y) = +¥,

y +¥
deoarece lim (ky + f (x ) - kx ) = +¥ .

y +¥
ŞI
Din aceste proprietăţi rezultă că funcţia f ia toate valorile între -¥ şi +¥ , deci
este şi surjectivă. În consecinţă f este bijectivă.
6. Studiul semnului unei funcţii continue.
Ă
Dacă f este o funcţie continuă pe intervalul I şi f (x ) ¹ 0 pentru orice x Î I ,

atunci f nu îşi poate schimba semnul pe I .
IC
Într-adevăr dacă ar exista a, b Î I cu proprietatea f (a ) < 0 şi f (b ) > 0 ,

atunci pe baza teoremei lui Bolzano am avea c Î I cu proprietatea f (c ) = 0 .
CT
Această proprietate se poate folosi pentru studiul semnului unei funcţii

continue. Presupunem că funcţia continuă f : I   are un număr finit de rădăcini în
intervalul I notate cu x 1, x 2 , ..., x k , x k +1, ... , x n (în ordine crescătoare). Cum
DA
funcţia f nu are rădăcină în nici unul din intervalele I k = (x k , x k +1 ) , îşi păstrează

semnul pe aceste intervale. În mod similar dacă ecuaţia f (x ) = 0 nu are rădăcini mai
mici decât x 1 şi nici rădăcini mai mari decât x n , atunci are semn constant şi pe
DI
intervalele (-¥, x 1 ) Ç I respectiv (x n , ¥) Ç I . Calculând valoarea funcţiei într-un

punct arbitrar al intervalului I k putem stabili semnul funcţiei pe întregul interval I k .
Să studiem semnul funcţiei f :    , f (x ) = x 3 - 6x 2 + 11x - 6 .
RA
Rezolvare. f (x ) = (x - 1)(x - 2)(x - 3) pentru orice x Î  , deci rădăcinile

ecuaţiei f (x ) = 0 sunt x 1 = 1 , x 2 = 2 , x 3 = 3 . Astfel funcţia îşi păstrează semnul
pe intervalele I 1 = (-¥,1) ; I 2 = (1, 2) ; I 3 = (2, 3) ; I 4 = (3, +¥) . Calculând
TU
3 5
valorile funcţiei în şi , respectiv limita spre +¥ şi limita spre -¥ putem
2 2
întocmi următorul tabel:
I
ED
CĂ
x -¥ 1 2 3 +¥
GI
f (x ) -¥ ––– 0 +++ 0 ––– 0 +++ +¥
GO
æ 3 ö 39 æ5ö 3
lim f (x ) = -¥ , f çç ÷÷ = > 0 , f çç ÷÷ = - < 0 , lim f (x ) = +¥ .
x -¥ è2ø 8 è2ø 8 x +¥
* *
7*. Să se determine funcţiile f :  +   + pentru care
(1) f (x ⋅ f (y )) = y ⋅ f (x ) oricare ar fi x , y Î *+ ;
DA
(2) f (x )  0 , dacă x  +¥ . (A XXIV.-a OIM)
Rezolvare. Din relaţia (1) pentru y = x obţinem
f (x ⋅ f (x )) = x ⋅ f (x ) .
PE
Astfel b = x ⋅ f (x ) este punct fix al funcţie f pentru orice x Î *+ (adică f (b ) = b ).
Fie a Î *+ un punct fix al funcţiei f . Dacă pentru n ³ 2 are loc relaţia:
f (a n -1 ) = a n -1 ,
ŞI
atunci f (a n ) = f (a ⋅ a n -1 ) = f (a ⋅ f (a n -1 )) = a n -1 ⋅ f (a ) = a n -1 ⋅ a = a n , deci toate
numerele a n (n Î * ) sunt puncte fixe ale funcţiei f . Pe de altă parte
Ă
a = f (a ) = f (1 ⋅ a ) = f (1 ⋅ f (a )) = a ⋅ f (1)
IC
deoarece a ¹ 0 şi astfel din relaţia a = a ⋅ f (1) rezultă f (1) = 1 . Dar

æ1 ö æ1 ö æ1 ö
a ⋅ f çç ÷÷ = f çç ⋅ f (a )÷÷ = f çç ⋅ a ÷÷ = f (1) = 1 ,
CT
èa ø èa ø èa ø
æ1 ö 1 æ1ö 1
de unde f çç ÷÷ = şi printr-un raţionament analog f çç n ÷÷ = n pentru orice n Î * .
èa ø a èa ø a
DA
Astfel toate numerele a k (k Î ) sunt puncte fixe. Dacă a ¹ 1 , atunci există un şir
de forma x n = a n ( +n pentru a > 1 şi -n pentru a < 1 ) cu limita +¥ pentru
care limita şirului ( f (x n ))n ³1 este tot +¥ (deoarece termenii şirului sunt puncte fixe).
DI
Această proprietate este în contradicţie cu condiţia a doua, deci a = 1 . În consecinţă

1
pentru orice x Î *+ avem x ⋅ f (x ) = 1 , deci f (x ) = , " x > 0 .
x
RA
8. Să se demonstreze că ecuaţia x n - x n -1 - 1 = 0 , n ³ 2 are o singură rădăcină în

intervalul [1, 2 ] . Notând cu an această rădăcină, să se demonstreze că şirul (an )n Î*
este convergent şi să se calculeze limita şirului.
TU
Demonstraţie. Considerăm funcţia fn : [1, 2 ]   , fn (x ) = x n - x n -1 - 1 . Din

inegalităţile fn (1) = -1 < 0 şi fn (2) = 2n -1 - 1 > 0 "n ³ 2 şi din continuitatea
funcţiei fn rezultă pe baza teoremei lui Bolzano că există cel puţin o rădăcină în
I
ED
CĂ
intervalul [1, 2 ] . Pe de altă parte, funcţia este strict crescătoare pe acest interval, deci
nu poate avea mai mult de o rădăcină. Dacă an = 1 + tn , este singura rădăcină a
GI
ecuaţiei, atunci din 1 < an < 2 , rezultă 1 > tn > 0 . Astfel avem
n n -1 n -1 n -1
0 = (1 + tn ) - (1 + tn ) - 1 = (1 + tn ) [1 + tn - 1] - 1 = tn (1 + tn ) -1 .
GO
Aplicând inegalitatea lui Bernoulli deducem
n -1
1 = tn (1 + tn ) ³ tn [1 + (n - 1) tn ] ,
deci
DA
(n - 1) tn2 + tn - 1 £ 0 .
Din tn > 0 rezultă
-1 + 4n - 3 2 n -1 1
0 < tn £ < = .
PE
2 (n - 1) 2 (n - 1) n -1
1
Cum lim = 0 , pe baza criteriului cleştelui rezultă lim tn = 0 . Astfel şirul
n ¥ n - 1 n ¥
(an )n ³1 este convergent şi lim an = 1 .

ŞI
n ¥
9. Să se dea exemplu de o funcţie continuă şi inversabilă a cărei funcţie inversă nu

este continuă.
Rezolvare. În mod evident domeniul de definiţie nu poate fi un interval.
Ă
Considerăm mulţimea E Í  definită prin E = (-¥, -1) È {0} È (1, +¥) şi funcţia
f : E   definită prin:
IC
ì
ï
ïx + 1, x < -1
f (x ) = ï
í0, x =0 .
CT
ï
ï
ïx - 1, x > 1
ï
î
Funcţia este strict crescătoare şi este continuă (punctul x = 0 este punct izolat al
domeniului de definiţie, deci funcţia este continuă în acest punct). Pe de altă parte
DA
ì
ï
ïx - 1, x < 0
f :   E este definită prin f (x ) = ï
-1 -1
í0, x = 0 şi este o funcţie discontinuă
ï
ï
ïx + 1, x >0
ï
î
DI
în x 0 = 0 ( lim f -1 (x ) = -1 , f -1 (0) = 0 şi lim f -1 (x ) = 1 ).

x 0 x 0
10. Se dau în plan sistemele de puncte A1, A2 , , An şi B1, B2 , , Bn având centre de

RA
greutate diferite. Demonstraţi că există un punct P astfel încât

PA1 + PA2 +  PAn = PB1 + PB2 +  + PBn .
(Marius Cavachi, ONM, 2006)
Rezolvare. Considerăm un sistem de coordonate în care cele două centre de
TU
greutate au abscise diferite şi notăm coordonatele punctelor Ai (x i , yi ) , Bi (x i¢, yi¢) ,

