CUPRINS

Introducere................................................................................................... 5 Sisteme de proiecţie................................................................................... 6
1.1 Sistemul central de proiecţie....................................................................... 1.2 Sistemul paralel de proiecţie....................................................................... 1.3 Corespondenţa proiectivă............................................................................ Punctul........................................................................................................... 2.1 Împărţirea spaţiului. Diedre. Octanţi. Triedre............................................. 2.2 Epura punctului........................................................................................... 2.2.1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului............................................... 2.2.2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului.............................................. 2.3 Poziţii particulare ale punctelor................................................................... 2.3.1 Puncte situate în planele bisectoare.................................................... 2.3.2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe.................................. 2.4 Puncte simetrice.......................................................................................... 2.4.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie...................................... 2.4.2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie......................................... 2.4.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare........................................ 2.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 2.6 Probleme propuse........................................................................................ Dreapta.......................................................................................................... 3.1 Epura dreptei............................................................................................... 3.2 Urmele dreptei. Împărţirea dreptei în regiuni. Intersecţia cu planele bisectoare........................................................................................................... 3.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu............................................ 3.3.1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie.............................. 3.3.2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie................... 3.3.3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu.............................. 3.4 Poziţiile relative a două drepte ................................................................... 3.4.1 Drepte paralele.................................................................................... 3.4.2 Drepte concurente............................................................................... 3.4.3 Drepte disjuncte.................................................................................. 3.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 3.6 Probleme propuse........................................................................................ Planul............................................................................................................. 4.1 Reprezentarea planului. Relaţia punct – dreaptă – plan.............................. 4.2 Determinarea urmelor unui plan.................................................................. 4.3 Drepte particulare ale planului.................................................................... 4.3.1 Orizontala planului............................................................................. 4.3.2 Frontala planului................................................................................. 4.3.3 Dreapta de profil a planului................................................................ 4.3.4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan....................................... 4.4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie.................... 4.4.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie....................... 4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie................................................ 4.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 4.6 Probleme propuse........................................................................................ 6 7 8 9 9 11 11 12 15 15 15 16 16 17 18 18 19 21 21 22 24 24 26 28 30 30 31 32 33 36 37 37 39 40 40 41 42 42 44 44 46 48 51

1.

2.

3.

4.

5.

Poziţiile relative ale elementelor geometrice..................................... 53
5.1 Poziţiile relative a două plane..................................................................... 5.1.1 Plane paralele...................................................................................... 5.1.2 Plane concurente................................................................................ 5.2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan......................................... 5.3 Drepte şi plane perpendiculare.................................................................... 5.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 5.5 Probleme propuse........................................................................................ Metodele geometriei descriptive........................................................... 6.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie..................................................... 6.1.1 Schimbarea planului vertical de proiecţie.......................................... 6.1.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie........................................ 6.1.3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie............................................ 6.2 Metoda rotaţiei............................................................................................ 6.2.1 Rotaţia de nivel................................................................................... 6.2.2 Rotaţia de front................................................................................... 6.2.3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor.................................................. 6.3 Metoda rabaterii....................................... .................................................. 6.3.1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie........... 6.3.2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie............. 6.3.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie............. 6.3.4 Rabaterea planelor proiectante........................................................... 6.3.5 Ridicarea rabaterii.............................................................................. 6.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 6.5 Probleme propuse........................................................................................ Probleme de sinteză (punct, dreaptă, plan, metode).......................... 7.1 Probleme rezolvate...................................................................................... 7.2 Probleme propuse........................................................................................ Poliedre.......................................................................................................... 8.1 Reprezentarea poliedrelor............................................................................ 8.1.1 Reprezentarea poliedrelor regulate..................................................... 8.1.2 Reprezentarea prismei. Punct pe suprafaţa prismatică....................... 8.1.3 Reprezentarea piramidei. Punct pe suprafaţa piramidală................... 8.2 Secţiuni plane în poliedre............................................................................ 8.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă......................................................... 8.3.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă................................................... 8.3.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă................................................ 8.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale........................................................... 8.4.1 Desfăşurarea prismei.......................................................................... 8.4.2 Desfăşurarea piramidei....................................................................... 8.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale............................................................... 8.5.1 Intersecţia a două piramide................................................................. 8.5.2 Intersecţia unei piramide cu o prismă................................................. 8.5.3 Intersecţia a două prisme.................................................................... 8.6 Probleme rezolvate...................................................................................... 8.7 Probleme propuse........................................................................................ 53 53 54 57 63 65 72 75 75 75 77 79 82 82 85 87 90 91 93 93 95 98 101 109 115 115 117 123 123 123 125 126 128 130 130 132 133 134 137 139 140 143 145 149 151

6.

7. 8.

9.

Suprafeţe curbe........................................................................................... 153
9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe................................................................ 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică................... 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică............................. 9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică................................ 9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe................................................................ 9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică.................................................. 9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică...................................................... 9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică...................................................... 9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe................................................................. 9.3.1 Secţiuni plane în cilindri..................................................................... 9.3.2 Secţiuni plane în conuri...................................................................... 9.3.3 Secţiuni plane în sferă........................................................................ 9.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte....................................................... 9.4.1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă................................................. 9.4.2 Intersecţia unui con cu o dreaptă........................................................ 9.4.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă...................................................... 9.5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe.................................................................. 9.5.1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice................................................... 9.5.2 Desfăşurarea suprafeţelor conice........................................................ 9.5.3 Desfăşurarea sferei.............................................................................. 9.6 Intersecţia suprafeţelor curbe...................................................................... 9.6.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro - conice............................................. 9.6.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice 9.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate............................................ 9.8 Probleme rezolvate...................................................................................... 9.9 Probleme propuse........................................................................................ 153 153 154 155 156 156 157 158 159 159 161 165 167 167 168 168 170 170 172 174 175 176 179 183 187 192

Bibliografie................................................................................................... 197

NOTAŢII ŞI SIMBOLURI
[H], [V], [L] – planele de proiecţie, orizontal, vertical şi lateral Ox, Oy, Oz – axele de proiecţie O – originea sistemului de reprezentare ortogonală DI, DII, DIII, DIV – diedre TI, TII, …, TVIII – triedre [B1-3], [B2-4] – plane bisectoare A, B, C, … - puncte în spaţiu a, b, c, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie a’, b’, c’, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie a”, b”, c”, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie A(a,a’,a”) – punctul A din spaţiu, cu proiecţiile a, a’ şi a” pe planele de proiecţie D, Δ, … - drepte din spaţiu d, δ, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie d’, δ’, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie d”, δ”, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie D(d,d’,d”) – dreapta D din spaţiu, cu proiecţiile d, d’ şi d” pe planele de proiecţie H(h,h’,h”) – urma orizontală a dreptei V(v,v’v”) – urma verticală a dreptei L(l,l’,l”) – urma laterală a dreptei [P], [Q], [R], … - plane în spaţiu P, Q, R, … - urmele orizontale ale planelor [P], [Q], [R], … P’, Q’, R’, … - urmele verticale ale planelor [P], [Q], [R], … P”, Q”, R”, … - urmele laterale ale planelor [P], [Q], [R], … a0, b0, … - puncte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea d0, δ0, … - drepte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea P0, Q0, … - urmele planelor [P], [Q], … rabătute pe planele de proiecţie || - paralel ⊥ - perpendicular ∪ - reuniune ∩ - intersecţie ∈- apartenenţă ∉- neapartenenţă ≡ - identic ∠ - unghi

precis şi perceptibil de către studenţi. În acest sens. Geometria descriptivă este prin excelenţă o disciplină care nu poate fi învăţată mecanic. în rezolvarea diferitelor probleme tehnice specifice activităţii lui. având un raţionament geometric. pe parcursul parcurgerii materiei poate fi făcută o verificare a modului în care cunoştinţele dobândite au fost şi înţelese. Trecerea de la obiectele din spaţiu la reprezentările plane şi invers. Materialul prezentat în această lucrarea este structurat în 9 capitole. Lucrarea prezintă sistemele de reprezentare plană a obiectelor din spaţiu. Corpurile din spaţiu pot fi reprezentate prin metoda dublei proiecţii ortogonale. În fiecare capitol se detaliază pe larg noţiunile teoretice. el s-a folosit de proiecţii.= INTRODUCERE = Geometria descriptivă este ştiinţa reprezentării plane a spaţiului. formează vederea în spaţiu şi dezvoltă imaginaţia. Obiectul şi scopul Geometriei descriptive determină un loc bine definit pentru aceasta în rândul celorlalte discipline inginereşti. Geometria descriptivă este o disciplină importantă în formarea teoretică şi practică a studenţilor. fiind întemeietorul acestei ştiinţe. într-un mod simplu. . plan. Studiul Geometriei descriptive formează la studenţi un anumit raţionament al relaţiilor spaţiale în vederea transpunerii în diverse sisteme de reprezentare. în urma acumulării diferitelor concepţii în această direcţie. acestea având aplicaţii în problemele rezolvate. însuşire absolut necesară inginerului. Simplitatea lucrării şi diversitatea conţinutului o recomandă nu numai pentru uzul studenţilor din facultăţile tehnice ci şi pentru specialiştii din acest domeniu. de a distinge aranjarea armonioasă a diferitelor forme şi estetica acestora. a contribuit la răspândirea ei în Franţa cât şi în ţările care aveau legături cu ea. Monge. Utilizarea proiecţiei pe două plane este dovedită încă din secolul al XVII-lea. creând astfel maşini. În ţara noastră elemente de Geometrie descriptivă au început să fie predate la începutul secolului al XIX-lea în diferite şcoli unde se făceau cursuri de ingineri. probleme care facilitează înţelegerea teoriei. În sprijinul activităţii studenţilor. Cunoaşterea modului de realizare a proiecţiilor oferă posibilitatea de a concepe şi de a exprima ideile tehnice. Din cele arătate rezultă că. Geometria descriptivă constituie baza teoretică a desenului tehnic. pentru studiul corespondenţei biunivoce dintre punctele spaţiului cu trei dimensiuni şi punctele din plan. pe care le vor folosi ca viitori specialişti ai tehnicii moderne. dreaptă. dar abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. contribuind la deprinderea de a gândi ştiinţific şi dezvoltând posibilitatea de a vedea în spaţiu. Astfel. metodă care permite determinarea dimensiunilor corpurilor şi prin axonometrie. pornind de la noţiuni referitoare la punct. îndrumându-i în reprezentarea corectă şi apoi în executarea corpurilor şi a combinaţiilor rezultate din aceste corpuri geometrice. metodă care oferă imaginea spaţială a lor. savantul francez Gaspard Monge (1798) a creat o ştiinţă pe care el a numit-o Geometrie descriptivă. instalaţii şi utilaje industriale. au fost selectate şi prezentate spre rezolvare probleme specifice fiecărui capitol.

numit plan de proiecţie şi de un punct S.punctele care aparţin planului de proiecţie [P] au proiecţiile centrale confundate cu însăşi punctele date. Sistemele de proiecţie folosite de Geometria descriptivă asociază elemente de bază ale vederii cu elemente geometrice componente ale sistemului de proiecţie respectiv. pe planul de S proiecţie [P]. din spaţiu. au proiecţiile centrale aruncate la infinit (punctul E). vor Fig. Proiecţia centrală a unui punct oarecare nu determină poziţia acestuia în spaţiu. de unde şi denumirea de proiecţie conică. numit centru de proiecţie. pentru reprezentarea obiectelor din spaţiul tridimensional pe planul bidimensional (planşa de desen) se folosesc două sisteme de proiecţie: central (conic) şi paralel (cilindric). Plan dede proiectie Plan proiecţie . .1). Proiecţia centrală din S a unui Centru de proiecţie proiectie punct A din spaţiu.1 Proiecţia centrală avea proiecţia centrală suprapusă peste punctul n din planul de proiecţie [P].1 Sistemul central de proiecţie Sistemul central de proiecţie este definit de un plan oarecare [P]. . m=n faţă de centrul de proiecţie.proiecţia centrală a unui punct din spaţiu este un singur [P] B punct în planul de proiecţie. Dreapta SA sau SB poartă numele de dreaptă de b C=c proiecţie sau proiectantă. a căror proiectantă trece prin S. M Analog. situate pe proiectanta SN. Proiecţia oricărei figuri geometrice din spaţiu pe un plan se obţine prin proiectarea mulţimii punctelor necesare pentru determinarea formei ei. În general.1). a Observaţii: . în sistemul centralizat de proiecţie se realizează o corespondenţă univocă între mulţimea punctelor din spaţiul tridimensional şi mulţimea corespunzătoare din spaţiul bidimensional. este punctul a în care E Proiectante dreapta SA înţeapă planul [P] (fig. C ≡ c. SISTEME DE PROIECŢIE Construcţia reprezentărilor grafice tratate de Geometria descriptivă se bazează pe metoda proiecţiilor. În concluzie. 1.6 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1.1.1. de unde denumirea de proiecţie centrală. aşa cum se va vedea în continuare. Sistemul de proiecţie este un ansamblu de elemente şi metode cu ajutorul cărora este posibilă trecerea unei reprezentări grafice de la un spaţiu cu un număr de dimensiuni la un altul cu un alt număr de dimensiuni. m ≡ n. Totalitatea proiectantelor sunt concurente în centrul de proiecţie.1. b a altui punct B situat în A partea opusă a planului de proiecţie [P]. se poate construi şi proiecţia N centrală. . determinând o suprafaţă proiectantă de formă conică.toate punctele din spaţiu.punctele conţinute într-un plan paralel cu planul de proiecţie [P]. (fig.

proiecţia paralelă este ortogonală (fig. În figura 1. Direcţia de proiecţie Directia proiectie A D α Proiectante M N b m=n a Direcţia de proiecţie Directia de proiectie Proiectante D α = 900 a A M N m=n C=c [P] Plan de proiectie Plan de proiecţie [P] C=c Plan de proiectie Plan de proiecţie B Fig. Δ2 A Δ1 M B A Δ3 B C C Δ4 A B δ1 a δ2 m b [P] a) c a [P] b c δ3 δ4 a [P] b b) c) Fig. B.4 sunt reprezentate proiecţiile paralele ortogonale a două drepte concurente Δ1 şi Δ2 (a).SISTEME DE PROIECŢIE 7 1. centrul de proiecţie S este considerat situat la infinit.2 Sistemul paralel de proiecţie Sistemul paralel de proiecţie este definit de planul de proiecţie [P] şi de direcţia de proiecţie D. duse prin punctele A. b. proiectantele generează o suprafaţă cilindrică. iar proiectantele sunt paralele cu direcţia D. În cazul în care proiectantele sunt perpendiculare pe planul de proiecţie. În acest caz. În figura 1.2 Proiecţia paralelă oblică Fig. c se găsesc la intersecţia proiectantelor. C. cât şi a celei ortogonale. proiecţia se numeşte paralel oblică. sistemul paralel de proiecţie este întâlnit şi sub denumirea de proiecţie cilindrică.2 proiecţiile a.3 Proiecţia paralelă ortogonală Având în vedere că atât în cazul proiecţiei paralele oblice. cu planul de proiecţie. Dacă proiectantele formează cu planul de proiecţie un unghi α ≠ 900.1. paralele Δ3 şi Δ4 (b) şi a unei plăci triunghiulare opace ABC (c). 1. paralele cu direcţia D. cu planul de proiecţie [P].1.3).4 Proiecţia paralelă ortogonală a două drepte (concurente . sau intersectând planul definit de dreaptă şi o proiectantă dusă printr-un punct al dreptei. Trasarea proiecţiei unei drepte se face considerând două puncte pe dreaptă şi determinând proiecţiile acestora. paralele) şi a unei plăci .1.

Pentru determinarea acestui segment se ridică perpendiculare din punctele segmentului de proiecţie din planul [H]. Pentru îndepărtarea acestei nedeterminări este necesară realizarea unei corespondenţe biunivoce care să conducă la determinarea punctelor din spaţiul tridimensional în cazul în care se cunosc proiecţiile acestor puncte. iar dacă transformarea se poate realiza şi în sens invers atunci corespondenţa dintre cele două puncte este biunivocă. Dacă unui punct îi corespunde un singur punct. Cele două plane se intersectează. Fie planul de proiecţie [H] şi pe el segmentul ab.5 Corespondenţa univocă Fig. Cele două plane sunt unul orizontal [H].1. linia de intersecţie reprezentând tocmai dreapta AB din spaţiul tridimensional.6 Corespondenţa biunivocă Pentru aceasta se foloseşte sistemul de proiecţie dublu ortogonal Monge. iar celălalt vertical [V]. Proiecţia unei drepte pe un plan de proiecţie nu determină proiecţia dreptei în spaţiu. proiecţia pe planul orizontal de proiecţie şi a’b’. A1B1. 1. corespondenţa se numeşte univocă. Rezultă că poziţia segmentului de dreaptă din spaţiu nu poate fi determinată prin corespondenţa univocă. În reprezentările tehnice sistemul de proiecţie preferat este sistemul paralel cu proiectantele perpendiculare pe planul de proiecţie. în figura 1. obţinut prin introducerea unui al doilea plan de proiecţie perpendicular pe primul. va avea ca proiecţie pe planul [H] segmentul ab.. Dacă la planele respective se duc proiectantele perpendiculare din punctele proiecţiilor.5).1. proiecţia pe planul vertical de proiecţie. B A1 [Q] B1 A b [H] a b [H] x a [V] a' A [R] O B b' [Q] Fig. proiecţia unui segment de dreaptă din spaţiu (fig. acestea determină planele [Q] ⊥ [H] şi [R] ⊥ [V]. etc.3 Corespondenţa proiectivă Prin sistemele de proiecţie prezentate mai sus s-a realizat o corespondenţă proiectivă între punctele din spaţiul tridimensional şi punctele din spaţiul bidimensional.8 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul sistemului paralel de proiecţie toate punctele care sunt situate pe o proiectantă se regăsesc proiectate într-un singur punct pe planul de proiecţie. orice segment din planul [Q] ⊥ [H] AB.1. Se constată că. Astfel.6 se consideră ab. . deci corespondenţa dintre punctele spaţiului şi cele ale planului de proiecţie este univocă.

. Plane bisectoare .semiplanul orizontal posterior – în spatele planului vertical .2 Împărţirea spaţiului în octanţi.Hp . Linia de pământ împarte fiecare plan de proiecţie în două semiplane: . poartă în Geometria descriptivă. Se consideră două plane de proiecţie. Dreapta de intersecţie dintre ele.semiplanul orizontal anterior – în faţa planului vertical . numele de linie de pământ şi se notează cu Ox. reciproc perpendiculare.PUNCTUL 9 2.1 Împărţirea spaţiului. PUNCTUL 2.2.1 Împărţirea spaţiului în diedre 3 [Vs] m' N [B2] n' ux n t T [Vi] nx tx t' u' U O mx u M m 2 [B1] 1 [Ha] 4 [Hp] 8 [B4] 5 [B3] x 6 7 Fig. planul orizontal [H] şi planul vertical [V].2. Diedre.Ha . a' II B [Vs] ax b [Hp] c x C III ex cx c' e' [Vi] bx [Ha] e b' O A I a E IV Fig. Triedre Sistemul de proiecţie folosit în Geometria descriptivă este proiecţia paralelă. Octanţi. cu proiectantele perpendiculare pe două plane de proiecţie.

în acelaşi sens.semiplanul vertical superior – deasupra planului orizontal . [H] şi [V].2. . Cele opt regiuni astfel formate şi delimitate de câte un semiplan de proiecţie şi un semiplan bisector poartă numele de octanţi şi se notează cu cifre arabe de la 1 la 8. este numit plan lateral şi se notează cu [L].semiplanul vertical inferior – sub planul orizontal. Intersecţia planului lateral cu cele două plane de proiecţie. De aici a rezultat necesitatea introducerii celui de al treilea plan de proiecţie şi implicit.2. S-a arătat că un punct sau o dreaptă din spaţiu este determinată dacă se cunosc două proiecţii ale lor. pentru triedrele din partea stângă a planului lateral de proiecţie. numite diedre şi numerotate cu cifre romane de la I la IV. Există cazuri când dubla proiecţie ortogonală nu asigură lămurirea precisă a formei şi poziţiei obiectului.Vs . se numerotează în continuare.10 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . având în vedere că triedrul V are în stânga triedrul I (fig. B3 şi B4. B2. Unghiurile diedre astfel formate pot fi împărţite în unghiuri egale cu ajutorul planelor bisectoare (fig. celei de a treia proiecţii.3). Acestea sunt mărginite de semiplanele de proiecţie amintite mai sus. . Numerotarea acestora se face ca la diedre. Acestea trec prin linia de pământ Ox şi sunt perpendiculare între ele.Vi .1. generează două axe de proiecţie : [H] ∩ [L] = Oy.3 Împărţirea spaţiului în triedre Planul lateral [L] împreună cu planul [H] şi [V] împart spaţiul în opt triedre dreptunghice. [V] ∩ [L] = Oz şi un punct : [H] ∩ [V] ∩ [L] = O.2). Spaţiul din jurul planelor de proiecţie este împărţit de către acestea în patru regiuni. apoi pentru restul de patru triedre. Acesta este perpendicular pe planul [H] şi [V]. [B2-4] şi sunt împărţite la rândul lor de axa Ox în semiplanele B1. Notarea planelor bisectoare se face după diedrele pe care le străbat : [B1-3]. ca în figura 2.2. -y [Lsp] z VI [Vs] II a' [Hp] x ax A O a" I az -x V III VII a [Vi] -z [Lia] ay y [Ha] VIII IV Fig.

a’ax = Aa.semiaxa negativă y – în spatele lui O . . acestea s-ar înmulţi foarte mult. e şi cele verticale cu a’. iar semiplanul orizontal posterior [Hp] se suprapune peste semiplanul vertical superior [Vs].distanţa de la punctul A la planul orizontal. în jurul axei Ox.semiaxa pozitivă x – în stânga lui O . prin dubla proiecţie ortogonală se realizează corespondenţa biunivocă a punctelor din spaţiu cu cele din plan. se roteşte planul [H] după săgeţile arătate în figura 2. acesta poate fi numit planul lateral superior (anterior sau posterior) (Lsa.1) este destul de aglomerată de linii. câmpul desenului ar fi foarte aglomerat şi deci. .1.2. Reprezentarea axonometrică a diedrelor (fig. proiectantele sunt de asemenea ortogonale. Acest sistem de proiecţie se numeşte dublu ortogonal sau sistem Monge. Lsp) şi planul lateral inferior (anterior sau posterior) (Lip. B. determinându-se o poziţie unică pentru punctul A în spaţiu. . Aa’.semiaxa negativă x – în dreapta lui O .depărtarea – distanţa de la punctul A la planul vertical.segmentul Oax. E. . C. punct numit proiecţia orizontală a punctului A. aici sunt reprezentate patru puncte în cele patru diedre şi respectiv proiecţiile lor pe planele de proiecţie [H] şi [V]. Astfel. Proiectanta verticală din A înţeapă planul orizontal în a. În această situaţie. Aa. în sensul acelor de ceasornic.1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului Revenind la figura 2. c’. la intersecţia proiectantelor perpendiculare pe planele [H] şi [V] duse din punctele a şi a’. care trebuie proiectate. corpuri). Acelaşi plan intersectează planul de proiecţie orizontal după segmentul aax ⊥ Ox. aax = Aa’.semiaxa pozitivă y – în faţa lui O . plane. Acestea sunt : .semiaxa negativă z – în partea de jos a punctului O. punct numit proiecţia verticală a punctului A. 2. Planul [aAa’] este perpendicular pe linia de pământ. Convenţional se notează punctele din spaţiu cu litere majuscule. iar proiecţiile lor cu litere mici. .1.PUNCTUL 11 numit origine. Oy : . Dacă se cunosc proiecţiile a şi a’ ale punctului A se poate afla poziţia spaţială a punctului. împărţindu-le în două şi dând semnul lor astfel : Ox : . semiplanul orizontal anterior [Ha] se suprapune peste semiplanul vertical inferior [Vi]. intersecţia cu aceasta notându-se cu ax (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Ox). până se suprapune peste planul [V]. Punctul O este numit origine deoarece de la acesta încep măsurătorile pe axe. Rezultă că. având în vedere că la reprezentarea unor elemente geometrice (drepte. Din punct de vedere al semnelor. toate punctele situate deasupra planului orizontal (diedrul I şi II) au cotele pozitive şi toate punctele situate în faţa planului vertical (diedrul I şi IV) au depărtările pozitive. Fie punctul A situat în diedrul unu.2. Poziţia punctului A în spaţiu este definită de coordonatele descriptive ale punctului. va îngreuna perceperea celor reprezentate. A. În funcţie de zona planului lateral la care se face referire.2 Epura punctului 2. faţă de planul orizontal şi vertical.semiaxa pozitivă z – în partea de sus a punctului O .abscisa . b. b’. c. Planele de proiecţie fiind ortogonale. iar proiectanta orizontală din A înţeapă planul vertical în a’. Oz : . iar planul vertical de proiecţie după segmentul a’ax ⊥ Ox. şi anume : proiecţiile orizontale cu a. . Pentru evitarea acestui neajuns. e’.cota . Lia). de pe axa Ox.

2.2. respectiv B DII depărtarea punctului M. Planul [a’Aa”] este perpendicular pe axa Oz şi o intersectează în az (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oz). . cotele pozitive (punctele din diedrele I şi II) se măsoară deasupra axei Ox. iar cele negative (punctele din diedrele III şi IV) sub ea.se trasează linia de pământ Ox . a Se observă că după rotire. Ansamblul liniilor de construcţie pentru cele trei proiecţii a.4 sunt reprezentate şi epurele punctelor din diedrele II. respectând următoarea metodologie : . .12 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Desenul astfel obţinut se numeşte epură şi având în vedere că planele de b' c proiecţie sunt considerate infinite. Aceasta se determină prin intersecţia proiectantei dusă din A pe planul lateral [L] cu acest plan. o a treia proiecţie pe planul lateral notată a” şi numită proiecţie laterală. care reprezintă cota.4 Epura punctului în cele patru diedre deasupra ei. a' coordonată \ diedru depărtare cotă I II Tabelul 2. rezultând proiecţiile orizontale şi verticale ale punctelor pe planele de proiecţie.2. şi IV din figura 2. În figura 2. Aa” = axO.a’) din diedrul I.se măsoară depărtările şi cotele pe linia de ordine ţinând seama de semnul acestora. Observaţie: În epură. Segmentele [Vi]=[Ha] a’ax şi aax. Rezultă că. În acest caz.3).1). un punct A din spaţiu va avea pe lângă proiecţiile a şi a’ pe planele [H] şi [V]. prin schimbarea notaţiilor (a depărtării sau a cotei) se schimbă nu numai poziţia punctului. poate fi definită abscisa punctului ca distanţa de la acesta la planul lateral. .2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului Considerând şi planul lateral de proiecţie (fig. 2. e' C DIII depărtările pozitive (punctele din diedrele I A DI E DIV şi IV) se măsoară sub linia de pământ. se b convine ca în epură cele două plane să fie reprezentate numai prin linia de pământ Ox. iar cele negative (punctele din diedrele II şi III) Fig. De asemenea. III. iar planul [aAa”] este perpendicular pe axa Oy şi o intersectează în ay (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oy). poziţia punctului în spaţiu în raport cu planele de proiecţie se poate determina după semnul coordonatelor sale descriptive (tabelul 2. a’ şi a” şi axele triedrului determină paralelipipedul coordonatelor care are muchiile : .se trasează linia de ordine prin bx (cx şi ex) perpendiculară pe Ox . .1 III IV + + + - + - În figura 2. ci chiar şi diedrul în care este situat punctul în spaţiu.abscisa : Aa” = aay = Oax = a’az .1.4 este reprezentată epura bx ax O x [Vs]=[Hp] ex cx punctului A(a.se stabileşte poziţia punctului bx (cx şi ex) astfel încât Obx ≡ abscisa punctului B . devin dreapta a’axa e c' ⊥ Ox. numită linie de ordine.

II. ay pe axa Oy şi ay1 pe axa Oy1. Astfel. păstrându-şi notaţia.pe axa Oz se măsoară.PUNCTUL . obţinut prin rotirea planului [L]. din O. pornind din az (spre dreapta dacă este pozitivă şi spre stânga dacă este negativă). Se rotesc planele [H] şi x [L] în sensurile indicate de săgeţi până se suprapun : [H] ≡ [V] ≡ [L]. Epurele punctelor situate în triedrele V. .2. Se obţine punctul ajutător az şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în a’ – proiecţia verticală a punctului A . coordonată \ triedru abscisă depărtare cotă I II III 13 z=-y a' cota az a" ax depărtarea departarea abscisa O ay 1 y1 ay y=-z Fig. depărtarea punctului A. fiind notată cu Oy1. cota punctului A.3 sunt reprezentate punctele A.pe axa Oy se măsoară. figurile b) : . ţinând seama de faptul că abscisele punctelor sunt negative şi se măsoară pe axa Ox.3. dau nu numai imaginea vizuală ci şi justificarea geometrică a construcţiilor din epură. Poziţionarea punctelor într-unul din cele coordonatelor descriptive prezentate în tabelul 2. . odată cu opt triedre este dată de semnele IV V VI Tabelul 2. De asemenea. III şi IV. din O. din O. o dată peste Oz. de rază egală cu depărtarea şi cu centrul în O. VII şi VIII se obţin în mod similar.3 la epura din figura 2. Trecerea de la imaginea spaţială din figura 2. VI.depărtarea : Aa’ = a’’az = Oay = aax . C şi E situate în triedrele I. B. perpendiculară pe Ox : . . la Ox. se observă că punctul ay de pe axa Oy va avea în epură două puncte corespondente.5 se face folosind acelaşi procedeu ca la epura a două plane de proiecţie. este proiecţia arcului de cerc după planul [L].2.cota : Aa = a’ax = Oaz = a”ay. corelate cu sensurile în care se rotesc planele [H] şi [L].cu vârful compasului în O şi de rază Oay se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1. Pentru determinarea proiecţiei laterale a” se poate proceda şi la măsurarea depărtării punctului pe paralela la Ox prin az. Prin acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care intersectează paralela prin az. Se obţine punctul ajutător ay a– şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în proiecţia orizontală a punctului A . axa Oy se suprapune.pe axa Ox se măsoară.2.se trasează linia de pământ Ox şi celelalte două axe ale epurei. Epura punctelor se realizează respectând următoarea metodologie prezentată pentru punctul A (tab.5 Epura punctului A a care se roteşte proiecţia a”. Oy şi Oz . abscisa punctului A. . iar a doua oară peste Ox. Epurele punctelor (b) din tabel sunt însoţite de reprezentările spaţiale ale acestora (a) care.2 VII VIII + + + + + + - + + - + + + - + - În tabelul 2. Se obţine punctul ajutător ax şi prin acesta se duce linia de ordine. în a” – proiecţia laterală a punctului A. Arcul de cerc ayay1.

E1 ∈ TVIII. astfel : A1 ∈ TV. figurile b. sunt reprezentate aceste epure.14 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ pornind din O spre dreapta.3 Reprezentarea grafică a punctelor situate în cele opt triedre A TI z a' [Vs] A ax x a [Ha] O az a" [Lsp] ay y x a ay y a' z az a" a1z a1" ax O ay1 y1 x O a1y a1x z [Lsa] a1' [Vs] A1 a1z A1 TV z a1" a1' a1 y x [Ha] O a1y1 a1y y a1x y1 a1 a) B TII b) z a) B1 TVI z b1z y1 y b1y x O y b) z B1 b1" b1' x b1x b1y1 y b1z b1y O b1x b1' b1 y1 B b' [Hp] b x z [Lsp] b" bz by O y x bx b' b" b by1 bz by O [Lsp] b1" [Vs] b1 [Hp] [Vs] bx a) b) z a) C1 TVII b) z c1y C TIII [Hp] c x C cx cy c" [Lip] z O y cz x c' c cx cy1 cy O y1 x c1y [Lip] O c"1 c" cz y c1z z [Hp] c1 C1 c1x c1 c1x y 1 c'1 x c1y1 c"1 O c1z y c' [Vi] y c'1 [V ] i a) E TIV z ex x [Vi] e' E e [Ha] ez [L ] ia e" y O ey ex x e e' b) z O ey ez y e" e1z [Lia] e"1 ey1 y1 x O e1y z a) E1 TVIII z e1x [Ha] e1 e'1 [Vi] E1 y O x e1y e1z y b) e1y1 e1x y1 e1 e"1 e'1 a) b) a) b) .3. C1 ∈ TVII. B1 ∈ TVI. Tabelul 2. În tabelul 2.

3 Poziţii particulare ale punctelor 2. de o parte şi de alta a axei Oz sau de aceeaşi parte a ei în funcţie de diedrul în care este situat punctul.1 Puncte situate în planele bisectoare Planele bisectoare sunt locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate de planele de proiecţie [H] şi [V]. iar a treia proiecţie situată în origine. z ≡ cota. . situate în planul bisector [B2-4]. .6.proiecţiile orizontală şi verticală ale unui punct se găsesc totdeauna pe linia de ordine perpendiculară pe axa Ox. . a’∈ Ox. y. Punctele situate pe axele de proiecţie sunt situate practic pe două plane de proiecţie concomitent. după cum urmează: . Astfel.a’) şi se va citi punctul A de proiecţii a şi a’ . b ∈ Ox. . unde x ≡ abscisa.2 punctele M şi T. de o parte şi de alta a ei sau de aceeaşi parte.punctul F∈ Oy. y ≡ depărtarea. cota ≠ 0 şi C ≡ c”. se va folosi modul de notare al punctelor de la geometria analitică. iar celelalte două proiecţii. paralelă cu axa Ox. depărtarea =0. .PUNCTUL 15 Observaţii : . În figura 2. c’∈ Oz. cota ≠ 0 şi B ≡ b’.3 este mobil şi se apropie pe rând de acestea. cota =0 şi A ≡ a.punctul E∈ Ox. depărtarea ≠ 0. iar punctele N şi U. a”∈ Oy .în probleme.2. el se va nota A(a. au cota şi depărtarea egale şi de semne contrare. e’’≡ O .un punct A din spaţiu este determinat prin cele două proiecţii a şi a’. Astfel. în funcţie de diedrul în care este situat punctul .punctul C∈ [L] are abscisa = 0. Această aliniere a două câte două din proiecţiile unui punct A (a cu a’ şi a’ cu a”) constituie o verificare a corectitudinii efectuării construcţiilor geometrice din epură. Acestea au două din proiecţii confundate cu punctul însuşi. . F ≡ f ≡ f’’.6 Epura punctelor situate în planele bisectoare . Punctele situate în planele bisectoare au cota şi depărtarea egale în modul. b”∈ Oz . În figura 2.2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe n = n' t x tx nx N B2 t' T B3 u = u' U B4 ux M B1 m' mx O m Pentru a se vedea ce se întâmplă cu coordonatele punctului atunci când este situat într-unul din planele de proiecţie.7 sunt reprezentate trei puncte pe cele trei axe de proiecţie. z).proiecţiile laterală şi verticală ale unui punct se află totdeauna pe o linie ajutătoare.3.punctul A∈ [H] are abscisa ≠ 0. În figura 2. se consideră că punctul M din figura 2. 2. Fig.punctul B∈ [V] are abscisa ≠ 0. E ≡ e ≡ e’. f’≡ O .3. situate pe două din axele de proiecţie. adică A(x.7 sunt reprezentate în spaţiu (a) şi transpuse în epură (b) puncte situate în planele de proiecţie. Se constată că i se anulează una din coordonate. au cota şi depărtarea egale şi de acelaşi semn. pentru notarea coordonatelor numerice ale punctului. situate în planul bisector [B1-3]. depărtarea ≠ 0. c ∈ Oy. astfel : . 2. confundată cu punctul însuşi. Epura acestor puncte este reprezentată în figura 2. punctul M va avea proiecţia pe planul pe care se găseşte.

2.4. g ≡ O .7 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe 2.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie -y A2 [Lsp] a2" a' = a2' z az= a2z= a3z a" = a3" O [Vs] a3' A3 y1 a3 [Ha] y a1" [Lia] b) x ax= a1x= a2x a1' a = a1 a2 a2" a' = a2' z a2y a3' a" = a3" az= a2z= a3z [Hp] a2 x a2y A ax= a1x= a2x a1' [Vi] A1 -z a) a3x O a3x a1" a3 y1 ay= a1y= a3y a = a1 a1z a1z ay= a1y= a3y y Fig.2.punctul G∈ Oz.8 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie .4 Puncte simetrice 2.16 . G ≡ g ≡ g’’. z B = b' bz = b" G = g' = g" cz = c' E = e' = e ax = a' bx = b [H] [L] C = c" x O =e"=f '=g cy = c F = f = f" A=a ay = a" y B = b' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z bz = b" G = g' = g" cz = c' C = c" [V] x E = e' = e ax = a' O =e"=f '=g f " bx = b y1 cy = c F=f A=a b) ay = a" y a) Fig.

este situat în triedrul V. are depărtarea şi cota punctului A. situat în triedrul I. -y [Lsp] m3" z M3 m1 m' m3" z m1y= m3y mz= m3z O mx= m1x m1" m1' m M2 y b) m2x= m3x y1 m2" m2 ' m3 m3 ' m" [Hp] m1 x M1 [Vs] mz= m3z m' m3' m1y= m3y m 3 m" M m2x= m3x y1 mx= m1x O m1" m m1' [Vi] m1z= m2z -z a) m2" [Lia] my= m2y m2 ' m2 [Ha] x m1z= m2z my= m2y y m2 Fig. iar a treia coordonată egală în valoare absolută. . iar abscisa şi cota egală cu a punctului M. 2. este situat în triedrul VI. Acestea au câte două coordonate identice cu ale punctului A. iar abscisa şi depărtarea egală cu a punctului M.punctul M1 este simetricul punctului A faţă de axa Ox. dar cu semn schimbat .punctul A1 este simetricul punctului A faţă de planul orizontal. are abscisa şi cota punctului A. iar depărtarea egală cu a punctului A.2.9 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie . . are cota punctului M. dar cu semn schimbat.punctul A3 este simetricul punctului A faţă de planul lateral.2. este situat în triedrul III. iar a treia coordonată identică. situat în triedrul I. după cum urmează : .PUNCTUL 17 Un punct A. are depărtarea punctului M. are abscisa punctului M. are trei puncte simetrice faţă de axele de proiecţie (fig. este situat în triedrul II.punctul A2 este simetricul punctului A faţă de planul vertical.4. este situat în triedrul IV.punctul M2 este simetricul punctului M faţă de axa Oy. are trei puncte simetrice faţă de planele de proiecţie (fig. are abscisa şi depărtarea punctului A. iar cota egală cu a punctului A. . dar cu semn schimbat .2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie Punctul M.9). dar cu semn schimbat . după cum urmează : . iar cota şi depărtarea egală cu a punctului M. Acestea au câte două coordonate egale în valoare absolută cu coordonatele punctului M. . este situat în triedrul VIII.2.8). dar cu semn schimbat. iar abscisa egală cu a punctului A. dar cu semn schimbat .punctul M3 este simetricul punctului M faţă de axa Oz.

E(25. iar faţă de planul bisector [B4]. începând din O. în diedrul III. C(20.2.25). Să se construiască epura punctelor A(15. Epura punctelor B.se trasează axele de coordonate Ox.20).10 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare al altui diedrului decât cel în care se găseşte. . Oy.5 Probleme rezolvate 1.pe axa Oz se măsoară. abscisa punctului A. este punctul M1. Punctul M şi M1 sunt situate în diedrul I. faţă de planul bisector [B1]. iar depărtarea egală cu cota punctului de bază şi cota egală cu depărtarea acelui punct.-20). începând din O.11) : . iar punctul M2. perpendiculară pe Ox . Prin az se duce o cy1 ax ay1 ay1 x paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în ex cx ax bx= by1 O y1 a’ – proiecţia verticală a punctului A . z (-y) .10 simetricul punctului M. Prin ay se duce a" o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine a' az în a – proiecţia orizontală a punctului A .-15) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu.pe axa Oy se măsoară. este punctul M2.-18.cu vârful compasului în O şi de rază Oay e ey se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi e" e' ez la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1. m' x având O [Ha] mx= m1x= m2x aceeaşi abscisă. având aceeaşi abscisă.18 2. Prin ax se duce linia de ordine. şi Oz. c cy . m2 m iar depărtarea m1 m1 egală cu cota [B4] punctului de bază x m = m2' şi cota egală cu depărtarea acelui M2 m2' punct. B(8. .25. este situat în diedrul opus faţă de axa Ox.pe axa Ox se măsoară. b'=b" b z Oay = 25. a) b) Simetricul unui punct faţă de planul bisector Fig. ambele cu semn schimbat. începând din O. Prin c' cz c" acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care a ay intersectează paralela prin az în a” – proiecţia (-z) y laterală a punctului A.2. Oax = 15.11 Rezolvarea problemei 1 . 2.2. by b Oaz = 20. depărtarea punctului A.10.-8. În figura 2. cota punctului A.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Simetricul unui punct faţă [Vs] m1' de planul bisector [B1] M1 al diedrului în m1 ' care se găseşte m' = m2 rămâne în acelaşi mx= m1x= m2x M O diedru. C şi E se determină în Fig.4. Rezolvare : Pentru construirea epurei se procedează astfel (fig.

B(-15.2.10. Dacă punctul B se află pe axa Ox. obţinându-se proiecţiile triunghiului pe cele trei plane de proiecţie : [abc] – proiecţia orizontală. punctul C este c cy simetricul punctului A faţă de planul bisector [B1].12 Rezolvarea problemei 2 punctul G ∈ [V]. e' = ex O e" = ey1 x g = gx 2. se stabilesc următoarele coordonate : A(13. c" c' Rezolvare : Epura punctelor este reprezentată în bx ax = cx O figura 2. C(15.0).27. punctul B ∈ DII.18. acesta are cota şi ay depărtarea nule.18).11) şi să se az = bz analizeze particularităţile lor .2. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru B = b = b' a" O = b" exemplificare. cxc = axa’.2.0). rezultă y că ele sunt situate în planele de proiecţie.15). punctul g' g" = gz C ∈ DIII şi punctul E ∈ DIV.0. cu semn schimbat la abscisă. după cum urmează : punctul E ∈ [H]. z Analizând semnul coordonatelor punctelor f" f' = fz rezultă că punctul A ∈ DI. ax = a' x y1 Rezolvare : Punctele A şi C fiind situate în plane de proiecţie.2. F(0.18). y având cota egală cu depărtarea.14 Rezolvarea problemei 4 proiecţiile de acelaşi nume.11. Rezolvare : Epura punctelor se realizează ca şi în cazul problemei 1 (fig. ştiind că C = c" cz = c' vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [H]. punctului A.PUNCTUL 19 mod similar. B ∈ Ox.13.0.11. cxc’ = axa şi depărtarea egală cu cota.0) şi C(0. punctul F ∈ [L] şi Fig. De asemenea. Pentru punctul B se A=a stabilesc coordonatele : B(24. Se y reprezintă în epură cele trei vârfuri ale truinghiului (fig. Punctul A este situat în diedrul I. z a" = b" b' 3.10) şi să se specifice ey e poziţia lor faţă de planele de proiecţie . deoarece are aceleaşi coordonate. Să se construiască epura punctelor a' A(15.20. Să se construiască epura punctelor y1 E(15.12). [a’b’c’] – proiecţia verticală şi [a”b”c”] – proiecţia laterală. s-a stabilit că b punctul B este simetricul punctului A faţă de planul a ay = by lateral. G(20. cu observaţia că depărtările şi cotele negative se măsoară în sensul negativ al axelor Oy şi Oz. x y1 Analizând coordonatele punctelor.14) şi se unesc Fig. Deoarece s-a observat f = fy că fiecare punct are una din coordonate nulă.13 Rezolvarea problemei 3 4.17). Fig. Să se reprezinte în epură cele trei z proiecţii ale triunghiului ABC. au una din coordonate cy = c nulă . . C ∈ [L].2.10.

20.-10.0.30).25. B(20. Să se construiască epura unui punct A situat la distanţa de 30mm faţă de planul lateral şi la distanţa de 20mm faţă de planul vertical. ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate pe axele de proiecţie : E ∈ Oy. faţă de axa Ox. astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : E ∈ [H]. 3.-30). C(20.15. [B4]. axa Ox (M2) şi planul bisector [B2] (M3). 11. 9.35.20 2. Să se construiască epura punctului A(20. F.-15) şi să se analizeze particularităţile lor . C şi E.10. 16. Se dau punctele A(10. B ∈ DII. Să se construiască epura unui punct A.10) şi C(40.0. C ∈ [H].10.15.10) fată de axa Ox ? Dar punctul M(30. 7. C(30. C ∈ DIII şi E ∈ DIV. axa Oy (A2) şi planul bisector [B1] (A3). Să se construiască epura triunghiului MNS. Să se construiască epura punctelor E(30. e’ = f) ? Exemplificaţi numeric. B(60. [a”b”c”] ? 17. Reprezentaţi epura acestor puncte. Ce se poate spune despre poziţia triunghiului ABC în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul lateral de proiecţie. ştiind că este situat în planul bisector al diedrului IV. B. 10. 5.20). Să se reprezinte epura punctului A şi a punctelor simetrice faţă de : planul vertical (A1). situat la 20mm de planul lateral. Cum sunt situate în spaţiu punctele E şi F.30) şi faptul că vârfurile B şi C sunt simetricele punctului A faţă de planul orizontal. Să se construiască epura triunghiului ABC.30. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului ABC. 6. 2. respectiv vertical. C(30. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului EFG. Să se precizeze coordonatele punctelor E.0). Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare. 15.-15.-25) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu. Ce se poate spune despre poziţia triunghiului MNS în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul orizontal de proiecţie.20) şi să se specifice poziţia lor faţă de planele de proiecţie . G(10.40). ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [V].0.10).y.25). F(0. 14. Să se construiască epurele punctelor şi să se specifice poziţia lor în spaţiu.10. G ∈ Ox.25).40). 13.-40. astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : A ∈ DI. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare. în planul bisector al diedrului I. şi G ∈ [L]. 4.-40). E(5. şi G.15. 8.-20.0). La ce distanţă se găseşte punctul A(30. cunoscând coordonatele vârfului A(40.-25).20.25) şi faptul că vârfurile N şi S sunt simetricele punctului M faţă de planul lateral.-20. respectiv vertical.30).-15) ? 12. cunoscând coordonatele vârfului M(20.50). ştiind că este situat la o distanţă l = 50mm.15. [abc] ? 18. dacă în epură proiecţiile lor de nume contrar coincid (e = f’.15. Se dă punctul M(30. B(10. Să se precizeze coordonatele punctelor A. B ∈ Oy. Să se construiască epura punctelor A(25. cunoscând coordonatele vârfurilor : A(60. Să se reprezinte epura punctului M şi a punctelor simetrice faţă de : planul orizontal (M1). F ∈ [V].7 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1. B(10. Să se construiască epura punctelor A(20. .-25. Să se construiască epura triunghiului ABC. E(30.30).15. Reprezentaţi epura acestor puncte. F ∈ Oz.30). Fie punctul A(20.

Un punct M(m.3. o dreaptă de poziţie oarecare este definită de două puncte. z z proiectantele duse din az a' a" az A şi B pe planul a' d' m' m" orizontal de proiecţie m' d" d' b' bz b" vor determina proiecd" b' [V] A a" ţia orizontală a bz m" D M ax bx O bx B b" [L] ax dreptei. DREAPTA 3.1 Reprezentarea dreptei : a) în spaţiu .d’). Observaţii : . d. condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unei drepte este ca proiecţiile punctului să fie situate pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei. De aici. a” ∪ b” = d”. după cum urmează: [ABab] ∩ [H] = ab ≡ d .1). . un plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie şi un plan proiectant faţă de planul lateral de proiecţie.3.DREAPTA 21 3. d’ şi pe a ay y planul lateral. . cealaltă proiecţie a punctului poate fi determinată pe proiecţia de nume contrar a dreptei şi pe aceeaşi linie de ordine.1 Epura dreptei În spaţiu.1. Există astfel. definită de punctele A şi B. ce aparţin dreptei (fig. nu poate fi mai mare decât segmentul din spaţiu.3. Planul determinat de dreapta din spaţiu şi proiectanta oricărui punct de pe dreaptă se numeşte plan proiectant.1 b) se obţine Fig. dreapta se notează D(d. a’ ∪ b’ = d’. este suficient să se construiască proiecţiile a două puncte ale ei.în epură.d’) şi se citeşte dreapta D din spaţiu cu proiecţiile d şi d’. d”. un plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie. segmentul de dreaptă rezultat prin proiecţia unui segment din spaţiu pe oricare plan de proiecţie. b) în epură prin construirea proiecţiilor punctelor care definesc dreapta şi unirea proiecţiilor de acelaşi fel ale celor două puncte.m’) se găseşte pe dreapta D(d. În mod y1 x b O by similar se determină x d m b by proiecţia pe planul ay d m a [H] vertical.în cazul proiecţiei ortogonale. atunci când proiecţiile lui se situează pe proiecţiile de acelaşi fel ale dreptei : m ∈ d şi m’ ∈ d’ (fig. astfel : a ∪ b = d.3. Intersecţia dintre aceste plane proiectante şi planele de proiecţie sunt drepte şi reprezintă proiecţiile dreptei pe planele de proiecţie. atunci când este dată sau este găsită proiecţia de un nume a unui punct ce aparţine unei drepte. rezultă că în rezolvarea diferitelor probleme. a). Deoarece o dreaptă este definită în epură prin cel puţin două dintre proiecţiile ei. Fie dreapta D din spaţiu. y Reprezentarea a) b) în epură a dreptei D (fig. Prin urmare. pentru a construi în spaţiu sau în plan o dreaptă.proiecţia orizontală [Aba’b’] ∩ [V] = a’b’ ≡ d’ – proiecţia verticală [Aba’’b’’] ∩ [L] = a”b” ≡ d” – proiecţia laterală Altfel spus.

2 Urmele dreptei în sistemul celor două plane de narea urmei orizontale a dreptei D. de intersecţie dintre dreaptă şi planul orizontal de proiecţie [H]. Pentru a se determina z urmele unei drepte în epură. urma laterală.3) se defineşte şi a treia urmă a dreptei. b. se procedează în mod similar. unde se obţine punctul v – proiecţia orizontală a urmei verticale. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a urmei orizontale. Astfel. z [V] d' h' x H=h d v" l' D O V=v' L=l" [L] d" v l h" [H] d' h' x h b) d l v" l' z v' l" d" O v h" y1 y y a) Fig. este numit urmă verticală.h’). [V] z trebuie să se ţină seama de v' d' V = v' condiţia de apartenenţă a a' a' d' b' punctului la dreaptă şi de D b' h' O definiţia urmei unei drepte. determinându-se punctul h’. în h. d. Dacă se consideră dreapta D în sistemul celor trei plane de proiecţie (fig. prelungind proiecţia orizontală d a dreptei până la intersecţia cu axa Ox. h' O A x v v Urmele.proiecţia verticală a urmei verticale.3 Urmele dreptei în sistemul celor trei plane de proiecţie . Punctul H(h.3.2. pentru determia) b) Fig. se prelungeşte proiecţia proiecţie verticală d’ până se intersectează cu axa Ox (adică. în figura 3. La determinarea urmei verticale a dreptei D (punct de depărtare zero). ca fiind punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul lateral [L]. se caută un punct care să aibă cota zero). iar punctul V(v. se consideră o dreaptă D(d. Prin proiecţia v se duce o linie de ordine până la intersecţia cu proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină punctul v’ . se duce linia de ordine prin proiecţia h’ care intersectează proiecţia orizontală a dreptei. de intersecţie dintre dreaptă şi planul vertical de proiecţie [V].2.22 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3. Intersecţia cu planele bisectoare Urma unei drepte este un punct unde dreapta din spaţiu intersectează un plan de proiecţie.v’).3. au una din h y y coordonate nulă.3. Împărţirea dreptei în regiuni.proiecţia verticală a urmei orizontale. În figura 3. este numit urmă orizontală.2 Urmele dreptei. a. fiind puncte B x a a d conţinute în planele de d b b H=h [H] proiecţie.d’) definită de punctele A şi B.

se duce o paralelă la Ox prin l’ până la intersecţia cu d” unde se obţine punctul l” .se prelungeşte proiecţia verticală d’ până la intersecţia cu Oz şi se determină punctul l’.în regiunea cuprinsă între urme. Segmentul de dreaptă cuprins între urmele H şi V se află într-un singur diedru.se prelungeşte proiecţia orizontală d până la intersecţia cu Oy şi se determină proiecţia orizontală a urmei laterale l. .l’’) este un punct din planul lateral. În epura din figura 3. Pentru identificarea diedrelor străbătute de dreapta D(d.v’). astfel: .3. unde se obţine punctul l” – proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D . din stânga şi dreapta urmelor.b’) are depărtarea pozitivă şi cota negativă .i’) are depărtarea pozitivă şi cota pozitivă. în analizarea dreptei se mai pot determina şi alte puncte importante ale dreptei. considerând un punct pe dreaptă în fiecare regiune.proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D. . b. . punctul I(i. se duce un arc de cerc cu centrul în O şi de rază Ol până la intersecţia cu Ox.în regiunea din dreapta urmei V(v.4 Împărţirea dreptei în regiuni. iar punctul de intersecţie cu bisectorul [B2-4] va avea depărtarea şi cota egale în modul şi de semne contrare.a’) are depărtarea negativă şi cota pozitivă.l’.4. . segmentul de dreaptă VH din dreapta D se găseşte în diedrul DI .în regiunea din stânga urmei H(h.3. Această delimitare este făcută de urmele orizontale şi verticale ale dreptei. punctul B(b. o dreaptă intersectează ambele plane bisectoare. se analizează semnele depărtărilor şi cotelor punctelor dreptei. care sunt „puncte de graniţă” pentru dreaptă. punctul de intersecţie cu bisectorul [B1-3] va avea depărtarea egală cu cota şi de acelaşi semn. deci are abscisa nulă. proiecţia verticală a urmei laterale. în alte două diedre. Urmele dreptei sunt situate în planele de proiecţie ce definesc diedrele.h’). rezultă că semidreapta străbate diedrul DII . în afară de cazul când este paralelă cu unul din ele.DREAPTA 23 Urma laterală L(l. O dreaptă de poziţie generală străbate trei diedre. acestea situându-se astfel : h” pe Oy1 şi v” pe Oz. b): . iar pentru determinarea ei în epură se poate proceda în două moduri (fig. iar celelalte două semidrepte. punctul A(a. DII [V] d' x j' DIV j J a) h' i' I i H=h d z V = v' D v O [H] [B4] y DI [B1] x j = j' i' d' v y DII a O ax bx h' = = d b' b h i DI b) v' z a' DIV Fig. Intersecţia cu planele bisectoare În general.3. Odată stabilite urmele şi diedrele. se ridică o perpendiculară până la intersecţia cu d”. Împărţirea dreptei în regiuni înseamnă delimitarea porţiunilor de dreaptă ce sunt cuprinse în fiecare diedru. s-au determinat şi proiecţiile laterale ale urmelor orizontală şi verticală.d’) din figura 3. Se ţine seama de faptul că. cum ar fi punctele în care dreapta intersectează planele bisectoare.3. rezultă că semidreapta străbate diedrul DIV.

5 Reprezentarea dreptei orizontale.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu O dreaptă din spaţiu poate să aibă următoarele poziţii faţă de planele de proiecţie: . a. b) în epură .d’) din figura 3.1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie a) Dreapta orizontală (dreaptă de nivel) este dreapta paralelă cu planul orizontal de proiecţie (fig.proiecţiile verticală.l’’).dreaptă de poziţie generală (înclinată) faţă de planele de proiecţie. faţă de axa Ox care intersectează proiecţia orizontală d în punctul i (fig.proiecţia orizontală a orizontalei.4. ale orizontalei sunt paralele cu axa Ox.unghiul pe care-l face orizontala cu planul vertical. se face o construcţie pur geometrică ducând din punctul h’ o dreaptă simetrică proiecţiei verticale d’.3. se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal şi se regăseşte în epură între proiecţia orizontală. Orice segment din dreapta orizontală se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime: AB = ab. . d’’. se observă că aceasta intersectează semiplanul bisector [B1] şi [B4].dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie (paralelă cu două din planele de proiecţie sau cu una din cele trei axe) Dreptele paralele cu unul din planele de proiecţie sau perpendiculare pe acestea au anumite proprietăţi în spaţiu şi prezintă unele particularităţi în reprezentarea în epură.v’’) şi laterală L(l.v’. Pentru a determina aceste puncte de intersecţie se caută un punct în regiunea diedrului DI şi unul în diedrul DIV.3.24 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Analizând dreapta D(d. are o poziţie oarecare. α.4. a orizontalei şi linia de pământ. .3.j’) este punctul de intersecţie cu semiplanul [B4] şi se determină prelungind proiecţiile d şi d’ ale dreptei până la intersecţia lor (depărtarea şi cota egale în modul). b). Cu ajutorul liniei de ordine dusă prin i se determină şi proiecţia verticală i’.l’. . cunoaşterea lor fiind utilă în simplificarea construcţiilor grafice. z [V] a' d' b' v"=l' a" d" V = v' A α b" D B l" O α v a [L] d b l [H] y a) v' a' x α z d' b' v"=l' d" l" a" b" O y1 x a d b l y b) Fig.dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie . D ⎜⎢[H]: a) în spaţiu . situată pe d’ şi astfel punctul I(i. . În acest sens. .3.i’) este punctul de intersecţie cu semiplanul bisector [B1] (depărtarea egală cu cota). d’ şi laterală. Punctul J(j.5). 3.toate punctele orizontalei au aceeaşi cotă. Proprietăţi: . Ox. d.orizontala are numai urmă verticală V(v. 3. d.

D⎟⎟ [L]: a) în spaţiu .h”) şi laterală L(l. Proprietăţi: . AB. z z V = v' v" a' A a" [V] d' β D β d" b' [L] v = h' α O b" [H] a x B d H = h α h" b y a) v' a' b' v = h' d h y b) v" a" d' a b O β d" b" h" y1 α x Fig. d. este paralelă cu linia de pământ.proiecţiile orizontală. Proprietăţi: .proiecţia laterală a frontalei.3. este perpendiculară pe axa Oy1. are o poziţie oarecare.6 Reprezentarea dreptei de front. . D⎟⎟ [V]: a) în spaţiu .proiecţia verticală a frontalei. β.h’.3. . are o poziţie oarecare.α şi axa Oz . α şi vertical. . γ. se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical: AB = a’b’.unghiurile pe care le face dreapta de profil cu planul orizontal. z [V] d' b' γ l' b' l' γ O a d b l y b) z d' β l" b" d" a" h" y1 x [L] a' l" B β b" O h' D γ d" A [H] a" β H = h a d b h"=l y a) x h' a' h Fig. d’. . se identifică în epură ca fiind unghiurile dintre proiecţia laterală. . .unghiurile pe care le face frontala cu planul orizontal. Ox. se regăsesc în epură între proiecţia verticală d’ şi axa Ox.toate punctele dreptei de profil au aceeaşi abscisă.3.3. d”. d’. d” şi axa Oy1 . d şi verticală.7 Reprezentarea dreptei de profil.7).l’. . β.DREAPTA 25 b) Dreapta de front (frontala) este dreapta paralelă cu planul vertical de proiecţie (fig. Un segment al dreptei de profil se proiectează în adevărată mărime pe planul lateral: AB = a”b”. .β . b) în epură .proiecţia laterală a dreptei de profil.6). ale dreptei de profil sunt în prelungire şi perpendiculare pe linia de pământ. şi respectiv cu planul lateral. γ şi respectiv axa Oz. aflat în poziţie de frontală în spaţiu. β . b) în epură c) Dreapta de profil este dreapta paralelă cu planul lateral de proiecţie (fig. Orice segment de dreaptă.proiecţia orizontală a frontalei.l”). Ox.toate punctele frontalei sunt egal depărtate de planul vertical.frontala are numai urmă orizontală H(h. d”.

v’. iar proiecţia laterală d1” suprapusă y peste axa Oy1. enunţate mai sus şi de asemenea.3. d1'= d2 O În figura 3.h’. d) Drepte cuprinse în planele de proiecţie Dreptele paralele cu planele de proiecţie au un caz particular şi anume atunci când distanţa dintre drepte şi planele cu care sunt paralele este nulă. proiecţia orizontală d2 suprapusă peste axa Ox. .dreapta de profil are numai urmă orizontală H(h. În figura 3. c) D3 ∈ [L] 3. d2"= d3' "= d1 z x d1' D1=d1 O d1" d3 z D2=d2' y1 x y a) b) d2 x O y y1 d3 d3' z d2" D3=d3" O y1 y c) Fig. are proiecţia orizontală D1= d1 d1 ≡ D.toate punctele verticalei sunt egal depărtate de planul vertical şi de planul lateral de proiecţie. proiecţia verticală d1’ suprapusă peste [H] axa Ox. d ≡ h.9 Drepte cuprinse în planele de proiecţie: a) D1 ∈ [H].9.9.v”). .10). . Dreapta D3.2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie a) Dreapta verticală este dreapta perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie (fig. d’ şi laterală.3.h”) şi verticală V(v. c. cuprinsă în x planul orizontal. d. Proprietăţi: . ele devenind cuprinse în planele respective (fig. are proiecţia verticală proiecţie d2’ ≡ D2. iar celelalte D2= d2' două proiecţii sunt suprapuse pe axele de D3= d3" proiecţie. cuprinsă în planul lateral.dreapta verticală nu are urmă verticală şi laterală. din figura 3.3.proiecţiile verticală. a dreapta D1.8 Drepte cuprinse în planele de planul vertical.proiecţia orizontală a verticalei. ale verticalei sunt paralele cu axa Oz. proiecţia orizontală d3 suprapusă peste axa Oy. proiecţia pe [V] planul în care se găseşte segmentul de dreaptă [L] este confundată cu însăşi acesta. d”.3.3.26 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . are proiecţia laterală d3” ≡ D3. . b) D2 ∈ [V]. b dreapta D2.9. iar proiecţia verticală d3’ suprapusă peste axa Oz. cuprinsă în Fig. Aceste drepte au toate proprietăţile z dreptelor paralele cu planele de proiecţie. iar proiecţia laterală d2” suprapusă peste axa Oz. este un punct şi se confundă cu urma orizontală.8).

iar celelalte două pe axe.11). d şi verticală. d’. . d”.proiecţia laterală a fronto-orizontalei. d’. d” ≡ l” . este paralelă cu axa Oy.proiecţia orizontală a dreptei de capăt.proiecţiile orizontală. D ⊥ [H]: a) în spaţiu .dreapta fronto-orizontală nu are urmă orizontală şi verticală.3. d’ ≡ v’. .proiecţia verticală a dreptei de capăt. Proprietăţi: . Acestea au una din proiecţii suprapusă în origine. Proprietăţi: .DREAPTA z [V] a' b' h' [H] d' D A O [L] d" a" b" h" y a) x a' b' h' z 27 d' d" a" b" h" x O y1 B d=a=b=h d=a=b=h y b) Fig. b) în epură c) Dreapta fronto-orizontală este dreapta perpendiculară pe planul lateral de proiecţie (fig.3.10 Reprezentarea dreptei verticale. este paralelă cu axa Oy1. identice cu însăşi dreapta.toate punctele dreptei de capăt au aceeaşi abscisă şi cotă. este un punct identic cu urma laterală. Ox. b) în epură b) Dreapta de capăt este dreapta perpendiculară pe planul vertical de proiecţie (fig. d.11 Reprezentarea dreptei de capăt. .12). d”.3. . d) Drepte identice cu axele de proiecţie sunt un caz particular al dreptelor paralele cu axele de proiecţie.dreapta de capăt nu are urmă orizontală şi laterală. ale fronto-orizontalei sunt paralele cu linia de pământ. z d' = a' = b' = v' B [V] A v x b a d a) D v" b" O [L] [H] y d' = a' = b' = v' v" a" d" v b a d y b) O z b" a" d" h" x y1 Fig.3. . D ⊥ [V]: a) în spaţiu . . .proiecţia laterală a dreptei de capăt.toate punctele fronto-orizontalei au aceeaşi depărtare şi cotă. este un punct şi se confundă cu urma verticală. .

13. situate pe axa pe care o intersectează (punctul de intersecţie a celorlalte două proiecţii). a segmentul de dreaptă AB este identic cu axa Ox. punct care se confundă cu cele două urme. având proiecţiile orizontală şi verticală suprapuse cu segmentul însuşi.13.28 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z d' D [V] x d A a B d"= a"= b"= l" O [L] l y a) x d a b l a' b' l' d' a' b' z l' d"= a"= b"= l" O y1 b [H] y b) Fig. c este reprezentat un segment de dreaptă MN care aparţine axei Oz şi care are proiecţiile verticală şi laterală identice cu segmentul însuşi. Fie dreapta D.14).3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu a) Dreaptă care intersectează o axă de proiecţie Pentru aceste drepte una dintre proiecţii trece prin origine şi au două dintre urme confundate.3. iar proiecţia orizontală suprapusă în origine. iar proiecţia verticală un punct în origine. a” ≡ b” ≡ O.3. definită de punctele A şi B. De asemenea.3. din figura 3. c’ ≡ e’ ≡ O. având proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse peste acesta. MN ∈ Oz 3. Ox. b) Drepte conţinute într-unul din planele bisectoare O dreaptă care aparţine planelor bisectoare are proiecţiile orizontale şi verticale simetrice faţă de linia de pământ.12 Reprezentarea dreptei fronto-orizontale. CE ∈ Oy. trece prin origine. D ⊥ [L]: a) în spaţiu . z b = b' x a = a' a) O = a"=b" y1 y z O = c'= e' x c e c" e" y1 O = m= n x y b) c) z m'= m" n'= n" y y1 Fig. m ≡ n ≡ O. ab ≡ a’b’ ≡ AB. orizontală şi verticală (fig.3. în punctul A. În figura 3. d”.13 Drepte suprapuse pe axe : AB ∈ Ox. care intersectează linia de pământ.13. este identic cu axa Oy. Segmentul de dreaptă CE. b) în epură În figura 3. distincte (pentru semiplanele bisectoare [B1] şi [B3]) sau confundate (pentru semiplanele bisectoare [B2] şi [B4]). iar proiecţia laterală un punct în origine. ce ≡ c”e” ≡ CE. m’n’ ≡ m”n” ≡ MN. Proiecţia laterală a dreptei. acestea au . b. Ox.

