Sunteți pe pagina 1din 92

S CURT CURS DE ALGEBR A LINIAR A , GEOMETRIE ANALITIC A S I DIFEREN TIAL A

tinut de

Octavian Mircia Gurz u a

-2-

1 Geometrie analitic plan a a 5 1.1 Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Ecuaia tangentei la elips ntr-un punct de pe elips : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 t a a 2 Algebr liniar I a a 8 2.1 Recapitulare cunotiine de algebr din clasa XI-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 s t a 2.2 Algoritmul lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 3 Geometrie analitic a 3.1 Vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.1.1 Denirea noiunii de vector . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 3.1.2 Operaii cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Suma a doi vectori si nmulirea unui vector cu un scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Produse de doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Produse de trei vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.2 Baz , coordonate, exprimarea operaiilor cu vectori folosind coordonatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a t 3.2.1 Baz si coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a Exprimarea operaiilor cu vectori folosind coordonatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 3.3 Geometria analitic liniar n spaiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a a t 3.3.1 Planul n spaiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Diferite determin ri ale planului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a Plan determinat de un punct si un vector perpendicular pe plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Plan determinat de un punct si doi vectori necoliniari paraleli cu planul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Plan determnat de trei puncte necoliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Poziia relativ a dou plane, unghiul a dou plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a a a Distana de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Ecuaia normal a unui plan (Hesse) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a 3.3.2 Dreapta n spaiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Dreapta determinat de un punct si un vector paralel cu ea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a Dreapta ca intersecie de dou plane neparalele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a Distana de la un punct la o dreapt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a Poziia relativ a trei plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a Fascicol de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Unghiul dintre o dreapt si un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a a a t Poziia relativ a dou drepte n spaiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Perpendiculara comun a dou drepte n spaiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a a t 3.4 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5 Cuadrice pe ecuaii reduse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 3.5.1 Elipsoid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5.2 Hiperboloidul cu o pnz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 3.5.3 Hiperboloidul cu dou pnze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 3.5.4 Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5.5 Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.5.6 Generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pnz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 3.5.7 Generatoare rectilinii pentru paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.6 Gener ri de suprafee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a t 3.6.1 Notiuni generale de curbe si suprafee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 3.6.2 Suprafee cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 14 14 14 16 16 20 22 24 24 26 28 28 29 29 30 30 31 32 32 34 34 34 35 36 38 39 39 40 41 43 43 45 46 47 48 49 50 52 52 53

- 3-

3.6.3 Suprafee conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56 t 3.6.4 Suprafee conoide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 t 3.6.5 Suprafee de rotaie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 t t 4 Geometrie diferenial t a 4.1 Noiuni preliminare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 4.2 Geometria diferenial a curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a 4.2.1 Curbe plane: noiuni generale, exemple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 4.2.2 Cteva exemple de curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4.2.3 Tangenta si normala la o curb plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a a 4.2.4 Lungimea unui arc de curb , parametrul natural al unei curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 4.2.5 Curbura unei curbe plane, ecuaia intrinsec a unei curbe plane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a 4.2.6 Inf sur toarea unei familii de curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a a 4.3 Generaliti curbe strmbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . at 4.4 Tangenta si planul normal la o curb n spaiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a t 4.5 Lungimea unui arc de curb , parametrul natural al unei curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 4.6 Reperul si formulele lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4.7 Triedrul lui Frenet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4.8 Calculul curburii si torsiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4.9 Geometria diferenial a suprafeelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t a t 4.9.1 Generaliti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . at 4.10 Plan tangent si normala la o suprafaa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 4.11 Lungimea unei curbe pe o suprafaa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t 4.12 Unghiul a dou curbe situate pe o suprafaa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a t 4.13 Elementul de arie al unei suprafee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . t Bibliograe 62 62 63 63 64 66 68 70 72 74 75 76 78 80 82 84 84 85 88 89 89 93

-4-

Capitolul 1 Geometrie analitic plan a a

1.1

Conice

Denitie: Se numete elips locul geometric al punctelor din plan pt. care suma distanelor la doua s a t puncte xe numite focare este constant . a
Oy

Ox

Not m focarele cu F1 (c, 0) , F2 (c, 0) si punctul de pe elips cu M (x, y) . Cf. def.: a a M F1 + M F2 = 2a > 2c adic : a q q (x + c)2 + (y 0)2 + (x c)2 + (y 0)2 = 2a 2 2 q q 2 2 2 2 (x + c) + (y 0) = 2a (x c) + (y 0)
2 2 q (x + c) + (y 0) = = 4a2 4a (x c)2 + (y 0)2 + (x c)2 + (y 0)2 rezult : a q 2cx = 4a2 4a (x c)2 + (y 0)2 2cx q 2 cx a = a (x c)2 + (y 0)2 c2 x2 2a2 cx + a4 = a2 x2 2ca2 x + a2 c2 + a2 y 2 2 2 c a2 x a2 y 2 = a2 c2 a4

- 5-

unde = Obs. SE pot folosi si ecuaiile parametrice ale elipsei: t x = a cos t , t [0, 2] . y = b sin t Deniie: Se numete hiperbola locul geometric al punctelor din plan pt. care valoarea absolut a t s a diferenei distanelor la doua puncte xe numite focare este constant . t t a
Oy

b2

a2

c2 .

x2 y + =1 a2 b2

(1.1.1)

Ox

Not m focarele cu F1 (c, 0) , F2 (c, 0) si punctul de pe hiperbol cu M (x, y) . Cf. def.: a a |M F1 M F2 | = 2a unde a < c. F cnd calculele rezult : a a x2 y 2 2 =1 (1.1.2) a2 b 2 = c2 a2 . unde b Obs.: se pot folosi si ec. parametrice ale hiperbolei: x = a cosh t ,t R y = b sinh t unde et + et = ch t cosh t = 2 et et sinh t = 2 relaia de baz : t a cosh2 t sinh2 t = 1 pentru t R Deniie: Se numete parabola locul geometric al punctelor din plan pt. care distanele la un punct x t s t numit focar si o dreapt x numit directoare sunt egale. a a a Fie focarul F (p/2, 0) si directoarea de ecuaie x = p/2 iar M (x, y) un punct pe parabol , Cond. din t a def. se scrie: (x p/2)2 + y 2 = (x + p/2)2 rezult ec. parabolei: a y 2 = 2px (1.1.3) Obs. Conicele se pot deni unitar: Deniie: Se numete conica o curba pentru care raportul distantelor de la un punct de pe curba la un t s punct x numit focar si o dreapta xa numita directoare este constant e. (e este excentricitatea conicei). Ecuaia tangentei la elipsa ntr-un punct de pe elipsa: t Fie elipsa: x2 y 2 + 2 =1 a2 b -6-

si un punct M0 (x0 , y0 ) pe elips , adic : a a

2 x2 y0 0 + 2 = 1. a2 b Se stie c tangenta la elips este o dreapt care intersecteaz elipsa ntr-un singur punct. a a a a Ec. unei drepte care trece prin M0 este: y y0 = m (x x0 ) . intersectnd cu elipsa: y2 x2 a2 + b2 = 1 y y0 = m (x x0 ) rezult : a x2 (y0 + m (x x0 ))2 + =1 a2 b2 2 b2 x2 + a2 y0 + 2my0 (x x0 ) + m2 (x x0 )2 a2 b2 = 0 2 2 2 a m + b2 x2 + a2 2my0 2m2 x0 x + a2 m2 x2 2mx0 y0 + y0 a2 b2 = 0 0 ec. e forma Ax2 + Bx + c = 0 are sol. unic dac B 2 4AC = 0. de a a 2 m2 + b2 ; B = 2a2 m (y mx ) A = a 0 0 2 C = a2 m2 x2 2mx0 y0 + y0 b2 . 0

(1.1.4)

(1.1.5)

2 Deoarece B are factor comun pe 2 calcul m discriminantul ecuaiei cu formula redus : 0 = B a t a 2 AC, : 2 0 = a4 m2 (y0 mx0 )2 a2 a2 m2 + b2 m2 x2 2mx0 y0 + y0 b2 = 0 z }| { 2 ^ 3 a2 x a2 m2 y0 2a2 m3 y0 x0 + a2 m4 x2 a2 m4 x2 +2m^0 y0 0 0 | {z } | {z } = a2 = z }| { 2 2 2 2 m2 b2 b2 m2 x2 + 2mb2 x y b2 y 2 + b4 a m y0 +a 0 0 0 0 2 2 2 2 2 2 2 = a b a x0 m + 2mx0 y0 + b y0 . Punnd condiia ca ecuaia 0 = 0 rezult : t t a q 2 2 x0 y0 x2 y0 a2 x2 b2 y0 0 0 m1,2 = = a2 x2 (1.1.6) 0 p 2 2 2 x0 y0 x2 y0 a2 b2 + a2 y0 + b2 x2 x2 y0 0 0 0 = a2 x2 0 2 Dar din ecuaia (1.1.4) rezult . b2 x2 + a2 y0 = a2 b2 care nlocuit n (1.1.6) d : t a a a 0 2x x0 y0 x0 y0 b 0 m1,2 = 2 2 2 = 2 y0 = a2 y . a x0 0 a 2
b

nlocuind valoarea lui m n ecuaia dreptei (1.1.5) rezult ecuaia tangentei: t a t


b2 x0 (x x0 ) a2 y0 sau innd cont de faptul c M0 este pe elips , deci coordonatele sale veric ecuaia (1.1.4) rezult ecuaia t a a a t a t tangentei la elips ntr-un punct M0 de pe elips : a a xx0 yy0 + 2 = 1. a2 b Analog se obine ecuaia tangentei la hiperbola de ecuaie (1.1.2) ntr-un punt de coordonate (x0 , y0 ) de t t t pe hiperbol : a xx0 yy0 + 2 = 1, a2 b iar ec. tangentei la parabol ntr-un punct de pe parabol : a a yy0 = p (x + x0 ) . y y0 =

- 7-

Capitolul 2 Algebr liniar I a a

2.1

Recapitulare cunotiine de algebr din clasa XI-a s t a

n clasa a XI s-a studiat la algebr problema existenei soluiei1 si calcularii soluiei sistemelor a t t t liniare2 (adic sisteme care conin doar ecuaii de grad nti) de forma: a t t AX = B, (2.1.1) t unde A este o matrice cu m linii si n coloane (conform notaiilor de la nceputul cursului: A = [aij ]i=1,m,j=1,n a Mm,n ), X o matrice cu n linii si o coloan (X = [xi ]i=1,n Mn,1 ), iar B este o matrice cu m linii si o coloan . (B = [bj ]j=1,m Mm,1 ). Se stie c folosind operaiile cu matrice sistemul 4.2.10 este scrierea a a t prescurtat pentru sistemul a (vezi notaiile de la nceputul cursului): t a11 x1 + a12 x2 + a13 x3 + ... + a1n xn = b1 a21 x1 + a22 x2 + a23 x3 + ... + a2n xn = b2 a31 x1 + a32 x2 + a33 x3 + ... + a3n xn = b3 . (2.1.2) ................................................. am1 x1 + am2 x2 + am3 x3 + ... + amn xn = bm n X aji xi = bj , j = 1, m
i=1

Pentru a da r spuns la cele dou probleme s-a introdus n clasa XI-a noiunea de determinant a unei matricei a a t p tratice de ordin n. Reamintim aci aceast deniie: a a t

a Denitia 2.1.1 Se numete determinantul matricei A Mn un num r real notat cu det (A) (sau |aij |i,j=1,n )dat s de formula: X det (A) = sgn () a1(1) a2(2) ... an(n) , (2.1.3)
Sn

unde prin Sn s-a notat mulimea tuturor permut rilor mulimii {1, 2, ..., n}3 , iar prin sgn () semnul pert a t mut rii .(vezi [1]). a

a11 a12 = Remarca 2.1.1 Calculul unui determinant nu se face cu formula 2.1.3 dect pentru n = 2 ( a21 a22 a11 a22 a21 a12 ) sau n = 3 (regula lui Sarrus sau regula triunghiului), pentru n > 3 calculul determinanilor t f cndu-se prin utilizarea proprietilor lor (dezvoltarea dup elementele unei linii (coloane), adunarea ela at a ementelor unei linii (coloane) nmulite cu un num r la elementele corespunz toare altei linii (coloane) n t a a scopul obinerii de ct mai multe elemente nule,...). t

Fie A Mm,n . Denitia 2.1.2 Se numete minor de ordin k (k min {m, n}) al matricei A determinantul unei matrice s p tratice de ordin k obinute din matricea A alegnd doar k linii i1 < i2 < ... < ik din liniile matricei A a t si k coloane j1 < j2 < ... < jk din coloanele matricei A.
1 2 3

adic exist , pentru matrcele A si B date, o matrice X care veric 4.2.10. a a a cum se pot aa toate matricele X care veric sistemul 4.2.10 (adic toate soluiile). a a t adic toate funciile bijective : {1, 2, ..., n} {1, 2, ..., n}. a t

-8-

Remarca 2.1.2 Un minor de ordin k al matricei A este deci de forma: aip jq , p.q=1,k

(2.1.4)

1 i1 < i2 < ... < ik m , 1 j1 < j2 < ... < jk n

Cu ajutorul noiunii de minor de ordin k al unei matrice A se denete n [1] noiunea de rang al unei t s t matrice: Denitia 2.1.3 Se numete rang al unei matrice A Mm,n un num r natural k (notat rang (A)) cu pros a priet ile: at 1) exist un minor de ordin k al matricei A nenul; a 2) toi minorii de ordin mai mare dect k ai matricei A sunt nuli. t
Dac not m cu A matricea extins a sistemului 4.2.10 (adic matricea format din ad ugarea la matricea a a a a a a A a unei coloane formate din elementele matricei B ) atunci problema existenei soluiei sistemelui 4.2.10 t t este dat de urm toarea teorem : a a a

Teorema 2.1.1 (Kronecker-Capeli) Sistemul 4.2.10 este compatibil4 dac si numai dac rangul matricei a a A este egal cu rangul matricei A. Pentru rezolvarea sistemelor liniare e necesar s se introduc noiunea de invers a unei matrice. Cona a t a form manualului [1] vom numi matrice unitate de ordin n matricea notat cu In care are elementele de pe a diagonal egale cu 1 iar celelalte nule. Folosind simbolul lui Kronecker denit de: a 1, i = j ij = , (2.1.5) 0, i 6= j matricea unitate In se poate deni astfel: In = [ ij ]i,j=1,n . (2.1.6) a Principala proprietate a matricii unitate (de ordin n) este dat de: Proposition 2.1.2 Oricare ar matricea A Mm,n si oricare ar matricea C Mn,m sunt vericate egalit ile: at AIn = A , In C = C. (2.1.7) Remarca 2.1.3 Formulele 2.1.7 justic denumirea de matrice unitate pentru In . a Fie acum A Mn . Denitia 2.1.4 Matricea A se numete inversabil dac exist o matrice notat A1 astfel nct: s a a a a A A1 = A1 A = In , (2.1.8) 1 care veric relaia de mai sus se nume te inversa matricei A. a t s iar matricea A Existena si modul de calcul al matrcei A1 sunt date de: t Teorema 2.1.3 A1 exist dac si numai dac det(A) 6= 0 si n acest caz: a a a 1 A , A1 = det (A) unde A este adjuncta matricei A, si se denete astfel: s A11 A21 ... An1 A A22 ... An2 , A = [Aij ]j,i=1,n = 12 ... .. ... ... A1n A2n ... Ann
adic are cel puin o soluie X Mn,1 . a t t

(2.1.9)

(2.1.10)

- 9-

n 2.1.10 Aij = (1)i+j ij (numit complementul algebric al elementului aij ), iar ij este minorul de indice i si j (corespunz tor elementului aij ) al matricei A care este determinantul matricei de ordin n 1 a care se obine din matricea A eliminnd linia i si coloana j. t Folosind inversa unei matrice soluia sistemului 4.2.10 n cazul m = n este dat de: t a Teorema 2.1.4 (Regula lui Cramer) Dac det (A) 6= 0 atunci sistemul 4.2.10 are soluie unic dat de: a t a a 1 X = A B. (2.1.11) Remarca 2.1.4 Tinnd cont de regula de nmulire a dou matrice, de formula 2.1.9, si de dezvoltarea t a unui detreminant dup elementele unei linii, formula 2.1.11 este echivalent cu formulele: a a xi , i = 1, n, xi = (2.1.12) det (A) t t a unde xi sunt determinaii matricei obinute din matricea A prin nlocuirea coloanei cu num rul i cu coloana termenilor liberi (elementele matricei B ) din sistemul 4.2.10. Teoremele 2.1.1 si 2.1.4 rezolv (teoretic) problemele existenei si calculului soluiilor sistemului 4.2.10, a t t c ci pe baza lor rezolvarea sistemului 4.2.10 se face n urm torii pai: a a s 1. Se calculeaz k = rang (A) si k1 = rang A . a 2. Se veric dac k = k1 ; n cazul egalit ii se trece la pasul urm tor, n cazul neegalit ii se menioneaz a a at a at t a c sistemul 4.2.10 este incompatibil si se opresc calculele. a 3. Minorul de ordin k nenul se noteaz cu princ si se numete minorul principal al sistemului. Nea s cunoscutele care au coecieni n princ se numesc necunoscute principale, iar celelalte necunoscute t secundare5 , ecuaiile care au coecieni n princ se numesc ecuaii principale, iar celelalte ecuaii t t t t secundare. Se formeaz un sistem numai din ecuaiile principale ale 2.1.2, n care termenii care conin a t t necunoscute secundare se trec n partea dreapt . a 4. Se rezolv conform regulii lui Cramer sistemul astfel obinut, necunoscutele secundare lund valori a t arbitrare. n leg tur cu cele de mai sus, recomand m rezolvarea urm toarelor exerciii: a a a a t Exercitiul 2.1.1 S se calculeze determinantul Vandermonde: a 1 x1 x2 1 1 x2 x2 2 V (x1 , x2 , ..., xn ) = 1 x3 x2 3 . . . 1 xn x2 n .

... ... ... ... ...

xn1 1 xn1 2 xn1 3 . xn1 n

Exercitiul 2.1.2 S se demonstreze c soluia general a sistemului omogen (rangul matricei sistemului a a t a ind 2): a11 x + a12 y + a13 z = 0 x a21 + a22 y+ a23 z = 0 a13 a11 a11 a12 a12 a13 se poate scrie sub forma: x = a22 a23 , y = a23 a21 , z = a21 a22 , R.
5

dac nu exist necunoscute secundare (k = n) sistemul 4.2.10 se numete compatibil determinat, dac exist necunoscute secundare a a s a a (n > k) atunci sistemul se numete nedeterminat (simplu nedeterminat pentru n k = 1, dublu.nedeterminat pentru n k = 2,...) s

-10-

2.2

Algoritmul lui Gauss

n acest paragraf vom studia aa numitul algoritm al lui Gauss care, n esena nu este altceva dect s t metoda reducerii. Paii algorimului constau din reducerea (eliminarea) primei necunoscute din ecuaiile de s t la a doua n jos , eliminarea necunoscutei a doua din ecuaiile de la a treia ncepnd,... obinndu-se n nal t t un sistem a c rui matrice are elementele de sub diagonala principal nule si acest sistem se rezolva prin a a metoda substituiei ncepnd de la ultima ecuaie si ultima necunoscut . Mai precis avnd scris sistemul t t a 4.2.10 sub forma 2.1.2 la primul pas se fac zerouri pe coloana nti a matricei A, nmulind prima ecuaie a t t sistemului 2.1.2 cu numere convenabile si adunnd-o la celelalte ecuaii: t Pasul 1 Dac : a a11 6= 0 (2.2.1) ai1 atunci se nmuleste ecuaia nti a sistemului 2.1.2 cu i1 = a11 si se adun la ecuaia cu numarul i, t t a t t (pentru i = 2, n) obinnd sistemul: (1) (1) (1) (1) (1) b1 a11 a12 a13 ... a1n x1 (1) (1) (1) b(1) 0 a22 a23 ... a2n x2 2 (2.2.2) 0 a(1) a(1) ... a(1) x3 = b(1) 3 32 33 3n . . . . . ... . (1) (1) (1) (1) xn 0 am2 am3 ... amn bm unde a1j = a1j , pentru j = 1, n, b1 j = 2, n. Pasul 2 Presupunnd acum c : a
(1) (1)

= b1 si aij = aij + i1 a1j , bi


(1)

(1)

(1)

= bi + i1 b1 pentru i = 2, m,

se fac zerouri pe coloana a doua a matricei A nmulind ecuaia a doua a sistemului 2.2.2 cu i2 = ai2 t t (1) a22 si adunnd-o la ecuaia cu num rul i, obinnd sistemul: t a t (2) (2) (2) (2) (2) b1 a11 a12 a13 ... a1n x1 (2) (2) (2) (2) 0 a22 a23 ... a2n x2 b2 (2) (2) (2) (2.2.4) 0 0 a33 ... a3n x3 = b3 . . . . . ... . (2) (2) (2) xn ... a 0 0 a b
m3

a22 6= 0

(2.2.3)
(1)

unde aij = aij pentru i = 1, 2 j = 1, n si aij = aij + i2 a2j , bi = bi + i2 b2 pentru i = 3, m, j = 3, n. t Procednd analog la sfritul pasului k obinem sistemul : s (k) (k) (k) (k) (k) (k) a11 a12 a13 ... a1k a1k+1 ... a1n (k) (k) (k) (k) (k) a2k+1 ... a2n 0 a22 a23 ... a2k (k) b1 x1 (k) (k) (k) (k) 0 0 a33 ... a3k a3k+1 ... a3n b(k) . x2 2 . . ... . . ... . (k) (2.2.5) (k) (k) (k) x3 = b3 0 akk+1 ... akn . 0 0 ... akk . (k) (k) 0 0 0 ... 0 ak+1k+1 ... ak+1n (k) xn bm . . . ... . . ... . (k) (k) 0 0 0 ... 0 amk+1 ... amn Pasul k+1. Dac : a
ak+1k+1 6= 0
(k)

(2)

(1)

(2)

mn (1)

(1)

(2)

m (1)

(1)

(2.2.6) - 11-

atunci nmulim ecuaia cu num rul k + 1 cu i,k+1 = t t a


i = k + 2, m) obinnd sistemul: t (k+1) (k+1) (k+1) a11 a12 a13 ... (k+1) (k+1) a22 a23 ... 0 (k+1) 0 0 a33 ... . . . ... 0 0 0 ... 0 0 0 ... . . . ... 0 0 0 ... a1k a1k+1 (k+1) (k+1) a2k a2k+1 (k+1) (k+1) a3k a3k+1 . . (k+1) (k+1) akk+1 akk (k+1) 0 ak+1k+1 . . 0 0
(k) (k+1) (k+1)

a(k) i,k+1 a(k) k+1k+1

si o adun m la ecuaia cu num rul i (pentru a t a

... ... ... ... ... ... ... ...

a1n (k+1) a2n (k+1) a3n . (k+1) akn (k+1) ak+1n . (k+1) amn

(k+1)

unde aij
= bi

(k+1) (k)

= aij , bi
(k)

(k)

(k+1)

= bi

pentru i = 1, k + 1, j = 1, n si aij

x1 x2 x3 . xn

b1 (k+1) b2 (k+1) b3 . (k+1) bm


(k)

(k+1)

(2.2.7)

(k+1)

= aij + i,k+1 ak+1,j

(k)

bi

(k+1)

+ i,k+1 bk+1 pentru i = k + 2, m, j = k + 1, n.