1 £ i £ n . Dacă P(x , 0) este un punct variabil, atunci definim funcţia f :    ,
f (x ) = PA1 + PA2 +  + PAn - PB1 - PB2 -  - PBn .
I
ED
CĂ
Această funcţie este continuă şi avem următoarele egalităţi:
n
é ù
lim f (x ) = å ê (x - x k )2 + yk2 - (x - x k¢ ) + yk¢2 ú =
2
GI
k =1 ëê ûú
x ¥
n
-2x (x k - x k¢ ) + yk - yk¢
2 2 n n
= å lim = å x k¢ - å x k = l ¹ 0 şi
GO
2
(x - x k )2 + yk2 + (x - x k¢ ) + yk¢2
x ¥
k =1 k =1 k =1
n
é ù
å êêë
2
lim f (x ) =
x -¥
(x - x k )2 + yk2 - (x - xk¢ ) + yk¢2 ú =
úû
k =1
DA
n
-2x (x k - x k¢ ) + yk2 - yk¢ 2 n n
= å lim 2
= å xk - å xk¢ = -l .
k =1
x -¥
(x - x k )2 + yk2 + (x - xk¢ ) + yk¢2 k =1 k =1
Din cele două limite precedente rezultă că funcţia f ia atât valori negative cât şi
PE
valori pozitive, deci fiind continuă există x 0 pentru care f (x 0 ) = 0 . În consecinţă
pentru punctul P (x 0 , 0) avem PA1 + PA2 +  PAn = PB1 + PB2 +  + PBn .
ŞI
ìï 3x 2 + 1 - 1
Ă
ïï , x ¹0
a) f :    , f (x ) = ï í3 x2 ; (Bacalaureat, 1989.)
ïï
IC
ïï 2 , x =0
î
ì
ï
ïe x + ln x , x Î 0,1ùú (
CT
( )
b) f : 0, ¥   , f (x ) = í 1 ï
ï
û;
ï
ïx ,x -1
x >1
î
ìï 3 1
ïï x sin
DA
é pù ï x, x ¹0 ;
c) f : ê0, ú   , f (x ) = í
ëê 2 ûú ïï x 2
ïïî1, x =0
ïìï 2 é 1 ù
DI
x ê ú, x ¹ 0
d) f :    , f (x ) = ï í ëê x 2 ûú ;
ïï1, x =0
ïî
ïìïx 3 + x 2 + x , x Î 
RA
e) f :    , f (x ) = í ;
ïïî4x + 3, x Î\
cos x + x - 1 ⋅ e nx
f) f :    , f (x ) = lim ; (Admitere, 1990, Galaţi)
TU
n ¥ 1 + e nx
2 + x n ⋅ (x 2 + 5)
g) f : (0, +¥)   , f (x ) = lim .
n ¥ x (x n + 5)
I
ED
CĂ
2. Determinaţi valoarea parametrului a astfel încât funcţiile următoare să fie
continue:
GI
ìï 1
a) f :    , f (x ) = í ï ( sin x + e x
) x , x ¹ 0;
ïïa, x =0
ïî
GO
ïìx 3 + a 2 , x Î (-¥, a ]
b) f :    , f (x ) = ï í3x - a, ;
ïïî x Î (a, ¥)
x - 1 ⋅ e nx + a(x + 1)2e -nx
DA
c) f :    , f (x ) = lim ; (Admitere, 1977, Galaţi)
n ¥ e nx + e -nx
ìïe 3x , x Î [ 0,1]
ï
d) f : [ 0, 2 ]   , f (x ) = ï í sin ( x - 1) (Admitere, 1996, Bucureşti)
ïïa ⋅ 2 , x Î (1, 2 ]
PE
ïî x - 5x + 4
3. Demonstraţi că următoarele funcţii au proprietatea lui Darboux:
ìï 1 ì
ï 1
ïx sin , x ¹ 0 ïsin , x ¹ 0
a) f (x ) = ï í ; b) f (x ) = ï
í x .
ïï0, x x =0 ï x =0
ŞI
ï0,
ïî ï
î
4. Demonstraţi că următoarele funcţii nu au proprietatea lui Darboux:
ì
ï x >0
ïìïe ,
x
x <0 ï1,
b) f (x ) = ï
Ă
a) f (x ) = íx + 2, x ³ 0 ; í0, x = 0.
ïïî ï
ï
ï-1, x < 0
IC
ï
î
ì
ïx 3, x Î 
5. Demonstraţi că funcţia f :    , f (x ) = í 2 ï nu are proprietatea
ïx , x Î\
CT
ï
î
lui Darboux şi determinaţi toate intervalele a căror imagine este tot un interval.
6. Demonstraţi că ecuaţia x 5 - 6x 4 - 3x 3 + x 2 - x - 1 = 0 are cel puţin o rădăcină
pozitivă.
DA
7. Demonstraţi că ecuaţia x = cos x are cel puţin o rădăcină reală.

8. Demonstraţi că ecuaţia x 4 + x + 2 = 3 x 5 - 8x + 1 are cel puţin o rădăcină
reală.
DI
9. Stabiliţi semnul funcţiilor:

a) f : (1, +¥)   , f (x ) = (x 2 - 5x + 6) ⋅ ln (x - 1) ;
x
b) f :   (-1,1) , f (x ) = ;
RA
1+ x
c) f : [ 0, 2p ]   , f (x ) = sin x + cos x ;
d) f :    , f (x ) = x 3 - 3x + 2 ;
TU
e) f :    , f (x ) = (x 2 - x ) ⋅ e x ;
I
ED
CĂ
x
10. Demonstraţi că funcţia f :   (-1,1) , f (x ) = este inversabilă şi
1+ x
GI
f -1 : (-1,1)   este o funcţie continuă.
11. Determinaţi toate funcţiile continue f : [ 0,1]   pentru care
GO
f (x ⋅ f (x )) = f (x ) oricare ar fi x Î [ 0,1] .
12. Demonstraţi că dacă funcţia f : I   are proprietatea lui Darboux, atunci nu
are puncte de discontinuitate de prima speţă
13. Arătaţi că dacă funcţia f : I   este injectivă şi continuă, atunci este strict
DA
monotonă.
14. Demonstraţi că dacă funcţia f : I   este monotonă şi Im f = f (I ) este un
interval, atunci f este continuă.
PE
15. Demonstraţi că dacă funcţia f : [a, b ]  [a, b ] are proprietatea lui Darboux şi
admite un număr finit de discontinuităţi, atunci are cel puţin un punct fix.
16. Determinaţi funcţiile continue f : (0, ¥)   pentru care
f (xy ) = f (x ) + f (y ) , " x , y > 0 .
ŞI
17. Demonstraţi că dacă f : [a, b ]  (a, b ) este o funcţie continuă, atunci pentru orice
n³3 există o progresie aritmetică (ck )k =1, n Ì (a, b ) cu proprietatea
Ă
n n
å f (c ) = å c (OJM, Dan Ştefan Marinescu)

IC
k k
k =1 k =1
18. Funcţia continuă f :    are următoarea proprietate:

şirul (x n )n ³1 este convergent dacă şi numai dacă şirul ( f (x n ))n ³1 este convergent.
CT
Demonstraţi că funcţia f nu este mărginită. (Olimpiada judeţeană)

1 1 1
19. Demonstraţi că ecuaţia + + ... + = ln 2 are o singură
DA
1+x 2+x n +x
rădăcină pozitivă. Dacă notăm cu x n această rădăcină pozitivă, calculaţi limita
x
lim n . (OJM, Cristinel Mortici)
n ¥ n
DI
20. Determinaţi toate funcţiile continue f : [ 0, ¥)  [ 0, ¥) pentru care

f ( f (x )) + f (x ) = 2x , "x Î [ 0, ¥) . (Dorel Miheţ)
RA
TUI
ED
CĂ
Funcţii derivabile 133
V. FUNCŢII DERIVABILE
GI
PROBLEME CARE CONDUC LA NOŢIUNEA DE DERIVATĂ
GO
1. Definiţia vitezei instantanee
Fie M un punct mobil care efectuează o mişcare uniformă de-a lungul unei
drepte. Astfel traiectoria este o dreaptă şi în intervale de timp egale punctul parcurge
distanţe egale, deci distanţa parcursă este direct proporţională cu timpul. Constanta de
DA
proporţionalitate este chiar viteza punctului şi arată distanţa parcursă într-o unitate de
timp. Dacă notăm viteza cu v , timpul mişcării cu t şi distanţa parcursă cu s , atunci
s
v= .
t
PE
Mişcarea fiind uniformă putem spune că viteza este aceeaşi în fiecare moment.
Dacă mişcarea este rectilinie (deci traiectoria este o dreaptă) dar nu mai este uniformă,
atunci distanţele parcurse într-o unitate de timp nu mai sunt egale. Dacă notăm cu
s (t ) distanţa parcursă până în momentul t , atunci distanţa parcursă între momentele
ŞI
t 0 şi t este Ds = s (t ) - s (t0 ) . Astfel viteza medie pe această perioadă Dt = t - t 0
Ds s (t ) - s (t 0 )
este vk = = .
Dt t - t0
Ă
Dacă această fracţie are limită când t  t 0 , atunci vom spune că limita expresiei este
IC
viteza instantanee în momentul t 0 , sau simplu viteza în momentul t 0 . Vom nota

Ds s (t ) - s (t 0 )
această viteză cu v (t0 ) . Astfel v (t0 ) = lim = lim ,
CT
Dt  0 D t t t0 t - t0
dacă această limită există.
Observaţie. Dacă funcţia f : D   descrie o mărime oarecare M în funcţie de
DA
timp, atunci viteza de schimbare a mărimii M în momentul t 0 se poate defini prin

Df f (t ) - f (t 0 )
vM (t 0 ) = lim = lim , y
Dt  0 D t t t 0 t - t0
M(x , x2)
DI
dacă această limită există.