DREAPTA z [V] d' x A = a = a' [H] d b' D B d" b" x a = a' O = a" d y a) Fig. În figura 3.3.14 Dreaptă care intersectează axa Ox b y b) b' d' 29 z d" b" O = a" [L] b y1 urmele orizontală şi verticală situate pe axa Ox şi identice. a segmentul de dreaptă MN (de pe dreapta D) este paralel cu planul bisector [B1-3] şi are unghiul 1 egal cu unghiul 2.3. aparţinând fiecare unui alt semiplan bisector IJ [B4] z z z g z b' e = e' d' δ d1 = d'1 a' f x O c = c' x = = O d a) x b y CE [B2] b) O y x = = O δ' a AB [B1] f' FG [B3] g' y i = i' δ1 = δ'1 j = j' d) y c) Fig.16 Drepte paralele cu planele bisectoare . fiind de fapt un caz particular al dreptelor care intersectează axele de proiecţie. b segmentul de dreaptă RS (de pe dreapta D1) este paralel cu planul bisector [B2-4] şi are rs ⎟⎟ r’s’. În figura 3.15 sunt reprezentate în epură patru segmente de dreaptă. O dreaptă paralelă cu planul bisector [B2-4] are proiecţiile orizontală şi verticală paralele între ele şi distincte.15 Drepte conţinute în planele bisectoare c) Drepte paralele cu planele bisectoare O dreaptă paralelă cu planul bisector [B1-3] are proiecţiile orizontală şi verticală simetrice faţă de axa Ox şi acestea nu se intersectează în acelaşi punct cu linia de pământ (au urmele orizontală şi verticală distincte). d' 1 = n' z d1 r r' d1' s s' z m' x = m 2 O n y x d a) O RS [B2-4] b) y MN [B1-3] Fig. În figura 3.16.16.3.

30 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3.18.1 Drepte paralele Două drepte paralele în spaţiu au în epură proiecţiile de acelaşi nume paralele între ele. a’b’ ⎜⎜m’n’ orizontale ale segmentelor paralele AB şi MN sunt confundate. În figura 3. atunci în epură a n n m b [H] proiecţiile dreptelor pe m b planul respectiv sunt y y confundate. . numite drepte disjuncte. m' m' N Dacă planul determia' M nat de cele două drepte a' b' b' A O paralele este proiectant faţă O de unul din planele de x x B a proiecţie. b) în epură: ab ⎜⎜mn. a. iar pe celelalte a) b) plane de proiecţie sunt paralele şi distincte. În epura Fig. b proiecţiile a) în spaţiu: AB ⎜⎜MN . în z spaţiu. a). nu se poate spune că dreptele sunt paralele Fig. nu sunt nici concurente şi nici paralele. ab ≡ mn.17 Reprezentarea dreptelor paralele: din figura 3. [V] [R] aşa cum se poate observa b' a' din reprezentarea în spaţiu a" a' b' a" b" m' A m" b" din figura 3. Dreptele necoplanare.17 se observă că dacă AB ⎜⎜MN. Două drepte coplanare în spaţiu pot fi paralele sau concurente.21. Este obligatoriu să comun faţă de planul orizontal [H] se construiască şi cea de a treia proiecţie şi dacă şi aceste proiecţii vor fi paralele.4 Poziţiile relative a două drepte Două drepte în spaţiu pot fi coplanare şi necoplanare. n" m" n' B m' n' M Observaţie: Dacă O N O n" xm y1 două drepte paralele cu unul x m a a [L] dintre planele de proiecţie n n b b sunt date în epură numai [H] prin proiecţiile pe celelalte y y două plane (unde apar a) b) paralele).18 Reprezentarea dreptelor paralele.4.3.3. cu plan proiectant între ele.3.17. 3. atunci dreptele sunt paralele în spaţiu. în epură avem : z n' n' [V] ab ⎜⎜mn şi a’b’ ⎜⎜m’n’. z deoarece ele determină z planul proiectant [R] ⊥ [H]. având în vedere faptul că planele proiectante care le conţin sunt paralele între ele şi intersectează planele de proiecţie după drepte paralele (fig.

respectiv lateral (fig. b). Unghiul se proiectează în adevărată mărime în proiecţia orizontală.19.DREAPTA 3. Analog. x a x a m m n Două drepte se pot i n i b [H] intersecta în spaţiu sub un b unghi oarecare sau sub un y y unghi drept. atunci când una din laturile unghiului este orizontală. b şi c). atunci unghiul proiectat este drept numai dacă cel puţin una dintre laturile lui este paralelă cu acel plan de proiecţie. În figura 3. Pentru unghiul drept este suficient ca numai una dintre laturile lui să fie paralelă cu planul de proiecţie pentru ca acesta să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan – teorema unghiului drept.4. a. adevărată mărime pe planul a’b’ ∩ m’n’ = i’ respectiv. respectiv RS. b' c' e' a' x a c AB CE a) O e b y x z m' m j i MN IJ b) n y j' z n' i' O x r' r O f g s c) y RS FG f ' s' g' z r" f" s' g" Fig. z z AB ∩ MN = I.3. în sistemul de proiecţie dublu ortogonal. se proiectează în adevărată mărime în proiecţia pe planul vertical. un unghi drept care are una din laturi frontala IJ sau dreapta de profil FG. frontală sau dreaptă de profil. proiecţiile a' m' B m' a' punctului de intersecţie i şi I A M i’ sunt pe aceeaşi linie de O O ordine. Rezultă că. Dacă un unghi a) b) oarecare are laturile paralele cu un plan de proiecţie.3.3. ab ∩ mn = i şi N i' i' a’b’ ∩ m’n’ = i’.19. În epură. iar punctele de intersecţie ale proiecţiilor (orizontale şi verticale) să fie pe aceeaşi linie de ordine. Fig. iar în epură n' n' [V] b' b' (fig. două drepte sunt concurente când au un punct comun.20.20 a este reprezentat în epură unghiul drept ale cărui laturi sunt orizontala CE şi dreapta oarecare AB. b) în epură: ab ∩ mn = i. În figura 3.2 Drepte concurente 31 În spaţiu. iar cealaltă latură o dreaptă oarecare MN.3. condiţia ca două drepte să fie concurente este ca proiecţiile lor de acelaşi nume să se intersecteze. Pe baza celor de mai sus se poate formula şi reciproca teoremei unghiului drept: dacă proiecţia unui unghi este de 900. unghiul drept se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie. punctul de intersecţie al lor.19 Reprezentarea dreptelor concurente: unghiul se proiectează în a) în spaţiu: AB ∩ MN = I .20 Proiecţia în adevărată mărime a unghiului drept .

3. pe fiecare proiecţie orizontală a dreptei în parte. b) chiar dacă proiecţiile verticale se intersectează. a se observă că dreapta MN este situată în faţa dreptei AB. în figura 3. AB ∈ [Q] şi MN ∈ [R]. chiar dacă au proiecţiile orizontale paralele. Acestea sunt necoplanare. Pentru a stabili acest lucru în epură (fig. b) se consideră punctul unde proiecţiile verticale ale dreptelor se intersectează şi unde există două puncte suprapuse. unele porţiuni de drepte sunt invizibile. MN ∈ [R] .3. în fiecare dintre cazuri. Astfel. De asemenea. proiecţiile suprapuse.22 dintre punctele A şi B este vizibil punctul B.21 Reprezentarea dreptelor disjuncte: a) în spaţiu: AB ∈ [Q]. depărtarea respectiv abscisa mai mare.21. orizontal vertical sau lateral. a. este vizibil punctul care se află la distanţă mai mare de acel plan. Observaţie : Dintre două puncte care au pe unul din planele de proiecţie.3 Drepte disjuncte GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Oricare două drepte care nu sunt paralele sau concurente în spaţiu intră în categoria dreptelor disjuncte. Rezultă că dreptele sunt neconcurente.22 Vizibilitatea în epură . a’b’ ∩ m’n’ = i’1. ele nu sunt paralele.3. acesta este doar un punct de concurenţă aparent. după cum se observă şi în figura 3. i1 ∈ ab şi i2 ∈ mn.3. În figura 3. I1 şi I2. b' a' x a=b a) O y z a' = b' x a b z b' a' z O O b) y x b c) a y a"= b" Fig. [Q] i1'= i2' N B I1 [R] a' m' [V] A I2 O i1 x a M n b [H] i2 m y a) n' b' z n' a' m' x a n i1 i2 b) b m y O i1'= i2' b' z Fig.21.21. corpuri geometrice sau intersecţii de corpuri geometrice. Este vizibil punctul care are depărtarea mai mare şi anume punctul I2. fiind acoperite de suprafeţe considerate opace. pentru că nu este verificată condiţia de paralelism în proiecţia verticală.21. b) în epură: AB ∩ MN = φ Vizibilitatea în epură În rezolvarea problemelor de intersecţii a dreptelor cu plăci.4. adică cel care are cota. Din reprezentarea lor în epură (fig. Vizibilitatea se stabileşte uşor prin punctele dublu aparente ale dreptelor disjuncte. în proiecţia orizontală îi corespund două proiecţii. deoarece ducând linia de ordine.32 3.

d’ şi d” Fig. a dreptei : d ∩ Oy = l. v h" _ Rezolvare : Pentru rezolvarea problemei se y1 x l" l' c = h l procedează astfel (fig. v' . faţă de linia de pământ Ox.punctul de intersecţie I(i. d ∩ d’ = j ≡ j’. la intersecţia cu proiecţia verticală d’ se determină i’. unde se determină proiecţia verticală v’. proiecţia laterală a urmei laterale l” se află trasând o paralelă la axa Ox prin l’.c’). deci C ∈ DIV (TVIII) şi implicit şi dreapta străbate diedrul DIV. . între urma orizontală şi cea verticală s-a considerat punctul C(c. la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy se determină proiecţia laterală v”. E ∈ DIII (TVII) . se duce linia de ordine din v până pe proiecţia verticală d’. . fiecare regiune fiind determinată de diedrul pe care îl străbate.h”) – punct de cotă nulă – se intersectează proiecţia verticală d’ cu axa Ox. a” ∪ b” = d” . d ∩ Ox = v.3. pentru că punctul A ∈ DI. care are cota negativă şi depărtarea pozitivă.h’.14. diedrele pe care le b' străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu b" = e _ h' O planele bisectoare. până la intersecţia cu proiecţia laterală d” . . se duce linia de ordine din h’ până pe proiecţia orizontală d.5 Probleme rezolvate 33 1.proiecţiile orizontală şi verticală ale urmei laterale se determină la intersecţia axei Oy. . rezultând proiecţia orizontală a urmei verticale v. pentru că punctul care s-a luat pe dreaptă.23) : i . respectiv Oz. definită de punctele A şi B. ducând linia de ordine prin i. în dreapta urmei verticale dreapta stăbate diedrul DIII.pentru determinarea urmei orizontale H(h. d” ∩ Oy = v”. . respectiv verticală.a’a”) şi B(b.10. având cota şi depărtarea egale. punctul I. c ∈ d. e’ ∈ d’.17) şi z d" B(10.b’. d” ∩ Oy1 = h”.3.v”) – punct de depărtare nulă – se intersectează proiecţia orizontală d cu axa Ox.v’. a’ ∪ b’ = d’. c’ ∈ d’. d’ ∩ Ox = h’.23 Rezolvarea problemei 1 ale dreptei D : a ∪ b = d. e ∈ d.d”).se reprezintă epura punctelor v" e' y A(a.se trasează axele de coordonate Ox. rezultând proiecţia verticală a urmei orizontale h’.punctul de intersecţie J(j. d b a j = j' c' Oy şi Oz. . d’ ∩ Oz = l’.dreapta intersectează semiplanele bisectoare [B1] şi [B2] : .pentru determinarea urmei verticale V(v. aparţine diedrului DIII. studiind semnele coordonatelor punctelor de pe dreaptă.b”). DI DII DIII . punct care are cota şi depărtarea egale în modul. Să se a" i' determine urmele dreptei. rezultă : în stânga urmei orizontale dreapta stăbate diedrul DI. în fiecare regiune.5). Fie punctele A(25.j’) cu bisectorul [B2] se determină la intersecţia proiecţiilor orizontală şi verticală.i’) cu bisectorul [B1] se determină trasând prin punctul h’ simetrica proiecţiei verticale d’.se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale punctelor şi se obţin proiecţiile d.d’.DREAPTA 3. . Să se reprezinte în epură dreapta d' a' D(d. unde se determină proiecţia orizontală h.urma orizontală şi urma verticală împart dreapta în trei regiuni. aceasta intersectează proiecţia orizontală d în i. la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy1 se determină proiecţia laterală h”. cu proiecţia orizontală.

Se dă punctul A(18. obţinându-se proiecţiile x y1 d.26 Rezolvarea problemei 4 Acestea sunt proiecţiile dreptei D(d.d’.3. Prin punctul mx se trasează linia de ordine până la intersecţia cu proiecţiile d şi d’.b’.25 Rezolvarea problemei 3 şi apoi celelalte proiecţii corespunzătoare (fig. Să se z stabilească coordonatele unui punct B.3. După b trasarea epurei dreptei D(d. [H]) = ∠(d”.13. cota punctului N. d’ şi d” ale dreptei (fig. determinând proiecţiile m şi m’ ale punctului.26).10.10) b" şi B(30. Din epura dreptei D se găsesc unghiurile pe care aceasta le face cu planele de proiecţie.m”) este astfel determinat. Ce informaţii oferă epura despre dreapta v" v' a" din spaţiu ? a' Rezolvare : Din analiza coordonatelor punctelor β b" b' care determină dreapta se observă vă aceasta este o α O h" v = h' dreaptă de profil. x y1 Rezolvare : Se reprezintă în epură punctul bx O A(a. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. iar apoi din n’ se coboară o linie de ordine până pe d. deci are urmă orizontală şi x y1 a verticală. d. b Proiecţiile punctelor M(m.d”). [V]) = ∠(d”. o . Să se determine urmele dreptei z D(d.m”) şi m N(n. Să se determine pe dreaptă un b' m" m' punct M.24). trasând paralela la Ox prin nz. Oy1) = α. a" d' B(b. se prelungeşte h proiecţia d” până la intersecţia cu axele Oz şi Oy1. se trasează prin proiecţia orizontală a o d paralelă la axa Ox.34 z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2.30). nz n' n" Rezolvare : Pentru determinarea epurei a' dreptei se reprezintă punctele A(a. Fig.3. 3. Pentru punctul N se găsesc mai întâi proiecţiile verticală şi laterală. Urmele dreptei nu se pot determina conform celor arătate la o dreaptă oarecare. unde se determină şi proiecţia n.a’a”). a cărui depărtare este 30mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm. d” şi prin proiecţia verticală a’ o dreaptă înclinată la 300.5).25).m’. Oz) = β şi ∠(D.d”).d”). până la intersecţia cu d’ şi d”.m’. Pentru a d aflarea lor se fixează pe Ox abscisa punctului y M.3. 4. şi anume : ∠(D. faţă de axa Ox (fig. Proiecţia m” se găseşte pe paralela dusă prin m’ la Ox şi totodată pe proiecţia d”.d”).5. definită de punctele A(15. astfel încât d" = δ" δ' cz segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul c' c" b' vertical de proiecţie şi să facă un unghi de 300 cu d' b" planul orizontal şi a unui punct C.20.3.3. d y obţinându-se proiecţiile laterale ale urmelor verticală şi orizontală.a’.b”) şi se unesc proiecţiile de acelaşi d" mx O nume ale punctelor. d” ∩ Oz = v”.4).d’.d’.a”). d” ∩ Oy1 = h” Fig. n’ şi n”.14) şi d' d" B(22. Punctul M(m. prin proiecţia laterală a” o a=c=δ b y paralelă la axa Oy. Omx = 30 şi pe Oz. definită de punctele A(22.n’. astfel încât AC să d" a' 300 a" fie verticală.d’. Onz = 20.n”) trebuie să fie situate fiecare pe n proiecţia de acelaşi nume a dreptei.

m”∈ δ”.i’).10. respectiv n’.m”). care se prelungeşte şi prin proiecţia laterală. astfel : m = δ. Să se precizeze poziţia relativă a dreptelor D1. Prin punctul M(18. de exemplu : Obx = 9mm.8.4. iar pentru cotă se consideră Ocz = 15.m’.2) şi d1' j 2' punctul exterior ei.29).28. m’∈ δ’ şi δ” ⊥ d x a b f d3 Oy1.δ’. care după cum se y observă în figura 3.10. δ’ ⊥ Ox.30 şi să se întrerupă proiecţiile celor invizibile în punctele de concurenţă aparentă. n∈ d. δ’ ⊥ Ox.d’.3. o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3. y i3 j 1 D2. Unind m cu i se obţine d3 i2 proiecţia d a dreptei D (fig. i' Dreapta D2. a”∈ δ”. Astfel se asigură condiţia ca punctul de m b concurenţă să aparţină ambelor drepte.20) să se y ducă o paralelă D1 la D. Se consideră o orizontală care să facă 45 cu d1' d3' planul vertical.29 Rezolvarea problemei 7 nefiind situate pe aceeaşi linie de ordine. prin y proiecţia verticală m’ se trasează o paralelă la axa Ox. astfel încât acestea să aparţină proiecţiilor dreptei D. o dreaptă D perpendiculară pe AB. aceasta Fig. d. sunt concurente în f şi e’. z Prin punctul A(a. proiecţii care nu aparţin aceluiaşi punct al dreptei D. d1 8. z 7.4. n’∈ d’. Se dă frontala AB.8) şi B(8.d”) definită de punctele d1 A(21. rezultă B(9. z deoarece printr-un punct se pot trasa o infinitate de n' 0 orizontale. O C(18.13. astfel încât a = δ. Punctul C ∈ ∆ are abscisa şi depărtarea punctului A.3. d Rezolvare : Se reprezintă epura punctului M. pentru ca apoi să se determine proiecţiile b.3.δ”). deci proiecţia orizontală d se trasează d' prin m.7. a’∈ δ’ şi δ” ⊥ m' m" Oy1.28 Rezolvarea problemei 6 Rezolvare : Proiecţiile dreptei D1 sunt paralele cu z a' proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei D. Prin punctul N(18.δ”) se trasează prin punctul d2' O M(m. Să se traseze în epură i1'= i2' prin M. Fie dreapta D(d. concurentă cu dreapta D. d1 || d.3.3.4).7.5). Rezultă că pentru a stabili coordonatele unui punct B este suficient să se ia abscisa punctului. Prin m’ se O trasează o perpendiculară d’ pe a’b’ şi se determină x i1 j 2 = j 3 d2 punctul de intersecţie I(i.DREAPTA 35 frontală care conţine segmentul AB.27 Rezolvarea problemei 5 reprezentând d”.a’. Fig. 0 y1 x 45 5. este dată de proiecţiile d3 şi d3’. este m' b' definită de punctul N şi de punctul A.3. B(4. a i d Dreapta disjunctă D3. a ∪ n = d2. d1’ || d’ d' şi se trasează prin proiecţiile punctului N.δ’.15). Fig. d2' j 1'= j 3' d3' Rezolvare : Unghiul drept se proiectează în adevărată i3 ' mărime în proiecţia pe planul vertical.δ’. Problema are o infinitate de soluţii.16). O x a’ ∪ n’ = d2’. e' b' a' Verticala ∆(δ. Fig.a”) se trasează verticala δ" δ' d" d' ∆(δ.14) să se traseze proiecţiile unei drepte orizontale D(d. M(20.δ”). înclinată la 450 faţă de axa Ox (fig. d2 n 6.27). trasate prin n.d”) şi ale unei m=δ drepte verticale ∆(δ.30 Rezolvarea problemei 8 .d’. b’ şi b”. A(12.13.9). D3 din figura 3.

I2.20) şi N(30. 11.d”). Să se determine proiecţiile punctului A.50). a) A(40.-20. 20). a cărui depărtare este -10mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm.δ’.δ”).d”). Să se determine urmele dreptei D(d.30) şi B(10.10) b) A(90. 3.20. Prin punctul N(25.d’.40) să se traseze o perpendiculară pe o orizontală D.10.17. 4.35.-20.0. În proiecţia verticală sunt vizibile punctele I2 faţă de I1 şi J1 faţă de J3.10.10.15) şi B(60. 8. 40. În proiecţia orizontală sunt vizibile punctul J2 faţă de J3.15) să se traseze proiecţiile unei drepte frontale D(d.10) şi B(10.d’.15.20.d’.). Să se construiască epura unui triunghi isoscel ABC.20.d’.-30) d) A(10.30.-10) e) A(15.30. ştiind că aparţin dreptei D(d. Fie dreapta D(d.36 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Studiind punctele de concurenţă aparentă I1.-20.d”) şi a unei drepte verticale ∆(δ.15. Să se găsească urmele dreptei.20. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. Să se determine urmele dreptei. diedrele pe care le străbate şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare.25) şi B(40. Prin punctul M(10. de depărtare 10mm.15) 2.60) c) A(30. definită de punctele A(50. Ce particularităţi are dreapta din spaţiu ? 6. o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3. ştiind că aceasta întâlneşte semiplanul bisector [B1] la o distanţă de 60mm de planul lateral.-20.10. Să se stabilească coordonatele unui punct B.15) şi B(10.10.d’. diedrele pe care le străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare. definită de punctele A şi B. Să se traseze prin A o dreaptă orizontală.40) b) M(50. 5.d’.20.46) 3.d’.50. 13.50) e) M(-40.δ”). Să se reprezinte în epură dreapta D(d.50) şi N(10.δ’. J1. Fie punctul A(20. definită de punctele A(-10.40) să se ducă o frontală care face 600 cu planul orizontal. care face 300 cu planul vertical şi a unei drepte fronto-orizontale ∆(δ.10.30) să se traseze proiecţiile unei drepte de profil D(d.20). 9. 10.13) şi N(74. ştiind că baza AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie: A(50.40) şi N(20. 14.d’.10) şi B(10.d”) : A(6.30) o verticală şi o fronto-orizontală. Prin punctul A(20.10) c) M(70. deci se reprezintă întreruptă proiecţia d3. . de cotă -20mm şi a punctului B.5).d”) definită de punctele A(10. deci se reprezintă întrerupte proiecţiile d1’ şi d3’. Se dă punctul A(30. aflată la 50mm de planul orizontal.30. Să se determine pe dreaptă un punct M.30.20.15) şi N(25.7.60).d’. astfel încât segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul orizontal de proiecţie şi să facă un unghi de 450 cu planul [V] şi a unui punct C.15) şi B(15.40) să se ducă o paralelă D1 la D.10. dată de M şi N.40.30.-10). B(20.15).d”).30. aşa încât AC să definească o dreaptă de capăt.d”). J2 şi J3 se constată că dreptele sunt disjuncte. Fie punctele A şi B.10) şi B(30.40.10.-20.10.30.25.d”). 15. Prin punctul N(45. 12.15) d) M(65. Să se ducă în epură prin punctul M(10. Să se determine urmele dreptei D(d.10. Ce informaţii oferă epura despre dreapta din spaţiu ? 7. definită de punctele E(30. a) M(26.10) şi F(-30. Prin punctul C(30.d”).6 Probleme propuse 1. ştiind că face cu planul vertical un unghi de 450.-30) şi B(30.50).30.

3 Reprezentarea planului determinat prin două drepte paralele: a) în spaţiu . de două drepte P' a' b' a' B paralele sau concurente. P.prin două drepte concurente m' m' MA [L] AB(ab. z . Relaţia punct – dreaptă – plan Un plan oarecare [P] este z determinat în spaţiu de trei puncte z necoliniare.dreaptă şi un punct exterior: a) în spaţiu .m’n’) – [V] Q' b' b' planul [R] – fig.2. PLANUL 4. b) în epură depărtare zero şi urma laterală. x m b Reprezentarea planelor prin a Q b [Q] a [H] modurile prezentate mai sus nu y y este destul de sugestivă. a R b [R] a [H] Urmele sunt drepte y y conţinute în planele de proiecţie şi b) a) anume urma orizontală.prin două drepte paralele z AB(ab.a’b’) şi MN(mn.5. b) în epură [Q] – fig.4. este o orizontală de cotă zero. . P”.m’n’) cu O punctul de concurenţă în I(i. adică nu a) b) arată cu suficientă claritate poziţia planului faţă de planele de proiecţie. . Astfel.4. b) A(a. este o frontală de Fig. A O R" Acestea sunt : urma orizontală – P.prin trei puncte necoliniare.2 Reprezentarea planului determinat de o problemă. b) în epură tivă.a’b’) şi un Fig.4.4. a). urma verticală.c’) – planul puncte necoliniare: a) în spaţiu .1 Reprezentarea planului determinat prin trei punct exterior ei C(c. în x m [P] b figurile următoare planele sunt a P b a [H] definite după cum urmează: y y .3. în Geometria descrip.i’) – O Q" xm planul [T] – fig. O n x m n m urma verticală – P’ şi urma x b laterală – P” (fig. în mod frecvent un plan oarecare [P] este reprezentat prin z z urmele sale.4. [V] R' b' b' a' a' Urmele planului reprezintă n' n' m' dreptele de intersecţie dintre planul N m' B [L] M oarecare [P] şi planele de proiecţie.1 Reprezentarea planului.a’).a’b’) şi MN(mn. de o dreaptă şi un [V] b' punct exterior ei. Pentru a înlătura această Fig.print-o dreaptă AB(ab.b’) şi C(c.1. P’.4.4.c’) – planul a) [P] – fig.4. Şi în m' m' M A [L] epură un plan se reprezintă prin O proiecţiile elementelor geometrice P" O xm care îl determină.4.PLANUL 37 4. a' a' B . B(b.

b) în epură Px x P Py O y Pz z P" Py y1 1 diedrul I şi că acestea fiind drepte. O dreaptă este situată într-un plan dacă toate punctele dreptei aparţin planului. a).6. puncte care reprezintă intersecţia dintre planul [P] şi aceste axe. până la suprapunerea lor.h”) şi V(v. în Py1.4 Reprezentarea planului determinat prin drepte concurente: a) în spaţiu .5 Reprezentarea urmelor planului: a) în spaţiu .v”) şi considerând această dreaptă inclusă într-un plan [P]. Trebuie făcută precizarea că planul din figura 4. Epura planului [P] (fig.38 z [V] T ' n' a' a' i' N [L] b' A B T " m' m' M I O x b x m m n [T] a i a T [H] y a) i' z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o dreaptă de profil de abscisă zero.4. intersectează planele de proiecţie după urmele sale H(h.4. Cunoscând urma orizontală şi verticală a unui plan. Cele trei urme sunt concurente două câte două în punctele Px. Ştiind că o dreaptă. pentru obţinerea urmei laterale. Py. şi Pz situate pe axe. dacă are cel puţin două puncte conţinute în acel plan.6 Relaţia punct – dreaptă – plan. urmele orizontală şi verticală sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor. b) în epură z [V] P' Px x [H] P a) [P] Pz P' [L] O P" Py y b) Fig.4. iar apoi acest punct se uneşte cu punctul Pz : Py1 ∪ Pz = P”. sau mai simplu. M ∈ D. se roteşte punctul Py în jurul originii O. sunt infinite şi pot fi intersecţie cu axele. P”. L=l" [V] d' Px V=v' z Pz m" [L] d" P" Py y Px P' d m' d' h' h l" v' l z l' Pz v" m" P" d" Py y1 O h" 1 x P' m' M [P] D O m Pd H=h [H] a) x v m P Py b) y Fig. în epură putem considera ca două puncte ale dreptei conţinute în plan chiar urmele orizontală şi verticală ale dreptei (fig. urma laterală folosindu-se atunci când prin proiecţia pe planul lateral se obţine o simplificare a rezolvării.5 este reprezentat prin urmele din prelungite dincolo de punctele de n' b' O i b n y b) Fig.4. D ∈ [P] ⇒ M ∈ [P] .h’.4. D. b) se obţine prin rotirea planelor [H] şi [L] peste planul [V].5. înseamnă că urmele dreptei vor fi situate pe urmele planului. Astfel. în sens trigonometric până se situează pe axa Oy1.v’. În general.

a) sau concurente (fig.4.d”) din plan. AB ∩ CB = B 4. deoarece este situat pe dreapta D(d. este ca punctul să fie situat pe o dreaptă din plan. se reduc la două cazuri de determinare a urmelor unui plan. d’ ∩ x x c e c’e’ = m’ . a planului. fie proiecţia verticală d’ (δ’) şi se a' g' determină proiecţiile verticale ale m' e' c' punctelor de intersecţie cu dreptele prin c' O O care este dat planul: d’ ∩ a’b’ = n’.7.se determină proiecţia orizontală Fig. Dacă planul este dat prin urme se procedează astfel (fig.se determină proiecţia orizontală a dreptei d = h ∪ v. h. şi anume : m ∈ d. se întâlneşte frecvent cerinţa de a se lua o dreaptă într-un plan dat fie prin urme. respectând condiţia de apartenenţă a dreptei la plan. Toate cele patru cazuri de determinare a planului prezentate anterior. b dreapta D(d. Într-adevăr. deoarece are proiecţia orizontală a urmei orizontale.6 punctul M(m. . Pentru determinarea urmelor unui plan se aplică raţionamentul invers. şi anume: plan determinat de două drepte paralele şi plan determinat de două drepte concurente.4.δ’) ∈ [AB. Pentru a se putea lua un punct într-un plan.se duc linii de ordine din n’ (f’) n d f a δ y a y până pe ab şi din m’ (g’) până pe ce (cb). pe urma orizontală. b). plecând de la condiţia de apartenenţă a dreptelor la plan. pe urma verticală. astfel: z z d' a' f' . (δ’ ∩ a’b’ = f’. CB]. fie prin elementele geometrice de definire a acestuia. rezultând proiecţiile orizontale n (f) şi m a) b) (g) ale punctelor de intersecţie.PLANUL 39 Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca o dreaptă să aparţină unui plan este ca urmele dreptei să fie situate pe urmele de acelaşi nume ale planului.d’. şi anume urmele unui plan trec prin urmele de .d’.m’.7. l”. condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unui plan.4. pe urma laterală.6): .d”) aparţine planului [P]. m” ∈ d”. d = m ∪ n. . când planul este dat prin trei puncte distincte sau o dreaptă şi un punct exterior ei. Dacă planul este dat prin două drepte paralele (fig.m”) aparţine planului [P]. În figura 4. δ’ ∩ c’b’ = g’).4.7 Dreaptă conţinută în plan : a dreptei. CE]. m’ ∈ d’. (δ = f ∪ g). d’. v’. a planului şi proiecţia laterală a urmei laterale. trebuie să se asigure faptul că punctul se găseşte pe o dreaptă din plan.2 Determinarea urmelor unui plan Dacă se cunosc elementele care determină un plan se pot afla urmele planului.se duc linii de ordine din h’ până pe P şi se determină h şi din v’ până pe Ox şi se determină v . din aceste elemente se pot defini două drepte paralele sau două drepte concurente. se determină punctele de intersecţie dintre dreapta căutată şi dreptele de definire a planului. În probleme.se alege o proiecţie a dreptei. . P’.se trasează una dintre proiecţiile b' n' b' δ' dreptei. . îndeplinind condiţia de apartenenţă a punctului la dreaptă. a) D(d.6. În figura 4. a planului. g b b c m . P.se determină urmele dreptei h’ = d’ ∩ Ox şi v’ = d’ ∩ P’. proiecţia verticală a urmei verticale. P”. b) Δ(δ. AB || CE .d’) ∈ [AB. Observaţie : În epură. fie aceasta proiecţia verticală.

v'1 v'2 P' b' Px a' Px h'2 h2 z Pz v'1 x v1 d2 m' m P h1 y Py z v'2 P z d'2 h'1 O v2 P' d'1 d1 x c' d'2 d'1 v1 O h'2 h'1 v2 b a d1 h2 c d2 h1 P Py y Fig.1 Orizontala planului Orizontala planului [P] este o dreaptă. d' d" P" l" v"=l' Py y1 d O 1 . b).d2’) (fig.d’.4.8 poate fi folosită şi dacă planul [P] ar fi dat prin trei puncte necoliniare A.4. Px ∈ Ox (fig. dreptele de profil şi liniile de cea mai mare pantă ale planului. v1’ ∪ v2’ = P’.9). urma orizontală.4.8).9 Urmele planului determinat de două drepte concurente Urmele unui plan [P] care conţine dreptele D(d. Construcţia din figura 4. urmele P şi P’ sunt concurente în Px pe axa Ox. 4.10. Toate P l orizontalele unui plan sunt Py paralele între ele.v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor orizontale şi proiecţiile verticale ale urmelor verticale : h1 ∪ h2 = P.8 Urmele planului determinat de două drepte paralele Fig. rezultă că orizontala D are în epură proiecţia orizontală paralelă cu urma P a planului.4.d’’). d || P (fig. a planului este şi ea o Fig. h1’) şi H2(h2. Pentru determinarea urmelor planului se găsesc urmele orizontale H1(h1. deci au y y proiecţiile paralele în epură.3 Drepte particulare ale planului Într-un plan oarecare pe lângă dreptele care ocupă o poziţie oarecare.d1’) şi D2(d2. frontalele.40 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ acelaşi nume ale dreptelor care îl determină. v' conţinută într-un plan oarecare Px v [P] şi paralelă cu planul [H] de x proiecţie (fig.10.4. Astfel. D(d.10 Reprezentarea orizontalei planului: orizontală cuprinsă în planul a) în spaţiu .3. Aceste drepte sunt : orizontalele. h2’) şi urmele verticale V1(v1.d1’). z Pz P' P" V=v' d' v"=l' d" L=l" Px v [P] D O d x [L] l P y [H] P [V] P' Pz z 4. a) b) Deoarece. Fie planul [P] definit de două drepte paralele D1(d1. se obţin în mod similar. există şi drepte care au o poziţia particulară faţă de planele de proiecţie. se determină urmele a două drepte care aparţin planului şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume obţinând urmele planului. după determinarea urmelor orizontale şi verticale ale celor două drepte : P = h ∪ h1. B.v1’) şi V2(v2. P. a). P’ = v’ ∪ v1’ şi P ∩ P’ = Px.4. C sau printr-o dreaptă AB şi un punct exterior ei C. concurente în punctul M(m.4. b) în epură [H]. Dacă reprezentarea este corectă.d’) şi D1(d1.m’).

pe proiecţia orizontală bc a laturii BC.13 Frontala planului determinat de ∆ABC Pentru a construi o frontală într-un plan determinat prin trei puncte necoliniare A(a.11 Orizontala planului determinat de ∆ABC Frontala planului este o dreaptă D(d. m. .4. De exemplu. se duce proiecţia orizontală f a frontalei.b’) şi C(c.11). Proiecţia orizontală d a frontalei trece prin h şi este paralelă cu Ox (fig.a’). b). g = a ∪ m. z [V] Pz l' P" [P] L=l" P' d' D d" h' O [L] d l=h" P H=h y [H] P a) Px x P' Pz l' z b' z f ' i' a' a if b y Px x y l" P" d" d' h' O h" Py d y1 h l P Py y 1 c' x c O b) Fig.12.12 Reprezentarea frontalei planului: a) în spaţiu .3.4.4. şi ducând linie de ordine. f’ = a’ ∪ m’. Prin i se duce linia de ordine care determină proiecţia i’ a punctului.2 Frontala planului 41 b' z g' m' c' x c g m a' a b O y Fig. Urma verticală d’ a frontalei planului [P] este paralelă cu urma verticală P’ a planului (care este şi ea o frontală cuprinsă în planul [V] de proiecţie) şi trece prin h’ de pe axa Ox. b) în epură Fig. deci au proiecţiile paralele în epură. Frontala planului are urma orizontală H(h.4. paralelă cu Ox. B(b. Se uneşte c’ cu i’ şi se determină proiecţia verticală a frontalei. pe proiecţia verticală a’b’.13). proiecţia corespunzătoare. Astfel.PLANUL Se poate duce orizontala unui plan şi când acesta nu este dat prin urme.h’) situată pe urma orizontală a planului [P].a’b’c’)] este determinată în ambele proiecţii.c’). Se determină punctul de intersecţie dintre aceasta şi proiecţia verticală b’c’. frontala F(f. planul triunghiului ABC. Pentru aceasta prin proiecţia verticală a’ se duce proiecţia verticală g’ a orizontalei. C spre exemplu. de intersecţie cu latura ab.f’) a planului [ABC(abc. 4.12. a).4. m’. Se determină punctul i.4. al doilea punct al frontalei (fig. Toate frontalele unui plan sunt paralele între ele.d’) paralelă cu planul vertical de proiecţie şi conţinută în planul [P] (fig. Se unesc proiecţiile orizontale a şi m şi se determină proiecţia orizontală g a orizontalei.a’) o orizontală a planului triunghiului [ABC] (fig. printr-unul din puncte. se cere să se ducă prin punctul A(a.4.

g’) a planului [P]. faţă de planul [H].c.3. deci implicit şi pe urma orizontală P a planului (fig.m.15). dreapta D(d.m. pe urma a) b) orizontală P. într-un plan pot exista trei drepte de cea mai mare pantă : faţă de planul orizontal de proiecţie. d. b).p. Proprietăţi ale l. Acestea sunt α v0' v0' P d g h α l. .3.m.m. l.15. Aceste plane formează între ele unghiul diedru α.15 Reprezentarea l. are proiecţia orizontală d perpendiculară pe proiecţia orizontală a oricărei orizontale G(g. V=v' v" P" d" P' d' deoarece toate dreptele de profil [P] P' d' Py ale unui plan sunt paralele între Px h'=v D d" O Px h'=v O h" y1 ele (fig.m.c.p.p. Deci. faţă de planul [H].h”) şi urmă verticală Py [H] y V(v.m. faţă de planul [H] : observă că unghiul α face parte a) în spaţiu .c.d’’) paralelă cu planul lateral de proiecţie şi situată în planul [P] (fig.c.14 Reprezentarea dreptei de profil a planului: dreptei de profil. În figura 4.4. faţă de planul [H] : 1) l.p. b) în epură pe Ox şi suprapuse. Acestea se vor nota în continuare. b) în epură din triunghiul dreptunghic hvv’.m. a) L. y y concurente în h.d’) considerată l. prescurtat.c. Dreapta de [L] x d x d h" P profil are numai urmă orizontală h H=h P Py H(h. dreapta de z z profil a planului [P] are Pz Pz [V] proiecţia laterală d” paralelă cu v' v" P" urma laterală a planului. 1 4. perpendiculare a) în spaţiu . faţă de planul vertical de proiecţie şi faţă de planul lateral de proiecţie.p.m.4. a se Fig.m.m.c. a).p.v”).42 4. câte D Px v1 h' v O Px h' d' α v una în fiecare din cele două O [L] x g x plane [P] şi [H]. În epură.v’.4.h’.14. faţă de planul [H] este o dreaptă conţinută în planul [P] şi perpendiculară pe toate orizontalele planului. Mărimea acestui [V] v' v' unghi se măsoară cu unghiul g' v1' g' v1' plan format între două drepte G P" P' P' perpendiculare pe urma P. faţă de planul [H] măsoară între ea şi proiecţia ei pe planul orizontal unghiul diedru dintre planul oarecare [P] şi planul [H]. 4.d’.4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan oarecare sunt dreptele conţinute în acel plan şi care formează unghiurile cele mai mari cu planele de proiecţie. P”. D h d P [H] Py şi proiecţia ei pe planul [H].m. a) b) Prin aceste urme trec proiecţiile orizontală d şi verticală d’ ale Fig.m. În epură. conform teoremei unghiului drept. cu proiecţiile h y situată pe P şi v’ situată pe P’.3 Dreapta de profil a planului GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Dreapta de profil a planului este o dreaptă D(d.14.m. a cărui z muchie este urma orizontală P a z d' Pz planului [P].4.p.c.m.

p.m.m.m.15.c.a’.c.n’). În figura Fig. Prin a’ O n x se duce o paralelă la axa Ox.p.4.d’) l.m. faţă de planul [V] : şi [V].p.c.p.c.PLANUL 43 ale cărui catete sunt cota vv’ şi proiecţia orizontală hv. z ca fiind l.c. se determină urmele dreptei şi se duce prin v O x d urma h urma P a planului astfel încât. proiecţia verticală a a c orizontalei.c. Astfel. Perpendiculara dusă b y din b (sau din alt punct al planului [ABC]) pe am.m.c. obţinând punctul v0’. deci şi pe urma verticală P’.m.c.c.m.m.m.m.17 L.p. δ’ = b’ ∪ n’. Urma verticală P’ a y planului trece prin Px şi prin v’.b”) şi C(c.m.m. cât şi pe Pz d' [V] urma P’ a planului.18 Reprezentarea l. P’ = Px ∪ v’. b) L. c’b’. Cunoscând că P' d' proiecţia orizontală d a dreptei trebuie să fie perpendiculară pe urma orizontală P a planului care o Px h' conţine. Proiecţia orizontală a orizontalei. b) în epură spaţiu unghi al triunghiului . se poate construi acest triunghi rotind cota vv’ până devine perpendiculară pe hv. va fi dată de am.m. faţă h' D P" x f d h' O P P h h1 1 f de planul [H].m. aceasta se duce n' a' c' printr-un punct de definire a planului. al doilea punct al orizontalei.a”). Pentru aceasta este necesară o orizontală a δ' g' m' planului şi pentru a uşura construcţia. Fie D(d. 2) l.m.p. a planului [P] faţă de planul [V] (fig.p. b). δ = b ∪ n. g δ m în m’. În epură (fig.4.4. b' z Δ(δ. Unghiul β este în a) în spaţiu .p. faţă de planul [V] este o dreaptă a planului [P] care este perpendiculară pe toate frontalele planului.16 Plan determinat prin 4.m.δ’’). Unind v0’ cu h se obţine triunghiul dreptunghic în v cu ∠α = ∠ vhv0'. h d [H] l.c’.m.p. faţă de planul [V] h Py măsoară între ea şi proiecţia y y a) b) ei pe planul [V] unghiul diedru β dintre planele [P] Fig.m.c”) şi se cere trasarea unei l. Proiecţia d’ este perpendiculară pe proiecţia f’ a unei frontale z z din planul [P].d’). a planului [ABC] faţă de planul [H] aparţine planului. L. În figura 4.c.p.m.4.m. faţă de planul [H] a planului [P] şi se v' cere să se determine urmele acestui plan.p. faţă de planul [H] poate fi trasată şi dacă planul este dat în alt fel decât prin urme.c. g.c.c. La P h intersecţia cu axa Ox se găseşte Px. P' h0 β β P' faţă de planul [V] se pot [L] ' Px F h1' f ' v Px h1' fv β analiza proprietăţi similare O x cu cele ale l. este proiecţia orizontală a l.17 planul este determinat de trei puncte necoliniare l.p.18).δ’. faţă de planul [H]. punctul A.4. deci este concurentă cu dreapta AC în punctul N(n.m.m.p. Cealaltă proiecţie a ei se găseşte ţinând seama că Fig. faţă de planul [H] A(a. δ. v' v' h0 d' Şi pentru l. a planului [ABC] faţă de planul [H].m. B(b. care intersectează o dreaptă a planului.m. g’.b’.16 se consideră dată dreapta D(d.m. faţă de planul [H] determină singură planul în care se găseşte (singurul caz când un plan poate fi determinat de o singură dreaptă). P ⊥ d.m.

se b' regăsesc în epură între urma orizontală P şi axa Ox. Unghiul căutat este ∠β = ∠ h’v’h0.4.plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie. γ.plane paralele cu unul din planele de proiecţie.m.4. a). Unghiurile pe care z le formează planul [P] cu planul [V]. În probleme.4. m' Orice punct. faţă de planul [V] determină singură planul (se face un raţionament similar). obţinând punctul h0. dreaptă sau figură geometrică conţinută O într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal.20 Plan vertical.p. OPz = ∞. Planele particulare pot avea următoarele poziţii : . în Px şi respectiv Py. planul proiectant vertical se defineşte Fig.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie Planul perpendicular pe unul din planele de proiecţie poartă numele de plan proiectant faţă de planul pe care este perpendicular. şi cu planul [L]. a" b" [V] P' Urmele verticală P’ şi a' b' [L] b' P' a" A laterală P” sunt drepte B b" Px c' c" y1 perpendiculare pe planul Px [P] c' O x P O Py [H].18.4.4. şi a' n' respectiv între urma orizontală P şi axa Oy.19 Reprezentarea planului proiectant faţă de planul [H]: (fig. [V] şi [L] sunt perpenb b [H] diculare pe planul [H].19). b) în epură şi P”⊥ Oy1. Urma orizontală P a z z acestui plan este o dreaptă a' P" oarecare în planul [H].44 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dreptunghic v’h’h (fig.c. suprapusă cu urma orizontală a planului. determinat de două drepte prin valorile date pentru distanţele pe axele Ox şi Oy (OPx şi OPy). a) Plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie (plan vertical) Planul proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie este numit şi plan vertical. γ. a β P" x C γ c" având în vedere că planele P a c γ β c Py [P]. Triunghiul b n ABC din planul vertical [P] are proiecţia orizontală abc ≡ P şi m a proiecţiile verticală a’b’c’ şi laterală a”b”c” deformate faţă y de mărimea reală (fig. cu a treia fiind paralel. β.19). 4. .4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie Planul care ocupă în spaţiu o anumită poziţie faţă de planele de proiecţie se numeşte plan particular. Pentru determinarea lui în epură se construieşte acest triunghi pornind de la cateta v’h’ şi rotind cealaltă catetă h’h până devine perpendiculară pe v’h’. paralele .m. 4.4. Ca şi în cazul anterior şi l. fiind paralel cu axa Oz. În epură P’⊥ Ox a) în spaţiu . β. Py y y deci şi dreptele lor de a) b) intersecţie sunt perpendi1 culare pe acelaşi plan Fig. Planul proiectant intersectează toate cele trei plane de proiecţie. deci are trei urme şi taie două axe de proiecţie. pe o x dreaptă.

PLANUL

45

Un plan dat prin elementele care îl determină, poate fi identificat ca plan vertical, dacă în proiecţia orizontală acele elemente se suprapun. În figura 4.20 planul [P] este definit de două drepte paralele, AB || MN, ale căror proiecţii orizontale se suprapun, fiind identice cu urma orizontală a planului ab ≡ mn ≡ P. Despre acest plan se poate spune că este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie. b) Plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie (plan de capăt) Planul perpendicuP" Pz z z lar pe planul vertical de Pz P' b' [V] b" proiecţie este numit plan de P' γ c" c' b' γ capăt (fig.4.21). Acesta are P" c' C [P] a' urma orizontală P perpenc" a" y1 Px α b" a' diculară pe axa Ox în Px, x Px α O c B urma laterală P’’ perpendi- x [L] c O a A culară pe axa Oz în Pz şi a" P a P b urma verticală P’ înclinată b y faţă de axele Ox şi Oz. y [H] Unghiurile pe care le face a) b) urma P’ cu axa Ox, α şi cu axa Oz, γ, sunt unghiurile Fig.4.21 Reprezentarea planului de capăt : pe care le face planul de a) în spaţiu ; b) în epură capăt [P] cu planul [H], α şi respectiv cu planul [L], γ. z m' Orice element geometric conţinut de planul de capăt [P] a' n' are proiecţia verticală suprapusă peste urma verticală P’ a planub' lui. În figura 4.21 planul [P] conţine triunghiul ABC, cu proiecţia verticală a’b’c’ ≡ P’. Triunghiul, în ansamblu, se proiectează O deformat pe toate planele de proiecţie. x În probleme, planul de capăt se defineşte prin valorile m date pentru distanţele pe axele Ox şi Oz (OPx şi OPz), fiind n paralel cu axa Oy, OPy = ∞. a b y Când planul de capăt este dat în alt mod decât prin urme, poziţia lui poate fi imediat dedusă dacă se studiază proiecţiile Fig.4.22 Plan de capăt, verticale ale elementelor care definesc planul. Astfel, în figura determinat 4.22 dreptele paralele AB(ab,a’b’) şi MN(mn,m’n’) determină un de două drepte paralele plan proiectant faţă de planul [V], deoarece proiecţiile lor verticale sunt suprapuse. z P P' z Ele determină urma z c' verticală a planului. Pz P' c" P" a' β a" c' C β c) Plan proiectant c" faţă de planul lateral de a' b" b' α a"[L] proiecţie b' A x y1 [V] O c În cazul planului P" c a x O [P]B b" perpendicular pe planul aα P b lateral se întâlnesc două y Py b P P [H] situaţii : y 1 – plan paralel cu y a) b) linia de pământ – este un plan [P] perpendicular pe planul [L] de proiecţie care are urma orizontală P şi Fig.4.23 Reprezentarea planului paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu ; b) în epură

46

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

verticală P’ paralele cu axa Ox şi urma laterală P’’ înclinată faţă de axele Oz cu unghiul β şi faţă de Oy1 cu a' a" unghiul α, unghiuri ce reprezintă unghiurile pe care le face c" c' planul [P] cu planul [V], β, respectiv cu planul [H], α. b" y1 (fig.4.23). b' Toate elementele geometrice ce aparţin unui plan x O a c paralel cu linia de pământ se proiectează pe planul lateral P" suprapuse pe urma laterală P’’ a planului. Triunghiul ABC b aparţine planului [P] şi are proiecţia orizontală abc şi y verticală a’b’c’ deformate, iar proiecţia laterală suprapusă pe urma laterală a planului, a”b”c” ≡ P” (fig.4.23). Fig.4.24 Plan paralel cu linia Când planul este dat prin trei puncte necoliniare ca de pământ, determinat în figura 4.24, se poate spune că acesta este un plan paralel de trei puncte necoliniare cu linia de pământ, deoarece proiecţiile laterale ale celor trei puncte sunt în linie dreaptă (coliniare) şi ele determină chiar urma laterală a planului pe care îl definesc (fig.4.24). În probleme, planul paralel cu linia de pământ se defineşte prin valorile date pentru distanţele pe axele Oy şi Oz (OPy şi OPz), fiind paralel cu axa Ox, OPx = ∞.

z

2 – plan axial : tot plan proiectant faţă de planul [L] este şi planul care trece prin axa Ox şi poartă numele de plan axial. Planul axial [P] are z P" urma orizontală P şi verticală z a' a" P’ suprapuse şi identice cu a' [V] c' axa Ox şi urma laterală P” β c" [P] c' b' înclinată faţă de axele Oy şi b" b' P=P' α A C a" Oz şi trece prin origine c" O y1 (fig.4.25). Planul [P] este B P" x b b" x O înclinat faţă de planul [H] cu c c [L] b unghiul α şi faţă de planul P=P' a [H] a [V] cu unghiul β, unghiuri y y care se regăsesc în epură a) b) între urma laterală P” a planului şi axa Oy1, respectiv Fig.4.25 Reprezentarea planului axial [P]: ∠ α = ∠ β, axa Oz. Dacă a) în spaţiu ; b) în epură planul axial este plan bisector. Dacă planul axial este dat în epură prin urma orizontală şi verticală, planul nu este determinat, deoarece prin axa Ox pot trece o infinitate de plane, toate având urmele orizontale şi verticale pe linia de pământ. Pentru a fi determinat unul dintre ele, trebuie să se mai dea, pe lângă cele două urme identice, cel puţin încă un element, cum ar fi un punct din acel plan.
4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie

Planele paralele cu un plan de proiecţie sunt perpendiculare pe celelalte două plane de proiecţie, deci se poate spune că sunt proiectante faţă de acestea (dublu proiectante). Aceste plane au numai două urme şi intersectează o singură axă de proiecţie, axa perpendiculară pe ele.

PLANUL

47

a) Plan de nivel Planul de nivel [N] este un plan paralel cu planul orizontal de proiecţie. Urma orizontală a planului este la infinit, iar urma verticală N’ şi laterală N” sunt paralele cu axa Ox, respectiv Oy (fig.4.26, a). În epură, planul este reprezentat prin urma verticală N’ şi laterală N”, în prelungire, paralele cu Ox, care trec prin punctul de intersecţie cu axa Oz, Nz (fig.4.26, b). Având în vedere că z z planul de nivel este paralel b" a" c" a' c' b' cu planul [H], orice figură N' N" N' a' c' b' Nz Nz b" geometrică se proiectează pe B a" planul orizontal în adevărată A c" N" O mărime, iar pe planul [N] C [V] x y1 b O vertical şi lateral, suprapusă [L] b x peste urma verticală, a a respectiv laterală a planului. c [H] c Triunghiul ABC, conţinut în y y planul [N] este proiectat în a) b) adevărată mărime în proiecţia orizontală abc ≡ Fig.4.26 Reprezentarea planului de nivel [N]: ABC şi are proiecţia a) în spaţiu ; b) în epură verticală a’c’b’ ≡ N’ şi proiecţia laterală b”a”c” ≡ N”. Un plan de nivel este determinat dacă se cunoaşte cota z a oricărui punct din acest plan, fiind astfel definit : ONx = ∞, ONy = ∞, ONz = z . b) Plan de front z F" Planul de front z b' b" [F] este paralel cu [V] b' c' c' c" planul vertical de B b" proiecţie (fig.4.27, a). [L] a' a" a' Urma orizontală F a C c" x F" O Fy1 y1 O planului este paralelă cu a" x A linia de pământ, urma [F] Fy Fy verticală F’ este la a b F c [H] a F b c infinit, iar urma laterală y y F’’ este paralelă cu axa a) b) Oz. Planul de front taie numai axa Oy, în Fig.4.27 Reprezentarea planului front [F] : punctul Fy. În epură, a) în spaţiu ; b) în epură urmele planului trec prin Fy şi respectiv Fy1. Orice figură geometrică conţinută într-un plan de front se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical, iar pe planul orizontal şi lateral respectivele urme ale planului. În figura 4.27, b, triunghiul ABC are proiecţia verticală în mărime reală, a’b’c’ ≡ ABC şi proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse pe urmele planului : abc ≡ F, a”b”c” ≡ F”. Planul de front este definit când se cunoaşte depărtarea y a oricărui punct ce aparţine planului, fiind definit astfel : OFx = ∞, OFy = y, OFz = ∞. c) Plan de profil Planul de profil [P] este paralel cu planul lateral de proiecţie (fig.4.28).

48

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Acest plan taie numai linia de pământ, în Px, punct prin care trece şi are urma orizontală, P şi verticală P’, perpendiculare pe axa Ox şi în prelungire. Urma laterală a planului de profil este la infinit. Pentru construcţia z z P' a" unei figuri geometrice ce a' P' [V] aparţine unui plan de profil b" b' a" a' A se lucrează şi pe planul b' [P] lateral, deoarece în această c' c" [L] O B c' figura apare b" x Px y1 proiecţie O a Px nedeformată. În figura 4.28 x c" a C c triunghiul din planul de c b b profil [P] se proiectează pe [H] P y planul orizontal şi vertical y P de proiecţie suprapus peste a) b) urmele planului : abc ≡ P şi a’b’c’ ≡ P’, iar pe planul Fig.4.28 Reprezentarea planului de profil [P] : lateral se proiectează în a) în spaţiu ; b) în epură adevărată mărime, a”b”c” ≡ ABC, fiind paralel cu acest plan. Un plan de profil este determinat când se cunoaşte abscisa x a unui punct al planului, fiind dat în probleme, astfel : OPx = x, OPy = ∞, OPz = ∞.
4.5 Probleme rezolvate

1. Să se determine urmele planului [P], definit de trei puncte necoliniare : A(13,4,22), B(22,8,12), C(37,4,8). Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele A(a,a’), B(b,b’) şi C(c,c’). Rezolvarea cerinţei problemei se poate face aplicând cele două moduri de determinare a urmelor unui plan, prezentate în aliniatul 4.2, după cum urmează : a) folosind două drepte paralele : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta D1(d1,d1’), iar prin punctul C se duce dreapta D2(d2,d2’) paralelă cu dreapta D1, d2 || d1,
v'1 P' v'2 c' Px x h'2 d2 h2 d'2 h'1 c h1 P a) y Py b) b' d'1 v1 v2 d1 b a O Px x h'2 h2 a' c' h'1 c δ1 h1 a b P y Py z Pz P' δ'2 b' δ'1 v1 δ2 O v'1 a' z Pz

Fig.4.29 Rezolvarea problemei 1

C(50.v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale lor. de unde se trasează o perpendiculară pe Ox. b). Să se determine urmele unui plan paralel cu Q' 0 d' c' axa Ox care face 45 cu planul orizontal şi conţine c"=d" punctul C(15. x y1 O Rezolvare : Urma laterală P” a planului paralel cu axa d Ox se trasează prin proiecţia laterală c”. ştiind : A(25. δ2 ∩ δ1 = a.yA. Pentru drepte se determină urmele orizontale H1(h1.4. în Px v3 v1 O prelungire (fig.δ2’) concurentă cu dreapta Δ1 în punctul A. definit a' d' de punctul A(35. fixând tăieturile cu axele de coordonate. h1’). Se determină urmele orizontale H1(h1.10. OPy = 23 şi OPz = 31. Să se determine d1 b h2 proiecţiile triunghiului ABC(abc. b' Planul de profil [Q] nu are urmă laterală.d”) şi un plan de profil [Q]. h1’).40).d’. v1’ ∪ v2’ = P’ (fig. indiferent în ce ordine : h1 ∪ h2 = P. Să se determine urmele planului [P].δ1’). a : P = d ∪ a. determină un plan proiectant vertical. Py Rezolvare : Punctul A(a.31 Rezolvarea problemei 3 punctului Py1 pe axa Oy.29.20). d şi de proiecţia orizontală a a punctului. Dreapta Δ2 fiind dreaptă frontală nu are urmă verticală. Urma orizontală P şi y verticală P’ se trasează paralele cu axa Ox. H2(h2.20. la Fig. iar proiecţiile orizontală d şi verticală d’ P' paralele cu axa Ox. prin proiecţiile orizontală c şi d2 ' d3' v3' c' verticală c’. h1 ∪ h2 = P. Fronto-orizontala D(d.20).5). care este o verticală.8. V2(v2. Urma P intersectează axa Ox în Fig. Aceasta intersectează axele de Py Q P coordonate în punctele Pz şi Py1. prin punctele Pz şi Py.35. ale cărui P vârfuri aparţin planului [P].4. Trasarea urmelor planului începe cu urma orizontală.30).zB) şi C(10. înclinată la 450 c faţă de axa Oy1. Prin punctul C să se traseze o 450 Py1 fronto-orizontală D(d.a’) şi dreapta D(d. Fie planul oarecare [P]. h2’) şi urma verticală V1(v1. b) folosind două drepte concurente : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta ∆1(δ1.d’.35. un punct identic cu urma laterală Pz c” = d”.PLANUL 49 d2’ || d1’.v1’). H2(h2. z c' 2. definit prin urme : d2 OPx = 40.d’) : P' b' B(50. iar urmele orizontală Q şi verticală Q’ sunt suprapuse peste v1' a' d1' linia de ordine a punctului C. unde Py este corespondentul Fig.d’).32 Rezolvarea problemei 4 . Py şi Pz.4. iar prin punctul C se duce dreapta Δ2(δ2. Px. Py B(5. Urma x Px O orizontală P a acestui plan este determinată de proiecţia P orizontală a dreptei. x h2' c a d3 4. h2’) şi urmele verticale V1(v1.4. care la intersecţia cu axa Ox determină punctul Px.30) şi de verticala D(d. pe care îl conţine.v1’) .31).4. P" 3. z P P' z ce reprezintă urma verticală P’ a planului (fig. având în vedere că un punct y d=b=c sau o dreaptă conţinută într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal suprapusă pe urma orizontală a planului.a’b’c’). Urma verticală P’ este dată de urma verticală V1 şi de punctul Px : v1’ ∪ Px = P’ (fig.4. y Rezolvare : Se reprezintă urmele planului oarecare.yc. ale punctului C. a).29.d”) se trasează astfel : z proiecţia laterală d”.30 Rezolvarea problemei 2 punctul Px.10). δ2’ ∩ δ1’ = a’.4.

m’).m. şi se intersectează cu proiecţiile dreptei frontale rezultând proiecţiile m şi m’.4. Pentru ca punctul G c să aparţină planului determinat de punctele A. Pz 6. în sens pozitiv.4. C(30. m' a' 5. D(d. Proiecţia verticală d’ se trasează prin proiecţia h’.m’) situat pe dreapta D. cunoscând : A(5. Cunoscând că proiecţia orizontală d a l.30).h’) situată pe urmele planului. Să se găsească grafic.20). astfel c' încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă. Pentru determinarea proiecţiilor orizontală şi verticală ale triunghiului ABC trebuie determinate depărtările yA. astfel încât aceste drepte să aparţină planului [P] (să aibă urmele situate pe urmele de acelaşi fel ale planului). b’ şi implicit proiecţiile triunghiului (fig. faţă zG 10 . care sunt situate la 10mm de planul vertical m' [V]. respectiv să aibă urma orizontală H(h. c’ şi frontala D2(d2. D1(d1. se trasează o linie de ordine la 10mm de originea O.a’c’) şi proiecţia orizontală bg a diagonalei BG. c. P' d' OPz = 25. ca distanţa de la axa Ox la g’ : z zG = 9mm (fig.p.25. respectiv cota zB.4. h' x Rezolvare : Se reprezintă urmele planului [P]. Py şi d m Pz.5. Px.d’). Unind proiecţiile b’ cu m’ şi prelungind până la intersecţia cu Fig.-9.b’) în epură. deci d ∩ P = h. Se unesc două câte două. Pentru aflarea Fig. D3(d3. y este o dreaptă frontală D(d. Locul geometric al punctelor Py din planul [P] situate la 10mm de planul vertical [V]. şi m anume pe diagonala BG. Vizualizaţi un punct M(m. determinând b' z proiecţiile a.d2’) prin proiecţia b.34 Rezolvarea problemei 6 proiecţiilor ei. Să se determine urmele planului [P].d3’). g a y Acestea se intersectează în punctul M(m. Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P]. la distanţele date. yC.33 Rezolvarea problemei 5 linia de ordine a punctului G se obţine proiecţia g’ şi cota acestui punct. B(15.m’).0.12).20. se măsoară pe axa Oy 10mm şi se trasează o paralelă la axa Ox. fixând P punctele de intersecţie cu axele de coordonate.d’).34).50 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ distanţele date. Se trasează diagonala AC(ac.5.a’) şi B(b.d1’). OPy = 20. fiecare pe proiecţia de acelaşi fel a dreptei (fig.32).37). care reprezintă proiecţia orizontală d. Se trasează linii de ordine prin proiecţiile vârfurilor triunghiului cunoscute şi se respectă condiţia de apartenenţă a punctului la plan. Frontala D trebuie să fie situată în planul [P]. astfel : P h = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz. 7. cota punctului G.4.15) G(25. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H]. astfel : P = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz. Pentru vizualizarea punctului M(m. B şi C se impune ca acesta să fie situat pe o dreaptă din plan.h’) şi verticală V(v.zG). g' Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele şi se x b O trasează laturile posibile ale plăcii. prin proiecţiile a’. Se unesc două câte două. definit prin urme : OPx = 35.c. paralelă cu urma verticală P’ a planului. B(20. situat la 10mm de planul lateral [L]. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? Rezolvare : Se reprezintă punctele A(a.4.d’) : A(12.v’) ale dreptei. se determină proiecţiile dreptei D(d. 10 O Px care să fie situat la 10mm de planul lateral [L].m. În acest scop se trasează orizontalele. unind proiecţiile punctelor de acelaşi fel şi se determină urmele orizontală H(h.33).

d) A(50.c.30. D şi proiecţia ei pe planul [H].0).70). concurente în d2 n punctul B.c.c. până z h d'1 devine perpendiculară pe hv.p.8.-12. b d.60). d’ ≡ N’.4. Să se determine urmele planului [P].70). 4.m.20).4.5.12). urma P a planului astfel încât.40.30.m. Rezolvare : Urmele verticală N’ şi laterală N” se trasează prin proiecţiile a’ şi a”. Rezultă Nz a" Conform teoremei unghiului drept proiecţia d se trasează perpendiculară pe proiecţia g.a’.36 Rezolvarea problemei 8 prin proiecţia a’. B(70. C(20. C(70.d’).37 Rezolvarea problemei 9 orizontală D(d.13.m. P ⊥ d. Se alege ca 300 O l.5.10. care definesc planul [P]. P' b' Unghiul α pe care îl face planul [P] cu a planul orizontal [H] se regăseşte între l. C(20. trasată prin punctul A.m. Proiecţia d a orizontalei face 300 cu axa Ox şi trece prin proiecţia a.90).d”). proiecţia m. B(60.35 Rezolvarea problemei 7 pantă a planului faţă de planul orizontal. care face 300 cu planul vertical . y 9.22).40).4. Fie planul oarecare [P]. definit de trei Py a' y c' puncte necoliniare : A(13.40).10. rezultând la intersecţia cu y1 d proiecţia g.52). e) A(45.37).18) şi să se traseze prin A(a. P’ = Px ∪ v’ (fig. B(10. Să se determine planul de nivel ce conţine punctul A(20. paralele cu axa Ox.d2’). Fig.15.4.15. a g d faţă de planul orizontal este perpendiculară pe toate orizontalele planului [P]. L. d” ≡ N”. Urma verticală P’ a planului trece prin Px şi prin v’.10.PLANUL 51 de planul orizontal trebuie să fie perpendiculară a' z pe urma orizontală P a planului care o conţine. Px O h' v faţă de planul [H]. a d’ = b’ ∪ n’(fig.35).g’).d1’) şi D2(d2. pentru fiecare din cazurile următoare : a) A(50.5). în jurul lui v. B(70.20).60). D(d. Proiecţia verticală g’ se duce paralelă la axa Ox.4.8. C(100. . concurente în h. La intersecţia cu proiecţia d2’ se z determină proiecţia m’ şi coborând linie de ordine până a' N'=d' N"=d" g = a ∪ m. B(35. deci şi pe y orizontala G(g. Punctul v0’ se obţine rotind cota vv’.50. punctul n. La intersecţia cu axa Ox se găseşte punctul v' Px. c) A(100.20). m' d n' g' 8.5). În epură unghiul α se măsoară x 0 α=550 P v0' în triunghiul hvv0’ : ∠α = ∠ vhv0' = 55 . B(22.70. se Pz d' duce prin urma h. pe proiecţia d2.m.p.15).0. definit de trei puncte necoliniare.p. C(50.6 Probleme propuse 1. Să se traseze o linie de cea mai mare d'2 Fig. b) A(23. faţă de planul orizontal să se construiască x prin punctul B al planului [P]. b' C(37.70. Proiecţiile d’ şi d” sunt suprapuse peste urmele planului. d1 c Rezolvare : Din cele trei puncte se construiesc m b două drepte D1(d1.4.d’.36). d' O x fără a construi urmele planului.m.a”) o Fig. şi respectiv n’ pe g’ : d = b ∪ n.