Remarca 2.2.1 n cazul n care se utilizeaz calculatorul, pentru a micora erorile de rotunjire la mp rire a s at a t a e preferabil ca la ecare pas k s se schimbe nti linia k cu linia care conine pe coloana k sub diagonal cel mai mare num r n valoare absolut , adic s se efectueze mai nti urm torele operaii : a a a a a t (k1) (k1) 1) se determin indicele l cel mai mic astfel nct: alk = max aik . a
kim

2) se schimb linia l cu linia k a matricelor a

A(k)

si

B (k) .

Remarca 2.2.2 Dac condiia 2.2.6 nu e vericat , atunci se veric dac exist elemente nenule pe a t a a a a coloana k + 1 ncepnd cu linia k + 2 n matricea A(k) si dac exist se schimb linia k + 1 a matricelor a a a A(k) si B (k) cu linia care conine elementul nenul. Dac toate elementele coloanei k + 1 ncepnd de la t a linia k + 2 sunt nule atunci sistemul este sau incompatibil, sau compatibil nedeterminat cu necunoscuta xk ca necunoscut secundar si pentru rezolvarea lui e preferabil s se aplice algoritmul de mai sus cu mici a a a modic ri (vezi cele ce urmeaz dup teorema 2.2.1). a a a Din modul cum am obinut sistemul 2.2.7 din sistemul iniial 2.1.2 se poate demonstra urm toarea teot t a rem : a Teorema 2.2.1 Sistemele 2.1.2 si 2.2.7 sunt echivalente6 . Se pune n mod natural problema care este num rul maxim de pai posibili la algoritmul lui Gauss si a s cum se rezolv apoi sistemul obinut. Din teorema precedent si 2.1.1, rezult c num rul maxim de pai a t a a a a s este egal cu rangul matricei A. Dac rangul matricei A este k atunci la sfritul pasului k sistemul 2.2.5 a s devine: (k) (k) (k) (k) (k) (k) a11 a12 a13 ... a1k a1k+1 ... a1n (k) (k) (k) (k) (k) (k) 0 a22 a23 ... a2k a2k+1 ... a2n b1 x1 (k) (k) (k) (k) 0 0 a33 ... a3k a3k+1 ... a3n x2 b(k) 2 . . . ... . . ... . x3 = (k) (2.2.8) b3 (k) (k) (k) 0 0 0 ... akk akk+1 ... akn . . 0 (k) 0 0 ... 0 0 ... 0 xn bm . . . ... . . ... . 0 0 0 ... 0 0 ... 0
(k) (k)

Acest sistem este (evident) incompatibil dac exist bj 6= 0, cu j > k . Dac pentru j > k bj = 0 a a a atunci sistemul este compatibil, determinat pentru k = n si nedeterminat pentru k < n. Soluia lui se t
adic sau sunt ambele incompatibile, sau dac sunt compatibile au aceleai soluii. a a s t

-12-

a prin rezolvarea (n raport cu necunoscutele principale) a ecuaiilor ncepnd de la ultima si nlocuind a t necunoscutele deja aate n ecuaiile precedente, conform formulelor: t n P (k) (k) akj xj bk
xk =
(k) bi

xi =

j=k+1

j=k+1 (k) akk n P

(k) aij xj (k) aii

l=i+1

k P

(k) ail xl

. , i = k 1, 1

(2.2.9)

Remarca 2.2.3 Acest algoritm se poate aplica si la calculul inversei unei matrice, aplicnd paii matricei s matricea unitate In scris al turi, obinnd n nal n stnga In iar n dreapta a a t format din matricea A si a A1 : [A |In ] In A1 , deoarece aarea coloanei cu nr. k a matricei inverse se reduce la rezolvarea unui sistem avnd ca matrice matricea A iar ca termen liber coloana cu nr. k a matricei unitate de ordin corespunz tor. a Remarca 2.2.4 Acest algoritm permite si determinarea rangului unei matrice A , rangul matricei ind egal cu num rul maxim de pai din alogoritm (matricea B nu se mai ia n calcul n acest caz). a s

- 13-

Capitolul 3 Geometrie analitic a

3.1
3.1.1

Vectori

Denirea noiunii de vector t

Se presupune cunoscut noiunea de segment orientat7 . Vom nota un segment orientat cu dou litere a t a mari, cu s geat deasupra, prima liter indicnd originea iar cea de a doua extremitatea segmentului oria a a entat (de exemplu AB , A ind originea iar B ind extremitatea segmentului orientat AB ). Pe mulimea t segmentelor orientate, pe care o vom nota cu S, introducem urm toarea relaie: a t
Denitia 3.1.1 Segmentele AB si CD sunt echipolente (i vom nota acest lucru cu AB CD) dac si s a numai dac sunt vericate urm toarele condiii: a a t

1. 2. 3.

au aceeai lungime (AB = CD); s dreptele AB si CD sunt paralele sau coincid (ABkCD); s a a AB si CD au acelai sens ( dac AB si CD sunt paralele atunci AC BD = , iar dac dreptele AB si CD coincid atunci [AC] [BD] este sau mulimea vid , sau se reduce la un punct sau este egal cu t a a [AD] sau este egal cu [BC])8 . a

Remarca 3.1.1 Condiiile din deniia 3.1.1 sunt echivalente, n cazul n care punctele A, B, C, D nu sunt t t coliniare cu faptul c ABDC (punctele ind luate n aceast ordine) este paralelogram, conform gurii de a a mai jos:

Dou segmente orientate echipolente a Principalele proprieti ale relaiei de echipolena dat de deniia 3.1.1 sunt date de: at t t a t Teorema 3.1.1 Relaia de echipolena este: t t 1. reexiv : pentru orice AB S :AB AB; a 2. simetric : dac AB CD atunci si CD AB; a a
7 8

un segement orientat este un segment AB pe care s-a stabilit un sens de parcurgere de la A la B. sau, cum se exprim o variant de manual de geometrie de clasa a IX-a, segmentele AD si BC au acelai mijloc. a a s

-14-

3. tranzitiv : dac AB CD si CD EF atunci AB EF . a a Demonstraie. Demonstraia acestor proprieti este imediat , innd cont de faptul c relaia de egalt t at a t a t itate ntre numere (care apare n condiia 1. din deniia 3.1.1) si relaia de paralelism ntre drepte (care t t t apare n condiia 2.) din aceeai deniie au proprietile de reexivitate, simetrie si tranzitivitate. t s t at Denitia 3.1.2 Pentru un segment orientat AB vom numi clas de n a echipolena corespunz toare lui mulimea t a t o tuturor segmentelor orientate echipolente cu el, mulime notat cu AB . t a

Remarca 3.1.2 Cu simboluri matematice denia de mai sus se scrie: t o n o def n AB = CD S CD AB .

n leg tur cu clasele de echipolena este adev rat urm toarea teorem : a a t a a a a

Teorema 3.1.2 Orice clas de echipolena este nevid si dou clase de echipolena sunt sau disjuncte sau a t a a t coincid. n o Demonstraie. Fie clasa de echipolena AB .Conform cu 1. din teorema 4.2.1 AB AB si deci t t n o no n o a t a AB AB 6= . Fie acum dou clase de echipolena AB si CD . Dac ele sunt disjuncte teorema n o no este demonstrat . Dac exist un segment orientat EF AB CD s demonstr m c ele sunt a a a a a a egale. Fiind vorba de dou mulimi, ar t m c ecare este inclus n cealalt . S consider m un element a t aa a a a a a n o n o t a a A1 B1 AB . Atunci, conform deniiei 3.1.2 A1 B1 AB . Dar din EF AB rezult c EF AB. Aplic nd proprietile de simetrie si tranzitivitate ale relaiei de echipolena rezult c A1 B1 EF . an t t a a o at Din EF CD rezult EF CD. Din A1 B1 EF si EF CD rezult (tranzitivitatea relaiei a a t n o no a s t de echipolena) c A1 B1 CD, adic conform aceleeai deniii 3.1.2, A1 B1 CD , deci AB t a n o no no CD . Relund raionamentul de mai sus de la coad la cap, va rezulta si incluziunea AB CD , t a
c.c.t.d.

Pe baza teoremei de mai sus suntem n m sur s d urm toarea deniie: a a a a a t Denitia 3.1.3 Se numete vector o clas de echipolena de segmente orientate. Pentru un vector dat un s a t segment orientat din clasa respectiv de echipolena se numete reprezentant al s u. a t s a Denitia 3.1.4 Se numete lungimea unui vector lungimea oric rui reprezentant al s u. s a a a Remarca 3.1.3 Vom nota vectorii cu litere mici din alfabetul latin cu bar deasupra (a, b, v , ..), si dac a a a AB a spunem c AB este un reprezentant al vectorului a. Dac nu este pericol de confuzie vom spune t vectorul AB , n loc de AB este un reprezentant al vectorului a. Vom nota cu V3 mulimea tuturor vectorilor din spaiu. Pentru vectorul a vom nota cu a sau cu |a| lungimea sa. t Remarca 3.1.4 Noiunea de vector denit mai sus este ceea ce n zic si mecanic se numete vect a a a s tor liber, caracterizat prin m rime (lungimea vectorului respectiv), direcie (toate dreptele paralele cu un a t reprezentant al s u) si sens. Dac condiia 2. din deniia 3.1.1 se nlocuiete cu dreptele AB si CD coa a t t s incid se obine noiunea de vector alunec tor iar noiunea de segment orientat coincide cu cea de vector t t a t legat. - 15-

Remarca 3.1.5 Se poate demonstra c ind dat un punct O din spaiu si un vector a exist un singur punct a t a A astfel nct OA a. Remarca 3.1.6 n mulimea vectorilor un rol important (ca etaloane pentru m surarea lungimilor) l t a joac versorii, denii ca vectori de lungime 1. a t

3.1.2

Operaii cu vectori t

Suma a doi vectori si nmulirea unui vector cu un scalar t Fiind dai doi vectori, suma lor se denete ajutorul reprezentanilor astfel: t s t
t Denitia 3.1.5 Dac a si b sunt doi vectori avnd reprezentanii OA respectiv AB atunci suma a + b are a reprezentantul OB , conform gurii de mai jos:.

n leg tur cu deniia de mai sus se pune ntrebarea dac nu cumva suma a doi vectori nu depinde a a t a a a de reprezentanii alei (adic , conform remarcii 3.1.5 de punctul O). R spunsul la aceast ntrebare este t s a negativ, dup cum rezult din urm toarea teorem : a a a a t Teorema 3.1.3 Suma a doi vectori a si b nu depinde de reprezentani. a Demonstraie9 . Fie un alt punct O0 . Conform remarcii 3.1.5 exist un singur punct A0 astfel nct t 0 0 0 astfel nct A0 B 0 b. Atunci, conform deniiei 3.1.5 O 0 B 0 a + b. O A a, si un singur punct B t Enunul teoremei spune c trebuie s avem O0 B 0 OB. F cnd construcia punctelor O0 , A0 , B 0 obinem t a a a t t gura:
B

A 0 O 0 0 0 Din OA O A si OB O B va rezulta c triunghiul O0 A0 B 0 din aceast gur este congruent cu a a a 0 0 triunghiul OAB din gura 1., de unde va rezulta c O B OB . a
9

doar ideea demonstraiei, demonstraia (geometric ) riguroas ind l sat pe seama cititorului. t t a a a a

-16-

Remarca 3.1.7 Dac punctele O, A, B nu sunt coliniare (adic vom spune c vectorii a si b nu sunt cola a a iniari) atunci adunarea vectorilor se poate deni si cu regula paralelogramului conform gurii de mai jos:
B C

a+

a O A

unde vectorul sum este diagonala paralelogramului avnd ca laturi vectorii dai. a t Principalele proprieti ale sumei sunt date de urm toarea teorem : at a a t a t a Teorema 3.1.4 (V3 , +) (mulimea vectorilor nzestrat cu operaia de adunare) formeaz un grup abelian. Demonstraie: t 1.Asociativitatea: rezult urm rind cu atenie urm toarea gur si scriind urm toarele egaliti: a a t a a a at OA + AB + BC = OB + BC = OC = OA + AC = OA + AB + BC
C

b)

b+ c

(a +

a+ (b

c)

a+ b

b a O A

2.Comutativitatea: Dac vectorii nu sunt coliniari rezult din regula paralelogramului (vezi gura de la a a remarca 3.1.7), iar n caz de coliniaritate l s m demonstraian seama cititorului. aa t pe o 3.Existena elementului neutru: denim vectorul nul 0 = AA .n acest caz (vezi de exemplu pe gura t de mai sus: OA AA OA |{z} + |{z} = |{z} . a + 0 = a n o n o def 4.Existena elementului simetric: dac a = OA atunci denim a = AO . Conform deniiei t a t 3.1.5 avem egalitile: at OA AO OO |{z} + |{z} = |{z} , a + (a) = 0 ceea ce trebuia demonstrat. O alt operaie (care se numete lege de compoziie extern ) este nmulirea unui vector cu un scalar. a t s t a t Pentru a deni aceast operaie preciz m c prin scalar vom nelege un num r real, si pentru a evita orice a t a a t a - 17-

confuzie vom nota n cele ce urmeaz scalarii cu litere din alfabetul grecesc: , , , ... R. a Denitia 3.1.6 Dac R si v V3 atunci vom numi produsul dintre scalarul si vectorul v vectorul a a a t notat cu v denit astfel: dac OA v atunci OA1 v veric condiiile: 1. OA1 = || OA; 2. dac > 0 atunci O este n exteriorul segmentului [AA1 ], iar dac < 0 atunci O este ntre A si A1 . a a Remarca 3.1.8 Dac avem dai doi vectori v si w atunci faptul c exist R astfel nct w = v este a t a a echivalent cu armaia v si w sunt doi vectori coliniari (paraleli) (vezi si remarca 3.1.7). t Remarca 3.1.9 v = 0 dac si numai dac = 0 sau v = 0. a a Urm toarea teorem arat leg tura care exist ntre nmulirea unui vector cu un scalar si operaiile de a a a a a t t adunare a vectorilor, respectiv de adunare si nmulire a scalarilor: t Teorema 3.1.5 Pentru orice vectori v, v 1 , v 2 V3 si pentru orice scalari , 1 , 2 R sunt adev rate a egalit ile: at (1 + 2 ) v = (1 v) + (2 v) (3.1.1)
(v1 + v 2 ) = v 1 + v2 (1 2 ) v = 1 (2 v) 1v = v

(3.1.2) (3.1.3) (3.1.4)

Demonstraie. Demonstraiile egalitilor (3.1.1), (3.1.3), (3.1.4) se reduc la distributivitatea nmulirii t t at t faa de adunare n R, iar demonstraia egalitii (3.1.2) rezult din asem narea triunghiurilor OAB si t t at a a OA1 B1 din gura de mai jos:

(OB1 = OB si deci v1 + v2 = (v 1 + v 2 )).

Remarca 3.1.10 Teoremele 3.1.4 si 3.1.5 se puteau enuna ntr-o singur teorem , folosind noiunea de t a a t spaiu vectorial (vezi manualul [2]) astfel: Mulimea vectorilor din spaiu mpreun cu operaia de adunare t t t a t si cea de nmulire cu un scalar formeaz un spaiu vectorial real. t a t Cu ajutorul operaiei de nmulire cu un scalar putem deni acum noiunea de versor al unui vector: t t t Denitia 3.1.7 Se numete versor al unui vector v vectorul obinut prin nmulirea vectorului v cu inversul s t t v lungimii sale (adic vectorul v , care este un versor conform remarcii 3.1.6). a O problem care apare frecvent n aplicaiile vectorilor este descompunerea unui vectori dup direciile a t a t a doi (sau trei) vectori. Posibilitatea unei astfel de descompuneri este dat de urm toarele dou teoreme. a a a Pentru aceasta e necesar s preciz m noiunea de vectori coplanari: a a t -18-

Denitia 3.1.8 Trei vectori v1 , v 2 , v 3 se numesc vectori coplanari dac reprezentanii lor care au originea a t 10 sunt coplanari (adic pentru orice punct O dac n acelai punct s a a OA1 v1 , OA2 v 2 , OA3 v 3 atunci punctele O, A1 , A2 , A3 . sunt coplanare).

Teorema 3.1.6 Dac vectorii v, v 1 , v2 sunt coplanari si vectorii v 1 si v 2 nu sunt coliniari (vezi remarca a 3.1.8) atunci exist n mod unic doi scalari 1 , 2 astfel nct: a v = 1 v 1 + 2 v 2 . (3.1.5)
t Demonstraie. Fie un punct O xat si reprezentanii (vezi gura de mai jos): OC v, OA1 v 1 , t OB 1 v1 . Prin C ducem paralela CB la OA1 care intersecteaz (deoarece v1 si v 2 nu sunt coliniari) pe a OB1 n B si paralela CA la OB1 care intersecteaz pe OA1 n A. a

Conform regulii paralelogramului de adunare a doi vectori, OC = OA + OB. Dar, conform deniiei t at a a 3.1.6, exist scalarii 1 , 2 astfel nct OA = 1 OA1 , OB = 2 OA2 . Din ultimele trei egaliti rezult c a a a t a a OC = 1 OA1 + 2 OA2 , adic tocmai egalitatea (3.1.5) scris cu ajutorul reprezentanilor. S demonstr m acum unicitatea formulei (3.1.5). Presupunem c exist si scalarii 0 , 0 (cu 0 6= 1 sau 0 6= 2 ) astfel a a 1 2 1 2 nct v = 0 v1 + 0 v2 . Sc znd aceast egalitate din (3.1.5) rezult 1 0 v1 + 2 0 v 2 = 0. a a a 1 2 1 2 2 0 0 0 2 at a Dac 1 6= 1 mp rind ultima egalitate cu 1 1 rezult v1 = 1 0 v 2 , deci, conform remarcii 3.1.8 a 1 t vectorii v 1 si v2 sunt coliniari, contradicie.

Teorema 3.1.7 (descompunerea unui vector dup trei direcii date) Dac vectorii v1 , v 2 , v 3 nu sunt coplaa t a nari atunci pentru orice vector v V3 exist unic constantele 1 , 2 , 3 astfel nct: a v = 1 v 1 + 2 v2 + 3 v 3 .

