UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică

___________________________________________________________________________________________________________________

Str. Universității nr.13, 720 229, Suceava

Tel: Decanat – 0230 52 02 63, Secretariat: 0230 216 147 / 309, 315
Cont IBAN: RO40TREZ59120F330500XXXX
Cod fiscal: 4244423
Forma de învăţământ: ID
Program de studiu : Contabilitate şi informatică de gestiune
Anul I , sem I

MATEMATICĂ APLICATĂ
ÎN ECONOMIE
Curs pentru învăţământ la distanţă
Lect. univ. dr. Anamaria MACOVEI
2018
1
CUPRINS
INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
Unitatea de învăţare I.. Algebră . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I.1. ELEMENTE DE ALGEBRĂ MATRICEALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I.1.1. Rangul unei matrice. Transformări elementare. Partiţionarea matricelor.
Procedeul Gauss-Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
I.1.2. Sisteme algebrice de ecuaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
I.1.3. Procedeul Gauss-Jordan în calculul inversei unei matrice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
I.2. ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
I.2.1. Spaţii liniare. Definiţie, exemple, proprietăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
I.2.2. Dependenţă şi independenţă liniară. Baza şi dimensiunea unui spaţiu liniar . . . . . .
13
I.2.3. Transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
I.2.4. Subspaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 6
Test de control nr.1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 7
Unitatea de învăţare II. Analiză matematică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
II.1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
II.1.1. Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
II.1.2. Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
II.1.3. Serii de numere reale cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
II.1.4. Serii alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
II.2. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
II.2.1. Şiruri de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
II.2.2. Serii de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
II.2.3. Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
II.2.4. Seria Taylor şi seria MacLaurin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
II.3. FUNCŢII REALE DE MAI MULTE VARIABILE REALE . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
II.3.1 Mulţimi şi puncte în n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
II.3.2. Topologia în spaţiul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
II.3.3. Şiruri de puncte din spaţiul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
II.3.4. Funcţii definite pe mulţimi din spaţiul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
II.3.5. Limită funcţiilor definite pe mulţimi din spaţiul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
II.3.6. Continuitatea funcţiilor vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
II.3.7. Derivatele funcţiilor reale de mai multe variabile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
II.3.8. Diferenţiala funcţiilor reale de mai multe variabile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
II.3.9. Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
II.3.10. Extremele funcţiilor reale de n variabile reale (n ≥ 2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
II.3.11. Extreme condiţionate (cu legături) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
Test de control nr.2. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Unitatea de învăţare III Elemente de calcule financiare . . . . . . . . . . . . . . 68
III.1. DOBÂNDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
III.1.1. Dobânda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
III.1.2. Dobânda simplă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
III.1.3. Dobânda compusă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
III.1.4. Comparaţii între dobânda simplă şi dobânda compusă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
75
III.1.5. Procent şi risc de plasare. Devalorizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
III.2. OPERAŢIUNI DE SCONT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
III.2.1. Noţiuni generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
III.2.2. Scont simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
III.2.3. Scont compus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
2
III.3. PLĂŢI EŞALONATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
III.3.1 Anuităţi posticipate temporare (APT) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
III.3.2. Anuităţi anticipate temporare (AAT) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
III.4. RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
III.4.1. Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi posticipate (rate anuale posticipate),
cu procent unic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
87
III.4.2. Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate (rate anuale anticipate), cu
procent unic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
91
III.4.2.1. Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate (rate anuale anticipate),
cu procent unic, cu dobânda calculată anticipat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
91
III.4.2.2. Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate (rate anuale anticipate),
cu procent unic, cu dobânda calculată posticipat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
94
Test de control nr. 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
BIBLIOGRAFIE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
INTRODUCERE
Într-o economie de piaţă, unde fenomenele economice sunt din ce în ce mai complexe,
specialistul din acest domeniu are nevoie de o pregătire superioară, constând în
cunoştinţe multiple
şi profunde în vederea observării şi rezolvării acestor fenomene pe baze ştiinţifice.
Modelele
matematice analizează calitatea şi cantitatea proceselor economice şi evoluţia lor.
Matematica prin
caracterul său general crează modele abstracte ale fenomenelor economice.
Cursul de MATEMATICĂ APLICATĂ ÎN ECONOMIE, elaborat pe baza programei analitice
aprobate în cadrul Departamentului de Contabilitate, Audit şi Finanţe, se adresează
studenţilor care
urmează specializările: Contabilitate şi Informatică de Gestiune şi Economia Comerţului,
Turismului şi Serviciilor, forma de învăţământ: învăţământ la distanţă.
Unitatea de învăţare, în esenţă, pune în evidenţă noţiuni şi concepte teoretice din baza de
cunoştinţe matematice ale unui absolvent de liceu, noţiuni şi concepte teoretice noi,
definiţii,
teoreme, consecinţe, proprietăţi, formule de calcul, exerciţii şi probleme rezolvate,
exerciţii şi
probleme propuse şi teste de evaluare.
Scopul cursului este de a sigura studenţilor din anul I pregătirea matematică necesară
înţelegerii noţiunilor şi tehnicelor de specialitate cu referire la modelarea economică.
Obiectivele principale ale acestui curs sunt:
• prezentarea aparatului matematic şi a unor tehnici de bază specifice Algebrei
matriceală şi liniară, precum şi procedeului Gauss-Jordan;
• prezentarea aparatului matematic şi a unor tehnici de bază specifice şirurilor şi
seriilor numerice, şirurilor şi seriilor de funcţii, funcţiilor de mai multe variabile;
• noţiuni de matematici financiare şi anume dobânda, scontul şi plăţi eşalonate,
rambursarea împrumuturilor .
Structura cursului ţine seama de problematica tratată pentru aceeaşi specializare la
forma
de învăţământ zi, adaptată în funcţie de specificul modului de organizare a
învăţământului la
distanţă.
Timpul de studiu individual, estimat pentru parcurgerea materialui prezentat în curs este
de 3-4 ore/săptămână.
Mod de evaluare: examen scris – conform planificării din sesiunea de examene; nota finală
se stabileşte, procentual, astfel: - test final: 50% - examen scris: 50%.
Recomandare: Manuale de clasa a XI- a şi a XII-a din liceu.
3
Unitatea de învăţare I. Albebră
În acest capitol sunt prezentate într-o sinteză accesibilă specialiştilor în economie câteva
elemente de bază
din Algebra matriceală şi liniară. O secţiune importantă a acestui capitol reprezintă procedeul
Gauss-Jordan.
I.1. ELEMENTE DE ALGEBRĂ MATRICEALĂ
I.1.1. Rangul unei matrice. Transformări elementare. Procedeul Gauss-Jordan
În acest paragraf prezentăm câteva elemente de algebră matricială, care au legătură cu
sistemele algebrice
de ecuaţii liniare.

Fie K o mulţime oarecare, M = 1,2, ,m mulţimea primelor m numere naturale şi N =

1,2, ,n mulţimea
primelor n numere naturale.
Definiţie I.1.1.1: Se numeşte matrice o aplicaţie : , ( , ) , , ij A M N KAij a Ki Mj
N care se
reprezintă printr-un tablou dreptunghiular cu m linii şi n coloane ce cuprinde valorile funcţiei A.
Scriem:

m m mn
n
n

aaa
aaa
aaa
A
12
21 22 2
11 12 1

sau A =
jn

ij i m a
,1
1,

.
Definiţie I.1.1.2: Perechea ordonată de numere naturale (m, n) se numeşte tipul matricii A.
Definiţie I.1.1.3: Dacă m = n vom spune că A este o matrice pătrată de ordinul n.
Definiţie I.1.1.4: Dacă din matricea A, de tipul (m, n), eliminăn m – r linii şi n – r coloane, tabloul
rămas
reprezintă o submatrice de tip (r, r), al cărei determinant se numeşte minor de ordin p al matricei
A.
Definiţie I.1.1.5: Se numeşte rangul unei matricei A, de tipul (m, n), nenule, un număr natural r cu
proprietăţile:
– în matrice există cel puţin un minor de ordin r este nenul;
– toţi minorii de ordin r + 1 sunt nuli.
Rangul unei matricei A se notează cu rang ( A ) = r.
Definiţie I.1.1.6: Se numeşte transformare elementară asupra unei matrice, orice transformare
realizată prin una
din următoarele trei operaţii:
(T1): înmulţirea unei linii (coloane) cu un număr nenul;
(T2): schimbarea a două linii (coloane) între ele;
(T3): adunarea la o linie (coloană) a altei linii (coloane), înmulţită cu un număr nenul.
Definiţie I.1.1.7: Matricele A şi B se numesc echivalente, şi notăm A B, dacă se obţine una din
cealaltă printrun
număr finit de transformări elementare.
Definiţie I.1.1.8: Se numeşte partiţionare a matricelor un procedeu de împărţire a acestora prin
linii orizontale şi
verticale, în submatrice.
Definiţie I.1.1.9: O matrice A, nenulă, de tipul (m, n), are forma canonică diagonală dacă conţine o
submulţime
pătrată de ordinul r, r min (m, n) şi, eventual un număr de linii le căror elemente sunt nule.
Conform definiţiei,
putem scrie:
4
111
212
1

1000
0100
0001
000000
000000
rn
rn
rr rn
cd

r
aa
aa
Aaar
(I.1.1.1)
Teorema I.1.2.1: Orice matrice nenulă este echivalentă cu o matrice sub formă canonică
diagonală.
"Procedeul Gauss-Jordan" constă în parcurgerea următoarelor etape:
1) Se construieşte matricea : , ( , ) , , ij A M N KAij a Ki Mj N.
2) Se alege un pivot nenul din matricea A. Presupunem că alegem pivot pe app 0.
3) Obţinem o nouă matrice A echivalentă cu A astfel :
- elementele de pe linia pivotului se împart la pivot : pj
pj
pp

a
a
a
,j 1,n
– coloana care conţine elementul pivot se transformă în coloană unitară cu elementul 1 în
poziţia corespunzătoare
pivotului
– celelalte elemente ale matricei echivalente A se calculează după "regula dreptunghiului": de
exemplu, pentru
aflarea elementului , , ij a i pj p ne imaginăm un dreptunghi cu vârfurile ca în schema
următoare:
1
0
pj
pp pj pp
PGJ
ip ij ij

a
aaa
aaa

şi aplicăm formula: pp ij ip pj
ij
pp

aaaa
a
a

.
4) Continuăm procedeul reluănd paşii 2 şi 3 până când matricea A este echivalentă cu o matrice
sub formă
canonică diagonală.
Observaţie: Dacă pe linia pivotului există un element egal cu zero, atunci coloana lui se copiază.
Dacă pe coloana
pivotului există un element egal cu zero, atunci linia lui se copiază.
Procedeul Gauss - Jordan se foloseşte, printe altele, pentru determinarea rangul unei matrice
pătratice, rezolvarea
unui sistem de ecuaţii liniare şi calculul inversei unei matrice nesingulare.
Algoritmul de determinare a rangului unei matrice cu ajutorul procedeului Gauss – Jordan

Fie matricea A =
jn

ij i m a
,1
1,

nenulă, de tipul (m,n). Aplicăm transformări elementare asupra matricei A până când,
vom obţine o submulţime pătrată de ordinul r, r min (m,n) şi, eventual un număr de linii le
căror elemente sunt
nule. Aşadar:
r

m m mn
n
n

aaa
aaa
aaa
A

12
21 22 2
11 12 1
PGJ
000000
000000
0001
0100
1000
1
212
111

rr rn
rn
rn

aa
aa
aa
r
Rangul matricei A este un număr natural r, unde r este egal cu numărul pivoţilor aleşi sau cu
câte linii şi coloane
are matricea unitate obţinută în urma aplicării procedeului Gauss – Jordan.
Exerciţii rezolvate:
1. Să se determine rangul matricelor: a) A =
731
111
821
; b) B =

1111
1234
1115
1141
1311
2111
Rezolvare:
a) Avem l = 3, c = 3 rang A min (3,3) = 3
A=
821
111
731
930
111
840

310
201
400

100
001
010
rang A = 3;
b) Avem l = 6, c = 4 rang B min (6,4) = 4
B=
2111
1311
1141
1115
1234
1111

2111
1200
1030
9440
7210
1000

5/ 2 0 1 1
1/ 2 1 0 0
1030
11 0 4 0
8010
1000

0 0 17/2 1
0 1 3/2 0
1030
0 0 37 0
0 0 25 0
0030
0000
0000
0010
1000
0100
0001

rang B = 4;
Exerciţii propuse:
1. Să se determine rangul matricelor:
6
a) C =

01301
21011
11212
b) D =
3 7 8 9 13
1 5 8 5 12
12113
21120
11234
c) E =

1 7 17 3
10 18 40 17
4 8 18 7
0 4 10 1
I.1.2. Sisteme algebrice de ecuaţii liniare
Definiţie I.1.2.1: Se numeşte sistem algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K, un
ansamblu de m relaţii de forma:
11 1 12 2 1 1
21 1 22 2 2 2
1122

...
...
............................................
...
nn
nn
m m mn n m
axaxaxb
axaxaxb
axaxaxb

(I.1.2.1)
unde: x K j sunt necunoscutele sistemului, a K ij sunt coeficienţii sistemului, b K i sunt
termenii liberi
ai sistemului.
Definiţie I.1.2.2: Sistemul (I.1.2.1) se numeşte omogen dacă bi = 0, i 1,m şi neomogen dacă
există măcar un
termen liber nenul.
Cu notaţiile:
mn
n
n
n
m m mn n m m m
n
n

a
a
a
a
a
a
a
a
a
a
a
a
b
b
b
b
x
x
x
X
aaa
aaa
aaa
A

2
1
2
22
12
2
1
21
11
1
2
1
2
1
12
21 22 2
11 12 1

, , , , , ... ,
sistemul (I.1.2.1) se poate scrie sub următoarele forme echivalente:
- formă matricială : A x = b, - formă vectorială : x1 a1 + x2 a2 + ... + xn an = b.
Definiţie I.1.2.3: Matricea A se numeşte matricea sistemului, iar matricea

m m mn m
n
n

b
b
b
aaa
aaa
aaa
BAb
2
1
12
21 22 2
11 12 1

este matricea extinsă (lărgită) a sistemului.

Definiţie I.1.2.4: Se numeşte soluţie a sistemului (I.1.2.1) un ansamblu de numere x x x1 1 2 2 n n
, , ,
care transformă în identităţi toate relaţiile sistemului.
Definiţie I.1.2.5: Un sistem pătrat pentru care rang A = n se numeşte sistem Cramer.
Definiţie I.1.2.6: Un sistem de ecuaţii se numeşte compatibil dacă admite cel puţin o soluţie.
Definiţie I.1.2.7: Un sistem de ecuaţii se numeşte incompatibil dacă nu are nici o soluţie.
Definiţie I.1.2.8: Un sistem de ecuaţii compatibil se numeşte determinat dacă o singură soluţie.
Definiţie I.1.2.9: Un sistem de ecuaţii compatibil se numeşte nedeterminat dacă are mai mult
decât o soluţie.
Teorema I.1.2.1 (Kronecker – Capelli): O condiţie necesară şi suficientă ca un sistem de ecuaţii
algebrice să fie
compatibil este ca rang A = rang B, unde B = [A b] .
Definiţie I.1.2.10: Două sisteme de ecuaţii liniare sunt echivalente dacă admit aceeaşi mulţime de
soluţI.
7

Teorema I.1.2.2 : Dacă Ab Ab , unde: A =

jn

ij i m a
,1
1,

, b= iim b 1, ,A= jn

aij i m
,1
1,

,
1,
i
im

bb

, atunci
sistemul de ecuaţii liniare (I.1.2.1) este echivalent cu sistemul:
11 1 12 2 1 1
21 1 22 2 2 2
1122

... ,
... ,
..............................................
... .
nn
nn
m m mn n m

axaxaxb
axaxaxb
axaxaxb

(I.1.2.2)
Definiţie I.1.2.11: Sistemul (I.1.2.1) se numeşte sistem explicit dacă:
a) rang A = m,
b) matricea A conţine m coloane ale matricei unitate.
Definiţie I.1.2.12: Într-un sistem explicit avem două tipuri de variabile: variabile principale, care
corespund la
coloanele matricei unitate şi variabile secundare, care corespund la celelalte coloane ale matricei.
Algoritmul de rezolvare a unui sistem algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute cu
ajutorul
procedeului Gauss – Jordan
Fie sistemul algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K :
11 1 12 2 1 1
21 1 22 2 2 2
1122

...
...
............................................
...
nn
nn
m m mn n m

axaxaxb
axaxaxb
axaxaxb

, unde: x K j , a K ij ,bKi , i = 1,m, j = 1,n .

Dacă rang A = m şi asupra matricei extinse [A b] aplicăm un şir de transformări elementare
(procedeul Gauss-
Jordan), obţinem:
11 12 1 1
21 22 2 2
12
n
PGJ
n
m m mn m

aaab
aaab
BAb
aaab
 Ab

aab
aab
aab
mm mn m
mn
mn

1
2122
1111

001
010
100
.
În baza teoremei anterioare deducem că sistemul (I.3.1) este echivalent cu sistemul explicitat:
111111
221122
11

...
...
..............................................
...
mmnn
mmnn
m mm m mn n m

xaxaxb
xaxaxb
xaxaxb

a cărui soluţie generală este:

111111
222112
11 1
11

...
...
................................................
... , ... , .
..................
mmnn
mmnn
m m mm m mn n m n
mm
nn

xbaa
xbaa
x b a a unde
x
x

􀀀___________
8
unde x1, x2, ... , xm sunt variabile principale şi xm+1, xm+2, ... , xn sunt variabile secundare.
Teorema I.1.2.3 : Dacă rang A = m n şi sistemul de ecuaţii liniare admite cel puţin o formă
explicită, atunci va
admite cel mult Cn
m forme explicite (numărul maxim al variantelor în care putem realiza în matricea A coloane
ale matricei unitate Im).
Definiţie I.1.2.13: Se numeşte soluţie de bază a sistemului de ecuaţii liniare, orice soluţie
particulară a acestuia
obţinută prin anularea tuturor variabilelor secundare din soluţia generală.
Definiţie I.1.2.14: Soluţia de bază este nedegenerată dacă exact n – m componente ale soluţiei
sunt nule şi
degenerată în caz contrar.
Definiţie I.1.2.15: Dacă nici o componentă a soluţiei de bază nu este strict negativă spunem că
soluţia de bază
este admisibilă.
Algoritmul de rezolvare a unui sistem Cramer cu ajutorul procedeului Gauss – Jordan
Fie sistemul algebric de n ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K :
11 1 12 2 1 1
21 1 22 2 2 2
1122

...
...
............................................
...
nn
nn
n n nn n n

axaxaxb
axaxaxb
axaxaxb

unde: x K j , a K ij ,bKi , i , j = 1,n .

Dacă rang A = n şi asupra matricei extinse [A b] aplicăm un şir de transformări elementare
(procedeul Gauss-
Jordan), obţinem:
11 12 1 1
21 22 2 2
12
n
PGJ
n
n n nn n

aaab
aaab
BAb
aaab

Ib

b
b
b
n

001
010
100
2
1
.
Aşadar, soluţie sistemului Cramer este:
11
22

..........
nn

xb
xb
xb

Exerciţii rezolvate:
1. Să se rezolve sistemele şi să se precizeze o soluţie de bază:
a)

232
21
1234
1234

xxxx
xxxx
b)
221
22
1
124
1234
1234

xxx
xxxx
xxxx
Rezolvare:
a) A =

2311
1112
b=

2
1
9
B = [A b] =
11121
23112

11121
05130

05130
14011

rang A = rang B = 2 Sistemul este compatibil.

13 x , x sunt necunoscute principale, 2 4 x , x sunt necunoscute secundare
Notăm 2 x = 4 ,x, , 􀀀
4
3
2
1
3
1

53
14
530
41
x
x
x
x
x
x
Soluţia de bază este:
0
0
0
1
4
3
2
1

x
x
x
x

0, 0 ;

b) A =

1202
2111
1111
b=

1
2
1
B = [A b] =
11111
21112
12021

11111
12021
12021
00002
12021
03130

rang A =2, rang B = 3 Sistemul este incompatibil.

2. Să se afle soluţia generală a sistemele:

15
6
8
3 5 4 19
229
235
123
123
123

xxx
xxx
xxx
Rezolvare:
A=

354
122
231
b1 =

19
9
5
b2 =
15
6
8
B = [A b1 b2] =
23158
12296
3 5 4 19 15

0 1 3 13 4
12296
01283

0 1 3 13 4
1 0 4 17 2
00151
00151
10032
01021

1
1
2
2)
5
2
3
1)
3
2
1
3
2
1

x
x
x
x
x
x
Exerciţii propuse:
10
2. Să se rezolve sistemele şi să se precizeze o soluţie de bază:
a)

2425
1
222
1234
1234
1234

xxxx
xxxx
xxxx
b)
2231
231
1234
1234

xxxx
xxxx
c)
26
2 7 3 10
25
12345
12345
12345

xxxxx
xxxxx
xxxxx

.
3. Să se afle soluţia generală a sistemelor:
a)

26
5
8
123
13
12

xxx
xx
xx
b)

2328
3224
2238
2326
1234
1234
1234
1234

xxxx
xxxx
xxxx
xxxx
I.1.3. Procedeul Gauss-Jordan în calculul inversei unei matrice
Fie A = [aij] i, j 1,n o matrice pătrată de ordinul n.
Definiţie I.1.3.1: Inversa matricei A, notată A–1, (dacă există) se defineşte prin relaţia:
A· A–1 = A–1·A = In, (I.1.3.1)
unde In este matricea unitate de ordinul n.
Algoritmul de determinare a inversei unei matrice de ordin n cu ajutorul procedeului Gauss –
Jordan
Fie A = [aij] i, j 1,n o matrice pătrată de ordinul n.
Dacă det A =
n n nn
n
n

aaa
aaa
aaa

12
21 22 2
11 12 1

≠0, atunci matricea A are inversă.

Etapele algoritmului pentru determinarea inversei unei matrice sunt următoarele:
1. Alcătuim matricea B = [A In] obţinută prin alăturarea matricei unitate, de acelaşi ordin cu A,
la matricea A;
2. Aplicăm transformări elementare asupra matricei B până când, în locul unde iniţial se afla
matricea A vom
obţine matricea unitate;
3. Matricea inversă A–1 va fi citită din zona în care iniţial era plasată matricea In (numai în cazul
când elementele
pivot au fost aii, i =1,n , în această ordine).
B = [A In] =
001
010
100
12
21 22 2
11 12 1

n n nn
n
n

aaa
aaa
aaa
PGJ

n n nn
n
n

aaa
aaa
aaa
'''
'''
'''
001
010
100
12
21 22 2
11 12 1

= [In A-1]
A-1 =

n n nn
n
n

aaa
aaa
aaa
'''
'''
'''
12
21 22 2
11 12 1

11
Exerciţii rezolvate:
1. Să se determine inversele matricelor: a) A =

1111
1101
1011
0111
, b) B =

0012
2341
0111
1102
 Rezolvare:
a) [A I4] =
01111000
10110100
11010010
11110001

10001001
01000101
00100011
11110001

10001001
01000101
00100011
11010010
10001001
01000101
00100011
10010111

00011112
00100011
01000101
10001001
1

1001
0101
0011
1112
A

b) [B I4] =

00120001
23410010
01110100
11021000

00120001
05452010
01110100
11021000

10131100
01110100
0 0 9 10 2 5 1 0
00120001

1 0 0 17/9 7 / 9 4 / 9 1/ 9 0
0 1 0 1/9 2/9 4/9 1/9 0
0 0 1 10/9 2/9 5/9 1/9 0
0 0 0 8/9 2/9 5/9 1/9 1
0 0 0 1 1/ 4 5/8 1/8 9/8
0 0 1 0 1/ 2 5/ 4 1/ 4 5/ 4
0 1 0 0 1/ 4 3/8 1/8 1/8
1 0 0 0 5/ 4 13/8 1/8 17 /8
1

5/ 4 13/8 1/8 17/8

1/ 4 3/ 8 1/8 1/ 8
1/ 2 5/ 4 1/ 4 5/ 4
1/ 4 5/8 1/8 9/8
B

Exerciţii propuse:
1. Să se determine inversele matricelor:
12
a) C =

121
213
112
b) D =
1011
0111
1121
2111
c) E =

111
231
121
I.2. ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ
I.2.1. Spaţii liniare. Definiţie, exemple, proprietăţi
Fie dată o mulţime nevidă M.
Definiţie I.2.1.1: Se numeşte lege de compoziţie internă pe M, o aplicaţie definită pe produsul
cartezian M x M
cu valori în M, :MxM M, (x, y) (x, y) M.
Definiţie I.2.1.2: Elementul unic determinat (x,y) Mse numeşte compusul lui x cu y prin legea
de compoziţie
. Pentru legile de compoziţie se utilizează diferite notaţii, dintre care, cele mai des utilizate
sunt: notaţia aditivă,
(x,y) = x + y (suma lui x cu y), notaţia multiplicativă, (x,y) = x y (produsul lui x cu y).
Definiţie I.2.1.3: O mulţime nevidă A, luată împreună cu două legi de compoziţie interne:
"+": A x A A, (x,y) x + y, " ": A x A A, (x,y) x y, se numeşte inel dacă sunt
îndeplinite următoarele
axiome:
G) (A, +) este grup abelian
G1. (x + y) + z = x + (y + z), ( ) x, y ,z A (asociativitate)
G2. ( ) 0 astfel încît 0 + x = x + 0, ( ) x A (element neutru)
G3. ( ) x A, ( ) (– x) A, x + (–x) = (–x) + x = 0 (element opus)
G4. x + y = y + x, ( ) x, y A (comutativitate)
M) (A, ) este monoid
M1. (x y) z=x (y z), ( ) x, y, z A (asociativitate)
M2. ( )1 A, 1 x=x 1 = x, ( )x A (element unitate)
D) Înmulţirea este distributivă faţă de adunare:
D1. x (y + z) = x y+x z, ( ) x, y, z A
D2. (x + y) z=x z+y z, ( ) x, y, z A
Definiţie I.2.1.4: Un inel se numeşte trivial dacă este format dintr-un singur element care este şi
element nul şi
element unitate.
Definiţie I.2.1.5: Dacă în A operaţia “ ” este comutativă, atunci inelul se numeşte comutativ.
Definiţie I.2.1.6: O mulţime K se numeşte corp (corp comutativ sau câmp), dacă:
C1. K este inel netrivial (inel netrivial comutativ)
C2. ( ) x A, x 0 k, ( ) x–1 K astfel încît x x–1 = x–1 x = 1K
Definiţie I.2.1.7: Fie şi M două mulţimi nevide. Se numeşte lege de compoziţie externă pe M cu
operatori în ,
o aplicaţie xM M, ( x) ( ,x) M.
Definiţie I.2.1.8: Mulţimea se numeşte domeniul operatorilor legii de compoziţie externă .
Pentru = M, obţinem legea de compoziţie internă.
Fie V o mulţime nevidă oarecare şi K corpul numerelor reale sau complexe. Elementele mulţimii
K vor fi numite
scalari. Definim două legi de compoziţie:
"adunarea" (operaţie internă): "+": V x V V, (x,y) x+y V şi
"înmulţirea cu scalari" (operaţie externă): " ":KxV V, ( ,x) ·x V.
Definiţie I.2.1.9: Mulţimea V formează spaţiul liniar sau vectorial peste corpul K, dacă:
G. (V,+) este grup abelian în care elementul neutru este vectorul V

G1. (x + y) + z = x + (y + z), ( ) x, y, z V;
13
G2. ( ) V V, x + V= V+ x = x, ( ) x V;
G3. ( ) x V, ( ) (–x) V astfel încît x + (–x) = (–x) + x = V;

G4. x + y = y + x, ( ) x, y V ;
S1. ( ·x = ·x+ · x, ( ) K, ( ) x V;
S2. · (x + y) = ·x+ · y, ( ) K, ( ) x, y V ;
S3. · · x) = ( · · x, ( ) K, ( ) x V;
S4. 1 x = x, 1 K, ( ) x V.
Definiţie I.2.1.10: Elementele spaţiului V se numesc vectori.
Definiţie I.2.1.11: Spaţiul liniar V este real sau complex după cum corpul K este real sau complex.
I.2.2. Dependenţă şi independenţă liniară. Baza şi dimensiunea unui spaţiu liniar
Definiţie I.2.2.1: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi v1, v2, ... , vn V. Un vector v V este
combianţie
liniară finită a vectorilor v1, v2, ... , vn, dacă există scalarii
1,

2, ... ,
n K, astfel încât:
v= 1 v1 + 2 v2 + + n vn. (I.2.2.1)
Definiţie I.2.2.2: Vectorii v1, v2, ... , vn V se numesc liniar dependenţi sau formează un sistem
liniar dependent,
dacă există scalarii
1,

2, ... ,
n K, nu toţi nuli, astfel încât:
1 v1 + 2 v2 + + n vn = V. (I.2.2.2)
Definiţie I.2.2.3: Vectorii v1, v2, ... , vn V se numesc liniar independenţi sau formează un sistem
liniar
independent, dacă relaţia (I.2.2.2) este îndeplinită dacă şi numai dacă
1=

2= =
n= 0.
Teorema I.2.2.1: Vectorii v1, v2, ... , vn V sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă cel puţin
unul dintre ei se
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori.
Teorema I.2.2.2: Orice submulţime nevidă a unui sistem de vectori liniar independent constitue
un sistem liniar
independent.
Teorema I.2.2.3: Orice suprasistem al unui sistem de vectori liniar dependent constitue un sistem
liniar
dependent.
Teorema I.2.2.4: Orice sistem de vectori liniar care conţine vectorul nul este un sistem liniar
dependent.
Teorema I.2.2.5: Un sistem de vectori din spaţiul liniar (􀀀 n ,􀀀 ) este liniar independent dacă şi
numai dacă
rangul matricei având pe coloane vectorii sistemului într-o bază oarecare a spaţiului liniar este
egal cu numărul
de vectori.
Definiţie I.2.2.4: O mulţime de vectori G V este sistem de generatori pentru spaţiul liniar V dacă
orice vector
v V se scrie ca o combinaţie liniară finită de vectori din G, adică: ( )v V, ( )
1,

2, ... ,
n K astfel încât:
v= 1 v1 + 2 v2 + + n vn, unde v1, v2, ... , vn G.
Teorema I.2.2.6: Orice mulţime de vectori G ai lui V care conţine un sistem de generatori ai lui V
formează un
sistem de generatori ai lui V.
Definiţie I.2.2.5: O mulţime de vectori B V formează bază a spaţiului liniar V, dacă:
a) vectorii din B sunt liniar independenţi;
b) B este un sistem de generatori pentru V.
Definiţie I.2.2.6: O bază în care se ţine seama de ordinea vectorilor se numeşte reper.
Teorema I.2.2.7: Orice două baze ale unui spaţiu vectorial au acelaşi număr de vectori.
Teorema I.2.2.8 :(teorema bazei) : Fie V un spaţiu liniar de dimensiune finită peste corpul K, v
V şi fie B Vo
bază a spaţiului liniar V. Orice vector v V se exprimă în mod unic ca o combinaţie liniară a
vectorilor din B.
Teorema I.2.2.9: Fie V un spaţiu liniar nenul peste corpul K, un sistem liniar independent X V
şi un sistem de
generatori G V, astfel încât X G. Atunci există o bază B a lui V, astfel încât X B G.
Consecinţă I.2.2.1(de existenţă a bazei) : Fie V un spaţiu liniar nenul peste corpul K. Atunci
pentru orice sistem de
generatori G V se poate extrage o bază.
Consecinţă I.2.2.2: Orice spaţiu liniar nenul de tip finit are o bază.
14
Consecinţă I.2.2.3 (lema de completare): Fie V un spaţiu liniar nenul de tip finit peste corpul K.
Atunci pentru
orice sistem de vectori liniar independent X V poate fi completat până la o bază.
Teorema I.2.2.10 (a înlocuirii sau a lui Steinitz) : Fie B = e1, e2, ... , en o bază a spaţiului liniar
V şi F = f1, f2,
... , fp o mulţime de vectori liniar independenţi din V. Avem:
a) p n
b) E1 = f1, f2, ... , fp, ep+1, ... , en este, de asemenea, bază în V.
Consecinţă I.2.2.4: Un sistem de vectori liniar independenţi F poate fi completat până la o bază
E1 în V.
Consecinţă I.2.2.5 : Baza este constituită dintr-un sistem de vectori liniar independenţi, maximal
faţă de relaţia de
incluziune.
Consecinţă I.2.2.6: Baza unui spaţiu liniar nu este unică; toate bazele sunt formate din acelaşi
număr de vectori
(în acelaşi spaţiu).
Consecinţă I.2.2.7: Într-un spaţiu vectorial nenul de tip finit numărul de vectoriai unui sistem
liniar independent
este mai mic sau egal decât numărul de vectori ai oricărui sistem de generatori.
Definiţie I.2.2.7: Spaţiul X V este o familie liniar independentă maximală, dacă din faptul că X
X’ şi X ≠
X’ X nu este liniar independentă.
Definiţie I.2.2.8: Spaţiul X V este un sistem minimal de generatori pentru V, dacă din faptul că
X X’ şi X ≠
X’ X nu este un sistem de generatori pentru V.
Teorema I.2.2.11 : O mulţime de vectori B V este o bază a spaţiului liniar V, dacă şi numai
dacă B este liniar
independent maximal.
Teorema I.2.2.12 : O mulţime de vectori B V este o bază a spaţiului liniar V, dacă şi numai
dacă B este un
sistem minimal de generatori pentru V.
Definiţie I.2.2.9: Spaţiul V se numeşte finit dimensional dacă posedă o bază finită; în caz contrar
V se numeşte
infinit dimensional.
Teorema I.2.2.13 (cardinalul bazei) : Fie V un spaţiu liniar nenul de tip finit peste corpul K. Toate
bazele lui V
sunt finite şi au acelaşi număr de elemente.
Definiţie I.2.2.10: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K. Dacă V are o bază formată din n elemente,
atunci
numărul n se numeşte dimensiunea spaţiului V şi se notează dim (V,K) sau simplu dim (V).
Teorema I.2.2.14: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K. Dacă F, G sunt două baze finite ale
spaţiului liniar V
atunci ele au acelaşi număr de vectori.
Teorema I.2.2.15: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K, dim (V)= n. Un sistem de vectori v1, v2, ... ,
vn V
formează o bază a spaţiului liniar V dacă şi numai dacă este liniar independent.
Teorema I.2.2.16: Fie V un spaţiu liniar de dimensiune finită peste corpul K şi V1, V2 V
subspaţii vectoriale ale
lui V. Atunci :
dim (V1 + V2)= dim (V1)+ dim (V2) - dim (V1 ∩ V2).
Consecinţă I.2.2.7 : Fie V un spaţiu liniar peste corpul K, dim (V)= n, n 􀀀 * . Atunci :
Orice vector din V are n coordonate în orice bază;
Orice sistem de vectori liniar independent are cel mult n vectori.
Considerăm n vectori în spaţiul aritmetic real 􀀀 m şi ne propunem să găsim o metodă practică
pentru a
studia dependenţa sau independenţa lor.
Fie
11 12 1
21 22 2
12
12

, , ... ,
n
n
n
m m mn

aaa
aaa
vvv
aaa

, vectori în 􀀀 m.