Fie planul oarecare [P].25) şi C (50. situată la cota egală cu 15mm. yA.10.d’) : A(15.30). care sunt situate la 30mm de planul vertical [V].d’) : B(50. 7.20). Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P]. pentru fiecare din cazurile următoare : a) D(d. C(50.40. B(70. definit prin urme : OPx = 100.d’) : A(95. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical [V].d’) şi faţă de planul vertical. B(70. Să se găsească grafic cota sau depărtarea punctelor de mai jos. B(50.10.10) G(20. C(70.30.10.20). d) A(70. C(20.5).d’) : A(130. B(110. definit prin urme : OPx = 105. conţinută în plan.20).30. C(100.25.d1’) : A(70.20.20.20).40). exterior ei. OPz = 75.80). D(d.20) şi D2(d2. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H].yG.5).zG).δ”) şi un plan de profil [R]. Să se determine urmele planului. B(30.15.20.20).10. B(30. B(5.30). Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P]. Să se determine proiecţiile triunghiului ABC(abc. C(60. D(d.50). Să se determine urmele planului [P]. B(20.60. fără a construi urmele planului. definit de punctul A(25. Să se determine urmele planului [P].10. C(40. Să se traseze prin punctul A o orizontală a planului [P].10) şi C (70. 8.80) şi C (40. Să se traseze prin punctul A o frontală a planului [P].70. zC) G(30.40.40).20). Fie planul oarecare [P].30.yG. 3.70.10. c) A(15.30).50. Se poate trasa prin punctul A şi o orizontală a planului [P] ? 5.50. e) A(120.30).0.10. C(90.30).35). Prin punctul A să se traseze o fronto-orizontală Δ(δ.5.25).m’) care să fie situat la 25mm de planul lateral [L].30). B(60.80).15.d’) : B(40. zC).20).60) G(30. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? 13.15) şi de dreapta de capăt D(d. 10.60). b) D(d. 15.δ’).5.70. definit de trei puncte necoliniare : A(120. .60.60).10) G(30. care sunt situate la 35mm de planul vertical [H].m’) care să fie situat la 30mm de planul lateral [L].10. definit de punctul A(80.10. B(70. Vizualizaţi un punct M(m. e) D(d. Să se determine urmele planului [P]. Să se traseze câte o linie de cea mai mare pantă a planului faţă de planul orizontal.20). Fie planul [P] definit prin două drepte orizontale paralele D1(d1.30. Py = 60.10). d) D(d.40.d’) : A(35.30.30.50). Să se determine urmele planului [P].30.60). definit prin urme : OPx = 105.50. b) A(10. Δ(δ. B(90.10.10) şi C (30. astfel încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă : a) A(45.60.90.10.30.40). 9. B(15. Să se determine urmele planului [P]. 12. B(110.a’b’c’).20).d’) : A(80.d’) : A(80. ştiind : A(60.) şi C(40. Să se determine urmele unui plan paralel cu axa Ox care face 600 cu planul orizontal şi conţine punctul A(35.40).70. yB. respectiv [H] . B(70.40).20. Ce valoare are unghiul β pe care îl face planul [P] cu planul vertical [V] ? 14. C(30.70. D(d.50). Py = 60.yA. OPy = 50 şi OPz = 70.50. 11.20.10) şi C (45.d2’) : C(40.d’) : A(60.δ’. determinat de dreapta D (definită de punctele A şi B) şi de punctul C.52 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2.10).10). Se poate trasa prin punctul A şi o dreaptă de profil a planului [P] ? 6.0) G(70. Să se determine urmele unui plan axial care face 300 cu planul orizontal şi să se traseze o fronto-orizontală.5.10. c) D(d.40). Vizualizaţi un punct M(m. Să se determine planele de nivel şi de front ce conţin punctul A(50.30). 4. B(70.40) şi să se traseze prin A o orizontală şi o frontală care fac 600 cu planul [V].70.30) şi de verticala D(d.40).30. ale cărui vârfuri aparţin planului [P].35.40). OPz = 75.10.

POZIŢII RELATIVE 53 5. P’ || Q’.5. POZIŢIILE RELATIVE ALE ELEMENTELOR GEOMETRICE 5. Pentru a verifica dacă sunt sau nu paralele.d’. rezultă că două plane oarecare [P] şi [Q] sunt paralele dacă au urmele de acelaşi fel paralele între ele (fig. excepţie fac planele paralele cu axa Ox. planele [P] şi P' Q' [P] d' d" [Q] nu sunt paralele pentru P" Q" [L] că urmele lor laterale P” şi O D d" Q” se intersectează şi nu [V] x y1 O d sunt paralele.1 Plane paralele Pornind de la teorema conform căreia două plane paralele sunt intersectate de un al treilea plan după drepte paralele (al treilea plan fiind unul din planele de proiecţie). respectiv EFG. D4 ∈ [EFD] în fiecare plan şi . Cele două x Py [Q] Q" P P plane se intersectează după Q Qy Q fronto-orizontala D(d. dacă unul dintre plane are concurente: două drepte paralele cu două a) în spaţiu. 5. x P Qy Q Teorema de mai sus Py P poate fi verificată pentru [H] toate planele.d’’) [H] y Când planele nu sunt y date prin urme.5. P || Q. Qz P" Q' În figura 5. [P] ∩ [Q] = D. P’’ ∩ Q’’ = d’’ În figura 5. D2 ∈ [EFG] şi câte o frontală D3 ∈ [ABC]. planele sunt paralele [Q] x [P] y1 O Q" Q în spaţiu. b) în epură. la care Fig. b) în epură. se duce câte o orizontală D1 ∈ [ABC]. drepte din celălalt plan. 5. referitor la y y urmele orizontale şi verticaa) b) le.2 Reprezentarea planelor paralele cu axa Ox. z P z z Reciproca acestei teoreme este valabilă.1). [Q] = [EFG]. revine la a verifica Fig.3 planele [P] şi [Q] sunt determinate prin triunghiurile ABC.1.1 Reprezentarea planelor paralele: trebuie verificate şi urmele a) în spaţiu.2. având în vedere că pentru toate aceste plane P' z P urmele orizontale şi verticaz z le sunt paralele cu axa Ox.1 Poziţiile relative a două plane Două plane pot fi paralele sau concurente în spaţiu. P⎥⎥ Q. [P] = [ABC]. [P] || [Q]. P’ || Q’. P” || Q” laterale. D ⊥ [L] . a verifica a) b) dacă două plane sunt sau nu paralele. adică [V] Qz P' P' P" dacă urmele de acelaşi fel a Q' Q' P" două plane sunt paralele în [L] Px Qx O Q" epură.

se construieşte prin punctul M o orizontală D(d.5. prin care se duce urma orizontală Q a planului [Q] : Q || P (fig. b) în epură.5. a. d = h ∪ v. v’. Dacă planele sunt date prin urme.d’).3 Triunghiuri paralele [ABC] || [EFG] P' m' Px x z v' O m P Px x v P' m' d' z v' O m d P Px Qx x P y c) v P' Q' m' d' z O m d Q y a) y b) Fig. d3’ || d4’. exterior lui 5.d’). [ABC] || [EFG]. Aceste puncte sunt punctele de intersecţie ale urmelor de acelaşi nume. dreapta de intersecţie trebuie să respecte condiţia de apartenenţă la plan.4. ale cărei urme . P ∩ Q = h. exterior lui şi se cere construirea unui plan [Q] || [P]. b' a' d3 ' x d3 a 3 c 3' c' d1 ' d2' 2' e' e b 1 d1 2 f' d4' 4' g' z 1' f d 4 d2 4 g O y Fig.5. P’ ∩ Q’ = v’. atunci planele sunt paralele.5. pentru ambele plane. a planele [Q] şi [P] se intersectează după dreapta D(d. printr-un punct M.4 Construirea unui plan [Q] paralel cu un plan [P]. astfel încât : Q’ || P’.54 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dacă proiecţiile orizontale ale orizontalelor şi proiecţiile verticale ale frontalelor sunt paralele d1 || d2. cu proiecţia orizontală d paralelă cu urma orizontală P. d’ = h’ ∪ v’ Două plane concurente se intersectează după o dreaptă. [P] ∩ [Q] = D(d.5 Reprezentarea planelor concurente: a) în spaţiu. Prin v’ se duce urma verticală Q’ a planului [Q]. c).d’). Urma Q’ intersectează axa Ox în Qx.4. Astfel.2 Plane concurente z Q' [V] P' V=v' [P] [Q] P" d' [L] Px v h' D O x Qx d P [H] Q H=h y a) Q' d' v' x Px v Q b) h P' z h' Qx O d P y Fig. Fiind dat un plan prin urme şi un punct exterior lui se poate construi planul ce trece prin acel punct şi este paralel cu planul dat. d || P şi se determină urma verticală a ei. Pentru rezolvare.1. adică să aibă urmele situate pe urmele planelor. se dă planul [P] şi punctul M(m.m’). în figura 5. În figura 5.5.

b) în epură plane. Proiecţiile dreptei de intersecţie se obţin unind proiecţiile urmelor de acelaşi nume : d = h ∪ v.g’) (fig.5. F || [V] : lei f’ trece prin h’ şi este a) în spaţiu . f’ || R’ || T’.h’) la intersecţia urmelor orizontale P şi Q ale planelor. V=v' Px Qx O G adică dreapta va fi o [L] v Px Qx x v Q Q O orizontală G(g.5. y y v’ = P’ ∩ Q’ iar proiecţia a) b) orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urmele Fig.8). b) în epură plane paralele sunt planul orizontal [H] de proiecţie şi . Pz z z Se pune problema P' P" intersecţiei dintre un plan [V] P' oarecare şi un plan de nivel l' N'=g' v' N"=g" [P] P" sau de front. h = R ∩ T.g’) (fig. care are urma O f verticală la infinit (fig.5.5.6 Plane concurente [P] ∩ [Q] = G(g. iar proiecţia verticală a frontaFig. dacă R' urmele verticale ale [V] T' planelor concurente [R] şi f' [R] R' [T] sunt paralele. z z În mod analog.POZIŢII RELATIVE 55 sunt : urma orizontală H(h. l" N' V=v' g' g" Px [L] O G Plecând de la raţiov Px x v [N] O N" g namentul conform căruia l P două plane paralele sunt x g intersectate de un al treilea P [H] Py după două drepte paralele. Cele două plan de nivel [N] : a) în spaţiu . b). V = v’ = P’ ∩ Q’. urma g' orizontală a dreptei de v' Q' [Q] g' [P] P" P' intersecţie se află la infinit. Dacă planele interz z Q' P' sectate [P] şi [Q] au urmele [V] P' orizontale paralele. y y intersecţia dintre un plan a) b) oarecare [P] şi un plan de nivel [N] este o orizontală Fig.g’). dreapta de T' Rx O h' intersecţie va fi o frontală.5.8 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P].f’).7 Plane concurente [R] ∩ [T] = F(f. g || P || Q.6). H = h = P ∩ Q şi urma verticală V(v. x g Urma ei verticală se află la g P intersecţia urmelor verticale P [H] ale celor două plane. G(g. G || [H] : orizontale ale celor două a) în spaţiu . f' F [L] Rx h' x Tx f [T] F(f.7).5.v’) la intersecţia urmelor verticale ale planelor.5. b) în epură paralelă cu urmele verticale ale planelor. x Tx R" h H=h T R Urma orizontală a frontalei R [H] T se găseşte la intersecţia y y urmelor orizontale a celor a) b) două plane.5. d’ = h’ ∪ v’ (fig.f’).

v’ = N’ ∩ P’ şi este suprapusă peste urma verticală a planului [N]. i’∈ d’.2. În epură.5. În figura 5. P" [P] Px d' O h' Proiecţia orizontală a [L] Px x h" h' O frontalei d trece prin urma P D l F=d x d" orizontală h. [P] şi [Q]. care determină drepta de intersecţie. i' d' Pentru determinarea unui punct comun celor Rx=h1'=h2' v1 O două plane paralele cu axa Ox.g1’) şi G2(g2. În cazul în care urmele planelor concurente nu se întâlnesc în cadrul epurei. după care planul de nivel intersectează fiecare din planele date şi punctul lor comun de intersecţie I(i.10 Intersecţia a două plane d1 ∩ d2 = i. planului [P]. punctul I(i.g2’).g1’). d ⎜⎜Ox. trebuie să se găsească cel puţin un punct z al dreptei.d’) (fig. iar proiecţia a) b) verticală trece prin h’ şi este paralelă cu urma verticală a Fig. [Q] ∩ [R] = D2(d2. v2' Q' Qz d” = P” ∩ Q”. având în vedere că urmele orizontale şi verticale a celor două plane se intersectează la infinit (fig. Similar pentru Pz z intersecţia dintre un plan z F"=d" oarecare [P] şi un plan de [V] P' P' P" front [F] se obţine o l' l" [F] d' F" frontală D(d. rezultând ca y punct comun al celor trei plane. este o dreaptă D(d. b). [P] şi [Q]. a). sau urma laterală care este identică cu R'=d1'=d2' v1 ' P' Pz proiecţia laterală d’’ a fronto-orizontalei şi se află la intersecţia urmelor laterale a celor două plane. F ≡ d. proiecţia verticală a orizontalei de intersecţie g’ trece prin urma verticală v’.5.d’) paralele cu linia de pământ se trasează prin punctul I(i. Pentru trasarea ei în epură (fig.9). care nu are nici urmă orizontală. P Py În figura 5.5. Fig. b) în epură Intersecţia a două plane paralele cu axa Ox. este o fronto-orizontală.i’) : R [P] ∩ [R] = D1(d1. N’ ≡ g’ iar proiecţia orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urma orizontală a planului [P].5.11 sunt reprezentate două plane. h = P ∩ F şi d h F este suprapusă peste urma H=h [H] P Py orizontală a planului de y y front. se poate folosi un plan d1 d i h1 auxiliar – plan proiectant sau plan oarecare.i’) : i∈ d.d1’). iar planul care le intersectează este planul [P].8.8. a).i’) : [N] ∩ [P] = G1(g1.5. plan de front [F] : a) în spaţiu .56 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ planul [N].5. dreapta de intersecţie se determină cu ajutorul unor plane auxiliare. la intersecţia cărora se află un punct comun celor trei plane. de nivel sau de front.9 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P]. Acestea intersectează fiecare din planele date după câte o orizontală sau o frontală.10 planele [P] şi [Q] se h2 d2 Q Qy intersectează cu planul de capăt [R]. . d’ || P’. Rezultă dreapta P – urma orizontală a planului [P] (orizontală de cotă zero) şi dreapta de intersecţie căutată G(g. Cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] s-au determinat orizontalele G1(g1. când nu se poate v2 x lucra cu planul lateral.d’). b).d2’). nici urmă verticală. g || P (fig. Fronto-orizontala de intersecţie D(d.g’) orizontală de cotă egală cu cota planului de nivel (fig.5. O astfel de dreaptă.2. ale căror urme orizontale şi verticale nu se intersectează în cadrul epurei. d’ ⎜⎜Ox.

2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan Dreapta şi planul pot avea în spaţiu următoarele poziţii relative : a) . b) în epură paralelă cu dreapta D(d. este paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei date .d1’).d1’) şi Px h1' v1 h2' v2 O x D2(d2. exterior planului.12 Dreaptă paralelă cu planul. În primul rând. problema are o infinitate de soluţii. b).d2’) : [F] ∩ [P] = D1(d1. Q j F=d1=d2 Punctele I(i.i’) şi J(j. d1’ || d’ (fig.g2’). g1 ∩ g2 = i.j’) determină dreapta de h2 h1 intersecţie D(d. i' Un alt punct J(j.j’) al dreptei de Q' d2' intersecţie s-a determinat cu ajutorul planuP' d ' d' 1 lui auxiliar de front [F]. Qx g2 g1 d P [F] ∩ [Q] = D2(d2. În x P P d d1 h1 y epură. d1 = h1 ∪ v1. se trasează proiecţia ei verticală . b) Dreapta paralelă cu planul O dreaptă este z v' paralelă cu un plan z dacă este paralelă cu o d1' [V] V=v' d1' dreaptă conţinută în v1' Pz Pz d' acel plan.d’) dată. Dacă proiecţia orizontală a dreptei D1(d1.5. b) .1.d’) || [P] : arătând că aceasta este a) în spaţiu . se foloseşte un singur Fig.12 sunt reprezentate.d’) : d = i ∪ j. D [L] atât în spaţiu (a) cât şi D1 [P] d1 h1' h1' h' h'Px în epură (b).d1’) paralele cu un plan [P] printr-un punct A(a.6) . i y Dacă în cadrul epurei se întâlnesc numai urmele orizontale sau verticale ale planelor concurente. în planul [P] şi Fig.11 Intersecţia planelor ale căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei plan auxiliar. Punctul z I(i. . În figura d' P' v1' P' 5. planul [P] O P" v v1 O v1 x Px şi o dreaptă D(d.d2’).POZIŢII RELATIVE 57 [N] ∩ [Q] = G2(g2. deci şi dreapta dată este paralelă cu planul : D || [P].d’) dintre planele [P] şi [Q]. h1 ∈ P şi v1 ∈ Ox.5. verificarea h1 H=h [H] d paralelis-mului dintre h P Py y cele două elemente. Dacă se pune problema construirii unei drepte D1(d1. d’ = i’ ∪ j’.d’). c) . Se determină apoi proiecţiile verticale ale urmelor h1’ ∈ Ox şi v1’ ∈ P’ şi corespondentele acestora în planul orizontal.d1’).i’) este un punct al dreptei de intersecţie j' N'=g1'=g2' v1' v2 ' D(d.dreapta paralelă cu planul .5.a’). 5. figura 4. d1 || d.dreapta conţinută în plan (caz tratat în paragraful 4. care intersectează planele după frontalele D1(d1. se y a) b) face trasând o dreaptă D1. rezultă că cele două drepte sunt paralele. D(d. d1’ ∩ d2’ = j’.12.dreapta concurentă cu planul.

h Q Se determină dreapta de intersecţie dintre cele două m d1 y plane. d1' O dreaptă este paralelă cu două plane dacă d' este paralelă cu dreapta lor de intersecţie (singura v h' dreaptă comună ambelor plane). există o infinitate de soluţii. de regulă un plan proiectant. planul căutat trebuie să conţină o dreaptă D(d. În epura din figura 5. P’ = Px ∪ v’ .d’) se duce un plan auxiliar proiectant. În acest caz.m’). d1’) astfel construită este Fig. Dreapta D1(d1. Px şi z v' Qx.d1’) paralelă cu aceasta. [P] şi [Q].13 Construirea unei drepte paralelă cu un plan : D1 || [P] Fig. [Q]. b). m' P' Q’ = Qx ∪ v’. În figura 5.58 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru rezolvare.b’).5.5. care aparţine ambelor plane.17. d1 || d şi prin m’.a’) se duce dreapta D1(d1. D1 || [R] cu dreapta D.14 Construirea unui plan paralel cu o dreaptă.13). [Q]: Q = Qx ∪ h.14 s-au construit două astfel de plane.5.15 Dreaptă paralelă cu două paralelă cu cele două plane. care trece prin punctul dat şi este paralelă cu dreapta dată. care să fie paralelă cu planele [Q] şi [R]. c) Dreapta concurentă cu planul Determinarea punctului de intersecţie dintre o dreaptă şi un plan este mult utilizată pentru rezolvarea unor probleme de secţiuni plane în corpuri geometrice.15 se x d Px O cere să se traseze o dreaptă D1 printr-un punct P M(m. de intersecţii de corpuri geometrice şi altele.d’). cuprinsă în plan şi prin punctul A(a. plan determinat de dreaptă. .5. Pentru a determina punctul de intersecţie dintre o dreaptă oarecare şi un plan oarecare (fig. astfel: d1 || d şi d1’ || d’ (fig. [P]: P = Px ∪ h. astfel : prin m.d1’) este paralelă cu planul [P]. arbitrar şi unind aceste puncte cu urmele dreptei Q' D. paralel cu o dreaptă D. Deoarece o dreaptă nu determină complet un plan.5.d’) = [Q] ∩ [R] şi prin punctul M se duce dreapta cerută.a’) şi B(b. pentru că este paralelă plane : D1 || [Q].5. [P] || D sau [Q] || D Problema se poate pune şi invers. Planul ale cărui urme trec prin urmele dreptei D (adică planul conţine dreapta) este planul cerut.d’) sunt prezentate în figura 5. d1’ || d. adică să se construiască un plan [P] printr-un punct dat C(c.17 : 1) prin dreapta D(d.d’). dată de punctele A(a. deoarece este paralelă cu o dreaptă cuprinsă în plan. se trasează o dreaptă D(d. alegând punctele de intersecţie cu axa Ox. a' z z v' v' d' P' P' a' d1' Q' c' b' d1' d1 d' h' x v v h' c Px Qx O x Px O d Q h h a d P a d P 1 y b y Fig.16) se utilizează un plan auxiliar. D(d. convenabil ales (de capăt în acest caz) (fig. Dreapta D1(d1. Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d.c’).

D ∩ D1 = I(i.17.plan oarecare (utilizând plan de capăt) : a) în spaţiu .5.5.plan oarecare ză un plan este într-o (utilizând plan proiectant vertical) : a) în spaţiu . i' Px Qx I [Q] x 3) se determină v P" O x Px O punctul de intersecţie dintre i d [H]d1 [P] d dreapta dată şi dreapta găsită d1 Py H=h Q h P P anterior. punctul de [H] [Q] i [P] i Py intersecţie se determină.5.5.5. d). Q' Pz [V] V=v' rezolvată cu ajutorul v' Pz D1 d' unui plan auxiliar P' d' d1' vertical.17 Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d. În figura 5. c). în proiecţia de Py Q=d=d1 pe planul vertical de y Q=d=d1 y proiecţie. punctul lor de intersecţie se găseşte. H=h P h P mai întâi. alegerea planului auxiliar ca plan de capăt sau plan vertical este la fel de convenabilă. pe planul de Fig. În acest caz d1' i' [L] planul auxiliar fiind i' P' D Px O h' I x proiectant faţă de planul O P" x Qx Px Qx=v orizontal.i’). adică pe planul orizontal : d ∩ d1 = i (fig.16 Reprezentarea intersecţiei dreaptă . v' Q'=d'=d1' d1 = h ∪ v. rezultă că I este punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul [P].18 Reprezentarea intersecţiei dreaptă . mai întâi.POZIŢII RELATIVE 59 2) se intersectează z z planul proiectant [Q] cu Pz Q'=d'=d1' P [V] V=v' planul oarecare [P]. în spaţiu şi în epură. z Q' z intersecţia de mai sus. d’ ∩ d1’ = i’. z D1 rezultând dreapta D1(d1.17. b) în epură . Q Py Cele două drepte fiind în y y a) b) planul ajutător [Q]. d1’ = h’ ∪ v’ P' D Qx=h' P' i' [L] (fig. Deoarece punctul I aparţine dreptei D1 şi aceasta este conţinută în planul [P].18 este reprezentată. b) în epură proiecţie faţă de care planul ajutător nu este proiectant.d’) Dacă dreapta care intersectează un plan este oarecare. a) b) Atunci când dreapta care intersecteaFig. d' P' x Px O Px h x z P' Qx P b) d Q a) y y O x Px Q'=d' z Q'=d'=d1' P' v P d c) d1 h v' Qx=h' x O Px Q y z Q'=d'=d1' P' v P d d) i d1 h v' i' Qx=h' O Q y z P d Fig.d1’).

Astfel. d'=Q' 5' d' 2' b' z R' b' z . b) în epură de proiecţie. i” = P” ∩ d”. Aceasta se poate observa în rezolvarea intersecţiei dintre un plan paralel cu linia de pământ [P] şi o dreaptă de profil D(d. Planul y y [F] intersectează planul a) b) dat după o frontală D1(d1.d’) intersectează placa Q b y R=d b y [ABC]. ambele [L] i" I x y1 având poziţii particulare [V] O O faţă de planele de x P" [P] i proiecţie. i" i' d' D Intersecţia dintre o d" P" i' dreaptă şi un plan. pentru a d1' P" P' [F] D rezolva intersecţia dintre o i' i" [L] Px O h' dreaptă verticală D(d.20 Reprezentarea intersecţiei dintre o dreaptă de profil direct pe unul din planele şi un plan paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu. Q' z P z Intersecţia dintre o dreaptă oarecare şi o figură geometrică Determinarea punctului de concurenţă dintre o dreaptă şi 3' un plan dat prin coordonatele 1'=3' i' i'4'=5' 2' vârfurilor unei figuri geometrice a' a' 1' 4' c' c' O O se face ca şi în cazul prezentat la planul dat prin urme. pe planul lateral de proiecţie. se duce un plan de capăt a) b) [Q] prin dreaptă şi se determină dreapta (12. punctul y y de intersecţie rezultând a) b) Fig. intersecţie vizibilă în proiecţia pe z P P' z z planul vertical de d" Pz P' d' proiecţie. dus prin Py Py P P [H] dreaptă (fig. d1’ ∩ d’ = i’. care intersecFig. a’c’ ∩ Q’ = 2’. poate fi i d Py d rezolvată şi fără ajutorul Py P P [H] planului auxiliar.19 Reprezentarea intersecţiei dintre verticala D(d. mai întâi.20. b) în epură punctul I(i.19).5.i’).d1’). Punctul de intersecţie I(i. x c a a x c 3 i2 1=3 i 4 În figura 5. a pentru d găsirea punctului în care dreapta 1 5 2 4=5 D(d.5. figura 5. planul auxiliar poate fi ales şi în z d' F"=d"=d1" altă poziţie decât de plan Pz F"=d"=d1" [V] d' proiectant.1’2’) după care Fig.5. I O P" h x d=i planul auxiliar ales este un d=i F=d1 F=d1 [P] plan de front [F]. ca intersecţia dintre urma laterală P” a planului şi proiecţia laterală d” a dreptei de profil.21 Intersecţia dintre o dreaptă oarecare D(d.d’).5.60 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ poziţie particulară.21.d’) şi acesta intersectează placa : o placă plană opacă [ABC] b’c’ ∩ Q’ = 1’.d’) i' D1 P' x y1 şi un plan oarecare [P].d’) şi tează verticala dată în un plan oarecare [P] : a) în spaţiu .i’) se găseşte.

Q1x Q2x O Prin latura KM se duce x a 2 Q1 m Q2 planul de capăt [Q1].d’). se pune problema determinării dreptei de intersecţie dintre două plăci plane. se 3' propune aflarea punctelor în care 2' a' laturile KM şi MN ale plăcii m' [KMN] intersectează placa [ABC]. dreptea d este vizibilă de la latura ac până în i şi invizibilă din i până la latura bc. Pentru determinarea c' 6' i' dreptei lor de intersecţie. Pentru aceasta se vor afla două puncte de intersecţie dintre laturile unei z b' plăci cu cealaltă placă.POZIŢII RELATIVE 61 Această dreaptă se intersectează cu dreapta dată D(d.3’4’). iar aceasta este . care Fig. obţinându-se aceleaşi rezultate (fig. În figura 5. în proiecţia pe planul orizontal.i’).5. Pentru determinarea unui al doilea punct al dreptei de y b intersecţie. proiecţia verticală a dreptei d’ intersectează latura b’c’ a plăcii şi se stabileşte care dintre ele are depărtarea mai mare. Aceeaşi problemă se poate rezolva utilizând ca plan ajutător un plan proiectant vertical [Q].22 Intersecţia a două plăci plane opace.1’2’) şi ea la rândul ei 6=7 latura KM în punctul I(i. Pe porţiunea 1’2’ proiecţia verticală a dreptei d’ este invizibilă din 1’ până în i’ şi vizibilă din i’ până în 2’.5. în continuare s-au considerat punctele 4 ≡ 5. Bazându-ne pe acest raţionament şi ştiind că. 12 ∩ d = i. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 1 are depărtarea mai mare.d’) în punctul I(i. aparent. mai întâi.22 sunt date 4' 7' plăcile triunghiulare [ABC] şi 1'=5' j' [KMN]. puncte Q1' k' Q2' care vor determina direcţia n' dreptei de intersecţie. dus prin dreapta D(d. deci în proiecţia verticală punctul 1 este în faţa punctului 3 şi implicit latura b’c’ este vizibilă. prin latura MN se duce planul de capăt [Q2]. intersectează placa [ABC] după [ABC] ∩ [KMN] = IJ(ij. unul 1 n dintre punctele care determină 4 k drepta de intersecţie dintre cele două plăci. punct de intersecţie ce se obţine. În proiecţia orizontală. Intersecţia a două plăci plane Ştiind că două plane se intersectează după o dreaptă. în proiecţia orizontală dintre două puncte care au proiecţiile orizontale suprapuse este vizibil punctul care are cota mai mare.21. care 3 i intersectează placa [ABC] după c j 5 dreapta (12. Pentru determinarea vizibilităţii dreptei în proiecţia verticală se consideră punctele 1’ ≡ 3’ unde. Dacă placa este opacă. este necesar să se stabilească porţiunile vizibile şi respectiv invizibile ale dreptei.i’j’) dreapta (34. b).i’). la intersecţia aparentă a proiecţiei orizontale d a dreptei cu latura bc şi s-a stabilit vizibilitatea dreptei pe planul orizontal. pentru ca apoi cu ajutorul unei linii de ordine să se determine şi proiecţia verticală i’.

în funcţie de linia de intersecţie.6’) şi (7. punctul 7. În figura 5. (β.γ’) şi nu triunghiul efectiv. .β’) fiind punctul în care latura BC intersectează placa [KMN]. Vizibilitatea plăcilor se determină studiind vizibilitatea punctelor (1. iar latura MN intersectează planul din care face parte triunghiului ABC în punctul (γ. Cele două plăci triunghiulare se intersectează după segmentul IJ(ij.5’) şi a punctelor (6.α’β’).23 Intersecţia a două plăci plane opace.i’j’). în proiecţia verticală este vizibil punctul 1. Latura KN intersectează placa [ABC] în punctul (α.62 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ concurentă cu latura MN în punctul J(j. se studiază vizibilitatea laturilor.5. segmentul după care se intersectează cele două plăci este (αβ. considerând plăcile rigide.α’). În plan vertical.7’). se consideră punctele aparent suprapuse 1’ ≡ 5’ şi în plan orizontal. Astfel. punctele 6 ≡ 7. folosind planele auxiliare de capăt [Q1] şi [Q2]. (5. iar în plan orizontal. Plăcile fiind considerate opace. deci latura a’b’.23 pentru determinarea dreptei de intersecţie dintre plăcile [ABC] şi [KMN] se intersectează laturile KN şi MN cu placa [ABC]. folosind teoria cunoscută. n' 2' a' α' 3' 4' b' z 7' β' γ' 1'=5' k' Q1' x Q1x k a 5 α 6' m Q2' c' O=Q2x 2 3 4 b Q2 Q1 1 c 6=7 β γ m' n y Fig. [ABC] ∩ [KMN] = (αβ. Restul segmentelor vizibile şi invizibile rezultă din epură. deci latura km.α’γ’).α’β’) Punctele care determină segmentul de dreaptă după care se intersectează două plăci nu rezultă întotdeauna direct.1’).j’). Din dreapta de intersecţie (αγ. în dreptul intersecţiilor aparente.

5.25 Dreaptă de profil perpendiculară pe un : perpendiculară pe planul [P].i’).5. construirea m' 5' 2' unei perpendiculare pe plan se face utilizând o f' orizontală şi o frontală a planului. x d a Se trasează orizontala G(g. g’ = a’ ∪ 1’.24).f’) a planului.d’) a' c' O prin punctul M(m. perpendiculară pe orizontala g.d’. d ⊥ Q.24 Reprezentarea unei drepte D perpendiculară pe un urmele de acelaşi nume ale plan [Q] : a) în spaţiu. cazuri. se g' 1' pune problema trasării unei perpendiculare D(d.g’) şi o frontală F(f. b) în epură.d’) ⊥ [P]. i Verificarea perpendicularităţii se Py P d face ca şi în figura 5.d”) este Fig. g = a ∪ 1 şi frontala F(f. f = c ∪ 2. b) plan axial: D(d.26 Dreaptă perpendiculară perpendiculară pe frontala f’ : d ⊥ g. deci şi pe Pz d' d' urma orizontală a planului P [P] i' g' v' i' I G şi proiecţia verticală a v' [L] dreptei d’ va fi perpendiP' f' f' P' F culară pe proiecţia verticală Px x h' v O h' v g O P" g a frontalei f’.26.c’). în ambele a) plan paralel cu Ox .f’). d’ ⊥ f’. Aici se observă că dreapta D(d. cu excepţia planului paralel cu axa Ox şi a i" i' i' i" P" planului axial. deoarece şi d” ⊥ P”. proiecţia orizontală a dreptei d va fi perpendiculară pe z proiecţia orizontală a z D Pz [V] orizontalei g. proiecţia verticală d’ Fig. pe un triunghi: D(d.5.g’) prin vârful A.3 Drepte şi plane perpendiculare a) Dreapta perpendiculară pe un plan Un caz particular al intersecţiei dintre o dreaptă şi un plan oarecare este cazul când dreapta face cu planul un unghi de 900.m’). D ⊥ [Q]. pe planul triunghiului [ABC]. d P P Observaţie : O y y y dreaptă este perpendiculară a) b) pe un plan dacă proiecţiile ei sunt perpendiculare pe Fig. iar din m’. deci şi pe urma x Px f h verticală a planului P’ h Py i d P [H] (fig. P' z Pz z Reciproca teoremei enunţate d" P" d" d' d' mai sus este adevărată. Din proiecţia m se 1 g m b y construieşte proiecţia orizontală d.d’) perpendiculară pe un plan oarecare [P]. O dreaptă D(d. Prin punctul de intersecţie se pot duce în plan o orizontală G(g.POZIŢII RELATIVE 63 5. prin d y y proiecţia pe plan lateral atât a b) a) dreptei cât şi a planului. d’⊥ Q’ planului. b' z d' Când planul nu este dat prin urme.5. f’ = c’ ∪ 2’.d’) ⊥ [ABC] .25. intersectează acel plan într-un punct I(i. În figura 5. prin vârful f 2 c C(c. la care toate dreptele P=P' de profil au proiecţiile orizontale şi y1 x y1 x O O verticale perpendiculare pe urmele i de acelaşi nume ale planului. Conform teoremei unghiului drept.

a’)∈[P] Fig. d) Plane perpendiculare Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca două plane să fie perpendiculare între ele este ca unul dintre ele să conţină o dreaptă perpendiculară pe celălalt.5.d1’) pe o dreaptă D(d.64 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Plan perpendicular pe o dreaptă Se pune problema construirii unui plan [P] perpendicular pe dreapta D(d.a’). iar la intersecţia cu linia de pământ Ox se obţine punctul Px. A(a.d’) deoarece are urmele perpendiculare pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei. g ⊥ d şi se determină urma verticală a orizontalei. mai întâi. printr-un punct exterior ei.27).5. Urma orizontală P a planului trece prin punctul Px şi este perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei.5.d’).g’). care intersectează planul [P] după dreapta H1V1(h1v1. Fie M(m. construită prin punctul M. a cărei proiecţie orizontală g să fie perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei. Urma verticală P’ a planului trece prin v’ şi este perpendiculară pe proiecţia verticală d’ a dreptei. D1 ⊥ D c) Drepte perpendiculare Se cunoaşte faptul că unghiul drept dintre două drepte oarecare nu se proiectează pe planele de proiecţie în adevărată mărime. Se găsesc urmele dreptei.g’). se cere ca prin punctul A(a.v’).28 planul [P] s-a dus cu ajutorul orizontalei G(g. iar urmele planului [R] se vor trasa prin ele. exterior lui. Planul [P] este perpendicular pe dreapta D(d. care va trebui să aparţină acestui plan. d1 = m ∪ i şi d1’ = m’ ∪ i’.a’) (fig. Perpendiculara D1 se obţine unind punctele M şi I.29). Pentru a construi perpendiculara D1(d1. [P]⊥D(d. Conform observaţiei de mai sus. dus prin dreapta D.i’) în care dreapta D intersectează planul [P]. V(v.v’). prin punctul A se duce o orizontală a planului G(g. toate formând 900 cu perpendiculara dată.27 Plan perpendicular pe o dreaptă. A(a. Astfel. Punctul de intersecţie s-a determinat cu ajutorul planului proiectant vertical [R]. În figura 5.m’) punctul prin care se duce perpendiculara D1 pe dreapta D. Prin punctul M se duce un plan [P] perpendicular pe dreapta D şi se determină punctul I(i.a’) se construieşte o dreaptă D(d.d’). h1’v1’ ∩ d’ = i’).5. d' v' x P' Px v a d P y z a' g' O g x d1' R' Rx=v1 d1 i g v1' P' i' m' v m h1 d' v' g' h1 ' P x O d=R z y Fig.h’) şi verticală V(v.28 Drepte perpendiculare.h1’v1’) şi aceasta la rândul ei intersectează dreapta D în punctul I (se găseşte. prin punctul în care o dreaptă perpendiculară înţeapă un plan. punctul de intersecţie din proiecţia verticală. să se construiască un plan [R] perpendicular pe planul dat (fig. orizontală H(h.d’). prin punctul A(a. astfel încât g ⊥ d. . se pleacă de la considerentul că. Pentru ca punctul A să aparţină planului trebuie ca acesta să fie situat pe o dreaptă a planului.d’) perpendiculară pe planul [P]. Fiind dat planul [P]. se pot duce o infinitate de drepte conţinute în plan.

POZIŢII RELATIVE

65

Problema are o infinitate de soluţii, având în vedere că o dreaptă oarecare nu determină singură planul. Astfel, se alege punctul Rx pe linia de pământ şi se obţin urmele planului [R], unind punctul Rx cu urmele dreptei D, R = Rx ∪ h, R’ = Rx ∪ v’. Planul [R] este perpendicular pe planul [P], deoarece conţine dreapta D, perpendiculară pe planul [P]. a' R' v' P' x Px a d P h' v R y Rx d' O x v=Qx Q=d a h h z v' Q' d' h' Px P y a' z

P' O

Fig.5.29 Plane perpendiculare, [R] ⊥ [P] Se observă că, în general, două plane perpendiculare nu au urmele de acelaşi fel perpendiculare. Dacă unul dintre planele perpendiculare este plan particular, atunci urmele orizontale sau verticale pot să fie perpendiculare. Spre exemplu, în figura 5.30 planul oarecare [P] şi planul proiectant vertical [Q] sunt perpendiculare şi au urmele orizontale perpendiculare, Q ⊥ P. Analog, un plan oarecare şi un plan de capăt vor avea urmele verticale perpendiculare, Q’ ⊥ P’ (fig.5.31).
5.4 Probleme rezolvate

Fig.5.30 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] v' a' Q'=d' h'=Qx x a Q h d v Px P P' O z

y

Fig.5.31 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] Q' P' z

1. Prin punctul M(25,5,10), să se construiască g' m' v' Py un plan [Q] paralel cu planul [P], dat prin urme : v Qx OPx = 10, OPy = -10, OPz = -20. O x Rezolvare : Pentru construirea planului [Q] paralel cu Px m planul [P], se trasează o orizontală a planului [Q], Q P G(g,g’), prin punctul M(m,m’), astfel : proiecţia g, g paralelă cu urma orizontală P şi proiecţia g’, paralelă cu P axa Ox. Se determină urma verticală V(v,v’) a y z orizontalei G şi prin proiecţia verticală v’, se trasează urma verticală Q’, paralelă cu urma verticală P’, la Fig.5.32 Rezolvarea problemei 1 intersecţia cu axa Ox obţinându-se punctul Qx. Prin Qx se trasează urma orizontală Q, paralelă cu urma orizontală P (fig.5.32). 2. Fie triunghiurile ABC şi MNK, date prin coordonatele vârfurilor : A(10,2,7), B(3,14,23), C(33,11,3), M(60,15,20), N(45,0,5) şi K(30,22,30). Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele.

66 z

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Rezolvare : Pentru a verifica dacă triunghiurile ABC şi MNK sunt paralele, se k' b' 4' duce câte o orizontală G1 ∈ [ABC], G2 ∈ g2' 5' [MNK] şi câte o frontală F1 ∈ [ABC], F2 ∈ m' 3' 2' f 1' [MNK] în fiecare plan al triunghiurilor. g1' 1' Deoarece proiecţiile orizontale ale a' orizontalelor g1, g2 şi proiecţiile verticale n' n c' O ale frontalelor f1’, f2’ nu sunt paralele, nici x a triunghiurile nu sunt paralele (fig.5.33). f1 2 c 3. Să se determine punctul de g2 g1 1 intersecţie dintre planele : 3 b m f2 4 k y [P] : OPx = 10, OPy = -10, OPz = -10, [Q] : OQx = 40, OQy = ∞, OQz = 20, [R] : ORx = 30, ORy = 25, ORz = ∞. Fig.5.33 Rezolvarea problemei 2 Rezolvare : Se determină dreptele de z intersecţie dintre planul oarecare [P] cu fiecare d1' Qz dintre planele [Q], respectiv [R] şi se intersectează Q'=d' v1' între ele (fig.5.34) : v' R' ⎧ P' ∩ Q' = v' Py i' P' ⎪P ∩ Q = h h'=Qx O v h1' [P ] ∩ [Q] = D(d , d ') ⎪ ⎨ x v1'=Rx ⎪h ∪ v = d Px i ⎪h ' ∪ v ' = d ' ≡ Q ' ⎩ Pz d R=d1 h1 ⎧ P ' ∩ R ' = v1 ' Q ⎪P ∩ R = h P 1 Ry [P ] ∩ [R] = D1 (d1 , d1 ') ⎪ ⎨ h ⎪h1 ∪ v1 = d 1 ≡ R ⎪h1 ' ∪ v1 ' = d 1 ' y ⎩ D ∩ D1 = I (i, i ') ⇒ d ∩ d1 = i , d ' ∩ d1 ' = i ' Fig.5.34 Rezolvarea problemei 3 4. Să se determine dreptele de intersecţie z dintre planul [P], definit prin urme : OPx = 40, P' Pz OPy = 25, OPz = 20 şi planele de nivel, [N] şi de front, [F], care conţin punctul A(10,10,5). d' Rezolvare : Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi N'=g' a v' Px O planul de nivel, [N], este o dreaptă orizontală (de nivel), G(g,g’), care are proiecţia verticală g’ suprapusă v x h' g peste urma verticală N’, g’ = N’, iar proiecţia orizontală F=d g, paralelă cu urma orizontală P, trecând prin urma v : a' h P’ ∩ N’ = v’, g || P. P Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi Py planul de front, [F], este o dreaptă frontală (de front), y D(d,d’), care are proiecţia orizontală d suprapusă peste urma orizontală F, d = F, iar proiecţia verticală d’, Fig.5.35 Rezolvarea problemei 4 paralelă cu urma verticală P’, trecând prin urma h’ : F ∩ P = h, d’ || P’ (fig.5.35). 5. Să se traseze dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) dintre planele [P] şi [Q], definite astfel: Px = 55, ∠OPxP = 300, ∠OPxP’ = 600 Qx = 10, ∠OQxQ = 600, ∠OQxQ’ = 600.

f 2'

POZIŢII RELATIVE

67

Rezolvare : La reprezentarea planelor se observă z v1' N'=d1'=d2' v2' că, urmele verticale nu se intersectează în epură. a' Intersecţia urmelor orizontale determină urma P' δ' Q' orizontală H(h,h’) a dreptei de intersecţie. Pentru a găsi încă un punct A(a,a’) pentru dreaptă, se 0 0 Qx O v2'=h' 60 Px 60 v1 intersectează cele două plane date cu un plan de δ x nivel : 300 600 ' ⎧[P ] ∩ [N ] = D1 (d1 , d1 ) a Q ⎪ ' d2 d1 [P] ∩ [Q] ∩ [N ] = I (i, i') ⇒ ⎪[Q] ∩ [N ] = D2 (d 2 , d 2 ) ⎨ P d1 ∩ d 2 = a h ⎪ y ⎪ D ∩ D = A(a, a ') 2 ⎩ 1 Fig.5.36 Rezolvarea problemei 5 Dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) este dată de punctul A(a,a’) şi de urma orizontală H(h,h’) : z d' Q δ = a ∪ h, δ’ = a’ ∪ h’ (fig.5.36). z δ' 6. Prin punctul A(40,15,10), să se traseze o v' Pz dreaptă Δ(δ,δ’), paralelă cu planele [P] : OPx = 50, a' P' Q' d OPy = 10, OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20, OQy = 25, Qx Px O OQz = 20. v h' Rezolvare : O dreaptă este paralelă cu un plan, dacă x P este paralelă cu o dreaptă din plan(fig.5.37). Se Py h determină dreapta de intersecţie dintre cele două a Q plane :[P] ∩ [Q] = D(d,d’), dreaptă comună δ ambelor plane şi se trasează, prin punctul A(a,a’), Qy dreapta Δ(δ,δ’) paralelă cu ea : a ∈ δ, δ || d, a’ ∈ δ’, y δ’ || d’. 7. Să se construiască urmele unui plan [P], Fig.5.37 Rezolvarea problemei 6 paralel cu dreapta D, determinată de punctele z A(40,15,10) şi B(30,10,5), care să conţină punctul P' d' a' I(18,8,5) şi să se intersecteze cu axa Ox la 5mm de δ' planul lateral. i' b' Rezolvare : Prin punctul I(i,i’) se trasează o dreaptă h' Px v x O Δ(δ,δ’), paralelă cu dreapta dată : i ∈ δ, δ || d, i’ ∈ δ’, δ’ h v' i || d’ şi i se determină urmele orizontală H(h,h’) şi δ b verticală V(v,v’). Planul căutat are OPx = 5 şi urmele d a P y sale se trasează prin urmele dreptei Δ : P = Px ∪ h, P’ = Px ∪ v’. Planul [P], astfel construit, este paralel cu dreapta D, deoarece conţine dreapta Δ, paralelă cu Fig.5.38 Rezolvarea problemei 7 dreapta D (fig.5.38). P' z a' δ' 8. Fie planul oarecare [Q] definit prin dreptele 2' c'=d1'=i' D(d,d’) : A(30,20,15), H(20,10,0) şi Δ(δ,δ’) : A, 1' B(5,5,5). Să se determine punctul de intersecţie I(i,i’) b' d' Px h' dintre planul [Q] şi dreapta de capăt ce trece prin x O punctul C(15,13,10). d δ b Rezolvare : Dreapta de capăt D1(d1, d1’) are proiecţia h c verticală suprapusă peste proiecţia c’, d1’ = c’ şi 1 P 2 i' proiecţia orizontală perpendiculară pe axa Ox, trecând a d1 y prin proiecţia c, c ∈ d . Pentru determinarea punctului

de intersecţie I(i,i’) dintre planul [Q] şi dreapta de capăt

1

Fig.5.39 Rezolvarea problemei 8

68

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

D1(d1, d1’), se duce prin dreaptă un plan de capăt [P] (d1’ ∈ P’) şi se găseşte dreapta de intersecţie (12,1’2’) dintre acest plan şi dreptele D şi Δ, ce definesc planul [P]. Intersecţia dintre dreapta (12,1’2’) şi dreapta de capăt D1(d1, d1’) determină punctul de intersecţie I(i,i’), în proiecţia pe planul orizontal, 12 ∩ d1 = i, unde cele două drepte se proiectează distinct (fig.5.39). 9. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) definită de punctele K(5,10,35) şi I(50,15,10) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60,10,15), B(35,40,45), z C(15,5,5). Considerând placa opacă, să se b' studieze vizibilitatea dreptei. Rezolvare : Se trasează un plan de capăt [Q] prin dreaptă, δ’ ≡ Q’ şi se determină dreapta k' 4' (12,1’2’) după care acesta intersectează placa : 2' [Q] ∩ [ABC] = (12,1’2’). Această dreaptă se α' intersectează cu dreapta dată ∆(δ,δ’) în a' 1'=5' 3' punctul (α,α’), punct de intersecţie ce se δ'=Q' i' obţine, mai întâi, în proiecţia pe planul c' orizontal, 12 ∩ δ = α, pentru ca apoi, cu x O ajutorul unei linii de ordine, să se determine şi 1 c proiecţia verticală α’. a Vizibilitatea dreptei în proiecţia k δ 3=4 verticală, se stabileşte pornind de la o i 5 α intersecţie aparentă a dreptei cu o latură a 2 plăcii, considerând punctele 1’ ≡ 5’. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 5 are depărtarea mai mare, deci în proiecţia y verticală punctul 5 este în faţa punctului 1 şi b implicit proiecţia δ’ este vizibilă până în α’, iar până în 2’, invizibilă. Analog, se studiază Fig.5.40 Rezolvarea problemei 9 vizibilitatea dreptei şi în proiecţia z orizontală, considerând intersecţia n' aparentă a proiecţiei δ cu latura bc, 7' 2' a' respectiv punctele 3 ≡ 4 (fig.5.40). 4' c' 10. Fie plăcile plane opace α' 1' date prin coordonatele vârfurilor β' [ABC] : A(70,15,35), B(10,40,10), m' 6' 3'=5' C(5,0,30), şi [MNK] : M(60,10,15), N(35,40,45), K(15,5,5). Să se b' determine segmentul de dreaptă după k' care cele două plăci se intersectează şi c O x 4 să se studieze vizibilitatea plăcilor. k Rezolvare : Segmentul de dreaptă m 2 după care cele două plăci se 5 a 6=7 intersectează este determinat de β α punctele în care laturile MN şi NK 1 intersectează planul triunghiului [ABC]. Se procedează ca şi la problema 9 şi se determină punctele 3 n b y (α,α’) şi (β,β’). Pentru stabilirea vizibilităţii Fig.5.41 Rezolvarea problemei 10 plăcilor în proiecţia orizontală s-au

yI.15). ale triunghiului.a’) orizontala b G(g. şi placa patrulateră k' a' 1' [EFGI] : E(5.35. yI . 4' G(55.5.28. O f 2 Rezolvare : placa [EFGI] se reprezintă în c e 3 a epură determinând depărtarea punctului I.5. iar din proiecţia k’.40.10.20). punctele 6 f' 3' şi 7 (fig. se y 1 trasează prin punctul A(a. construieşte proiecţia orizontală Fig. d’ ⊥ f’.g’) şi frontala F(f.42. faţă n' de planul patrulaterului (fig. punct determinat ca în x d O Px rezolvarea problemei 9.5. Din proiecţia k se d. B(45. Se consideră planul [P] definit prin urme: y Pz OPx = 10. iar pentru proiecţia verticală. Să se studieze i' c' vizibilitatea plăcilor. Să se determine segmentul de dreaptă după care se intersectează placa α' triunghiulară [ABC] : A(60. Vizibilitatea plăcilor se studiază b' k' z având în vedere observaţia că vârful B al 1' triunghiului are cea mai mare cotă şi d' depărtare.d’) fiind frontala f’ : P' perpendiculara cerută (fig.k’) de intersecţie al punctul 1 diagonalelor.5.43 Rezolvarea problemei 12 perpendiculară pe orizontala g. P a 13.37). Din punctul K(40.10.35) să se c' traseze o perpendiculară pe planul triunghiului O [ABC] : A(60.d’) perpendiculară pe planul [P]. considerându-le x g' opace.35). exterior planului.α’) şi (β.44 Rezolvarea problemei 13 dreaptă D(d. 4 i Pentru definirea segmentului de g dreaptă după care se intersectează cele două b y plăci. astfel încât punctul I să aparţină plăcii. atât în i' g' m' a' proiecţia orizontală cât şi în cea verticală.5) x k c 2 a f şi să se determine punctul în care aceasta îl n g intersectează. se determină punctele (α.41). β' B(35.10).5. aceasta se realizează folosind β α k K(k.5.5).43).10.10. F(65.42). Fig. OPy = -5 OPz = -10 şi un punct A(20. proiecţia verticală d’ perpendiculară pe a' z d ⊥ g.β’) în care laturile AB şi BC.POZIŢII RELATIVE 69 considerat punctele aparent suprapuse 3’ şi z b' 5’. Astfel.15).40). ca în figura 5. C(15. C(15. e' 2' 11.5.5).5. yI.45).42 Rezolvarea problemei 11 înţeapă placa patrulateră [EFGI]. Prin punctul A să se traseze o Fig.i’). Grafic. I(10.f’). dreapta D(d.5. f' 2' 12.5. m i Rezolvare : Construirea perpendicularei pe d planul triunghiului se face utilizând o orizontală şi o frontală a acestuia. deci este primul vizibil. d' Py Perpendiculara intersectează planul triunghiului în punctul I(i.

5) şi D1(d1.5.5). perpendiFig.46 Rezolvarea problemei 15 două drepte oarecare se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie. [P] ∩ [Q] = H1V1. a Astfel. dus prin dreapta D1.20). cu ajutorul unui plan g de capăt [Q]. se confirmă faptul că unghiul drept dintre Fig. se determină punctul C(c. dus prin dreapta D. a' z B(30. exterior ei. Se determină urma v Px x verticală V(v.20). B(30.c’) : δ = b ∪ c.5. Dreapta Δ(δ. δ’ = c’ ∪ e’.g’) (vezi rezolvarea problemei 14).d’) : A(20.δ’) δ' d' v1' perpendiculară pe dreapta D şi concurentă cu c' dreapta D1.g’) a planului [P].c’) şi h1 y E(e.b’) şi C(c. 15. Fie două drepte D(d.5) şi un punct C(10. perpendiculară pe dreapta D : c' O g’ || Ox.46. cu ajutorul b v Px x orizontalei G(g.20. în care dreapta δ e D(d. proiecţia d’.20). .5.c’). Observând epura din figura 5. dar numai o anume dreaptă intersectează şi dreapta D1. cu ajutorul unui y plan de capăt [Q].25.d’).5.v’) a orizontalei şi prin proiecţia v’ se c d b trasează urma verticală P’ a planului [P]. Astfel.d1’) intersectează planul [P].d1’) : M(40.5). d’ ⊥ P’ (fig. cu ajutorul orizontalei v Px v1 c x b G(g.5. z d1' P' B(20. la y intersecţia cu axa Ox rezultând punctul Px .5. b' v' g' m' Rezolvare : Prin punctul B se construieşte un plan h1' v1 O [P] perpendicular pe dreapta D. c’ ∈ g’. Se consideră dreapta D(d. 16.3.3.20). P Dreapta Δ este definită de punctele C(c.45). d' P' Rezolvare : Prin punctul C se trasează o orizontală b' v' g' G(g.5). prin proiecţia a se trasează proiecţia d.e’).5. 14. c ∈ d.g’) (vezi rezolvarea problemei 14).8) z şi un punct C(10. Prin δ' d'=Q' v1' punctul C să se traseze o dreaptă Δ(δ. în care dreapta n P h1 d1 D1(d1. Prin punctul C să se a' traseze un plan [P] perpendicular pe dreapta D. Q a d h1v1 ∩ d = e. are proiecţiile perpendiculare pe urmele de acelaşi fel ale planului. h1v1 ∩ d1 = c. Din Px se trasează urma orizontală P a planului [P]. exterior ei.47 Rezolvarea problemei 16 căutată este definită de punctele B(b. Se determină punctul E(e.5. Fie drepta D(d.d’) : A(5. g ⊥ d. g' c' v' b' Rezolvare : Prin punctul C se construieşte un plan [P] h1' O perpendicular pe dreapta D.5.44).e’) : δ = c ∪ e. N(25.d’) : A(20. [P] ∩ [Q] = H1V1.10.20. δ’ = b’ ∪ c’ (fig. δ m Orice dreaptă din planul [P] care trece prin c g d Q punctul B este perpendiculară pe dreapta D.47). d ⊥ P şi prin proiecţia a’.δ’) Fig.δ’) P' e' perpendiculară pe dreapta D. perpendiculară pe planul [P].45 Rezolvarea problemei 14 culară pe proiecţia d a dreptei D : P ⊥ d (fig. perpendia g P culară pe proiecţia d’ a dreptei D : P’ ⊥ d’. n' a' Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ.5.70 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Dreapta D(d.d’) intersectează planul [P].

. h’ ∪ v’ = d’. δ ⊥ Q. Rezolvare : Problema poate fi rezolvată în două moduri : a) varianta I de rezolvare (fig. P’ ∩ Q’ = v’.v1’) ale dreptei D şi se verifică dacă acestea sunt pe urmele planului [P]. Prin punctul A(40. Se determină urmele celor două drepte şi se trasează urmele planului [R] : h ∪ h1 = R. respectiv dacă dreapta D aparţine acestuia. d ⊥ P.5. să se construiască un plan [R].d’). perpendiculară pe dreaptă : g’ || Ox. perpendiculare pe planele [P] şi [Q] : d’ ⊥ P’.15.50. ∠OPxP = 350.5. a’ ∈ g’. deoarece conţine câte o dreapta perpendiculară pe acestea. astfel : d ⊥ R. a’ ∈ d’ şi i se determină urmele H(h. dusă prin punctul A(a.28) să se construiască un plan [R]. δ’ ⊥ Q’.5.49 : h1 ∈ P şi v1’ ∈ P’.48 Rezolvarea problemei 17 Fig. Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q]. a ∈ d.d’) perpendiculară pe planul [R]. ştiind din enunţul problemei că ORx = 10 : R = Rx ∪ h. ∠ORxR = 1050. d’ ⊥ R’. a’ ∈ d’.g’) a planului [P]) şi prin el se construieşte o dreaptă D(d. R’ = Rx ∪ v’ (fig. astfel : [P] : OPx = 50. Să se verifice dacă cele două plane sunt perpendiculare. perpendicular pe planul [P] : OPx = 50. După cum se observă în epura din figura 5. b) : Prin punctul A(a.v’). V1(v1.5. ∠OPxP’ = 400 şi [R] : ORx = 17. care este perpendiculară pe planul [R]. a ∈ d.a’) se trasează dreptele D(d.h’) şi V(v. h ∪ v = d. v’ ∪ v1’ = R’. R ⊥ d.49 Rezolvarea problemei 18 18. perpendiculară pe planul [P] : d ⊥ P.POZIŢII RELATIVE 71 17.d’) dintre planele [P] şi [Q] : P ∩ Q = h. Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q]. Se determină urmele H1(h1. g ⊥ d. OPz = 35 şi care să intersecteze axa Ox la 10mm de planul lateral. Prin punctul A(35. v1’ ∈ R’. OPy = 10. OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20. OQy = 25.δ’). OPy = 25.50.v’) a orizontalei G(g. care este perpendiculară pe planul [R] . rezultă că cele două plane sunt perpendiculare : [P] ⊥ [R].d’) şi Δ(δ.a’) în planul [P] (punctul se ia pe orizontala G(g. OQz = 20. R' P' d' h v' h1' v' v h1 a' a Rx a' z Pz R' P' d' z x Rx Px a d v h' P R Py y O x v1 Px v1' g' 1200 1050 d g y O R P Fig.15. ∠ORxR’ = 1200.g’). R’ ⊥ d’. deoarece acestea conţin dreapta D(d.d’). d’ ⊥ P’. prin urma verticală V(v. a ∈ d.d’). a) varianta II de rezolvare (fig.10). Rezolvare : Prin punctul A(a. perpendicular pe planele [P] : OPx = 50.h1’).a’). deci planul [P] conţine dreapta D. Se trasează planul [R] perpendicular pe dreapta D(d.5. a) : Se determină dreapta de intersecţie D(d.48). Fie două plane definite prin urme.d’) şi de punctul Rx.a’) se construieşte o dreaptă D(d. 19. R’ ∩ Ox = Rx. Rezolvare : Se consideră un punct A(a. Planul [R] este definit de dreapta D(d.

OQz = 65 şi planul de nivel [N] care trece prin punctul A(90. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70.52) şi Δ(δ. 8.5. 2.72 z Qz Pz O Py GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ v=h=v'=h'=Rx a' Px h1' v1 h1 δ Qy y d b) Fig. OPz = 70.10).20). ORz = 70.35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P]. 9. Prin punctul I(90.50).20).δ’) : E(20. C(80. 11.10) să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P].70. ce trece prin punctul B(20.d’) : A(80.10. OPz = ∞ şi planul [R] : ORx = 100. OPy = -20. Fie planele [P] : OPx = 140. Fie dreptele D(d. OPy = 40.70. B(20.20. E(150. OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30.d’) paralelă cu planele [P] : OPx = 140.15.10). F(40. OQy = -80.30.10) să se ducă o dreapta D(d.80).d’) dintre cele două plane. OPz = 50 şi planul de front [F] care trece prin punctul M(90.37). Să se determine dreapta Δ(δ.10. 4. Fie triunghiurile ABC şi EFG. 5.13.30. Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i. 10.30) şi G(130.90. Prin punctul M(80. Prin punctul A(20.40. B(40. .-12. Să se determine dreapta de intersecţie D(d.20) să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q]. OQy = -80. OQz = 65.i’). ∠OPxP = 600. OQy = 80. Prin punctul N(60.5 Probleme propuse d' R' v1' Px a' g' Rx Qx P' Q' h' h a g a) R v' d v P Q δ' R' d' Q' P' z Qz Pz O x v1 x Qx P Q R a v1' Py Qy y 1. definit de dreapta D(d. Fie planul [Q] : OQx = 30.20.60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie. Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele. 6.20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P]. OQz = -30.30.40).25. Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [Q] : OQx = 70. OQz = -30. B(70.10. OQy = 80. Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 140.30.70). F(60. 3.10.20. un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct.70).90).10) şi de punctul M(45. Prin punctul A(20. dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q]. 7. Fie punctul A(60.50 Rezolvarea problemei 19 5.d’) : A(50. ORy = 55. date prin coordonatele vârfurilor : A(0.δ’) de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 30. definit de cele două drepte. Se consideră planul [P]. OPy = 50.35).40). a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei.30. Se dă planul [P] : OPx = 100. OPy = 40.5.10.

OPy = 50.75).10. 18.85. OPy = 40. N(30. D(120. N(40.δ’).30.10. c) [ABC] : A(160.20.50.45).10) şi C(10.10). în următoarele cazuri : a) [ABC] : A(100. Prin punctul E(60. Prin punctul M(20.20).30.30. B(10.20.35. Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor. 21.20).10.75.δ’) paralelă cu planul [P].5.δ’) : M(60. Se consideră planul [P] : OPx = 100.20.δ’) : E(35. Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor.10.d2’) : C(40.d’) : A(95.20). 24.75. B(90.40. dintre dreapta Δ şi planul [P].0) şi V(30. OPz = 70 şi un punct A(60.20.15) să se ducă o dreaptă Δ(δ. B(25.10. care taie axa Ox într-un punct de abscisă 120 şi conţine punctul A. OPy = 90.POZIŢII RELATIVE 73 12. B(70.40.10.0.60).δ’).20).30).70.15. care să treacă prin punctul A.30).40.20.δ’) şi planul triunghiului. 23. B(70.60). M(40. Să se construiască o dreaptă D(d. exterior planului. M(65. C(80.10) [KMN] : K(90.30. considerându-le opace. Se consideră planul [P].33.30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ.10). perpendiculară pe planul triunghiului ABC şi să se determine punctul I(i.i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ.5).65. M(15.10.90).40.5.80). N(60.5. 13.10). M(70.10. C(10. C(20.20) şi dreptele D(d.10. 19.55.25). N(15.15.5).i’).20).50).60.d1’) : A(70.30). Fie triunghiul ABC : A(50. Să se determine urmele unui plan [P].40) să se ducă o paralelă D(d. OPz = 70 şi dreapta D(d. OPz = 50. Considerând placa opacă să se studieze vizibilitatea dreptei. Fie planul [P] definit prin două drepte paralele D1(d1. b) [ABC]: A(100. Să se construiască urmele planului [P].5).70. C(70.d’) : A(70.5) şi [IKNM] : I(45.65).50).60.30) şi dreapta D(d.0). 15. Fie planul [P] definit prin urme : OPx = 150.5.70. d) [ABC] : A(110. triunghiul fiind considerat opac.10.50) să se traseze o dreaptă Δ(δ.30) să se ducă o dreaptă Δ(δ. B(30. Să se determine punctul de intersecţie I(i. Să se determine dreapta de intersecţie dintre o placă plană triunghiulară şi una patrulateră.10).50).60).25).65) şi [KMN] : K(20.10.40) şi C(100. date prin coordonatele vârfurilor : [ABC] : A(5.30).70).20).20).20). D2(d2. concurentă cu planul triunghiului [ABC] : A(130.25) şi Δ(δ. Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i.80) şi să se determine punctul de concurenţă.i’) dintre dreapta D şi planul [P]. necoplanare.10).60). C(15.70.30). Să se studieze vizibilitatea dreptei Δ. 16. definit de punctele A(45.5.60.5).20).40).d’) paralelă cu planul [P].30) [KMN] : K(70. . C(30.10.90. să se traseze o dreaptă Δ(δ.35).20) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60. C(30.10).δ’). paralelă cu planul [P] definit prin urme : OPx = 60.10. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d.10). N(60. Din punctul M(55.25.50). Prin punctul B(70.20) [KMN] : K(120. OPy = 50. Se dă planul [P] definit prin urme: OPx = 100. Se dau punctul A(30. B(20.15.10.5.70).10.50).10. C(80.70. paralel cu dreapta D. Fie plăcile plane opace date prin coordonatele vârfurilor [ABCD] : A(120.50).10).50.60). M(120.40.90) [KMN] : K(130.80). Prin punctul K(110. M(100.30.d’) la planul [P].75.10. Să se studieze vizibilitatea plăcilor. OPz = 85. Fie punctul M(50. fără a se construi urmele planului 20.d’) definită prin urme : H(55. B(60. B(20. Fie două plăci plane triunghiulare opace. care trece prin punctul M şi este paralel cu cele două drepte 17.40.20). 14.0. N(110. B(60. 22.30.40. F(15.15. 25.d’) : B(60.90. B(70.70.55.5). B(40.70.80). B(10.40).30. N(10. C(110.40. K(10.