Demonstraie. Este analoag cu demonstraia teoremei precedente (ca idee), dup cum se constat t a t a a urm rind gura de mai jos, n care s-a construit un paralelipiped cu diagonala OB v, cu laturile paralele a cu OA1 v 1 , OA2 v 2 , OA3 v 3 .

10

conform remarcii 3.1.5 aceti reprezentani exist . s t a

- 19-

Scrierea egalitilor corespunz toare acestei guri se las pe seama cititorului. at a a Produse de doi vectori Fie doi vectori v 1 , v2 . Denitia 3.1.9 Se numete produsul scalar al vectorilor v 1 si v 2 num rul (scalarul) notat cu v 1 v2 denit s a prin: v1 v 2 = v1 v2 cos (3.1.6) unde este unghiul (mai mic dect ) dintre cei doi vectori (vezi si gura de mai jos, unde OA v 1 , OB v 2 , OB 0 OA).

Remarca 3.1.11 Produsul scalar a doi vectori este egal cu produsul dintre lungimea unuia din vectori, lungimea proieciei celui de al doilea vector pe primul, si +1 dac unghiul dintre cei doi vectori este mai t a mic dect 2 respectiv 1 dac unghiul dintre cei doi vectori este obtuz. (pe gura de mai sus produsul a scalar dintre v 1 si v2 este egal cu OA OB 0 ). Dac nu este pericol de confuzie produsul scalar al vectorilor a v 1 si v2 se noteaz si v 1 v 2 . a Remarca 3.1.12 Din deniia produsului scalar t rezult c lungimea unui vector (vezi, pentru notaie rea a t a marca 4.2.2) se poate calcula cu formula: v = v v (de aceea n cazul n care se calculeaz produsul scalar al unui vector cu el nsui se poate renuna la bara de deasupra vectorului, adic v v = vv ). s t a Remarca 3.1.13 Produsul scalar a doi vectori este nul dac si numai dac unul din vectori este vectorul nul a a sau vectorii sunt perpendiculari, dup cum rezult din formula de deniie 3.1.6. Cu formule matematice a a t -20-

aceasta se poate scrie:

I NTERPRETARE MECANIC A: Produsul scalar dintre vectorii v 2 si v1 este egal cu lucrul mecanic produs de o fora egal cu v 2 la deplasarea v 1 . t a Principalele proprieti ale produsului scalar sunt date de urm toarea teorem : at a a

v1 = 0 sau v2 = 0 sau v 1 v2 = 0 v 1 v 2 (cos = 0)

(3.1.7)

a Teorema 3.1.8 Oricare sunt vectorii v 1 , v2 si v 3 si oricare ar scalarul R sunt adev rate egalit ile: at v 1 v2 = v2 v1 (comutativitate) (3.1.8)
v 1 (v2 + v 3 ) = v 1 v 2 + v1 v 3 (distributivitate faa de adunarea vectorilor) t (v1 ) v 2 = v 1 (v 2 ) = (v1 v 2 ) .

(3.1.9) (3.1.10)

Demonstraie. Egalitatea 3.1.8, respectiv 3.1.10 rezult imediat din formula 3.1.6 care denete prot a s dusul scalar, innd cont de comutativitatea, respectiv asociativitatea nmulirii numerelor reale. Egalitatea t t 3.1.9 se demonstreaz pe baza remarcii 3.1.11 si a faptului c proiecia sumei este egal cu suma proiecia a t a t ilor11 . Fie acum vectorii v1 si v 2 , cu unghiul dintre ei (mai mic dect ) notat cu . Denitia 3.1.10 Se numete produsul vectorial al vectorilor v 1 si v2 vectorul notat v 1 v2 denit astfel: s 1. lungimea produsului vectorial se calculeaz conform formulei: a |v 1 v 2 | = v1 v2 sin ; (3.1.11) 2. v 1 v 2 este perpendicular att pe v 1 ct si pe v 2 ; 3. sensul lui v 1 v 2 este dat de regula burghiului drept: sensul n care nainteaz un burghiu cnd rotim a v 1 spre v 2 sub un unghi minim (mai mic dect ). Remarca 3.1.14 Produsul vectorial a doi vectori este un vector, a c rui lungime se calculeaz cu fora a mula 3.1.11, direcia si sensul s u ind precizate de celelalte dou condiii din deniia de mai sus. Formula t a a t t 3.1.11 denete lungimea vectorului produs vectorial ca ind egal cu aria paralelogramului construit pe s a cei doi factori, dup cum se observ si n gura de mai jos, n care OC v 1 v 2 , OA v 1 , OB v 2 , a a AD k OB, BD k OA, iar aria paralelogramului OADB este egal cu OA OB sin : a

11

exprimare nu prea riguroas . a

- 21-

Remarca 3.1.15 Produsul vectorial a doi vectori este vectorul nul dac si numai dac unul din vectori a a este vectorul nul sau vectorii sunt coliniari (paraleli), dup cum rezult din formula 3.1.11. Cu formule a a matematice aceasta se poate scrie: v1 = 0 sau v2 = 0 sau v 1 v 2 = 0 (3.1.12) v1 k v 2 (sin = 0)
t I NTERPRETARE MECANIC A: Produsul vectorial dintre vectorii v 2 si v1 este egal cu momentul forei v2 avnd braul forei v 1 , momentul avnd originea n originea braului forei, (vezi gura precedent , fora t t t t a t t t ind AD iar braul forei OA. Principalele proprieti ale produsului vectorial sunt date de urm toarea teorem : at a a

Teorema 3.1.9 Oricare sunt vectorii v 1 , v 2 si v 3 si oricare ar scalarul R sunt adev rate egal a it ile: at v 1 v2 = v 2 v 1 (anticomutativitate) (3.1.13)
v 1 (v2 + v3 ) = v 1 v 2 + v1 v 3 (distributivitate faa de adunarea vectorilor) t (v1 ) v 2 = v 1 (v2 ) = (v 1 v 2 ) .

(3.1.14) (3.1.15)

Demonstraie. Formulele (3.1.13) si (3.1.15) sunt evidente pe baza deniiei produsului vectorial, iar t t demonstraia formulei (3.1.14) este o demonstraie geometric destul de laborioas pe care nu o reproducem t t a a aci (pentru cei intertesai ea se poate g si n [4]). t a Produse de trei vectori Fie acum trei vectori v1 , v 2 , v 3 .

Denitia 3.1.11 Se numete produsul mixt al vectorilor v 1 , v2 , v 3 scalarul notat cu (v 1 , v2 , v 3 ) denit de s formula: (v 1 , v 2 , v3 ) = v 1 (v 2 v3 ) . (3.1.16)

I NTERPRETARE GEOMETRIC A: Produsul mixt a trei vectori este egal cu volumului paralelipipedului construit pe cei trei vectori, dup cum se constat pe gura ?? de mai jos (n care OV = v 2 v3 , n limea a a at a t paralelipipedului OA2 CA3 A1 EBD ind egal cu OA0 , care este proiecia pe OV a vectorului v1 , si deci 1 produsul scalar v 1 OV este chiar volumul paralelipipedului, abstracie f cnd de semn): t a -22-

Interpretare geometric a produsului mixt. a

a Remarca 3.1.16 Dac vectorii v1 , v 2 , v 3 sunt nenuli, atunci produsul lor mixt este egal cu 0 dac sau a produsul vectorial v2 v 3 este nul (adic , conform remarcii 3.1.12 v 2 si v 3 sunt coliniari) sau vectorul v 1 este a perpendicular pe v2 v3 , adic v 1 este coplanar cu v2 si v 3 . n ambele cazuri constat m c (v 1 , v 2 , v3 ) = 0 a a a este echivalent cu faptul c cei trei vectori sunt coplanari. a Principalele proprieti ale produsului mixt sunt date de urm toarea teorem : at a a Teorema 3.1.10 Produsul mixt este invariant la o permutare circular 12 a factorilor, iar dac se schimb a a a ordinea a doi factori se schimb semnul produsului. a Demonstraie. Din interpretarea geometric a produsului mixt rezult c produsul mixt a trei vectori t a a a poate lua doar dou valori. Care sunt permut rile vectorilor pentru care produsul mixt ia ecare din cele a a dou valori va rezulta mai simplu din paragraful urm tor, pe baza formulei (3.2.7) din teorema 3.2.4. a a Pentru aceiai trei vectori ca mai sus putem deni nc un produs: s a Denitia 3.1.12 Se numete dublul produs vectorial al vectorilor v1 , v 2 , v 3 vectorul v1 (v 2 v 3 ) . s n leg tur cu acest produs menion m urm toarea teorem : a a t a a a Teorema 3.1.11 Oricare sunt vectorii v 1 , v 2 , v3 este adev rat urm toarea formul (cunoscut sub nua a a a a mele de formula lui Gibs): v1 (v 2 v 3 ) = (v 1 v3 ) v 2 (v1 v 2 ) v3 . (3.1.17) Demonstraie. S observ m c v 1 (v2 v 3 ) este un vector perpendicular pe v2 v 3 si deoarece v 2 t a a a si v 3 sunt la rndul lor perpendiculari pe v2 v 3 (vezi deniia produsului vectorial) rezult c vectorii t a a
12

prin permutare circular a trei numere a, b, c se nelege o permutare n care ecare element este nlocuit cu urm torul, iar ultimul a t a cu primul, conform schemei:

- 23-

v 1 (v2 v 3 ) , v2 si v3 sunt coplanari, ceea ce implic (vezi teorema 3.1.6) existena scalarilor si astfel a t nct: v 1 (v 2 v3 ) = v 2 + v3 . (3.1.18) S nmulim acum scalar aceast egalitate cu vectorul v 1 . Pe baza proprietilor produsului scalar va rezulta: a t a at 0 = (v 1 v2 ) + (v 1 v3 ) . Din aceast egalitate rezult (v1 2 ) = (v1 3 ) . Notnd valoarea comun a acestor a a a v v a rapoarte cu si nlocuind pe si n (3.1.18) rezult : v 1 (v 2 v 3 ) = ((v 1 v 3 ) v 2 (v 1 v 2 ) v 3 ) . L s m pe seama cititorului s demonstreze egalitatea = 1. aa a

3.2

Baz , coordonate, exprimarea operaiilor cu vectori folosind a t coordonatele


Baza si coordonate

3.2.1

n acest paragraf vom generaliza noiunea de vectori coliniari si vectori coplanari, pornind de la remarca t 3.1.8 si teorema 3.1.6: t a a Denitia 3.2.1 Vectorii v 1 , v2 , ..., v n se numesc liniar dependeni dac exist n scalari 1 , 2 , ..., n , nu n P 2 toi nuli (adic t a k 6= 0) astfel nct:
k=1

si liniar independeni n caz contrar. t

n X k=1

k vk = 0,

(3.2.1)

Remarca 3.2.1 Doi vectori coliniari sunt liniari dependeni, c ci conform remarcii mai sus amintite dac t a a v 1 , v 2 sunt coliniari atunci exist un scalar astfel nct v 1 = v 2 sau v2 = v1 deci este vericat (3.2.1) a a cu 1 = 1, 2 = sau 1 = , 2 = 1. Invers, dac doi vectori sunt liniar dependeni atunci ei a t a a a a sunt coliniari, deoarece din 1 v 1 + 2 v2 = 0 dac 1 6= 0 rezult v1 = 2 v2 , iar dac 2 6= 0 rezult 1 1 v 2 = 2 v1 . Analog se arat (folosind teorema 3.1.6) c trei vectori coplanari sunt liniari dependeni si a a t reciproc, trei vectori liniar dependeni sunt coplanari. t Remarca 3.2.2 Suma din mebrul stng al egalitii (3.2.1) se numete combinaie liniar a vectorilor at s t a v 1 , v 2 , ..., v n , iar liniar independena lor este echivalent cu armatia: dac o combinaie liniar a vectorilor t a a t a este egal cu vectorul nul, atunci toi scalarii din combinaia liniar sunt nuli. a t t a Remarca 3.2.3 Dac unul din vectorii v 1 , v 2 , ..., v n este vectorul nul atunci ei sunt liniar independeni, a t deoarece putem lua scalarul corespunz tor vectorului nul egal cu 1 iar ceilali scalari egali cu 0 si egalitatea a t (3.2.1) este adev rat . a a Folosind noiunea de liniar dependena teorema 3.1.7 se reenuna astfel: t t t t Teorema 3.2.1 Orice patru vectori din V3 sunt liniar dependeni. a Demonstraie. Fie vectorii v1 , v 2 , v 3 , v4 . Dac v1 , v 2 , v 3 sunt coplanari atunci, conform remarcii 3.2.1 t ei sunt liniari dependeni, de unde rezult c (vezi remarca precedent ) v1 , v2 , v 3 , v4 sunt liniari dependeni. t a a a t Dac v1 , v 2 , v 3 nu sunt coplanari, atunci conform teoremei 3.1.7, exist scalarii 1 , 2 , 3 astfel nct: a a v 4 = 1 v 1 + 2 v 2 + 3 v3 , (3.2.2) -24-

de unde rezult 1 v 1 +2 v 2 +3 v 3 1v 4 = 0, deci v 1 , v 2 , v3 , v 4 sunt liniari dependeni (4 = 1 6= 0). a t Folosind noiunile de liniar dependena si liniar dependena suntem n m sur s denim noiunea de t t t a a a t baz : a Denitia 3.2.2 O mulime de vectori {v 1 , v 2 , ..., v n } V3 se numete baz dac veric urm toarele t s a a a a condiii: t 1. Vectorii v 1 , v2 , ..., v n sunt liniar independeni. t 2. Oricare ar vectorul v V3 vectorii v, v 1 , v2 , ..., v n sunt liniar dependeni. t Bineneles c se pune probleme dac n V3 exist o baz si dac existe mai multe baze, prin ce se t a a a a a aseam n ele. R spunsul la aceste probleme este dat de urm toarea teorem : a a a a a Teorema 3.2.2 Orice mulime format din trei vectori necoplanari formeaz o baz n V3 . t a a a Demonstraie. Fie v 1 , v 2 , v3 trei vectori necoplanari. Repetnd raionamentul de la demonstraia teoret t t mei precedente rezult c pentru orice vector v 4 exist scalarii 1 , 2 , 3 astfel nct egalitatea (3.2.2) s e a a a a t adev rat , deci v1 , v 2 , v 3 , v4 sunt liniari dependeni. a a Remarca 3.2.4 Teorema precedent precizeaz c exist baze n V3 si c orice baz are exact trei elea a a a a a mente. n leg tur cu formula (3.2.2), este adev rat urm toarea teorem : a a a a a a Teorema 3.2.3 Dac {v 1 , v2 , v 3 } este o baz n V3 atunci pentru orice v 4 V3 scalarii care apar n a a (3.2.2) sunt unici.
0 Demonstraie. Presupunem c exist scalarii 0 , , 0 astfel nctv 4 = 0 v 1 + 0 2 + 0 v 3 . Sc znd t a a a 2v 3 0 1 2 3 0 1 din aceast egalitate egalitatea 3.2.2 rezult 1 1 v1 + 2 2 v2 + 0 3 v3 = 0. Din liniar a a 3 a a 1 independena vectorilor v1 , v 2 , v 3 rezult (vezi remarca 3.2.2) c 0 1 = 0, 0 2 = 0, 0 3 = 0, t 2 3 deci 0 = 1 , 0 = 2 , 0 = 3 . 1 2 3 Teorema precedent ne permite s d m urm toarea deniie: a a a a t

Denitia 3.2.3 Dac B = {v 1 , v 2 , v3 } este o baz n mulimea V3 atunci pentru un vector v 4 scalarii a a t 1 , 2 , 3 din formula (3.2.2) se numesc coordonatele vectorului v 4 n baza B. Dac asupra vectorilor care formeaz baza punem condiii suplimentare, obinem baze cu diferite denua a t t miri, conform deniiei de mai jos: t Denitia 3.2.4 O baz B = {v 1 , v2 , v 3 } se numete: a s 1. ortogonal dac ecare dintre vectorii v1 , v 2 , v 3 este perpendicular pe ceilali; a a t 2. ortonormat dac este ortogonal si vectorii care o formeaz sunt versori; a a a a 3. ortonormat direct orientat dac este ortonormat si v 3 = v 1 v2 . a a a a Vectorii care formeaz o baz ortonormat direct orientat i vom nota cu i, j, k, ca si n gura de mai a a a a jos:

si n acest caz vom nota coordonatele unui vector v cu literele x, y, z (adic v = xi + yj + zk ). a - 25-

Exprimarea operaiilor cu vectori folosind coordonatele t Deoarece leg tura dintre operaiile cu vectori si operaiile cu coordonatele lor ntr-o baz arbitrar nu a t t a a este chiar att de simpl n cazul produselor, vom utiliza n cele ce urmeaz doar baze ortonormate direct a a orientate. n acest caz este adev rat urm toarea teorem : a a a a a a a Teorema 3.2.4 Dac i, j, k este o baz ortonormat direct orientat si vectorii vl , l = 1, 3 au coordoa a a at natele (xl , yl , zl ) atunci sunt adev rate urm toarele egalit i:
v 1 + v2 = (x1 + x2 ) i + (y1 + y2 ) j + (z1 + z2 ) k; v 1 = (x1 ) i + (y1 ) j + (z1 ) k; v 1 v 2 = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 ;

(3.2.3) (3.2.4) (3.2.5)

v1 v 2 = (y1 z2 y2 z1 ) i + (z1 x2 z2 x1 ) j + (x1 y2 x2 y1 ) k; (3.2.6) x1 y1 z1 (v 1 , v 2 , v3 ) = x2 y2 z2 . (3.2.7) x3 y3 z3 Demonstraie. Demonstraia egalitilor (3.2.3) si (3.2.4) rezult din proprietile operaiilor de adunare t t at a at t a doi vectori (vezi teorema 3.1.4) si nmulirea unui vector cu un scalar (vezi teorema 3.1.5), precum si din t unicitatea coordonatelor unui vector ntr-o baz dat . Astfel (3.2.3) rezult din urm torul sir de egaliti: a a a a at v 1 + v2 = x1 i + y1 j + z1 k + x2 i + y2 j + z2 k = = x1 i + x2 i + y1 j + y2 j + z1 k + z2 k = = (x1 + x2 ) i + (y1 + y2 ) j + (z1 + z2 ) k. Egalitatea (3.2.5). rezult din proprietile (3.1.8), (3.1.9), (3.1.10) ale produsului scalar, precum si din a at egalitile i i = j j = k k = 1, i j = i k = j k = 0, (baza ind ortonormat ): at a v1 v2 = x1 i + y1 j + z1 k x2 i + y2 j z2 k = + = x1 x2 i i + x1 y2 i j + x1 z2 i k + y1 x2 j i + y1 y2 j j + y1 z2 j k + +z1 x2 k i + z1 y2 k j + z1 z2 k k = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 . Egalitatea (3.2.6). rezult rezult din proprietile (3.1.11), (3.1.14), (3.1.15) ale produsului vectorial, prea a at cum si din egalitile i i = j j = k k = 0, i j = k , i k = j , j k = i (baza ind ortonormat ): at a v1 v 2 x1 i + y1 j + z1 k x2 i + y2 j + z2 k = = = x1 x2 i i + x1 y2 i j + x1 z2 i k + y1 x2 j i + y1 y2 j j + y1 z2 j k + +z1 x2 k i + z1 y2 k j + z1 z2 k k = (y1 z2 y2 z1 ) i + (z1 x2 z2 x1 ) j + (x1 y2 x2 y1 ) k. Ultima egalitate din teorem rezult din aplicarea precedentelor dou si din dezvoltarea determinatului din a a a membrul drept dup prima linie. a

Remarca 3.2.5 Formula 4. se poate reine mai uor astfel: t s i j k v 1 v 2 = x1 y1 z1 , (3.2.8) x2 y2 z2 c ci membrul drept al formulei este (formal) tocmai determinantul de mai sus dezvoltat dup prima linie. a a Remarca 3.2.6 Formula lui Gibs (3.1.17) rezult si prin calcul, aplicnd pentru membrul stng de dou a a ori formula pentru produsul vectorial, iar pentru membrul drept formulele 3. si 2. din teorema precedent . a Din teorema precedent rezult urm toarele consecine: a a a t Corolarul 3.2.1 Dac v = xi + yj + zk atunci x = v i, y = v j, z = v k. a -26-

Demonstraie. Aplicnd formula (3.) rezult : t a v i = xi + yj + zk i = xi + yj + zk 1 i + 0 j + 0 k = x 1 = x. Corolarul 3.2.2 Dac v = xi + yj + zk atunci lungimea sa este: a p v = |v| = x2 + y 2 + z 2 . Demonstraie. Din deniia produsului scalar rezult v = t t a precedent rezult egalitatea (3.2.9). a a

(3.2.9)

v v, si aplicnd formula 3. din teorema

Corolarul 3.2.3 Dac v l , l = 1, 2 au coordonatele xl , yl , zl si este unghiul dintre ei atunci: a x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 p cos = p 2 . 2 2 2 2 x1 + y1 + z1 x2 + y2 + z2 2 Demonstraie. Din denia produsului scalar rezult c cos = t t a a teorema precedent precum si corolarul precedent. a O consecina a corolarului precedent este: t
v1 v 2 v1 v2 ,si

(3.2.10)

se aplic formula 3. din a

Corolarul 3.2.4 Oricare ar numerele x1 , y1 , z1 , x2 , y2 , z2 este adev rat urm toarea inegalitate: a a a 2 2 2 2 2 2 2 (x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 ) x1 + y1 + z1 x2 + y2 + z2 , (3.2.11) inegalitatate care este un caz particular al inegalit ii Cauchy-Buniakovski-Schwarz. at Demonstraie. Se consider vectorii vl , l = 1, 2 care au coordonatele xl , yl , zl si notnd cu unghiul t a dintre ei rezult cos2 1. n aceast inegalitate se nlocuiete cos conform formulei (3.2.10), si aducnd a a s la acelai numitor rezult (3.2.11). s a

Remarca 3.2.7 Din (3.2.10) rezult c vectorii v1 , v 2 sunt perpendiculari dac si numai dac : a a a a x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 = 0.