2. Problema tangentei
Considerăm funcţia f :    , f (x ) = x 2 şi
notăm cu m(x ) panta secantei ce trece prin punctul
RA
fixat M 0 (1,1) şi punctul mobil M (x , x 2 ) . Să studiem M0 x

dacă această funcţie are limită în punctul 1 . O 1 x x
Panta coardei M 0M se poate exprima prin relaţia
TU
x2 -1
m(x ) = , Figura 51
x -1
deci suntem conduşi la calcularea limitei
I
ED
CĂ
134 Funcţii derivabile
x2 -1
m = lim m(x ) = lim = lim (x + 1) = 2 .
x 1 x - 1
GI
x 1 x 1
Când punctul mobil M se apropie de punctul M 0 (1,1) , atunci coarda

corespunzătoare se apropie de tangenta în acest punct, deci vom spune că dreapta care
GO
trece prin M 0 şi are panta m = 2 este tangenta în acest punct la graficul funcţiei.
Astfel ecuaţia tangentei este
y - 1 = 2 (x - 1) .
În general dacă f : D   este o funcţie, x 0 Î D este un punct de acumulare a
DA
domeniului D , atunci pantele coardelor ce trec prin x 0 sunt de forma
f (x ) - f (x 0 ) f (x ) - f (x 0 )
m(x ) = . Astfel, dacă există limita lim = m , atunci vom
x - x0 x - x0
PE
x x 0
spune că graficul funcţiei admite o tangentă în acest punct şi limita precedentă este
chiar panta tangentei. Dacă m Î  atunci ecuaţia tangentei în punctul x 0 la graficul
funcţiei este
y - f (x 0 ) = m(x - x 0 ) .
ŞI
Dacă m Î {¥} , atunci vom spune că y
tangenta este verticală şi astfel ecuaţia
tangentei este de forma x = x 0 .
Ă
Observaţie. În cazul curbelor studiate în

IC
gimnaziu (de exemplu cercul) am definit

tangenta ca dreapta care intersectează curba
într-un singur punct. Această definiţie nu se O x
CT
poate folosi în general. De exemplu relativ la

graficul funcţiei f :    , f (x ) = x toate
dreptele care trec prin origine au această
DA
proprietate, totuşi nu putem spune că acestea

ar fi tangentele graficului. (vezi figura 52). Figura 52
DEFINIŢIA DERIVATEI
DI
În problemele anterioare am
fost nevoiţi să studiem (calculăm) y
f (x ) - f (x 0 ) Figura 53
RA
limite de forma lim , M(x, f(x))

x x 0 x - x0 M 0
unde f este o funcţie oarecare.

f(x)
f( x )
Datorită frecvenţei cu care această 0
TU
expresie apare în diverse situaţii 

precum şi proprietăţilor importante O x 0 x x
care înlesnesc studiul altor
I
proprietăţi ale funcţiei f introducem această limită ca o noţiune separată.

ED
CĂ
Definiţii. 1. Fie x 0 Î D un punct de acumulare a mulţimii D . Spunem că funcţia

f (x ) - f (x 0 )
GI
f : D   are derivată în punctul x 0 , dacă există limita lim în cazul
x x 0 x - x0
în care această limită este m spunem că m este derivata funcţiei f în punctul x 0 şi
GO
f (x ) - f (x 0 ) Df
o notăm cu f ¢(x 0 ) . Adică f ¢ (x 0 ) = lim = lim .
x x 0 x - x0 D x  0 Dx
2. Funcţia f : D   se numeşte derivabilă în punctul x 0 , dacă există limita
f (x ) - f (x 0 )
DA
f ¢ (x 0 ) = lim şi această limită este finită.
x x 0 x - x0
Observaţii. 1. Dacă există numărul real f ¢ (x 0 ) , atunci pentru orice e > 0 există
PE
f (x ) - f (x 0 )
d > 0 astfel încât pentru 0 < x - x 0 < d să avem - f ¢ (x 0 ) < e .
x - x0
f (x ) - f (x 0 ) - f ¢ (x 0 )(x - x 0 )
Astfel putem scrie că lim =0.
ŞI
x x 0 x - x0
f (x ) - f (x 0 )
2. Dacă lim = ¥ , atunci funcţia f nu este derivabilă în x 0 , dar are
x x 0 x - x0
Ă
derivată în acest punct, derivata fiind ¥ .

Definiţii. 1. Dacă funcţia f este derivabilă în fiecare punct al mulţimii E Í D ,
IC
atunci spunem că funcţia f este derivabilă pe mulţimea E .

2. Funcţia f ¢ : E  care ataşează fiecărui x Î E valoarea derivatei în punctul x 0 ,
CT
df
adică f ¢(x0) este derivata funcţiei f şi se notează cu f ¢ sau cu (notaţia lui Leibniz)
dx
Interpretarea derivatei. Conform problemelor introductive putem spune că
DA
dacă funcţia f admite derivată în punctul x 0 , atunci graficul funcţiei are tangentă în
punctul M 0 (x 0 , f (x 0 )) iar în cazul în care f ¢ (x 0 ) = m Î  , derivata este chiar panta
tangentei. Dacă derivata este ¥ , atunci tangenta este verticală. În primul caz
DI
ecuaţia tangentei se scrie sub forma y - f (x 0 ) = f ¢ (x 0 ) ⋅ (x - x 0 ) , iar în al doilea caz

ecuaţia tangentei este x = x 0 .
Exemple. 1. Să se studieze derivabilitatea funcţiei f :    , f (x ) = x 2 .
RA
Soluţie. Fixăm punctul arbitrar x 0 Î  şi calculăm limita

f (x ) - f (x 0 ) (x - x 0 )(x + x 0 )
lim = lim = lim (x + x 0 ) = 2x 0 .
x x 0 x - x0 x x 0 x - x0 x x 0
TU
Astfel funcţia f este derivabilă în orice punct x0 Î şi derivata în x 0 este f ¢ (x0 ) = 2x0 .
De aici rezultă că derivata funcţiei f este funcţia f ¢ :    , f ¢ (x ) = 2x .
Geometric această proprietate exprimă faptul că în punctul M 0 (x 0 , x 02 ) există tangentă
I
ED
CĂ
la parabola y = x 2 şi această tangentă are ecuaţia y - x 02 = 2x 0 (x - x 0 ) , adică

y = 2x 0 ⋅ x - x 02 .
GI
2. Să se studieze derivabilitatea funcţiei f :    , f (x ) = x n , unde n Î  .
Soluţie. Fixăm punctul x 0 Î  .
GO
f (x ) - f (x 0 ) x n - x 0n æ n -1 ö
lim = lim = lim çç å x n -1-k x 0k ÷÷÷ = n ⋅ x 0n -1 ,
x x 0 x - x0 x x 0 x - x x x 0 ç
è k =0 ø
0
deoarece lim x n -1-k x 0k = x 0n -1 , dacă k Î {1, 2, 3,..., n - 1} şi suma din paranteză are
x x 0
DA
n termeni. Astfel funcţia studiată este derivabilă în orice punct x 0 Î  , şi
f ¢ (x 0 ) = n ⋅ x 0n -1 . În consecinţă derivata funcţiei f este:
f ¢ :    , f ¢ (x ) = n ⋅ x n -1 , " x Î  .
PE
Consecinţă. Funcţia f :    , f (x ) = c , unde c Î  este derivabilă şi
derivata este funcţia identic nulă ( f ¢ (x 0 ) = 0 pentru orice x 0 Î  ).
3. Să se studieze derivabilitatea funcţiei f :    , f (x ) = x .
x
ŞI
Rezolvare. Fixăm punctul x 0 > 0 . Dacă x - x 0 < 0 atunci şi x este pozitiv, deci
2
f x - f (x 0 )
( ) x - x0 x - x0
avem lim = lim = lim = 1 . Deci f ¢ (x 0 ) = 1 , pentru
x x 0 x - x0 x  x 0 x -x x  x 0 x -x
Ă
0 0
x 0 > 0 . Dacă x 0 < 0 , atunci în mod analog putem scrie
IC
f (x ) - f (x 0 ) x - x0 x - x0
lim = lim = - lim = -1 ,
x x 0 x - x0 x x 0 x - x
0
x x 0 x - x
0
deci f ¢ (x 0 ) = -1 , pentru x 0 < 0 . În punctul x 0 = 0 avem
CT
f (x ) - f (0) x -x f (x ) - f (0) x
lim = lim = lim = -1 şi lim = lim = 1 ,
x 0 x -0 x  0 x x  0 x x  0 x -0 x  0 x
deci în punctul x 0 = 0 nu există derivata funcţiei f . În consecinţă funcţia f este
DA
derivabilă pe * şi în origine nu admite derivată.
Continuitatea funcţiilor derivabile

DI
Teoremă. Dacă funcţia f : D   este derivabilă în punctul x 0 Î D , atunci este

continuă în acest punct.
Demonstraţie. Pe baza definiţiei x 0 este punct de acumulare al mulţimii D şi
RA
f (x ) - f (x 0 )
f ¢ (x 0 ) = + a (x ) , unde lim a (x ) = 0 , deci
x - x0 x x 0
f (x ) - f (x 0 )
= f ¢ (x 0 ) - a (x ) şi astfel
TU
x - x0
f (x ) = f (x 0 ) + f ¢ (x 0 )(x - x 0 ) - a (x )(x - x 0 ) .
De aici rezultă că lim f (x ) = f (x 0 ) , deci f este continuă în punctul x 0 Î D .
I
x x 0
ED
CĂ
Derivate laterale
GI
Folosind limite laterale în definiţia derivatei obţinem alte două noţiuni folositoare.
Definiţii. 1. Dacă x 0 Î D este un punct de acumulare al mulţimii (-¥, x 0 ) Ç D şi
f (x ) - f (x 0 )
GO
există limita lim , atunci numim această limită derivata la stânga a
x x0 x - x0
funcţiei f în punctul x 0 şi o notăm cu fs ¢ (x 0 ) sau cu f ¢ (x 0 - 0) . Astfel
f (x ) - f (x 0 )
fs ¢ (x 0 ) = f ¢ (x 0 - 0) = lim
DA
x x0 x - x0
2. Dacă x 0 Î D este un punct de acumulare al mulţimii (x 0 , +¥) Ç D , şi există
f (x ) - f (x 0 )
limita lim , atunci numim această limită derivata la dreapta a funcţiei
PE
x x 0 x - x0
f în punctul x 0 şi o notăm cu fd ¢ (x 0 ) sau cu f ¢ (x 0 + 0) . Astfel avem
f (x ) - f (x 0 )
fd ¢ (x 0 ) = f ¢ (x 0 + 0) = lim .
ŞI
x x0 x - x0
Observaţie. Dacă x 0 este punct de acumulare atât pentru mulţimea (-¥, x 0 ) Ç D ,
cât şi pentru mulţimea (x 0 , +¥) Ç D , atunci funcţia f : D   este derivabilă în
Ă
punctul x 0 dacă şi numai dacă fs ¢ (x 0 ) = fd ¢ (x 0 ) şi ambele limite sunt finite.