K∈D.10).d’) : M(60.10.15.15) şi dreapta Δ(δ.20.60.50) să se traseze o perpendiculară D(d. Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC].30). Fie dreapta D(d.30. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100. din acest plan. Prin punctul I(90. F(40. perpendicular pe planele [P] : OPx = 140.10. OPy = 40. 35.i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei. Prin punctul A(110.5. N(40.20).15) să se ducă un plan [Q]. perpendicular pe planul [P]. OPz = ∞ şi punctul A(20.δ’). 32. OQz = 50.10). OPy = -10.50. OPy = 50. OQy = ∞. OPy = 50.40). să se determine punctul I(i.δ’) : M(70. Din punctul M(75.10.20.zA). Se consideră dreapta D(d. Fie planul de capăt [Q] : OQx = 80.37). OPy = 40. OQz = 65.70. Câte plane [P]. Să se verifice dacă acestea sunt perpendiculare.10. OPz = 70 şi un punct A(60. perpendicular pe planul [P]. 27. Fie dreapta D(d.50). B(70. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 37. N(20. B(50. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 38.5. B(20. B(70.90).d’). Prin punctul A să se ducă un plan [Q]. OQz = 70 şi punctul M(20. Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D. 42. Prin punctul A să se ducă o dreaptă D(d.70) şi planul [P] : OPx = 60. care trece prin punctul M şi face 900 cu planul [Q].10. exterior planului. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100. Se consideră punctul A(50.δ’) pe planul triunghiului ABC. perpendiculară pe dreapta Δ(δ. exterior planului. Să se determine segmentul de dreaptă AI(ai. Prin punctul A să se ducă un plan [Q].0) .a’i’). Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80.d’) pe planul triunghiului EFG : E(130. G(110.74 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 26. Fie planele [P] : OPx = 20. OPy = 90. N(15.d’) : A (40.20).30.70.40. Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P].15).30. OPy = ∞. B(70.-12. C(20.90.40. să se construiască un plan [R].30).20).60).70. 31. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P].15) să se ducă un plan [P].40.80).10. perpendicular pe dreapta D(d. 43. 40.δ’) pe dreapta MN : M(90.52).40) există? Să se traseze un astfel de plan. Prin punctul C(30. exterior planului. Fie planul de capăt [P]: OPx = 10. 36. dat prin coordonatele vârfurilor : A(100.30. OPz = 70 şi un punct A(60. OPz = -60 şi [Q] : OQx = 70.5) să se ducă o dreaptă D(d.10) şi punctul M(45. OPy = 70. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70. OPz = 85.50). perpendicular pe planul [P].20.50).40.13. care trece prin origine. OPz = 50.60) să se ducă o perpendiculară Δ(δ.40.60.20). Prin punctul A(60.70). perpendiculare pe drepta D(d.10).40). care întâlneşte axa Ox în punctul F(35. exterior planului.d’) : A(80.30. Să se construiască planul de capăt [R].10). care are urmele în prelungire.10.30. OPz = -15 şi punctul A(50. Să se construiască planul proiectant vertical [Q].70).d’) : A(100. C(100. 30. 29. Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ. Prin punctul B să se traseze un plan perpendicular pe această dreaptă. 33. OQy = 80. 41.d’) perpendiculară pe planul triunghiului.10. care defineşte distanţa de la punctul A la planul [P].30). 28.0. Se consideră planul [P] definit prin urme : OPx = 150. B(60. Prin punctul E(80. 39. 34.-20.20). . OQy = -60.20).d’) : A(50.40.

b) în epură obţinând proiecţia a1’. format din cele două plane de proiecţie perpendiculare.6. particulare faţă de planele de proiecţie.6.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 75 6.1 Reprezentarea schimbării de plan vertical de egală cu cota punctului. perpendiculară a) b) pe O1x1 până în a1x şi se prelungeşte cu o distanţă Fig. acelaşi punct a.modificând sistemul de referinţă.metoda schimbării planelor de proiecţie. figurile geometrice sau unghiurile apar în adevărată mărime. . de transformare a proiecţiilor elementelor geometrice. [V1] z Pentru realizarea z a' a1' a' schimbării de plan vertical A ax O1 O x ax z pentru punctul A(a. . în funcţie de cerinţa problemei. a) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A(a.1 Schimbarea planului vertical de proiecţie Prin schimbarea planului vertical de proiecţie. În noul sistem de referinţă proiecţiile punctului A vor fi : pe planul orizontal. poziţii în care dreptele. Se observă că punctul A are aceeaşi cotă în noul sistem (ax1a1’ = axa’ = z).metoda rotaţiei.1).1 Metoda schimbării planelor de proiecţie Prin metoda schimbării planelor de proiecţie se poate schimba planul vertical de proiecţie. . z raportată la planul vertical [V] de proiecţie [V1].a’). Aceste transformări pot fi făcute în două moduri : . proiecţia orizontală a elementului geometric rămâne neschimbată. linia de pământ devine O1x1. paralel sau perpendicular).1. adică schimbând poziţia planelor de proiecţie şi lăsând pe loc elementul geometric proiectat.1. elementul proiectat să ocupe o altă poziţie faţă de noile plane de proiecţie (în general. în O a1' a1x epură (fig. Metodele geometriei descriptive. planul orizontal de proiecţie. .a’) în sistemul de referinţă iniţial. b). orizontal [H] şi vertical [V] (fig. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE Prin metodele geometriei descriptive se realizează modificarea proiecţiilor elementelor geometrice din poziţiile date în alte poziţii. iar proiecţia verticală se schimbă în raport cu noul plan vertical.a’) : a) în spaţiu . proiecţie pentru punctul A(a. perpendicular pe planul [H]. se x O1 a1x a=a1 a=a1 z trasează noua linie de [H] pământ O1x1. 6. iar depărtarea modificată (a1ax1 ≠ aax). 6.metoda rabaterii. iar pe planul vertical [V1]. punctul a1’.6. sau alternativ ambele plane de proiecţie (dubla schimbare de plan) astfel încât. studiate în continuare sunt : . Dacă se consideră un nou plan vertical de proiecţie [V1]. a ≡ a1. se duce linia y de ordine din proiecţia x1 x1 orizontală a.rotind elementul geometric şi lăsând neschimbate planele de proiecţie.

δ’). Prin schimbarea planului vertical de proiecţie o dreaptă oarecare D(d.a’b’).6. b' x b=b1 O1 b1' bx d' b' a' ax O x b=b1 O1 b1' bx d' d=f b' a' ax a=a1 a1x a1' O x bx b=b1 x1 c) d' a' ax d=d1 b1x d1' a) a=a1 a1x x1 a1' b1x f' b) d=δ a=a1 O1 O x1 a1' δ' b1' Fig.d’) se transformă într-o frontală F(f. b) – c) în epură . dar de obicei.2. c). convenabilă.d1’) obţinută sunt într-o poziţie oarecare.2 Schimbare de plan vertical pentru o dreaptă Dreapta D(d.2.6. faţă de aceeaşi linie de pământ O1x1. proiecţia orizontală şi cota unui punct rămân neschimbate.6.6. d (fig. b) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Fie o dreaptă fiind definită de două puncte.b’). în probleme. schimbarea de plan vertical se face prin schimbarea de plan vertical pentru punctele A(a. păstrând proiecţiile orizontale.a’) şi B(b. d (fig.76 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Orientarea liniei de pământ trebuie astfel făcută încât punctul să-şi păstreze diedrul în care a fost iniţial.3 Reprezentarea schimbării de plan vertical de proiecţie pentru planul [P] : a) în spaţiu.luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe proiecţia orizontală a dreptei.6. Segmentul de dreaptă obţinut în noul sistem este A1B1(a1b1. a şi b şi cotele punctelor. A schimba planul vertical de proiecţie pentru aceasta înseamnă a face această schimbare pentru două puncte ale dreptei. iar proiecţia verticală şi depărtarea punctului se modifică.sau într-o dreaptă de profil Δ(δ. alegând poziţia noului plan vertical. dreapta oarecare este transformată într-o dreaptă particulară.luând linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei.f’) .a1’b1’). P şi P’ şi un nou plan vertical de proiecţie [V1]. a).2. Fiind dat segmentul de dreaptă AB(ab. Observaţie : La schimbarea de plan vertical de proiecţie. bxb’ = b1xb1’ (fig. b) . c) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un plan Se consideră un plan oarecare [P]. axa’ = a1xa1’. Cele două plane verticale de proiecţie şi planul dat se z [V1] P1' Px x P=P1 O1 i' i P1x [P1] a) x1 [V] P' [P] O [H] y x Px P=P1 P1x O1 b) P' i' i x1 i1 ' P1' O x P1' i1 ' i' P' O1 O P=P1 c) Px P1x x1 i Fig. dat prin urmele sale.d’) şi dreapta D1(d1.

6. Noua proiecţie verticală P1’ se obţine măsurând cota punctului I. Punctul P1x şi proiecţia verticală i1’ determină urma verticală a planului [P1].1. proiecţia verticală a elementelor geometrice rămâne neschimbată.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 77 intersectează într-un punct I(i.6. 6.5 Reprezentarea schimbării de plan orizontal de linia de pământ.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie.5. În proiecţie pentru punctul A(a. b).4.3. O1x1.3. Pentru aflarea noii urmei verticale P1’ se ţine seama de faptul că punctul I(i. b) în epură noul sistem de proiecţie . Pentru a realiza schimbarea de plan vertical pentru planul [P] în epură. a). se obţine mărimea reală a unghiului α pe care planul oarecare [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. se aplică în general. deci se face schimbarea de plan vertical pentru punctul I.3. Proiecţia verticală i’. obţinându-se epura din figura 6. b sau în sens contrar. Schimbarea de plan i' x1 vertical pentru un plan oarecare i' i2' P' P' x1 [P]. O x a a y [H1] perpendicular pe planul [H] vertical de proiecţie [V]. a.6. [H1].6. se aplică metodologia descrisă mai sus.6.3. Linia de O1x1 se trasează pământ Fig. z Schimbarea a) a'=a1' [V] a'=a1' y planului orizontal de x1 x1 A proiecţie pentru un punct a1x a1x O1 y Se consideră un punct O1 x a1 ax y ax a1 A(a.i’).a’) : a) în spaţiu. în transformarea din figura 6. pe perpendiculara dusă din proiecţia orizontală i pe axa O1x1. a). a sau paralelă cu aceasta. pentru schimbarea planului vertical de proiecţie. obţinută după schimbarea de plan vertical : P1’ = P1x ∪ i1’. b) plan paralel cu linia de pământ tală P a planului. se observă că urma orizontală a planului rămâne neschimbată.i’) aparţine atât urmei verticale vechi P’ cât şi celei noi P1’. a cărui proiecţie orizontală i coincide cu intersecţia celor două linii de pământ: i = Ox ∩ O1x1 (fig. în transformarea din figura 6.6.4. respectiv planul orizontal [H]. Prin planul [P1] astfel transformat. se poate roti în sensul prevăzut în figura 6. sau rotind proiecţia verticală i’ în jurul lui i până se suprapune pe acea perpendiculară. ca şi în epura din figura 6. c.4. unghi identic cu unghiul plan dintre urma P1’ şi axa O1x1. a) b) Planele de proiecţie [H1] şi [V] se intersectează după Fig.4 Plan oarecare transformat în : perpendiculară pe urma orizona) plan de capăt . a) sau într-un O1 plan plan paralel cu linia de a) b) pământ [P2] (fig. iar proiecţia orizontală se modifică în raport cu noul plan orizontal. P ≡ P1 şi la intersecţia ei cu axa O1x1 se obţine punctul P1x. În fiecare caz se stabileşte sensul corespunzător pentru noua axă O1x1.4. b şi în continuare. care y se menţine (fig. atunci P2' Px O când se urmăreşte transformarea Px i O x i lui într-un plan particular şi x α P=P1 anume într-un plan proiectant de P1x P 1 ' i1 ' P=P2 O1 capăt [P1](fig. în i1’.a’) şi un nou plan O orizontal de proiecţie.

Se face P'=P1' P1x schimbarea de plan orizontal [H1] [P1] O pentru punctul I. Astfel. alcătuit din planul vertical [V] şi noul plan orizontal [H1] (fig 6. Observaţie : La schimbarea de plan orizontal de proiecţie. Trasarea axei O1x1 de o d b parte sau de alta a proiecţiei a’b’. după trasarea axei O1x1 se duce linia de ordine din a’ până la intersecţia cu aceasta.6. a1x x b b'=b1' 1x 1 Noua linie de pământ O1x1 se va lua astfel încât punctele A(a.6 se poate găsi adevărata mărime a segmentului AB. Ox ∩ O1x1 = I(i. AB = a1b1 şi unghiul pe care-l face cu planul vertical de proiecţie. Printr-o g O1 b1 a1 schimbare de plan orizontal acesta poate fi adus paralel β faţă de noul plan orizontal de proiecţie [H1] (fig. Din proiecţiile verticale ale punctelor A şi B se duc linii de ordine perpendiculare Fig. a1a1x = aax = y. a1. [H]. Pentru determinarea urmei orizontale P1 se foloseşte punctul de intersecţie a celor trei plane. a1xa1 = axa şi b1xb1 = bxb. Dacă se face o schimbare de plan orizontal de proiecţie pentru acest plan el se transformă într-un plan [P1]. O1x1 || a’b’. a1b1. a’≡ a1’ şi o nouă proiecţie orizontală. unde Fig.6. ci doar sensul axei. faţă de noul sistem de proiecţie. punct care are proiecţia verticală i’ x1 pe linia de pământ şi z x1 [V] proiecţia orizontală i pe urma P'=P1' P a planului.6 Schimbare de plan pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară depărtările orizontal pentru o dreaptă punctelor.a’) şi B(b. [P] şi [H1]. proiecţia verticală şi depărtarea unui punct rămân neschimbate şi se modifică proiecţia orizontală şi cota punctului. se ţine seama de faptul că punctul are aceeaşi depărtare.7). P1’ ≡ P’. Astfel. acesta definind poziţia unei drepte orizontale G(g.7 Schimbarea de plan vertical de proiecţie pentru urma verticală intersectează planul oarecare [P] .b’) să aibă aceeaşi cotă în noul sistem de d'=g' a'=a1' referinţă.6. Sensul liniei de pământ se stabileşte astfel încât punctul să rămână în diedrul în care a fost înainte de schimbarea planului de proiecţie. b). a) b) Un alt punct al urmei orizontale este P1x.6. în i1. În epură (fig.i’).78 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ punctul A are aceeaşi proiecţie verticală. obţinându-se proiecţia orizontală a segmentului orizontal A1B1. sau [P] P rotind proiecţia orizontală i i [H] i O1 până se suprapune pe linia de P y O1 ordine. pentru determinarea proiecţiei orizontale a1. care ax bx O x rămâne neschimbată. Fie segmentul de dreaptă AB(ab. măsurând i' x Px P1x Px i1 depărtarea punctului pe linia i' P1 P1 O x de ordine dusă din i’. Urma verticală a noului plan P1’ rămâne neschimbată.[V]) = ∠ β. determinat la intersecţia celor două linii de pământ. c) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un plan Fie dat prin urme planul oarecare [P]. nu modifică rezolvarea a problemei. faţă de axa O1x1. unde se obţine a1x şi se prelungeşte cu o distanţă egală cu depărtarea punctului. pe epura din figura 6. ∠ (AB.5.a’b’).g’) (dreaptă de nivel).6). adică paralelă cu proiecţia verticală a’b’. b) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru o dreaptă se face prin schimbarea planului orizontal pentru două puncte ale dreptei.

a’b’) în poziţia. Depărtările punctelor A1 şi B1 se iau din sistemul de proiecţie ([H].d’) cu planul orizontal de proiecţie [H].f’). a2 ≡ b2.δ’) (fig.8 Plan oarecare transformat în plan proiectant vertical Prin subiectele tratate mai sus se observă că printr-o singură schimbare de plan de proiecţie.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE linia de pământ O1x1. o dreaptă oarecare D(d.9. b. dintre urma orizontală P1 şi noua linie de pământ O1x1. Dreapta Δ(δ. perpendiculară pe unul din planele de proiecţie.[V1]). prin mărimea unghiului cuprins între proiecţia verticală a1’b1’ şi axa O1x1. a) Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie Aducerea unui segment de dreaptă.9. Rotirea proiecţiei i se poate face şi în sens invers celui prezentat în epura din figura 6. iar pentru determinarea proiecţiei orizontale se duce linia de ordine din a1’ ≡ a2’ şi din b1’ ≡ b2’ şi se măsoară depărtările punctelor A1 şi B1. În mod similar. Aceste modificări.3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie 79 x Px O1 P1x P'=P1' i' P i i1 P 1 β x1 O Fig. În rezolvarea problemelor. în acest caz modificându-se şi direcţia axei O1x1. perpendiculară pe proiecţia verticală a frontalei A1B1. δ’ = a2’ ∪ b2’. se va lua în locul planului orizontal de proiecţie [H] un nou plan [H1]. paralel cu dreapta D(d. Proiecţia verticală rămâne neschimbată. ca fiind unghiul plan β. Frontala F(f. în dreapta verticală Δ(δ.d’) poate fi transformată într-o dreaptă de capăt Δ(δ. a poziţiei dreptelor sau planelor. uneori este necesar ca o dreaptă oarecare să fie transformată într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie sau un plan oarecare să fie adus în poziţia de plan paralel cu un plan de proiecţie. planul se transformă într-un plan proiectant vertical [P1] (fig. iar un plan oarecare poate fi transformat într-un plan proiectant faţă de unul din planele de proiecţie. deci planul vertical de proiecţie [V] se înlocuieşte cu un plan [V1]. Prin schimbarea de plan orizontal de proiecţie dreapta oarecare . schimbarea de plan orizontal de proiecţie se materializează prin trasarea liniei de pământ O2x2. Prima schimbare de plan de proiecţie se face astfel încât segmentul de dreaptă să se transforme într-o frontală F(f. P1 = P1x ∪ i1. b). a s-a rezolvat transformarea dreptei D(d. Pentru a doua schimbare de plan. AB = a1’b1’ şi unghiul α pe care-l face dreapta D(d. 6. În epura din figura 6. se ia linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei.6. Pentru schimbarea de plan vertical de proiecţie.1. deci se obţin două puncte suprapuse.d’).6.7.δ’).d’). comportă două schimbări de plan succesive (fig.δ’). se poate determina unghiul diedru dintre planul [P] şi planul vertical de proiecţie [V]. obţinută prin cele două schimbări de plane de proiecţie este o verticală. a1’b1’ ≡ a2’b2’ (f’ = δ’). care sunt identice. δ ≡ a2 ≡ b2.9). prin proiecţia verticală. o dreaptă oarecare poate fi adusă paralelă cu un plan de proiecţie. pot fi făcute prin două schimbări succesive ale planelor de proiecţie. O1x1 || ab şi păstrând cotele punctelor A şi B se determină proiecţiile verticale a1’ şi b1’. oarecare. În epură.6. perpendicular pe frontala A1B1. AB(ab.f’) dă mărimea reală a segmentului AB. Se unesc cele două puncte şi se obţine urma orizontală P1 a planului transformat.8). de poziţie oarecare. Astfel.6. O2x2 ⊥ a1’b1’. pe liniile de ordine trasate din a şi b. Dacă noua linie de pământ O1x1 se ia perpendiculară pe urma verticală a planului oarecare [P].

b' x b=b1 O1 b1'=b2' bx d' a' a1=a2 ax O x1 O2 f '=δ' a1'=a2' b2=a2=δ b2x=a2x a d O1 a1x x2 g=δ b1=b2 β d'=g' ax b1x x1 b2'=a2'=δ' b2x=a2x O2 d=f b1x α a=a1 a1x a'=a1' x b'=b1' bx O a) x2 b b) Fig. astfel încât în epură. este perpendiculara dusă din punctul M1 pe dreapta A1B1. b) dreaptă de capăt b) Determinarea distanţei de la un punct la o dreaptă Fie dată dreapta AB(ab. Fig. Poziţia punctului M în noul sistem de referinţă ([H]. iar apoi prin schimbare de plan vertical de proiecţie.6. Dreapta A1B1 devine în al m2 MN doilea sistem de referinţă ([H ].[V1]) va fi M1(m1.[V ]). a=a1 n=n1 alegând poziţia liniei de pământ O2x2 paralelă b=b1 m=m1 cu proiecţia verticală m1’n1’. luând axa O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală ab şi păstrând cotele punctelor A şi B. aceasta trebuie să fie paralelă cu unul din planele de proiecţie.a’b’) şi un punct exterior ei M(m. orizontala se transformă în dreaptă de capăt.m2’n2’).m1’). pentru a se putea duce din punctul M perpendiculara pe dreapta AB. această perpendiculară este o m' dreaptă oarecare.a2’b2’).m’n’).m1’n1’).6.9 Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie : a) verticală . Conform teoremei unghiului drept. Din proiecţia verticală m1’ se duce perpendiculara pe proiecţia verticală a frontalei a1’b1’ şi se găseşte piciorul perpendicularei în punctul n1’. care revenind în sistemul iniţial devine MN(mn.10).m’) (fig.6. se duce perpendiculara MN din punct pe dreaptă şi se găseşte mărimea acestei perpendiculare. unghiul drept să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan. Distanţa reală de la punctul b2=a2=n2 M la dreapta AB este dată de proiecţia x2 orizontală m2n2 a segmentului M2N2. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie.d’) se transformă în orizontala G(g.10 Distanţa de la un punct la o dreaptă oarecare . Segmentul M1N1(m1n1. Pentru determinarea distanţei de la punct la dreaptă. adică x1 transformându-l în orizontala O2 m1'=m2' O1 M2N2(m2n2. verticala 1 1 b1'=b2' n1'=n2' a1'=a2' A2B2(a2b2.g’).80 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ D(d. a' n' Atât în primul sistem de referinţă cât şi b' în al doilea. Pentru a se determina x mărimea reală a segmentului M1N1 se face o O schimbare de plan orizontal de proiecţie. Dreapta AB se transformă într-o frontală.

12 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] .11.6. P1’. în poziţie oarecare şi se cere determinarea mărimii ei reale. prin care planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1] şi apoi o schimbare de plan vertical.a’b’c’). considerându-se un nou plan orizontal [H1]. a cărui urmă orizontală este aceeaşi cu urma orizontală a planului proiectant vertical : P1 ≡ F (fig.11 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel . A doua schimbare este de plan orizontal de proiecţie.6. Printr-o schimbare de plan vertical de Fig.11. trebuie ca planul triunghiului să devină paralel cu un plan de b' 1' x O1 b1'=b2' x2 b2 a1'=a2' 1 c=c1 c1'=c2' x c O2 1 2 a' O b=b1 a=a1 x2 c2' a2' ABC b2' O2 x1 b1=b2 b'=b1' a1=a2 1' a'=a1' O1 c'=c1' 1 c O b a c' c1=c2 x ABC a2 a) b) Fig. O1 a) b) oarecare. În mod similar. În epură.11). aceasta se materializează prin linia de pământ O2x2 paralelă cu urma verticală a planului de capăt. b) plan de front proiecţie. luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe urma orizontală P. Dacă se dă placa triunghiulară ABC(abc. care devine şi urma planului de nivel căutat : P1’ ≡ N’. paralel cu planul de capăt [P1]. a s-a rezolvat transi formarea planului [P].METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 81 c) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie O2 Transformarea unui x2 O1 i' plan oarecare în plan P' P1x P1=F i1 paralel cu unul din planele x1 P'=P1' de proiecţie se poate face Px O O x i prin două schimbări de x i' Px P=P1 plan succesive (fig. P1'=N' P x1 P1x i1 ' O În epura din figura 2 x2 6. d) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Se ştie că o figură geometrică se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie atunci când este paralelă cu acesta. aplicând o schimbare de plan orizontal. se obţine planul de front [F]. într-un plan de nivel [N].6. planul [P] se transformă în planul de capăt [P1]. b).6.

[A1B1C1] ⊥ [H1]. Adevărata mărime a triunghiului rezultă în proiecţia verticală : a2’b2’c2’ ≡ ABC Metoda se poate aplica şi pentru determinarea unghiului real dintre două drepte oarecare. având în vedere că triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical de proiecţie [V1] (plan de capăt). a1’. se poate începe cu o schimbare de plan orizontal de proiecţie. [A1B1C1] ⊥ [V1]. La a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie. 6. asupra plăcii triunghiulare ABC se aplică o schimbare de plan vertical de proiecţie.z’) este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H] (dreaptă verticală). ca şi în epura din figura 6. dusă printr-un vârf al triunghiului.82 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie.12. dar este important ca toate punctele unei figuri geometrice să fie rotite în acelaşi sens şi cu acelaşi unghi. În epura din figura 6. În mod similar. obţinând proiecţiile verticale a1’. a2b2c2 ≡ ABC. Raza arcelor de cerc este egală cu distanţa de la puncte la centrul de rotaţie. Punctul în care axa de rotaţie înţeapă un astfel de plan se numeşte centru de rotaţie. .2. perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. coliniare. [A2B2C2] || [V1]. ordinea schimbărilor fiind indiferentă. iar apoi o schimbare de plan vertical de proiecţie. care unite dau adevărata mărime a triunghiului. devenind plan de nivel.a’1’). Planele în care se rotesc punctele sunt perpendiculare pe axa de rotaţie. Linia de pământ O1x1 se trasează perpendiculară pe proiecţia orizontală a orizontalei. aducând planul celor două drepte paralel cu unul din planele de proiecţie. a.1 Rotaţia de nivel La rotaţia de nivel. iar apoi o schimbare de plan orizontal de proiecţie. prin două schimbări succesive de plan. Pentru realizarea schimbării de plan vertical de proiecţie se foloseşte o orizontală a triunghiului ABC. Arcele de cerc după care se rotesc punctele se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. iar când punctele sunt situate pe axa de rotaţie. Din proiecţiile orizontale ale vârfurilor triunghiului a. deci sunt paralele cu planele de proiecţie. Sensul în care se rotesc punctele este indiferent. astfel încât să devină plan de capăt. O2x2 || a1’b1’c1’ (triunghiul este paralel cu planul [H1]). obţinându-se proiecţiile a2. axa de rotaţie Z(z. prin rotirea lor în jurul unei axe de rotaţie Z. [A2B2C2] || [H1]. ele nu se deplasează rămânând propriile lor puncte rotite. placa triunghiulară ABC devenind plan proiectant vertical. A1(a1.12.2 Metoda rotaţiei Prin metoda rotaţiei. b1’ şi c1’. O1x1 ⊥ a1. b2 şi c2.[V1]). 6. iar planele în care se rotesc punctele sunt plane paralele cu planul [H] (plane de nivel [N]). astfel încât aceasta se transformă într-o dreaptă de capăt. planele de proiecţie orizontal şi vertical rămân nemodificate ca poziţie în spaţiu şi se modifică poziţia elementelor geometrice faţă de acestea. Pentru aceasta trebuie schimbate succesiv ambele plane de proiecţie. Din proiecţiile verticale ale vârfurilor triunghiului. linia de pământ O2x2 se trasează paralelă cu urma verticală a planului triunghiului [A1B1C1]. b şi c se duc linii de ordine şi se măsoară cotele punctelor. b. devenind plan de front. b1’ şi c1’ se trasează linii de ordine şi se măsoară depărtările punctelor din al doilea sistem de referinţă ([H]. se notează cu Ω şi reprezintă centrul arcelor de cerc descrise de puncte în rotaţie.

În epură (fig. Tangenta dusă în b1 la arcul descris este chiar proiecţia orizontală d1 a dreptei rotite. proiecţia verticală a’ se deplasează Fig.6. în care s-a produs rotaţia. 1) Rotaţia de nivel a dreptei neconcurentă cu axa de rotaţie În principiu. Pentru a putea construi şi proiecţia verticală se mai roteşte şi punctul a până se suprapune pe d1. Astfel.z’) . a1’ se A1 ax O [N] obţine ridicând din x z=ω r z=ω O x proiecţia orizontală a1 o r α α a a a1 linie de ordine până pe a1 [H] urma verticală a planului y de nivel N’.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE a) Rotaţia de nivel pentru un punct 83 Fie punctul A(a. cu raza za. rotaţia punctului se transpune prin rotirea proiecţiei orizontale a punctului. se preferă să se lucreze cu perpendiculara comună dintre axa de rotaţie şi dreaptă. neconcurentă cu axa de rotaţie Z(z.z’) cu unghiul α. dar îşi păstrează cota neschimbată.d’).6. până în a1’.6. a cu unghiul α. Se ridică linii de ordine din proiecţiile orizontale rotite a1 şi b1 şi la intersecţia cu paralelele duse prin a’ şi b’ la axa a' x a d b a) d' z' b' z α a1' b1' d1' O b1 d1 a1 a' x a1' d' f' b' b z' b1 ' z f b1 O x a' z' d' b' z b c) δ' a1' b1 ' b1 δ a1 O a d a1 b) a d Fig.a’) care se roteşte în jurul axei de rotaţie Z(z. b) în epură Ox. Aici întâlnim două cazuri : axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta.a1’) îşi păstrează cota. Deci. aceasta se poate face prin rotirea cu unghiul α a oricăror două puncte ce aparţin dreptei.13 Reprezentarea rotaţiei de nivel pentru punctul paralel cu linia de pământ A(a.z’). punctul A se roteşte cu unghiul α. În spaţiu (fig. Punctul rotit A1(a1. în figura 6. z' Z [V] z' a1' a1' a' N' descriind arcul aa1. pentru a nu fi necesar să se măsoare acest unghi pentru fiecare punct rotit. Observaţie : La rotaţia de nivel punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală cât şi cea verticală. b) rotaţia de nivel pentru o dreaptă La rotaţia de nivel a unei drepte este suficient să se rotească două puncte ale ei pentru a obţine poziţia rotită a dreptei. în jurul proiecţiei orizontale z a z axei de rotaţie. cu raza AΩ = r şi cu centrul în centrul de rotaţie Ω. a se duce perpendiculara zb pe proiecţia orizontală d a dreptei şi se roteşte proiecţia b cu unghiul α până în b1.13. Totuşi.a’): a) în spaţiu.14 Rotaţia de nivel a dreptei D(d. dacă se dă dreapta D(d. în a1.6. a).14.13.d’) şi se cere să se rotească în jurul axei de rotaţie Z(z. în jurul axei z. ω' a' Ω r α Proiecţia verticală a A punctului rotit. b). în a) b) timpul rotaţiei. descriind arcul de cerc AA1. în planul de nivel [N].

în jurul axei z şi se găseşte proiecţia verticală a1’.14. ca în epura din figura 6. P i' i' P1' P1' P' P' P1x O şi se roteşte punctul m v1 P1x Px Px O v v cu unghiul cerut α până x x g g g1 în punctul m1. a).f’).z’) este concurentă cu dreapta dată D(d. ca în epura din figura 6. iar dacă tangenta este perpendiculară pe axa Ox.d’) s-a transformat în dreapta frontală F(f. în epura din figura 6.g’) a planului.d’) se poate roti până în poziţia de dreaptă de profil Δ(δ. 2) Rotaţia de nivel a dreptei concurente cu axa de rotaţie Când axa de rotaţie Z(z.i’) dintre plan şi axa de rotaţie.z’) se propune rotirea planului în jurul acesteia cu unghiul α (fig. rotind proiecţia orizontală a până segmentul a1i a devenit paralel cu axa Ox. Se utilizează o orizontală G(g.16.15. a' x a z' d' d1' i' d i=z α d1 a1' O a1 x a a' a1' z' d' i' f' O d i=z α f x a a1 a' z' a1' d' i' δ' d α δ i=z O a1 a) b) c) Fig. Dacă tangenta la arcul după care se roteşte punctul b se duce astfel încât să fie paralelă cu axa Ox. De asemenea dreapta oarecare D(d.d’) în punctul I(i.6.6.15.i) şi punctul rotit A1(a1.15 Rotaţia de nivel a dreptei D(d. c).δ’) (fig. Dreapta rotită D1(d1. a pentru determinarea poziţiei rotite cu unghiul α a dreptei D(d. al doilea punct pentru definirea dreptei rotite fiind chiar punctul de concurenţă.f’). dusă prin punctul de intersecţie I(i. b dreapta oarecare D(d. punct care nu-şi schimbă poziţia în timpul rotaţiei. z' z' Din z se duce perpendiculara zm.d’) se roteşte punctul a în a1.6. dreapta rotită va fi o frontală F(f.d1’) este determinată de cele două puncte : punctul de concurenţă I(i. c.84 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ox.z’) Urmând aceeaşi metodologie.d’). Ducând tangenta α m1 P1 m m în m1 la arcul de cerc a) b) descris de punctul m se obţine urma orizontală Fig. pe urma v1' g'=g1' g' v' v' orizontală a planului. b.15. c) Rotaţia de nivel pentru un plan La rotaţia de nivel a unui plan oarecare [P] cu un unghi α se întâlnesc două cazuri : 1) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală oarecare Fiind dat planul oarecare [P] şi axa de rotaţie Z(z.i’).16 Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o P1 a planului rotit [P1]. În figura 6. care rămâne propriul lui rotit. dreapta rotită va fi o dreaptă de profil Δ(δ. concurentă cu axa de rotaţie Z(z. în jurul P1 m1 P i=z P i=z axei z. iar la intersecţia cu Ox verticală oarecare .δ’).6. se obţin proiecţiile verticale a1’ şi b1’ care definesc proiecţia verticală d1’ a dreptei rotite D1.a1’) : d1 = i ∪ a1 şi d1’ = i’ ∪ a1’. este suficient să se rotească un singur punct al dreptei.14.

V1(v1. Pentru aceasta s-a trasat perpendiculara zm pe urma orizontală P a z' P1' planului şi s-a rotit punctul m până se suprapune P' pe axa Ox în m1. iar proiecţia verticală rămâne neschimbată. În acest caz orizontala G(g. 6. 2) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie Dacă axa de rotaţie Z(z.z’) este o verticală din planul [V] punctul de intersecţie dintre aceasta şi planul oarecare [P].18). unghiul α z [H] după care s-a rotit punctul.6.2 Rotaţia de front Rotaţia de front a unui element geometric se face în jurul unei axe de rotaţie Z(z. b). A(a.a’) care se roteşte cu [V] z'=ω' a' unghiul α în jurul axei de z'=ω' r a' r rotaţie Z(z.g1’). deci proiecţia a) b) verticală a’ a punctului se roteşte în jurul proiecţiei Fig.17 s-a transformat planul oarecare [P] într-un plan de i' capăt [P1].a’): a) în spaţiu . planul [P1] obţinut este un plan de capăt (fig.g’) s-a transformat într-o dreaptă de capăt.z’) descriind un arc a1' α r A [F] Ω de cerc AA1 cu centrul în a1' α O Z punctul Ω şi de rază ΩA = r A1 Z x (fig. P1’ = P1x ∪ i’. iar urma verticală P1’ se P obţine unind punctul P1x cu proiecţia verticală m P1 i’. g1’ ≡ g’.18 Reprezentarea rotaţiei de front pentru punctul verticale z’ a axei de rotaţie.i’) se găseşte la intersecţia urmei verticale P’ cu proiecţia verticală z’ a axei de rotaţie.2. în figura 6. iar urma verticală a planului rotit P1’ va trece prin P1x şi prin v1’. un plan oarecare se roteşte în general cu scopul de a se transforma într-un plan cu o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie.6. O F x a1 ω a a1 z a În epură.6. P1 ⊥ Ox. Deoarece. Urma orizontală P1 a planului α P =m O Px rotit [P1] este perpendiculară pe axa Ox în 1x 1 x z=i punctul m1. Dacă tangenta în m1 la arcul de cerc descris de proiecţia m este perpendiculară pe axa Ox. P1’ = Px1 ∪ v1’. cu proiecţia verticală în i’.17 Rotaţia de nivel a planului când proiecţie [H].6. m1 ≡ P1x. Proiecţia orizontală g1 trece prin punctul i şi este paralelă cu urma P1. Arcele de cerc descrise de puncte sunt proiectate pe planul vertical de proiecţie în adevărată mărime. se y proiectează pe planul vertical de proiecţie. b) în epură . g1’ ≡ i’.16. După rotire orizontala G va avea o nouă poziţie G1(g1. I(i. Planul obţinut determină unghiul diedru α dintre planul [P] şi planul orizontal de Fig.v1’).z’) care este perpendiculară pe planul vertical de proiecţie [V] (dreaptă de capăt).METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 85 punctul P1x. ca fiind unghiul plan dintre urma axa de rotaţie este o verticală din [V] verticală P1’ şi axa Ox. punctele rotindu-se în plane paralele cu planul [V] (plane de front). Se determină urma verticală a orizontalei G1. a) Rotaţia de front pentru un punct Se consideră punctul z A(a.

folosind perpendiculara comună între axa de rotaţie şi dreaptă.d’) s-a transformat în dreapta orizontală G(g. d1 = m1 ∪ n1. z’m’.d1’). în care se petrece rotaţia. până întâlneşte linia de ordine coborâtă din m1’. neconcurentă cu axa de rotaţie În epura din figura 6. a se prezintă rotaţia dreptei D(d.δ’).g’). Pentru determinarea proiecţiei orizontale a1 a punctului rotit se duce linie de ordine din a1’ până pe urma orizontală a planului de front F.19. z'=ω' Rotaţia dreptei D(d. În figura 6.z’).n1’) : mai întâi se determină proiecţia verticală n1’ pe proiecţia d1’ şi apoi proiecţia orizontală n1. se obţine prin translatarea proiecţiei orizontale m.86 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ după arcul de cerc de rază ω’a’ şi de unghi α până ajunge în a1’. c. prin rotirea proiecţiei m’.d’).d’) O este transformată într-o orizontală G(g. axa de rotaţie . adică are aceeaşi depărtare. paralel cu axa Ox. Dreapta rotită x G este determinată de punctul de intersecţie cu axa de m1 g d rotaţie I(i. proiecţia verticală a punctului A1 rotit. până devine paralelă cu axa Ox. o dreaptă oarecare D(d. Proiecţia m’ se roteşte cu unghiul dat α şi odată cu ea şi proiecţia verticală a dreptei d’.d’) în jurul unei axe de rotaţie d' Z(z.6.19. cât şi cea verticală. raţionamentul este similar cu cel de la rotaţia de nivel. printr-o rotaţie de front.d’) în jurul axei de rotaţie Z(z. Proiecţia orizontală m1 a punctului M1. b) Rotaţia de front pentru o dreaptă La rotaţia de front a dreptei.m1’). rotit convenabil. De asemenea. Pentru definirea proiecţiei orizontale d1 a dreptei rotite se mai roteşte punctul N(n. dar îşi păstrează depărtările neschimbate. Deci.i’) şi de punctul M1(m1. când axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta.20. respectiv a proiecţiei d’. Observaţie : La rotaţia de front punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală.19. n1' n1' n1' g' m1' m' d1' m' δ' α d' d' d' m1' z'=ω' m ' n' n' n' z'=ω' O 1 O z'=ω' x O x x m m m m1 m1 m1 d d δ d1 g n n n n1 n1 n1 z z z a) b) c) Fig.6.z’).d’). z m astfel încât proiecţia verticală g’ să fie paralelă cu axa Ox.g’).d’) se poate transforma într-o dreaptă de profil m1' g' Δ(δ. Întâlnim şi aici cele două cazuri. concurentă cu trasată prin proiecţia orizontală m. este prezentată în figura 6.19 Rotaţia de front a dreptei D(d. concurente cu dreapta. ca în epura din figura 6. dreptei D(d.20 Rotaţia de front a linie de ordine până la intersecţia cu paralela la Ox. b dreapta oarecare D(d. în jurul axei z’. unde printr-o rotaţie de front dreapta dată D(d. Proiecţia orizontală m1 s-a determinat coborând din m1’ o Fig. care ajunge în poziţia d1’.n’) al dreptei până în N1(n1. tangentă la arcul m’m1’ în m1’. proiecţia orizontală a punctului rotit se deplasează paralel cu axa Ox. neconcurente cu dreapta. Proiecţiile orizontale m1 şi n1 determină proiecţia orizontală a dreptei rotite D1(d1.

21. z’m1’. Urma orizontală H1(h1. Frontala se trasează prin punctul de intersecţie I(i.z’). 1) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare În figura 6.z’) care să fie perpendiculară pe planul vertical de proiecţie într-un punct oarecare din spaţiu sau să fie cuprinsă în planul orizontal de proiecţie. Axa de rotaţie Z(z. urma f' P1x Px Px O h' h' O verticală P1’ devine perP1x h1' x x pendiculară pe axa Ox şi P P1 f =f 1 P P1 f urma orizontală P1 este h h i h1 i dată de punctul P1x şi z z punctul de intersecţie i : a) b) P1 = i ∪ P1x (fig.i’) dintre axa de rotaţie şi plan. Astfel. paralelă cu urma verticală P1’.z’) se alege o P1' m' dreaptă de capăt cuprinsă în planul [H]. se utilizează o frontală F(f. P1 = P1x ∪ i.6. P1 = h1 ∪ P1x. În timpul rotaţiei punctul I rămâne propriul lui rotit.21.f’) a planului.21 Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare vertical.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 87 c) Rotaţia de front pentru un plan Rotaţia de front a unui plan oarecare poare fi făcută în jurul unei axe de rotaţie Z(z.22 Rotaţia de front a planului orizontală P1 a planului rotit se obţine unind P1x când axa de rotaţie este o dreaptă de cu proiecţia orizontală i.6.6. pentru rotirea planului [P] cu unghiul α în jurul axei de rotaţie Z(z. Din z’ se trasează perpendiculara pe urma z P1 orizontală P’ în m’ şi se roteşte perpendiculara P z’m’ până se suprapune peste axa Ox.22 este rezolvată P' această problemă. Urma Fig.i’). dintre planul [P] şi Px O z'=i' axa de rotaţie este situat în planul orizontal. care nu-şi schimbă depărtarea. Din proiecţia verticală z’ se duce perpendiculara z’m’ pe urma P’ a planului şi se roteşte cu unghiul α până în punctul m1’. 2) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt cuprinsă în planul orizontal de proiecţie Prin rotaţia de front un plan oarecare [P] poate fi transformat în plan proiectant vertical.h1’) a frontalei rotite F1 va fi al doilea punct care determină urma orizontală a planului [P1]. Poziţia rotită a frontalei F1(f1. b). i respectiv urma verticală rotită P1’ devine perpendiculară pe axa Ox şi m1’ ≡ P1x. . Tangenta dusă în m1’ la arcul de cerc descris este chiar urma verticală P1’ a planului [P1] rotit şi întâlneşte axa Ox în punctul P1x. pe x β P1x=m1' urma orizontală P şi rămâne propriul său rotit. Planul astfel obţinut este un plan proiectant Fig. În figura 6. Dacă perpendicuP1 ' m' m' P1' lara z’m’ se roteşte în α m1' jurul axei z’ până devine m1' P' P' i'=z' f ' i'=z' f 1' paralelă cu axa Ox. astfel încât să se determine unghiul diedru β pe care planul îl face cu planul vertical de proiecţie. punctul de intersecţie I(i. capăt din [H] Unghiul β căutat este unghiul plan cuprins între urma P1 şi axa Ox.f1’) se obţine trasând proiecţia verticală f1’ prin i’.

La prima rotaţie axa de rotaţie Z(z. asupra ei se aplică două rotaţii succesive: o rotaţie de front.z’) este o dreaptă de capăt. concurentă cu dreapta dată în punctul I(i.δ’). în verticala Δ(δ. perpendiculară faţă de un plan de proiecţie. se procedează similar (fig. într-un plan de nivel [N]. iar poziţia oarecare a unui plan poate fi modificată într-o poziţie particulară. b) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie se poate face prin două rotaţii succesive (fig. iar apoi a doua rotaţie este de front. s-a tratat transformarea planului [P]. Prima rotaţie este de nivel şi se obţine o dreaptă de front F(f. prin care orizontala G se transformă în dreapta Δ(δ.g) orizontală şi o rotaţie de nivel.88 6.6. b) dreaptă verticală Pentru a transforma o dreaptă oarecare D(d.d’) într-o dreaptă de capăt. b).2. obţinută anterior. În epura din figura 6. astfel încât proiecţia orizontală δ = i1 ∪ m1 să fie perpendiculară pe axa Ox. dreaptă verticală . a) Transformarea unei drepte oarecare într-o dreaptă de capăt Pentru a transforma dreapta D(d.d’) oarecare se transformă în dreapta G(g. de nivel sau de front.6.6. Proiecţia orizontală a dreptei G trece prin punctele i şi m1. care este o dreaptă verticală.m’).24). a).f’). Proiecţia verticală i’ se translatează paralel cu axa Ox până se suprapune cu m1’.23 Transformarea unei drepte oarecare D(d.23. δ’ ≡ m1’ ≡ i1’.d’) într-o : a) dreaptă de capăt . Se roteşte punctul i de pe proiecţia orizontală g până în i1. un punct.δ’).f’). Printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z(z. Pentru a transforma o dreaptă oarecare într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. o dreaptă poate fi transformată dintr-o poziţie oarecare într-o poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie. oarecare. astfel încât proiecţia verticală i’m1’ ≡ g’ să fie paralelă cu axa Ox. i1 ' z1' g' d' m' x m d i z a) g z'=i' m1'=i1'=δ' i1 O δ m1=z1 x m δ' m' z' d' i' f' d i=z m1'=z1' O f m1=i1=δ z1 b) Fig. dreaptă de capăt (fig.z1’). Este suficient să se rotească punctul M(m. transformând frontala F(f.δ’).3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Printr-o singură rotaţie.23.i’).d’) într-o verticală Δ(δ. se aplică două rotaţii succesive asupra acelui element. prin care dreapta D(d. concurentă cu dreapta G în punctul M1. g = i ∪ m1. sau un plan oarecare într-un plan paralel cu un plan de proiecţie.6.24. A doua rotaţie se realizează în jurul axei Z1(z1.z’). a. obţinând proiecţia verticală a dreptei Δ.

G(g. b). Proiecţia verticală a triunghiului din poziţia de capăt s-a rotit cu un unghi care rezultă din construcţie. aflată într-o poziţie oarecare în spaţiu. care şi de această dată rămâne propriul lui rotit A(a. Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului. planul [P] se transformă în planul de capăt [P1]. iar proiecţia verticală c’ s-a translatat paralel cu axa Ox până s-a suprapus pe linia de ordine trasată din c1. conţinută în planul orizontal. aplicând o rotaţie de front. rotaţia de front s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1. considerându-se o nouă axă de rotaţie Z1(z1.24. Proiecţia orizontală c a punctului C care a fost pe orizontală s-a rotit până s-a suprapus pe proiecţia orizontală g1. pentru ca planul rotit să fie plan de capăt.c’1’). dreaptă de capăt. Din proiecţiile verticale b2’ şi c2’ s-au trasat linii de ordine care la intersecţia cu paralelele la .a’) ≡ A1(a1.z1’). până a devenit paralelă cu axa Ox. dreaptă de capăt trasată prin tot prin vârful A al triunghiului.6. planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1].25. adică s-a suprapus peste urma planului de nivel ce cuprinde triunghiul [A2B2C2]. prin două rotaţii succesive. A doua rotaţie. Pentru ca triunghiul să devină plan de capăt.a1’). care trece prin vârful A al triunghiului. A(a. de la proiecţia verticală b1’. Odată determinată proiecţia verticală b1’. obţinându-se proiecţia c1’. cu o axă de rotaţie Z(z. la intersecţia liniei c1’a1’ cu paralela prin b’ la axa Ox.z’). s-a plecat invers.a2’). Se menţionează că rotaţiile triunghiului s-au făcut prin rotaţiile punctelor care îl determină. unghiurile cu care se rotesc punctele A.z1’). conţinută în planul orizontal.24 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel . Proiecţia orizontală a triunghiului rotit este a1b1c1. s-a utilizat o orizontală. P' z1' P1 ' i' m' P1' n z' n1' N' Px z1 O z'=i' P' x P1x=m1' P1x=m1 Px O F z z1' x z=i P1 n1 P P n' m z1 i P1 a) b) Fig. b) plan de front c) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Pentru a determina adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC]. În mod similar.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 89 cuprinsă în planul vertical. orizontala G s-a rotit cu ajutorul perpendicularei comune ai până a devenit dreaptă de capăt. care trebuie să fie coliniară cu proiecţiile verticale c1’ şi a1’. s-a coborât linie de ordine şi s-a rotit proiecţia orizontală b până s-a suprapus pe aceasta în b1. s-a făcut mai întâi o rotaţie de nivel. A doua rotaţie care se efectuează este de front. trasată prin vârful C. Pentru că nu se ştie până unde să se rotească proiecţia orizontală b a punctului B (fără a se măsura unghiul cu care s-a rotit orizontala G). în epura din figura 6. iar apoi printr-o rotaţie de front.6. a. G1 ≡ C1I1.z’).z1’). cu urma orizontală F’ (fig. planul triunghiului trebuie să se aducă în poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie. Astfel. Rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie verticale Z(z. planul triunghiului devenind plan proiectant de capăt.g’) ≡ C1(c1. placa triunghiulară fiind rigidă. ca apoi printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z1(z1.a1’) ≡ A2(a2. planul de capăt s-a transformat în plan de nivel. deci punctul A este propriul lui rotit. B şi C au aceeaşi valoare. să se obţină planul de front [F]. Astfel. dreaptă de capăt.a’) ≡ A1(a1. se are în vedere că la o rotaţie a triunghiului. dreaptă verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie. Se obţine urma verticală N’ a planului de nivel [N].

A(a. proiecţiile punctelor pe planele pe care se face rabaterea (proiecţiile orizontale sau verticale) şi proiecţiile rabătute sunt pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere.b2’).rabaterea pe planele de proiecţie – axa de rabatere este urma planului. [ABC] = a2b2c2.rabaterea pe plane paralele cu planele de proiecţie – axa de rabatere este o orizontală sau o frontală a planului. În noua poziţie triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical. care în epura din figura 6.a’) ≡ A1(a1. . pentru a determina adevărata mărime a unei figuri plane. Distingem două cazuri: .25 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] a=a1 ABC z x c b f 1 b2' O c' f' z1' c2' ABC b' 1' i' f1 ' i1' b1'=b2' a2' O a2 a'=z'=a1' b1=z1=b2 c2 c1=f1 Adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC] se poate determina şi începând cu rotaţia de front. Deci. deci adevărata mărime a triunghiului dat este proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul vertical de proiecţie : [ABC] = a2b2c2.25. trasată prin vârful B1 al triunghiului. rămân neschimbate.a1’). . care rămâne propriul lui rotit B1(b1.z1’).b1’) ≡ B2(b2. unul peste celălalt. rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1. deci proiecţiile orizontale a1.90 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox duse prin proiecţiile orizontale a1 şi c1 dau proiecţiile orizontale a2 şi c2. Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului s-a utilizat o frontală. c1 sunt coliniare. A doua rotaţie. prin rotirea unuia în jurul dreptei de intersecţie dintre ele (axa de rabatere). fiind propriile lor rabătute. b s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z(z. c' b1' b' 1' g' c1'=g1' x b c g i1 b1 g1 c1 a) 1 z' c1' c2' a'=a1'=z1'=a2' i a=z=a1=a2 b2 z1 c2 b) Fig. 6. Punctul A este propriul lui rotit. dreaptă de capăt trasată prin vârful A al triunghiului. Punctele aflate în plane care se rabat. Se precizează că indiferent de succesiunea rotaţiilor. trasată prin vârful C. b1. Dacă punctele sunt situate chiar pe axa de rabatere.6.c’1’). rezultatul obţinut este acelaşi. Planul triunghiului [A2B2C2] este în poziţia de plan de front.3 Metoda rabaterii Rabaterea este un caz particular al rotaţiei şi reprezintă suprapunerea a două plane. se rotesc în plane perpendiculare pe axa de rabatere.z’). Proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul orizontal de proiecţie reprezintă adevărata mărime a triunghiului dat.f’) ≡ C1(c1. F(f.

26 Reprezentarea rabaterii unui plan oarecare [P] pe unde se determină m0 – planul orizontal [H]: a) în spaţiu . Se trasează arcul P0 P=axa de m0 m0 rabatere de cerc cu centrul în ω Ω=ω [H] R triunghiul triunghiul şi de rază ω m1 până la y R de poziţie b) de pozitie a) intersecţia cu mω. se obţine prin rabaterea punctelor care definesc acea figură. de rază Pxm’. pe care se măsoară cota punctului z M. din proiecţia orizontală m se trasează perpendiculara pe axa de rabatere şi se determină centrul de rabatere ω. m0. obţinută cu ajutorul punctului V(v.centrul de rabatere. un arc de cerc cuprins în planul [R]. de pe urma verticală P’ a planului.m’). . în epură. în spaţiu. Prin m se duce o paralelă la axa de rabatere. Urma rabătută P0 trece prin Px şi m0. pe planul orizontal de proiecţie. Astfel. b) : 1 – se observă că arcul m’m0 descris de punctul M în spaţiu se proiectează pe planul orizontal pe urma orizontală R a planului [R]. care fiind pe axa de rabatere a rămas propriul lui rabătut. se duce perpendiculara mω pe axa de rabatere P şi se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în Px.6.27). a punctului M.v’).6.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6. P0.26. până în punctul m0. Unind punctul Px. aparţinând urmei verticale P’ a planului (fig. Astfel. cât şi m O x Px P' triunghiul de rabatere [R] m Px O m1 (triunghiul de poziţie) x P m1 P0 ω ωmm1. pentru care să se cunoască proiecţia rabătută . se poate determina în două moduri (fig. Pentru determinarea proiecţiei rabătute a triunghiului pe planul orizontal de proiecţie. P0. din proiecţia orizontală m. care în epură poate fi construit cunoscând cota punctului. Pentru ca planul rabătut să fie determinat.6. cu punctul m0. cu ajutorul unui punct de pe urma verticală Fie planul oarecare [P] şi un punct M(m. deci aceasta este o dreaptă a planului rabătut. rezultând punctul [V] R' m1. care rămâne fixă. Fie triunghiul [ABC] cuprins în planul oarecare [P] (fig.26. În epură. cuprins în planul orizontal. se deosebesc două cazuri pentru determinarea planului rabătut : a) Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie. Rabaterea unei figuri plane cuprinsă într-un plan oarecare. se află în primul rând urma rabătută a planului. prin segmentul mm0. Se uneşte m1 cu ω R' raza de şi se determină raza de rabatere m' M=m' [P] P' rabatere ωm1. a).3. rezultând proiecţia m0.6. este nevoie de încă un punct oarecare din plan. punctul M descrie. b) în epură proiecţia rabătută a punctului M. se obţine proiecţia rabătută a urmei verticale.1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie 91 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie se face prin rotirea planului în jurul urmei orizontale (axa de rabatere). proiecţia rabătută a punctului M. perpendiculara Fig. de rază ΩM (raza de rabatere) şi cu centrul în punctul Ω . perpendicular pe axa de rabatere P. Astfel. În timpul rabaterii planului [P] pe planul orizontal de proiecţie. 2 – raza ΩM cu care se roteşte punctul M în timpul rabaterii este ipotenuza triunghiului dreptunghic m’mω.

Aceeaşi rezolvare se obţine cu ajutorul rabaterii unui punct oarecare N(n.2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie se face în jurul unei axe de rabatere.a’) situat pe a x c v0 orizontala G. b) Rabaterea unui plan oarecare pe Fig. la urma orizontală P a v1' g1' planului. Prin proiecţia rabătută n0 se R P duce proiecţia rabătută a orizontalei g0. P0 g ω rabătută.g’) se obţine ducând o paralelă prin urma g2' c' v2 ' rabătută a orizontalei. Proiecţia rabătută g0 a orizontalei P' G(g. g0 m0 n0 Urma verticală rabătută a orizontalei v0 se află pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere cu proiecţia orizontală v. Fig. Proiecţia v0 s-a determinat la b' intersecţia perpendicularei. P0. după n n1 m1 rabatere se găseşte tot pe acea orizontală. Triunghiul [a0b0c0] din planul orizontal P0 c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului g20 b0 g10 [ABC] din planul [P].g’) a planului [P]. dusă din proiecţia v' g' orizontală v pe axa de rabatere P.b’) şi v20 P ABC c0. v0. unde se obţine g' n' v' proiecţia rabătută n0. G1 şi G2 pe care se găsesc.3. punctul M . în jurul urmei verticale P’.m’) de pe urma verticală. Fie punctul M(m. v0 paralelă cu urma orizontală P a planului. care este urma verticală a planului. pentru rabaterea punctului N se determină triunghiul de poziţie nωn1. Pentru determinarea urmei orizontale rabătute pe planul vertical se poate folosi un punct de pe urma orizontală a planului sau un punct oarecare al planului. Punctul A(a.27 Rabaterea ΔABC pe planul [H] planul orizontal de proiecţie. pentru punctul C(c.m’) situat pe urma orizontală P a planului [P]. pentru punctul B(b. cu urma Px O v a' v1 v2 rabătută a planului P0. se trasează arcul de cerc cu centrul în centrul de rabatere ω şi de rază R' ω n1 până la intersecţia cu m' perpendiculara nω. caz studiat anterior.6.c’).n’) din planul [P].n’) fiind pe O x v orizontala G(g. în a0. la intersecţia cu a0 perpendiculara dusă din proiecţia orizontală a g b v10 pe axa de rabatere. după rabatere se găseşte pe g2 orizontala rabătută g0. Similar se obţin şi g0 g1 proiecţiile rabătute b0. În figura 6. cu ajutorul unui punct oarecare din acel plan În figura 6. Astfel. oarecare.28 este prezentată rabaterea planului oarecare [P] pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul punctului M(m. folosind cota punctului. În timpul rabaterii planului [P] pe planul vertical de proiecţie.92 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vârfurile triunghiului se rabat pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul orizontalelor planului G.29 sunt prezentate cele două cazuri. P' Rx=m Px Punctul N(n. 6.6.28 Rabaterea planului [P] pe planul [H] Unind v0 cu Px obţinem proiecţia rabătută a planului.

3. a0 Triunghiul [ABC] cuprins în planul h0 f 2' oarecare [P] (fig. f 10 f 20 Unind proiecţia h0 cu punctul Px se determină P0 b0 urma rabătută a planului . Astfel. Urma orizontală a frontalei. cu centrul în punctul Px. la rabaterea pe plane de nivel sau de front. iar aflarea urmelor planului ar fi o muncă în plus. Rabaterea planului [P] pe planul vertical de proiecţie poate P0 fi obţinută şi cu ajutorul unui punct oarecare N(n. 0 h0 R' În epură. până la Fig.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie se referă. se găseşte pe perpendiculara dusă din proiecţia verticală h’ pe axa de rabatere şi pe frontala rabătută f0. h2 c f0. Această rabatere se utilizează când prin rabaterea pe planele de proiecţie construcţiile grafice ar scoate figura rabătută din cadrul epurei. F1 şi F2 pe care se găsesc vârfurile x Px h' a h1' h2' f triunghiului. pe planul vertical de f0 proiecţie. cu centrul în ω’. Frontala F(f. care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC] din planul [P].n’) din acest plan. c0 P' Rabaterea unei figuri plane cuprinsă h20 f 1' ABC într-un plan oarecare. Urma rabătută trece prin punctul Px şi prin proiecţia rabătută m0. c0. iar după rabatere. folosind depărtarea punctului M. h0.29 Rabaterea planului [P] pe planul [V] intersecţia cu perpendiculara m’ω’ în m0.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 93 descrie un arc de cerc cuprins într-un plan m0 [R] (plan de capăt) perpendicular pe axa de f0 rabatere P’. se obţine prin rabaterea punctelor care f' h10 b' definesc acea figură.30) se rabate pe planul c' vertical de proiecţie cu ajutorul frontalelor O a' planului F.6. m 2 – construind triunghiul de poziţie P ω’m’m1’.f’) a planului [P] trece prin punctul N.ducând un arc de cerc de rază m1' n1' n' Px Pxm. P0. după segmentul m’m0. f20 şi pe acestea vârfurile rabătute ale P triunghiului a0. care intersectează perpendiculara dusă din x m' h' f proiecţia verticală m’ pe axa de rabatere n h P’. în m0. R m’m = m’m1’ şi ducând un arc de cerc de rază ω’m1’. obţinută cu ajutorul f1 punctului H(h. În primul rând se determină urma h rabătută a planului.6. frontala rabătută f0 trece prin n0 şi este paralelă cu urma P’ a planului. rabătută. se determină poziţia rabătută pe planul vertical n0 a punctului N. se obţine : ω' P' 1 . cu ajutorul triunghiului de poziţie ω’n’n1’. sau când planul care trebuie rabătut este dat prin elementele geometrice care îl determină. . de pe urma orizontală P a h1 b f2 planului. construit folosind depărtarea punctului. P0. în general. b0. f10. proiecţia rabătută m0 a f' punctului M.6. apoi proiecţiile rabătute ale frontalelor.30 Rabaterea ΔABC pe planul [V] 6. Fig. care se proiectează pe urma P0 n P' verticală R’.h’).

cu observaţia că. de la punctul M la planul de nivel. determinată de punctul .6. b) în epură În epură (fig. proiecţia rabătută pe planul de nivel a punctului M din planul [P].31.31. punctul M ajunge în M0 pe planul de nivel şi se proiectează în m0 pe planul orizontal.32 Rabaterea ΔABC pe planul intersecţie dintre planul triunghiului şi planul de de nivel [N] nivel este orizontala G(g. Triunghiul de poziţie ω mm2 este identic cu triunghiul ω1m1M din spaţiu.m’) se face considerând ca axă de rabatere. rabaterea punctului M(m.6. pe planul orizontal de proiecţie. Cu centrul în ω şi de rază ω m2 se descrie un arc de cerc până la b' intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală m pe axa de rabatere g. a) Rabaterea pe un plan de nivel Fie punctul M(m.6. b). După rabatere. Pentru rabaterea planului [P] pe planul de nivel [N] axa de rabatere este orizontala G(g.94 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rabaterea pe plane de nivel sau de front se face cu ajutorul triunghiului de poziţie.32).31 Reprezentarea rabaterii punctului M(m. construit folosind diferenţa de cotă m’m1’ = mm2. M ∈[P]: a) în spaţiu .g’). unde se obţine punctul m0. Dreapta de Fig. decât să se determine urmele planului care o cuprinde şi apoi să se facă c m=m 0 rabaterea pe planul orizontal sau vertical.g’). dată prin coordonatele vârfurilor. proiecţia orizontală g a orizontalei G. fiind proiecţia triunghiului ω1m1m2* din planul de nivel. Arcul de cerc descris de punctul M are centrul în ω1 (centru de rabatere) şi raza de rabatere ω1M. axa de Fiind dat triunghiul [ABC] se determină ABC rabatere b0 proiecţia lui rabătută pe un plan de nivel [N] dus prin vârful A al triunghiului (fig. în construirea acestuia cateta paralelă cu axa de rabatere are lungimea egală cu distanţa de la punct la planul pe care se face rabaterea.6. dreapta de intersecţie dintre cele două plane. b. a).6.31. Rabaterea punctului M pe planul de nivel se face prin rotirea punctului într-un plan perpendicular pe axa de rabatere G. b1 Pentru determinarea adevăratei mărimi a b g unei figuri plane. 1' N'=g' a' m' După cum se observă în figura 6.m’) pe planul de nivel [N]. cu ajutorul triunghiului de poziţie ω m m2. z P' [V] m' P' m' M N'=g' v' m1' N'=g' v' m1' m1 Px O v Px m2* ω1 x m v x M0 m G [N] m2 P P ω m2 ω g g [H] m0 m0 y a) b) Fig. rabaterea pe un plan de nivel se rezolvă pe proiecţia c' x O orizontală a epurei.m’) cuprins în planul [P] şi planul de nivel [N] (fig. c0 a=a0 ω este mult mai uşor să se rabată aceasta pe un plan de nivel care o intersectează.