(3.2.12)

a a a Corolarul 3.2.5 Oricare ar numerele x1 , y1 , z1 , x2 , y2 , z2 este adev rat urm toarea identitate (identitatea lui Lagrange): (x1 x2 + y1 y2 + z1 2 )2 + (y1 z2 y2 z1 )2 + (z1 x2 z2 x1 )2 + (x1 y2 x2 y1 )2 = z 2 2 2 2 = x2 + y1 + z1 x2 + y2 + z2 1 2 Demonstraie. Raionnd ca si la corolarul 4.2.8 rezult pentru unghiul egalitatea cos2 + sin2 = t t a |v 1 v 2 | 1,si nlocuind aci cos conform (3.2.10) si sin cu v1 v2 , pe baza formulelor 3. si 4. din teorema precedent rezult identitatea de mai sus. a a - 27-

Exemplul 3.2.1 Se dau vectorii v1 = i + j k si v2 = 2i j + k. S se determine un versor v ortogonal a pe v1 si v2 . Ideea: v 0 = v1 v2 , v = |v 0 | .


v0 i j k = 1 1 1 = 2 1 1

j+k v=q = 2 02 + (3)2 + (3)2

= 0i 3j 3k 0i 3j 3k

3.3

Geometria analitic liniar n spaiu a a t

Pentru nceput s denim cteva noiuni de baz n geometria analitic . a t a a Denitia 3.3.1 Se numete reper n spaiu o mulime format dintr-un punct O (numit originea reperului) s t t a si o baz din V3 . Dac baza este ortonormat reperul se va numi ortonormat. a a a Remarca 3.3.1 n cele ce urmeaz vom considera numai repere n care baza este ortonormat si direct a a orientat . Un astfel de reper, conform notaiilor din sectiunea 4.5.3 se va nota cu O, i, j, k . a t t Denitia 3.3.2 Se numete vector de poziie al unui punct M din spaiu ntr-un reper vectorul care are ca s t reprezentant segmentul orientat OM . Se numesc coordonatele unui punct M ntr-un reper coordonatele vectorului de poziie al punctului M n baza din reper. t
Remarca 3.3.2 Dac avem dat reperul O, i, j, k atunci coordonatele punctului M se noteaz (x, y, z) a a si sunt denite de egalitatea: OM = xi + yj + zk . Vom scrie n continuare M (x, y, z) si vom citi punctul M de coordonate (x, z, y). Dreptele orientate determinate de O si versorii i, j respectiv k se vor nota cu Ox, Oy respectiv Oz si se numi axele de coordonate, iar uneori vom folosi denumirea reperul Oxyz vor a n loc de reperul O, i, j, k , denumire justicat si de desenul de mai jos:

3.3.1

Planul n spaiu t

n aceast seciune vom studia planul din punct de vedere al geometriei analitice, adic vom r spunde a t a a la ntreb rile: Dac un punct M (x, y, z) este ntr-un anumit plan, ce relaii exist ntre coordonatele sale? a a t a Cum se reect asupra coordonatelor punctelor din plan proprieti geometrice ale planului respectiv?. a at Pentru nceput vom r spunde la prima ntrebare: a -28-

Diferite determinari ale planului Vom studia ce condiii veric coordonatele unui punct situat ntr-un plan care este denit prin anumite t a condiii geometrice: t Plan determinat de un punct si un vector perpendicular pe plan a a Fie punctul M0 si vectorul N (N 6= 0). Din geometria de liceu se stie c exist un singur plan, pe care l vom nota cu care trece prin punctul M0 si este perpendicular pe vectorul N . Fie acum un punct M arbitrar din planul . Este adev rat urm toarea teorem : a a a a a a a a a Teorema 3.3.1 M dac si numai dac este adev rat urm toarea egalitate: M M0 N = 0.

(3.3.1)

Demonstraie. Conform gurii de mai jos (n care M0 , N ,sunt date, iar M este un punct t arbitrar din planul ):

punctul M aparine planului dac si numai dac vectorii N si M0 M sunt perpendiculari13 , ceea ce, t a a conform remarcii 3.1.13 este echivalent cu egalitatea (3.3.1). S transcriem acum egalitatea (3.3.1) folosind coordonatele. Pentru aceasta s not m coordonatele a a a punctului M0 cu (x0 , y0 , z0 ) , coordonatele punctului M cu (x, y, z) si coordonatele vectorului N cu (A, B, C) . Atunci, pe baza teoremei 3.2.4 si a deniiei coordonatelor unui punct (deniia 3.3.2) M0 M = t t (x x0 ) i + (y y0 ) j + (z z0 ) k si deci M0 M N = (x x0 ) A + (y y0 ) B + (z z0 ) C, care nlocuit n membrul stng al egalitii (3.3.1) ne conduce la ecuaia: a at t A (x x0 ) + B (y y0 ) + C (z z0 ) = 0 (3.3.2) a a t Dac n ecuaia de mai sus not m Ax0 + By0 + Cz0 = D rezult c punctul M (x, y, z) aparine planului a t a dac si numai dac coordonatele sale veric ecuaia: a a a t Ax + By + Cz + D = 0. (EGP) 2 + B 2 + C 2 6= 0, pentru c a Ecuaia (EGP) se numete ecuaia general a planului n spaiu (cu condiia A t s t a t t N 6= 0).

Exemplul 3.3.1 Ne propunem s a m ecuaia planului xOy. Acest plan este determinat de punctul a a t O (0, 0, 0) si are ca vector normal versorul k, deci A = 0, B = 0, C = 1. nlocuind n formula (3.3.2) obinem ecuaia planului xOy : t t z = 0. (3.3.3)
13

conform geometriei din liceu, o dreapt este peroendicular pe un plan dac si numai dac este perpendicular pe orice dreapt din a a a a a a plan.

- 29-

Plan determinat de un punct si doi vectori necoliniari paraleli cu planul i j i j a Fie un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) si vectorii v1 = a1 + b1 + c1 k, v2 = a2 + b2 + c2 k necoliniari (adic , 0 a a t t a conform remarcii 3.1.15 v1 v2 6= ). Ne propunem s a m ce ecuaie (sau ecuaii) veric coordonatele unui punct M (x, y, z) care aparine unui plan care conine punctul M0 si este paralel cu vectorii v1 si v2 . t t Figura de mai jos ilustreaz ideea demonstraiei teoremei 3.3.2: a t

Analogul teoremei 3.3.1 este: t a a a t Teorema 3.3.2 Punctul M aparine planului dac si numai dac este vericat ecuaia: (3.3.4) M M0 , v1 , v2 = 0 v (3.3.5) M M0 (1 v2 ) = 0 t a a Demonstraie. Punctul M aparine planului dac si numai dac vectorii M M0 , v1 , v2 sunt coplanari, t ceea ce este echivalent cu egalitatea (3.3.4), conform remarcii 3.1.16. Folosind coordonatele egalitatea(3.3.4) se scrie, conform operaiilor cu vectori (vezi formula (3.2.7)): t x x0 y y0 z z0 a1 b1 c1 = 0. (3.3.6) a2 b2 c2 Plan determnat de trei puncte necoliniare

a Fie punctele Mi (xi , yi , zi ) , i = 1, 3 necoliniare (adic vectorii M1 M2 si M1 M3 sunt necoliniari, sau folosind operaii cu vectori, conform remarcii 3.1.12, M1 M2 M1 M3 6= 0 ). Ecuaia planului determinat t t de cele trei puncte este dat de: a

t Teorema 3.3.3 Planul care trece prin punctele Mi (xi , yi , zi ) , i = 1, 3 necoliniare are ecuaia: x y z 1 x1 y1 z1 1 (3.3.7) x2 y2 z2 1 = 0. x3 y3 z3 1 Demonstraie.Varianta 1. (geometric ) Reducem problema la cazul precedent, considernd c planul t a a este determinat de punctul M1 si vectorii M1 M2 si M1 M3 . Conform formulei (3.3.6) ecuaia planului t este: x x1 y y1 z z1 x2 x1 y2 y1 z2 z1 = 0, x3 x1 y3 y1 z3 z1 ecuaie care se poate scrie: t x x1 y y1 z z1 0 x1 y1 z1 1 x2 x1 y2 y1 z2 z1 0 = 0 x3 x1 y3 y1 z3 z1 0 adunnd n determinantul de mai sus linia a doua la celelalte linii obinem ecuaia (3.3.7). t t -30-

Varianta a 2-a. (algebric ) Ecuaia planului (vezi (EGP)) este: a t Ax + By + Cz + D = 0 (3.3.8) t t A determina ecuaia planului se reduce la a determina coecienii A, B, C, D din ecuaia de mai sus. t a a t a Scriind c punctele Mi , i = 1, 3 veric aceast ecuaie rezult : a Ax1 + By1 + Cz1 + D = 0 Ax2 + By2 + Cz2 + D = 0 (3.3.9) Ax3 + By3 + Cz3 + D = 0. Rezolvnd acest sistem cu necunoscutele A, B, C (care are determinantul nenul din condiia de necoliniart itate a punctelor M1 , M2 , M3 ) si nlocuind n (3.6.2) rezult ecuaia palnului . n loc s proced m aa, a t a a s consider m sistemul omogen (cu necunoscutele A, B, C, D ) format din sistemul (3.3.9) si ecuatia (3.6.2), a sistem care are soluie nenul . Condiia ca acest sistem s aib soluie nenul este ca determinantul s u s t a t a a t a a a e egal cu 0 , adic tocmai ecuaia (3.3.7). a t Poziia relativa a doua plane, unghiul a doua plane t t Fie planele 1 , 2 de ecuaii: A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0. Poziia relativ a celor dou plane, determinat pe baza ecuaiilor (3.3.10), este dat de : t a a a t a

(3.3.10)

Teorema 3.3.4 Planele 1 , 2 sunt paralele, dac a A1 B1 C1 D1 = = 6= , (3.3.11) A2 B2 C2 D2 coincid dac : a A1 B1 C1 D1 = = = (3.3.12) A2 B2 C2 D2 A1 B1 C1 si au o dreapt comun dac rangul matricei a a a este doi. A2 B2 C2 A1 B1 C1 este doi atunci sistemul (3.3.10) format din Demonstraie. Dac rangul matricei t a A2 B2 C2 ecuaiile celor dou plane este simplu nederminat, iar soluile sale sunt coordonatele punctelor de pe o t a t dreapt (va urma). Dac rangul matricei precedente este unu, atunci sistemul (3.3.10) este incompatibil, a a dac rangul matricei extinse este doi, ceea ce este echivalent cu (3.3.11), si deci planele sunt paralele, sau a sistemul (3.3.10) este compatibil cu rangul matricei extinse egal cu doi, ceea ce e echivalent cu (3.3.12), si n acest caz cele dou ecuaii se obin una din cealalt prin nmulirea cu o constant , deci reprezint acelai a t t a t a a s plan. Remarca 3.3.3 Dac se ine cont de semnicaia geometric a coecienilor lui x, y, z din (EGP) (ei sunt a t t a t coordonatele normalei la plan), atunci egalitatea primelor trei rapoarte din (3.3.11),(3.3.12) nu este altceva dect paralelismul normalelor la plane. Unghiul a dou plane se denete astfel: a s t Denitia 3.3.3 Unghiul planelor 1 , 2 date prin ecuaiile (3.3.10) este unghiul dintre normalele la cele dou plane N1 = A1 i + B1 j + C1 k , N2 = A2 i + B2 j + C2 k. a Teorema 3.3.5 Dac not m cu unghiul celor dou plane, atunci: a a a A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 p cos = p 2 . 2 2 2 2 A1 + B1 + C1 A2 + B2 + C2 2

Demonstraia formulei de mai sus este simpl , rezultnd direct din deniia precedent si din formula t a t a (3.2.10) care d unghiul a doi vectori pe baza coordonatelor. a - 31-

Din teorema de mai sus rezult : a Corolarul 3.3.1 Planele 1 , 2 date prin ecuaiile (3.3.10) sunt perpendiculare dac si numai dac : t a a A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0. Distana de la un punct la un plan t t Fie planul de ecuaie (EGP), si punctul M1 (x1 , y1 , z1 ) . Teorema 3.3.6 Distana de la punctul M1 la planul este egal cu: t a |Ax1 + By1 + Cz1 + D| dist(M1 , ) = . A2 + B 2 + C 2 Demonstraie. S facem gura: t a
N M M

(3.3.13)

M0 P

n gura de mai sus N = Ai + Bj + Ck este normala la planul , M0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct din plan t a (deci coordonatele sale veric ecuaia planului), iar M 0 este proiecia punctului M1 pe normal . Conform a t geometriei "clasice" distana de la M la planul este egal cu lungimea segmentului M0 M 0 . Dar din t a proprietile produsului scalar avem: at N M0 M1 0 = M0 M = N |A (x1 x0 ) + B (y1 y0 ) + C (z1 z0 )| = = A2 + B 2 + C 2 |Ax1 + By1 + Cz1 (Ax0 + By0 + Cz0 )| = = A2 + B 2 + C 2 |Ax1 + By1 + Cz1 + D| = A2 + B 2 + C 2 Ecuaia normala a unui plan (Hesse) t s t a Fie un plan pentru care se cunoate distana de la origine la plan d si unghiurile , , f cute de perpendiculara cobort din origine pe plan. S not m cu P piciorul perpendicularei coborte din origine a a a pe plan si cu M (x, y, z) un punct arbitrar din plan.
z
g P b

x Din datele cunoscute avem OP = d cos i + cos j + cos k , iar condiia ca M este echivalent t a cu OP P M = 0. Transcriind aceast egalitate n coordonate avem: a d (cos (d cos + x) + cos (d cos + y) + cos (d cos + z)) = 0 sau f cnd calculele si innd cont c cos2 + cos2 + cos2 = 1, rezult c coordonatele punctului M a t a a a veric ecuaia: a t x cos + y cos + z cos d = 0 (3.3.14) Ecuaia (3.3.14) se numete ecuaia normal a planului (sau forma Hesse). t s t a -32-

O P

M y

Remarca 3.3.4 Din tia general a planului se ajunge la ecuaia normal a planului prin mp rirea ecua a t a at ecuaiei (EGP) cu A2 + B 2 + C 2 , alegnd semnul astfel ca n ecuaia obinut termenul liber s e t t t a a negativ.

Remarca 3.3.5 O alt form a ecuaiei planului este aa numita "ecuaia planului prin t ieturi" de forma: a a t s t a x y z + + =1 a b c care se obine din (EGP) prin mp rirea cu D. Numitorii din ecuaia de mai sus sunt tocmai coordonatele t at t punctelor de intersecie cu axele (adic planul intersecteaz axa Ox n punctul (a, 0, 0) , axa Oy n punctul t a a (0, b, 0) si axa Oz n (0, 0, c) ).

Exercitiul 3.3.1 S se ae latura cubului care are dou fee n planele x+2y+2z6 = 0, x+2y+2z+3 = a a t 0.

x y z x y z + + = 1, + + =1 6 3 3 3 3/2 3/2 Sub forma Hesse cele 2 ec. devin (prin mp rire cu 12 + 22 + 22 : at x 2y 2z x 2y 2z + + 2 = 0, 1=0 3 3 3 3 3 3 de unde l = 3.

Sub forma "prin taieturi":

- 33-

3.3.2

Dreapta n spaiu t

Dreapta determinata de un punct si un vector paralel cu ea a Fie o dreapt d determinat de un punct M0 si un vector v = mi + nj + pk -numit vector director al a dreptei-(o "direcie") paralel cu ea, conform gurii: t
M
i+n v=m j +pk

M0 d

Dac M este un punct arbitrar pe dreapt , acest lucru este echivalent cu (vezi remarca 3.2.1): a a M0 M = tv, t R Considernd c M are coordonatele (x, y, z) iar M0 are coordonatele (x0 , y0 , z0 ) , egalitatea de mai sus a devine: (x x0 ) i + (y y0 ) j + (z z0 ) k = t mi + nj + pk . Egalnd coordonatele vectorilor din egalitatea vectorial rezult : a a x = mt + x0 y = nt + y0 , t R (EPD) z = pt + z0 Ecuaiile de mai sus poart numele de ecuaii parametrice ale unei drepte n spaiu. Dac rezolv m t a t t a a ecare ecuaie n din (EP D) n raport cu t si egal m rapoartele astfel obinute rezult ecuaiile canonice t a t a t ale unei drepte n spaiu: t y y0 z z0 x x0 = = (ECD) m n p

Remarca 3.3.6 Ecuaiile parametrice ale unei drepte se pot interpreta ca legea de micare a unui punct t s a a material care pleac din M0 si se deplaseaz cu viteza constant v. a

Dreapta ca intersecie de doua plane neparalele t


N

P2
v=m

i+n

k= j+p

N2 N 1x

N1

P1

Fie dreapta d = 1 2 , conform gurii de mai sus. Dac ecuaiile celor dou plane sunt: a t a 1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 2 : atunci coordonatele oric rui punct de pe dreapt veric sistemul: a a a A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 (EDDP) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 Ne propunem s deducem din ecuaiile de mai sus ecuaiile canonice ale dreptei. Pentru aceasta s observ m a t t a a c vector director al dreptei se poate scrie ca produsul vectorial al normalelor la cele dou plane, deoarece a a -34-

(am folosit expresia analitic a produsului vecorial (3.2.8)). Punctul M0 de pe dreapt l alegem ca avnd a a coordonatele o soluie oarecare a sistemului (EDDP). Atunci ecuaiile canonice ale dreptei determinate de t t dou plane sunt: a y y0 z z0 x x0 B1 C1 = C1 A1 = A1 B1 . B2 C2 C2 A2 A2 B2 Exemplul 3.3.1 S se scrie ecuaiile canonice ale axei Ox stiind c ea e intersecia planelor xOy si xOz. a t a t Ecuaia planului xOy este z = 0 iar ecuaia planului xOz este y = 0, deci ecuaiile axei Ox sunt: t t t z=0 y=0 Ecuaile canonice ale axei Ox vor : t y0 z0 x0 0 1 = 1 0 = 0 0 1 0 0 0 0 1 sau f cnd calculele: a
y z x = = . 1 0 0

este un vector n ambele plane, deci perpendicular pe ambele normale: i j k B1 C1 C1 A1 A1 B1 v = N1 N2 = A1 B1 C1 = B2 C2 i + C2 A2 j + A2 B2 k A2 B2 C2

Distana de la un punct la o dreapta t t t a Fie punctul M (x1 , y1 , z1 ) si dreapta d de ecuaii canonice (ECD). Distana de la punctul dat la dreapt este egal cu n limea h a paralelogramului construit pe vectorii v si M0 M , conform gurii de mai jos: a at

M h
v

M0

Folosind operaiile cu vectori rezult : t a v M0 M = h = s v n p y1 y0 z1 z0 =

2 p m + z1 z0 x1 x0 p m2 + n2 + p2

2 m n + x1 x0 y1 y0

- 35-

Remarca 3.3.7

i j k v M0 M = m n p x1 x0 y1 y0 z1 z0

Remarca 3.3.8 Distana de la un punct la o dreapt se poate aa si ca minimul distanelor de la punctul t a t dat la un punct care parcurge dreapta, n acest caz folosindu-se ecuaiile parametrice ale dreptei si caculnd t minimul unei funcii de grad 2: t f (t) = (mt + x0 x1 )2 + (nt + y0 y1 )2 + (pt + z0 z1 )2 = = at2 + bt + c, a = m2 + n2 + p2 , b = ..., c = ...