IC
Exerciţii.
1. Studiaţi derivabilitatea funcţiilor de mai jos în punctele date.
CT
a) f (x ) = x ⋅ x , în 0 ; b) f (x ) = ln x , în 1 şi -1 ;
2 3 sin 2 x
c) f (x ) = (x - 1) (x + 1) , în 1 şi -1 ; d) f (x ) = în 1 şi -1 ;
ex + x + 1
DA
ì
ï1 - x 2 , x £ 1 1
e) f (x ) = ï í în 1 şi -1 ; f) f (x ) = arccos (4x - 1) în ;
ï
ï1- x , x > 1 4
ï
î
ïìïln (x 2 + 1), x ³ 0 ì
ï 3
x + 1, x ³ -1
DI
ï
ï
g) f (x ) = í 7 în 0 ; h) f (x ) = í x + 1 în -1 ;
ïïx + 5x 4 , x <0 ï
ï , x < -1
î îx - 1
ï
ì3x - 1, x ³ 0
ï
i) f (x ) = ï
RA
ísin x ,
ï x < 0 în x 0 = 0 .
ï
î
2. a) Determinaţi valorile parametrilor a, b astfel ca funcţia f : (0, ¥)   ,
ìln 4 x , x Î (0, e ]
TU
ï
f (x ) = ï
íax 2 + bx + c, x > e să fie derivabilă în e .
ï
ï
î
b) Determinaţi valorile parametrilor a, b astfel ca funcţia f : [-1,1]   ,
I
ED
CĂ
ì
ï sin x
ï
ï , x Î [-1, 0)
f (x ) = í x să fie derivabilă în punctul 0 , iar pentru valorile
GI
ï
ïx + ax + b, x Î [ 0,1]
3
ï
î
determinate arătaţi că f (x ) £ 1, " x Î [-1,1] .
GO
DERIVATELE FUNCŢIILOR ELEMENTARE
1. Derivata funcţiei radical
DA
Considerăm funcţia f : (0, +¥)   , f (x ) = n x , n Î * şi punctul x 0 > 0 .
n x - n x0 n x - n x
0
lim = lim n =
x x 0 x - x0
n
( 0)
x x 0 ( n x ) - n x
PE
n x - n x
0
lim =
x x 0
( n x - n x 0 )( n x n -1 + n x n -2x 0 + ... + n x 0n -1 )
1 1 1 n1 -1
= = = ⋅ x0 .
x 0n -1 + n x 0n -1 + ... + n x 0n -1 n n x 0n -1 n
ŞI
n
Deci f (x ) = n x este derivabilă în fiecare punct x > 0 şi
æ 1 ö¢ 1 1
1
Ă
( n x )¢ = çççx n ÷÷÷ = ⋅ x n
-1
. =
è ø÷ n
n ⋅ x n -1 n
IC
Exerciţii. Determinaţi domeniul maxim de derivabilitate a următoarelor funcţii şi

calculaţi derivatele:
2
CT
1. f (x ) = 5 x ; 2. f (x ) = x 3 ; 3. f (x ) = x 2 x ; 4. f (x ) = (2x + 1)( 3 x + 3 x + 1)
2. Derivata funcţiei exponenţiale

DA
Considerăm funcţia f :   (0, ¥) , f (x ) = a x , unde a Î (0, ¥) \ {1} .

a x - a x0 a x -x 0 - 1 at - 1
lim = a x 0 ⋅ lim = a x 0 ⋅ lim = a x 0 ⋅ ln a .
x x 0 x - x x x 0 x - x t 0 t
0 0
DI
Deci (a )¢ = a ⋅ ln a . În caz particular avem (e )¢ = e .

x x x x
3. Derivata funcţiei logaritm

RA
Fie funcţia f : (0, +¥)   , f (x ) = ln x şi punctul x 0 > 0 .

æ x - x 0 ÷ö
ln çç1 + ÷
ln x - ln x 0 çè x 0 ÷÷ø 1 1 ln (1 + t ) 1
TU
f (x 0 ) = lim
¢ = lim x - x ⋅ = ⋅ lim = ,
x x 0 x - x0 x  x 0 0 x0 x0 t  0 t x0
x0
1 ln x
deci (ln x )¢ = , "x > 0 . Din acest rezultat şi relaţia loga x = deducem că
I
x ln a
ED
CĂ
1
(loga x )¢ = .
x ⋅ ln a
GI
4. Derivatele funcţiilor sinus şi cosinus
GO
1. Să calculăm derivata funcţiei f :    , f (x ) = sin x .
Dacă x 0 Î  este fixat, atunci
x - x0 x + x0 æ sin x - x 0
sin x - sin x 0 2 sin cos çç x + x ÷÷ö
lim = lim 2 2 = lim çç x - x 2 ⋅ cos 0 ÷÷
÷÷
DA
x x 0 x - x0 x x 0 x - x0 x x 0 ç 0 2
ççè ÷÷
2 ø
x - x0
sin
x + x0
= lim x - x2 ⋅ lim cos = 1 ⋅ cos x 0 = cos x 0 ,
PE
x x 0 0 x x 0 2
2
deoarece funcţia cosinus este continuă în orice punct x 0 Î  . Astfel funcţia
f (x ) = sin x este derivabilă şi avem
ŞI
(sin x )¢ = cos x .
2. Să calculăm derivata funcţiei f :    , f (x ) = cos x .
Dacă x 0 Î  este un număr arbitrar fixat, atunci
Ă
x + x0 x - x0
-2 sin sin
cos x - cos x 0
IC
lim = lim 2 2 =
x x 0 x - x0 x x 0 x - x0
x - x0
CT
sin
x + x0
= lim sin ⋅ lim x - x2 = - sin x 0 , deci
x x 0 2 x x 0 0
2
DA
(cos x )¢ = - sin x .
OPERAŢII CU FUNCŢII DERIVABILE
Ca şi în cazul funcţiilor continue suntem interesaţi de compatibilitatea dintre
DI
proprietatea de derivabilitate şi operaţiile algebrice. Aceste proprietăţi vizează în

primul rând obţinerea unor proceduri simple de calcul.
1. Derivata sumei
RA
Presupunem că funcţiile f , g : D   sunt derivabile în punctul de acumulare

f (x ) - f (x 0 ) g (x ) - g (x 0 )
x 0 Î D . Astfel există lim = f ¢ (x 0 ) şi lim = g ¢ (x 0 ) . Pe
x - x0 x - x0
TU
x x 0 x  x 0
de altă parte raportul de creştere corespunzător funcţiei sumă ( f + g ) este

( f + g )(x ) - ( f + g )(x 0 ) f (x ) + g (x ) - f (x 0 ) - g (x 0 )
= =
I
x - x0 x - x0
ED
CĂ
f (x ) - f (x 0 ) g (x ) - g (x 0 )
= + ,
x - x0 x - x0
GI
( f + g )(x ) - ( f + g )(x 0 )
şi astfel lim = f ¢ (x 0 ) + g ¢ (x 0 ) ,
x x 0 x - x0
GO
deci funcţia f + g este derivabilă şi derivata sumei este suma derivatelor:
( f + g )¢ = f ¢ + g ¢ .
Exerciţii
DA
1. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii:
2
a) x + x 2 ; b) x + 3 ; c) (x 2 + x - 1) .
2. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii şi determinaţi domeniul de derivabilitate
PE
a următoarelor funcţii:
a) f (x ) = sin x + cos x ; b) f (x ) = cos x - tg x ; c) f (x ) = ctg x + 5x ;
x
æ1 ö 1 1
d) f (x ) = log 3 x - çç ÷÷ ; e) f (x ) = 5 x 3 + 4 x 3 ; f) f (x ) = e x + - 3 .
è2ø x x
ŞI
3. Fie f1, f2 , f3 , ... , fn funcţii derivabile în punctul x 0 (n Î * ) . Studiaţi
n
derivabilitatea funcţiei f1 + f2 + f3 + ... + fn = å fk în punctul x 0 şi calculaţi
Ă
k =1
derivata sumei, dacă există.
IC
4. Demonstraţi că dacă f şi g sunt funcţii derivabile în x 0 , atunci f - g este

derivabilă în x 0 şi ( f - g )¢ (x 0 ) = f ¢ (x 0 ) - g ¢ (x 0 ) .
CT
5. Dacă f şi g nu sunt derivabile în punctul x 0 , rezultă că suma f + g nu este

derivabilă în x 0 ?
2. Derivata produsului
DA
Presupunem că funcţiile f , g : D   sunt derivabile în punctul de acumulare

x 0 Î D şi studiem derivabilitatea produsului f ⋅ g în punctul x 0 .
f (x ) - f (x 0 ) g (x ) - g (x 0 )
DI
Dacă există lim = f ¢ (x 0 ) şi lim = g ¢ (x 0 ) , atunci putem

x x 0 x - x0 x x 0 x - x0
scrie
f (x ) g (x ) - f (x 0 ) g (x 0 ) f (x ) g (x ) - f (x 0 ) g (x ) + f (x 0 ) g (x ) - f (x 0 ) g (x 0 )
RA
= =
x - x0 x - x0
f (x ) - f (x 0 ) f (x ) - f (x 0 )
= ⋅ g (x ) + f (x 0 ) ⋅ ,
x - x0 x - x0
TU
( fg )(x ) - ( fg )(x 0 )
deci lim = f ¢ (x 0 ) ⋅ g (x 0 ) + f (x 0 ) ⋅ g ¢ (x 0 ) .
x - x0
x x 0
I
Astfel dacă f şi g sunt derivabile în x 0 , atunci funcţia f ⋅ g este derivabilă în