34 Rabaterea ΔABC pe planul de front [F] 6.f’) de intersecţie h dintre planul de front pe care se face rabaterea şi d P planul [P] care se rabate.a’) se rabate pe planul de front [F]. având în vedere că pentru Fig. b’1’ ≡ bb1 şi se determină proiecţia rabătută b0.b’) se construieşte triunghiul de poziţie ω bb1. M şi C înainte de rabatere şi după rabatere.34 s-a determinat F=f adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC]. trasată prin a’. Astfel. B.m’). Prin rabatere.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 95 A(a. dar rezultă o construcţie micşorată. care este urma orizontală. sau . folosind proprietatea de coliniaritate a proiecţiilor orizontale ale punctelor B. Vârfurile triunghiului rabătut se determină cu b ajutorul triunghiului de poziţie.x ţia cu perpendiculara a’ω. folosind diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel. c În epura din figura 6. Axa de rabatere este frontala F = AM.4 Rabaterea planelor proiectante Rabaterea unui plan proiectant se face prin rotirea planului în jurul axei de rabatere. se determină a'=a0 c0 triunghiul de poziţie ω a’a2 şi cu centrul în ω şi de b1 b' O rază ωa2 se trasează un arc de cerc până la intersec.32. deci adevărata mărime a acestei figuri. axa de rabatere este proiecţia orizontală g a orizontalei G. unde se găseşte a0.6. axa de ABC b0 Poziţia rabătută a0 se obţine astfel : se rabatere trasează perpendiculara prin a’ pe axa de rabatere c' m'=m0 f' f’ şi se determină centrul de rabatere ω. g = a ∪ m. În figura 6. ω diferenţa de depărtare a’a2 = aa1.a’) determinarea triunghiului de rabatere (triunghiul de pe planul de front [F]. triunghiul se roteşte în jurul orizontalei G până se suprapune peste planul de nivel [N] şi astfel se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime. d' ω P' construcţiile necesare se realizează pe proiecţia a2 verticală a epurei. deci se mai rabat punctele B şi C.3. a1 F=f Axa de rabatere este frontala F(f. A ∈[P] poziţie) se utilizează diferenţa de depărtare de la punct la planul de front. Triunghiul [a0b0c0] reprezintă proiecţia rabătută a triunghiului [ABC] pe planul de nivel. M.a’) şi punctul M(m. pentru rabaterea triunghiului pe planul de nivel. pentru b0 şi utilizând coliniaritatea punctelor C. Punctul A este propriul lui rabătut.6. în cazul suprapunerii peste planul orizontal de proiecţie. se măsoară pe o paralelă la axa de rabatere.33 Rabaterea punctului A(a. se uneşte b0 cu m0 şi se prelungeşte până la intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală c pe axa de rabatere. prin a m 1 rabaterea pe planul de front [F]. dus prin vârful A al triunghiului. în c0. pentru c0. b) Rabaterea pe un plan de front a0 f' La rezolvarea rabaterii pe un plan de front. Proiecţia rabătută c0 a punctului C se determină cu ajutorul triunghiului de poziţie sau ca şi în figura 6.33 x punctul A(a. Modul de lucru este a similar rabaterii pe planul vertical. faţă de axa de rabatere g. Fig. unde elementele din planul de a' Px h' O front se proiectează în mărime reală.6. unde latura BC a triunghiului intersectează planul [N]. Pentru rabaterea punctului B(b. În epură (fig. a ≡ a0.32).

cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q]. b) în epură egală cu cota punctului. planul [H]. ΔABC ∈ [Q] b) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul vertical de proiecţie z [V] m0 Q0 m1 x Q' m' [Q] mx m M O Q y m0 x m1 Qx Q0 Q' m' mx m Q O Q' b' b0 c' Q0 Q c ABC c0 O z Qx [H] x Qx a' a0 a b c) a) b) Fig. Pentru rabaterea m' mx O planului [Q] pe planul orizontal M x Qx Qx mx O de proiecţie acesta se roteşte în m x Q0 jurul urmei orizontale Q (axa de Q Q0 m Q m0 rabatere) până se suprapune peste m0 [H] planul [H]. a) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul orizontal de proiecţie Fie planul proiectant vertical [Q] şi punctul M(m. urma verticală Q’. M(m. descriind un arc de cerc cu vertical [Q] pe planul [H]. mM = mxm’ = mm0. c0 .6.36 Rabaterea ∆ABC pe a0. pe urma Q (axa de rabatere). se cQ obţine prin rabatere pe planul orizontal.6. M ∈ [Q]. b) din Q' b' proiecţia orizontală m se duce o perpendiculară pe c' urma Q şi se măsoară cota.6. obţinând proiecţia rabătută m0. rabaterea punctelor aflate în aceste plane se face mult mai uşor. a0b0c0 = ABC. duse prin proiecţiile c0 b0 orizontale ale vârfurilor.6.37 Rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical [V].35. planele proiectante au urmele perpendiculare între ele.35.m’) [V] Q' care aparţine acestui plan Q' [Q] m' (fig.6.35.6. în epură (fig. urmele planelor rămânând perpendiculare şi după rabaterea pe unul din planele de proiecţie. O x Qx a' a Adevărata mărime a unei figuri geometrice Q0 a b 0 ABC. a). se măsoară cota acestora rezultând proiecţiile rabătute Fig.96 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ urma verticală. b0. astfel ABC (fig. Deoarece.m’) ∈ [Q] : centrul în proiecţia m şi de rază a) în spaţiu . a) b) punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe urma orizontală Fig. Rotirea planelor proiectante într-un sens sau într-altul nu influenţează rabaterea. Astfel. în cazul suprapunerii peste planul vertical de proiecţie. y devenind Q0. ΔABC ∈ [Q] . b) : pe perpendiculare.35 Reprezentarea rabaterii planului proiectant Q. În timpul rabaterii.

b0 şi c0.38. până în m0. Practic. urma orizontală Q se transformă în Q0. proiecţia orizontală m se roteşte în jurul punctului Qx până se suprapune pe axa Ox. Punctul M(m. se prezintă rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical de proiecţie [V]. a0b0c0 = ABC. Sensul de rotaţie a proiecţiilor orizontale ale punctelor este indiferent.38.37. de unde se ridică o perpendiculară egală cu cota punctului.38.37.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 97 În figura 6. arcul de cerc descris de acesta proiectându-se pe planul orizontal în mărime reală. până la suprapunerea pe planul vertical. (fig. z [V] Q0 x Qx [H] m0 m' mx Q a) Q' M O [Q] m Q y b) Q0 x m0 Qx Q' m' mx m O ABC Q0 x b0 a0 b' c b c) c0 c' Q' a' O Qx a Q Fig. B şi C.38 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [V]. în epura din figura 6. planul rotindu-se împreună cu punctele cuprinse în el. poziţia rabătută a punctului M pe planul vertical de proiecţie (punctul îşi păstrează cota neschimbată). reprezentare în spaţiu.6.m’) se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere Q’ (plan de nivel). c) Rabaterea unui plan de capăt pe planul vertical de proiecţie La rabaterea planului de capăt [Q] pe planul vertical de proiecţie. perpendiculară pe urma verticală Q’ (fig. pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul vertical. Axa de rabatere este urma verticală Q’. b). axa de rabatere este urma orizontală Q. s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC]. simetrică faţă de urma verticală Q’. Aplicând acelaşi raţionament. până pe planul vertical în m0. ΔABC ∈ [Q] d) Rabaterea unui plan de capăt pe planul orizontal de proiecţie (fig. a. din proiecţia verticală m’ se măsoară pe o perpendiculară la axa de rabatere. Planul se roteşte în jurul urmei Q până la suprapunerea peste planul orizontal de proiecţie. a). Punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere. cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q]. în m1. dar o poziţie diferită pe planul vertical. respectiv până la suprapunerea urmei verticale Q’ peste . iar urma orizontală Q se roteşte până se suprapune peste axa Ox. descriind un arc de cerc cu centrul în proiecţia verticală m’.6.6. axa de rabatere este urma verticală Q’. În epură (fig.37. c. de pe urma verticală Q’ şi de rază egală cu depărtarea punctului.6. obţinându-se aceeaşi mărime pentru proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului. M ∈ [Q]. Adevărata mărime a unei figuri geometrice ABC. b). În epură (fig. în jurul axei de rabatere Q’.6. Astfel. a unui punct M. depărtarea punctului.6. ale punctelor A. punctul M efectuează o rotaţie de nivel în jurul axei Q’. prin determinarea proiecţiilor rabătute a0.39) În cazul rabaterii planului de capăt [Q] pe planul orizontal de proiecţie. c) se obţine prin rabaterea pe planul vertical a vârfurilor care o definesc. cuprins în planul de capăt [Q].

5 Ridicarea rabaterii Operaţia inversă rabaterii.39 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [H].m’) şi proiecţia rabătută a lui pe planul orizontal de proiecţie. Arcul descris de punctul M se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical. în m1 şi se măsoară depărtarea punctului pe perpendiculara dusă la axa Ox. când se cunosc un punct al planului şi proiecţia lui rabătută pe planul orizontal de proiecţie În fig. c. mm1 = mxm’. din n până la intersecţia cu mm0 n şi se determină punctul ω. deci îşi păstrează neschimbată depărtarea. Prin ω se trasează urma orizontală P a planului. m0. prin determinarea urmelor. iar Fig.40 Ridicarea rabaterii pentru la intersecţia cu axa Ox se obţine punctul Px. În epura din figura 6.39. prin rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie : a0b0c0 = ABC. Ridicarea rabaterii pentru un plan oarecare. efectuând rotaţii de front. cuprins în planul de capăt [Q]. b). Se ştie că proiecţia orizontală m şi proiecţia P' rabătută m0 trebuie să fie pe perpendiculara la axa g' m' v' de rabatere (urma orizontală P). Astfel este determinat şi m0 triunghiul de poziţie. deci se uneşte m cu m0.m’) cuprins în planul [Q]. cu acelaşi unghi (fig. M ∈ [Q]. Prin m se duce o perpendiculară g pe mm0 Px mx (paralela la axa de rabatere) pe care se ia cota O v x punctului.39. în cazul elementelor geometrice.39.6. planul [P] Pentru determinarea urmei verticale P’ a .6. adică readucerea planului sau a elementelor conţinute într-un plan din poziţia rabătută în cea iniţială.40 se consideră date punctul M(m. Sensul de rotire al proiecţiei verticale m’ nu contează şi este impus eventual de spaţiul oferit de epură pentru rezolvarea rabaterii. sau a proiecţiilor orizontale şi verticale. se roteşte proiecţia m’ în jurul punctului Qx până la suprapunerea pe axa Ox. 6.98 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox. a). se numeşte ridicarea rabaterii. s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC]. În epură (fig. a punctului M(m.6. în cazul planului. pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul orizontal. perpendiculară pe mm0.6.3. z b' [V] Q' Q' Q' m' c' m' a' Q0 Q0 m1 O O M x Q0 m1 Qx mx mx Qx a a0 Qx x O [Q] b b0 x m0 m m0 m ABC [H] Q Q Q c c0 y a) b) c) Fig. În timpul rabaterii punctele planului se rotesc în plane perpendiculare pe urma orizontală Q (plane de front). ΔABC ∈ [Q] 6. Se cere să se determine urmele planului care conţine punctul M. Centrul de rabatere ω este m coliniar cu m şi m0. iar pentru determinarea poziţiei P m1 lui pe acest segment se trasează mediatoarea ω g segmentului m0m1.

v’) a orizontalei G(g. trasând linie de ordine din a până pe proiecţia verticală g’ a orizontalei G. Se cere să se determine proiecţiile hexagonului pe planele de proiecţie.proiecţia verticală g’. prin proiecţia verticală v’ a urmei verticale. se găseşte urma verticală V(v. cunoscând urma orizontală P a planului (axa de rabatere).din proiecţia orizontală v se ridică o linie de ordine care se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în punctul Px şi de rază Pxv0. paralelă cu urma orizontală P a planului. în final obţinându-se proiecţiile lui pe planele de proiecţie [abcdef] şi [a’b’c’d’e’f’].41. vârfurile lui sunt ridicate din rabatere cu ajutorul orizontalelor planului pe care sunt situate. paralelă cu axa Ox. Astfel.g’) a planului care trece prin punctul M.a’) se trasează astfel : . se observă că sunt aşezate două câte două pe orizontalele g0. a). Urma verticală P’ este dată de punctul Px şi de urma verticală v’ a orizontalei G.din proiecţia rabătută v0 se duce o perpendiculară pe axa de rabatere P şi la intersecţia cu axa Ox se determină proiecţia orizontală a urmei. Pentru ridicarea din rabatere a hexagonului.proiecţia orizontală g. g10 şi g20. Ridicarea rabaterii pentru o figură plană Fie un hexagon [ABCDEF].6. .41 Ridicarea din rabatere pentru hexagonul [ABCDEF] . Proiecţiile orizontalei G(g.6. v2 ' P' v' a' Px b' ω' c' g2' d' g' x a0 Px a f0 f O b ω c d P P0 b0 ω0 e0 d0 e c0 a) g1 ' v1' f ' O v1 v v2 e' a x b v10 f f0 ω c a0 v0 g2 e d e0 g1 g v20 ω0 g10 P0 b0 P d0 g0 c0 g20 b) Fig. . v. prin proiecţia orizontală v a urmei verticale. cuprins într-un plan oarecare [P]. În mod analog se procedează şi cu celelalte vârfuri ale hexagonului. Urma P’ este dată de punctul Px şi de proiecţia verticală v’. v10 şi v20.6. în v’.g’) pe care se situează punctul A(a. urma verticală rabătută P0 şi proiecţia rabătută [a0b0c0d0e0f0] a hexagonului pe planul orizontal de proiecţie (fig. paralele cu urma orizontală P a planului şi a căror urme sunt v0. pe urma verticală rabătută P0 (fig. iar proiecţia verticală a’ a punctului A. b). Proiecţia orizontală a a punctului A se determină la intersecţia perpendicularei duse din proiecţia rabătută a0 pe axa de rabatere P cu proiecţia orizontală g a orizontalei G.41.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 99 planului. a cărei ridicare din rabatere se face astfel : .

obţinută prin ridicarea din rabatere a orizontalei t0.r’s’).t’) ≡ VΩ (vω. elipsa este determinată de axa mare RS(rs. iar axa mică este situată pe direcţia liniilor de cea mai mare pantă faţă de planul respectiv. Elipsa din proiecţia orizontală este determinată de axa mare CD(cd.42.a’b’). obţinută prin ridicarea din rabatere a frontalei f0.k’m’). tangent urmelor planului în punctele a0 şi k0.t’) şi se determină proiecţiile centrului cercului Ω(ω. a. situată pe orizontala T(t. cuprins într-un plan oarecare . În figura 6. cu ajutorul urmei V(v.42 Ridicarea din rabatere pentru un cerc. perpendicular pe urma orizontală P.100 Ridicarea rabaterii pentru un cerc GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Proiecţiile orizontale şi verticale ale unui cerc conţinut într-un plan oarecare sunt elipse. proiecţia rabătută a urmei verticale P0 pe planul orizontal de proiecţie şi proiecţia rabătută a cercului pe acelaşi plan.f’). t0 || P. La ridicarea din rabatere a cercului se are în vedere faptul că elipsele din proiecţia orizontală şi verticală au axa mare egală cu diametrul cercului. se consideră urma orizontală P a planului [P] ce conţine cercul. care se află pe frontala F(f.v’) a orizontalei T(t.6. ω0 ∈ t0 şi de axa mică AB(ab. ω0 ∈ f0 şi de axa mică KM(km. care este situată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului k0m0.c’d’). cu centrul în ω0. P' b' f ' s' k' Px x c0 ω0 P0 b0 d0 m0 a0 P P0 a) O x Px v' c' ω' d' m' b s d t P f t' O v r' a' ck r0 a a ω 0 ω0 r k0 k0 v0 c0 m d0 b) m0 t0 b0 s f0 0 Fig. perpendicular pe urma verticală rabătută P0. Pentru construirea acestor elipse se porneşte de la proiecţia rabătută a cercului pe unul din planele de proiecţie şi apoi se ridică din rabatere. aflată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului a0b0. f0 || P0. În proiecţia verticală. Pentru început se ridică din rabatere urma verticală P’ a planului.ω’).v’ω’).

oarecare. Proiecţia b’ se roteşte până proiecţia a2’b2’ devine paralelă cu axa Ox.5.7). segmentului AB. astfel.a1’b1’). a.[H]). segmentul AB. oarecare. ∠β = ∠(AB. prin schimbare de plan vertical de proiecţie .METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6.44. B(30.[V]). axa O2x2 b2x a' β se trasează paralelă cu a2 ax O b'=b2' bx proiecţia a’b’.6. oarecare. respectiv segmentul A2B2(a2b2. b.43 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda iar unghiul β din epură schimbării de plan reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul vertical de proiecţie. AB a1' x a1 α z' b'=b ' 1 a' ax a b' z'=a'=a2' O x b a=a2 b) z bx ax O β AB b2' b2 bx z=b=b1 a) Fig. ∠α = ∠(AB. Rezolvare : Problema comportă rezolvare prin diferite metode : . Proiecţia a se roteşte până proiecţia a1b1 devine paralelă cu axa Ox.a2’b2’) este paralel cu planul orizontal de proiecţie : AB = a2b2.20) şi unghiurile pe care acesta le face cu planele de proiecţie.43. i se aplică o rotaţie de front. i se aplică o rotaţie de nivel.în epura din figura 6.z’) dus prin punctul A. se aduce paralel cu un nou plan orizontal [H1]. obţinându-se proiecţiile x1 α b a1' a2 şi b2. Adevărata mărime a segmentului AB este dată de proiecţia verticală a segmentului A1B1(a1b1. din proiecţiile a şi b se duc perpendiculare pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară cotele punctelor. Fig.a1’b1’) este paralel cu planul vertical de proiecţie : AB = a1’b1’.44 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda rotaţiei . în jurul unui ax perpendicular pe planul [V] Z(z.a2’b2’). . Adevărata mărime a a AB segmentului AB este dată de b1' b) a) proiecţia orizontală a segmentului A2B2(a2b2.în epura din figura 6. prin b' schimbare de plan orizontal O2 b2 AB de proiecţie . . a. respectiv segmentul A1B1(a1b1. din proiecţiile x a2x b=b1 a’ şi b’ se duc perpendiculare x pe axa O2x2 şi pe acestea se a'=a2' 2 O1 a=a1 b1x x bx măsoară depărtările punctea1x ax O lor. astfel.Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : .43. segmentul AB. oarecare.10.6. axa O1x1 se trasează paralelă cu proiecţia ab.44. . segmentului AB. b. se aduce paralel cu un nou plan vertical [V1]. iar unghiul α din epură reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul orizontal de proiecţie.4 Probleme rezolvate 101 1. Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(10.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : . în jurul unui ax vertical Z(z.în epura din figura 6.z’) dus prin punctul B.în epura din figura 6. obţinându-se proiecţiile a1’ şi b1’.

Dreptele D1(d1.6.z1’).7) şi B(30.45. dusă prin punctul A1 de pe dreapta D1.6. prin schimbare de plan vertical de proiecţie. b dreptele D(d. Distanţa dintre proiecţiile orizontale d2 şi δ2 este adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d.Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : în epura din figura 6. a dreptele D(d. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d. frontale.d’) şi Δ(δ.δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1. prin rotaţie de nivel. luând axul vertical Z(z.10.δ2’). frontale.d’) şi Δ(δ. neschimbate.δ1’).d2’) şi Δ2(δ2. Pentru dreapta D.z’) prin punctul C al dreptei Δ.d1’) şi Δ1(δ1.d’) : A(10. b' δ' x O1 x2 c2=δ2 b1'=b2' O2 a2=b2=d2 l d' c' a' O δ=δ1 d=d1 a=a1 x δ' d' b' z' a1'=z1' d2' δ2' i' i1' d1' δ2 l e1' O δ1 d1 b=b1 c=c1 δ1'=δ2' c1'=c2' d1'=d2' a) a1'=a2' x1 d δ1' c' a' δ e' b z=c=c1 i i1 b) a a1=d2 z1 Fig. Rezolvare : Problema se poate rezolva transformând cele două drepte oarecare în drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie. b) metoda rotaţiei b' δ' x δ0 d0 b0 ω d b b1 a' h1' h1 a a) b1 2' h' O l b' δ' d' c' c x 1' d' c' a' N'=g' δ h P δ0 2=20 c ω d0 O 1=10 b δ a b0 b2 d g b) l Fig.d1’) şi Δ1(δ1. dreptele D1(d1.3. s-a executat rotaţia cu ajutorul perpendicularei ci. în jurul unei drepte de capăt Z1(z1.δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1.δ’).d1’) şi Δ1(δ1. .45.d1’) şi Δ1(δ1. luând noua linie de pâmânt O2x2 perpendiculară pe proiecţiile verticale ale frontalelor şi păstrând cotele punctelor din ultimul sistem. luând noua linie de pâmânt O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale dreptelor şi păstrând cotele punctelor ce definesc dreptele.δ’) : C(20.δ1’). b) rabaterea pe un plan de nivel . printr-o schimbare de plan orizontal de proiecţie. D2(d2.δ1’) se aduc în poziţia de drepte verticale şi astfel : d2δ2 = l.46 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) rabaterea pe planul orizontal .5).δ1’) s-au adus în poziţia de drepte verticale. Printr-o rotaţie de front.5.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : în epura din figura 6.102 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2.20) şi Δ(δ. prin diferite metode : .45 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie .d’) şi Δ(δ.

pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie.prin rabatere pe planul de nivel [N] (fig.6. pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie. prin care planele [P] şi [Q] devin plane proiectante verticale.46. respectiv [Q].g’) de intersecţie dintre un plan de nivel N şi planul definit de dreptele D şi Δ. b) în epura din figura 6.47): a) în epura din figura 6. trasată prin urma din planul orizontal h1. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele orizontale şi folosind punctele I şi J. [P] şi [Q] în plane proiectante faţă de unul din planele de proiecţie. Distanţa l se măsoară între noile urme verticaleP1’ şi Q1’.6.47.47 Rezolvarea problemei 3 – utilizând schimbarea planelor de proiecţie . iar între axa O1x1 şi urma P1’ se poate măsura şi unghiul α. trasată prin punctul 2 = 20 din planul de nivel. unde bb1 este cota punctului B. Acest lucru se realizeaxă cu ajutorul punctelor I şi J. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ h şi δ0. [P1] şi [Q1]. Se rabate punctul B în bo.Rezolvare utilizând metoda rabaterii : adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 103 . din planele [P]. cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb1. z P' i' j' Px x P=P1 Qx i=j x1 Q1' α j1 l Pz z O1 P1x P'=P1' Q'=Q1' Qx P Pz Q' β i'=j' Q j i b) O x Px j 1' x1 i1 ' Q1 O P1 l Q=Q1 O1 P1x a) P1' i1 y Py y Py Fig. cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb2. de o paralelă la d0. 3.46. Rezolvare : problema se rezolvă prin transformarea planelor paralele. În proiecţia orizontală axa de rabatere g este determinată de punctele 1 şi 2. b . b) : axa de rabatere este orizontala G(g. astfel încât distanţa l dintre ele să se măsoare între urmele de pe planul de proiecţie faţă de care planele sunt proiectante.prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (fig. Acest lucru se poate realiza utilizând : .d’) şi Δ(δ.6. din planele [P]. a) : axa de rabatere este urma orizontală P a planului definit de dreptele D şi Δ. OPy = 20.schimbarea planelor de proiecţie (fig. b se aplică o schimbare de plan orizontal de proiecţie. iar între axa O1x1 şi urma P1 se poate măsura şi unghiul β. Se rabate punctul B în bo. obţinute astfel : a .47.6. a planele [P] şi [Q] se transformă în planele de capăt [P1] şi [Q1].δ’) este dată de distanţa l dintre dreptele d0 şi δ0. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele verticale. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 50. Distanţa l se măsoară între noile urme orizontale P1 şi Q1. respectiv [Q]. oarecare. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 30. de o paralelă la d0. unde bb2 = b’b1 este diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ 10 şi δ0.

care intersectează planele [P].15. b) în epura din figura 6. Deoarece. transformându-le în planele de capăt [P1] şi [Q1].6.25) la dreapta D(d. din planul orizontal de proiecţie. Punctele I şi J sunt punctele în care axa de rotaţie intersectează planele [P]. m’ ≡ m0. b’ ≡ b0. din proiecţia m1’ se trasează o perpendiculară pe proiecţia d1’. Rabaterea poate fi făcută pe orice plan de front.Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig. printr-o rotaţie de front.6. atât dreapta D cât şi perpendiculara pe ea sunt drepte oarecare.metoda rotaţiei (fig.48. Astfel. în epură unghiul drept nu se proiectează în adevărată mărime.48): a) în epura din figura 6. . Urma verticală P1’ se trasează prin m1 şi prin i’.48 Rezolvarea problemei 3 – utilizând metoda rotaţiei . 4.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. Revenind în sistemul iniţial de proiecţie se obţin proiecţiile perpendicularei cerute MN(mn.m’n’).6.10) şi B(20.6. aducându-l paralel cu planul orizontal de proiecţie din noul sistem O2x2 : MN = m2n2. respectiv [Q]. a planelor [P] şi [Q] li se aplică o rotaţie de nivel în jurul unei axe verticale Z(z. în jurul unei axe de capăt Z(z.z’). dreapta D şi punctul M. respectiv [Q] în punctele I şi J.49. Adevărata mărime a segmentului MN s-a determinat prin schimbare de plan orizontal de proiecţie. ca apoi să se determine distanţa cerută.Rezolvarea utilizând metoda rotaţiei se face urmând aceeaşi paşi ca şi în cazul rezolvării prin schimbare de plan. în spaţiu se duce perpendiculara din punct pe dreaptă. Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(60.49. Rezolvare : Pentru determinarea distanţei de la punctul M la dreapta D.d’) : A(90. pe un plan de front [F].30. aplicând teorema unghiului drept. .d’) se transformă într-o frontală D1(d1. astfel încât aceste puncte să nu mai necesite rabaterea.104 z z' Pz l Q1' i' P1' Q' P' Px x P Qx z=i=j Q m Q1 a) j' α m1=P1x O P1 y Px x P' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z Q1' m' Qx Q1 Py P1 b) z'=i'=j' β j i z l Pz P1 ' Q' m1'=P1x O Q P y Py Fig.15. În noul sistem de proiecţie. notând piciorul perpendicularei cu n1’.z’).48.20) şi proiecţiile acestei distanţe. aplicând metodele geometriei descriptive : . b planele [P] şi [Q] se transformă în planele proiectante verticale [P1] şi [Q1]. a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie dreapta D(d. din planul vertical de proiecţie. dar pentru uşurarea construcţiei se preferă planul de front care trece prin punctele M şi B. iar urma verticală Q1’ prin j’. b): se recurge la rabaterea planului determinat de cele două elemente. paralelă cu P1’.d1’). problema se poate rezolva diferenţiat. .

cu cateta a’a2 paralelă cu axa de rabatere f’ şi egală cu distanţa de la punctul A la planul de front (diferenţa de depărtare).7.50 Rezolvarea problemei 5 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie . rezolvarea aplicând metoda rotaţiei. Să se determine proiecţiile perpendicularei duse din punctul M(20. Se formează triunghiul de poziţie ω a’a2. OPy = 25.b’m’). Distanţa de la punctul M la dreapta D este egală cu lungimea perpendicularei duse din proiecţia m0 pe dreapta d0. Rezolvare : Problema poate fi rezolvată aplicând oricare din metodele geometriei descriptive.f’) = BM(bm. definită ca dreapta de intersecţie dintre planul dat (dreapta D şi punctul M) şi planul de front [F]. fiind similară cu cea prin schimbare de plan. b) rabaterea planului de capăt . Dreapta rabătută pe planul de front este d0 = a0 ∪ b0. se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile m’n’ şi respectiv. MN = m0n0. OPz = 15 şi adevărata mărime a distanţei de la punct la plan. 5. În continuare se prezintă rezolvarea prin două dintre metode.6.18) pe planul [P] : OPx = 40.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 105 O2 m' a' x a=a1 O1 d' m=m1 d=d1 a1' a) m2 MN n2 b' a0 MN ω O m'=m0 a2 x d a' a1 m a n b) d' n' F=f b n0 d0 b'=b0 f' O n' x 2 b=b1 n=n1 d1' n1' m1' x1 b1' Fig. Pentru determinarea acestei perpendiculare şi în epură.49 Rezolvarea problemei 4 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie . b) rabaterea pe plan de front Axa de rabatere este frontala F(f. mn. Pentru determinarea proiecţiei rabătute d0 a dreptei D se mai rabate punctul A de pe dreaptă. pe planele de proiecţie.6. a’a2 = aa1 şi se obţine proiecţia rabătută a0. m' i' Px x P=P1 O1 P' n m P1x a) n' i x1 i' n1' 1 m1 ' y z Pz O P1' MN Py x Px z m' Q'=d' Pz v' n' P' v Qx=h' O Q0 n n0 m0 m P MN d h Q Py y b) Fig.

52. Px i=i1 x1 O Rezolvare : în epura din figura 6. în b0. se rabate planul de capăt [Q]. Este nevoie de rabaterea punctului de concurenţă B. împreună cu segmentul MN. m ∈ d şi d’ ⊥ P’. 7.6. m’ ∈ d’. Fig. .20) şi Δ(δ. Se revine din schimbarea de plan.10. se face o schimbare de plan 30 P=P1 vertical de proiecţie. prin aducerea planului definit de cele două drepte în poziţia de plan de nivel (vezi rezolvarea de la adevărata mărime a unei figuri plane).51 Rezolvarea problemei 6 Problema poate fi rezolvată similar aplicând metoda rotaţiei. Proiecţia n’ se determină revenind în sistemul iniţial.rezolvare utilizând rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (fig. Rezolvare : problema poate fi rezolvată aplicând succesiv două schimbări de plan de proiecţie sau două rotaţii. determinând punctul I(i. Să se determine adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte. a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie planul oarecare [P] se transformă într-un plan de capăt [P1] şi odată cu el punctul M(m.7).rezolvare utilizând rabaterea pe un plan de nivel (fig. Se rabat dreptele D şi Δ pe planul de nivel [N]. care are d ⊥ P.d’) : A(10.6.6. Pentru a afla adevărata mărime a distanţei MN. C(40. piciorul perpendicularei fiind n1’. deoarece perpendiculara M1N1 este o frontală. . de pe urma P’.51. şi între ele se măsoară adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte. dată de punctele (1.50. Fie dreptele D(d.i’) din planul [P]. δ0 = b0 ∪ 20.15. OPy = 25 şi unghiul de 300 pe care planul P' [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. care fiind în planul de nivel sunt identice cu proiecţiile 1 şi 2 : d0 = b0 ∪ 10.5.52. b): se intersectează planul definit de cele două drepte cu un plan de nivel [N]. Se rabate punctul B pe planul orizontal de proiecţie în jurul axei de rabatere P.2’).d’).6. având ca axă de rabatere orizontala g.106 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . faţă de axa Py O1x1.g’). adică a perpendicularei MN. Aici se va exemplifica rezolvarea prin metoda rabaterii : . luând noua linie de pământ perpendiculară pe urma orizontală P şi din P1x P1x O1 se trasează urma P1’ înclinată la 300. este proiecţia m1’n1’.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. Să se găsească urma verticală P’ a z planului [P]. h10 şi de punctul de concurenţă b0 : d0 = b0 ∪ h0. rezultând orizontala G(g.1’) şi (2.50.5). ducând o linie de ordine din proiecţia n până la intersecţia cu perpendiculara din m’ pe urma P’. deoarece noul plan obţinut [P1] este plan y de capăt.m1’). concurente în punctul B. δ0 = b0 ∪ h10. Proiecţia n1 se găseşte pe o paralelă dusă la axa O1x1.m’) în punctul M1(m1. b0 şi de punctele 10 şi 20. utilizând planul de capăt [Q].δ’) : B. În noul sistem de proiecţie se poate trasa perpendiculara din proiecţia m1’ pe urma P1’.Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig. pe planul orizontal de proiecţie şi se obţine segmentul m0n0. Rezultă că adevărata mărime a distanţei de la punct la plan. n1’∈ P1’. b): perpendiculara dusă din punctul M pe planul [P] este dreapta D(d. cunoscând urma orizontală : OPx = i' 40. cunoscând x i1' 0 P1' urma orizontală P. B(30. Poziţia rabătută a dreptelor d0 şi δ0 este dată de urmele dreptelor din planul orizontal h0. a): se determină urma orizontală P a planului [P] definit de cele două drepte. Se determină punctul N de intersecţie dintre perpendiculara D şi planul [P].6. . Adevărata mărime a unghiului dintre dreptele D şi Δ este unghiul γ măsurat între dreptele d0 şi δ0. care este distanţa de la punct la plan. 6.

10. OQy = -5. b) pe planul de nivel [N] 8. b ∈ δ şi δ’ ⊥ P’. în continuare se rabat aceste drepte pe planul de nivel [N]. Cele două normale definesc un plan [R].52 Rezolvarea problemei 7 – utilizând metoda rabaterii : a) pe planul orizontal de proiecţie .54. a). B(25. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10. OPz = -15. Astfel. care intersectează planele [P] şi [Q] după dreptele D1 şi Δ1.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 107 b' δ' h1' x c' b0 d γ b c δ δh1=h10 0 ω d' a' b1 a O h' P h=h0 d0 x c' 2' δ' b' 1' b1' b b2 d0 1=10 b) a a' N'=g' d' g O d δ0 2=20 δ c ω γ b0 a) Fig. Se dă dreapta D(d. în epura din figura 6.53. OPy = -30. dintre dreapta D şi o normală Δ. OPy = 15. Deoarece interesează determinarea unghiului γ dintre dreapta D şi normala Δ.53 Rezolvarea problemei 8 9. Rezolvare : unghiul θ dintre dreaptă şi plan se determină ca fiind complementul unghiului γ. z b' B Δ γ D A x P' Px P N'=g' δ δ0 δ' 2=20 b2 θ=π/2−γ a) Fig.53.6. prin punctul B(b. ca şi la rezolvarea de la problema 7. a).δ’) pe planul [P] : δ ⊥ P. b’ ∈ δ’.7). din care se trasează normalele D şi Δ pe planele [P] şi [Q] (fig.6.15.b’) se trasează perpendiculara Δ(δ. Pe proiecţia orizontală s-a figurat măsura reală a unghiului θ căutat. exterior celor două plane. Rezolvare : Unghiului η dintre plane se poate determina utilizând metoda normalelor : se consideră un punct A.6.6. dusă prin punctul B al dreptei la planul [P] : θ = π/2 . care formează între ele unghiul η. b.γ (fig. egal cu unghiul b) b0 ω b 1=10 γ 2' b1' 1' a' d' d0 a g d O Pz y Py θ=π/2−γ [P] .25) şi planul [P] : OPx = 45. Să se determine adevărata mărime a unghiului η dintre planele [P] : O Px = 45. OQz = -10.d’) : A(10. Să se determine unghiul θ pe care-l face dreapta D cu planul [P].

γ.6.4).20). ca şi la rezolvarea problemei 7. b şi c. b) prin rabatere pe planul vertical y a O b x Qx a' a0 a . situat într-un plan proiectant vertical. Rezultă proiecţia a0b0c0. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(22.108 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ diedru dintre cele două plane. pe perpendiculare la urma Q. B(15. Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul vertical se obţine prin rotirea proiecţiile orizontale a. b şi c în jurul punctului Qx. dintre cele două normale D şi Δ : η = π . Pentru simplificarea rezolvării.14.y.7). Se obţine triunghiul a0b0c0.54 Rezolvarea problemei 9 10. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie. Rezolvare : deoarece triunghiul [ABC] este situat într-un plan proiectant vertical. Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul orizontal se face prin măsurarea cotelor.6. Astfel se determină depărtarea y a punctului B. Q' [R] Δ A γ D D1 [P] x g Px 2=20 δ0 Q a) Fig. proiecţiile orizontale a. b şi c sunt coliniare şi definesc urma orizontală Q. Q' b' c' Q' b' b0 ABC c0 c' O Q0 b Q b) c Q N'=g' 2' d' a' δ' z P' Pz η=π−γ a1' 1' a0 γ d0 ω Qx 1=10 a2 Qy O Qz P Py y b) η=π−γ Δ1 [Q] a d δ x Qx a' Q0 a 0 y c b0 a) c0 ABC Fig. se va determina unghiul ca fiind suplementul unghiului γ. C(5. până pe axa Ox şi ridicarea de perpendiculare pe axa Ox până la nivelul proiecţiilor verticale a’. Unghiul γ dintre dreptele D şi Δ se determină prin rabatere pe un plan de nivel [N]. b’ şi c’. care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC].55 Rezolvarea problemei 10 : a) prin rabatere pe planul orizontal . trasate prin proiecţiile orizontale a.3.

Fie punctul A(90. 4.20. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d.56 Rezolvarea problemei 11 6. Să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia. e0.30).15.10. situat în planul bisector [B1] şi punctul B(30.6. b0 şi c0. să se transforme dreapta oarecare D(d. Printr-o schimbare de plan. a sunt prezentate elementele de la care se porneşte în rezolvarea problemei.35. 2.20). cunoscând unghiul de 300.20. Printr-o schimbare de plan.0. pe care dreapta îl face cu planul orizontal de proiecţie. 6.d’) dată prin punctele A(75.20. Se revine din rabatere.) şi B(25.25.) şi B(30. printr-o schimbare de plan.10) într-o frontală. P' v1' P' v2' e' c' g2' g1' b' O c b b0 e0 c0 g20 g10 ABCE b) g2 g1 P Px x a0 450 40 0 O x Px v0 v10 v' a' v2 v v1 e a a0 15 b0 a) P v20 P0 Fig. dată prin urme V(30. cu ajutorul punctului V(v. Să se găsească distanţa dintre cele două puncte.25) într-o orizontală.56.d’) : A(70.40. Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D(d. situat în planul bisector [B2].d’) : A(70. Rezolvare : în epura din figura 6.40.25. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d.38. . 5. P0. într-o dreaptă conţinută în primul plan bisector (Indicaţie : noua linie de pământ O1x1 se trasează prin h. cunoscând mărimea laturii L = 15mm. Se trasează pătratul de latură 15mm şi orizontalele g10 şi g20.5 Probleme propuse Metoda schimbării planelor de proiecţie 1. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d. să se transforme dreapta oarecare D(d.0). Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d.30) şi B(20.v’).20. pe care se găsesc vârfurile a0. OPz = 80.) H(80.20.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie. aparţinând planului [P] : OPx = 50.-30.15.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie. rabaterea vârfului A pe planul orizontal A0(55.6.z).0) şi faptul că latura AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie. tangentă la un cerc cu centrul în v şi rază vv’).METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 109 11.d’).d’) dată prin punctele A(80. ∠OPy = 50. obţinându-se astfel proiecţiile pătratului abce şi a’b’c’e’ (fig.56.20) şi B(20. 3.10) într-o dreaptă de profil. b). Se consideră pătratul ABCE. Se determină proiecţia rabătută a urmei verticale.

într-un plan [P1] a cărui urme P1 şi P1’ să fie în prelungire.15.10).z). OPz = 40. 21.30) B(70.15) într-o verticală.30) la planul [P] : OPx = 100. Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q].20.15. OPy = 50. OPy = 45.d’) : H(80. 16. OPz = 60 (Indicaţie : se transformă planul [P] într-un plan de capăt [P1]. Să se determine urmele P şi P’ ale planului [P]. definit prin urme : OPx = 80. Să se determine. OQy = 50.15) într-o dreaptă de capăt. 24.50) şi planul [Q] : OQx = 70.10. Prin două schimbări de plan succesive să se determine proiecţiile perpendicularei comune duse pe cele două drepte date. Să se determine proiecţiile perpendicularei comune dusă între dreapta oarecare D(d.15). 18. 14. ştiind că urmele lor orizontale fac 600 cu linia de pământ. paralel cu planul [P] : OPx = 90.d’) : A(47.40) şi este perpendicular pe planul [Q] : OQx = 80.10. distanţa de la punctul A(50.45.d’) : A(60. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre dreptele paralele D(d. OQz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d. 19. Fie dreapta D(d.110 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 7. definite prin urme : [P] : OPx = 50. distanţa l dintre planele paralele [P] şi [Q]. OPz = 35. care conţine punctul A(50.0) H(58. 20. Px (70.64. 15.δ’) : M(20. printr-o schimbare de plan.d’) : A(90. 10.30.20).0). OPy = 40 şi unghiul de 300 pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie. 8. Printr-o schimbare de plan.30.15). neparalele şi neconcurente.30. Fie dreptele D(d. OPz = 70.20) şi Δ : C(80.30) şi o dreaptă situată în planul orizontal de proiecţie F(f. Să se determine. OQz = 80 (Indicaţie : printr-o schimbare de plan orizontal se transformă planul [Q] într-un plan proiectant vertical [Q1] şi se trasează P1 ⊥ Q1.15. cunoscând urma sa orizontală OPx = 80.) B(30. OPy = 40.0). prin două schimbări de plan succesive.d’) într-o fronto-orizontală. aplicând două schimbări de plan succesive. OPy = 30.0. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d. paralele.10) şi Δ(δ. 13. cunoscând distanţa l = 35mm de la punctul M la planul oarecare [P] : OPx = 110. Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P] în plan de capăt şi să se determine unghiul pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie. OPy = 40. urmele Q şi Q’ ale unul plan [Q]. .30. OPz = 40. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d. Prin două schimbări de plan succesive să se determine în adevărată mărime distanţa l de la punctul M(60.δ’).30) B(25.20.7. Qx (46.15.32. N(50. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P]).10. 22.d’) : A(80. apoi se revine în vechiul sistem de proiecţie şi se determină m’).15).20.d’) : A(90. printr-o schimbare de plan. la distanţa l.30.25. Să se determine.25. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se determine adevărata mărime a unghiului ANB : A(50. Să se transforme dreapta oarecare D(d.22).25. să se găsească proiecţia verticală m’ a unui punct M(60. OPz = 30 şi [Q] : OQx = -10. printr-o schimbare de plan. N(30.0) şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 15mm. OPy = 50.0). 17. situat la distanţa l = 20mm faţă de planul [P].45).10) B(20. 9. Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P]. Fie planul [P] dat prin urme : OPx = 90.15.) B(20. OQy = 45.d’) : A(90. se trasează o paralelă la urma P1’. 11. prin a1.25.d’) şi o dreaptă Δ(δ.25) la dreapta D(d. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d.f’) : M(15. Să se determine urma verticală a unui plan oarecare [P].0.20.) N(70.25.15. care va intersecta noua linie de ordine a punctului M1 în m1’.10. 12. apoi se revine din schimbarea făcută în vechiul sistem de proiecţie).35.0. B(15.) B(75.10.25. 23.15.) B(25.d’) : A(80.

Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(90.30.) B(90.40).25. Prin metoda rotaţiei să se determine unghiurile pe care dreapta D le face cu planele de proiecţie. OPy = 40. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. c) [ABC] : A( 35.30). (Indicaţie : se transformă planul triunghiului într-un plan de capăt). 26. Fie dreapta D(d.60.45. Să se determine unghiul dintre planul [P] şi planele de proiecţie.15.15. C(20. înclinată cu 600 faţă de axa O2x2 şi se revine din schimbările făcute în vechiul sistem de proiecţie). rotind planul [P] convenabil.35. C(90. punctul A(35. se trasează prin a2 proiecţia d2. B(20.30. luând axa de rotaţie prin punctul A şi se trasează P1’ prin P1x tangent la un cerc cu centrul în a’. OPz = 45. 36.15) şi B(30.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 111 25.30).20). Metoda rotaţiei 28. d) [ABC] : A(90.20).5. B(25.15). Să se rotească dreapta D(d.10. 38.20).25).10). OPy = 30. 35. prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punctul M).20).35. B(20. B(90.50.20. OPz = 70 în poziţia de plan paralel cu linia de pământ.40) cu planul orizontal de proiecţie.10).) B(30. Să se rotească dreapta D.d’) : A(80. Să se determine urma P a unui plan [P]. OPz = 50 şi unghiul de 450 pe care-l face planul [P] cu planul [V] (Indicaţie : prin rotaţie de front se obţin urmele planului [P1] proiectant vertical şi se revine din rotaţie). astfel încât să devină paralelă cu planul orizontal de proiecţie. Fie dreapta D(d. C(70.d’) : A(80.40).y.20. conţinută în planul [P]. Să se determine adevărata mărime a unghiului pe care-l face ∆ABC : A(50.35).5) şi planul [P] : OPx = 40. C(15.35. utilizând metoda rotaţiei. 27.30.d’). Se dă planul [P] : OPx = 80.10. OPz = 40. Se consideră dată urma orizontală P a planului oarecare [P] : OPx = 60.15).5) din planul [P] : OPx = 110.25.40). 30. 29. Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos.) B(65. e) [ABC] : A(90. Să se determine distanţa l de la punctul M la planul [P]. OPz = 40.25) şi C(70. Folosind metoda rotaţiei să se determine urma verticală P’ a planului [P] (Indicaţie : se determină urma orizontală P1 a planului de capăt [P1]. apoi se revine din rotaţie şi se determină P’).45. cunoscând urma verticală : OPx = 80. .20.10.35) astfel încât să devină paralelă cu planul vertical de proiecţie.d’) : A(90. 32. să se ducă o dreaptă D(d.z).15.10. 33. 31. OPy = 40.5. OPy = 50.5.25.10. OPy = 50.30) la planul [P] : OPx = 100.30. care să facă 600 cu planul vertical de proiecţie (Indicaţie : se transformă planul [P] în planul de nivel [P2]. Prin punctul A(50.10.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie.) B(60.15).15) şi distanţa l = 7mm dintre acest punct şi plan.40). C(20. utilizând metoda rotaţiei. Fie punctul M(15. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. OPz = 70.35. B(30.50). OPy = 60.15.) B(90. Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D : A(80.20. aplicând două schimbări succesive de plan : a) [ABC] : A(50. cunoscând unghiul de 450 pe care-l face dreapta cu planul orizontal de proiecţie. 34.50. 37. b) [ABC] : A(55.35.43. prin două schimbări de plan succesive. utilizând metoda rotaţiei.40. de rază 7mm. Să se determine distanţa de la punctul M(50. Printr-o schimbare de plan să se aducă planul oarecare [P] : OPx = 100.

50). 51. B(25. folosind metoda rotaţiei.70. paralele.15.20. OPy = 30 şi unghiul de 300 pe care-l face planul [P] cu planul [H] (Indicaţie : prin rotaţie de nivel se obţin urmele planului [P1] de capăt şi se revine din rotaţie).20) prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punct).50).20. 52. C(30.25.δ’) : B şi C(30.15. 41.40.25.d’) şi o dreaptă Δ(δ. astfel încât să devină paralelă ca axa Ox. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10. Să se transforme planul [P] într-un plan de front. Δ(δ.50).30. Să se determine urma verticală P’ a unui plan [P].10. folosind metoda rotaţiei . Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan proiectant vertical). 43. Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos. 45.15) într-o verticală.40).20. Să se determine adevărata mărime a unghiului MIN.50) şi planul [P] : OPx = 70.d’) : A(60.15). . astfel încât să devină o fronto-orizontală. C(70.δ’).d’) : A(90.d’) : A(100.δ’) . utilizând metoda rotaţiei (Indicaţie : se transformă planele [P] şi [Q] în plane proiectante). B(70. 56.30). într-un plan de nivel.10.0) H(78.10).0.20.) B(30.30.70.20.20).d’) : A(60. I(90. (Indicaţie : se utilizează dubla rotaţie). C(90.d’) : A(60. aplicând două rotaţii succesive. B(50. Să se rotească dreapta D. rotindu-le în poziţia de drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie). 48. 49.35) şi B(10. folosind metoda rotaţiei. 54.25.45. OQx = 40 şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 10mm. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 60. B(75.40. 46. cunoscând urmele lor orizontale : OPx = 70.10). 47. Utilizând dubla rotaţie să se transforme dreapta D(d.15. Ce unghi face triunghiul cu planul vertical ? (Obs. B(50.70). N(10. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10. C(30.30.d’) : H(100. OPy = 40.δ’) : C(60. cunoscând urma orizontală : OPx = 60.d’) şi Δ(δ.15. 55. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d.20).30) (Indicaţie : se transformă planul unghiului într-un plan de nivel sau de front).30) şi Δ(δ. OPy = 40. aplicând două rotaţii succesive : a) [ABC] : A(50. OPy = 50.10.30).25. Să se rotească planul [P] astfel încât să devină plan de capăt. Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(80.) B(90.35) şi B(10.d’) : A(70. 50. N(25. Să se transforme planul [P] : OPx = 70.10).60. 44.d’) : M(70.17. 40.15. OPz = 65. Se dă un plan [P] definit de două drepte concurente : D(d.20).10). Fie dreapta D(d.40).30. OPz = 55. Fie planul [P] : OPx = 90.60) (Indicaţie : se transformă dreptele în drepte verticale sau drepte de capăt). Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q]. b) [ABC] : A(55.25.10). Să se rotească dreapta D(d. 53.40.43. OPz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d.25). B(20. Să se transforme dreapta oarecare D(d. OPy = 45. D(d. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre două drepte paralele.15) într-o dreaptă de capăt.50.20) şi B(20. Ce unghi face triunghiul cu planul orizontal de proiecţie ? (Obs. utilizând dubla rotaţie. utilizând dubla rotaţie.10). Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10.40. Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan de capăt). Prin două rotaţii succesive să se transforme dreapta oarecare D(d.30. OPy = 40. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P].112 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 39. folosind metoda rotaţiei : M(50.40) într-o verticală.40).10.50). D(d. 42. fără a utiliza urmele planului.d’) : A(110.40.70.10) la dreapta D(d.

15.) B(90. exterior dreptei. Să se determine în adevărată mărime distanţa de la punctul M(60.m’) de pe linia de pământ situat la egală distanţă de punctele A şi B (Indicaţie : se rabat punctele A şi B pe planul orizontal de proiecţie.35.30). pentru determinarea urmei orizontale). Fiind date dreapta D(d.d’) : A(15. ORy = 50.20). B(80. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. C(20.60. C(20. C(15. ORz = 20.15).30. 62.40. Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d.25.10. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(90.15. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre cele două drepte prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie şi prin rabatere pe un plan de nivel.d’) : A(30. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (Indicaţie : se utilizează şi proiecţia pe planul lateral.30.0. ORy = 30. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.10) şi dreapta de profil Δ(δ. Se consideră dreapta D(d.10. Să se determine distanţa de la punctul M(60.50.40. 61. B(50.) B(60. OPz = ∞.ya.15. concurente în punctul B. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [R]. OPy = 40.35).15). ORz = 40. cât şi proiecţiile acesteia. Să se determine proiecţia unui punct M(m. d) [ABC] : A(90.yb. B(50.30. 63.δ’) : B.d’) : H(80.40.35.10. Comparaţi cele două rezultate.40).40. B(60. C(20. e) [ABC] : A(90. Să se determine rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie. Se dă dreapta D(d.d’) : A(80. Metoda rabaterii 113 57.10).10. B(35. C(15.15.30).15. 66. 67.45) şi punctul M(45. Fie triunghiul [ABC] : A(11.30. prin rabatere.10).35. B(50.20. B(31.15). OPz = 45.20.d’) : A(20.40.30) şi Δ(δ.20) şi un plan de profil [P] : OPx = 30.d’) : A(30. aplicând metoda rabaterii.15) şi un punct M(50.30). Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d. Să se determine proiecţiile punctelor situate pe dreapta D la distanţa l = 40mm faţă de punctul M.15).20). unde se obţine punctul M).15.40.5. 58.15) şi B(70. OPz = 40. OPy = ∞.10. Se consideră un plan [P] care trece prin linia de pământ şi prin punctele A(30. 65.5. se trasează mediatoarea segmentului A0B0 până la intersecţia cu axa Ox. folosind un plan proiectant vertical şi rabaterea acestuia pe planul vertical de proiecţie. B(80.yc.10).METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE c) [ABC] : A( 35. B(70. prin metoda rabaterii.21).30.35.d’) : A(90.40) şi planul paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞.10) cu un plan paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞.30.10). prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.δ’) : B. Fie dreapta oarecare D(d.20).d’) : A(20.50).30. 69. prin metoda rabaterii să se determine piciorul perpendicularei duse din punctul M pe dreapta D şi mărimea reală a acesteia. OPy = 50.10) şi planul [P] : OPx = 60.22) situat în planul [P] : OPx = 110. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [P].10. OPy = 35. concurente în punctul B.5.25) la dreapta D(d. C(30.d’) : A(90.10).20). OPz = 45.30. Fie dreptele D(d. V(30. .0).30) la planul [P] : OPx = 80. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D(d.5. 64.40).35). 59.40).50. 60.) B(65.10) şi B(40. 68.23). prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. B(20.

23) şi că vârful C este situat în planul orizontal (Indicaţie : se determină pe planul de nivel ce conţine orizontala AB proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului şi se revine din rabatere cu punctul C).30) şi un punct M(40.40.15. B(30.45. ∠OPyP = 600.25.9.80) şi Δ(δ. 75. prin rabatere pe un plan de nivel.40) şi punctul M(50.0.10.25.y. OPz = 90. prin rabatere pe un plan de front.50.15).0).15).38. cunoscând latura AB care este o orizontală : A(50. B(20.32). 85.50. Cunoscând rabaterea triunghiului pe planul orizontal A0(55. 81. OPz = 60 şi punctul Ω(30.15).) B(30. 82.0) a punctului A(30.5.10.20.40) şi Δ(δ.35.15. Să se găsească urmele P şi P’ ale unui plan [P]. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90. e) [ABC] : A(90. utilizând rabaterea (Indicaţie : se trasează înălţimile pe proiecţia rabătută a triunghiului.9).20. Dreapta oarecare D(d. 72.10.25). situat într-un plan de capăt.45.35.15.50. B(40. 77.z) din acest plan. OPy = 40.5. OQy = -10. Să se compare rezultatele. B(90. c) [ABC] : A( 35. B(40.30). Să se compare rezultatele. OPz = 60 şi [Q] : OQx = 30. OPz = 80. 79. OPy = 50.30. 84. B0(46. B(65. se stabilesc punctele A0 şi B0 şi se revine din rabatere).0). OQz = -30. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d. OPy = 70.27.35. utilizând rabaterea.114 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 70. Se consideră orizontala D(d.30. Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la planul [P].25. OQz = -20.66. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90.d’) : A(130. Să se determine urma verticală P’ a planului [P] : OPx = 70.25.15).30).40.δ’) : C(55.30) prin rabatere pe un plan de nivel.z) C(20.23). d) [ABC] : A(90.10.40). de lungime 25mm şi cu centrul în punctul Ω (Indicaţie : se determină proiecţia rabătută a poligonului şi se revine din rabatere).52) şi planul [P] : OPx = 100.10.0.60.25.30. să se determine adevărata mărime a triunghiurilor : a) [ABC] : A(50. situat într-un plan proiectant vertical. 78. C(70.10. cunoscând rabaterea A0(45. cunoscând un punct M(40.) B(60.43. Se consideră triunghiul echilateral ABC. C(20. Utilizând rabaterea. 73.20) ce aparţine planului şi rabaterea acestuia pe planul orizontal M0(80.25).d’) care face 450 cu planul vertical de proiecţie şi are urma V(90.) B(90. C(75. să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia. 80.) B(90.11. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : O Px = 90.δ’) : C(70. B(65. aparţinând planului [P] : OPx = 60. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie.15) prin rabatere pe un plan de front.32.d’) : A(80.90. C(15. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d. pe un plan de nivel ce trece prin vârful B).35.0).20).50.15).27). OQy = -10. să se traseze proiecţiile unui poligon regulat cu 6 laturi.30.z) din planul [P]. Fiind date planul [P] : OPx = 110. Să se determine proiecţiile punctelor A şi B.50).50) C(20.40).30).20. astfel încât triunghiul AMB să fie echilateral (Indicaţie : se rabate orizontala pe planul orizontal de proiecţie.0) de pe axa Ox. Să se determine proiecţiile perpendicularei din punctul M pe dreapta D. Se dă punctul M(78.z) sunt cuprinse în acelaşi plan de capăt. OPy = 50. 76. C(90. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie. 74. OPy = 55. 83.20).10).) B(65. Să se determine proiecţiile înălţimilor triunghiului [ABC] : A(30. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : OPx = 90.d’) : A(85. Să se determine proiecţiile unui triunghi echilateral. b) [ABC] : A(55. .10).15.70.45. situate pe dreapta D. C(20. 71. ∠OPzP’ = 300 şi [Q] : OQx = 20.

cu referire la elementele PR I din care este alcătuită această formă.PROBLEME DE SINTEZĂ 115 7. care este epura formei geometrice date.1 Formă geometrică imaginăm în continuare că planele orizontal [H] şi lateral z [L] P R c'=a' K I L A B x N M O C D G F E y c=d a) Fig. Se dă forma geometrică din figura 7.7. metode) 7. . Dacă ne Fig.2 Rezolvarea problemei 1 d'=b' m'=n' k'=r'=p' g'=l' i' z f' e' a" b" O p" r" k"=i" m"=l" n" c"=g"=f " d"=e" [V] x a=b [H] n m p r=l k i g f =e y b) [L] se rotesc. plane şi poziţiile relative dintre acestea. plan.7. dreaptă. b. [V] Rezolvare : K [L] a) Epura formei geometrice din figura 7. ca în figura 7. respectiv a tuturor punctelor A O E M care definesc aceste segmente.1 Probleme rezolvate 1. PROBLEME DE SINTEZĂ (punct.2. se obţine epura din figura 7.2. a. b) Corelând forma geometrică dată cu epura ei se identifică următoarele segmente de dreaptă situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie (în paranteză se specifică proiecţia din epură în care segmentele se proiecteză în adevărată mărime) : . până la suprapunerea peste planul vertical [V]. corpul dat C B trebuie imaginat în spaţiu. obţinându-se cele trei proiecţii. în sensurile arătate pe figură.1 se L trasează prin determinarea proiecţiilor fiecărui segment de F G N dreaptă care o alcătuieşte.1. Din toate punctele formei D x [H] geometrice se imaginează proiectante duse pe planele de proiecţie.drepte paralele cu planele de proiecţie : PN || [V] (p’n’ ≡ PN). Să se z reprezinte epura ei şi să se studieze tipurile de drepte. MR || [V] (m’r’ ≡ MR). în sistemul celor trei plane de y proiecţie. În acest scop.

m’ ≡ n’. m’l’ ∩ l’g’ = l’). m” ≡ l”.proiecţii identice pe planul lateral : c” ≡ e”. Totuşi se poate spune care punct este vizibil.12. i” .drepte concurente : AC ∩ CF = C (ac ∩ cf = c. a) Să se determine urmele planului [P]. [PRI] || [H] (pri ≡ PRI). vizibil C (zC > zD). n’.drepte paralele : AB || CD (ab || cd. . e) Feţele care mărginesc corpul studiat fac parte din plane care au diferite poziţii faţă de planele de proiecţie (proiectante sau paralele). b’d’ ∩ i’f’ = ø). k’g’ || i’f’). în funcţie de distanţa dintre acestea şi planul de proiecţie respectiv. c) Analizând corpul dat. CD ⊥ [H] (c’d’ ≡ c”d”≡ CD).drepte perpendiculare pe planele de proiecţie : RL ⊥ [H] (r’l’ ≡ r”l” ≡ RL). . m’l’ || c’f’). adică unele puncte au proiecţii identice.drepte disjuncte : AC ∩ KG = ø (ac ∩ kg = ø. r’ .coliniare). .proiecţii identice pe planul orizontal : c ≡ d. d) La reprezentarea în epură a punctelor date pe forma geometrică unele proiecţii s-au suprapus.plane proiectante faţă de planele de proiecţie : [FGKI] ⊥ [L] (f”.116 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ IF || [L] (i”f” ≡ IF). [MNPR](plan de capăt) ∩ [MRL](plan de front) = MR(dreaptă frontală). Exemplu : . p’k’ ∩ k’g’ = k’). 2. vizibil K (xK > xI). . r ≡ l. BD ∩ IF = ø (bd ∩ if = ø. [MNPR] ⊥ [V] (m’. g’ ≡ l’. a’c’ ∩ k’g’ = ø). a’b’ || c’d’). AB ⊥ [H] (a’b’ ≡ a”b” ≡ AB). [CDEF](plan de front) ∩ [KIFG](plan || cu Ox) = GF(dreaptă fronto-orizontală). k” ≡ i”. pentru câteva segmente : . Exemplu : . vizibil D (xD > xE). vizibil F (zF > zE). f ≡ e. vizibil G (yG > yL). vizibil R (zR > zL). PK ∩ KG = K (pk ∩ kg = k. n’p’ || m’r’). b) Să se traseze urmele unui plan [Q]. [LGKR] || [L] (l”g”k”r” ≡ LGKR). g”. AC ⊥ [V] (ac ≡ a”c” ≡ AC). ML ∩ PR = ø (ml ∩ pr = ø. NP || MR (np || mr. k”. p’.20). (kg || if. N(10. după cum se arată în exemplele de mai jos : [ABDC](plan de profil) ∩ [CDEF](plan de front) = CD(dreaptă verticală). Fie dreapta oarecare D : M(20. [MNPR](plan de capăt) ∩ [PRKI](plan de nivel) = PR(dreaptă de capăt). Dacă planele sunt particulare şi dreptele obţinute din intersecţia lor sunt particulare. BD ⊥ [V] (bd ≡ b”d” ≡ BD).coliniare) . paralel cu linia de pământ şi care se intersectează cu planul [P] după dreapta D. [KGLR](plan de profil) ∩ [KIFG](plan|| cu Ox) = KG(dreaptă de profil). DE ⊥ [L] (de ≡ d’e’ ≡ DE). vizibil M (xM > xL). f) Feţele plane se intersectează după segmente de dreaptă. KG || IF. . pentru care dreapta D este linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. KG || [L] (k”g” ≡ KG). a’c’ ∩ c’f’ = c’). vizibil C (yC > yA).5).30. Cele care sunt paralele cu acestea se proiectează pe ele în adevărată mărime. m’l’ ∩ p’r’ = ø). vizibil M (yM > yN). CF ⊥ [L] (cf ≡ c’f’ ≡ CF).plane paralele faţă de planele de proiecţie : [MLR] || [V] (m’l’r’ ≡ MLR).proiecţii identice pe planul vertical : c’ ≡ a’. ML || CF (ml || cf. ML ∩ LG = L (ml ∩ lg = l. se exemplifică poziţiile relative dintre drepte. .

7. 1 şi a.d’). Aici s-a ales rabaterea pe un plan de nivel. Astfel.4. Prin vârful B se imaginează un plan de nivel.35). Se alege una dintre ω ele : din punctul B se trasează o dreaptă a Δ(δ. Pentru formele geometrice din figura 7. Vârful B este propriul lui rabătut.paralele . iar pentru proiecţia rabătută a vârfului A se utilizează coliniaritatea punctelor c.25. care intersectează triunghiul după orizontala (b1. B(60. cunoscând latura sa. să se rezolve următoarele cerinţe : a) să se reprezinte epura formelor geometrice.32. să se precizeze care dintre ele este vizibil şi de ce ? e) menţionaţi suprafeţele poligonale care ocupă în spaţiu poziţii particulare faţă de planele de proiecţie şi numiţi-le. b) să se identifice câte un segment de dreaptă pentru poziţiile particulare faţă de planele de proiecţie şi să se numească acestea. planul a0 P c [Q] şi planul [P] au comună dreapta D.concurente .h’) şi verticală V(v. Adevărata mărime a triunghiului Fig. Urma P este dată de Px şi d' proiecţia h (fig. Rezolvare : se determină urmele z a' orizontală H(h.v’) v' Q' pentru dreapta D(d. m Pentru triunghiul ABC există o d δ 1=10 infinitate de soluţii.3 Rezolvarea problemei 2 ABC se poate determina aplicând oricare din metodele geometriei descriptive.2 Probleme propuse 1. indicând pe aceasta proiecţiile punctelor marcate. deci se rabate vârful C. cu cateta cc2 = c’c1’.7.c’).7.PROBLEME DE SINTEZĂ 117 c) Să se construiască proiecţiile unui triunghi ABC.disjuncte d) în cazul punctelor aparent suprapuse (care au una din proiecţii identice). Prin proiecţia v’ c1' 1' b' se trasează urma P’ perpendiculară pe m' proiecţia d’.25). planul triunghiului c0 y [ABC] este perpendicular pe planul [P]. utilizând triunghiul de rabatere cωc2. Care dintre proiecţiile lor din epură reflectă adevărata mărime? f) numiţi trei perechi de plane concurente şi arătaţi ce fel de dreaptă este dreapta lor de intersecţie. cu urmele planului [P]. Aceasta intersectează axa Ox în Px. În care proiecţie din epură segmentele se regăsesc în adevărată mărime? c) să se precizeze câte două drepte care să fie: . respectiv O x c2 h. n Q Dacă pe această dreapta se consideră b=b0 h orice punct C(c. care este şi axă de rabatere. .δ’) perpendiculară pe planul [P].3) P' n' c' δ' Planul [Q] are urmele paralele Px v h' cu axa Ox şi concurente în v’. Proiecţia a0b0c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului ABC. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P]. AB : A(35.b’1’). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.

0.δ’) şi planul triunghiului. să se studieze vizibilitatea dreptei Δ şi să se determine adevărata mărime a segmentului MI.30) să se ducă un plan oarecare [Q].20) din acest plan. a) Să se determine proiecţiile pătratului ABCD. .7. b) Prin punctul M(90.δ’). a) Din punctul M(55. prin rabatere pe planul orizontal [H] de proiecţie. b) Prin punctul M(20. c) Să se determine dreapta Δ(δ.10. c) Prin punctul N(80. Se dau punctele A(45.4 Figuri geometrice pentru problema 1 2.20. prin metoda rotaţiei .10) şi C(10. 4.20) să se ducă un plan [Q]. OPz = ∞ şi punctele A(50. paralel cu planul [P] . 3.40.15) să se ducă o dreaptă Δ(δ. ORy = 55. B(70. Se dă triunghiul ABC : A(50.70. B(90. a) Să se construiască urmele planului [P].yB.40) să se ducă o paralelă D(d.10.0). OPy = -20.40. ORz = 70 şi unghiul α. b) Să se determine punctul I(i.10. pe care această dreaptă îl face cu planul orizontal [H] de proiecţie.50).30) şi B(70. perpendicular pe planul [P] dat .30. Se consideră planul [P] definit prin : OPx = 30.10.40) şi C(100. B şi C . d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.20).d’) la planul [P] .30).i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ. perpendiculară pe planul triunghiului [ABC] .118 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ [V] B C A x O z I E F [L] N K J G M y [V] A C B x E G z R T D I F b) OK J S [L] [V] C K z BR E A O I M T c) N J F [L] D [H] a) M P N y [H] D S x y [H] z [V] A C B x E D F I R N O J G d) [H] M K y [L] [V] I M U K D z N E R [L] z [V] A P B DE F f) N O G R [L] Q x F T OS G C A J B y [H] R e) C x M J K I y [H] Fig.yA. definit de punctele A. situat în planul [P] .δ’) de intersecţie dintre planul [P] şi planul [R] : ORx = 100.