Poziia relativa a trei plane t t a a Fie planele i i = 1, 3 trei plane. A stabili poziia lor relativ nseamn a determina punctele comune. Din punct de vedere algebric aceasta este echivalent cu discuia sistemului format cu ecuaiile celor trei t t plane: A1 x + B1 y + C1 z = D1 A2 x + B2 y + C2 z = D2 (STrei) A3 x + B3 y + C3 z = D3 Discuia sistemului este urm toarea: t a A1 B1 C1 1. Sistemul (STrei) are soluie unic , dac determinantul A2 B2 C2 = N 1 , N 2 , N 3 este nenul. t a a A3 B3 C3 Geometric nseamn c cele trei plane au un singur punct comun (normalele la plane nu sunt n acelai a a s plan), vezi gura urm toare: a

A1 B1 C1 Rangul matricei A2 B2 C2 este doi, iar sistemul este incompatibil, n acest caz sunt dou suba A3 B3 C3 cazuri:

(a) Dou linii din matricea de mai sus sunt proporionale. Atunci dou plane sunt paralele, si sunt a t a intersectate ecare de cel de al treilea plan, conform gurii: -36-

b) Matricea de mai sus nu are linii proporionale. Atunci planele se intersecteaz dou cte dou t a a a dup drepte paralele: a

A1 B1 C1 2. Rangul matricei A2 B2 C2 este doi, iar sistemul (STrei) este compatibil nederminat. Cele trei A3 B3 C3 plane au o dreapt comun : a a

- 37-

A1 B1 C1 3. Rangul matricei A2 B2 C2 este unu. A3 B3 C3 (a) Dac sistemul (STrei) este compatibil atunci cele trei plane coincid. a

(b) Dac sistemul (STrei) este incompatibil, atunci planele sunt paralele. a Fascicol de plane t Fie planele 1 , 2 de ecuaii 1 : 2 :

A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0

Denitia 3.3.4 Se numete fascicol de plane mulimea planelor care au ecuaia: s t t (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0 , R 2 + 2 6= 0. Planele 1 , 2 se numesc planele de baz ale fascicolului. a unde

(fasc)

Remarca 3.3.9 Dac planele nu sunt paralele, atunci pentru , lund toate valorile reale obinem toate a t planele care trec prin dreapta de intersecie, iar dac sunt paralele, toate planele paralele cu ele. t a Exercitiul 3.3.2 S se ae ecuaia planului care tece prin dreapta de ecuaii a t t 3(x 1) = 2(y + 2), 2(y + 2) = 3(z 2) -38-

si care este perpendicular pe planul de ecuaie 3x + 2y z 5 = 0. t Ec. c utat e de forma: a a (2 (y + 2) + 3 (x 1)) + (2 (y + 2) + 3 (z 2)) = 0 normala la acest plan e: N = 3i + (2 + 2) j + (3) k Normala la planul 3x + 2y z 5 = 0 este N1 = 3i + 2j k. Cond. de este: (3) 3 + (2 + 2) 2 + (3) (1) = 0 adic : a 13 + = 0 : = 13 (2 (y + 2) + 3 (x 1)) 13 (2 (y + 2) + 3 (z 2)) = 0 3x 24y 39z + 27 = 0 Unghiul dintre o dreapta si un plan Fie dreapta d si planul . Denitia 3.3.5 Unghiul dintre dreapta d si planul este unghiul dintre dreapt si proiecia ei pe plan. a t Dac dreapta e dat sub forma (ECD) iar planul sub forma (EGP) atunci , conform gurii: a a
N v d

Poziia relativa a doua drepte n spaiu t t t Fie dreptele d1 , d2 de ecuaii: x x1 = m1 x x2 = m2

N v = sin = cos N , v = Nv Am + Bn + Cp p = 2 + B 2 + C 2 m2 + n2 + p2 A y y1 z z1 = n1 p1 y y2 z z2 = . n2 p2
d2 M2 v2

M1

v1

d1

- 39-

Ele n-au n general puncte comune (patru ecuaii cu trei necunoscute) dac : t a M1 M2 , v 1 , v 2 6= 0 x2 x1 y2 y1 z2 z1 m1 6= 0 n1 z1 m2 n2 z2 Dac a
x2 x1 m1 m2 M1 M2 , v 1 , v 2 = 0 y2 y1 z2 z1 = 0 n1 z1 n2 z2

atunci sunt trei posibilti: at / 1. m1 = n1 = p1 , M1 d2 , dreptele sunt paralele. m2 n2 p2 p1 m1 n1 2. m2 = n2 = p2 , M1 d2 dreptele coincid. 3. dac nu sunt cazurile precedente, dreptele se a n acelai plan (care?) si au un punct comun. a a s Perpendiculara comuna a doua drepte n spaiu t t Fie n spaiu dreptele d1 , d2 de ecuaii: t x x1 y y1 z z1 = = m1 n1 p1 x x2 y y2 z z2 = = . m2 n2 p2 , neparalele.

Denitia 3.3.6 Se numete perpendiculara comun a celor dou drepte o dreapt care le intersecteaz pe s a a a a amndou si este perpendicular pe ecare. a a

Teorema 3.3.7 Perpendiculara comun a celor dou drepte este intersecia planelor 1 si 2 detemia a t nate de punctul M1 (x1 , y1 , z1 ) , vectorii v 1 (m1 , n1 , p1 ) si v 1 v2 , respectiv M2 (x2 , y2 , z2 ) , vectorii v 2 (m2 , n2 , p2 ) si v1 v2 . -40-

Denitia 3.3.7 Se numete distana dintre dou drepte n spatiu lungimea segmentului de pe perpendicus t a lara comun cuprins ntre cele dou drepte. a a Din geometria sintetic se stie c distana dintre dou drepte este egal cu distana de la un punct arbitrar a a t a a t al unei drepte la planul paralel cu ea dus la prin cealalt dreapt . a a Din gura precedent rezult c distana dintre drepte este n limea paralelipipedului construit pe veca a a t at torii v 1 , v2 , M2 M1 deci: v 1 , v 2 , M2 M1 = dist (d1 , d2 ) = |v 1 v2 | m1 n1 p1 m2 n2 p2 x2 x1 y2 y1 z2 z1 = s . n1 p1 2 p1 m1 2 m1 n1 2 n2 p2 + p2 m2 + m2 n2

Remarca 3.3.10 Ecuaia planului 1 este: t x x1 m1 n1 p1 n2 p2

y y1 n1 p1 m1 p2 m2

z z1 p1 m1 n1 m2 n2

=0

3.4

Sfera

Denitia 3.4.1 Se numete sfer mulimea tuturor punctelor din spaiu pentru care distana la un punct s a t t t x numit centrul sferei este egal cu un num r numit raza sferei. a a Fie centrul sferei C (a, b, c) si raza sferei R. Teorema 3.4.1 Punctul M (x, y, z) aparine sferei dac si numai dac coordonatele sale veric ecuaia: t a a a t
(x a)2 + (y b)2 + (z c)2 = R2 (3.4.1) q Demonstraie: distana de la M la C este egal cu (x a)2 + (y b)2 + (z c)2 care egalat cu R t t a a este echivalent cu (3.4.1). a Dac n ecuaia de mai sus se fac calculele si se reduc termenii asemenea obinem: a t t 2 2 2 x + y + z + mx + ny + pz + q = 0 (EGS) ecuaie care poart denumirea de ecuaia generala a sferei. (EGS) reprezint o sfer cu centrul n punctul t a t a a q m n p 2 2 m 2 C 2 , 2 , 2 si de raz R = a + n + p q dac expresia de sub radical este pozitiv . a a 2 2 2

Remarca 3.4.1 Sfera se mai poate da si folosind ecuaiile parametrice: t x = R cos sin + a y = R sin sin + b , [0, 2] , [0, ] z = R cos + c sau [180, 180] , [90, 90] unde parametrii sunt unghiurile , din gura de mai jos:

(EPS) (3.4.2) - 41-

M q O x
f

pentru constant se obin pe sfer jum ti de cecuri mari ("meridiane"), iar pentru constant se obin pe t a a at t sfer cercuri ("paralele"). a

Legat de sfer ne propunem s determin m ecuaia unui plan tangent la sfer ntr-un punct de pe sfer . a a a t a a Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) un punct pe sfer . a Teorema 3.4.2 Ecuaia planului tangent la sfer n punctul M0 este: t a (x a) (x0 a) + (y b) (y0 b) + (z c) (z0 c) = R2

(EPTS)

Tinnd cont de faptul c coordonatele lui M0 veric ecuaia sferei, rezult (EPTS). a a t a

Demonstraie: Planul tangent la sfer n M0 este determinat de M0 si normala CM0 = (x0 a) i + ... t a (planul este perpendicular pe raz ), deci ecuaia sa este: a t (x x0 ) (x0 a) + (y y0 ) (y0 b) + (z z0 ) (z0 c) = 0 Dar x x0 = (x a) (x0 a) , .. care nlocuite n ecuaia de mai sus dau: t (x a) (x0 a) + (y b) (y0 b) + (z c) (z0 c) (x0 a)2 + (y0 b)2 + (z0 c)2 = 0

Remarca 3.4.2 Ecuaia planului tangent la sfer se obine din (EGS) prin dedublare : t a t (x a)2 = (x a) (x a) (x a) (x0 a) , ... Remarca 3.4.3 Dac sfera este dat sub form general atunci ecuatia planului tangent n punctul M0 de a a a a -42-

pe sfer este: a
xx0 + yy0 + zz0 + m

dedublarea ind: x2 = xx xx0 , x =

x+x 2

y + y0 z + z0 x + x0 +n +p +q =0 2 2 2 x+x0 2 .

M0 r t r s

Remarca 3.4.4 In general un plan este tangent la sfer dac distana de la centrul sferei la plan este egal a a t a cu raza.

3.5
3.5.1 Elipsoid

Cuadrice pe ecuaii reduse t

Denitia 3.5.1 Se numete elipsoid mulimea punctelor din spaiu M (x, y, z) care ntr-un sistem de cos t t ordonate bine ales veric ecuaia: a t x2 y 2 z 2 + 2 + 2 = 1. (Elips) a2 b c

- 43-

Oz 0

-2

0 -1

Ox

-1 0 Oy 1

Pentru a studia suprafaa dat vom aa interseciile ei cu planele de coordonate si cu plane paralele cu t a t planele de coordonate. Un calcul simplu ne conduce la: t a Teorema 3.5.1 Intersecia elipsoidului cu planul xOy este elipsa de ecuaie x2 + y2 = 1, iar cu plane t b y2 2 x2 t paralele cu xOy ,z = , este elipsa de ecuaie a2 + b2 = 1 c2 , pentru || < c, un punct pentru || = c si vid pentru || > c. a Remarca 3.5.1 Este dev rat o teorem analoag pentru intersecia cu plane paralele cu celelate plane de a a a a t coordonate. Remarca 3.5.2 Axele de coordonate si planele de coordonate sunt axe, respectiv plane de simetrie pentru elipsoid. (adic dac un punct se a pe elipsoid si simetricul s u faa de axe, respectiv plane se a pe a a a a t a elipsoid (dou puncte sunt simetrice fat de o dreapt sau plan dac mijlocul segmentului care le unete este a a a a s pe dreap sau plan si acest segment este perependicular pe dreapt , respectiv plan).Ex. simetricul punctului a a M0 (x0 , y0 , z0 ) faa de yOz este M1 (x0 , y0 , z0 ) faa de Ox este M2 (x0 , y0 , z0 ) . t t Dac avem un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) pe elisoid, atunci: a Teorema 3.5.2 Ecuaia planului tangent la elipsoid n M0 este: t xx0 yy0 zz0 + 2 + 2 = 1. a2 b c -442 2

3.5.2

Hiperboloidul cu o pnza

Denitia 3.5.2 Se numete hiperboloid cu o pnz mulimea punctelor din spaiu care ntr-un sistem de s a t t coordonate bine ales veric ecuaia: a t x2 y 2 z 2 + 2 2 = 1. (HIP1) a2 b c
-4 2 -2 0 0 -2 4 2 4 Ox

Oy

Oz 0

-2

-4

Un calcul simplu ne conduce la: Teorema 3.5.3 Intersectia hiperboloidului cu o pnz cu plane paralele cu xOy , z = , este o familie de a elipse: x2 y 2 2 + 2 =1+ 2. 2 a b c Teorema 3.5.4 Intersecia hiperboloidului cu o pnz cu plane paralele cu xOz, y = , este o familie de t a hiperbole: x2 z 2 2 2 =1 2. a2 c b - 45-

1 Teorema 3.5.5 Intersecia hiperboloidului cu o pnz cu plane paralele cu yOz, x = , este o familie de t a hiperbole: y2 z 2 2 2 = 1 2. b2 c a Remarca 3.5.3 Axele si planele de simetrie sunt aceleai ca la elipsoid. s

3.5.3

Hiperboloidul cu doua pnze

Denitia 3.5.3 Se numete hiperboloid cu dou pnze mulimea punctelor din spaiu care ntr-un sistem s a t t de coordonate bine ales veric ecuaia: a t x2 y 2 z 2 2 2 = 1. (HIP2) a2 b c Un calcul simplu ne conduce la: Teorema 3.5.6 Intersectia hiperboloidului cu 2 pnze cu plane paralele cu xOy , z = , este o familie de hiperbole: x2 y 2 2 2 =1+ 2. a2 b c Teorema 3.5.7 Intersecia hiperboloidului cu 2 pnze cu plane paralele cu xOz, y = , este o familie de t hiperbole: x2 z 2 2 2 =1+ 2. a2 c b -46-

Teorema 3.5.8 Intersecia hiperboloidului cu 2 pnze cu plane paralele cu yOz, x = , (pentru || > t a)este o familie de elipse: y2 z2 2 + 2 = 2 1. 2 b c a Remarca 3.5.4 Axele si planele e simetrie sunt aceleai ca la elipsoid. s

3.5.4

Paraboloidul eliptic

Denitia 3.5.4 Se numete paraboloid eliptic mulimea punctelor a c ror coordonate, ntr-un sistem bine s t a ales, veric ecuaia: a t x2 y2 2z = 2 + 2 . (PE) a b

Un calcul simplu ne conduce la:

Teorema 3.5.9 Intersecia parabolidului eliptic cu plane paralele cu xOy, z = > 0, este o familie de t elipse: x2 y2 + 2 = 2 a2 b z =

Teorema 3.5.10 Intersecia paraboloidului eliptic cu plane paralele cu xOz, y = , este o familie de t parabole: x2 2 + 2 = 2z a2 b y = . - 47-

Teorema 3.5.11 Intersecia paraboloidului eliptic cu plane paralele cu yOz, x = , este o familie de t parabole: 2 y2 + 2 = 2z a2 b x = . Remarca 3.5.5 Axa de simetrie e doar Oz , iar plane de simetrie xOz, yOz.

3.5.5

Paraboloidul hiperbolic

Denitia 3.5.5 Se numete parabiloid hiperbolic mulimea punctelor a c ror coordonate, ntr-un sistem s t a bine ales, veric ecuaia: a t x2 y 2 2z = 2 2 . (PH) a b

Un calcul simplu ne conduce la: Teorema 3.5.12 Intersecia paraboloidului hiperbolic cu plane paralele cu xOy , z = ,este format din t a hiperbole: x2 y2 2 = 2. a2 b Teorema 3.5.13 Intersecia paraboloidului hiperbolic cu plane paralele cu xOz , y = ,este format din t a parabole: x2 2 2 = 2z. a2 b -48-

Teorema 3.5.14 Intersecia paraboloidului hiperbolic cu plane paralele cu yOz , x = ,este format din t a parabole: 2 y 2 2 = 2z. a2 b

Remarca 3.5.6 Axa de simetrie e doar Oz , iar plane de simetrie xOz, yOz.

3.5.6

Generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pnza

Fie ecuaia hiperboloidului cu o pnz (HIP1). Ea se poate pune sub forma: t a x z x z y y + = 1 1+ a c a c b b care este echivalent cu: a x z 1+ y a c = x b (3.5.1) z 1 y b a + c sau: x z 1 y a c = x b (3.5.2) z 1+ y b a + c Dac egal m rapoartele din (3.5.1) cu , pentru xat ele sunt ecuaiile unei drepte, aat n ntregime pe a a t a suprafaa. t Denitia 3.5.6 Se numete prima familie de generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pnz mulimea s a t dreptelor din spaiu de ecuaii: t t x z 1+ y a c = x b = , R (G1) z 1 y b a + c si a doua familie de generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pnz mulimea dreptelor din spaiu a t t de ecuaii: t x z 1 y a c = x b = R (G2) z 1+ y b a + c Proprietile generatoarelor rectilinii sunt date de: at Teorema 3.5.15 Prin orice punct de pe hiperboloid trece cte o generatoare din ecare familie.

Teorema 3.5.16 Dou generatoare din aceeai familie nu se intersecteaz . a s a Demonstraie: Ar t m c sistemul: t aa a
z 1 y c = x b = 1 z 1+ y b a + c x z 1 y a c = x b = 2 z 1+ y b a + c nu are soluii pentru 1 6= 2 . Avem (1 2 ) 1 + y = 0 rezult y = b. t a b
x a

Teorema 3.5.17 Dou generatoare din familii diferite au un singur punct comun. a - 49-

3.5.7

Generatoare rectilinii pentru paraboloidul hiperbolic

Fie ecuaia paraboloidului hiperbolic (PH). ea se poate pune sub forma: t x y x y + 2z = a b a b care este echivalent cu: a x +y 2 = a b (3.5.3) y x z a b sau: y x 2 a b (3.5.4) y = x z a + b t a Dac egal m rapoartele din (3.5.3) cu , pentru xat ele sunt ecuaiile unei drepte, aat n ntregime pe a a suprafaa. t Denitia 3.5.7 Se numete prima familie de generatoare rectilinii pentru paraboloidul hiperbolic mulimea s t dreptelor din spaiu de ecuaii: t t x +y 2 R = a b = , (G1) y x z a b si a doua familie de generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pnz mulimea dreptelor din spaiu a t t de ecuaii: t x y 2 R = a b = (G2) y x z a + b Proprietile generatoarelor rectilinii sunt date de: at Teorema 3.5.18 Prin orice punct de pe paraboloid trece cte o generatoare din ecare familie. Teorema 3.5.19 Dou generatoare din aceeai familie nu se intersecteaz . a s a Teorema 3.5.20 Dou generatoare din familii diferite au un singur punct comun. a -50-

Dem la tp2:
x a x a

2 2 2

y b y b

= =

x a x a

+ z + z

y b y b

= 1 = 2

cu 1 6= 2 . n-am sol. dem. la tp3:


x a x a

y b y b x a

= =

x a x a

2 +

+ z z

y b y b

= =

sistem cu 4 ec. si 3 nec. rescris :


1 a 1 a 1 a 1 a

x a x a

este compatibil dac : a

2 y = b y + b z = 0 . y x 2 a + b = y z = 0 b

1 b
1 b 1 b 1 b

Sc znd prima linie din celelalte: a 1 2 a 1 0 b 2 2 0 b 2 2 0 2 0 b 0 0 2

= =

2 2 b 2 2 2 1 0 = a b 0 2 2 2 2 b 1 2 2 0 = 2 a 0 2 ab 2 (2 + 2) = 0 ab

2 0 0 ? =0 2 0 0

Exercise 1 S se determine generatoarele rectilinii ale p h a 2z = x2 y 2 paralele cu planul x + y + z = 10. - 51-

xy 2

incompatibil.

rezult = 1. deci: a

x + y + z = 10 x y 2 = 0 x + y z = 0 1 1 1 1 1 0 = 0 1 xy+2=0 x+y+z =0

z = x+y x y 2 = 0 x + y z = 0

2 xy = = z x+y x y z = 0 x + y 2 = 0 x + y + z = 10 x y z = 0 x + y 2 = 0 1 1 1 1 1 = 0 0 xy =0 ! 2 = 0

sistem incompatibil:

: 2 = 0 deci:

3.6
3.6.1

Gener ri de suprafee a t

Notiuni generale de curbe si suprafee t

Denitia 3.6.2 Se numete suprafaa n spaiu mulimea punctelor ale c ror coordonate sunt funcii cons t t t a t tinue de doi parametri reali, ecare lund valori ntr-un interval: x = x (u, v) y = y (u, v) , u I1 , v I2 , I1 , I2 R (EPS) z = z (u, v) -52-

Denitia 3.6.1 Se numete curb n spaiu mulimea punctelor a c ror coordonate sunt funcii continue s a t t a t de un parametru real, care ia valori ntr-un interval: x = x (t) y = y (t) , t I R (EPC) z = z (t)