ED
CĂ
punctul x 0 şi ( fg )¢ (x 0 ) = f ¢ (x 0 ) g (x 0 ) + f (x 0 ) g ¢ (x 0 ) .
GI
Prescurtat putem scrie: ( f ⋅ g )¢ = f ¢ ⋅ g + f ⋅ g ¢ .
Consecinţă. Dacă funcţia f : D   este derivabilă în punctul de acumulare
GO
x 0 Î D , şi c Î  este o constantă, atunci funcţia (c ⋅ f ) : D   este derivabilă în
x 0 şi (c ⋅ f )¢ (x 0 ) = c ⋅ f ¢ (x 0 ) .
DA
1. Studiaţi derivabilitatea funcţiilor şi calculaţi derivatele lor:
a) f (x ) = (x + 1)(2x 2 + 1) ; b) f (x ) = x 3 ;
PE
c) f (x ) = (3x 3 + x - 1)(x 2 - 4x + 5) ; d) f (x ) = x 2 - x + 2 .
2. Calculaţi derivatele următoarelor funcţii pe domeniile în care funcţiile sunt
derivabile:
1
a) f (x ) = 3x ⋅ ln x ; b) f (x ) = x 2 ⋅ e x ; c) f (x ) = ⋅ sin x ;
ŞI
x
d) f (x ) = 3 x ⋅ 3x ; e) f (x ) = 5x ⋅ cos x ; f) f (x ) = ln 2 ⋅ (lg x ) ⋅ x ;
1 5
Ă
g) f (x ) = 2
⋅ ln x + 2x 3 ⋅ tg x ; h) f (x ) = 3 x ⋅ ctg x + ln 4 .
x 7
IC
3. Fie f1 , f2 , f3 funcţii derivabile în punctul x 0 . Studiaţi derivabilitatea produsului

f1 f2 f3 şi exprimaţi derivata produsului în funcţie de derivatele celor trei factori.
4. Considerăm funcţiile f1, f2 , ... , fn derivabile în punctul x 0 . Studiaţi
CT
n
derivabilitatea produsului f1 f2 ... fn =  fk şi exprimaţi derivata acestui produs în
k =1
DA
funcţie de derivatele factorilor.

a) f (x ) = 10x ⋅ ln x ⋅ e x ; b) f (x ) = 7 x ⋅ sin x ⋅ tg x ;
x
c) f (x ) = 4 x ⋅ log 3 x ⋅ cos x ⋅ 5 .
DI
6. a) Demonstraţi că dacă rădăcinile polinomului P Î  [X ] sunt numerele reale

x 1, x 2 ,..., x n distincte două câte două, atunci
P ¢(x )
RA
1 1 1
+
x - x1 x - x 2
+ ... +
x - xn
=
P(x )
{
, " x Î  \ x 1, x 2 ,..., x n .}
1 1 1
b) Calculaţi suma + + ... + , dacă x 1, x 2 ,..., x n sunt
1 + x1 1 + x 2 1 + xn
TU
rădăcinile polinomului P(X ) = X n - X + 1 .

7. Dacă f şi g nu sunt derivabile în punctul x 0 , rezultă de aici că nici funcţia f ⋅ g
nu este derivabilă în x 0 ?
I
ED
CĂ
3. Derivata raportului
f
GI
Studiem derivabilitatea fracţiei în punctul x 0 , dacă funcţiile f , g : D  
g
f 1
sunt derivabile în punctul de acumulare x 0 Î D şi f . Pe baza egalităţii =f⋅
GO
g g
1
este suficient să calculăm derivata funcţiei , dacă g este derivabilă în punctul x 0 şi
g
g (x 0 ) ¹ 0 .
DA
1 1
-
g (x ) g (x 0 ) g (x ) - g (x 0 ) æç 1 ö÷ g ¢ (x )
lim = lim ⋅ çç- ÷÷ = - 2 0 ,
x x 0 x - x0 x x 0 x - x0 çè g (x 0 ) g (x ) ø÷ g (x 0 )
PE
æ1 ö¢
çç (x )÷÷ = - g (x 0 ) .
1 ¢
deci este derivabilă şi avem 0 ÷
g çè g ÷ø g (x 0 )
2
æ 1 ö¢
ŞI
g¢
Prescurtat putem scrie: ççç ÷÷÷÷ = - 2 .
èg ø g
f 1
Ă
Astfel putem calcula derivata funcţiei = f ⋅ în punctul x 0 :

g g
IC
æ f ÷ö¢ æ ö¢ æ ö¢
çç ÷ (x ) = çç f ⋅ 1 ÷÷ (x ) = f ¢ (x ) ⋅ 1 + f (x ) ⋅ çç 1 ÷÷ (x ) =
çè g ÷÷ø 0 çè g ÷÷ø 0 0
g (x 0 )
0
çè g ÷÷ø 0
CT
1 f (x 0 ) ⋅ g ¢ (x 0 ) f ¢ (x 0 ) ⋅ g (x 0 ) - f (x 0 ) ⋅ g ¢ (x 0 )
= f ¢ (x 0 ) ⋅ - = .
g (x 0 ) g 2 (x 0 ) g 2 (x 0 )
æ f ÷ö¢
DA
f ¢g - fg ¢
În consecinţă avem următoarea regulă de derivare: ççç ÷÷÷ = .
èg ø g2
Exemple. 1. Funcţiile f , g :    , f (x ) = 2x 2 - x şi g (x ) = x 4 + 2 sunt
DI
f
derivabile în orice punct x Î  şi g (x ) > 0 , " x Î  , deci funcţia este derivabilă
g
în orice punct x Î  . Derivata se poate calcula folosind formula precedentă:
RA
æ 2x 3 - x ÷ö¢ (6x 2 - 1)(x 4 + 2) - (2x 3 - x )(4x 3 ) -2x 6 + 3x 4 + 12x 2 - 2

ççç 4 ÷ = = .
è x + 2 ÷ø
2 2
(x 4 + 2) (x 4 + 1)
{ p2 + k p}   , sin x
TU
2. Funcţia f :  \ f (x ) = tgx =este derivabilă în fiecare

cos x
1
punct al domeniului de definiţie şi derivata în x 0 este , deoarece
cos2 x 0
I
ED
CĂ
æ sin x ö¢
cos x ⋅ cos x - sin x ⋅ (- sin x ) 1 p
(tgx )¢ = çç ÷ = = , x ¹ + k p (k Î ) .
è cos x ÷ø
GI
2 2
cos x cos x 2
În mod analog şi funcţia f (x ) = ctgx este derivabilă ( x ¹ k p (k Î ) ) şi avem
æ cos x ö¢
GO
- sin x ⋅ sin x - cos x .cos x 1
(ctgx )¢ = çç ÷ = =- 2 .
è sin x ÷ø 2
sin x sin x
Exerciţii
DA
Calculaţi derivatele următoarelor funcţii în punctele precizate şi determinaţi domeniul
maxim definiţie şi de derivabilitate
2x - 3 1
a) f (x ) = 2 , x0 = 1 ; b) f (x ) = n , n Î * , x 0 = 2 ;
x -x +1 x
PE
2
x -x +1 x
c) f (x ) = 2 , x 0 = -1 ; d) f (x ) = , x 0 = 1 ;
x +x +1 1+ x
x 4 x +1 x
e) f (x ) = 4
, x0 = 0 ; f) f (x ) = 6 ; g) f (x ) = ;
1+x x +2 1 + x2
ŞI
x2 ln x + x 4 sin x
h) f (x ) = 4
; i) f (x ) = ; j) f (x ) = ;
1+x ln x - x 3 cos x + 1
ex - 1 tg x + sin x log 3 x
Ă
k) f (x ) = x ; l) f (x ) = ; m) f (x ) = .
e +1 cos x + 2 log 3 x - 1
IC
4. Derivata funcţiilor compuse

Funcţiile sin 2x sau sin 3 x sunt funcţii compuse. Funcţiile g, h :    , prin
CT
a căror compunere rezultă funcţia f :    , f (x ) = sin (2x ) ( f = g  h cu

3
g (x ) = sin x şi h (x ) = 2x ) sau f (x ) = (sin x ) = sin 3 x ( g (x ) = x 3 şi
DA
h (x ) = sin x ) sunt derivabile. Este important să putem calcula derivata funcţiei

compuse folosind derivatele celor două funcţii. În general calculăm derivata funcţiei
( f  g )(x ) = f (g (x )) în punctul x 0 cu ajutorul derivatelor funcţiilor f şi g .
f (g (x )) - f (g (x 0 )) é f (g (x )) - f (g (x 0 )) g (x ) - g (x ) ù
DI
lim = lim êê ⋅ 0 ú
ú=
x - x0 ëê g x - g (x 0 ) x - x0
x x 0 x  x ( )
ûú
0
f (u ) - f (u0 ) g (x ) - g (x 0 )
= lim ⋅ lim ,
RA
u u 0 u - u0 x x 0 x - x0
unde u = g (x ) , u 0 = g (x 0 ) . Dacă x  x 0 , atunci u  u 0 = g (x 0 ) , deci
f (g (x )) - f (g (x 0 ))
= f ¢ (g (x 0 )) ⋅ g ¢ (x 0 ) .
TU
lim
x - x0
x x 0
Sub o formă mai compactă putem scrie:

( f  g )¢ = ( f ¢  g ) ⋅ g ¢
I
ED
CĂ
2 1
Exemple. 1. Funcţia f (x ) = x 3 = 3 x 2 este compunerea funcţiilor x 2 şi x 3 .
GI
æ 1 ö¢ 1 - 2
Pe de altă parte (x 2 )¢ = 2x şi ççx 3 ÷÷÷ = x 3 , deci
çè ø÷ 3
GO
æ 2 ö¢ 1
1 -2 2 -1
f ¢ (x ) = ççx 3 ÷÷÷ = 2 ⋅ x 3 ⋅ ⋅ x 3 = x 3 .
çè ø÷ 3 3
În general dacă m, n Î * , atunci
DA
æ mn ö÷¢ m mn -1
ççèçx ø÷÷ = ⋅ x .
n
PE
2. Dacă f (x ) = x 2 + x + 1 , atunci
1 -
1
2x + 1
f ¢ (x ) = (x 2 + x + 1) 2 ⋅ (2x + 1) = .
2 2 x2 + x + 1
3. Dacă f (x ) = sin 50 x , atunci f ¢ (x ) = 50 sin 49 x ⋅ cos x .
ŞI
¢
4. Dacă f (x ) = cos4 (x 3 + x ) , atunci f ¢ (x ) = 4 cos3 (x 3 + x ) ⋅ (cos (x 3 + x )) =
Ă
= 4 cos3 (x 3 + x )(- sin (x 3 + x ))(x 3 + x )¢ = -4 (3x 2 + 1) cos3 (x 3 + x ) sin (x 3 + x ) .