Să analizăm o relaţie de forma (combinaţie liniară nulă):

1 v1 + 2 v2 + + n vn = V (I.2.2.5)

care se scrie echivalent

15
1 11 2 12 1
1 21 2 22 2
1122
0
0
0
nn
nn
m m n mn

aaa
aaa
aaa

(I.2.2.6)
Matricea sistemului (I.2.2.6) este matricea A având drept coloane coordonatele vectorilor v1, v2, ...
, vn, adică

n n nn
n
n

aaa
aaa
aaa
A

12
21 22 2
11 12 1

.
Dacă n m, adică numărul vectorilor depăşeşte dimensiunea spaţiului, în mod necesar,
vectorii v1, v2, ... , vn sunt
liniar dependenţi.
Presupunem n m.
Dacă rang A = n (numărul vectorilor) sau det A 0, atunci sistemul (I.2.2.6) este compatibil
determinat, admite
numai soluţia banală,
1=

2= =
n= 0, deci v1, v2, ..., vn sunt liniar independenţi.
Dacă rang A n sau det A = 0, atunci sistemul (I.2.2.6) este compatibil nedeterminat, admite şi
soluţii nebanale,

i 0 astfel încât să aibă loc relaţia, deci v1, v2, ... , vn sunt vectori liniar dependenţi.
Exerciţii rezolvate
1. Se dau vectorii: v1 = (1, 3, 2), v2 = (1, -2, 3), v3 = (-1, 2, -2) şi v = (x1, x2, x3)
a) Să se calculeze: v1 - 3v2 - v3; 3v1 + v2 - 4v3;
b) Să se determine x1, x2, x3 astfel încât v = 2v1- v2 + v3;
c) Să se determine , , astfel încât v1 + v2 + v3 = (0, 5, 2).
Rezolvare:
a) v1 - 3v2 - v3 = (1, 3, 2) - 3 (1, -2, 3) - (-1, 2, -2) = (-1, 7, -5)
3v1 + v2 - 4v3 = 3 (1, 3, 2) + (1, -2, 3) - 4 (-1, 2, -2) = (8, 1, 17)
b) (x1, x2, x3) = 2 (1, 3, 2) - (1, -2, 3) + (-1, 2, -2) = (0, 10, -1)
c) Fie , , 􀀀, v1 + v2 + v3 = (0, 5, 2) (1, 3, 2) + (1, -2, 3) + (-1, 2, -
2) = (0, 5, 2)

,3 2 2 ,2 3 2 = (0, 5, 2)

3
2
1
2322
3225
0
2. Se dau vectorii: v1 = (1, -4, 2), v2 = (2, 1, -1), v3 = (-2, 2, 3) şi v = (a, 2, 3 ). Să se determine a
􀀀,
astfel încât v să fie o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3.
Rezolvare :
Fie , , 􀀀, v1 + v2 + v3 = v (1, -4, 2) + (2, 1, 1) + (-2, 2, 3) = (a, 2,
3)

2 2 , 4 2 ,2 3 = (a, 2, 3)

22
422
233
a

A=
122
412
213

det A =
122
412
213
= 33 0 sistemul este compatibil

nedeterminat, admite soluţie pentru a 􀀀 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar

independenţi. v se poate

scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3 pentru a 􀀀.

3. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori în funcţie de parametrii care intervin.
16
a) v1 = (-1, 2, a), v2 = (a, 0, 0), v3 = (0, 1, 1); b) v1 = (a, a, a), v2 = (b, 2b-1, b), v3 = (2, 3, b+3).
Rezolvare:
a) Fie , , 􀀀, v1 + v2 + v3 = 0 (-1, 2, a) + ( a, 0, 0) + (0, 1, 1) = (0,
0, 0)
(- +a ,2 + ,a + ) = (0, 0, 0) (*)
0
20
0
a
a

A=
10
201
01
a
a

det A =
10
201
01
a
a

= a 2 –2 a . Din a 2 –2 a = 0 a 1 = 2; a 2 = 0; dar a 􀀀* a=2

Dacă det A = 0, a = 2, atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite şi soluţii nebanale,
deci vectorii v1,
v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.
Dacă det A 0, a 􀀀* {2} , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia
banală, 0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
b) Fie , , ___________􀀀 , v1 + v2 + v3 = 0 (a, a, a) + (b, 2b-1, b) +
(2, 3, b+3) = (0, 0, 0)
(a ,a ,a ) + (b , (2b-1) ,b ) + (2 ,3 , (b+3) ) = (0, 0, 0)
(a +b +2 ,a +(2b-1) +3 ,a +b +(b+3) ) = (0, 0 ,0)
(*)

( 3) 0
(2 1) 3 0
20

abb
ab
ab
A=

3
213
2
abb
ab
ab
det A =
3
213
2

abb
ab
ab

=a b 1 b 1

Din a b 1 b 1 =0 0; 1; 1 1 2 a b b

Dacă det A = 0, a 0; b 1,1 , atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite
şi soluţii nebanale, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.

Dacă det A 0, a 0; b 􀀀\ 1,1 , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat,

admite soluţia banală,
0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
4. Fie vectorii: v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 2), v3 = (1, 2, 3), v4 = (5, -1, 3) şi v5 = (2, 3,-1).
a) Vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi?
b) Exprimaţi vectorii v4 şi v5 ca nişte combinaţii liniare de v1, v2, v3.
Rezolvare:
a) Metoda I:
Fie , , 􀀀, v1 + v2 + v3 = 0 (1, 1, 1) + (1, 1, 2) + (1, 2, 3) = (0, 0, 0)

( + + , + +2 , +2 +3 ) = (0, 0, 0)

230
20
0
0
0
0

vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi.

Metoda II:
A=

123
112
111
det A =
123
112
111
= -1 0 vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
17
b)
11152
11213
12331

11152
00161
01223

10175
00161
01223
0 1 0 10 5
00161
10016
v4 = v1 +10v2 - 6v3 , v5 = 6v1 - 5v2 + v3
5. Să se determine a 􀀀 pentru ca vectorii: v1 = (1, a, 0), v2 = (a, 1, 1) şi v3 = (1, 0, a) să formeaze
o
bază în 􀀀 3 .
Rezolvare:
a) Fie , , 􀀀, v1 + v2 + v3 = 0 (1, a, 0) + ( a, 1, 1) + (1, 0, a) = (0, 0,
0)
( +a ,a + , +a ) = (0, 0, 0)
(*)

0
0
0

a
a
a
A=
a
a
a
01
10
11

det A = 2 2

01
10
11
aa a
a
a
a

Din a a 2 a 2 = 0 0, 2, 2; 123 a a a

Dacă det A 0, a 􀀀\ 2, 0, 2 , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat,

admite soluţia
banală, 0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
Pentru ca vectorii v1, v2, v3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector
v = (x, y, z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3: v1+ v2 + v3 = v
(**)
z
y
x

a
a
a

Sistemul (**) este compatibil determinat pentru a 􀀀\ 2, 0, 2 .

Deci vectorii v1, v2 şi v3 formează o bază.

6. Se dau în 􀀀 3 vectorii : v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,a), v3 = (0,2,1) şi v4 = (1,1,1).
a) Să se afle valorile parametrul real a pentru ca sistemul de vectori {v1, v2, v3} să fie liniar
dependent şi în acest
caz, să se determine relaţia dintre vectorii consideraţi.
b) Pentru a = 0 să se arate că vectorii v1, v2, v3 formeză o bază şi apoi să se afle relaţia de
dependenţă liniară a
vectorului v4 în această bază.
Rezolvare:
a) Fie , , 􀀀, v1 + v2 + v3 = 0 (1,0,-1) + ( 2,1,a) + (0,2,1) = (0,0,0)

( +2 , +2 ,- +a + ) = (0,0,0) (*)
0
20
20

a
A=

11
012
120
a

det A =
11
012
120
a
= -2 a - 3 Din -2 a - 3 = 0 a = - 3/2

Dacă det A = 0, a 3/ 2 atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite şi

soluţii nebanale, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.
18
Dacă det A 0, a 􀀀\ 3/ 2 atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite
soluţia banală, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.

b) Fie a = 0 􀀀\ 3/ 2 v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,0), v3 = (0,2,1), vectorii v1, v2 şi v3 sunt

liniar independenţi.
Pentru ca vectorii v1, v2, v3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector
v = (x,y,z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3: v1 + v2 + v3 = v
(1,0,-1) + ( 2,1,0) +
(0,2,1) = (x,y,z) ( +2 , +2 ,- + ) = (x,y,z) (**)

z
2y
2x

Sistemul (**) este compatibil

determinat. Deci vectorii v1, v2 şi v3 formează o bază.
Metoda I:
Fie , , 􀀀, v1 + v2 + v3 = v4 (1,0,-1) + ( 2,1,0) + (0,2,1) = (1,1,1)

( +2 , +2 ,- + ) = (1,1,1)
1
21
21

0
1
1

Relaţia de dependenţă liniară este : - v1 + v2

= v4
Metoda II:
1201
0121
1011
1201
0121
0212

1201
0303
0212

0010
0101
1001

Relaţia de dependenţă liniară este : - v1 + v2 = v4

Exerciţii propuse:
1. Fie vectorii v1 = (2, 1, 3), v2 = (1, -1, 3) şi v3 = (1, 0, 2). Se poate scrie vectorul v3 ca o combinaţie
liniară de vectorii v1 şi v2?
2. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori în funcţie de parametrii care intervin.
a) v1 = (a, 1, 1), v2 =(1, b, 1), v3 = (1, 1, c); b) v1 = (a, b, 1), v2 =(a + 1, b + 1, c), v3 = (a + 2, b + 2,
c2).
3. Să se studieze natura sistemului de vectori v1 = (-1, 2, x), v2 = (x, 0, 0), v3 = (0, 1, 1), x 􀀀 * în
funcţie
de parametrul care intervine şi în caz de dependenţă liniară să se scrie relaţia dintre ei.
4. Să se determine a 􀀀 pentru ca vectorii : v1 = (a +1, 1- a) şi v2 = (1- a, 1+ a) formează o bază
în 􀀀 2 .
5. Se dau în 􀀀 3 vectorii : v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,a), v3 = (0,2,1) şi v4 = (1,1,1).
c) Să se afle valorile parametrul real a pentru ca sistemul de vectori {v1, v2, v3}să fie liniar
dependent.
d) Pentru a = 0 să se arate că vectorii v1, v2, v3 formeză o bază şi apoi să se afle relaţia de
dependenţă liniară a
vectorului v4 în această bază.
6. În 􀀀 3 se dau vectorii : v1 = (1,1,1), v2 = (1,1,2), v3 = (1,2,3).
a) Să se arate că aceştia formează o bază.
b) Să se determine coordonatele vectorilor x = (5,-1,3) şi y = (2,3,-1) în această bază.
7. Se dau în 􀀀 3 vectorii : v1 = (a, 1, 1), v2 = (1, a, 1), v3 = (1, 1, a) şi v = (1, 2, 3).
a) Să se analizeze natura vectorilor v1, v2, v3 în funcţie de parametrul real a.
b) Să se aleagă o valoare pentru parametrul real a astfel încât v1, v2, v3 să formeze o bază şi apoi
să se afle
coordonatele vectorului v în această bază.
19
I.2.3. Transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n în care considerăm două baze: E = e1, e2, ... , en , nu
neapărat
canonică şi G = g1, g2, ... , gn . Un vector oarecare v V se exprimă în cele două baze sub
formele:

112212

1
, , , ... ,
n
nniiEn
i

v xe xe xe xe sau v x x x

(I.2.3.1)

112212

, , , ... ,
n
nnjjGn
j

v yg yg y g y g sau v y y y

(I.2.3.2)

Aşadar, setul de numere 12 , , ... , n x x x se numesc coordonatele lui v relativ la baza E

şi setul de numere

12 , , ... , n y y y se numesc coordonatele lui v relativ la baza G. Ne interesează legătura

dintre coordonatele
vectorului v în cele două baze. Vectorii g j n j, 1, , ca elemente (puncte) ale spaţiului V se pot
exprima în baza E
astfel:
1 111 12 2 1
2 211 222 2
1122
1122

............................................
............................................
nn
nn
j j j jnn
n n n nnn

gaeaeae
gaeaeae
gaeaeae
gaeaeae

(I.2.3.3) sau
1 11 12 1 1
2 21 22 2 2
12
n
n
n n n nn n

gaaae
gaaae
gaaae

(I.2.3.4)
Matricea A =
ij i, j 1,n a
se numeşte matricea schimbării de la baza E la baza G.
Teorema I.2.3.1: Matricea schimbării de la bază E la baza G este inversabilă şi inversa ei este
matricea schimbării
de la bază G la baza E.
Deoarece vectorii gj sunt liniar independenţi atunci matricea A este nedegenerată. Avem:
*
111111111
nnnnnnnnn
G j j j ji i ji j i ji j i ji j i
jjijiijij

vygyaeayeayeaye

(I.2.3.5)
şi, din faptul că exprimarea unui vector într-o bază este unică, obţinem:
1

, 1,
n
i ji j
j

xayin

(I.2.3.6)
sau
1 11 1 21 2 1 1 11 21 1 1
2 12 1 22 2 2 2 12 22 2 2
112212

..............................................
nnn
nnn
n n n nn n n n n nn n

xayayayxaaay
xayayayxaaay
sau
xayayayxaaay

,
de unde rezultă vE
t= At vG
t.

Matricea A este nedegenerată (det. A 0), adică are inversă, deoarece sistemul neomogen
(I.2.3.3) în
necunoscutele e1, e2, ... , en trebuie să aibă soluţie unică, de unde rezultă:
vG
t = (At)–1 vE
t

(I.2.3.7)
relaţie care exprimă formula de transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazei.
20
1. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en şi G = g1, g2, ... , gn două baze în
V, unde e1 =

11 21 1 , ,..., n e e e , e2 = 12 22 2 , ,..., n e e e , … , en = n n nn e ,e ,...,e 1 2 , g1 =

11 21 1 , ,..., n g g g , g2 = 12 22 2 , ,..., n g g g , …

, gn = n n nn g , g ,..., g 1 2 şi un vector oarecare vE V. Să se determine matricea

schimbării bazelor E, G şi să se
stabilească formula de transformare a componentelor vectorului vE prin trecerea de la baza E la
baza G ale spaţiu
liniar 􀀀 n , vG.
Algoritmul de rezolvare aplicând formula (I.2.3.7) este:
1. Alcătuim matricea: [ E / G ] =

n n nn n n nn
nn
nn

eeeggg
eeeggg
eeeggg
... ...
.................................................................
... ...
... ...
1212
21 22 2 21 22 2
11 12 1 11 12 1

;
2. Aplicăm matricei [ E / G ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei E vom obţine
matricea
unitate In, iar în locul matricei G matricea At.
[E/G]=
n n nn n n nn
nn
nn

eeeggg
eeeggg
eeeggg
... ...
.................................................................
... ...
... ...
1212
21 22 2 21 22 2
11 12 1 11 12 1
PGJ

n n nn
n
n

aaa
aaa
aaa
0 0 ... 1 ...
.........................................................
0 1 ... 0 ...
1 0 ... 0 ...
12
12 22 2
11 21 1

=
= [ In / At ],
unde A =
ij i, j 1,n a
este matricea schimbării bazelor E şi G;
Astfel vom obţine vectorii g j n j, 1, , ca elemente (puncte) ale spaţiului V exprimaţi în baza E
, adică
1 111 12 2 1
2 211 222 2
1122

............................................
nn
nn
n n n nnn

gaeaeae
gaeaeae
gaeaeae

3. Determinăm inversa matricei At:

[ At / In ] =

... 0 0 ... 1
.........................................................
... 0 1 ... 0
... 1 0 ... 0
12
12 22 2
11 21 1
n n nn
n
n

aaa
aaa
aaa
PGJ

n n nn
n
n

aaa
aaa
aaa
0 0 ... 1 ' ' ... '
.........................................................
0 1 ... 0 ' ' ... '
1 0 ... 0 ' ' ... '
12
12 22 2
11 21 1

=
=[ In / (At)-1 ];
4. Scriem formula de transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazei: vG
t= (At)–1 vE
t

.
2. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en , G = g1, g2, ... , gn două baze în
V, unde e1 =

11 21 1 , ,..., n e e e , e2 = 12 22 2 , ,..., n e e e , … , en = n n nn e ,e ,...,e 1 2 , g1 =

11 21 1 , ,..., n g g g , g2 = 12 22 2 , ,..., n g g g ,
21

… , gn = n n nn g , g ,..., g 1 2 şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vE V. Să se

determine matricea schimbării
bazelor E, G şi coordonatele vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu liniar 􀀀 n

, vG.
Algoritm de rezolvare:
1. Alcătuim matricea: [ E / G ] =

n n nn n n nn
nn
nn

eeeggg
eeeggg
eeeggg
... ...
.................................................................
... ...
... ...
1212
21 22 2 21 22 2
11 12 1 11 12 1

;
2. Aplicăm matricei [ E / G ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei E vom obţine
matricea unitate
In, iar în locul matricei G matricea At.
[E/G]=

n n nn n n nn
nn
nn

eeeggg
eeeggg
eeeggg
... ...
.................................................................
... ...
... ...
1212
21 22 2 21 22 2
11 12 1 11 12 1
PGJ

n n nn
n
n

aaa
aaa
aaa
0 0 ... 1 ...
.........................................................
0 1 ... 0 ...
1 0 ... 0 ...
12
12 22 2
11 21 1

=
=[ In / At ],
unde A =
ij i, j 1,n a
este matricea schimbării bazelor E şi G;
Astfel vom obţine vectorii g j n j, 1, , ca elemente (puncte) ale spaţiului V exprimaţi în baza E
, adică
1 111 12 2 1
2 211 222 2
1122

...........................................
nn
nn
n n n nnn

gaeaeae
gaeaeae
gaeaeae

3. Alcătuim matricea [ At / vE
t] =
11 21 1 1
12 22 2 2
12

...
...
.........................................
....
n
n
n n nn n

aaax
aaax
aaax

.
4. Aplicăm matricei [At / vE
t] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei At vom obţine matricea
unitate In, iar în locul matricei vE
t avem coordonatelor vectorului în baza G, vG
t.

[At / vE
t] =
11 21 1 1
12 22 2 2
12

...
...
.........................................
....
n
n
n n nn n

aaax
aaax
aaax

PGJ

n y
y
y
0 0 .... 1
.........................................
0 1 ... 0
1 0 ... 0
2
1

= [ I / vG
t ].
5. Aşadar, avem vG = ( y1, y2, … , yn) .
22
3. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en , G = g1, g2, ... , gn două baze în V
, unde e1 =

11 21 1 , ,..., n e e e , e2 = 12 22 2 , ,..., n e e e , … , en = n n nn e ,e ,...,e 1 2 , g1 =

11 21 1 , ,..., n g g g , g2 = 12 22 2 , ,..., n g g g ,

… , gn = n n nn g , g ,..., g 1 2 şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vE V. Să se

determine coordonatele
vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu liniar 􀀀 n , vG.
Algoritm de rezolvare :
1.Se determină vectorul v = (y1, y2, … , yn) astfel: v = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en

v = x1 11 21 1 , ,..., n e e e + x2 12 22 2 , ,..., n e e e + … + xn n n nn e ,e ,...,e 1 2

n n n nn n
nn
nn

yexexex
yexexex
yexexex

1122
2 21 1 22 2 2
1 11 1 12 2 1

............................................
2. Alcătuim matricea [ G / vt ] =

n n nn n
n
n

gggy
gggy
gggy
....
.........................................
...
...
12
21 22 2 2
11 12 1 1

3. Aplicăm matricei [ G / vt ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei G vom obţine
matricea unitate
In, iar în locul matricei vt avem coordonatelor vectorului în baza G, vG
t.

[ G / xt ] =

n n nn n
n
n

gggy
gggy
gggy
....
.........................................
...
...
12
21 22 2 2
11 12 1 1
PGJ

n z
z
z
0 0 .... 1
.........................................
0 1 ... 0
1 0 ... 0
2
1

= [ I / vG
t]

4. Aşadar, avem vG = ( z1, z2, … , zn)

Exerciţii rezolvate:
1. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea
schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind
formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
a) v = (1, -1, 0), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0), g1 = (0, 1, 0), g2 = (-2, 1, 0), g3 = (1, 2, 5);
b) v = (-3, 5, 4), e1= (0,-3,1), e2 = (-2, 1, 0), e3 = (-1,-1,2), g1 = (-2, 2, 1), g2 = (1,-2, 0), g3 = (-3, 0, 1).
Rezolvare :
a)
111021001131001131
110112110112010113
100005100005100005

23
100005
010113
001131

g1 = e2 - e3, g2 = e2 - 3e3, g3 = 5e1 - 3e2 - e3

A=
531
013
011
este matricea schimbării bazelor E şi G.
005100
113010
131001

005100
113010
2 0 10 0 3 1

1 0 0 1 3/2 1/2
2 / 5 1 0 0 1/10 3 /10
1/ 5 0 1 0 3/10 1/10
0 0 1 1/ 5 0 0
0 1 0 2 / 5 1/ 2 1/ 2
1 0 0 1 3/ 2 1/ 2
vG
t=

1/ 5 0 0
2 / 5 1/ 2 1/ 2
1 3/ 2 1/ 2 1 1/ 2
1 1/10
0 1/5

vG = 1/ 2,1/10,1/ 5
b)
021213
311220
102101
603233
311220
102101

1 0 1/ 2 1/ 3 1/ 2 1/ 2
0 1 1/ 2 1 1/ 2 3/ 2
0 0 3/2 4/3 1/2 1/2

0 0 1 8/9 1/3 1/3

0 1 0 5/9 1/3 4/3
1 0 0 7 /9 2/ 3 1/3
g1 = -
9
7 e1 +
9
5 e2 +
9
8 e3, g2 =
3
2 e1 -
3
1 e2 -
3
1 e3, g3 =
3
1 e1 +
3
4 e2 +
3
1 e3
A=

1/3 4/3 1/3

2/3 1/3 1/ 3
7 /9 5/ 9 8/ 9
este matricea schimbării bazelor E şi G.
7 /9 2/3 1/3 1 0 0
5/9 1/3 4/3 0 1 0
8/9 1/3 1/3 0 0 1

5/3 1 0 1 0 1
310014
8/3 1 1 0 0 3

4/3 0 0 1 1 3
310014
1/ 3 0 1 0 1 1

1 0 0 3/4 3/4 9/4

0 1 0 9/4 5/4 11/4
0 0 1 1/ 4 3/ 4 1/ 4
 vG
t=

3 / 4 3/ 4 9 / 4
9 / 4 5 / 4 11/ 4
1/ 4 3 / 4 1/ 4

33
52
42

vG = 3, 2, 2
2. Fie vectorului vE = (1,3,-1) reprezentat în baza E = { e1, e2, e3}. Să se determine coordonatele
vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
a) e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, -1, 0), g3 = (0, 1, -1);
b) e1 = (1, 0, 1), e2 = (1, -1, 0), e3 = (-1, 0, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (0, 1, 0), g3 = (-1, 0, 1).
24
Rezolvare:
a) v = (1, 1, 1) + 3(1, 1, 0) - (1, 0, 1) = (3, 4, 0)
1103
1114
1010
1103
2104
1010

3007
2104
1010

0 0 1 7 /3
0 1 0 2/3
1 0 0 7 /3

vG = (7/3, 2/3, 7/3)

b) v = (1, 0, 1) + 3(1, -1, 0) - (-1, 0, 1) = (5, -3, 0)
1015
1103
1010
2005
1103
1010

0 0 1 5/ 2
0 1 0 11/ 2
1 0 0 5/ 2
vG = (5/2, -11/2, -5/2)
3. Se dau vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (2, 1, 0), e3 = (-3, 2, 1) şi v = - 2e2 + 4e3, şi vectorii g1 = e1 + e2
+ e3,
g2 = e1 + e2 - e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vectorului v în baza formată de
vectorii g1, g2, g3.
 Rezolvare:
Fie E = {e1, e2, e3}, G = { g1, g2, g3}. Din v = - 2e2 + 4e3 vE = (0, -2, 4)
g1 = e1 + e2 + e3, g2 = e1 + e2 - e3, g3 = e1 - e2 + e3
A=

111
111
111
este matricea schimbării bazelor E şi G At =

111
111
111
Metoda I:
111100
111010
111001
111100
002110
020101

1 0 1 1/ 2 0 1/ 2
002110
0 1 0 1/ 2 0 1/ 2

1 0 0 0 1/2 1/2 1 0 0 0 1/2 1/2

0 0 1 1/ 2 1/ 2 0 0 1 0 1/ 2 0 1/ 2
0 1 0 1/ 2 0 1/ 2 0 0 1 1/ 2 1/ 2 0

vG
t=
1/ 2 1/ 2 0
1/ 2 0 1/ 2
0 1/ 2 1/ 2

1
2
1
4
2
0
vG = (1, -2, 1)
Metoda II:
1110
1112
1114

1110
0022
0204

1012
0022
0102
010 2
0011
1001
vG = (1, -2, 1)
4. Se dau vectorii: e1 = (-1, 1, 0), e2 = (0, 2, 1), e3 = (1, -1, 1).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 􀀀 3 .
b) Fie vectorul v = (1, -15, 2). Să se determine coordonatele vectorului v în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vE = (4, -
2, 0) în baza G
= { g1, g2, g3}
25
Rezolvare:
a) Fie , , 􀀀, e1 + e2 + e3 = 0 (-1, 1, 0) + ( 0, 2, 1) + (1, -1, 1) = (0,
0, 0)
(- + , +2 - , + ) = (0, 0, 0)

0
20
0
0
0
0

vectorii e1, e2 şi e3 sunt liniar independenţi.

Pentru ca vectorii e1, e2, e3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice
vector e = (x, y, z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor e1, e2, e3: e1+ e2 + e3 = e
(*)

z
2y
x

A=
011
121
101
det A = 2 0
011
121
101

Sistemul (*) este compatibil determinat. Deci vectorii e1, e2 şi e3 formează o bază.
b) Metoda I:
Fie , , 􀀀, e1 + e2 + e3 = v (-1, 1, 0) + ( 0, 2,1 ) + (1, -1, 1) = (1, -
15, 2)
(- + , +2 - , + ) = (1,- 15, 2)

2
2 -15
1
9
7
8

v = 8e1 - 7e2 + 9e3 v = (8, -7, 9)

Metoda II :
1011
1 2 1 15
0112

1011
0 2 0 14
0112
1011
0107
0019

0019
0107
1008
v = 8e1 - 7e2 + 9e3 vE = (8, -7, 9)
c) Din g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3
A=
111
012
210
este matricea schimbării bazelor E şi G. At =

021
111
201

021001
111010
201100

201100
111010
201021
400121
110011
201021

0 0 1 1/ 2 1 1/ 2
0 1 0 1/ 4 1/ 2 3/ 4
1 0 0 1/ 4 1/ 2 1/ 4
(At)-1 =
1/ 2 1 1/ 2
1/ 4 1/ 2 3/ 4
1/ 4 1/ 2 1/ 4

vG
t=

1/ 2 1 1/ 2
1/ 4 1/ 2 3/ 4
1/ 4 1/ 2 1/ 4

0
2
4
=
4
2
0
vG = (0, 2 ,4)
26
Exerciţii propuse:
1. Să se determine matricea schimbării bazelor E şi G în următoarele cazuri:
a) E = {(5, 1), (1, 2)}; G = {(1, 0), (0, 1)} în 􀀀 2 ;
b) E = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1,0, 0)}; G = {(2, 0, 3), (-1, 4, 1), (3, 2, 5)} în 􀀀 3 .
2. Să se stabilească matricea schimbării bazelor şi formula de transformare ale componentelor
unui vector
vE prin trecerea de la E = { e1, e2, e3} şi G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
e1 = (1,0, 1), e2 = (1, 1, 1), e3 = (1, 1, 0), g1 = (2, 0, 1), g2 = (-1, 2, 0), g3 = (1, 0,-1).
3. Fie bazele E = { e1, e2, e3} şi G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde :
e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1), g1 = (1, 0, 0), g2 = (1, 1, 0), g3 = (1, 1, 1)
a) Să se determine matricea schimbării bazelor E şi G.
b) Să se determine componentelor unui vectorului vE = (2,-3,1) prin trecerea de la E la G.
4. Fie vectorului vE = (2, -5, 0) reprezentat în baza E = {e1, e2, e3} şi fie baza G = {g1, g2, g3 ale
aceluiaşi
spaţiu liniar, unde:
e1 = (1, 0, 0), e2 = (2, 1, 0), e3 = (-3, 2, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, 0, 1), g3 = (0, 1, 1).
a) Să se stabilească matricea schimbării bazelor.
b) Să se exprime vectorului vG în baza G.
5. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea
schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind
formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
a) v = (3, 0, 2), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0), g1 = (0, 1, 0), g2 = (-2, 1, 0), g3 = (1, 2, 3);
b) v = (2, -3, 5), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0),g1 = (0, 1, 0), g2 = (-1, 1, 0), g3 = (0, 1, 2).
6. Fie vectorului vE = (1,3,-1) reprezentat în baza E = { e1, e2, e3}. Să se determine coordonatele
vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
e1 = (1, 0, 0), e2 = (-1, 1, 2), e3 = (2, -1, 2), g1 = (1, 0, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 = (-1, 1, 1).
7. Se dau vectorii: e1 = (1, 0, 1), e2 = (2, 0, 1), e3 = (1, 1, ).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 􀀀 3 .
b) Să se determine coordonatele vectorului v = (1, -3, 0) în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = e1 + e2, g2 = e2, g3 = -2e1 + 2e2 + e3. Să se determine coordonatele v în baza G
= { g1, g2, g3}
I.2.4. Subspaţii liniare
Definiţie I.2.4.1: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0 V o submulţime nevidă.
Submulţimea V0
este un subspaţiu liniar dacă:
a) x + y V0, ( ) x, y V0,
b) ·x V0, ( ) K, ( ) x V0.
Teorema I.2.4.1: Fie V0 V este subspaţiu liniar dacă şi numai dacă
·x+ ·y V0, ( ) K, ( ) x, y V0 .
Definiţie I.2.4.2: Fie A o mulţime nevidă a spaţiului liniar V. Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare
finite de
vectori din A este un subspaţiu liniar al lui V, numit subspaţiul generat de submulţimea A, notat
S(A)
(acoperirea liniară a lui A). Conform definiţiei date avem:

, , , 1,
n
iiii
i

SAx xxA Kin

 (I.2.4.1)
Teorema I.2.4.2: S ( A ) este un subspaţiu liniar al lui V.
Teorema I.2.4.3: Sunt adevărate afirmaţiile :
a) S ( A ) este cel mai mic subspaţiu liniar care conţine pe A în sensul relaţiei de incluziune ;
b) S ( A ) este intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ce conţin pe A.
27
Teorema I.2.4.4: Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii ale spaţiului liniar V, atunci:
a) mulţimea V1 + V2 = x = x1+ x2 x1 V1, x2 V2 numită suma dintre V1 şi V2 este un spaţiu
liniar al lui V;
b) V V 1 2 este un subspaţiu liniar al lui V.
Definiţie I.2.4.4: Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii liniare ale lui V şi x V1+V2, descompunerea x
= x1 + x2, x1
V1, x2 V2 este unică numai în cazul V V 1 2 = V . În această situaţie suma V1 + V2 se
numeşte sumă directă şi
se notează cu V V 1 2 .
Definiţie I.2.4.5: Dacă V V 1 2 = V, atunci V1 şi V2 se numesc subspaţii suplimentare.
Definiţie I.2.4.6: Fie V1, V2, ... , Vn subspaţii liniare ale spaţiului liniar V. Se numeşte suma acestor
subspaţii, se
notează U =
1
n
i
i

mulţimea: U = x( )i 1, n, ( ) xi Vi astfel încât 12 ... n x x x x.

Teorema I.2.4.5: U este un subspaţiu liniar a lui V.
Definiţie I.2.4.7: Fie V1, V2, ... , Vn subspaţii liniare ale spaţiului liniar V de tip finit. Se numeşte
suma directă
acestor subspaţii, se notează V =
1
n
i
i
V

sau 1 2 ... n V V V V , dacă orice vector din V se scrie în mod unic ca

o sumă de vectori din V1, V2, ... , Vn.
Teorema I.2.4.6: Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare a n vectori formează un subspaţiu
vectorial.
Teorema I.2.4.7: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0 V o submulţime nevidă. Dacă
submulţimea V0
este un subspaţiu liniar atunci:
a) dim(V0) dim(V) ;
b) Dacă dim(V0) = dim(V) atunci V0 = V.
Teorema I.2.4.8 ( teorema dimensiunii pentru subspaţii liniare ): Fie spaţiul liniar V cu dim (V) = n,
n 􀀀 * şi fie
duoă subspaţii liniare V1 şi V2 ale lui V. Atunci au loc :
dim(V1 + V2) = dim(V1) + dim(V2) – dim(V1 ∩ V2).
Teorema I.2.4.9 : Următoarele afirmaţii sunt echivalente :
a) V =
1
n
i
i

; b) V =
1
n
i
i

şi
,1

{ }, ( ) 1,
n
ij
jij

VVIin

; c) V =
1
n
i
i

şi dim(V) =
1

dim( )
n
i
i

.
Test de control nr.1
1. Să se determine rangul matricei: A=
3 7 8 9 13
1 5 8 5 12
12113
21120
11234
2. Să se rezolve sistemul şi să se precizeze o soluţie de bază:

221
22
1
124
1234
1234

xxx
xxxx
xxxx
28
3. Să se determine soluţia generală a sistemelor:
123
123
123

2399
2427
3 4 13 8
xxx
xxx
xxx
4. Să se determine inversa matricei: A =
1111
1011
1101
1110

5. Se dau în 􀀀 3 vectorii : v1 = (1,a,-1), v2 = (1,5,a), v3 = (0,2,a).

a) Pentru ce valori a parametrul real a vectorii v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se aleagă o valoare pentru parametrul real a astfel încât v1, v2, v3 să formeze o bază şi apoi
să se afle
coordonatele vectorului v4 = (1,1,-5) în această bază.
6. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea
schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind
formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
v = (1, 2, 3), e1 = (1, 1, 0), e2 = (1, 0, 0), e3 = (1, 1, 1), g1 = (0, 1, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 = (1, 0, 1).
7. Se dau vectorii: e1 = (-1, 1, 0), e2 = (0, 2, 1), e3 = (1, -1, 1).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 􀀀 3 .
b) Fie vectorul v = (1, -15, 2). Să se determine coordonatele vectorului v în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vE = (4, -
2, 0) în baza G
= { g1, g2, g3}
29
Unitatea de învăţare II. Analiză matematică
În acest capitol sunt prezentate într-o sinteză accesibilă specialiştilor în economie câteva elemente
de
bază din teoria şirurilor şi seriilor de numere reale, şirurilor şi seriilor de funcţii şi din teoria funcţiilor
de mai
multe variabile, punându-se accent pe derivatele parţiale a funcţiilor de mai multe variabile. O
secţiune
importantă a acestui capitol este cea legată de teoria extremelor cu aplicaţii în problema ajustării
analitice care
permit elaborarea prognozelor economice şi a extremelor condiţionate.
II.1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE
II.1.1. Şiruri de numere reale

Fie 􀀀 0,1, 2, mulţimea numerelor naturale şi 􀀀 * 1, 2, .