M v D M0 G

2 Remarca 3.6.1 Ecuaiile (EPC),(EPS) se numesc ecuaiile parametrice ale curbei, respectiv suprafeei. t t t Remarca 3.6.2 Eliminnd n ecuaiile parametrice ale suprafeei parametrii u, v se obine ecuaia implicit t t t t a a suprafeei: t F (x, y, z) = 0, (EIS) t t a t iar rezolvnd ecuaia de mai sus n raport cu z se obine ecuaia explicit a suprafeei: t z = f (x, y) . (EES) t t t a t Remarca 3.6.3 Analog, pentru o curb , eliminnd t se obin ecuaiile curbei ca intersecie de dou suprafee: a F1 (x, y, z) = 0 F2 (x, y, z) = 0 sau forma explicit : a y = f1 (x) . z = f2 (x) Exemplul 3.6.1 Sfera: ec. implicit : a (x a)2 + (y b)2 + (z c)2 = R2 Ec. explicit : a q ec. parametrice:
z =c R2 (x a)2 (y b)2

3.6.2

Suprafee cilindrice t

Denitia 3.6.3 Se numete suprafaa cilindric o suprafaa generat de o dreapt care r mne paralel s t a t a a a a cu o dreapt dat si intersecteaz o curb dat (sau veric alt condiie geometric ). a a a a a a a t a Remarca 3.6.4 Curba se numete curb directoare, iar dreptele paralele cu se numesc generatoare s a ale sup. cil. Ne propunem n cele ce urmeaz s determin m ecuaiile suprafeei cilindrice. a a a t t Vom face acest lucru n dou variante: a t Teorema 3.6.1 Dac dreapta are ecuaiile canonice: a y y1 z z1 x x1 = = a b c

- 53-

si curba are ecuaiile parametrice t

x = x (t) y = y (t) , t I R z = z (t) atunci suprafaa cilindric are ecuaiile parametrice: t a t X = x (t) + a Y = y (t) + b , t I R, R. Z = z (t) + c

(EPSC)

t a a Demonstraie. Fie M (X, Y, Z) un punct pe suprafaa cilindric . Exist atunci un punct M0 (x (t) , y (t) , z (t)) t pe curba astfel nct M0 M este paralel cu dreapta , deci exist R: a M0 M = ai + bj + ck M0 M = (X x (t)) i + (Y y (t)) j + (Z z (t)) k egalnd coordonatele celor doi vectori din egalitatea de mai sus rezult (EPSC). a Exemplul 3.6.1 Fie dreapta
:

si curba :

y2 z3 x1 = = 1 2 3

x = 2t, y = 3t, z = 4t. Ecuaiile parametrice ale suprafeei cilindrice vor t t X = 2t + 1 Y = 3t + 2 t, R Z = 4t + 3

10 0 -10 -4 4 -2 0 2 4 -5 -2.5 0 5 2.5

Exemplul 3.6.2 Fie drepta ca mai sus, iar curba x = cos t, y = sin t, z = 0.t [0, 2] . Ecuaiile parametrice ale suprafe cilindrice vor t tei X = cos t + Y = sin t + 2 t [0, 2] , R Z = 3 -54-

Teorema 3.6.2 Dac dreapta este dat ca intersecie de dou plane a a t a A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 si curba ca intersecie de dou suprafee atunci ecuaia implicit a suprafeei cilindrice este: t a t t a t H (A1 x + B1 y + C1 z + D1 , A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0.

(3.6.1)

Demonstraie. Dac un punct M (x, y, z) se a pe suprafaa atunci el se a pe o dreapt paralel cu t a a t a a a , deci coordonatele sale veric : a A1 x + B1 y + C1 z + D1 = (3.6.2) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = Dreapta de mai sus intersecteaz curba , deci sistemul: a A1 x + B1 y + C1 z + D1 = A2 x + B2 y + C2 z + D2 = F1 (x, y, z) = 0 F2 (x, y, z) = 0 are soluie, de unde rezult (eliminnd x, y, z ): t a H (, ) = 0 nlocuind n formula de mai sus pe , din (3.6.2) rezult formula (3.6.1). a Exemplul 3.6.3 S se ae suprafaa cilindric care are generatoarele paralele cu Oz si trece prin curba: a t a 2 2 =4 x + 2y z=0 Toate dreptele paralele cu Oz (x = 0, y = 0) au ecuaiile: t x = , y = , sistemul de patru ecuaii ind: t x= y= 0 2 z =2 x + 2y = 4 Obinem condiia de compatibilitate: t t 2 + 2 2 4 = 0 deci ecuatia suprafeei va : t x2 + 2y2 4 = 0 x2 y 2 + = 1 4 2 - 55-

Remarca 3.6.5 Se poate demonstra c o ecuaie n care apar doar coordonatele x, y reprezint ecuatia unei a t a suprafee cilidrice cu generatoarele paralele cu Oz. t

3.6.3

Suprafee conice t

Denitia 3.6.4 Se numete suprafaa conic o suprafaa generat de o dreapt care trece printr-un punct s t a t a a x si intersecteaz o curb dat (sau veric alt condiie geometric ). a a a a a t a

M0

MG M

Ne propunem n cele ce urmeaz s determin m ecuaiile suprafeei conice. a a a t t Teorema 3.6.3 Dac punctul M0 are coordonatele (x0 , y0 , z0 ) si curba are ecuaiile parametrice a t x = x (t) y = y (t) , t I R z = z (t) atunci suprafaa conic are ecuaiile parametrice: t a t X = x0 + (x (t) x0 ) = x (t) + (1 ) x0 Y = y0 + (y (t) y0 ) , t I R, R. (EPSC) Z = z0 + (z (t) z0 ) Exemplul 3.6.1 Conul cu centrul n punctul M0 (0, 0, 2) care trece prin curba x = cos t, y = sin t, z = 0.t [0, 2] . are ecuaiile parametrice: t x = cos t + 0(1 ), y = sin t, z = 2 2.
2 0 -2 -2 0 2

Demonstraia este asem n toare cu cea de la suprafaa cilindric , nlocuind condiia de paralelism cu t a a t a t dreapta cu condiia de coliniaritate cu M0 M . t

-56-

Teorema 3.6.4 Dac punctul M0 este dat ca intersecie de trei plane: a t A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0 si curba ca intersecie de dou suprafee atunci ecuaia implicit a suprafeei conice este: t a t t a t A2 x + B2 y + C2 z + D2 A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0. H , A1 x + B1 y + C1 z + D1 A1 x + B1 y + C1 z + D1 Demonstraie: Toate dreptele care trec prin M0 au ec. de forma: t A2 x + B2 y + C2 z + D2 = (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) A3 x + B3 y + C3 z + D3 = (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) punnd condiia s intersecteze curba avem sistemul: t a A2 x + B2 y + C2 z + D2 = (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) A3 x + B3 y + C3 z + D3 = (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) F1 (x, y, z) = 0 F2 (x, y, z) = 0 care trebuie s e compatibil. Eliminnd (x, y, z) rezult : a a H (, ) = 0 nlocuind , din primele 2 ec. rezult a A2 x + B2 y + C2 z + D2 A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0. H , A1 x + B1 y + C1 z + D1 A1 x + B1 y + C1 z + D1

3.6.4

Suprafee conoide t

Denitia 3.6.5 Se numete suprafaa conoid o suprafaa generat de o dreapt care intersecteaz o s t a t a a a dreapt dat , este paralel cu un plan dat si intersecteaz o curb dat (sau veric alt condiie geometa a a a a a a a t ric ). a

M0

D G

MG P M

Teorema 3.6.5 Dac dreapta este dat ca intersecie de dou plane: a a t a A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 planul are ecuaia: t A3 x + B3 y + C3 z + D3 = 0 si curba este dat ca intersecie de dou suprafee atunci ecuatia suprafeei conoide este: a t a t t A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0. H A3 x + B3 y + C3 z + D3 , A2 x + B2 y + C2 z + D2

- 57-

Pentru demonstraie se ine cont c dac M (x, y, z) aparine suprafeei conoide atunci coordonatele sale t t a a t t veric sistemul: a A3 x + B3 y + C3 z + D3 = A1 x+B1 y+C1 z+D1 A2 x+B2 y+C2 z+D2 = F1 (x, y, z) = 0 F2 (x, y, z) = 0 iar din condiia de compatibilitate rezult c H (, ) = 0, de unde rezult formula cerut . t a a a a

Exemplul 3.6.1 S se ae ecuaia suprafeei conoide care are generatoarele paralele cu xOy, trec prin a t t Oz si intersecteaz curba: a x2 + z 2 = 1, y = 4 Sistemul precedent devine: x x2 + z 2 = 1, y = 4, z = , = y Rezolvnd sistemul format cu ultimele trei ecuaii si nlocuind n prima obinem: t t 2 2 (4) + 1 = 0 deci ecuaia suprafeei va : t t 2 4x + z 2 1 = 0. y

8 6 1 0.5 0 -0.5 -1 -2 2 -1 0 1 2 0 4 2

3.6.5

Suprafee de rotaie t t

Denitia 3.6.6 Se numete suprafaa de rotaie o suprafaa obinut din rotaia unei curbe n jurul unei s t t t t a t drepte.

-58-

Teorema 3.6.6 Dac dreapta este dat sub forma canonic : a a a y y1 z z1 x x1 = = a b c si curba ca intersecie de dou suprafee: t a t F1 (x, y, z) = 0 F2 (x, y, z) = 0 atunci ecuaia implicit a suprafeei de rotaie va : t a t t H ax + by + cz, (x x1 )2 + (y y1 )2 + (z z1 )2 = 0, unde funcia H (, ) rezult din compatibilitatea sistemului: t a ax + by + cz = 2 (x x1 ) + (y y1 )2 + (z z1 )2 = F1 (x, y, z) = 0 F2 (x, y, z) = 0.

Exemplul 3.6.1 S se ae suprafaa obinut prin rotaia dreptei: a t t a t x z = 1 y, x + z = 1 + y 2 + y 2 z 2 = 1: axa Oz n jurul axei Oz. (R spuns: x a x y z = = 0 0 1 sistemul: z= x2 + y2 + z 2 = xz =1y x+z =1+y rezult : a x = 1, z = , y = 2 2 2 1 + + = 0 ec. supr. de rot.: 2 2 1 + z + z x2 + y2 + z 2 = 0
x2 + y 2 z 2 = 1

- 59-

1 0 -1 1 0.5 0 -0.5 -1 -1 0 1

Ec. parametrice ale unei supr. de rotaie: Dac dreapta este dat sub forma canonic : t a a a y y1 z z1 x x1 = = a b c si curba are ecuaiile parametrice t x = x (t) y = y (t) , t I R z = z (t) Ideea: pt. t xat s se ae ec. parametrice ale cercului descris de punctul de pe , cerc cu centrul pe , n a plan perpendicular pe . Centrul cercului: intersecia cu a planului perp. pe prin (x (t) , y (t) , z (t)) : t X x1 Y y1 Z z1 = = =s a b c a (X x (t)) + b (Y y (t)) + c (Z z (t)) = 0 rezult (X, Y, Z) . Raza cercului va distana de la (x (t) , y (t) , z (t)) la dreapta : a t s 2 2 2 y (t) y1 z (t) z1 + z (t) z1 x (t) x1 + x (t) x1 y (t) y1 b c c a a b R= a2 + b2 + c2 un vector perp. pe vectorul director al dreptei este: i j k = a i +bj +ck i + j +k = v1 a b c = a + b + c v2 i j k v1 , versorii vectorilor , . Dac notez cu vectorul de poziie al unui punct de pe cerc: v1 v2 r Fie u 1 u 2 a t = X + Y + Z + R ( cos s + sin s) , s [0, 2] u2 r i j k u1 TOR S se ae ecuaiile parametrice si ecuaia implicit a suprafeei obinute prin rotaia cercului: a t t a t t t x = 0 2 (y a) + z 2 = b2 n jurul axei Oz.

-60-

Ec. implicit : a

din ec. a doua rezult a nlocuind n ultima ec.: ec. implicit : a

Ec, parametrice: curba care se rotete are ec. parametrice: s x = 0 y = b cos t + a z = b sin t, t [0, 2] centrul cercului pe care se misc un punct cu t xat este: a (0, 0, b sin t) iar raza cercului pe care se rotete este a + b cos t. Punctul de pe TOR va avea vectorul de pozitie: s r = (0, 0, b sin t) + (a + b cos t) (cos s, sin s, 0) adic : a x = (a + b cos t) cos s y = (a + b cos t) sin s z = b sin t, t [0, 2] , s [0, 2]

p a2 2a b2 z 2 + b2 z 2 = x2 + y 2 2 4a2 b2 z 2 = x2 + y 2 + z 2 b2 a2

2 p a b2 z 2 + z 2 = x2 + y2 + z 2

2 p a b2 2 + 2 =

x=0 (y a)2 + z 2 = b2 z= 2 x + y2 + z 2 = p y = a b2 2

- 61-

Capitolul 4 Geometrie diferenial t a

4.1

Noiuni preliminare t
(4.1.1)

Fie un vector a c rui coordonate depind de un parametru real t : a r = r (t) , t I R Denitia 4.1.1 Se numete derivata vectorului r n punctul t vectorul r0 (t) denit de: s r (t + t) r (t) = r0 (t) . lim t0 t dac limita din membrul stng exist . a a
r (t) r(t+ Dt) -r

(4.1.2)

(t)

r(t)

M1 r(t+Dt)

(n gura de mai sus M N =

r(t+t)r(t) t

Derivata unui vector )

Remarca 4.1.1 Derivata unui vector se poate interpreta mecanic ca viteza instantanee, expresia lui r (t) ind legea de micare a uni punct. s Dac : a
r (t) = x (t) i + y (t) j + z (t) k

atunci se poate demonstra: a a a t a a Teorema 4.1.1 r0 (t) exist dac si numai dac funciile reale de o variabil real x, y, z sunt derivabile n t si: r0 (t) = x0 (t) i + y 0 (t) j + z 0 (t) k Regulile de derivare pentru vectori sunt aceleai ca pentru funcii reale. Mai precis: s t t a a Teorema 4.1.2 Dac r1 , r2 sunt vectori derivabili, iar f o funcie real derivabil n t atunci: a 0 0 (t) r 0 (t) (r1 (t) r2 (t)) = r1 2
0 (f (t) r1 (t))0 = f 0 (t) r1 (t) + f (t) r1 (t) 0 0 (r1 (t) r2 (t))0 = r1 (t) r2 (t) + r1 (t) r2 (t)

(4.1.3) (4.1.4) (4.1.5)

-62-

0 0 (r1 (t) r2 (t))0 = r1 (t) r2 (t) + r1 (t) r2 (t)

(4.1.6)

Din teorema precedent rezult : a a Corolarul 4.1.1 Dac vectorul r (t) are lungime constant atunci r0 (t) este perpendicular pe r (t) . a a Demonstraie: Din (4.1.5) pentru r1 (t) = r2 (t) = r (t) deoarece r (t) r (t) = ct. rezult prin derivare t a
0 = 2r (t) r0 (t) adic (dac niciunul din vectori nu e vectorul nul) c r0 (t) este perpendicular pe r (t) . a a a

4.2
4.2.1

Geometria diferenial a curbelor plane t a

Curbe plane: noiuni generale, exemple. t


(EPCP)

Reamintim c o curb plan poate dat parametric sub forma: a a a a x = x (t) tI R y = y (t) Vectorial:
r = r (t) = x (t) i + y (t) j, t I R F (x, y) = 0

sau sub forma implicit : a sau sub forma explicit : a

(EiCP)

y = f (x) sau x = g (y) (EECP) In plan se mai utilizeaz si coordonatele polare, n care un punct M este determinat prin distana de la a t a a a a punct la un punct xat O (originea) si unghiul f cut de o ax x care trece prin O (axa polar ) cu vectorul OM :
M
r

q O x

Coordonatele polare ale punctului M din gura de mai sus sunt (, ) . Leg tura dintre coordonatele polare a si cele carteziene este dat de: a p x = cos = x2 + y 2 respectiv (4.2.1) y = sin sin = y , cos = x O curb poate dat si n coordonate polare, dnd n funcie de : a a t (ECPP) = () Remarca 4.2.1 In anumite condiii ecuaiile unei curbe plane (parametrice, implicite, explicite, polare) t t sunt echivalente. - 63-

Exemplul 4.2.1 Fie cercul de centru O si raz R. Ecuaiile parametrice sunt: a t x = R cos t t [0, 2] y = R sin t ecuaia implicit x2 + y 2 = R2 , ecuaiile explicite y = R2 x2 , x [R, R] , iar ecuaia n coordot a t t nate polare este = R (ct).

Remarca 4.2.2 O aceeai curb admite mai multe parametriz ri: s a a r = r (t) , t I R r = r (t1 ) , t1 I1 R care sunt echivalente dac : a t = t (t1 ) , t1 I1 este o funcie derivabil , cu derivat continu si pozitiv pe I1 . t a a a a

4.2.2

Cteva exemple de curbe plane

Exemplul 4.2.1 S se ae traiectoria descris de un cui intrat n anvelopa unei maini aat n micare a a s a s rectilinie.

M t O

Fie raza roii a, si alegem ca si parametru unghiul t dintre M C si CT unde este poziia cuiului, C axul t t a roii iar T este punctul de contact dintre roat si sosea. t
OM = OT + T C + CM

unde:

OM = a (t sin t) i + a (1 cos t) j = r (t) deci ecuaiile parametrice ale curbei (numit cicloida) sunt: t a x = a (t sin t) tR y = a (1 cos t) Gracul ei pentru t [0, 2] este:

Rezult : a

OT = ati T C = aj 3 3 CM = a cos t i + sin t j 2 2

-64-

Exemplul 4.2.2 S se ae ecuaiile traiectoriei descrise de un cerc de raz r care se rostogolete f r a t a s aa alunecare n interiorul unui cerc de raz R > r. a

C q O t M

In gura de mai sus alegem parametru unghiul t f cut de OC (C este centrul cercului care se rostogolete) a s cu axa Ox. deoarece lungimile arcelor T M si AT sunt egale avem: R = t r Deoarece OM = OC + CM OC = (R r) cos ti + sin tj CM = r cos (2 + t) i + sin (2 + t) j rezult ecuaiile parametrice ale hipocicloidei: a t x = (R r) cos t + r cos R t t r ,t R y = (R r) sin t r sin R t t r Dac R = 4r curba se numete astroida si are ecuaiile parametrice: a s t 3 x = a cos t, y = a sin3 t, t [0, 2] si gracul:

Ecuaia implicit a astroidei este: t a


x2/3 + y 2/3 = a2/3 .

Exemplul 4.2.3 S se ae ecuaiile traiectoriei descrise de un cerc de raz r care se rostogolete f r a t a s aa alunecare n exteriorul unui cerc de raz R. a

- 65-

C T q t O A M

caz particular R = r cardioida.

4.2.3

Tangenta si normala la o curba plana


x = x (t) tIR y = y (t)

Fie o curb plan dat parametric: a a a

si un punct M (x (t) , y (t)) pe curb . a

Denitia 4.2.1 Se numete tangent la curba n punctul M poziia limit a dreptei determinat de s a t a a a a a a a a punctele M si M1 de pe curb cnd punctul M1 tinde c tre M. (dac aceast limit exist ). Teorema 4.2.1 Dac funciile x, y sunt derivabile n t si a t x02 (t) + y 02 (t) 6= 0 atunci ecuaia tangentei la curb este (coordonatele unui punct de pe tangent la curb ind notate cu t a a a (X, Y ) ): Y y (t) X x (t) = (ETP) 0 (t) x y 0 (t) Demonstraie: t
T(X,Y)
t)

r (

M r(t) O

Conform deniiei derivatei unui vector si a tangentei, dac T aparine tangentei (vezi gura precedent ) t a t a 0 (t) sunt coliniari, deci coordonatele lor sunt proporionale: t atunci vectorii M T si r Y y (t) X x (t) = x0 (t) y 0 (t) adic tocmai ecuaia (ETP). a t Remarca 4.2.3 Dac curba este dat explicit, ecuaia tangentei este: a a t Y f (x) = f 0 (x) (X x) y y0 = f 0 (x0 ) (x x0 ) -66-

iar dac curba este dat implicit (EiCP): a a 0 0 Fx (x, y) (X x) + Fy (x, y) (Y y) = 0. se folosete: s F 0 (x, y) y 0 (x) = f 0 (x) = x 0 Fy (x, y) Exemplul 4.2.1 Cercul:ec. parametrice:

ec. tang.: Ec. explicit : a ec. tg.:

x = a + R cos t y = b + R sin t

Ec. implicit : a ec. tang.:

q 2 (x a) 2 (x a)2 = q Y b+ R (X x) 2 (x a)2 2 R (x a)2 + (y b)2 = R2

X a R cos t Y b R sin t = R sin t R cos t q y = b + R2 (x a)2

2 (x a) (X x) + 2 (y b) (Y y) = 0 (X a) (x a) + (Y b) (y b) = R2

Denitia 4.2.2 Se numete normala la curba n punctul M perpendiculara pe tangenta n M (prin s punctul M ).