IC
5. Dacă f (x ) = (sin x ) = sin 3 x , atunci f ¢ (x ) = 3 sin2 x (sin x )¢ = 3 sin 2 x cos x .

3
6. Dacă f (x ) = sin 2x , atunci f ¢ (x ) = cos 2x ⋅ (2x )¢ = 2 cos 2x .

CT
8 7
7. Dacă f (x ) = (2x 4 - 5x 2 + 6) , atunci f ¢ (x ) = 8 (2x 4 - 5x 2 + 6) (8x 3 - 10x ) .
1
8. Dacă f (x ) = a 2 - x 2 = (a 2 - x 2 )2 , atunci
DA
1 2 -
1
-x
(a - x 2 ) 2 (-2x ) = 2 2 , pentru x Î (-a, a ) .
f ¢ (x ) =
2 a -x
9. Dacă f (x ) = sin 5x , atunci f ¢ (x ) = 3 sin 2 5x ⋅ 5 cos 5x = 15 sin 2 5x ⋅ cos 5x .
3
DI
Exerciţii
I. Determinaţi domeniul maxim de derivabilitate şi calculaţi derivatele următoarelor
RA
funcţii:
2 cos 2x
1) f (x ) = (1 - x )(1 + x ) ; 2) g (x ) = x 2 + 8x + 4 ; 3) f (x ) = ;
ex
sin 2 x
TU
4) f (x ) = x 5) f (x ) = x 3 ⋅ ln x ; 6) f (x ) = e x ⋅ ln x ;
e +x +1
x
7) f (x ) = ; 8) f (x ) = x 2 cos x + x 3 sin x ;9) f (x ) = x sin x ;
ln x
I
ED
CĂ
sin x + cos x tgx
10) f (x ) = sin x cos x ; 11) f (x ) = ; 12) f (x ) = ;
x2 - x + 1 x2 + 1
GI
4 sin 6 x + cos6 x - 1
13) f (x ) = (x 3 + 2) ; 14) f (x ) = ; 15) f (x ) = 1 + 5x 2 ;
sin 4 x + cos4 x - 1
GO
17) f (x ) = ln (2x 3 - 4x 2 ) ;
2
16) f (x ) = e x -3x ; 18) f (x ) = tg x ;
19) f (x ) = 5sin x ; 20) f (x ) = log 0,3 (8x 2 - 2x 3 ) ; 21) f (x ) = cos (2x - 1) ;
22) f (x ) = cos2 3x ; 23) f (x ) = lg (2x 3 - 4x 2 ) ; 24) f (x ) = x ⋅ tg 2 x ;
DA
1
25) f (x ) = sin ax ; 26) f (x ) = 3 cos x - sin x ; 27) f (x ) = 3 x ;
1 100
28) f (x ) = ; 29) f (x ) = (x 2 + 5x - 8) ⋅ x 5 ; 30) f (x ) = x 3 + 1 ;
PE
cos 2x
1
31) f (x ) = ln sin x ; 32) f (x ) = 5 ; 33) f (x ) = tg 2 (x 2 + x 4 ) ;
ln (3x )
x -1
3
34) f (x ) = e x +1 ; 35) f (x ) = .
ŞI
log 2 (x + x 2 + 1)
4
II.
xf (x )
Ă
1. Arătaţi că funcţia f (x ) = c 1 + x 2 , x Î  verifică relaţia f ¢ (x ) =

1 + x2
IC
pentru orice x Î  .
2. Deduceţi o regulă de derivare pentru funcţiile de forma h(x ) = f (x )g (x ) , unde
f : D  *+ şi g : D   sunt funcţii derivabile. Pe baza acestei reguli calculaţi
CT
derivatele următoarelor funcţii:

sin x
b) f (x ) = (x 2 + 1) ;
x
a) f (x ) = x x ; c) f (x ) = x x .
DA
3. Demonstraţi că dacă funcţiile fij : D   sunt derivabile i, j = 1, 3 , atunci

funcţia
f11(x ) f12 (x ) f13 (x )
DI
D(x ) = f21(x ) f22 (x ) f23 (x ) , " x Î D

f31(x ) f32 (x ) f33 (x )
RA
este derivabilă şi
f11¢ (x ) f12¢ (x ) f13¢ (x ) f11(x ) f12 (x ) f13 (x ) f11(x ) f12 (x ) f13 (x )
D¢(x ) = f21(x ) f22 (x ) f23 (x ) + f21¢(x ) f22¢ (x ) f23¢ (x ) + f21(x ) f22 (x ) f23 (x ) .
TU
f31(x ) f32 (x ) f33 (x ) f31(x ) f32 (x ) f33 (x ) f31¢ (x ) f32¢ (x ) f33¢ (x )

I
ED
CĂ
x +1
GI
a) f (x ) = ; b) f (x ) = x 2 + 2 ; c) f (x ) = x 3 ⋅ e 2x +1 ;
x -1
d) f (x ) = ln ln x ; e) f (x ) = (x 2 + 1) sin (2x + 1) ;
GO
2
f) f (x ) = e 2x + 3 ; g) f (x ) = x ⋅ ln x ; h) f (x ) = (x + 1) e 2x ;
12
i) f (x ) = e 2x ln x ; j) f (x ) = 22x sin 2 x ; k) f (x ) = (e x + x ) ;
6
l) f (x ) = e x cos3 x ; m) f (x ) = (sin x + cos x ) ;
DA
2 + ln x x2 - x + 1
n) f (x ) = ; o) f (x ) = ;
1 + ex ln x
7
q) f (x ) = (sin 3 x + 7) ;
2
p) f (x ) = e cos x ;
PE
100
r) f (x ) = sin sin sin x ; s) f (x ) = (x 2 - x + 2) .
5. Calculaţi derivata funcţiei f (x ) = x a , x > 0 dacă a este un număr iraţional.
6. Scrieţi ecuaţia tangentelor la graficele următoarelor funcţii în punctele precizate:
ŞI
a) f (x ) = x 3 + x + 1 , M 0 (1, 3) ; b) f (x ) = cos 2x , M 0 (p, 1) ;
c) f (x ) = ln x , M 0 (3, ln 3) ; d) f (x ) = e x , M 0 (0, 1) ;
Ă
7. Fie funcţia f (x ) = x 2 - 3x - 6 . Scrieţi ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în

punctul de abscisă x 0 = -1 1 al acestui grafic.
IC
8. f (x ) = x 2 . Scrieţi ecuaţia tangentei în punctul arbitrar x 0 Î  .

9. f (x ) = x (x - 1)(x + 2)(x + 3) . Scrieţi ecuaţia tangentei în punctul x 0 = 1 .
CT
2
10. f (x ) = (x - 2) (x + 3) . Scrieţi ecuaţia tangentei în punctul x 0 = 2 .
11. f (x ) = (x - 3) 7 - x . Scrieţi ecuaţia tangentei în punctul x 0 = 3 .
DA
12. f (x ) = 5 + x 2 . Scrieţi ecuaţia tangentei în punctul graficului cu ordonata

y0 = 3
13. Determinaţi coordonatele punctului M de pe graficul funcţiei f (x ) = 1 + x 2
DI
x
în care tangenta este paralelă cu dreapta y = + 1 .
2
2
14. Determinaţi punctul M de pe graficul funcţiei f (x ) = (1 - x )(1 + x ) în care
RA
tangenta la grafic trece prin punctul (-1, 0) .

15. Studiaţi existenţa unei tangente comune pentru graficele funcţiilor
f (x ) = x 2 + 4x + 8 şi g (x ) = x 2 + 8x + 4 .
TU
1
În cele ce urmează, dacă nu există pericolul creării unei confuzii, vom spune doar tangenta în
I
punctul x 0 .
ED
CĂ
16. Determinaţi ecuaţia dreptei care este tangentă la graficul funcţiei
f (x ) = x 4 - 2x 3 + x 2 + x - 2 în două puncte.
GI
17. Considerăm funcţia f :  \
2
3 {}
  , f (x ) =
ax + 2
3x - 2
, unde a Î  este un
GO
parametru real. Determinaţi valoarea parametrului astfel încât tangenta în punctul
de abscisă x 0 să formeze un unghi de măsură 45 cu axa Oy .
18. Determinaţi valorile parametrilor m şi n astfel ca graficele funcţiilor
x
f (x ) = şi g(x ) = mx 2 + nx + 1 să fie tangente în punctul de abscisă 2 .
DA
x +1
5. Derivata funcţiei inverse
Dacă I Í  este un interval şi f : I   o funcţie continuă, atunci mulţimea
PE
f (I ) este tot un interval. Funcţia f : I  f (I ) este surjectivă, deci dacă f este şi
injectivă, atunci inversa acestei funcţii f -1 : J  I (cu J = f (I ) ) este o funcţie
continuă. Următoarea teoremă asigură derivabilitatea funcţiei inverse în condiţii foarte
generale.
ŞI
Teoremă. Dacă I şi J sunt intervale, f : I  J este o funcţie bijectivă şi
derivabilă în x 0 Î I cu f ¢ (x 0 ) ¹ 0 , atunci funcţia f -1 este derivabilă în punctul
Ă
y 0 = f (x 0 ) Î J şi avem egalitatea
1
IC
( f -1 )¢ ( f (x 0 )) = .
f ¢ (x 0 )
f -1(y ) - f -1 (y 0 ) x - x0
CT
1
Demonstraţie. lim = lim = , unde am
y y 0 y - y0 x  x 0 f (x ) - f (x ) f ¢ (x 0 )
0
efectuat schimbarea de variabilă f -1 (y ) = x în limită. De aici rezultă că funcţia f -1

DA
este derivabilă în punctul y 0 = f (x 0 ) şi are loc relaţia din enunţ.