Definiţia II. 1.1[3]: Se numeşte şir de numere reale o funcţie f :􀀀 􀀀 . Notăm valorile ei prin:

, nf n a 􀀀n 􀀀.

Se notează nnnn a sau a 􀀀 , unde an este termenul general al şirului dacă n nu este
finit şi termenul de
rang n (de ordin n) dacă n este fixat.

Definiţia II.1.2: Şirul nn a 􀀀 se numeşte monoton crescător dacă 1, ( ) n n a a n 􀀀 şi

monoton
descrescător dacă 1, ( ) n n a a n 􀀀.

Definiţia II.1.3: Şirul nn a 􀀀 se numeşte strict crescător dacă 1, ( ) n n a a n 􀀀 şi

strict descrescător
dacă 1, ( ) n n a a n 􀀀.

Definiţia II.1.4: Un şir nn a 􀀀 este mărginit dacă există un număr real M > 0, astfel încât:
|an| < M, ( )n 􀀀 sau –M < an <M , ( )n 􀀀.

Definiţia II.1.5: Şirul nn a 􀀀 se numeşte convergent către un număr a 􀀀 , dacă orice

vecinătate a lui a
conţine termenii şirului, cu excepţia unui număr finit de termeni.

Observaţie: O vecinătate a numărului a 􀀀 este de forma V a ,a , 0.

Definiţia II.1.6: Numărul a se numeşte limita şirului şi vom scrie lim n n
aa

pentru n → ∞.

Teorema II.1.1 (caracterizarea şirurilor convergente): Şirul nn a 􀀀 este convergent către a

􀀀 dacă şi

numai dacă, pentru orice 0 există un rang N 􀀀 , astfel încât, oricare ar fi n N

, să avem:
n a a .
Definiţia II.1.7: Un şir care nu este convergent se numeşte şir divergent . Pentru a = +∞ sau a = –∞,
avem:

lim ( ) 0, ( ) ,,() nnn

a N a nN

lim ( ) 0, ( ) ,,() nnn

a N a nN

􀀀
Definiţia II.1.8: Se numeşte şir cu limită un şir pentru care, lima a, n n

a 􀀀 􀀀 , .
Teorema II.1.2: Orice şir monoton are limită.
Teorema II.1.3 ( Criteriul lui Weierstrass): Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
Teorama II.1.4 (Lema lui Cesaro): Orice şir mărginit conţine un subşir convergent.
30

Definiţia II.1.8: Un şir nn a 􀀀 se numeşte fundamental (şir Cauchy) dacă şi numai dacă: pentru
orice

0 , există N 􀀀 astfel încât ___________ mn ( ) m, n N , a

a adică, diferenţa dintre doi termeni ai

şirului, de la un anumit rang, este oricât de mică sau pentru orice 0 , există N 􀀀
astfel încât
() , ( ) , npnn N paa 􀀀 .

Teorema II.1.5 (criteriul lui Cauchy): Un şir nn a 􀀀 de numere reale este convergent dacă şi
numai dacă
este şir fundamental.
Exerciţii rezolvate:
1. Să se studieze convergenţa şirurilor: a) 2
sin1 sin 2 ... sin
3 3 3n
n ; b) 1 1 ... 1
12n
.
Rezolvare:
a) Fie an = 2
sin1 sin 2 ... sin
3 3 3n
n
npn aa =

212

sin1 sin 2 sin sin 1 sin 2 sin ... ...

3 3 3n 3n 3n 3n p
nnnnp

sin1 sin 2 ... sin

3 3 3n
n=

12

sin 1 sin 2 sin

...
3n 3n 3n p
nnnp

sin 1

1212

sin 1 sin 2 sin 1 1 1 ... ...

333333
u
nnnpnnnp

nnnp

1211

1 1 1 1 1 1 ... 1 1 3 1 1 1 1 1 1 1 3 3 3 3 3 1 1 3 2 3 3 3 3
3
p
n p n npnn pn

.
Dar, lim 1 0
n 3n

. Aşadar, avem n p n a a ,( ) 3

n log 1 1 N

,( )p 􀀀 * . Deci şirul

nn a 􀀀 este fundamental, aşadar convergent.

b) n p n a a = 1 1 ... 1 1 ... 1
12nn1np
1 1 ... 1
12n
=
1 1 ... 1
n1n2np

. Pentru n = p avem:
nn a a 2 = 1 ... 1 1
12222
nn
nnn

Deci seria este divergentă.

Exerciţii propuse:
1. Să se studieze convergenţa şirurilor:

a)

sin1 sin 2 ... sin

12231
n
nn

, b) 1 1 ... 1
2n
, c) sin1 sin 2 ... sin
1! 2! !
n
n

Proprietatea II.1.1: Orice şir convergent este mărginit.

Proprietatea II.1.2: Orice şir convergent are o singură limită.
Proprietatea II.1.3: Orice subşir al unui şir convergent este convergent la aceeaşi limită.
31

Teorema II.1.6: Pentru orice şir nn a 􀀀 există un cel mai mic punct limită (finit sau infinit) şi
un cel mai
mare punct limită (finit sau infinit).
Teorema II.1.7: Dacă un şir fundamental conţine un subşir convergent, atunci el este convergent.

Teorema II.1.8 (Criteriul lui Stolz): Fie şirul nn b 􀀀 monoton crescător cu lim
n

bn = . Atunci
lim
n
n
n

a
b
lim
n
1
1
nn
nn

aa
bb

, în ipoteza că a doua limită există.

Exerciţii rezolvate:
1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri: a)
1 2! ... !
!
n
n

; b)
1 22 ... 2
( 1)( 2)
n
nnn

.
Rezolvare:
a) Fie şirurile an = 1 2! ... n! şi bn= n!
Observăm că şirul bn este monoton crescător şi lim
n

bn= lim !
n

=
lim
n
n
n

a
b
lim
n
1
1
nn
nn

aa
bb

= lim1 2! ... ! ( 1)! 1 2! ... !

n ( 1)! !
nnn
nn
lim ( 1)! 1
n ( 1)! !
n
nn

.
b) Fie şirurile an =1 22 ... n2 şi bn= n(n 1) ( n 2) .
Observăm că şirul bn este monoton crescător şi lim
n

bn= lim ( 1) ( 2)
n

nnn

=
lim
n
n
n

a
b
lim
n
1
1
nn
nn

aa
bb

=
1 22 ... 2 ( 1)2 1 22 ... 2 lim
n ( 1) ( 2) ( 3) ( 1) ( 2)
nnn
nnnnnn

2 1
lim
n ( 1) ( 2) ( 3)
n
nnnn

lim 1 1
n 3( 2) 3
n
n

.
Exerciţii propuse:
1. Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:
a) 1 2
2
ababanb
ncdcdcnd
 , a,b,c,d 0; b) 1 2 ... n n
n

; c) 1 1 1 ... 1
n2n

.
II.1.2. Serii de numere reale

Definiţia II.2.1: Fie nn a 􀀀 un şir de numere reale. Se numeşte serie de numere reale (serie
numerică) un şir de numere reale despărţite între ele prin semnul “+”:
12
11

... ...
not not not not
nnnnn
nnnn

aaaaaaa

, unde an este termenul general al seriei.

Fie 1 1 2 1 2 1 2 , , ... , ... , ... n n S aS a aS a a a sau 1 1
1 , 1 nnn
Sa
SSan

S-a obţinut astfel un nou şir nn S 􀀀 , numit şirul sumelor parţiale al seriei. Reciproc, dacă sunt
cunoscute
sumele parţiale Sn, se poate forma seria
1
n
n

cu termenii: 1 1 2 2 1 1 , , ... , , ... nnn aSaSSaSS

pentru care, termenul general al şirului sumelor parţiale este chiar Sn.
Definiţia II.2..2: Seria
1
n
n

se numeşte convergentă dacă şirul nn S 􀀀 este convergent.

32
Definiţia II.2.3: Dacă lim n n
SS

, vom spune că S este suma seriei şi vom scrie

1
n
n

Sa

.
Definiţia II.2.4: Seria
1
n
n

se numeşte divergentă dacă şirul nn S 􀀀 nu este convergent sau şirul nn S 􀀀

nu are limită.
Definiţia II.2.5: Dacă lim n n
S

, vom spune că suma seriei este +∞ sau –∞.

Exemplu (seria geometrică): Fie seria
0

n 1 ... n ...
n

qqq

numită serie geometrică cu raţia q.

convergentă , cu suma 1 , 1, 1
1
divergentă , pentru q 1 sau q 1
n
n

pentru q
q este q

Exemplu (seria armonică generalizată): Fie seria

1 1 1 ... 1 ...
2 3 n , numită serie armonică
generalizată. Această serie este convergentă pentru 1 şi divergentă pentru 1.
Proprietatea II.2.1: Modificarea ordinii unui număr finit de termeni ai seriei nu modifică natura şi nici
suma
ei ,în caz de convergenţă.
Proprietatea II.2.2: Dacă la o serie se adaugă sau se scoate un număr finit de termeni, se obţine o
nouă serie
de aceeaşi natură. Pentru seriile convergente, suma se modifică.
Proprietatea II.2.3: Prin gruparea termenilor unei serii se obţine o nouă serie care are aceeaşi natură
cu
seria dată la început.
Proprietate II.2.4 (Condiţia necesară de convergenţă) [9]: Dacă seria n
n

a este convergentă atunci şirul

nn a 􀀀 este convergent la zero.

Exerciţii rezolvate:
1. Să se calculeze lim
n

an: a) 1 1
1

37
37
nn
nn
n

; b)
1

3 sin
3
n
n
n

0, /
2
a
.
Rezolvare:
a) Notăm: an = 1 1
37
37
nn
n n

, lim
n

an = lim
n 1
1

731
71
3771
7
n
n
n
n

.
b) Notăm: an = 3 sin
3
n
n

a
, lim
n

an = lim3 sin
3
n
nn
a

=
sin
lim 3
3
n
n
n

a
aaa
.
Proprietatea II.2.5: Dacă seria n
n

a este convergentă, atunci şirul sumelor parţiale este mărginit.

Teorema II.2.1 (Criteriul general de convergenţă al lui Cauchy): Seria n
n

a este convergentă dacă şi

numai dacă şirul sumelor parţiale nn S 􀀀 este fundamental , adică pentru orice 0

există N 􀀀

astfel încât, pentru orice n N şi p 􀀀 * , să avem:

33
npnn1n2np SS sau a a a .
Exerciţii rezolvate:
1. Să se determine natura următoarelor serii: a)
1

cos
2n
n

; b)
1

1
n 21
n
n

Rezolvare:
a) Notăm: an =
cos
2n
n
,( )n 􀀀 . Atunci pentru ( ) n, p 􀀀 avem:

1 ... n p n n n p S S a a
1

cos 1 cos
...
2n 2n p
nnp

1 ... 1
2n 2n p =
111
2n 2p

1
2n
Dar lim
n 2n
1
= 0; Deci seria noastră este convergentă.
b) Notăm: an =
1
21
n
n

. Atunci pentru ( ) n, p 􀀀 avem:

1 ... n p n n n p S S a a
2 3 ... 1
212321
nnnp
nnnp

1 1 ... 1
2222
p
Deci seria noastră este divergentă.
Exerciţii propuse:
1. Să se determine natura următoarelor serii: a)
1

sin
n !
n
n

; b)
1

cos
n (2 1) (2 1)
n
nn

; c)
1

1
n n

.
II.1.3. Serii de numere reale cu termeni pozitivi
Definiţia II.3.1: O seria n
n

a se numeşte cu termeni pozitivi , dacă an > 0, n 􀀀.

Teorema II.3.1 (Criteriul comparaţiei):
1. Fie seriile n
n

a,n
n

b , unde an > 0, bn > 0, n 􀀀 . Dacă există un număr natural k, astfel încât

ab n k nn , , atunci:
dacă seria n
n

b este convergentă, atunci seria n

n

a este convergentă;
dacă seria n
n

a este divergentă, atunci seria n

n

b este divergentă.
2. Fie seriile n
n

a,n
n

b , unde an > 0, bn > 0, n 􀀀 . Dacă există un număr natural k, astfel încât

nk
b
b
a
a
n
n
n

n 1 1 , , atunci:
dacă seria n
n

b este convergentă, atunci seria n

n

a este convergentă;
dacă seria n
n

a este divergentă, atunci seria n

n

b este divergentă.
Exerciţii rezolvate:
34
1. Să se studieze natura seriilor: a)
1

1
n ( 2)!
n
n
 ; b)

2 2 3 ... 2
n

e e ne .
Rezolvare:
a) Notăm: 1
n ( 2)!
an
n

. Avem 2
111111
n ( 2)! ( 1)! ( 2)! ( 1)! ( 1) n
anb
n n n n nn n

.
Dar 2
11

1
n
nn

b
n

seria armonică cu 2 1, deci este convergentă, deci conform criteriului

comparaţiei
1, seria
1

1
n ( 2)!
n
n

este convergentă.

b) Notăm: an = 2 e 2 3 e ... 2 n e

n
n

a
a 12 n 1 e
1

1 112 1
nn

=1-
n
1
=
1
1
1
n
n
=
n
n

b
b 1

Dar
22

1
n 1
nn

b
n

este divergent, deci conform criteriului comparaţiei 2, seria dată va fi divergentă.

Exerciţii propuse:
1. Să se studieze natura seriilor: a)
1 37n
n

n
n

; b)
1

1
3n 7n
n

; c)
3
1

1
n nn

Teorema II.3.2 (Criteriul de comparaţie cu limită): Fie seriile n

n

a,n
n

b , unde an > 0, bn > 0,

n 􀀀 şi lim n
n
n

la
b
.
Dacă 0 < l < ∞, atunci cele două serii au aceeaşi natură.
Dacă l = 0 şi seria n
n

b este convergentă, atunci n

n

a este convergentă.
Dacă l = +∞ şi seria n
n

b este divergentă, atunci n

n

a este divergentă.
Observaţie: De obicei, drept serie de comparaţie se ia seria armonică generalizată
1

n n .
Exerciţii rezolvate:
1. Să se studieze natura seriilor: a)
3
2
1

3
n 24
nn
nn

; b) 2
1
ln
n 1
nn
n

Rezolvare:
a) Notăm: an =
3
2

3
24
nn
n n
; bn =
32

1
n
. Calculăm lim
n

n
n

b
a
3
22
2
32

3
lim 2 4 lim 3 3 n 1 n 2 4
nn
nnn
nn
n
.
35
Deci, conform criteriului comparaţie cu limită cele două serii au aceeaşi natură. Dar seria
32
11

1
n
nn

b
n

,
seria armonică generalizată cu
21
3
, este divergentă şi, prin urmare, seria dată va fi divergentă.
b) Notăm: an = 2
ln
1
nn
n

; bn = 1
n
; Calculăm lim
n

n
n

b
a
lim
n 2

ln
1
nn
n

n = lim
n
2
2
2

1 ln
11
nn
n
n
n

=1. Deci cele

două serii au aceeaşi natură. Dar
11

1
n
nn

b
n

este divergent şi, prin urmare, seria dată va fi divergentă.

Exerciţii propuse:
1. Să se studieze natura seriilor: a)
1
3 arcsin 1
9
n
n
n

; b)
1

ln 1 1
n n

; c) 2
1

sin 1
n n

.
Teorema II.3.3 (Criteriul raportului): Fie seria n
n

a , unde an > 0, n 􀀀.
Dacă există un număr natural k şi un număr real q, astfel încât n 1 1, ( )
n

aqnk
a
, atunci seria este
convergentă.

Dacă există un număr natural k şi un numaăr real q, astfel încât q nk

a
a
n
n 1 1, , atunci seria este
divergentă.
Teorema II.3.4 (Criteriul raportului cu limită): Fie seria de termeni pozitivi n
n

a, n 􀀀 şi
presupunem că există lim n 1
n
n

la
a

.
Dacă l < 1, atunci n
n

a este convergentă.
Dacă l > 1, atunci n
n

a este divergentă.
Exerciţii rezolvate:
1. Să se stabilească natura seriilor: a)
1

2 5 8 (3 1)
n 1 5 9 (4 3)
n
n

; b)
1

3n !
n
n
n
n

.
Rezolvare:
a) Notăm:
2 5 8 (3 1)
n 1 5 9 (4 3)
an
n

. Atunci 1
2 5 8 (3 1) (3 2)
n 1 5 9 (4 3) (4 1)
ann
nn

Calculăm 1 lim lim 2 5 8 (3 1) (3 2) 1 5 9 (4 3) lim 3 2 3 1

1 5 9 (4 3) (4 1) 2 5 8 (3 1) 4 1 4
n
nnn
n

lannnn
annnn
Deci seria
1

2 5 8 (3 1)
n 1 5 9 (4 3)
n
n

este convergentă.
36
b) Notăm: an = n
n

n
3 n!
. Atunci
1
11

3 ( 1)!
( 1)
n
nn

an
n
. Calculăm l = lim
n

n
n

a
a 1 lim
n

3
1
n n
n

=3
e
> 1,
deci seria dată este divergentă.
Exerciţii propuse:
1. Să se stabilească natura seriilor: a)

n n
n
2!
!2
; b)
1

21
3n
n

; c) 2
32
1

n nn

, 0, 1.
Teorema II.3.5 (Criteriul rădăcinii): Fie seria de termeni pozitivi n
n

a, n 􀀀.

Dacă există un număr natural k şi un număr real q, astfel încât n a q nk

n 1, , atunci seria este
convergentă.

Dacă există un număr natural k şi un număr real q, astfel încât n a q nk

n 1, , atunci seria este
divergentă.
Teorema II.3.6 (Criteriul rădăcinii cu limită): Fie seria cu termeni pozitivi n
n

a, n 􀀀 şi
presupunem că există lim n
n
n

la

.
Dacă l < 1, atunci seria este convergentă.
Dacă l > 1, atunci seria este divergentă.
Exerciţii rezolvate:
Să se stabilească natura seriilor: a)
1
n
n

n tg a
n
 ,a (0, / 2) ; b) 3333

24
n
n

nnn

Rezolvare:
a) Notăm: an =
n n tg a
n

, Calculăm l = lim
n
n

n a = lim lim lim

n
n
nnn

tg a n tg a n tg a a n a n n a
n

Dacă a 1, adică a 0,1 , atunci seria dată este convergentă.

Dacă a > 1 şi a (0, / 2) , adică a (1, / 2) , atunci seria dată este divergentă.
Dacă a 1, se aplică un alt criteriu.

b) Notăm: 33 2 334
n

n a n n n
Calculăm lim lim 33 2 334 lim 33 2 334
n
nn
nnnn

lannnnnn

3333233323333
323332333

242244
lim
2244n
nnnnnnnnn
nnnnnn

323332333

lim 2 4 0 1
2244n
n
nnnnnn

. Aşadar, seria este convergentă

37
Exerciţii propuse:

Să se stabilească natura seriilor: a) 22

1

512
n
n

nnnn

; b) 2
2
1

sin
n
n

n
n

, 0, 1,
Teorema II.3.7 (Criteriul lui Raabe-Duhamel cu limită): Fie seria cu termeni pozitivi n
n

a,

n 􀀀 şi presupunem că există
1

lim n 1
n
n

lna
a

.
Dacă l < 1, atunci seria este divergentă.
Dacă l > 1, atunci seria este convergentă.
Exerciţii rezolvate:
1. Să se studieze natura seriilor: a)

1 3 5 ... 2 1
n 2 4 6 ... 2
n
n

; b)
3
333
1

!
n 3 1 3 2 ... 3
n
n

.
Rezolvare:
a) Notăm:

n
a n n 2 4 6 ... 2
1 3 5 ... 2 1

Calculăm
1

lim 1 lim 2 2 1 lim 1 1

21212
n
nnn
n

lnannn
a n n

. Aşadar, n
n

a este divergentă.

b) Notăm:
3
333

!
3 1 3 2 ... 3 n
an
n

3
13333

( 1)!
3 1 3 2 ...3 3 1 n
n
a
nn

Calculăm
l= lim
n
1

n 1
n
na
a

3 3 3 3 3

3333

! 3 1 3 2 ... 3 3 1 lim 1
n 3 1 3 2 ... 3 ( 1)!
nnnn
nn

333
333

lim 3 1 1 lim 3 1 1 lim 3 1

n 1 n1 n1
nnnnnn
n n n

, deci seria este convergentă.

Exerciţii propuse:

1. Să se studieze natura seriilor: a) 1

!
n 2 1 2 2 ... 2
n
n

; b) 2
1

(2 )!
4n ( !)
n

n
n

; c)
1

n !
n
n

en
n

.
II.1.4. Serii alternate
Definiţia II.4.1: Se numeşte serie alternată o serie cu proprietatea că semnele termenilor alternează
(produsul a doi termeni consecutivi este strict negativ).
O serie alternată se scrie

1234
1

... 1 n
n
n

aaaaa

, 0 na , n 􀀀 sau

1234

... 1 n
n
n

aaaaa
 , 0 na , n 􀀀
38

Teorema II.4.1 (Criteriul lui Leibnitz): Fie seria alternată 1

1n
n
n

, 0 na , n 􀀀 . Dacă şirul

nn a 􀀀 este descrescător şi converge la zero, adică lim 0 n n

a

, atunci seria este convergentă.

Exemplu: Fie 1

1 1 1 1 1 1 ...
234
n

n n

numită seria armonică alternată, convergentă.

Definiţia II.4.2: Seria n
n

a se numeşte absolut convergentă dacă seria modulelor n

n

a este convergentă.
Definiţia II.4.3: Seria n
n

a se numeşte semiconvergentă dacă este convergentă, iar seria modulelor n

n
 a
este divergentă.
Teorema II.4.2: Dacă seria n
n

a este convergentă şi 0 na , n 􀀀 , atunci seria alternată

1n
n
n

este convergentă.
Exerciţii rezolvate:

1. Să se studieze natura seriilor: a) 1

11
ln
n

n n

; b) 1

131
2
n
n
n

n
 Rezolvare:
a) Fie 1
11
n ln( 1) ln n a a
nn

an este un şir descrescător.

lim
n

an = lim
n

1
ln n
= 0. Conform criteriului lui Leibnitz seria noastră este convergentă.
b) Notăm:
31
n 2n
an

. Atunci 1 1
34
n 2n
an

Metoda I
Fie n 1
n

a
a
1

342
231
n
n
n
n

341321
23162
nn
nn

nn* a 􀀀 este un şir descrescător.

Calculăm lim n n
a

=
lim3 1 lim 3 0
2 2l2
n
nnnn

Conform criteriului lui Leibnitz seria 1

131
2
n
n
n

n
 este convergentă.
Metoda II
Calculăm lim
n
n1
n

a
a
lim

3411
2312
n
n

. Deci, conform criteriul raportului cu limită seria

1

31
2n
n

este convergentă. Aşadar, seria 1

131
2
n
n
n

n
 este convergentă.
Exerciţii propuse:

1. Să se studieze natura seriilor: a)

2
3
1

2
1
1
n
n
n
n

n
n

; b) 1

5
1

1 sin 1 n
n n

; c)
1

11
( 1)( 2)
n

n nn
 .

39
II.2. ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII
II.2.1. Şiruri de funcţii

Definiţia II.2.1.1: Fie A 􀀀 o submulţime a numerelor reale, nevidă şi f I , f :A 􀀀

􀀀,o
familie de funcţii reale definite pe aceeaşi mulţime A. Dacă mulţimea indicilor I coincide cu mulţimea

numerelor naturale 􀀀 , atunci spunem că avem un şir de funcţie reale şi notăm nn f 􀀀 sau

nn f sau

nn fx.

Definiţia II.2.1.2: Dacă şirul de numere reale n0n f x este convergent, atunci 0 x A
se numeşte punct de

convergenţă al şirului de funcţii nn f 􀀀 .

Definiţia II.2.1.3: Totalitatea punctelor de convergenţă ale şirului de funcţii nn f 􀀀 formează

mulţimea de

convergenţă a şirului nn f 􀀀 notată cu C = { 0 x A n0n f x este convergent

}.

Definiţia II.2.1.4: Fie funcţia f : C 􀀀 . Dacă lim , nn

fx f x x A

, atunci funcţia f se numeşte

funcţie limită, pe mulţimea A, a şirului de funcţii nn f 􀀀 .

Definiţia II.2.1.5: Şirul de funcţii nn f 􀀀 este simplu convergent (punctual convergent), pe

mulţimea A

către funcţia f : A 􀀀 , dacă pentru orice 0 , există N ,x 􀀀 (depinde de ε şi de x),

astfel încât:

, , n fx fx n N x, x A. Vom nota: s
nA
f f.

Definiţia II.2.1.6: Şirul de funcţii reale nn f 􀀀 este uniform convergent pe mulţimea A către
funcţia f, dacă

pentru orice 0 , există N 􀀀 depinde numai de astfel încât:

f x f x nN xAn , , . Vom nota: u

n f f.

Teorema II.2.1.1 (Criteriul lui Cauchy): Şirul nn f 􀀀 de funcţii este uniform convergent pe
mulţimea A

către funcţia f, dacă şi numai dacă pentru orice 0 , există N 􀀀 astfel încât:

, , , nm fx fx nm N x A.

Teorema II.2.1.2 (Criteriul majorării): Şirul de funcţii nn f 􀀀 este uniform convergent pe

mulţimea A către

funcţia f, dacă există un şir de numere reale nn ,cu proprietăţile: 0, n n

􀀀 , lim 0 n n

, nn fx fx n 􀀀.
Teorema II.2.1.3: Limita unui şir uniform convergent de funcţii mărginite este o funcţie mărginită.
Teorema II.2.1.4: Limita unui şir uniform convergent de funcţii continue este o funcţie continuă.

Teorema II.2.1.5: Fie nn f 􀀀 un şir de funcţii derivabile pe intervalul I 􀀀 . Dacă şirul

nn f 􀀀 converge

uniform pe I către o funcţie f şi şirul derivatelor nn f

􀀀 converge uniform către o funcţie g pe I, atunci f este
derivabilă pe I şi f g.
II.2.2. Serii de funcţii

Definiţia II.2.2.1: Fie nn f 􀀀 un şir de funcţii definite pe A. Seria ... ... 1 2 n f f f se

numeşte
serie de funcţii. O serie de funcţii se notează prescurtat :
1*
, , nnn
nn

fff

.
40

Pentru x0 A , x0 fixat, obţinem seria de numere reale ... ... 1 0 2 0 0

1

fxfxfxfxn
n

n.

Definiţia II.2.2.2: Funcţiile , , ... , , ... 12n f f f se numesc termeni ai seriei de funcţii.
Observaţie: Se observă că o serie de funcţii este echivalentă cu o familie de serii numerice. Ca şi în
cazul
seriilor de numere, se pot construi sumele parţiale ale seriei de funcţii:

1121212 , , ... , ... , ... n n S fS f fS f f f , obţinându-se un şir de funcţii n

n S.

Definiţia II.2.2.3: Şirul de funcţii nn S , unde 1 2 ... n n S f f f se numeşte şir al

sumelor parţiale ale
seriei de funcţii.
Definiţia II.2.2.4: Fie nn f 􀀀 un şir de funcţii definite pe A. Seria de funcţii n
n

f este convergentă într-un

punct 0 x A ,dacă şirul nn S , al sumelor parţiale este un şir de funcţii convergent în x0.
Punctul 0 x A
în care seria n
n

f este convergentă se numeşte punct de convergenţă al seriei.

Definiţia II.2.2.5: Fie nn f 􀀀 un şir de funcţii definite pe A. Seria de funcţii n

n

f este convergentă într-un

punct 0 x A dacă şi numai dacă seria de numere n0

f x este convergentă. Mulţimea punctelor x A

pentru care seria n
n

f este convergentă se numeşte mulţimea de convergenţă a seriei de funcţii n

n

notată cu C = { 0 x A
n

n f x0 este convergentă }.
Definiţia II.2.2.6: Seria n
n

f se numeşte simplu convergentă (punctual convergentă) pe mulţimea A 􀀀

către funcţia f, dacă şirul sumelor parţiale nn S este simplu convergent pe mulţimea A către
funcţia f.
Definiţia II.2.2.7: Seria n
n

f este simplu convergentă pe A către funcţia f dacă pentru orice x A, seria

de numere n

f x este convergentă către f(x).

Definiţia II.2.2.8: Seria de funcţii n
n

f este simplu convergentă pe mulţimea A către funcţia f, dacă pentru

orice 0 , există N ,x 􀀀 astfel încât: , , , n

Sx fx n N x x A.
Definiţia II.2.2.9: Seria de funcţii n
n
 f este uniform convergentă pe mulţimea A către funcţia f, dacă

pentru orice 0 , există N 􀀀 astfel încât: , , ,

n Sx fx n N x x A.
Teorema II.2.2.1 (Criteriul lui Cauchy): Seria de funcţii n
n

f este uniform convergentă pe mulţimea A dacă

şi numai dacă pentru orice 0 , există N 􀀀 astfel încât:

1 ... , , 1, n p n n n p S x S x f x f x
nN pxA .
Teorema II.2.2.2 (Criteriul lui Weierstrass): Fie : nf A 􀀀 . Seria de funcţii n
n

f este uniform
convergentă pe A dacă există o serie de numere pozitive, convergentă, n
n

astfel încât:

, , nn fx n 􀀀 x A.
Teorema II.2.2.3: O serie uniform convergentă de funcţii mărginite are ca sumă o funcţie mărginită.
41
Teorema II.2.2.4: Dacă există limita unei serie uniform convergentă de funcţii atunci există şi limita
sumei

acestei serii şi are loc relaţia: 01 10

lim lim x x n x x n n n
fxfx

Teorema II.2.2.5: O serie uniform convergentă de funcţii continue are ca sumă o funcţie continuă.
Teorema II.2.2.6: Fie o serie de funcţii n
n
 f derivabile pe intervalul I 􀀀 . Dacă seria n
n

f este uniform

convergentă pe I către f şi seria derivatelor

n

n f este uniform convergentă pe I către g, atunci funcţia sumă

f este derivabilă şi f ' g.
II.2.3. Serii de puteri
Definiţia II.2.3.1: Se numeşte serie de puteri o serie de funcţii de forma
2
012
0

n ... n ...
nn
n

axaaxaxax

,unde nn a 􀀀 este un şir numeric şi x 􀀀.

Definiţia II.2.3.2: Numerele an , n 􀀀 , se numesc coeficienţii seriei de puteri.
Teorema II.2.3.2 (Teorema lui Abel):
1) Dacă seria de puteri
0
n
n
n

ax

este convergentă într-un punct 0 x 0 , atunci ea este absolut convergentă

în orice punct x, cu 0 x x.
2) Dacă seria de puteri
0
n
n
n

ax
este divergentă într-un punct 1 x , atunci ea este divergentă în orice punct x,
cu 1 x x.
Observaţie. Conform teoremei lui Abel, pot să apară următoarele trei situaţii:

1) Seria de puteri să conveargă numai în x = 0 şi pentru orice x 􀀀\ 0 să fie divergentă.

2) Seria de puteri să conveargă pentru orice x 􀀀
3) Există r > 0 astfel încât , dacă x r seria converge, iar dacă x r , seria este divergentă
Teorema II.2.3.3: Pentru orice serie de puteri
0
n
n
n

ax

există un număr R 0, astfel încât:

1) x cu x R seria este absolut convergentă; 2) x cu x R seria este

divergentă.

Definiţia II.2.3.3: Numărul R 0, din teorema precedentă se numeşte raza de convergenţă a

seriei de
puteri
0
n
n
n

ax

.
Teorema II.2.3.4: Pentru orice serie de puteri
0
n
n
n

ax
există un număr R 0, , unde R este raza de
convergenţă, astfel încât:
1. seria este absolut convergentă pe intervalul (–R, R), numit interval de convergenţă,

2. seria este divergentă pe , R R, ,

3. seria este uniform convergentă pe intervalul [–r, r], cu 0 < r < R, fără a preciza comportarea seriei
în
punctele x =R şi x = –R.
42
Teorema II.2.3.5: Fie seria de puteri
0
n
n
n

ax

şi R raza sa de convergenţă. Dacă

n
n

n a
L lim a 1

(finit
sau infinit) atunci:
,0
1, 0
0,
dacă L
R dacă L
L
dacă L
Exerciţiu rezolvat:
1. Să se studieze convergenţa seriilor: a)
1

1
7 11
n
nn
n

,x 􀀀 11,11 ; b) 2

1
1
nn
n

nx
n

.
Rezolvare:
a) Notăm
1
7 11 n n n a

111

1
7 11 n n n a

Calculăm lim n 1
n
n

La
a
 111

1
1

11 7 1
7 11 11 1 1 lim lim 11
7 11 7 11 11 1
11
n
n
nnn
nnnnn
n
n

R
L

Pentru x 11,11 seria

1

1
7n 11n
n

este absolut convergentă, iar pentru x , 11 11, seria

este divergentă.
b) Notăm an =

1
1
n n
n

. Calculăm lim
n
n1
n

a
a
lim
n

2
2

11
11
11
n

nn
R
n

Pentru x 1,1 seria este absolut convergentă.

Pentru x = 1 avem 2

1
1
n
n

n
n
 , an = 2 2

1
111
nn
nn

= an+1
lim
n

an = lim
n 2 1
n
n
= 0, Conform criteriului lui Leibnitz seria noastră este convergentă.
Pentru x = -1 avem 2
n1 1
n
n

, an = 2 1

n
n
; bn =
1
n
, lim
n
n
n

a
b
 lim
n 2 1
n
n
n=1
Dar
11

1
n
nn

b
n

este divergent şi, prin urmare, seria dată va fi divergentă.

Mulţimea de convergenţă este 1,1 .

Exerciţii propuse:
1. Să se studieze convergenţa seriilor de puteri:
a)

3
1

!
3!
n
n

n
x
n

,x 􀀀 27, 27 ; b)
1
n
n
x
n

; c) 2

1
1
nn
n

nx
n

; d)
1 3
n
n
n

x
n

,x 􀀀 3,3 .

43
Teorema 2.3.6 (Teorema lui Cauchy - Hadarmard): Fie seria de puteri
0
n
n
n

ax

şi R raza sa de
convergenţă. Dacă n
nn
La

lim (finit sau infinit) atunci:

,0
1, 0
0,
dacă L
R dacă L
L
dacă L

Exerciţii rezolvate:
1. Să se studieze convergenţa seriilor:
a)
1

( 1) 3 2
27
n
nn
n

nx
n

,2,2
33
x

􀀀 ; b) 3232
1

11
n
n
n

nnnnx

;
Rezolvare:
a) Notăm ( 1) 3 2
27
n
n
n

an
n

Calculăm lim n
nn

La

lim ( 1) 3 2
27
n
n
n
n

n
n

lim 3 2 3
n 272
n
n
 R=2
3
Conform teoremei 2.3.6 avem pentru
2,2
33
x

seria dată este absolut convergentă şi pentru

,22,
33
x

este divergentă.

b) Notăm an = 32 1 321
n

n n n n ; L= lim
n

n a lim

n 3 n2 n 1 3 n2 n 1 =

lim

n 222222333

21
1111
n
nnnnnnnn
=0 R=+
Mulţimea de convergentă este 􀀀 .
Exerciţii propuse:

1.Să se studieze convergenţa seriilor: a)

2 11
n
n
nn

x
n
; b) 1
1

( 1)n 1 n
n
n

x
n

; c)
1

n ( 3)n n
n

nnx

.
II.2.4. Seria Taylor şi seria MacLaurin
O serie de puteri de forma
 ... ... 0
2
001020
0

n
n
n
n

n a x x a a x x a x x a x x , ( 2.4.1)
unde x0 este un număr real, oarecare, se numeşte serie Taylor.
Dezvoltarea funcţiilor în serii Taylor
Definiţia II.2.4.1: Fie intervalul I şi f : I 􀀀 o funcţie indefinit derivabilă în 0 x I . Atunci seria de
funcţii:
44

...
!
" ...
2!
'
1! 0
0
0
2
0
0
0

fx
n
fxxxfxxxfxxxn
n
(2. 4.2)
se numeşte serie Taylor a funcţiei f în punctul x0.
Definiţia II.2.4.2: Sumele parţiale Tn ale seriei Taylor (2.4.2) sunt polinoame definite pe 􀀀 , prin:

0
0
2
0
0
0

0 !
" ...
2!
'
1!
fx
n
Txfxxxfxxxfxxxn
n
n

(2.4.3)
numite polinoame Taylor.