Teorema 4.2.2 Dac funciile x, y sunt derivabile n t si a t 02 02 x (t) + y (t) 6= 0 atunci ecuaia normalei la curb este (coordonatele unui punct de pe normala la curb ind notate cu t a a (X, Y ) ): x0 (t) (X x (t)) + y0 (t) (Y y (t)) = 0. (ENP) Demonstraie: t
r (
M

t)

N(X,Y)

Dac N este un punct pe normal atunci vectorul M N este perpendicular pe r0 (t) deci a a r0 (t) M N = 0 care transpus analitic d tocmai ecuaia (ENP). a a t

- 67-

Remarca 4.2.4 Dac curba este dat explicit ecuaia normalei este: a a t 0 (X x) + f (x) (Y f (x)) = 0 iar dac e dat implicit ecuaia normalei este:: a a t Y y X x = 0 . 0 (x, y) Fx Fy (x, y)

Exemplul 4.2.2 Fie cicloida:

x = a (t sin t) tR y = a (1 cos t) Ecuaiile tangentei, respectiv normalei sunt: t X a (t sin t) Y a (1 cos t) = a (1 cos t) a sin t a (1 cos t) (X a (t sin t)) + a sin t (Y a (1 cos t)) = 0

Exemplul 4.2.3 Fie cercul:


x2 + y 2 = 1 Ecuaiile tangentei, respectiv normalei, ntr-un punct (x, y) de pe cerc sunt (F (x, y) = x2 + y 2 1): t 2x (X x) + 2y (Y y) = 0 Y y X x = 2x 2y F cnd calculele rezult forma simplicat : a a a xX + yY = 1 xY yX = 0.

4.2.4

Lungimea unui arc de curba, parametrul natural al unei curbe

Fie curba dat parametric: a

x = x (t) t [a, b] y = y (t) Ne propunem s denim lungimea acestei curbe, precum si o formul de calcul pentru lungime. a a
M2 M1 M3 Mn-1 B=Mn

A=M0

Pentru aceasta nscriem n curba linia poligonal M0 M1 ...Mn (vezi gura precedent ). a a Denitia 4.2.3 Se numete lungimea curbei limita lungimii liniei poligonale M0 M1 ...Mn cnd n s si lungimea celui mai mare segment de pe linia poligonal tinde la zero. a

a a a a Teorema 4.2.3 Dac funciile x (t) , y (t) au derivat continu atunci curba are lungime nit , dat a t de: Z bp l () = x02 (t) + y 02 (t)dt (LC)
a

-68-

Demonstraie: lungimea liniei poligonale M0 M1 ...Mn este dat de (ti este valoarea parametrului t t a corespunz toare punctului Mi ): a n Xq ln = (x (ti ) x (ti1 ))2 + (y (ti ) y (ti1 ))2 =
i=1

unde i , i (ti1 , ti ) . Se demonstreaz la analiz matematic c limita lui ln cnd n si maxi=1,n |ti ti1 | a a a a 0 este tocmai integrala din partea dreapt a egalitii (LC). a at Denitia 4.2.4 Se numete parametrul natural s al curbei lungimea arcului de curb AM, A ind s a punctul de coordonate (x (a) , y (a)) , iar M punctul de coordonate (x (t) , y (t)) . Din teorema precedent rezult imediat: a a Corolarul 4.2.1 Parametrul natural al curbei este dat de: Z tp s= x02 ( ) + y02 ( )d .
a

n X i=1

(ti ti1 )

X p p x02 ( i ) + y 02 ( i ) = ti x02 ( i ) + y02 ( i )

(4.2.2)

Exemplul 4.2.1 Cercul: x (t) = R cos t, y (t) = R sin t, t [0, 2] .


x0 (t) = R sin t, y 0 (t) = R cos t. x02 (t) + y 02 (t) = R2 . deci Z t s= Rdt = Rt.
0

Exemplul 4.2.2 S se calculeze lungimea cicloidei si parametrul natural. a x (t) = a (t sin t) , y (t) = a (1 cos t) . t x02 (t) + y 02 (t) = a2 (1 cos t)2 + sin2 t = a2 (2 2 cos t) = 4a2 sin2 . 2 Lungimea: Z 2 sin t dt = 8a l= 2a 2 0 parametrul natural: Z t =t | s = 2a sin d = 4a cos = 2 2 =0 0 t = 4a 1 cos 2 Remarca 4.2.5 Dac n loc de parametrul t se consider ca si parametru parametrul natural s se obine o a a t parametrizare echivalent a curbei (vezi remark 4.2.2), numit parametrizarea natural : a a a r (s) = x (s) i + y (s) j, s [0, l ()] . (4.2.3) a Teorema 4.2.4 Dac curba este parametrizat natural atunci: a r0 (s) = 1. (r0 (s) este versor).

(4.2.4) - 69-

Demonstraie: t
r0 (s) = x0 (s) i + y 0 (s) j = dt dt 0 x (t) i + y 0 (t) j = = ds ds x0 (t) i + y 0 (t) j = = ds
dt

x0 (t) i + y0 (t) j = p x02 (t) + y 02 (t) de unde calculnd modulul rezult formula (4.2.4). a Din teorema precedent si corollary 4.5.2 rezult : a a

Corolarul 4.2.2 Vectorul r00 (s) este perpedicular pe r0 (s) . Din acest corolar si deniia normalei rezult c vectorul r00 (s) este pe normala la curb . t a a a Dac not m cu si n versorii tangentei la curb teorema si corollary precedent se pot scrie astfel: a a a dr ds = (4.2.5) d ds = Kn unde K este funcie de s care se va preciza. t
t M n G

4.2.5

Curbura unei curbe plane, ecuaia intrinseca a unei curbe plane t

Fie o curb plan , M (x (t) , y (t)) un punct de pe curb , (t) unghiul f cut de tangenta la curb n a a a a a punctul M cu axa Ox.
T(X,Y)
t)

r (

a(t) r(t) O

Denitia 4.2.5 Se numete curbura curbei n punctul M derivata unghiului n raport cu parametrul s -70-

natural al curbei:
K=

d . ds

(4.2.6)

Teorema 4.2.5 Dac curba este dat parametric atunci: a a x0 (t) y00 (t) x00 (t) y 0 (t) K = p 3 x02 (t) + y 02 (t) Demonstraie: Deoarece t
(t) = arctg y 0 (t) x0 (t)

(4.2.7)

avem:
d ds =
d dt ds dt

=
y 0 (t) x0 (t) y 0 (t) x0 (t) 0 2

= =

p = x02 (t) + y 02 (t) x0 (t) y 00 (t) x00 (t) y0 (t) 3 . p 02 (t) + y 02 (t) x

1+

Remarca 4.2.6 Dac curba este dat explicit atunci curbura se calculeaz conform: a a a f 00 (x) K = p 3 1 + f 02 (x) iar dac este dat n coordonate polare: a a
K= 2 + 202 00 (2 + 02 )3/2 .

Denitia 4.2.6 Inversa curburii se numete raza de curbur . s a

Denitia 4.2.7 Se numete ecuaia intrinseca a unei curbe plane ecuaia care denete curbura funcie s t t s t de s : K = K (s) (EINCP)

Teorema 4.2.6 O curb plan este perfect determinat de ecuaia ei intrinsec . a a a t a Demonstraie: Din deniia curburii rezult : t t a
(s) = Z

K (s) ds

Denitia 4.2.8 Se numete cerc osculator la curba n punctul M cercul care are centrul pe normala s la curb (n sensul determinat de versorul n ) si raza egal cu raza de curbur . a a a - 71-

iar cu astfel determinat, avem (de vericat): R x (s) = R cos ( (s)) ds . y (s) = sin ( (s)) ds

M(x,y)

C(X,Y)

Teorema 4.2.7 Centrul cercului osculator are coordonatele: x02 (t)+y 02 (t) X = x (t) y 0 (t) x0 (t)y00 (t)x00 (t)y0 (t)
x (t)+y (t) Y = y (t) + x0 (t) x0 (t)y00 (t)x00 (t)y0 (t)
02 02

(4.2.8)

Denitia 4.2.9 Se numete evoluta unei curbe plane locul geometric al centrelor de curbur (centrelor s a cercurilor osculatoare). Remarca 4.2.7 Ecuaiile (4.2.8) reprezint ecuaiile parametrice ale evolutei. t a t Exemplul 4.2.1 Evoluta cicloidei

este curba din desenul de mai jos:


-0.5 -1 -1.5 -2

x = (t sin t) tR y = (1 cos t)
1 2 3 4 5 6

Remarca 4.2.8 Se poate demonstra c cercul osculator este poziia limit a unui cerc care trece prin a t a punctele M, M1 , M2 de pe curb cnd M1 si M2 tind c tre M. a a Denitia 4.2.10 Se numete evolventa unei curbe o curb 1 cu proprietatea c este evoluta curbei s a a 1 . Exemplul 4.2.2 (evolventa cercului) Un cine este legat cu lanul de un par de raz a. Un copil enerveaz t a a cinele si ncepe s fug n jurul parului cu cinele dup el, lanul nf surndu-se n jurul parului, pn a a a t a a cnd cinele d cu capul de par. Se cere traiectoria cinelui si lungimea ei, dac lungimea iniial a a a t a lanului este l. t

4.2.6

Infasuratoarea unei familii de curbe plane


(4.2.9)

Fie o familie de curbe plane care depind de un parametru p : F (x, y, p) = 0

Denitia 4.2.11 Se numete nf sur toarea familiei de curbe (4.2.9) o curb cu proprietatea c ecare s a a a a punct al ei se a pe una din curbele familiei si are aceeai tangent cu curba respectiv din familie. a s a a -72-

Teorema 4.2.8 Punctele de pe nf sur toarea familiei (4.2.9) veric sistemul: a a a F (x, y, p) = 0 . 0 Fp (x, y, p) = 0

(4.2.10)

Demonstraie: C ut m ecuaia curbei sub forma: t a a t F (x, y, p (x)) = 0 Panta tangentei la curb pentru un x xat este: a 0 0 Fx (x, y, p) + Fp (x, y, p) p0 (x) m= 0 Fy (x, y, p) iar panta tangentei la curba din familie care trece prin acelai punct este: s 0 Fx (x, y, p) m= 0 Fy (x, y, p) 0 (x, y, p) = 0, care mpreun cu ecuaia familie de curbe implic Egalnd cele dou fracii rezult c Fp a t a a a t a (4.2.10). Exemplul 4.2.1 S se ae nf sur toarea traiectoriilor descrise de un proiectil care pleac din origine cu a a a a viteza v0 sub un unghi p faa de orizontal , cnd p ia toate valorile posibile. t a Soluie: Ec. traiectoriei: t
x = tv0 cos p 2 y = tv0 sin p g t2 x2
2 2v0 cos2 p

adic : a Derivnd n raport cu p :


x

y x tan p + g

= 0.

gx2 (2 cos p sin p) 1 + 2 cos2 p 2v0 cos4 p gx sin p 1 + 2 v0 cos p

= 0 = 0
2 v0 gx

tan p =

nf sur toarea: a a
( y x tan p + g 2v2 x 2 p = 0 cos
0 2 2

1 2 2gv0

2 4 g 2 x2 + 2ygv0 v0 = 0

v0 tan p = gx 2 2 ! 2 gx2 v0 v0 + 2 1+ yx =0 gx 2v0 gx

- 73-

Teorema 4.2.9 Evoluta unei curbe este nf sur toarea familiei de normale la curb . a a a

4.3

Generalit ti curbe strmbe a

Denitia 4.3.1 Se numete curb n spaiu dat parametric mulimea punctelor M (x, y, z) din spaiu a s a t a t t c ror coordonate sunt date de a x = x (t) y = y (t) t [a, b] : (4.3.1) z = z (t) funciile reale x, y, z ind continue pe [a, b] . t Denitia 4.3.2 Se numete curb n spaiu dat vectorial mulimea punctelor M (x, y, z) din spaiu pentru s a t a t t care vectorul de poziie OM = r este dat de: t r = r (t) = x (t) i + y (t) j + z (t) k, t [a, b] Remarca 4.3.1 O curb n spaiu poate dat si ca intersecie de dou suprafee, n anumite condiii a t a t a t t putndu-se pune si sub forma parametric , ca n urm torul exemplu: a a Exemplul 4.3.2 (curba lui VIVIANI) Fie curba obinut din intersecia unei sfere cu un cilindru circular t a t drept care trece prin centrul sferei si are raza jum tate raza sferei. S a m ecuaiile parametrice, consid a a a t ernd c sfera are centrul n origine, raza R iar cilindrul are generatoarele paralele cu Oz si centrul n a (R/2, 0, 0) . ecuaia sferei este: t
x2 + y2 + z 2 = R2

iar a cilindrului:

2 R R 2 2 +y = x 2 2 Alegem ca si parametru unghiul t in parametrizarea cercului dup care cilindrul intersecteaz planul xOy : a a
y

t C(R/2,0)

x=

-74-

R R R cos t + , y = sin t, t [0, 2] 2 2 2

nlocuind n ecuaia sferei obinem: t t 2 R R R 2 cos t + sin t + z 2 = R2 + 2 2 2 F cnd calculele rezult : a a t R2 (1 cos t) = R2 sin2 z2 = 2 2 deci curba VIVIANI are ecuaiile parametrice: t R R t R x = cos t + , y = sin t, z = R sin , t [0, 2] 2 2 2 2

Remarca 4.3.2 n cele ce urmeaz vom nota cu litere mici coordonatele unui punct de pe curb si cu litere a a mari coordonatele unui punct de pe planele sau dreptele ataate curbei n punctul respectiv. s

4.4

Tangenta si planul normal la o curb n spaiu a t

Deniia tangentei la o curb n spaiu este aceeai ca la o curb plan : t a t s a a Denitia 4.4.1 Se numete tangent la curba n punctul M poziia limit a dreptei determinat de s a t a a punctele M si M1 de pe curb cnd punctul M1 tinde c tre M. (dac aceast limit exist ). a a a a a a

Teorema 4.4.1 Dac funciile x, y, z sunt derivabile n t si a t 02 02 02 x (t) + y (t) + z (t) 6= 0 atunci ecuaiile tangentei la curb sunt (coordonatele unui punct de pe tangent ind notate cu (X, Y, Z) t a a ): Y y (t) Z z (t) X x (t) = = (ETPS) 0 (t) 0 (t) x y z 0 (t) Demonstraie: t - 75-

T(X,Y,Z)
t)

r (

M r(t) O

Conform deniiei derivatei unui vector si a tangentei, dac T aparine tangentei (vezi gura precedent ) t a t a 0 (t) sunt coliniari, deci coordonatele lor sunt proporionale: t atunci vectorii M T si r Y y (t) Z z (t) X x (t) = = x0 (t) y 0 (t) z 0 (t) adic tocmai ecuaia (ETPS). a t Denitia 4.4.2 Se numete plan normal la curba n punctul M planul care trece prin M si este pers pendicular pe tangenta la n M. Teorema 4.4.2 Ecuaia planului normal la curba n punctul M este: t x0 (t) (X x (t)) + y0 (t) (Y y (t)) + z 0 (t) (Z z (t)) = 0. Demonstraie: Rezult din deniia planului normal si ecuaia planului determinat de un punct si un t a t t vector perpendicular pe el.

4.5

Lungimea unui arc de curb , parametrul natural al unei curbe a


x = x (t) y = y (t) t [a, b] z = z (t)

Fie curba dat parametric: a

-76-

Ne propunem s denim lungimea acestei curbe, precum si o formul de calcul pentru lungime. a a
M2 M1 M3 Mn-1 B=Mn

A=M0

Pentru aceasta nscriem n curba linia poligonal M0 M1 ...Mn (vezi gura precedent ). a a Denitia 4.5.1 Se numete lungimea curbei limita lungimii liniei poligonale M0 M1 ...Mn cnd n s si lungimea celui mai mare segment de pe linia poligonal tinde la zero. a

a a a Teorema 4.5.1 Dac funciile x (t) , y (t) , z (t) au derivat continu atunci curba are lungime nit , a t dat de: a Z bp l () = x02 (t) + y02 (t) + z 02 (t)dt (LCS)
a

Demonstraie: lungimea liniei poligonale M0 M1 ...Mn este dat de (ti este valoarea parametrului t t a corespunz toare punctului Mi ): a n Xq ln = (x (ti ) x (ti1 ))2 + (y (ti ) y (ti1 ))2 + (z (ti ) z (ti1 ))2 =
i=1

unde i , i , i (ti1 , ti ) . Se demonstreaz la analiz matematic c limita lui ln cnd n si a a a a maxi=1,n |ti ti1 | 0 este tocmai integrala din partea dreapt a egalitii (LCS). a at Denitia 4.5.2 Se numete parametrul natural s al curbei lungimea arcului de curb AM, A ind s a punctul de coordonate (x (a) , y (a) , z (a)) , iar M punctul de coordonate (x (t) , y (t) , z (t)) . Din theorem precedent rezult imediat: a a Corolarul 4.5.1 Parametrul natural al curbei este dat de: Z tp s = s(t) = x02 ( ) + y 02 ( ) + z 02 ( )d .
a

n X i=1

(ti ti1 )

p x02 ( i ) + y02 ( i ) + z 02 (i )

(4.5.1)

a t Remarca 4.5.1 Dac n loc de parametrul t se consider ca si parametru parametrul natural s se obine o a parametrizare echivalent a curbei (vezi remark 4.2.2), numit parametrizarea natural : a a a r (s) = x (s) i + y (s) j + z (s) k, s [0, l ()] . (4.5.2)

a Teorema 4.5.2 Dac curba este parametrizat natural atunci: a r0 (s) = 1.

(4.5.3) - 77-

Demonstraie: t
r0 (s) = x0 (s) i + y0 (s) j + z 0 (s) k = dt dx (t) dt dt = i + y 0 (t) j + z 0 (t) k = ds dt ds ds x0 (t) i + y 0 (t) j + z 0 (t) k = = ds
dt

x0 (t) i + y 0 (t) j + z 0 (t) k = p x02 (t) + y02 (t) + z 02 (t) de unde calculnd modulul rezult formula (4.5.3). a Din teorema precedent si corolarul 4.5.2 rezult : a a

Corolarul 4.5.2 Vectorul r00 (s) este perpedicular pe r0 (s) .

4.6

Reperul si formulele lui Frenet

Din corolarul 4.5.2 rezult , notnd cu = r0 (s) versorul tangentei si cu n versorul lui r00 (s) , : a
d = Kn ds

(4.6.1)

unde K este funcie de s care se va preciza. t

Denitia 4.6.1 Se numete normala principal la curba n punctul M dreapta care trece prin M si are s a ca vector director versorul n (versorul normalei principale). Denitia 4.6.2 Se numete curbura curbei n punctul M lungimea vectorului s (4.6.1))
t M n G
d ds

(adic K din formula a

Denitia 4.6.3 Se numete versorul binormalei la curba n punctul M versorul b denit de: s b= n si se numete binormala la curba n punctul M dreapta dreapta care trece prin M si are ca vector s director versorul b.
Denitia 4.6.4 Se numete reperul lui Frenet la curba n punctul M reperul M, , n, b . s -78-

B t b

r(t

Reperul lui Frenet S calcul m acum derivatele versorilor reperului lui Frenet n raport cu parametrul natural al curbei . a a Derivata lui este(vezi 4.6.1): d = Kn ds Derivata lui b este un vector perpendicular pe b si: d db dn = n+ = ds ds ds dn = Kn n + = ds dn = ds db db deci ds este perpendicular si pe . Prin urmare ds este coliniar cu n (a doua formul a lui Frenet): a db = T n (4.6.2) ds Denitia 4.6.5 Se numete torsiunea curbei n punctul M funcia T de s denit de (4.6.2). s t a S calcul m acum a a avem:
dn ds =
dn ds .

Deoarece
n=b

db d +b = ds ds = T n + b Kn = = T b K . Am obinut astfel cea de a treia formul a lui Frenet: t a dn = K + T b. ds

(4.6.3)

Remarca 4.6.1 Cele trei formule a lui Frenet se pot reine uor sub forma unui tabel: t s n b d 0 K 0 ds dn K 0 T ds db 0 T 0 ds

(4.6.4)

- 79-

Exemplul 4.6.3 Dac r = r (t) reprezint legea de micare a unui punct material, atunci: a a s dr ds v (t) = r0 (t) = ds = = v dt dt ds d (v (t)) = a (t) = r (t) = dt d dv d = (v ) = = +v dt dt dt dv d ds dv = +v + v 2 Kn = = dt ds dt dt dv v2 = + n = at + an dt R

4.7

Triedrul lui Frenet

Denitia 4.7.1 Se numete plan osculator la curba n punctul M planul determinat de punctul M si s versorii , n.