Consecinţă. Dacă f este derivabilă pe I şi f ¢(x ) ¹ 0, " x Î I , atunci f -1 este
1
( f -1 )¢ ( f (x )) =
DI
derivabilă pe J = f (I ) şi are loc relaţia , " x Î I sau

f ¢ (x )
1
( f -1 )¢ (x ) = , " x Î J . Aceste relaţii pot fi obţinute derivând egalităţile
f ¢ (f -1
(x ))
RA
( f -1  f )(x ) = f -1( f (x )) = x , " x Î I , respectiv (f  f -1 )(x ) = f ( f -1 (x )) = x ,

"x ÎJ .
TU
-1 ¢ 1
Prescurtat putem scrie ( f ) = .
¢
f  f -1
I
ED
CĂ
Exerciţii rezolvate
é p pù
1. Funcţia f : ê- , ú  êé-1, 1ùú , f (x ) = sin x este strict crescătoare pe intervalul
GI
ëê 2 2 ûú ë û
é p pù é p pù
ê- , ú , deci are o inversă f : éêë-1, 1ùúû  ê- , ú , f (x ) = arcsin x . Folosind
-1 -1
GO
êë 2 2 úû êë 2 2 úû
regula de derivare a funcţiei inverse obţinem:
1 1 1
(arcsin x )¢ = = = , dacă x Î (-1, 1) .
cos (arcsin x ) 2
1 - sin (arcsin x ) 1- x2
DA
2. Funcţia f : [0, p ]  [-1, 1] , f (x ) = cos x este strict descrescătoare, deci există
f -1 = arccos : [-1, 1]  [0, p ] , şi
1 1 1
( f -1 (x ))¢ = (arccos x )¢ =
PE
=- =- ,
- sin (arccos x ) 2
1 - cos (arccos x ) 1- x2
pentru x Î (-1, 1) .
æ p pö
3. Funcţia f : çç- , ÷÷   , f (x ) = tg x este strict crescătoare, deci există
è 2 2ø
ŞI
æ p pö
f -1 :   çç- , ÷÷ , f -1 (x ) = arctg x , şi are loc relaţia
è 2 2ø
Ă
1 1 1
(arctg x )¢ = 1
= cos2 (arctg x ) = = .
1 + tg (arctg x ) 1 + x 2
2
IC
cos2 (arctg x )
4. Să se arate că funcţia f :  +  [1, +¥) , f (x ) = x 4 + x 2 + x + 1 este bijectivă,
CT
inversa sa este derivabilă şi să se calculeze ( f -1 )¢ (4) .

Soluţie. f este continuă şi derivabilă, f ¢ (x ) = 4x 3 + 2x + 1 > 0 , "x ³ 0 , deci f
strict crescătoare, în consecinţă este injectivă. f (0) = 1 şi lim f (x ) = +¥ , f fiind
DA
x ¥
continuă şi crescătoare, rezultă că Im f = [1, +¥) , deci este şi surjectivă. f ¢ (x ) ¹ 0 ,

1
"x ³ 0 deci inversa este derivabilă cu ( f -1 )¢ (y ) = . Pentru y = 4 , avem
f ¢ (f -1
(y ))
DI
1 1
y = f (1) , deci ( f -1 )¢ (4) = = .
f ¢ (1) 7
Observaţie. În exemplul precedent am văzut că se poate calcula derivata funcţiei
RA
inverse într-un punct fără a calcula funcţia inversă.
Exerciţii
TU
1. Determinaţi domeniul maxim de derivabilitate a următoarelor funcţii şi calculaţi

derivatele lor:
1 5 x
a) f (x ) = x ⋅ 3 x ⋅ 4 x ; b) f (x ) = x - arctg 2x + arctg ;
I
2 3 3
ED
CĂ
1 + 3x 2x
c) f (x ) = arcsin ; d) f (x ) = arccos ;
2 1 + x2
GI
1
e) f (x ) = 5x arcsin 3x ; f) arccos (x 2 + 1) ;
3
GO
2 2x + 1
g) f (x ) = arctg ; h) f (x ) = (x 2 + 1) arctg x ;
3 3 3
i) f (x ) = arcsin (cos x ) .
2. Arătaţi că funcţia f :  +  [1, +¥) , f (x ) = x 2 + 1 este inversabilă cu inversa
DA
derivabilă şi calculaţi ( f -1 )¢ ( 10 ) în două moduri (calculând funcţia inversă respectiv
fără a calcula inversa funcţiei).
PE
1
3. Arătaţi că funcţia f : (-¥, -1]  (0,1] , f (x ) = 2
este inversabilă cu
x +x +1
æ 2 7 ö÷
inversa derivabilă şi calculaţi ( f -1 )¢ çç ÷.
çè 7 ø÷÷
ŞI
4. Arătaţi că funcţia f : *+   , f (x ) = x 2 + 2x + ln (x 2 ) este inversabilă cu
inversa derivabilă şi calculaţi ( f -1 )¢ (3) .

Ă
Derivate de ordin superior

IC
Definiţii. 1. Funcţia f : D   este de două ori derivabilă în punctul de

acumulare x 0 Î D dacă f este derivabilă într-o vecinătate V Ç D a punctului x 0 şi
CT
funcţia derivată f ¢ : V Ç D   este derivabilă în punctul x 0 . Derivata funcţiei f ¢ în

punctul x 0 este derivata de ordinul doi a funcţiei f în punctul x 0 şi se notează cu
DA
( f ¢)¢ (x 0 ) = f ¢¢ (x 0 ) .
Dacă f ¢ este derivabilă pe mulţimea D , atunci spunem că funcţia f este de două ori
derivabilă pe D şi notăm derivata a doua cu f ¢¢ = ( f ¢)¢ sau cu f (2) .

DI
2. Funcţia f : D   este derivabilă de n ori ( n ³ 2 ) în punctul x 0 , dacă f este

derivabilă de (n - 1) ori într-o vecinătate V Ç D a punctului x 0 şi derivata de ordin
RA
(n - 1) este derivabilă în punctul x 0 Î D .
Folosim notaţia f (n )
(x 0 ) = ( f (n -1) )¢ (x 0 ) pentru derivata de ordin n în punctul x 0 .
Dacă funcţia f : D   este de n -ori derivabilă pe D , atunci funcţia f (n ) : D   ,
TU
f n (x ) = ( f (n -1) )¢ (x ) este derivata de ordin n a funcţiei f .

( )
I
ED
CĂ
Dacă pentru orice n ³ 1 , n Î * funcţia f este de n ori derivabilă (într-un

punct sau pe o mulţime), atunci spunem că f este indefinit derivabilă sau că f este
GI
de clasă ¥ (în punctul respectiv sau pe mulţimea respectivă). Pentru a păstra o notaţie
unitară vom admite că derivata de ordin zero este chiar funcţia f .
GO
Exemple
1. Funcţia f :    , f (x ) = x k (k Î ) este indefinit derivabilă şi f (k )(x ) = k ! ,
f n (x ) = 0 , dacă n > k .
( )
DA
1
2. Funcţia f :  \ {0}   , f (x ) = admite derivate de orice ordin şi avem
x
n
(-1) ⋅ n !
f n (x ) = , unde n ³ 1 , x ¹ 0 .
( )
PE
x n +1
3. Pentru funcţia f (x ) = e x avem f n (x ) = e x , n Î  , x Î  .
( )
æ pö
4. sin n x = sin ççx + n ⋅ ÷÷ , n Î  , x Î  .
( )
è 2ø
ŞI
æ pö
5. cos n x = cos ççx + n ⋅ ÷÷ , n Î  , x Î  .
( )
è 2ø
n -1
(n ) (-1) ⋅ (n - 1) !
Ă
6. (ln x ) = , n Î * .
xn
(n )
7. (a x )
IC
= a x ⋅ lnn a , (a > 0) .
Exerciţii
CT
1. Dacă funcţiile u : D   şi v : D   sunt de n ori derivabile, atunci

a) (u + v ) n = u n + v n ;
( ) ( ) ( )
n
b) (u ⋅ v ) n = å C nku (k )v (n -k ) (Formula lui Leibniz)
DA
( )
k =0
2. Calculaţi derivata a doua pentru următoarele funcţii:

2
a) f (x ) = x 1 + x 2 ; b) f (x ) = x ln x ; c) f (x ) = e -x ;
DI
d) f (x ) = (1 + x 2 ) arctg x .
3. Calculaţi f (0) , f ¢ (0) şi f ¢¢ (0) , dacă f (x ) = e sin x ⋅ cos (sin x ) .
RA
4. Demonstraţi că funcţiile date sunt de două ori derivabile în punctele precizate:

ìïarctg x , x ³ 0
a) f :    , f (x ) = ï í 3 , x = 0;
ïïx + x , x < 0 0
ïî
TU
ïìïsin 2 x , x £ 0
b) f :    , f (x ) = í 2 , x0 = 0 ;
ïïx , x > 0
ïî
I
c) f :    , f (x ) = 2x - 6 5 , x 0 = 3 .
ED
CĂ
5. Determinaţi valorile parametrilor a, b, c Î  astfel ca funcţia f :    ,
ìax 2 + b,
GI
ï
ï x £0
f (x ) = ï
í să fie de două ori derivabilă pe  .
ï
ïcx + 4 + ln (x 2 - x + 1), x < 0
ï
î
GO
6. Determinaţi valoarea parametrului a Î  astfel ca funcţia f :    ,
f (x ) = x ⋅ eax să satisfacă relaţia f ¢¢¢(x ) - f ¢¢(x ) - 8 f ¢(x ) + 12 f (x ) = 0 pentru
orice x Î  .
7. Demonstraţi că derivata de ordin n a funcţiei f :    , f (x ) = (3x 2 - 4)e x
DA
are forma f (n )(x ) = (3x 2 + an x + bn )e x pentru orice n Î * , unde an , bn sunt
numere reale. Exprimaţi numerele an şi bn în funcţie de n .
PE
ln x
8. Calculaţi derivata de ordin n a funcţiei f : (0, ¥)   , f (x ) = .
x
9. Considerăm funcţia f (x ) = c1 cos x + c2 sin x , unde c1, c2 Î  . Demonstraţi că
f ¢¢ (x ) + f ¢ (x ) = 0 .
ŞI
10. Calculaţi derivata de ordin n pentru următoarele funcţii:
a) f :    , f (x ) = x 2 ⋅ e x ; b) f :    , f (x ) = x 2 ⋅ e 2x ;
d) f : (-1, 1)   , f (x ) = x ln (1 - x 2 ) ;
Ă
c) f : (0, ¥)   , f (x ) = x ⋅ ln x ;
1 x3
IC
e) f :  \ {0,1} , f (x ) = ; f) f :  \ {1, 2}   , f (x ) = ;
x (1 - x ) x 2 - 3x + 2
g) f :    , f (x ) = (1 - x 2 ) ⋅ cos x ; h) f :    , f (x ) = e -x .
2
CT
11. Spunem că graficele funcţiilor f : D   şi g : D   sunt tangente de ordin

n în punctul x 0 dacă f (k ) (x 0 ) = g (k ) (x 0 ), k = 0, n şi f (n +1) (x 0 ) ¹ g (n +1) (x 0 ) .
DA
Determinaţi ordinul de tangenţă a următoarelor perechi de funcţii:

1 x2
a) f (x ) = x 2 şi g(x ) = x + 1 - ; b) f (x ) = e x şi g(x ) = + x +1.
x 2
12. Calculaţi unghiul format de graficele funcţiilor f şi g în punctele de intersecţie:
DI
2
a) f (x ) = (x - 2) şi g(x ) = 4x - x 2 - 4 ; b) f (x ) = sin x şi g(x ) = cos x .
ïìï x 21-1
ïe , x Î -1,1 ( )
RA
13. Demonstraţi că funcţia f :    , f (x ) = ï í este

ïï
ïïîP(x ), x Î  \ -1, 1 ( )
indefinit derivabilă dacă şi numai dacă funcţia polinomială P este identic nulă.
TU
(Admitere, Cluj Napoca)

I
ED
CĂ
Domeniul de
f f¢
derivabilitate
GI
xn , n Î  nx n -1 
x m , n Î *- mx m -1  \ {0}
GO
xa , a Î  \  a ⋅ x a -1 (0, ¥)
ex ex 
x
a , a > 0, a ¹ 1 x
a ⋅ ln a 
DA
1 (0, ¥)
ln x
x
loga x , a > 0, a ¹ 1 1 (0, ¥)
x ln a
PE
sin x cos x 
cos x - sin x 
tg x
1
cos2 x
= 1 + tg 2 x {
 \ (2k + 1)
p
2
kÎ }
ŞI
-1
ctg x 2
sin x
= -1 - ctg 2 x {
 \ kp k Î  }
1
Ă
arcsin x (-1, 1)
1 - x2
IC
-1
arccos x (-1, 1)
1 - x2
CT
1
arctg x 
1 + x2
-1
arcctg x 
1 + x2
DA
( f + g )¢ = f ¢ + g ¢
DI
( f ⋅ g )¢ = f ¢ ⋅ g + f ⋅ g ¢
æ 1 ö÷¢ æ f ÷ö¢
çç ÷ = - g ¢ çç ÷ = f ¢ ⋅ g - f ⋅ g ¢
çè g ÷÷ø çè g ÷÷ø
RA
g2 g2
( f (g(x )))¢ = f ¢ (g(x )) ⋅ g ¢(x )

n
= å C nk ⋅ f (n -k ) ⋅ g (k )
(n )
(f ⋅ g )
TU
k =0
( f (x )g (x ) )¢ = g(x ) ⋅ f (x )g (x )-1 ⋅ f ¢(x ) + f (x )g (x ) ⋅ ln f (x ) ⋅ g ¢(x )

I
ED

A157 Part3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

A157 Part3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CĂ

Limite de funcţii 103

Demonstraţie. Am demonstrat această egalitate în paragraful Limite laterale.

Demonstraţie. Dacă x  0 , atunci ln (1 + x )  ln 1 = 0 , deci în limita

Rezolvare. 1) lim = lim ⋅ ⋅ = din proprietatea 7.

f (x ) Î {ax , sin ax , tg ax , arcsin ax , arctg ax } şi

arctg x arctg 2x arctg nx

= lim . Pe de altă parte

ln (cos 2x ) ln (1 + cos 2x - 1) ln (1 - 2 sin 2 x )

e sin x - e sin 2x e sin 2x (e sin x (1-2 cos x ) - 1) sin x (1 - 2 cos x )

2x - sin x sin x - tgx æ 1 1 ö 1 + x -1

ln (1 + arcsin x ) 1 - ex a sin x - a sin a

cos x - cos 2x cos 2x - cos 3x

6. Calculaţi limita lim n ( n a - 1) , dacă a > 0 .

Calculaţi următoarele limite:

34. Demonstraţi că dacă lim f (x ) = 0 şi g este o funcţie mărginită, definită într-o

38. Calculaţi lim n a nb n + a nc n + b nc n , dacă a > b > c > 0 .

(1 - cos x )(1 - 3 cos x ) ...(1 - n cos x )

(1 - sin x )(1 - sin 2 x ) ...(1 - sinn x )

" e > 0 , $ n(e) Î  astfel încât x k , n < e , " n ³ n(e), " k = 1, n .

51. Calculaţi următoarele limite ( p Î  ):

a) lim å ççç 1 + p +1 - 1÷÷÷ ; b) lim å sin p +1 ; c) lim  çç1 + sin 2 ÷÷÷ .

53. Demonstraţi că dacă f : (-a, a )   şi lim = 1 , atunci

şi a > 0 . Demonstraţi că şirul este convergent şi calculaţi limita lim x n .

61. Calculaţi limita şirului definit prin x 1 = 2001 , x n +1 = , unde n Î * .

Arătaţi că: a) şirul çç n ÷÷ este mărginit; b) şirul çç ÷ este convergent.

Probleme pregătitoare pentru bacalaureat şi admitere

2. Calculaţi limitele laterale ale funcţiei f :  \ {0, - 1}  , f (x ) = x 3 çççe x - e x +1 ÷÷÷

4. Studiaţi convergenţa şirului x n +1 = x n2 - 2x n + 2, x 1 Î éê1, 2ùú şi în caz de

(Admitere, 1999, Baia Mare)

11. Determinaţi valorile parametrilor a, b astfel ca funcţia f :  \ {1}   ,

(Variantă bacalaureat, 1997)

12. Calculaţi lim . (Variantă bacalaureat, 2001)

IV. FUNCŢII CONTINUE

DEFINIŢIA FUNCŢIILOR CONTINUE

Definiţie. Fie f : D   şi x 0 Î D . Funcţia f este continuă în punctul x 0 , dacă

pentru orice şir cu proprietatea x n  x 0 , x n Î D, " n ³ 1 are loc egalitatea

dacă pentru orice vecinătate

3. Geometric această definiţie înseamnă

că pentru orice V Î V ( f (x 0 )) există un

graficului corespunzătoare mulţimii U 1 să

2. Să studiem continuitatea funcţiei f :    , f (x ) = 2x 3 + 1 în punctul x 0 = 2 .

Folosim definiţia. Presupunem că lim x n = 2 , x n Î  şi studiem convergenţa şirului

deci funcţia dată este continuă în punctul x 0 = 2 .

dacă x - 2 < < = = .

deoarece f (x ) - f (x 0 ) = sin x - sin x 0 = 2 sin cos £2 ⋅1,

4. Funcţia f nu este continuă în punctul x 0 Î D dacă există un şir (x n )n ³1 Ì D

nu conţine punctul 0 . Astfel funcţia f1

conţine punctul 0 . Astfel f2 este continuă în orice punct x 0 ¹ 0 . În punctul x 0 = 0 ,

un punct de discontinuitate de speţa a doua.

Studiaţi continuitatea următoarelor funcţii în punctele precizate:

6. Determinaţi domeniul de continuitate a funcţiei f (x ) = tg x .

Problemă. Determinaţi toate funcţiile continue f :    pentru care

Rezolvare. Din relaţia (1) pentru x = y = 0 obţinem:

deci f (0) = 0 . Pentru x = y rezultă

(2) este valabilă pentru orice n Î  .

f ((-n ) x ) = f (-nx ) = -f (nx ) = -nf (x ) ,

OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE

a studia continuitatea funcţiei f (x ) = sin x + cos x ar fi mai simplu să studiem

continuitatea funcţiei sumă f + g în acelaşi punct x 0 .

Astfel pe baza proprietăţilor şirurilor convergente obţinem

adică f + g este continuă în x 0 .

Teoremă. Fie f , g : D   două funcţii şi x 0 Î D .