Definiţia II.2.4.3: Egalitatea, nn fx Tx R x sau dezvoltată

f x R x
n
fxfxxxfxxxfxxxn
n
n
 0

0
0
2
0
0
0

0 !
" ...
2!
'
1!
reprezintă formula Taylor ataşată funcţiei f în punctul x0, iar Rn(x) se numeşte restul formulei Taylor.
Teorema II.2.4.1: Seria Taylor a funcţiei f în punctul x0 este convergentă într-un punct x I X,
către
valoarea f(x) a funcţiei f în punctul x, dacă şi numai dacă valorile în x ale resturilor Rn ale formulei lui

Taylor formează un şir nn R , convergent către zero, adică lim 0 nn

Rx

Observaţie: În ipoteza lim 0 nn

Rx

, are loc egalitatea

f x xIX
n
fxfxxxfxxxn
n
 ...,
!
' ...
1!
()0
0
0
0

0 . (2. 4.4)
Definiţia II.2.4.4: Egalitatea (2. 4.4) se numeşte formula de dezvoltare a funcţiei f în serie Taylor în jurul
punctului x0.

Definiţia II.2.4.5: Egalitatea 0 ...

!
' 0 ...
1!
0 n
n

f
n
f x f x f x se numeşte formula de dezvoltare
în serie MacLaurin a funcţiei f.

Definiţia II.2.4.6: Seria Taylor 0 ...

!
" 0 ...
2!
'0
1!
0
2

n
n

f
n
f x f x f x se numeşte serie MacLaurin
a funcţiei f.
Observaţie: Aplicând formula dezvoltare în serie MacLaurin pentru funcţiile elementare exp, sin,
cos,ln

rezultă pentru n 􀀀 formulele:

234234
1
10
246235721
00

ln 1 ... 1 ; 1 ... ;
2 3 4 2! 3! 4! !
cos 1 ... 1 ; sin ... 1 ;
2! 4! 6! (2 )! 3! 5! 7! 2 1 !
nn
nx
nn
nn
nn
nn

xxxxxxexxxxx
nn
xxxxxxxxxxx
nn

23 23

00
23

1 1 ... 1 , 1; 1 1 ... , 1;
11
1 1 1 1 1 ....
2 8 16
nn n
nn

xxxxxxxxxx
xx
xxxx

Exerciţii rezolvate:
1. Să se dezvolte în serie MacLaurin următoarele funcţii: a) ln (1 x2 ) ; b) ex .
2

Rezolvare:

a) Fie f x ln(1 x2 ) ln 1 x 1 x ln 1 x ln

1 x .

Dacă avem f x ln(1 x2 ) f (0) ln1 0.

Dacă derivăm funcţia f x ln 1 x ln 1 x obţinem:

45

11 0 2
11
fxf
xx

22
1100
11
fxf
xx

...

1 1!1! 1

101!11
11
nnnn
nn

nn
fxfn
xx

0
0
2 1!
n n par
f
n n impar

Aşadar, funcţia dată se scrie în serie MacLaurin astfel:

1
234
35
121
35
1

2 2 1 ! 1 1 ... ... 2
2! 3! 4! ! 3 5 !
221122
3521
n
n
n
nn
n
n

xxxxnfxxxxxx
nn
xxxxx
nn

,
b) Ştim că:
234
0

1 ...
2! 3! 4! !
n
x
n
exxxxx
n

şi înlocuind x cu x2 obţinem:
2

4682
2
0

1 ...
2! 3! 4! !
n
x
n

exxxxx
n

Exerciţii propuse:
Să se dezvolte în serie MacLaurin funcţiile: a) ln 1
1
x
x

; b) 2
3
56
x
x x
; c) sin(3x) x cos(3x) .
II.3. FUNCŢII REALE DE MAI MULTE VARIABILE REALE
II.3.1. Mulţimi şi puncte în 􀀀 n
Fie 􀀀 n produsul cartezian a n mulţimi egale cu dreapta reală 􀀀 , n 􀀀 , adică:
􀀀 n = 􀀀 ×􀀀 × ... × 􀀀 .
Definiţia II.3.1.1: Mulţimea 􀀀 n este mulţimea sistemelor ordonate de n numere reale, adică:

12n , , , , 1,

ni 􀀀 x xx xx 􀀀i n.
II.3.1.1 Structura de spaţiu vectorial
Pe spaţiul 􀀀 n se pot defini o parte din structurile de pe dreaptă şi anume structura algebrică şi
structura topologică.
1) Adunarea vectorilor:
Fie x = (x1, x2, ... , xn) şi y = (y1, y2, ... , yn) din 􀀀 n , atunci x + y = ( x1 + y1, x2 + y2, ... , xn + yn).
Punctul 0 = (0, 0, ... ,0) 􀀀 n se numeşte punct origine, iar punctul -x = (- x1, - x2, ... , - xn) 􀀀 n este
opusul punctului x = (x1, x2, ... , xn).
Mulţimea 􀀀 n formează un grup comutativ faţă de operaţia de adunare
2) Înmulţirea cu un scalar:
Fie x = (x1, x2, ... , xn) 􀀀 n şi 􀀀 , atunci ·x=( · x1, · x2, ... , · xn) 􀀀 n.
Proprietăţi: - · (x + y) = ·x+ · y; - ( + )·x= ·x+ · x;
- ·( · x) = ( · ) · x; - 1 · x = x.
Definiţia II.3.1.2: Faţă de operaţiile:

112212 , , , , , , , , nnnx y x yx y x y x x x
x 􀀀
46
mulţimea 􀀀 n se organizează ca spaţiu liniar (vectorial), iar elementele sale se numesc vectori.
3) Înmulţirea vectorilor:
Fie x = (x1, x2, ... , xn) şi y = (y1, y2, ... , yn) din 􀀀 n , atunci x · y = (x1 · y1, x2 · y2, ... , xn · yn).
Proprietăţi: - x · (y · z) = (x · y) · z; - x · y = y · x;
- x · (y + z) = x · y + x · z; - ·(x · y) = ( · x)· y = x ·( · y).
II.3.1.2. Produsul scalar
Definiţia II.3.1.3: Fie x = (x1, x2, ... , xn) şi y = (y1, y2, ... , yn) din 􀀀 n . Se defineşte produsul scalar dintre x

şi y ca fiind numărul (x, y) dat de egalitatea: x1 · y1 + x2 · y2 + ... + xn · yn =

n
i

ii xy
1
.
Proprietăţi: - (x, x) ≥ 0, (x, x) = 0 <=> x = 0; - (x, y) = (y, x);
- (x + y, z) = (x, z) + (y, z); - ·(x, y) = ( · x, y) = (x, · y);
- (z · x, y) = (x, z · y).
Definiţia II.3.1.4: Doi vectori x, y 􀀀 n se numesc ortogonali dacă produsul lor scalar este zero: (x, y)
= 0.
II.3.1.3. Norma spaţiului 􀀀 n

Definiţia II.3.1.5: Fie x = (x1, x2, ... , xn) 􀀀 n . Se numeşte norma vectorului x numărul pozitiv

222

12 , ... n x xx x x x.
Proprietăţi:
0, 0 0; ; ; ;
;;,.
x x x x x x y x y xy x y
xxxyxyxyxyxyxy

II.3.1.4. Distanţa în spaţiul 􀀀 n

Definiţia II.3.1.6: Aplicaţia d : 􀀀 n 􀀀n 0, se numeşte distanţă dacă d(x,y) = x y.

Proprietăţi: d x, y 0, d x, y 0 x y; d x, y d y, x ;

d x, z d x, y d y, z .

Se verifică, cu uşurinţă, că 2

11
1

, , , ..., , , ...,
n
iinn
i

dxyxyxxxyyy

este o distanţă în 􀀀 n .

II.3.2. Topologia în spaţiul 􀀀 n

Definiţia II.3.2.1: Fie n intervale pe o dreaptă, I1, I2, ... , In, unde , , 1, k k k I abk n . Se
numeşte
interval n - dimensional, produsul cartezian In = I1× I2 × ... × In.
In = {( x1, x2, ... , xn), x1 I1, x2 I2, ... , xn In }.
Definiţia II.3.2.2: Intervalele I1, I2, ... , In se numesc laturile intervalului n – dimensional.
Definiţia II.3.2.3: Dacă toate intervalele I1, I2, ... , In sunt deschise, închise sau mărginite atunci In se
numeşte
intervalul n – dimensional deschis, închis sau mărginit.
Definiţia II.3.2.4: Fie 0
x 􀀀 n şi r > 0. Se numeşte sferă deschisă cu centrul în 0 x şi de rază r mulţimea:

00n ,,

r Sx xx 􀀀dxx r sau 00n ,

r Sx xx 􀀀x x r.
Definiţia II.3.2.5: Fie 0
x 􀀀 n şi r > 0. Se numeşte sferă închisă cu centrul în 0 x şi de rază r mulţimea:

00 ' n, ,

r Sx xx 􀀀dxx r sau 00 ' n,

r Sx xx 􀀀x x r.
47
Teorema II.3.2.1: Orice sferă deschisă cu centrul în 0 x coţine un interval n-dimensional ce conţine pe
0 x
şi reciproc, orice asemenea interval conţine o sferă deschisă cu centrul în 0 x .
Definiţia II.3.2.6: Se numeşte vecinătate a punctului 0
x 􀀀 n , orice mulţime V 􀀀 n cu proprietatea că

există o sferă deschisă cu centrul în x0 inclusă în V, adică: 0r0 x Sx V.

Teorema II.3.2.2: O mulţime V este vecinătate a punctului 0
x 􀀀 n dacă şi numai dacă există un interval ndimensional
In astfel ca x In V 0.
Definiţia II.3.2.7: Fie A o submulţime a spaţiului 􀀀 n şi x A 0 . Punctul 0
x 􀀀 n se numeşte punct interior
mulţimii A 􀀀 n , dacă există o vecinătate V a lui x0 inclusă în mulţimea A, adică:
00 x V A sau x In V.
Definiţia II.3.2.8: Se numeşte mulţime deschisă o mulţime care conţine numai puncte interioare, adică
dacă
este egală cu interiorul său, A = int A.
Definiţia II.3.2.9: Punctul 0
x 􀀀 n se numeşte punct exterior mulţimii A 􀀀 n , dacă x0 este punct interior
complementarei lui A, adică există o vecinătate V a punctului 0 0 x ,cu x V Ac .
Definiţia II.3.2.10: Punctul 0
x 􀀀 n se numeşte punct aderent mulţimii A 􀀀 n , dacă orice vecinătate a lui

x0 conţine cel puţin un punct din A, adică: V A , V – vecinătate a lui x0. Vom nota
mulţime
punctelor aderente cu A .
Definiţie II.3.2.11: O mulţime care-şi conţine toate punctele aderente, adică este egală cu închiderea
sa, A =
A , se numeşte mulţime înschisă.
Teorema II.3.2.3: O mulţime A este închisă dacă şi numai dacă CA este deschisă.
Teorema II.3.2.4: Reuniunea unei familii de mulţimi deschise este o mulţime deschisă.
Teorema II.3.2.5: Reuniunea unei familii finite de mulţimi închise este o mulţime înschisă.
Teorema II.3.2.6: Intersecţia unei familii finite de mulţimi deschise este o mulţime deschisă.
Teorema II.3.2.7: Intersecţia unei familii oarecare de mulţimi închise este o mulţime înschisă.
Definiţia II.3.2.12: Punctul 0
x 􀀀 n se numeşte punct frontieră al mulţimii A, dacă orice vecinătate V a lui
x0 conţine puncte din A şi puncte din CA sau este aderent atât lui A, cât şi mulţimii CA, A V ,
CA V . Mulţimea punctelor frontieră ale mulţimii A se notează Fr(A) şi se numeşte frontiera
mulţimii A.
Definiţia II.3.2.13: Punctul 0
x 􀀀 n se numeşte punct de acumulare al mulţimii A dacă orice vecinătate V

a lui x0 conţine cel puţin un punct al mulţimii A, diferit de x0, adică: V x A ,

V 0–
vecinătate a lui x0.
Definiţia II.3.2.14: Punctul 0 x A se numeşte punct izolat al mulţimii A dacă există o vecinătate V a

punctului x0, astfel încât 0 V A x , adică nu sunt puncte de acumulare.

Teorema II.3.2.7: Punctul 0 x este punct de acumulare a lui A dacă şi numai dacă orice vecinătate V a
lui
x0 conţine o infinitate de puncte din A.
Teorema II.3.2.8: O mulţime A este deschisă dacă şi numai dacă îşi conţine toate punctele sale de
acumulare.
Definiţia II. 3.2.15: O mulţime A 􀀀 n se numeşte mărginită, dacă există o sferă cu centru în origine,
care

conţine mulţimea A, adică există M astfel încât x A: x M , sup

xA

.
Definiţia II.3.2.16: Mulţimile închise şi mărginite din 􀀀 n se numesc mulţimi compacte.
II.3.3. Şiruri de puncte din spaţiul 􀀀 n
48

Definiţia II.3.3.1: O funcţie f : 􀀀 􀀀 n, n ,

k fk x 􀀀k 􀀀 se numeşte şir de puncte din
spaţiul 􀀀 n .

Se notează 12 , , ... , , ... k k k x saux x x 􀀀 , unde xk este termenul general al şirului de puncte.
Definiţia II.3.3.2: Un punct 0

x 􀀀 n este limita unui şir kk x 􀀀 de puncte din spaţiul 􀀀 n , dacă în afara

fiecărei vecinătăţi a lui x0 se află cel mult un număr finit de termeni ai şirului, adică:
00 limx x sau x x k k k

Definiţia II.3.3.3: Şirul kk x 􀀀 se numeşte convergent către un număr 0

x 􀀀 n , dacă orice vecinătate a lui
x0 conţine termenii şirului, cu excepţia unui număr finit de termeni sau pentru orice 0 există

N 􀀀 astfel încât: 0 , ( ) kx x k N .
Teorema II.3.3.1: Un punct 0

x 􀀀 n este limita unui şir kk x 􀀀 de puncte din spaţiul 􀀀 n dacă şi numai

dacă pentru orice 0 există N 􀀀 astfel încât: 0 , ( ) kx x k N
.
Teorema II.3.3.2: Avem 0 limx x k k

dacă şi numai dacă lim 0 0

x x kk
.
Proprietatea II.3.3.1: Limita unui şir convergent este unică.

Proprietatea II.3.3.2 (Criteriul de convergenţă): Fie kk 􀀀 un şir de numere. Dacă

0 , ( ) kkx x k 􀀀 şi 0k
, atunci 0 x x k .
Proprietatea II.3.3.3: Dacă 0 x x k , atunci 0 x x k sau k k k k
xx

lim lim

Proprietatea II.3.3.4: Orice şir convergent kk x 􀀀 de puncte din spaţiul 􀀀 n este mărginit,
adică:

(),,() k M 􀀀x M k N .
Proprietatea II.3.3.5: Dacă 0 x x k şi 0 y y k , atunci

a) 0 0 x y x y k k sau kkkkkkk

xyxy

lim lim lim ;

b) 0 0 x y x y k k sau kkkkkkk

xyxy

lim lim lim ;

c) 00 x , y x , y kk sau kkkkkkk

xyxy
lim , lim , lim .
Proprietatea II.3.3.5: Dacă 0 x x k şi 0 0 , , k k 􀀀 , atunci

00 x x kk sau kkkkkkk

xx

lim lim lim .

Proprietatea II.3.3.6: Orice subşir al unui şir convergent este convergent şi are aceeaşi limită .
Proprietatea II.3.3.7: Prin schimbarea ordinei termenilor unui şir convergent se obţine tot un şir
convergent şi
cu aceeaşi limită .
Proprietatea II.3.3.8: Prin scoaterea sau adăugarea unui număr finit de termeni unui şir convergent se
obţine
tot un şir convergent şi cu aceeaşi limită .
Proprietatea II.3.3.9: Un punct a 􀀀 n este punct de acumulare al unei mulţimi A 􀀀 n dacă şi numai
dacă
există un şir x a k format din puncte distincte din A.
Proprietatea II.3.3.10: O mulţime A 􀀀 n este închisă dacă şi numai dacă o dată cu orice şir
convergent de
puncte din A, limita şirului aparţine de asemenea lui A.

Definiţia II.3.3.4: Un şir kk x 􀀀 de puncte din spaţiul 􀀀 n se numeşte fundamental (şir Cauchy)
dacă şi

numai dacă pentru orice 0 există N 􀀀 astfel încât: , ( ) , mn x x

mn N .

Teorema II.3.3.3(Criteriul lui Cauchy): Un şir kk x 􀀀 de puncte din spaţiul 􀀀 n este convergent
dacă şi
numai dacă este şir fundamental.
49
Teorema II.3.3.4 ( Lema lui Cesaro ): Orice şir mărginit de puncte din spaţiul 􀀀 n conţine un subşir
convergent.
Teorema II.3.3.5 ( Weierstrass – Bolzano ): Orice mulţime mărginită şi infinită are cel puţin un punct
de
acumulare.
II.3.4. Funcţii definite pe mulţimi din spaţiul 􀀀 n
Definiţia II.3.4.1: Fie E 􀀀 n şi funcţia f : E 􀀀 m , aşadar argumentul funcţiei f este un vector din
􀀀 n , iar valorile funcţiei sunt vectori. Spunem că funcţia f este o funcţie vectorială de variabilă
vectorială,
notată f (x) sau f ( x1, x2, ... , xn ), unde x este o variabilă vectorială din 􀀀 n şi x1, x2, ... , xn sunt
coordonatele lui x.
Definiţii II.3.4.2: Fie E 􀀀 n şi funcţiile f : E 􀀀 m, g : E 􀀀 m . Operaţii cu funcţiile vectoriale sunt:
1) f + g : E 􀀀 m definită astfel: (f + g)(x) = f (x) + g (x), x E;
2) f · g : E 􀀀 m definită astfel: (f · g)(x) = f (x) · g (x), x E;
3) ·f:E 􀀀 m definită astfel: ( · f)(x) = · f (x), x E şi 􀀀;
4) f / g : E 􀀀 m definită astfel: (f / g)(x) = f (x) / g (x), x E;

5) f : E 􀀀 definită astfel: f (x) = ) (x f , x E;

m
i

i ffff
1

, 2.
Definiţia II.3.4.3: Fie E 􀀀 n, F 􀀀 m şi funcţiile f : E F, g : F 􀀀 p . Definim compunerea funcţiilor
vectoriale astfel h : E 􀀀 p , unde h = g f sau h (x) = (g f) (x) = g ( f(x)), x E.
Definiţia II.3.4.4: Fie E 􀀀 n, F 􀀀 m şi funcţia biunivocă f : E F. Definim inversa funcţiei vectoriale
f astfel f -1 : F E, cu proprietatea ( f -1 f ) (x) = x şi ( f f -1 ) (y) = y, y F.
Definiţia II.3.4.5: Fie E 􀀀 n şi funcţia f : E 􀀀 m . Se spune că funcţia f este mărginită pe mulţimea
E,
dacă mulţimea valorilor f (E) 􀀀 m este mărginită, adică există Vr(a) 􀀀 m care conţine mulţimea
valorilor f (E).
Teorema II.3.4.1: Fie E 􀀀 n şi funcţia vectorială f : E 􀀀 m . Atunci funcţia f este mărginită dacă şi
numai dacă există un număr real M astfel încât pentru orice x E să avem f (x) M.
Corolarul II.3.4.1: Funcţia vectorială f : E 􀀀 m este mărginită dacă şi numai dacă x f (x)
___________

definită
pe E este mărginită, adică sup ( )
xE

fx

.
Teorema II.3.4.2: Funcţia vectorială f : E 􀀀 m este mărginită dacă şi numai dacă toate
componentele
sale reale sunt mărginite.
II.3.5. Limita funcţiilor definite pe mulţimi din spaţiul 􀀀 n
Definiţia II.3.5.1: Numim funcţie reală de n variabile reale o funcţie f : A 􀀀n 􀀀.
Argumentul funcţiei f este un vector 1 2 ( , ,..., )t n
n x xxx A 􀀀 , de aceea f se mai numeşte funcţie reală
de variabilă vectorială.
A – este domeniul de definiţie al funcţiei; f (A) – este mulţimea în care funcţia f ia valori;

f – este legea de corespondenţă între A 􀀀 n şi f A 􀀀 . Vom nota: 12 , , ,n y f

xx x.
Fie A 􀀀 n , x0 un punct de acumulare pentru mulţimea A şi f : A 􀀀 m.
Definiţia II.3.5.2: Se spune că un vector l 􀀀 m este limita funcţiei f în punctul x0, dacă pentru orice
U V (l) ( în 􀀀 m ), există 0 V V (x ) ( în 􀀀 n ) astfel încât ( ) x V A, 0 x x , f (x) U , adica
0

lim ( )
xx

l fx

.
50
Definiţia II.3.5.3: Se spune că un vector l 􀀀 este limita funcţiei f în punctul (x0, y0) dacă pentru orice
U V (l) , există 0 0 V V (x , y ) astfel încât ( ) (x, y) V A , 0x x , f (x, y) U , adica
0
0

lim ( , )
xx
yy

l fxy

.
Definiţia II.3.5.4: Se spune că un vector l 􀀀 m este limita funcţiei f în punctul (x0, y0), dacă pentru
orice
0 , există ( ) 0 astfel încât 0 0 ( ) (x, y) (x , y ) , (x, y) A: cu 0 x x ( ),
0 y y ( ) să
avem f (x) l , adica
0
0

lim ( , )
xx
yy

l fxy

.
Proprietatea II.3.5.1: Limita unei funcţii vectoriale într-un punct, dacă există, este unică.
Proprietatea II.3.5.2: Dacă
0

lim ( )
xx

fxl

, atunci
0

lim ( )
xx

fxl

.
Proprietatea II.3.5.3: Avem
0

lim ( )
xx

fxl

dacă şi numai dacă

0

lim ( ) 0
xx

fxl

.
Proprietatea II.3.5.4: Dacă
0

lim ( ) 0
xx

fx
 , atunci există 0 V V (x ) astfel încât ( ) x V A, 0 x x,
f (x) 0.
Proprietatea II.3.5.5: Funcţia f are limită în x0 dacă şi numai dacă pentru orice 0 , există 0 V V
(x )
astfel încât ( )x ,x V A, 0 x x , 0x x atunci are loc relaţia f (x ) f (x )
.
Proprietatea II.3.5.6: Dacă f : A 􀀀 m şi h : A 􀀀 , dacă
0

lim ( ) 0
xx

hx

şi dacă există un vector l 􀀀m

şi o vecinătate V a lui x0, astfel încât să avem f (x) l h(x) pentru ( ) x V A, 0 x x,
atunci
0

lim ( )
xx

fxl

.
Proprietatea II.3.5.7: Dacă f : A 􀀀 m şi g : A 􀀀 m , au limite în x0 , atunci funcţiile f g : A 􀀀 m,
f g : A 􀀀 m au limite în x0 şi

000

lim ( ) ( ) lim ( ) lim ( )

xxxxxx

fxgxfxgx

,
000

lim ( ) ( ) lim ( ) lim ( )

xxxxxx

fxgxfxgx

.
Proprietatea II.3.5.8: Dacă f : A 􀀀 m şi :A 􀀀 , au limite în x0, atunci funcţia f : A 􀀀 m au
limite în x0 şi
000

lim ( ) ( ) lim ( ) lim ( )

xxxxxx

xfx xfx

.
Teorema II.3.5.1: Fie funcţia f : A 􀀀n 􀀀 m şi funcţiile 1 2 , ,..., : m f f f A 􀀀 , componentele sale
reale
12 : { , ,..., } m f f f f . Atunci
0

lim ( )
xx

fxl

dacă şi numai dacă

0

lim ( ) x x i i
fxl

,i 1,m, unde
12 : { , ,..., } m
m l lll 􀀀.
Pentru funcţia f (x, y), f : A 􀀀2 􀀀 m şi punctul de acumulare (x0 , y0) se pot considera şi alte tipuri
de

limite, numite limite parţiale şi anume:

0
0

lim ,
xx
yy

fxy

– limită parţială în raport cu y;

0
0

lim ,
xx
yy
fxy

– limită

parţială în raport cu x. De asemenea, se pot defini limitele iterate, adică:

00

lim lim ,
xxyy

fxy

sau

00

lim lim ,
yyxx

fxy

.
Teorema II.3.5.2: Dacă există limita funcţiei într-un punct şi una din limitele iterate în acest punct,
atunci
aceste limite sunt egale.
II.3.6. Continuitatea funcţiilor vectoriale
Definiţia II.3.6.1: Fie f : A 􀀀n 􀀀 , 0x A . Se spune că funcţia f este continuă în punctul x0,
dacă pentru orice vecinătate U a lui f (x0) există o vecinătate V a lui x0 astfel încât orice x V A să
avem f (x) U . Definiţii echivalente:
51

1) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă ( ) kk x 􀀀 , kx A, k 0 x x,k

0 x x:
0 ( ) ( ) kf x fx;
2) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă pentru orice 0 , există ( )
0 astfel încât
0 ( )x x,x A: cu 0 x x ( ) să avem 0 f (x) f (x ) ;
3) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă pentru orice 0 , există 0 V V (x )
astfel
încât ( )x V A, 0 ( ) x x să avem 0 f (x) f (x ) ;
4) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă pentru orice 0 U V ( f (x )) , există
0
astfel încât ( )x A, 0 ( ) x x şi 0 x x implică f (x) U.
5) Funcţia f este continuă în punctul 0 1 2 ( , ,..., ) n x aaa A dacă şi numai dacă pentru orice
0

0 ( )U V ( f (x )) , există ( ) 0 astfel încât 1 2 ( ) ( , ,..., ) n x xxx A cu 1 1

x a ( ),
22 x a ( ) , ... , ( ) n n x a să avem: 1 2 1 2 ( , ,..., ) ( , ,..., ) n n f x x x faaa

6) Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă

0

0 lim ( )
xx

fxfx

,
0

0 lim ( ) 0
xx

fxfx

7) Dacă funcţia f este continuă în toate punctele mulţimii A, spunem că f este continuă pe mulţimea
A.
Proprietatea II.3.6.1: Dacă f este continuă în raport cu x0, 0 x A atunci f (x) este continuă în raport
cu
x0.
Proprietatea II.3.6.2: Dacă f este continuă în raport cu x0 şi 0 f (x ) 0 , atunci există V o vecinătate a
punctului x0 pe care funcţia f este diferită de 0.
Proprietatea II.3.6.3: Dacă f este continuă în raport cu x0 atunci există V o vecinătate a punctului x0 pe
care funcţia f este mărginită.
Proprietatea II.3.6.4: Dacă
0

lim ( )
xx

fx
există în 􀀀 m , atunci funcţia f se poate prelungi prin continuitate în
punctul x0, punând:
0

0 ( ) lim ( )
xx

fx fx

Proprietatea II.3.6.5: Dacă f şi g este continuă în raport cu x0, iar :A 􀀀 este continuă în raport cu
x0, atunci f + g, f · g, ( f, g) şi φ · f sunt continue în raport cu x0. În particular funcţia α · f sunt continue
în raport cu x0 oricare ar fi 􀀀.
Proprietatea II.3.6.6: Fie E 􀀀 n, F 􀀀 m . Dacă funcţia f : E F este continuă în x0, 0 x E , iar
g:F 􀀀 p este continuă în 0 0 y f (x ) F , atunci funcţia compusă g f:E 􀀀 p este continuă
în x0.
Proprietatea II.3.6.6: Funcţia vectorială f este continuă în x0 dacă şi numai dacă fiecare din
componentele
sale reale 1 2 , ,..., : m f f f E 􀀀 este continuă în x0.
Proprietatea II.3.6.7: Dacă f este continuă în raport cu ansamblul variabilelor, atunci ea este continuă
în
acel punct în raport cu fiecare variabilă în parte. Reciproca nu este, în general, adevărată.
II.3.7. Derivatele funcţiilor reale de mai multe variabile reale
II.3.7.1. Derivate parţiale
Definiţia II.3.7.1.1: Fie f : E 􀀀2 􀀀 şi (x0, y0 ) un punct interior lui E. Funcţia f este derivabilă
parţial în raport cu x în punctul (x0, y0 ), dacă

000
0

,,
lim
xx

fxyfxy
xx
, există şi este finită. Această

limită se notează cu '00

00

,
,x
fxy
f x y sau
x

şi se va numi derivata parţială de ordinul întâi a funcţie f

în raport cu x în punctul (x0, y0).
52

___________
0

'00000
00
0

,,,
, lim x x x
fxyfxyfxy
fxy
x xx

.
Analog se defineşte funcţia f este derivabilă parţial în raport cu y în punctul (x0, y0)

'00000
00
0

,,,
, lim y y y
fxyfxyfxy
fxy
y yy

.
Definiţia II.3.7.1.2: Dacă funcţia f este derivabilă parţial în raport cu x (în raport cu y) în fiecare punct al
lui A E , vom spune că funcţia f este derivabilă parţial în raport cu x (în raport cu y) pe mulţimea
A.
Observaţie: Regulă practică de derivare parţială: când se derivează parţial în raport cu x, se consideră
y
constant, iar când derivăm parţial în raport cu y, se consideră x constant.

Observaţie: Dacă ' '

0000 , , x y f x y sau f x y sunt +∞ sau –∞, vom spune că f are derivată în punctul (x0, y0
), dar nu este derivabilă în (x0, y0 ). Derivata parţială într-un punct măsoară viteza de variaţie a funcţiei
în
raport cu variabila respectivă. Derivatele parţiale ale funcţiilor în care intervin sume, produse, câturi
de funcţii
se calculează după regulile stabilite la funcţii de o singură variabilă reală.
Teorema II.3.7.1.1: Dacă derivata parţială x f ( respectiv y f ) există în punctul (x0, y0 ), atunci
funcţia f este
continuă în (x0, y0 ) în raport cu x ( respectiv y).

Observaţie: Dacă există ambele derivate parţiale '

00 , x f x y şi '
00 , y f x y atunci funcţia f ( x, y) este

continuă în 00 x , y în raport cu fiecare variabilă în parte, dar nu în mod necesar în raport cu

ansamblul
variabilelor.
Teorema II.3.7.1.2: Fie (x0, y0 ) un punct interior al lui E. Dacă derivatele parţiale x f şi y f exită pe
o
vecinătate V a lui (x0, y0 ), atunci pentru orice punct (x, y) V există un număr cuprins între x0 şi x
şi
un număr cuprins între y0 şi y astfel încât:
000000 ( , ) ( , ) ( , ) ( ) ( , ) ( ) xyf x y fxy f y x x f x y y.
Teorema II.3.7.1.3: Fie (x0, y0 ) un punct interior al lui E. Dacă funcţia f are derivate parţiale mărginite
într-o vecinătate V a lui (x0, y0 ), atunci ea este continuă în .

Consecinţa 3.7.1.1: Dacă derivata parţială x f şi y f există pe o vecinătate a lui 00 x,y,

şi sunt continue în

(x0, y0 ), atunci funcţia f este continuă în 00 x,y.

Consecinţa II.3.7.1.2: Dacă derivata parţială x f şi y f există pe E şi sunt continue sau mărginite
pe E,
atunci funcţia f este continuă pe E .
Definiţia II.3.7.1.3: Fie f : E 􀀀3 􀀀 şi (x0, y0, z0 ) un punct interior lui E. Funcţia f este derivabilă
parţial în raport cu x în punctul (x0, y0, z0 ), dacă

00000
0

,,,,
lim
xx

fxyzfxyz
xx

, există şi este finită.

Această limită se notează cu '000

000

,,
,,x
fxyz
f x y z sau
x

şi se va numi derivata parţială de ordinul

întâi a funcţiei f în raport cu x în punctul (x0, y0, z0 ).

'00000000
000
0

,,,,,,
, , lim x x x
fxyzfxyzfxyz
fxyz
x xx

.
Analog se defineşte funcţia f este derivabilă parţial în raport cu y în punctul (x0, y0, z0 )

'00000000
000
0

,,,,,,
, , lim y y y
fxyzfxyzfxyz
fxyz
y yy

.
şi funcţia f este derivabilă parţial în raport cu z în punctul (x0, y0, z0 ),

'00000000
000
0

,,,,,,
, , lim z z z
fxyzfxyzfxyz
fxyz
z zz

.
53
Definiţia II.3.7.1.4: Fie 1 2 ( , ,..., ) : n

f x x xn E 􀀀 􀀀 şi (x01, x02, ... , x0n) un punct interior lui E. Funcţia f

este derivabilă parţial în raport cu xi în punctul (x01, x02, ... , x0n), dacă
0

01 02 0 1 0 1 0 01 02 0
0

lim ( , ,..., , , ,..., ) ( , ,..., )

ii
iiinn
xx
ii

fxxxxxxfxxx
xx

, există şi este finită. Această limită se notează

cu ' 01 02 0
01 02 0

( , ,..., ) ( , ,..., ) i
n
xn
i

f x x x sau f x x x
x

şi se va numi derivata parţială de ordinul întâi a funcţiei f

în raport cu xi în punctul (x01, x02, ... , x0n).
0

' 01 02 0 01 02 0 1 0 1 0 01 02 0
01 02 0
0

( , ,..., ) ( , ,..., ) lim ( , ,..., , , ,..., ) ( , ,..., ) i

ii

niiinn
xnxx
i ii

fxxxfxxxfxxxxxxfxxx
x xx

.
Definiţia II.3.7.1.5: Fie f : E 􀀀2 􀀀 m , 1 2 ( , ,..., ) m f f f f şi (x0, y0 ) un punct interior lui E. Funcţia
f
este derivabilă parţial în raport cu x în punctul (x0, y0 ), dacă toate componentele sale au derivată
parţială
în raport cu x în punctul (x0, y0).

'0010020000

00

,,,,
, , ,..., m m
x

fxyfxyfxyfxy
fxy
xxxx

􀀀.

Definiţia II.3.7.1.6: Fie f : E 􀀀2 􀀀 şi 00 x,y E . Expresia 0

,
,
fxy
Rxy
x
se numeşte

valoarea medie a funcţiei f (x, y) în raport cu x. Expresia 0

,
,
fxy
Rxy
y
se numeşte valoarea medie
a funcţiei f ( x, y) în raport cu y.

Definiţia II.3.7.1.7: Expresia 00 M x, y f x, y

x

se numeşte valoarea marginală a funcţiei f ( x, y)

în raport cu variabila x. Expresia 00 Mx,yfx,y

y

se numeşte valoarea marginală a funcţiei f ( x,

y) în raport cu variabila y.
Definiţia II.3.7.2.8: Se numeşte elasticitatea parţială a funcţiei f ( x, y) în raport cu variabila x, în punctul

( 0 0 x , y ), expresia 0

0000
00

,,
x ,
Exyxfxy
fxyx

. Se numeşte elasticitatea parţială a funcţiei f ( x,

y) în raport cu variabila y, în punctul ( 0 0 x , y ), expresia 0

0000
00

,,
y ,
Exyyfxy
fxyy

.
Exerciţii rezolvate:
1. Pornind de la definiţie, să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în punctul indicat pentru
funcţia: f (x, y) ln(2x2 3y) în (1,1)
Rezolvare:

'

1,1 ,1 1,1
1,1 lim
xx 1
ffxf
f
x x

2
1

lim ln(2 3) ln 5
x 1
x
x

12

lim 4 4
x 235
x
x

'

1,1 1, 1,1
1,1 lim
yy 1
ffyf
f
y y

lim ln(3 2) ln 5
y 1
y
y

lim 3 3
y 3y 2 5
2. Fie ( , ) 22

fxy x y e y . Să se verifice ecuaţia: x f (x, y) y f (x, y) 2 f (x, y)

xy

Rezolvare:
54

(,)2 22 1 22 2 1
xxx

f x y x e yx y e yx y x y e y
xyy

22332
2
23233322
22

(,)(,)2121
2 2 2 2 2( , )
xx
yy
xxx
yyy

xfxyyfxyxxyxyeyxyxye
xyyy
xyxxyyxxyyxyeexyefxy
yy
3. Se dă funcţia 2 f : 􀀀 􀀀 􀀀 , f (x, y) ex xy. Să se arate că: M(x,0) · M(1,y) = f(x,0) · f(1,y).
Rezolvare:
f (x,0) = ex; f (1,y) = e1+y; 2 f (x, y) (1 2 x y)ex x y
x

; x ex x y
y
f 2 2

x ex
x
Mxf

,0 ,0 ; y ey
y
Myf

1, 1, 1 M(x,0) M(1,y) = f(x,0) f(1,y) = ex e1+y

4. Se dă funcţia f (x, y) = ln (x2 y + x y2), x,y > 0. Să se verifice ecuaţia: 3

xy (,)EfEf
fxy

Rezolvare:
2
22

f (x, y) 2 x y y
xxyxy

2
22

f (x, y) 2 x y x
y xyxy

ln( ) ( )
,2
( , ) 2222
22

xyyxxyyx
xyxyyx
x
f
fxy
Efxx
ln( ) ( )
,2
( , ) 2222
22

xyyxxyyx
xyxyyx
y
f
fxy
Efyy

(,)
3
ln( ) ( )
33
2222
22

xyyxxyyxfxy
E f E f x y y x xy

Exerciţii propuse:
1. Fie f (x, y) x y x ln y
x
 . Să se verifice ecuaţia: x f (x, y) y f (x, y) x y f (x, y)
xy

2. Se dă funcţia f (x, y) x2 y2 , x, y > 0. Arătaţi că: E f E f 1 xy.

3. Se dă funcţia de producţie de tip Coob – Douglas: f (x, y) x y1 . Să se arate că suma
elasticităţilor parţiale în orice punct este 1.
II.3.7. 2. Derivate parţiale de ordin superior
Definiţia II.3.7.2.1: Fie f : E 􀀀2 􀀀 , derivabilă parţial în raport cu x, respectiv cu y, oricare ar

fi x, y E . Dacă derivatele parţiale ' , ' , xy f x y şi f x y definite pe E, există,

sunt la rândul lor
derivabile parţial în raport cu x şi y, derivatele lor parţiale se numesc derivate parţiale de ordinul doi ale
funcţiei f şi se notează:

22 332

22

(,)221
xxx

f x y y e yx y e yx x y x y e y
yyy

55

2
"
2

,
,x
ffxyfxy
xxx
;

2
"
2

,
,y
ffxyfxy
yyy

" ,
, yx
ffxyfxy
yxyx

" ,
, xy
ffxyfxy
xyxy

.
Definiţia II.3.7.2.2: Derivatele parţiale de ordinul doi
22

f,f
xyyx
se numesc derivate parţiale mixte de
ordinul al doilea şi, în general, nu sunt egale.
Definiţia II.3.7.2.3: O funcţie de n variabile 1 2 ( , ,..., ) n f x x x poate avea n derivate parţiale de ordinul
întâi
şi n2 derivate parţiale de ordinul doi: xi x j f , i, j 1, n .
Teorema II.3.7.2.1 (Criteriul lui Schwarz): Dacă funcţia f : E 􀀀2 􀀀 are derivate parţiale mixte de

ordinul doi într-o vecinătate a punctului 00 x,y E şi acestea sunt continue în (x0, y0 ),
atunci

" "

0000 , , xy yx f x y fxy.
Consecinţa II.3.7.2.1: Dacă derivatele parţiale mixte "
xy f şi "
yx f există şi sunt continue pe E, atunci ele sunt
egale pe E şi avem: " "
xy yx f f.
Teorema II.3.7.2.2 (Criteriul lui Young): Dacă funcţia f are derivate parţiale de ordinul întâi x f şi y f

într- o vecinătate V a lui 00 x , y şi dacă x f şi y f sunt diferenţiale în 00 x,y,

atunci derivatele parţiale

mixte de ordinul doi există în 00 x , y şi sunt egale în acest punct: " "

0000 , , xy yx f x y fxy.
Consecinţa II.3.7.2.2: Dacă derivatele parţiale de ordinul întâi x f şi y f există şi sunt diferenţiale
pe E,
atunci toate derivatele parţiale de ordinul doi există pe E, iar derivatele parţiale mixte sunt egale pe E
şi
avem: " "
xy yx f f.
Consecinţa II.3.7.2.3: Dacă derivatele parţiale de ordinul n – 1 există pe o vecinătate V a lui 00

x , y şi
sunt diferenţiabile în 00 x , y , atunci există toate derivatele parţiale de ordin n în 00 x
, y şi derivatele
mixte, în care variabilele în raport cu care se derivează intervin de acelaşi număr de ori, sunt egale în

00 x,y.
Consecinţa II.3.7.2.4: Dacă toate derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei f există într-o
vecinătate V

a lui 00 x , y şi dacă sunt continue în , atunci 00 x,y:" "

0000 , , xy yx f x y fxy.
Definiţia II.3.7.2.4: Fie f : E 􀀀3 􀀀 , derivabilă parţial în raport cu x, respectiv cu y, respectiv cu z,

oricare ar fi x, y, z E . Dacă derivatele parţiale ' ,, ,' ,, ' ,, xyy fxyzf

x y z şi f x y z definite pe E,
există, sunt la rândul lor derivabile parţial în raport cu x, y şi z, derivatele lor parţiale se numesc
derivate
parţiale de ordinul doi ale funcţiei f şi se notează:

2
"
2

,,
,,x
ffxyzfxyz
xxx

2
"
2

,,
,,y
ffxyzfxyz
yyy
;

2
"
2

,,
,,z
ffxyzfxyz
zzz

" ,,
, , xy
ffxyzfxyz
xyxy

" ,,
, , yx
ffxyzfxyz
yxyx

" ,,
, , xz
ffxyzfxyz
xzxz

" ,,
, , yz
ffxyzfxyz
yzyz

" ,,
, , zy
ffxyzfxyz
zyzy

;
56

" ,,
, , zx
ffxyzfxyz
zxzx
.
Exerciţii rezolvate:
1. Să se determine derivatele parţiale de ordinul doi pentru funcţiile:

a) f x, y x2 y b) f x, y x sin x y
Rezolvare:

a)
2

2 f (x, y) f (x, y) 2xy 2y

xxxx

, 2

2 f (x, y) f (x, y) x 0
yyyy

f (x, y) f (x, y) x2 2x
xyxyx

,
2

f (x, y) f (x, y) 2xy 2x

yxyxy

b)
2
2 f (x, y) f (x, y) sin x y x cos x y 2cos x y x sin x y
xxxx

2 f (x, y) f (x, y) cos x y x sin x y

yyyy

f (x, y) f (x, y) x cos x y cos x y x sin x y

xyxyx

f (x, y) f (x, y) sin x y x cos x y cos x y x sin x y

yxyxy

Exerciţii propuse:
1. Să se determine derivatele parţiale de ordinul doi pentru funcţiile:

a) f x, y cos x2 y ; b) f x, y ln 1 x2 y .

2. Să se arate că funcţia f (x, y) arctg y

x
verifică ecuaţia:
22

22 f (x, y) f (x, y) 0
xy
.
II.3.8. Diferenţiala funcţiilor reale de mai multe variabile reale
Definiţia II.3.8.1: Fie f : E 􀀀2 􀀀 şi 0 0 (x , y ) un punct interior mulţimii E . Funcţia f este
diferenţiabilă în punctul 0 0 (x , y ) dacă există două numere reale α şi β şi o funcţie :E 􀀀2 􀀀,

continuă şi nulă în punctul 0 0 (x , y ) , adică

0
0

00 lim , ( , ) 0
xx
yy

xy xy

, astfel încât, pentru orice punct

x, y E , să existe egalitatea

2 2

000000 f x, y fx,y x x y y x, y x x y y . (3.8.1)

Definiţia II.3.8.2: Dacă mulţimea E este deschisă (formată numai din puncte interioare) şi dacă f este
diferenţiabilă în orice punct al mulţimii E, spunem că f este diferenţiabilă pe mulţimea E.

Observaţie: Egalitatea (3.8.1) se scrie: 0000 f x, y fx,y

x x y y x, y d

Lema II.3.8.1: Dacă funcţia x, y definită pe E, are limita 0 în punctul 0 0 (x , y ) , atunci

există două funcţii

1 x, y şi 2 x, y definite pe E, au limita 0 în punctul 0 0 (x , y ) şi care verifică

egalitate:
57

___________ x, y d 1 x, y x x0 2 x, y y y0 ,

x, y E

Reciproc, dacă funcţilei 1 x, y şi 2 x, y definite pe E, au limita 0 în punctul 0 0 (x ,

y ) , atunci există o
funcţie x, y definită pe E, cu limita 0 în punctul 0 0 (x , y ) , care să verifice egaliatatea
precedentă.
Proprietatea v3.8.1: Funcţia f este diferenţială în punctul 0 0 (x , y ) dacă şi numai dacă există două
numere

reale şi , şi două funcţii 1 x, y şi 2 x, y definite pe E, continue în punctul

00 (x , y ) şi nule în

acest punct:
0
0

00 lim , ( , ) 0 x x i i
yy

xy xy

,i 1,2 , astfel încât pentru orice x, y E să avem

egaliatetea:

00001020 f x, y fx,y x
x y y x, y x x x, y y y.
Proprietatea II.3.8.2: Dacă funcţia f este diferenţiabilă în punctul 0 0 (x , y ) E

, atunci ea are derivate

parţiale în 0 0 (x , y ) şi , în plus, ' '
0000 ( , ), ( , ) x y fxy f x y . Egalitatea din definiţie a
diferenţiabilităţii se scrie atunci astfel:

' '

00000000 , ( , ) ( , ) ( , ) , xyf x y fxy fxy x x fxy y y xy d;

sau

' '

0000100020 , ( , ) ( , ) , ( , ) , xyf x y fxy fxy xy x x fxy

xy y y
Consecinţa II.3.8.1: Dacă f este diferenţiabilă pe mulţimea E, atunci ea are derivate parţiale ' '
xy f şi f pe E.
Reciproca nu este adevărată.
Teorema II.3.8.1: Dacă funcţia f este diferenţiabilă în punctul 0 0 (x , y ) , atunci ea este continuă în
acest
punct.
Teorema II.3.8.2 ( Condiţie suficientă pentru diferenţiabilitate în punct): Dacă funcţia f are derivate
parţiale
de ordinul întâi în raport cu x şi y într-o vecinătate V a punctului 0 0 (x , y ) şi dacă aceste derivate
parţiale
sunt continue în 0 0 (x , y ) , atunci funcţia f este diferenţiabilă în 0 0 (x , y ) .
Aşadar, pentru o funcţie diferenţiabilă în punctul 0 0 (x , y ) , putem scrie:

' '

00000000 , ( , ) ( , ) ( , ) , xyf x y fxy fxy x x fxy y y xy d (3.8.2)

Definiţia II.3.8.3: Diferenţa 00 f x, y f x , y se numeşte creşterea funcţiei f

corespunzătoare
creşterilor 0 x x şi 0 y y ale variabilelor x şi y. Pentru creşteri mici ale argumentelor x şi y, din

0
0

00 lim , , 0
xx
yy

xy xy

, deducem că diferenţa 00 f x, y f x , y poate fi aproximată cu funcţia

liniară în x, y , ' '

000000 , , xyf x y x x fxy y y . (3.8.3)

Definiţia II.3.8.4: Funcţia liniară din (3.8.3) se numeşte diferenţiala funcţiei f în punctul 0 0 (x , y ) şi se

notează 00 df x , y ; x, y . Aşadar, ' '

00000000 , ; , , , x y df x y x y fxy x x fxy y y

şi reprezintă, aproximativ ,creşterea funcţiei f în 0 0 (x , y ) , adică

0000 df x , y ; x, y f x, y fx,y.

Obţinem , ' , ' , xy df x y fxy dx fxy dy sau, dacă nu se pun în

evidenţă variabilele x şi y,
''
xy

df f dx f dy f dx f dy
xy

(3.8.4)
Definiţia II.3.8.5: Expresia d dx dy
xy

se numeşte operator de diferenţiere.

58
Definiţia II.3.8.6: Fie f : E 􀀀3 􀀀 şi 0 0 0 (x , y , z ) un punct interior mulţimii E . Funcţia f este
diferenţiabilă în punctul 0 0 0 (x , y , z ) dacă există trei numere reale α, β şi γ şi o funcţie :E 􀀀3
􀀀,

continuă şi nulă în punctul 0 0 0 (x , y , z ) , adică

0
0
0

000 lim , , ( , , ) 0
xx
yy
zz

xyz xyz

, astfel încât, pentru orice

punct x, y, z E , să existe egalitatea

2 2 2

000000000 f x, y, z f (x , y , z ) x x y y z z x, y, z x x y
y z z
.
Definiţia II.3.8.7: Pentru f : E 􀀀3 􀀀 , avem 1 2 3
123
df f dx f dx f dx
xxx

123
123

d dx dx dx
xxx

, operator de diferenţiere.
Definiţia II.3.8.8: Pentru funcţia 2
00 : , ( , ) f E şi x y E

􀀀 􀀀 se pot defini şi diferenţiale de ordin

superior. Funcţia f este diferenţiabilă de k ori în punctul 0 0 (x , y ) sau f are diferenţială de ordinul k în
00 (x , y ) , dacă toate derivatele parţiale de ordinul k – 1 ale lui f există într-o vecinătate V a lui 0 0 (x ,
y ) şi
acestea sunt diferenţiabile în 0 0 (x , y ) .
Diferenţiala de ordinul k a funcţiei f în punctul 0 0 (x , y ) este dată de egalitatea
0000 (,)(,)
k

d k f x y dx dy f x y
xy

(3.8.5)
sau, dacă nu punem în evidenţă punctul 0 0 (x , y ) ,
k

d k f dx dy f
xy
(3.8.6)
În această egalitate exponentul k indică faptul că binomul din paranteze trebuie dezvoltat în mod
formal după
binomul lui Newton, iar rezultatul se înmulţeşte formal cu f. Operatorul din relaţia (3.8.6) este
operatorul de
diferenţiere de ordinul k şi se obţine prin ridicarea formală la puterea k a operatorului de diferenţiere
de

ordinul unu. Avem, d k f d d k 1f .

2222
222

22 d f dx dy f f dx 2 f dx dy f dy
xyxxyy

Exerciţii rezolvate:

1. Să se calculeze df x, y pentru următoarele funcţii:

a) , ,0fxyxy
y

, b) f x, y ln x2 y3
Rezolvare:
a) ' '
2

( , ) 1 , ( , ) xy
fxyfxyx
yy

; 22

df x, y d x 1 dx x dy y dx x dy
yyyy

b)
2
''
2323

( , ) 2 , ( , ) 3 xy
fxyxfxyy
xyxy

; dy
xy
dx x
xy
df x y x 2 3 2 3
,22

2. Să se calculeze df x, y , z pentru următoarele funcţia f x, y, z xy yz 2zx .

Rezolvare:
59
f (x, y, z) yxy 1 2zx ln z
x

; f (x, y, z) zyz 1 xy ln x
y

; f (x, y, z) yz ln y 2xzx 1
z
;
df (x, y, z) ( yxy 1 2zx ln z) dx (zyz 1 xy ln x) dy ( yz ln y 2xzx 1) dz
3. Se dă funcţia de producţie de tip Coob – Douglas: f (x, y) x y1 . Pentru
1
3
să se
calculeze f ( 2, 2) şi diferenţiala de ordinul întâi.
Rezolvare:
Pentru 1
3
funcţia de producţie de tip Coob – Douglas devine
12

f (x, y) x3 y3
11222

3333 (,)11
33
f xy x y x y
x

12111

3333 (,)22
33
f xy xy xy
y

122211
333333 ,12
33
df x y d x y x y dx x y dy

122211

333333 2, 2 2 2 1 2 2 2 2 2 1 2
3333
df d dx dy dx dy

4. Să se calculeze d2f pentru următoarele funcţii:

a) f x, y x2 3y2 ; b) f x, y, z ln ax by cz , ax by cz 0, x,

y, z 􀀀 3.
Rezolvare:
a)
2222
222

22 d f (x, y) dx dy f (x, y) f (x, y) dx 2 f (x, y) dx dy f (x, y) dy

xyxxyy

d 2 f (x, y) d2 x2 3y2 2dx2 6dy2 , deoarece

222

22 f (x, y) 2x, f (x, y) 6y, f (x, y) 2, f (x, y) 0, f (x, y) 6

xyxxyy

.
b) 2 2 2 2 2 2
22

d f (x, y) d arctg x 1 [2 x y dx ( y x ) dx dy 2 x y dy ]
yxy

,
deoarece ( , ) f x y
x

x2 y2
y

; f (x, y)
y

x2 y2
x

;
2

2 f (x, y)
x

22

2
xy
xy

;
2

2 f (x, y)
y
 22

2
xy
xy

;
2

f (x, y)
xy

22

22

xy
yx

.
c)
2222
2222
222
222

(,,)(,,)(,,)(,,)(,,)
2 (,,) 2 2 (,,)
d f x y z dx dy dz f x y z f x y z dx f x y z dy f x y z dz
xyzxyz
f x y z dx dy f dy dz f x y z dx dz
xyyzxz
 , , 1 [ 2222222 2 2 ]
2

2 a dx b dy c dz ab dxdy bc dydz ac dxdz

ax by cz
dfxyz

deoarece:
22

22 f (x, y, z) a ; f a
x ax by cz x ax by cz

;
60

22

22 f (x, y, z) b ; f (x, y, z) b
y ax by cz y ax by cz

22

22 f (x, y, z) c ; f (x, y, z) c
z ax by cz z ax by cz
;

22

2 f (x, y, z) ab ; f (x, y, z) bc
x y ax by cz y z ax by cz

2 f (x, y, z) ac
z x ax by cz

. Aceste rezultate se introduc în expresia lui d 2 f .

Exerciţii propuse:

1. Să se calculeze df x, y pentru următoarele funcţii:

a) , , 0 f x y tgx y
y

b) f x, y xy , x 0 c) f x, y cos x2 y3 xy
2. Să se calculeze diferenţiala de ordinul întâi pentru funcţiile

a) f x, y x sin x y ; b) f x, y, z ln(xy yz zx ) ;
3. Fie funcţia f : 􀀀 2 􀀀 definită astfel: f (x, y) 22 (x y) e x y. Să se calculeze f ( -1, 2), şi
diferenţiale de ordinul întâi şi doi;
4. Să se calculeze d2f pentru următoarele funcţii:

a) f x, y arctg x
y

; b) f x, y x4 y 3y2 sin x ; c) f x, y ex cos y ; d) f x, y, z exy sin z .

II.3.9. Formula lui Taylor
Definiţia II.3.9.1: Fie f : E 􀀀2 􀀀 şi 0 0 (x , y ) punct interior mulţimii E. Presupunem că funcţia
f are derivate parţiale de ordinul n în 0 0 (x , y ) , iar în derivatele parţiale mixte până la ordinul n
inclusiv,
nu are importanţă ordinea variabilelor cu care se derivează. Polinomul

22
1

''
00000000
"2""2
0000000000
0000
0

,(,)1(,)(,)
1!
1(,)2(,)(,)
2!
... 1 ( , )
!n
nxy
x xy y
n
n i i n in
xy
i

Txyfxyfxyxxfxyyy
fxyxxfxyxxyyfxyyy
Cfxyxxyy
n

sau 2

00000000

, , 1 , 1 , ... 1 ,
1! 2! !
n

n T
x y f x y df x y d f x y d f x y
n

se numeşte polinomul lui Taylor ataşat funcţiei f în punctul 00 x , y . Pentru orice x, y

E , fie

, , , nn Rxy fxy Txy.

Definiţia II.3.9.2: Obţinem , , , , nn fxy Txy R x y , egalitate numită

formula lui Taylor de ordinul
n corespunzătoare funcţiei f în punctul 0 0 (x , y ) .
Definiţia II.3.9.3: Funcţia Rn se numeşte restul de ordinul n al formulei lui Taylor.
61

Observaţie: Dacă 00000000 ,(,)(,xy xy Tn x y ) f (x , y ) şi Rn (x , y ) 0 . Dacă

Rn este o funcţie

continuă în 0 0 (x , y ) , adică
0
0

00 lim , ( , ) 0 x x n n
yy

RxyRxy

, rezultă că pentru puncte 0 0 (x , y ) E , suficient

de apropiate de 0 0 (x , y ) , diferenţa 00 f x, y f (x , y ) poate fi făcută oricât de mică, adică

în astfel de

puncte f x, y poate fi aproximată prin , n Txy.

Exerciţii rezolvate:
1. Să se scrie formula lui Taylor de ordinul al doilea pentru funcţiile următoare în punctele indicate:

a) f x, y x3 2y2 3 x y în ( 1, 2) ; b) f x, y x2 2xy 3y2 6x 2y

4 în 2,1 .
Rezolvare:
0000
0000
222
00200002
2000202

1,,,,
1!
1 , , , 2 (, )
2!
fxyfxy
fxyfxyxxyy
xy
fxyfxyfxy
xx xx y y y y R x y
x xy y

a) Calculăm f 1, 2 1. Calculăm derivatele parţiale:

f (x, y) 3x2 3 y f 1,2 9

xx

, f (x, y) 3x 4 y f 1,2 5
yy

22

22 f (x, y) 6x f (1,2) 6
xx
22

22 f (x, y) 4 f (1,2) 4
yy

22

f (x, y) 3 f (1,2) 3
xyxy

2 2

,11915216161242,
1! 2!
fxy􀀀 x y x x y y Rxy

b) Calculăm f 2,1 1. Calculăm derivatele parţiale:

f (x, y) 2x 2y 6 f 2,1 0
xx

; f (x, y) 2x 6y 2 f 2,1 0
yy

2 f (x, y) 2
x
;
2

2 f (x, y) 6
y

;
2

f (x, y) 2
xy

2 2

,112242161,
2
fxy x x y y Rxy
Exerciţii propuse:
1. Să se scrie formula lui Taylor de ordinul al doilea pentru funcţiile următoare în punctele indicate:

a) f x, y ex y în 1, 1 , b) f x, y ex sin y în ( 0, 0).
II.3.10. Extremele funcţiilor reale de n variabile reale (n ≥ 2)
Fie f : E 􀀀2 􀀀 o funcţie reală de două variabile reale şi 0 0 (x , y ) un punct al mulţimii E.
Definiţia II.3.10.1: Punctul 0 0 (x , y ) E este punct de maxim local (relativ) al funcţiei f (x, y) , dacă
există

o vecinătate V a acestui punct astfel încât, 00 f (x, y) f (x , y ), ( ) x, y V E.

Definiţia II.3.10.2: Dacă 0 0 (x , y ) este punct de maxim local al funcţiei f (x, y) , atunci valoarea sa
00 f (x , y ) în acest punct se numeşte maxim local al funcţie.
62
Definiţia II.3.10.3: Punctul (x0 , y0 ) E este punct de minim local (relativ) al funcţiei f (x, y) , dacă există

o vecinătate V a acestui punct astfel încât, 00 f x, y f (x , y ), ( ) x, y V E.

Definiţia II.3.10.3: Dacă 0 0 (x , y ) este punct de minim local al funcţiei f (x, y) , atunci valoarea sa
00 f (x , y ) în acest punct se numeşte minim local al funcţie.
Teorema II.3.10.1: Dacă punctul 0 0 (x , y ) Int E este punct de extrem local şi funcţia f are derivate
parţiale
de ordinul întâi în acest punct, atunci:
'
00
'
00

( , ) 0;
( , ) 0.
x
y

fxy
fxy

.
Definiţia II.3.10.4: Un punct 0 0 (x , y ) Int E este punct staţionar pentru f ,dacă 0 0 df (x , y ) 0.
Dacă E 􀀀 2 este o mulţime deschisă şi dacă funcţia soluţiile sistemului f (x, y) este diferenţiabilă
pe E,
punctele staţionare ale funcţiei f (x, y) sunt toate soluţiile sistemului:
'
'

(,)0
(,)0
x
y

fxy
fxy

iar punctele de extrem se găsesc printre punctele staţionare. Pentru a identifica punctele de extrem
dintre
punctele staţionare, trebuie să utilizăm derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei f (x, y) . Fie 0 0 (x
, y ) un
punct staţionar al funcţiei f (x, y) şi presupunem că f (x, y) are derivate parţiale de ordinul doII. Fie
matricea hessiană definită astfel

2
2

""
""

,,
(,)
,,
x xy
xy y

fxyfxy
Hxy
fxyfxy

Notăm cu:
2

"

100 (,)x fxy

şi
2
22
2

""
0000"""2
200""000000
0000

(,)(,)
det ( , ) ( , ) ( , ) ( , )
(,)(,)
x xy
x y xy
xy y

fxyfxy
Hxyfxyfxyfxy
fxyfxy
.
Avem următorul rezultat.
Teorema II.3.10.2: Dacă 0 0 (x , y ) este punct staţionar al funcţiei f (x, y) şi dacă funcţia f (x, y) are
derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate V a punctului 0 0 (x , y ) , atunci:
a) Dacă 2 0 , atunci 0 0 (x , y ) este punct de extrem local al funcţiei f (x, y) şi anume:
- 0 0 (x , y ) este punct de minim local, dacă 1 0;
- 0 0 (x , y ) este punct de maxim local, dacă 1 0.
b) Dacă 2 0 , atunci 0 0 (x , y ) nu este punct de extrem local al funcţiei f (x, y) şi anume 0 0 (x , y
) este
punct şa.
c) Dacă 2 0 , atunci nu putem afirma că 0 0 (x , y ) este punct de extrem pentru funcţia f (x, y) .
În unele
cazuri 0 0 (x , y ) este punct de extrem, în altele nu. Este indicat a se face un studiu direct asupra
diferenţei

00 f x, y f (x , y ) .
Exerciţii rezolvate:
1. Să se determine extremele următoarelor funcţii:

a) f x, y x2 y4 , x, y 􀀀 2 ; b) f (x, y)
22 (x y) e x y, x, y 􀀀 2;
Rezolvare:
63
a) Avem f ' (x, y) 2x, f ' (x, y) 4y3 x y ;

0,0
0
0
40
20
(,)0
(,)0
'3
'
y
x
y
x
fxy
fxy
y

x este punct staţionar ;

" , 2, " , 12 2 , " , 0

22 fxy fxy yfxy x y xy H(x, y) =

0 12 2
20
y

22

" 0,0 2, " 0,0 0, " 0,0 0 x y xy f f f ; H(0, 0) =

20
00
= 0 suntem în cazul c) a teoremei 3.10.2.
Observăm că , f x, y f 0,0 x2 y4 0 pentru x, y 0,0 f

x, y f 0,0 , adică (0, 0)

este punct de minim local.
b) Avem ( , ) 2 2 (1 2 2 2 ) x y e x x y
x
f xy

şi ( , ) 2 2 (1 2 2 2 ) x y e y x y
y
f xy

(,)0
(,)0
xy
y
f
xy
x
f
(1 2 2 ) 0
(1 2 2 ) 0
2
2
22
22

eyxy
exxy
xy
xy

1220
1220
2
2

yxy
xxy

2()1
2()1
yxy
xxy
x=y
1 2 x2 2 x2 0 1 4 x2 0 4 x2 1
2
,1
2
1
12 x x
Aşadar, avem punctele staţionare

2
,1
2
1 şi

2
,1
2
1.
222222
2
2222
2

'' 2 3 2
'' 3 2 '' 2 2

( , ) ( 4 2 ) ( 2 )(1 2 2 ) (4 4 6 2 )
( , ) (4 4 6 2 ) ( , ) (4 4 2 2 )
xyxyxy
x
xyxy
y xy

fxyexyexxxyexxyxy
fxyeyyxyxfxyexyyxyx
H(x,y) =

(4 4 2 2 ) (4 4 6 2 )
(4 4 6 2 ) (4 4 2 2 )
2232
3222
2222
2222

exyyxyxeyyxyx
eyyxyxexyyxyx
xyxy
xyxy

Considerăm punctul staţionar

2
,1
2
1

1,1
22
H

=
2
1
2
1
2
1
2
1

3
3
ee
ee
1 =30
2
,1
2
12
1
''

fex
,2 =
11
22
1
11
22

3
80
3
ee
e
ee

2
,1
2
1
este punct de maxim local.
Considerăm punctul staţionar

2
,1
2
1

1,1
22
H
=

2
1
2
1
2
1
2
1

3
3
ee
ee
1 =30
2
,1
2
12
1
''

e
x ,2 =
11
22
11
22

3
80
3
ee
e
ee

2
,1
2
1
este punct de minim local.
64
Exerciţii propuse:
1. Să se determine extremele următoarelor funcţii:

a) f x, y xy 50 20 , x 0, y 0
xy

; b) f x, y 2x2 2xy 5y2 6x 6y , x, y 􀀀 2;

c) f x, y x3 3xy2 15x 12y , x, y 􀀀 2 ; d) , 2 8 5, 0, 0 f x y x x y x x

y
xy
.
II.3.11. Extreme condiţionate (cu legături)
Fie f , g : E 􀀀2 􀀀 două funcţii reale de două variabile reale. O problemă de extrem condiţionat

presupune determinarea extremelor unei funcţii f x, y , când variabilele x şi y sunt supuse

condiţiei
g(x, y) 0.
Definiţia II.3.11.1: Fie mulţimea A (x, y) (x, y) E, g(x, y) 0 . În acest caz extremele
funcţiei

f x, y relative la mulţimea A se numesc extreme condiţionate.

Definiţia II.3.11.2: Punctul 0 0 (x , y ) A este punct de maxim condiţionat al funcţiei f x, y ,

dacă există o

vecinătate V a acestui punct, V E , astfel încât, 00 f x, y f x , y , ( ) x,

y V A.
Definiţia II.3.11.3: Dacă 0 0 (x , y ) este punct de maxim conciţionat al funcţiei f x, y , atunci
valoarea sa

00 f x , y în acest punct se numeşte maxim condiţionat al funcţie.

Definiţia II.3.11.4: Punctul 0 0 (x , y ) A este punct de minim condiţionat al funcţiei f x, y , dacă

există o

vecinătate V a acestui punct, V E , astfel încât, 00 f x, y f x , y , ( ) x,

y V A.
Definiţia II.3.11.5: Dacă 0 0 (x , y ) este punct de minim conciţionat al funcţiei f x, y , atunci
valoarea sa

00 f x , y în acest punct se numeşte minim condiţionat al funcţie.

Definiţia II.3.11.6: Fie f , g : E 􀀀2 􀀀 şi 􀀀 . Funcţia de forma L(x, y; ) f (x, y)
g(x, y)
se numeşte funcţia Lagrange, iar se numeşte multiplicatorul lui Lagrange.

Teorema II.3.11.1: Fie 0 0 (x , y ) A . Să presupunem că funcţiile f x, y şi g x, y au

derivatele parţiale

continue într-o vecinătate V a lui 0 0 (x , y ) . Dacă 0 0 (x , y ) este punct de extrem al funcţiei f x, y

,
condiţionat de g(x, y) 0 , atunci există 0
􀀀 astfel încât să avem:
0000000
0
0000000
0
(,;)(,)(,)0
(,;)(,)(,)0
Lxyfxygxy
xxx
Lxyfxygxy
yyy

(3.11.1)
Definiţia II.3.11.7: Orice punct 0 0 (x , y ) A care verifică sistemul (3.11.1) pentru anumite valori
se

numesc punct staţionar al funcţiei f x, y .

Teorema II.3.11.2: Dacă 0 0 (x , y ) A este punct staţionar al funcţiei f (x, y) şi dacă funcţiile f x, y

şi

g x, y au derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate V a punctului 0 0 (x , y ) ,

atunci există
0 astfel încât:
a) Dacă 2
000 d L(x , y ; ) 0 , atunci 0 0 (x , y ) este punct de minim condiţionat al funcţiei f (x, y) ;
b) Dacă 2
000 d L(x , y ; ) 0 , atunci 0 0 (x , y ) este punct de maxim condiţionat al funcţiei f (x, y) ;
65
c) Dacă 2
d L(x0 , y0 ; 0 ) nu are semn constant, atunci 0 0 (x , y ) este punct şa.
Exerciţii rezolvate:
1. Să se găsească extremele funcţiilor condiţionate:
a) f x, y x 2y, x2 y2 5, x, y 􀀀 2 ; b) f x, y (x 1)2 y2 , x2

y2 1, x, y 􀀀 2;
Rezolvare:

a) f x, y x 2y g x, y x2 y2 5 0L x, y; x 2y

x2 y2 5
Avem L (x, y; ) 1 2 x L (x, y; ) 2 2 y
xy

(,;)0
(,;)0
(,)0
Lxy
x
Lxy
y
gxy
50
220
120
x2 y2
y
x

15
4
1
1
2
1
2 2

y
x
2
1
Dacă
2

1 , atunci 0

1
1, 2
2
x
P
y

este punct staţionar pentru L(x, y; λ)

Dacă
2

1 , atunci 0

1
1, 2
2
x
P
y

este punct staţionar pentru L(x, y; λ)

Metoda I:
222

22 L (x, y; ) 2 L (x, y; ) 2 L (x, y; ) 0

xyxy
 d 2L x, y; 2 dx2 2 dy2
2 1, 2; 1 2 2 0
2
dL dx dy

Pentru
2
1 , punctul (1,2) este un punct de maxim relativ
condiţionat.
2 1, 2; 1 2 2 0
2
dL dx dy

Pentru
1
2
, punctul (-1,-2) este un punct de minim relativ
condiţionat
Metoda II:
Pentru
2

1: 5
2
21
2
,;1 2 2
L xy xyxy
)0
2
)1(,;1
2
)1(,;1
2
(,;1
2
2
2
2
2

xy
xy
xyL
y
xyL
x
L
110,;
201
Hxy

2
2
(1, 2; 1) 1 0
2
L
x

10
10
01

Deci (1,2) este un punct de maxim relativ condiţionat.

Pentru
2

1: 5
2
21
2
,;1 2 2

L xyxyxy
)0
2
)1(,;1
2
)1(,;1
2
(,;1
2
2
2
2
2

xy
xy
xyL
y
xyL
x
L
66
110,;
201
Hxy

2
2

( 1, 2; 1) 1 0
2
L
x
2

10
10
01

Deci (-1,-2) este un punct de minim relativ condiţionat.

b) f x, y (x 1)2 y2 g x, y x2 y2 1 0L x, y; (x 1)2

y2 x2 y2 1
Avem L (x, y; ) 2(x 1) 2 x L (x, y; ) 2y 2 y
xy

(,;)0
(,;)0
(,)0
Lxy
x
Lxy
y
gxy
10
220
2( 1) 2 0
x2 y2
yy
xx

10
(1 ) 0
(1 ) 1
x2 y2
y
x

y 0 sau 1
Dacă y 0 , atunci
0
1
2
1

xx
Dacă 1, atunci

y
y
x
4
3
2
1
2

Metoda I:
222

22 L (x, y; ) 2 2 L (x, y; ) 2 2 L (x, y; ) 0

xyxy
d 2L x, y; (2 2 ) dx2 (2 2 ) dy2

d 2L 1,0;0 2 dx2 2 dy2 0 Pentru 0 , punctul (1,0) este un punct de minim

relativ condiţionat.

d 2L 1,0; 2 2 dx2 6 dy2

g (x, y) 2x g (x, y) 2y
xy

dg(x, y) 2 x dx 2 y dy dg( 1,0) 2 dx 0 dx 0(F)

Pentru 2 , punctul (1,0) este punct şa.
Metoda II:

Pentru 0:L x, y;0 (x 1)2 y2

222

22 L (x, y;0) 2 L (x, y;0) 2 L (x, y;0) 0

xyxy

20
, ;0
02
Hxy

2 L (1,0;1) 2 0
x
2

20
40
02

Deci (1,0) este un punct de minim relativ condiţionat.

Pentru 2:L x, y; 2 (x 1)2 y2 2 x2 y2 1 x2 2x 3y2

3
( , ; 2) 2 ( , ; 2) 6 ( , ; 2) 0
2
2
2
2
2

xy
xy
xyL
y
xyL
x
L

20
,;2
06
Hxy

2 L ( 1,0; 2) 2 0
x

20
12 0
06

Deci (-1,0) este punct şa (nu este un punct extrem).

Exerciţii propuse:
1. Să se găsească extremele funcţiilor condiţionate:

a) f x, y x y, x y 1, x, y 􀀀 2 ; b) f x, y x2 y2 xy,2x y

3, x, y 􀀀 2.
67

c) f x, y x y , x2 y2 10, x, y 􀀀 2 d) f x, y x2 y2 x y,x

y 1, x, y 􀀀2
Test de control nr.2
1. Să se stabilească natura seriilor:
a) 2 2 1
1

1
11
n
n
n
n

; b)
1

7
57
n
n

n n

; c)
1

n !
n
n

en
n

; d)
2
2
1

1,0
n
n

anna
n
 ;

e)
1

11
5
n
n

n n

; f)
35
1

n
nn
n

,x 􀀀 5,5 ; g) 3
3
1

51
n
n
n

n arctg x
n

,1,1
55
x

􀀀.
2. Să se dezvolte în serie MacLaurin următoarea funcţie: ln(1 x 2x2 ) .

3. Fie funcţia f : 􀀀 3 􀀀 definită astfel: ,, 1fxyzxy

yz
. Arătaţi că:

,, ,, ,,
0
fxyzfxyzfxyz
xyz
xyz

.
4. Fie funcţia f : 􀀀 2 􀀀 definită astfel: f (x, y)
22 (x y) e x y. Să se determine valoarea medie
R ( x, 2), valoarea marginală M ( x, 2) şi elasticitatea parţială în raport cu x, adica Ex ( -1, 2).
5. Să se scrie formula lui Taylor de ordinul al doilea pentru funcţia

f x, y x2 y2 2xy 4x 3y în punctul ( 0, 0).

6. Fie funcţia f : 􀀀 2 􀀀 definită astfel f x, y x4 y4 4xy , x, y 􀀀 2 . Să se

calculeze f (
1, 2) şi df ( 1, 2) şi să se determine punctele de extrem local pentru funcţia f (x, y) .
8. Se dă funcţia f (x, y) x2 y2 x y . Să se calculeze f ( 1, 3) şi df (x, y) şi să se determine
punctele de extrem condiţionat pentru funcţia f (x, y) cu legătura x + y = 1.
68
Unitatea de învăţare III. Elemente de calcule financiare
În capitolul de Elemente de calcule financiare sunt tratate diferite probleme ce capătă în contextul
actual al economiei de piaţă o importanţă deosebită şi anume probleme financiar bancare. Noţiunea
de bază cu
care se operează în calculele financiare este dobânda.
III.1. DOBÂNDA
III.1.1. Dobânda
De milenii există noţiunea de dobândă. Dobânda este suma pe care o plăteşte creditorului la
scadenţă
pentru folosirea unui capital pe o perioadă determinată de timp sau din punct de vedere practic
dobânda este
remunerare bănească pe care deţinătorul de capital o primeşte pentru folosirea capitalului propriu
(dobânda
originară a capitalului) sau pentru capitalul încredinţat spre utilizare altor persoane (dobânda
împrumutului)
pe o perioadă dată. De fiecare dată când o persoană sau o instituiţie împrumută o sumă bănească
altuia, acesta
se privează de posibilitatea ca pe o perioadă de timp să folosească această sumă.
Presupunem că partenerul P1 dispune de o sumă de bani S0 pe care o plasează partenerului P2,
pentru
o perioadă de timp t, în condiţii reciproc acceptate. La sfârşitul perioadei de timp t, deci la scadenţa,
partenerului P1 îi revine suma iniţială S0 la care se mai adaugă plata acestui serviciu, adică suma finală
St
care, în mod normal, trebuie să depăşească suma plasată iniţial S0.
Aşadar, suma finală St depinde de suma iniţială S0 şi de perioada de timp t pe care a fost realizat
plasamentul
şi putem nota această dependenţă cu S ( S0, t) = St. Suma finală St este cu atât mai mare cu cât suma
iniţială S0
este mai mare şi totodată aceasta creşte când perioada de plasament t creşte.
Definiţia III.1.1.1[11,pg.51]: Se numeşte sumă finală (valoare finală) sau valoarea revenită

partenerului P2 pentru suma plasată S0 pe perioada de timp t funcţia S : 0, 0,

0, care
depinde de două variabile şi care îndeplineşte simultan condiţiile:
1) 0
0

(,)1SSt
S

(suma finală este mai mare decât suma iniţială şi creşte odată cu creşterea sumei iniţiale) şi
( 0, ) 0 S S t
t
(suma finală creşte odată cu creşterea perioadei de timp);
2) S(S0 ,0) S0 ( dacă perioada de timp este 0, atunci suma finală este egală cu suma iniţială) şi S(0,t)
0
(dacă suma iniţială este egală cu 0, atunci şi suma finală este egală cu 0, indiferent de perioada de
timp).
Diferenţa dintre suma finală St şi suma iniţială S0, o vom nota: D(S0 ,t) S(S0 ,t) S0 sau D St S0
Definiţia III.1.1.2[11,pg.51]: Se numeşte dobândă pentru suma plasată S0 pe perioada de timp t funcţia

D: 0, 0, 0, care depinde de două variabile şi care îndeplineşte

simultan condiţiile:
1) 0
0

(,)0DSt
S

(dobânda creşte odată cu creşterea sumei iniţiale) şi ( 0 , ) 0 D S t

t

(dobânda creşte odată

cu creşterea perioadei de timp);
2) D(S0 ,0) 0 ( dacă perioada de timp este 0, atunci dobânda este egală cu 0) şi D(0,t) 0 (dacă
suma
iniţială este egală cu 0, atunci şi dobânda este egală cu 0, indiferent de perioada de timp).
Definiţia III.1.1.3: Dacă t = 1 an şi S0 = 100 u.m., dobânda corespunzătoare se numeşte procent şi se
notează
cu p.
•t•
S0 St
69
Definiţia III.1.1.4: Dacă t = 1 an şi S0 = 1 u.m., dobânda corespunzătoare se numeşte dobândă unitară
anuală (rata dobânzii) şi se notează cu i. Evident, are loc următoarea relaţie: p = 100 · i.
Definiţia III.1.1.5: Rata dobânzii sau mărimea relativă a dobânzii este raportul procentual între masa
dobânzii (anuale) şi capitalul utilizat în condiţii normale. Ea poate fi considerată preţul plătit pentru
folosirea
sumei de 100 de unităţi monetare pe termen de un an.
III.1.2. Dobânda simplă
Dobânda simplă este una dintre cele mai importante şi mai des folosite operaţiuni financiare. Acest
tip de dobândă este o sumă de bani pe care o plăteşte o persoană fizică sau juridică (numită
debitor) unei alte
persoane fizice sau juridice (numită creditor) pentru folosirea unei sume de bani împrumutate.
Aşadar,
dobânda simplă este preţul la care se vinde sau se cumpără capitalul împrumutat pe piaţa
capitalului.
Definiţii. Formule de calcul
Definiţia III.1.2.1: Spunem că plasamentul s-a făcut în regim dobâdă simplă dacă pe întreaga
perioadă de timp t valoarea utilizată în calcul a sumei iniţiale S0 rămâne neschimbată.
Definiţia III.1.2.2: Se numeşte dobândă simplă dobânda calculată o singură dată asupra sumei plasate
S0 pe
întreaga durată de plasare t şi se notează cu Ds.
În cadrul operaţiunilor financiare pe termen scurt (sub 1 an) se foloseşte dobânda simplă. Fie notaţii:
S0 – suma plasată iniţial (valoarea iniţială); t – durata operaţiunii; Ds – dobânda simplă;
p – procentul de dobândă; St – suma finală (valoarea finală) ; i – rata dobânzii.
Formula de calcul a dobânzii simple este: 0
s 0 100

DSitSpt

sau 0 0 100
mm
s

DSitSpt
mm

unde, m este numărul de diviziuni egale în care este împărţit anul şi tm este perioada de plasare
exprimată în
număr de diviziuni (t1 - număr de ani, t2 - număr de semestre, t4 - număr de trimestre, t12 - număr de
luni, t360 -
număr de zile).
Pe plan internaţional, se cunosc trei proceduri de considerare a anului bancar, şi anume:
- procedura engleză: luni calendaristice (28, 29, 30, 31 zile), anul 365 zile;
- procedura franceză: luni calendaristice (28, 29, 30, 31 zile), anul 360 zile;
- procedura germană: luni egale cu 30 zile, anul 360 zile.
Dacă plasamentul sumei S0 nu are loc cu acelaşi procent p pe toată durata de plasare t, adică fiecărei
subperioade k t îi corespunde un procent de plasare k p , atunci dobânda simplă se calculează astfel:
00

11 100
nn
k
skkk
kk

DSitSpt

, unde
1
n
k
k

tt

şi 100 k k p i.
Elementele dobânzii simple

00
0
1

1
1
1
m
ts
n
kk
k

S it
SSDSit
m
S it
0
11

1
1
1
tS
tS
mm
tS
nn
kkkk
kk

SD
itit
SSDitit
mm
SD
itit
0
00

st iDSS
StSt

;0
00

100 s 100 t p D S S
StSt

; 00
000

st 100 t t D S S S S
StSiSp

70
Definiţia III.1.2.3: Expresiile
1

1 ,1 ,1 n
m
kk
k

ititit
m

se numesc factori de fructificare şi se notează cu

u.
Definiţia III.1.2.4: Expresiile
1

1,1,1
111
n
m
kk
k

ititmit

se numesc factori de actualizare, şi se notează cu v 1

u
.
Probleme rezolvate:
1. Se plasează astăzi suma de 10.000 u.m. în regim de dobândă simplă, cu procentul anual de 1,6%.
De ce sumă vom dispune peste 3 luni şi care este dobânda aferentă? Care este factorul de
fructificare anuală?
Rezolvare: 10.000 1 1,6 3 10.000 1,004 10.040 . .
t 100 12 S um

Ds = 10.040 – 10.000 = 40 u.m.; u 1 1,6 3 1,004

100 12

2. În urmă cu 72 zile a avut loc un plasament în regim de dobândă simplă, cu procentul anual de
1,5%
şi dispunem astăzi de suma 25.750 u.m. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare anuală.
Rezolvare:
0

25.075 25.075 25.000 . . 1 1,5 72 1,003

100 360
S um

; v 1,51 72 1 0,997 1 1,003

100 360

3. O sumă de 25.000 u.m. este plasată, în regim dobândă simplă, pe perioadele t1 = 4 luni, t2 = 36 zile
şi t3 = 3 semestre cu procentele anuale de 1,2%, 1% şi respectiv 1,6%. Să se calculeze valoarea finală
a
operaţiunii financiare, precum şi dobânda aferentă.
Rezolvare:
Folosim formula: 0112233 1 tS S i t i t i t 25.000 1 1,2 4 1 36 1,6 3
t 100 12 100 366 100 4 S

St = 25.425 u.m. şi Ds = St – S0 = 25.450 – 25.000 = 450 u.m.

4. Cu ce procent anual trebuie plasată suma de 15.000 u.m., pe o perioadă de un semestru, în regim
dobândă simplă, pentru a dispune în final de suma de 15.120 u.m. ?
Rezolvare: 100 15.120 151.000 100 120 15.000 7.500
2
p

= 1,6%
Probleme propuse:
1. Suma de 50.000 u.m. se plasează în regim de dobândă simplă, pe o perioadă de 90 zile cu
procentul
anual unic de 2,25%. De ce sumă vom dispune la scadenţă şi care este dobânda aferentă? Care este
factorul
de fructificare anuală?
2. În urmă cu 270 zile a avut loc un plasament în regim de dobândă simplă, cu procentul anual de
6%
şi dispunem astăzi de suma 10.450 u.m. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare anuală.
3. Care este dobânda simplă aferentă plasării unei sume de 20.000 u.m. pe o durată de un semestru
cu
procentul anual de 1,75%? Dar suma finală?
4. Ce sumă a fost plasată, în regim dobândă simplă, cu un procent anual de 2,5%, pe o durată de trei
luni, ştiind că la sfârşitul perioadei avem o dobândă de 125 u.m.
5. O sumă de 10.000 u.m. este plasată, în regim dobândă simplă, pe perioadele t1 = 36 zile, t2 = 3 luni
şi t3 = 1 semestru cu procentele anuale de 2%, 2,4% şi respectiv 0%. Să se calculeze valoarea finală a
plasamentului, precum şi dobânda aferentă.
6. Cu ce procent anual trebuie plasată suma de 50.000 u.m., pe o perioadă de 36 zile, în regim
dobândă simplă, pentru a dispune în final de suma de 50.100 u.m. ?
7. Pe ce durată de timp exprimată în zile trebuie plasată suma 10.000 u.m., în regim de dobândă
simplă, cu procentul anual de 1,8% pentru a primi o dobândă în valoare de 130 u.m.?
71
Operaţiuni echivalente în regim de dobândă simplă. Echivalenţă prin dobândă
Definiţia III.1.2.5 : O operaţiune financiară între doi parteneri P1 şi P2 între care intervin plasarea, în
regim DS, a sumelor S1, S2, …, Sn, pe duratele t1, t2, … , tn, cu procentele p1, p2, … , pn, se numeşte
operaţiune multiplă sau matriceală şi se notează:
12
12
12
n
n
n

SSS
Appp
ttt

Observăm că pentru fiecare sumă depusă în regim dobândă simplă , 1, k S k n , pe perioada , 1,

k tk n cu
procentul , 1, k p k n obţinem o dobândă simplă k , 1,
s Dk n . Astfel dobânda simplă corespunzătoare
operaţiunii multiple A se calculează conform formulei:

111

1
100
nnn
k
sskkkkkk
kkk

DDSitSpt

Definiţia III.1.2.6[7]: Două operaţiuni multiple, A şi B, se numesc echivalente în regim DS, în raport cu
dobânda, dacă, în final, ele conduc la aceeaşi dobândă simplă totală şi se notează cu
DS
D

A B . Aşadar,

DS

Dss

A B DA DB
1) Suma medie înlocuitoare. Operaţiunea A poate fi înlocuită tot cu o operaţiune multiplă, în care
sumele
sunt egale între ele. Aşadar, avem:
12
1212
1212
n DS
nDn
nn

SSSS
AppppppB
tttttt

unde, prin S se numeşte suma medie înlocuitoare pentru sumele S1, S2, …, Sn.
Conform definiţiei III.1.2.6 avem:

1
1
ss

n
skkkDADB
k
n
skk
k

DASit
DBSit
11
nn
kkkkk
kk

SitSit

1
n
kkk
k
n
kk
k

Spt
S
pt

2) Procentul mediu înlocuitor : 1

1
n
kkk
k
n
kk
k

Spt
p
St

; 3) Scadenţa medie înlocuitoare : 1

1
n
kkk
k
n
kk
k

Spt
t
Sp

4) Sumă unică înlocuitoare, procent unic înlocuitor şi scadenţă unică înlocuitoare

În acest caz avem:
12
12
12
n DS
nD
n

SSSS
pppp
tttt
1
n
kkk
k

SitSit

1
n
kkk
k

SptSpt

unde S se numeşte sumă unică înlocuitoare, p se numeşte procent unic înlocuitor şi t se numeşte
scadenţă
unică înlocuitoare.
Aşadar, avem: 1
n
kkk
k

Spt
S
pt

;1
n
kkk
k

Spt
p
St

;1
n
kkk
k

Spt
t
Sp

.
72
Probleme rezolvate:
1. Fie operaţiunea financiară: A =
10.000 . . 20.000 . . 15.000 . .
1,2% 1,5% 1,4%
180 4 1
um u m u m
zile luni semestru
. Să se determine în
condiţii de echivalenţă cu dobânda:
a) Suma medie înlocuitoare; b) Procentul mediu înlocuitor; c) Scadenţa medie înlocuitoare.
Rezolvare: a)
3
1
kkk
k

Spt

= 111222333S p t S p t S p t = 10.000 · 1,2 ·

180
360
+ 20.000 · 1,5 ·
4
12
+ 15.000 · 1,4 ·
1
2
= 6.000 + 10.000 + 10.500 = 26.500
3
1
kk
k

pt

= 112233p t p t p t = 1,2 · 180

360
+ 1,5 · 4
12
+ 1,4 · 1
2
= 1,8
Suma medie înlocuitoare este: S = 26.500
1,8
= 14.722,22 u.m.
b)
3
1
kk
k

St

= 112233S t S t S t = 10.000 · 180

360
+ 20.000 · 4
12
+ 15.000 · 1
2
= 19.166,66
Procentul mediu înlocuitor este: p = 26.500
19.166,66
􀀀 1,383%
c)
3
1
kk
k

Sp

= 112233S p S p S p = 10.000 · 1,2 + 20.000 · 1,5 + 15.000 · 1,4 = 63.000

Scadenţa medie înlocuitoare este: t = 26.500
63.000
􀀀 0,42 ani t 􀀀 151,43 zile
2. Considerăm operaţiunea financiară de la problema anterioară notată cu A. Să se rezolve
echivalenţele de mai jos pentru aflarea sumei unice înlocuitoare, procentul unic înlocuitor şi
scadenţei unice
înlocuitoare. a) A
DS

1,4%
1
S
an
; b) A
DS

20.000 . .
3
um
p
trimestre

; c) A
DS

35.000
1,3%
t

.
Rezolvare: Ştim de la problema anterioară că
3
1
kkk
k

Spt

= 26.500 a) S = 26.500

1,4 1
􀀀 18.928,571
b) p = 26.500
20.000 3
4

􀀀 1,766% c) t = 26.500
35.000 1,3
􀀀 0,582 ani t 􀀀 209,67 zile
Probleme propuse:
1. Fie operaţiunea financiară: A =
20.000 . . 30.000 . . 40.000 . .
1,2% 2,2% 1,8%
2 72 4
umumum
luni zile luni

Să se determine în condiţii de echivalenţă cu dobânda: a) Suma medie înlocuitoare; b) Procentul

mediu
înlocuitor; c) Scadenţa medie înlocuitoare.
2. Considerăm operaţiunea financiară de la problema anterioară notată cu A. Să se rezolve
echivalenţele de mai jos pentru aflarea: procentul unic înlocuitor şi scadenţei unice înlocuitoare.
a) A
DS

32.000 . .
150
um
p
zile
; b) A
DS

20.000
1%
t

.
73
III.1.3. Dobânda compusă
O sumă S0 este plasată în regim de dobândă compusă dacă, la sfârşitul fiecărei perioade etalon de
timp, dobânda simplă calculată se adaugă la suma iniţială, în scopul de a produce dobândă în
perioada
următoare. [7]
Definiţii. Formule de calcul
Definiţia III.1.3.1: Spunem că plasamentul s-a făcut în regim dobâdă compusă dacă pe întreaga
perioadă de timp t valoarea utilizată în calcul a sumei iniţiale S0 se schimbată periodic după o
anumită
regulă.
Dobânda compusă este specifică operaţiunilor financiare pe termen lung. Ca unitate de timp se
consideră anul bancar. Vom utiliza notaţiile:
S0 – suma iniţială (valoarea iniţială); t – durata de plasare; St – suma finală (valoare finală);
i – dobânda unitară (rata dobânzii); p – procentul anual; Dc = St – S0 – ___________dob滱da
compusă.
1) Dacă suma S0 este plasată pe perioada
1
n
k
k

tt

, cu procentele corespunzătoare p1, p2, …, pn, în regim de

dobândă compusă, atunci avem: 0

1

1
n
tkk
k

SSit

şi c D = 0

11
n
kk
k

Sit

2) Dacă suma S0 este plasată pe perioada

1
n
k
k

tt

, unde 1 2 ... n

tttt
n
, cu procentele corespunzătoare
p1, p2, …, pn, în regim de dobândă compusă, atunci avem:
0
1

1
n
tk
k

SSit
n
 şi c D = 0
1

11
n
k
k

Sit
n

3) Dacă suma S0 este plasată pe perioada

1
n
k
k

ttn

, unde 1 2 1 n t t t an , cu procentele
corespunzătoare p1, p2, …, pn, în regim de dobândă compusă, atunci avem:

1
n
tk
k

SSi

şi c D = 0

11
n
k
k

Si
4) Dacă suma S0 este plasată pe perioada
1
n
k
k

ttn

, unde 1 2 1 n t t t an , cu procentele
corespunzătoare 1 2 ... n p p p p în regim de dobândă compusă, atunci avem:

00 1 1 nt

t S S i S i şi c D = 0 1 1 tS i
5) Dacă suma S0 este plasată pe perioada
1
1
n
m
k
k

tttn
m

, unde 1 2 1 n t t t an , 1
m
n

tt
m , unde tm
reprezintă numărul de fracţiuni de tip m ale anului următor, cu procentele corespunzătoare
121 , , , , nnp p p p în regim de dobândă compusă, atunci avem:

- Formula raţională 01

11
n
m
tkn
k

SSiit
m
 , - Formula comercială 01

11
mn t
tknm
k

SSii

6) Dacă suma S0 este plasată pe perioada

1
1
n
m
k
k

tttn
m

, unde 1 2 1 n t t t an , 1
m
n

tt
m , unde tm
reprezintă numărul de fracţiuni de tip m ale anului următor, cu procentele corespunzătoare
12nn1 ppppp în regim de dobândă compusă, atunci avem:
74

- Formula raţională 0 1 1 nm
t

SSiit
m

, - Formula comercială 0 1 n tm
m
t SSi
Elementele dobânzii compuse

0 1t

t S S i; 0 1
t
t

SS
i

0 ln ln
ln 1
tSS
t

;
1/
0

1
t

t iS
S

şi
1/
0

100 1
t

t pS
S
.
Definiţia III.1.3.2: Expresia u = 1 + i se numeşte factor de fructificare anuală. Avem: 0
t

t S S u.
Definiţia III.1.3.3: Expresia 1 1
1
vu
i

se numeşte factor de actualizare anuală. Avem: 0

t

t S S v.
Probleme rezolvate:
1. Se plasează astăzi suma de 10.000 u.m. în regim de dobândă compusă, cu procentul anual de 3%.
De ce sumă vom dispune peste 4 ani şi care este dobânda aferentă? Care este factorul de fructificare
anuală?
Rezolvare:
4
4

10.000 1 3 11.255,088 . .
100
S um

􀀀 ; Dc = 11.255,088 – 10.000 = 1.255,088 u.m.;

u 1 0,03 1,03
2. În urmă cu 3 ani a avut loc un plasament în regim de dobândă compusă, cu procentul anual de
2,5%
şi dispunem astăzi de suma 11.038,13 u.m. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare
anuală.
Rezolvare: 0 3
11.038,13 11.038,13 10.000 . .
2,5 1,103813 1
100
S um

;v
1 0,97561
1,025

3. În urmă cu 3 ani a fost amânată o datorie pentru care astăzi, cu procentele anuale 10%, 15% şi
12%, se plăteşte suma de 28.336 u.m.. Care este valoarea datoriei?

Rezolvare:
3
0

123 111
SS
iii

Avem 0
28.336 20.000
1 10 1 15 1 12
100 100 100
S

u.m.
4. Pe ce durată de timp trebuie plasată suma de 16.000 u.m., în regim de dobândă compusă, cu
procentul anual de 2% pentru a dispune de suma 16.979,328 u.m.?
Rezolvare: ln16.979,328 ln16.000
ln 1 2
100
t
= 3 ani
5. Dacă un plasament este realizat în regim dobândă compusă pe perioadă de 3 ani şi 6 luni, cu
procentul anual 2.5% şi cu suma iniţială de 30.000 u.m., atunci să se determine suma finală şi
dobânda
aferentă ştiind că se foloseşte formula raţională şi formula comercială.
Rezolvare: FR: Avem
3
36
12

30.000 1 2.5 1 2.5 6 3

100 100
2.710.5
12
S 5273 u.m.

􀀀
Dc = 6 3
12

– S0 = 32.710.55273 – 30.000 = 2.710.55273 u.m.

FC: Avem
36
12
36
12

30.000 1 2.5 1 2.5 32.708,05984 . .

100 100
S um

􀀀
Dc = 6 3
12

S
– S0 = 32.708,05984 – 30.000 = 32.708,05984 u.m.
Probleme propuse:
1. Se plasează astăzi suma de 12.000 u.m. în regim de dobândă compusă, cu procentul anual de
1,5%.
De ce sumă vom dispune peste 4 ani şi care este dobânda aferentă? Care este factorul de fructificare
anuală?
75
2. Se cere suma plasată iniţial şi factorul de actualizare anuală, pentru un plasament în regim de
dobândă compusă, care a avut loc în urmă cu 2 ani, cu procentul anual de 1,75% şi dispunem astăzi
de suma
16.892,1 u.m.
3. O sumă de 50.000 u.m. este plasată în regim dobândă compusă, pe o perioadă de 2 ani cu
procentele anuale de 1% şi 1,5%. Să se calculeze valoarea finală a operaţiunii financiare, precum şi
dobânda
aferentă.
4. O persoană a împrumutat suma S0 de la o bancă, în regim dobândă compusă, pe o perioadă de 3
ani
cu procentele anuale 15%, 16% şi 10%. În ultima zi a celui de-al treilea an persoana restituie suma de
29.348
u.m.. Ce sumă a împrumutat acea persoană şi care este dobânda pe care a plătito?
5. În urmă cu 4 ani a fost plasată suma de 10.000 u.m. şi astăzi dispunem de suma de 14.641 u.m. Cu
ce procent anual constant s-a făcut plasamentul?
6. Pe ce durată de timp trebuie plasată suma de 10.000 u.m., în regim de dobândă compusă, cu
procentul anual de 10% pentru a dispune de suma finală 13.310 u.m.?
7. Dacă un plasament este realizat în regim dobândă compusă cu un procent anual 2.25% pe
perioadă
de 4 ani şi 6 luni, şi cu suma iniţială de 70.000 u.m., atunci să se determine suma finală şi dobânda
aferentă
ştiind că se foloseşte formula raţională şi formula comercială.
III.1.4. Comparaţii între dobânda simplă şi dobânda compusă
Dacă considerăm operaţiunea financiară o sumă S0 plasată pe durata t, cu procentul anual unic
p atunci dobânda simplă şi dobânda compusă se calculează folosind formulele:

s0 D S i t 0000 1 1 1 tt
ct D S S S i S S i
Reprezentăm grafic funcţiile Ds(t), Dc(t):
Din reprezentarea grafică, observăm:
a) dacă t <1an, atunci Ds > Dc; b) Dacă t =1an, atunci Ds = Dc; c) dacă t >1an, atunci Ds < Dc.
Probleme rezolvate:
1. Suma de 10.000 u.m. se plasează pe perioada de 4 ani şi conduce la dobânda de 4.641 u.m. Cu ce
procent s-a făcut fructificarea, în DS şi DC?
Rezolvare: a) În regim de dobândă simplă: 4.641 0,11625
4 10.000
i

p 11,62%
b) În regim de dobândă compusă:
1

4.641 1 4 1
10.000
j

j = 0,1 => q = 10 %
2. Suma So este plasată cu procentul annual de 10%, în regim dobândă compusă timp de 2 ani. Cu
ce
procent ar trebui plasată în regim dobândă simplă pentru a realiza aceeaşi dobândă?
Rezolvare: 0,21 = 2 · i => i = 0,105 => p = 10,5%
Ds(t)
S0 i
0 1 an
D
t
Dc(t)
76
III.1.5. Procent şi risc de plasare. Devalorizare
Între masa monetară care se află în circulaţie şi raporturile acesteia cu cererea de monedă sunt într-o
strânsă legătură. Inflaţia este considerată un dezechilibru fundamental între cererea bănească şi
oferta
bănească şi aceasta se manifestă prin creşterea preţurilor.
Definiţia III.1.5.1: Inflaţia este fenomenul de creştere continuă a preţurilor sau de depreciere continuă
a
valorilor băneşti.
Într-o economie de piaţă moneda se poate devaloriza.
Definiţia III.1.5.2[7]: Dacă se poate estima coeficientul de devalorizare α şi este folosit în mod
corespunzător
pentru a împiedica pierderea de valoare a monedei, spunem că devalorizarea este controlată.
Dacă considerăm operaţiunea financiară o sumă S0 plasată pe o perioadă t, în regim de dobândă
compusă,
atunci valoarea finală a operaţiunii este:

0
0
0

1 , nu există devalorizare
S 1 , există devalorizare necontrolată
1
S 1 1 ,există devalorizare controlată
t
t
t
t

Si
Si
i

unde α – rata anuală a devalorizării.

Definiţia III.1.5.3: Factorul 1
1
se numeşte factor de devalorizare, iar 1 + α se numeşte factor de
compensare a devalorizării.

Aşadar, dacă avem o devalorizare controlată, atunci obţinem: 00 1 1 1 tt

t S S i S j
unde i - dobândă unitară anuală reală; j - dobândă unitară anuală aparentă; - rata anuală a
devalorizării.

Atunci 1 j 1 i 1 este factorul de anulare a devalorizării j i

i .
Un alt risc întâlnit în economie este riscul catastrofic, care apare în situaţii speciale cum ar fi războaie,
catastrofe, schimbări politice violente, etc..
Dacă consideră operaţiunea financiară o sumă S0 plasată pe o perioadă t, în regim de dobândă
compusă, atunci
valoarea finală a operaţiunii este:

0
0
0

1 , nu există devalorizare, nu există risc catastrofic

1 există devalorizare, există risc catastrofic
S,
1 1 ambele necontrolate
există devalorizare, există risc catastrof
111,
t
t
ttt
ttt

Si
i
S
Si
ic,
ambele controlate

unde – rata anuală a devalorizării, - “risc catastrofic”.

Aşadar, dacă avem o devalorizare şi un risc catastrofic ambela controlate, atunci obţinem:

00 1 1 1 1 ttttS i S k
unde i - dobândă unitară anuală reală; k - dobândă unitară anuală aparentă; - rata anuală a
devalorizării;
- “risc catastrofic”.