75.5. OQy = 80. c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. Se consideră dreptele D1(d1.d’) paralelă cu cele două plane .d’) concurentă cu triunghiurile. 9.-10). B(10.0. prin metoda schimbării planelor de proiecţie.30) să se ducă o dreaptă Δ(δ. b) Prin punctul I(40. OPy = 40. M(120.10.13.70.5) şi D2(d2. c) Prin punctul K(110. prin metoda rotaţiei.-12.15. a) Să se determine unghiul α dintre cele două plane .60).60). M(100.65).5. OQz = 65 . c) Să se determine punctul de intersecţie I(i.0). C(30. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .15.75.d’) : A(70. c) Prin punctul I(110.δ’) paralelă cu planul [P] .10). D(120.60. a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte b) Prin punctul M(80. 7. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .10).10. [ABC] : A(100.5). b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie.30.PROBLEME DE SINTEZĂ 119 c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC prin metoda schimbării planelor de proiecţie.30.15.10) să se ducă dreapta Δ(δ. [Q] şi planul de front [F] care trece prin punctul M.52) şi Δ(δ.85. Fie plăcile plane opace [ABCD] : A(120.20. 6. exterior celor două plăci. c) Prin punctul N(30.30.15. OPy = 50.60).50). N(60.15) să se ducă un plan [R]. 5. Fie dreptele D(d. perpendicular pe dreapta D(d.60). paralelă cu planele celor două triunghiuri şi dreapta D(d.20).10. a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte . N(70. perpendicular pe planul [P].60. Fie date planele [P] : OPx = 140.0) .10) să se ducă o dreapta D(d.20. .40). Fie două plăci plane triunghiulare opace. 8.60).30. B(20.30) şi [KMN] : K(70. OPz = 70 şi dreapta D(d. C(10.37).15) să se ducă un plan [Q]. care întâlneşte axa Ox în punctul F(35.60).i’) dintre dreapta D şi planul [P] . d) Să se determine distanţa l dintre planele [P] şi [Q]. F(40. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.70.70).10).d’) .δ’) : E(20. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70.10). B(70.i’) dintre planele [P]. 10. concurent cu plăcile şi care să taie axa Ox în punctul E(150.d2’) : M(23.65) şi [KMN] : K(20.10.75. b) Prin punctul M(90. B(60. Se dă planul [P] : OPx = 100.15.50.35). b) Prin punctul E(80. Să se precizeze coordonatele punctului de intersecţie dintre cele trei plane.0. a) Să se determine punctul de intersecţie I(i.d’) : A(50.d1’) : A(50.20.δ’). N(15.10). d) Să se determine unghiul α dintre dreptele D1 şi D2.15. să se ducă un plan oarecare [P]. B(10.35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P] .

perpendicular pe planul [P].zA). B şi C . OPz = -15 şi punctele A(50. Fie date planele paralele [P] : OPx = 110.zB) din acest plan.70. Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . 13. să se ducă linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie.10. a) Din punctul M(75. c) Să se construiască o dreaptă D(d. exterior planului . definit de punctele A. C(100. exterior planelor să se construiască un plan [R].40). c) Prin punctul C să se ducă o paralelă Δ(δ. OPy = 50.d’) paralelă cu planul [P]. 14. b) Prin punctul M(80. B(35. B(60. Se consideră planul [P] : OPx = 100.50.50).10.50.δ’) : M(70.70). N(30.120 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se construiască linia de cea mai mare pantă a planului [P] faţă de planul orizontal de proiecţie.25) din planul [P].yA. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q]. cuprins în acest plan . d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. a) Să se determine distanţa de la punctul A la planul [P] . .50).-20. perpendicular pe planul [P].5) să se ducă o dreaptă D(d.d’) : A(50.15). b) Să se determine unghiul α pe care dreapta de intersecţie dintre plăci îl face cu planul vertical de proiecţie. C(20.30.i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei . care are urmele în prelungire .d’) perpendiculară pe planul triunghiului.20).70. Se consideră dreptele D(d. 12. OPz = 70 şi un punct A(60.60).10). d) Să se determine unghiul α dintre dreapta D şi planul [P].70).5) şi Δ(δ. care trece prin origine. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q]. perpendicular pe plane şi care întâlneşte axa Ox în acelaşi punct ca şi planul [Q] . OPy = 60.20) şi [KMN] : K(120.30.10. c) Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ.zc) . d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie.10). M(70.80). c) Să se determine dreapta de intersecţie D(d. să se determine punctul I(i.20. yA = ? 16.20). Se dau plăcile plane opace [ABC] : A(100. OPz = 80 şi [Q]: OQx = 60 .δ’) la planul [P] .d’) dintre planele [P] şi [Q] şi unghiul α pe care aceasta îl face cu planul vertical de proiecţie.δ’) pe planul triunghiului [ABC] .90). utilizând metoda rotaţiei . b) Să se determine urmele planului [P]. 11.10. OPy = ∞. care trece prin punctul C(50.30.10.40. care să treacă prin punctul A.5. zc = ? c) Prin punctul B să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P] . a planului [P]. a) Să se determine proiecţiile triunghiului echilateral ABC. c) Prin punctul A(30.60. B(50. 15. Se consideră planul [P] : OPx = 10.60. B(20. a) Să se determine distanţa l dintre cele două plane şi unghiul α pe care îl fac cu planul orizontal de proiecţie .30. N(20.

c) Să se determine dreptele după care se intersectează planul [P] cu un plan de front [F].20).i’). concurente în punctul A.yB. C(10.d’) : A(80.yC. C(70.δ’) îl face cu planul [P].20. exterior planului.50). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.10). 18.40. 19. a) Să se construiască urmele planului [P].40) şi un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct. prin metoda rotaţiei. OPy = ∞. B(60. OPz = ∞ şi punctul A(20. a) Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i.30).zC). definit de dreapta D şi de punctul M. perpendiculară pe dreapta Δ(δ.10).20.δ’).30.d’) : B(95.15.δ’) : E(35. a) Să se determine urmele planului [P].30) şi dreapta D(d. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC.30.60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. B(60.10. OPz = 70 şi punctul A(20. ce trece prin punctul B(20. 20. 21.10.10) şi punctul M(45.5).5. Fie punctul A(50.40). B(20. C(10. b) Să se determine urmele planului [P] definit de punctele A. dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q].25) şi Δ(δ. Se dau punctul A(30.20). Fie punctul A(60.20) şi dreptele D(d. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P].zC). Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80. F(15.10. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P]. prin metoda rotaţiei. a) Să se construiască planul de capăt [Q]. care trec prin punctul A. b) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ(δ. b) Să se determine distanţa l dintre dreapta D şi planul [P]. 17. C(80. care trece prin punctul A. B şi C(80.60. respectiv un plan de nivel [N].10. ete paralel cu dreapta D şi taie axa Ox într-un punct de abscisă 120.yC. .20. b) Să se determine unghiul α dintre două drepte paralele cu dreptele D şi Δ.40. prin metoda schimbării planelor de proiecţie. situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] .40).40. care trece prin punctul A şi este paralel cu cele două drepte . Fie planul de capăt [P] : OPx = 80. a) Să se determine urmele unui plan [P].d1’). necoplanare.15. 22.40). OPy = 70. a) Să se construiască planul proiectant vertical [Q].30.PROBLEME DE SINTEZĂ 121 a) Să se determine urmele planului [P] care are dreapta D ca linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie . c) Să se construiască planul [Q] definit de dreapta D şi punctul A şi să se găsească dreapta după care acest plan intersectează planul [P]. Fie dreapta D(d. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] . Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC.zC).60). exterior planului.d’) : B(60. c) Prin punctul A să se traseze o linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie a planului [P] . c) Prin punctul A să se ducă o dreaptă D1(d1.

δ’) : M(60.10.5.30.40. b) Prin punctul E(60.25. b) Să se construiască urmele planului [P] definit de cele două orizontale. d) Să se găsească distanţa l dintre planele [P] şi [Q].20).5).10.d’) dintre cele două plane.65.d2’) : C(40. OQz = -30.10) şi [EFG] : E(90. B(30. C(70. B(70. 23. b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului EFG . Fie plăcile plane triunghiulare opace.10. OQy = -80. OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30. d) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ îl face cu planul [P]. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .40. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . ∠OPxP = 600.50). a) Să se determine dreapta de intersecţie D(d. F(15. [ABC] : A(160. B(20. concurentă cu planul triunghiului [KMN] şi să se determine punctul de concurenţă. d) Prin punctul A să se ducă o perpendiculară Δ(δ. 27. b) Să se determine urmele planului [Q] care conţine triunghiul ABC.60.70.30). paralelă cu planul [P]. fără a construi urmele planului.25. Se consideră dreapta D(d. Fie planele [P] : OPx = 140.20. dintre dreapta Δ şi planul [P]. c) Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D. G(40. prin metoda rotaţiei. b) Prin punctul A(20.20). c) Prin punctul M(30. OPz = 50.20).30) să se traseze o dreaptă D(d. C(80. Fie plăcile plane triunghiulare opace. K∈D .90. c) Prin punctul E să se ducă o dreaptă Δ(δ.40.10. N(10.20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P]. 25. .30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ. a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei .δ’).10. OPy = 40.30).10. c) Să se determine unghiul α dintre planul [P] şi planul [Q].60). c) Ce valoare are unghiul α pe care planul [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie [H].70) şi planul [P] : = 60.40.d’) pe planul triunghiului [KMN].20).90) şi [KMN] : K(130.50). B(25. N(110.δ’). a) Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i.50) să se traseze o perpendiculară D(d.d’). 26.80). al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P] şi adevărata mărime a lui. d) Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ. D2(d2.i’).75).80).10. c) Care este distanţa l dintre cele două orizontale . 24.d1’) : A(70. OPx a) Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC].20). paralelă cu planele celor două triunghiuri .δ’) pe dreapta EF.30).d’) : A(100.70. M(40.70.35. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. [ABC] : A(110.20)să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q]. Fie planul [P] definit prin două orizontale paralele D1(d1.122 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Prin punctul N(60.

În figura 8. un poliedru are maxim trei contururi aparente distincte. 8. b). În practică cele mai folosite poliedre sunt prismele şi piramidele.POLIEDRE 123 8. acest triunghi se construieşte ducând o perpendiculară în s pe muchia bs şi un arc de cerc cu centrul în punctul b şi de rază bc. a. specifice poliedrelor : . de aceeaşi parte a oricărei feţe. în spaţiu. iar segmentul ss1 este chiar înălţimea căutată. în probleme. unele muchii sunt vizibile. Intersecţia lor determină punctul s1. iar trei sau mai multe feţe se intersectează într-un punct. atunci când se cunoaşte latura triunghiului. după cum rămâne în întregime. în epură. Un poliedru poate fi convex sau concav.o faţă a poliedrului este vizibilă când conţine un punct vizibil. care se intersectează după o muchie a conturului aparent. Reprezentarea poliedrelor. În proiecţie orizontală s este ortocentrul. numit contur aparent. POLIEDRE Un corp mărginit de suprafeţe plane. cât şi a următoarelor criterii de vizibilitate. Poliedrele care au feţele poligoane regulate. iar altele invizibile. un poliedru se dă. dar nu de pe conturul aparent.2 este reprezentat cubul ABCDA1B1C1D1. . Deci. . în epură. Pentru construirea epurei tetraedrului SABC din figura 8. prin coordonatele vârfurilor sale. 8. poligoane regulate sau neregulate se numeşte poliedru. Acestea au unghiurile diedre (unghiul format de două feţe plane) şi poliedre (unghiul format de feţele care se întâlnesc într-un vârf) egale între ele.1 Reprezentarea poliedrelor Reprezentarea poliedrelor. cu baza ABC situată în planul de nivel [N]. numit vârf. sau nu.8. fiind în poziţia de dreaptă verticală.poliedrele se presupun opace. b) Cubul (hexaedrul) – este poliedrul cu şase feţe pătrate congruente.dintre două feţe.conturul aparent este vizibil. se face prin reprezentarea punctelor (vârfurilor) şi a dreptelor (muchiilor) care le determină. În epură (fig.muchiile ce se întâlnesc într-un vârf din interiorul conturului aparent sunt vizibile sau invizibile. formează un poligon închis. după cum punctul (vârful) este vizibil sau invizibil. Totalitatea dreptelor care limitează un poliedru.1 Reprezentarea poliedrelor regulate Conform teoremelor lui Euler.două feţe sunt vizibile sau invizibile. iar înălţimea Ss este o catetă a triunghiului dreptunghic SsB. numită muchie. ss1 = Ss şi se construieşte în proiecţie verticală în mărime reală. se face cu respectarea regulilor de vizibilitate stabilite la dreptele disjuncte. pot exista cinci poliedre regulate : a) Tetraedrul – este poliedrul cu patru feţe triunghiuri echilaterale congruente. după cum muchia de intersecţie (care nu aparţine conturului aparent) este vizibilă sau invizibilă. se numesc poliedre regulate. astfel. cu acelaşi număr de laturi. Astfel. trebuie să se determine înălţimea Ss. . una este vizibilă şi cealaltă invizibilă. muchiile rezultând ca segmente de drepte concurente.1.1. . care va fi diferenţa de cotă a vârfului S faţă de planul de nivel. cu faţa ABCD situată în planul orizontal de . într-una din cele trei proiecţii pe planele de proiecţie. . Două feţe ale unui poliedru se intersectează după o dreaptă. în epură.1.

a).1 Reprezentarea tetraedrului : a) în spaţiu . cu latura DC paralelă cu axa Ox. sunt drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie.3 Reprezentarea octaedrului : a) în spaţiu. pentagonul ABCDE. Apoi se construieşte o piramidă având ca bază acest pentagon. vârful în punctul K şi muchiile egale cu laturile pentagonului. b) în epură nul inferior PQSRT şi pentagonul superior ABCDE s-au z e" e' considerat cuprinse în plane de nivel paralele şi situate b'=d' c' d" a"=c" b" astfel încât una din laturi. Pătratele ABCD. pentagoFig. SR. Diagonalele AC.3. înscriind a) b) într-un cerc (de rază r).2 Reprezentarea cubului: a) în spaţiu . a' E respectiv CD. a). Toate muchiile cubului. să fie paralele cu axa Ox (frontoD x orizontale).4. b. iar feţele lui sunt situate în plane paralele cu planele de proiecţie. iar în poziţia prezentată în epura din b" N" A s Fig.8. y La reprezentarea în b) a) epură a dodecaedrului. b) în epură figura 8. acestea sunt z perpendiculare pe planele de b1'=a1' c1'=d1' a1"=d1" b1"=c1" proiecţie. c) Octaedrul – este poliedrul cu opt feţe triunghiuri echilaterale congruente (fig.8. .8.124 s' S C N' a' x a s B a) b b) y b' c' cO s1 a"=c" z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie.8. Feţele dodecaedrului sunt b1=b c1=c paralele două câte două. Epura icosaedrului se construieşte pornind de la b y proiecţia orizontală. C B a). b) în epură cuprins într-un plan de nivel. BEDF D1 A1 şi AECF sunt plane de simetrie c'=d' a"=d" b"=c" şi se numesc pătrate diagonale. BD şi EF sunt egale.5.8. f" f' A C d e) Icosaedrul – este O B poliedrul care are douăzeci e=f de feţe triunghiuri echilaF a c terale congruente (fig. Fig. b'=a' B1 C1 x d1=d O d) Dodecaedrul – este A D a1=a poliedrul cu douăsprezece feţe pentagoane congruente (fig. astfel poziţionat.8.3.

baza inferioară ABC şi într-un plan de nivel [N]. a). cuprins într-un alt plan de nivel. spre exemplu.8.8.7.8. a).8.c’) la Δ b' A G B C D x a t' n' a' t b i n c i' c' m' a1' t1' b1' c1' z z N' a1' e' 2' b1' 4' c1' m' i'=j' n' f' O j m=n 1 O m b 1 t1 a1 c1 y a' 1' b' c' 3' b x 1 b1 e=f t1 a 2 4 a t b) 3 c i c1 y a) Fig.6 Generarea suprafeţei prismatice Fig. iar apoi se duc paralele prin vârfurile (b. în epură. B.5. Toate poliedrele regulate pot fi obţinute din cub prin secţionări plane ale acestuia.8.7 Reprezentarea prismei ABCA1B1C1 în epură . C şi ale unui vârf al bazei superioare. A.5 Reprezentarea icosaedrului : a) în spaţiu .2 Reprezentarea prismei.b’) şi (c. a cărei baze sunt în planul orizontal.1.a’b’c’) şi muchia (aa1.7. De asemenea. ele sunt inscriptibile şi circumscribile sferei. b) în epură 8. Se trasează baza inferioară (abc. b' c' a' d' e' G L B M D C R J H I S O N P T A E F K Q h' i' g' j' f ' n' m' o' l' k' s' p' r' q' t' g O x m s a l r h b f e n t p q k c d j i o b) D E J F A L G K I C B H e' d' j' x d j e a) f b) k' a' c' b' f ' i' g' l' h' l' i k=l a g c h b O a) Fig. secţiunile respective purtând numele de baze. sunt necesare coordonatele vârfurilor bazei inferioare.8. Pe acest pentagon se construieşte piramida cu vârful în punctul L şi muchiile egale cu latura pentagonului (fig. a’a1’). r.7. la o distanţă egală cu raza cercului. baza superioară A1B1C1 (fig.8. O prismă se obţine prin intersecţia suprafeţei prismatice cu două plane. Bazele prismei pot să fie cuprinse în plane oarecare (fig. Pentru construirea unei astfel de prisme. b) în epură Fig.4 Reprezentarea dodecaedrului : a) în spaţiu . care se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC. A1. astfel încât fiecare plan să taie toate muchiile.6).8. Punct pe suprafaţa prismatică Suprafaţa prismatică este generată de o dreaptă mobilă G.POLIEDRE 125 Construcţia se repetă cu pentagonul FGHIJ. fiind paralelă în timpul mişcării cu o dreaptă dată Δ (fig. b). inferioară şi superioară (fig. Se consideră o prismă oblică. a) sau în plane paralele.8 .

prisma este k'=k 1' k 1" k" regulată.i’) să aparţină prismei. b). . Exemplu : în figura 8. Observaţie : Pentru ca un punct să aparţină unei prisme trebuie să fie situat pe o dreaptă ce aparţine suprafeţei prismatice. paralelă cu mucchiile prismei şi suprapusă în proiecţie verticală peste muchia b’b1’. (12.7.9). iar muchia cc1 este invizibilă. în proiecţia orizontală latura bazei superioare a1b1 şi muchia cc1 se intersectează aparent.8. Pentru ca prisma să fie complet reprezentată. A.3 Reprezentarea piramidei.10 este definită de baza ABCD (plan oarecare) şi vârful S.b1’). Având în vedere că în epură feţele unei prisme se suprapun total sau parţial. Astfel. Acest lucru se studiază considerând dreapta tt1 de pe faţa acc1a1. Fig.1. se obţine o prismă dreaptă (fig. Muchia b’b1’ este invizibilă.c1’). deci implicit în proiecţia orizontală latura a1b1 este vizibilă. obţinându-se celelalte vârfuri ale bazei superioare. Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia orizontală m. În figura 8. a pentru ca punctul I(i. care trece printr-un punct fix S şi se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC (fig.8.8. 8.7. Dacă muchiile prismei sunt a1' b1' d1' c1' z b1" c1" d1" a1" perpendiculare pe baze. respectiv (c1. deci faţa a’c’c1’a1’ acoperă muchia b’b1’. de pe TT1 şi J de pe BB1. Secţiunea plană rezultată se numeşte bază. se reprezintă punctele care o definesc. Piramida SABCD din figura 8. paralele cu muchiile. Conform criteriilor de vizibilitate şi feţele bcc1b1 şi acc1a1 sunt invizibile. în proiecţia orizontală). după cum acestea sunt vizibile sau invizibile.126 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ această muchie. a' b' d' c' b" c"d" a" O în funcţie de felul acestora.8). se constată că punctul I este vizibil în proiecţie verticală (yI > yJ). adică k avem două puncte pe două feţe diferite ale d=d 1 a=a1 y prismei. ambele aparţinând feţei ABB1A1. Pentru reprezentarea în epură a piramidei. iar când aceasta are bazele poligoane regulate. C şi S. fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’. astfel : prin m se trasează două drepte generatoare. Piramida este un corp limitat de o suprafaţă piramidală şi un plan care intersectează toate muchiile piramidei. poate să fie situat pe o dreaptă oarecare MN.8. M ∈ T T1. Găsind proiecţiile verticale e’ şi f’ se constată că este vizibil punctul E (are cota mai mare decât punctul F).8 Reprezentarea unei prismei drepte K1 ∈ [ABB1A1] şi K ∈ [ADD1A1]. Aici se suprapun proiecţiile orizontale e şi f.8. se unesc proiecţiile orizontale şi verticale cu linii continue sau întrerupte. M ∈ MN sau pe o generatoare paralelă cu muchiile T T1. Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine ridicată din proiecţia orizontală m şi se determină proiecţiile verticale m’ şi n’ (fig.3’4’) pe faţa CBB1C1 (care se suprapun parţial. (b1. pentru determinarea proiecţiei verticale se găsesc două poziţii. Punct pe suprafaţa piramidală Suprafaţa piramidală este generată de o dreaptă generatoare G. unei proiecţii x b=b1 verticale a unui punct. se stabileşte vizibilitatea muchiilor. celelalte aparţinând conturului aparent. ale căror proiecţii verticale se suprapun.1’2’) pe faţa ABB1A1 şi (34. îi pot corespunde k1 c=c1 două proiecţii orizontale şi laterale. B. Analizând depărtările punctelor I. În proiecţia verticală se pune problema vizibilităţii numai pentru muchia b’b1’.

în proiecţia orizontală se consideră dreptele disjuncte SA şi BC cu punctul de concurenţă aparentă i ≡ j. având abscisa mai mare decât faţa s”b”c” . care se suprapun : s’1’ ≡ s’2’. se constată că punctul E este vizibil în proiecţie verticală (yE > yF). x c b Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia verticală m’. s1 pe f e faţa sac şi s2 pe faţa sab.8. S În figura 8.j’) aparţine piramidei.11 Reprezentarea unei piramide oblice SABC cu baza în planul [H] punctul J de pe latura bazei BC. suprapusă în proiecţie verticală peste muchia s’b’. Se analizează vizibilitatea numai pentru muchia s”a”. Este vizibil punctul i.8. Rezultă că. de pe faţa G SAB : j ∈ si şi j’ ∈ s’i’. regulată deoarece proiecţiile feţelor piramidei pe planele de proiecţie . Exemplu : punctul J(j.9 Generarea suprafeţei piramidale muchia sa.POLIEDRE 127 Un punct care aparţine suprafeţei piramidale SABCD. muchia s’b’ este invizibilă. pentru determinarea proiecţiei a d orizontale se găsesc două poziţii. deci Fig. Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine coborâtă din proiecţia verticală m’ şi se Fig. Acest lucru se studiază considerând dreapta generatoare st de pe faţa sac. iar pe planul vertical şi lateral. care este d' e'=c' f '=b' a' O vizibilă. suprapusă pe axa B Ox. trebuie să fie situat pe o dreaptă generatoare a piramidei. Astfel. În proiecţia laterală toate muchiile sunt vizibile. de pe z s' ST şi F de pe SB.8. aceasta se proiectează pe planul orizontal în adevărată D mărime. care are depărtarea mai mare decât muchia SB. Analizând depărtările punctelor E.11). A C având baza ABC în planul orizontal de proiecţie. astfel : prin m’ se trasează s două drepte generatoare.s’i’).11 este reprezentată o piramidă oblică. deoarece este situat pe generatoarea SI(si.12 Piramidă dreaptă.8. Pentru studiul vizibilităţii.8.10 Reprezentarea piramidei SABCD Fig. deci faţa s’a’c’ acoperă muchia s’b’. determină proiecţiile orizontale m şi n (fig. Se y determină corespondentele lor în proiecţia orizontală. fiind acoperită de faţa s’a’c’. În proiecţia verticală. deoarece punctul I are cota mai mare decât c' b' j ' i' a' x s' s c d d' j b i a y a O x a' 1'=2' b j ' 2 1 z i' e'=f ' b'=t' c' i=j t c f e s' z s" m'=n' O n m s b" a" c" y Fig.

poligonului de secţiune se obţine direct. iar dacă înălţimea coincide cu axa.2 Secţiuni plane în poliedre Poligonul rezultat ca urmare a secţionării unui poliedru cu un plan se numeşte secţiune plană. suprapus într-una din proiecţii pe urma acestuia. intersectează planul [P] după dreapta HV(hv. după cum sunt situate pe feţe vizibile sau invizibile ale prismei. triunghiul RST. iar aceasta la rândul ei. total sau parţial. trasat prin muchia AA1. În epură.h’v’).8.s’) şi T(t.8. În mod similar.t’).128 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ se suprapun. La secţionarea unei prisme cu un plan proiectant. unde muchiile BB1 şi CC1 intersectează planul [P]. intersectează muchia AA1 în punctul R(r.12). La reprezentarea triunghiului de secţiune s-a respectat vizibilitatea prismei : laturile triunghiului sunt vizibile sau invizibile. unei proiecţii verticale a unui punct ce aparţine piramidei. se determină şi punctele S(s. poligonul de secţiune poate fi determinat prin : .14 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan de capăt t' v v1 v2 s b1 t c1 P' O Px a' x b' b c' f c e g a1 Q b1 c1 y c1' z Q' e' f' a1' g' Qx O b1' c1' z a Fig. Rezultă astfel. Punctul R se determină prin proiecţia sa orizontală. Planul de capăt [Q]. se găsesc punctele în care muchiile prismei intersectează planul [P].r’).13 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan oarecare .13). . Raţionamentul este analog şi pentru o proiecţie orizontală a unui punct. piramida este dreaptă (fig. fără a utiliza plane auxiliare. 8.8. ca secţiune plană determinată de planul oarecare în prisma oblică. folosind plane proiectante duse prin muchii. care o secţionează (fig. v' a1' b1' Q' s' v1' v2' r' x a' Qx b' b c' c a h r h2 P Q h1 a1 y Fig.8. piramida este regulată. Pentru determinarea triunghiului de secţiune.vârfurile poligonului – determinate ca puncte de intersecţie dintre muchiile poliedrului şi planul de secţiune. a) Secţiune plană într-o prismă oblică Fie prisma oblică triunghiulară ABCA1B1C1 şi planul oarecare [P]. aa1 ∩ hv = r. Dacă baza piramidei este un poligon regulat.laturile poligonului – determinate ca dreptele de intersecţie dintre feţele poliedrului şi planul de secţiune. îi pot corespunde două proiecţii orizontale şi laterale.

c) Secţiune plană într-o piramidă oblică Prin secţionarea unei piramide cu un plan. şi se determină P urma verticală v’ a ei.8. d 1=u=d Astfel. Poligonul de secţiune RSTU se cunoaşte în proiecţia orizontală. care întâlneşte toate muchiile se obţine un trunchi de piramidă. f ∈ bb1.8. rstu ≡ abcd. e ∈ aa1. iar apoi coborând linii de ordine şi în proiecţia orizontală. se ţine seama de faptul că c1=t=c fiecare punct care îl determină este cuprins în planul [P] şi aparţine totodată şi unei muchii a prismei.15 Secţionarea unei prisme intersecţia cu muchia c’c1’ se obţine proiecţia drepte cu un plan oarecare verticală t’. iar la Fig.8. paralelă cu axa Ox. b1' d1' c1' z s' P' Q' v' v ' 1 v 2' r' t' b' v u' v1 v2 b c' t r a h1 h c u h2 P z Q' r' t' Px O a' b' b r a c u c' u' s' z x a' Qx s x t Qx O s Q Q y y Fig. se procedează ca şi la prismă.17 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan de capăt Fig. Pentru aflarea poligonului de secţiune determinat de planul oarecare [P] în piramida oblică SABC. Triunghiul de secţiune EFG se obţine în primul rând în proiecţia verticală. g ∈ cc1. tv || P.14 prisma oblică ABCA1B1C1 s-a secţionat cu planul de capăt [Q]. utilizând plane auxiliare proiectante de capăt (fig. găsind punctele în care muchiile piramidei intersectează planul [P]. Se procedează în mod analog şi pentru obţinerea celorlalte proiecţii verticale ale punctelor ce determină poligonul de secţiune.POLIEDRE 129 În figura 8. b) Secţiune plană într-o prismă dreaptă a1' s' Se consideră prisma dreaptă din figura 8. Pentru determinarea proiecţiei v b 1=s=b verticale a poligonului.16).8. P' r' secţionată cu un plan oarecare [P]. intersectând muchiile prismei cu urma verticală Q’ : a’a1’ ∩ Q’ = e’. v' u' fiind suprapus peste proiecţia orizontală a bazei Px O d' t' c' x a' b' prismei. b’b1’ ∩ Q’ = f’ .15. Prin v’ se duce proiecţia verticală a orizontalei.16 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan oarecare . c’c1’ ∩ Q’ = g’. prin proiecţia orizontală t se trasează o a1=r=a y orizontală a planului [P].

p. În epură (fig. Pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă.19. secţiune care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β.19. proiecţiile verticale ale punctelor de intersecţie cu prisma. Dacă planul de secţiune este un plan proiectant. caz în care planul este proiectant faţă de unul din planele de proiecţie.17. iar apoi ducând linii de ordine se găsesc şi proiecţiile orizontale 1. care intersectează poliedrul după o secţiune plană. prima dată. iar punctele de intersecţie dintre conturul acestei secţiuni şi dreaptă. . La fel se procedează şi cu celelalte muchii. s-a m' intersectat cu planul de capăt [Q]. 2 şi 3. Pentru determinarea lor se duce un plan secant prin dreaptă. d ∩ 12 = α şi d ∩ 23 = β. cu proiecţia verticală r’t’u’ p' suprapusă pe urma verticală Q’.8. deoarece proiecţia poligonului de secţiune pe planul de proiecţie. sunt punctele căutate.18). suprapusă pe urma verticală Q’ a planului de secţiune.130 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Q] dus prin muchia SA intersectează planul [P] după dreapta HV(hv. z s' Q' se suprapune pe urma acestuia.8. determinând punctele m. rezultând u'=n' t'=r' triunghiul RTU. din figura 8.r’). Q y Fig. în proiecţie verticală. Piramida oblică SABC. a). 8. situate pe două feţe distincte ale lui. punctele de intersecţie cu prisma. Poligonul de secţiune rezultă direct în proiecţia verticală. Triunghiul de secţiune se determină. Qx x d' e'=c' f '=b' a' c b r n m a d s p u t f e O d) Secţiune plană într-o piramidă dreaptă Fie piramida dreaptă SABCDEF şi planul de capăt secant [Q]. până pe proiecţia verticală d’. căutate.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă O dreaptă intersectează un poliedru convex în cel mult două puncte. intersectează muchia SA în punctul R(r. fiind dat de punctele de intersecţie dintre urma Q’ şi muchiile prismei. m’n’r’p’t’u’. urma verticală Q’ a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală d’ a dreptei.18 Secţionarea unei piramide drepte cu un plan de capăt 8.t’) şi U(u.3. P’ ≡ d’. Ridicând linii de ordine din α şi β. 8. b).h’v’). care la rândul ei. sau o secţiune longitudinală. r. 1’2’3’.u’). se determină punctele α’ şi β’. 8. Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează triunghiul de secţiune în punctele α şi β. t şi u (fig. obţinându-se succesiv vârfurile T(t. un vârf al poligonului de secţiune. Planul secant dus prin dreaptă poate determina o secţiune transversală în poliedru.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1 şi dreapta D (fig. construcţia se simplifică. n. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a acestuia se duc linii de ordine din proiecţiile verticale până la intersecţia cu muchiile piramidei în proiecţia orizontală. faţă de care este proiectant planul secant. prin dreaptă se duce un plan de capăt [Q] care determină secţiunea plană triunghiulară 123.

8.h1’) ale celor două drepte şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor. b) în epură b) Metoda secţiunilor longitudinale Fie prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1. se determină vizibilitatea dreptei : în proiecţia orizontală porţiunea de la α la muchia bb1 este invizibilă. care determină în prismă o secţiune longitudinală [1234]. Paralelogramul de secţiune [1234] are o latură egală cu segmentul 12. dus prin dreapta D. În epură (fig. Pentru aflarea acestor puncte se foloseşte un plan auxiliar secant [P].d’) în punctul M(m. se trasează dreapta Δ(δ.19 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu . a). Planul secant [P] este determinat de dreapta dată şi o dreaptă Δ. b) în epură . iar în cea verticală. 8. [V] A1 [Q] 1 α 2 β B1 z d'=Q' C1 a' a1' 1' 2' α' β' 3' b1' c1' z x A B C a) D 3 O [H] y x b' b c' 2 O b1 3 α 1 β a c d c1 y a1 b) Fig.h’) şi H1(h1. porţiunea 1’3’ este invizibilă. b). cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D. Se determină urmele orizontale H(h. care o intersectează în două puncte (fig.8.POLIEDRE 131 Studiind poziţia punctelor de intersecţie pe feţele prismei. fiind acoperită de faţa acc1a1. P = h ∪ h1.m’). obţinându-se urma orizontală a planului secant.20. paralelă cu muchiile prismei.a) în spaţiu . după care urma orizontală P taie baza inferioară [V] D M x H1 A 2 B1 Δ 3 α z 4 a1' d' C1 α' β' b1' δ' c1' z A1 β m h h' δ 4 [P] O H C [H] y a' x b' b 1 2 c' h1' h1 m' b 1 c β α 3 O B P 1 P a c1 y a) d b) a1 Fig. concurentă cu aceasta şi paralelă cu muchiile prismei.8.20 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale .δ’) paralelă cu muchiile prismei şi concurentă cu dreapta D(d.20.

ale punctelor de intersecţie. care este intersectată de proiecţia orizontală d a dreptei în punctele α şi β. deci proiecţia d este invizibilă din punctul α până la muchia bb1. sau se determină proiecţia verticală a paralelogramului de secţiune şi se intersectează aceasta cu proiecţia d’. b) în epură . Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează paralelogramul de secţiune în punctele α şi β. În proiecţia verticală. d’ este invizibilă de la muchia aa1 la muchia cc1. determinată de punctele în care urma Q’ intersectează muchiile piramidei.8.132 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ a prismei. α’ şi β’ ale punctelor de intersecţie. punctele de intersecţie dintre dreaptă şi piramidă.21. 1’2’3’. Se găseşte proiecţia verticală a poligonului de secţiune.21 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu . care intersectează dreapta D în punctele α şi β. urma verticală a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală a dreptei de intersecţie : Q’ ≡ d’. a se dă o piramidă oblică SABC şi o dreaptă D(d. iar alte două. iar în proiecţia verticală între α’ şi 3’.21. Se ridică linii de ordine până pe proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină şi proiecţiile verticale α’ şi β’. se ridică linii de ordine din α şi β până pe proiecţia verticală d’ a dreptei. care se duce prin dreapta D. Ducând liniile de ordine corespunzătoare se determină proiecţia orizontală a poligonului de secţiune. se utilizează un plan de capăt [Q]. În proiecţia orizontală vizibilitatea dreptei D se determină observând că punctul de intersecţie α este pe o faţă vizibilă. s' Q'=d' 1' α' 2' β' 3' z [V] S z [Q] 2 1 α D β 3 x A B O C [H] y a) x a' b' b c' 2 β 1 α O s a d 3 c b) y Fig. Pentru determinarea proiecţiilor verticale. fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’. 8.8.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale În figura 8. iar punctul β pe o faţă invizibilă a prismei. În epură (fig.d’).3. 123. Acesta determină secţiunea plană triunghiulară 123. b). Dreapta D este invizibilă în proiecţie orizontală între α şi muchia bs. paralelele trasate prin 1 şi 2 la muchiile prismei. Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează piramida.

δ’) concurentă cu dreapta D în punctul M(m.s’) o dreaptă Δ(δ. se foloseşte un plan auxiliar [P]. dată de alăturarea succesivă a poligoanelor feţelor acestuia. În epură (fig8.22. b).22 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale . Desfăşurarea unei suprafeţe poliedrale se face prin aducerea feţelor suprafeţei într-un singur plan. care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β. se determină uşor şi vizibilitatea dreptei de intersecţie. Pentru a construi grafic desfăşurata unui poliedru trebuie să se cunoască forma şi dimensiunile feţelor laterale cât şi bazele care o delimitează. determinat de dreapta D şi vârful piramidei S (fig 8. Ridicând linii de ordine se obţin şi proiecţiile verticale α’ şi β’ pentru punctele de intersecţie dintre dreapta D şi piramidă. a).22. Intersecţia proiecţiei orizontale d a dreptei cu proiecţiile secţiunii longitudinale determină proiecţiile α şi β.POLIEDRE 133 b) Metoda secţiunilor longitudinale Pentru determinarea punctelor în care dreapta D(d.8. iar proiecţia orizontală d este invizibilă de la punctul α până la muchia bs.h1’) : P = h ∪ h1. . Astfel. Urma orizontală P intersectează proiecţia orizontală a bazei piramidei abc după segmentul 12.d’) intersectează piramida triunghiulară oblică SABC.m’) şi determinând urmele orizontale H(h. z [V] [P] Δ S d' α' β' s' z D α δ' m' h O h' s β M x A B 2 H H1 C O x a' b' b δ c' h1' h1 m P 1 [H] y a) a P 1 2 α β d c b) y Fig. se determină urma orizontală P a planului [P]. Acest plan determină în piramidă secţiunea longitudinală S12. la desfăşurarea unui poliedru se obţine o figură geometrică plană.a) în spaţiu .h’) şi H1(h1. generând în piramidă secţiunea longitudinală 12s. având în vedere că unele piese componente ale maşinilor şi instalaţiilor se obţin prin înfăşurarea din tablă. Proiecţia verticală d’ a dreptei este invizibilă între punctul α’ şi muchia c’s’. b) în epură 8.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale Cunoaşterea regulilor de construcţie a desfăşuratelor unor suprafeţe poliedrale este necesară în activitatea tehnică. ducând prin vârful S(s. Dacă la trasarea laturilor secţiunii longitudinale se respectă vizibilitatea feţelor pe care se găsesc.

se împarte patrulaterul ABCD în două triunghiuri. este necesar să se determine adevărata mărime a secţiunii plane A1B1C1D1. s-a făcut rabaterea planului secant [P]. D0 D10 = d’d1’ (fig. astfel încât să se poată efectua desfăşurata în linie dreaptă a poligonului de secţiune şi mărimea reală a muchiilor. a10 P' a1' b1' a' b' b=b1 b10 d10 z A10 P0 B10 C10 A0 B0 D0 P y A0 b) C0 D10 D0 A0 A10 A10 B10 x c10 d1' c' d' c' 1 O Px c=c1 a=a 1 d=d1 a) Fig.8.134 8. se desfăşoară conturul unei secţiuni normale. folosind diagonala BD şi se construiesc aceste triunghiuri alăturate. C0. prin punctele A10. b). C0 C10 = c’c1’. C10.23.8.23.8. a). pe planul vertical de proiecţie şi s-a determinat patrulaterul a10b10c10d10. D10. în punctele A0.8. pornind de la latura B0C0 existentă pe desfăşurata suprafeţei laterale. A0B0 = ab. măsurând muchiile trunchiului de prismă din proiecţia verticală: A0 A10 = a’a1’. B10.8. adică s-a mai reprezentat desfăşurata secţiunii plane A1B1C1D1.1 Desfăşurarea prismei GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a unei prisme trebuie să se cunoască adevărata mărime a unei secţiuni plane normale a ei (perpendiculară pe muchii). Astfel. b) desfăşurata prismei drepte şi a trunchiului de prismă . Desfăşurata trunchiului de prismă s-a reprezentat suprapus peste desfăşurata prismei. Pentru determinarea desfăşuratei prismei. b).23 Desfăşurarea prismei drepte : a) epura prismei dreapte . Având în vedere că direcţiile muchiilor sunt perpendiculare pe baza prismei. D0A0 = da (fig. C0D0 = cd. Pentru construirea pe desfăşurată a bazei superioare a trunchiului de prismă. împreună cu secţiunea. B0. a). ABC şi ADB. care în acest caz este chiar baza prismei. D0 se ridică perpendiculare egale cu proiecţiile muchiilor din proiecţia verticală. segmentul A0B0C0D0A0 este egal cu perimetrul patrulaterului de bază ABCD. Pentru construirea bazei pe desfăşurată.4. B0 B10 = b’b1’ .23. a) Desfăşurarea prismei drepte Se consideră prisma dreaptă cu baza ABCD un patrulater oarecare (fig. Pe desfăşurată acest patrulater s-a reprezentat plecând de la latura C10D10 şi folosind diagonalele a10c10 şi b10d10.23. unde acestea se proiectează în adevărată mărime. Astfel. B0C0 = bc. cu ajutorul cărora s-au determinat punctele A10 şi B10. Dacă prisma este secţionată cu un plan [P] (plan de capăt) se obţine trunchiul de prismă ABCDA1B1C1D1 (fig.

În noua proiecţie verticală muchiile prismei sunt în adevărată mărime : a1’d1’ = AD. N0. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig. deci noua proiecţie verticală a bazei inferioare. N0Q0 = m0n0. Adevărata mărime a secţiunii normale este necesară pentru a cunoaşte lungimile laturilor poligonului care o determină şi pentru a putea reprezenta apoi. B0N0 = b1’n’. Se poate aplica una dintre metodele Geometriei descriptive. ceea ce în epură se materializează prin trasarea liniei de pământ O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor : O1x1 || ad || be || cf. Pentru aceasta se duce un plan normal pe muchii. a). b) desfăşurata prismei oblice z . iar noua bază superioară rămâne în planul de nivel de cotă z. Secţionarea prismei cu planul [P] se poate face oriunde pe lungimea muchiilor.m’n’q’) şi apoi prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.8. Având în vedere că muchiile sunt normale pe secţiune. d' e' f' A0 O e n0 q0 d f m 0 x1 M0 N0 Q0 C0 M0 A0 B0 A0 x a' b' b c' n P q O1 a b ' 1 a1 ' c c 1' m q' Px m' P' a) n' z D0 E0 F0 b) D0 d 1' e 1' f 1' Fig. Q0M0 = q0m0. în primul rând. vor fi normale şi în desfăşurată pe transformata prin desfăşurare a secţiunii. P’ ⊥ a1’d1’. Baza inferioară rămâne în planul orizontal de proiecţie. E0N0 = e1’n’. deoarece secţiunea normală are aceeaşi mărime. N0. Pe o linie dreaptă se măsoară lungimea laturilor triunghiului de secţiune şi se obţin punctele M0. se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. de o parte şi de alta a secţiunii normale: A0M0 = a1’m’. se determină secţiunea plană MNQ(mnq. c1’f1’ = CF. În punctele M0. Astfel. M0. să se cunoască adevărata mărime a muchiilor. Q0. F0Q0 = f1’q’. [P] : P ⊥ ad. se alege un nou plan vertical de proiecţie [V1].24 Desfăşurarea prismei oblice : a) epura prismei oblice . C0Q0 = c1’q’.POLIEDRE b) Desfăşurarea prismei oblice 135 Fie prisma triunghiulară oblică ABCDEF. cea mai practică în acest caz fiind schimbarea planului de proiecţie. Q0 şi M0 se duc perpendiculare pe care se măsoară lungimile muchiilor. m0n0q0. a1’b1’c1’ este pe axa O1x1. D0M0 = d1’m’.24. transformata prin desfăşurare a acesteia. M0N0 = m0n0. proiectându-se pe noul plan vertical în d1’e1’f1’. iar pentru a desfăşura suprafaţa prismatică dată este necesar. Al doilea pas în desfăşurarea prismei este determinarea unei secţiuni normale în prismă. paralel cu muchiile prismei (muchiile devin frontale). Muchiile prismei sunt drepte oarecare. 8. b1’e1’ = BE.

pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul K0L0M0N0 (perimetrul secţiunii normale rabătute).se determină adevărata mărime a muchiilor prismei (dacă este necesar).25. c) Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale Pentru trasarea desfăşuratei prismei din figura 8. cu observaţia că muchiile sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală. a se urmăreşte metodologia de la punctul b). 3 . [k0l0m0n0]. care se cunosc din proiecţia orizontală. L0B0 = l’b’. se duce un plan secant [P] (plan de capăt). alăturat unei feţe de pe desfăşurată. 6 .25 Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale : a) epura prismei oblice frontale .24.25. Desfăşurata suprafeţei laterale a prismei se complectează cu bazele prismei. se rabate planul [P].se unesc extremităţile muchiilor şi se reprezintă bazele. Astfel.136 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind punctele A0.se secţionează prisma cu un plan normal pe muchii... pornind de la latura B0C0. 2 . Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile corespondente muchiilor. În figura 8. împreună cu secţiunea. Acestea se iau din proiecţia verticală : A10K0 = a1’k’. 5 . fiind drepte frontale. b s-a reprezentat numai baza inferioară A0B0C0. E0. pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. b. lungimile muchiilor. A0 şi D0.. C0. acestea construindu-se cu ajutorul diagonalelor B0D0 = bd şi C0A0 = ca şi a laturilor.8. se determină secţiunea normală [KLMN]. care se complectează cu cele două baze. perpendicular pe muchii.se determină adevărata mărime a secţiunii normale. . b) desfăşurata prismei oblice frontale Observaţie : Pentru determinarea desfăşuratei unei prisme se parcurg următoarele etape : 1 . F0. D0 se obţine desfăşurata suprafeţei prismatice. B0. ca în figura 8. C 10 P' a1' b1' d1' c1' B 10 A 10 D 10 A 10 x a' a k' l' n' m' b' d' c' P O x b1 b l l0 m c1 c m0 k a1 k 0 d1 n0 n d P a) K0 L0 B0 M0 C0 N0 K0 D0 D0 A0 A0 A0 b) Fig.se măsoară pe perpendiculare trasate prin punctele de pe desfăşurata secţiunii normale.. 4 . K0A0 = k’a’. B10L0 = b1’l’.

2 Desfăşurarea piramidei 137 Pentru desfăşurata laterală a unei piramide trebuie să se cunoască adevărata mărime a muchiilor care o determină.4. situat pe muchia SA şi a punctului K(k. b. de rază s1’b1’ = S0B0 şi altul cu centrul în A0. a). prin translatarea proiecţiei verticale m’ paralel cu axa Ox.m’). faţa S0A0B0 a desfăşuratei piramidei.8. se măsoară lungimea segmentului s1’m1’ şi se transpune pe desfăşurată pe muchia S0A0 . se procedează astfel : . ca în figura 8. până pe muchia s1’a1’. b) desfăşurata piramidei triunghiulare oblice . cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig. z' s'=s1' ' A0 r= k' x a' l' l a c a) b' b k c' m O s=z=s1 r= m' m1' k1' c1' b1' l1' c1 b1 l1 s1 'l L0 K0 C0 A0 r= r = ab a1' a1 S0 ab 1 ab M0 B0 b) A0 Fig. Pentru determinarea punctului B0. s-au trasat două arce de cerc : unul cu centrul în S0. La intersecţia lor s-a determinat vârful B0 şi astfel. iar pentru determinarea adevăratei mărimi a muchiilor. Aici desfăşurata a început de la faţa SAB. o dreaptă pe care să se măsoare un segment egal cu una dintre muchii şi să se înceapă cu construirea feţei care conţine acea muchie. alăturat laturii B0C0. Z(z. Muchiile se transformă în drepte frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. S-a trasat segmentul de dreaptă S0A0 = s1’a1’. a) Desfăşurarea piramidei oblice Fie piramida oblică SABC.pentru punctul M : se găseşte proiecţia m1’ pe muchia rotită. s1’b1’ = SB şi s1’c1’ = SC. s1’m1’ = S0M0. În acest caz.8. Laturile patrulaterului de bază sunt în adevărată mărime în proiecţia orizontală.26 Desfăşurarea piramidei triunghiulare oblice : a) epura piramidei triunghiulare oblice .POLIEDRE 8. Pentru a realiza desfăşurata piramidei se poate trasa. Se aplică o rotaţie de nivel. în jurul unei axe verticale. Dacă în practică se cere localizarea pe desfăşurată a punctului M(m.s’) al piramidei. cât şi a laturilor bazei. cea mai practică este metoda rotaţiei. situat pe faţa SAC. Celelalte feţe se construiesc similar şi alăturate primei feţe. undeva în afara epurei. de rază ab = A0B0. care trece prin vârful S(s. Desfăşurata suprafeţei laterale se complectează prin construcţia triunghiului de bază.k’).26. tuturor muchiilor piramidei. se aplică una din metodele Geometriei descriptive.z’).26. s1’a1’ = SA.

desfăşurarea piramidei căreia îi aparţine. Pentru desfăşurarea trunchiului de piramidă este necesar să se facă. se efectuează rotaţia de nivel pentru această dreaptă. situat în planul orizontal de proiecţie cu centrul în s. S0L0 şi apoi se marchează pe ea punctul K0. se determină proiecţia k1’ pe generatoarea rotită. luând segmentul s1’k1’ = S0K0. . deci în proiecţia verticală se proiectează în adevărată mărime.8. k ∈ sl. s-au construit cele şase triunghiuri alăturate care alcătuiesc desfăşurata piramidei. cu baza ABCDEF un poligon cu şase laturi. k’ ∈ s’l’. este determinat direct.27 Desfăşurarea piramidei drepte şi a trunchiului de piramidă Desfăşurata piramidei se face pornind de la muchia SA. [MNRPTU]. cunoscând lungimea muchiei şi luând din proiecţia orizontală lungimile laturilor bazei.27. se găseşte poziţia generatoarei pe desfăşurată. mai întâi. A0 F0 E0 M0 U0 M0 s'=S0 m'=M 0 u'=n' t'=r' p' x r0 p0 u0 t0 Q d p t e f Qx Q' d' e'=c' c n0 m0 r s n m u a N0 R0 N0 u1'=n1' t1'=r1' f '=b' b P0 R0 T0 P0 D0 C0 B0 a'=A0 O Fig. Desfăşurarea trunchiului de piramidă se obţine prin trasarea pe desfăşurata piramidei a transformatei prin desfăşurare a poligonului de secţiune M0N0R0P0T0U0M0. Poligonul de secţiune făcut de planul [Q] în piramidă. s’a’ = SA şi că toate celelalte muchii au lungimea egală cu aceasta. Prin secţionarea piramidei cu un plan [Q] se obţine trunchiul de piramidă cuprins între bază şi secţiunea plană determinată de planul [Q]. care este o linie frântă. b) Desfăşurarea unei piramide drepte şi a trunchiului de piramidă Se consideră piramida dreaptă SABCDEF din figura 8. Astfel.138 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . prin intersecţia dintre urma verticală Q’ şi muchiile piramidei.s’l’) pe care este situat punctul K.pentru punctul K : se determină dreapta generatoare SL(sl. cu observaţia că aceasta este în poziţia de frontală.

Acestea pot fi plane sau strâmbe în spaţiu. 3 – se construieşte baza piramidei.. în general. . Desfăşurata trunchiului de piramidă se complectează cu baza superioară. 2) determinarea punctelor de intersecţie dintre muchiile unui poliedru şi feţele celuilalt. Determinarea punctelor liniei de intersecţie se face cu ajutorul unor plane auxiliare. Exemplu : proiecţia t’ ≡ r’ se translatează paralel cu axa Ox până pe proiecţia verticală s’a’ a generatoarei frontale. ca puncte în care muchiile unui poliedru intersectează feţele celuilalt poliedru şi reciproc. a cărei mărime este cea din proiecţia orizontală. alăturat uneia din feţe. 2 – determinarea laturilor poligonului. N0R0 = n0r0. unul sau două poligoane. reducând problema intersecţiei a două poliedre la intersecţia unei drepte cu un poliedru.planele auxiliare secante trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei. în ordine. măsurarea fiecărei laturi a secţiunii şi transpunerea ei pe desfăşurată. 8. se respectă următoarele etape: 1) determinarea planelor auxiliare secante utile. a cărei mărime se cunoaşte după rabaterea pe planul orizontal de proiecţie şi dacă este necesar şi cu baza inferioară. în poziţia de frontală (suprapusă peste muchia SA) şi transpunerea punctelor secţiunii pe muchiile corespunzătoare de pe desfăşurată . Poligoanele de intersecţie se pot determina printr-una din metodele de mai jos : 1 – determinarea punctelor poligonului. împreună cu punctele secţiunii. ca segmente de drepte rezultate din intersecţia reciprocă a feţelor celor două poliedre între ele. convenabil alese şi poartă numele de metoda planelor secante comune. 2 – se construiesc. 3) determinarea poligonului de intersecţie prin unirea într-o anumită ordine a punctelor de intersecţie aflate. a planului de capăt [Q]. Construcţia planelor auxiliare secante depinde de natura suprafeţelor intersectate.. La intersecţia poliedrelor se întâlnesc următoarele cazuri : a) intersecţia a două piramide – planele auxiliare secante trec prin vârful piramidelor.planele auxiliare secante sunt paralele cu muchiile prismelor. 4) determinarea vizibilităţii laturilor poligonului de intersecţie. în T0. În rezolvarea intersecţiei dintre două poliedre. c) intersecţia unei piramide cu o prismă . respectiv r1’ pe generatoarea S0C0.POLIEDRE 139 Aceasta se poate face în două moduri : 1 . în epură..3. U0M0 = u0m0. triunghiurile care alcătuiesc feţele laterale ale piramidei.prin rotirea fiecărei muchii. 2 – prin determinarea adevăratei mărimi a secţiunii (rabatere pe planul orizontal de proiecţie. Se utilizează de obicei prima metodă. Observaţie : Desfăşurarea unei piramide se face urmărind paşii de mai jos : 1 – se determină adevărata mărime a muchiilor piramidei. [m0n0r0p0t0u0]. în R0 . b) intersecţia a două prisme .. Ordinea de unire a punctelor poligonului de intersecţie se face utilizând metoda mobilului sau metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale după cum se va vedea în exemplele următoare. problemă tratată în subcapitolul 8. de unde se roteşte până pe generatoarea de pe desfăşurată căruia îi aparţine : t1’ pe generatoarea S0E0.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale Din intersecţia a două suprafeţe poliedrale rezultă.. în punctul t1’ ≡. împreună cu secţiunea). plecând din M0 cu segmentul M0N0 = m0n0.

poligonul de intersecţie despărţindu-se în două. Primul şi ultimul dintre acestea sunt numite plane limită. a. este suficientă determinarea urmelor orizontale ale acestor plane. iar dacă aceste porţiuni sunt pe aceeaşi bază. având în vedere că o latură a poligonului este vizibilă dacă rezultă din intersecţia a două feţe vizibile ale poliedrelor. porţiunile separate de acestea sunt cele haşurate . intersecţia este o pătrundere. n şi b. cu bazele în planul orizontal de proiecţie (fig. rezultând puncte ale poligonului de intersecţie. urmele orizontale ale planelor limită sunt Pq şi Pc. b) pătrundere 8. P Pq 1 a Pn Pc a) 5 b 2 3 6 P q 4 Pa Pb Pn 3 a Pc q 1 2 b 4 n 7 8 5 6 8 n Pa c c b) 7 m m Fig. a dreptei Δ(δ. Dacă poligonul de intersecţie este un poligon continuu. intersecţia este o rupere. iar în figura 8. de formă triunghiulară. Planele secante utile. care va fi intersectată cu muchia prin care s-a dus planul.8. Rezultă că intersecţia este o rupere. unul la intrarea şi altul la ieşirea unuia dintre poliedre din celălalt. planele secante comune. Dacă planele limită separă porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze ale poliedrelor.δ’) care uneşte vârfurile piramidelor şi de urmele muchiilor. cel puţin într-un punct. intersecţia este o pătrundere. în primul rând. în caz contrar latura este invizibilă. iar cu ajutorul lor se stabileşte tipul de intersecţie dintre poliedre.28). . Planul auxiliar secant. se duc urmele orizontale ale planelor prin vârfurile unei baze.5. intersecţia fiind o pătrundere. b. acestea intersectând cealaltă bază în două puncte (fig. poligonul de intersecţie fiind o linie frântă continuă. intersecţia se numeşte rupere. Pentru determinarea poligonului de intersecţie dintre cele două piramide se trasează.8.28. iar dintre acestea planele [Pm] şi [Pb] sunt plane limită. în acest caz. Având în vedere că piramidele au baza în planul orizontal de proiecţie. odată stabilită direcţia lor.intersecţia este o rupere. dus prin urma h şi printr-un vârf al bazei uneia dintre piramide. determină în cealaltă o secţiune plană longitudinală.8. În figura 8.28. Acestea trebuie să conţină vârfurile celor două piramide şi să treacă pe rând prin muchiile acestora. când bazele celor două poliedre sunt în acelaşi plan (planul orizontal). Sunt utile numai acele plane care intersectează ambele baze.28 Stabilirea tipului de intersecţie dintre poliedre : a) rupere . urmele orizontale ale planelor limită sunt Pb şi Pc. S1MNP şi S2ABC.29).140 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se determină odată cu unirea punctelor de intersecţie dintre muchii şi feţe. Natura intersecţiei dintre două poliedre poate fi stabilită încă de la trasarea planelor secante comune. ele determinând porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze (porţiunile haşurate). iar dacă în urma intersecţiei rezultă două poligoane.1 Intersecţia a două piramide Fie piramidele triunghiulare oblice. Astfel. care vor fi date de urma orizontală h. sunt cele duse prin vârfurile m. care sunt însăşi vârfurile triunghiurilor bazelor. c.

În mod analog.29 Intersecţia a două piramide oblice y . Aceste puncte sunt punctele în care muchia MS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC.POLIEDRE 141 Planul [Pm] dus prin muchia din m intersectează piramida S2ABC după triunghiul (1s22. B7. 1’s2’2’).c3’). M2. C4 şi M1 s2' z s1' n6 ' δ' m 2' b ' 7 m 1' h' a' a 2 n5 ' b 8' c 4' c 3' m' m 3 4 b' c' p' Pc n' n O x 1 c c3 c4 m1 5 6 - Pm Pn Pb m2 b n6 n 5 b7 b 8 7 8 p h δ s1 s2 Fig. C4(c4. B8(b8.n6’) unde muchia NS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC.metoda mobilului : se consideră un punct mobil care se deplasează pe poligonul de intersecţie din spaţiu.m1’) şi M2(m2. se determină punctele C3(c3.b7’).c4’) şi respectiv B7(b7. N6.b8’). N5. ocupând consecutiv poziţiile M1. unde muchiile CS2. C3.n5’).8. respectiv BS2 înţeapă feţele piramidei S1MNP şi de asemenea. B8. Pentru stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie obţinute mai sus se aplică una din cele două metode : . N6(n6. iar acesta la rândul lui este intersectat de muchia MS1 în punctele M1(m1.m2’). punctele N5(n5.

1. proiecţiile mobilului întâlnesc planul secant [Pn] în punctul 5. Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se obţine pe baza principiului că o latură vizibilă se găseşte pe feţe vizibile ale ambelor poliedre. Planul limită [Pb] este întâlnit de proiecţiile mobilului în punctul 7 pe baza mnp şi în punctul b pe baza abc. b7’m2’. n6’b8’ şi b8’n5’. pe baza mnp. Între poziţiile punctului mobil şi proiecţiile sale pe baze se creează o legătură biunivocă. de două ori fiecare porţiune. m. iar în proiecţia verticală.metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale : se consideră o desfăşurare aproximativă a celor două piramide. iar pe baza ABC din punctul 1 sau 2. c3’) în spaţiu. se obţin punctele m. respectiv punctele 1. S1MNP [V] Piram. în timp ce punctul mobil parcurge poligonul de intersecţie. Proiecţia mobilului pe baza mnp se întoarce spre punctul m. Parcurgând în continuare bazele. 4. pe baza abc. formând o latură a poligonului de intersecţie. deoarece nu generează punct în spaţiu.7 5 b . în spaţiu. fiind reprezentate cu linie continuă feţele (respectiv laturile bazelor) văzute şi cu linie întreruptă feţele nevăzute. şi în punctul 3. paralel cu muchiile piramidelor. Adică. segmentele : c3’b7’. m. generând punctul C3(c3.142 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ parcurgând astfel întreg poligonul. 2. cât şi punctele poligonului de intersecţie.b7 6 3 - Tabelul 8. 3.m1’).n6 b8 n5 c4 m1 .1. pleacă din punctul m (spre stânga sau spre dreapta). fără a străbate şi zona haşurată. fiecare poziţie ocupată de punctul mobil în spaţiu. Tot aici este stabilită şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în cele două proiecţii. în planul orizontal. În proiecţia orizontală se obţin vizibile segmentele : m2n6. b. pe cele două baze. S1MNP [H] Piram. 3. S2ABC PI Vizibilitatea în planul m 3 1 c m 1 c3 . respectiv cu feţele acestora. suprapuse. b.6 b 5 c 1 m2 . n. rezultând punctul B7(b7. poate fi urmărită în tabelul 8. care se uneşte cu punctul C3. 8. proiecţia mobilului pe baza MNP. proiecţii situate pe aceeaşi urmă a unui plan auxiliar secant. Dacă se porneşte de la planul limită [Pm]. ducând muchiile paralele şi începând cu muchiile care nu participă la intersecţie (dacă acestea există) la fiecare piramidă. pe baza mnp. întâlnind în continuare planul secant [Pc] în punctul c. Piramida S1MNP Piramida S2ABC Poligonul de intersecţie (PI) Piram. pe baza mnp. iar proiecţia mobilului de pe baza abc continuă spre punctul 6. Dacă se proiectează. pe baza abc şi într-un punct notat cu liniuţă (-). se determină punctele din spaţiu.1 m 4 n 8 n 4 m 2 . Ordinea de unire a punctelor. în care se înscriu punctele corespunzătoare în ordinea de parcurgere pe cele două baze. n6b8 şi c4m1. 4. Metoda mobilului utilizată pentru unirea punctelor de intersecţie se bazează pe principiul invers : pornind de la proiecţiile punctului mobil din spaţiu pe cele două baze. punctul M1(m1. Punctul M1 se uneşte cu punctul C3.b7’). proiecţiile lui parcurg cele două baze. 7. n. altfel este invizibilă. Pentru urmărirea uşoară a regulii mobilului se întocmeşte tabelul 8. c. c. în continuare. S2ABC PI Piram. 6.1. Proiecţiile mobilului se deplasează pe cele două baze în sensul arătat de săgeţi. s-a ales punctul 1. pe baza abc. . 5. 6. Acestor două puncte le corespund.

este suficientă determinarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare.31). după care urma orizontală Pc intersectează baza mnq.8. mai puţin în ce priveşte vizibilitatea. dintre care planele [Pc] şi [Pa] sunt plane limită. că linia care uneşte două puncte de intersecţie este vizibilă. mnq. rezultă că intersecţia celor două corpuri este o pătrundere şi se obţin două poligoane de intersecţie. cu aceeaşi structură şi pentru proiecţia piramidelor pe planul vertical de proiecţie (fig. S-a format astfel o reţea de linii paralele suprapuse.30. b). Acestea trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei. se determină planele secante comune. p n m p s2 a + n6 b _ n5 c + + _ b8 + a s1 s1 p' n' m' p' a' + n6 ' b' m2 b7 s2 a) c4 c3 s2 m1 s2 + _ + b8' + c' _ a' s1' s1' n5' s1 s1 m2' b7 ' s2' s2' b) c4' c3' m1' s2' s1' s1' s2' Fig. Diagrama se repetă. Deoarece poliedrele au bazele în planul orizontal de proiecţie. b ţinându-se seama de vizibilitatea feţelor piramidelor din proiecţia verticală. Se pun pe diagramă punctele în care muchiile unei piramide intersectează feţele celeilalte (cu excepţia muchiilor s1p şi s2a). Planul auxiliar [Pc] intersectează prisma după un paralelogram cu una din laturi dată de segmentul 12.2 Intersecţia unei piramide cu o prismă Fie piramida triunghiulară oblică SABC şi prisma triunghiulară oblică MNQM1N1Q1. b şi c. care trece prin vârful piramidei şi este paralelă cu muchiile prismei şi muchiile fiecărui poliedru în parte. la cea din figura 8. suprafaţa dintre două linii consecutive ale reţelei reprezintă o faţă a piramidei. Aceste plane secante determină în cele două poliedre secţiuni plane longitudinale. Exemplu : muchia s1n intersectează faţa s2ab în punctul n6 şi faţa s2bc în punctul n5.30.30. Planele secante sunt determinate de două drepte : dreapta D(d. Planele utile sunt planele duse prin urma h şi prin vârfurile a.d’).prismă: a) proiecţia pe planul orizontal . care sunt date de urma orizontală h a dreptei D şi vârfurile triunghiurilor de bază. Convenţional muchiile piramidelor au fost duse paralele.30 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă . începând pentru piramida S2ABC cu muchia s2a. dacă feţele din intersecţia cărora s-a obţinut sunt vizibile. cu muchia s1p. b) proiecţia pe planul vertical 8. Pentru aflarea poligonului de intersecţie dintre cele două corpuri. Schematic. Muchia sc . Cele două diagrame sunt identice. a este reprezentată diagrama pentru proiecţia pe planul orizontal de proiecţie. Se notează cu semnul (+) feţele vizibile. Unirea punctelor de intersecţie se face ţinând seama că o latură a poligonului de intersecţie rezultă ca intersecţia a două feţe.5. iar cu semnul (-) feţele invizibile din proiecţia orizontală a piramidelor.8.8. iar din punct de vedere al vizibilităţii. Porţiunile nestrăbătute de planele secante (porţiunile haşurate) rămân pe aceeaşi bază.POLIEDRE 143 În figura 8. cu toate că ele sunt concurente în vârful piramidelor. iar pentru piramida S1MNP. cu bazele situate în planul orizontal de proiecţie (fig.

q1' s' n1' m1' z b 3' d' c 1' a 5' a6 ' b 4' c 2' h' x m n h 1 4 5 6 2 n' q' m' c c' Pc a' b' O b Pb 3 q d c2 c1 b3 a b4 m1 a 5 a6 n1 Pa s q1 Fig. iar la a doua parcurgere a bazei abc. (c2b4a6c2). Se identifică două poligoane de intersecţie. neputând trece de planul limită [Pa]. de ieşire a piramidei din prismă. puncte ale poligonului de intersecţie.2 şi se aplică regula mobilului. ce este intersectat de muchia sb în punctele b3 şi b4.144 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ intersectează paralelogramul de secţiune în punctele c1 şi c2.31 Intersecţia unei piramide oblice cu o prismă oblică Pentru aflarea ordinii de unire a punctelor de intersecţie se întocmeşte tabelul 8. iar pe baza mnq din punctul 1 înspre 3. în care muchia sa intersectează prisma. cu ajutorul liniilor de ordine corespunzătoare. cu ajutorul planului limită [Pa] se determină punctele a5 şi a6. de intrare şi (c1b3a5c1).8. generând în prismă un paralelogram ca secţiune. proiecţia mobilului pe baza mnq se deplasează pe traseul 2-4-6-4-2. se găsesc punctele şi în proiecţia verticală. Planul auxiliar [Pb] intersectează baza prismei după segmentul 34. vizibilitatea poligoanelor de intersecţie. Analog. plecând cu proiecţiile mobilului pe baza abc din punctul c înspre b. În acest tabel se studiază şi vizibilitatea feţelor poliedrelor în cele două proiecţii şi respectiv. La prima parcurgere a bazei abc. În y . proiecţia mobilului de pe baza mnq se mişcă pe porţiunea 1-3-5-3-1. Odată determinate punctele poligonului de intersecţie în proiecţie orizontală.

h2’). P = h1 ∪ h2. situate în planul orizontal de proiecţie (fig. a şi b s-a studiat modul de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. a6’c2’. Pentru construirea poligonului de intersecţie dintre cele două prisme se determină direcţia urmei orizontale a planelor auxiliare. Aceste secţiuni sunt intersectate de muchia prin care s-a dus planul secant în două puncte. respectiv vertical de proiecţie. se trasează două drepte concurente. .8. q m q n n' _ m' q' q' + + _ + + a' a s' s a6 a5 a6' a5' + b3 + b3' b4 b4' b' _ b s' s + c1 c2 c1' c2' c' s' c s _ + a5 a5' a6 a6' a' a s' s q1' q1 n1 m1 q1 m1' q1' n1' a) b) Fig.3 Intersecţia a două prisme Se consideră prismele oblice cu bazele ABC şi EFG. dus prin vârful c al bazei abc. Planele auxiliare secţionează longitudinal prismele.32. H1(h1.prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . Planele utile limită sunt [Pm]. ale dreptelor.33). iar în proiecţia verticală. SABC [V] Prisma MNQM1N1Q1 PI Vizibilitatea în planul c 1 c1 b 3 b3 a 5 a5 c 1 c1 c 2 c2 Tabelul 8. SABC [H] Prisma MNQM1N1Q1 PI Piram. dus prin vârful m al bazei mnr şi [Pc]. cât şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în planul orizontal. segmentele b3’a5’ şi a5’c1’. puncte care aparţin poligonului de intersecţie dintre cele două prisme. b) pentru proiecţia pe planul vertical 8. Ducând plane secante comune. de la cel de al doilea poligon. printr-un punct oarecare I(i.32 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia piramidă . Piramida SABC Prisma MNQM1N1Q1 Poligonul de intersecţie (PI) Piram.8.POLIEDRE 145 proiecţia orizontală sunt vizibile segmentele c1b3 şi a5b3. paralele cu urma orizontală P. care să fie paralele cu muchiile celor două prisme. Urma orizontală P a planului auxiliar va trece prin urmele orizontale h1 şi h2. deci intersecţia va fi o rupere şi se va obţine un singur poligon de intersecţie.2 b a c 4 6 2 b4 a6 c2 În figura 8. paralele cu muchiile prismelor şi se determină urmele lor orizontale. determinând secţiuni de forma unor paralelograme care au una din laturi segmentul de intersecţie dintre urmele orizontale ale planelor secante şi bazele prismelor.i’) din spaţiu. de la un poligon şi b4’a6’. h1’) şi H2(h2. Astfel.5. prin muchiile prismelor se observă că rămân porţiuni nestrăbătute de acestea pe ambele baze.