Remarca 4.7.1 Se demonstreaz c planul osculator este poziia limit a unui plan care trece prin punctele a a t a M, M1 , M2 cnd M1 , M2 tind (pe ) c tre M. a Denitia 4.7.2 Se numete plan rectiant la curba n punctul M planul determinat de punctul M si s versorii , b. Denitia 4.7.3 Se numete triedrul lui Frenet la curba n punctul M triedrul format din planul osculas tor, planul normal si planul rectiant n punctul M, precum si din dreptele de intersecie ale acestor plane: t binormala, tangenta, normala principal . a -80-

Triedrul lui Frenet S presupunem acum c curba este dat parametric: a a a x = x (t) y = y (t) t [a, b] z = z (t) Ne propunem s a m ecuaiile elementelor triedrului lui Frenet n funcie de t. a a t t Ecuaiile tangentei si planului normal sunt deja aate. t Avem: r0 (t) dr = ds = ds dt 0 0
r (t)
ds dt

d ds

ds dt

Din ultima egalitate si prima formul a lui Frenet rezult c n este coplanar cu r00 (t) si r0 (t) , deci planul a a a 00 (t) si r 0 (t), prin urmare ecuaia sa este: osculator este planul determinat de M, r t X x (t) Y y (t) Z z (t) x0 (t) y0 (t) z 0 (t) = 0 (EPLO) x00 (t) y00 (t) z 00 (t) Din ecuaia precedent rezult ecuaiile binormalei, ca dreapt perpendicular pe planul osculator: t a a t a a Y y (t) Z z (t) X x (t) 0 (EB) y (t) z 0 (t) = z 0 (t) x0 (t) = x0 (t) y 0 (t) 00 00 00 y (t) z 00 (t) z (t) x00 (t) x (t) y 00 (t) Planul rectiant are ca si normal normala principal : a a n=b Din cele de mai sus rezult c n este paralel cu a a i j k y0 (t) z 0 (t) z 0 (t) x0 (t) x0 (t) y 0 (t) r0 (t) r00 (t) r0 (t) = 00 y (t) z 00 (t) z 00 (t) x00 (t) x00 (t) y 00 (t) = x0 (t) y 0 (t) z 0 (t)
= Ai + Bj + Ck

s r00 (t) ds d 2 r0 (t) dt dt = Kn ds 3 dt

- 81-

Prin urmare ecuaia planului rectiant este: t A (X x (t)) + B (Y y (t)) + C (Z z (t)) = 0 iar ecuaiile normalei principale sunt: t Y y (t) Z z (t) X x (t) = = A B C Exemplul 4.7.4 S se determine elementele triedrului lui Frenet pt curba: a x = a cos t, y = a sin t, z = bt, t R (elice circulara=arc)

(EPR) (ENP)

Ec. tangentei si planului normal:

r (t) = a cos ti + a sin tj + btk r0 (t) = a sin ti + a cos tj + bk r00 (t) = a cos ti a sin tj

Y a sin t Z bt X a cos t = = a sin t a cos t b a sin t (X a cos t) + a cos t (Y a sin t) + b (Z bt) = 0 i j k r0 (t) r00 (t) = a sin t a cos t b = a cos t a sin t 0

= ab sin ti ab cos tj + a2 k Deci ec. planului osculator si ale binormalei sunt: b sin t (X a cos t) b cos t(Y a sin t) + a(Z bt) = 0 Y a sin t Z bt X a cos t = = b sin t b cos t a i j k r0 (t) r00 (t) r0 (t) = a b sin t b cos t a = a sin t a cos t 0 = a2 cos ti a2 sin tj

Ec. plan rectiant si normalei principale: cos t (X a cos t) sin t(Y a sin t) = 0 X a cos t Y a sin t Z bt = = cos t sin t 0 lungimea unei spire: Z 2 p p l= a2 sin2 t + a2 cos2 t + b2 dt = 2 a2 + b2.
0

4.8

Calculul curburii si torsiunii

Teorema 4.8.1 Dac curba este dat vectorial: a a r (t) = x (t) i + y (t) j + z (t) k, t [a, b] -82-

atunci:

Exemplul 4.8.5 S se calculeze curbura si torsiune la elice. a Avem

0 r (t) r00 (t) K= 0 3 r (t) r0 (t), r00 (t), r000 (t) T = 2 0 r (t) r00 (t)

deci:

0 r (t) r00 (t) = ab sin ti ab cos tj + a2 k = p p a2 b2 sin2 t + a2 b2 cos2 t + a4 = a a2 + b2 = K r0 (t), r00 (t), r000 (t) =

r (t) = a cos ti + a sin tj + btk r0 (t) = a sin ti + a cos tj + bk r00 (t) = a cos ti a sin tj r000 (t) = a sin ti a cos tj p p r0 (t) = a2 sin2 t + a2 cos2 t + b2 = a2 + b2

= a2 b sin2 t + a2 b cos2 t = a2 b

a a2 + b2 a = . 3 = 2 a + b2 a2 + b2 r000 (t), r0 (t), r00 (t) = r000 (t) r0 (t) r00 (t) = a sin ti a cos tj ab sin ti ab cos tj + a2 k =

deci:

Teorema 4.8.2 Dac curbura unei curbe este identic nul , atunci curba este un segment dintr-o dreapt . a a a Teorema 4.8.3 Dac torsiunea unei curbe este identic nul , atunci curba este o curb plan , planul curbei a a a a ind planul osculator n un punct arbitrar. a Exemplul 4.8.6 S se dem. c curba dat parametric de : a a 2 x = ax t + bx t + cx , y = ay t2 + by t + cy , z = az t2 + bz t + cz unde ax , ... sunt constante este o curb plan si s se ae planul ei. a a a
r000 (t)

a2 b b T = . 2 = 2 a + b2 2 + b2 a a

Soluie: avem r0 (t) = (2ax t + bx ) i+(2ay t + by ) j+(2az t + bz ) k, r00 (t) = (2ax ) i+(2ay ) j+(2az ) k, t = 0 deci T = 0. Planul curbei este planul osculator ntr-un punct arbitrar: X ax t2 + bx t + cx Y ay t2 + by t + cy Z az t2 + bz t + cz =0 2ay t + by 2az t + bz 2ax t + bx 2ax 2ay 2az - 83-

F cnd calculele obinem: a t (2az by 2ay bz ) X + (2ax bz 2az bx ) Y + (2ay bx 2ax by ) Z+ + (2ax by cz 2ax bz cy 2ay bx cz + 2ay bz cx + 2az bx cy 2az by cx ) = 0

4.9

Geometria diferenial a suprafeelor t a t

4.9.1

t Generalitai

Denitia 4.9.1 Se numete suprafaa dat parametric mulimea punctelor din spaiu ale c ror coordonate s t a t t a sunt date de: x = x (u, v) y = y (u, v) (EPS) z = z (u, v) unde (u, v) iau valori ntr-o mulime plan D. t a Remarca 4.9.1 De fapt suprafaa nu este altceva dect "deformarea" mulimii plane D. t t Exemplul 4.9.1 Fie torul dat parametric: x = (a + b cos u) cos v y = (a + b cos u) sin v z = b sin u ,(u, v) [0, 2] [0, 2] .

Remarca 4.9.2 Ecuaiile (EPS) se pot scrie si vectorial, notnd cu r vectorul de poziie al unui punct de t t pe suprafaa: t r = r (u, v) = (4.9.1) = x (u, v) i + y (u, v) j + z (u, v) k Denitia 4.9.2 Se numete suprafaa dat explicit mulimea punctelor din spaiu a c ror coordonate sunt s t a t t a date de: z = f (x, y) (EES) unde (x, y) iau valori ntr-o mulime plan D. t a -84-

Denitia 4.9.3 Se numete suprafaa dat implicit mulimea punctelor din spaiu a c ror coordonate vers t a t t a ic : a F (x, y, z) = 0 (EIS)

Exemplul 4.9.2 Sfera cu centrul n origine si de raz R poate dat : a a implicit : x2 + y 2 + z 2 = R2 p explicit : z = R2 x2 y2 parametric : x = R cos u sin v, y = R sin u sin v, z = R cos v, u [0, 2] , v [0, ] .

Denitia 4.9.4 Se numete curb pe o suprafaa dat parametric mulimea punctelor de pe suprafaa s a t a t t pentru care: u = (v) sau v = (u) sau h (u, v) = 0 sau u, v sunt funcii de un parametru t. t

Exemplul 4.9.3 Curbele de coordonate: curba de coordonat v : u = u0 (constant), curba de coordonat a a u : v = v0 (constant). Pe sfer acestea sunt "paralelele" si "meridianele": a

4.10

Plan tangent si normala la o suprafaa t


- 85-

T M

N rv ru

Figura precedent a Fie o suprafaa dat vectorial, M un punct pe suprafaa, r0 , r0 .derivatele pariale ale vectorului de poziie t a t u v t t al punctului M. Teorema 4.10.1 Tangenta la orice curb de pe suprafaa care trece prin M este coplanar cu r0 , r0 . a t a u v Demonstraie: Dac curba este dat u = (v) atunci tangenta la curb are vector director r0 0 (v) + t a a a u r0 . v Denitia 4.10.1 Se numete plan tangent la suprafaa n punctul M planul format din toate tangentele la s t curbe de pe suprafaa care trec prin M. t Denitia 4.10.2 Se numete normal la suprafaa n punctul M normala la planul tangent la suprafaa n s a t t punctul M. Teorema 4.10.2 Ecuaia planului tangent la suprafaa n punctul M este: t t X x (u, v) Y y (u, v) Z z (u, v) 0 0 x0 (u, v) yu (u, v) zu (u, v) = 0 u 0 0 x0 (u, v) yy (u, v) zv (u, v) v
Y y (u, v) 0 zu (u, v) x0 (u, v) u 0 zv (u, v) x0 (u, v) v

(EPTS)

Demonstraie: (vezi si gura precedent ) Conform deniiei (4.10.1) si teoremei (4.10.1) planul tangent t a t este determinat de punctul M si vectorii r0 , r0 . Notnd cu (X, Y, Z) coordonatele punctului T din planul u v tangent rezult ecuaia (EPTS). Analog, cu (X, Y, Z) coordonatele punctului N de pe normal si innd a t a t cont c vectorul director al normalei este r0 r0 , a v u i j k 0 0 0 (u, v) y 0 (u, v) z 0 (u, v) ru rv = xu (4.10.1) u u 0 0 0 xv (u, v) yv (u, v) zv (u, v) rezult (ENS). a Remarca 4.10.1 Consider m numai suprafee cu "2 fee", adic n ecare punct de pe suprafaa normala a t t a t dat de (normala) este unic determinat ca sens. a a Remarca 4.10.2 Dac suprafaa este dat explicit (EES) atunci, folosind notaiile lui Monge: a t a t f f ,q = p= x y -86-

iar ecuaiile normalei la suprafaa sunt: t t X x (u, v) 0 0 yu (u, v) zu (u, v) = 0 0 yy (u, v) zv (u, v)

Z z (u, v) = 0 0 xu (u, v) yu (u, v) 0 0 xv (u, v) yy (u, v)

(ENS)

ecuaia planului tangent devine: t p (X x) + q (Y y) (Z f (x, y)) = 0, iar ecuaiile normalei: t Y y Z f (x, y) X x = = . p q 1 Fie sfera dat a
x = R cos u sin v, y = R sin u sin v, z = R cos v, parametric: u [0, 2] , v [0, ] . Atunci ecuaia planului tangent ntr-un punct arbitrar este: t X R cos u sin v Y R sin u sin v Z R cos v =0 R sin u sin v R cos u sin v 0 R cos u cos v R sin u cos v R sin v

iar ecuaiile normalei sunt: t X R cos u sin v = R cos u sin v 0 R sin u cos v R sin v Dac consider m ecuaia explicit : a a t a atunci

Y R sin u sin v 0 R sin u sin v R sin v R cos u cos v z=

2x y p= p ,q = p 2 x2 y 2 2 x2 y 2 2 R R p 2 x2 y 2 va : si ecuaia planului tangent n punctul x, y, R t p x y p = 0 (X x) + p (Y y) Z R2 x2 y 2 R2 x2 y2 R2 x2 y2

p R2 x2 y2

Z R cos v = R sin u sin v R cos u sin v R cos u cos v R sin u cos v

xX + yY + zZ = R2

iar ecuaiile normalei n acelai punct: t s X x


2 x2 2 R x y

2 y2 2 R x y

Y y

p R2 x2 y 2 . 1

Remarca 4.10.3 Dac suprafaa este dat implicit: a t a F (x, y, z) = 0 din TFI F z x = F p = x z
q = z y = F y z
F

inlocuite n
p (X x) + q (Y y) (Z f (x, y)) = 0, F F F (X x) + (Y y) + (Z z) = 0 x y z

Exemplul 4.10.4 Pt. sfer a


x2 + y 2 + z 2 R2 = 0 F F F = 2x, = 2y, = 2z x y z

- 87-

ec. plan tangent:


2x (X x) + 2y (Y y) + 2z(Z z) = 0 xX + yY + zZ R2 = 0

Exemplul 4.10.5 Plan tangent la H1: este


x2 + y2 z 2 1 = 0 xX + yY zZ 1 = 0

4.11

Lungimea unei curbe pe o suprafaa t

Se stie
ds = r0 (t) dt =

r (t) = r (u (t) , v (t))

q r0 (t) r0 (t)dt

0 0 r0 (t) = ru (u (t) , v (t)) u0 (t) + rv (u (t) , v (t)) v0 (t)

deci:
r0 (t) r0 (t) =

0 0 0 0 0 0 = ru ru u0 (t)2 + 2ru rv u0 (t) v0 (t) + rv rv v 0 (t)2 rezult (innd cont c u0 (t) dt = du ): a t a 0 0 0 0 0 0 ds2 = ru ru du2 + 2ru rv dudv + rv rv dv 2 = 2 2 = Edu + 2F dudv + Gdv unde: 2 0 2 0 2 E = x0 + yu + zu u 0 0 0 0 F = x0 x0 + yu yv + zu zv u v 0 2 0 2 0 2 G = xv + yv + zv -88-

0 0 0 0 ru u0 (t) + rv v0 (t) ru u0 (t) + rv v 0 (t) =

(4.11.1)

Lungimea unei curbe pe suprafaa va : t


l () =

ds

Remarca 4.11.1 Formula (4.11.1) poart denumirea de prima form p tratic a unei suprafee. a a a a t Exemplu: S se calculeze lungimea unui meridian pe sfera de raz R. Ec. par. x = R cos u sin v, y = a a R sin u sin v, z = R cos v. pt. un meridian avem u = ct., v [0, ] . 0 0 x0 = R sin u sin v, yu = R cos u sin v, zu = 0 u 0 0 x0 = R cos u cos v, yv = R sin u cos v, zv = R sin v v E = (R sin u sin v)2 + (R cos u sin v)2 + 02 = R2 sin2 v F = .. = 0 G = (R cos u cos v)2 + (R sin u cos v)2 + (R sin v)2 = R2 u = ct. atunci du = 0 Z
l () =

Dac se calculeaz lungimea unei "paralele" v = v0 atunci se obine l = 2R sin v0 . a a t

ds = Z p Z 2 sin2 v 02 + R2 dv 2 = = R
0

Rdv = R

4.12

Unghiul a dou curbe situate pe o suprafaa a t

Pe suprafaa avem dou curbe 1 si 2 care se intersecteaz n M. Dac not m diferenialele lui u, v pe t a a a a t 1 cu du, dv si diferenialele pe 2 cu u, v atunci unghiul curbelor va dat de: t Eduu + F (duv + udv) + Gdvv cos = (4.12.1) Edu2 + 2F dudv + Gdv2 Eu2 + 2F ud + Gv 2 a a unde E, F, G se calculeaz n punctul M. Dac curbele sunt curbe de coordonate atunci dv = 0, u = 0 si unghiul va F duv F cos = = Edu Gv EG acest unghi este /2 dac si numai dac F = 0. a a

4.13

Elementul de arie al unei suprafee t

Denitia 4.13.1 Se numete elementul de arie al unei suprafee aria (notat d ) paralelogramului cons t a 0 0 struit pe vectorii ru du, rv dv.

- 89-

Teorema 4.13.1 Elementul de arie este: 0 0 d = ru rv dudv = p EG F 2 dudv = Aria suprafeei va : t


A= Z d = Z Z p EG F 2 dudv
D

Exemplul 4.13.6 Aria sferei, care e dat parametric: x = R cos u sin v, y = R sin u sin v, z = R cos v. a
, u [0, 2] , v [0, ] . E = R2 sin2 v, G = R2 , F = 0. Aria: Z Z 2 p Z 2 Z 4 sin2 vdu dv = R2 R du
0 0 0

sin vdv =

= R2 2 ( cos v) | = 4R2 . 0

Exemplul 4.13.7 Aria torului:


x = (a + b cos u) cos v y = (a + b cos u) sin v z = b sin u

,(u, v) [0, 2] [0, 2] . Avem: 02 02 E = x02 + yu + zu = u = (b sin u cos v)2 + (b sin u sin v)2 + (b cos u)2 = = b2 02 02 G = x02 + yv + zv = ( (a + b cos u) sin v)2 + ((a + b cos u) cos v)2 = v = (a + b cos u)2 F = (b sin u cos v) ( (a + b cos u) sin v) + (b sin u sin v) ((a + b cos u) cos v) = = 0 -90-

aria torului va :

b (a + b cos u) du dv = = 2b

= 2b (au + b sin u) |2 = 0 = 2b2a = 4 2 ab.

(a + b cos u) du =

Exemplul 4.13.8 S se calculeze el. de arc si de arie pentru suprafaa pseudosfera): a t x = a sin u cos v y = a sin u sin v u z = a ln tan + cos u 2 Formulele: 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 ds2 = (x0 x0 + yu yu + zu zu ) du2 + 2 (x0 x0 + yu yv + zu zv ) dudv + + (x0 x0 + yv yv + zv zv ) dv 2 = u u u v v v 2 1 du2 + = a2 cos2 u cos2 v + a2 cos2 u sin2 v + a2 1/2 tan u cos1 u sin u 2 2 2 +2 a2 cos u cos v sin u sin v a2 cos u sin v sin u cos v + 0 + dudv + a2 sin2 u sin2 v + a2 sin2 u cos2 v dv 2 = 2 1 = a2 cos2 u + a2 sin u sin u du2 + a2 sin2 udv 2 = 4 2 u u = a2 cos2 u + cos2 u du2 + a2 sin2 udv 2 = a2 cos2 u du2 + a2 sin2 udv 2 sin sin deci:
ds2 = a2 adic a : cos2 u 2 du + a2 sin2 udv 2 sin2 u cos2 u E = a2 2 , F = 0, G = a2 sin2 u sin u

elementul de arie:
d =

p EG F 2 dudv = a2 |cos u| dudv

Exemplul 4.13.9 Folosind cele calculate s se ae unghiurile dintre curbele: a u 1 : v = ln tan 2 u 2 : v = ln tan 2 din ec. date rezult :ln tan u = 0 de unde tan u = 1 adic u = adic u = a a 2 a 2 2 4 unghi:

si v = 0. Formula pt.

Eduu + F (duv + udv) + Gdvv cos = unde E, F, G sunt calculate pentru 2 + 2F dudv + Gdv 2 Eu2 + 2F ud + Gv 2 Edu 1 u = si v = 0 E = 0, F = 0, G = a2 iar pentru prima curb dv = a du, iar pentru a doua v = 2 sin 2 1 u de unde sin 2 a2 du (u) q cos = = 1 a2 du2 a2 (u)2 = - 91-

S se calculeze lungimea unei "buci" din 1 pentru u [u1 , u2 ] . a at Z u2 l (1 ) = ds = u1 Z u2 r cos2 u du2 = a2 2 du2 + a2 sin2 u 2 = sin u sin u u1 Z u2 Z u2 r 2 cos u 1 du = a + 1du = a = 2 sin u u1 u1 sin u tan u2 u 2 = a ln tan |u2 = a ln . u1 2 tan u1 2

-92-

BIBLIOGRAFIE
[1] [2] [3] [4]
NASTASESCU , Algebr cl.XI-a,E.D.P., 1996. a NASTASESCU, Algebr cl. XII-a, E.D.P., 1997 a a s M ALI TA ,M IRCEA , Z IDAROIU , Matematica organiz rii, Ed. . Bucureti 1979 RUSU , E UGEN , Vectori, E,.D.P Bucureti 198x. s

- 93-