Atunci 1 k 1 i 1 1 1 j 1 este
factorul aparent de fructificare
k j j
Probleme rezolvate:
1. O sumă a fost împrumutată pe timp de 4 ani, în regim de dobăndă compusă, cu un procent anual
aparent de 11% care include şi devalorizarea anuală de 2%. Care este procentul anual real?
77
Rezolvare:Folosim formula: j i i
1
ij

Avem
11 2
100 100
12
100
i

0,0882 p = 8,82%
2. Fie suma de 10.000 u.m. plasată în regim de dobăndă compusă pe 5 ani cu 10%. Care este
valoarea
finală a plasamentului în condiţiile: a) nu există devalorizare sau este neglijabilă;
b) există o devalorizare necontrolată de 4%; c) există o devalorizare controlată de 4%.
Rezolvare: a)
5
5

10.000 1 10 16.105,1 . .
100
S um

b)
5
5

1 10
10.000 100 13.237,216 . . 1 4
100
S um

c)
5
5

10.000 1 10 1 4 19.594,315 . .
100 100
S um

Probleme propuse:
1. Presupunem că o bancă acordă împrumuturi cu procentul anual real de 15%. Dacă intervine o
devalorizare anuală controlată de 1% şi se are în vedere şi un risc catastrofic de 4%, cu ce procent
aparent vor
fi acordate creditele?
2. O bancă acordă un credit în valoare de 100.000 u.m. pe 4 ani cu un procent real de 10%. Pe
parcursul celor 4 ani a avut loc o devalorizare a monedei cu 8%, precum şi o pierdere anuală de “tip
risc
catastrofic” de 5%. Să se afle: a) valoarea finală a datoriei, dacă n-ar exista devalorizare şi risc
catastrofic; b)
valoarea finală, dacă coeficienţii α şi β nu sunt controlaţi, precum şi pierderea valorică aferentă; c)
valoarea
finală cu riscuri controlate; d) dobânda anuală aparentă (% de dobândă anuală aparentă).
III.2. OPERAŢIUNI DE SCONT
III.2.1. Noţiuni generale
Operaţiunile de scont sunt operaţiuni financiare specifice băncilor comerciale şi constau în
cumpărarea
de către acestea a unor efecte de comerţ sau poliţe (hârtii de valoare, chitanţe, certificate de depozit
la
purtător, bilete de ordine, scrisori de schimb, trate), înainte de scadenţa lor, cu reţinerea din valoarea
nominală
a dobânzii până la scadenţă şi a unui comision, adica se percepe o anumită taxă de la posesorii
acestor
documente financiare. [7]
Să presupunem că partenerul P1 a împrumutat o sumă S0, pentru o perioadă de timp θ, cu procentul
anual p de la partenerul P2. Partenerul P1 semnează o poliţă partenerului P2 prin care se obligă ca la
scadenţa θ
să-i restituie o sumă finală, notată cu K > S0, reprezentând datoria la care se adaugă dobânzile
aferente. Din
diferite motive, partenerul P2 nu poate aştepta până la scadenţa θ şi doreşte să încaseze valoarea
poliţei la
momentul θ1 < θ, adică cu t = θ – θ1 ani înainte de scadenţă, adresându-se, în acest caz, unei bănci
comerciale.
Dacă la momentul θ1 valoarea poliţei este K1, deţinătorul acesteia va primi din partea băncii
comerciale o
sumă, notată cu Ka. La scadenţa θ, banca comercială urmează să încaseze de la partenerul P1
valoarea
integrală a poliţei, adică K. [7] Teoretic, deţinătorul poliţei, adică partenerul P2 ar trebui să primească,
la
momentul θ1, contravaloarea poliţei egală cu K1. Practic, valoarea plătită de bancă Ka este în general
mai mică
decât valoarea K1 (Ka < K1), deoarece, pentru acest serviciu banca va percepe diverse comisioane, taxe
fixe
sau variabile.Schematic, avem:
S
P1 P2
θ1 θ2
K1
Ka K
(S0, p, θ)
(S0, p, θ1)
BC
t = θ – θ1
78
Notaţii şi denumiri:
- S0 reprezintă valoarea de emisiune a poliţei (valoarea iniţială a operaţiunii);
- K reprezintă valoarea nominală a poliţei (capital nominal, valoarea finală a operaţiunii);
- K1 reprezintă cursul poliţei la scontare (valoarea poliţei la momentul θ1);
- Ka reprezintă valoarea scontată a poliţei (capital scontat);
- θ reprezintă perioada de timp până la scadenţa poliţei;
- θ1 reprezintă perioada de timp până la încasarea poliţei sau până la scontare;
- t reprezintă perioada de timp de la scontare până la scadenţa poliţei.
- q reprezintă procentul de scont;
- j reprezintă rata anuală de scont.
Definiţia III.2.1.1: Scontul sau taxă de scont reprezintă diferenţa dintre valoarea nominală a poliţei şi
valoarea scontată a acesteia şi se scrie: S K Ka .
Definiţia III.2.1.2: Rescontare reprezintă operaţiunea financiară prin care banca vinde poliţa altei bănci,
înainte de scadenţă.
Definiţia III.2.1.3: Valoarea nominală a poliţei reprezintă suma dintre valoarea scontată şi taxa de
scont şi
se scrie: a K K S.
Definiţia III.2.1.3 : Scont raţional reprezintă taxa de scont calculată ca dobândă simplă sau ca
dobândă
compusă.
Definiţia III.2.1.4: Scont comercial reprezintă orice alt rezultat care aproximează scontul raţional.
III.2.2. Scont simplu
Definiţia III.2.2.1: Scont simplu raţional reprezintă taxa de scont evaluată ca dobânda simplă
corespunzătoare capitalului scontat Ka, pe perioada t = θ – θ1, cu procentul anual de scont q = 100 · j
, se
notează Ssr şi se calculează : sr a S K j t sau
100
m
sr a

SKqt
m

după cum t se exprimă în număr întreg de ani sau în fracţiuni de an, iar procentul de scont este unic.
Dacă perioada t se descompune în n subperioade de timp cărora le corespund procente diferite de
scont,
1

, 100 , 1,
n
lll
l

ttqjln

, atunci avem:
1
n
sr a l l
l

SKjt

În aceste condiţii avem :

0
1
101

1
,0
1
KSi
KSi

Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka (în Ssr) :

a 1
KK
jt

.
Scontul simplu raţional examinat în funcţie de capitalul nominal K :
sr 1
SKjt
jt

Definiţia III.2.2.2[7]: Deoarece produsul j t este relativ mic şi poate fi neglijat (fapt demonstrat în
practica
financiară) atunci în relaţia
sr 1
SKjt
jt

obţinem o aproximare a scont simplu raţional, care va fi notată Ssc

şi numită scont simplu comercial. sc S K j t

Legătura dintre Ssr şi Ssc : ; 1

1
sc
sr sc sr

SSSSjt
jt

Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka, în cazul Ssc:

1
1
a
a

K K jt
KK
jt

Legătura dintre capitalul scontat Ka şi cursul poliţei la scontare K1, în cazul celor două tipuri de scont
simplu :
79

1
1
1
1
1,
11
11
,
1
sr
a
sc

K i în S
jti
K
jti
K în S
i

;1
10

,
////1
,
1
sr
a
sc

i în S
KKjji
i în S
i
Probleme rezolvate:
1. La data de 1.I. a fost cumpărată o poliţă în valoarea de 12.000 u.m., scadentă 10 luni mai târziu şi
evaluată cu procentul anual 4%, în regim dobândă simplă. Din motive diverse, posesorul poliţei se
prezintă la
scontare cu 3 luni înainte de scadenţă. În aceste condiţii Să se determine: a) valoarea nominală a
poliţei la
scadenţă; b) valoarea finală a poliţei în momentul scontării; c) valoarea scontată a poliţei când se
aplică
scont simplu (raţional, comercial) cu procentul de scont de 5%.
Rezolvare:a) 12.000 1 4 10 12.400 . .
100 12
K um

b) 1
12.000 1 4 7 12.280 . .
100 12
K um

c)
13.000 13.000 12.246,91358 . ., 1 5 3 1,0125
100 12
13.000 1 5 3 13.000 0,9875 12.245 . .,
100 12
sr
a
sc

u m în S
K
u m în S
􀀀
2. O poliţă, cumpărată în regim dobândă simplă, valorează la scadenţă, după o perioadă de 9 luni,
cu
procentul anual 12%, suma de 18.530 u.m. Să se determine: a) valoarea poliţie în momentul
cumpărării; b)
suma pe care o primeşte posesorul poliţei dacă o vinde unei bănci cu două luni înainte de scadenţă,
când i se
aplică un scont simplu comercial cu un procent de scont de 2,75%.
Rezolvare: a) 0
18.530
1 12 9
100 12
S

= 17.000 u.m. b) Ka = 18.530 1 15 2

100 12

= 18.066,75 u.m.
3. O persoană este în posesia unei poliţe cu scadenţa de un an, cu procentul anual de 2,25% şi
valoarea nominală la scadenţă de 20.450 u.m., în regim dobândă simplă. Rămânând fără lichidităţi
disponibile, după 11 luni de la cumpărarea poliţei, posesorul acesteia scontează la o bancă
comercială această
poliţă. În urma negocierii procentului de scont, obţine o valoare de 15%. Să se determine: a) valoarea
iniţială
a poliţei; b) scontul simplu comercial şi raţional; c) valoarea scontată.
Rezolvare: a) 0
20.450 20.000 . . 1 2,25 1
100
S um

b) 1 t = 12 – 11 = 1 lună; Ssc = 20.450 ·

2,75
100
·
1
12
􀀀 46,864 u.m. 2.75 1 46,757 . . 1
10
46,8
0
64
12
Ssr um

􀀀
c) Pentru scont simplu comercial Ka = K - Ssc adică Ka 20.450– 46,864 =20.403,136 u.m. , iar pentru
scont
simplu raţional Ka = K - Ssr adică Ka 20.450– 46,757 = 20.403,243 u.m.
4. La data de 1.I. o bancă a acordat un anumit credit, în regim dobândă simplă, în valoare de 25.000
u.m., rambursabil peste 10 luni şi cu un procent anual 16%. Banca stipulează în contractul de
creditare
acordarea unor reduceri pentru rambursarea în avans, precum şi aplicarea unor penalizări în caz de
întârziere a
rambursării. Dacă debitorul este în măsură să ramburseze după 7 luni de la acordarea creditului, care
ar trebui
să fie procentul de scont ce trebuie să i se aplice pentru ca debitorul să achite: a) mai mult decât
valoarea
datoriei la data scontării; b) exact valoarea datoriei la data scontă; c) mai puţin decât valoarea
datoriei la data
scontării.
Rezolvare: 1
25.000 1 16 7 25.000 328
100 12 300
K

27.333,333 u.m.
80
I. Pentru Ssr: jo =
16
100
1 16 7
100 12

0,146 avem : a) Pentru ca Ka > 27.333,33 trebuie ca j < 0,146;

b) Pentru ca Ka = 27.333,33 trebuie ca j = 0,146; c) Pentru ca Ka < 27.333,33 trebuie ca j > 0,146;
III. Pentru Ssc: jo =
16
100
1 16 10
100 12

0,141 avem : a) Pentru ca Ka > 27.333,33 trebuie ca j < 0,141;

b) Pentru ca Ka = 27.333,33 trebuie ca j = 0,141; c) Pentru ca Ka < 27.333,33 trebuie ca j > 0,141.
Probleme propuse:
1. O poliţă a fost cumpărată, în regim dobândă simplă, cu suma de 10.000 u.m. cu procentul anual
de
1,8 % şi este scadentă peste 9 luni de la cumpărare. După 7 luni de la cumpărarea poliţei, posesorul
acesteia o
vinde unei bănci comerciale care îi aplică un scont simplu comercial cu un procent de scont de 2%.
Să se
determine: a) scontul operaţiunii; b) capitalul scontat.
2. O poliţă evaluată pentru 180 zile, cu procentul anual 2,1%, valorează la scadenţă 25.000 u.m. Să se
determine: a) suma cu care s-a cumpărat poliţa, în regimdobândă simplă;
b) suma pe care o primeşte posesorul poliţei dacă o vinde unei bănci comerciale cu o lună înainte de
scadenţă,
când i se aplică un scont simplu raţional cu un procent de scont de 2,25%.
3. O persoană achiziţionează în urmă cu 5 luni, în regim dobândă simplă, o poliţă care valorează
astăzi 30.000 u.m., cu procentul anual 2%,. Posesorul poliţie o scontează la o bancă comercială care îi
aplică
un scont simplu comercial de 2,2%. Poliţa este scadentă peste 10 luni de la cumpărate. Care este
valoarea
iniţială a poliţei şi cât i se oferă deţinătorului poliţei la scontare?
4. O poliţă cu procentul anual de 1,9%, are valoarea nominală la scadenţă de 15.000 u.m. şi este
scadentă după o perioadă de 8 luni. Înainte cu 79 zile de scadenţă, poliţa este scontată la o bancă
comercială,
în regim dobândă simplă, care îi aplică un procentului de scont de 2%. Să se determine: a) valoarea
iniţială a
poliţei; b) scontul simplu comercial şi raţional; c) valoarea scontată.
5. Să presupunem că o datorie de 20.000 u.m contractată cu 9 luni în urmă trebuie rambursată exact
după cele 9 luni, odată cu dobânzile aferente corespunzătoare unui procent anual 1,75%, în regim
dobândă
simplă. În documentele de împrumut se stipulează anumite reduceri în caz de rambursare înainte de
scadenţă,
precum unele penalizări în caz de întârziere a rambursării. Dacă debitorul se prezintă pentru
achitarea datoriei
cu 3 luni înainte de scadenţă, care ar trebui să fie procentul de scont simplu comercial pentru ca
debitorul să
plătească: a) mai mult decât valoarea datoriei la data scontării; b) exact valoarea datoriei la data
scontă; c)
mai puţin decât valoarea datoriei la data scontării.
III.2.3. Scont compus
Definiţia III.2.3.1: Scont compus raţional reprezintă taxa de scont evaluată ca dobânda compusă
corespunzătoare capitalului scontat Ka, pe perioada t = θ – θ1, cu procentul anual de scont q = 100 · j
şi se

notează Scr şi se calculează : 1 1t

cr a S K j
În aceste condiţii avem :

0
1
10

1
,
1
KSi
t
KSi

Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka pentru Scr:

(1 )
(1 )
t
a
at

KKj
KK
j

81
Scr exprimat în funcţie de capitalul nominal K: 1 1
cr (1 )t S K
j

Formulă de calcul pentru scont compus comercial (Scc) : cc a S K j t;

cc 1
SKjt
jt

.
Comparaţie între Scr şi Scc, în funcţie de t:
- pentru t < 1 an, rezultă cr cc S S În acest caz, banca preferă calculul lui Scc ;
- pentru t = 1 an, rezultă evident Scr = Scc ; - pentru t > 1 an, rezultă Scr > Scc.
Legătura dintre capitalul nominal K şi capitalul scontat Ka, în cazul Scc:

1
1
a
a

K K jt
KK
jt

Legătura dintre capitalul scontat Ka şi cursul poliţei K1, în cazul celor două tipuri de scont compus :

1
1

1,
1
1
,
1
t
cr
at
cc

K i în S
j
K
i
K în S
jt
; 10

,
////11
,
cr
t
a
cc

i în S
KKjji
în S
t

Probleme rezolvate:
1. O poliţă în valoarea de 20.000 u.m., contractată în regim dobândă compusă, este scadentă peste 4
ani şi are procentul anual 10%. Dacă scontarea acesteia se face cu procentul de 12%, cât va primi
posesorul
ei: a) la scadenţă; b) cu doi ani înainte de scadenţă;
Rezolvare: a)
4 20.000 1 10 20.000 1,4641
100
K

= 29.282 u.m.
b) t = 2 ani; Pentru q = 12% avem
2

29.282 29.282 23.343,4311 . .,

12 1,2544 1
100
29.282 29.282 23.614,5161 . ., 1 12 2 1,24
100
cr
a
cc

u m în S
K
u m în S

2. O poliţă, cumpărată în regim dobândă compusă, evaluată pentru 3 ani, cu procentul anual 12%,
valorează la scadenţă 140.492,8 u.m. Să se determine: a) valoarea poliţie în momentul cumpărării; b)
suma
pe care o primeşte posesorul poliţei dacă o vinde unei bănci cu 1 an înainte de scadenţă, când i se
aplică un
scont compus cu un procent de scont de 14%.
Rezolvare: a) 0 3
140.492,8 140.492,8
12 1,404928 1
100
S

= 100.000 u.m.
b)
1

140.492,8 140.492,8 123.239,29824 . .,

14 1,14 1
100
140.492,8 140.492,8 123.239,29824 . ., 1 14 1 1,14
100
cr
a
cc

u m în S
K
u m în S
3. O poliţă, cumpărată în regim dobândă compusă, cu procentul anual de 8%, are valoarea nominală
la scadenţă de 136.048,896 u.m. şi este scadentă după o perioadă de 4 ani. După 2 ani de la
cumpărarea, poliţa
82
este scontată la o bancă comercială care îi aplică un procentului de scont de 10%. Să se determine:
a)
valoarea iniţială a poliţei; b) scontul compus comercial şi raţional; c) valoarea scontată.
Rezolvare: a) 0 4
136.048,896 136.048,896
8 1,36048896 1
100
S

= 100.000 u.m.
b) 1 t = 4 – 2 = 2 ani 136.01408,896 10 2 136.048,896 0,2 1 2 100 1,2
100
Scc

22.674,816 u.m.
2

136.048,896 1 1 136.048,896 1 1
10 1,21 1
100
Scr

23.611,792 u.m.
c) Pentru scont compus comercial Ka = K – Scc adică Ka 113.374,08 u.m. ,
iar pentru scont compus raţional Ka = K – Scr adică Ka 112.437,104 u.m.
4. Să presupunem că o datorie de 100.000 u.m contractată cu 10 ani în urmă trebuie rambursată
exact
după cei 10 ani, odată cu dobânzile aferente corespunzătoare unui procent anual 10%, în regim
dobândă
compusă. În documentele de împrumut se stipulează anumite reduceri în caz de rambursare înainte
de
scadenţă, precum unele penalizări în caz de întârziere a rambursării. Dacă debitorul se prezintă
pentru
achitarea datoriei cu 4 ani înainte de scadenţă, care ar trebui să fie procentul de scont pentru ca
debitorul să
plătească: a) mai mult decât valoarea datoriei la data scontării; b) exact valoarea datoriei la data
scontă; c)
mai puţin decât valoarea datoriei la data scontării.
Rezolvare:
6
1

100.000 1 10 100.000 1,771561

100
K

= 177.156,1 u.m.
I. Pentru Scr: jo = i = 0,1 avem a) Pentru ca Ka > 177.156,1 trebuie ca j < 0,1;
b) Pentru ca Ka = 177.156,1 trebuie ca j = 0,1; c) Pentru ca Ka < 177.156,1 trebuie ca j > 0,1;
III. Pentru Scc: jo =
4 1 10 1
100
4

= 0,116 avem : a) Pentru ca Ka>177.156,1 trebuie ca j<0,116;

b) Pentru ca Ka=177.156,1 trebuie ca j = 0,116; c) Pentru ca Ka < 177.156,1 trebuie ca j > 0,116.
Probleme propuse:
1. La data de 1.I. a fost cumpărată, în regim dobândă compusă, o poliţă în valoarea de 10.000 u.m.,
scadentă 5 ani mai târziu şi evaluată cu procentul anual 4,5%. Din motive diverse, după 3 ani de la
cumpărare
posesorul poliţei se prezintă la scontare. În aceste condiţii Să se determine: a) valoarea nominală a
poliţei la
scadenţă; b) valoarea finală a poliţei în momentul scontării; c) valoarea scontată a poliţei când se
aplică scont
compus cu procentul de scont de 4,75%.
2. O poliţă a fost cumpărată, în regim dobândă compusă, cu suma de 14.000 u.m. cu procentul anual
de 3,25% şi este scadentă peste 3 ani de la cumpărare. Cu 2 ani înainte de scadenţă, posesorul
acesteia o vinde
unei bănci comerciale care îi aplică un scont compus raţional cu un procent de scont de 3,4%. Să se
determine: a) capitalul scontat; b) scontul compus raţional.
3. O poliţă valorează la scadenţă, după o perioadă de 5 ani, cu procentul anual 4%, 25.000 u.m. Să se
determine: a) valoarea poliţie în momentul cumpărării, în regim dobândă compusă; b) suma pe care
o
primeşte posesorul poliţei, dacă o vinde unei bănci cu 2 ani înainte de scadenţă, când i se aplică un
scont
compus cu un procent de scont de 5%.
4. O persoană cumpără o poliţă, în regim dobândă compusă, cu scadenţa de 4 ani, cu procentul
anual
de 12% şi valoarea nominală la scadenţă de 314.703.872 u.m.. Rămânând fără lichidităţi disponibile,
după 2
luni de la cumpărarea poliţei, scontează la o bancă comercială această poliţă. În urma negocierii
procentului
de scont, obţine o valoare de 14%. Să se determine:
a) valoarea iniţială a poliţei; b) valoarea scontată; c) scontul compus comercial şi raţional.
83
5. La data de 1.I. o bancă a acordat, în regim dobândă compusă, un credit în valoare de 10.000 u.m.,
rambursabil peste 5 ani şi cu un procent anual 5%. Banca stipulează în contractul de creditare
acordarea unor
reduceri pentru rambursarea în avans, precum şi aplicarea unor penalizări în caz de întârziere a
rambursării.
Dacă debitorul este în măsură ca înainte cu 6 luni să ramburseze creditul, care ar trebui să fie
procentul de
scont compus comercial ce trebuie să i se aplice pentru ca debitorul să achite: a) mai mult decât
valoarea
datoriei la data scontării; b) exact valoarea datoriei la data scontă; c) mai puţin decât valoarea
datoriei la data
scontării.
III.3. PLĂŢI EŞALONATE
Plata este o operaţiune financiară între doi parteneri, prin care unul dintre ei plasează celuilalt o
anumită sumă de bani, în condiţii reciproc acceptate.[7]
Definiţia III.3.1: Plăţile efectuate la anumite intervale de timp se numesc plăţi eşalonate.
O operaţiune de plăţi eşalonate este bine definită dacă se cunosc o serie de elemente, ca:
- rata operaţiunii; - numărul de plăţi; - momentul efectuării plăţii;
- procentul anual de dobândă; - intervalul de timp dintre două plăţi consecutive;
- valoarea finală a tuturor plăţilor la un anumit moment; - valoarea actuală a plăţilor la începutul
operaţiunii.
Pe baza caracteristicelor plăţi eşalonate menţionate mai sus, există mai multe criterii de clasificare a
acestora. După perioada de timp dintre plăţi: anuităţi şi fracţionalităţi (semestrialităţi). După scopul
în care se
efectuează: aplasamente şi amortizări. După varietatea sumei plătite: constante şi variabile. După
numărul de
plăţi: temporare şi perpetue. După momentul când se face plata: posticipate şi anticipate. După
procentul
eşalonării: cu procent constant pe toată durata eşalonării şi cu procent variabil de la o perioadă la
alta.
Definiţia III.3.2: Plăţile care se efectuiază la intervale de timp egale cu un an se numesc anuităţi.
III.3.1. Anuităţi posticipate temporare (APT)
Definiţia III.3.1.1: Se numesc anuităţi posticipate temporare imediate, operaţiunile de plată efectuate
în următoarele condiţii: - anual (anuităţi), la sfârşitul fiecărui an (posticipat);
- au loc pe o perioadă de n ani (temporare); - ratele anuale pot fi constante sau nu;
- procentul anual poate fi constant sau nu; - imediat ce a fost fixat începutul plăţilor.
Realizăm următoarea schemă:
Notăţii:
P

n S = valoarea finală a operaţiunii de plăţi eşalonate, desfăşurată în regim de dobândă compusă (la
sfârşitul ultimului an de plată);
P

n A = valoarea actuală a operaţiunii de plăţi eşalonate, la momentul iniţial al începerii plăţilor.

Definiţia III.3.1.2: Valoarea finală a întregii operaţiuni de plăţi eşalonate posticipate se calculează
astfel:

11

1
nn
P
nkjn
kjk

SSiS

Definiţia III.3.1.3: Produsul 12

1 1 1 ... 1
n
jn
j

iiii

se numeşte factorul de fructificare

globală.
Definiţia III.3.1.4: Valoarea actuală a întregii operaţiuni de plăţi eşalonate posticipate se calculează
astfel:

11

1
nk
p
nkj
kj

ASi

Definiţia III.3.1.5: Coeficientul 12

1
1 1 ... 1 n i i i
se numeşte factorul de actualizare globală.
S1
0 i1 1 i2 2 i3 3 k-1 ik k n-1 in n
S2 Sk Sn-1 Sn
84

Dacă avem procente constante şi rate distincte, atunci:

1

1
n
pnk
nk
k

SSi

,
1

1
n
pk
nk
k

ASi

Dacă avem rate egale şi procente distincte, atunci: 1

11

11
nn
p
nj
kjk

SSi
 , 1

11

1
nk
p
nj
kj

ASi

Dacă avem rate şi procente egale, atunci: 11n

p
n

i
SS
i

, 11n
p
n

i
AS
i

Definiţia III.3.1.5: Se numesc anuităţi posticipate temporare amânate, operaţiunile de plată efectuate în
următoarele condiţii:
- anual (anuităţi), la sfârşitul fiecărui an (posticipat); - ratele anuale pot fi constante sau nu;
- au loc pe o perioadă de n ani (temporare); - procentul anual poate fi constant sau nu;
- cu o anumită întârziere faţă de momentul fixat începutului plăţilor.
Probleme rezolvate:
1. Dacă 3 ani consecutiv, la fiecare sfârşit de an, se plasează sumele 1000 u.m., 4000 u.m., 6000 u.m.
cu procentele anuale 7%, 8% şi 10%, care este valoarea fondului acumulat la sfârşitul celui de al
treilea an şi
care este valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor plasamente?
Rezolvare:
 3123233 Sp S 1 i 1 i S 1 i S 1.000
1,08 1,1 4.000 1,1 6.000 11.588 u.m.

123
3
123123

1.000 4.000 6.000 9116,08 . .

1 1 1 1 1 1 1,07 1,07 1,08 1,07 1,08 1,1
A pS S S u m
iiiiii

􀀀
2. Plasând 3 ani consecutiv, la finele fiecărui an, sumele din exemplul precedent, cu un procent anual
unic de 10%, care este valoarea finală la sfârşitul celui de al treilea an şi valoarea actuală la începutul
primului
an de plată a operaţiunii?

Rezolvare: 2 2

31 1 2 1 3 1.000 1,1 4.000 1,1 6.000 11.610 . . S p S i S i S um

123
32323

1.000 4.000 6.000 8.722,76 . .

1 1 1 1 0,1 1 0,1 1 0,1
A pS S S u m
iii

􀀀
3. Dacă plasăm 3 ani consecutiv la sfârşitul fiecărui an o aceeaşi sumă de 5.000 u.m. cu procentele
anuale 7%, 8%, 10%, care este valoarea finală la sfârşitul celui de al treilea an şi valoarea actuală la
începutul
primului an de plată a operaţiunii?
Rezolvare:

3233
1 1 1 1 5000 1 8 1 10 1 10 1 16.440 . .
100 100 100
S pS i i i u m

112123

111
111111
A pS
iiiiii

5000 1 1 1 12.933,069 1 7 7 8 7 8 10 1 1 1 1 1
100 100 100 100 100 100

􀀀
4. Să presupune că la finele anului, timp de 12 ani, se plasează o sumă de 10.000 u.m., cu un procent
anual unic de 5%. Se cere valoarea finală a sfârşitul celui de al XII-lea an şi actuală la începutul
primului an
de plată a operaţiunii.

Rezolvare: 12

12

1,05 1
10.000 159.171,2652 . .
0,05
S pu m

12

12
1 1,05
10.000 88.632,51636 . .
0,05
A pu m

85
Probleme propuse:
1. La fiecare sfârşit de an, patru ani consecutivi, se plasează sumele 2.000 u.m., 5.000 u.m., 4.000
u.m., 7.000 u.m. cu procentele anuale 3%, 1,5%, 1,2% şi 2%. Să de determine valoarea fondului
acumulat la
sfârşitul celui de al patrulea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor
plasamente?
2. O asociaţie plasează patru ani consecutive, la sfărşitul fiecărui an, sumele 5.000 u.m., 10.000 u.m.,
12.000 u.m. şi 8.000 u.m., cu procentul anual unic de 2,5%. Pentru aceste plasamente care este
valoarea finală
la sfârşitul celui de al patrulea an şi valoarea actuală la începutul primului an de plată a operaţiunii?
3. Timp de patru ani consecutivi, plasăm la sfârşitul fiecărui an aceeaşi sumă de 10.000 u.m. cu
procentele anuale 2,3%, 2,5%, 3% şi 2%, care este valoarea finală la sfârşitul celui de al patrulea an şi
valoarea actuală la începutul primului an de plată a operaţiunii?
4. Suma de 15000 u.m. este plasată de către o persoană, la sfârşitul fiecărui an, timp de cinci ani, cu
procentul anual de 2%. Se cere valoarea finală a sfârşitul celui de al cincilea an şi actuală la începutul
primului an de plată a operaţiunii.
III.3.2. Anuităţi anticipate temporare (AAT)
Definiţia III.3.2.1: Se numesc anuităţi anticipate temporare imediate, operaţiunile de plată efectuate
în următoarele condiţii: - anual (anuităţi), la începutul fiecărui an (anticipat);
- au loc pe o perioadă de n ani (temporare); - ratele anuale pot fi constante sau nu;
- procentul anual poate fi constant sau nu; - imediat ce a fost fixat începutul plăţilor
În plus, presupunem că operaţiunea de plăţi eşalonate începe imediat (fără întârziere).
Realizăm următoarea schemă:
Notaţii:
A

n S = valoarea finală a operaţiunii de plăţi eşalonate (la sfârşitul ultimului an de plată);

A

n A = valoarea actuală a operaţiunii de plăţi eşalonate, la momentul iniţial al începerii plăţilor.

Definiţia III.3.2.2: Valoarea finală a întregii operaţiuni de plăţi eşalonate anticipate se calculează
astfel:

1
nn
A
nkj
kjk

SSi

Definiţia III.3.2.3: Valoarea actuală a întregii operaţiuni de plăţi eşalonate anticipate se calculează
astfel:

11

1
21

1
nk
A
nkj
kj

ASSi

Dacă avem procente constante şi rate distincte, atunci: 1

1
n
Ank
nk
k

SSi

, 1

1
n
Ak
nk
k

ASi

Dacă avem rate egale şi procente distincte, atunci:

1

1
nn
A
nj
kjk

SSi

, 11

21

11
nk
A
nj
kj

ASi

Dacă avem rate şi procente egale, atunci: 11

1
n
A
n

i
SSi
i

, 11
1
n
A
n

i
ASi
i

Definiţia III.3.2.4: Se numesc anuităţi anticipate temporare amânate, operaţiunile de plată efectuate în
următoarele condiţii:
- anual (anuităţi), la începutul fiecărui an (anticipat); - ratele anuale pot fi constante sau nu;
- au loc pe o perioadă de n ani (temporare); - procentul anual poate fi constant sau nu;
- cu o anumită întârziere faţă de momentul fixat începutul plăţilor.
S1
0 i1 1 i2 2 i3 3 k-1 ik k n-1 in n
S2 S3 Sk Sn
86
Problemă rezolvată:
1. Să presupunem că achitarea unei datorii a fost stabilită pentru 5 ani, cu plata anticipat, într-una
din
variantele: a) anual câte 10.000 u.m. cu procentul anual de 5%; b) anual câte 10.000 u.m. cu
procentele
anuale 4%, 5%, 6%, 4%, 8%; c) anual 8000, 10.000, 12.000, 11.000 , respectiv 9.000, cu procentul unic
de
5%; d) sumele de la c) cu procentele de la b). Care este valoarea actuală a datoriei la începutul
primului an
de plată a pentru fiecare variantă de plată?

Rezolvare: a) 5

1 1,05
10.000 1,05 45.459,505
0,05
AA
 􀀀 u.m.
b)
5

10.000 1 1 1 1 1 45.718,937 . .
1,04 1,04 1,05 1,04 1,05 1,06 1,04 1,05 1,06 1,04
A Au m

􀀀
c)

5234

8.000 10.000 1 12.000 1 11.000 1 9.000 1 45.314,699 . .

1,05 1,05 1,05 1,05
AA 􀀀um
d)
5

8.000 10.000 12.000 11.000 9.000 43.660,59

1,04 1,04 1,05 1,04 1,05 1,06 1,04 1,05 1,06 1,04
AA

Probleme propuse:
1. Dacă 3 ani consecutiv, la fiecare început de an, se plasează sumele 10.000 u.m., 12.000 u.m., şi
8.000 u.m. cu procentele anuale 2%, 2,5% şi 1,5%, atunci care este valoarea fondului acumulat la
sfârşitul
celui de al treilea an şi care este valoarea actuală la începutul primului an de plată a acestor
plasamente?
2. Să presupunem că pentru achitarea unei datorii a fost stabilită o perioadă de patru ani, cu plata
anuală anticipată. La fiecare început de an se v-a plăti sumele 1.000 u.m., 1.500 u.m., 2.000 u.m. şi
2.500 u.m.
Să de determine valoarea fondului acumulat la sfârşitul celui de al patrulea an şi valoarea actuală la
începutul
primului an de plată a acestor plasamente?
3. O persoană plasează timp de trei ani consecutiv la începutul fiecărui an o aceeaşi sumă 1.000 u.m.
cu procentele anuale 2%, 1,5% şi 1,75%. Care este valoarea finală la sfârşitul celui de al treilea an şi
care este
valoarea actuală la începutul primului an de plată a operaţiunii?
4. Dacă plasăm la începutul anului, timp de 5 ani, suma 5.000 u.m., cu un procent anual unic 2,5%,
atunci să se calculeze valoarea finală la sfârşitul celui de al cincilea an şi valoarea actuală la începutul
primului an de plată a operaţiunii.
III.4. RAMBURSAREA ÎMPRUMUTURILOR
Creditul este o relaţie bănească ce se stabileşte între o persoană fizică sau juridică, ce se numeşte
creditor, care acordă un împrumut de bani sau vinde mărfuri sau servicii pe datorie, şi o altă
persoană fizică
sau juridică, ce se numeşte debitor, care primeşte împrumutul sau cumpără pe datorie sau creditul
reprezintă
împrumutul acordat cu titlu rambursabil şi condiţionat de obicei de o dobândă sau chiar obligaţia
bănească sau
datoria celui creditat sau a debitorului.
Împrumut reprezintă o operaţiune financiară prin care un partener P1 plasează o sumă de bani de
care el dispune la un moment dat, altui partener P2, în anumite condiţii reciproc acceptate şi pe o
anumită
perioadă de timp. În aceste ipoteze, partenerul P2 are nevoie de această sumă de bani. De regulă, P1
se
numeşte creditor, iar P2 se numeşte debitor. În urma acestei operaţiuni financiare de împrumut, la
momentul
stabilit de ambele părţi, partenerul P2 va înapoia banii de care a beneficiat şi dobânzile aferente.
Definiţia III.4.1[7]: Operaţiunea financiară prin care partenerul P2 restituie partenerului P1 suma de
care a
beneficiat şi dobânzile aferente se numeşte rambursare sau amortizare a împrumutului.
Operaţiunea financiară de împrumut are două componente, creditarea şi rambursarea, şi în funcţie
de
acestea se poate face o clasificare a împrumuturilor, atât după modul în care se face creditarea cât şi
după
modul în care se face rambursarea. Dacă creditarea şi rambursarea se desfăşoară succesiv, atunci
valoarea
finală a creditării coincide cu valoarea actuală a rambursării.
87
Deoarece amortizarea unui împrumut se face printr-o succesiune de plăţi eşalonate, toate rezultatele
din paragraful anterior rămân valabile. Notaţii:
V0 – valoarea iniţială a împrumutului; t – durata operaţiunii de amortizare;
tk , k 1, n – durate dintre două plăţi consecutive;
1
n
k
k

tt

, 1, ki k n – dobânda anuală unitară corespunzătoare perioadei tk;

, 1, k Q k n – amortismentul plătit în perioada tk; 0
1
n
k
k

VQ

, 1, k d k n – dobânda calculată asupra datoriei rămase, dobândă plătită în perioada tk;

, 1, k S k n – rata plătită în perioada tk, stabilită în funcţie de valorile amortismentului şi dobânzii;
, 1, k R k n – valoarea achitată din împrumutul V0 sau parte din datorie, amortizată în primele k
perioade
(suma primelor k amortismente,
1
k
km
m

RQ

);

, 1, k V k n – parte din datoria rămasă de amortizat, după epuizarea primelor k perioade, 0

1
k
km
m

VVQ

.
Caracteristicile rambursării:
- plăţile se efectuează anual, posticipat sau anticipat, prin rate egale sau nu;
- perioada de timp pe care se desfăşoară operaţiunea este determinată, precum şi numărul plăţilor;
- plăţile încep imediat ce s-a stabilit începerea rambursării;
- procentele sunt constante sau variabile de la un an la altul.
Aşadar, caracteristic pentru această rambursare este faptul că rata plătită în perioada de timp tk este
formată din amortismentul Qk şi valoarea dobânzii dk, calculate pentru datoria rămasă la începutul
perioadei
tk, şi întotdeauna are loc egalitatea: k k k S Q d,( )k 1, n .
Pentru valoarea dobânzii dk din perioada tk, putem defini S (dk) – valoarea finală a dobânzii dk şi A
(dk) – valoarea actuală a dobânzii dk, calculate în raport cu sfârşitul ultimului an de plată, respectiv în
raport
cu începutul primului an de plată. Spunem că valorile:
S (d) = S (d1) + S (d2) + ... + S (dn) şi A (d) = A (d1) + A (d2) + ... + A (dn)
reprezintă “ costul împrumutului”, evaluat la cele două momente de timp la care am calculate valorile
finale,
respective actuale ale dobânzilor. În funcţie de aceste date se pot determina formulele de calcul, în
funcţie de
condiţiile în care se desfăşoară operaţiunea financiară de împrumut.
III.4.1 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi posticipate
(rate anuale posticipate), cu procent unic
Definiţia III.4.1.1: Rambursarea împrumutului prin plată posticipată cu dobândă calculată
posticipat presupune achitarea la sfârşitul fiecărei perioade tk a valorii amortismentului şi a dobânzii
calculate la suma nerambursată la începutul perioadei respective.
Caracteristicile rambursării împrumuturilor prin anuităţi posticipate:
- plăţile se efectuează anual; - amortismentele pot fi egale sau nu;
- ratele (amortismente + dobânzi) se plătesc la fiecare sfârşit de an;
- operaţiunea durează n ani; ratele pot fi egale sau nu;
- plata datoriei începe imediat ce s-a stabilit începerea rambursării.
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
Anii
(k)
Datoria la
început de an
(Vk-1)
Dobânda
(d k)
Amortis
ment
(Q k)
Rata anuală
( Sk )
Valoarea
achitată (Rk)
Datoria la sfârşit
de an (Vk)
1 V0 d1 = V0 i Q1 1 1 1
10

SQd
QVi

R1 = Q1 V1 = V0 – Q1
88
2 V1 d2 = V1 i Q2 2 2 2
21

SQd
Q Vi

R2 = Q1 + Q2 V2 = V1 – Q2

k Vk-1 dk = Vk-1 i Qk
1
kkk
kk

SQd
QVi

Rk = Q1 + Q2
+ ... + Qk
Vk = Vk-1 – Qk

n Vn-1 dn = Vn-1 i Qn
1
nnn
nn
SQd
QVi

Rn =Q1+Q2 +
...+ Qn =V0
Vn = Vn-1 – Qn
=0
Revenind la problema rambursării unui împrumut cu valoarea iniţială V0 prin anuităţi posticipate,
avem cazurile: - rambursarea cu amortismente egale, ceea ce înseamnă că fiacare cotă plătită
acoperă o
aceeaşi valoare din V0; - rambursarea prin rate egale, adică în fiecare perioadă de timp o aceeaşi
sumă.
Se pot deduce următoarele relaţii de calcul.

- Ultima rată, (Sn) : 1 nn S Q i

- Relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi amortismentele (Qk): 0
1
n
k
k

VQ

- Relaţia dintre ratele (Sk) şi amortismentele (Qk) : 11 1 , 1, 1 k k k k S S Q Q i k n

1) Amortismente egale:
- Amortismentul anual 0, 1, k

QVkn
n
- Datoria rambursată: Rk = k 0 V
n
;
- Datoria rămasă: Vk = 0 (n k) V
n
; - Dobânda anuală: dk = 0
(n k 1) i V
n

;
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor:
1
0

( ) (1 ) ( 1) (1 ) 1
n i nn i nS d V
ni

;
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor:
1
0

( ) (1 ) ( 1) (1 ) 1
(1 )
nn
n

AdniniV
nii

.
În acest caz, se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
k Vk-1 dk Qk Sk Rk Vk
1 V 0 d1 = V 0 i 0
1

QV
n
111
10

SQd
QVi

R1 = 0 V
n
V1 = 0 (n 1)V
n

2 V 1 d2 = V 1 i 0
2

QV
n

222
21

SQd
Q Vi

R2 = 2 0 V
n
V2 = 0 (n 2)V
n

___________
k Vk-1 dk = Vk-1 i 0
k

QV
n

1
kkk
kk
SQd
QVi

Rk = k 0 V
n
Vk = 0 (n k)V
n

n Vn-1 dn = Vn-1 i 0
n

QV
n

1
nnn
nn

SQd
QVi

Rn = V0 Vn = 0
2) Rate sau anuităţi egale S1 = S2 = … = Sn = S
89
- Rata anuală: 0
(1 )
(1 ) 1
n
kn

SSiiV
i
- Amortismentul anual:
1
0

(1 )
(1 ) 1
k
kn

QiiV
i

;
- Datoria rambursată: 0
(1 ) 1
(1 ) 1
k
kn

RiV
i

- Datoria rămasă: Vk = 0
(1 ) (1 )
(1 ) 1
nk
n

iiV
i

;
- Dobânda anuală: dk =
1
0
(1 ) (1 )
(1 ) 1
nk
n

iiiV
i

;
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor:
11
0

(1 ) (1 ) ( 1) 1
()
(1 ) 1
nn
n

iini
SdV
i

;
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor:
1
0

( ) (1 ) ( 1) 1
(1 ) (1 ) 1
n
n

AdiniV
ii

.
În acest caz, se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
k Vk-1 dk Qk Sk Rk Vk

1 V0 1 1 d S Q 10 11n
QVi
i

S R1 = Q1 V1 = V0 – Q1
2 V1 2 2 d S Q 21Q Q (1 i) S R2 = Q1+ Q2 V2 = V1 – Q2

k Vk-1
kk d S Q
1

1 (1 )k
k Q Q i S Rk = Q1 + Q2 + ... + Qk Vk = Vk-1 – Qk

n Vn-1
nn d S Q
1

1 (1 )n
n Q Q i S Rn = Q1 + Q2 +...+ Qn =V0 Vn = Vn-1 – Qn =0
Datoria rambursată după primii k ani: 1 2 ... k k R Q Q Q
- Când avem amortismente egale, atunci k 0
RkV
n

- Când avem rate egale, atunci 1

k 1
k

RQu
i

Datoria rămasă după epuizarea primilor k ani: k 0 k V V R

- Când avem amortismente egale, atunci k 0
VnkV
n

- Când avem rate egale, atunci 1 , 1

nk
k

VQuuui
i

Probleme rezolvate:
1. O persoană a împrumutat suma de 5.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 4 ani cu
procentul de 4% prin anuităţi (rate) posticipate, cu amortismente egale şi cu dobânda calculată
posticipat. Să
se întocmească tabelul de amortizare.
Rezolvare: V0 = 5.000; n = 4; p = 4%
00
121234

5.000 1.250
n 44
QQQVQQQQV
n
u.m.
90
10

5.000 4 200 . .
100
d V i u m , 101V V Q 5.000 1.250 3.750 u.m.
21

3.750 4 150 . .
100
d V i u m , 212V V Q 3.750 1.250 2.500 u.m.
32

2.500 4 100 . .
100
d V i u m , 323V V Q 2.500 1.250 1.250 u.m.
43

1.250 4 50 . .
100
d V i u m , 434V V Q 1.250 1.250 0 u.m.
k Vk-1 dk Qk Sk Rk Vk
1 5.000 200 1.250 1.450 1.250 3.750
2 3.750 150 1.250 1.400 2.500 2.500
3 2.500 100 1.250 1.350 3.750 1.250
4 1.250 50 1.250 1.300 5.000 0
2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 5.000 u.m. pe o
perioadă de 5 ani, cu un procent de 10%, prin anuităţi (rate) posticipate egale şi cu dobânda
calculată
posticipat.
Rezolvare: V0 = 5.000; n = 5; p = 10%;
5
05

10 1 10
(1 ) 100 100 5000
(1 ) 1 10 1 1
100
n
kn

SSiiV
i

1.319 u.m.
10

10
5.000 100
(1 ) 1 10 1 1
100
nn

QVi
i
819 u.m. 1 1 d S Q = 1.319 – 819 = 500 u.m.
21

(1 ) 819 1 10
100
Q Q i

901 u.m. 2 2 d S Q 1.319 – 901 = 418 u.m.

2
2
31

(1 ) 819 1 10
100
Q Q i

991 u.m. 3 3 d S Q 1.319 – 991 = 328 u.m.

3
3
41

(1 ) 819 1 10
100
Q Q i

1.090 u.m. 4 4 d S Q 1.319 – 1.090 = 229 u.m.

4
4
51

(1 ) 819 1 10
100
Q Q i

1.199 u.m. 5 5 d S Q 1.319 – 1.199 = 120 u.m.

101 V V Q 5.000 – 819 = 4.181 u.m. R1 = Q1 819 u.m.
212 V V Q 4.181 – 901 = 3.280 u.m. R2 = Q1 + Q2 819 + 901 = 1.720 u.m.
323 V V Q 3.280 – 991 = 2.289 u.m. R3 = R2 + Q3 1.720 + 991 = 2.711 u.m.
434 V V Q 2.289 – 1.090 = 1.199 u.m. R4 = R3 + Q4 2.711 + 1.090 = 3.801 u.m.
545 V V Q = 1.199 – 1.199 = 0 u.m. R5 = R4 + Q5 = 3.801 + 1.199 = 5.000 u.m.
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 819 500 1.319 819 4.181
2 4.181 901 418 1.319 1.720 3.280
3 3.280 991 328 1.319 2.711 2.289
4 2.289 1.090 229 1.319 3.801 1.199
5 1.199 1.199 120 1.319 5.000 0
91
Probleme propuse:
1. O persoană a împrumutat suma de 10.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 4 ani cu
procentul de 14% prin anuităţi (rate) posticipate, cu amortismente egale şi cu dobânda calculată
posticipat. Să
se întocmească tabelul de amortizare.
2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 100.000 u.m. pe
o
perioadă de 4 ani, cu un procent de 8%, prin anuităţi (rate) posticipate egale şi cu dobânda calculată
posticipat.
III.4.2 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate
(rate anuale anticipate), cu procent unic
Caracteristicile rambursării împrumuturilor prin anuităţi anticipate:
- plăţile se efectuează anual; - ratele (amortismente + dobânzi) se plătesc la fiecare început de an;
- operaţiunea durează n ani; ratele pot fi egale sau nu; - amortismentele pot fi egale sau nu;
- plata datoriei începe imediat ce s-a stabilit începerea rambursării.
III.4.2.1 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate
(rate anuale anticipate), cu procent unic, cu dobânda calculată anticipat
Definiţia III.4.2.1: Rambursarea împrumutului prin plată anticipată cu dobândă calculată anticipat
presupune achitarea la începutul fiecărei perioade tk a valorii amortismentului şi a dobânzii calculate
la
suma rămasă nerambursată după plata amortismentului din perioada respectivă.
Realizăm următoarea schemă de derulare a operaţiunii.
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
Anii
(k)
Suma datorată
la început de
an (Vk-1)
Amortisment
(Q k)
Datoria rămasă
(Vk)
Dobânda la
datoria
rămasă (dk)
Valoarea
achitată (Rk)
Rata plătită în anul
respectiv (Sk)
1 V0 Q1 V1= V0 – Q1 d1 = V1 i R1 = Q1 S1 = Q1 + d1 = Q1 + V1 i
2 V1 Q2 V2 = V1 – Q2 d2 = V2 i R2 = Q1 + Q2 S2 = Q2 + d2 = Q2 + V2 i

k Vk-1 Qk Vk = Vk-1 – Qk dk = Vk i Rk = Q1 + Q2 +
... + Qk
Sk = Qk + dk = Qk + Vk i
k+1 Vk Qk+1 Vk+1 = Vk –
Qk+1
dk+1 = Vk+1 i Rk+1 = Q1 + Q2
+ ... + Qk+1
Sk+1 = Qk+1 + dk+1=
Qk+1 + Vk+1 i

n Vn-1 Qn Vn = Vn-1 – Qn
=0
dn = V n i
=0
Rn = Q1 + Q2
+...+ Qn = V0
Sn= Qn +d n = Qn
Revenind la problema rambursării unui împrumut cu voloarea iniţială V0 prin anuităţi anticipate,
avem cazurile: - rambursarea cu amortismente egale, ceea ce înseamnă că fiecare cotă plătită
acoperă o
aceeaşi valoare din V0; - rambursarea prin rate egale, adică în fiecare perioadă de timp o aceeaşi
sumă.
Se pot deduce următoarele relaţii de calcul:
- ultima rată (Sn) : Sn = Qn
V0
0 1 2 k-1 k n-1 n
m
n
n

Q
S
d

1
1
1

Q
S
d

2
2
2

Q
S
d

k
k
k

Q
S
d

1
1
1
k
k
k

Q
S
d

92
- relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi amortismentele (Qk): 0
1
n
k
k

VQ

- relaţia dintre ratele (Sk) şi amortismentele (Qk): 1 , 1, 1 k k k k S S Q i Q k n

11

Distingem două categorii particulare:

1) Amortismente egale
- Amortismentul anual: 0
12 ... n
QQQV
n

- Rata anuală: Sk = 0
(n k ) i 1 V
n

; - Datoria rambursată: Rk = k 0 V
n
;
- Datoria rămasă: Vk = 0 (n k) V
n
; - Dobânda anuală: dk = 0
(n k ) i V
n

;
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor:
2
1
0

S(d) V (1 i) (n 1) (1 i)n n (1 i)n 1

ni

;
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor:
1
02

( ) ( 1) (1 ) (1 ) 1
(1 )
nn
n

AdVnini
nii

.
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
k Vk-1 Qk dk Rk Sk Vk
1 V0 Q1 = 0 V
n
d1 = V 1 i
R1 = 0 V
n
S1 = Q1 + d1 V1= V0 – Q1
2 V1
Q2 = 0 V
n
d2 = V 2 i
R2 = 2 0 V
n
S2 = Q2 + d2 V2 = V1 – Q2

k Vk-1 Qk = 0 V
n
dk = V k i
Rk = k 0 V
n
Sk = Qk + dk Vk = Vk-1 – Qk
k+1 Vk
Qk+1 = 0 V
n
dk+1 = Vk+1 i
Rk+1 = (k+1) 0 V
n
Sk+1 = Qk+1 + dk+1 Vk+1 = Vk – Qk+1

n Vn-1 Qn = 0 V
n
dn = Vn i = 0 Rn = V0 Sn = Qn +d n = Qn Vn = Vn-1 – Qn = 0
2) Rate egale 1 2 ... n S S S S
- Rata anuală: 0 k 1 (1 )n
SSiV
i

; - Amortismentul anual: 0
(1 )
1 (1 )
nk
kn

QiiV
i

;
- Datoria rambursată: 0
(1 ) (1 )
1 (1 )
nkn
kn

RiiV
i

- Datoria rămasă: Vk = 0
1 (1 )
1 (1 )
nk
n

iV
i

; - Dobânda anuală: dk = 0
1 (1 )
1 (1 )
nk
n

iiV
i
;
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor:
2
0

( ) 1 (1 ) (1 ) (1 )
1 (1 )
nn
n

SdiiiiiV
ii

;
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor:
1
0

( ) 1 (1 ) (1 )
1 (1 )
nn
n

AdiiiiV
ii

.
93
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
k Vk-1 Qk dk Rk Sk Vk
1 V0 Q1 = (1 )n 1
n i Q d1 = S – Q1 R1 = Q1
1 (1 )n 0
SiV
i

V1= V0 – Q1
2 V1 Q2 = (1 )n 2
n i Q d2 = S – Q2 R2 = R1 + Q2 S V2 = V1 – Q2

k Vk-1 Qk = (1 )n k
n i Q dk = S – Qk Rk = Rk-1 + Qk S Vk = Vk-1 – Qk
k+
1
Vk Qk+1
= (1 )n k 1
n i Q
dk+1 = S – Qk+1 Rk+1 = Rk + Qk+1 S Vk+1 = Vk – Qk+1

n Vn-1 Qn = S dn = S – Qn= 0 Rn = V0 S Vn = Vn-1 – Qn = 0

Datoria rambursată după primii k ani: 1 2 ... k k R Q Q Q
- Când avem amortismente egale, atunci k 0
RkV
n

- Când avem rate egale, atunci

1

11
1
k
k

i
RQi
i
Datoria rămasă după epuizarea primilor k ani: Vk = V0 – Rk
- Când avem amortismente egale, atunci avem k 0
VnkV
n

- Când avem rate egale, atunci avem

1

11
1
nk
k

ii
VQi
i

Probleme rezolvate:
1. O persoană a împrumutat suma de 5.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 5 ani cu
procentul anual de 10% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată
anticipat.
Să se întocmească tabelul de amortizare.
Rezolvare: V0 = 5000; n = 5; p = 10%; 0
1234

5.000 1.000
45
Q Q Q Q V u.m.
101

( ) 4.000 10 400 . .
100
d V Q i u m , 101V V Q 5.000 1.000 4.000 u.m.
212

( ) 3.000 10 300 . .
100
d V Q i u m , 212V V Q 4.000 1.000 3.000 u.m.
323

( ) 2.000 10 200 . .
100
d V Q i u m , 323V V Q 3.000 1.000 2.000 u.m.
434

( ) 1.000 10 100 . .
100
d V Q i u m , 434V V Q 2.000 1.000 1.000 u.m.
545

( ) 0 10 0 . .
100
d V Q i u m , 545V V Q 1.000 1.000 0 u.m.
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 1.000 400 1.400 1.000 4.000
2 4.000 1.000 300 1.300 2.000 3.000
3 3.000 1.000 200 1.200 3.000 2.000
94
4 2.000 1.000 100 1.100 4.000 1.000
5 1.000 1.000 0 1.000 5.000 0
2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 5.000 u.m. pe o
perioadă de 5 ani, cu un procent de 10%, prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată
anticipat.
Rezolvare: V0 = 5.000; n = 5; p = 10%, 0 5
10
100 5.000 1.221 . .
1 (1 ) 1 1 10
100
kn

SSiVum
i

5 Q S 1.221 u.m. 5 5 d S Q = 1.221 – 1.221 = 0 u.m.

4
4
15
(1 ) 1.221 1 10
100
Q Q i

800 u.m. 1 1 d S Q 1.221 – 800 = 421 u.m.

3
3
25

(1 ) 1.221 1 10
100
Q Q i

891 u.m. 2 2 d S Q 1.221 – 891 = 330 u.m.

2
2
35

(1 ) 1.221 1 10
100
Q Q i

989 u.m. 3 3 d S Q 1.221 – 989 = 232 u.m.

45

(1 ) 1.221 1 10
100
Q Q i

1.099 u.m. 4 4 d S Q 1.221 – 1.099 = 122 u.m.

101 V V Q 5.000 – 800 = 4.200 u.m. R1 = Q1 800 u.m.
212 V V Q 4.200 – 891 = 3.309 u.m. R2 = Q1 + Q2 800 + 891 = 1.691 u.m.
323 V V Q 3.309 – 989 = 2.320 u.m. R3 = R2 + Q3 1.691 + 989 = 2.680 u.m.
434 V V Q 2.320 – 1.099 = 1.221 u.m. R4 = R3 + Q4 2.680 + 1.099 = 3.779 u.m.
545 V V Q = 1.221 – 1.221 = 0 u.m. R5 = R4 + Q5 3.779 + 1.221 = 5.000 u.m.
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 800 421 1.221 800 4.200
2 4.200 891 330 1.221 1.691 3.309
3 3.309 1.000 232 1.221 2.680 2.320
4 2.320 1.000 122 1.221 3.779 1.221
5 1.221 1.221 0 1.221 5.000 0
Probleme propuse:
1. O persoană a împrumutat suma de 16.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 4 ani cu
procentul anual de 12% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată
anticipat.
Să se întocmească tabelul de amortizare.
2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 20.000 u.m. pe o
perioadă de 4 ani, cu un procent de 9%, prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată
anticipat.
III.4.2.2 Rambursarea împrumuturilor prin anuităţi anticipate
(rate anuale anticipate), cu procent unic, cu dobânda calculată posticipat
Definiţia III.4.2.1: Rambursarea împrumutului prin plată anticipată cu dobândă calculată posticipat
presupune achitarea la începutul fiecărei perioade tk a valorii amortismentului, la care se adaugă
dobânda
calculată la suma rămasă nerambursată după plata amortismentuluidin perioada anterioară.
Caracteristic
pentru această manieră de rambursare este faptul că rata care se achită în primul an este egală cu
valoarea
primului amortisment, deci d1 = 0.
95
Realizăm următoarea schemă de derulare a operaţiunii.
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
Anii
(k)
Suma
datorată la
început de an
(Vk-1)
Amorti
sment
(Qk)
Datoria rămasă
(Vk)
Dobânda la
datoria rămasă
( dk)
Valoarea
achitată (Rk)
Rata plătită în anul
respectiv (Sk)
1 V0 Q1 V1= V0 – Q1 d1 = 0 R1 = Q1 S1 = Q1
2 V1 Q2 V2 = V1 – Q2 d2 = V1 i R2 = Q1 + Q2 S2 = Q2 + d2 =
Q2 + V1 i

k Vk-1 Qk Vk = Vk-1 – Qk dk = Vk-1 i Rk = Q1 + Q2 +

... + Qk
Sk = Qk + dk =
Qk + Vk-1 i
k+1 Vk Qk+1 Vk+1 = Vk – Qk+1 dk+1 = Vk i Rk+1 = Q1 + Q2
+ ... + Qk+1
Sk+1 = Qk+1 + dk+1=
Qk+1 + Vk i

n Vn-1 Qn Vn = Vn-1 – Qn = 0 dn = Vn-1 i Rn = Q1 + Q2

+...+ Qn = V0
Sn= Qn +d n =
Qn + Vn-1 i
Revenind la problema rambursării unui împrumut cu voloarea iniţială V0 prin anuităţi anticipate, cu
dobânda calculată posticipat, avem cazurile: - rambursarea cu amortismente egale, ceea ce înseamnă
că
fiecare cotă plătită acoperă o aceeaşi valoare din V0; - rambursarea prin rate egale, adică în fiecare
perioadă
de timp o aceeaşi sumă.
Se pot deduce următoarele relaţii de calcul.
- prima rată (S1): S1 = Q1
- relaţia dintre suma împrumutată (V0) şi amortismentele (Qk): 0
1
n
k
k

VQ
- relaţia dintre ratele (Sk) şi amortismentele (Qk) 11 1 , 1, 1 k k k k S S Q i Q k n

Distingem două categorii particulare:

1) Amortismente egale
- Amortismentul anual: 0
12 ... n
QQQV
n
- Datoria rămasă: Vk = 0 (n k) V
n

;
- Rata anuală: Sk =
0
0

,1
( 1) 1 , 2
Vk
n
nkiVkn
n

; - Datoria rambursată: Rk = k 0 V
n
;
- Dobânda anuală: dk =
0

0, 1
( 1) , 2
k
n k iV k n
n

;
V0
0 1 2 k-1 k n-1 n
m
n
n

Q
S
d

1
1
1

Q
S
d

2
2
2

Q
S
d

k
k
k

Q
S
d
1
1
1
k
k
k

Q
S
d

96
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor: 1
0

S(d) V 1 i (n 1) (1 i)n n (1 i)n 1

n
;
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor:
1
01

( ) ( 1) (1 ) (1 ) 1
(1 )
nn
n

AdVnini
ni

.
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
k Vk-1 Qk Vk dk Rk Sk
1 V0 Q1 = 0 V
n
V1= V0 – Q1 d1 = 0
R1 = 0 V
n
S1 = Q1
2 V1
Q2 = 0 V
n
V2 = V1 – Q2 d2 = V1 i
R2 = 2 0 V
n
S2 = Q2 + d2

k Vk-1 Qk = 0 V
n
Vk = Vk-1 – Qk dk = Vk-1 i
Rk = k 0 V
n
Sk = Qk + dk
k+
1
Vk Qk+1
= 0V
n
Vk+1 = Vk – Qk+1 dk+1 = Vk i
Rk+1 = (k+1) 0 V
n
Sk+1 = Qk+1 + dk+1

n Vn-1 Qn = 0 V
n
Vn = Vn-1 – Qn = 0 dn = Vn-1 i Rn = V0 Sn= Qn + d n
2) Rate egale 1 2 ... n S S S S
- Rata anuală:
1
0
(1 )
(1 ) 1
n
kn

SSiiV
i

___________

;
- Amortismentul anual:
1
0
2
0

(1 ) , 1
(1 ) 1
(1 ) , 2
(1 ) 1
n
n
kk
n

iiVSk
i
Q
iiVkn
i

;
- Datoria rambursată:
1
0
11
0
(1 ) , 1
(1 ) 1
(1 ) (1 ) 1 , 2
(1 ) 1
n
n
knk
n

iiVk
i
R
iiiVkn
i

;
- Datoria rămasă:
1
0
11
0

(1 ) 1 , 1
(1 ) 1
(1 ) (1 ) , 2
(1 ) 1
n
n
knk
n

iVk
i
V
iiVkn
i
;
- Dobânda anuală: 1 2
0

0, 1
(1 ) (1 ) , 2
(1 ) 1
nk
k
n

k
diiiVkn
i

;
97
- Valoarea finală a tuturor dobânzilor:
2
0

( ) (1 ) (1 )
(1 ) 1
n
n
n

SdiiniV
i

;
- Valoarea actuală a tuturor dobânzilor: 2 0
( ) (1 )
(1 ) 1 (1 )
n
n

AdiniV
ii

.
Se poate întocmi următorul tabel de amortizare:
k Vk-
1 Qk Vk dk Rk Sk
1 V0 Q1 = S V1= V0 – Q1 d1 = 0 R1 = Q1 1
0

(1 )
(1 ) 1
n
n

SiiV
i

2 V1
Q2 = 0 (1 )n 1
iV
i

V2 = V1 – Q2 d2 = S – Q2 R2 = R1+ Q2 S

k Vk-
1 Qk =
2
0

(1 )
(1 ) 1
k
n

iiV
i

Vk = Vk-1 – Qk dk = S – Qk Rk = Rk-1+ Qk S
k+
1
Vk
Qk+1 =
1
0

(1 )
(1 ) 1
k
n

iiV
i

Vk+1 = Vk – Qk+1 dk+1 = S – Qk+1 Rk+1 = Rk+ Qk+1 S

n Vn-
1 Qn =
2
0

(1 )
(1 ) 1
n
n

iiV
i

Vn = Vn-1 – Qn = 0 dn = S – Qn Rn = V0 S
Datoria rambursată după primii k ani: 1 2 ... k k R Q Q Q
Distingem două cazuri:
- Când avem amortismente egale, atunci k 0
RkV
n

- Când avem rate egale, atunci

13
112

111
11
nkk
kk

i
RQQ
iii

Datoria rămasă după epuizarea primilor k ani: Vk = V0 – Rk

- Când avem amortismente egale, atunci k 0
VnkV
n

- Când avem rate egale, atunci

13
112

(1 ) 1 1 1 1 1
(1 ) 1 1
nnkk
knk
iiVQ
iiiii

Probleme rezolvate:
1. O persoană a împrumutat suma de 5.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 5 ani cu
procentul anual de 10% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată
posticipat. Să se întocmească tabelul de amortizare.
Rezolvare: V0 = 5000; n = 5; p = 10%; 0
1234

5.000 1.000
45
Q Q Q Q Q V
1 d 0, 1S Q= 1.000 u.m., 1 R Q= 1.000 u.m.
98
V1 V0 Q 5.000 1.000 4.000 u.m. 2 1
4.000 10 400 . .
100
d V i um
21 V V Q 4.000 1.000 3.000 u.m. 3 2
3.000 10 300 . .
100
d V i um
32 V V Q 3.000 1.000 2.000 u.m. 4 3
2.000 10 200 . .
100
d V i um
43 V V Q 2.000 1.000 1.000 u.m. 5 4
1.000 10 100 . .
100
d V i um
54 V V Q 1.000 1.000 0 u.m.
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 1.000 0 1.000 1.000 4.000
2 4.000 1.000 400 1.400 2.000 3.000
3 3.000 1.000 300 1.300 3.000 2.000
4 2.000 1.000 200 1.200 4.000 1.000
5 1.000 1.000 100 1.100 5.000 0
2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 5.000 u.m. pe o
perioadă de 5 ani, cu un procent de 10%, prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată
posticipat.
Rezolvare: V0 = 5.000 u.m.; n = 5; p = 10%;
4
1
05

10 1 10
(1 ) 100 100 5000
(1 ) 1 10 1 1
100
n
kn

SSiiV
i

1.199
1 d 0, 1 S Q 1.199 u.m., 1 1 R Q 1.199 u.m.
0
0
2055

10 1 10
(1 ) 5.000 100 100
(1 ) -1 10 1 1
100
QVii
i

___________819 u.m. 2 2 d S Q 1.199 – 819 = 380 u.m.

1
1
3055

10 1 10
(1 ) 5.000 100 100
(1 ) -1 10 1 1
100
QVii
i

900 u.m. 3 3 d S Q 1.199 – 900 = 299 u.m.

2
2
4055

10 1 10
(1 ) 5.000 100 100
(1 ) -1 10 1 1
100
QVii
i

991 u.m. 4 4 d S Q 1.199 – 991 = 208 u.m.

3
3
5055

10 1 10
(1 ) 5.000 100 100
(1 ) -1 10 1 1
100
QVii
i

1091 u.m. 5 5 d S Q 1.199 – 1.091 = 108 u.m.

101 V V Q 5.000 – 1.199 = 3.801 u.m. R1 = Q1 1.199 u.m.
212 V V Q 3.801 – 819 = 2.982 u.m. R2 = Q1 + Q2 1.199 + 819 = 2.018 u.m.
323 V V Q 2.982 – 900 = 2.082 u.m. R3 = R2 + Q3 2.018 + 900 = 2.918 u.m.
434 V V Q= 2.018 – 991 = 1.091 u.m. R4 = R3 + Q4 2.918 + 991 = 3.909 u.m.
99
V5 V4 Q5 = 1.091 – 1.091 = 0 u.m. R5 = R4 + Q5 = 3.909 + 1.091 = 5.000 u.m.
k Vk-1 Qk dk Sk Rk Vk
1 5.000 1.199 0 1.199 1.199 3.801
2 3.801 891 380 1.199 2.018 2.982
3 2.982 900 299 1.199 2.918 2.082
4 2.082 991 208 1.199 3.909 1.091
5 1.091 1.091 108 1.199 5.000 0
Probleme propuse:
1. O persoană a împrumutat suma de 30.000 u.m. pe care urmează să o ramburseze în 5 ani cu
procentul anual de 6% prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu dobânda calculată
posticipat.
Să se întocmească tabelul de amortizare.
2. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 50.000 u.m. pe o
perioadă de 4 ani, cu un procent de 7%, prin anuităţi (rate) anticipate egale şi cu dobânda calculată
posticipat.
Test de control nr.3
1. O sumă de bani este plasată, în regim dobândă simplă, pe o perioadele t1 = 36 zile, t2 = 72 zile şi t3
= 108 zile cu procentele anuale de 1,25%, 1,75% şi 2%, iar valoarea finală a plasamentului este
22.800 u.m..
Să se calculeze valoarea iniţială a plasamentului, precum şi dobânda aferentă.
2. Fie operaţiunea financiară: A =
20.000 . . 30.000 . . 40.000 . .
2% 2,5% 3%
2 72 4
umumum
luni zile luni
Să se determine în condiţii de echivalenţă cu dobânda: scadenţa medie înlocuitoare.
3. Considerăm operaţiunea financiară de la problema anterioară notată cu A. Să se rezolve
echivalenţa
A
DS

2,25%
200
S
zile

pentru aflarea sumei unice înlocuitoare.

4. Se plasează suma de 12.000 u.m. în regim dobândă compusă pe o perioadă de 2 ani şi un
semestru,
cu procentele anuale 1,4%, 1,6% şi 1,8%. Să se determine suma finală şi dobânda aferentă ştiind că
se
foloseşte formula reală.
5. O bancă acordă un credit în valoare de 5.000 u.m. pe 3 ani cu un procent real de 8%. Pe parcursul
celor 3 ani a avut loc o devalorizare a monedei cu un procent 2%. Să se afle:
a) valoarea finală a datoriei, dacă n-ar exista devalorizare;
b) valoarea finală, dacă coeficientul α nu este controlat; c) valoarea finală, dacă coeficientul α este
controlat.
6. O poliţă în valoarea de 12.000 u.m., este scadentă peste 10 luni şi are procentul anual 3%, regim
dobândă simplă. Dacă scontarea acesteia se face cu procentele q1 = 3,5% sau q2 = 2,75%, cât va
primi
posesorul ei: a) la scadenţă; b) cu 3 luni înainte de scadenţă.
7. În urmă cu 3 ani, cu procentul anual 4%, o persoană a achiziţionat, în regim dobândă compusă, o
poliţă care valorează astăzi 16.000 u.m.. Posesorul poliţie o scontează la o bancă comercială care îi
aplică un
scont compus de 5%, iar perioada scontată este de 2 ani. Să se determine valoarea scontată.
8. O persoană vrea să achiziţioneze un bun. Ea îşi propune să plaseze la începutul fiecărui an suma
de
1.000 u.m. în primul an, 1.500 u.m. în cel de-al doilea an şi 2000 u.m. în ultimul an, cu procentul anual
unic
de 3,25%. Să se calculeze suma pe care o stânge acea persoană la sfârşitul celui de al treilea an.
100
9. Să se întocmească tabelul de amortizare pentru rambursarea unui împrumutat de 15.000 u.m. pe o
perioadă de 5 ani, cu un procent de 9%, prin anuităţi (rate) anticipate cu amortismente egale şi cu
dobânda
calculată anticipat.
BIBLIOGRAFIE
1) Burlacu, V., Cenuşă, G. – Bazele matematice ale asigurărilor, Editura Teora, Bucureşti, 2000
2) Cenuşă, G., Raischi, C, ... , Matematici pentru economişti, Editura Cison, Bucureşti, 2002;
3) Cenuşă, G., Raischi, C, ... , Matematici pentru economişti, Culegere de probleme, Editura Cison,
Bucureşti, 2003;
4) Chiriţă, S., Probleme de matematici superioare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989;
5) Craiu, M., Tănase, V.V, Analiză Matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980;
6) Diaconita, V., Manolache, A., Rusu, Gh. – Matematici aplicate în economie, , vol. 1, 2., Editura
Fundaţia “Chemarea”, Iaşi, 1992Filip, A., Matematici aplicate în economie, Editura A.S.E., Bucureşti,
2002;
7) Filip, A., ... , Teoria probabilităţilor, Statistică matematică, Matematici financiare, Editura A.S.E.,
Bucureşti, 2002;
8) Ghic, G., – Matematici aplicate în economie, culegere de probleme, Editura Universitară, Bucureşti,
2005;
9) Grădinaru, D., Matematici financiare – Note de curs, Univ. Suceava, 2002;
10) Hreţcanu, C.E., Elemente de algebră liniară şi analiză matematică, Editura Universităţii Suceava,
Suceava, 2007
11) Mitran, Ilie, Matematici financiare si actuariale, Editura Tipografia UTP, Petrosani, 1995
12) Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S., Analiză Matematică, vol. I, Editura Didactică şi
Pedagogică,
Bucureşti, 1966;
13) Paicu, A., Grădinaru, D., Analiză matematică, culegere de probleme, Tipografia Universităţii
„Ştefan cel
Mare” Suceava, 1996;
14) Popescu, O., coord – Matematici aplicate în economie, Editura Universitară, Bucureşti, 2005;
15) Precupanu, A., Bazele analizei matematice, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
16) Pripoae, C. L. – Matematici pentru economişti, Teorie şi aplicaţii, Editura ASE, Bucureşti, 2008;
17) Purcaru, I., Matematici Financiare, Editura Economică, Bucureşti, 1998;
18) Purcaru, I., Purcaru, O. – Introducere în Matematici Financiare, Editura Economică, Bucureşti,
2005;
19) Radomir, I., Popescu, O., Matematici pentru economişti, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2002;
20) Roşculeţ, M. N., Analiză Matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973;
21) Satco, B.R., Elemente de analiză matematică , Universităţii "Ştefan cel Mare", Suceava , 2008
22) Semenescu A., Statistica teoretica, statistica economica, matematici financiare, aplicatii
informatice
specializate, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2004,
23) Stănăşilă, O., Analiză Matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;
24) Şerban, F., Dedu, S., Matematici aplicate în economie, Culegere de probleme – volumul 1, Editura
Meteora press, Bucureşti, 2003;
25) Şerban, F., Dedu, S., Matematici aplicate în economie, Culegere de probleme – volumul 2, Editura
Meteora press, Bucureşti, 2004;
26) Tudor, H., Popescu, O., Matematici Financiare şi Actuariale, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2004.__