3 conform regulii mobilului studiată anterior. segmentul 12. Proiecţiile mobilului pe cele două baze pleacă de la punctele determinate pe cele două baze de planul limită Pc. iar pe t' l' k' b 4' m 2' m1 ' r 6' r5 ' c 7' c8 ' d 2' i' d 1' f' e' g' z b 3' b' x a' c' l m2 r' e h 1' m' d1 n' i d2 h 2' O h1 m1 f g c8 3 h2 P a 2 t 1 b3 b4 k b Pr 6 5 r6 m Pm Pb 8 r5 c7 4 c r 7 Pc n y Fig. pentru aflarea ordinii de unire a lor. pe baza abc se pleacă din punctul c.33 Intersecţia a două prisme oblice . punctele r5 şi r6. Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie în proiecţia verticală. care este intersectată în punctele c7 şi c8 de muchia cg. Astfel. care este intersectată de muchia ml în punctele m1 şi m2. în care muchia rt intersectează feţele prismei mnr.8. în care muchia bf intersectează prisma mnr. fie se trasează liniile de ordine corespunzătoare din proiecţia orizontală până pe muchiile respective în proiecţia verticală. iar cu ajutorul planului [Pr].146 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Pm] dus prin muchia din m determină o secţiune în prisma cu baza abc cu una din laturi. Analog. se complectează tabelul 8. cu ajutorul planului [Pb] se determină punctele b3 şi b4. fie se găsesc secţiunile plane şi în proiecţia verticală şi se intersectează cu proiecţiile verticale ale muchiilor. Odată determinate cele două proiecţii ale punctelor poligonului de intersecţie. Planul limită dus prin muchia din c determină o secţiune longitudinală în prisma mnr.

pentru prisma ABCEFG pornind cu muchia AE.m r 7 r 3 m 4 8 Poligonul de intersecţie (PI) c8 . pornind de la vizibilitatea feţelor prismelor. rezolvarea simplificându-se datorită poziţiilor poliedrelor.3 s-a analizat şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie. deci intersecţia va fi o pătrundere şi se vor obţine două poligoane de intersecţie. din punctul 8. b. cu baza ABCDE şi o prismă frontală. În figura 8. intersectând-o pe cealaltă. cu muchia NF.3 Prisma ABCEFG c 5 1 5 c 6 b 2 b c Prisma MNREKT 8 . Cu aceste observaţii se pot uni punctele de intersecţie în ordinea stabilită în tabelul 8. cu baza KMN.prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . iar pentru prisma MNREKT. m2b4 şi b4c8.3.m1 r5 c7 r6 b3 m2 b4 c8 Prisma ABCEFG [H] Prisma MNREKT PI Prisma ABCEFG [V] Prisma MNREKT PI Şi în acest caz se poate determina ordinea de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. Porţiunile din baze nestrăbătute de planele secante sunt pe aceeaşi bază (porţiunile haşurate). cu una din laturi segmentul 12.34 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă . iar în plan vertical. În tabelul 8. a n m r n Vizibilitatea în planul + b + _ + e m2 b4 b3 + c c8 _ r5 a t e k t e a' n' m' r' n' _ b3' b' m1 _ _ + m2' b4' + c' _ r5' a' t' e' k' t' e' c8' m1' r6 c7 g r6 ' e' f' b) c7' g' f a) Fig. aceeaşi diagramă dar pentru proiecţia prismelor pe planul vertical de proiecţie. care se duc prin muchiile uneia dintre prisme. Intersecţia dintre . doar segmentul c7’r6’.35 se prezintă intersecţia dintre o prismă dreaptă. determinarea poligonului de intersecţie se face după metodele stabilite în cazurile generale. În figura 8.3). Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie se folosesc plane auxiliare de front. urmărind săgeţile marcate pe cele două baze (tabelul 8. iar în figura 8. respectiv a laturilor bazelor pe care se deplasează proiecţiile mobilului în cele două plane de proiecţie.8. ambele baze fiind situate în planul orizontal de proiecţie. orizontal şi vertical.34. Planul limită [Fn] conţine muchia NN1 şi intersectează cealaltă prismă după o secţiune dreptunghiulară verticală. Fm. Tabelul 8. Planele limită sunt cele duse prin muchia din n. Fn şi din m. În plan orizontal sunt vizibile segmentele c7r6. ambele neparticipând la intersecţie. a s-a reprezentat metoda diagramelor cu ordinea de unire a punctelor şi cu studiul vizibilităţii pentru proiecţia pe planul orizontal.POLIEDRE 147 baza mnr. b) pentru proiecţia pe planul vertical În cazul poliedrelor aflate în poziţii particulare.34.

a1' b1' e1' c1' d1' k8 ' m12' m11' k7' b9' b10' n1' a4' b' e' c' e Fa 5 z k1' m1' n1' d5' d6' n2' a3' x Fn Fd Fk Fb Fm m k 9 10 k' m' 3' 4' n' a' d' n1 d O n 3 6 7 4 1 2 a 8 k1 m1 b 11 c 12 y Fig. Prisma ABCDE 1 Prisma MNK n Poligonul de intersecţie (PI) n1 Vizibilitate Prisma ABCDE în planul Prisma MNK [V] PI a 3 a3 7 k k7 b 11 b 9 m 10 b9 m11 b10 a 4 a4 1 n n1 2 n n2 d 5 d5 Tabelul 8.35 Intersecţia unei prisme drepte cu o prismă oblică Unirea punctelor de intersecţie pentru trasarea poligonului de intersecţie se face după întocmirea tabelului 8.4. cu una din muchii segmentul 34. care conţine muchia AA1.148 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ muchia n’n1’ şi dreptunghiul de secţiune se evidenţiază în proiecţia verticală. Intersecţia dintre muchia a’a1’ şi această secţiune determină punctele a3’ şi a4’. unde a fost studiată şi vizibilitatea laturilor acestora. De asemenea. în proiecţia verticală. determinând punctele de intersecţie n1’ şi n2’. folosind metoda mobilului. Cele două poligoane au fost trasate în proiecţia verticală. în proiecţia orizontală proiecţiile intersecţiei suprapunându-se peste baza prismei drepte. Celelalte puncte ale poligonului de intersecţie se determină în mod similar. determină în cealaltă prismă o secţiune patrulateră frontală.4 8 12 d 2 k m 6 n k8 m12 d6 n2 .8. planul [Fa].

C(120. Fie o prismă triunghiulară oblică.30). a1' c1' b1' m' 1' 3' β' α' x a' c' c 41' 4 5 α 3 2' b' n' d d'=Q' O A0 B0 C0 50 40 A0 O1 c2 ' a a 2' m 51' 1 β1' b b 2' r β t 2 n P s c1 s0 a1 r0 x1 B 10 t0 b1 A10 R0 S0 β0' α0' T0 R0 Px s' α1' C 10 A 10 P' t' r' c 3' a 3' b 3' Fig. Pentru a figura pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta. Se desfăşoară în linie dreaptă secţiunea normală R0S0T0R0 şi se trasează perpendicular pe ea. Rezolvare : pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă se trasează prin dreaptă un plan de capăt Q’ ≡ d’. B(85.60).8. Se obţin astfel. c2’c3’ = C0C10.22.6 Probleme rezolvate 149 1.α’) şi (β.25. care secţionează prisma după triunghiul (123. punctele de intersecţie cu prisma. b2’b3’ = B0B10.50. în epură s-au trasat dreptele generatoare pe care sunt situate acestea : punctul α pe 4α.0) şi muchia AA1 : A1(50. Pentru desfăşurata prismei se trasează o nouă linie de pământ O1x1. a cărei adevărată mărime se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie în r0s0t0. S-au determinat pe desfăşurată punctele 40 şi 50.80. Cu ajutorul planului [P] se determină o secţiune normală pe muchii RST.50. muchiile prismei : a2’a3’ = A0A10. N(60. paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor. şi s-au trasat. ce are baza ABC în planul orizontal de proiecţie : A(130.β’).0).POLIEDRE 8. C050 = c5. în vederea efectuării unei schimbări de plan vertical de proiecţie. Se unesc extremităţile muchiilor şi se obţine desfăşurata laterală a prismei. Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d.15. atât în proiecţie orizontală cât şi în noua proiecţie verticală.0).1’2’3’). Acesta este intersectat de dreapta D în punctele (α. iar punctul β pe 5β.10) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei. paralel cu muchiile segmentele : 40α0 = 41’α1’ şi 50β0 = 51’β1’. noile proiecţii verticale ale muchiilor prismei a2’a3’ = b2’b3’ = c2’c3’ în adevărată mărime.36 Rezolvarea problemei 1 . de pe bază : C040 = c4.d’) : M(110.

37 Rezolvarea problemei 2 .0). Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC. h1v1 ∩ bs = t. străbătute de conducte. t1’. r0t0u0. având ca axă de rabatere urma orizontală P (fig. Rezolvare : în urma intersecţiei dintre fiecare muchie a piramidei cu planul [P] se obţine triunghiul de secţiune RTU : hv ∩ as = r. A(120. Se determină poziţiile vârfurilor triunghiului de secţiune pe muchiile rotite : r1’. u’.55.0). Adevărata mărime a triunghiului RTU. B(75.150 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Problema are aplicabilitate în tehnică la diferite rezervoare din tablă. Alăturat desfăşuratei laterale se mai reprezintă şi bazele A0B0C0 = abc. C0 z z' s'=s1'=S0 P' v 2' u' r' x c' a' b' U0 T0 U0 B0 C0 v' v 1' Py t' Px s=z P t Pz u1 '=U0 t 1' O b 1' b1 r 1' R0 A0 a1' c1 '=C 0 a1 c1 u c t0 r a h h2 b h1 r0 ABC u0 y Fig. R0T0U0 = r0t0u0. având baza situată în planul orizontal de proiecţie. s1’u1’ = S0U0. în jurul vârfului s’ : s1’r1’ = S0R0. paralel cu axa Ox şi apoi rotirea lor pe muchiile de pe desfăşurată.15.90) şi planul [P] : OPx = 8. care completează desfăşurata trunchiului de piramidă. t’.37). C(135. Desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut prin secţionarea piramidei SABC cu planul [P]. u1’. de formă poliedrală. 2. prin translatarea proiecţiilor verticale r’.8. şi vârful S(45. h2v2 ∩ cs = u. OPz = -5. se determină pe desfăşurata piramidei. se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.75.30. s1’t1’ = S0T0.0).8. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut. OPy = -8. fiind necesară localizarea pe desfăşurată a punctelor prin care trec acestea.

având baza ABC situată în planul orizontal de proiecţie. V(62. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma. B(75. Să se determine punctele de intersecţie dintre dreaptă şi prismă. 4. E(120.35. având baza situată în planul orizontal de proiecţie.0).15.0). OPy = -45.0). B(40.40.23. OPz = ∞.55.50. OPy = -10. înconjurând prisma. P ⊥ aa1.d’) : H(75. 12. Să se determine desfăşurata piramidei şi să se figureze pe aceasta punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie : A(20.0).zM). muchiile paralele cu AA1 : A(40. A(100.25. Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1. Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 30. 8.0).0) şi vârful S(70.24. situată în planul orizontal de proiecţie. A1(25.0).35.60) şi planul [P] : OPx = 90. cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(90. punctele de intersecţie dintre piramidă şi dreapta D(d.40.0). E(30.0. Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1. 5.60).0).65. E(75. 3. Să se desfăşoare prisma frontală ABCA1B1C1.15. definită de baza ABC : A(135. N(10.90).50.7 Probleme propuse 151 1.0). C(17. P’ ⊥ a’a1’. B(10.0). C(75.d’) : H(15.45.60).0).0). 5. C(83. Pe muchia AA1 se fixează punctul M(47. B(90.55. C(90. Se consideră prisma frontală ABCEA1B1C1E1 cu baza un pătrat ABCE. Să se figureze pe desfăşurata piramidei triunghiulare oblice SABC : S(10.20. OPz = -20. OPz = 45. B(23.0).65. C(110.d’) : M(60.50). B(33. 6. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata piramidei. în prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1 : A(45. C(90. N(40.60).38) şi piramidă.15.0).65. 11.30.26.5.60.15).0).36.0). A(105.75).0) şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut în urma secţionării cu planul [P]. E(45. E(45. 10.50.5.0).35.0).0) şi muchia AA1 : A1(30.15. având baza situată în planul orizontal de proiecţie.0).10.0).0.80). OPz = -24.70.0).0) E1(135. iar baza superioară într-un plan de nivel : A1(40.38.10. Să se determine desfăşurata piramidei şi să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. să se desfăşoare prisma şi să se figureze pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta. OPy = ∞.40) şi planul [P] : OPx = 35.0) şi vârful S(10.30. A(120.0).50.d’) : M(60. Să se determine şi desfăşurata prismei. Se consideră piramida patrulateră oblică. C(30.5.90. B(75.50). C(120. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] : OPx = 20.0).0).0).10. A1(20.65. cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie .30).0). 9.20.5.15). V(29. Să se determine adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare prisma. C(30.35) şi dreapta D(d. A(20. Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 10.60. B(60. . în prisma triunghiulară oblică. B(45.20. Să se desfăşoare piramida oblică SABCD. având baza inferioară ABC situată în planul orizontal de proiecţie : A(100. Să se determine proiecţiile celui mai scurt drum care uneşte punctele A1 şi M. A(70.46.35.60. OPy = ∞.0). B(10.0) şi vârful S(7. A1(78.45.10. cu muchiile paralele cu EE1.50.10.0) şi muchia AA1.30).0). B(95.26). B(65.95.40) şi piramida VABCE şi să se figureze acestea pe desfăşurată.0). Se consideră piramida triunghiulară oblică.19.5. 7.45.0).0). în piramida SABCE : S(20.10.0) şi vârful S(70.40. 2.POLIEDRE 8. A(60.yM. Se consideră piramida patrulateră oblică SABCE.0).

152

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

13. Să se desfăşoare piramida oblică SABC, cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(120,70,0), B(90,20,0) şi vârful S(20,10,70). Să se vizualizeze pe desfăşurată punctul M(60,30,zM), de pe faţa SAB. 14. Să se determine în adevărată mărime secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 170, OPy = ∞, OPz = 55, în piramida triunghiulară oblică SABC : A(55,20,0), B(105,35,0), C(70,75,0), S(150,95,80) şi să se desfăşoare piramida. 15. Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1, având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(10,28,0), B(5,17,0), C(17,4,0), E(28,7,0), A1(48,41,42) şi planul [P] : OPx = 50, P’⊥ a’a1’, P ⊥ aa1. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma. 16. Fie o piramidă patrulateră oblică, cu baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(50,50,0), B(25,35,0), C(40,20,0), E(55,30,0), vârful S(110,10,50) şi planul [P] : OPx = 125, OPy = ∞, OPz = 40. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcute de planul [P] în piramidă şi să se desfăşoare piramida. 17. Să se desfăşoare prisma frontală ABCDA1B1C1D1, cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie : A(60,20,0), B(50,5,0) şi muchia AA1 : A1(10,20,50). Să se figureze pe desfăşurată punctul M(30,10,zM), de pe faţa ABB1A 1. 18. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută în piramida SABC : S(95,5,75), A(20,40,0), B(35,20,0), C(55,65,0) de planul [P], care trece prin linia de pământ şi prin punctul M(10,15,20) (Indicaţie : secţiunea se obţine direct în proiecţia pe planul lateral). Să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut. 19. Fie o prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCE în planul orizontal de proiecţie : A(60,65,0), B(35,45,0), C(25,20,0), E(45,30,0) şi muchia CC1 : C1(115,30,50). Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) : I(80,40,10), J(65,55,20) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei. 20. Să se desfăşoare piramida SABC : S(20,10,100), A(110,100,0), B(50,70,0), C(140,50,0) şi să se noteze pe aceasta punctele în care dreapta D(d,d’) : H(30,90,0), V(160,0,60) intersectează piramida. 21. Se dă prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCD în planul orizontal de proiecţie : A(70,30,0), B(60,60,0), C(10,70,0), D(30,10,0) şi muchia AA1 : A1(125,70,95). Să se determine pe suprafaţa prismei cel mai scurt traseu care uneşte vârfurile A şi A1, înconjurând prisma. 22. Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC : S(60,35,40), A(20,25,0), B(5,10,0), C(40,10,0). Să se desfăşoare piramida şi să se găsească pe desfăşurată poziţia punctelor în care dreapta D(d,d’) : E(35,30,20), F(15,35,30) intersectează piramida. 23. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi piramida SMNR : a) A(76,10,0), B(113,14,0), C(100,33,0), A1(17,47,65), S(90,60,60), M(21,44,0), N(4,20,0), R(53,18,0); b) A(240,80,0), B(205,123,0), C(155,90,0), A1(170,10,120), S(240,0,160), M(20,120,0), N(60,60,0), R(140,100,0). 24. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi prisma MNRM1N1R1 : a) A(140,40,0), B(150,65,0), C(120,80,0), A1(73,5,62), M(55,60,0), N(45,90,0), R(75,80,0), M1(115,14,60); b) A(240,67,0), B(257,28,0), C(180,24,0), A1(75,140,120), M(54,53,0), N(87,102,0), R(132,28,0), N1(170,105,145). 25. Să se determine poligonul de intersecţie dintre piramida S1ABC şi piramida S2MNR (S2MNRT): a) S1(85,70,45), A(60,4,0), B(7,17,0), C(33,60,0), S2(36,84,84), M(107,12,0), N(85,50,0), R(70,160,0); b) S1(275,17,152), A(115,90,0), B(15,70,0), C(80,140,0), S2(165,63,95), M(240,75,0), N(185,10,0), R(124,35,0), T(150,105,0).

SUPRAFEŢE CURBE

153

9. SUPRAFEŢE CURBE
Suprafeţele curbe sunt suprafeţe generate prin mişcarea unor linii drepte sau curbe, numite generatoare, după anumite legi. Clasificarea suprafeţelor curbe, după forma generatoarei : a) suprafeţe riglate : au generatoarea o linie dreaptă (suprafeţele cilindrice, conice, etc.); b) suprafeţe neriglate : au generatoarea o curbă (suprafaţa sferei, a torului, etc.).

9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe
Reprezentarea suprafeţelor curbe, în epură, se face prin reprezentarea conturului aparent, cu respectarea regulilor generale de vizibilitate şi a criteriilor stabilite la poliedre. La reprezentarea suprafeţelor curbe închise se trasează şi axele de rotaţie, de simetrie şi de centre. 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare, fiind paralelă în timpul mişcării cu o direcţie dată Δ (fig.7.1, a). Făcând analogia cu suprafaţa prismatică, suprafaţa cilindrică este o suprafaţă prismatică cu un număr infinit de feţe. Un corp cilindric se obţine dacă suprafaţa cilindrică se secţionează cu două plane care taie toate generatoarele, obţinând bazele cilindrului. Dacă generatoarea se roteşte în jurul unei axe O1O2, cu care este paralelă, iar curba directoare (C) este un cerc, se obţine cilindrul de revoluţie (fig.7.1, b). Bazele cilindrului de revoluţie, cercuri cu centrele în O1 şi O2, pot fi situate în două plane paralele. Un cilindru care are axa O1O2 perpendiculară pe cercul de bază (C) şi respectiv, pe baza cilindrului, este un cilindru circular drept (fig.7.1, c). Acesta este o suprafaţă proiectantă, orice punct situat pe suprafaţa cilindrului se proiectează pe cercul de bază (C). Un cilindru este determinat în epură prin proiecţia curbei directoare pe planul de proiecţie şi direcţia cu care generatoarele sunt paralele, construindu-se apoi conturul aparent orizontal şi vertical. În probleme, cilindrul este dat prin coordonatele centrelor cercurilor de bază şi prin raza acestora. În figura 9.2 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel, având axa O1O2. Bazele se proiectează pe planul orizontal de proiecţie ca cercuri cu centrul în o1 şi o2, iar pe planul vertical de Δ O1 O1

G

C C a) O2 b) Fig.9.1 Generarea suprafeţelor cilindrice

C

O2 c)

154

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

proiecţie ca segmente egale cu c1' 11' a1' o1' b1' 21' d1' z diametrul cercurilor, c’d’ ⊂ Ox şi c1’d1’ || Ox. m1 ' Pentru reprezentarea conturului aparent, în cele două proiecţii pe planele de proiecţie, se duc tangentem2' le exterioare la baze : aa1 şi bb1, în b' 2' c' 1' a' O proiecţia orizontală, respectiv c’c1’ şi x d’d1’, în proiecţia verticală. d' b 1 În general, în spaţiu, un punct 2 se află pe suprafaţa cilindrică dacă se b1 o1 d m =m 11 află pe o generatoare a cilindrului. În c 1 2 epură, pentru ca un punct să aparţină 21 unui cilindru, proiecţiile lui trebuie să d1 c1 o2 se găsească pe proiecţiile de acelaşi a nume ale unei generatoare a y cilindrului. a1 Fie dată proiecţia orizontală m1 a unui punct M1 pe suprafaţa Fig.9.2 Punct pe suprafaţa cilindrică cilindrului din figura 9.2. Proiecţia verticală m1’ va fi situată pe proiecţia verticală a generatoarei ce trece prin punctul m1. Prin punctul m1 se pot trasa două generatoare, suprapuse, una pe faţa vizibilă 111 şi una pe faţa invizibilă 221. Găsind proiecţiile verticale ale acestora, 1’11’ şi 2’21’ şi ridicând o linie de ordine din proiecţia orizontală m1, se găsesc două proiecţii verticale m1’ şi m2’, m1’ ∈ 1’11’, m2’ ∈ 2’21’, ale celor două puncte M1(m1,m1’) şi M2(m2,m2’), care în proiecţie orizontală se suprapun, m1 ≡ m2. 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare şi trece printr-un punct fix S (vârful conului) (fig.9.3, a). Când generatoarea depăşeşte vârful conului, se obţine suprafaţa conică cu două pânze. Prin analogie cu piramida, suprafaţa conică este o suprafaţă piramidală cu un număr infinit de feţe.

V G

V [P]

V

C O a) b) Fig.9.3 Generarea suprafeţelor conice O c)

SUPRAFEŢE CURBE

155

În practică se utilizează numai una dintre pânzele suprafeţei conice, numită con de revoluţie şi obţinută prin deplasarea generatoarei în jurul unei axe OS, care trece prin vârful conului S, având curba directoare (baza) un cerc cu centrul în O (fig.9.3, b). Dacă axa conului, OS, este perpendiculară pe planul bazei se obţine un con drept (fig 9.3, c). Dacă un con se secţionează cu un plan [P] paralel sau nu cu baza lui, corpul delimitat de bază şi această secţiune plană se numeşte trunchi de con (fig 9.3, c). Un con este determinat, în epură, prin proiecţiile curbei directoare şi prin proiecţiile vârfului conului, construindu-se apoi şi generatoarele care limitează conturul aparent, atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical. În probleme, conul este dat prin coordonatele centrului cercului de bază, raza acestuia şi coordonatele vârfului conului. Conul oblic din figura 9.4 are baza un cerc cu centrul în O, situat în planul orizontal de proiecţie şi vârful, punctul oarecare V(v,v’). În proiecţia orizontală, conturul aparent este format din arcul de cerc ab, al bazei, vizibil şi din generatoarele extreme sa şi sb, tangente în a şi b la bază. În proiecţia verticală, conturul aparent este compus din proiecţia verticală a bazei (diametrul frontal c’d’, suprapus pe axa Ox) şi generatoarele s’c’ şi s’d’. În proiecţia orizontală vizibilitatea este evidentă, iar în proiecţia verticală toate generatoarele care se sprijină pe arcul bazei c’b’d’ sunt vizibile, iar celelalte invizibile. Generatoarea s’a’ este invizibilă, iar generatoarea s’b’, vizibilă. Un punct aparţine unei suprafeţe conice dacă este situat pe o generatoare a s' z acestei suprafeţe. Fie un punct N1, dat prin proiecţia verticală n1’, pe suprafaţa conică din proiecţia verticală (fig.9.4). n1'=n2' Pentru determinarea proiecţiei orizontale n1, se trasează generatoarea s’n1’, pe care este situat punctul, se găseşte proiecţia c' b' a' O urmei orizontale a acesteia, 1’ ≡ 2’ şi se x 2'=1' a d' coboară o linie de ordine până pe 1 proiecţia orizontală a bazei, unde se determină proiecţiile orizontale 1 şi 2, n1 o d ale urmelor generatoarelor. Unind vârful c s cu urmele 1 şi cu 2 se găsesc două s n2 proiecţii orizontale pentru proiecţia verticală a generatoarei s’n1’, pe care ar 2 y b putea fi situată proiecţia orizontală a punctului N1. Problema are două soluţii : Fig.9.4 Punct pe suprafaţa conică fie punctul N1(n1,n1’) cu n1 ∈ 1s, fie punctul N2(n2,n2’) cu n2 ∈ 2s, cu proiecţiile verticale suprapuse, n1’ ≡ n2’.
9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică Sfera este definită ca locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit centrul sferei. O suprafaţă sferică este generată de un cerc care se roteşte în jurul uneia dintre axe. În tripla proiecţie ortogonală o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’,ω”) se proiectează prin conturul ei aparent, care este câte un cerc egal cu cercul generator (fig.9.5). Conturul aparent din planul vertical de proiecţie, numit meridian principal, este un cerc cu centrul în ω’, de rază egală cu raza sferei şi se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de front [F], care trece prin centrul sferei.

156

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Conturul aparent din planul orizontal de proiecţie se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de nivel [N], dus prin centrul sferei şi este un cerc cu centrul în ω, de rază egală cu raza sferei şi se numeşte ecuator. Cercul de contur aparent din planul lateral este tot un meridian şi reprezintă proiecţia secţiunii făcute, în sferă, de un plan de profil [P], dus prin centrul sferei. În spaţiu, ecuatorul şi cele două meridiane, sunt perpendiculare două câte două. Orice alte plane de front, de nivel sau de profil vor intersecta sfera după cercuri de diferite diametre, care se vor proiecta, în epură, concentric cu proiecţia meridianului principal, a ecuatorului, respectiv a cercului meridian din planul lateral. Un punct situat pe o suprafaţă sferică este definit prin proiecţiile lui, care sunt situate pe cercul de secţiune determinat prin secţionarea sferei cu un plan perpendicular pe axă şi care trece prin punctul z respectiv (fig.9.5). Dacă se P' F" cunoaşte proiecţia verticală 1’, a unui punct 1 de pe sferă, se duce 4" r2 4' prin 1’ un plan de nivel [N1], care N' N" determină în sferă o secţiune ω" ω' circulară cu centrul în ω şi de rază 3" 3' N1' 2'=1' N1" r1, proiectată pe planul orizontal 2" 1" în adevărată mărime. Proiecţiei 1’ r1 îi corespund două proiecţii O x orizontale, 1 şi 2, şi deci şi în proiecţia verticală avem 1’ ≡ 2’, 1 proiecţiile verticale ale punctelor F ω r1 1 şi 2, situate pe sferă de o parte şi de alta a cercului meridian. F1 În mod similar, se 2 4=3 procedează dacă se cunoaşte r2 proiecţia orizontală a unui punct y P dublu, 3 ≡ 4, situat pe sferă de o parte şi de alta a cercului ecuator, Fig.9.5 Tripla proiecţie ortogonală a sferei. Punct pe folosind planul de front [F1] şi suprafaţa sferică obţinând în final, proiecţiile verticale 3’ şi 4’ (fig.9.5).

9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe
Planul tangent la o suprafaţă curbă poate avea o infinitate de puncte comune cu suprafaţa respectivă sau numai unul, în funcţie de forma acelei suprafeţe. Din multitudinea de probleme ce se pot pune în ce priveşte determinarea planelor tangente la suprafeţe curbe, în continuare se vor trata planele tangente duse printr-un punct pe suprafaţă şi dintr-un punct exterior acesteia.
9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică

Planul tangent la suprafaţa unui cilindru conţine o generatoare a acestei suprafeţe şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. Planele tangente sunt paralele cu generatoarele suprafeţei cilindrice.

SUPRAFEŢE CURBE

157

a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui cilindru Fie cilindrul oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’) pe suprafaţa lui laterală (fig.9.6). Pentru determinarea urmelor planului tangent în punctul M la suprafaţa cilindrică se trasează generatoarea (12,1’2’), care trece prin M şi care va fi conţinută de planul tangent [T]. Urma orizontală T a planului tangent este tangentă bazei cilindrului în punctul (1,1’), urma orizontală a generatoarei 12. Intersecţia urmei orizontale T cu axa Ox determină punctul Tx, un punct al urmei verticale T’ a planului tangent. Pentru a afla încă un punct al acestei urme, se determină urma verticală a generatoarei 12 sau urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T], ce trece prin punctul M, T’ = Tx ∪ v’. z z o2' 2' o2'

T' g' x T
1' o1' 1

d' g' O o1' x T2 2 h' T1x h g
1

m' Tx m

v' v

m'

v1' v1

T1' O d

m

g

o1

2

o1 o2 y T1

o2 y

Fig.9.6 Plan tangent în punctul M(m,m’) pe suprafaţa cilindrului

Fig.9.7 Plan tangent la cilindru dintr-un punct M(m,m’), exterior cilindrului

b) Plan tangent la cilindru dintr-un punct exterior cilindrului În figura 9.7 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’), exterior cilindrului. Dacă se cere construirea unui plan tangent la cilindru prin punctul M, problema are două soluţii. Pentru rezolvare, se duce prin M(m,m’) dreapta D(d,d’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma ei orizontală H(h,h’). Planul tangent la cilindru va conţine această dreaptă, deci urmele orizontale T1 şi T2 trec prin urma h şi sunt tangente la baza cilindrului din planul orizontal de proiecţie, în punctele 1 şi 2. Pentru determinarea urmei verticale T1’ a planului tangent [T1], se foloseşte urma verticală a dreptei D sau urma verticală V1(v1,v1’) a orizontalei G(g,g’) a planului tangent, trasată prin punctul M, T1’ = T1x ∪ v1’. Analog, se poate construi şi urma T2’.
9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică

Planul tangent la o suprafaţă conică trece prin vârful conului, conţine o generatoare a conului şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui con Se consideră dat conul cu vârful în punctul S(s,s’) şi baza un cerc situat în planul orizontal de proiecţie (fig.9.8).

158

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Planul tangent dus printr-un punct N(n,n’) de pe suprafaţa conului va conţine generatoarea 1S(1s,1’s’) pe care este situat punctul. Astfel, urma orizontală T este tangentă în punctul 1 la curba directoare. Pentru trasarea urmei verticale T’ se determină urma verticală a generatoarei 1S sau se găseşte urma verticală v’ a unei orizontale G(g,g’) a planului tangent [T], care trece prin punctul N, T’ = Tx ∪ v’.

s' z T' O g' d' x O'
2

s' z T1' n' v' h' d h n O O

g' x T
1' 1

n' o' Tx n

v' v

T2

T1x v

g

o

s y T1

1 g

s y

Fig.9.8 Plan tangent în punctul N(n,n’) pe suprafaţa conului

Fig.9.9 Plan tangent la con dintr-un punct N(n,n’), exterior conului

b) Plan tangent la con dintr-un punct exterior conului Fie conul circular oblic cu vârful în punctul S(s,s’), baza în planul orizontal de proiecţie şi un punct N(n,n’), exterior conului (fig.9.9). Planul tangent conului dus prin punctul N trece prin vârful S(s,s’) şi este tangent la cercul de bază. Se trasează dreapta D(d,d’) prin punctul N şi prin vârful conului şi se determină urma orizontală H(h,h’) a acestei drepte. Din punctul N se pot duce două plane tangente la con, a căror urme orizontale, T1 şi T2, trec prin urma orizontală h şi sunt tangente la bază în punctele 1 şi 2. Pentru trasarea urmei verticale T1’ se determină urma verticală a dreptei D sau se utilizează urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T1], trasată prin punctul N, T1’ = T1x ∪ v’. Analog, se procedează şi pentru urma T2’.
9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică

Planul tangent la o suprafaţă sferică are un punct comun cu aceasta şi este perpendicular pe raza care trece prin punctul de tangenţă. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa sferei Se consideră o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) situat pe suprafaţa ei (fig.9.10). Pentru a se trasa urmele planului [T] tangent la sferă, dus prin punctul M, se foloseşte o orizontală D(d,d’) a acestui plan. Deoarece planul tangent este perpendicular pe raza ΩM(ωm,ω’m’), proiecţia orizontală d a orizontalei se trasează prin punctul m, perpendiculară pe raza ωm. Se determină urma verticală V(v,v’) a orizontalei şi prin proiecţia verticală v’ se trasează urma verticală T’ a planului tangent, perpendicular pe raza ω’m’. Urma orizontală T trece prin Tx şi este paralelă cu proiecţia orizontală d a orizontalei (sau perpendiculară pe raza ωm).

SUPRAFEŢE CURBE
z
v'

159
z
v2'
2' 1'

m'

N'=d'

m'

v1'

N'=d1'=d2' T1'

ω' T' x
v

ω' T2' Tx T m O x
v2 v1

T1x O T2x d2 T1 y T2

d1
2

m
1

ω

d y

ω

Fig.9.10 Plan tangent într-un punct M(m,m’), pe suprafaţa sferei

Fig.9.11 Plan tangent la sferă dintr-un punct M(m,m’),exterior sferei

b) Plan tangent la sferă dintr-un punct exterior ei Fie sfera cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) exterior ei (fig.9.11). Problema trasării unui plan tangent la suprafaţa sferică prin punctul M(m,m’) are o infinitate de soluţii. În continuare, se vor trasa două astfel de plane, folosind tangentele duse din punctul M(m,m’) la secţiunea circulară determinată în sferă de planul de nivel [N], care trece prin acest punct. În epură, secţiunea circulară determinată de planul de nivel se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. Tangentele duse din punctul m la acest cerc sunt orizontalele D1(d1,d1’) ≡ M1(m1,m’1’) şi D2(d2,d2’) ≡ M2(m2,m’2’). Planele tangente [T1] şi [T2] au urmele verticale T1’ şi T2’ perpendiculare pe razele ω’1’, respectiv ω’2’ şi trec prin urmele verticale v1’ şi v2’, ale celor două orizontale. Urmele orizontale T1 şi T2 se trasează prin T1x şi T2x şi sunt paralele cu proiecţiile orizontale ale orizontalelor tangente, d1 şi respectiv d2.

9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe
Secţiunea plană într-o suprafaţă curbă este, în general, o curbă plană, definită de punctele de intersecţie ale generatoarelor cu planul secant. Determinarea secţiunii plane se face utilizând metodele de la determinarea secţiunilor plane în poliedre, alegând un număr suficient de generatoare, în special cele pe care sunt situate punctele de maxim, de inflexiune, de schimbare a vizibilităţii, etc. Punctele astfel determinate se vor uni printr-o linie curbă continuă.
9.3.1 Secţiuni plane în cilindri

În funcţie de poziţia relativă plan-cilindru, secţiunea plană într-un cilindru circular poate fi : - un paralelogram – dacă planul secant este paralel cu axa cilindrului sau o conţine (fig.9.12, a);

un cerc . 3. determinată de un plan de capăt Secţiunea plană făcută de planul de capăt [P].14).9. O1 [P] O1 O1 O1 Ω Ω O2 c) [P] Ω O2 d) [P] O2 a) O2 b) Fig.9. şi 4). iar generatoarele h4 Q 2 din punctele 3 şi 4 determină punctele h3 Q4 C(c.12. b) Secţiune plană într-un cilindru frontal. b).160 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .dacă planul secant este paralel cu planul bazei (fig.c’) şi D(d.12.9. Pentru o determinare mai exactă a Fig.a’) a şi B(b.d’) ale secţiunii (punctele h1 Q3 y în care proiecţia orizontală a elipsei îşi Q1 schimbă vizibilitatea). d). cu baza inferioară în planul orizontal de proiecţie.9. Se folosesc Px O o1' 1'=h1' b' v4 x plane auxiliare de capăt [Q1] ÷ [Q4]. proiecţia verticală a secţiunii [m’r’n’q’] rezultă direct prin punctele în care acestea intersectează urma verticală P’ a planului de capăt. duse 3'=h3' 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 v2 prin generatoarele de contur aparent 4 P d vertical şi orizontal (cele care trec prin punctele 1. care îl secţionează (fig.13 Secţiune plană în cilindru. Planul secant fiind proiectant faţă de planul vertical de proiecţie.9. se numeşte secţiune normală şi este o elipsă (fig. convenabil alese. 2. Generatoarele din 2 b 1 o1 punctele 1 şi 2 determină punctele A(a.o elipsă sau o porţiune de elipsă – după cum planul secant intersectează toate generatoarele cilindrului (fig.9. dacă se consideră un număr oarecare de generatoare. perpendicular pe generatoarele cilindrului frontal. elipsei de secţiune pot fi intersectate şi determinată de un plan oarecare [P] alte generatoare cu planul secant [P]. .12. determinată de un plan oarecare Fie un cilindru circular oblic cu Q1' Q3' Q2' Q4' baza inferioară în planul orizontal de P' v1' v3' o2' z proiecţie şi un plan oarecare [P]. Ducând liniile de ordine corespunzătoare se obţine şi proiecţia orizontală .12 Secţiuni plane în cilindri a) Secţiune plană în cilindru.13). c) sau doar o parte dintre ele (fig.b’) ale elipsei de secţiune (punctele o2 h2 în care proiecţia verticală a elipsei îşi 3 c schimbă vizibilitatea).9. Secţiunea plană d' v4' a' este o elipsă şi se găseşte determinând v2 ' punctele în care generatoarele c' intersectează planul secant.

14 Secţiune plană într-un cilindru frontal.16. a). s-au mai luat patru generatoare intermediare celor de contur aparent.9. suprapus pe o1=o2 urma verticală P’ a planului de P b capăt. G. care trec prin punctele E. . secţiunea plană obţinută poate avea următoarele forme : .un cerc sau o elipsă – după cum planul secant este paralel (fig. se rabate planul secant [P]. Pentru a se trasa elipsa.9.SUPRAFEŢE CURBE a elipsei de secţiune [mrnq].9. împreună cu secţiunea.o parabolă – dacă planul secant este paralel cu o generatoare a conului (fig.un triunghi – dacă planul secant conţine vârful conului (fig. determinată de un plan de capăt [P] 70 60 z 50 c) Secţiune plană într-un 80 o2' o2" cilindru drept 40 Se consideră cilindrul 5" 5' 4" 4'=6' 10 6" circular drept din figura 9.9. e). Secţiunea plană 2'=8' 2" 8" 1' 1" o1' x O obţinută este o elipsă şi se o1" Px proiectează pe planul orizontal de g f i proiecţie suprapusă peste baza cilindrului. Elipsa de secţiune se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie. 9.3. pe planul orizontal de proiecţie.16.1) 161 P' m' 1'=3' q'=r' 2'=4' o2' a' x a d'=c' g'=f ' b' q e'=i' c o1' g 1 2 e o1 i d m b f 3 r n' Px 20 O q0 10 n 4 o2 n0 40 m0 30 P r0 Fig. pentru a afla mărimea ei reală. Pentru a afla adevărata mărime a secţiunii.9. obţinând elipsa cu axele 1050 şi 3070.2 Secţiuni plane în conuri După poziţia relativă pe care o are un plan secant faţă de conul pe care îl secţionează. elipsa de secţiune se proiectează deformat.16. b). În y toate cele trei proiecţii. . respectiv înclinat faţă de planul bazei (fig.15 şi un 30 plan de capăt [P].15 Secţiune plană într-un cilindru drept. F şi I. iar pe planul lateral după o d c elipsă cu axele 3”7” şi 1”5”.16.9. se determinată de planul de capăt [P] rabate planul de capăt.9. 2. 3 şi 4.5. Conturul secţiunii eliptice s-a trasat respectând vizibilitatea cilindrului. c) şi intersectează toate generatoarele conului.o hiperbolă – dacă planul secant este paralel cu un plan ce trece prin vârful conului (fig. împreună cu secţiunea.16. obţinând elipsa [m0r0n0q0]. determinând încă patru puncte ale elipsei 1. iar Fig. d) . Secţiunea normală într-un cilindru frontal serveşte la trasarea desfăşuratei cilindrului (subcapitolul 9. care îl 20 3" 3'=7' 7" P0 secţionează. pe planul vertical de proiecţie. pe planul vertical sub e a forma segmentului 1’5’. .

mai întâi în proiecţia x 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 Px orizontală. Se v4 v2 1'=h1' obţin. secţionat de un plan oarecare [P] (fig. c’. P pentru proiecţia orizontală şi Q4 h1 y a’b’d’. Pentru trasarea mai exactă a Q1 elipsei se pot intersecta şi alte generatoare cu planul [P]. ambele pânze ale acestuia sau este paralel cu un plan tangent la con. Secţiunea eliptică este determinată de punctele în care generatoarele conului intersecQ2' z tează planul secant [P]. Dandelin a emis următoarea teoremă în ce priveşte secţiunile în conuri : secţiunea făcută de un plan într-un con este o elipsă.9. Q2 h4 Acestea sunt şi punctele care delimitează conturul vizibil al Q3 elipsei în cele două proiecţii : cad.162 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ştiind că suprafaţa conică este alcătuită din două pânze (de o parte şi de alta a vârfului). de 3 3'=h3' pe conturul orizontal al elipsei de c secţiune (h1v1 ∩ 1s = a.9. după cum planul de secţiune taie o singură pânză a conului. V [P] V V [P] [P] O c) Fig. h3 4 d’ ∈ 4’s’).16 Secţiuni plane în conuri V V [P] Ω [P] O a) O b) O d) O e) a) Secţiune eliptică în con Fie conul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie. obţinând alte puncte de pe determinată de un plan oarecare [P] conturul secţiunii eliptice. h3v3 ∩ 3s = c. h2v2 ∩ 2s = b.9.17 Secţiune eliptică în con circular oblic. în proiecţia orizontală şi b' d' O 3S. c’ ∈ 3’s’. d’ d (a’ ∈ 1’s’. O 2 b 1 a h4v4 ∩ 4s = d). Astfel. c şi d. iar apoi cu linii de ordine corespunzătoare şi s h2 proiecţiile verticale a’. în proiecţia verticală. b’. b’ ∈ 2’s’. o hiperbolă sau o parabolă. punctele a. se Q' s' 1 P' utilizează planele auxiliare de v1' capăt [Q1] ÷ [Q4] duse prin v4' generatoarele care definesc contuv3' v2' a' rul aparent în cele două proiecţii : c' 1S şi 2S. . 4S. pentru proiecţia verticală.17). b. Fig.

împreună cu secţiunea. conform metodologiei explicate mai sus.e’. b) Secţiune parabolică în con Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi planul de capăt [P]. adică prin centrul elipsei din proiecţia verticală şi reprezintă punctele de intersecţie dintre planul [P]. Axa mică a elipsei MN(mn.SUPRAFEŢE CURBE 163 O secţiune eliptică se poate obţine şi prin secţionarea unui con circular drept. punctele A1(a1. pe planul orizontal de proiecţie. suprafaţa conică şi planul de nivel. suprapus peste urma verticală P’ a planului secant. În acest caz.e”) şi F(f. se determină dreapta de capăt MN(mn.9. m’n’). Condiţia este ca unghiul de înclinare a planului secant faţă de planul orizontal să fie mai mic decât unghiul dintre generatoarele conului şi planul curbei directoare (fig.a1’) şi B1(b1. determinată de un plan de capăt [P] Alte puncte ale secţiunii eliptice se determină ducând alte plane de nivel. . secţiunea este elipsa cu axele a1b1 şi mn. Proiecţiile orizontale c1 şi d1 de pe conturul orizontal al elipsei de secţiune se determină cu ajutorul proiecţiei laterale a conului. având baza în planul orizontal de proiecţie. Aceasta este elipsa cu axele a10b10 şi m0n0. cu centrul în centrul bazei (se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime).f”) de pe conturul elipsei.9. Adevărata mărime a secţiunii se poate determina prin rabaterea planului de capăt [P]. cu un plan de capăt.18 Secţiune eliptică în conul circular drept. fiind situate pe generatoarele s”c” şi s”d”.f’. Cu ajutorul planului [N1] se determină punctele E(e. fiind punctele de tangenţă a elipsei cu conturul aparent din planul lateral. elipsa de secţiune este dată în proiecţia verticală de segmentul a1’b1’ (axa mare a elipsei). paralel cu generatoarea SA a conului.b1’) fiind punctele de intersecţie dintre generatoarele SA şi SB cu acest plan.18). Se procedează astfel : se intersectează planul [N] cu suprafaţa conică şi se obţine cercul de rază r1. de intersecţie dintre planul [N] şi planul [P] şi apoi se intersectează cele două elemente rezultate : cercul şi dreapta de capăt. s' b1' d1 " z P' b1" c1" s" c1'=d1' N1' N' a1' x d10 b10 c10 m e0 0 P n0 f 0 a10 Px a' f a a1 n'=m' e'=f ' r1 d n d 1 s e m c1 c b1 O b' d" r1 a1" a"=b" c" b y Fig.m’n’) se obţine cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] dus la jumătatea segmentului a1’b1’. În proiecţia orizontală.

1’) şi determinată de un plan de capăt [P] (2.9. de intersecţie a generatoarelor SC şi SD cu planul [P]. Acestea au vârfurile în punctele A1(a1. Alte puncte utile pentru trasarea parabolei.19).n’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N]. Vârful parabolei B1(b1.164 s' P' z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Secţiunea determinată de acest b1" b1' plan în con este o parabolă şi se c1" d1" observă că planul c1'=d1' secţionează numai o N' pânză a conului. Se observă că planul [P] intersectează ambele pânze ale conului. . cum sunt punctele M(m. ca fiind punctele de intersecţie dintre dreapta de capăt MN şi cercul de secţiune rezultat în urma intersecţiei conului cu planul de nivel (intersecţia este vizibilă pe proiecţia orizontală). generând două hiperbole ca secţiune. care secţionează conul după un cerc.d1’). obţinând parabola 10b1020.s’n’). duse prin punctele m şi n.s’b’) intersectează planul secant [P]. Punctele (1. Urma orizontală P a planului secant [P] intersectează în punctele m1 şi n1 tangentele la curba generatoare. respectiv SD. Secţiunea parabolică se proiectează deformat pe cele trei plane de proiecţie. ducând un plan auxiliar de nivel [N1]. Punctele C1(c1. (3. care aparţin parabolei.b1’). împreună cu secţiunea. c) Secţiune hiperbolică în con O secţiune hiperbolică se obţine prin secţionarea unui con circular drept. în care generatoarele SA(sa. Punctele C1(c1.1’). punctele (1.d1’) de intersecţie a generatoarelor SC.9. Urma orizontală P intersectează baza conului în Fig.s’m’) şi SN(sn. sunt determinate cu ajutorul proiecţiei laterale a conului.m’) şi N(n. care trece prin vârful conului (fig.b1’) este dat de intersecţia generatoarei SB cu planul secant [P].9. Planul [Q] secţionează conul după generatoarele SM(sm.19 Secţiune parabolică în conul circular drept.4’) rezultă ca intersecţia planului [P] cu cercurile bazelor celor două pânze ale conului şi aparţin hiperbolelor. c1” şi d1” fiind punctele de tangenţă a proiecţiei laterale a parabolei cu conturul aparent lateral al conului.2’). b1 b b10 Proiecţia c10 c1 verticală a parabolei m m0 este confundată cu 1=10 urma verticală P’ a c y P planului. cu baza în planul orizontal de proiecţie. m" n" m'=n' având unghiul de înclinare faţă de a' Px 1'=2' x O 1" c" planul orizontal egal d" 2" a"=b" 2=20 d cu unghiul dintre n0 nd d10 generatoarea conului 1 şi planul bazei a s (fig.3’) şi (4.c1’) şi D1(d1.2’). (2.s’a’) şi SB(sb. cu un plan de capăt [P] paralel cu un plan [Q]. fie ca în figură. cu planul [P] se determină fie prin construirea proiecţiei laterale a conului. iar pentru determinarea mărimii ei reale se rabate planul de capăt.c1’) şi D1(d1.20). pe planul orizontal.a1’) şi B1(b1.

iar cu planul [N3].4’).21). prin rabaterea centrului hiperbolelor (α.3. de regulă de nivel sau de front.α’). 3'=4' P' Q' z c1'=d1' 7'=8' N1' N2' s' b1' α' a1' 5'=6' N3' d 8 4 O x 40 d10 80 1=10 n1 60 6 n d1 s c1 c 3 y b b10 α0 a10 a 50 a1 b1 α 30 c10 70 2=20 5 7 m1 P m Q Fig.α’) în α0.3’) şi (4. Planul de nivel [N] dus prin centrul sferei. iar planul secant după drepte particulare. determinând axa mare a . Elementele rezultate se intersectează la rândul lor după puncte.9. punctele (5. Adevărata mărime a secţiunilor hiperbolice se determină prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.7’) şi (8. determinată de un plan de capăt [P] 9. secţionează sfera după cercul ecuator (proiecţia orizontală a sferei) şi intersectează planul [P] după orizontala G(g.20 Secţiune hiperbolică în conul circular drept.ω’) şi planul oarecare [P]. care aparţin cercului de secţiune al sferei.9.6’).g’).8’).SUPRAFEŢE CURBE 165 Asimptotele hiperbolelor din proiecţia orizontală trec prin punctele m1 şi n1 şi au direcţia paralelă cu generatoarele sm şi sn. a) Secţionarea sferei cu un plan oarecare Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω. ω’ ∈ N’. punctele m1 şi n1 fiind în planul orizontal. Secţiunea plană determinată de planul [P] în sferă este un cerc şi se proiectează pe cele două plane de proiecţie sub forma unor elipse (fig. care intersectează sfera după cercuri paralele cu cercul meridian sau cu ecuatorul.5’) şi (6. Alte puncte ale hiperbolelor de secţiune se găsesc ducând plane de nivel ajutătoare. iar acestea la rândul lor se intersectează în punctele (3.3 Secţiuni plane în sferă Secţiunea făcută de un plan într-o sferă este un cerc. Odată cu hiperbolele s-au rabătut şi asimptotele. Intersecţia lor reprezintă centrul hiperbolei (α. Punctele secţiunii circulare se determină cu ajutorul unor plane auxiliare. cu planul [N2] se determină punctele (7.

d1’). dus prin centrul sferei.9. 56. dat de punctele în care planul intersectează cercul meridian (fig. punctele 5. suprapus pe urma verticală Q’. 6. astfel încât acestea determină în sferă secţiunile circulare c1 şi c2.22 Secţionarea sferei cu un plan de capăt [Q] b) Secţionarea sferei cu un plan proiectant Dacă sfera este secţionată cu un plan de capăt [Q]. este situată pe dreapta de capăt D1(d1. ω’ ∈ N’. fiind paralel cu planul vertical de proiecţie. iar din intersecţia lor rezultă punctele (1. secţionează sfera după cercul meridian (proiecţia verticală a sferei) şi intersectează planul [P] după frontala F(f.1’) şi (2. iar în proiecţia orizontală 12 reprezintă axa mică a elipsei după care se proiectează cercul de secţiune. d1 ∩ c = 5. prin intersecţia acestuia cu dreapta de capăt d. şi se determină punctele 3 şi 4 pe proiecţia orizontală a conturului aparent al sferei. d1 ∩ c = 6.166 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ elipsei din proiecţia orizontală. echidistante faţă de centrul sferei. 2’ şi respectiv 3. se trasează planul de nivel [N]. se utilizează planul de nivel [N1].o’) al secţiunii (1’o’ = o’2’). dus prin punctul O. 8 ale secţiunii. rezultată ca intersecţia planului de capăt [Q] cu planul de nivel.9.g1’) şi G2(g2. Pentru determinarea altor puncte aparţinând elipsei s-au mai folosit alte două plane de nivel [N1] şi [N2]. respectiv 7. cercul de secţiune se determină în proiecţia verticală direct prin segmentul 1’2’.g2’) determină la intersecţia cu cercul c1 ≡ c2. Acesta este diametrul cercului de secţiune şi este în adevărată mărime. Astfel. Orizontalele G1(g1. 1’2’. Axa mare a elipsei.21 Secţionarea sferei cu un plan oarecare [P] Fig. 4 limitează porţiunile vizibile pentru cele două proiecţii ale secţiunii în sferă.f’). unde curba de secţiune îşi schimbă vizibilitatea. Punctele 1’. iar pentru determinarea ei în proiecţia orizontală. Planul de front [F] dus prin centrul sferei. care determină axa mare a elipsei de secţiune din proiecţia verticală. o’∈ N1’. f' z N1' P' N1'=g1' v1' 5' N'=g' v' 3' N2'=g2' v2' 7' 1' 2' 6' = = 1' Q' 2' z 4' 8' = = ω' d1'=6'=o'=5' ω' d'=4'=3' N' Px x v2 v1 h'=v 3 5 7 1 O c1=c2 Qx x O 3 5 c 2 h ω 2 g2 8 6 4 g g1 F=f 1 4 o ω P y Q d d1 6 y Fig. a căror proiecţii orizontale sunt confundate.9. care secţionează sfera după cercul c. Pentru trasarea elipsei în proiecţia orizontală sunt importante şi punctele de pe conturul cercului ecuator. 34. ω ∈ F. care trece prin centrul O(o.22).2’). .

Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează cilindrul. d' m' h' x δ' α' o1' 2' 2 3' o2' 4' z d' v' z β' h1' h1 O x 1' α' o' 2' δ' β' n' h' h h1 ' O h1 n 1' δ' h P 1 δ o1 α d m β o2 3 4 2 o β α δ v y y P 1 d Fig. se poate aplica una din cele două metode studiate la intersecţia poliedrelor cu drepte (având în vedere că cilindrul este o prismă cu un număr infinit de muchii şi respectiv de feţe). P = h ∪ h1.1’α’) şi (2β. Urma orizontală P.4. 9.23 Intersecţia unui cilindru circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d. Planul auxiliar dus prin dreapta D(d.9. care rezultă ca puncte de intersecţie dintre proiecţiile dreptei şi paralelogramul de secţiune. M ∈ D. Dreapta D intersectează cilindrul în punctele (α.β’).d’) . iar exactitatea determinării punctelor de intersecţie este influenţată de precizia de construire a elipsei de secţiune.9. Astfel.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte Problema determinării punctelor de intersecţie dintre o dreaptă şi o suprafaţă curbă se rezolvă ducând prin dreaptă un plan auxiliar.9. dreapta D şi o dreaptă Δ(δ.24 Intersecţia unui con circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d. fără a mai utiliza plane auxiliare.2’β’).d’) (fig. punctele în care o dreaptă intersectează un astfel de corp pot să rezulte direct. Punctele de intersecţie dintre dreapta dată şi conturul secţiunii determinate de planul auxiliar sunt punctele căutate.d’). este determinat de două drepte concurente în punctul M(m.α’) şi (β. secţiunea determinată în cilindru de planul auxiliar este o elipsă. Dacă se foloseşte metoda secţiunilor transversale.d’) Fig.δ’).2’4’). se preferă metoda secţiunilor longitudinale.SUPRAFEŢE CURBE 167 9. Când corpurile sunt situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie.1’3’) şi (24. paralelă cu generatoarele cilindrului. iar suprafaţa laterală a cilindrului după generatoarele (13. Vizibilitatea dreptei în cele două proiecţii este dată de vizibilitatea generatoarelor (1α.23).m’). a planului secant intersectează cercul bazei cilindrului după segmentul 12.1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă Fie cilindrul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D(d. paralel cu generatoarele cilindrului.

9.α’) şi (β.β’) este situat pe suprafaţa invizibilă a conului. deoarece punctul (β. Planul secant [P] este determinat de două drepte concurente în punctul N(n. Atât în proiecţia orizontală. P = h1 ∪ h. a) Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Se consideră sfera cu centrul în punctul Ω(ω. Pentru determinarea punctelor de intersecţie se folosesc metodele Geometriei descriptive. 9.δ’). Punctele (α.9. o dreaptă intersectează o sferă în două puncte.n’).α’) până la punctul (β. rezultând o secţiune longitudinală triunghiulară în con.4. ce trece prin centrul sferei. Aceasta intersectează cercul de bază al conului în punctele 1 şi 2.β’) în care dreapta D(d. se determină ducând un plan auxiliar prin dreaptă şi prin vârful V(v.d’) intersectează conul circular oblic.26 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei (rabatere pe plan de nivel) .d’) intersectează triunghiul de secţiune (1v2.d’).2 Intersecţia unui con cu o dreaptă GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul intersecţiei dintre un con şi o dreaptă.24.ω’) şi dreapta D(d. cât şi în proiecţia verticală vizibilitatea dreptei este dată de cele două generatoare pe care le intersectează. din figura 9. metoda care dă rezultatele cele mai exacte este metoda secţiunilor longitudinale. δ’ = n’ ∪ v’.25 Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Fig. cu baza în planul orizontal de proiecţie. iar planul [P] intersectează suprafaţa conului după generatoarele V1 şi V2.168 9. Astfel cele două proiecţii sunt invizibile de la punctul (α. care trece prin centrul sferei (fig. definită de punctul N şi de vârful conului. simplificând rezolvarea problemei.1’v’2’) sunt punctele în care dreapta intersectează conul. Se disting două cazuri : dreapta trece sau nu prin centrul sferei.25). N ∈ D : dreapta dată D şi o dreaptă Δ(δ.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă În general.9. Punctele în care dreapta D(d. Proiecţia sferei pe planul vertical de proiecţie este cercul meridian obţinut prin secţionarea sferei cu planul de front [F].4. Printr-o z' d' 2' 21' z 1 b' d' N' z d1' 11' ω' 1' a' 2 ω' a1' x a' d 2 O x a=a0 2 20 O d0 a1 1 d1=F ω=z 10 ω d 1 b0 ω1 b b1 y a y Fig. Se determină urmele orizontale ale celor două drepte şi se trasează urma orizontală P a planului secant. δ = n ∪ v.β’) şi mai departe până la generatoarea de contur aparent. [1V2].v’) al conului.

Planul de nivel [N] taie sfera după cercul ecuator. cercul meridian şi dreapta D1 sunt coplanare şi se intersectează în punctele 11’ şi 21’. în funcţie de poziţia punctelor de intersecţie pe sferă. se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2. pe proiecţia verticală d’. se poate face utilizând metodele Geometriei descriptive.9.9. cu ajutorul punctului A(a. Axa de rabatere este orizontala aω şi pentru determinarea poziţiei rabătute d0 a dreptei.b’). Dreapta D şi centrul sferei determină un plan care se rabate pe planul de nivel [N]. pe care d' P' z ω' a' Px P ω r 1 2 2' 1' ω' a' x 2' 1' b' b' d' z O x P0 ω 2 O F=d b x1 d b d0 ω0 r b0 a y O1 r 20 1 d1' 21' 11' b1' a a0 10 ω1' y a1' Fig. în mai multe moduri. cu ajutorul triunghiului de poziţie. dreapta este invizibilă de la conturul aparent până în punctul 2.d’) rezultă din epură. Ridicând din rabatere aceste puncte. Vizibilitatea dreptei D(d. se transformă dreapta D în frontala D1(d1. Astfel.1’) şi (2.d’) intersectează sfera. acestea fiind punctele de intersecţie dintre dreaptă şi sferă. Aceeaşi problemă se poate rezolva ducând prin dreaptă un plan proiectant vertical [P].26). conţinută în planul [F]. P ≡ d (fig.27 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Fig. iar în proiecţia verticală este invizibilă între punctele 1’ şi 2’.d1’).2’) sunt punctele în care dreapta D(d. în proiecţia verticală se obţin proiecţiile 1’ şi 2’ pe proiecţia d’.27).d’).9. d0 = a0 ∪ b0. În proiecţia orizontală. care o intersectează (fig. Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω.ω’) şi dreapta D(d. pe proiecţia d şi ducând liniile de ordine corespunzătoare. se mai rabate punctul B(b. iar dreapta rabătută d0 îl intersectează în punctele 10 şi 20. luând axa de rotaţie Z(z. proiecţiile dreptei fiind invizibile între punctele de intersecţie cu sfera. Punctele (1. b) Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Determinarea punctelor în care o dreaptă care nu trece prin centrul sferei o intersectează.z’) prin centrul sferei. iar apoi cu linii de ordine se determină şi proiecţiile orizontale 1 şi 2 pe proiecţia orizontală d. ce trece prin centrul sferei. punctele 1’ şi 2’.a’).28 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei .9. Se rabate planul împreună cu dreapta şi cu secţiunea circulară. Revenind din rotaţie.SUPRAFEŢE CURBE 169 rotaţie de nivel.

2’) fiind punctele de intersecţie dintre sferă şi dreapta D(d. în principiu.5. cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [P]. după metodologia de la desfăşurarea poliedrelor. în sistemul iniţial de proiecţie.d’).d1’). a) Desfăşurarea cilindrului drept Fie dat cilindrul circular drept. Se secţionează sfera cu un plan de front [F]. transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune nu are puncte de inflexiune. concentric cu proiecţia sferei în ω1’.9.d’) intersectează sfera. Pentru trasarea desfăşuratei suprafeţei curbe se unesc punctele de pe desfăşurata poliedrului înscris cu linii curbe. Se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2. prezintă inflexiuni (punctele în care transformata curbei de secţiune îşi schimbă sensul concavităţii) în punctele în care planul tangent la suprafaţa cilindrică sau conică este perpendicular pe planul secant. când acestea nu sunt într-o poziţie particulară. paralele sau perpendiculare pe planul de proiecţie. Pentru desfăşurarea suprafeţei cilindrice cuprinsă între planul [P] şi planul orizontal. Proiecţia rabătută d0 a dreptei intersectează cercul de secţiune în punctele 10 şi 20. se obţin punctele (1.1’) şi (2. suprafaţa curbă transformându-se într-o suprafaţă poliedrală cu un număr n de feţe. Lungimea curbei de secţiune se aproximează prin coardele arcelor de curbă din care este formată aceasta.d’) se transformă în dreapta D1(d1. 9.d’) intersectează sfera cu centrul în punctul Ω(ω. de obicei prin schimbarea planelor de proiecţie.5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe Desfăşurarea suprafeţelor curbe riglate se face. pe proiecţia d’ a dreptei. elementele necesare sunt mărimea reală a generatoarelor şi lungimea curbei de secţiune normală (perpendiculară) pe generatoare.28 determinarea punctelor în care dreapta D(d. Secţiunea normală pe generatoare este aceeaşi indiferent unde este făcută pe lungimea generatoarelor şi este necesară pentru determinarea distanţei dintre două generatoare consecutive. Vizibilitatea dreptei D(d. ce conţine proiecţia d.1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice Pentru desfăşurarea unui cilindru. ţinând seama de Teorema lui Olivier : Transformata prin desfăşurare a secţiunii făcute de un plan într-un cilindru sau un con. pe planul orizontal de proiecţie. determinată de planul secant [P]. peste care se suprapune desfăşurata curbei de secţiune. în cilindru. Proiecţia verticală d1’ intersectează cercul de secţiune în punctele 11’ şi 21’. În cazurile când suprafaţa curbă are o generatoare perpendiculară pe planul secant. puncte în care dreapta D(d. care îl secţionează (fig. dreapta D(d. se face utilizând metoda schimbării planului de proiecţie vertical. înscriind în curba lor directoare un poligon cu n laturi.2’). rezultă analizând poziţia punctelor de intersecţie pe sferă.1’) şi (2.29). pe proiecţia d. Precizia obţinută la desfăşurarea unei suprafeţe curbe este direct proporţională cu mărimea numărului n.ω’).d’). în ambele proiecţii. punctele (1. care este o frontală.170 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o determină în sferă. Astfel. se face desfăşurarea întregului cilindru. Cercul de secţiune obţinut se proiectează pe noul plan vertical de proiecţie în adevărată mărime. . Lungimea generatoarelor. se determină cu una din metodele Geometriei descriptive. Revenind din schimbarea de plan. iar apoi cu linii de ordine se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’. 9. pe care le subîntind. luând noua linie de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia d. În figura 9.

o2' 8'=2' 7'=3' P' 1' z 10 6'=4' 20 30 40 50 60 70 80 10 x Px c'=o1'=g' a' O e'd'=f ' g b'=k' k f e o1=o2 d a) c b a y A0 B0 5' C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 P b) Fig. 5) Pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. Transformata secţiunii eliptice se obţine prin măsurarea pe generatoarele de pe desfăşurată a segmentelor A010 = a’1’.…81 = 8010. Prin punctele A0. B020 = b’2’.SUPRAFEŢE CURBE 171 Desfăşurata cilindrului drept este un dreptunghi cu lungimea egală cu circumferinţa cercului bazei.10. păstrându-şi cota egală cu cota punctului O2. Secţiunea obţinută (1÷8) este o elipsă. parcurgându-se următoarele etape : 1) Se determină adevărata mărime a generatoarelor cilindrului. …K080 = k’8’ şi unirea punctelor 10. care se proiectează pe planul vertical [V1] după segmentul 1’5’. se procedează ca şi la desfăşurarea prismei oblice. B0C0 = bc.30. 20. [V1]).….K0A0 = ka. P ⊥ a5. pe planul orizontal de proiecţie. măsurând segmentele A0B0 = ab. 30.…80. 2) Se înscrie în cilindrul transformat o prismă cu opt feţe. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. iar lăţimea. aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : 12 = 1020. în noul sistem de proiecţie ([H]. Pentru trasarea grafică a desfăşuratei. care se desfăşoară pe o linie dreaptă A0A0. având în vedere că sunt drepte verticale).29 Desfăşurarea cilindrului drept : a) epura cilindrului drept . perpendiculare pe aceasta şi se măsoară pe ele lungimile reale ale .…. 23 = 2030.A0 se ridică segmente egale cu lungimea generatoarelor. b) desfăşurata cilindrului drept şi a trunchiului de cilindru b) Desfăşurarea cilindrului oblic Pentru a trasa desfăşurata cilindrului oblic din figura 9. prin intersectarea lui cu un plan de capăt [P]. Noua linie de pământ se ia paralelă cu proiecţiile orizontale ale generatoarelor. prin rabaterea planului [P]. baza inferioară cu centrul în O3 având cota zero. Axa O1O2 a cilindrului devine O3O4. C030 = c’3’.9. iar baza superioară cu centrul în O4. Secţiunea normală necesară pentru desfăşurare este chiar cercul bazei. se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe. 4) Se determină mărimea reală a elipsei de secţiune. împreună cu secţiunea. P’⊥ a1’5’. B0. 3) Se determină o secţiune normală în cilindru. din proiecţia orizontală. 6) În punctele care determină desfăşurata secţiunii normale se trasează direcţiile generatoarelor. înălţimea generatoarelor (în adevărată mărime în proiecţia verticală. acestea devenind frontale.

172 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ generatoarelor corespunzătoare. de o parte şi de alta a urmei verticale P’. . după caz.2 Desfăşurarea suprafeţelor conice Desfăşurarea suprafeţei laterale a unui con se face considerând conul ca o piramidă cu un număr infinit de laturi şi respectând raţionamentul făcut la desfăşurarea piramidei. iar apoi pe aceasta se trasează transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune generată de planul [Q]. 7) Se unesc extremităţile generatoarelor cu arce de curbă. o2' z A0 o1' x a O1 a1' k1'=b1' b c d g1'=c1' e ' 1 k o1 g f 8 7 6 e 1 24 3 5 B0 C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 O P' 60 50 70 80 10 30 20 1 2 3 4 5 6 7 8 1 o2 40 f 1'=d1' P a) 1' 5' 6'=4' 7'=3' 8'=2' Px y x1 b) Fig. se pot adăuga şi suprafeţele celor două cercuri de bază.5. care este planul orizontal de proiecţie. b) desfăşurata cilindrului oblic 9.9.30 Desfăşurarea cilindrului oblic : a) epura cilindrului oblic . 5E0 = e1’5’ . ţinând seama că punctele de inflexiune în trasarea transformatelor cercurilor bazelor sunt în punctele C0 şi G0. Exemplu : 1A0 = a1’1’. Pentru desfăşurarea trunchiului de con obţinut se face desfăşurarea suprafeţei laterale a întregului con. a) Desfăşurarea conului drept Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [Q]. din noua proiecţie verticală.9. 8) Pentru ca desfăşurata cilindrului să fie completă.31). care îl secţionează (fig. unde planele tangente la suprafaţa cilindrică este perpendiculară pe planul secant. Elementele necesare desfăşurării unei suprafeţe conice sunt lungimea reală a generatoarelor conului şi lungimea curbei de bază.

pentru a fi în adevărată mărime în proiecţia verticală (rotaţie de nivel în jurul unei axe care este chiar axa conului. B0C0 = bc. se determină punctele de inflexiune. b’s’ ∩ Q’ = 2’. după ce în prealabil generatoarele lor au fost rotite şi transformate în frontale. punctele ce o determină obţinându-se la intersecţia generatoarelor conului cu urma verticală Q’ a planului. A0B0 = ab.9. proiecţiile verticale ale punctelor de secţiune 1’ ÷ 8’ se translatează paralel cu axa Ox până pe generatoarea s’a’. iar apoi se transpun pe generatoare e b y n Q punctele de inflexiune α0 şi c β0. Fig. … k’s’ ∩ Q’ = 8’. măsurând g a s coardele en = E0N0 şi fm = F0M0. după procedeul descris mai sus. obţinând punctele 10 ÷ 80. pe care se transpun lungimile coardelor care aproximează lungimile arcelor bazei. 80 M0 dacă dreapta D(d. Pentru trasarea grafică a desfăşuratei conului se construieşte un arc de cerc cu vârful în punctul s’ ≡ S0.…K0A0 = ka. de unde sunt rotite pe generatoarele corespunzătoare de pe desfăşurată. de rază s’a’.SUPRAFEŢE CURBE 173 Desfăşurata conului drept este un sector de cerc de rază egală cu generatoarea extremă. Curba generată de aceste puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice şi delimitează în partea superioară desfăşurata trunchiului de con. dau α'=β' 21' 2'=8' la intersecţia cu planul [Q] d' B0 1'=10 punctele de inflexiune. SM şi SN. Secţiunea făcută de planul [Q] în con este o elipsă. Aceste puncte există când A0 K0 conul admite plan tangent 10 perpendicular pe planul L0 secant [Q] şi se verifică.d’). l f k Se trasează pe desfăşurată generatoarele h d S0M0 şi S0N0. 50 s'=S0 Urmele orizontale ale celor 40 Q' două plane tangente sunt β0 E0 date de tangentele duse din 51' 30 N0 5' urma h la cercul de bază. iar generatoarele 2'=8' 20 31' C0 3'=7' de tangenţă. Punctele obţinute se transpun pe generatoarele de pe desfăşurată. Punctele de pe desfăşurata bazei se unesc cu vârful S0 şi se obţin generatoarele transpuse pe desfăşurată. b'=k' c'=l' n'=m' g' h' O Acestea sunt α’ ≡ β’ = a'=A0 x Qx m e'=f ' s’m’ ∩ Q’. astfel încât fiecare generatoare se suprapune peste generatoarea SA). S0A0 ≡ s’a’ (generatoare în poziţie de frontală) şi cu lungimea arcului egală cu lungimea cercului de bază. a’s’ ∩ Q’ = 1’. hm şi hn. trasată F0 prin vârful conului şi 70 perpendiculară pe planul α0 z secant are urma orizontală h 60 G0 în afara cercului de bază. Desfăşurarea conului este aproximată prin desfăşurarea unei piramide cu 8 feţe înscrisă în con. Pentru precizia trasării curbei de secţiune. În timpul rotaţiei.31 Desfăşurarea conului drept .

9. dusă prin vârful conului. Desfăşurarea sferei poate fi obţinută prin metode aproximative. generatoarele se transformă în frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. iar coardele arcelor subânscrise între două generatoare consecutive sunt laturile poligonului înscris în cercul de bază. z s' z' a' x k' a k g f g' c' c f '=d' e' b d O e s=z y a) e1 d1=f 1 c1=g1 O A0 B0 C0 D0 a1' e1' d1'=f 1' b1'=k1' c1'=g1' b1=k1 a1' G0 K0 A0 b) F0 E0 S0 Fig. Desfăşurata conului s-a făcut pornind de la generatoarea SA.32).s’) (fig.174 b) Desfăşurarea conului oblic GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Fie conul oblic.f’).5. În orice punct al generatoarelor SD şi SF. prin zone sferice.d’) şi F(f. S0A0 = s’a1’. unde aceasta îşi schimbă concavitatea. b) desfăşurata conului oblic Având elementele necesare desfăşurării conului.z’). se trasează desfăşurata piramidei înscrise – generatoarele reprezintă muchiile. cu ajutorul arcelor de cerc A0B0 = ab şi S0B0 = s’b1’.32 Desfăşurarea conului oblic : a) epura conului oblic . .9. iar pentru a determina lungimea reală a generatoarelor se face o rotaţie de nivel. La trasarea desfăşuratei cercului de bază cu arce de curbă. s-a ţinut seama de punctele de inflexiune D0 şi F0. Metodele cele mai cunoscute sunt : prin fusuri sferice. împărţind suprafaţa sferei în elemente mici.9. avem adevărata mărime a bazei. în proiecţia din planul orizontal. construind triunghiul S0A0B0. unde generatoarele de contur aparent orizontal sunt tangente la curba de bază. Se exemplifică desfăşurarea sferei prin fusuri sferice. în jurul axei Z(z. Punctele de inflexiune ale transformatei bazei prin desfăşurare sunt punctele D(d. cu baza un cerc în planul orizontal de proiecţie şi vârful în punctul S(s. Pentru a trasa desfăşurata suprafeţei laterale a conului. planul tangent la con este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie. prin pentagoane sau triunghiuri sferice şi altele.3 Desfăşurarea sferei Sfera este o suprafaţă nedesfăşurabilă. Astfel.

ω’) şi de rază R. metoda de obţinere a desfăşuratei fusului cuprins între planele [T1] şi [T2].33 cu centrul în punctul Ω(ω. având în vedere că acesta este simetric faţă de cercul ecuator. pentru celelalte procedându-se în mod similar. În aceste puncte. se măsoară segmente egale cu arcele determinate de planele de nivel pe fus : J0L0 = jl. P0Q0 = pq şi A0B0 = ab. Astfel. Înălţimea unui fus sferic desfăşurat este jumătate din lungimea cercului meridian. se consideră patru plane auxiliare de nivel [N1]. Suprafeţele auxiliare se aleg în funcţie de tipul şi de poziţia relativă a suprafeţelor curbe care se intersectează. [N2]. rezultă o curbă strâmbă în spaţiu. în continuare. duse astfel încât arcele determinate pe cercul meridian să fie egale între ele : 1’2’ = 2’3’ = 3’4’ = 4’5’. Se prezintă. adică πR. Aceste puncte se găsesc cu ajutorul unor suprafeţe auxiliare. Metoda generală de construcţie a curbei de intersecţie a două suprafeţe curbe. care trec prin centrul sferei şi divizează sfera în opt fusuri sferice. pq şi ab. Construcţia se repetă şi pentru jumătatea inferioară a fusului. constă în a determina atâtea puncte ale ei încât să poată fi trasată cât mai exact. mn. alese astfel încât din intersecţia lor să rezulte linii drepte sau curbe simple (cercuri). pe perpendiculare pe axa fusului.SUPRAFEŢE CURBE 175 Fusul sferic este o porţiune din suprafaţa sferei. obţinută prin secţionarea sferei cu plane proiectante verticale. [N3] şi [N4]. plane sau sferice. Se obţine astfel o desfăşurare aproximativă a sferei.6 Intersecţia suprafeţelor curbe Din intersecţia a două corpuri geometrice. numită curbă de intersecţie. care se regăsesc în adevărată mărime în proiecţia orizontală. după arcele de cerc lj. πR . Pentru a desfăşura aproximativ un fus sferic. Aceste plane secţionează sfera după cercuri. Fie sfera din figura 9. eroarea fiind invers proporţională cu numărul fusurilor în care se împarte sfera. iar fusul considerat. M0N0 = mn. care să le intersecteze pe cele date. mărginite de suprafeţe curbe.9. cuprinsă între două semimeridiane consecutive.33 Desfăşurarea sferei prin fusuri sferice 9. Se secţionează sfera cu patru plane proiectante verticale echidistante. pentru desfăşurare se trasează un segment de această lungime şi jumătatea superioară se împarte în patru părţi egale (lungimile determinate de planele de nivel) : 1020 = 2030 = 3040 = 4050. N 2' N3' N4' N1' d' 1' 2' z 3' 4' 5' 10 ω' c' R J0 M0 P0 A0 20 L0 Q0 30 N0 40 x f O g k pa l m T1 50 B0 1=ω e d 2 3 4 j n q b T2 y c 5 Fig.

nu participă la intersecţie şi sunt numite zone interzise (zonele haşurate).5. a două conuri sau a unui cilindru cu un con. Pentru unirea punctelor de intersecţie se folosesc arce de curbe plane.pentru intersecţia a două conuri : planele auxiliare vor conţine dreapta care uneşte cele două vârfuri ale conurilor.rupere : urmele O1 O2 c orizontale ale planelor O1 O2 b auxiliare limită. Planele auxiliare secante.35 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere . În funcţie de poziţia planelor auxiliare limită.pentru intersecţia dintre un cilindru şi un con : planele auxiliare vor conţine vârful conului şi vor fi paralele cu generatoarele cilindrului. determinând pe e e cealaltă două zone interzise P1 1 c P1 1 (fig. asemănând cilindrul şi conul cu o prismă. determinând în aceştia secţiuni longitudinale. P1 şi Pa. Zonele din baze care nu sunt străbătute de plane utile.pentru intersecţia a doi cilindri : planele auxiliare vor fi paralele cu generatoarele celor doi cilindri. . care înlocuiesc laturile poligonului de intersecţie din cazul poliedrelor. distingem Pa următoarele tipuri de 3 a Pa a 2 intersecţii : 2 h 3 .176 9.pătrundere : urme2 b le orizontale ale planelor b a a P2 2 auxiliare limită. Intersecţia se reduce deci.6.34 Stabilirea naturii intersecţiei : rupere singură curbă de intersecţie. rezultând curba de intersecţie. în general. după cum urmează : . faţă de bazele celor două corpuri care se intersectează. P2 . la determinarea punctelor de intersecţie dintre un număr suficient de generatoare ale unuia dintre corpuri cu suprafaţa celuilalt şi reciproc. Rezultă două curbe de intersecţie. La intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se folosesc aceleaşi reguli stabilite la intersecţia poliedrelor. descrise în paragraful 8. . Ordinea de unire a punctelor de intersecţie şi vizibilitatea curbei de intersecţie în epură se stabileşte ca şi la poliedre cu metoda mobilului sau cu metoda desfăşuratelor convenţionale. Aceste puncte de intersecţie se determină utilizând plane auxiliare secante. descrise mai sus.34). determinând în aceştia secţiuni longitudinale. respectiv o piramidă cu un număr de muchii convenabil ales şi parcurgând aceleaşi faze.9.9. Din totalul planelor auxiliare utile folosite.35).9. planele limită vor fi tangente la una din baze şi o vor intersecta pe cealaltă în două puncte. P1 1 sunt tangente la fiecare b c P1 1 bază. de formă patrulateră. Fig. determinând în cealaltă o zonă interzisă (fig. Rezultă o Fig. h O1 sunt tangente la aceeaşi O1 O2 O2 c bază. vor conţine generatoarele unei suprafeţe care se intersectează cu cealaltă suprafaţă.conice GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Prin intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se înţelege intersecţia a doi cilindri. de formă triunghiulară.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro . P1 şi Pa. 9.

care este o latură a secţiunii longitudinale.9. Exemplu : planul Pa dus prin generatoarea din a taie baza cilindrului O1 după segmentul 12.36). convenabil alese.36 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu intersecţie rezultate au un simplă tangenţă punct comun.38 s-au dus plane auxiliare secante prin toate generatoarele de contur aparent. cuprinse în zona utilă. având centrele în punctele O1(o1.pătrundere cu dublă P2 a 2 tangenţă : urmele orizontale a ale planelor auxiliare limită. paralele cu generatoarele celor doi cilindri. planele auxiliare secante se duc prin generatoarele cilindrilor.o2’) (fig. Planele auxiliare limită sunt : planul [Pa].9. P12. Cele două curbe de Fig. Generatoarele trasate din punctele 1 şi 2 sunt intersectate de generatoarea din a în punctele a1 şi a2. determină în celălalt o secţiune longitudinală. Pentru aceasta se ia un punct oarecare T(t.SUPRAFEŢE CURBE 177 .37 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu prin punctele de tangenţă.9. P = h1 ∪ h2. iar cealaltă urmă O1 c orizontală. În figura 9. P1. . este tangentă la h O1 O2 ambele baze. Deoarece cilindrii au bazele inferioare în planul orizontal. curba de intersecţie îşi schimbă vizibilitatea. Aceste plane sunt : Pd. P1 1 punctele determinate de intersecţia generatoarelor care trec Fig. Planul determinat de ele dă direcţia cu care vor fi paralele planele auxiliare secante. La fel se procedează şi pentru celelalte plane auxiliare secante. pentru cilindrul O1. pentru cilindrul O2 şi P6. puncte ale curbei de intersecţie. După poziţia acestor plane faţă de cele două baze ale cilindrilor intersecţia este o rupere.t’).o1’) şi O2(o2.d2’). dublă tangenţă Intersecţia a doi cilindri circulari oblici Fie daţi doi cilindri oblici. Pentru determinarea curbei de intersecţie dintre cei doi cilindri.d1’) şi D2(d2. Proiecţiile lor verticale se obţin cu linii de ordine pe generatoarea corespunzătoare. care intersectată cu generatoarea dă puncte ale curbei de intersecţie. deoarece în punctele de intersecţie situate pe acestea. Acestea vor fi paralele cu urma orizontală P. P1 P2 2 şi P2 . tangent la baza cilindrului O2 în punctul a şi planul [P13]. deci se va obţine o singură curbă de intersecţie. este suficientă utilizarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare secante la determinarea secţiunilor în cilindri. sunt tangente la ambele h O2 O1 O2 baze (fig. astfel încât să fie paralele cu acestea. Pj şi Pi.9.pătrundere cu simplă P2 2 tangenţă : urma orizontală a b b a unuia dintre planele auxiliare P 2 a 2 O2 limită.38). Intersecţia este O1 b formată din două curbe. este tangentă la c P1 1 una dintre baze şi determină pe P1 1 cealaltă o zonă interzisă (fig. . cu bazele cercuri conţinute în planul orizontal de proiecţie.37). Planul auxiliar secant dus prin generatoarea unui cilindru. în spaţiu şi se trasează prin el două drepte D1(d1. P2. P7 şi P3.9. care b P1 1 au două puncte comune. tangent la baza cilindrului Ω1 în punctul 13. fiind puncte comune celor doi cilindri.

1 3 7 11 13 12 10 6 1 c k i r m i f a c3 k7 i11 r13 m12 i10 f6 a1 Cilindrul O1 1 4 6 8 12 13 9 7 5 3 2 Cilindrul O2 a d e j l n j g d b a Curba de int.9.178 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Tabelul 9.38 Intersecţia a doi cilindri circulari oblici . (CI) a1 d4 e6 j8 l12 n13 j9 g7 d5 b3 a2 Cil O1 [H] Cil O2 CI Cil O1 [V] Cil O2 CI Vizibilitatea în planul x 6' P3 P6 Pa Pd 4 6 8 10 12' 1 P7 P12 P13 12 i10' m12' a1' i11' r13' e6' d4' j 8' l ' n13' a2' c3' k7' 12 d5' b3' j 9' g7' t' d2' d1' h1' a' d'=n' a 3' 7' P 13' j' 2 c d h2 h1 b 5 3 t d1 d2 e Pj g o2 7 b3 j o1 9 d5 11 a2 l g7 c3 a1 n d4 j9 13 f 6' O f k Pi i m r e6 j8 l12 n13 f6 i10 m12 r13 k7 i11 Fig.

Acestea se proiectează pe planul orizontal suprapuse cu proiecţia orizontală a cilindrului. spre d. Locul S1' 2' geometric al punctelor comune cilindrului şi sferei S. folosind regula mobilului.sferă . Acesta o' este notat în epură (1-1. din punctul corespunzător. 2=1=3 2=1=3 Intersecţia dintre cilindru şi sfera S1 cu o1=o2 centrul tot în O1(o1.o1’) situat pe axa conului. pornind de la vizibilitatea bazelor celor doi cilindri. fiind cuprinse în plane de nivel. 9.o1’).3’) sunt determinate de intersecţia 2' S' conturului aparent al sferei (cercul meridian) şi S1' 2' proiecţia cilindrului pe planul vertical. 2’-2’) şi (3-3.1. Acesta se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime cu centrul în ω1 şi pe planul vertical după diametrul 1’-1’. Se foloseşte proprietatea că o suprafaţă sferică având centrul pe axa unui corp geometric de rotaţie. 1' 1' de rază egală cu raza cilindrului şi cu centrul în o1' S' 3' punctul O1(o1.39 Intersecţia cilindru ecuatorul. 1' 1' o1' 3' 3' Intersecţia dintre un con şi o sferă Fie conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie (fig. obţinute cu ajutorul planelor de mai sus. întocmind tabelul 9. Intersecţia dintre un cilindru şi o sferă Fie cilindrul circular drept cu baza inferioară 2' în planul orizontal de proiecţie (fig. 3’-3’).1’-1’) şi fiind paralel cu x planul orizontal (plan de nivel) se proiectează pe acesta suprapus cu baza cilindrului. Locul geometric al punctelor comune conului şi sferei este un cerc (1-1.2’) şi (3. în cele două proiecţii. situat pe axa cilindrului. iar pe planul vertical după diametrele 2’2’ şi 3’-3’. În acest tabel s-a studiat şi vizibilitatea curbei de intersecţie. este 3' cercul de tangenţă dintre sferă şi cilindru. iar pe planul S1 vertical după diametrul 1’-1’.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice În cazurile în care corpurile cilindrice şi conice care se intersectează sunt situate în poziţii particulare în spaţiu şi au axele concurente şi paralele cu planul de proiecţie. Punctele v' (2.9. astfel încât să fie tangentă suprafeţei laterale a acestuia.9. a. se face ca şi la poliedre. fiind concentrice cu Fig.40 Intersecţia con . curbele de intersecţie fiind cercurile (2-2. Pe baza cilindrului O1 s-a pornit din punctul a.1’-1’) (cercul de tangenţă) situat într-un plan de nivel.40) şi o sferă S cu centrul în punctul O1(o1. iar pe baza cilindrului O2.o1’). spre d. Aceste cazuri sunt des întâlnite în practică. punctele curbei de intersecţie se determină utilizând suprafeţe auxiliare sferice.9.SUPRAFEŢE CURBE 179 Ordinea de unire a punctelor de intersecţie. conform urmei Pa. se intersectează cu acesta după două cercuri. de rază mai mare decât raza S cilindrului este o pătrundere.6. dat de punctele de tangenţă dintre conturul aparent vertical x S1 S 3 1 2 2 1 3 z O y sferă z o' O v=o1=o y Fig.9.39).

Intersecţia acestor patru cercuri determină opt puncte. cu vârfurile în punctele a1’ şi a2’ şi axa transversală a hiperbolei identică cu axa cilindrului C2.2’) = a2’ C2 C1 Aceste puncte sunt comune celor doi cilindri. Acestea sunt perpendiculare pe axa conului. care aparţin curbelor de intersecţie ale corpurilor. i’.180 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ al conului şi cercul meridian al sferei. b4’. Sfera cea mai mare utilă este sfera ce trece prin punctele de intersecţie ale generatoarelor de contur aparent. Asimptotele hiperbolei.2’. care sunt părţi din ramurile unei hiperbole. ducând alte sfere concentrice cu sfera S. Intersecţia celor patru cercuri rezultate pe sferă determină opt puncte de intersecţie. c4’ şi b3’. 1' 1' a1' Sfera S intersectează cilindrul C1 după cercul a’. Suprafeţele auxiliare sferice φ2 utilizate pentru determinarea curbei de intersecţie au centrul în punctul ω’. Cilindrul C1 are diametrul φ1 şi bazele situate în plane de profil.a’. În continuare.1’ şi 2’. c3’.o1’).b’ şi c’. n’. m’. de rază mai mare decât aceasta. iar pe planul orizontal în adevărată mărime. Cei doi cilindri sunt reprezentaţi prin proiecţiile lor pe planul vertical. Intersecţia dintre con şi sfera S1. deformate. ducând o sferă cu centrul în punctul de intersecţie al axelor celor două corpuri. tangentă la cilindrul cel mai mare.a’) ∩ (1’ -1’) = a1’ c' j' β' γ' i' b' (a’. Astfel. folosind suprafeţe auxiliare sferice.9. se mai determină şi alte puncte de intersecţie. prin diametrele 2’-2’ şi 3’-3’. C1. Sfera cea mai mică utilă este sfera 3' 3' c3' b3' S. 3’-3’). j’. cilindrul C2 are diametrul φ2.c’. Cele mai întâlnite corpuri în practică sunt: a) Intersecţia a doi cilindri Fie cilindrii C1 şi C2 cu axele concurente şi paralele cu planul vertical de proiecţie (fig. iar cilindrul C2 după cercurile ω' φ1 1’. se va studia intersecţia suprafeţelor cilindrice şi conice. puncte care aparţin implicit curbei de intersecţie. cercurile (2-2. astfel încât se proiectează pe planul vertical.9. două câte două identice. diametrul maxim.4’. metoda fiind numită metoda sferă – cerc. Pentru a se trasa cât mai exact curbele de intersecţie.41).41 Intersecţia a doi cilindri. aceasta este coaxială cu cele două suprafeţe şi le intersectează pe fiecare după câte două cercuri. φ2 < φ1 şi bazele situate în plane de nivel. puncte duble în S S1 b4 ' c4' proiecţia pe planul vertical : 4' 4' a' (a’. Unind punctele determinate anterior se obţin proiecţiile verticale ale curbelor de intersecţie dintre cei doi cilindri. Pentru construcţia curbei de intersecţie a două corpuri prin această metodă. φ2 < φ1 intersecţie. fiind cercuri concentrice cu baza conului. cu centrul tot în punctul O1(o1. φ1 . Punctele comune celor trei a2' 2' 2' cercuri sunt a1’ şi a2’. α' m' b' c' n' δ' punctul de intersecţie al axelor celor doi a' cilindri. 2’-2’) şi (3-3. α’β’ şi γ’δ’ s-au construit considerând intersecţia a doi cilindri cu acelaşi diametru φ1.a’) ∩ (2’. dar de rază mai mare decât sfera S este o pătrundere şi se realizează după două curbe. iar cilindrul C2 după cercurile 3’.3’ şi 4’. Sfera S1 intersectează cilindrul C1 după cercurile b’. deci aparţin curbei de Fig. este suficientă proiecţia corpurilor pe planele de proiecţie cu care axele corpurilor sunt paralele.

de intersecţie al axelor celor 1' 1' ω' doi cilindri.42 cilindri C1 şi C2 au φ2 diametrele egale φ2 = φ1. În figura 9. cu centrul în punctul ω’ şi S S1 3' 3' tangentă celor doi cilindri. situate într-adevăr pe φ2 curba de intersecţie. cu diametrul mai mare decât diametrul Fig. după cercurile c3' b3 ' 1’. punctele a1’ şi b1’. 1' 1' ω' b) Intersecţia unui cilindru cu un con c3' d3' 3' 3' În cazul intersecţiei dintre un c' a' b' d' cilindru fronto-orizontal C1. curbele de intersecţie se pot Fig.9.a’. C2 Există trei cazuri distincte de C1 α' c' intersecţie după cum sunt circumscrise d' δ' b' n' d2' corpurile : ambele aceleiaşi sfere sau sfera m' a' 2' 2' minimă utilă este intersectată de un corp şi θ' b ' 1' c2' 1' 1 tangentă celuilalt. s-au obţinut ducând un cilindrul coaxial cu cilindrul C1 şi tangent sferei S.9. s-au determinat curbele de m' b' c' n' a' intersecţie dintre cei doi cilindri.1’ şi a’. cu baza situată într-un plan de nivel. b3’. axele concurente şi coplanare. doar că de această dată 2' c2' 2' d2 ' cilindrul fronto-orizontal C1 are diametrul S1 φ1 mai mic decât diametrul φ2 al cilindrului S a1' b1 ' C2.43 Intersecţia a doi cilindri.a’ şi b’. Cele trei cercuri au patru c' d' γ' β' puncte comune. concurente în punctul ω’. de intersecţie al v' axelor celor două corpuri.9. sfera minimă utilă S ω' este tangentă conului C2.1’ S1 S şi intersectează cilindrul C1 după cercurile j' a' i' b' a’. Fig. Repetând raţionamentul de mai sus. Asimptotele α’β’ şi γ’δ’. Sfera minimă utilă în acest caz este sfera S. confundate cu ω’.b’.SUPRAFEŢE CURBE 181 În figura 9. c2’. cu bazele i' γ' j' β' C2 C1 situate în plane de profil şi un con circular drept C2.43.44.42 Intersecţia a doi cilindri. φ1< φ2. φ1 φ1 φ2 . cazul intersectării δ' n' celor doi cilindri este similar cilindrilor din m' α' c' a' b' d' figura 9. puncte duble suprapuse care aparţin curbei de intersecţie.44 Intersecţia unui cilindru cu un con Acestea sunt vârfurile hiperbolei – sfera minimă tangentă conului după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. a' 3' c3' 1 d3' 3' În figura 9.41. Cele două cercuri au două a' c' i' b' j' puncte comune. după cercul 1’. φ1 < φ2 determina utilizând sfere auxiliare cu centrul în punctul ω’. care se c2' b2 ' 2' proiectează pe planul vertical după 2' segmentele m’j’ şi i’n’. şi c3’. φ2 = φ1 cilindrului. Pentru C2 C1 verificare s-a mai trasat şi sfera S1. aceasta determinând punctele b2’. concurente în θ’.

În figura 9. Se întâlnesc două situaţii : sfera minimă utilă . c3’. cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S. Curba de intersecţie se proiectează pe planul vertical deformată. cu centrul în punctul ω’.9. după diagonalele trapezului isoscel m’n’j’i’. s-a mai dus şi sfera S1 care intersectează conul C2 după cercurile 2’-2’ şi 3’-3’.182 v' C2 S1 3' 2' 1' b2' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru a se obţine şi alte puncte ale curbei de intersecţie. după cercul a’-a’ şi intersectează conul C1 după cercurile 1’-1’ şi 2’-2’. sfera minimă utilă S este tangentă conului C2.46 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă cilindrului Alte puncte ale curbei de intersecţie se mari decât diametrul sferei S. a1’ şi a2’. cu axele concurente şi paralele cu planul vertical. iar cilindrul C1 după cercurile c’-c’ şi d’-d’. Conul vertical C1 are axa V1O1 verticală şi baza în planul orizontal. de intersecţie al axelor celor două corpuri. fiind tangente după cercurile a’. c) Intersecţia a două conuri Se consideră două conuri circulare drepte. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă. Asimptotele hiperbolei. după diagonalele patrulaterului m’n’j’i’. Acestea au patru puncte . concurente în punctul θ’ ≡ a1’.45 cele două corpuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S.45 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă conului şi cilindrului C2 3' v' δ' C1 3' 1' 2' 4' α' S1 1' 2' 4' m' b' a' c' n' b2' a1' c2' θ' a2 ' c ' b3' 3 ω' b' a' c' S j' γ' β' i' Fig. se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu C2.47 cele două conuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S. În situaţia din figura 9.48. α’β’ şi γ’δ’.tangentă ambelor conuri sau sfera minimă utilă . iar conul C2 are axa V2O2 fronto-orizontală şi baza într-un plan de profil. Curba de intersecţie formată din două elipse se proiectează pe planul vertical deformată. suprapuse două câte două în proiecţia verticală : c2’.tangentă unui con şi intersectată de celălalt. după cercurile determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. Curbele de intersecţie dintre cele două corpuri se determină folosind sfere auxiliare. d2’ şi d3’.9.a’ (conul C1) şi 1’-1’ (conul C2). În cazul intersecţiei din figura 9. după cercul a’-a’ şi intersectează conul C2 1’-1’ şi 2’-2’. concurente în punctul θ’ ≡ a1’.46 sfera minimă utilă S este tangentă cilindrului C1. fiind tangente după cercurile 1’-1’ (conul C2) şi a’-a’ (cilindrul C1). În cazul intersecţiei din figura 9. Cele patru cercuri au opt puncte comune. obţin ducând şi alte sfere de diametre mai m' b' a' c' n' C1 c2' 1' θ'=a1' c3' 3' b3' ω' 2' S j' i' b' a' c' Fig.

Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a celor doi cilindri se aplică teoria de la paragraful 9. din diferite materiale.41 ÷ 9.47 Intersecţia a două conuri – sfera minimă tangentă ambelor conuri Fig. intersectate. D0. aproximând arcele cu coarde. 50. Pentru realizarea confecţiilor metalice. se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu conul C1.48 Intersecţia a două conuri .sfera minimă tangentă conului C1 Observaţie : În exemplele tratate în figurile 9. se dau câteva exemple de astfel de desfăşurate. În continuarea bazelor cilindrilor se trasează o linie dreaptă. rabatând alături de fiecare cilindru jumătate din bază şi ducând generatoarele corespunzătoare punctelor de pe curba de intersecţie. Asimptotele hiperbolei. astfel încât s-au proiectat pe planul vertical prin diametrele lor.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate Corpurile de rotaţie aflate în poziţii particulare. punctele de pe curba de intersecţie.SUPRAFEŢE CURBE 183 comune. B0. perpendiculare pe axele corpurilor. C10. determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. coturi şi mai ales în diferite confecţii metalice. S1 şi S2 se determină curba de intersecţie dintre ei : a-b-c-d-c1-b1-a1. Curbele de intersecţie dintre corpurile de rotaţie se regăsesc pe piesele metalice din construcţiile de maşini şi vor fi folosite în reprezentarea ortogonală a acestora în desenul tehnic. Se duc pe desfăşurate generatoarele corespunzătoare punctelor de pe bază şi se transferă pe acestea. pe care se desfăşoară bazele cilindrilor. v1' C2 v' C 1 n' m' v2' i' C1 1' a' θ'=a1' ω' a' j' o1' C1 1' o2' S v2' a' a1' θ' ω' 2' a2' β' i' a' α' 1' n' δ' 1' 2' 2 o2 ' S γ' o1' j' Fig.1. cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S. punctele curbei de intersecţie se transferă pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 40. se întâlnesc în practică la intersecţii de conducte. folosind alte sfere de diametre mai mari decât diametrul sferei S şi concentrice cu aceasta. În figura 9. a1’ şi a2’ (puncte duble).9. Diametrele celor doi cilindri sunt diferite şi cu ajutorul sferelor S. C0. Pentru cilindrul C1. a). α’β’ şi γ’δ’. este necesară determinarea desfăşuratelor acestor corpuri. racorduri.49 se prezintă racordul între un cilindru fronto-orizontal C1 şi unul vertical C2. Pentru trasarea curbelor de intersecţie se determină şi alte puncte. 9.5. B10 şi A10.9.48 cercurile de intersecţie dintre sfere şi cilindri sau conuri sunt paralele cu bazele acestora. . fiind cercuri de nivel sau de profil. 60 şi 70 şi rezultă punctele A0. În continuare.

curba de intersecţie dintre ei se va proiecta pe planul vertical după segmentele a-e-h.50 este reprezentată intersecţia dintre cilindrul frontal C1 şi cilindrul fronto-orizontal C2. unde punctul e reprezintă punctul de intersecţie dintre axele cilindrilor.184 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind aceste puncte se obţine transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi respectiv partea care trebuie exclusă din desfăşurarea cilindrului C1. Curba obţinută prin unirea acestor puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi mărgineşte în partea inferioară desfăşurata cilindrului C2. În mod similar se procedează şi pentru desfăşurarea cilindrului C2. Aceştia au diametre egale şi conform celor prezentate pe marginea figurii 9. 510.9. 210. .49 Desfăşurarea a doi cilindri intersectaţi În figura 9. C10. C0. Pentru stabilirea desfăşuratei suprafeţei laterale a porţiunii din cilindrul C1 cuprinsă în acest racord. obţinându-se punctele A0. pe care se reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie A0-B0-C0-D0-E0-F0-G0-I0-H0 şi transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice care mărgineşte cilindrul în partea superioară. precum şi desfăşuratele suprafeţelor laterale ale celor doi cilindri. Pentru cilindrul C2 punctele curbei de intersecţie se translatează pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 110. 310. se determină desfăşurata cilindrului. 410. 610 şi 710.42. 31' 21' 110 210 310 410 510 610 710 610 510 410 310 210 110=11' 41' 51' 61' 71' desf asurata cilindrului C2 A0 B0 B10 A10 4' 3' 5' C2 C1 B10 6' C10 7' B0 C0 A0=a' b' c' d' c1' b1' a1' S1 C0 D0 C10 D0 S 2' 10=1' 20 S2 desf asurata cilindrului C1 30 40 50 60 70 60 50 D0 B0 A0 B0 C0 C0 C10 B10 A10 B10 C10 Fig. B10 şi A10. D0. B0.

Curba de intersecţie dintre ele se proiectează pe planul vertical după segmentul a-d-a1. intersectaţi În unele cazuri racordarea trebuie făcută între un cilindru şi un con. a). se face pornind de la desfăşurarea conului drept.51 este prezentat racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru fronto-orizontal. Desfăşurarea suprafeţei laterale a trunchiului de con care intră in componenţa racordului. studiată în paragraful 9.5. în figura 9. iar în partea superioară de desfăşurata bazei mici a trunchiului de con.SUPRAFEŢE CURBE 6' 7' 8' 9' 185 5' 4' 3' 2' 10=1' 20 50 40 30 C1 C2 a'=A0 b' c' d' B0 D0 C0 81'=810 710 h' i' f' g' e' 11' 21' 31' 41' 51' 60 70 80 90 S 71' 61' ui C 1 de sf as ur at ac ili nd ru l I0 G0 F0 E0 desf asurata cilindrului C2 E0 D0 F0 C0 G0 610 510 410 310 210 110 H0 I0 G0 C0 D0 F0 E0 A0 B0 I0 H0 B0 C0 I0 G0 210 310 410 Fig.2.50 Desfăşurarea a doi cilindri de diametre egale. Astfel. . Cele două corpuri au axele concurente şi sunt tangente aceleiaşi suprafeţe sferice S.9. determinate cu ajutorul sferei S1. trecând prin punctele b şi b1. Aceasta este mărginită în partea inferioară de transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie dată de punctele A0-B0-D0-B10-A10.

circumscrişi aceleiaşi sfere C1 C2 a1' c' d' 2' 3' 4' 5' D0 C0 B A0=a' 0 30 20 10=1' b' c1' b1' 6' 7' S S1 S2 Fig.52 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru .186 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 10 A0 20 B0 D0 s'=S0 asu desf 30 40 B10 50 C1 ului con rata A10 B10 40 C1 A0=a' C2 a1' b' d' 2' 4' 3' 10 D0 A0 30 20 B0 10=1' 20 30 40 D 0 50 60 70 60 50 b1' S 5' B0 C0 C10 B10 s'=S0 S1 A10 B10 C10 40 rata f asu des C ului con 1 Fig.9.9.51 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru.

b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.. Astfel.53. intersectează conul C1. Rezolvare : Pentru trasarea desfăşuratei cilindrului frontal din figura 9. de rază R = 18 şi cealaltă bază cu centrul în punctul O2(20.. B0C0 = b0c0.5.52. fiind drepte frontale. 9. dat de punctele a-b-c-d-c1-b1-a1. Curba de intersecţie are în proiecţie pe planul vertical forma unui arc de hiperbolă. se duce un plan secant [Q] (plan de capăt). pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni.1 b)..9. a se urmăreşte metodologia de la paragraful 9.0). Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul A0B0C0E0F0G0L0K0 (perimetrul secţiunii normale rabătute). L0K0 = l0k0.51. determinate cu ajutorul sferelor S. S1 şi S2. unde sfera S1. [a0b0c0e0f0g0l0k0]. se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe.d’) : H(50.25).SUPRAFEŢE CURBE 187 Racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru C2 poate avea şi forma din figura 9..5. împreună cu secţiunea.53 Rezolvarea problemei 1 g f e Q o2 g0 f0 α' β' e'=g' h' x h1 ' h1 1' j' 8 1 j d n m 2 o1' 7 i' 6 i O l0 k0 a0 b0 c0 β 5 o1 P h α 4 3 δ e0 y .25. perpendicular pe generatoarele cilindrului şi se determină secţiunea normală [ABCEFGLK]. care se trasează aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : A0B0 = a0b0. Se consideră cilindrul frontal definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul O1(80.45) şi dreapta D(d. tangentă cilindrului C2. Desfăşurarea trunchiului de con se obţine în mod similar cu desfăşurarea de la figura 9. a) Să se desfăşoare cilindrul .25. Se rabate planul [Q].50. deoarece generatoarele sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală.8 Probleme rezolvate 1. K0A0 = k0a0. Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile Q' 11' o2' z δ' n' m' d' a' b'=k' c'=l' f' Qx l k a b c a) Fig.0) şi N(110. cu observaţia că nu mai este nevoie de efectuarea schimbării de plan.

a) Să se determine secţiunea făcută de planul de nivel [N]. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N].9.. de cotă 18.10. Astfel. Secţiunea determinată de planul de nivel [N] în con are formă eliptică şi rezultă în proiecţia orizontală în adevărată mărime.β’).53.. se figurează pe fiecare generatoare de pe desfăşurată punctele de intersecţie cu planul de nivel şi se unesc acestea cu o curbă. Extremităţile acestor generatoare se unesc cu arce de curbă. v’81’ = V080. obţinând transformatele prin desfăşurare a bazelor. în punctele 11’ ÷ 81’ şi apoi se figurează pe desfăşurata conului. i0β0 = i’β’. 2. de rază R = 20 şi vârful în punctul V(10. Fig. paralel cu axa Ox. Acestea mărginesc desfăşurata cilindrului.. Rezolvare : se trasează conul considerând pentru conturul aparent din proiecţia orizontală generatoarele vd şi vg... obţinându-se elipsa (1 ÷ 8)..m’) de pe dreapta A0 B0 C0 E0 F0 G0 L0 K0 A0 D(d. luându-le din proiecţia verticală. b) considerând vizibilitatea generatoarelor cilindrului.53 Rezolvarea problemei 1 Vizualizarea punctelor de intersecţie pe desfăşurată se face marcând arcul 1j =10j0.α’) şi (β. ca în figura 9. .25. Se 10 10 j 0 determină vizibilitatea dreptei. VF. la intersecţia generatoarelor cu urma verticală N’ şi apoi se coboară cu linii de ordine pe proiecţia orizontală. Pentru trasarea ei se consideră şi alte generatoare ale conului : VB. Dreapta intersectează această secţiune 20 80 în punctele (α. în con. Punctele de intersecţie 110 dintre dreapta D şi cilindrul frontal se obţin cu metoda secţiunilor longitudinale. Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie. iar pentru conturul aparent din proiecţia verticală generatoarele v’a’ şi v’e’. se determină pe desfăşurata conului. prin rotaţia lor în jurul unei axe verticale Z(z. Pentru desfăşurarea conului se determină adevărata mărime a generatoarelor.. Punctele care definesc elipsa de secţiune se determină mai întâi în proiecţia verticală. b. considerând distanţele : v’11’ = V010. VK. cu centrul în punctul Ω(50. obţinându-se transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice.0). β0 Planul intersectează cilindrul după o secţiune longitudinală 50 α0 60 i 40 determinată de punctele i şi j 0 de pe baza din planul 70 30 D orizontal. de o parte şi de alta a urmei verticale Q’ : A010 = a’1’. Prin punctul M(m.d’) se trasează o dreaptă Δ(δ. v’21’ = V020. respectiv 6i = 60i0 şi lungimea generatoarelor (din proiecţia verticală) de la bază până la aceste puncte : j0α0 = j’α’..z’) ce trece prin vârful conului..188 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ corespondente generatoarelor. A0110 = a’11’. VC.40). pe generatoarele rotite. Desfăşurata trunchiului de con. Punctele secţiunii se translatează.δ’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma orizontală P a planului definit de aceste două drepte.

Se consideră sfera de rază R = 25. iar în proiecţia orizontală dreapta este invizibilă între punctele de intersecţie cu sfera (fig. se obţin proiecţiile orizontale ale punctelor de intersecţie 1 şi 2. Revenind din rabatere.5’) şi (6. Se ridică linii de ordine şi se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’ pe proiecţia verticală d’. având ca axă de rabatere orizontala aω.45) şi să se studieze vizibilitatea dreptei. cu perpendiculare pe axa de rabatere.9. .d’). cu centrul în punctul Ω(45.9. Secţiunea eliptică determinată de planul [P] în sferă este definită de axele acesteia : 34 şi 56. Adevărata mărime a secţiunii se obţine prin rabaterea acesteia pe planul orizontal : 30-50-40-60. b) Să se determine secţiunea plană făcută de planul de capăt [P] : OPx = 15. pe proiecţia d.6’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N1]. Punctele (5.30. Rezolvare : punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă se determină rabătând dreapta pe planul de nivel [N].30). În proiecţia verticală dreapta este invizibilă în dreptul sferei.55). definită de punctele A(75. OQy = ∞.SUPRAFEŢE CURBE z' v' z 189 N' 1' 5' 51'=61' 41'=71' 21'=11' 31'=81' x a' b' k' k a b f '=d' c' g' g 8 f 1 e' 7 6 5 O v=z e1'=f 1' e1=f 1 d1'=g1' d1=g1 c1'=k1' b1'=a1' c1=k1 b1=a1 ω 2 e 3 4 y V0 a) d c 10 20 30 40 50 60 70 80 10 A0 B0 D0 C0 E0 b) F0 G0 K0 A0 Fig.10. Dreapta rabătută D0 intersectează sfera în punctele 10 şi 20.20.30) şi B(15. trasate prin 10 şi 20.54 Rezolvarea problemei 2 3. OQz = -10 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. fiind acoperită de aceasta. trasat prin centrul sferei.

Se observă că cilindrul şi conul au axele v' concurente în punctul o’ şi sunt tangente aceleiaşi sfere S.56. Punctul M1 aparţine curbei de 600 m1' intersecţie şi este dat de intersecţia cercurilor de tangenţă (1’-1’) şi o' 1' S (m’-m’). celor două Desfăşuratele m' h' corpuri sunt prezentate în figura 9.56 este format dintr-un cilindru şi un trunchi de con. b) cele două corpuri se intersectează C1 după o curbă care în proiecţia m' a' verticală din figura 9.56 şi desfăşurata acestora. dintre cilindrul C1.56. Conform teoriei prezentate în paragraful 9.9.190 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z 1' b' d' a' 3' 2' ω' N' N1' 5'=6' x 20 2 6 4' P' Px P O b0 Pz d0 d b1 40 30 60 a=a0 10 1 b 3 ω 4 ω1 5 y 50 Fig. b şi se bazează pe teoria prezentată la desfăşurata cilindrului a) drept şi a conului (trunchiului de con) drept. şi sfera S.55 Rezolvarea problemei 3 4. secţionate cu un plan de capăt Fig.7. respectiv conul C2. a se 1' C2 proiectează după segmentul a’ – m1’ – h’.9.56 Rezolvarea problemei 4 şi a teoriei de la paragraful 9. Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9. Rezolvare : racordul din figura 9.6. .2.

SUPRAFEŢE CURBE 191 10 20 30 40 50 60 desf asurata conului C2 B0 C0 D0 F0 A0 G0 H0 70 110 210 310 A0 B0 C0 s'=S0 E0 desf asurata cilindrului C1 F0 G0 31 21 11=11' 21' 31' 41' 51' 61' 71=71' 60 G0 50 F0 D0 C0 A0=a' B0 b1' c' b' 1d1' f 1' g ' c' 1 h1' 30 40 410 510 610 710 610 510 410 H0 G0 41 51 d' e' f' g' h' 5' 6' 20 10=1=1' 2' 3' 4' F0 E0 61 2 310 210 110 C0 B0 A0 7=7' 3 4 5 6 b) Fig.9.57 Rezolvarea problemei 4 .

Să se desfăşoare cilindrul circular oblic. de raze R = 20.) aparţinând cilindrului.20.55. OPz = -25. 2.100). de raze R = 25 şi dreapta D(d. b) Să se desfăşoare cilindrul.0) şi O1(100. a) Să se desfăşoare cilindrul .0) şi Ω1(80.90).d’) : H(150.80) şi dreapta D(d. de raze R = 25.70).35. Fie cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele.55. OPy = -40.40. zM < 30 şi N(60.35. cu centrele în punctele Ω(30.60). de raze R = 20 şi planul oarecare [P] : OPx = 30.0) şi Ω1(110.70.5. 8. .30.35. de raze R = 20 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(50.yM. a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru.50).55.10).60).40.60). 4. de raze R = 25 şi un punct M(60.50. Se consideră cilindrul oblic definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul Ω(75.d’) : A(110. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.60.0) şi M(40. cu centrele în punctele Ω(50.50.40. de raze R = 20. a) Să se desfăşoare cilindrul .70).zM.0) şi Ω1(20.192 9. b) Să se desfăşoare porţiunea de cilindru cuprinsă între planul orizontal şi planul [P].9 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1. de raze R = 20 şi un punct M(20. Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele.15. Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(90.20.30. să se figureze aceste găuri pe desfăşurată. cercuri cu centrele în punctele O(100. 6.0).65.10) şi cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele.20).50.60. 30.d’) : A(40. b) Să se desfăşoare cilindrul. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.20.75).0) şi Ω1(80.0) şi Ω1(130. Se dă cilindrul drept definit de curbele directoare. M(80. cu centrele în punctele Ω(60. a) Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] în cilindru (Indicaţie : pentru determinarea punctelor secţiunii se utilizează plane de front auxiliare). cu centrele bazelor în punctele : O(100.zM. Să se construiască desfăşurata cilindrului frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele.30.70).8. 7. a) Să se desfăşoare cilindrul.0) şi O1(50. cu centrele în punctele Ω(100.30. un plan tangent la cilindru şi să se desfăşoare cilindrul. 3.8) aparţinând cilindrului.25. Se consideră cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru.0) şi Ω1(55. 5.0) şi Ω1(25. Se dă dreapta D(d.70).35).0).) aparţinând cilindrului oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. cu centrele în punctele Ω(82. yM < 40. exterior lui.50. Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele.40.zM). 10. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.yM.5. cu centrele în punctele Ω(110. de rază R = 20 şi cealaltă bază cu centrul în punctul Ω1(130.50. 9. B(110.60). cu centrele în punctele Ω(30. de rază R = 30 şi dreapta D(d. Să se traseze prin punctul M(60.d’) : H(45.50) şi B(30.

a) Să se traseze prin punctul M un plan tangent la con .5) exterior conului. vârful în punctul S(110.40. OPz = -20 şi dreapta D(d. ∠OPxP’ = 900. a) Să se ducă prin punctul M(44.70) şi dreapta D(d.40.0). Se consideră conul oblic cu baza un cerc. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(80. 18. de pe suprafaţa conului. 17. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre con şi dreapta D . de rază R = 25. un plan tangent la acesta.50). de rază R = 30 şi vârful în punctul S(10. Să se desfăşoare cilindrul circular oblic. 13.0).SUPRAFEŢE CURBE 193 a) Să se construiască desfăşurata cilindrului.40.70) şi punctul M(40.80.70. cu centrul în punctul Ω(100. vârful în punctul S(11.0). Să se traseze desfăşurata trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 15.d’) : A(90. cu centrele în punctele Ω(90. a) Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane determinate de planul [P] în con . B(30. a) Să se ducă prin punctul M(75.30.65) şi punctul M(20.90).40.60).60.30. Fie conul oblic cu baza un cerc din planul orizontal. de rază R = 25 şi vârful S(60.20). de rază R = 30. cu centrul în punctul O(75. .15. M(100. 12.0). dus prin dreapta D.20.yM. 20. cu centrul în punctul O(77.0) şi Ω1(35.0).zM).0).65). cu centrul în punctul O (90. b) Să se desfăşoare trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P].70.20. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(20.20).70) şi dreapta D(d.40. 19.30.30). Se consideră conul oblic cu baza cerc situat în planul orizontal. Se consideră cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele. 16. b) Să se desfăşoare conul.Se consideră conul oblic cu baza un cerc.65) şi planul proiectant vertical [P] : OPx = -20. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con. 14.40. rezultat din conul drept cu baza un cerc situat în planul orizontal. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con. de pe suprafaţa cilindrului. planul [P] : OPx = 30. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con. exterior lui.0). b) Să se desfăşoare conul şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. OPy = ∞.30.34. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [Q].60).10.80. OPy = ∞.0) de rază R = 30.0) şi O1(110. un plan [T] tangent la cilindru .40. Se consideră conul oblic cu baza un cerc. de raze R = 25 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(110.10). cu centrul în punctul Ω(5. cu centrul în punctul Ω(100.90.d’) : H(30. 15.60.30. cu centrul în punctul O(60. OPz = -10. Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie.30. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul [P]. cu centrele bazelor în punctele : O(55. a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M . de rază R = 25 şi vârful în punctul S(5.d’) : A(50.40. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal de proiecţie şi planul de nivel de cotă z = 30. 11.0. b) Să se desfăşoare cilindrul. vârful în punctul S(0.zM).30.50). cu centrul în punctul Ω(40.20) aparţinând conului.10. Fie conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie.80. de raze R = 25.0). b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru. B(110. ∠OPxP = 450.70).

30.d’).65) şi punctul M(40.0). cu centrul în punctul Ω(50.Se consideră conul oblic cu baza un cerc. B(10. cu centrul în punctul Ω(60. OPy = ∞. b) Prin punctul M(80. OQz = -7 în sferă (Indicaţie : se utilizează rabaterea planelor proiectante). care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(90. 25.zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. cu centrul în punctul Ω(50. ce trece prin punctul M. Fie sfera de rază R = 30. vârful în punctul S(100. determinată de planul [P] : OPx = 40. OPy = ∞.15). b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. Se consideră sfera de rază R = 30. 24. Să se desfăşoare trunchiul de con şi să se afle adevărata mărime a secţiunii în conul drept cu centru în punctul Ω(100. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 90.10. . a) Prin punctul M(65.10).0). OQy = ∞. 21.80. Să se desfăşoare trunchiul de con determinat de planul [P] : OPx = 30. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(130.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.zM) şi N(35.194 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con.yM. cu centrul în punctul Ω(35.20.40.60.100). perpendiculară pe raza sferei ΩM). Se consideră sfera de rază R = 35. OQz = 80 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 70. cu centrul în punctul O(80. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.40.80). 28.d’) : A(100.40. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(5. luând axa de rotaţie prin centrul sferei. a) Prin punctul M(70. să se figureze aceste găuri pe desfăşurată. OQy = ∞. OPz = 60. Ω) . c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 10.80). exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se transformă dreapta într-o frontală.30.50). cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N]. 27.50) şi dreapta D(d.0).0). în conul oblic cu baza un cerc. b) Prin punctul M(35.40).60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta (Indicaţie : prin M se duce o orizontală a planului [T].d’).50). de rază R = 25 şi vârful în punctul S(100. yM > 40. cu centrul în punctul Ω(25. prin rotaţie. 26. 23. cu centrul în punctul Ω(80.30.10).yM. OPz = -25. OPz = -30. cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 70.30. de rază R = 30.yM.d’) : A(20. OPy = ∞.65.yM. Ω şi de punctul B) . OQz = 110 în sferă.yM.50) şi dreapta D(d. a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M . a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei. 22.35.40. OQy = ∞.50. Să se construiască desfăşurata conului oblic cu baza un cerc situat în planul orizontal. Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6 mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(60. Fie sfera de rază R = 35. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei. de rază R = 35 şi vârful în punctul S(100. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul de nivel) .10. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con.10). b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con.65.60.80).80. B(110.20) aparţinând conului. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei.40.65).

yM.SUPRAFEŢE CURBE 195 c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 120. Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9. Fie sfera de rază R = 35.58. OQy = ∞.58 φ30 ? 40 ? . c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50. φ38 90 50 φ45 ? φ70 b) 25 90 a) Fig.40. cu centrul în punctul Ω(80. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. OQz = -60 în sferă. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 100. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 40.d’) : A(120. Se consideră sfera de rază R = 30. 29. OQy = ∞.d’). OQy = ∞.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.35. OQy = ∞.10). B(30.60. OQz = -20 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.9.50) şi dreapta D(d. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei.50). exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. a) Prin punctul M(55.80). 30.10). a ÷ h şi desfăşurata acestora. OQz = 65 în sferă. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. cu centrul în punctul Ω(80. OQz = 55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.50) şi dreapta D(d. 32. OQz = -55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. Se consideră sfera de rază R = 35.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30.yM. a) Prin punctul M(90. b) Prin punctul M(40. cu centrul în punctul Ω(70. Fie sfera de rază R = 30.40.20.d’).40.80).30. b) Prin punctul M(60.40).50). 31. 33.zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei. OQy = ∞.80. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul B) .10. cu centrul în punctul Ω(60. B(100.d’) : A(10.10.yM. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.30.10).

196 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ φ45 0 10 φ4 5 60 0 ? ? 20 70 80 ? 50 φ 40 40 φ70 c) φ22 φ30 d) 45 ? φ46 φ45 90 ? φ70 φ4 0 40 25 ? 90 e) φ45 φ4 5 f) 100 60 0 11 0 20 φ70 g) Fig.9.58 50 ? 70 90 45 0 50 ? ? h) 100 60 0 .

T. Editura Didactică şi Pedagogică. Şt... Editura U. Reprezentări geometrice – Îndrumător de lucrări.. 2002. 1997.. ş. 20. ş.... Bendic. Litografia Institutului Politehnic. 1995. 1982. Gogu. Cluj-Napoca.. C. Buţu. 8.. Bucureşti.-I. ş. Cluj-Napoca. Geometrie descriptivă. a. J.. Alb. a. Editura RISOPRINT. Crişan. Editura Didactică şi Pedagogică. a. V.. I. Hulpe. Desen industrial. C. Marin. Editura Didactică şi Pedagogică. 16. L. a. Crişan. 14. Bucureşti. Editura RISOPRINT. 2003. Bucureşti.. Bucureşti. Litografia Institutului Politehnic. 1980. Bucureşti. Curs de reprezentări tehnice. 4. I. Editura Didactică şi Pedagogică. 12. Enache. S. N. Bucureşti. a. Bodea. II. G. a. ş. Editura Universitaria. Enache.1995. Craiova.. Editura Tehnică. D. A. S. Editura Tehnică. Geometrie descriptivă. 5. Geometrie descriptivă – curs practic. Cluj-Napoca. a. Mănescu. ş. F. Moncea. V.. a. Bazele geometriei descriptive. Editura BREN. D.. Sass. D. 1970. ş. Litografia Universităţii Valahia din Tîrgovişte.-I. Tîrgu-Mureş.. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.. 13. E. 18. Geometrie descriptivă. 19. 10. ş. Moscova. Editura U. Nacertatelnaia geometria. Litografia Institutului Politehnic.PRES. Cluj-Napoca. Bodea. Graphique Industrielle. 1982. N. Tîrgovişte. Cluj-Napoca. Gh. 22. Kiraly. . A. 2004. 21. 1982. ş. M. vol. Geometrie descriptivă.. Mârza. M. Boloş. Bibennikov. Olariu. Reprezentări geometrice şi desen tehnic.. Bucureşti. Matei. Editura Universităţii Petru Maior. M. Botez. a. 9. 2002. A. Zetea. S.PRES. 2001. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Iancău. Iancău. 3. C.. 23. 6. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii. 1965. Geometrie descriptivă – probleme şi aplicaţii.. Geometrie descriptivă – Aplicaţii.. Craiova.. Noţiuni fundamentale în Desenul Tehnic Industrial. 2. Editura Universitaria. Crişan. Desen tehnic – Elemente de bază.-I. Editura Didactică şi Pedagogică.. Mănescu. 2002. 1980.T.T. Grafică inginerească.. M. ş. I şi vol.BIBLIOGRAFIE 197 BIBLIOGRAFIE 1. Geometrie descriptivă. Florea... A. 7.PRES. M. Grafică inginerească – Geometrie descriptivă – teste grilă. 1999. T. Cluj-Napoca. 1982. Geometrie descriptivă. Bucureşti. Geometrie descriptivă şi desen tehnic – Probleme şi aplicaţii. 11. 1998. Drăgan. Geometrie descriptivă. 1999. a.... N. 1999. Editura RISOPRINT. Stănescu.. ş. 2005. Cluj-Napoca. Gromov. Bodea. Editura U.. V. Iordache. 1965. 15. V. 17.

Orban.. Editura U. Geometrie descriptivă. Noveanu.. Culegere de probleme... Orban.. 32. Geometrie descriptivă.2002. Geometrie descriptivă – Sinteze şi aplicaţii. 1987. Geometrie descriptivă.P. ş. M. Tănăsescu. E. Editura Didactică şi Pedagogică. ş. 1983. M.. Editura Classiques. Geometrie descriptivă – Probleme. Orban. Bucureşti. Voilquin. 27.B. Géométrie descriptive. Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.. Grafic şi vizual între clasic şi modern. Cluj-Napoca. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura PAIDEIA. Bucureşti. 28. . Raicu.T. Cluj-Napoca. Simion. Nancy. Cluj-Napoca.T. A. Tănăsescu. axonometrie. M. 1997.PRES. a. Bucureşti. A. 25.. perspectivă.198 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 24. a. 26.. 31. 29.. Litografia Universităţii Politehnica Bucureşti. 30.L.PRES.. I. 2003. 2001.. Geometrie descriptivă – Suprafeţe şi corpuri cu aplicaţii în tehnică. I. Editura U. 1975. Geometrie descriptivă şi aplicaţii. Bucureşti. L. Vasilescu. 1967. M. 2002.

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MECANICĂ CATEDRA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ ŞI GRAFICĂ INGINEREASCĂ PORTOFOLIU DE LUCRĂRI LA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ an universitar 2008 .2009 Student : Grupa : .

18. (săptămâna 20 – 24 octombrie 2008) 1.problema 56.[1] – fig.3. astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan de nivel . B(__.[1] problema 7 rezolvată sau problema 63. fig.73).__).una din problemele 1 ÷ 16.__). .14. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor A(?.7.4.11.9 şi problema 2.__).112). b) plan de front .21. fig.5. S(?. 2.problema 27.__).10.?) şi să se reprezinte epura pătratului MNST.[1] – fig.3. o verticală. b. Să se determine măsura unghiul dintre două drepte concurente prin : a) rabatere pe planul [H] de proiecţie (model .111). b) rabatere pe un plan de nivel (model . pag. 24. definit prin OPx =__. b.[1] – fig.?. pag. PLANŞA 5 – Metoda rotaţiei (săptămâna 17 – 21 noiembrie 2008) 1.28. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__.[1] problema 9 rezolvată sau problema 70.?). b. o dreaptă de capăt şi o frontoorizontală.__. PLANŞA 6 – Metoda rabaterii (săptămâna 24 – 28 noiembrie 2008) 1. b. Să se determine dreapta de intersecţie dintre două plăci plane opace şi să se studieze vizibilitatea plăcilor. pag.linie de cea mai mare pantă faţă de [H].__) şi C(__.problema 1 pentru una din figurile a – f. fig. 2.51). ([1] .15.4.?) şi să se reprezinte epura triunghiului ABC. fig.4.__.una din problemele 28 ÷ 44.113). D2. pag. b) PLANŞA 2. O problemă rezolvabilă prin două schimbări de plan succesive. fig. pag.4. 10– 14 noiembrie 2008) 1. F – frontală.4. ([1] .?.4.__. b.?.114).__). c. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__. pag.27. ([1] . pag. OPz =__. d.__.114) 3.19.111).__. 3.12.?.110).__. B(__. N(?. (model . În planul oarecare [P]. 71.?. pag. O problemă rezolvabilă prin două rotaţii succesive.fig. (model . Să se determine măsura unghiul diedru format de două plane oarecare concurente. T(?. (model . b. prin rabatere. b.?). 3. c) plan de profil . Să se determine urmele planului definit de : a) două drepte paralele (model .?.?).4.3.117. b).__.?) şi N(?. (model . o dreaptă de profil. fig. să se reprezinte următoarele drepte : G – orizontală. b. 23 b.[1] problema 7 rezolvată sau problema 63.?).3.linie de cea mai mare pantă faţă de [V]. b.4. 2.?).113) . (model . b) două drepte concurente (model .an universitar 2008-2009 An I Facultatea de Mecanică ( Ingineria Autovehiculelor + Inginerie Mecanică + Mecatronică) PLANŞA 1.111).8 şi problema 1. D – dreaptă de profil. fig. fig. fig.52). b) plan de capăt . pag. prin dubla rotaţie. (model . 2. OPy =__.?. 2.4. [1] .12.PORTOFOLIU DE LUCRĂRI la GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .23. b) 3. pag.[1] . b.4.[1] – fig. PLANŞA 4 – Metoda schimbării planelor de proiecţie (săpt. b. prin dubla schimbare de plan.4.fig.__. D1 .4. O problemă rezolvabilă printr-o schimbare de plan. ([1] . astfel încât acestea să determine succesiv o orizontală.una din problemele 45 ÷ 55. fig.10.4.[1] . B(__.Epura dreptei şi a planului (săptămâna 13 – 17 octombrie 2008) 1.__.3. (model .26. b. ([1] .problema 75. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?. fig.Epura planului PLANŞA 3 –Poziţii relative (săptămâna 27 octombrie – 31 octombrie 2008) 1. o frontală.6.__). b.__) şi C(__. O problemă rezolvabilă printr-o rotaţie.3. pag. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?.112).?.[1] .[1] – una din problemele 22. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__. pag. pag. pag. fig. ([1] . astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan proiectant vertical .__) şi C(__. B(?.una din problemele 17 ÷ 26.?). c) plan paralel cu axa Ox. 2. Să se construiască epura acestor drepte. b). fig.?. C(?.

. P2 >5 . oral. 1997. plan tangent la sferă şi secţiuni plane în sferă ([1] – una din problemele 25 .sâmbătă. P1 >5. ora 11 – 13. PLANŞA 8 – Cilindro – Conice (săptămâna 8 – 12 decembrie 2007) 1.Inginerie Mecanică + Mecatronică . Formula de calcul a N = 1 + 0. 5 – 9 ianuarie 2008) 1. 5. Sanda BODEA = EXAMEN PARŢIAL = Examenul parţial este opţional şi se dă din materia aferentă cursurilor 1 – 6. Intersecţia sferei cu o dreaptă. Crişan. 2. Orban. oral.. L.. PLANŞA 9 – Sfera PLANŞA 10 – Metoda sferă . Noveanu. P2– nota problema II ex. Să se traseze desfăşurata unei piramide patrulatere obice. Cluj–Napoca.cerc (săptămâna BILIOGRAFIE 1. Enache I. a. Tănăsescu. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii. 1997. având axele coplanare şi concurente. Editura Didactică şi Pedagogică. 2006. sala A123 Anul I . Bodea. 6 decembrie 2008..h. Să se traseze desfăşurata unui con circular oblic.2P + 0. P1– nota problema I ex. având axele coplanare şi concurente. Editura RISOPRINT.ing. Bucureşti. sala A123 Modul de examinare şi atribuire a notei Modul de examinare Examen oral (3 ore). (săptămâna 15 – 19 decembrie 2008) 1. Geometrie descriptivă.194). b) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un con circular drept C2. a . Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. 2. 2003. Bodea.25P1 + 0. C. Geometrie descriptivă.-I.. Florea.PLANŞA 7 – Poliedre (săptămâna 1 – 5 decembrie 2008) 1. S..sâmbătă. Să se traseze desfăşurata unui cilindru circular oblic. - Anul I . Editura RISOPRINT. Să se determine curba de intersecţie (prin metoda sferă . ş. 3. 4. TG – nota testului grilă teorie. Lucrările din portofoliu se predau şi se corectează săptămânal.Ingineria Autovehiculelor . Editura Didactică şi Pedagogică.2TG + 0. Cluj–Napoca. Responsabil disciplină : conf. pag.. S. Geometrie descriptivă – Probleme.25P2 notei Condiţie de promovare: P>5.32. Să se traseze desfăşurata unei prisme patrulatere oblice. A. 2. pag. 1967. N. 6 decembrie 2008. ora 9 – 11. Cluj-Napoca. Bucureşti. Geometrie descriptivă şi aplicaţii.. Componentele notei P – nota portofoliului de lucrări.197): a) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un cilindru drept vertical C2.dr.cerc) şi să se desfăşoare corpurile de rotaţie în cazul intersecţiei dintre ([1] – două din problemele 33. respectiv planşelor 1 – 6 din portofoliul de lucrări (examenul parţial promovat poate înlocui componenta P1 din formula de calcul a notei la examen. M. la cererea studentului).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful