CUPRINS

Introducere................................................................................................... 5 Sisteme de proiecţie................................................................................... 6
1.1 Sistemul central de proiecţie....................................................................... 1.2 Sistemul paralel de proiecţie....................................................................... 1.3 Corespondenţa proiectivă............................................................................ Punctul........................................................................................................... 2.1 Împărţirea spaţiului. Diedre. Octanţi. Triedre............................................. 2.2 Epura punctului........................................................................................... 2.2.1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului............................................... 2.2.2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului.............................................. 2.3 Poziţii particulare ale punctelor................................................................... 2.3.1 Puncte situate în planele bisectoare.................................................... 2.3.2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe.................................. 2.4 Puncte simetrice.......................................................................................... 2.4.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie...................................... 2.4.2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie......................................... 2.4.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare........................................ 2.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 2.6 Probleme propuse........................................................................................ Dreapta.......................................................................................................... 3.1 Epura dreptei............................................................................................... 3.2 Urmele dreptei. Împărţirea dreptei în regiuni. Intersecţia cu planele bisectoare........................................................................................................... 3.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu............................................ 3.3.1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie.............................. 3.3.2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie................... 3.3.3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu.............................. 3.4 Poziţiile relative a două drepte ................................................................... 3.4.1 Drepte paralele.................................................................................... 3.4.2 Drepte concurente............................................................................... 3.4.3 Drepte disjuncte.................................................................................. 3.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 3.6 Probleme propuse........................................................................................ Planul............................................................................................................. 4.1 Reprezentarea planului. Relaţia punct – dreaptă – plan.............................. 4.2 Determinarea urmelor unui plan.................................................................. 4.3 Drepte particulare ale planului.................................................................... 4.3.1 Orizontala planului............................................................................. 4.3.2 Frontala planului................................................................................. 4.3.3 Dreapta de profil a planului................................................................ 4.3.4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan....................................... 4.4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie.................... 4.4.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie....................... 4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie................................................ 4.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 4.6 Probleme propuse........................................................................................ 6 7 8 9 9 11 11 12 15 15 15 16 16 17 18 18 19 21 21 22 24 24 26 28 30 30 31 32 33 36 37 37 39 40 40 41 42 42 44 44 46 48 51

1.

2.

3.

4.

5.

Poziţiile relative ale elementelor geometrice..................................... 53
5.1 Poziţiile relative a două plane..................................................................... 5.1.1 Plane paralele...................................................................................... 5.1.2 Plane concurente................................................................................ 5.2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan......................................... 5.3 Drepte şi plane perpendiculare.................................................................... 5.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 5.5 Probleme propuse........................................................................................ Metodele geometriei descriptive........................................................... 6.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie..................................................... 6.1.1 Schimbarea planului vertical de proiecţie.......................................... 6.1.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie........................................ 6.1.3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie............................................ 6.2 Metoda rotaţiei............................................................................................ 6.2.1 Rotaţia de nivel................................................................................... 6.2.2 Rotaţia de front................................................................................... 6.2.3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor.................................................. 6.3 Metoda rabaterii....................................... .................................................. 6.3.1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie........... 6.3.2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie............. 6.3.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie............. 6.3.4 Rabaterea planelor proiectante........................................................... 6.3.5 Ridicarea rabaterii.............................................................................. 6.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 6.5 Probleme propuse........................................................................................ Probleme de sinteză (punct, dreaptă, plan, metode).......................... 7.1 Probleme rezolvate...................................................................................... 7.2 Probleme propuse........................................................................................ Poliedre.......................................................................................................... 8.1 Reprezentarea poliedrelor............................................................................ 8.1.1 Reprezentarea poliedrelor regulate..................................................... 8.1.2 Reprezentarea prismei. Punct pe suprafaţa prismatică....................... 8.1.3 Reprezentarea piramidei. Punct pe suprafaţa piramidală................... 8.2 Secţiuni plane în poliedre............................................................................ 8.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă......................................................... 8.3.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă................................................... 8.3.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă................................................ 8.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale........................................................... 8.4.1 Desfăşurarea prismei.......................................................................... 8.4.2 Desfăşurarea piramidei....................................................................... 8.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale............................................................... 8.5.1 Intersecţia a două piramide................................................................. 8.5.2 Intersecţia unei piramide cu o prismă................................................. 8.5.3 Intersecţia a două prisme.................................................................... 8.6 Probleme rezolvate...................................................................................... 8.7 Probleme propuse........................................................................................ 53 53 54 57 63 65 72 75 75 75 77 79 82 82 85 87 90 91 93 93 95 98 101 109 115 115 117 123 123 123 125 126 128 130 130 132 133 134 137 139 140 143 145 149 151

6.

7. 8.

9.

Suprafeţe curbe........................................................................................... 153
9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe................................................................ 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică................... 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică............................. 9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică................................ 9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe................................................................ 9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică.................................................. 9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică...................................................... 9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică...................................................... 9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe................................................................. 9.3.1 Secţiuni plane în cilindri..................................................................... 9.3.2 Secţiuni plane în conuri...................................................................... 9.3.3 Secţiuni plane în sferă........................................................................ 9.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte....................................................... 9.4.1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă................................................. 9.4.2 Intersecţia unui con cu o dreaptă........................................................ 9.4.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă...................................................... 9.5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe.................................................................. 9.5.1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice................................................... 9.5.2 Desfăşurarea suprafeţelor conice........................................................ 9.5.3 Desfăşurarea sferei.............................................................................. 9.6 Intersecţia suprafeţelor curbe...................................................................... 9.6.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro - conice............................................. 9.6.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice 9.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate............................................ 9.8 Probleme rezolvate...................................................................................... 9.9 Probleme propuse........................................................................................ 153 153 154 155 156 156 157 158 159 159 161 165 167 167 168 168 170 170 172 174 175 176 179 183 187 192

Bibliografie................................................................................................... 197

NOTAŢII ŞI SIMBOLURI
[H], [V], [L] – planele de proiecţie, orizontal, vertical şi lateral Ox, Oy, Oz – axele de proiecţie O – originea sistemului de reprezentare ortogonală DI, DII, DIII, DIV – diedre TI, TII, …, TVIII – triedre [B1-3], [B2-4] – plane bisectoare A, B, C, … - puncte în spaţiu a, b, c, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie a’, b’, c’, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie a”, b”, c”, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie A(a,a’,a”) – punctul A din spaţiu, cu proiecţiile a, a’ şi a” pe planele de proiecţie D, Δ, … - drepte din spaţiu d, δ, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie d’, δ’, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie d”, δ”, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie D(d,d’,d”) – dreapta D din spaţiu, cu proiecţiile d, d’ şi d” pe planele de proiecţie H(h,h’,h”) – urma orizontală a dreptei V(v,v’v”) – urma verticală a dreptei L(l,l’,l”) – urma laterală a dreptei [P], [Q], [R], … - plane în spaţiu P, Q, R, … - urmele orizontale ale planelor [P], [Q], [R], … P’, Q’, R’, … - urmele verticale ale planelor [P], [Q], [R], … P”, Q”, R”, … - urmele laterale ale planelor [P], [Q], [R], … a0, b0, … - puncte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea d0, δ0, … - drepte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea P0, Q0, … - urmele planelor [P], [Q], … rabătute pe planele de proiecţie || - paralel ⊥ - perpendicular ∪ - reuniune ∩ - intersecţie ∈- apartenenţă ∉- neapartenenţă ≡ - identic ∠ - unghi

de a distinge aranjarea armonioasă a diferitelor forme şi estetica acestora.= INTRODUCERE = Geometria descriptivă este ştiinţa reprezentării plane a spaţiului. el s-a folosit de proiecţii. Trecerea de la obiectele din spaţiu la reprezentările plane şi invers. pe parcursul parcurgerii materiei poate fi făcută o verificare a modului în care cunoştinţele dobândite au fost şi înţelese. Materialul prezentat în această lucrarea este structurat în 9 capitole. formează vederea în spaţiu şi dezvoltă imaginaţia. dreaptă. îndrumându-i în reprezentarea corectă şi apoi în executarea corpurilor şi a combinaţiilor rezultate din aceste corpuri geometrice. creând astfel maşini. a contribuit la răspândirea ei în Franţa cât şi în ţările care aveau legături cu ea. În ţara noastră elemente de Geometrie descriptivă au început să fie predate la începutul secolului al XIX-lea în diferite şcoli unde se făceau cursuri de ingineri. în rezolvarea diferitelor probleme tehnice specifice activităţii lui. Obiectul şi scopul Geometriei descriptive determină un loc bine definit pentru aceasta în rândul celorlalte discipline inginereşti. metodă care oferă imaginea spaţială a lor. Geometria descriptivă constituie baza teoretică a desenului tehnic. pentru studiul corespondenţei biunivoce dintre punctele spaţiului cu trei dimensiuni şi punctele din plan. pornind de la noţiuni referitoare la punct. plan. Geometria descriptivă este prin excelenţă o disciplină care nu poate fi învăţată mecanic. instalaţii şi utilaje industriale. probleme care facilitează înţelegerea teoriei. Din cele arătate rezultă că. metodă care permite determinarea dimensiunilor corpurilor şi prin axonometrie. având un raţionament geometric. Monge. Studiul Geometriei descriptive formează la studenţi un anumit raţionament al relaţiilor spaţiale în vederea transpunerii în diverse sisteme de reprezentare. într-un mod simplu. dar abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. contribuind la deprinderea de a gândi ştiinţific şi dezvoltând posibilitatea de a vedea în spaţiu. acestea având aplicaţii în problemele rezolvate. În acest sens. Corpurile din spaţiu pot fi reprezentate prin metoda dublei proiecţii ortogonale. În fiecare capitol se detaliază pe larg noţiunile teoretice. În sprijinul activităţii studenţilor. pe care le vor folosi ca viitori specialişti ai tehnicii moderne. . însuşire absolut necesară inginerului. Lucrarea prezintă sistemele de reprezentare plană a obiectelor din spaţiu. Astfel. Cunoaşterea modului de realizare a proiecţiilor oferă posibilitatea de a concepe şi de a exprima ideile tehnice. Geometria descriptivă este o disciplină importantă în formarea teoretică şi practică a studenţilor. savantul francez Gaspard Monge (1798) a creat o ştiinţă pe care el a numit-o Geometrie descriptivă. au fost selectate şi prezentate spre rezolvare probleme specifice fiecărui capitol. Utilizarea proiecţiei pe două plane este dovedită încă din secolul al XVII-lea. Simplitatea lucrării şi diversitatea conţinutului o recomandă nu numai pentru uzul studenţilor din facultăţile tehnice ci şi pentru specialiştii din acest domeniu. în urma acumulării diferitelor concepţii în această direcţie. fiind întemeietorul acestei ştiinţe. precis şi perceptibil de către studenţi.

1.toate punctele din spaţiu. Dreapta SA sau SB poartă numele de dreaptă de b C=c proiecţie sau proiectantă. se poate construi şi proiecţia N centrală.1 Proiecţia centrală avea proiecţia centrală suprapusă peste punctul n din planul de proiecţie [P].1 Sistemul central de proiecţie Sistemul central de proiecţie este definit de un plan oarecare [P]. este punctul a în care E Proiectante dreapta SA înţeapă planul [P] (fig. de unde denumirea de proiecţie centrală.1.6 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1. C ≡ c.punctele care aparţin planului de proiecţie [P] au proiecţiile centrale confundate cu însăşi punctele date.1. pentru reprezentarea obiectelor din spaţiul tridimensional pe planul bidimensional (planşa de desen) se folosesc două sisteme de proiecţie: central (conic) şi paralel (cilindric). Proiecţia centrală a unui punct oarecare nu determină poziţia acestuia în spaţiu. Sistemele de proiecţie folosite de Geometria descriptivă asociază elemente de bază ale vederii cu elemente geometrice componente ale sistemului de proiecţie respectiv. a Observaţii: . situate pe proiectanta SN. . . Proiecţia oricărei figuri geometrice din spaţiu pe un plan se obţine prin proiectarea mulţimii punctelor necesare pentru determinarea formei ei. Plan dede proiectie Plan proiecţie . În concluzie. în sistemul centralizat de proiecţie se realizează o corespondenţă univocă între mulţimea punctelor din spaţiul tridimensional şi mulţimea corespunzătoare din spaţiul bidimensional. (fig. În general. au proiecţiile centrale aruncate la infinit (punctul E). pe planul de S proiecţie [P]. Sistemul de proiecţie este un ansamblu de elemente şi metode cu ajutorul cărora este posibilă trecerea unei reprezentări grafice de la un spaţiu cu un număr de dimensiuni la un altul cu un alt număr de dimensiuni. de unde şi denumirea de proiecţie conică.1. numit centru de proiecţie. din spaţiu. .1). M Analog. m ≡ n. Proiecţia centrală din S a unui Centru de proiecţie proiectie punct A din spaţiu. numit plan de proiecţie şi de un punct S. m=n faţă de centrul de proiecţie. a căror proiectantă trece prin S. SISTEME DE PROIECŢIE Construcţia reprezentărilor grafice tratate de Geometria descriptivă se bazează pe metoda proiecţiilor.proiecţia centrală a unui punct din spaţiu este un singur [P] B punct în planul de proiecţie. vor Fig. determinând o suprafaţă proiectantă de formă conică.punctele conţinute într-un plan paralel cu planul de proiecţie [P]. b a altui punct B situat în A partea opusă a planului de proiecţie [P]. Totalitatea proiectantelor sunt concurente în centrul de proiecţie. aşa cum se va vedea în continuare.1).

SISTEME DE PROIECŢIE 7 1. proiectantele generează o suprafaţă cilindrică.2 Proiecţia paralelă oblică Fig. B. paralele cu direcţia D. Trasarea proiecţiei unei drepte se face considerând două puncte pe dreaptă şi determinând proiecţiile acestora.2 proiecţiile a. Δ2 A Δ1 M B A Δ3 B C C Δ4 A B δ1 a δ2 m b [P] a) c a [P] b c δ3 δ4 a [P] b b) c) Fig.4 Proiecţia paralelă ortogonală a două drepte (concurente .1. proiecţia se numeşte paralel oblică. cu planul de proiecţie [P].1. În acest caz. În cazul în care proiectantele sunt perpendiculare pe planul de proiecţie. cât şi a celei ortogonale. Direcţia de proiecţie Directia proiectie A D α Proiectante M N b m=n a Direcţia de proiecţie Directia de proiectie Proiectante D α = 900 a A M N m=n C=c [P] Plan de proiectie Plan de proiecţie [P] C=c Plan de proiectie Plan de proiecţie B Fig. Dacă proiectantele formează cu planul de proiecţie un unghi α ≠ 900. proiecţia paralelă este ortogonală (fig.2 Sistemul paralel de proiecţie Sistemul paralel de proiecţie este definit de planul de proiecţie [P] şi de direcţia de proiecţie D. paralele) şi a unei plăci .3 Proiecţia paralelă ortogonală Având în vedere că atât în cazul proiecţiei paralele oblice. b. c se găsesc la intersecţia proiectantelor. sau intersectând planul definit de dreaptă şi o proiectantă dusă printr-un punct al dreptei. sistemul paralel de proiecţie este întâlnit şi sub denumirea de proiecţie cilindrică. În figura 1. În figura 1. paralele Δ3 şi Δ4 (b) şi a unei plăci triunghiulare opace ABC (c).1. iar proiectantele sunt paralele cu direcţia D.4 sunt reprezentate proiecţiile paralele ortogonale a două drepte concurente Δ1 şi Δ2 (a). centrul de proiecţie S este considerat situat la infinit. 1. C. cu planul de proiecţie.3). duse prin punctele A.

. obţinut prin introducerea unui al doilea plan de proiecţie perpendicular pe primul. acestea determină planele [Q] ⊥ [H] şi [R] ⊥ [V].1. va avea ca proiecţie pe planul [H] segmentul ab. 1.6 se consideră ab.. A1B1.6 Corespondenţa biunivocă Pentru aceasta se foloseşte sistemul de proiecţie dublu ortogonal Monge. Se constată că.8 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul sistemului paralel de proiecţie toate punctele care sunt situate pe o proiectantă se regăsesc proiectate într-un singur punct pe planul de proiecţie. Pentru determinarea acestui segment se ridică perpendiculare din punctele segmentului de proiecţie din planul [H].1. etc.1. Astfel.5). orice segment din planul [Q] ⊥ [H] AB. proiecţia unui segment de dreaptă din spaţiu (fig. proiecţia pe planul orizontal de proiecţie şi a’b’. Dacă la planele respective se duc proiectantele perpendiculare din punctele proiecţiilor.3 Corespondenţa proiectivă Prin sistemele de proiecţie prezentate mai sus s-a realizat o corespondenţă proiectivă între punctele din spaţiul tridimensional şi punctele din spaţiul bidimensional. proiecţia pe planul vertical de proiecţie. Cele două plane se intersectează. Cele două plane sunt unul orizontal [H]. iar celălalt vertical [V]. Proiecţia unei drepte pe un plan de proiecţie nu determină proiecţia dreptei în spaţiu. deci corespondenţa dintre punctele spaţiului şi cele ale planului de proiecţie este univocă. în figura 1. Pentru îndepărtarea acestei nedeterminări este necesară realizarea unei corespondenţe biunivoce care să conducă la determinarea punctelor din spaţiul tridimensional în cazul în care se cunosc proiecţiile acestor puncte. Fie planul de proiecţie [H] şi pe el segmentul ab. iar dacă transformarea se poate realiza şi în sens invers atunci corespondenţa dintre cele două puncte este biunivocă. În reprezentările tehnice sistemul de proiecţie preferat este sistemul paralel cu proiectantele perpendiculare pe planul de proiecţie.5 Corespondenţa univocă Fig. corespondenţa se numeşte univocă. B A1 [Q] B1 A b [H] a b [H] x a [V] a' A [R] O B b' [Q] Fig. linia de intersecţie reprezentând tocmai dreapta AB din spaţiul tridimensional. Dacă unui punct îi corespunde un singur punct. Rezultă că poziţia segmentului de dreaptă din spaţiu nu poate fi determinată prin corespondenţa univocă.

1 Împărţirea spaţiului în diedre 3 [Vs] m' N [B2] n' ux n t T [Vi] nx tx t' u' U O mx u M m 2 [B1] 1 [Ha] 4 [Hp] 8 [B4] 5 [B3] x 6 7 Fig.Ha . Octanţi. Plane bisectoare . Dreapta de intersecţie dintre ele. planul orizontal [H] şi planul vertical [V]. reciproc perpendiculare.semiplanul orizontal posterior – în spatele planului vertical . Diedre.2 Împărţirea spaţiului în octanţi. numele de linie de pământ şi se notează cu Ox.semiplanul orizontal anterior – în faţa planului vertical . . a' II B [Vs] ax b [Hp] c x C III ex cx c' e' [Vi] bx [Ha] e b' O A I a E IV Fig.1 Împărţirea spaţiului.2. poartă în Geometria descriptivă.PUNCTUL 9 2. Triedre Sistemul de proiecţie folosit în Geometria descriptivă este proiecţia paralelă.Hp .2. Se consideră două plane de proiecţie. Linia de pământ împarte fiecare plan de proiecţie în două semiplane: . PUNCTUL 2. cu proiectantele perpendiculare pe două plane de proiecţie.

2).2. Spaţiul din jurul planelor de proiecţie este împărţit de către acestea în patru regiuni. [H] şi [V].2. De aici a rezultat necesitatea introducerii celui de al treilea plan de proiecţie şi implicit. Unghiurile diedre astfel formate pot fi împărţite în unghiuri egale cu ajutorul planelor bisectoare (fig. Acestea trec prin linia de pământ Ox şi sunt perpendiculare între ele. se numerotează în continuare. ca în figura 2. Există cazuri când dubla proiecţie ortogonală nu asigură lămurirea precisă a formei şi poziţiei obiectului. este numit plan lateral şi se notează cu [L].1. pentru triedrele din partea stângă a planului lateral de proiecţie. Intersecţia planului lateral cu cele două plane de proiecţie.Vs .3 Împărţirea spaţiului în triedre Planul lateral [L] împreună cu planul [H] şi [V] împart spaţiul în opt triedre dreptunghice. numite diedre şi numerotate cu cifre romane de la I la IV. în acelaşi sens. având în vedere că triedrul V are în stânga triedrul I (fig. Numerotarea acestora se face ca la diedre. generează două axe de proiecţie : [H] ∩ [L] = Oy. .semiplanul vertical superior – deasupra planului orizontal . Cele opt regiuni astfel formate şi delimitate de câte un semiplan de proiecţie şi un semiplan bisector poartă numele de octanţi şi se notează cu cifre arabe de la 1 la 8. Acestea sunt mărginite de semiplanele de proiecţie amintite mai sus. apoi pentru restul de patru triedre. celei de a treia proiecţii. . B3 şi B4. -y [Lsp] z VI [Vs] II a' [Hp] x ax A O a" I az -x V III VII a [Vi] -z [Lia] ay y [Ha] VIII IV Fig. B2. S-a arătat că un punct sau o dreaptă din spaţiu este determinată dacă se cunosc două proiecţii ale lor. [V] ∩ [L] = Oz şi un punct : [H] ∩ [V] ∩ [L] = O.semiplanul vertical inferior – sub planul orizontal.10 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .3).Vi .2. [B2-4] şi sunt împărţite la rândul lor de axa Ox în semiplanele B1. Notarea planelor bisectoare se face după diedrele pe care le străbat : [B1-3]. Acesta este perpendicular pe planul [H] şi [V].

semiaxa pozitivă x – în stânga lui O . Convenţional se notează punctele din spaţiu cu litere majuscule. iar semiplanul orizontal posterior [Hp] se suprapune peste semiplanul vertical superior [Vs].1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului Revenind la figura 2. Acest sistem de proiecţie se numeşte dublu ortogonal sau sistem Monge.depărtarea – distanţa de la punctul A la planul vertical. E. c’. B.segmentul Oax. Lia).semiaxa pozitivă z – în partea de sus a punctului O . Punctul O este numit origine deoarece de la acesta încep măsurătorile pe axe. se roteşte planul [H] după săgeţile arătate în figura 2. de pe axa Ox. Proiectanta verticală din A înţeapă planul orizontal în a. punct numit proiecţia verticală a punctului A. Aa’. A. Oz : .1) este destul de aglomerată de linii. a’ax = Aa. . .2. va îngreuna perceperea celor reprezentate. Oy : . Planul [aAa’] este perpendicular pe linia de pământ. corpuri). în sensul acelor de ceasornic. Poziţia punctului A în spaţiu este definită de coordonatele descriptive ale punctului. acestea s-ar înmulţi foarte mult. Lsp) şi planul lateral inferior (anterior sau posterior) (Lip. e’. câmpul desenului ar fi foarte aglomerat şi deci. Aa.distanţa de la punctul A la planul orizontal. Acelaşi plan intersectează planul de proiecţie orizontal după segmentul aax ⊥ Ox. în jurul axei Ox. Fie punctul A situat în diedrul unu.1. Acestea sunt : .abscisa . Astfel. b’. În această situaţie. . intersecţia cu aceasta notându-se cu ax (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Ox). c. faţă de planul orizontal şi vertical. Rezultă că. Dacă se cunosc proiecţiile a şi a’ ale punctului A se poate afla poziţia spaţială a punctului. C. prin dubla proiecţie ortogonală se realizează corespondenţa biunivocă a punctelor din spaţiu cu cele din plan. împărţindu-le în două şi dând semnul lor astfel : Ox : .2. aici sunt reprezentate patru puncte în cele patru diedre şi respectiv proiecţiile lor pe planele de proiecţie [H] şi [V]. până se suprapune peste planul [V]. toate punctele situate deasupra planului orizontal (diedrul I şi II) au cotele pozitive şi toate punctele situate în faţa planului vertical (diedrul I şi IV) au depărtările pozitive. iar proiecţiile lor cu litere mici.2 Epura punctului 2. şi anume : proiecţiile orizontale cu a. punct numit proiecţia orizontală a punctului A. aax = Aa’.cota .PUNCTUL 11 numit origine.semiaxa negativă z – în partea de jos a punctului O. În funcţie de zona planului lateral la care se face referire. proiectantele sunt de asemenea ortogonale. semiplanul orizontal anterior [Ha] se suprapune peste semiplanul vertical inferior [Vi]. b. Planele de proiecţie fiind ortogonale.semiaxa pozitivă y – în faţa lui O . 2. Pentru evitarea acestui neajuns. la intersecţia proiectantelor perpendiculare pe planele [H] şi [V] duse din punctele a şi a’. plane. Din punct de vedere al semnelor. având în vedere că la reprezentarea unor elemente geometrice (drepte.1. . care trebuie proiectate. . Reprezentarea axonometrică a diedrelor (fig. iar proiectanta orizontală din A înţeapă planul vertical în a’. .semiaxa negativă x – în dreapta lui O . determinându-se o poziţie unică pentru punctul A în spaţiu. e şi cele verticale cu a’. acesta poate fi numit planul lateral superior (anterior sau posterior) (Lsa.semiaxa negativă y – în spatele lui O . iar planul vertical de proiecţie după segmentul a’ax ⊥ Ox.

care reprezintă cota. respectiv B DII depărtarea punctului M.2. iar cele negative (punctele din diedrele II şi III) Fig. respectând următoarea metodologie : . Aceasta se determină prin intersecţia proiectantei dusă din A pe planul lateral [L] cu acest plan. 2.2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului Considerând şi planul lateral de proiecţie (fig. devin dreapta a’axa e c' ⊥ Ox.se trasează linia de ordine prin bx (cx şi ex) perpendiculară pe Ox . . e' C DIII depărtările pozitive (punctele din diedrele I A DI E DIV şi IV) se măsoară sub linia de pământ.12 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Desenul astfel obţinut se numeşte epură şi având în vedere că planele de b' c proiecţie sunt considerate infinite.4 este reprezentată epura bx ax O x [Vs]=[Hp] ex cx punctului A(a. o a treia proiecţie pe planul lateral notată a” şi numită proiecţie laterală. Rezultă că. Planul [a’Aa”] este perpendicular pe axa Oz şi o intersectează în az (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oz). . a’ şi a” şi axele triedrului determină paralelipipedul coordonatelor care are muchiile : .se trasează linia de pământ Ox . De asemenea.1).4 sunt reprezentate şi epurele punctelor din diedrele II.abscisa : Aa” = aay = Oax = a’az . iar cele negative (punctele din diedrele III şi IV) sub ea.1 III IV + + + - + - În figura 2. poate fi definită abscisa punctului ca distanţa de la acesta la planul lateral. Segmentele [Vi]=[Ha] a’ax şi aax.se stabileşte poziţia punctului bx (cx şi ex) astfel încât Obx ≡ abscisa punctului B .a’) din diedrul I. numită linie de ordine. şi IV din figura 2. cotele pozitive (punctele din diedrele I şi II) se măsoară deasupra axei Ox.4 Epura punctului în cele patru diedre deasupra ei. În acest caz. În figura 2. se b convine ca în epură cele două plane să fie reprezentate numai prin linia de pământ Ox. a' coordonată \ diedru depărtare cotă I II Tabelul 2.2. iar planul [aAa”] este perpendicular pe axa Oy şi o intersectează în ay (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oy). prin schimbarea notaţiilor (a depărtării sau a cotei) se schimbă nu numai poziţia punctului. Aa” = axO. .3).2. a Se observă că după rotire. ci chiar şi diedrul în care este situat punctul în spaţiu. poziţia punctului în spaţiu în raport cu planele de proiecţie se poate determina după semnul coordonatelor sale descriptive (tabelul 2. Ansamblul liniilor de construcţie pentru cele trei proiecţii a. . un punct A din spaţiu va avea pe lângă proiecţiile a şi a’ pe planele [H] şi [V]. rezultând proiecţiile orizontale şi verticale ale punctelor pe planele de proiecţie. Observaţie: În epură.1. III.se măsoară depărtările şi cotele pe linia de ordine ţinând seama de semnul acestora.

ay pe axa Oy şi ay1 pe axa Oy1. la Ox. iar a doua oară peste Ox. Arcul de cerc ayay1.3. figurile b) : . Se obţine punctul ajutător ay a– şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în proiecţia orizontală a punctului A . păstrându-şi notaţia.5 se face folosind acelaşi procedeu ca la epura a două plane de proiecţie.2.se trasează linia de pământ Ox şi celelalte două axe ale epurei. . II. Epurele punctelor situate în triedrele V.cota : Aa = a’ax = Oaz = a”ay. Prin acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care intersectează paralela prin az. III şi IV. Oy şi Oz . B. obţinut prin rotirea planului [L]. este proiecţia arcului de cerc după planul [L]. perpendiculară pe Ox : . pornind din az (spre dreapta dacă este pozitivă şi spre stânga dacă este negativă). .depărtarea : Aa’ = a’’az = Oay = aax . Epura punctelor se realizează respectând următoarea metodologie prezentată pentru punctul A (tab.5 Epura punctului A a care se roteşte proiecţia a”. Poziţionarea punctelor într-unul din cele coordonatelor descriptive prezentate în tabelul 2. de rază egală cu depărtarea şi cu centrul în O.2. VII şi VIII se obţin în mod similar. depărtarea punctului A.pe axa Oy se măsoară. VI. din O. axa Oy se suprapune. coordonată \ triedru abscisă depărtare cotă I II III 13 z=-y a' cota az a" ax depărtarea departarea abscisa O ay 1 y1 ay y=-z Fig. corelate cu sensurile în care se rotesc planele [H] şi [L]. Pentru determinarea proiecţiei laterale a” se poate proceda şi la măsurarea depărtării punctului pe paralela la Ox prin az. odată cu opt triedre este dată de semnele IV V VI Tabelul 2. cota punctului A. dau nu numai imaginea vizuală ci şi justificarea geometrică a construcţiilor din epură. se observă că punctul ay de pe axa Oy va avea în epură două puncte corespondente. Astfel.2 VII VIII + + + + + + - + + - + + + - + - În tabelul 2. C şi E situate în triedrele I. abscisa punctului A.3 sunt reprezentate punctele A. Se rotesc planele [H] şi x [L] în sensurile indicate de săgeţi până se suprapun : [H] ≡ [V] ≡ [L]. în a” – proiecţia laterală a punctului A. . Trecerea de la imaginea spaţială din figura 2.PUNCTUL . Epurele punctelor (b) din tabel sunt însoţite de reprezentările spaţiale ale acestora (a) care. De asemenea.cu vârful compasului în O şi de rază Oay se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1. . ţinând seama de faptul că abscisele punctelor sunt negative şi se măsoară pe axa Ox. Se obţine punctul ajutător ax şi prin acesta se duce linia de ordine. Se obţine punctul ajutător az şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în a’ – proiecţia verticală a punctului A .3 la epura din figura 2. din O. din O.pe axa Ox se măsoară.2. o dată peste Oz. fiind notată cu Oy1.pe axa Oz se măsoară.

3. E1 ∈ TVIII. astfel : A1 ∈ TV.3 Reprezentarea grafică a punctelor situate în cele opt triedre A TI z a' [Vs] A ax x a [Ha] O az a" [Lsp] ay y x a ay y a' z az a" a1z a1" ax O ay1 y1 x O a1y a1x z [Lsa] a1' [Vs] A1 a1z A1 TV z a1" a1' a1 y x [Ha] O a1y1 a1y y a1x y1 a1 a) B TII b) z a) B1 TVI z b1z y1 y b1y x O y b) z B1 b1" b1' x b1x b1y1 y b1z b1y O b1x b1' b1 y1 B b' [Hp] b x z [Lsp] b" bz by O y x bx b' b" b by1 bz by O [Lsp] b1" [Vs] b1 [Hp] [Vs] bx a) b) z a) C1 TVII b) z c1y C TIII [Hp] c x C cx cy c" [Lip] z O y cz x c' c cx cy1 cy O y1 x c1y [Lip] O c"1 c" cz y c1z z [Hp] c1 C1 c1x c1 c1x y 1 c'1 x c1y1 c"1 O c1z y c' [Vi] y c'1 [V ] i a) E TIV z ex x [Vi] e' E e [Ha] ez [L ] ia e" y O ey ex x e e' b) z O ey ez y e" e1z [Lia] e"1 ey1 y1 x O e1y z a) E1 TVIII z e1x [Ha] e1 e'1 [Vi] E1 y O x e1y e1z y b) e1y1 e1x y1 e1 e"1 e'1 a) b) a) b) . În tabelul 2. C1 ∈ TVII. B1 ∈ TVI. Tabelul 2. sunt reprezentate aceste epure.14 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ pornind din O spre dreapta. figurile b.

astfel : . situate în planul bisector [B2-4]. după cum urmează: . Astfel. E ≡ e ≡ e’.2. cota =0 şi A ≡ a. depărtarea ≠ 0.un punct A din spaţiu este determinat prin cele două proiecţii a şi a’.proiecţiile laterală şi verticală ale unui punct se află totdeauna pe o linie ajutătoare. Punctele situate în planele bisectoare au cota şi depărtarea egale în modul. În figura 2.punctul E∈ Ox. de o parte şi de alta a axei Oz sau de aceeaşi parte a ei în funcţie de diedrul în care este situat punctul. iar a treia proiecţie situată în origine.7 sunt reprezentate trei puncte pe cele trei axe de proiecţie. punctul M va avea proiecţia pe planul pe care se găseşte.2 punctele M şi T.PUNCTUL 15 Observaţii : . depărtarea ≠ 0. Astfel. e’’≡ O . z).2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe n = n' t x tx nx N B2 t' T B3 u = u' U B4 ux M B1 m' mx O m Pentru a se vedea ce se întâmplă cu coordonatele punctului atunci când este situat într-unul din planele de proiecţie. Acestea au două din proiecţii confundate cu punctul însuşi. În figura 2.3. . se va folosi modul de notare al punctelor de la geometria analitică.1 Puncte situate în planele bisectoare Planele bisectoare sunt locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate de planele de proiecţie [H] şi [V]. 2.3 Poziţii particulare ale punctelor 2. F ≡ f ≡ f’’. el se va nota A(a. situate pe două din axele de proiecţie. iar punctele N şi U. y ≡ depărtarea. Punctele situate pe axele de proiecţie sunt situate practic pe două plane de proiecţie concomitent. . cota ≠ 0 şi C ≡ c”.6 Epura punctelor situate în planele bisectoare .punctul A∈ [H] are abscisa ≠ 0. . a”∈ Oy . cota ≠ 0 şi B ≡ b’.punctul B∈ [V] are abscisa ≠ 0.3. Fig. b ∈ Ox. . .punctul C∈ [L] are abscisa = 0. Această aliniere a două câte două din proiecţiile unui punct A (a cu a’ şi a’ cu a”) constituie o verificare a corectitudinii efectuării construcţiilor geometrice din epură. z ≡ cota. situate în planul bisector [B1-3]. c ∈ Oy. au cota şi depărtarea egale şi de acelaşi semn. adică A(x. .punctul F∈ Oy. f’≡ O . depărtarea =0. În figura 2.proiecţiile orizontală şi verticală ale unui punct se găsesc totdeauna pe linia de ordine perpendiculară pe axa Ox. a’∈ Ox. confundată cu punctul însuşi.în probleme. Se constată că i se anulează una din coordonate.3 este mobil şi se apropie pe rând de acestea. c’∈ Oz. 2. de o parte şi de alta a ei sau de aceeaşi parte.6. Epura acestor puncte este reprezentată în figura 2. unde x ≡ abscisa. b”∈ Oz .7 sunt reprezentate în spaţiu (a) şi transpuse în epură (b) puncte situate în planele de proiecţie. în funcţie de diedrul în care este situat punctul . iar celelalte două proiecţii. au cota şi depărtarea egale şi de semne contrare. paralelă cu axa Ox. se consideră că punctul M din figura 2. y.a’) şi se va citi punctul A de proiecţii a şi a’ . pentru notarea coordonatelor numerice ale punctului.

g ≡ O .7 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe 2.punctul G∈ Oz. G ≡ g ≡ g’’.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie -y A2 [Lsp] a2" a' = a2' z az= a2z= a3z a" = a3" O [Vs] a3' A3 y1 a3 [Ha] y a1" [Lia] b) x ax= a1x= a2x a1' a = a1 a2 a2" a' = a2' z a2y a3' a" = a3" az= a2z= a3z [Hp] a2 x a2y A ax= a1x= a2x a1' [Vi] A1 -z a) a3x O a3x a1" a3 y1 ay= a1y= a3y a = a1 a1z a1z ay= a1y= a3y y Fig.4 Puncte simetrice 2.16 .2. z B = b' bz = b" G = g' = g" cz = c' E = e' = e ax = a' bx = b [H] [L] C = c" x O =e"=f '=g cy = c F = f = f" A=a ay = a" y B = b' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z bz = b" G = g' = g" cz = c' C = c" [V] x E = e' = e ax = a' O =e"=f '=g f " bx = b y1 cy = c F=f A=a b) ay = a" y a) Fig.8 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie .4.2.

4.punctul M1 este simetricul punctului A faţă de axa Ox.PUNCTUL 17 Un punct A. are depărtarea punctului M. . are cota punctului M. iar a treia coordonată identică.9 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie . Acestea au câte două coordonate identice cu ale punctului A. dar cu semn schimbat . este situat în triedrul IV. . dar cu semn schimbat. este situat în triedrul VIII. 2.2. iar abscisa şi cota egală cu a punctului M.9).2. are abscisa punctului M.punctul A1 este simetricul punctului A faţă de planul orizontal. situat în triedrul I. iar cota egală cu a punctului A. dar cu semn schimbat .punctul A2 este simetricul punctului A faţă de planul vertical. -y [Lsp] m3" z M3 m1 m' m3" z m1y= m3y mz= m3z O mx= m1x m1" m1' m M2 y b) m2x= m3x y1 m2" m2 ' m3 m3 ' m" [Hp] m1 x M1 [Vs] mz= m3z m' m3' m1y= m3y m 3 m" M m2x= m3x y1 mx= m1x O m1" m m1' [Vi] m1z= m2z -z a) m2" [Lia] my= m2y m2 ' m2 [Ha] x m1z= m2z my= m2y y m2 Fig. . situat în triedrul I. este situat în triedrul VI. iar abscisa egală cu a punctului A. iar depărtarea egală cu a punctului A. are trei puncte simetrice faţă de axele de proiecţie (fig.2. dar cu semn schimbat. are abscisa şi depărtarea punctului A.punctul M3 este simetricul punctului M faţă de axa Oz.punctul A3 este simetricul punctului A faţă de planul lateral.8). după cum urmează : . este situat în triedrul V. are abscisa şi cota punctului A. dar cu semn schimbat . are trei puncte simetrice faţă de planele de proiecţie (fig. este situat în triedrul II. iar a treia coordonată egală în valoare absolută. Acestea au câte două coordonate egale în valoare absolută cu coordonatele punctului M. are depărtarea şi cota punctului A. după cum urmează : . iar cota şi depărtarea egală cu a punctului M. este situat în triedrul III.2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie Punctul M. . dar cu semn schimbat . iar abscisa şi depărtarea egală cu a punctului M.punctul M2 este simetricul punctului M faţă de axa Oy.

Oy. este situat în diedrul opus faţă de axa Ox. În figura 2.25).-18. iar punctul M2.-15) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu.10.pe axa Oz se măsoară. z (-y) .11 Rezolvarea problemei 1 . c cy . având aceeaşi abscisă. E(25. Să se construiască epura punctelor A(15. este punctul M2. m' x având O [Ha] mx= m1x= m2x aceeaşi abscisă. începând din O. începând din O.se trasează axele de coordonate Ox.-20). Punctul M şi M1 sunt situate în diedrul I. în diedrul III. iar depărtarea egală cu cota punctului de bază şi cota egală cu depărtarea acelui punct. . începând din O. m2 m iar depărtarea m1 m1 egală cu cota [B4] punctului de bază x m = m2' şi cota egală cu depărtarea acelui M2 m2' punct. a) b) Simetricul unui punct faţă de planul bisector Fig.2.4. . şi Oz. cota punctului A.18 2. by b Oaz = 20. b'=b" b z Oay = 25. C şi E se determină în Fig.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Simetricul unui punct faţă [Vs] m1' de planul bisector [B1] M1 al diedrului în m1 ' care se găseşte m' = m2 rămâne în acelaşi mx= m1x= m2x M O diedru.cu vârful compasului în O şi de rază Oay e ey se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi e" e' ez la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1. Prin ax se duce linia de ordine.2. Prin ay se duce a" o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine a' az în a – proiecţia orizontală a punctului A . perpendiculară pe Ox .10 simetricul punctului M.20). ambele cu semn schimbat. iar faţă de planul bisector [B4].pe axa Ox se măsoară. C(20. Rezolvare : Pentru construirea epurei se procedează astfel (fig. Oax = 15. B(8. 2. Prin c' cz c" acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care a ay intersectează paralela prin az în a” – proiecţia (-z) y laterală a punctului A.11) : . Prin az se duce o cy1 ax ay1 ay1 x paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în ex cx ax bx= by1 O y1 a’ – proiecţia verticală a punctului A . Epura punctelor B. abscisa punctului A.5 Probleme rezolvate 1.2.25. este punctul M1. depărtarea punctului A.pe axa Oy se măsoară.10 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare al altui diedrului decât cel în care se găseşte.-8. faţă de planul bisector [B1].

G(20. z a" = b" b' 3.14 Rezolvarea problemei 4 proiecţiile de acelaşi nume. Se y reprezintă în epură cele trei vârfuri ale truinghiului (fig. Rezolvare : Epura punctelor se realizează ca şi în cazul problemei 1 (fig. punctul g' g" = gz C ∈ DIII şi punctul E ∈ DIV. cu semn schimbat la abscisă. acesta are cota şi ay depărtarea nule. B(-15.2. punctul B ∈ DII.2. F(0. ax = a' x y1 Rezolvare : Punctele A şi C fiind situate în plane de proiecţie.0). C ∈ [L].2. deoarece are aceleaşi coordonate.27. y având cota egală cu depărtarea. punctului A. C(15.18. punctul C este c cy simetricul punctului A faţă de planul bisector [B1].11) şi să se az = bz analizeze particularităţile lor .0) şi C(0.10. [a’b’c’] – proiecţia verticală şi [a”b”c”] – proiecţia laterală.10) şi să se specifice ey e poziţia lor faţă de planele de proiecţie .12). x y1 Analizând coordonatele punctelor. au una din coordonate cy = c nulă .0.PUNCTUL 19 mod similar.17).13. Deoarece s-a observat f = fy că fiecare punct are una din coordonate nulă.18). Să se construiască epura punctelor y1 E(15. obţinându-se proiecţiile triunghiului pe cele trei plane de proiecţie : [abc] – proiecţia orizontală. c" c' Rezolvare : Epura punctelor este reprezentată în bx ax = cx O figura 2.14) şi se unesc Fig. cxc’ = axa şi depărtarea egală cu cota. după cum urmează : punctul E ∈ [H].18). Să se reprezinte în epură cele trei z proiecţii ale triunghiului ABC. Dacă punctul B se află pe axa Ox.11. Punctul A este situat în diedrul I.11. Pentru punctul B se A=a stabilesc coordonatele : B(24. punctul F ∈ [L] şi Fig.10.13 Rezolvarea problemei 3 4. se stabilesc următoarele coordonate : A(13. e' = ex O e" = ey1 x g = gx 2. rezultă y că ele sunt situate în planele de proiecţie.2. cu observaţia că depărtările şi cotele negative se măsoară în sensul negativ al axelor Oy şi Oz. Fig.15). z Analizând semnul coordonatelor punctelor f" f' = fz rezultă că punctul A ∈ DI.0).12 Rezolvarea problemei 2 punctul G ∈ [V]. . s-a stabilit că b punctul B este simetricul punctului A faţă de planul a ay = by lateral.20. cxc = axa’. B ∈ Ox. ştiind că C = c" cz = c' vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [H]. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru B = b = b' a" O = b" exemplificare.0.2. De asemenea. Să se construiască epura punctelor a' A(15.

Să se construiască epurele punctelor şi să se specifice poziţia lor în spaţiu.30).40).-15) ? 12.0).7 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1.30).-40. B.-40). Să se construiască epura unui punct A. 10. 7.15. Să se reprezinte epura punctului M şi a punctelor simetrice faţă de : planul orizontal (M1).-10. Să se construiască epura triunghiului ABC.-15. G(10.20.-25). G ∈ Ox. F ∈ [V]. B ∈ Oy.15.10.30) şi faptul că vârfurile B şi C sunt simetricele punctului A faţă de planul orizontal.0. axa Ox (M2) şi planul bisector [B2] (M3). [a”b”c”] ? 17.15. ştiind că este situat în planul bisector al diedrului IV.25). Fie punctul A(20. E(5.35. F ∈ Oz. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului EFG. Se dau punctele A(10. . ştiind că este situat la o distanţă l = 50mm. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare.10) fată de axa Ox ? Dar punctul M(30.10) şi C(40. F. F(0.30. Să se construiască epura triunghiului MNS. şi G. faţă de axa Ox. 8. C(20. C(30.y.30). Reprezentaţi epura acestor puncte. B(60. respectiv vertical.25) şi faptul că vârfurile N şi S sunt simetricele punctului M faţă de planul lateral. respectiv vertical.0. B(10. [B4]. Să se construiască epura punctelor A(25.15.-15) şi să se analizeze particularităţile lor .10). astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : A ∈ DI.-20.-25. 15.10. Se dă punctul M(30. Reprezentaţi epura acestor puncte. în planul bisector al diedrului I. situat la 20mm de planul lateral. 2. astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : E ∈ [H]. Să se reprezinte epura punctului A şi a punctelor simetrice faţă de : planul vertical (A1). Să se precizeze coordonatele punctelor E. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului ABC.-25) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu. 13.15. Să se construiască epura unui punct A situat la distanţa de 30mm faţă de planul lateral şi la distanţa de 20mm faţă de planul vertical. şi G ∈ [L].50). Să se construiască epura punctelor E(30. cunoscând coordonatele vârfului M(20. Să se construiască epura triunghiului ABC. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare. e’ = f) ? Exemplificaţi numeric.30). Să se precizeze coordonatele punctelor A.20). [abc] ? 18. 9. C ∈ [H]. ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate pe axele de proiecţie : E ∈ Oy. 3. 4. Cum sunt situate în spaţiu punctele E şi F.10.-20.-30).20 2.0. Ce se poate spune despre poziţia triunghiului MNS în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul orizontal de proiecţie.15. 6. 14. ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [V].20.40). Să se construiască epura punctelor A(20.25. Să se construiască epura punctului A(20. cunoscând coordonatele vârfurilor : A(60. cunoscând coordonatele vârfului A(40. 5.20) şi să se specifice poziţia lor faţă de planele de proiecţie .0).25). C(30. Ce se poate spune despre poziţia triunghiului ABC în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul lateral de proiecţie. La ce distanţă se găseşte punctul A(30. C şi E. C ∈ DIII şi E ∈ DIV. B(10. B(20. B ∈ DII. 16. dacă în epură proiecţiile lor de nume contrar coincid (e = f’. E(30. 11. axa Oy (A2) şi planul bisector [B1] (A3).

în cazul proiecţiei ortogonale. atunci când proiecţiile lui se situează pe proiecţiile de acelaşi fel ale dreptei : m ∈ d şi m’ ∈ d’ (fig. un plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie. . În mod y1 x b O by similar se determină x d m b by proiecţia pe planul ay d m a [H] vertical. y Reprezentarea a) b) în epură a dreptei D (fig.3.1 b) se obţine Fig.3.d’). a” ∪ b” = d”. dreapta se notează D(d.3.1).DREAPTA 21 3. a’ ∪ b’ = d’.1. ce aparţin dreptei (fig.1 Reprezentarea dreptei : a) în spaţiu . atunci când este dată sau este găsită proiecţia de un nume a unui punct ce aparţine unei drepte. rezultă că în rezolvarea diferitelor probleme. b) în epură prin construirea proiecţiilor punctelor care definesc dreapta şi unirea proiecţiilor de acelaşi fel ale celor două puncte. Prin urmare.d’) şi se citeşte dreapta D din spaţiu cu proiecţiile d şi d’. o dreaptă de poziţie oarecare este definită de două puncte.în epură. este suficient să se construiască proiecţiile a două puncte ale ei.proiecţia orizontală [Aba’b’] ∩ [V] = a’b’ ≡ d’ – proiecţia verticală [Aba’’b’’] ∩ [L] = a”b” ≡ d” – proiecţia laterală Altfel spus. segmentul de dreaptă rezultat prin proiecţia unui segment din spaţiu pe oricare plan de proiecţie.1 Epura dreptei În spaţiu. definită de punctele A şi B. nu poate fi mai mare decât segmentul din spaţiu. Deoarece o dreaptă este definită în epură prin cel puţin două dintre proiecţiile ei. . un plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie şi un plan proiectant faţă de planul lateral de proiecţie.3. Există astfel. d. Fie dreapta D din spaţiu.m’) se găseşte pe dreapta D(d. De aici. condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unei drepte este ca proiecţiile punctului să fie situate pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei. astfel : a ∪ b = d. Planul determinat de dreapta din spaţiu şi proiectanta oricărui punct de pe dreaptă se numeşte plan proiectant. pentru a construi în spaţiu sau în plan o dreaptă. d’ şi pe a ay y planul lateral. după cum urmează: [ABab] ∩ [H] = ab ≡ d . d”. z z proiectantele duse din az a' a" az A şi B pe planul a' d' m' m" orizontal de proiecţie m' d" d' b' bz b" vor determina proiecd" b' [V] A a" ţia orizontală a bz m" D M ax bx O bx B b" [L] ax dreptei. Intersecţia dintre aceste plane proiectante şi planele de proiecţie sunt drepte şi reprezintă proiecţiile dreptei pe planele de proiecţie. cealaltă proiecţie a punctului poate fi determinată pe proiecţia de nume contrar a dreptei şi pe aceeaşi linie de ordine. Observaţii : . DREAPTA 3. a). Un punct M(m.

Prin proiecţia v se duce o linie de ordine până la intersecţia cu proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină punctul v’ . Dacă se consideră dreapta D în sistemul celor trei plane de proiecţie (fig.2 Urmele dreptei în sistemul celor două plane de narea urmei orizontale a dreptei D.v’). se duce linia de ordine prin proiecţia h’ care intersectează proiecţia orizontală a dreptei. se consideră o dreaptă D(d.proiecţia verticală a urmei orizontale.3. este numit urmă orizontală. determinându-se punctul h’. Împărţirea dreptei în regiuni. de intersecţie dintre dreaptă şi planul orizontal de proiecţie [H]. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a urmei orizontale.d’) definită de punctele A şi B. ca fiind punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul lateral [L]. iar punctul V(v.2. au una din h y y coordonate nulă. a. urma laterală.proiecţia verticală a urmei verticale. z [V] d' h' x H=h d v" l' D O V=v' L=l" [L] d" v l h" [H] d' h' x h b) d l v" l' z v' l" d" O v h" y1 y y a) Fig. de intersecţie dintre dreaptă şi planul vertical de proiecţie [V].2. b. în h. [V] z trebuie să se ţină seama de v' d' V = v' condiţia de apartenenţă a a' a' d' b' punctului la dreaptă şi de D b' h' O definiţia urmei unei drepte. Intersecţia cu planele bisectoare Urma unei drepte este un punct unde dreapta din spaţiu intersectează un plan de proiecţie.3 Urmele dreptei în sistemul celor trei plane de proiecţie . d. este numit urmă verticală.22 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3. se prelungeşte proiecţia proiecţie verticală d’ până se intersectează cu axa Ox (adică.3) se defineşte şi a treia urmă a dreptei.h’).3. pentru determia) b) Fig. în figura 3. se caută un punct care să aibă cota zero). prelungind proiecţia orizontală d a dreptei până la intersecţia cu axa Ox. se procedează în mod similar. Astfel. fiind puncte B x a a d conţinute în planele de d b b H=h [H] proiecţie. h' O A x v v Urmele. Punctul H(h. La determinarea urmei verticale a dreptei D (punct de depărtare zero). În figura 3.2 Urmele dreptei.3. unde se obţine punctul v – proiecţia orizontală a urmei verticale. Pentru a se determina z urmele unei drepte în epură.

. În epura din figura 3. punctul I(i.în regiunea din dreapta urmei V(v. deci are abscisa nulă. iar celelalte două semidrepte.v’).a’) are depărtarea negativă şi cota pozitivă. cum ar fi punctele în care dreapta intersectează planele bisectoare.4.4 Împărţirea dreptei în regiuni. Această delimitare este făcută de urmele orizontale şi verticale ale dreptei. în alte două diedre.h’).3.i’) are depărtarea pozitivă şi cota pozitivă.3. astfel: . b.se prelungeşte proiecţia verticală d’ până la intersecţia cu Oz şi se determină punctul l’. punctul de intersecţie cu bisectorul [B1-3] va avea depărtarea egală cu cota şi de acelaşi semn. . Segmentul de dreaptă cuprins între urmele H şi V se află într-un singur diedru. Intersecţia cu planele bisectoare În general. Pentru identificarea diedrelor străbătute de dreapta D(d.se prelungeşte proiecţia orizontală d până la intersecţia cu Oy şi se determină proiecţia orizontală a urmei laterale l. proiecţia verticală a urmei laterale. punctul A(a. .proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D. în analizarea dreptei se mai pot determina şi alte puncte importante ale dreptei. se analizează semnele depărtărilor şi cotelor punctelor dreptei. s-au determinat şi proiecţiile laterale ale urmelor orizontală şi verticală.3. O dreaptă de poziţie generală străbate trei diedre. Urmele dreptei sunt situate în planele de proiecţie ce definesc diedrele.DREAPTA 23 Urma laterală L(l. Se ţine seama de faptul că.în regiunea din stânga urmei H(h. o dreaptă intersectează ambele plane bisectoare. Odată stabilite urmele şi diedrele. unde se obţine punctul l” – proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D . se duce o paralelă la Ox prin l’ până la intersecţia cu d” unde se obţine punctul l” . segmentul de dreaptă VH din dreapta D se găseşte în diedrul DI .l’’) este un punct din planul lateral. b): .l’. punctul B(b.în regiunea cuprinsă între urme. iar punctul de intersecţie cu bisectorul [B2-4] va avea depărtarea şi cota egale în modul şi de semne contrare. rezultă că semidreapta străbate diedrul DIV. se duce un arc de cerc cu centrul în O şi de rază Ol până la intersecţia cu Ox. acestea situându-se astfel : h” pe Oy1 şi v” pe Oz. care sunt „puncte de graniţă” pentru dreaptă. rezultă că semidreapta străbate diedrul DII . DII [V] d' x j' DIV j J a) h' i' I i H=h d z V = v' D v O [H] [B4] y DI [B1] x j = j' i' d' v y DII a O ax bx h' = = d b' b h i DI b) v' z a' DIV Fig. în afară de cazul când este paralelă cu unul din ele. . se ridică o perpendiculară până la intersecţia cu d”. Împărţirea dreptei în regiuni înseamnă delimitarea porţiunilor de dreaptă ce sunt cuprinse în fiecare diedru. iar pentru determinarea ei în epură se poate proceda în două moduri (fig. din stânga şi dreapta urmelor. considerând un punct pe dreaptă în fiecare regiune.b’) are depărtarea pozitivă şi cota negativă .d’) din figura 3.3.

4. d.v’. d.unghiul pe care-l face orizontala cu planul vertical. 3.orizontala are numai urmă verticală V(v. Pentru a determina aceste puncte de intersecţie se caută un punct în regiunea diedrului DI şi unul în diedrul DIV. are o poziţie oarecare. faţă de axa Ox care intersectează proiecţia orizontală d în punctul i (fig. Cu ajutorul liniei de ordine dusă prin i se determină şi proiecţia verticală i’. se face o construcţie pur geometrică ducând din punctul h’ o dreaptă simetrică proiecţiei verticale d’.dreaptă de poziţie generală (înclinată) faţă de planele de proiecţie.d’) din figura 3. Ox. ale orizontalei sunt paralele cu axa Ox.4. În acest sens. d’ şi laterală.5 Reprezentarea dreptei orizontale.proiecţia orizontală a orizontalei. . z [V] a' d' b' v"=l' a" d" V = v' A α b" D B l" O α v a [L] d b l [H] y a) v' a' x α z d' b' v"=l' d" l" a" b" O y1 x a d b l y b) Fig. Proprietăţi: . b). Punctul J(j.dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie . .l’’). .v’’) şi laterală L(l. 3. situată pe d’ şi astfel punctul I(i.l’. a.proiecţiile verticală. α.i’) este punctul de intersecţie cu semiplanul bisector [B1] (depărtarea egală cu cota).5). b) în epură . d’’.24 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Analizând dreapta D(d.toate punctele orizontalei au aceeaşi cotă. .j’) este punctul de intersecţie cu semiplanul [B4] şi se determină prelungind proiecţiile d şi d’ ale dreptei până la intersecţia lor (depărtarea şi cota egale în modul). D ⎜⎢[H]: a) în spaţiu . a orizontalei şi linia de pământ. se observă că aceasta intersectează semiplanul bisector [B1] şi [B4]. se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal şi se regăseşte în epură între proiecţia orizontală. Orice segment din dreapta orizontală se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime: AB = ab. cunoaşterea lor fiind utilă în simplificarea construcţiilor grafice.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu O dreaptă din spaţiu poate să aibă următoarele poziţii faţă de planele de proiecţie: .3. .1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie a) Dreapta orizontală (dreaptă de nivel) este dreapta paralelă cu planul orizontal de proiecţie (fig.3.dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie (paralelă cu două din planele de proiecţie sau cu una din cele trei axe) Dreptele paralele cu unul din planele de proiecţie sau perpendiculare pe acestea au anumite proprietăţi în spaţiu şi prezintă unele particularităţi în reprezentarea în epură.3.3.

α şi axa Oz .3. se identifică în epură ca fiind unghiurile dintre proiecţia laterală. . d”.β . Ox.proiecţia orizontală a frontalei. z z V = v' v" a' A a" [V] d' β D β d" b' [L] v = h' α O b" [H] a x B d H = h α h" b y a) v' a' b' v = h' d h y b) v" a" d' a b O β d" b" h" y1 α x Fig. este paralelă cu linia de pământ.6 Reprezentarea dreptei de front.toate punctele dreptei de profil au aceeaşi abscisă. α şi vertical.frontala are numai urmă orizontală H(h.l’. D⎟⎟ [L]: a) în spaţiu .proiecţia verticală a frontalei. .proiecţia laterală a frontalei. d’. are o poziţie oarecare. d şi verticală. are o poziţie oarecare. Un segment al dreptei de profil se proiectează în adevărată mărime pe planul lateral: AB = a”b”. .6).7 Reprezentarea dreptei de profil.DREAPTA 25 b) Dreapta de front (frontala) este dreapta paralelă cu planul vertical de proiecţie (fig. este perpendiculară pe axa Oy1.3.proiecţia laterală a dreptei de profil.3. .toate punctele frontalei sunt egal depărtate de planul vertical. Orice segment de dreaptă. β . γ.h’. β. se regăsesc în epură între proiecţia verticală d’ şi axa Ox. z [V] d' b' γ l' b' l' γ O a d b l y b) z d' β l" b" d" a" h" y1 x [L] a' l" B β b" O h' D γ d" A [H] a" β H = h a d b h"=l y a) x h' a' h Fig. b) în epură c) Dreapta de profil este dreapta paralelă cu planul lateral de proiecţie (fig. se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical: AB = a’b’. b) în epură . D⎟⎟ [V]: a) în spaţiu . Ox.l”).h”) şi laterală L(l. β.3. . . Proprietăţi: .unghiurile pe care le face frontala cu planul orizontal. d” şi axa Oy1 .proiecţiile orizontală. Proprietăţi: . AB.unghiurile pe care le face dreapta de profil cu planul orizontal. .7). şi respectiv cu planul lateral. aflat în poziţie de frontală în spaţiu. d. d”. γ şi respectiv axa Oz. ale dreptei de profil sunt în prelungire şi perpendiculare pe linia de pământ. d’. .

d ≡ h.9 Drepte cuprinse în planele de proiecţie: a) D1 ∈ [H].9. Dreapta D3.v’. proiecţia orizontală d3 suprapusă peste axa Oy. are proiecţia verticală proiecţie d2’ ≡ D2. . are proiecţia orizontală D1= d1 d1 ≡ D. b dreapta D2. Proprietăţi: . proiecţia pe [V] planul în care se găseşte segmentul de dreaptă [L] este confundată cu însăşi acesta.proiecţia orizontală a verticalei. ale verticalei sunt paralele cu axa Oz. iar proiecţia laterală d2” suprapusă peste axa Oz.toate punctele verticalei sunt egal depărtate de planul vertical şi de planul lateral de proiecţie. . cuprinsă în Fig.h”) şi verticală V(v. din figura 3.26 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . cuprinsă în planul lateral. c) D3 ∈ [L] 3. ele devenind cuprinse în planele respective (fig.2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie a) Dreapta verticală este dreapta perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie (fig. Aceste drepte au toate proprietăţile z dreptelor paralele cu planele de proiecţie.dreapta verticală nu are urmă verticală şi laterală.10). iar celelalte D2= d2' două proiecţii sunt suprapuse pe axele de D3= d3" proiecţie. d’ şi laterală.v”). b) D2 ∈ [V]. cuprinsă în x planul orizontal. . a dreapta D1.3. iar proiecţia verticală d3’ suprapusă peste axa Oz.9. În figura 3. este un punct şi se confundă cu urma orizontală. proiecţia orizontală d2 suprapusă peste axa Ox. . c. d1'= d2 O În figura 3.h’. d2"= d3' "= d1 z x d1' D1=d1 O d1" d3 z D2=d2' y1 x y a) b) d2 x O y y1 d3 d3' z d2" D3=d3" O y1 y c) Fig.8 Drepte cuprinse în planele de planul vertical.3.3.8).9.3.dreapta de profil are numai urmă orizontală H(h.3.proiecţiile verticală. iar proiecţia laterală d1” suprapusă y peste axa Oy1. d. d) Drepte cuprinse în planele de proiecţie Dreptele paralele cu planele de proiecţie au un caz particular şi anume atunci când distanţa dintre drepte şi planele cu care sunt paralele este nulă. enunţate mai sus şi de asemenea. are proiecţia laterală d3” ≡ D3. proiecţia verticală d1’ suprapusă peste [H] axa Ox. d”.

d”.3. . D ⊥ [H]: a) în spaţiu .10 Reprezentarea dreptei verticale. . . identice cu însăşi dreapta.proiecţia verticală a dreptei de capăt. ale fronto-orizontalei sunt paralele cu linia de pământ. . d şi verticală. d” ≡ l” . d. d’ ≡ v’. b) în epură c) Dreapta fronto-orizontală este dreapta perpendiculară pe planul lateral de proiecţie (fig.DREAPTA z [V] a' b' h' [H] d' D A O [L] d" a" b" h" y a) x a' b' h' z 27 d' d" a" b" h" x O y1 B d=a=b=h d=a=b=h y b) Fig. este paralelă cu axa Oy. .dreapta de capăt nu are urmă orizontală şi laterală. .3. Acestea au una din proiecţii suprapusă în origine.toate punctele dreptei de capăt au aceeaşi abscisă şi cotă. z d' = a' = b' = v' B [V] A v x b a d a) D v" b" O [L] [H] y d' = a' = b' = v' v" a" d" v b a d y b) O z b" a" d" h" x y1 Fig. b) în epură b) Dreapta de capăt este dreapta perpendiculară pe planul vertical de proiecţie (fig. D ⊥ [V]: a) în spaţiu .toate punctele fronto-orizontalei au aceeaşi depărtare şi cotă.proiecţiile orizontală.proiecţia orizontală a dreptei de capăt.11). .12). Proprietăţi: . este paralelă cu axa Oy1.proiecţia laterală a dreptei de capăt. iar celelalte două pe axe.dreapta fronto-orizontală nu are urmă orizontală şi verticală. Proprietăţi: . . d) Drepte identice cu axele de proiecţie sunt un caz particular al dreptelor paralele cu axele de proiecţie. d’.11 Reprezentarea dreptei de capăt.proiecţia laterală a fronto-orizontalei. Ox.3.3. este un punct şi se confundă cu urma verticală. d”. este un punct identic cu urma laterală. d’.

care intersectează linia de pământ.3. a segmentul de dreaptă AB este identic cu axa Ox. ab ≡ a’b’ ≡ AB. d”.13 Drepte suprapuse pe axe : AB ∈ Ox.3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu a) Dreaptă care intersectează o axă de proiecţie Pentru aceste drepte una dintre proiecţii trece prin origine şi au două dintre urme confundate. Segmentul de dreaptă CE. punct care se confundă cu cele două urme. b. este identic cu axa Oy. c’ ≡ e’ ≡ O. având proiecţiile orizontală şi verticală suprapuse cu segmentul însuşi.13. iar proiecţia orizontală suprapusă în origine. Ox. în punctul A. Fie dreapta D. c este reprezentat un segment de dreaptă MN care aparţine axei Oz şi care are proiecţiile verticală şi laterală identice cu segmentul însuşi.13. m’n’ ≡ m”n” ≡ MN. z b = b' x a = a' a) O = a"=b" y1 y z O = c'= e' x c e c" e" y1 O = m= n x y b) c) z m'= m" n'= n" y y1 Fig.3. CE ∈ Oy. distincte (pentru semiplanele bisectoare [B1] şi [B3]) sau confundate (pentru semiplanele bisectoare [B2] şi [B4]). În figura 3.13. Proiecţia laterală a dreptei. iar proiecţia verticală un punct în origine. acestea au . trece prin origine. situate pe axa pe care o intersectează (punctul de intersecţie a celorlalte două proiecţii). D ⊥ [L]: a) în spaţiu . Ox. iar proiecţia laterală un punct în origine. b) în epură În figura 3. MN ∈ Oz 3.14). ce ≡ c”e” ≡ CE. definită de punctele A şi B. m ≡ n ≡ O.3. b) Drepte conţinute într-unul din planele bisectoare O dreaptă care aparţine planelor bisectoare are proiecţiile orizontale şi verticale simetrice faţă de linia de pământ. a” ≡ b” ≡ O.28 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z d' D [V] x d A a B d"= a"= b"= l" O [L] l y a) x d a b l a' b' l' d' a' b' z l' d"= a"= b"= l" O y1 b [H] y b) Fig.3.12 Reprezentarea dreptei fronto-orizontale. având proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse peste acesta. De asemenea. orizontală şi verticală (fig. din figura 3.

3. b segmentul de dreaptă RS (de pe dreapta D1) este paralel cu planul bisector [B2-4] şi are rs ⎟⎟ r’s’. În figura 3. a segmentul de dreaptă MN (de pe dreapta D) este paralel cu planul bisector [B1-3] şi are unghiul 1 egal cu unghiul 2.16.16 Drepte paralele cu planele bisectoare .3.14 Dreaptă care intersectează axa Ox b y b) b' d' 29 z d" b" O = a" [L] b y1 urmele orizontală şi verticală situate pe axa Ox şi identice. fiind de fapt un caz particular al dreptelor care intersectează axele de proiecţie.16. aparţinând fiecare unui alt semiplan bisector IJ [B4] z z z g z b' e = e' d' δ d1 = d'1 a' f x O c = c' x = = O d a) x b y CE [B2] b) O y x = = O δ' a AB [B1] f' FG [B3] g' y i = i' δ1 = δ'1 j = j' d) y c) Fig.DREAPTA z [V] d' x A = a = a' [H] d b' D B d" b" x a = a' O = a" d y a) Fig. În figura 3. O dreaptă paralelă cu planul bisector [B2-4] are proiecţiile orizontală şi verticală paralele între ele şi distincte.15 Drepte conţinute în planele bisectoare c) Drepte paralele cu planele bisectoare O dreaptă paralelă cu planul bisector [B1-3] are proiecţiile orizontală şi verticală simetrice faţă de axa Ox şi acestea nu se intersectează în acelaşi punct cu linia de pământ (au urmele orizontală şi verticală distincte). d' 1 = n' z d1 r r' d1' s s' z m' x = m 2 O n y x d a) O RS [B2-4] b) y MN [B1-3] Fig. În figura 3.15 sunt reprezentate în epură patru segmente de dreaptă.3.

21. . Este obligatoriu să comun faţă de planul orizontal [H] se construiască şi cea de a treia proiecţie şi dacă şi aceste proiecţii vor fi paralele. nu se poate spune că dreptele sunt paralele Fig.17 Reprezentarea dreptelor paralele: din figura 3. nu sunt nici concurente şi nici paralele. m' m' N Dacă planul determia' M nat de cele două drepte a' b' b' A O paralele este proiectant faţă O de unul din planele de x x B a proiecţie.18. În figura 3. iar pe celelalte a) b) plane de proiecţie sunt paralele şi distincte.17. n" m" n' B m' n' M Observaţie: Dacă O N O n" xm y1 două drepte paralele cu unul x m a a [L] dintre planele de proiecţie n n b b sunt date în epură numai [H] prin proiecţiile pe celelalte y y două plane (unde apar a) b) paralele). numite drepte disjuncte. în epură avem : z n' n' [V] ab ⎜⎜mn şi a’b’ ⎜⎜m’n’.3.17 se observă că dacă AB ⎜⎜MN. a). [V] [R] aşa cum se poate observa b' a' din reprezentarea în spaţiu a" a' b' a" b" m' A m" b" din figura 3. În epura Fig. 3. Dreptele necoplanare. z deoarece ele determină z planul proiectant [R] ⊥ [H]. b proiecţiile a) în spaţiu: AB ⎜⎜MN .3.1 Drepte paralele Două drepte paralele în spaţiu au în epură proiecţiile de acelaşi nume paralele între ele.4 Poziţiile relative a două drepte Două drepte în spaţiu pot fi coplanare şi necoplanare.30 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3. în z spaţiu. atunci dreptele sunt paralele în spaţiu.18 Reprezentarea dreptelor paralele. Două drepte coplanare în spaţiu pot fi paralele sau concurente. ab ≡ mn. b) în epură: ab ⎜⎜mn.4. a’b’ ⎜⎜m’n’ orizontale ale segmentelor paralele AB şi MN sunt confundate. a. atunci în epură a n n m b [H] proiecţiile dreptelor pe m b planul respectiv sunt y y confundate.3. având în vedere faptul că planele proiectante care le conţin sunt paralele între ele şi intersectează planele de proiecţie după drepte paralele (fig. cu plan proiectant între ele.

x a x a m m n Două drepte se pot i n i b [H] intersecta în spaţiu sub un b unghi oarecare sau sub un y y unghi drept. Pentru unghiul drept este suficient ca numai una dintre laturile lui să fie paralelă cu planul de proiecţie pentru ca acesta să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan – teorema unghiului drept. a. două drepte sunt concurente când au un punct comun. un unghi drept care are una din laturi frontala IJ sau dreapta de profil FG. Fig.DREAPTA 3.19. în sistemul de proiecţie dublu ortogonal. În figura 3. b) în epură: ab ∩ mn = i. se proiectează în adevărată mărime în proiecţia pe planul vertical. proiecţiile a' m' B m' a' punctului de intersecţie i şi I A M i’ sunt pe aceeaşi linie de O O ordine. respectiv RS.20 Proiecţia în adevărată mărime a unghiului drept . iar cealaltă latură o dreaptă oarecare MN. frontală sau dreaptă de profil. Unghiul se proiectează în adevărată mărime în proiecţia orizontală. unghiul drept se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie. condiţia ca două drepte să fie concurente este ca proiecţiile lor de acelaşi nume să se intersecteze.3. Dacă un unghi a) b) oarecare are laturile paralele cu un plan de proiecţie. b). adevărată mărime pe planul a’b’ ∩ m’n’ = i’ respectiv. În figura 3.3.19. atunci când una din laturile unghiului este orizontală.4. ab ∩ mn = i şi N i' i' a’b’ ∩ m’n’ = i’. Rezultă că. Analog. z z AB ∩ MN = I. iar punctele de intersecţie ale proiecţiilor (orizontale şi verticale) să fie pe aceeaşi linie de ordine. b' c' e' a' x a c AB CE a) O e b y x z m' m j i MN IJ b) n y j' z n' i' O x r' r O f g s c) y RS FG f ' s' g' z r" f" s' g" Fig.20 a este reprezentat în epură unghiul drept ale cărui laturi sunt orizontala CE şi dreapta oarecare AB.3.3. În epură. iar în epură n' n' [V] b' b' (fig. atunci unghiul proiectat este drept numai dacă cel puţin una dintre laturile lui este paralelă cu acel plan de proiecţie. punctul de intersecţie al lor. b şi c). Pe baza celor de mai sus se poate formula şi reciproca teoremei unghiului drept: dacă proiecţia unui unghi este de 900.2 Drepte concurente 31 În spaţiu.19 Reprezentarea dreptelor concurente: unghiul se proiectează în a) în spaţiu: AB ∩ MN = I . respectiv lateral (fig.20.

AB ∈ [Q] şi MN ∈ [R]. De asemenea.3.21. a’b’ ∩ m’n’ = i’1.3.32 3.3. în proiecţia orizontală îi corespund două proiecţii.3. în fiecare dintre cazuri. unele porţiuni de drepte sunt invizibile. pe fiecare proiecţie orizontală a dreptei în parte. adică cel care are cota. b) chiar dacă proiecţiile verticale se intersectează. depărtarea respectiv abscisa mai mare. i1 ∈ ab şi i2 ∈ mn. după cum se observă şi în figura 3.21. proiecţiile suprapuse. Vizibilitatea se stabileşte uşor prin punctele dublu aparente ale dreptelor disjuncte. Din reprezentarea lor în epură (fig.21 Reprezentarea dreptelor disjuncte: a) în spaţiu: AB ∈ [Q]. orizontal vertical sau lateral. În figura 3. fiind acoperite de suprafeţe considerate opace. I1 şi I2. MN ∈ [R] . corpuri geometrice sau intersecţii de corpuri geometrice.21. Rezultă că dreptele sunt neconcurente. ele nu sunt paralele. pentru că nu este verificată condiţia de paralelism în proiecţia verticală. în figura 3. b' a' x a=b a) O y z a' = b' x a b z b' a' z O O b) y x b c) a y a"= b" Fig. Pentru a stabili acest lucru în epură (fig.21. Acestea sunt necoplanare. a.4. este vizibil punctul care se află la distanţă mai mare de acel plan. b) în epură: AB ∩ MN = φ Vizibilitatea în epură În rezolvarea problemelor de intersecţii a dreptelor cu plăci. Observaţie : Dintre două puncte care au pe unul din planele de proiecţie.3 Drepte disjuncte GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Oricare două drepte care nu sunt paralele sau concurente în spaţiu intră în categoria dreptelor disjuncte. Astfel. b) se consideră punctul unde proiecţiile verticale ale dreptelor se intersectează şi unde există două puncte suprapuse. deoarece ducând linia de ordine. Este vizibil punctul care are depărtarea mai mare şi anume punctul I2. [Q] i1'= i2' N B I1 [R] a' m' [V] A I2 O i1 x a M n b [H] i2 m y a) n' b' z n' a' m' x a n i1 i2 b) b m y O i1'= i2' b' z Fig.22 Vizibilitatea în epură . chiar dacă au proiecţiile orizontale paralele. a se observă că dreapta MN este situată în faţa dreptei AB.22 dintre punctele A şi B este vizibil punctul B. acesta este doar un punct de concurenţă aparent.

dreapta intersectează semiplanele bisectoare [B1] şi [B2] : . unde se determină proiecţia orizontală h.se trasează axele de coordonate Ox. d ∩ d’ = j ≡ j’.h’. având cota şi depărtarea egale. aceasta intersectează proiecţia orizontală d în i. d” ∩ Oy1 = h”. a” ∪ b” = d” . e’ ∈ d’.se reprezintă epura punctelor v" e' y A(a.d”). . d’ ∩ Oz = l’. punctul I. e ∈ d. Fie punctele A(25. a dreptei : d ∩ Oy = l. . v' .5). cu proiecţia orizontală. în fiecare regiune. se duce linia de ordine din h’ până pe proiecţia orizontală d. d’ şi d” Fig.j’) cu bisectorul [B2] se determină la intersecţia proiecţiilor orizontală şi verticală.proiecţiile orizontală şi verticală ale urmei laterale se determină la intersecţia axei Oy.23 Rezolvarea problemei 1 ale dreptei D : a ∪ b = d. definită de punctele A şi B. rezultă : în stânga urmei orizontale dreapta stăbate diedrul DI.23) : i .urma orizontală şi urma verticală împart dreapta în trei regiuni.a’a”) şi B(b. .5 Probleme rezolvate 33 1.DREAPTA 3.v”) – punct de depărtare nulă – se intersectează proiecţia orizontală d cu axa Ox.pentru determinarea urmei orizontale H(h. proiecţia laterală a urmei laterale l” se află trasând o paralelă la axa Ox prin l’.i’) cu bisectorul [B1] se determină trasând prin punctul h’ simetrica proiecţiei verticale d’.se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale punctelor şi se obţin proiecţiile d.h”) – punct de cotă nulă – se intersectează proiecţia verticală d’ cu axa Ox. la intersecţia cu proiecţia verticală d’ se determină i’. deci C ∈ DIV (TVIII) şi implicit şi dreapta străbate diedrul DIV. pentru că punctul A ∈ DI.b’. respectiv verticală. aparţine diedrului DIII. .punctul de intersecţie I(i. .v’. a’ ∪ b’ = d’. în dreapta urmei verticale dreapta stăbate diedrul DIII. între urma orizontală şi cea verticală s-a considerat punctul C(c. se duce linia de ordine din v până pe proiecţia verticală d’. E ∈ DIII (TVII) . la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy se determină proiecţia laterală v”. studiind semnele coordonatelor punctelor de pe dreaptă.punctul de intersecţie J(j. ducând linia de ordine prin i. v h" _ Rezolvare : Pentru rezolvarea problemei se y1 x l" l' c = h l procedează astfel (fig. la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy1 se determină proiecţia laterală h”. faţă de linia de pământ Ox.3. diedrele pe care le b' străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu b" = e _ h' O planele bisectoare. . c ∈ d.c’). rezultând proiecţia orizontală a urmei verticale v. d b a j = j' c' Oy şi Oz. respectiv Oz. . Să se reprezinte în epură dreapta d' a' D(d. d ∩ Ox = v.3. c’ ∈ d’.b”).d’.10. rezultând proiecţia verticală a urmei orizontale h’. care are cota negativă şi depărtarea pozitivă. d’ ∩ Ox = h’. d” ∩ Oy = v”. până la intersecţia cu proiecţia laterală d” .pentru determinarea urmei verticale V(v. DI DII DIII .17) şi z d" B(10. unde se determină proiecţia verticală v’. Să se a" i' determine urmele dreptei. fiecare regiune fiind determinată de diedrul pe care îl străbate. punct care are cota şi depărtarea egale în modul. pentru că punctul care s-a luat pe dreaptă.14.

Pentru a d aflarea lor se fixează pe Ox abscisa punctului y M. obţinându-se proiecţiile x y1 d.m’.5). d’ şi d” ale dreptei (fig. Se dă punctul A(18. deci are urmă orizontală şi x y1 a verticală. Proiecţia m” se găseşte pe paralela dusă prin m’ la Ox şi totodată pe proiecţia d”.m”) şi m N(n.3. şi anume : ∠(D. determinând proiecţiile m şi m’ ale punctului.a’. prin proiecţia laterală a” o a=c=δ b y paralelă la axa Oy.n”) trebuie să fie situate fiecare pe n proiecţia de acelaşi nume a dreptei.13. 4.d”). definită de punctele A(15.n’. [V]) = ∠(d”.3.m”) este astfel determinat. d” şi prin proiecţia verticală a’ o dreaptă înclinată la 300. iar apoi din n’ se coboară o linie de ordine până pe d. a cărui depărtare este 30mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm. d” ∩ Oz = v”.d’. d. până la intersecţia cu d’ şi d”.3.a”). astfel încât AC să d" a' 300 a" fie verticală.3.26).25 Rezolvarea problemei 3 şi apoi celelalte proiecţii corespunzătoare (fig. cota punctului N. Să se determine urmele dreptei z D(d. o . Pentru punctul N se găsesc mai întâi proiecţiile verticală şi laterală. unde se determină şi proiecţia n. Oz) = β şi ∠(D. Fig.m’. 3.d”). Din epura dreptei D se găsesc unghiurile pe care aceasta le face cu planele de proiecţie.d”). Să se determine pe dreaptă un b' m" m' punct M. Omx = 30 şi pe Oz. Oy1) = α. n’ şi n”.d’.3. După b trasarea epurei dreptei D(d. Urmele dreptei nu se pot determina conform celor arătate la o dreaptă oarecare. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. d” ∩ Oy1 = h” Fig. Să se z stabilească coordonatele unui punct B.b”) şi se unesc proiecţiile de acelaşi d" mx O nume ale punctelor. [H]) = ∠(d”. d y obţinându-se proiecţiile laterale ale urmelor verticală şi orizontală.b’. b Proiecţiile punctelor M(m.30).34 z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2. Punctul M(m. Onz = 20.24). trasând paralela la Ox prin nz.20.14) şi d' d" B(22.d”). Prin punctul mx se trasează linia de ordine până la intersecţia cu proiecţiile d şi d’.10) b" şi B(30.3. nz n' n" Rezolvare : Pentru determinarea epurei a' dreptei se reprezintă punctele A(a. faţă de axa Ox (fig. se prelungeşte h proiecţia d” până la intersecţia cu axele Oz şi Oy1. definită de punctele A(22. se trasează prin proiecţia orizontală a o d paralelă la axa Ox. x y1 Rezolvare : Se reprezintă în epură punctul bx O A(a.26 Rezolvarea problemei 4 Acestea sunt proiecţiile dreptei D(d.a’a”).10. astfel încât d" = δ" δ' cz segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul c' c" b' vertical de proiecţie şi să facă un unghi de 300 cu d' b" planul orizontal şi a unui punct C. a" d' B(b.5.4). Ce informaţii oferă epura despre dreapta v" v' a" din spaţiu ? a' Rezolvare : Din analiza coordonatelor punctelor β b" b' care determină dreapta se observă vă aceasta este o α O h" v = h' dreaptă de profil.25).d’.d’.

este m' b' definită de punctul N şi de punctul A. astfel : m = δ.29 Rezolvarea problemei 7 nefiind situate pe aceeaşi linie de ordine. z 7. O C(18.14) să se traseze proiecţiile unei drepte orizontale D(d. a ∪ n = d2. d1’ || d’ d' şi se trasează prin proiecţiile punctului N. d1 8.m’.7. a’∈ δ’ şi δ” ⊥ m' m" Oy1. d2' j 1'= j 3' d3' Rezolvare : Unghiul drept se proiectează în adevărată i3 ' mărime în proiecţia pe planul vertical. Se consideră o orizontală care să facă 45 cu d1' d3' planul vertical. Rezultă că pentru a stabili coordonatele unui punct B este suficient să se ia abscisa punctului.δ’. m”∈ δ”. Fig. D3 din figura 3.10. rezultă B(9.DREAPTA 35 frontală care conţine segmentul AB.d”) şi ale unei m=δ drepte verticale ∆(δ. o dreaptă D perpendiculară pe AB. a i d Dreapta disjunctă D3.30 şi să se întrerupă proiecţiile celor invizibile în punctele de concurenţă aparentă.29). M(20. Să se precizeze poziţia relativă a dreptelor D1. pentru ca apoi să se determine proiecţiile b.δ”) se trasează prin punctul d2' O M(m. m’∈ δ’ şi δ” ⊥ d x a b f d3 Oy1. Fig.9). concurentă cu dreapta D. Se dă frontala AB.27).13.δ’.d”) definită de punctele d1 A(21. trasate prin n. deci proiecţia orizontală d se trasează d' prin m.a’.3.3. prin y proiecţia verticală m’ se trasează o paralelă la axa Ox. i' Dreapta D2. a”∈ δ”.13. Problema are o infinitate de soluţii.16).2) şi d1' j 2' punctul exterior ei. astfel încât acestea să aparţină proiecţiilor dreptei D. care se prelungeşte şi prin proiecţia laterală.i’).d’. Prin punctul N(18.δ”). înclinată la 450 faţă de axa Ox (fig.7.27 Rezolvarea problemei 5 reprezentând d”. O x a’ ∪ n’ = d2’.3. Prin punctul M(18. n∈ d.3. Punctul C ∈ ∆ are abscisa şi depărtarea punctului A. o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3. Fig. proiecţii care nu aparţin aceluiaşi punct al dreptei D.4).4.a”) se trasează verticala δ" δ' d" d' ∆(δ.δ”). care după cum se y observă în figura 3.3. aceasta Fig. astfel încât a = δ. d2 n 6. δ’ ⊥ Ox.30 Rezolvarea problemei 8 .8. Unind m cu i se obţine d3 i2 proiecţia d a dreptei D (fig. Fie dreapta D(d.15). y i3 j 1 D2. 0 y1 x 45 5.m”).4. respectiv n’. este dată de proiecţiile d3 şi d3’.28 Rezolvarea problemei 6 Rezolvare : Proiecţiile dreptei D1 sunt paralele cu z a' proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei D.28.3. z Prin punctul A(a. iar pentru cotă se consideră Ocz = 15. d Rezolvare : Se reprezintă epura punctului M. Prin m’ se O trasează o perpendiculară d’ pe a’b’ şi se determină x i1 j 2 = j 3 d2 punctul de intersecţie I(i.20) să se y ducă o paralelă D1 la D.5). e' b' a' Verticala ∆(δ. δ’ ⊥ Ox.10.δ’.8) şi B(8. A(12.d’. Să se traseze în epură i1'= i2' prin M. n’∈ d’. Astfel se asigură condiţia ca punctul de m b concurenţă să aparţină ambelor drepte. sunt concurente în f şi e’. de exemplu : Obx = 9mm. d1 || d. B(4. d. z deoarece printr-un punct se pot trasa o infinitate de n' 0 orizontale. b’ şi b”.

20.46) 3.-10). ştiind că baza AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie: A(50.25) şi B(40. definită de punctele A(50. Prin punctul M(10. J2 şi J3 se constată că dreptele sunt disjuncte. Să se determine urmele dreptei D(d. Să se determine urmele dreptei D(d. 20). definită de punctele A(-10. astfel încât segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul orizontal de proiecţie şi să facă un unghi de 450 cu planul [V] şi a unui punct C.10.d’.δ’. Să se ducă în epură prin punctul M(10. ştiind că face cu planul vertical un unghi de 450. Să se construiască epura unui triunghi isoscel ABC.40.15) 2.d”) şi a unei drepte verticale ∆(δ. de cotă -20mm şi a punctului B. dată de M şi N. .-20.20.40. a cărui depărtare este -10mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm.10) c) M(70.10. a) A(40.10) şi B(10.-20.d’. o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3.10. Să se stabilească coordonatele unui punct B.-20.δ”).d’.0.6 Probleme propuse 1.50).40) să se ducă o frontală care face 600 cu planul orizontal.40) b) M(50.d”).35.50.d”).5). 15. Ce particularităţi are dreapta din spaţiu ? 6.d’. deci se reprezintă întrerupte proiecţiile d1’ şi d3’.30. care face 300 cu planul vertical şi a unei drepte fronto-orizontale ∆(δ. diedrele pe care le străbate şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare.).-20. definită de punctele A şi B.20) şi N(30. ştiind că aparţin dreptei D(d. 14.-30) şi B(30. Fie punctele A şi B.10. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. În proiecţia orizontală sunt vizibile punctul J2 faţă de J3.30. 13.30.10.30.10) b) A(90. 5. de depărtare 10mm.17.10.15) şi B(10.15. Să se determine urmele dreptei.20. Să se traseze prin A o dreaptă orizontală.d’. 40.15. Să se determine pe dreaptă un punct M.60) c) A(30.40) să se ducă o paralelă D1 la D. 4. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. Fie dreapta D(d.d’.25.15). 8.d’.50) e) M(-40.d”). aflată la 50mm de planul orizontal.10. În proiecţia verticală sunt vizibile punctele I2 faţă de I1 şi J1 faţă de J3. diedrele pe care le străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare.60). B(20. Prin punctul N(25. 9. Fie punctul A(20.-30) d) A(10.36 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Studiind punctele de concurenţă aparentă I1.15) şi N(25.10.15) să se traseze proiecţiile unei drepte frontale D(d. 12.δ’.d’.30.d”). deci se reprezintă întreruptă proiecţia d3. 3. ştiind că aceasta întâlneşte semiplanul bisector [B1] la o distanţă de 60mm de planul lateral.d”) : A(6.15) şi B(60.d”). Să se determine proiecţiile punctului A. Ce informaţii oferă epura despre dreapta din spaţiu ? 7.10.10) şi B(10. a) M(26. I2. definită de punctele E(30.40) să se traseze o perpendiculară pe o orizontală D.-10) e) A(15.d”) definită de punctele A(10. Prin punctul C(30.d”).13) şi N(74.10) şi B(30. Să se găsească urmele dreptei.30) să se traseze proiecţiile unei drepte de profil D(d.30. aşa încât AC să definească o dreaptă de capăt. Prin punctul A(20. 11. J1.10.40) şi N(20.20.7.δ”). Prin punctul N(45.30.d’.20).50) şi N(10.30) o verticală şi o fronto-orizontală. 10.30.-20.20.20.15) şi B(15.15) d) M(65.30) şi B(10.10) şi F(-30. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. Se dă punctul A(30.50).

4.c’) – planul a) [P] – fig. b) A(a.a’).1. B(b.PLANUL 37 4.prin trei puncte necoliniare.3. este o orizontală de cotă zero.a’b’) şi MN(mn.4.a’b’) şi MN(mn. z . .i’) – O Q" xm planul [T] – fig.dreaptă şi un punct exterior: a) în spaţiu .m’n’) – [V] Q' b' b' planul [R] – fig. A O R" Acestea sunt : urma orizontală – P. a). P’. în Geometria descrip.4. O n x m n m urma verticală – P’ şi urma x b laterală – P” (fig.3 Reprezentarea planului determinat prin două drepte paralele: a) în spaţiu . urma verticală.4. de o dreaptă şi un [V] b' punct exterior ei.b’) şi C(c. este o frontală de Fig. x m b Reprezentarea planelor prin a Q b [Q] a [H] modurile prezentate mai sus nu y y este destul de sugestivă.4. [V] R' b' b' a' a' Urmele planului reprezintă n' n' m' dreptele de intersecţie dintre planul N m' B [L] M oarecare [P] şi planele de proiecţie.1 Reprezentarea planului.5.prin două drepte paralele z AB(ab. în x m [P] b figurile următoare planele sunt a P b a [H] definite după cum urmează: y y . Şi în m' m' M A [L] epură un plan se reprezintă prin O proiecţiile elementelor geometrice P" O xm care îl determină.2. Astfel. b) în epură [Q] – fig.a’b’) şi un Fig. PLANUL 4. P”.4.1 Reprezentarea planului determinat prin trei punct exterior ei C(c. P.4. Pentru a înlătura această Fig. b) în epură depărtare zero şi urma laterală. Relaţia punct – dreaptă – plan Un plan oarecare [P] este z determinat în spaţiu de trei puncte z necoliniare.prin două drepte concurente m' m' MA [L] AB(ab.2 Reprezentarea planului determinat de o problemă. b) în epură tivă. a' a' B . de două drepte P' a' b' a' B paralele sau concurente. în mod frecvent un plan oarecare [P] este reprezentat prin z z urmele sale. a R b [R] a [H] Urmele sunt drepte y y conţinute în planele de proiecţie şi b) a) anume urma orizontală.4.c’) – planul puncte necoliniare: a) în spaţiu .print-o dreaptă AB(ab. .m’n’) cu O punctul de concurenţă în I(i.4. adică nu a) b) arată cu suficientă claritate poziţia planului faţă de planele de proiecţie.

urma laterală folosindu-se atunci când prin proiecţia pe planul lateral se obţine o simplificare a rezolvării. intersectează planele de proiecţie după urmele sale H(h.h”) şi V(v. L=l" [V] d' Px V=v' z Pz m" [L] d" P" Py y Px P' d m' d' h' h l" v' l z l' Pz v" m" P" d" Py y1 O h" 1 x P' m' M [P] D O m Pd H=h [H] a) x v m P Py b) y Fig. Trebuie făcută precizarea că planul din figura 4. D ∈ [P] ⇒ M ∈ [P] .4. P”.5 este reprezentat prin urmele din prelungite dincolo de punctele de n' b' O i b n y b) Fig.38 z [V] T ' n' a' a' i' N [L] b' A B T " m' m' M I O x b x m m n [T] a i a T [H] y a) i' z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o dreaptă de profil de abscisă zero. sunt infinite şi pot fi intersecţie cu axele.4 Reprezentarea planului determinat prin drepte concurente: a) în spaţiu .4. a).v”) şi considerând această dreaptă inclusă într-un plan [P]. iar apoi acest punct se uneşte cu punctul Pz : Py1 ∪ Pz = P”.6 Relaţia punct – dreaptă – plan. în Py1. D. M ∈ D. Ştiind că o dreaptă. până la suprapunerea lor.6.5. puncte care reprezintă intersecţia dintre planul [P] şi aceste axe. Astfel.4. în epură putem considera ca două puncte ale dreptei conţinute în plan chiar urmele orizontală şi verticală ale dreptei (fig. înseamnă că urmele dreptei vor fi situate pe urmele planului.v’. b) în epură Px x P Py O y Pz z P" Py y1 1 diedrul I şi că acestea fiind drepte. Epura planului [P] (fig. Py.h’. în sens trigonometric până se situează pe axa Oy1. şi Pz situate pe axe. dacă are cel puţin două puncte conţinute în acel plan. se roteşte punctul Py în jurul originii O. Cele trei urme sunt concurente două câte două în punctele Px. Cunoscând urma orizontală şi verticală a unui plan. b) în epură z [V] P' Px x [H] P a) [P] Pz P' [L] O P" Py y b) Fig. O dreaptă este situată într-un plan dacă toate punctele dreptei aparţin planului. urmele orizontală şi verticală sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor.5 Reprezentarea urmelor planului: a) în spaţiu . În general. pentru obţinerea urmei laterale. b) se obţine prin rotirea planelor [H] şi [L] peste planul [V]. sau mai simplu.4.4.

fie aceasta proiecţia verticală.m”) aparţine planului [P]. CE]. P’. deoarece are proiecţia orizontală a urmei orizontale. se reduc la două cazuri de determinare a urmelor unui plan. g b b c m .d’) ∈ [AB. rezultând proiecţiile orizontale n (f) şi m a) b) (g) ale punctelor de intersecţie.6): .4. m’ ∈ d’. se întâlneşte frecvent cerinţa de a se lua o dreaptă într-un plan dat fie prin urme. şi anume: plan determinat de două drepte paralele şi plan determinat de două drepte concurente. d’ ∩ x x c e c’e’ = m’ . plecând de la condiţia de apartenenţă a dreptelor la plan. AB || CE . fie prin elementele geometrice de definire a acestuia. şi anume urmele unui plan trec prin urmele de . m” ∈ d”. CB].se alege o proiecţie a dreptei. se determină punctele de intersecţie dintre dreapta căutată şi dreptele de definire a planului. este ca punctul să fie situat pe o dreaptă din plan. b). . a planului. când planul este dat prin trei puncte distincte sau o dreaptă şi un punct exterior ei. P. şi anume : m ∈ d. P”. fie proiecţia verticală d’ (δ’) şi se a' g' determină proiecţiile verticale ale m' e' c' punctelor de intersecţie cu dreptele prin c' O O care este dat planul: d’ ∩ a’b’ = n’. îndeplinind condiţia de apartenenţă a punctului la dreaptă. Dacă planul este dat prin urme se procedează astfel (fig.se determină urmele dreptei h’ = d’ ∩ Ox şi v’ = d’ ∩ P’. respectând condiţia de apartenenţă a dreptei la plan.7. (δ = f ∪ g). deoarece este situat pe dreapta D(d. δ’ ∩ c’b’ = g’). d = m ∪ n. Pentru determinarea urmelor unui plan se aplică raţionamentul invers.se determină proiecţia orizontală Fig.2 Determinarea urmelor unui plan Dacă se cunosc elementele care determină un plan se pot afla urmele planului. În figura 4. b dreapta D(d. l”. a planului şi proiecţia laterală a urmei laterale. pe urma orizontală. (δ’ ∩ a’b’ = f’. a) D(d. d’. h. Observaţie : În epură. din aceste elemente se pot defini două drepte paralele sau două drepte concurente. b) Δ(δ.PLANUL 39 Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca o dreaptă să aparţină unui plan este ca urmele dreptei să fie situate pe urmele de acelaşi nume ale planului. proiecţia verticală a urmei verticale. Dacă planul este dat prin două drepte paralele (fig.se duc linii de ordine din n’ (f’) n d f a δ y a y până pe ab şi din m’ (g’) până pe ce (cb). . condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unui plan. În probleme.4. a planului. AB ∩ CB = B 4.d”) din plan. .6 punctul M(m. Pentru a se putea lua un punct într-un plan.7 Dreaptă conţinută în plan : a dreptei.se determină proiecţia orizontală a dreptei d = h ∪ v. Într-adevăr. Toate cele patru cazuri de determinare a planului prezentate anterior. v’. .6.se trasează una dintre proiecţiile b' n' b' δ' dreptei.4. astfel: z z d' a' f' . pe urma verticală.d’. În figura 4. pe urma laterală.se duc linii de ordine din h’ până pe P şi se determină h şi din v’ până pe Ox şi se determină v .d’.d”) aparţine planului [P].m’.4. trebuie să se asigure faptul că punctul se găseşte pe o dreaptă din plan. a) sau concurente (fig.7.δ’) ∈ [AB.

Px ∈ Ox (fig.d’) şi D1(d1. P. urma orizontală. Dacă reprezentarea este corectă. urmele P şi P’ sunt concurente în Px pe axa Ox.4. b) în epură [H].10. se obţin în mod similar. concurente în punctul M(m. B.4. rezultă că orizontala D are în epură proiecţia orizontală paralelă cu urma P a planului. Fie planul [P] definit de două drepte paralele D1(d1. dreptele de profil şi liniile de cea mai mare pantă ale planului. Construcţia din figura 4.4. a).8 poate fi folosită şi dacă planul [P] ar fi dat prin trei puncte necoliniare A. a) b) Deoarece. 4. z Pz P' P" V=v' d' v"=l' d" L=l" Px v [P] D O d x [L] l P y [H] P [V] P' Pz z 4.d2’) (fig. Toate P l orizontalele unui plan sunt Py paralele între ele. D(d.v1’) şi V2(v2. după determinarea urmelor orizontale şi verticale ale celor două drepte : P = h ∪ h1.v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor orizontale şi proiecţiile verticale ale urmelor verticale : h1 ∪ h2 = P. v' conţinută într-un plan oarecare Px v [P] şi paralelă cu planul [H] de x proiecţie (fig.9). v1’ ∪ v2’ = P’. b).8).4.10 Reprezentarea orizontalei planului: orizontală cuprinsă în planul a) în spaţiu .4.3. Astfel.4.3 Drepte particulare ale planului Într-un plan oarecare pe lângă dreptele care ocupă o poziţie oarecare. Aceste drepte sunt : orizontalele.1 Orizontala planului Orizontala planului [P] este o dreaptă.m’). P’ = v’ ∪ v1’ şi P ∩ P’ = Px. Pentru determinarea urmelor planului se găsesc urmele orizontale H1(h1.10. d || P (fig.8 Urmele planului determinat de două drepte paralele Fig. h2’) şi urmele verticale V1(v1.9 Urmele planului determinat de două drepte concurente Urmele unui plan [P] care conţine dreptele D(d.d1’).4. există şi drepte care au o poziţia particulară faţă de planele de proiecţie.d’’).d1’) şi D2(d2. deci au y y proiecţiile paralele în epură.d’. frontalele. se determină urmele a două drepte care aparţin planului şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume obţinând urmele planului. C sau printr-o dreaptă AB şi un punct exterior ei C. h1’) şi H2(h2. v'1 v'2 P' b' Px a' Px h'2 h2 z Pz v'1 x v1 d2 m' m P h1 y Py z v'2 P z d'2 h'1 O v2 P' d'1 d1 x c' d'2 d'1 v1 O h'2 h'1 v2 b a d1 h2 c d2 h1 P Py y Fig.40 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ acelaşi nume ale dreptelor care îl determină. a planului este şi ea o Fig. d' d" P" l" v"=l' Py y1 d O 1 .

11).a’b’c’)] este determinată în ambele proiecţii. C spre exemplu.4. Pentru aceasta prin proiecţia verticală a’ se duce proiecţia verticală g’ a orizontalei. Se determină punctul i.h’) situată pe urma orizontală a planului [P]. 4.f’) a planului [ABC(abc. b) în epură Fig. De exemplu.4. se duce proiecţia orizontală f a frontalei. Se uneşte c’ cu i’ şi se determină proiecţia verticală a frontalei.b’) şi C(c.4. b). g = a ∪ m.12. Frontala planului are urma orizontală H(h. frontala F(f.12.3. paralelă cu Ox.4. planul triunghiului ABC. m’.4. se cere să se ducă prin punctul A(a. B(b.13). . Se determină punctul de intersecţie dintre aceasta şi proiecţia verticală b’c’. Toate frontalele unui plan sunt paralele între ele.c’). Proiecţia orizontală d a frontalei trece prin h şi este paralelă cu Ox (fig.11 Orizontala planului determinat de ∆ABC Frontala planului este o dreaptă D(d. Astfel. al doilea punct al frontalei (fig. Prin i se duce linia de ordine care determină proiecţia i’ a punctului.4.a’). printr-unul din puncte. Se unesc proiecţiile orizontale a şi m şi se determină proiecţia orizontală g a orizontalei. z [V] Pz l' P" [P] L=l" P' d' D d" h' O [L] d l=h" P H=h y [H] P a) Px x P' Pz l' z b' z f ' i' a' a if b y Px x y l" P" d" d' h' O h" Py d y1 h l P Py y 1 c' x c O b) Fig.PLANUL Se poate duce orizontala unui plan şi când acesta nu este dat prin urme.12 Reprezentarea frontalei planului: a) în spaţiu . de intersecţie cu latura ab. deci au proiecţiile paralele în epură. proiecţia corespunzătoare. pe proiecţia verticală a’b’. pe proiecţia orizontală bc a laturii BC. a).13 Frontala planului determinat de ∆ABC Pentru a construi o frontală într-un plan determinat prin trei puncte necoliniare A(a. f’ = a’ ∪ m’. şi ducând linie de ordine.a’) o orizontală a planului triunghiului [ABC] (fig.4. Urma verticală d’ a frontalei planului [P] este paralelă cu urma verticală P’ a planului (care este şi ea o frontală cuprinsă în planul [V] de proiecţie) şi trece prin h’ de pe axa Ox.d’) paralelă cu planul vertical de proiecţie şi conţinută în planul [P] (fig.2 Frontala planului 41 b' z g' m' c' x c g m a' a b O y Fig. m.

g’) a planului [P]. pe urma a) b) orizontală P. Deci. b).15).c. faţă de planul [H] este o dreaptă conţinută în planul [P] şi perpendiculară pe toate orizontalele planului.p. prescurtat.c.p. dreapta D(d.4. faţă de planul [H] măsoară între ea şi proiecţia ei pe planul orizontal unghiul diedru dintre planul oarecare [P] şi planul [H]. În figura 4.m. într-un plan pot exista trei drepte de cea mai mare pantă : faţă de planul orizontal de proiecţie. cu proiecţiile h y situată pe P şi v’ situată pe P’.p. deci implicit şi pe urma orizontală P a planului (fig.14 Reprezentarea dreptei de profil a planului: dreptei de profil.m.m.15 Reprezentarea l. a cărui z muchie este urma orizontală P a z d' Pz planului [P]. Acestea se vor nota în continuare. V=v' v" P" d" P' d' deoarece toate dreptele de profil [P] P' d' Py ale unui plan sunt paralele între Px h'=v D d" O Px h'=v O h" y1 ele (fig.m.p. are proiecţia orizontală d perpendiculară pe proiecţia orizontală a oricărei orizontale G(g.m.3. Acestea sunt α v0' v0' P d g h α l. 4. câte D Px v1 h' v O Px h' d' α v una în fiecare din cele două O [L] x g x plane [P] şi [H]. Aceste plane formează între ele unghiul diedru α.m.c. Proprietăţi ale l. a).3.h’. P”. . Dreapta de [L] x d x d h" P profil are numai urmă orizontală h H=h P Py H(h. faţă de planul vertical de proiecţie şi faţă de planul lateral de proiecţie.d’’) paralelă cu planul lateral de proiecţie şi situată în planul [P] (fig.42 4.4.p.15.v’. y y concurente în h. faţă de planul [H] : 1) l.14. faţă de planul [H].c.m.m. Mărimea acestui [V] v' v' unghi se măsoară cu unghiul g' v1' g' v1' plan format între două drepte G P" P' P' perpendiculare pe urma P. faţă de planul [H].m. l. dreapta de z z profil a planului [P] are Pz Pz [V] proiecţia laterală d” paralelă cu v' v" P" urma laterală a planului. a) L.v”).m. D h d P [H] Py şi proiecţia ei pe planul [H]. În epură.c.p.p. a) b) Prin aceste urme trec proiecţiile orizontală d şi verticală d’ ale Fig. b) în epură din triunghiul dreptunghic hvv’.4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan oarecare sunt dreptele conţinute în acel plan şi care formează unghiurile cele mai mari cu planele de proiecţie. faţă de planul [H] : observă că unghiul α face parte a) în spaţiu . 1 4. perpendiculare a) în spaţiu . conform teoremei unghiului drept.m.3 Dreapta de profil a planului GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Dreapta de profil a planului este o dreaptă D(d. În epură. a se Fig.c.14.m.d’. d.c.m.4.d’) considerată l. b) în epură pe Ox şi suprapuse.4.m.h”) şi urmă verticală Py [H] y V(v.

c”) şi se cere trasarea unei l.18 Reprezentarea l. punctul A. faţă de planul [H] A(a.m. h d [H] l.m.17 L. δ = b ∪ n.PLANUL 43 ale cărui catete sunt cota vv’ şi proiecţia orizontală hv. P' h0 β β P' faţă de planul [V] se pot [L] ' Px F h1' f ' v Px h1' fv β analiza proprietăţi similare O x cu cele ale l. faţă de planul [H] a planului [P] şi se v' cere să se determine urmele acestui plan. deci şi pe urma verticală P’. 2) l. faţă h' D P" x f d h' O P P h h1 1 f de planul [H].m. În figura 4.c’. b). b' z Δ(δ.m. În epură (fig. faţă de planul [H] poate fi trasată şi dacă planul este dat în alt fel decât prin urme. b) în epură spaţiu unghi al triunghiului .4.p.m.16 Plan determinat prin 4.p.p.m. În figura Fig.m. faţă de planul [V] este o dreaptă a planului [P] care este perpendiculară pe toate frontalele planului.m. a planului [ABC] faţă de planul [H]. al doilea punct al orizontalei.18).c. a planului [ABC] faţă de planul [H] aparţine planului. δ’ = b’ ∪ n’.p. cât şi pe Pz d' [V] urma P’ a planului.16 se consideră dată dreapta D(d.a’. deci este concurentă cu dreapta AC în punctul N(n. Cealaltă proiecţie a ei se găseşte ţinând seama că Fig. c’b’.4.m.b”) şi C(c. g. Pentru aceasta este necesară o orizontală a δ' g' m' planului şi pentru a uşura construcţia. Unghiul β este în a) în spaţiu .m.p.m.c.m.p. este proiecţia orizontală a l. a planului [P] faţă de planul [V] (fig. z ca fiind l. Urma verticală P’ a y planului trece prin Px şi prin v’. Cunoscând că P' d' proiecţia orizontală d a dreptei trebuie să fie perpendiculară pe urma orizontală P a planului care o Px h' conţine.c.4.m. Proiecţia d’ este perpendiculară pe proiecţia f’ a unei frontale z z din planul [P]. La P h intersecţia cu axa Ox se găseşte Px. Fie D(d.c.4. P ⊥ d.15.4.m.c. g δ m în m’. care intersectează o dreaptă a planului.c.d’) l.p.p.d’).p.m. Prin a’ O n x se duce o paralelă la axa Ox. faţă de planul [H].m.δ’’).c. se determină urmele dreptei şi se duce prin v O x d urma h urma P a planului astfel încât. faţă de planul [V] h Py măsoară între ea şi proiecţia y y a) b) ei pe planul [V] unghiul diedru β dintre planele [P] Fig.c. faţă de planul [V] : şi [V].m.m. v' v' h0 d' Şi pentru l.p. va fi dată de am.b’. B(b.m.a”). Astfel.p. Unind v0’ cu h se obţine triunghiul dreptunghic în v cu ∠α = ∠ vhv0'.p.17 planul este determinat de trei puncte necoliniare l. L.c. b) L.m.m.δ’. Proiecţia orizontală a orizontalei. proiecţia verticală a a c orizontalei. obţinând punctul v0’.c.p. faţă de planul [H] determină singură planul în care se găseşte (singurul caz când un plan poate fi determinat de o singură dreaptă).m. se poate construi acest triunghi rotind cota vv’ până devine perpendiculară pe hv.m.m. Perpendiculara dusă b y din b (sau din alt punct al planului [ABC]) pe am.m.c.m. aceasta se duce n' a' c' printr-un punct de definire a planului. P’ = Px ∪ v’. g’. δ.n’).c.c.

β. pe o x dreaptă.4. şi cu planul [L]. suprapusă cu urma orizontală a planului. paralele .plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie. b) în epură şi P”⊥ Oy1. determinat de două drepte prin valorile date pentru distanţele pe axele Ox şi Oy (OPx şi OPy). OPz = ∞. 4. 4. a).m. . β.m.c.19 Reprezentarea planului proiectant faţă de planul [H]: (fig.4. Planele particulare pot avea următoarele poziţii : .4. În epură P’⊥ Ox a) în spaţiu . Pentru determinarea lui în epură se construieşte acest triunghi pornind de la cateta v’h’ şi rotind cealaltă catetă h’h până devine perpendiculară pe v’h’. cu a treia fiind paralel. a β P" x C γ c" având în vedere că planele P a c γ β c Py [P]. a) Plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie (plan vertical) Planul proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie este numit şi plan vertical.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie Planul perpendicular pe unul din planele de proiecţie poartă numele de plan proiectant faţă de planul pe care este perpendicular. [V] şi [L] sunt perpenb b [H] diculare pe planul [H]. Triunghiul b n ABC din planul vertical [P] are proiecţia orizontală abc ≡ P şi m a proiecţiile verticală a’b’c’ şi laterală a”b”c” deformate faţă y de mărimea reală (fig. a" b" [V] P' Urmele verticală P’ şi a' b' [L] b' P' a" A laterală P” sunt drepte B b" Px c' c" y1 perpendiculare pe planul Px [P] c' O x P O Py [H].plane paralele cu unul din planele de proiecţie.19). obţinând punctul h0.p. Py y y deci şi dreptele lor de a) b) intersecţie sunt perpendi1 culare pe acelaşi plan Fig.4.4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie Planul care ocupă în spaţiu o anumită poziţie faţă de planele de proiecţie se numeşte plan particular. deci are trei urme şi taie două axe de proiecţie. γ.4. Planul proiectant intersectează toate cele trei plane de proiecţie. fiind paralel cu axa Oz.19). faţă de planul [V] determină singură planul (se face un raţionament similar). Urma orizontală P a z z acestui plan este o dreaptă a' P" oarecare în planul [H].4. m' Orice punct. şi a' n' respectiv între urma orizontală P şi axa Oy.20 Plan vertical. În probleme.18. se b' regăsesc în epură între urma orizontală P şi axa Ox. Unghiurile pe care z le formează planul [P] cu planul [V].44 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dreptunghic v’h’h (fig. dreaptă sau figură geometrică conţinută O într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal. Ca şi în cazul anterior şi l. γ. Unghiul căutat este ∠β = ∠ h’v’h0. în Px şi respectiv Py. planul proiectant vertical se defineşte Fig.

PLANUL

45

Un plan dat prin elementele care îl determină, poate fi identificat ca plan vertical, dacă în proiecţia orizontală acele elemente se suprapun. În figura 4.20 planul [P] este definit de două drepte paralele, AB || MN, ale căror proiecţii orizontale se suprapun, fiind identice cu urma orizontală a planului ab ≡ mn ≡ P. Despre acest plan se poate spune că este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie. b) Plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie (plan de capăt) Planul perpendicuP" Pz z z lar pe planul vertical de Pz P' b' [V] b" proiecţie este numit plan de P' γ c" c' b' γ capăt (fig.4.21). Acesta are P" c' C [P] a' urma orizontală P perpenc" a" y1 Px α b" a' diculară pe axa Ox în Px, x Px α O c B urma laterală P’’ perpendi- x [L] c O a A culară pe axa Oz în Pz şi a" P a P b urma verticală P’ înclinată b y faţă de axele Ox şi Oz. y [H] Unghiurile pe care le face a) b) urma P’ cu axa Ox, α şi cu axa Oz, γ, sunt unghiurile Fig.4.21 Reprezentarea planului de capăt : pe care le face planul de a) în spaţiu ; b) în epură capăt [P] cu planul [H], α şi respectiv cu planul [L], γ. z m' Orice element geometric conţinut de planul de capăt [P] a' n' are proiecţia verticală suprapusă peste urma verticală P’ a planub' lui. În figura 4.21 planul [P] conţine triunghiul ABC, cu proiecţia verticală a’b’c’ ≡ P’. Triunghiul, în ansamblu, se proiectează O deformat pe toate planele de proiecţie. x În probleme, planul de capăt se defineşte prin valorile m date pentru distanţele pe axele Ox şi Oz (OPx şi OPz), fiind n paralel cu axa Oy, OPy = ∞. a b y Când planul de capăt este dat în alt mod decât prin urme, poziţia lui poate fi imediat dedusă dacă se studiază proiecţiile Fig.4.22 Plan de capăt, verticale ale elementelor care definesc planul. Astfel, în figura determinat 4.22 dreptele paralele AB(ab,a’b’) şi MN(mn,m’n’) determină un de două drepte paralele plan proiectant faţă de planul [V], deoarece proiecţiile lor verticale sunt suprapuse. z P P' z Ele determină urma z c' verticală a planului. Pz P' c" P" a' β a" c' C β c) Plan proiectant c" faţă de planul lateral de a' b" b' α a"[L] proiecţie b' A x y1 [V] O c În cazul planului P" c a x O [P]B b" perpendicular pe planul aα P b lateral se întâlnesc două y Py b P P [H] situaţii : y 1 – plan paralel cu y a) b) linia de pământ – este un plan [P] perpendicular pe planul [L] de proiecţie care are urma orizontală P şi Fig.4.23 Reprezentarea planului paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu ; b) în epură

46

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

verticală P’ paralele cu axa Ox şi urma laterală P’’ înclinată faţă de axele Oz cu unghiul β şi faţă de Oy1 cu a' a" unghiul α, unghiuri ce reprezintă unghiurile pe care le face c" c' planul [P] cu planul [V], β, respectiv cu planul [H], α. b" y1 (fig.4.23). b' Toate elementele geometrice ce aparţin unui plan x O a c paralel cu linia de pământ se proiectează pe planul lateral P" suprapuse pe urma laterală P’’ a planului. Triunghiul ABC b aparţine planului [P] şi are proiecţia orizontală abc şi y verticală a’b’c’ deformate, iar proiecţia laterală suprapusă pe urma laterală a planului, a”b”c” ≡ P” (fig.4.23). Fig.4.24 Plan paralel cu linia Când planul este dat prin trei puncte necoliniare ca de pământ, determinat în figura 4.24, se poate spune că acesta este un plan paralel de trei puncte necoliniare cu linia de pământ, deoarece proiecţiile laterale ale celor trei puncte sunt în linie dreaptă (coliniare) şi ele determină chiar urma laterală a planului pe care îl definesc (fig.4.24). În probleme, planul paralel cu linia de pământ se defineşte prin valorile date pentru distanţele pe axele Oy şi Oz (OPy şi OPz), fiind paralel cu axa Ox, OPx = ∞.

z

2 – plan axial : tot plan proiectant faţă de planul [L] este şi planul care trece prin axa Ox şi poartă numele de plan axial. Planul axial [P] are z P" urma orizontală P şi verticală z a' a" P’ suprapuse şi identice cu a' [V] c' axa Ox şi urma laterală P” β c" [P] c' b' înclinată faţă de axele Oy şi b" b' P=P' α A C a" Oz şi trece prin origine c" O y1 (fig.4.25). Planul [P] este B P" x b b" x O înclinat faţă de planul [H] cu c c [L] b unghiul α şi faţă de planul P=P' a [H] a [V] cu unghiul β, unghiuri y y care se regăsesc în epură a) b) între urma laterală P” a planului şi axa Oy1, respectiv Fig.4.25 Reprezentarea planului axial [P]: ∠ α = ∠ β, axa Oz. Dacă a) în spaţiu ; b) în epură planul axial este plan bisector. Dacă planul axial este dat în epură prin urma orizontală şi verticală, planul nu este determinat, deoarece prin axa Ox pot trece o infinitate de plane, toate având urmele orizontale şi verticale pe linia de pământ. Pentru a fi determinat unul dintre ele, trebuie să se mai dea, pe lângă cele două urme identice, cel puţin încă un element, cum ar fi un punct din acel plan.
4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie

Planele paralele cu un plan de proiecţie sunt perpendiculare pe celelalte două plane de proiecţie, deci se poate spune că sunt proiectante faţă de acestea (dublu proiectante). Aceste plane au numai două urme şi intersectează o singură axă de proiecţie, axa perpendiculară pe ele.

PLANUL

47

a) Plan de nivel Planul de nivel [N] este un plan paralel cu planul orizontal de proiecţie. Urma orizontală a planului este la infinit, iar urma verticală N’ şi laterală N” sunt paralele cu axa Ox, respectiv Oy (fig.4.26, a). În epură, planul este reprezentat prin urma verticală N’ şi laterală N”, în prelungire, paralele cu Ox, care trec prin punctul de intersecţie cu axa Oz, Nz (fig.4.26, b). Având în vedere că z z planul de nivel este paralel b" a" c" a' c' b' cu planul [H], orice figură N' N" N' a' c' b' Nz Nz b" geometrică se proiectează pe B a" planul orizontal în adevărată A c" N" O mărime, iar pe planul [N] C [V] x y1 b O vertical şi lateral, suprapusă [L] b x peste urma verticală, a a respectiv laterală a planului. c [H] c Triunghiul ABC, conţinut în y y planul [N] este proiectat în a) b) adevărată mărime în proiecţia orizontală abc ≡ Fig.4.26 Reprezentarea planului de nivel [N]: ABC şi are proiecţia a) în spaţiu ; b) în epură verticală a’c’b’ ≡ N’ şi proiecţia laterală b”a”c” ≡ N”. Un plan de nivel este determinat dacă se cunoaşte cota z a oricărui punct din acest plan, fiind astfel definit : ONx = ∞, ONy = ∞, ONz = z . b) Plan de front z F" Planul de front z b' b" [F] este paralel cu [V] b' c' c' c" planul vertical de B b" proiecţie (fig.4.27, a). [L] a' a" a' Urma orizontală F a C c" x F" O Fy1 y1 O planului este paralelă cu a" x A linia de pământ, urma [F] Fy Fy verticală F’ este la a b F c [H] a F b c infinit, iar urma laterală y y F’’ este paralelă cu axa a) b) Oz. Planul de front taie numai axa Oy, în Fig.4.27 Reprezentarea planului front [F] : punctul Fy. În epură, a) în spaţiu ; b) în epură urmele planului trec prin Fy şi respectiv Fy1. Orice figură geometrică conţinută într-un plan de front se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical, iar pe planul orizontal şi lateral respectivele urme ale planului. În figura 4.27, b, triunghiul ABC are proiecţia verticală în mărime reală, a’b’c’ ≡ ABC şi proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse pe urmele planului : abc ≡ F, a”b”c” ≡ F”. Planul de front este definit când se cunoaşte depărtarea y a oricărui punct ce aparţine planului, fiind definit astfel : OFx = ∞, OFy = y, OFz = ∞. c) Plan de profil Planul de profil [P] este paralel cu planul lateral de proiecţie (fig.4.28).

48

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Acest plan taie numai linia de pământ, în Px, punct prin care trece şi are urma orizontală, P şi verticală P’, perpendiculare pe axa Ox şi în prelungire. Urma laterală a planului de profil este la infinit. Pentru construcţia z z P' a" unei figuri geometrice ce a' P' [V] aparţine unui plan de profil b" b' a" a' A se lucrează şi pe planul b' [P] lateral, deoarece în această c' c" [L] O B c' figura apare b" x Px y1 proiecţie O a Px nedeformată. În figura 4.28 x c" a C c triunghiul din planul de c b b profil [P] se proiectează pe [H] P y planul orizontal şi vertical y P de proiecţie suprapus peste a) b) urmele planului : abc ≡ P şi a’b’c’ ≡ P’, iar pe planul Fig.4.28 Reprezentarea planului de profil [P] : lateral se proiectează în a) în spaţiu ; b) în epură adevărată mărime, a”b”c” ≡ ABC, fiind paralel cu acest plan. Un plan de profil este determinat când se cunoaşte abscisa x a unui punct al planului, fiind dat în probleme, astfel : OPx = x, OPy = ∞, OPz = ∞.
4.5 Probleme rezolvate

1. Să se determine urmele planului [P], definit de trei puncte necoliniare : A(13,4,22), B(22,8,12), C(37,4,8). Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele A(a,a’), B(b,b’) şi C(c,c’). Rezolvarea cerinţei problemei se poate face aplicând cele două moduri de determinare a urmelor unui plan, prezentate în aliniatul 4.2, după cum urmează : a) folosind două drepte paralele : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta D1(d1,d1’), iar prin punctul C se duce dreapta D2(d2,d2’) paralelă cu dreapta D1, d2 || d1,
v'1 P' v'2 c' Px x h'2 d2 h2 d'2 h'1 c h1 P a) y Py b) b' d'1 v1 v2 d1 b a O Px x h'2 h2 a' c' h'1 c δ1 h1 a b P y Py z Pz P' δ'2 b' δ'1 v1 δ2 O v'1 a' z Pz

Fig.4.29 Rezolvarea problemei 1

definit prin urme : d2 OPx = 40.4. înclinată la 450 c faţă de axa Oy1.31 Rezolvarea problemei 3 punctului Py1 pe axa Oy.31).35. care la intersecţia cu axa Ox determină punctul Px.5). având în vedere că un punct y d=b=c sau o dreaptă conţinută într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal suprapusă pe urma orizontală a planului. prin punctele Pz şi Py. h1 ∪ h2 = P. H2(h2.d”) se trasează astfel : z proiecţia laterală d”. Urma verticală P’ este dată de urma verticală V1 şi de punctul Px : v1’ ∪ Px = P’ (fig. ştiind : A(25. x h2' c a d3 4. un punct identic cu urma laterală Pz c” = d”. V2(v2.32 Rezolvarea problemei 4 . Urma orizontală P şi y verticală P’ se trasează paralele cu axa Ox. la Fig.4.8. Să se determine urmele planului [P].a’) şi dreapta D(d.zB) şi C(10. Urma P intersectează axa Ox în Fig. Trasarea urmelor planului începe cu urma orizontală. Prin punctul C să se traseze o 450 Py1 fronto-orizontală D(d. v1’ ∪ v2’ = P’ (fig.10. OPy = 23 şi OPz = 31.a’b’c’). pe care îl conţine. Py Rezolvare : Punctul A(a. Urma x Px O orizontală P a acestui plan este determinată de proiecţia P orizontală a dreptei. d şi de proiecţia orizontală a a punctului.20).PLANUL 49 d2’ || d1’. a).d’.d’).δ2’) concurentă cu dreapta Δ1 în punctul A.yc.v1’) . Fie planul oarecare [P]. x y1 O Rezolvare : Urma laterală P” a planului paralel cu axa d Ox se trasează prin proiecţia laterală c”.d”) şi un plan de profil [Q]. δ2 ∩ δ1 = a.29. de unde se trasează o perpendiculară pe Ox.30) şi de verticala D(d. h2’) şi urmele verticale V1(v1.δ1’).4. a : P = d ∪ a.40). Fronto-orizontala D(d. Aceasta intersectează axele de Py Q P coordonate în punctele Pz şi Py1. în Px v3 v1 O prelungire (fig. ale punctului C.20. Pentru drepte se determină urmele orizontale H1(h1. z c' 2.4.d’) : P' b' B(50. care este o verticală. determină un plan proiectant vertical. definit a' d' de punctul A(35.10). ale cărui P vârfuri aparţin planului [P]. b). prin proiecţiile orizontală c şi d2 ' d3' v3' c' verticală c’. h2’) şi urma verticală V1(v1. Să se determine d1 b h2 proiecţiile triunghiului ABC(abc. iar urmele orizontală Q şi verticală Q’ sunt suprapuse peste v1' a' d1' linia de ordine a punctului C. z P P' z ce reprezintă urma verticală P’ a planului (fig. y Rezolvare : Se reprezintă urmele planului oarecare. Dreapta Δ2 fiind dreaptă frontală nu are urmă verticală. P" 3. C(50. indiferent în ce ordine : h1 ∪ h2 = P. iar proiecţiile orizontală d şi verticală d’ P' paralele cu axa Ox. h1’). iar prin punctul C se duce dreapta Δ2(δ2. H2(h2. h1’). δ2’ ∩ δ1’ = a’.v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale lor. Px. Se determină urmele orizontale H1(h1.20). b) folosind două drepte concurente : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta ∆1(δ1.4. b' Planul de profil [Q] nu are urmă laterală.4.4.yA.35.30).v1’). Py B(5. fixând tăieturile cu axele de coordonate. unde Py este corespondentul Fig.d’.30 Rezolvarea problemei 2 punctul Px. Py şi Pz. Să se determine urmele unui plan paralel cu Q' 0 d' c' axa Ox care face 45 cu planul orizontal şi conţine c"=d" punctul C(15.29.

la distanţele date. fixând P punctele de intersecţie cu axele de coordonate. C(30.m. şi se intersectează cu proiecţiile dreptei frontale rezultând proiecţiile m şi m’. Pentru vizualizarea punctului M(m. yC. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H].a’c’) şi proiecţia orizontală bg a diagonalei BG.h’) situată pe urmele planului. astfel încât aceste drepte să aparţină planului [P] (să aibă urmele situate pe urmele de acelaşi fel ale planului). Pentru ca punctul G c să aparţină planului determinat de punctele A.30).15) G(25.33).37). Pentru aflarea Fig. Frontala D trebuie să fie situată în planul [P].m’). y este o dreaptă frontală D(d. Se trasează diagonala AC(ac. cota punctului G. deci d ∩ P = h. B(15. se măsoară pe axa Oy 10mm şi se trasează o paralelă la axa Ox. În acest scop se trasează orizontalele.zG). 10 O Px care să fie situat la 10mm de planul lateral [L]. în sens pozitiv.c. c.p. Să se determine urmele planului [P]. Să se găsească grafic.d2’) prin proiecţia b.34 Rezolvarea problemei 6 proiecţiilor ei. Se unesc două câte două.33 Rezolvarea problemei 5 linia de ordine a punctului G se obţine proiecţia g’ şi cota acestui punct. Se trasează linii de ordine prin proiecţiile vârfurilor triunghiului cunoscute şi se respectă condiţia de apartenenţă a punctului la plan.4. b’ şi implicit proiecţiile triunghiului (fig. ca distanţa de la axa Ox la g’ : z zG = 9mm (fig. Py şi d m Pz. P' d' OPz = 25. m' a' 5. faţă zG 10 .20.25.d’). Cunoscând că proiecţia orizontală d a l. unind proiecţiile punctelor de acelaşi fel şi se determină urmele orizontală H(h.0. D3(d3. c’ şi frontala D2(d2. astfel : P h = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz. D(d.d3’). respectiv să aibă urma orizontală H(h. OPy = 20. care sunt situate la 10mm de planul vertical m' [V]. se trasează o linie de ordine la 10mm de originea O.34).b’) în epură. Px. Proiecţia verticală d’ se trasează prin proiecţia h’. Se unesc două câte două. Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P]. astfel c' încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă. paralelă cu urma verticală P’ a planului. D1(d1. se determină proiecţiile dreptei D(d.m’) situat pe dreapta D.-9.4.d’).d1’).4. g a y Acestea se intersectează în punctul M(m. cunoscând : A(5. 7.12).4.4. respectiv cota zB.d’) : A(12. care reprezintă proiecţia orizontală d. situat la 10mm de planul lateral [L]. fiecare pe proiecţia de acelaşi fel a dreptei (fig. Pentru determinarea proiecţiilor orizontală şi verticală ale triunghiului ABC trebuie determinate depărtările yA.50 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ distanţele date.5.v’) ale dreptei.20). B(20.h’) şi verticală V(v.m. B şi C se impune ca acesta să fie situat pe o dreaptă din plan. Locul geometric al punctelor Py din planul [P] situate la 10mm de planul vertical [V].32). Vizualizaţi un punct M(m.a’) şi B(b. determinând b' z proiecţiile a. definit prin urme : OPx = 35.5. Unind proiecţiile b’ cu m’ şi prelungind până la intersecţia cu Fig. prin proiecţiile a’. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? Rezolvare : Se reprezintă punctele A(a. g' Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele şi se x b O trasează laturile posibile ale plăcii.m’). astfel : P = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz. şi m anume pe diagonala BG. h' x Rezolvare : Se reprezintă urmele planului [P]. Pz 6.

m.20). B(35.35 Rezolvarea problemei 7 pantă a planului faţă de planul orizontal. Fig.15). 4. Proiecţiile d’ şi d” sunt suprapuse peste urmele planului.13.5). rezultând la intersecţia cu y1 d proiecţia g. P’ = Px ∪ v’ (fig. .5. Urma verticală P’ a planului trece prin Px şi prin v’.20).4. în jurul lui v.p. definit de trei puncte necoliniare.d2’).PLANUL 51 de planul orizontal trebuie să fie perpendiculară a' z pe urma orizontală P a planului care o conţine. pe proiecţia d2.37 Rezolvarea problemei 9 orizontală D(d.5.a”) o Fig.40).70.p. Să se determine planul de nivel ce conţine punctul A(20.-12. C(70.70. concurente în h.d1’) şi D2(d2. paralele cu axa Ox.10.40.35).20). deci şi pe y orizontala G(g.8. B(70.m. d1 c Rezolvare : Din cele trei puncte se construiesc m b două drepte D1(d1. Proiecţia d a orizontalei face 300 cu axa Ox şi trece prin proiecţia a.m.0. faţă de planul orizontal să se construiască x prin punctul B al planului [P].36). C(100.4.4. D(d. care definesc planul [P]. urma P a planului astfel încât.6 Probleme propuse 1.p.5).4. Rezolvare : Urmele verticală N’ şi laterală N” se trasează prin proiecţiile a’ şi a”.4. La intersecţia cu proiecţia d2’ se z determină proiecţia m’ şi coborând linie de ordine până a' N'=d' N"=d" g = a ∪ m. În epură unghiul α se măsoară x 0 α=550 P v0' în triunghiul hvv0’ : ∠α = ∠ vhv0' = 55 . a g d faţă de planul orizontal este perpendiculară pe toate orizontalele planului [P]. definit de trei Py a' y c' puncte necoliniare : A(13. C(20.10. B(10.d’). b) A(23. Să se determine urmele planului [P].60).d’. C(20.30.0).10. până z h d'1 devine perpendiculară pe hv.c. şi respectiv n’ pe g’ : d = b ∪ n.8. e) A(45. B(22. b d.90).c. Punctul v0’ se obţine rotind cota vv’.c. B(70. b' C(37. Fie planul oarecare [P].40).g’).4. c) A(100.15.36 Rezolvarea problemei 8 prin proiecţia a’. P' b' Unghiul α pe care îl face planul [P] cu a planul orizontal [H] se regăseşte între l.15. proiecţia m. se Pz d' duce prin urma h.m.18) şi să se traseze prin A(a. D şi proiecţia ei pe planul [H]. Px O h' v faţă de planul [H]. pentru fiecare din cazurile următoare : a) A(50. B(60. C(50. concurente în d2 n punctul B. trasată prin punctul A. La intersecţia cu axa Ox se găseşte punctul v' Px.70). punctul n. a d’ = b’ ∪ n’(fig. d” ≡ N”. Rezultă Nz a" Conform teoremei unghiului drept proiecţia d se trasează perpendiculară pe proiecţia g.30.m. care face 300 cu planul vertical .60). Se alege ca 300 O l.d”). m' d n' g' 8.12).70). d) A(50.m.50. d’ ≡ N’.22).a’. Proiecţia verticală g’ se duce paralelă la axa Ox. d' O x fără a construi urmele planului. L. Să se traseze o linie de cea mai mare d'2 Fig.52).37). y 9. P ⊥ d.

5.70.d’) : A(15.δ’).30. determinat de dreapta D (definită de punctele A şi B) şi de punctul C. d) A(70.15.10. b) A(10. . 9.30).70. B(70.yG. yB. D(d. OPz = 75. 3. exterior ei. Se poate trasa prin punctul A şi o dreaptă de profil a planului [P] ? 6.20).30) şi de verticala D(d. Să se traseze prin punctul A o orizontală a planului [P].60).d’) : A(80.50.δ’. Să se determine urmele planului [P].40).10) şi C (45.10) şi C (30.10.20). definit prin urme : OPx = 105. situată la cota egală cu 15mm.25) şi C (50.40.30. B(90. C(90. D(d. fără a construi urmele planului. Se poate trasa prin punctul A şi o orizontală a planului [P] ? 5. c) A(15. 15. B(30.20).d’) : A(35. Δ(δ.20).5). definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical [V].20).50. ştiind : A(60. 11.10) G(20. care sunt situate la 30mm de planul vertical [V]. respectiv [H] .d2’) : C(40. e) D(d. d) D(d.30.20.d’) : B(50.10. B(110.52 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2. yA. e) A(120.30.30.15) şi de dreapta de capăt D(d.m’) care să fie situat la 25mm de planul lateral [L]. Să se determine proiecţiile triunghiului ABC(abc.10) G(30.50). B(60.10).20).70. B(70.25).40). C(30. 8. definit prin urme : OPx = 100.d1’) : A(70. Să se traseze prin punctul A o frontală a planului [P]. Vizualizaţi un punct M(m. Să se determine planele de nivel şi de front ce conţin punctul A(50. B(70.0) G(70.20).30.60. C(100.60) G(30. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H]. B(30. B(20. Să se găsească grafic cota sau depărtarea punctelor de mai jos.40).60).30. B(50.60.15.90. Fie planul oarecare [P]. C(50.40.10. conţinută în plan.20. definit prin urme : OPx = 105.30).80) şi C (40.10.50. zC) G(30. Să se determine urmele unui plan paralel cu axa Ox care face 600 cu planul orizontal şi conţine punctul A(35.m’) care să fie situat la 30mm de planul lateral [L]. pentru fiecare din cazurile următoare : a) D(d.60).10.10).30).50).20. 4.30). OPy = 50 şi OPz = 70. Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P].50. b) D(d. B(15.70. Py = 60.80). B(110.d’) : A(80.5).10. Prin punctul A să se traseze o fronto-orizontală Δ(δ.0. OPz = 75. Să se determine urmele planului.30).40). Să se determine urmele planului [P].40). Să se determine urmele unui plan axial care face 300 cu planul orizontal şi să se traseze o fronto-orizontală.25. definit de punctul A(25.20).10). B(5.40).10.d’) şi faţă de planul vertical. C(60. B(70. Să se determine urmele planului [P]. zC). Să se determine urmele planului [P]. Fie planul oarecare [P].d’) : A(130. 12. ale cărui vârfuri aparţin planului [P]. Py = 60.5.30).80). Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P]. c) D(d.30.30.a’b’c’).10. Să se traseze câte o linie de cea mai mare pantă a planului faţă de planul orizontal.) şi C(40. care sunt situate la 35mm de planul vertical [H].50).δ”) şi un plan de profil [R]. Să se determine urmele planului [P].20) şi D2(d2.30).40). C(70.d’) : A(95. Vizualizaţi un punct M(m.40) şi să se traseze prin A o orizontală şi o frontală care fac 600 cu planul [V].20).60.20.20.10.35. definit de trei puncte necoliniare : A(120.40.d’) : B(40. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? 13.70.zG).70.35). C(40. C(20. Fie planul [P] definit prin două drepte orizontale paralele D1(d1.10. 7. 10.10.yG.10. astfel încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă : a) A(45.d’) : A(60. D(d.10) şi C (70.40). Ce valoare are unghiul β pe care îl face planul [P] cu planul vertical [V] ? 14. definit de punctul A(80. B(70.5.yA.

5. D2 ∈ [EFG] şi câte o frontală D3 ∈ [ABC]. P” || Q” laterale. 5. P’ || Q’.1. P || Q. planele sunt paralele [Q] x [P] y1 O Q" Q în spaţiu. având în vedere că pentru toate aceste plane P' z P urmele orizontale şi verticaz z le sunt paralele cu axa Ox. P’’ ∩ Q’’ = d’’ În figura 5. b) în epură. dacă unul dintre plane are concurente: două drepte paralele cu două a) în spaţiu. adică [V] Qz P' P' P" dacă urmele de acelaşi fel a Q' Q' P" două plane sunt paralele în [L] Px Qx O Q" epură.1).d’. b) în epură. z P z z Reciproca acestei teoreme este valabilă. referitor la y y urmele orizontale şi verticaa) b) le.3 planele [P] şi [Q] sunt determinate prin triunghiurile ABC.POZIŢII RELATIVE 53 5. planele [P] şi P' Q' [P] d' d" [Q] nu sunt paralele pentru P" Q" [L] că urmele lor laterale P” şi O D d" Q” se intersectează şi nu [V] x y1 O d sunt paralele. Cele două x Py [Q] Q" P P plane se intersectează după Q Qy Q fronto-orizontala D(d. [P] = [ABC]. D ⊥ [L] . 5. se duce câte o orizontală D1 ∈ [ABC]. respectiv EFG. rezultă că două plane oarecare [P] şi [Q] sunt paralele dacă au urmele de acelaşi fel paralele între ele (fig. x P Qy Q Teorema de mai sus Py P poate fi verificată pentru [H] toate planele. [P] || [Q].5.2 Reprezentarea planelor paralele cu axa Ox. la care Fig. POZIŢIILE RELATIVE ALE ELEMENTELOR GEOMETRICE 5.2.d’’) [H] y Când planele nu sunt y date prin urme. Pentru a verifica dacă sunt sau nu paralele. D4 ∈ [EFD] în fiecare plan şi . Qz P" Q' În figura 5. excepţie fac planele paralele cu axa Ox. a verifica a) b) dacă două plane sunt sau nu paralele.1 Poziţiile relative a două plane Două plane pot fi paralele sau concurente în spaţiu.1 Plane paralele Pornind de la teorema conform căreia două plane paralele sunt intersectate de un al treilea plan după drepte paralele (al treilea plan fiind unul din planele de proiecţie). [P] ∩ [Q] = D. [Q] = [EFG]. drepte din celălalt plan. P⎥⎥ Q. P’ || Q’. revine la a verifica Fig.1 Reprezentarea planelor paralele: trebuie verificate şi urmele a) în spaţiu.

1.d’). în figura 5.5 Reprezentarea planelor concurente: a) în spaţiu. În figura 5. se dă planul [P] şi punctul M(m. d || P şi se determină urma verticală a ei. Urma Q’ intersectează axa Ox în Qx. printr-un punct M. astfel încât : Q’ || P’. a.5. [ABC] || [EFG].4 Construirea unui plan [Q] paralel cu un plan [P]. Astfel. Aceste puncte sunt punctele de intersecţie ale urmelor de acelaşi nume. Dacă planele sunt date prin urme. exterior lui 5.5.d’).4.4. Pentru rezolvare. cu proiecţia orizontală d paralelă cu urma orizontală P. ale cărei urme . adică să aibă urmele situate pe urmele planelor.5. dreapta de intersecţie trebuie să respecte condiţia de apartenenţă la plan. d3’ || d4’.5. se construieşte prin punctul M o orizontală D(d. b' a' d3 ' x d3 a 3 c 3' c' d1 ' d2' 2' e' e b 1 d1 2 f' d4' 4' g' z 1' f d 4 d2 4 g O y Fig.3 Triunghiuri paralele [ABC] || [EFG] P' m' Px x z v' O m P Px x v P' m' d' z v' O m d P Px Qx x P y c) v P' Q' m' d' z O m d Q y a) y b) Fig.2 Plane concurente z Q' [V] P' V=v' [P] [Q] P" d' [L] Px v h' D O x Qx d P [H] Q H=h y a) Q' d' v' x Px v Q b) h P' z h' Qx O d P y Fig.m’). [P] ∩ [Q] = D(d. d’ = h’ ∪ v’ Două plane concurente se intersectează după o dreaptă.d’). atunci planele sunt paralele. b) în epură. P ∩ Q = h. Prin v’ se duce urma verticală Q’ a planului [Q]. prin care se duce urma orizontală Q a planului [Q] : Q || P (fig. d = h ∪ v. pentru ambele plane.5. P’ ∩ Q’ = v’.54 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dacă proiecţiile orizontale ale orizontalelor şi proiecţiile verticale ale frontalelor sunt paralele d1 || d2. v’. a planele [Q] şi [P] se intersectează după dreapta D(d. c). Fiind dat un plan prin urme şi un punct exterior lui se poate construi planul ce trece prin acel punct şi este paralel cu planul dat. exterior lui şi se cere construirea unui plan [Q] || [P].

5. b) în epură paralelă cu urmele verticale ale planelor. dacă R' urmele verticale ale [V] T' planelor concurente [R] şi f' [R] R' [T] sunt paralele.5.h’) la intersecţia urmelor orizontale P şi Q ale planelor.8). b) în epură plane. H = h = P ∩ Q şi urma verticală V(v. f' F [L] Rx h' x Tx f [T] F(f. F || [V] : lei f’ trece prin h’ şi este a) în spaţiu .5. l" N' V=v' g' g" Px [L] O G Plecând de la raţiov Px x v [N] O N" g namentul conform căruia l P două plane paralele sunt x g intersectate de un al treilea P [H] Py după două drepte paralele.POZIŢII RELATIVE 55 sunt : urma orizontală H(h.g’) (fig. Cele două plan de nivel [N] : a) în spaţiu .5. V = v’ = P’ ∩ Q’.g’).5. dreapta de T' Rx O h' intersecţie va fi o frontală.f’). f’ || R’ || T’.5.5. x Tx R" h H=h T R Urma orizontală a frontalei R [H] T se găseşte la intersecţia y y urmelor orizontale a celor a) b) două plane. G(g.g’) (fig. d’ = h’ ∪ v’ (fig. Proiecţiile dreptei de intersecţie se obţin unind proiecţiile urmelor de acelaşi nume : d = h ∪ v. care are urma O f verticală la infinit (fig.7). z z În mod analog. y y intersecţia dintre un plan a) b) oarecare [P] şi un plan de nivel [N] este o orizontală Fig. g || P || Q. V=v' Px Qx O G adică dreapta va fi o [L] v Px Qx x v Q Q O orizontală G(g. urma g' orizontală a dreptei de v' Q' [Q] g' [P] P" P' intersecţie se află la infinit. iar proiecţia verticală a frontaFig.6 Plane concurente [P] ∩ [Q] = G(g. h = R ∩ T.8 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P]. Pz z z Se pune problema P' P" intersecţiei dintre un plan [V] P' oarecare şi un plan de nivel l' N'=g' v' N"=g" [P] P" sau de front. y y v’ = P’ ∩ Q’ iar proiecţia a) b) orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urmele Fig. x g Urma ei verticală se află la g P intersecţia urmelor verticale P [H] ale celor două plane. G || [H] : orizontale ale celor două a) în spaţiu .7 Plane concurente [R] ∩ [T] = F(f.6). Dacă planele interz z Q' P' sectate [P] şi [Q] au urmele [V] P' orizontale paralele.f’).5. b) în epură plane paralele sunt planul orizontal [H] de proiecţie şi .v’) la intersecţia urmelor verticale ale planelor. b).

care determină drepta de intersecţie. Acestea intersectează fiecare din planele date după câte o orizontală sau o frontală. h = P ∩ F şi d h F este suprapusă peste urma H=h [H] P Py orizontală a planului de y y front.5. a).8. care nu are nici urmă orizontală.5.d’) (fig. dreapta de intersecţie se determină cu ajutorul unor plane auxiliare.10 Intersecţia a două plane d1 ∩ d2 = i. Fronto-orizontala de intersecţie D(d. [P] şi [Q]. este o fronto-orizontală.d2’). având în vedere că urmele orizontale şi verticale a celor două plane se intersectează la infinit (fig. de nivel sau de front. la intersecţia cărora se află un punct comun celor trei plane. F ≡ d. ale căror urme orizontale şi verticale nu se intersectează în cadrul epurei. trebuie să se găsească cel puţin un punct z al dreptei. proiecţia verticală a orizontalei de intersecţie g’ trece prin urma verticală v’. b). Similar pentru Pz z intersecţia dintre un plan z F"=d" oarecare [P] şi un plan de [V] P' P' P" front [F] se obţine o l' l" [F] d' F" frontală D(d. b).2.5. Cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] s-au determinat orizontalele G1(g1.i’) : [N] ∩ [P] = G1(g1. v’ = N’ ∩ P’ şi este suprapusă peste urma verticală a planului [N].9 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P].i’) : i∈ d.d1’).5. În epură.5. [Q] ∩ [R] = D2(d2. b) în epură Intersecţia a două plane paralele cu axa Ox. plan de front [F] : a) în spaţiu . [P] şi [Q].10 planele [P] şi [Q] se h2 d2 Q Qy intersectează cu planul de capăt [R]. iar planul care le intersectează este planul [P]. d’ ⎜⎜Ox.11 sunt reprezentate două plane. rezultând ca y punct comun al celor trei plane.g2’). Rezultă dreapta P – urma orizontală a planului [P] (orizontală de cotă zero) şi dreapta de intersecţie căutată G(g. N’ ≡ g’ iar proiecţia orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urma orizontală a planului [P].i’) : R [P] ∩ [R] = D1(d1. O astfel de dreaptă. g || P (fig. iar proiecţia a) b) verticală trece prin h’ şi este paralelă cu urma verticală a Fig. d ⎜⎜Ox. după care planul de nivel intersectează fiecare din planele date şi punctul lor comun de intersecţie I(i. Pentru trasarea ei în epură (fig.g1’) şi G2(g2.8.56 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ planul [N]. sau urma laterală care este identică cu R'=d1'=d2' v1 ' P' Pz proiecţia laterală d’’ a fronto-orizontalei şi se află la intersecţia urmelor laterale a celor două plane. planului [P].9). i’∈ d’.d’) paralele cu linia de pământ se trasează prin punctul I(i.5. P Py În figura 5. punctul I(i. este o dreaptă D(d.5. a). Fig. se poate folosi un plan d1 d i h1 auxiliar – plan proiectant sau plan oarecare. când nu se poate v2 x lucra cu planul lateral. În cazul în care urmele planelor concurente nu se întâlnesc în cadrul epurei. v2' Q' Qz d” = P” ∩ Q”. . d’ || P’.2. În figura 5.d’).g’) orizontală de cotă egală cu cota planului de nivel (fig. i' d' Pentru determinarea unui punct comun celor Rx=h1'=h2' v1 O două plane paralele cu axa Ox. nici urmă verticală. P" [P] Px d' O h' Proiecţia orizontală a [L] Px x h" h' O frontalei d trece prin urma P D l F=d x d" orizontală h.g1’).

a’).5.12. planul [P] O P" v v1 O v1 x Px şi o dreaptă D(d.POZIŢII RELATIVE 57 [N] ∩ [Q] = G2(g2.j’) al dreptei de Q' d2' intersecţie s-a determinat cu ajutorul planuP' d ' d' 1 lui auxiliar de front [F].12 Dreaptă paralelă cu planul.dreapta paralelă cu planul . i' Un alt punct J(j.d2’) : [F] ∩ [P] = D1(d1. Qx g2 g1 d P [F] ∩ [Q] = D2(d2. Dacă se pune problema construirii unei drepte D1(d1. se y a) b) face trasând o dreaptă D1. D(d.d1’) şi Px h1' v1 h2' v2 O x D2(d2. 5. d1 || d. Dacă proiecţia orizontală a dreptei D1(d1. d1’ || d’ (fig. problema are o infinitate de soluţii. În x P P d d1 h1 y epură.d’) dată. Se determină apoi proiecţiile verticale ale urmelor h1’ ∈ Ox şi v1’ ∈ P’ şi corespondentele acestora în planul orizontal. i y Dacă în cadrul epurei se întâlnesc numai urmele orizontale sau verticale ale planelor concurente.d1’) paralele cu un plan [P] printr-un punct A(a.12 sunt reprezentate.5. deci şi dreapta dată este paralelă cu planul : D || [P]. d’ = i’ ∪ j’.dreapta concurentă cu planul.g2’).d1’). d1 = h1 ∪ v1.d’) : d = i ∪ j. g1 ∩ g2 = i. Q j F=d1=d2 Punctele I(i. este paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei date . c) . În figura d' P' v1' P' 5. exterior planului. rezultă că cele două drepte sunt paralele.5. se trasează proiecţia ei verticală .d’).i’) este un punct al dreptei de intersecţie j' N'=g1'=g2' v1' v2 ' D(d.1. h1 ∈ P şi v1 ∈ Ox.2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan Dreapta şi planul pot avea în spaţiu următoarele poziţii relative : a) .dreapta conţinută în plan (caz tratat în paragraful 4. D [L] atât în spaţiu (a) cât şi D1 [P] d1 h1' h1' h' h'Px în epură (b). se foloseşte un singur Fig. verificarea h1 H=h [H] d paralelis-mului dintre h P Py y cele două elemente.d’) dintre planele [P] şi [Q]. b) . În primul rând. d1’ ∩ d2’ = j’. b) Dreapta paralelă cu planul O dreaptă este z v' paralelă cu un plan z dacă este paralelă cu o d1' [V] V=v' d1' dreaptă conţinută în v1' Pz Pz d' acel plan.11 Intersecţia planelor ale căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei plan auxiliar.d2’).j’) determină dreapta de h2 h1 intersecţie D(d. . Punctul z I(i. b). b) în epură paralelă cu dreapta D(d.d’) || [P] : arătând că aceasta este a) în spaţiu . care intersectează planele după frontalele D1(d1.6) .i’) şi J(j.d1’). figura 4. în planul [P] şi Fig.

13). dată de punctele A(a.c’).15 se x d Px O cere să se traseze o dreaptă D1 printr-un punct P M(m. c) Dreapta concurentă cu planul Determinarea punctului de intersecţie dintre o dreaptă şi un plan este mult utilizată pentru rezolvarea unor probleme de secţiuni plane în corpuri geometrice. [Q]: Q = Qx ∪ h.15 Dreaptă paralelă cu două paralelă cu cele două plane.d’) sunt prezentate în figura 5. d1’ || d.5. h Q Se determină dreapta de intersecţie dintre cele două m d1 y plane.14 Construirea unui plan paralel cu o dreaptă. [P] şi [Q]. d1' O dreaptă este paralelă cu două plane dacă d' este paralelă cu dreapta lor de intersecţie (singura v h' dreaptă comună ambelor plane). astfel: d1 || d şi d1’ || d’ (fig. Px şi z v' Qx.5. convenabil ales (de capăt în acest caz) (fig.d1’) este paralelă cu planul [P]. astfel : prin m. care să fie paralelă cu planele [Q] şi [R].d’). arbitrar şi unind aceste puncte cu urmele dreptei Q' D. Deoarece o dreaptă nu determină complet un plan. m' P' Q’ = Qx ∪ v’.d1’) paralelă cu aceasta. adică să se construiască un plan [P] printr-un punct dat C(c. de regulă un plan proiectant.d’). care aparţine ambelor plane.13 Construirea unei drepte paralelă cu un plan : D1 || [P] Fig. P’ = Px ∪ v’ . Pentru a determina punctul de intersecţie dintre o dreaptă oarecare şi un plan oarecare (fig.16) se utilizează un plan auxiliar.14 s-au construit două astfel de plane. [P]: P = Px ∪ h. a' z z v' v' d' P' P' a' d1' Q' c' b' d1' d1 d' h' x v v h' c Px Qx O x Px O d Q h h a d P a d P 1 y b y Fig. Dreapta D1(d1.5. pentru că este paralelă plane : D1 || [Q]. paralel cu o dreaptă D. Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d.m’).5. În epura din figura 5.d’) se duce un plan auxiliar proiectant. deoarece este paralelă cu o dreaptă cuprinsă în plan.a’) se duce dreapta D1(d1. de intersecţii de corpuri geometrice şi altele.d’) = [Q] ∩ [R] şi prin punctul M se duce dreapta cerută. planul căutat trebuie să conţină o dreaptă D(d. . alegând punctele de intersecţie cu axa Ox. cuprinsă în plan şi prin punctul A(a. [P] || D sau [Q] || D Problema se poate pune şi invers.58 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru rezolvare.a’) şi B(b. În acest caz. d1’) astfel construită este Fig.b’). care trece prin punctul dat şi este paralelă cu dreapta dată. [Q]. D(d. se trasează o dreaptă D(d. există o infinitate de soluţii. b). În figura 5. D1 || [R] cu dreapta D. plan determinat de dreaptă.17.17 : 1) prin dreapta D(d. Dreapta D1(d1. Planul ale cărui urme trec prin urmele dreptei D (adică planul conţine dreapta) este planul cerut. d1 || d şi prin m’.5.5.

5. z D1 rezultând dreapta D1(d1.5. Deoarece punctul I aparţine dreptei D1 şi aceasta este conţinută în planul [P]. d). H=h P h P mai întâi. în proiecţia de Py Q=d=d1 pe planul vertical de y Q=d=d1 y proiecţie. d' P' x Px O Px h x z P' Qx P b) d Q a) y y O x Px Q'=d' z Q'=d'=d1' P' v P d c) d1 h v' Qx=h' x O Px Q y z Q'=d'=d1' P' v P d d) i d1 h v' i' Qx=h' O Q y z P d Fig.17. d1’ = h’ ∪ v’ P' D Qx=h' P' i' [L] (fig. D ∩ D1 = I(i.plan oarecare ză un plan este într-o (utilizând plan proiectant vertical) : a) în spaţiu . În acest caz d1' i' [L] planul auxiliar fiind i' P' D Px O h' I x proiectant faţă de planul O P" x Qx Px Qx=v orizontal.plan oarecare (utilizând plan de capăt) : a) în spaţiu . alegerea planului auxiliar ca plan de capăt sau plan vertical este la fel de convenabilă. punctul lor de intersecţie se găseşte.17. z Q' z intersecţia de mai sus.POZIŢII RELATIVE 59 2) se intersectează z z planul proiectant [Q] cu Pz Q'=d'=d1' P [V] V=v' planul oarecare [P].i’).d1’). v' Q'=d'=d1' d1 = h ∪ v. mai întâi.18 este reprezentată. pe planul de Fig.5.d’) Dacă dreapta care intersectează un plan este oarecare.16 Reprezentarea intersecţiei dreaptă . În figura 5.17 Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d. i' Px Qx I [Q] x 3) se determină v P" O x Px O punctul de intersecţie dintre i d [H]d1 [P] d dreapta dată şi dreapta găsită d1 Py H=h Q h P P anterior. d’ ∩ d1’ = i’. a) b) Atunci când dreapta care intersecteaFig.5. adică pe planul orizontal : d ∩ d1 = i (fig. b) în epură proiecţie faţă de care planul ajutător nu este proiectant. rezultă că I este punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul [P].5. Q' Pz [V] V=v' rezolvată cu ajutorul v' Pz D1 d' unui plan auxiliar P' d' d1' vertical. punctul de [H] [Q] i [P] i Py intersecţie se determină. în spaţiu şi în epură. c). b) în epură .18 Reprezentarea intersecţiei dreaptă . Q Py Cele două drepte fiind în y y a) b) planul ajutător [Q].

d1’ ∩ d’ = i’.19).1’2’) după care Fig.20 Reprezentarea intersecţiei dintre o dreaptă de profil direct pe unul din planele şi un plan paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu. pentru a d1' P" P' [F] D rezolva intersecţia dintre o i' i" [L] Px O h' dreaptă verticală D(d.5.60 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ poziţie particulară.i’) se găseşte. ca intersecţia dintre urma laterală P” a planului şi proiecţia laterală d” a dreptei de profil.5. intersecţie vizibilă în proiecţia pe z P P' z z planul vertical de d" Pz P' d' proiecţie. Planul y y [F] intersectează planul a) b) dat după o frontală D1(d1.20.d’) i' D1 P' x y1 şi un plan oarecare [P].d’). i" i' d' D Intersecţia dintre o d" P" i' dreaptă şi un plan.21 Intersecţia dintre o dreaptă oarecare D(d. Punctul de intersecţie I(i. b) în epură punctul I(i. x c a a x c 3 i2 1=3 i 4 În figura 5. dus prin Py Py P P [H] dreaptă (fig. punctul y y de intersecţie rezultând a) b) Fig. poate fi i d Py d rezolvată şi fără ajutorul Py P P [H] planului auxiliar.i’). a’c’ ∩ Q’ = 2’. planul auxiliar poate fi ales şi în z d' F"=d"=d1" altă poziţie decât de plan Pz F"=d"=d1" [V] d' proiectant.d’) şi tează verticala dată în un plan oarecare [P] : a) în spaţiu . i” = P” ∩ d”. I O P" h x d=i planul auxiliar ales este un d=i F=d1 F=d1 [P] plan de front [F]. care intersecFig. Q' z P z Intersecţia dintre o dreaptă oarecare şi o figură geometrică Determinarea punctului de concurenţă dintre o dreaptă şi 3' un plan dat prin coordonatele 1'=3' i' i'4'=5' 2' vârfurilor unei figuri geometrice a' a' 1' 4' c' c' O O se face ca şi în cazul prezentat la planul dat prin urme. a pentru d găsirea punctului în care dreapta 1 5 2 4=5 D(d. mai întâi.d’) intersectează placa Q b y R=d b y [ABC].19 Reprezentarea intersecţiei dintre verticala D(d. b) în epură de proiecţie.d’) şi acesta intersectează placa : o placă plană opacă [ABC] b’c’ ∩ Q’ = 1’. Astfel. d'=Q' 5' d' 2' b' z R' b' z .5. Aceasta se poate observa în rezolvarea intersecţiei dintre un plan paralel cu linia de pământ [P] şi o dreaptă de profil D(d.d1’).21. ambele [L] i" I x y1 având poziţii particulare [V] O O faţă de planele de x P" [P] i proiecţie. pe planul lateral de proiecţie.5. se duce un plan de capăt a) b) [Q] prin dreaptă şi se determină dreapta (12. figura 5.

aparent. la intersecţia aparentă a proiecţiei orizontale d a dreptei cu latura bc şi s-a stabilit vizibilitatea dreptei pe planul orizontal. Pentru determinarea unui al doilea punct al dreptei de y b intersecţie. în continuare s-au considerat punctele 4 ≡ 5. Intersecţia a două plăci plane Ştiind că două plane se intersectează după o dreaptă.5. Q1x Q2x O Prin latura KM se duce x a 2 Q1 m Q2 planul de capăt [Q1]. iar aceasta este . intersectează placa [ABC] după [ABC] ∩ [KMN] = IJ(ij.3’4’). Bazându-ne pe acest raţionament şi ştiind că. Aceeaşi problemă se poate rezolva utilizând ca plan ajutător un plan proiectant vertical [Q].22 Intersecţia a două plăci plane opace. punct de intersecţie ce se obţine. care 3 i intersectează placa [ABC] după c j 5 dreapta (12. Pe porţiunea 1’2’ proiecţia verticală a dreptei d’ este invizibilă din 1’ până în i’ şi vizibilă din i’ până în 2’. mai întâi.1’2’) şi ea la rândul ei 6=7 latura KM în punctul I(i. puncte Q1' k' Q2' care vor determina direcţia n' dreptei de intersecţie. se 3' propune aflarea punctelor în care 2' a' laturile KM şi MN ale plăcii m' [KMN] intersectează placa [ABC]. Pentru determinarea c' 6' i' dreptei lor de intersecţie. care Fig. se pune problema determinării dreptei de intersecţie dintre două plăci plane. Pentru aceasta se vor afla două puncte de intersecţie dintre laturile unei z b' plăci cu cealaltă placă.i’). În proiecţia orizontală. dreptea d este vizibilă de la latura ac până în i şi invizibilă din i până la latura bc. obţinându-se aceleaşi rezultate (fig.d’). unul 1 n dintre punctele care determină 4 k drepta de intersecţie dintre cele două plăci. Pentru determinarea vizibilităţii dreptei în proiecţia verticală se consideră punctele 1’ ≡ 3’ unde. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 1 are depărtarea mai mare.i’). pentru ca apoi cu ajutorul unei linii de ordine să se determine şi proiecţia verticală i’. prin latura MN se duce planul de capăt [Q2]. este necesar să se stabilească porţiunile vizibile şi respectiv invizibile ale dreptei. În figura 5. în proiecţia pe planul orizontal. Dacă placa este opacă.d’) în punctul I(i.5. în proiecţia orizontală dintre două puncte care au proiecţiile orizontale suprapuse este vizibil punctul care are cota mai mare.i’j’) dreapta (34.21. deci în proiecţia verticală punctul 1 este în faţa punctului 3 şi implicit latura b’c’ este vizibilă. dus prin dreapta D(d. proiecţia verticală a dreptei d’ intersectează latura b’c’ a plăcii şi se stabileşte care dintre ele are depărtarea mai mare.POZIŢII RELATIVE 61 Această dreaptă se intersectează cu dreapta dată D(d. 12 ∩ d = i. b).22 sunt date 4' 7' plăcile triunghiulare [ABC] şi 1'=5' j' [KMN].

Restul segmentelor vizibile şi invizibile rezultă din epură. (5. (β.5. Din dreapta de intersecţie (αγ. n' 2' a' α' 3' 4' b' z 7' β' γ' 1'=5' k' Q1' x Q1x k a 5 α 6' m Q2' c' O=Q2x 2 3 4 b Q2 Q1 1 c 6=7 β γ m' n y Fig. iar în plan orizontal.i’j’).α’β’). se studiază vizibilitatea laturilor. se consideră punctele aparent suprapuse 1’ ≡ 5’ şi în plan orizontal. Cele două plăci triunghiulare se intersectează după segmentul IJ(ij. segmentul după care se intersectează cele două plăci este (αβ.6’) şi (7. .62 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ concurentă cu latura MN în punctul J(j. în proiecţia verticală este vizibil punctul 1.γ’) şi nu triunghiul efectiv. [ABC] ∩ [KMN] = (αβ.α’). folosind planele auxiliare de capăt [Q1] şi [Q2].1’). considerând plăcile rigide. deci latura a’b’. iar latura MN intersectează planul din care face parte triunghiului ABC în punctul (γ. Vizibilitatea plăcilor se determină studiind vizibilitatea punctelor (1. În plan vertical. punctele 6 ≡ 7. Latura KN intersectează placa [ABC] în punctul (α. în funcţie de linia de intersecţie. deci latura km. punctul 7. Astfel.23 pentru determinarea dreptei de intersecţie dintre plăcile [ABC] şi [KMN] se intersectează laturile KN şi MN cu placa [ABC].β’) fiind punctul în care latura BC intersectează placa [KMN].α’γ’). În figura 5.α’β’) Punctele care determină segmentul de dreaptă după care se intersectează două plăci nu rezultă întotdeauna direct. Plăcile fiind considerate opace.7’). în dreptul intersecţiilor aparente.5’) şi a punctelor (6. folosind teoria cunoscută.23 Intersecţia a două plăci plane opace.j’).

În figura 5.i’). intersectează acel plan într-un punct I(i. P' z Pz z Reciproca teoremei enunţate d" P" d" d' d' mai sus este adevărată. în ambele a) plan paralel cu Ox .25 Dreaptă de profil perpendiculară pe un : perpendiculară pe planul [P]. d’⊥ Q’ planului. d’ ⊥ f’.25.5. g’ = a’ ∪ 1’. iar din m’. deoarece şi d” ⊥ P”.d’) ⊥ [ABC] . Conform teoremei unghiului drept. construirea m' 5' 2' unei perpendiculare pe plan se face utilizând o f' orizontală şi o frontală a planului. f’ = c’ ∪ 2’. pe planul triunghiului [ABC]. Prin punctul de intersecţie se pot duce în plan o orizontală G(g.g’) prin vârful A.c’).d’) ⊥ [P].5. cu excepţia planului paralel cu axa Ox şi a i" i' i' i" P" planului axial. prin vârful f 2 c C(c. pe un triunghi: D(d. Din proiecţia m se 1 g m b y construieşte proiecţia orizontală d.3 Drepte şi plane perpendiculare a) Dreapta perpendiculară pe un plan Un caz particular al intersecţiei dintre o dreaptă şi un plan oarecare este cazul când dreapta face cu planul un unghi de 900. d ⊥ Q. g = a ∪ 1 şi frontala F(f. b) plan axial: D(d.d’) perpendiculară pe un plan oarecare [P].f’).26 Dreaptă perpendiculară perpendiculară pe frontala f’ : d ⊥ g. cazuri. b' z d' Când planul nu este dat prin urme. Aici se observă că dreapta D(d. O dreaptă D(d.d’) a' c' O prin punctul M(m.5. proiecţia orizontală a dreptei d va fi perpendiculară pe z proiecţia orizontală a z D Pz [V] orizontalei g. f = c ∪ 2.d”) este Fig. perpendiculară pe orizontala g.24 Reprezentarea unei drepte D perpendiculară pe un urmele de acelaşi nume ale plan [Q] : a) în spaţiu. deci şi pe Pz d' d' urma orizontală a planului P [P] i' g' v' i' I G şi proiecţia verticală a v' [L] dreptei d’ va fi perpendiP' f' f' P' F culară pe proiecţia verticală Px x h' v O h' v g O P" g a frontalei f’.g’) şi o frontală F(f. x d a Se trasează orizontala G(g.POZIŢII RELATIVE 63 5. proiecţia verticală d’ Fig.5. D ⊥ [Q]. prin d y y proiecţia pe plan lateral atât a b) a) dreptei cât şi a planului.f’) a planului. i Verificarea perpendicularităţii se Py P d face ca şi în figura 5. la care toate dreptele P=P' de profil au proiecţiile orizontale şi y1 x y1 x O O verticale perpendiculare pe urmele i de acelaşi nume ale planului. deci şi pe urma x Px f h verticală a planului P’ h Py i d P [H] (fig.m’). se g' 1' pune problema trasării unei perpendiculare D(d.26.24). d P P Observaţie : O y y y dreaptă este perpendiculară a) b) pe un plan dacă proiecţiile ei sunt perpendiculare pe Fig. b) în epură.d’.

g ⊥ d şi se determină urma verticală a orizontalei. d) Plane perpendiculare Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca două plane să fie perpendiculare între ele este ca unul dintre ele să conţină o dreaptă perpendiculară pe celălalt. punctul de intersecţie din proiecţia verticală.a’). dus prin dreapta D.d’). D1 ⊥ D c) Drepte perpendiculare Se cunoaşte faptul că unghiul drept dintre două drepte oarecare nu se proiectează pe planele de proiecţie în adevărată mărime.d’) deoarece are urmele perpendiculare pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei.a’)∈[P] Fig.5.a’) (fig.5.29). Astfel. astfel încât g ⊥ d. Planul [P] este perpendicular pe dreapta D(d.5. . se cere ca prin punctul A(a.g’). Perpendiculara D1 se obţine unind punctele M şi I.d1’) pe o dreaptă D(d.d’). Se găsesc urmele dreptei. Conform observaţiei de mai sus. orizontală H(h.d’) perpendiculară pe planul [P]. Pentru ca punctul A să aparţină planului trebuie ca acesta să fie situat pe o dreaptă a planului. prin punctul în care o dreaptă perpendiculară înţeapă un plan.28 planul [P] s-a dus cu ajutorul orizontalei G(g.m’) punctul prin care se duce perpendiculara D1 pe dreapta D. d' v' x P' Px v a d P y z a' g' O g x d1' R' Rx=v1 d1 i g v1' P' i' m' v m h1 d' v' g' h1 ' P x O d=R z y Fig. V(v.a’) se construieşte o dreaptă D(d.27). iar urmele planului [R] se vor trasa prin ele. [P]⊥D(d. Fie M(m. Urma verticală P’ a planului trece prin v’ şi este perpendiculară pe proiecţia verticală d’ a dreptei.h’) şi verticală V(v. construită prin punctul M. d1 = m ∪ i şi d1’ = m’ ∪ i’. printr-un punct exterior ei. Punctul de intersecţie s-a determinat cu ajutorul planului proiectant vertical [R]. mai întâi. Urma orizontală P a planului trece prin punctul Px şi este perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei. care intersectează planul [P] după dreapta H1V1(h1v1.v’). iar la intersecţia cu linia de pământ Ox se obţine punctul Px. Fiind dat planul [P].5.27 Plan perpendicular pe o dreaptă. În figura 5. exterior lui. prin punctul A se duce o orizontală a planului G(g. toate formând 900 cu perpendiculara dată.v’). h1’v1’ ∩ d’ = i’).i’) în care dreapta D intersectează planul [P]. prin punctul A(a. care va trebui să aparţină acestui plan. A(a. să se construiască un plan [R] perpendicular pe planul dat (fig.d’).28 Drepte perpendiculare.h1’v1’) şi aceasta la rândul ei intersectează dreapta D în punctul I (se găseşte. a cărei proiecţie orizontală g să fie perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei.g’). Prin punctul M se duce un plan [P] perpendicular pe dreapta D şi se determină punctul I(i. Pentru a construi perpendiculara D1(d1. se pot duce o infinitate de drepte conţinute în plan. A(a.64 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Plan perpendicular pe o dreaptă Se pune problema construirii unui plan [P] perpendicular pe dreapta D(d. se pleacă de la considerentul că.

POZIŢII RELATIVE

65

Problema are o infinitate de soluţii, având în vedere că o dreaptă oarecare nu determină singură planul. Astfel, se alege punctul Rx pe linia de pământ şi se obţin urmele planului [R], unind punctul Rx cu urmele dreptei D, R = Rx ∪ h, R’ = Rx ∪ v’. Planul [R] este perpendicular pe planul [P], deoarece conţine dreapta D, perpendiculară pe planul [P]. a' R' v' P' x Px a d P h' v R y Rx d' O x v=Qx Q=d a h h z v' Q' d' h' Px P y a' z

P' O

Fig.5.29 Plane perpendiculare, [R] ⊥ [P] Se observă că, în general, două plane perpendiculare nu au urmele de acelaşi fel perpendiculare. Dacă unul dintre planele perpendiculare este plan particular, atunci urmele orizontale sau verticale pot să fie perpendiculare. Spre exemplu, în figura 5.30 planul oarecare [P] şi planul proiectant vertical [Q] sunt perpendiculare şi au urmele orizontale perpendiculare, Q ⊥ P. Analog, un plan oarecare şi un plan de capăt vor avea urmele verticale perpendiculare, Q’ ⊥ P’ (fig.5.31).
5.4 Probleme rezolvate

Fig.5.30 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] v' a' Q'=d' h'=Qx x a Q h d v Px P P' O z

y

Fig.5.31 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] Q' P' z

1. Prin punctul M(25,5,10), să se construiască g' m' v' Py un plan [Q] paralel cu planul [P], dat prin urme : v Qx OPx = 10, OPy = -10, OPz = -20. O x Rezolvare : Pentru construirea planului [Q] paralel cu Px m planul [P], se trasează o orizontală a planului [Q], Q P G(g,g’), prin punctul M(m,m’), astfel : proiecţia g, g paralelă cu urma orizontală P şi proiecţia g’, paralelă cu P axa Ox. Se determină urma verticală V(v,v’) a y z orizontalei G şi prin proiecţia verticală v’, se trasează urma verticală Q’, paralelă cu urma verticală P’, la Fig.5.32 Rezolvarea problemei 1 intersecţia cu axa Ox obţinându-se punctul Qx. Prin Qx se trasează urma orizontală Q, paralelă cu urma orizontală P (fig.5.32). 2. Fie triunghiurile ABC şi MNK, date prin coordonatele vârfurilor : A(10,2,7), B(3,14,23), C(33,11,3), M(60,15,20), N(45,0,5) şi K(30,22,30). Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele.

66 z

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Rezolvare : Pentru a verifica dacă triunghiurile ABC şi MNK sunt paralele, se k' b' 4' duce câte o orizontală G1 ∈ [ABC], G2 ∈ g2' 5' [MNK] şi câte o frontală F1 ∈ [ABC], F2 ∈ m' 3' 2' f 1' [MNK] în fiecare plan al triunghiurilor. g1' 1' Deoarece proiecţiile orizontale ale a' orizontalelor g1, g2 şi proiecţiile verticale n' n c' O ale frontalelor f1’, f2’ nu sunt paralele, nici x a triunghiurile nu sunt paralele (fig.5.33). f1 2 c 3. Să se determine punctul de g2 g1 1 intersecţie dintre planele : 3 b m f2 4 k y [P] : OPx = 10, OPy = -10, OPz = -10, [Q] : OQx = 40, OQy = ∞, OQz = 20, [R] : ORx = 30, ORy = 25, ORz = ∞. Fig.5.33 Rezolvarea problemei 2 Rezolvare : Se determină dreptele de z intersecţie dintre planul oarecare [P] cu fiecare d1' Qz dintre planele [Q], respectiv [R] şi se intersectează Q'=d' v1' între ele (fig.5.34) : v' R' ⎧ P' ∩ Q' = v' Py i' P' ⎪P ∩ Q = h h'=Qx O v h1' [P ] ∩ [Q] = D(d , d ') ⎪ ⎨ x v1'=Rx ⎪h ∪ v = d Px i ⎪h ' ∪ v ' = d ' ≡ Q ' ⎩ Pz d R=d1 h1 ⎧ P ' ∩ R ' = v1 ' Q ⎪P ∩ R = h P 1 Ry [P ] ∩ [R] = D1 (d1 , d1 ') ⎪ ⎨ h ⎪h1 ∪ v1 = d 1 ≡ R ⎪h1 ' ∪ v1 ' = d 1 ' y ⎩ D ∩ D1 = I (i, i ') ⇒ d ∩ d1 = i , d ' ∩ d1 ' = i ' Fig.5.34 Rezolvarea problemei 3 4. Să se determine dreptele de intersecţie z dintre planul [P], definit prin urme : OPx = 40, P' Pz OPy = 25, OPz = 20 şi planele de nivel, [N] şi de front, [F], care conţin punctul A(10,10,5). d' Rezolvare : Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi N'=g' a v' Px O planul de nivel, [N], este o dreaptă orizontală (de nivel), G(g,g’), care are proiecţia verticală g’ suprapusă v x h' g peste urma verticală N’, g’ = N’, iar proiecţia orizontală F=d g, paralelă cu urma orizontală P, trecând prin urma v : a' h P’ ∩ N’ = v’, g || P. P Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi Py planul de front, [F], este o dreaptă frontală (de front), y D(d,d’), care are proiecţia orizontală d suprapusă peste urma orizontală F, d = F, iar proiecţia verticală d’, Fig.5.35 Rezolvarea problemei 4 paralelă cu urma verticală P’, trecând prin urma h’ : F ∩ P = h, d’ || P’ (fig.5.35). 5. Să se traseze dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) dintre planele [P] şi [Q], definite astfel: Px = 55, ∠OPxP = 300, ∠OPxP’ = 600 Qx = 10, ∠OQxQ = 600, ∠OQxQ’ = 600.

f 2'

POZIŢII RELATIVE

67

Rezolvare : La reprezentarea planelor se observă z v1' N'=d1'=d2' v2' că, urmele verticale nu se intersectează în epură. a' Intersecţia urmelor orizontale determină urma P' δ' Q' orizontală H(h,h’) a dreptei de intersecţie. Pentru a găsi încă un punct A(a,a’) pentru dreaptă, se 0 0 Qx O v2'=h' 60 Px 60 v1 intersectează cele două plane date cu un plan de δ x nivel : 300 600 ' ⎧[P ] ∩ [N ] = D1 (d1 , d1 ) a Q ⎪ ' d2 d1 [P] ∩ [Q] ∩ [N ] = I (i, i') ⇒ ⎪[Q] ∩ [N ] = D2 (d 2 , d 2 ) ⎨ P d1 ∩ d 2 = a h ⎪ y ⎪ D ∩ D = A(a, a ') 2 ⎩ 1 Fig.5.36 Rezolvarea problemei 5 Dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) este dată de punctul A(a,a’) şi de urma orizontală H(h,h’) : z d' Q δ = a ∪ h, δ’ = a’ ∪ h’ (fig.5.36). z δ' 6. Prin punctul A(40,15,10), să se traseze o v' Pz dreaptă Δ(δ,δ’), paralelă cu planele [P] : OPx = 50, a' P' Q' d OPy = 10, OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20, OQy = 25, Qx Px O OQz = 20. v h' Rezolvare : O dreaptă este paralelă cu un plan, dacă x P este paralelă cu o dreaptă din plan(fig.5.37). Se Py h determină dreapta de intersecţie dintre cele două a Q plane :[P] ∩ [Q] = D(d,d’), dreaptă comună δ ambelor plane şi se trasează, prin punctul A(a,a’), Qy dreapta Δ(δ,δ’) paralelă cu ea : a ∈ δ, δ || d, a’ ∈ δ’, y δ’ || d’. 7. Să se construiască urmele unui plan [P], Fig.5.37 Rezolvarea problemei 6 paralel cu dreapta D, determinată de punctele z A(40,15,10) şi B(30,10,5), care să conţină punctul P' d' a' I(18,8,5) şi să se intersecteze cu axa Ox la 5mm de δ' planul lateral. i' b' Rezolvare : Prin punctul I(i,i’) se trasează o dreaptă h' Px v x O Δ(δ,δ’), paralelă cu dreapta dată : i ∈ δ, δ || d, i’ ∈ δ’, δ’ h v' i || d’ şi i se determină urmele orizontală H(h,h’) şi δ b verticală V(v,v’). Planul căutat are OPx = 5 şi urmele d a P y sale se trasează prin urmele dreptei Δ : P = Px ∪ h, P’ = Px ∪ v’. Planul [P], astfel construit, este paralel cu dreapta D, deoarece conţine dreapta Δ, paralelă cu Fig.5.38 Rezolvarea problemei 7 dreapta D (fig.5.38). P' z a' δ' 8. Fie planul oarecare [Q] definit prin dreptele 2' c'=d1'=i' D(d,d’) : A(30,20,15), H(20,10,0) şi Δ(δ,δ’) : A, 1' B(5,5,5). Să se determine punctul de intersecţie I(i,i’) b' d' Px h' dintre planul [Q] şi dreapta de capăt ce trece prin x O punctul C(15,13,10). d δ b Rezolvare : Dreapta de capăt D1(d1, d1’) are proiecţia h c verticală suprapusă peste proiecţia c’, d1’ = c’ şi 1 P 2 i' proiecţia orizontală perpendiculară pe axa Ox, trecând a d1 y prin proiecţia c, c ∈ d . Pentru determinarea punctului

de intersecţie I(i,i’) dintre planul [Q] şi dreapta de capăt

1

Fig.5.39 Rezolvarea problemei 8

68

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

D1(d1, d1’), se duce prin dreaptă un plan de capăt [P] (d1’ ∈ P’) şi se găseşte dreapta de intersecţie (12,1’2’) dintre acest plan şi dreptele D şi Δ, ce definesc planul [P]. Intersecţia dintre dreapta (12,1’2’) şi dreapta de capăt D1(d1, d1’) determină punctul de intersecţie I(i,i’), în proiecţia pe planul orizontal, 12 ∩ d1 = i, unde cele două drepte se proiectează distinct (fig.5.39). 9. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) definită de punctele K(5,10,35) şi I(50,15,10) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60,10,15), B(35,40,45), z C(15,5,5). Considerând placa opacă, să se b' studieze vizibilitatea dreptei. Rezolvare : Se trasează un plan de capăt [Q] prin dreaptă, δ’ ≡ Q’ şi se determină dreapta k' 4' (12,1’2’) după care acesta intersectează placa : 2' [Q] ∩ [ABC] = (12,1’2’). Această dreaptă se α' intersectează cu dreapta dată ∆(δ,δ’) în a' 1'=5' 3' punctul (α,α’), punct de intersecţie ce se δ'=Q' i' obţine, mai întâi, în proiecţia pe planul c' orizontal, 12 ∩ δ = α, pentru ca apoi, cu x O ajutorul unei linii de ordine, să se determine şi 1 c proiecţia verticală α’. a Vizibilitatea dreptei în proiecţia k δ 3=4 verticală, se stabileşte pornind de la o i 5 α intersecţie aparentă a dreptei cu o latură a 2 plăcii, considerând punctele 1’ ≡ 5’. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 5 are depărtarea mai mare, deci în proiecţia y verticală punctul 5 este în faţa punctului 1 şi b implicit proiecţia δ’ este vizibilă până în α’, iar până în 2’, invizibilă. Analog, se studiază Fig.5.40 Rezolvarea problemei 9 vizibilitatea dreptei şi în proiecţia z orizontală, considerând intersecţia n' aparentă a proiecţiei δ cu latura bc, 7' 2' a' respectiv punctele 3 ≡ 4 (fig.5.40). 4' c' 10. Fie plăcile plane opace α' 1' date prin coordonatele vârfurilor β' [ABC] : A(70,15,35), B(10,40,10), m' 6' 3'=5' C(5,0,30), şi [MNK] : M(60,10,15), N(35,40,45), K(15,5,5). Să se b' determine segmentul de dreaptă după k' care cele două plăci se intersectează şi c O x 4 să se studieze vizibilitatea plăcilor. k Rezolvare : Segmentul de dreaptă m 2 după care cele două plăci se 5 a 6=7 intersectează este determinat de β α punctele în care laturile MN şi NK 1 intersectează planul triunghiului [ABC]. Se procedează ca şi la problema 9 şi se determină punctele 3 n b y (α,α’) şi (β,β’). Pentru stabilirea vizibilităţii Fig.5.41 Rezolvarea problemei 10 plăcilor în proiecţia orizontală s-au

40. e' 2' 11. F(65.5. iar pentru proiecţia verticală. yI. Grafic.10).35) să se c' traseze o perpendiculară pe planul triunghiului O [ABC] : A(60. se determină punctele (α.45). d' Py Perpendiculara intersectează planul triunghiului în punctul I(i.d’) perpendiculară pe planul [P]. considerându-le x g' opace.10. şi placa patrulateră k' a' 1' [EFGI] : E(5.5).k’) de intersecţie al punctul 1 diagonalelor.g’) şi frontala F(f. 4 i Pentru definirea segmentului de g dreaptă după care se intersectează cele două b y plăci.5.15).28. d’ ⊥ f’.37). punct determinat ca în x d O Px rezolvarea problemei 9. aceasta se realizează folosind β α k K(k. iar din proiecţia k’. Din punctul K(40.5.15). Să se determine segmentul de dreaptă după care se intersectează placa α' triunghiulară [ABC] : A(60.42). deci este primul vizibil. faţă n' de planul patrulaterului (fig.β’) în care laturile AB şi BC. atât în i' g' m' a' proiecţia orizontală cât şi în cea verticală.5.10.42. m i Rezolvare : Construirea perpendicularei pe d planul triunghiului se face utilizând o orizontală şi o frontală a acestuia.35.5) x k c 2 a f şi să se determine punctul în care aceasta îl n g intersectează.5.5.41). O f 2 Rezolvare : placa [EFGI] se reprezintă în c e 3 a epură determinând depărtarea punctului I. Vizibilitatea plăcilor se studiază b' k' z având în vedere observaţia că vârful B al 1' triunghiului are cea mai mare cotă şi d' depărtare.5). 4' G(55.10. β' B(35.5.35). C(15.43 Rezolvarea problemei 12 perpendiculară pe orizontala g. ale triunghiului. Se consideră planul [P] definit prin urme: y Pz OPx = 10.i’). Fig. f' 2' 12. Să se studieze i' c' vizibilitatea plăcilor. P a 13.43).5.5. dreapta D(d. Din proiecţia k se d.POZIŢII RELATIVE 69 considerat punctele aparent suprapuse 3’ şi z b' 5’.a’) orizontala b G(g.yI.f’).10. proiecţia verticală d’ perpendiculară pe a' z d ⊥ g. yI . Astfel.40). B(45. OPy = -5 OPz = -10 şi un punct A(20.α’) şi (β. I(10. construieşte proiecţia orizontală Fig. exterior planului.42 Rezolvarea problemei 11 înţeapă placa patrulateră [EFGI]. Prin punctul A să se traseze o Fig.44 Rezolvarea problemei 13 dreaptă D(d. C(15. se y 1 trasează prin punctul A(a.20).5.d’) fiind frontala f’ : P' perpendiculara cerută (fig. punctele 6 f' 3' şi 7 (fig. ca în figura 5. astfel încât punctul I să aparţină plăcii.

dar numai o anume dreaptă intersectează şi dreapta D1. perpendia g P culară pe proiecţia d’ a dreptei D : P’ ⊥ d’.d’) intersectează planul [P].5.5.3. c’ ∈ g’. exterior ei. δ m Orice dreaptă din planul [P] care trece prin c g d Q punctul B este perpendiculară pe dreapta D.5). Q a d h1v1 ∩ d = e. δ’ = c’ ∪ e’. perpendiculară pe dreapta D : c' O g’ || Ox.d’) : A(20. N(25.20).e’) : δ = c ∪ e. c ∈ d.5) şi D1(d1. g ⊥ d.c’). perpendiculară pe planul [P]. Prin punctul C să se a' traseze un plan [P] perpendicular pe dreapta D. 15.c’) : δ = b ∪ c.d1’) : M(40.20). în care dreapta δ e D(d. Se consideră dreapta D(d. . are proiecţiile perpendiculare pe urmele de acelaşi fel ale planului. Observând epura din figura 5.5. prin proiecţia a se trasează proiecţia d.g’) a planului [P].20.v’) a orizontalei şi prin proiecţia v’ se c d b trasează urma verticală P’ a planului [P].46.25.5). [P] ∩ [Q] = H1V1. Astfel.d1’) intersectează planul [P].δ’) δ' d' v1' perpendiculară pe dreapta D şi concurentă cu c' dreapta D1. a Astfel.5.g’) (vezi rezolvarea problemei 14). Din Px se trasează urma orizontală P a planului [P]. n' a' Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ. d ⊥ P şi prin proiecţia a’.10.47 Rezolvarea problemei 16 căutată este definită de punctele B(b. d’ ⊥ P’ (fig. Dreapta Δ(δ.e’). perpendiFig.δ’) P' e' perpendiculară pe dreapta D. cu ajutorul unui y plan de capăt [Q].46 Rezolvarea problemei 15 două drepte oarecare se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie. exterior ei.5). g' c' v' b' Rezolvare : Prin punctul C se construieşte un plan [P] h1' O perpendicular pe dreapta D. cu ajutorul unui plan g de capăt [Q]. se confirmă faptul că unghiul drept dintre Fig. Fie două drepte D(d.d’). h1v1 ∩ d1 = c.3.5.8) z şi un punct C(10. 14. δ’ = b’ ∪ c’ (fig.70 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Dreapta D(d.d’) : A(20.b’) şi C(c.5. B(30. proiecţia d’.5.45 Rezolvarea problemei 14 culară pe proiecţia d a dreptei D : P ⊥ d (fig. b' v' g' m' Rezolvare : Prin punctul B se construieşte un plan h1' v1 O [P] perpendicular pe dreapta D. cu ajutorul orizontalei v Px v1 c x b G(g. dus prin dreapta D1. Prin δ' d'=Q' v1' punctul C să se traseze o dreaptă Δ(δ. P Dreapta Δ este definită de punctele C(c. cu ajutorul b v Px x orizontalei G(g.5.d’) : A(5. [P] ∩ [Q] = H1V1.47). Fie drepta D(d. la y intersecţia cu axa Ox rezultând punctul Px . Se determină urma v Px x verticală V(v.5.5) şi un punct C(10.c’) şi h1 y E(e.20.20). d' P' Rezolvare : Prin punctul C se trasează o orizontală b' v' g' G(g.44).g’) (vezi rezolvarea problemei 14).20).5.δ’) Fig. dus prin dreapta D. în care dreapta n P h1 d1 D1(d1. z d1' P' B(20. a' z B(30. se determină punctul C(c. 16. Se determină punctul E(e.45).

Se determină urmele celor două drepte şi se trasează urmele planului [R] : h ∪ h1 = R. perpendiculară pe dreaptă : g’ || Ox. 19. R ⊥ d. deoarece acestea conţin dreapta D(d. R’ ∩ Ox = Rx. OPy = 25.g’) a planului [P]) şi prin el se construieşte o dreaptă D(d. dusă prin punctul A(a. prin urma verticală V(v. v1’ ∈ R’.a’). Să se verifice dacă cele două plane sunt perpendiculare.15. d’ ⊥ P’. .a’) se trasează dreptele D(d. P’ ∩ Q’ = v’.v1’) ale dreptei D şi se verifică dacă acestea sunt pe urmele planului [P]. Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q]. OPz = 35 şi care să intersecteze axa Ox la 10mm de planul lateral.50. δ’ ⊥ Q’. a’ ∈ d’ şi i se determină urmele H(h.15.h’) şi V(v. a’ ∈ g’.48).5. a) : Se determină dreapta de intersecţie D(d.5. R’ ⊥ d’.δ’).POZIŢII RELATIVE 71 17. perpendiculare pe planele [P] şi [Q] : d’ ⊥ P’.10). După cum se observă în epura din figura 5. care este perpendiculară pe planul [R] .5. g ⊥ d. ∠OPxP’ = 400 şi [R] : ORx = 17. respectiv dacă dreapta D aparţine acestuia. ∠ORxR’ = 1200. a) varianta II de rezolvare (fig. Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q]. Se trasează planul [R] perpendicular pe dreapta D(d. h’ ∪ v’ = d’. a ∈ d. a ∈ d. perpendiculară pe planul [P] : d ⊥ P. d’ ⊥ R’.49 : h1 ∈ P şi v1’ ∈ P’. Se determină urmele H1(h1.h1’).d’). V1(v1. OQz = 20.d’) perpendiculară pe planul [R].d’) şi Δ(δ.v’). perpendicular pe planul [P] : OPx = 50. R’ = Rx ∪ v’ (fig.v’) a orizontalei G(g. a’ ∈ d’.d’). ∠OPxP = 350.d’).d’) dintre planele [P] şi [Q] : P ∩ Q = h. δ ⊥ Q. v’ ∪ v1’ = R’.a’) în planul [P] (punctul se ia pe orizontala G(g. a ∈ d. OQy = 25.d’) şi de punctul Rx. rezultă că cele două plane sunt perpendiculare : [P] ⊥ [R]. Prin punctul A(35.5.28) să se construiască un plan [R].50. astfel : [P] : OPx = 50. ∠ORxR = 1050. Rezolvare : Problema poate fi rezolvată în două moduri : a) varianta I de rezolvare (fig.5. Planul [R] este definit de dreapta D(d. Fie două plane definite prin urme. care este perpendiculară pe planul [R]. b) : Prin punctul A(a. ştiind din enunţul problemei că ORx = 10 : R = Rx ∪ h. Prin punctul A(40.49 Rezolvarea problemei 18 18. R' P' d' h v' h1' v' v h1 a' a Rx a' z Pz R' P' d' z x Rx Px a d v h' P R Py y O x v1 Px v1' g' 1200 1050 d g y O R P Fig. Rezolvare : Prin punctul A(a.48 Rezolvarea problemei 17 Fig. OPy = 10. deci planul [P] conţine dreapta D.a’) se construieşte o dreaptă D(d. OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20. Rezolvare : Se consideră un punct A(a. deoarece conţine câte o dreapta perpendiculară pe acestea. h ∪ v = d. să se construiască un plan [R]. d ⊥ P. perpendicular pe planele [P] : OPx = 50. astfel : d ⊥ R.g’).

3. ORy = 55.37).10.40). date prin coordonatele vârfurilor : A(0. OPz = 70. Se consideră planul [P].20. B(40.70.10. Prin punctul I(90.10) şi de punctul M(45. definit de cele două drepte.15. OQy = -80.80). Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 140.40. OQy = 80.90. Fie triunghiurile ABC şi EFG. 6. Prin punctul A(20. Să se determine dreapta Δ(δ.d’) : A(50. 7. F(40. OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30. Fie punctul A(60.35).52) şi Δ(δ.5 Probleme propuse d' R' v1' Px a' g' Rx Qx P' Q' h' h a g a) R v' d v P Q δ' R' d' Q' P' z Qz Pz O x v1 x Qx P Q R a v1' Py Qy y 1.30. Prin punctul N(60.20).35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P]. 5. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70. E(150.20.10) să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P]. OQz = 65. definit de dreapta D(d.20). un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct. Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [Q] : OQx = 70.13.d’) paralelă cu planele [P] : OPx = 140.70). .d’) dintre cele două plane. 9.50).δ’) de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 30.d’) : A(80. OQz = -30. OPy = 40. 2.δ’) : E(20. Fie dreptele D(d.30.30.70).10.10. ∠OPxP = 600.5. dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q].i’).20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P]. Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele. Prin punctul M(80. 8.30. OQy = 80. Să se determine dreapta de intersecţie D(d.60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie. OQz = 65 şi planul de nivel [N] care trece prin punctul A(90. B(70. C(80. Fie planul [Q] : OQx = 30. 4.50 Rezolvarea problemei 19 5. OQz = -30. ce trece prin punctul B(20. Se dă planul [P] : OPx = 100.30) şi G(130.10. Fie planele [P] : OPx = 140. OPy = 50. OPy = 40.25.20. Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i. OPz = ∞ şi planul [R] : ORx = 100.20) să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q]. OPz = 50 şi planul de front [F] care trece prin punctul M(90. 11.72 z Qz Pz O Py GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ v=h=v'=h'=Rx a' Px h1' v1 h1 δ Qy y d b) Fig. B(20. F(60.40).30. OPy = -20.10).-12. 10.5. ORz = 70. Prin punctul A(20.10).70.90).10) să se ducă o dreapta D(d. a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei. OQy = -80.

15.80). să se traseze o dreaptă Δ(δ.40.40. perpendiculară pe planul triunghiului ABC şi să se determine punctul I(i.20).20). M(100.δ’) : E(35.15) să se ducă o dreaptă Δ(δ. D2(d2.d’) paralelă cu planul [P].20). dintre dreapta Δ şi planul [P]. Prin punctul K(110. Să se studieze vizibilitatea dreptei Δ. N(40. OPz = 85.30. considerându-le opace. Prin punctul B(70.δ’) : M(60. Se dau punctul A(30. B(60.δ’) paralelă cu planul [P].35.5). Considerând placa opacă să se studieze vizibilitatea dreptei. triunghiul fiind considerat opac. C(20. C(70.30. concurentă cu planul triunghiului [ABC] : A(130. C(80. care trece prin punctul M şi este paralel cu cele două drepte 17.5).15. M(15.5.30.10). C(30.d2’) : C(40. Să se determine dreapta de intersecţie dintre o placă plană triunghiulară şi una patrulateră.20. 19. OPy = 50.40.60). K(10.90.30).i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ.10.30.65.d’) : A(70. B(70. B(10.30).75.40).0).0.50).55.0. 13. 14.10.70.50.30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ.60. 24.20). Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor. d) [ABC] : A(110. Fie două plăci plane triunghiulare opace. OPz = 50.30). B(20. .δ’) şi planul triunghiului. B(60. c) [ABC] : A(160.40) să se ducă o paralelă D(d.5. C(80. B(10.20). care taie axa Ox într-un punct de abscisă 120 şi conţine punctul A. paralelă cu planul [P] definit prin urme : OPx = 60.10) [KMN] : K(90. F(15.90) [KMN] : K(130.10.20. fără a se construi urmele planului 20. 22.10. OPz = 70 şi un punct A(60. Prin punctul M(20.5).40. N(30. N(60.33. Fie planul [P] definit prin două drepte paralele D1(d1. care să treacă prin punctul A.5).70). 23.25).10.50).30.d’) : A(95.70. Se dă planul [P] definit prin urme: OPx = 100. 15.45). Să se determine urmele unui plan [P].30.10) şi C(10. Prin punctul E(60.20.90).15.10.85.10).10.50).10).d’) la planul [P].20) şi dreptele D(d.60).60).70). OPz = 70 şi dreapta D(d.30.40.20). C(15.30). N(15.60).70.20).40. 25.40) şi C(100.δ’).10.5. Să se construiască o dreaptă D(d. 21. B(20.70. M(65.60.10).65).30) [KMN] : K(70. OPy = 40.25. B(70.20.10.15. Fie punctul M(50.20) [KMN] : K(120.10. C(10.60.5.10. N(60.0) şi V(30.50). B(70.5). OPy = 90.10).40). date prin coordonatele vârfurilor : [ABC] : A(5.20. 18. necoplanare. N(110.25) şi Δ(δ.POZIŢII RELATIVE 73 12.10. B(25.75).70.25).70.5) şi [IKNM] : I(45. M(120.90.70.65) şi [KMN] : K(20.10.i’) dintre dreapta D şi planul [P]. M(70.50).40. 16. în următoarele cazuri : a) [ABC] : A(100.10).80).50. Fie triunghiul ABC : A(50. B(40. Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i. C(110. Să se studieze vizibilitatea plăcilor. Se consideră planul [P] : OPx = 100. Fie plăcile plane opace date prin coordonatele vârfurilor [ABCD] : A(120.d’) definită prin urme : H(55.40.75.δ’). Din punctul M(55. D(120.80) şi să se determine punctul de concurenţă.10. OPy = 50. Fie planul [P] definit prin urme : OPx = 150. definit de punctele A(45.35).10).80). Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor. paralel cu dreapta D. Să se determine punctul de intersecţie I(i.d1’) : A(70.75. B(30.50).10. b) [ABC]: A(100. Să se construiască urmele planului [P]. M(40. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d. B(90.10. C(30.30) să se ducă o dreaptă Δ(δ.60). N(10.20).i’).30) şi dreapta D(d.20).50) să se traseze o dreaptă Δ(δ.d’) : B(60.5.10).30).20).δ’).20) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60.10. exterior planului. Se consideră planul [P].55.5.

Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80.20).40). OPy = 40.40. perpendiculară pe dreapta Δ(δ.80). .10).d’) perpendiculară pe planul triunghiului.10. OPz = -15 şi punctul A(50. exterior planului. Să se construiască planul proiectant vertical [Q]. 36. OPy = -10. 33.δ’). Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC]. G(110. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100. OPy = 40.40.20.20). B(70. B(60. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70. care trece prin origine. Să se construiască planul de capăt [R]. Prin punctul E(80.37).30). Fie planul de capăt [Q] : OQx = 80.15) să se ducă un plan [Q]. Fie planul de capăt [P]: OPx = 10. Să se verifice dacă acestea sunt perpendiculare. OPy = 50.52).-12. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P]. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 38.40).50) să se traseze o perpendiculară D(d.30.10.15).10.15. să se construiască un plan [R]. perpendicular pe dreapta D(d. C(100. care are urmele în prelungire.d’) : A (40.10). Se consideră planul [P] definit prin urme : OPx = 150. din acest plan. perpendicular pe planele [P] : OPx = 140.70.30.10). 27. 28. Se consideră punctul A(50. OPz = 70 şi un punct A(60.60) să se ducă o perpendiculară Δ(δ. Prin punctul A să se ducă un plan [Q]. 40. OPz = 50.70). Din punctul M(75.10. B(70.70.10). Câte plane [P]. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 37.30).10. perpendicular pe planul [P]. OPy = 70. N(20. exterior planului. Prin punctul C(30. Se consideră dreapta D(d.15) şi dreapta Δ(δ.13.d’) : A(80.40. care întâlneşte axa Ox în punctul F(35.30). OQz = 70 şi punctul M(20.40. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P].90). care trece prin punctul M şi face 900 cu planul [Q]. Prin punctul A să se ducă un plan [Q]. B(70.30. Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D.74 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 26. 43. care defineşte distanţa de la punctul A la planul [P]. C(20.δ’) : M(70.20).30. Fie dreapta D(d. dat prin coordonatele vârfurilor : A(100. B(20. să se determine punctul I(i.10) şi punctul M(45. 34. OQy = ∞.60.90. OQz = 50. 35. Prin punctul I(90. Să se determine segmentul de dreaptă AI(ai. perpendiculare pe drepta D(d. OQy = 80.d’) : A(100.20).40. Fie dreapta D(d. B(50. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100.70. exterior planului. perpendicular pe planul [P]. Prin punctul B să se traseze un plan perpendicular pe această dreaptă.zA). 31. Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15.d’) pe planul triunghiului EFG : E(130. N(15.70) şi planul [P] : OPx = 60. 30.d’). 42.70).d’) : A(50.-20.0) . 39.δ’) pe dreapta MN : M(90. F(40.30.20. K∈D. Fie planele [P] : OPx = 20. OPz = -60 şi [Q] : OQx = 70. perpendicular pe planul [P]. 32.50).20. Prin punctul A să se ducă o dreaptă D(d. exterior planului.i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei.20).60. OPz = ∞ şi punctul A(20.10. OPy = 90. 29. 41. OPz = 70 şi un punct A(60. OPz = 85.5.40) există? Să se traseze un astfel de plan.d’) : M(60. OQz = 65. OPy = 50.10.δ’) pe planul triunghiului ABC. OQy = -60.20).60).5) să se ducă o dreaptă D(d.a’i’).30. Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ. Prin punctul A(60. N(40.50).50. Prin punctul A(110.0.15) să se ducă un plan [P]. OPy = ∞.5.10.50).40.

punctul a1’. particulare faţă de planele de proiecţie. .METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 75 6. .rotind elementul geometric şi lăsând neschimbate planele de proiecţie.1 Schimbarea planului vertical de proiecţie Prin schimbarea planului vertical de proiecţie. figurile geometrice sau unghiurile apar în adevărată mărime.1). poziţii în care dreptele. În noul sistem de referinţă proiecţiile punctului A vor fi : pe planul orizontal. iar pe planul vertical [V1]. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE Prin metodele geometriei descriptive se realizează modificarea proiecţiilor elementelor geometrice din poziţiile date în alte poziţii. proiecţia orizontală a elementului geometric rămâne neschimbată.a’). 6. perpendiculară a) b) pe O1x1 până în a1x şi se prelungeşte cu o distanţă Fig. a ≡ a1. elementul proiectat să ocupe o altă poziţie faţă de noile plane de proiecţie (în general.6. Se observă că punctul A are aceeaşi cotă în noul sistem (ax1a1’ = axa’ = z).a’) în sistemul de referinţă iniţial. a) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A(a.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie Prin metoda schimbării planelor de proiecţie se poate schimba planul vertical de proiecţie. orizontal [H] şi vertical [V] (fig. în O a1' a1x epură (fig. paralel sau perpendicular). perpendicular pe planul [H]. adică schimbând poziţia planelor de proiecţie şi lăsând pe loc elementul geometric proiectat. format din cele două plane de proiecţie perpendiculare. de transformare a proiecţiilor elementelor geometrice. planul orizontal de proiecţie. proiecţie pentru punctul A(a. z raportată la planul vertical [V] de proiecţie [V1]. se x O1 a1x a=a1 a=a1 z trasează noua linie de [H] pământ O1x1. în funcţie de cerinţa problemei. iar depărtarea modificată (a1ax1 ≠ aax).1. Aceste transformări pot fi făcute în două moduri : . acelaşi punct a. iar proiecţia verticală se schimbă în raport cu noul plan vertical.a’) : a) în spaţiu .6. [V1] z Pentru realizarea z a' a1' a' schimbării de plan vertical A ax O1 O x ax z pentru punctul A(a. se duce linia y de ordine din proiecţia x1 x1 orizontală a.metoda rotaţiei. studiate în continuare sunt : .1 Reprezentarea schimbării de plan vertical de egală cu cota punctului.metoda rabaterii.modificând sistemul de referinţă. sau alternativ ambele plane de proiecţie (dubla schimbare de plan) astfel încât.1. b).6. . Metodele geometriei descriptive. . 6. linia de pământ devine O1x1. b) în epură obţinând proiecţia a1’. Dacă se consideră un nou plan vertical de proiecţie [V1].metoda schimbării planelor de proiecţie.

2. axa’ = a1xa1’. b) . dar de obicei.2.d’) şi dreapta D1(d1.2 Schimbare de plan vertical pentru o dreaptă Dreapta D(d.2.luând linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei. dreapta oarecare este transformată într-o dreaptă particulară. Segmentul de dreaptă obţinut în noul sistem este A1B1(a1b1. Prin schimbarea planului vertical de proiecţie o dreaptă oarecare D(d. c) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un plan Se consideră un plan oarecare [P]. proiecţia orizontală şi cota unui punct rămân neschimbate.a1’b1’). a şi b şi cotele punctelor.6. iar proiecţia verticală şi depărtarea punctului se modifică. faţă de aceeaşi linie de pământ O1x1. d (fig.a’b’). dat prin urmele sale. b) – c) în epură . în probleme.δ’).6.6. P şi P’ şi un nou plan vertical de proiecţie [V1]. a).6.sau într-o dreaptă de profil Δ(δ. convenabilă. alegând poziţia noului plan vertical.6.b’). păstrând proiecţiile orizontale. bxb’ = b1xb1’ (fig. d (fig.d’) se transformă într-o frontală F(f. A schimba planul vertical de proiecţie pentru aceasta înseamnă a face această schimbare pentru două puncte ale dreptei.3 Reprezentarea schimbării de plan vertical de proiecţie pentru planul [P] : a) în spaţiu. Fiind dat segmentul de dreaptă AB(ab.d1’) obţinută sunt într-o poziţie oarecare.a’) şi B(b. Cele două plane verticale de proiecţie şi planul dat se z [V1] P1' Px x P=P1 O1 i' i P1x [P1] a) x1 [V] P' [P] O [H] y x Px P=P1 P1x O1 b) P' i' i x1 i1 ' P1' O x P1' i1 ' i' P' O1 O P=P1 c) Px P1x x1 i Fig.f’) .luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe proiecţia orizontală a dreptei.76 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Orientarea liniei de pământ trebuie astfel făcută încât punctul să-şi păstreze diedrul în care a fost iniţial. b) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Fie o dreaptă fiind definită de două puncte. schimbarea de plan vertical se face prin schimbarea de plan vertical pentru punctele A(a. c). Observaţie : La schimbarea de plan vertical de proiecţie. b' x b=b1 O1 b1' bx d' b' a' ax O x b=b1 O1 b1' bx d' d=f b' a' ax a=a1 a1x a1' O x bx b=b1 x1 c) d' a' ax d=d1 b1x d1' a) a=a1 a1x x1 a1' b1x f' b) d=δ a=a1 O1 O x1 a1' δ' b1' Fig.

4. respectiv planul orizontal [H].4 Plan oarecare transformat în : perpendiculară pe urma orizona) plan de capăt .3. unghi identic cu unghiul plan dintre urma P1’ şi axa O1x1. b). b) plan paralel cu linia de pământ tală P a planului. pe perpendiculara dusă din proiecţia orizontală i pe axa O1x1.3.3. P ≡ P1 şi la intersecţia ei cu axa O1x1 se obţine punctul P1x.a’) şi un nou plan O orizontal de proiecţie.4. ca şi în epura din figura 6.6. Pentru a realiza schimbarea de plan vertical pentru planul [P] în epură. În fiecare caz se stabileşte sensul corespunzător pentru noua axă O1x1. Punctul P1x şi proiecţia verticală i1’ determină urma verticală a planului [P1].6. c.4. care y se menţine (fig.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 77 intersectează într-un punct I(i. obţinându-se epura din figura 6.6. proiecţia verticală a elementelor geometrice rămâne neschimbată. b şi în continuare. atunci P2' Px O când se urmăreşte transformarea Px i O x i lui într-un plan particular şi x α P=P1 anume într-un plan proiectant de P1x P 1 ' i1 ' P=P2 O1 capăt [P1](fig. pentru schimbarea planului vertical de proiecţie. în transformarea din figura 6. a sau paralelă cu aceasta.i’).3.a’) : a) în spaţiu. se aplică metodologia descrisă mai sus. se obţine mărimea reală a unghiului α pe care planul oarecare [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. Proiecţia verticală i’. Pentru aflarea noii urmei verticale P1’ se ţine seama de faptul că punctul I(i. a). z Schimbarea a) a'=a1' [V] a'=a1' y planului orizontal de x1 x1 A proiecţie pentru un punct a1x a1x O1 y Se consideră un punct O1 x a1 ax y ax a1 A(a. obţinută după schimbarea de plan vertical : P1’ = P1x ∪ i1’.1. se observă că urma orizontală a planului rămâne neschimbată. Prin planul [P1] astfel transformat.6. în i1’.5 Reprezentarea schimbării de plan orizontal de linia de pământ. deci se face schimbarea de plan vertical pentru punctul I. a) sau într-un O1 plan plan paralel cu linia de a) b) pământ [P2] (fig. b) în epură noul sistem de proiecţie . Linia de O1x1 se trasează pământ Fig. Schimbarea de plan i' x1 vertical pentru un plan oarecare i' i2' P' P' x1 [P]. sau rotind proiecţia verticală i’ în jurul lui i până se suprapune pe acea perpendiculară.6. O1x1. În proiecţie pentru punctul A(a. 6. O x a a y [H1] perpendicular pe planul [H] vertical de proiecţie [V].5. se poate roti în sensul prevăzut în figura 6. în transformarea din figura 6. iar proiecţia orizontală se modifică în raport cu noul plan orizontal.6. Noua proiecţie verticală P1’ se obţine măsurând cota punctului I. a). a.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie. [H1].i’) aparţine atât urmei verticale vechi P’ cât şi celei noi P1’. a cărui proiecţie orizontală i coincide cu intersecţia celor două linii de pământ: i = Ox ∩ O1x1 (fig. a) b) Planele de proiecţie [H1] şi [V] se intersectează după Fig.4. se aplică în general. b sau în sens contrar.

b).6 se poate găsi adevărata mărime a segmentului AB. [P] şi [H1]. P1’ ≡ P’. Printr-o g O1 b1 a1 schimbare de plan orizontal acesta poate fi adus paralel β faţă de noul plan orizontal de proiecţie [H1] (fig. a1b1. Se face P'=P1' P1x schimbarea de plan orizontal [H1] [P1] O pentru punctul I. Pentru determinarea urmei orizontale P1 se foloseşte punctul de intersecţie a celor trei plane.5. Din proiecţiile verticale ale punctelor A şi B se duc linii de ordine perpendiculare Fig. acesta definind poziţia unei drepte orizontale G(g. în i1. pentru determinarea proiecţiei orizontale a1.[V]) = ∠ β.a’) şi B(b. punct care are proiecţia verticală i’ x1 pe linia de pământ şi z x1 [V] proiecţia orizontală i pe urma P'=P1' P a planului. [H].g’) (dreaptă de nivel). ci doar sensul axei.a’b’).78 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ punctul A are aceeaşi proiecţie verticală. AB = a1b1 şi unghiul pe care-l face cu planul vertical de proiecţie. În epură (fig.6. a1. a1xa1 = axa şi b1xb1 = bxb. după trasarea axei O1x1 se duce linia de ordine din a’ până la intersecţia cu aceasta. care ax bx O x rămâne neschimbată.6). Urma verticală a noului plan P1’ rămâne neschimbată. a1x x b b'=b1' 1x 1 Noua linie de pământ O1x1 se va lua astfel încât punctele A(a. proiecţia verticală şi depărtarea unui punct rămân neschimbate şi se modifică proiecţia orizontală şi cota punctului. nu modifică rezolvarea a problemei. sau [P] P rotind proiecţia orizontală i i [H] i O1 până se suprapune pe linia de P y O1 ordine. alcătuit din planul vertical [V] şi noul plan orizontal [H1] (fig 6. Astfel. Fie segmentul de dreaptă AB(ab.6. Astfel. unde se obţine a1x şi se prelungeşte cu o distanţă egală cu depărtarea punctului.6 Schimbare de plan pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară depărtările orizontal pentru o dreaptă punctelor.7). a1a1x = aax = y. adică paralelă cu proiecţia verticală a’b’.b’) să aibă aceeaşi cotă în noul sistem de d'=g' a'=a1' referinţă.i’). a’≡ a1’ şi o nouă proiecţie orizontală.6. a) b) Un alt punct al urmei orizontale este P1x. faţă de axa O1x1. unde Fig. Dacă se face o schimbare de plan orizontal de proiecţie pentru acest plan el se transformă într-un plan [P1]. Sensul liniei de pământ se stabileşte astfel încât punctul să rămână în diedrul în care a fost înainte de schimbarea planului de proiecţie. Trasarea axei O1x1 de o d b parte sau de alta a proiecţiei a’b’. ∠ (AB. măsurând i' x Px P1x Px i1 depărtarea punctului pe linia i' P1 P1 O x de ordine dusă din i’.6.7 Schimbarea de plan vertical de proiecţie pentru urma verticală intersectează planul oarecare [P] . faţă de noul sistem de proiecţie. Observaţie : La schimbarea de plan orizontal de proiecţie. pe epura din figura 6. se ţine seama de faptul că punctul are aceeaşi depărtare. determinat la intersecţia celor două linii de pământ. c) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un plan Fie dat prin urme planul oarecare [P]. obţinându-se proiecţia orizontală a segmentului orizontal A1B1. Ox ∩ O1x1 = I(i. O1x1 || a’b’. b) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru o dreaptă se face prin schimbarea planului orizontal pentru două puncte ale dreptei.

Rotirea proiecţiei i se poate face şi în sens invers celui prezentat în epura din figura 6. b. deci se obţin două puncte suprapuse. O1x1 || ab şi păstrând cotele punctelor A şi B se determină proiecţiile verticale a1’ şi b1’. Se unesc cele două puncte şi se obţine urma orizontală P1 a planului transformat. În rezolvarea problemelor.δ’). δ’ = a2’ ∪ b2’. comportă două schimbări de plan succesive (fig. iar pentru determinarea proiecţiei orizontale se duce linia de ordine din a1’ ≡ a2’ şi din b1’ ≡ b2’ şi se măsoară depărtările punctelor A1 şi B1.f’) dă mărimea reală a segmentului AB. ca fiind unghiul plan β. În epura din figura 6. a) Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie Aducerea unui segment de dreaptă. o dreaptă oarecare poate fi adusă paralelă cu un plan de proiecţie. paralel cu dreapta D(d. Dreapta Δ(δ. pot fi făcute prin două schimbări succesive ale planelor de proiecţie. obţinută prin cele două schimbări de plane de proiecţie este o verticală. perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. Dacă noua linie de pământ O1x1 se ia perpendiculară pe urma verticală a planului oarecare [P].9. AB = a1’b1’ şi unghiul α pe care-l face dreapta D(d. b). P1 = P1x ∪ i1. pe liniile de ordine trasate din a şi b. 6.7.d’). Proiecţia verticală rămâne neschimbată.9).a’b’) în poziţia.δ’) (fig. a1’b1’ ≡ a2’b2’ (f’ = δ’). în acest caz modificându-se şi direcţia axei O1x1.6. Depărtările punctelor A1 şi B1 se iau din sistemul de proiecţie ([H]. Frontala F(f.9. se va lua în locul planului orizontal de proiecţie [H] un nou plan [H1]. În epură. a poziţiei dreptelor sau planelor. se poate determina unghiul diedru dintre planul [P] şi planul vertical de proiecţie [V]. Prin schimbarea de plan orizontal de proiecţie dreapta oarecare .8 Plan oarecare transformat în plan proiectant vertical Prin subiectele tratate mai sus se observă că printr-o singură schimbare de plan de proiecţie. o dreaptă oarecare D(d. oarecare.6.1. schimbarea de plan orizontal de proiecţie se materializează prin trasarea liniei de pământ O2x2. prin proiecţia verticală. Pentru schimbarea de plan vertical de proiecţie.6. Astfel. iar un plan oarecare poate fi transformat într-un plan proiectant faţă de unul din planele de proiecţie. prin mărimea unghiului cuprins între proiecţia verticală a1’b1’ şi axa O1x1.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE linia de pământ O1x1. AB(ab. perpendiculară pe proiecţia verticală a frontalei A1B1. O2x2 ⊥ a1’b1’. în dreapta verticală Δ(δ.6.8). a s-a rezolvat transformarea dreptei D(d. Prima schimbare de plan de proiecţie se face astfel încât segmentul de dreaptă să se transforme într-o frontală F(f. În mod similar. planul se transformă într-un plan proiectant vertical [P1] (fig.δ’). Aceste modificări. perpendicular pe frontala A1B1. uneori este necesar ca o dreaptă oarecare să fie transformată într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie sau un plan oarecare să fie adus în poziţia de plan paralel cu un plan de proiecţie. care sunt identice.[V1]).d’). Pentru a doua schimbare de plan. δ ≡ a2 ≡ b2. se ia linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei. deci planul vertical de proiecţie [V] se înlocuieşte cu un plan [V1].3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie 79 x Px O1 P1x P'=P1' i' P i i1 P 1 β x1 O Fig. a2 ≡ b2.d’) cu planul orizontal de proiecţie [H].f’). dintre urma orizontală P1 şi noua linie de pământ O1x1.d’) poate fi transformată într-o dreaptă de capăt Δ(δ. de poziţie oarecare.

pentru a se putea duce din punctul M perpendiculara pe dreapta AB.9 Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie : a) verticală .80 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ D(d.6. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie.6. este perpendiculara dusă din punctul M1 pe dreapta A1B1.6.a2’b2’).d’) se transformă în orizontala G(g.m2’n2’).m’) (fig. Poziţia punctului M în noul sistem de referinţă ([H]. Conform teoremei unghiului drept. iar apoi prin schimbare de plan vertical de proiecţie.10 Distanţa de la un punct la o dreaptă oarecare . Din proiecţia verticală m1’ se duce perpendiculara pe proiecţia verticală a frontalei a1’b1’ şi se găseşte piciorul perpendicularei în punctul n1’.[V1]) va fi M1(m1. Dreapta A1B1 devine în al m2 MN doilea sistem de referinţă ([H ]. se duce perpendiculara MN din punct pe dreaptă şi se găseşte mărimea acestei perpendiculare.m’n’). a=a1 n=n1 alegând poziţia liniei de pământ O2x2 paralelă b=b1 m=m1 cu proiecţia verticală m1’n1’. care revenind în sistemul iniţial devine MN(mn. Fig. Segmentul M1N1(m1n1.g’). astfel încât în epură. aceasta trebuie să fie paralelă cu unul din planele de proiecţie.a’b’) şi un punct exterior ei M(m. Dreapta AB se transformă într-o frontală. a' n' Atât în primul sistem de referinţă cât şi b' în al doilea. verticala 1 1 b1'=b2' n1'=n2' a1'=a2' A2B2(a2b2. b' x b=b1 O1 b1'=b2' bx d' a' a1=a2 ax O x1 O2 f '=δ' a1'=a2' b2=a2=δ b2x=a2x a d O1 a1x x2 g=δ b1=b2 β d'=g' ax b1x x1 b2'=a2'=δ' b2x=a2x O2 d=f b1x α a=a1 a1x a'=a1' x b'=b1' bx O a) x2 b b) Fig.[V ]).m1’n1’). Distanţa reală de la punctul b2=a2=n2 M la dreapta AB este dată de proiecţia x2 orizontală m2n2 a segmentului M2N2. adică x1 transformându-l în orizontala O2 m1'=m2' O1 M2N2(m2n2. această perpendiculară este o m' dreaptă oarecare. Pentru determinarea distanţei de la punct la dreaptă. orizontala se transformă în dreaptă de capăt. unghiul drept să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan. luând axa O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală ab şi păstrând cotele punctelor A şi B.m1’). Pentru a se determina x mărimea reală a segmentului M1N1 se face o O schimbare de plan orizontal de proiecţie. b) dreaptă de capăt b) Determinarea distanţei de la un punct la o dreaptă Fie dată dreapta AB(ab.10).

considerându-se un nou plan orizontal [H1]. paralel cu planul de capăt [P1]. b). A doua schimbare este de plan orizontal de proiecţie.11. în poziţie oarecare şi se cere determinarea mărimii ei reale. se obţine planul de front [F].11. aplicând o schimbare de plan orizontal.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 81 c) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie O2 Transformarea unui x2 O1 i' plan oarecare în plan P' P1x P1=F i1 paralel cu unul din planele x1 P'=P1' de proiecţie se poate face Px O O x i prin două schimbări de x i' Px P=P1 plan succesive (fig. a s-a rezolvat transi formarea planului [P]. trebuie ca planul triunghiului să devină paralel cu un plan de b' 1' x O1 b1'=b2' x2 b2 a1'=a2' 1 c=c1 c1'=c2' x c O2 1 2 a' O b=b1 a=a1 x2 c2' a2' ABC b2' O2 x1 b1=b2 b'=b1' a1=a2 1' a'=a1' O1 c'=c1' 1 c O b a c' c1=c2 x ABC a2 a) b) Fig.6.6. a cărui urmă orizontală este aceeaşi cu urma orizontală a planului proiectant vertical : P1 ≡ F (fig.11 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel . prin care planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1] şi apoi o schimbare de plan vertical. aceasta se materializează prin linia de pământ O2x2 paralelă cu urma verticală a planului de capăt. În mod similar. P1’. d) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Se ştie că o figură geometrică se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie atunci când este paralelă cu acesta. În epură.a’b’c’). într-un plan de nivel [N]. O1 a) b) oarecare.11). P1'=N' P x1 P1x i1 ' O În epura din figura 2 x2 6. planul [P] se transformă în planul de capăt [P1].6. luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe urma orizontală P.12 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] . Dacă se dă placa triunghiulară ABC(abc. Printr-o schimbare de plan vertical de Fig. b) plan de front proiecţie. care devine şi urma planului de nivel căutat : P1’ ≡ N’.6.

ca şi în epura din figura 6. dusă printr-un vârf al triunghiului.12. deci sunt paralele cu planele de proiecţie. linia de pământ O2x2 se trasează paralelă cu urma verticală a planului triunghiului [A1B1C1]. Planele în care se rotesc punctele sunt perpendiculare pe axa de rotaţie. iar apoi o schimbare de plan orizontal de proiecţie.2. dar este important ca toate punctele unei figuri geometrice să fie rotite în acelaşi sens şi cu acelaşi unghi.z’) este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H] (dreaptă verticală). devenind plan de nivel. Linia de pământ O1x1 se trasează perpendiculară pe proiecţia orizontală a orizontalei. obţinând proiecţiile verticale a1’. se poate începe cu o schimbare de plan orizontal de proiecţie. [A2B2C2] || [V1]. [A1B1C1] ⊥ [H1]. Punctul în care axa de rotaţie înţeapă un astfel de plan se numeşte centru de rotaţie. obţinându-se proiecţiile a2. b1’ şi c1’. iar planele în care se rotesc punctele sunt plane paralele cu planul [H] (plane de nivel [N]). coliniare. O1x1 ⊥ a1. devenind plan de front. În epura din figura 6. Raza arcelor de cerc este egală cu distanţa de la puncte la centrul de rotaţie. care unite dau adevărata mărime a triunghiului. ele nu se deplasează rămânând propriile lor puncte rotite. b2 şi c2. a2b2c2 ≡ ABC. perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. a. iar când punctele sunt situate pe axa de rotaţie. axa de rotaţie Z(z. prin două schimbări succesive de plan.1 Rotaţia de nivel La rotaţia de nivel.2 Metoda rotaţiei Prin metoda rotaţiei. 6. iar apoi o schimbare de plan vertical de proiecţie. În mod similar. .a’1’). La a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie. astfel încât să devină plan de capăt.12. Pentru realizarea schimbării de plan vertical de proiecţie se foloseşte o orizontală a triunghiului ABC. placa triunghiulară ABC devenind plan proiectant vertical. b1’ şi c1’ se trasează linii de ordine şi se măsoară depărtările punctelor din al doilea sistem de referinţă ([H]. Din proiecţiile verticale ale vârfurilor triunghiului. asupra plăcii triunghiulare ABC se aplică o schimbare de plan vertical de proiecţie. Adevărata mărime a triunghiului rezultă în proiecţia verticală : a2’b2’c2’ ≡ ABC Metoda se poate aplica şi pentru determinarea unghiului real dintre două drepte oarecare. [A2B2C2] || [H1].82 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie. b. Sensul în care se rotesc punctele este indiferent. Din proiecţiile orizontale ale vârfurilor triunghiului a. având în vedere că triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical de proiecţie [V1] (plan de capăt). astfel încât aceasta se transformă într-o dreaptă de capăt. planele de proiecţie orizontal şi vertical rămân nemodificate ca poziţie în spaţiu şi se modifică poziţia elementelor geometrice faţă de acestea. aducând planul celor două drepte paralel cu unul din planele de proiecţie. prin rotirea lor în jurul unei axe de rotaţie Z. [A1B1C1] ⊥ [V1]. b şi c se duc linii de ordine şi se măsoară cotele punctelor. O2x2 || a1’b1’c1’ (triunghiul este paralel cu planul [H1]). se notează cu Ω şi reprezintă centrul arcelor de cerc descrise de puncte în rotaţie.[V1]). Arcele de cerc după care se rotesc punctele se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. 6. ordinea schimbărilor fiind indiferentă. a1’. A1(a1. Pentru aceasta trebuie schimbate succesiv ambele plane de proiecţie.

13 Reprezentarea rotaţiei de nivel pentru punctul paralel cu linia de pământ A(a. în figura 6. dacă se dă dreapta D(d.a’): a) în spaţiu. Observaţie : La rotaţia de nivel punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală cât şi cea verticală. cu raza za. se preferă să se lucreze cu perpendiculara comună dintre axa de rotaţie şi dreaptă. a se duce perpendiculara zb pe proiecţia orizontală d a dreptei şi se roteşte proiecţia b cu unghiul α până în b1. b) rotaţia de nivel pentru o dreaptă La rotaţia de nivel a unei drepte este suficient să se rotească două puncte ale ei pentru a obţine poziţia rotită a dreptei. a cu unghiul α.6.6.6.14. descriind arcul de cerc AA1. punctul A se roteşte cu unghiul α.z’). în care s-a produs rotaţia. în jurul axei z. 1) Rotaţia de nivel a dreptei neconcurentă cu axa de rotaţie În principiu. în a) b) timpul rotaţiei.d’) şi se cere să se rotească în jurul axei de rotaţie Z(z. dar îşi păstrează cota neschimbată. Astfel.z’) cu unghiul α. Pentru a putea construi şi proiecţia verticală se mai roteşte şi punctul a până se suprapune pe d1.14 Rotaţia de nivel a dreptei D(d.6. b) în epură Ox. b).13. Se ridică linii de ordine din proiecţiile orizontale rotite a1 şi b1 şi la intersecţia cu paralelele duse prin a’ şi b’ la axa a' x a d b a) d' z' b' z α a1' b1' d1' O b1 d1 a1 a' x a1' d' f' b' b z' b1 ' z f b1 O x a' z' d' b' z b c) δ' a1' b1 ' b1 δ a1 O a d a1 b) a d Fig.a1’) îşi păstrează cota. În epură (fig.13. a).z’) . aceasta se poate face prin rotirea cu unghiul α a oricăror două puncte ce aparţin dreptei. z' Z [V] z' a1' a1' a' N' descriind arcul aa1. Deci. rotaţia punctului se transpune prin rotirea proiecţiei orizontale a punctului. Tangenta dusă în b1 la arcul descris este chiar proiecţia orizontală d1 a dreptei rotite. neconcurentă cu axa de rotaţie Z(z.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE a) Rotaţia de nivel pentru un punct 83 Fie punctul A(a. proiecţia verticală a’ se deplasează Fig. În spaţiu (fig. Punctul rotit A1(a1. în planul de nivel [N]. Totuşi. a1’ se A1 ax O [N] obţine ridicând din x z=ω r z=ω O x proiecţia orizontală a1 o r α α a a a1 linie de ordine până pe a1 [H] urma verticală a planului y de nivel N’. în jurul proiecţiei orizontale z a z axei de rotaţie. Aici întâlnim două cazuri : axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta.d’). cu raza AΩ = r şi cu centrul în centrul de rotaţie Ω. în a1. până în a1’.a’) care se roteşte în jurul axei de rotaţie Z(z. pentru a nu fi necesar să se măsoare acest unghi pentru fiecare punct rotit. ω' a' Ω r α Proiecţia verticală a A punctului rotit.

al doilea punct pentru definirea dreptei rotite fiind chiar punctul de concurenţă. c) Rotaţia de nivel pentru un plan La rotaţia de nivel a unui plan oarecare [P] cu un unghi α se întâlnesc două cazuri : 1) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală oarecare Fiind dat planul oarecare [P] şi axa de rotaţie Z(z.a1’) : d1 = i ∪ a1 şi d1’ = i’ ∪ a1’. iar la intersecţia cu Ox verticală oarecare . P i' i' P1' P1' P' P' P1x O şi se roteşte punctul m v1 P1x Px Px O v v cu unghiul cerut α până x x g g g1 în punctul m1. a' x a z' d' d1' i' d i=z α d1 a1' O a1 x a a' a1' z' d' i' f' O d i=z α f x a a1 a' z' a1' d' i' δ' d α δ i=z O a1 a) b) c) Fig. dusă prin punctul de intersecţie I(i.d’) se poate roti până în poziţia de dreaptă de profil Δ(δ.14. z' z' Din z se duce perpendiculara zm.15. În figura 6.d1’) este determinată de cele două puncte : punctul de concurenţă I(i. este suficient să se rotească un singur punct al dreptei. De asemenea dreapta oarecare D(d. ca în epura din figura 6. b dreapta oarecare D(d. dreapta rotită va fi o frontală F(f. Se utilizează o orizontală G(g.δ’).16 Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o P1 a planului rotit [P1]. a pentru determinarea poziţiei rotite cu unghiul α a dreptei D(d. punct care nu-şi schimbă poziţia în timpul rotaţiei.g’) a planului.15 Rotaţia de nivel a dreptei D(d. Dacă tangenta la arcul după care se roteşte punctul b se duce astfel încât să fie paralelă cu axa Ox.f’).14.z’) se propune rotirea planului în jurul acesteia cu unghiul α (fig. Dreapta rotită D1(d1.6.6.6.i’). rotind proiecţia orizontală a până segmentul a1i a devenit paralel cu axa Ox. c.i’) dintre plan şi axa de rotaţie.15.6.d’) s-a transformat în dreapta frontală F(f. se obţin proiecţiile verticale a1’ şi b1’ care definesc proiecţia verticală d1’ a dreptei rotite D1.i) şi punctul rotit A1(a1.z’) este concurentă cu dreapta dată D(d. în epura din figura 6. a).d’). iar dacă tangenta este perpendiculară pe axa Ox. ca în epura din figura 6.z’) Urmând aceeaşi metodologie. b. Ducând tangenta α m1 P1 m m în m1 la arcul de cerc a) b) descris de punctul m se obţine urma orizontală Fig.d’) în punctul I(i.15. 2) Rotaţia de nivel a dreptei concurente cu axa de rotaţie Când axa de rotaţie Z(z.δ’) (fig. în jurul axei z şi se găseşte proiecţia verticală a1’. c). care rămâne propriul lui rotit.d’) se roteşte punctul a în a1. concurentă cu axa de rotaţie Z(z.f’). în jurul P1 m1 P i=z P i=z axei z. pe urma v1' g'=g1' g' v' v' orizontală a planului.84 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ox.16. dreapta rotită va fi o dreaptă de profil Δ(δ.

O F x a1 ω a a1 z a În epură. Proiecţia orizontală g1 trece prin punctul i şi este paralelă cu urma P1.g’) s-a transformat într-o dreaptă de capăt.a’): a) în spaţiu . V1(v1. După rotire orizontala G va avea o nouă poziţie G1(g1.17 Rotaţia de nivel a planului când proiecţie [H]. unghiul α z [H] după care s-a rotit punctul. iar urma verticală a planului rotit P1’ va trece prin P1x şi prin v1’. b) în epură .16.2. deci proiecţia a) b) verticală a’ a punctului se roteşte în jurul proiecţiei Fig. punctele rotindu-se în plane paralele cu planul [V] (plane de front). se y proiectează pe planul vertical de proiecţie.17 s-a transformat planul oarecare [P] într-un plan de i' capăt [P1]. P1’ = Px1 ∪ v1’. P1 ⊥ Ox.6.g1’).6. ca fiind unghiul plan dintre urma axa de rotaţie este o verticală din [V] verticală P1’ şi axa Ox. planul [P1] obţinut este un plan de capăt (fig. Se determină urma verticală a orizontalei G1. m1 ≡ P1x. Arcele de cerc descrise de puncte sunt proiectate pe planul vertical de proiecţie în adevărată mărime. g1’ ≡ i’. Dacă tangenta în m1 la arcul de cerc descris de proiecţia m este perpendiculară pe axa Ox. 6. cu proiecţia verticală în i’.a’) care se roteşte cu [V] z'=ω' a' unghiul α în jurul axei de z'=ω' r a' r rotaţie Z(z.6.2 Rotaţia de front Rotaţia de front a unui element geometric se face în jurul unei axe de rotaţie Z(z. g1’ ≡ g’. în figura 6.18).z’) descriind un arc a1' α r A [F] Ω de cerc AA1 cu centrul în a1' α O Z punctul Ω şi de rază ΩA = r A1 Z x (fig. b). iar proiecţia verticală rămâne neschimbată. Urma orizontală P1 a planului α P =m O Px rotit [P1] este perpendiculară pe axa Ox în 1x 1 x z=i punctul m1. Pentru aceasta s-a trasat perpendiculara zm pe urma orizontală P a z' P1' planului şi s-a rotit punctul m până se suprapune P' pe axa Ox în m1. 2) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie Dacă axa de rotaţie Z(z. În acest caz orizontala G(g.z’) este o verticală din planul [V] punctul de intersecţie dintre aceasta şi planul oarecare [P].METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 85 punctul P1x. un plan oarecare se roteşte în general cu scopul de a se transforma într-un plan cu o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie.6. Planul obţinut determină unghiul diedru α dintre planul [P] şi planul orizontal de Fig. Deoarece. P1’ = P1x ∪ i’. iar urma verticală P1’ se P obţine unind punctul P1x cu proiecţia verticală m P1 i’.z’) care este perpendiculară pe planul vertical de proiecţie [V] (dreaptă de capăt). a) Rotaţia de front pentru un punct Se consideră punctul z A(a.18 Reprezentarea rotaţiei de front pentru punctul verticale z’ a axei de rotaţie.i’) se găseşte la intersecţia urmei verticale P’ cu proiecţia verticală z’ a axei de rotaţie. A(a.v1’). I(i.

Pentru determinarea proiecţiei orizontale a1 a punctului rotit se duce linie de ordine din a1’ până pe urma orizontală a planului de front F.d’) O este transformată într-o orizontală G(g.δ’).19.g’). rotit convenabil. se obţine prin translatarea proiecţiei orizontale m. Deci. cât şi cea verticală. ca în epura din figura 6. dreptei D(d. b) Rotaţia de front pentru o dreaptă La rotaţia de front a dreptei. proiecţia orizontală a punctului rotit se deplasează paralel cu axa Ox.19. tangentă la arcul m’m1’ în m1’. o dreaptă oarecare D(d.d’) s-a transformat în dreapta orizontală G(g. care ajunge în poziţia d1’. în jurul axei z’. când axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta.d’) în jurul unei axe de rotaţie d' Z(z.20. raţionamentul este similar cu cel de la rotaţia de nivel. dar îşi păstrează depărtările neschimbate.6. Dreapta rotită x G este determinată de punctul de intersecţie cu axa de m1 g d rotaţie I(i. proiecţia verticală a punctului A1 rotit. De asemenea. d1 = m1 ∪ n1. folosind perpendiculara comună între axa de rotaţie şi dreaptă.z’). în care se petrece rotaţia. Observaţie : La rotaţia de front punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală. În figura 6. n1' n1' n1' g' m1' m' d1' m' δ' α d' d' d' m1' z'=ω' m ' n' n' n' z'=ω' O 1 O z'=ω' x O x x m m m m1 m1 m1 d d δ d1 g n n n n1 n1 n1 z z z a) b) c) Fig.19.n1’) : mai întâi se determină proiecţia verticală n1’ pe proiecţia d1’ şi apoi proiecţia orizontală n1. b dreapta oarecare D(d.6. Proiecţia m’ se roteşte cu unghiul dat α şi odată cu ea şi proiecţia verticală a dreptei d’.86 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ după arcul de cerc de rază ω’a’ şi de unghi α până ajunge în a1’. este prezentată în figura 6. axa de rotaţie . paralel cu axa Ox. Proiecţia orizontală m1 s-a determinat coborând din m1’ o Fig. respectiv a proiecţiei d’. neconcurentă cu axa de rotaţie În epura din figura 6.m1’).d’) în jurul axei de rotaţie Z(z.20 Rotaţia de front a linie de ordine până la intersecţia cu paralela la Ox.g’). până întâlneşte linia de ordine coborâtă din m1’.d’). neconcurente cu dreapta.d1’). Proiecţiile orizontale m1 şi n1 determină proiecţia orizontală a dreptei rotite D1(d1.z’). z’m’.d’) se poate transforma într-o dreaptă de profil m1' g' Δ(δ.n’) al dreptei până în N1(n1. z m astfel încât proiecţia verticală g’ să fie paralelă cu axa Ox. Întâlnim şi aici cele două cazuri. c. prin rotirea proiecţiei m’. adică are aceeaşi depărtare. z'=ω' Rotaţia dreptei D(d. unde printr-o rotaţie de front dreapta dată D(d. Proiecţia orizontală m1 a punctului M1. concurente cu dreapta. până devine paralelă cu axa Ox. concurentă cu trasată prin proiecţia orizontală m. Pentru definirea proiecţiei orizontale d1 a dreptei rotite se mai roteşte punctul N(n.19 Rotaţia de front a dreptei D(d. a se prezintă rotaţia dreptei D(d.d’).i’) şi de punctul M1(m1. printr-o rotaţie de front.

21. pe x β P1x=m1' urma orizontală P şi rămâne propriul său rotit. 1) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare În figura 6. dintre planul [P] şi Px O z'=i' axa de rotaţie este situat în planul orizontal.z’) se alege o P1' m' dreaptă de capăt cuprinsă în planul [H]. Dacă perpendicuP1 ' m' m' P1' lara z’m’ se roteşte în α m1' jurul axei z’ până devine m1' P' P' i'=z' f ' i'=z' f 1' paralelă cu axa Ox. În timpul rotaţiei punctul I rămâne propriul lui rotit.f’) a planului. Poziţia rotită a frontalei F1(f1. b). Astfel. 2) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt cuprinsă în planul orizontal de proiecţie Prin rotaţia de front un plan oarecare [P] poate fi transformat în plan proiectant vertical. pentru rotirea planului [P] cu unghiul α în jurul axei de rotaţie Z(z. astfel încât să se determine unghiul diedru β pe care planul îl face cu planul vertical de proiecţie. Urma Fig. Planul astfel obţinut este un plan proiectant Fig. Urma orizontală H1(h1. paralelă cu urma verticală P1’.6. În figura 6.f1’) se obţine trasând proiecţia verticală f1’ prin i’.22 Rotaţia de front a planului orizontală P1 a planului rotit se obţine unind P1x când axa de rotaţie este o dreaptă de cu proiecţia orizontală i.6. Tangenta dusă în m1’ la arcul de cerc descris este chiar urma verticală P1’ a planului [P1] rotit şi întâlneşte axa Ox în punctul P1x.z’) care să fie perpendiculară pe planul vertical de proiecţie într-un punct oarecare din spaţiu sau să fie cuprinsă în planul orizontal de proiecţie. i respectiv urma verticală rotită P1’ devine perpendiculară pe axa Ox şi m1’ ≡ P1x.22 este rezolvată P' această problemă. Axa de rotaţie Z(z. se utilizează o frontală F(f.i’) dintre axa de rotaţie şi plan.6.z’). capăt din [H] Unghiul β căutat este unghiul plan cuprins între urma P1 şi axa Ox. P1 = P1x ∪ i. P1 = h1 ∪ P1x. Din proiecţia verticală z’ se duce perpendiculara z’m’ pe urma P’ a planului şi se roteşte cu unghiul α până în punctul m1’.21 Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare vertical. punctul de intersecţie I(i. urma f' P1x Px Px O h' h' O verticală P1’ devine perP1x h1' x x pendiculară pe axa Ox şi P P1 f =f 1 P P1 f urma orizontală P1 este h h i h1 i dată de punctul P1x şi z z punctul de intersecţie i : a) b) P1 = i ∪ P1x (fig.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 87 c) Rotaţia de front pentru un plan Rotaţia de front a unui plan oarecare poare fi făcută în jurul unei axe de rotaţie Z(z.21. z’m1’. . care nu-şi schimbă depărtarea. Din z’ se trasează perpendiculara pe urma z P1 orizontală P’ în m’ şi se roteşte perpendiculara P z’m’ până se suprapune peste axa Ox.i’).h1’) a frontalei rotite F1 va fi al doilea punct care determină urma orizontală a planului [P1]. Frontala se trasează prin punctul de intersecţie I(i.

iar poziţia oarecare a unui plan poate fi modificată într-o poziţie particulară. Prima rotaţie este de nivel şi se obţine o dreaptă de front F(f. concurentă cu dreapta dată în punctul I(i. Se roteşte punctul i de pe proiecţia orizontală g până în i1. perpendiculară faţă de un plan de proiecţie.z’) este o dreaptă de capăt. un punct. g = i ∪ m1.d’) într-o verticală Δ(δ.d’) într-o dreaptă de capăt.6.i’).d’) oarecare se transformă în dreapta G(g.3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Printr-o singură rotaţie.δ’). prin care orizontala G se transformă în dreapta Δ(δ. Este suficient să se rotească punctul M(m.23. i1 ' z1' g' d' m' x m d i z a) g z'=i' m1'=i1'=δ' i1 O δ m1=z1 x m δ' m' z' d' i' f' d i=z m1'=z1' O f m1=i1=δ z1 b) Fig.6.d’) într-o : a) dreaptă de capăt .z’). obţinută anterior. b).m’).δ’).23 Transformarea unei drepte oarecare D(d. într-un plan de nivel [N].f’). sau un plan oarecare într-un plan paralel cu un plan de proiecţie. se aplică două rotaţii succesive asupra acelui element. s-a tratat transformarea planului [P].6. asupra ei se aplică două rotaţii succesive: o rotaţie de front. de nivel sau de front.2. b) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie se poate face prin două rotaţii succesive (fig. transformând frontala F(f. oarecare. care este o dreaptă verticală. obţinând proiecţia verticală a dreptei Δ. prin care dreapta D(d. astfel încât proiecţia orizontală δ = i1 ∪ m1 să fie perpendiculară pe axa Ox. în verticala Δ(δ.g) orizontală şi o rotaţie de nivel.6. A doua rotaţie se realizează în jurul axei Z1(z1. dreaptă de capăt (fig.δ’).23. b) dreaptă verticală Pentru a transforma o dreaptă oarecare D(d. dreaptă verticală . o dreaptă poate fi transformată dintr-o poziţie oarecare într-o poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie. Proiecţia verticală i’ se translatează paralel cu axa Ox până se suprapune cu m1’. concurentă cu dreapta G în punctul M1. δ’ ≡ m1’ ≡ i1’. astfel încât proiecţia verticală i’m1’ ≡ g’ să fie paralelă cu axa Ox.24). În epura din figura 6.24. a).z1’). se procedează similar (fig. Pentru a transforma o dreaptă oarecare într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. Proiecţia orizontală a dreptei G trece prin punctele i şi m1.f’). a) Transformarea unei drepte oarecare într-o dreaptă de capăt Pentru a transforma dreapta D(d. La prima rotaţie axa de rotaţie Z(z. iar apoi a doua rotaţie este de front. a. Printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z(z.88 6.

planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1]. care şi de această dată rămâne propriul lui rotit A(a. în epura din figura 6. trasată prin vârful C. G1 ≡ C1I1. G(g.c’1’).z’). la intersecţia liniei c1’a1’ cu paralela prin b’ la axa Ox. Rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie verticale Z(z. orizontala G s-a rotit cu ajutorul perpendicularei comune ai până a devenit dreaptă de capăt. considerându-se o nouă axă de rotaţie Z1(z1. să se obţină planul de front [F]. se are în vedere că la o rotaţie a triunghiului.24.a2’).a’) ≡ A1(a1. dreaptă de capăt. Pentru ca triunghiul să devină plan de capăt. deci punctul A este propriul lui rotit.6. prin două rotaţii succesive. Pentru că nu se ştie până unde să se rotească proiecţia orizontală b a punctului B (fără a se măsura unghiul cu care s-a rotit orizontala G). cu urma orizontală F’ (fig. planul triunghiului devenind plan proiectant de capăt. Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului. planul de capăt s-a transformat în plan de nivel. s-a plecat invers. Se menţionează că rotaţiile triunghiului s-au făcut prin rotaţiile punctelor care îl determină.g’) ≡ C1(c1. adică s-a suprapus peste urma planului de nivel ce cuprinde triunghiul [A2B2C2]. planul triunghiului trebuie să se aducă în poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie. s-a utilizat o orizontală. pentru ca planul rotit să fie plan de capăt. placa triunghiulară fiind rigidă.6. iar proiecţia verticală c’ s-a translatat paralel cu axa Ox până s-a suprapus pe linia de ordine trasată din c1. Din proiecţiile verticale b2’ şi c2’ s-au trasat linii de ordine care la intersecţia cu paralelele la . s-a făcut mai întâi o rotaţie de nivel. dreaptă de capăt trasată prin tot prin vârful A al triunghiului. rotaţia de front s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1.a1’). planul [P] se transformă în planul de capăt [P1]. aplicând o rotaţie de front. obţinându-se proiecţia c1’.24 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel . a. care trebuie să fie coliniară cu proiecţiile verticale c1’ şi a1’.z1’). P' z1' P1 ' i' m' P1' n z' n1' N' Px z1 O z'=i' P' x P1x=m1' P1x=m1 Px O F z z1' x z=i P1 n1 P P n' m z1 i P1 a) b) Fig. dreaptă verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie. conţinută în planul orizontal. Astfel.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 89 cuprinsă în planul vertical. Odată determinată proiecţia verticală b1’. Se obţine urma verticală N’ a planului de nivel [N]. Proiecţia orizontală c a punctului C care a fost pe orizontală s-a rotit până s-a suprapus pe proiecţia orizontală g1. ca apoi printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z1(z1.a’) ≡ A1(a1. Proiecţia verticală a triunghiului din poziţia de capăt s-a rotit cu un unghi care rezultă din construcţie. care trece prin vârful A al triunghiului. Astfel.z1’). de la proiecţia verticală b1’. b). B şi C au aceeaşi valoare. conţinută în planul orizontal. cu o axă de rotaţie Z(z. unghiurile cu care se rotesc punctele A. b) plan de front c) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Pentru a determina adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC].z1’). Proiecţia orizontală a triunghiului rotit este a1b1c1. s-a coborât linie de ordine şi s-a rotit proiecţia orizontală b până s-a suprapus pe aceasta în b1.a1’) ≡ A2(a2. A doua rotaţie. dreaptă de capăt.25. A doua rotaţie care se efectuează este de front. În mod similar. A(a. iar apoi printr-o rotaţie de front. până a devenit paralelă cu axa Ox. aflată într-o poziţie oarecare în spaţiu.z’).

trasată prin vârful B1 al triunghiului. deci adevărata mărime a triunghiului dat este proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul vertical de proiecţie : [ABC] = a2b2c2. rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1.z1’). Punctul A este propriul lui rotit.rabaterea pe plane paralele cu planele de proiecţie – axa de rabatere este o orizontală sau o frontală a planului.3 Metoda rabaterii Rabaterea este un caz particular al rotaţiei şi reprezintă suprapunerea a două plane.rabaterea pe planele de proiecţie – axa de rabatere este urma planului.6. b1.b1’) ≡ B2(b2. .25.a’) ≡ A1(a1.25 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] a=a1 ABC z x c b f 1 b2' O c' f' z1' c2' ABC b' 1' i' f1 ' i1' b1'=b2' a2' O a2 a'=z'=a1' b1=z1=b2 c2 c1=f1 Adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC] se poate determina şi începând cu rotaţia de front. care în epura din figura 6. Planul triunghiului [A2B2C2] este în poziţia de plan de front. dreaptă de capăt trasată prin vârful A al triunghiului. Dacă punctele sunt situate chiar pe axa de rabatere. trasată prin vârful C. A doua rotaţie. Proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul orizontal de proiecţie reprezintă adevărata mărime a triunghiului dat.90 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox duse prin proiecţiile orizontale a1 şi c1 dau proiecţiile orizontale a2 şi c2. 6. unul peste celălalt.f’) ≡ C1(c1. F(f. Distingem două cazuri: . În noua poziţie triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical.a1’). deci proiecţiile orizontale a1.z’). proiecţiile punctelor pe planele pe care se face rabaterea (proiecţiile orizontale sau verticale) şi proiecţiile rabătute sunt pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere. Se precizează că indiferent de succesiunea rotaţiilor. care rămâne propriul lui rotit B1(b1. Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului s-a utilizat o frontală. A(a. [ABC] = a2b2c2. Deci. c' b1' b' 1' g' c1'=g1' x b c g i1 b1 g1 c1 a) 1 z' c1' c2' a'=a1'=z1'=a2' i a=z=a1=a2 b2 z1 c2 b) Fig. rămân neschimbate. prin rotirea unuia în jurul dreptei de intersecţie dintre ele (axa de rabatere).b2’). rezultatul obţinut este acelaşi.c’1’). c1 sunt coliniare. Punctele aflate în plane care se rabat. b s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z(z. pentru a determina adevărata mărime a unei figuri plane. . se rotesc în plane perpendiculare pe axa de rabatere. fiind propriile lor rabătute.

care fiind pe axa de rabatere a rămas propriul lui rabătut. rezultând punctul [V] R' m1.6. Pentru ca planul rabătut să fie determinat. perpendiculara Fig. Pentru determinarea proiecţiei rabătute a triunghiului pe planul orizontal de proiecţie. deci aceasta este o dreaptă a planului rabătut. în spaţiu.6. un arc de cerc cuprins în planul [R]. Unind punctul Px. de rază ΩM (raza de rabatere) şi cu centrul în punctul Ω . Astfel. a). se obţine proiecţia rabătută a urmei verticale. . se obţine prin rabaterea punctelor care definesc acea figură. punctul M descrie. se duce perpendiculara mω pe axa de rabatere P şi se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în Px. se poate determina în două moduri (fig. Astfel. prin segmentul mm0. cu ajutorul unui punct de pe urma verticală Fie planul oarecare [P] şi un punct M(m. care rămâne fixă. Astfel.3. În epură.26. a punctului M. perpendicular pe axa de rabatere P. b) în epură proiecţia rabătută a punctului M. rezultând proiecţia m0. din proiecţia orizontală m.26 Reprezentarea rabaterii unui plan oarecare [P] pe unde se determină m0 – planul orizontal [H]: a) în spaţiu . de rază Pxm’. 2 – raza ΩM cu care se roteşte punctul M în timpul rabaterii este ipotenuza triunghiului dreptunghic m’mω.6. pe planul orizontal de proiecţie. Se trasează arcul P0 P=axa de m0 m0 rabatere de cerc cu centrul în ω Ω=ω [H] R triunghiul triunghiul şi de rază ω m1 până la y R de poziţie b) de pozitie a) intersecţia cu mω. se deosebesc două cazuri pentru determinarea planului rabătut : a) Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie. P0. În timpul rabaterii planului [P] pe planul orizontal de proiecţie. se află în primul rând urma rabătută a planului. în epură. obţinută cu ajutorul punctului V(v. Se uneşte m1 cu ω R' raza de şi se determină raza de rabatere m' M=m' [P] P' rabatere ωm1. b) : 1 – se observă că arcul m’m0 descris de punctul M în spaţiu se proiectează pe planul orizontal pe urma orizontală R a planului [R]. Rabaterea unei figuri plane cuprinsă într-un plan oarecare. de pe urma verticală P’ a planului.m’).v’). P0. proiecţia rabătută a punctului M. aparţinând urmei verticale P’ a planului (fig.centrul de rabatere. Prin m se duce o paralelă la axa de rabatere. cât şi m O x Px P' triunghiul de rabatere [R] m Px O m1 (triunghiul de poziţie) x P m1 P0 ω ωmm1. până în punctul m0. este nevoie de încă un punct oarecare din plan. Urma rabătută P0 trece prin Px şi m0. m0.6. care în epură poate fi construit cunoscând cota punctului. pe care se măsoară cota punctului z M.26.27). cu punctul m0. pentru care să se cunoască proiecţia rabătută . din proiecţia orizontală m se trasează perpendiculara pe axa de rabatere şi se determină centrul de rabatere ω. cuprins în planul orizontal. Fie triunghiul [ABC] cuprins în planul oarecare [P] (fig.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6.1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie 91 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie se face prin rotirea planului în jurul urmei orizontale (axa de rabatere).

pentru punctul B(b.n’) din planul [P]. Astfel. 6. în a0. G1 şi G2 pe care se găsesc. folosind cota punctului.n’) fiind pe O x v orizontala G(g. Proiecţia rabătută g0 a orizontalei P' G(g. oarecare.m’) de pe urma verticală. P0. caz studiat anterior. în jurul urmei verticale P’. cu urma Px O v a' v1 v2 rabătută a planului P0. dusă din proiecţia v' g' orizontală v pe axa de rabatere P. la urma orizontală P a v1' g1' planului.6.g’) se obţine ducând o paralelă prin urma g2' c' v2 ' rabătută a orizontalei. se trasează arcul de cerc cu centrul în centrul de rabatere ω şi de rază R' ω n1 până la intersecţia cu m' perpendiculara nω.3. Proiecţia v0 s-a determinat la b' intersecţia perpendicularei.a’) situat pe a x c v0 orizontala G. Fig. cu ajutorul unui punct oarecare din acel plan În figura 6.g’) a planului [P]. P0 g ω rabătută. punctul M . unde se obţine g' n' v' proiecţia rabătută n0. Similar se obţin şi g0 g1 proiecţiile rabătute b0.28 este prezentată rabaterea planului oarecare [P] pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul punctului M(m. Punctul A(a.29 sunt prezentate cele două cazuri. Aceeaşi rezolvare se obţine cu ajutorul rabaterii unui punct oarecare N(n.28 Rabaterea planului [P] pe planul [H] Unind v0 cu Px obţinem proiecţia rabătută a planului. după rabatere se găseşte pe g2 orizontala rabătută g0. v0. b) Rabaterea unui plan oarecare pe Fig. pentru punctul C(c. v0 paralelă cu urma orizontală P a planului.92 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vârfurile triunghiului se rabat pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul orizontalelor planului G. Fie punctul M(m. Prin proiecţia rabătută n0 se R P duce proiecţia rabătută a orizontalei g0. În figura 6.b’) şi v20 P ABC c0. Pentru determinarea urmei orizontale rabătute pe planul vertical se poate folosi un punct de pe urma orizontală a planului sau un punct oarecare al planului. În timpul rabaterii planului [P] pe planul vertical de proiecţie. după n n1 m1 rabatere se găseşte tot pe acea orizontală. care este urma verticală a planului.m’) situat pe urma orizontală P a planului [P].2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie se face în jurul unei axe de rabatere. g0 m0 n0 Urma verticală rabătută a orizontalei v0 se află pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere cu proiecţia orizontală v.27 Rabaterea ΔABC pe planul [H] planul orizontal de proiecţie.6. P' Rx=m Px Punctul N(n.c’). la intersecţia cu a0 perpendiculara dusă din proiecţia orizontală a g b v10 pe axa de rabatere. pentru rabaterea punctului N se determină triunghiul de poziţie nωn1. Triunghiul [a0b0c0] din planul orizontal P0 c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului g20 b0 g10 [ABC] din planul [P].

m 2 – construind triunghiul de poziţie P ω’m’m1’. apoi proiecţiile rabătute ale frontalelor. se determină poziţia rabătută pe planul vertical n0 a punctului N.n’) din acest plan. b0. cu centrul în ω’.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie se referă. construit folosind depărtarea punctului.h’). se obţine : ω' P' 1 .29 Rabaterea planului [P] pe planul [V] intersecţia cu perpendiculara m’ω’ în m0. cu ajutorul triunghiului de poziţie ω’n’n1’. iar după rabatere. 0 h0 R' În epură. se obţine prin rabaterea punctelor care f' h10 b' definesc acea figură. folosind depărtarea punctului M. rabătută. în general.ducând un arc de cerc de rază m1' n1' n' Px Pxm. după segmentul m’m0. Frontala F(f. Astfel.30) se rabate pe planul c' vertical de proiecţie cu ajutorul frontalelor O a' planului F. Fig. h0. până la Fig. în m0. Urma rabătută trece prin punctul Px şi prin proiecţia rabătută m0. iar aflarea urmelor planului ar fi o muncă în plus. care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC] din planul [P]. obţinută cu ajutorul f1 punctului H(h.6.6. proiecţia rabătută m0 a f' punctului M.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 93 descrie un arc de cerc cuprins într-un plan m0 [R] (plan de capăt) perpendicular pe axa de f0 rabatere P’. h2 c f0. a0 Triunghiul [ABC] cuprins în planul h0 f 2' oarecare [P] (fig. c0. f20 şi pe acestea vârfurile rabătute ale P triunghiului a0. P0. . În primul rând se determină urma h rabătută a planului. care intersectează perpendiculara dusă din x m' h' f proiecţia verticală m’ pe axa de rabatere n h P’. se găseşte pe perpendiculara dusă din proiecţia verticală h’ pe axa de rabatere şi pe frontala rabătută f0.3. F1 şi F2 pe care se găsesc vârfurile x Px h' a h1' h2' f triunghiului. P0. de pe urma orizontală P a h1 b f2 planului. c0 P' Rabaterea unei figuri plane cuprinsă h20 f 1' ABC într-un plan oarecare. cu centrul în punctul Px. R m’m = m’m1’ şi ducând un arc de cerc de rază ω’m1’. pe planul vertical de f0 proiecţie.6. care se proiectează pe urma P0 n P' verticală R’. Urma orizontală a frontalei. sau când planul care trebuie rabătut este dat prin elementele geometrice care îl determină. f 10 f 20 Unind proiecţia h0 cu punctul Px se determină P0 b0 urma rabătută a planului . Această rabatere se utilizează când prin rabaterea pe planele de proiecţie construcţiile grafice ar scoate figura rabătută din cadrul epurei. la rabaterea pe plane de nivel sau de front.30 Rabaterea ΔABC pe planul [V] 6.f’) a planului [P] trece prin punctul N. Rabaterea planului [P] pe planul vertical de proiecţie poate P0 fi obţinută şi cu ajutorul unui punct oarecare N(n. f10. frontala rabătută f0 trece prin n0 şi este paralelă cu urma P’ a planului.

m’) cuprins în planul [P] şi planul de nivel [N] (fig. a) Rabaterea pe un plan de nivel Fie punctul M(m. decât să se determine urmele planului care o cuprinde şi apoi să se facă c m=m 0 rabaterea pe planul orizontal sau vertical.6.g’).6.m’) pe planul de nivel [N]. dată prin coordonatele vârfurilor. Rabaterea punctului M pe planul de nivel se face prin rotirea punctului într-un plan perpendicular pe axa de rabatere G. Dreapta de Fig. în construirea acestuia cateta paralelă cu axa de rabatere are lungimea egală cu distanţa de la punct la planul pe care se face rabaterea. După rabatere. dreapta de intersecţie dintre cele două plane.32). b). cu ajutorul triunghiului de poziţie ω m m2.31 Reprezentarea rabaterii punctului M(m. Arcul de cerc descris de punctul M are centrul în ω1 (centru de rabatere) şi raza de rabatere ω1M.g’). construit folosind diferenţa de cotă m’m1’ = mm2.m’) se face considerând ca axă de rabatere. axa de Fiind dat triunghiul [ABC] se determină ABC rabatere b0 proiecţia lui rabătută pe un plan de nivel [N] dus prin vârful A al triunghiului (fig. z P' [V] m' P' m' M N'=g' v' m1' N'=g' v' m1' m1 Px O v Px m2* ω1 x m v x M0 m G [N] m2 P P ω m2 ω g g [H] m0 m0 y a) b) Fig.32 Rabaterea ΔABC pe planul intersecţie dintre planul triunghiului şi planul de de nivel [N] nivel este orizontala G(g. M ∈[P]: a) în spaţiu . b1 Pentru determinarea adevăratei mărimi a b g unei figuri plane. rabaterea punctului M(m. b.94 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rabaterea pe plane de nivel sau de front se face cu ajutorul triunghiului de poziţie. Cu centrul în ω şi de rază ω m2 se descrie un arc de cerc până la b' intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală m pe axa de rabatere g. fiind proiecţia triunghiului ω1m1m2* din planul de nivel. proiecţia rabătută pe planul de nivel a punctului M din planul [P]. c0 a=a0 ω este mult mai uşor să se rabată aceasta pe un plan de nivel care o intersectează.6. determinată de punctul . punctul M ajunge în M0 pe planul de nivel şi se proiectează în m0 pe planul orizontal.6.31. b) în epură În epură (fig.6. cu observaţia că. a). proiecţia orizontală g a orizontalei G. unde se obţine punctul m0. rabaterea pe un plan de nivel se rezolvă pe proiecţia c' x O orizontală a epurei.31. pe planul orizontal de proiecţie. de la punctul M la planul de nivel. 1' N'=g' a' m' După cum se observă în figura 6.31. Triunghiul de poziţie ω mm2 este identic cu triunghiul ω1m1M din spaţiu. Pentru rabaterea planului [P] pe planul de nivel [N] axa de rabatere este orizontala G(g.

pentru c0. se determină a'=a0 c0 triunghiul de poziţie ω a’a2 şi cu centrul în ω şi de b1 b' O rază ωa2 se trasează un arc de cerc până la intersec. care este urma orizontală. pentru rabaterea triunghiului pe planul de nivel. se uneşte b0 cu m0 şi se prelungeşte până la intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală c pe axa de rabatere. Prin rabatere. a1 F=f Axa de rabatere este frontala F(f. Astfel. în c0. se măsoară pe o paralelă la axa de rabatere. deci adevărata mărime a acestei figuri.33 x punctul A(a. b) Rabaterea pe un plan de front a0 f' La rezolvarea rabaterii pe un plan de front. Triunghiul [a0b0c0] reprezintă proiecţia rabătută a triunghiului [ABC] pe planul de nivel.32. dus prin vârful A al triunghiului. M şi C înainte de rabatere şi după rabatere.f’) de intersecţie h dintre planul de front pe care se face rabaterea şi d P planul [P] care se rabate. În epură (fig. M. prin a m 1 rabaterea pe planul de front [F]. în cazul suprapunerii peste planul orizontal de proiecţie. Modul de lucru este a similar rabaterii pe planul vertical. În figura 6.32).m’).6. a ≡ a0. ω diferenţa de depărtare a’a2 = aa1. b’1’ ≡ bb1 şi se determină proiecţia rabătută b0. faţă de axa de rabatere g. dar rezultă o construcţie micşorată. Vârfurile triunghiului rabătut se determină cu b ajutorul triunghiului de poziţie. Punctul A este propriul lui rabătut. unde elementele din planul de a' Px h' O front se proiectează în mărime reală. folosind proprietatea de coliniaritate a proiecţiilor orizontale ale punctelor B. g = a ∪ m. Pentru rabaterea punctului B(b. deci se mai rabat punctele B şi C.b’) se construieşte triunghiul de poziţie ω bb1. pentru b0 şi utilizând coliniaritatea punctelor C.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 95 A(a.a’) şi punctul M(m. axa de ABC b0 Poziţia rabătută a0 se obţine astfel : se rabatere trasează perpendiculara prin a’ pe axa de rabatere c' m'=m0 f' f’ şi se determină centrul de rabatere ω. unde latura BC a triunghiului intersectează planul [N]. Proiecţia rabătută c0 a punctului C se determină cu ajutorul triunghiului de poziţie sau ca şi în figura 6. B. unde se găseşte a0. având în vedere că pentru Fig. folosind diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel. trasată prin a’.3. A ∈[P] poziţie) se utilizează diferenţa de depărtare de la punct la planul de front. c În epura din figura 6.34 Rabaterea ΔABC pe planul de front [F] 6. Axa de rabatere este frontala F = AM. Fig. triunghiul se roteşte în jurul orizontalei G până se suprapune peste planul de nivel [N] şi astfel se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime.33 Rabaterea punctului A(a.a’) se rabate pe planul de front [F]. axa de rabatere este proiecţia orizontală g a orizontalei G.4 Rabaterea planelor proiectante Rabaterea unui plan proiectant se face prin rotirea planului în jurul axei de rabatere. sau .6.a’) determinarea triunghiului de rabatere (triunghiul de pe planul de front [F].x ţia cu perpendiculara a’ω.6.34 s-a determinat F=f adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC]. d' ω P' construcţiile necesare se realizează pe proiecţia a2 verticală a epurei.

35. b) : pe perpendiculare. rabaterea punctelor aflate în aceste plane se face mult mai uşor. în epură (fig. cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q]. c0 .37 Rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical [V]. a) b) punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe urma orizontală Fig.6. a0b0c0 = ABC. y devenind Q0. astfel ABC (fig.36 Rabaterea ∆ABC pe a0. Pentru rabaterea m' mx O planului [Q] pe planul orizontal M x Qx Qx mx O de proiecţie acesta se roteşte în m x Q0 jurul urmei orizontale Q (axa de Q Q0 m Q m0 rabatere) până se suprapune peste m0 [H] planul [H]. se cQ obţine prin rabatere pe planul orizontal. O x Qx a' a Adevărata mărime a unei figuri geometrice Q0 a b 0 ABC.35 Reprezentarea rabaterii planului proiectant Q.6. Deoarece. urma verticală Q’. duse prin proiecţiile c0 b0 orizontale ale vârfurilor. a) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul orizontal de proiecţie Fie planul proiectant vertical [Q] şi punctul M(m. descriind un arc de cerc cu vertical [Q] pe planul [H].6.m’) ∈ [Q] : centrul în proiecţia m şi de rază a) în spaţiu . ΔABC ∈ [Q] . în cazul suprapunerii peste planul vertical de proiecţie.35.6. b) din Q' b' proiecţia orizontală m se duce o perpendiculară pe c' urma Q şi se măsoară cota. planele proiectante au urmele perpendiculare între ele.m’) [V] Q' care aparţine acestui plan Q' [Q] m' (fig. Astfel. obţinând proiecţia rabătută m0. Rotirea planelor proiectante într-un sens sau într-altul nu influenţează rabaterea. M(m. planul [H]. pe urma Q (axa de rabatere).35. b) în epură egală cu cota punctului. a).96 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ urma verticală. mM = mxm’ = mm0. ΔABC ∈ [Q] b) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul vertical de proiecţie z [V] m0 Q0 m1 x Q' m' [Q] mx m M O Q y m0 x m1 Qx Q0 Q' m' mx m Q O Q' b' b0 c' Q0 Q c ABC c0 O z Qx [H] x Qx a' a0 a b c) a) b) Fig. În timpul rabaterii. b0. M ∈ [Q].6.6. urmele planelor rămânând perpendiculare şi după rabaterea pe unul din planele de proiecţie. se măsoară cota acestora rezultând proiecţiile rabătute Fig.

Punctul M(m. Astfel. a.6. a). Planul se roteşte în jurul urmei Q până la suprapunerea peste planul orizontal de proiecţie. până pe planul vertical în m0. s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC].6. Adevărata mărime a unei figuri geometrice ABC.6. descriind un arc de cerc cu centrul în proiecţia verticală m’. a unui punct M. în jurul axei de rabatere Q’. a0b0c0 = ABC. simetrică faţă de urma verticală Q’. c) se obţine prin rabaterea pe planul vertical a vârfurilor care o definesc. cuprins în planul de capăt [Q]. z [V] Q0 x Qx [H] m0 m' mx Q a) Q' M O [Q] m Q y b) Q0 x m0 Qx Q' m' mx m O ABC Q0 x b0 a0 b' c b c) c0 c' Q' a' O Qx a Q Fig. perpendiculară pe urma verticală Q’ (fig. din proiecţia verticală m’ se măsoară pe o perpendiculară la axa de rabatere. c) Rabaterea unui plan de capăt pe planul vertical de proiecţie La rabaterea planului de capăt [Q] pe planul vertical de proiecţie. axa de rabatere este urma orizontală Q. b). în epura din figura 6.37. până la suprapunerea pe planul vertical.38. b0 şi c0.38 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [V]. iar urma orizontală Q se roteşte până se suprapune peste axa Ox. M ∈ [Q]. punctul M efectuează o rotaţie de nivel în jurul axei Q’. respectiv până la suprapunerea urmei verticale Q’ peste .37. depărtarea punctului. de pe urma verticală Q’ şi de rază egală cu depărtarea punctului. Aplicând acelaşi raţionament. cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q]. B şi C. ΔABC ∈ [Q] d) Rabaterea unui plan de capăt pe planul orizontal de proiecţie (fig.m’) se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere Q’ (plan de nivel). pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul vertical. în m1.38. arcul de cerc descris de acesta proiectându-se pe planul orizontal în mărime reală. de unde se ridică o perpendiculară egală cu cota punctului.39) În cazul rabaterii planului de capăt [Q] pe planul orizontal de proiecţie. dar o poziţie diferită pe planul vertical. ale punctelor A. Practic. urma orizontală Q se transformă în Q0. b). prin determinarea proiecţiilor rabătute a0. se prezintă rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical de proiecţie [V].6. până în m0. Axa de rabatere este urma verticală Q’. Punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere. planul rotindu-se împreună cu punctele cuprinse în el. În epură (fig.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 97 În figura 6. În epură (fig.38. obţinându-se aceeaşi mărime pentru proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului. proiecţia orizontală m se roteşte în jurul punctului Qx până se suprapune pe axa Ox. (fig. reprezentare în spaţiu.6. Sensul de rotaţie a proiecţiilor orizontale ale punctelor este indiferent. axa de rabatere este urma verticală Q’. poziţia rabătută a punctului M pe planul vertical de proiecţie (punctul îşi păstrează cota neschimbată). c.6.37.

se roteşte proiecţia m’ în jurul punctului Qx până la suprapunerea pe axa Ox. a punctului M(m. cu acelaşi unghi (fig. 6. planul [P] Pentru determinarea urmei verticale P’ a . Prin ω se trasează urma orizontală P a planului. când se cunosc un punct al planului şi proiecţia lui rabătută pe planul orizontal de proiecţie În fig. s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC]. Astfel este determinat şi m0 triunghiul de poziţie. mm1 = mxm’. Se cere să se determine urmele planului care conţine punctul M.98 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox. pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul orizontal.39 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [H].6. prin determinarea urmelor. a). efectuând rotaţii de front. în cazul elementelor geometrice. În epură (fig. M ∈ [Q]. z b' [V] Q' Q' Q' m' c' m' a' Q0 Q0 m1 O O M x Q0 m1 Qx mx mx Qx a a0 Qx x O [Q] b b0 x m0 m m0 m ABC [H] Q Q Q c c0 y a) b) c) Fig.40 Ridicarea rabaterii pentru la intersecţia cu axa Ox se obţine punctul Px. iar pentru determinarea poziţiei P m1 lui pe acest segment se trasează mediatoarea ω g segmentului m0m1.6. adică readucerea planului sau a elementelor conţinute într-un plan din poziţia rabătută în cea iniţială.40 se consideră date punctul M(m. Se ştie că proiecţia orizontală m şi proiecţia P' rabătută m0 trebuie să fie pe perpendiculara la axa g' m' v' de rabatere (urma orizontală P). cuprins în planul de capăt [Q]. Prin m se duce o perpendiculară g pe mm0 Px mx (paralela la axa de rabatere) pe care se ia cota O v x punctului. Ridicarea rabaterii pentru un plan oarecare.5 Ridicarea rabaterii Operaţia inversă rabaterii. m0.m’) şi proiecţia rabătută a lui pe planul orizontal de proiecţie.39. în cazul planului. perpendiculară pe mm0. sau a proiecţiilor orizontale şi verticale. c. Centrul de rabatere ω este m coliniar cu m şi m0. Arcul descris de punctul M se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical. iar Fig. În timpul rabaterii punctele planului se rotesc în plane perpendiculare pe urma orizontală Q (plane de front). deci îşi păstrează neschimbată depărtarea. deci se uneşte m cu m0.m’) cuprins în planul [Q]. b).39. în m1 şi se măsoară depărtarea punctului pe perpendiculara dusă la axa Ox. din n până la intersecţia cu mm0 n şi se determină punctul ω. ΔABC ∈ [Q] 6. În epura din figura 6.39. prin rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie : a0b0c0 = ABC.3.6. Sensul de rotire al proiecţiei verticale m’ nu contează şi este impus eventual de spaţiul oferit de epură pentru rezolvarea rabaterii.6. se numeşte ridicarea rabaterii.

Proiecţiile orizontalei G(g. iar proiecţia verticală a’ a punctului A. Urma P’ este dată de punctul Px şi de proiecţia verticală v’. cuprins într-un plan oarecare [P].din proiecţia orizontală v se ridică o linie de ordine care se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în punctul Px şi de rază Pxv0. Pentru ridicarea din rabatere a hexagonului. prin proiecţia verticală v’ a urmei verticale. Se cere să se determine proiecţiile hexagonului pe planele de proiecţie. b).din proiecţia rabătută v0 se duce o perpendiculară pe axa de rabatere P şi la intersecţia cu axa Ox se determină proiecţia orizontală a urmei.6. v10 şi v20. a cărei ridicare din rabatere se face astfel : . paralelă cu urma orizontală P a planului. .41.41 Ridicarea din rabatere pentru hexagonul [ABCDEF] . Ridicarea rabaterii pentru o figură plană Fie un hexagon [ABCDEF]. Proiecţia orizontală a a punctului A se determină la intersecţia perpendicularei duse din proiecţia rabătută a0 pe axa de rabatere P cu proiecţia orizontală g a orizontalei G. cunoscând urma orizontală P a planului (axa de rabatere). în v’. paralelă cu axa Ox.proiecţia verticală g’. trasând linie de ordine din a până pe proiecţia verticală g’ a orizontalei G.proiecţia orizontală g. v. vârfurile lui sunt ridicate din rabatere cu ajutorul orizontalelor planului pe care sunt situate.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 99 planului.g’) a planului care trece prin punctul M. în final obţinându-se proiecţiile lui pe planele de proiecţie [abcdef] şi [a’b’c’d’e’f’]. se găseşte urma verticală V(v. urma verticală rabătută P0 şi proiecţia rabătută [a0b0c0d0e0f0] a hexagonului pe planul orizontal de proiecţie (fig.g’) pe care se situează punctul A(a. v2 ' P' v' a' Px b' ω' c' g2' d' g' x a0 Px a f0 f O b ω c d P P0 b0 ω0 e0 d0 e c0 a) g1 ' v1' f ' O v1 v v2 e' a x b v10 f f0 ω c a0 v0 g2 e d e0 g1 g v20 ω0 g10 P0 b0 P d0 g0 c0 g20 b) Fig. Urma verticală P’ este dată de punctul Px şi de urma verticală v’ a orizontalei G.v’) a orizontalei G(g.41. paralele cu urma orizontală P a planului şi a căror urme sunt v0.6. g10 şi g20. a). prin proiecţia orizontală v a urmei verticale.6. se observă că sunt aşezate două câte două pe orizontalele g0. Astfel. pe urma verticală rabătută P0 (fig.a’) se trasează astfel : . În mod analog se procedează şi cu celelalte vârfuri ale hexagonului. .

f0 || P0. proiecţia rabătută a urmei verticale P0 pe planul orizontal de proiecţie şi proiecţia rabătută a cercului pe acelaşi plan. În figura 6. cuprins într-un plan oarecare . P' b' f ' s' k' Px x c0 ω0 P0 b0 d0 m0 a0 P P0 a) O x Px v' c' ω' d' m' b s d t P f t' O v r' a' ck r0 a a ω 0 ω0 r k0 k0 v0 c0 m d0 b) m0 t0 b0 s f0 0 Fig. Elipsa din proiecţia orizontală este determinată de axa mare CD(cd. obţinută prin ridicarea din rabatere a orizontalei t0. t0 || P.a’b’).v’) a orizontalei T(t.t’) şi se determină proiecţiile centrului cercului Ω(ω.ω’).6. perpendicular pe urma orizontală P.v’ω’).k’m’). cu ajutorul urmei V(v. care se află pe frontala F(f.42 Ridicarea din rabatere pentru un cerc.100 Ridicarea rabaterii pentru un cerc GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Proiecţiile orizontale şi verticale ale unui cerc conţinut într-un plan oarecare sunt elipse. perpendicular pe urma verticală rabătută P0. iar axa mică este situată pe direcţia liniilor de cea mai mare pantă faţă de planul respectiv. Pentru construirea acestor elipse se porneşte de la proiecţia rabătută a cercului pe unul din planele de proiecţie şi apoi se ridică din rabatere. aflată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului a0b0. tangent urmelor planului în punctele a0 şi k0. ω0 ∈ f0 şi de axa mică KM(km. Pentru început se ridică din rabatere urma verticală P’ a planului. elipsa este determinată de axa mare RS(rs. cu centrul în ω0.t’) ≡ VΩ (vω. obţinută prin ridicarea din rabatere a frontalei f0.c’d’). care este situată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului k0m0.42. a. ω0 ∈ t0 şi de axa mică AB(ab. În proiecţia verticală.r’s’). se consideră urma orizontală P a planului [P] ce conţine cercul. situată pe orizontala T(t.f’). La ridicarea din rabatere a cercului se are în vedere faptul că elipsele din proiecţia orizontală şi verticală au axa mare egală cu diametrul cercului.

Rezolvare : Problema comportă rezolvare prin diferite metode : . AB a1' x a1 α z' b'=b ' 1 a' ax a b' z'=a'=a2' O x b a=a2 b) z bx ax O β AB b2' b2 bx z=b=b1 a) Fig. ∠β = ∠(AB.a1’b1’).în epura din figura 6.43. Adevărata mărime a a AB segmentului AB este dată de b1' b) a) proiecţia orizontală a segmentului A2B2(a2b2. Proiecţia a se roteşte până proiecţia a1b1 devine paralelă cu axa Ox.în epura din figura 6.5.6. astfel. b. oarecare. .44.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6.4 Probleme rezolvate 101 1. astfel. oarecare.20) şi unghiurile pe care acesta le face cu planele de proiecţie. din proiecţiile a şi b se duc perpendiculare pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară cotele punctelor. ∠α = ∠(AB. segmentului AB. iar unghiul α din epură reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul orizontal de proiecţie. segmentul AB.43 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda iar unghiul β din epură schimbării de plan reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul vertical de proiecţie. axa O2x2 b2x a' β se trasează paralelă cu a2 ax O b'=b2' bx proiecţia a’b’. b. în jurul unui ax vertical Z(z. prin schimbare de plan vertical de proiecţie . axa O1x1 se trasează paralelă cu proiecţia ab. segmentul AB. oarecare. Adevărata mărime a segmentului AB este dată de proiecţia verticală a segmentului A1B1(a1b1.10.Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : . prin b' schimbare de plan orizontal O2 b2 AB de proiecţie .[H]). respectiv segmentul A1B1(a1b1.în epura din figura 6. oarecare. Proiecţia b’ se roteşte până proiecţia a2’b2’ devine paralelă cu axa Ox. în jurul unui ax perpendicular pe planul [V] Z(z. segmentului AB.44 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda rotaţiei . . i se aplică o rotaţie de nivel.44.7). se aduce paralel cu un nou plan vertical [V1].[V]). Fig.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : . B(30. . Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(10.a2’b2’).în epura din figura 6. se aduce paralel cu un nou plan orizontal [H1].a2’b2’) este paralel cu planul orizontal de proiecţie : AB = a2b2. a. obţinându-se proiecţiile a1’ şi b1’.43.z’) dus prin punctul B.6. a.a1’b1’) este paralel cu planul vertical de proiecţie : AB = a1’b1’. din proiecţiile x a2x b=b1 a’ şi b’ se duc perpendiculare x pe axa O2x2 şi pe acestea se a'=a2' 2 O1 a=a1 b1x x bx măsoară depărtările punctea1x ax O lor.z’) dus prin punctul A. i se aplică o rotaţie de front. obţinându-se proiecţiile x1 α b a1' a2 şi b2. respectiv segmentul A2B2(a2b2.

s-a executat rotaţia cu ajutorul perpendicularei ci.d1’) şi Δ1(δ1.d’) şi Δ(δ.d’) şi Δ(δ.δ1’).δ1’).45 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie .20) şi Δ(δ.6.z1’).δ’) : C(20. frontale. Pentru dreapta D.d1’) şi Δ1(δ1.δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : în epura din figura 6.d’) : A(10. luând noua linie de pâmânt O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale dreptelor şi păstrând cotele punctelor ce definesc dreptele.5). luând axul vertical Z(z.δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1. b' δ' x O1 x2 c2=δ2 b1'=b2' O2 a2=b2=d2 l d' c' a' O δ=δ1 d=d1 a=a1 x δ' d' b' z' a1'=z1' d2' δ2' i' i1' d1' δ2 l e1' O δ1 d1 b=b1 c=c1 δ1'=δ2' c1'=c2' d1'=d2' a) a1'=a2' x1 d δ1' c' a' δ e' b z=c=c1 i i1 b) a a1=d2 z1 Fig. frontale. a dreptele D(d. Printr-o rotaţie de front. D2(d2. dreptele D1(d1.46 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) rabaterea pe planul orizontal . Distanţa dintre proiecţiile orizontale d2 şi δ2 este adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d.3. în jurul unei drepte de capăt Z1(z1. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d.δ2’). prin rotaţie de nivel.5.d2’) şi Δ2(δ2.102 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2. b) metoda rotaţiei b' δ' x δ0 d0 b0 ω d b b1 a' h1' h1 a a) b1 2' h' O l b' δ' d' c' c x 1' d' c' a' N'=g' δ h P δ0 2=20 c ω d0 O 1=10 b δ a b0 b2 d g b) l Fig.d1’) şi Δ1(δ1.d’) şi Δ(δ. b dreptele D(d.δ1’) se aduc în poziţia de drepte verticale şi astfel : d2δ2 = l. Rezolvare : Problema se poate rezolva transformând cele două drepte oarecare în drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie.Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : în epura din figura 6.z’) prin punctul C al dreptei Δ.7) şi B(30.δ’).d1’) şi Δ1(δ1. Dreptele D1(d1. neschimbate. prin schimbare de plan vertical de proiecţie.45.45. b) rabaterea pe un plan de nivel . dusă prin punctul A1 de pe dreapta D1. . prin diferite metode : . luând noua linie de pâmânt O2x2 perpendiculară pe proiecţiile verticale ale frontalelor şi păstrând cotele punctelor din ultimul sistem.10.δ1’) s-au adus în poziţia de drepte verticale. printr-o schimbare de plan orizontal de proiecţie.6.

δ’) este dată de distanţa l dintre dreptele d0 şi δ0. din planele [P]. Acest lucru se poate realiza utilizând : . 3. trasată prin urma din planul orizontal h1. de o paralelă la d0. Distanţa l se măsoară între noile urme orizontale P1 şi Q1. unde bb1 este cota punctului B.prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (fig. trasată prin punctul 2 = 20 din planul de nivel. cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb1. obţinute astfel : a . b . de o paralelă la d0.6.47): a) în epura din figura 6. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie.d’) şi Δ(δ.6. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele orizontale şi folosind punctele I şi J.46. pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie. astfel încât distanţa l dintre ele să se măsoare între urmele de pe planul de proiecţie faţă de care planele sunt proiectante. z P' i' j' Px x P=P1 Qx i=j x1 Q1' α j1 l Pz z O1 P1x P'=P1' Q'=Q1' Qx P Pz Q' β i'=j' Q j i b) O x Px j 1' x1 i1 ' Q1 O P1 l Q=Q1 O1 P1x a) P1' i1 y Py y Py Fig. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ 10 şi δ0. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele verticale. pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie.6. cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb2. Acest lucru se realizeaxă cu ajutorul punctelor I şi J. unde bb2 = b’b1 este diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel. b se aplică o schimbare de plan orizontal de proiecţie. b) în epura din figura 6.6. respectiv [Q]. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 50.47.g’) de intersecţie dintre un plan de nivel N şi planul definit de dreptele D şi Δ. Distanţa l se măsoară între noile urme verticaleP1’ şi Q1’. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 30. În proiecţia orizontală axa de rabatere g este determinată de punctele 1 şi 2. b) : axa de rabatere este orizontala G(g.schimbarea planelor de proiecţie (fig.47. Se rabate punctul B în bo.46. din planele [P]. OPy = 20. [P1] şi [Q1]. a planele [P] şi [Q] se transformă în planele de capăt [P1] şi [Q1]. oarecare.prin rabatere pe planul de nivel [N] (fig. Se rabate punctul B în bo. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ h şi δ0. iar între axa O1x1 şi urma P1’ se poate măsura şi unghiul α. prin care planele [P] şi [Q] devin plane proiectante verticale. respectiv [Q].Rezolvare utilizând metoda rabaterii : adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.47 Rezolvarea problemei 3 – utilizând schimbarea planelor de proiecţie . Rezolvare : problema se rezolvă prin transformarea planelor paralele.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 103 . iar între axa O1x1 şi urma P1 se poate măsura şi unghiul β. [P] şi [Q] în plane proiectante faţă de unul din planele de proiecţie. a) : axa de rabatere este urma orizontală P a planului definit de dreptele D şi Δ.

paralelă cu P1’. astfel încât aceste puncte să nu mai necesite rabaterea. în epură unghiul drept nu se proiectează în adevărată mărime. b’ ≡ b0. aducându-l paralel cu planul orizontal de proiecţie din noul sistem O2x2 : MN = m2n2. b) în epura din figura 6.d1’).z’). respectiv [Q].30. Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(60. m’ ≡ m0.48): a) în epura din figura 6.49.6.25) la dreapta D(d.d’) se transformă într-o frontală D1(d1.15.Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig. Urma verticală P1’ se trasează prin m1 şi prin i’.Rezolvarea utilizând metoda rotaţiei se face urmând aceeaşi paşi ca şi în cazul rezolvării prin schimbare de plan. 4. Rezolvare : Pentru determinarea distanţei de la punctul M la dreapta D. dreapta D şi punctul M. Revenind în sistemul iniţial de proiecţie se obţin proiecţiile perpendicularei cerute MN(mn. pe un plan de front [F].6. transformându-le în planele de capăt [P1] şi [Q1].48.10) şi B(20.20) şi proiecţiile acestei distanţe. notând piciorul perpendicularei cu n1’. dar pentru uşurarea construcţiei se preferă planul de front care trece prin punctele M şi B. din planul vertical de proiecţie. aplicând metodele geometriei descriptive : . iar urma verticală Q1’ prin j’. problema se poate rezolva diferenţiat. b): se recurge la rabaterea planului determinat de cele două elemente.metoda rotaţiei (fig.49.104 z z' Pz l Q1' i' P1' Q' P' Px x P Qx z=i=j Q m Q1 a) j' α m1=P1x O P1 y Px x P' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z Q1' m' Qx Q1 Py P1 b) z'=i'=j' β j i z l Pz P1 ' Q' m1'=P1x O Q P y Py Fig. ca apoi să se determine distanţa cerută.z’). din planul orizontal de proiecţie. aplicând teorema unghiului drept. Astfel.d’) : A(90. atât dreapta D cât şi perpendiculara pe ea sunt drepte oarecare. respectiv [Q] în punctele I şi J.6.48. a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie dreapta D(d. Punctele I şi J sunt punctele în care axa de rotaţie intersectează planele [P]. . b planele [P] şi [Q] se transformă în planele proiectante verticale [P1] şi [Q1].Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. în jurul unei axe de capăt Z(z. a planelor [P] şi [Q] li se aplică o rotaţie de nivel în jurul unei axe verticale Z(z. Adevărata mărime a segmentului MN s-a determinat prin schimbare de plan orizontal de proiecţie. din proiecţia m1’ se trasează o perpendiculară pe proiecţia d1’. în spaţiu se duce perpendiculara din punct pe dreaptă.15.48 Rezolvarea problemei 3 – utilizând metoda rotaţiei .6. Rabaterea poate fi făcută pe orice plan de front.m’n’). Deoarece. În noul sistem de proiecţie. . . printr-o rotaţie de front. care intersectează planele [P].

18) pe planul [P] : OPx = 40. Să se determine proiecţiile perpendicularei duse din punctul M(20. OPz = 15 şi adevărata mărime a distanţei de la punct la plan. cu cateta a’a2 paralelă cu axa de rabatere f’ şi egală cu distanţa de la punctul A la planul de front (diferenţa de depărtare). OPy = 25.49 Rezolvarea problemei 4 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie . Distanţa de la punctul M la dreapta D este egală cu lungimea perpendicularei duse din proiecţia m0 pe dreapta d0. Dreapta rabătută pe planul de front este d0 = a0 ∪ b0. pe planele de proiecţie.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 105 O2 m' a' x a=a1 O1 d' m=m1 d=d1 a1' a) m2 MN n2 b' a0 MN ω O m'=m0 a2 x d a' a1 m a n b) d' n' F=f b n0 d0 b'=b0 f' O n' x 2 b=b1 n=n1 d1' n1' m1' x1 b1' Fig. b) rabaterea planului de capăt . m' i' Px x P=P1 O1 P' n m P1x a) n' i x1 i' n1' 1 m1 ' y z Pz O P1' MN Py x Px z m' Q'=d' Pz v' n' P' v Qx=h' O Q0 n n0 m0 m P MN d h Q Py y b) Fig. 5. Pentru determinarea acestei perpendiculare şi în epură. a’a2 = aa1 şi se obţine proiecţia rabătută a0. definită ca dreapta de intersecţie dintre planul dat (dreapta D şi punctul M) şi planul de front [F]. Se formează triunghiul de poziţie ω a’a2. fiind similară cu cea prin schimbare de plan.6. mn. b) rabaterea pe plan de front Axa de rabatere este frontala F(f.50 Rezolvarea problemei 5 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie . Rezolvare : Problema poate fi rezolvată aplicând oricare din metodele geometriei descriptive. În continuare se prezintă rezolvarea prin două dintre metode. Pentru determinarea proiecţiei rabătute d0 a dreptei D se mai rabate punctul A de pe dreaptă. se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile m’n’ şi respectiv.f’) = BM(bm. rezolvarea aplicând metoda rotaţiei.7.6. MN = m0n0.b’m’).

m1’). de pe urma P’. cunoscând x i1' 0 P1' urma orizontală P.d’). 7. în b0. Se revine din schimbarea de plan.g’). OPy = 25 şi unghiul de 300 pe care planul P' [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. b): perpendiculara dusă din punctul M pe planul [P] este dreapta D(d. Proiecţia n’ se determină revenind în sistemul iniţial. dată de punctele (1. Proiecţia n1 se găseşte pe o paralelă dusă la axa O1x1. b): se intersectează planul definit de cele două drepte cu un plan de nivel [N]. piciorul perpendicularei fiind n1’. ducând o linie de ordine din proiecţia n până la intersecţia cu perpendiculara din m’ pe urma P’. Aici se va exemplifica rezolvarea prin metoda rabaterii : .6.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. Se rabat dreptele D şi Δ pe planul de nivel [N].106 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . δ0 = b0 ∪ h10. rezultând orizontala G(g. B(30. a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie planul oarecare [P] se transformă într-un plan de capăt [P1] şi odată cu el punctul M(m. care fiind în planul de nivel sunt identice cu proiecţiile 1 şi 2 : d0 = b0 ∪ 10.50. Poziţia rabătută a dreptelor d0 şi δ0 este dată de urmele dreptelor din planul orizontal h0. Să se găsească urma verticală P’ a z planului [P].6.1’) şi (2. adică a perpendicularei MN. δ0 = b0 ∪ 20. h10 şi de punctul de concurenţă b0 : d0 = b0 ∪ h0. determinând punctul I(i. Rezultă că adevărata mărime a distanţei de la punct la plan. având ca axă de rabatere orizontala g.m’) în punctul M1(m1. concurente în punctul B.d’) : A(10.52.51 Rezolvarea problemei 6 Problema poate fi rezolvată similar aplicând metoda rotaţiei. şi între ele se măsoară adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte. Rezolvare : problema poate fi rezolvată aplicând succesiv două schimbări de plan de proiecţie sau două rotaţii.rezolvare utilizând rabaterea pe un plan de nivel (fig. . se rabate planul de capăt [Q]. Pentru a afla adevărata mărime a distanţei MN. Px i=i1 x1 O Rezolvare : în epura din figura 6.20) şi Δ(δ.Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig. C(40. Adevărata mărime a unghiului dintre dreptele D şi Δ este unghiul γ măsurat între dreptele d0 şi δ0. care este distanţa de la punct la plan. Se determină punctul N de intersecţie dintre perpendiculara D şi planul [P]. luând noua linie de pământ perpendiculară pe urma orizontală P şi din P1x P1x O1 se trasează urma P1’ înclinată la 300.10.5). Fig.6.5. m ∈ d şi d’ ⊥ P’.15. Se rabate punctul B pe planul orizontal de proiecţie în jurul axei de rabatere P. se face o schimbare de plan 30 P=P1 vertical de proiecţie. 6. a): se determină urma orizontală P a planului [P] definit de cele două drepte. b0 şi de punctele 10 şi 20. În noul sistem de proiecţie se poate trasa perpendiculara din proiecţia m1’ pe urma P1’.δ’) : B. Este nevoie de rabaterea punctului de concurenţă B. care are d ⊥ P. este proiecţia m1’n1’. deoarece noul plan obţinut [P1] este plan y de capăt. pe planul orizontal de proiecţie şi se obţine segmentul m0n0. Să se determine adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte. Fie dreptele D(d. utilizând planul de capăt [Q].rezolvare utilizând rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (fig. .2’). cunoscând urma orizontală : OPx = i' 40.52.51.50. prin aducerea planului definit de cele două drepte în poziţia de plan de nivel (vezi rezolvarea de la adevărata mărime a unei figuri plane).6. m’ ∈ d’. n1’∈ P1’. . deoarece perpendiculara M1N1 este o frontală. împreună cu segmentul MN.6.7).i’) din planul [P]. faţă de axa Py O1x1.

a).10. b. Rezolvare : Unghiului η dintre plane se poate determina utilizând metoda normalelor : se consideră un punct A. z b' B Δ γ D A x P' Px P N'=g' δ δ0 δ' 2=20 b2 θ=π/2−γ a) Fig. OPy = 15. B(25. care formează între ele unghiul η. b’ ∈ δ’. Să se determine adevărata mărime a unghiului η dintre planele [P] : O Px = 45.γ (fig.d’) : A(10.53.6. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10. a). OPy = -30.6. Deoarece interesează determinarea unghiului γ dintre dreapta D şi normala Δ. în epura din figura 6.25) şi planul [P] : OPx = 45. Cele două normale definesc un plan [R]. OPz = -15.15. egal cu unghiul b) b0 ω b 1=10 γ 2' b1' 1' a' d' d0 a g d O Pz y Py θ=π/2−γ [P] .7). în continuare se rabat aceste drepte pe planul de nivel [N].METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 107 b' δ' h1' x c' b0 d γ b c δ δh1=h10 0 ω d' a' b1 a O h' P h=h0 d0 x c' 2' δ' b' 1' b1' b b2 d0 1=10 b) a a' N'=g' d' g O d δ0 2=20 δ c ω γ b0 a) Fig.53. Rezolvare : unghiul θ dintre dreaptă şi plan se determină ca fiind complementul unghiului γ. OQz = -10. din care se trasează normalele D şi Δ pe planele [P] şi [Q] (fig.54. Se dă dreapta D(d. Să se determine unghiul θ pe care-l face dreapta D cu planul [P].δ’) pe planul [P] : δ ⊥ P. OQy = -5. care intersectează planele [P] şi [Q] după dreptele D1 şi Δ1.53 Rezolvarea problemei 8 9. b) pe planul de nivel [N] 8. b ∈ δ şi δ’ ⊥ P’. Astfel.6. dintre dreapta D şi o normală Δ. dusă prin punctul B al dreptei la planul [P] : θ = π/2 .52 Rezolvarea problemei 7 – utilizând metoda rabaterii : a) pe planul orizontal de proiecţie . Pe proiecţia orizontală s-a figurat măsura reală a unghiului θ căutat. exterior celor două plane.b’) se trasează perpendiculara Δ(δ. prin punctul B(b.6. ca şi la rezolvarea de la problema 7.

b şi c în jurul punctului Qx.7). Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul orizontal se face prin măsurarea cotelor. Unghiul γ dintre dreptele D şi Δ se determină prin rabatere pe un plan de nivel [N].4). C(5. B(15.6. Rezultă proiecţia a0b0c0.14.20).y. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(22.55 Rezolvarea problemei 10 : a) prin rabatere pe planul orizontal . Pentru simplificarea rezolvării. Astfel se determină depărtarea y a punctului B. Rezolvare : deoarece triunghiul [ABC] este situat într-un plan proiectant vertical. Se obţine triunghiul a0b0c0.γ.54 Rezolvarea problemei 9 10. pe perpendiculare la urma Q. trasate prin proiecţiile orizontale a. b) prin rabatere pe planul vertical y a O b x Qx a' a0 a . Q' [R] Δ A γ D D1 [P] x g Px 2=20 δ0 Q a) Fig. care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC]. b şi c. se va determina unghiul ca fiind suplementul unghiului γ. situat într-un plan proiectant vertical. Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul vertical se obţine prin rotirea proiecţiile orizontale a. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie.3. dintre cele două normale D şi Δ : η = π .6. Q' b' c' Q' b' b0 ABC c0 c' O Q0 b Q b) c Q N'=g' 2' d' a' δ' z P' Pz η=π−γ a1' 1' a0 γ d0 ω Qx 1=10 a2 Qy O Qz P Py y b) η=π−γ Δ1 [Q] a d δ x Qx a' Q0 a 0 y c b0 a) c0 ABC Fig.108 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ diedru dintre cele două plane. ca şi la rezolvarea problemei 7. proiecţiile orizontale a. b şi c sunt coliniare şi definesc urma orizontală Q. b’ şi c’. până pe axa Ox şi ridicarea de perpendiculare pe axa Ox până la nivelul proiecţiilor verticale a’.

Printr-o schimbare de plan.10) într-o frontală. tangentă la un cerc cu centrul în v şi rază vv’).) H(80. Fie punctul A(90. Se determină proiecţia rabătută a urmei verticale. pe care se găsesc vârfurile a0. cunoscând unghiul de 300. Să se găsească distanţa dintre cele două puncte.56. rabaterea vârfului A pe planul orizontal A0(55.56. b).40.56 Rezolvarea problemei 11 6. OPz = 80.20.15. Să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia. dată prin urme V(30. 4. e0. să se transforme dreapta oarecare D(d. Rezolvare : în epura din figura 6.30) şi B(20.10) într-o dreaptă de profil.0). Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d.0. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. situat în planul bisector [B1] şi punctul B(30. ∠OPy = 50.20.25.) şi B(30. b0 şi c0.v’).20). aparţinând planului [P] : OPx = 50. Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D(d. într-o dreaptă conţinută în primul plan bisector (Indicaţie : noua linie de pământ O1x1 se trasează prin h. cu ajutorul punctului V(v.d’).35.25) într-o orizontală. Se trasează pătratul de latură 15mm şi orizontalele g10 şi g20. printr-o schimbare de plan.20.30).38.6. Se consideră pătratul ABCE.20. a sunt prezentate elementele de la care se porneşte în rezolvarea problemei.0) şi faptul că latura AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie.6. 3. P0. să se transforme dreapta oarecare D(d.d’) dată prin punctele A(75.z).d’) : A(70. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d.20.40.15. situat în planul bisector [B2]. Printr-o schimbare de plan.) şi B(25.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie. P' v1' P' v2' e' c' g2' g1' b' O c b b0 e0 c0 g20 g10 ABCE b) g2 g1 P Px x a0 450 40 0 O x Px v0 v10 v' a' v2 v v1 e a a0 15 b0 a) P v20 P0 Fig.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie.5 Probleme propuse Metoda schimbării planelor de proiecţie 1.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 109 11. 5. pe care dreapta îl face cu planul orizontal de proiecţie.d’) : A(70.20) şi B(20.10. cunoscând mărimea laturii L = 15mm. Se revine din rabatere. 2.25.d’) dată prin punctele A(80. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d. 6. obţinându-se astfel proiecţiile pătratului abce şi a’b’c’e’ (fig.-30. .

apoi se revine în vechiul sistem de proiecţie şi se determină m’).d’) : A(90. OPy = 50. care conţine punctul A(50.32.45.z). 21.25. 22. se trasează o paralelă la urma P1’. Să se determine proiecţiile perpendicularei comune dusă între dreapta oarecare D(d.25.10) şi Δ(δ.20.10. 23. OPy = 30.15) într-o verticală. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d.15. definit prin urme : OPx = 80. situat la distanţa l = 20mm faţă de planul [P]. definite prin urme : [P] : OPx = 50. care va intersecta noua linie de ordine a punctului M1 în m1’.15. într-un plan [P1] a cărui urme P1 şi P1’ să fie în prelungire. Fie dreptele D(d.d’) : A(60.40) şi este perpendicular pe planul [Q] : OQx = 80. apoi se revine din schimbarea făcută în vechiul sistem de proiecţie).35. OPy = 45. OPz = 30 şi [Q] : OQx = -10.20). 8.) B(75. OPz = 70.0).15).10.20. 12.0). paralele.) B(30. cunoscând urma sa orizontală OPx = 80.d’) : A(90. prin două schimbări de plan succesive. Fie planul [P] dat prin urme : OPx = 90. OPy = 50. OPz = 35.d’) : H(80.0.0). OPy = 40. printr-o schimbare de plan. neparalele şi neconcurente.d’) : A(90.30.) B(25.64. 18. 24. OPz = 60 (Indicaţie : se transformă planul [P] într-un plan de capăt [P1].f’) : M(15.0) H(58.30. OQz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d. printr-o schimbare de plan.30. cunoscând distanţa l = 35mm de la punctul M la planul oarecare [P] : OPx = 110.25) la dreapta D(d. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se determine adevărata mărime a unghiului ANB : A(50.25.25. 17.10. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d. Să se determine.10). Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P] în plan de capăt şi să se determine unghiul pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie.10.δ’).20) şi Δ : C(80.15. Să se determine. Printr-o schimbare de plan. să se găsească proiecţia verticală m’ a unui punct M(60. 9.d’) : A(80. Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P]. Fie dreapta D(d.50) şi planul [Q] : OQx = 70.30. Să se determine urma verticală a unui plan oarecare [P].20.15).10) B(20. 15. OPz = 40. OQz = 80 (Indicaţie : printr-o schimbare de plan orizontal se transformă planul [Q] într-un plan proiectant vertical [Q1] şi se trasează P1 ⊥ Q1.30) şi o dreaptă situată în planul orizontal de proiecţie F(f. OQy = 50.25.30) la planul [P] : OPx = 100. 19.15. Să se determine urmele P şi P’ ale planului [P].30.d’) într-o fronto-orizontală. printr-o schimbare de plan. Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q].d’) : A(47.22). 14. B(15. Px (70. 13.δ’) : M(20.0. la distanţa l. ştiind că urmele lor orizontale fac 600 cu linia de pământ. distanţa de la punctul A(50.) N(70. OPz = 40.) B(20. Prin două schimbări de plan succesive să se determine în adevărată mărime distanţa l de la punctul M(60. N(30. Să se transforme dreapta oarecare D(d. OQy = 45. distanţa l dintre planele paralele [P] şi [Q]. Prin două schimbări de plan succesive să se determine proiecţiile perpendicularei comune duse pe cele două drepte date.0) şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 15mm.d’) şi o dreaptă Δ(δ.110 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 7. 10.15) într-o dreaptă de capăt.45).15).15. 11. Qx (46. prin a1.15. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d. Să se determine. aplicând două schimbări de plan succesive. 20.0.30) B(70.25.7. . 16.d’) : A(80. paralel cu planul [P] : OPx = 90. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre dreptele paralele D(d. OPy = 40. OPy = 40 şi unghiul de 300 pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie.15.20.10.30) B(25. urmele Q şi Q’ ale unul plan [Q]. N(50. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P]).

OPz = 50 şi unghiul de 450 pe care-l face planul [P] cu planul [V] (Indicaţie : prin rotaţie de front se obţin urmele planului [P1] proiectant vertical şi se revine din rotaţie).20.10.5) din planul [P] : OPx = 110. înclinată cu 600 faţă de axa O2x2 şi se revine din schimbările făcute în vechiul sistem de proiecţie).15.35) astfel încât să devină paralelă cu planul vertical de proiecţie. aplicând două schimbări succesive de plan : a) [ABC] : A(50.30.35. 38.35. utilizând metoda rotaţiei.35.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie.) B(65.10.40). B(25.35.15.d’) : A(80.20. B(20. de rază 7mm.5.10.25. c) [ABC] : A( 35. e) [ABC] : A(90. .5) şi planul [P] : OPx = 40.) B(90. 31. Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos.) B(60.30. B(20.d’).50.15) şi distanţa l = 7mm dintre acest punct şi plan. utilizând metoda rotaţiei. Printr-o schimbare de plan să se aducă planul oarecare [P] : OPx = 100. Să se determine distanţa l de la punctul M la planul [P]. OPy = 30. Se consideră dată urma orizontală P a planului oarecare [P] : OPx = 60.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie. conţinută în planul [P]. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. Să se determine unghiul dintre planul [P] şi planele de proiecţie.) B(30. 32. 34. astfel încât să devină paralelă cu planul orizontal de proiecţie. OPz = 45.30). OPy = 60.40). Metoda rotaţiei 28. 36. C(90. 37. 26.45.15). Fie dreapta D(d. Fie dreapta D(d.10.15. Se dă planul [P] : OPx = 80. luând axa de rotaţie prin punctul A şi se trasează P1’ prin P1x tangent la un cerc cu centrul în a’.35. Fie punctul M(15.30).20). Folosind metoda rotaţiei să se determine urma verticală P’ a planului [P] (Indicaţie : se determină urma orizontală P1 a planului de capăt [P1].60.35). rotind planul [P] convenabil. C(20.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 111 25.20). OPy = 50.z).25).43.45.20). B(90.40). Prin punctul A(50. 29.25. 35. OPy = 40. C(20. (Indicaţie : se transformă planul triunghiului într-un plan de capăt). să se ducă o dreaptă D(d.5.15).) B(90.10.15. Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(90. OPz = 70 în poziţia de plan paralel cu linia de pământ. se trasează prin a2 proiecţia d2. 27. d) [ABC] : A(90.40) cu planul orizontal de proiecţie.d’) : A(80. cunoscând urma verticală : OPx = 80. utilizând metoda rotaţiei. 33. prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punctul M).d’) : A(90. C(15.50).40. OPz = 40.30.20.10).40). prin două schimbări de plan succesive.30) la planul [P] : OPx = 100. B(30.20).10). Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D : A(80. OPz = 40. Să se determine distanţa de la punctul M(50. Prin metoda rotaţiei să se determine unghiurile pe care dreapta D le face cu planele de proiecţie.10. punctul A(35. OPy = 40.5. 30. b) [ABC] : A(55.y.25) şi C(70. care să facă 600 cu planul vertical de proiecţie (Indicaţie : se transformă planul [P] în planul de nivel [P2]. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d.15) şi B(30.15). Să se rotească dreapta D(d.25. OPz = 70. OPy = 50.20. C(70. apoi se revine din rotaţie şi se determină P’). Să se rotească dreapta D. cunoscând unghiul de 450 pe care-l face dreapta cu planul orizontal de proiecţie. Să se determine adevărata mărime a unghiului pe care-l face ∆ABC : A(50.30. Să se determine urma P a unui plan [P].50.

B(25.20).15. Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan de capăt).40. I(90.15. C(90. Să se rotească planul [P] astfel încât să devină plan de capăt. utilizând dubla rotaţie.) B(30.40).50.20. Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan proiectant vertical).30. B(50.10. OPz = 65.25. folosind metoda rotaţiei : M(50. 56. Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q]. C(30.30.40). cunoscând urmele lor orizontale : OPx = 70.15) într-o verticală.) B(90. B(70.20. 52. Să se determine adevărata mărime a unghiului MIN.d’) : A(110. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 60.30) şi Δ(δ.50). 55. OPz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10. b) [ABC] : A(55. 49. Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos. Prin două rotaţii succesive să se transforme dreapta oarecare D(d. aplicând două rotaţii succesive.d’) : H(100. B(20.10). Să se transforme dreapta oarecare D(d.45.25.20) prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punct). Să se transforme planul [P] : OPx = 70. D(d. Ce unghi face triunghiul cu planul vertical ? (Obs. 42.70. astfel încât să devină paralelă ca axa Ox.d’) şi Δ(δ.d’) şi o dreaptă Δ(δ. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P].20. Să se determine urma verticală P’ a unui plan [P]. Să se rotească dreapta D.10) la dreapta D(d. 44. 48. OPy = 40. 41.20. astfel încât să devină o fronto-orizontală.30).112 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 39.25).25. folosind metoda rotaţiei. aplicând două rotaţii succesive : a) [ABC] : A(50. N(25.50) şi planul [P] : OPx = 70.20). Ce unghi face triunghiul cu planul orizontal de proiecţie ? (Obs.35) şi B(10.50).δ’) : C(60. cunoscând urma orizontală : OPx = 60.15) într-o dreaptă de capăt.10).60. (Indicaţie : se utilizează dubla rotaţie).10). Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(80.40). OPy = 40.0) H(78.10).10.17.20.d’) : A(70.40. Δ(δ. C(70.0. utilizând dubla rotaţie. Se dă un plan [P] definit de două drepte concurente : D(d. B(75.50).15.10). într-un plan de nivel.δ’). OQx = 40 şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 10mm. C(30. 47.25.30) (Indicaţie : se transformă planul unghiului într-un plan de nivel sau de front). Utilizând dubla rotaţie să se transforme dreapta D(d.40.δ’) .d’) : A(60. 54.50).40.40) într-o verticală.25. D(d.70.d’) : A(60.30). Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10.10).10. 46. Să se transforme planul [P] într-un plan de front.d’) : A(90. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre două drepte paralele.30. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10.60) (Indicaţie : se transformă dreptele în drepte verticale sau drepte de capăt). rotindu-le în poziţia de drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie). 45. folosind metoda rotaţiei . 43.d’) : A(60.δ’) : B şi C(30.d’) : M(70.d’) : A(100. OPy = 40.15. 40. fără a utiliza urmele planului.40. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d.70.20).30.15.43. OPy = 30 şi unghiul de 300 pe care-l face planul [P] cu planul [H] (Indicaţie : prin rotaţie de nivel se obţin urmele planului [P1] de capăt şi se revine din rotaţie). . 53. OPy = 50. B(50. OPz = 55. folosind metoda rotaţiei. Fie dreapta D(d. utilizând metoda rotaţiei (Indicaţie : se transformă planele [P] şi [Q] în plane proiectante). Fie planul [P] : OPx = 90.35) şi B(10.15). paralele.70). Să se rotească dreapta D(d. N(10.30.20) şi B(20. OPy = 45. 50.10. 51.

61.d’) : A(80. e) [ABC] : A(90.21).10).d’) : A(20.30.10) şi dreapta de profil Δ(δ. concurente în punctul B. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.15.20). ORy = 30.) B(60. concurente în punctul B.40.20). Să se determine proiecţiile punctelor situate pe dreapta D la distanţa l = 40mm faţă de punctul M. Să se determine în adevărată mărime distanţa de la punctul M(60. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(90. B(60. OPy = 40. Să se determine rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie.10) şi planul [P] : OPx = 60. Fie dreapta oarecare D(d. 69.30. C(20. OPz = 45.10) cu un plan paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞. Comparaţi cele două rezultate.0.30) şi Δ(δ.20).0).30. pentru determinarea urmei orizontale).50).50.30.5. prin metoda rabaterii.30.5.15.40). se trasează mediatoarea segmentului A0B0 până la intersecţia cu axa Ox.) B(90.10). 67. C(15. OPz = ∞. B(31.30).15).10.15). Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d. C(20. cât şi proiecţiile acesteia. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. folosind un plan proiectant vertical şi rabaterea acestuia pe planul vertical de proiecţie.δ’) : B.25.60.5. C(20.m’) de pe linia de pământ situat la egală distanţă de punctele A şi B (Indicaţie : se rabat punctele A şi B pe planul orizontal de proiecţie. 66. B(50. Se consideră un plan [P] care trece prin linia de pământ şi prin punctele A(30.25) la dreapta D(d.10). Se dă dreapta D(d. OPz = 40. ORy = 50.30. Fiind date dreapta D(d.35.10.δ’) : B. 65.) B(65. 64.10. OPy = 35.15.15).35.15) şi B(70. 58.d’) : A(30.d’) : A(90. OPz = 45.20.30). Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [R].35).20) şi un plan de profil [P] : OPx = 30.35. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (Indicaţie : se utilizează şi proiecţia pe planul lateral. C(30.d’) : H(80.d’) : A(20. 62. Să se determine proiecţia unui punct M(m.23). B(80. 68. B(70.10).45) şi punctul M(45. Fie dreptele D(d. B(80.5.30.15. C(15.40.30) la planul [P] : OPx = 80. V(30. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. aplicând metoda rabaterii. Metoda rabaterii 113 57. . prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.20.15. Se consideră dreapta D(d. 63.15. d) [ABC] : A(90.15). B(50. OPy = 50. B(20. B(50.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE c) [ABC] : A( 35.15) şi un punct M(50. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre cele două drepte prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie şi prin rabatere pe un plan de nivel. B(35. ORz = 40. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D(d. ORz = 20.d’) : A(30.10) şi B(40.40).10).20). prin metoda rabaterii să se determine piciorul perpendicularei duse din punctul M pe dreapta D şi mărimea reală a acesteia.50. OPy = ∞.40. 60.ya.d’) : A(90.35). Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d.10.35.10. Să se determine distanţa de la punctul M(60.40.yc. exterior dreptei. unde se obţine punctul M).40). Fie triunghiul [ABC] : A(11.22) situat în planul [P] : OPx = 110.30). 59. prin rabatere.40.40.40) şi planul paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞.yb. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [P].30.d’) : A(15.10.

15). Se consideră triunghiul echilateral ABC.20) ce aparţine planului şi rabaterea acestuia pe planul orizontal M0(80. Să se compare rezultatele. 80.40.35.0. 81.15). prin rabatere pe ambele plane de proiecţie.10.) B(90.25).20.z) C(20. să se traseze proiecţiile unui poligon regulat cu 6 laturi.5. Să se determine urma verticală P’ a planului [P] : OPx = 70. C(20. 77.d’) : A(130. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.z) sunt cuprinse în acelaşi plan de capăt. 84. Să se determine proiecţiile înălţimilor triunghiului [ABC] : A(30. se stabilesc punctele A0 şi B0 şi se revine din rabatere). 75.30).35. 73.50.0) a punctului A(30.10.90.27). C(75.70. pe un plan de nivel ce trece prin vârful B). Să se găsească urmele P şi P’ ale unui plan [P]. OPy = 70.30. Să se determine proiecţiile unui triunghi echilateral.δ’) : C(70.) B(65.) B(90.5. OQy = -10. b) [ABC] : A(55.9.25.25).114 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 70.0). OPy = 55. situat într-un plan proiectant vertical.35. Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la planul [P].15.0).45.30. B(90. prin rabatere pe un plan de nivel. 82. B(30.40) şi Δ(δ.25.15.50. d) [ABC] : A(90.45. cunoscând latura AB care este o orizontală : A(50. OPz = 60 şi punctul Ω(30. B(40. 85. să se determine adevărata mărime a triunghiurilor : a) [ABC] : A(50.40) şi punctul M(50. astfel încât triunghiul AMB să fie echilateral (Indicaţie : se rabate orizontala pe planul orizontal de proiecţie.25.20.25.11. ∠OPyP = 600. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d. B(20. B(65.60. Utilizând rabaterea.15.40.43. 74.0). B(65. cunoscând rabaterea A0(45. OPz = 60 şi [Q] : OQx = 30.10.30) prin rabatere pe un plan de nivel.50) C(20. să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia.30. utilizând rabaterea.40). C(70.50.25.) B(60.20).y.23) şi că vârful C este situat în planul orizontal (Indicaţie : se determină pe planul de nivel ce conţine orizontala AB proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului şi se revine din rabatere cu punctul C). Să se determine proiecţiile punctelor A şi B. 79.10. B(40.30) şi un punct M(40.15).50).30. 83.45. cunoscând un punct M(40. e) [ABC] : A(90. 72. utilizând rabaterea (Indicaţie : se trasează înălţimile pe proiecţia rabătută a triunghiului.0.d’) care face 450 cu planul vertical de proiecţie şi are urma V(90.9). C(20.10. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : O Px = 90. 71. OPz = 80. Să se compare rezultatele.30). 78.35.23). .δ’) : C(55. Se dă punctul M(78. Se consideră orizontala D(d. OPz = 90.38.52) şi planul [P] : OPx = 100. OPy = 40. aparţinând planului [P] : OPx = 60. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie.10). de lungime 25mm şi cu centrul în punctul Ω (Indicaţie : se determină proiecţia rabătută a poligonului şi se revine din rabatere).80) şi Δ(δ. OQy = -10.40). situate pe dreapta D.) B(30. c) [ABC] : A( 35.32. C(90. 76. OQz = -30.27.66.z) din acest plan.15) prin rabatere pe un plan de front.10). B0(46. Să se determine proiecţiile perpendicularei din punctul M pe dreapta D.15).10. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90.d’) : A(80. situat într-un plan de capăt.20).32).0) de pe axa Ox.d’) : A(85. OQz = -20. Cunoscând rabaterea triunghiului pe planul orizontal A0(55.15). ∠OPzP’ = 300 şi [Q] : OQx = 20. Fiind date planul [P] : OPx = 110.20.30). Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : OPx = 90.z) din planul [P]. prin rabatere pe un plan de front.15. Dreapta oarecare D(d. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90. OPy = 50.50. C(15. OPy = 50.

PROBLEME DE SINTEZĂ 115 7. . obţinându-se cele trei proiecţii. plan.1 Probleme rezolvate 1. În acest scop.1. corpul dat C B trebuie imaginat în spaţiu. [V] Rezolvare : K [L] a) Epura formei geometrice din figura 7.2. ca în figura 7.7. care este epura formei geometrice date.2 Rezolvarea problemei 1 d'=b' m'=n' k'=r'=p' g'=l' i' z f' e' a" b" O p" r" k"=i" m"=l" n" c"=g"=f " d"=e" [V] x a=b [H] n m p r=l k i g f =e y b) [L] se rotesc. cu referire la elementele PR I din care este alcătuită această formă.drepte paralele cu planele de proiecţie : PN || [V] (p’n’ ≡ PN). în sistemul celor trei plane de y proiecţie. Din toate punctele formei D x [H] geometrice se imaginează proiectante duse pe planele de proiecţie. PROBLEME DE SINTEZĂ (punct. Se dă forma geometrică din figura 7. se obţine epura din figura 7. b) Corelând forma geometrică dată cu epura ei se identifică următoarele segmente de dreaptă situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie (în paranteză se specifică proiecţia din epură în care segmentele se proiecteză în adevărată mărime) : . MR || [V] (m’r’ ≡ MR). Să se z reprezinte epura ei şi să se studieze tipurile de drepte.2.1 se L trasează prin determinarea proiecţiilor fiecărui segment de F G N dreaptă care o alcătuieşte.1 Formă geometrică imaginăm în continuare că planele orizontal [H] şi lateral z [L] P R c'=a' K I L A B x N M O C D G F E y c=d a) Fig. respectiv a tuturor punctelor A O E M care definesc aceste segmente. b. Dacă ne Fig.7. dreaptă. metode) 7. până la suprapunerea peste planul vertical [V]. în sensurile arătate pe figură. plane şi poziţiile relative dintre acestea. a.

b’d’ ∩ i’f’ = ø). [MNPR] ⊥ [V] (m’.drepte disjuncte : AC ∩ KG = ø (ac ∩ kg = ø. Exemplu : . [MNPR](plan de capăt) ∩ [PRKI](plan de nivel) = PR(dreaptă de capăt). r’ . PK ∩ KG = K (pk ∩ kg = k. p’k’ ∩ k’g’ = k’).proiecţii identice pe planul orizontal : c ≡ d.30.plane proiectante faţă de planele de proiecţie : [FGKI] ⊥ [L] (f”.20). a’c’ ∩ k’g’ = ø). AB ⊥ [H] (a’b’ ≡ a”b” ≡ AB). m” ≡ l”. . Dacă planele sunt particulare şi dreptele obţinute din intersecţia lor sunt particulare. n’. N(10. KG || [L] (k”g” ≡ KG). n’p’ || m’r’).5). DE ⊥ [L] (de ≡ d’e’ ≡ DE). se exemplifică poziţiile relative dintre drepte. vizibil C (zC > zD). vizibil D (xD > xE). NP || MR (np || mr. m’l’ ∩ l’g’ = l’).plane paralele faţă de planele de proiecţie : [MLR] || [V] (m’l’r’ ≡ MLR). a) Să se determine urmele planului [P]. [PRI] || [H] (pri ≡ PRI). vizibil M (xM > xL).116 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ IF || [L] (i”f” ≡ IF). r ≡ l. pentru câteva segmente : . m’l’ ∩ p’r’ = ø).drepte perpendiculare pe planele de proiecţie : RL ⊥ [H] (r’l’ ≡ r”l” ≡ RL). k’g’ || i’f’). . CF ⊥ [L] (cf ≡ c’f’ ≡ CF). a’b’ || c’d’). [CDEF](plan de front) ∩ [KIFG](plan || cu Ox) = GF(dreaptă fronto-orizontală). k” ≡ i”. i” . paralel cu linia de pământ şi care se intersectează cu planul [P] după dreapta D. vizibil R (zR > zL). BD ∩ IF = ø (bd ∩ if = ø.proiecţii identice pe planul lateral : c” ≡ e”. adică unele puncte au proiecţii identice. f ≡ e. . vizibil C (yC > yA). . a’c’ ∩ c’f’ = c’). Exemplu : .drepte paralele : AB || CD (ab || cd. vizibil F (zF > zE).drepte concurente : AC ∩ CF = C (ac ∩ cf = c. d) La reprezentarea în epură a punctelor date pe forma geometrică unele proiecţii s-au suprapus. (kg || if. b) Să se traseze urmele unui plan [Q]. g’ ≡ l’. ML ∩ PR = ø (ml ∩ pr = ø. AC ⊥ [V] (ac ≡ a”c” ≡ AC). k”. [KGLR](plan de profil) ∩ [KIFG](plan|| cu Ox) = KG(dreaptă de profil). vizibil M (yM > yN). . CD ⊥ [H] (c’d’ ≡ c”d”≡ CD). BD ⊥ [V] (bd ≡ b”d” ≡ BD). g”.coliniare) . pentru care dreapta D este linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. p’. Fie dreapta oarecare D : M(20. în funcţie de distanţa dintre acestea şi planul de proiecţie respectiv. m’l’ || c’f’). vizibil G (yG > yL). KG || IF. e) Feţele care mărginesc corpul studiat fac parte din plane care au diferite poziţii faţă de planele de proiecţie (proiectante sau paralele). ML ∩ LG = L (ml ∩ lg = l. m’ ≡ n’. vizibil K (xK > xI). [MNPR](plan de capăt) ∩ [MRL](plan de front) = MR(dreaptă frontală). f) Feţele plane se intersectează după segmente de dreaptă. Cele care sunt paralele cu acestea se proiectează pe ele în adevărată mărime. . [LGKR] || [L] (l”g”k”r” ≡ LGKR). ML || CF (ml || cf.proiecţii identice pe planul vertical : c’ ≡ a’.12.coliniare). c) Analizând corpul dat. Totuşi se poate spune care punct este vizibil. după cum se arată în exemplele de mai jos : [ABDC](plan de profil) ∩ [CDEF](plan de front) = CD(dreaptă verticală). 2.

c’). Prin vârful B se imaginează un plan de nivel.PROBLEME DE SINTEZĂ 117 c) Să se construiască proiecţiile unui triunghi ABC. să se rezolve următoarele cerinţe : a) să se reprezinte epura formelor geometrice.2 Probleme propuse 1. planul triunghiului c0 y [ABC] este perpendicular pe planul [P]. deci se rabate vârful C. B(60. Pentru formele geometrice din figura 7. Vârful B este propriul lui rabătut. 1 şi a. Astfel. AB : A(35.d’).v’) v' Q' pentru dreapta D(d. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P]. Proiecţia a0b0c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului ABC. iar pentru proiecţia rabătută a vârfului A se utilizează coliniaritatea punctelor c.3) P' n' c' δ' Planul [Q] are urmele paralele Px v h' cu axa Ox şi concurente în v’. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. Aceasta intersectează axa Ox în Px. b) să se identifice câte un segment de dreaptă pentru poziţiile particulare faţă de planele de proiecţie şi să se numească acestea.concurente . Se alege una dintre ω ele : din punctul B se trasează o dreaptă a Δ(δ. să se precizeze care dintre ele este vizibil şi de ce ? e) menţionaţi suprafeţele poligonale care ocupă în spaţiu poziţii particulare faţă de planele de proiecţie şi numiţi-le.h’) şi verticală V(v.35). cu cateta cc2 = c’c1’. . Aici s-a ales rabaterea pe un plan de nivel. n Q Dacă pe această dreapta se consideră b=b0 h orice punct C(c.4. cunoscând latura sa. Adevărata mărime a triunghiului Fig. În care proiecţie din epură segmentele se regăsesc în adevărată mărime? c) să se precizeze câte două drepte care să fie: .7. Rezolvare : se determină urmele z a' orizontală H(h. Prin proiecţia v’ c1' 1' b' se trasează urma P’ perpendiculară pe m' proiecţia d’. care intersectează triunghiul după orizontala (b1.32. indicând pe aceasta proiecţiile punctelor marcate.δ’) perpendiculară pe planul [P]. Urma P este dată de Px şi d' proiecţia h (fig.paralele .25. respectiv O x c2 h. m Pentru triunghiul ABC există o d δ 1=10 infinitate de soluţii. 7.7. Care dintre proiecţiile lor din epură reflectă adevărata mărime? f) numiţi trei perechi de plane concurente şi arătaţi ce fel de dreaptă este dreapta lor de intersecţie. care este şi axă de rabatere.disjuncte d) în cazul punctelor aparent suprapuse (care au una din proiecţii identice).25). planul a0 P c [Q] şi planul [P] au comună dreapta D. utilizând triunghiul de rabatere cωc2. cu urmele planului [P].3 Rezolvarea problemei 2 ABC se poate determina aplicând oricare din metodele geometriei descriptive.b’1’).

0. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. să se studieze vizibilitatea dreptei Δ şi să se determine adevărata mărime a segmentului MI. 4. pe care această dreaptă îl face cu planul orizontal [H] de proiecţie. b) Să se determine punctul I(i.30). situat în planul [P] .20) din acest plan. 3. a) Să se construiască urmele planului [P].10.10.40) şi C(100.40) să se ducă o paralelă D(d.50). ORz = 70 şi unghiul α. c) Să se determine dreapta Δ(δ. Se dau punctele A(45.yA.4 Figuri geometrice pentru problema 1 2.20) să se ducă un plan [Q].δ’). prin metoda rotaţiei .10) şi C(10. perpendicular pe planul [P] dat . OPy = -20.δ’) de intersecţie dintre planul [P] şi planul [R] : ORx = 100.7.30) şi B(70.40.118 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ [V] B C A x O z I E F [L] N K J G M y [V] A C B x E G z R T D I F b) OK J S [L] [V] C K z BR E A O I M T c) N J F [L] D [H] a) M P N y [H] D S x y [H] z [V] A C B x E D F I R N O J G d) [H] M K y [L] [V] I M U K D z N E R [L] z [V] A P B DE F f) N O G R [L] Q x F T OS G C A J B y [H] R e) C x M J K I y [H] Fig.70.20). ORy = 55. B(90. paralel cu planul [P] .δ’) şi planul triunghiului.30. Se dă triunghiul ABC : A(50.15) să se ducă o dreaptă Δ(δ.0).d’) la planul [P] .10. a) Să se determine proiecţiile pătratului ABCD. prin rabatere pe planul orizontal [H] de proiecţie. b) Prin punctul M(20.i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ.20. OPz = ∞ şi punctele A(50.30) să se ducă un plan oarecare [Q]. definit de punctele A. Se consideră planul [P] definit prin : OPx = 30.40. perpendiculară pe planul triunghiului [ABC] . c) Prin punctul N(80. B şi C . a) Din punctul M(55.10. b) Prin punctul M(90.yB. . B(70.

65). a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . B(10.75. Fie două plăci plane triunghiulare opace.5) şi D2(d2. F(40.20.30. OQz = 65 .10).60.-12.d2’) : M(23. C(10.i’) dintre dreapta D şi planul [P] . N(60. B(60.70).0) . OPy = 40.10).35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P] . d) Să se determine unghiul α dintre dreptele D1 şi D2. 8.75.i’) dintre planele [P].60). a) Să se determine punctul de intersecţie I(i.60). 6.5). b) Prin punctul E(80.60).15. Fie dreptele D(d. c) Prin punctul K(110. Se dă planul [P] : OPx = 100.70.δ’). exterior celor două plăci.15) să se ducă un plan [R].60.37).d’) concurentă cu triunghiurile.10. prin metoda schimbării planelor de proiecţie. N(15.20).60). Se consideră dreptele D1(d1.10. b) Prin punctul I(40.30.15) să se ducă un plan [Q].30) să se ducă o dreaptă Δ(δ. 5. B(70. a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte b) Prin punctul M(80. C(30.20. [ABC] : A(100.10) să se ducă dreapta Δ(δ. OQy = 80. perpendicular pe dreapta D(d.d’) paralelă cu cele două plane . c) Prin punctul N(30. c) Prin punctul I(110.70.0.10) să se ducă o dreapta D(d.75.10. a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte . 9. Fie plăcile plane opace [ABCD] : A(120.50.d’) : A(70.60).10). a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .52) şi Δ(δ.40). prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.65) şi [KMN] : K(20. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70.d’) : A(50. c) Să se determine punctul de intersecţie I(i. să se ducă un plan oarecare [P]. D(120. .50). Fie date planele [P] : OPx = 140.15. N(70. a) Să se determine unghiul α dintre cele două plane . M(120. M(100. [Q] şi planul de front [F] care trece prin punctul M.δ’) : E(20.20.30.5. OPz = 70 şi dreapta D(d.15. Să se precizeze coordonatele punctului de intersecţie dintre cele trei plane.d1’) : A(50. OPy = 50.10). B(20. perpendicular pe planul [P].-10).15.60).5. B(10. b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie. paralelă cu planele celor două triunghiuri şi dreapta D(d. care întâlneşte axa Ox în punctul F(35. concurent cu plăcile şi care să taie axa Ox în punctul E(150. 10.35).10).d’) .15. d) Să se determine distanţa l dintre planele [P] şi [Q]. 7.30. b) Prin punctul M(90.0. prin metoda rotaţiei.PROBLEME DE SINTEZĂ 119 c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC prin metoda schimbării planelor de proiecţie.δ’) paralelă cu planul [P] .85.13. c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.0).15.10.30) şi [KMN] : K(70.

10. să se determine punctul I(i.10.d’) perpendiculară pe planul triunghiului. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q].120 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se construiască linia de cea mai mare pantă a planului [P] faţă de planul orizontal de proiecţie.-20. a) Să se determine proiecţiile triunghiului echilateral ABC.30. Se consideră planul [P] : OPx = 100. OPy = 60.10. 14.60.20. yA = ? 16. a) Să se determine distanţa de la punctul A la planul [P] . Se consideră dreptele D(d.30. N(20.yA. Se consideră planul [P] : OPx = 10. perpendicular pe planul [P].20).zB) din acest plan.d’) paralelă cu planul [P]. M(70. a planului [P]. cuprins în acest plan .5) să se ducă o dreaptă D(d. b) Să se determine urmele planului [P].d’) dintre planele [P] şi [Q] şi unghiul α pe care aceasta îl face cu planul vertical de proiecţie.30.70. Fie date planele paralele [P] : OPx = 110.50). d) Să se determine unghiul α dintre dreapta D şi planul [P].70). b) Prin punctul M(80. a) Din punctul M(75. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . . N(30.20). definit de punctele A.50).δ’) : M(70. c) Să se determine dreapta de intersecţie D(d. c) Să se construiască o dreaptă D(d. B(60. B(50.δ’) pe planul triunghiului [ABC] . 12. C(100. care trece prin origine.10).50. zc = ? c) Prin punctul B să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P] . 11.d’) : A(50.70. OPy = ∞. OPz = -15 şi punctele A(50.10. perpendicular pe planul [P]. utilizând metoda rotaţiei . OPz = 80 şi [Q]: OQx = 60 .10). exterior planului . c) Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ. care să treacă prin punctul A.5) şi Δ(δ. B(35.60). c) Prin punctul C să se ducă o paralelă Δ(δ. să se ducă linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. care trece prin punctul C(50.80). 13.20) şi [KMN] : K(120. OPz = 70 şi un punct A(60.25) din planul [P]. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie.δ’) la planul [P] . exterior planelor să se construiască un plan [R].zA). 15.90). Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15. care are urmele în prelungire . C(20.zc) . perpendicular pe plane şi care întâlneşte axa Ox în acelaşi punct ca şi planul [Q] . b) Să se determine unghiul α pe care dreapta de intersecţie dintre plăci îl face cu planul vertical de proiecţie. a) Să se determine distanţa l dintre cele două plane şi unghiul α pe care îl fac cu planul orizontal de proiecţie .50.60. B şi C .5. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.70). B(20. OPy = 50. c) Prin punctul A(30.15).40.40).10.30. Se dau plăcile plane opace [ABC] : A(100. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q].i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei .

Se dau punctul A(30. 19. perpendiculară pe dreapta Δ(δ.60).10. a) Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i. care trece prin punctul A şi este paralel cu cele două drepte . Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC. C(70. Fie punctul A(50.15. C(10. 18.20. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. definit de dreapta D şi de punctul M.10). ete paralel cu dreapta D şi taie axa Ox într-un punct de abscisă 120. Fie punctul A(60.yC. c) Prin punctul A să se ducă o dreaptă D1(d1. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC.10.30) şi dreapta D(d.10) şi punctul M(45.20). situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] . necoplanare.10. OPz = ∞ şi punctul A(20. a) Să se determine urmele unui plan [P]. 22.zC). OPy = ∞.d’) : B(95. ce trece prin punctul B(20.30). exterior planului.i’). b) Să se determine unghiul α dintre două drepte paralele cu dreptele D şi Δ.20) şi dreptele D(d.30.40. a) Să se construiască planul proiectant vertical [Q].60. concurente în punctul A. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P]. a) Să se construiască planul de capăt [Q]. a) Să se construiască urmele planului [P]. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P]. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.5). OPz = 70 şi punctul A(20.20).d’) : A(80. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. care trece prin punctul A.d’) : B(60. respectiv un plan de nivel [N]. care trec prin punctul A.10.40. OPy = 70.50).zC).40) şi un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct. . B(60.5. c) Prin punctul A să se traseze o linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie a planului [P] . C(10. Fie dreapta D(d. b) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ(δ.40). B(60. prin metoda rotaţiei.40).δ’). 21. Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80. F(15.10). b) Să se determine distanţa l dintre dreapta D şi planul [P]. situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] .yC.20.40.δ’) îl face cu planul [P].40). a) Să se determine urmele planului [P]. 17. prin metoda rotaţiei.25) şi Δ(δ. prin metoda schimbării planelor de proiecţie.60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie.d1’). b) Să se determine urmele planului [P] definit de punctele A.yB.PROBLEME DE SINTEZĂ 121 a) Să se determine urmele planului [P] care are dreapta D ca linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie . B şi C(80. C(80. exterior planului. c) Să se construiască planul [Q] definit de dreapta D şi punctul A şi să se găsească dreapta după care acest plan intersectează planul [P]. 20.zC). dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q].15. B(20.δ’) : E(35.20.30. c) Să se determine dreptele după care se intersectează planul [P] cu un plan de front [F]. Fie planul de capăt [P] : OPx = 80.30.

20).30). C(70.d’) pe planul triunghiului [KMN].20).30). a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei .20).10. F(15. Fie plăcile plane triunghiulare opace. C(80. M(40.50). paralelă cu planele celor două triunghiuri . D2(d2.20). a) Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i.50) să se traseze o perpendiculară D(d. B(20.30. OPx a) Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC]. b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului EFG .20).90.60).10) şi [EFG] : E(90. b) Să se determine urmele planului [Q] care conţine triunghiul ABC. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.i’). paralelă cu planul [P]. N(110. Fie planul [P] definit prin două orizontale paralele D1(d1. prin metoda rotaţiei.70. B(30.10. d) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ îl face cu planul [P].d’). OPz = 50.25.d’) dintre cele două plane. c) Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D. [ABC] : A(110. ∠OPxP = 600. B(25.90) şi [KMN] : K(130. dintre dreapta Δ şi planul [P].d2’) : C(40.70. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . d) Să se găsească distanţa l dintre planele [P] şi [Q].5). concurentă cu planul triunghiului [KMN] şi să se determine punctul de concurenţă.40. 27.30) să se traseze o dreaptă D(d.70) şi planul [P] : = 60. c) Care este distanţa l dintre cele două orizontale .10. 25. 24. .80). 26. Fie planele [P] : OPx = 140.40. b) Să se construiască urmele planului [P] definit de cele două orizontale.10. Fie plăcile plane triunghiulare opace.δ’). OPy = 40. fără a construi urmele planului.20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P].30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ.65. c) Să se determine unghiul α dintre planul [P] şi planul [Q].20.5. d) Prin punctul A să se ducă o perpendiculară Δ(δ.50). B(70. G(40.75).20)să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q].d’) : A(100.70. b) Prin punctul E(60. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .40. 23.35. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P] şi adevărata mărime a lui.25.δ’) pe dreapta EF.80). OQy = -80. OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30.60.122 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Prin punctul N(60. N(10. a) Să se determine dreapta de intersecţie D(d.10.40.d1’) : A(70.10.δ’) : M(60. Se consideră dreapta D(d. [ABC] : A(160. c) Ce valoare are unghiul α pe care planul [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie [H].30).10. K∈D . c) Prin punctul M(30. c) Prin punctul E să se ducă o dreaptă Δ(δ. OQz = -30.δ’). b) Prin punctul A(20. d) Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ.

numit contur aparent. În figura 8. se face prin reprezentarea punctelor (vârfurilor) şi a dreptelor (muchiilor) care le determină. specifice poliedrelor : . a. în epură. cu faţa ABCD situată în planul orizontal de . într-una din cele trei proiecţii pe planele de proiecţie.1. în probleme. Acestea au unghiurile diedre (unghiul format de două feţe plane) şi poliedre (unghiul format de feţele care se întâlnesc într-un vârf) egale între ele.1 Reprezentarea poliedrelor regulate Conform teoremelor lui Euler.2 este reprezentat cubul ABCDA1B1C1D1. care va fi diferenţa de cotă a vârfului S faţă de planul de nivel. acest triunghi se construieşte ducând o perpendiculară în s pe muchia bs şi un arc de cerc cu centrul în punctul b şi de rază bc. cu acelaşi număr de laturi. Pentru construirea epurei tetraedrului SABC din figura 8. în spaţiu. iar segmentul ss1 este chiar înălţimea căutată. ss1 = Ss şi se construieşte în proiecţie verticală în mărime reală. numit vârf. . iar înălţimea Ss este o catetă a triunghiului dreptunghic SsB. iar trei sau mai multe feţe se intersectează într-un punct. cu baza ABC situată în planul de nivel [N].POLIEDRE 123 8. . în epură. b). unele muchii sunt vizibile.1 Reprezentarea poliedrelor Reprezentarea poliedrelor. În epură (fig. b) Cubul (hexaedrul) – este poliedrul cu şase feţe pătrate congruente. Două feţe ale unui poliedru se intersectează după o dreaptă. poligoane regulate sau neregulate se numeşte poliedru. în epură. Poliedrele care au feţele poligoane regulate. dar nu de pe conturul aparent. astfel. . pot exista cinci poliedre regulate : a) Tetraedrul – este poliedrul cu patru feţe triunghiuri echilaterale congruente. POLIEDRE Un corp mărginit de suprafeţe plane.două feţe sunt vizibile sau invizibile.dintre două feţe. 8.1. Intersecţia lor determină punctul s1. prin coordonatele vârfurilor sale. .1. după cum rămâne în întregime. se face cu respectarea regulilor de vizibilitate stabilite la dreptele disjuncte. formează un poligon închis. muchiile rezultând ca segmente de drepte concurente. Deci. sau nu. iar altele invizibile. un poliedru are maxim trei contururi aparente distincte. se numesc poliedre regulate.muchiile ce se întâlnesc într-un vârf din interiorul conturului aparent sunt vizibile sau invizibile. fiind în poziţia de dreaptă verticală. după cum muchia de intersecţie (care nu aparţine conturului aparent) este vizibilă sau invizibilă. . Totalitatea dreptelor care limitează un poliedru.poliedrele se presupun opace. Astfel. Reprezentarea poliedrelor. după cum punctul (vârful) este vizibil sau invizibil. trebuie să se determine înălţimea Ss. numită muchie. care se intersectează după o muchie a conturului aparent. În practică cele mai folosite poliedre sunt prismele şi piramidele. În proiecţie orizontală s este ortocentrul. un poliedru se dă.8. una este vizibilă şi cealaltă invizibilă. Un poliedru poate fi convex sau concav. 8. atunci când se cunoaşte latura triunghiului.o faţă a poliedrului este vizibilă când conţine un punct vizibil. cât şi a următoarelor criterii de vizibilitate.conturul aparent este vizibil. de aceeaşi parte a oricărei feţe.

b) în epură cuprins într-un plan de nivel. Fig. a' E respectiv CD.3. iar în poziţia prezentată în epura din b" N" A s Fig. acestea sunt z perpendiculare pe planele de b1'=a1' c1'=d1' a1"=d1" b1"=c1" proiecţie. Pătratele ABCD. f" f' A C d e) Icosaedrul – este O B poliedrul care are douăzeci e=f de feţe triunghiuri echilaF a c terale congruente (fig. pentagoFig. pentagonul ABCDE. să fie paralele cu axa Ox (frontoD x orizontale). astfel poziţionat.3. b) în epură nul inferior PQSRT şi pentagonul superior ABCDE s-au z e" e' considerat cuprinse în plane de nivel paralele şi situate b'=d' c' d" a"=c" b" astfel încât una din laturi.2 Reprezentarea cubului: a) în spaţiu . Toate muchiile cubului.124 s' S C N' a' x a s B a) b b) y b' c' cO s1 a"=c" z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie. Diagonalele AC. Feţele dodecaedrului sunt b1=b c1=c paralele două câte două. cu latura DC paralelă cu axa Ox. înscriind a) b) într-un cerc (de rază r).8. y La reprezentarea în b) a) epură a dodecaedrului. c) Octaedrul – este poliedrul cu opt feţe triunghiuri echilaterale congruente (fig. Epura icosaedrului se construieşte pornind de la b y proiecţia orizontală. SR.8. sunt drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie.3 Reprezentarea octaedrului : a) în spaţiu.8. b) în epură figura 8. .8. BEDF D1 A1 şi AECF sunt plane de simetrie c'=d' a"=d" b"=c" şi se numesc pătrate diagonale. BD şi EF sunt egale. a). a).5. C B a).8. vârful în punctul K şi muchiile egale cu laturile pentagonului. b.1 Reprezentarea tetraedrului : a) în spaţiu .4. iar feţele lui sunt situate în plane paralele cu planele de proiecţie. Apoi se construieşte o piramidă având ca bază acest pentagon. b'=a' B1 C1 x d1=d O d) Dodecaedrul – este A D a1=a poliedrul cu douăsprezece feţe pentagoane congruente (fig.8.

Punct pe suprafaţa prismatică Suprafaţa prismatică este generată de o dreaptă mobilă G.1. secţiunile respective purtând numele de baze. O prismă se obţine prin intersecţia suprafeţei prismatice cu două plane. a cărei baze sunt în planul orizontal. la o distanţă egală cu raza cercului. Toate poliedrele regulate pot fi obţinute din cub prin secţionări plane ale acestuia.c’) la Δ b' A G B C D x a t' n' a' t b i n c i' c' m' a1' t1' b1' c1' z z N' a1' e' 2' b1' 4' c1' m' i'=j' n' f' O j m=n 1 O m b 1 t1 a1 c1 y a' 1' b' c' 3' b x 1 b1 e=f t1 a 2 4 a t b) 3 c i c1 y a) Fig.b’) şi (c. iar apoi se duc paralele prin vârfurile (b. A. Se trasează baza inferioară (abc.8. A1. Pentru construirea unei astfel de prisme.7.POLIEDRE 125 Construcţia se repetă cu pentagonul FGHIJ.8 . care se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC.6). B. cuprins într-un alt plan de nivel.7. a) sau în plane paralele. a). astfel încât fiecare plan să taie toate muchiile.8. C şi ale unui vârf al bazei superioare.7.5 Reprezentarea icosaedrului : a) în spaţiu .6 Generarea suprafeţei prismatice Fig. a).8.2 Reprezentarea prismei. spre exemplu. ele sunt inscriptibile şi circumscribile sferei. b' c' a' d' e' G L B M D C R J H I S O N P T A E F K Q h' i' g' j' f ' n' m' o' l' k' s' p' r' q' t' g O x m s a l r h b f e n t p q k c d j i o b) D E J F A L G K I C B H e' d' j' x d j e a) f b) k' a' c' b' f ' i' g' l' h' l' i k=l a g c h b O a) Fig. Pe acest pentagon se construieşte piramida cu vârful în punctul L şi muchiile egale cu latura pentagonului (fig.8.8. baza inferioară ABC şi într-un plan de nivel [N].a’b’c’) şi muchia (aa1.8. Se consideră o prismă oblică. b).8. Bazele prismei pot să fie cuprinse în plane oarecare (fig. în epură.7 Reprezentarea prismei ABCA1B1C1 în epură .4 Reprezentarea dodecaedrului : a) în spaţiu . inferioară şi superioară (fig.5. b) în epură Fig. b) în epură 8. a’a1’). r. sunt necesare coordonatele vârfurilor bazei inferioare.8. fiind paralelă în timpul mişcării cu o dreaptă dată Δ (fig. baza superioară A1B1C1 (fig. De asemenea.

8.7. Piramida este un corp limitat de o suprafaţă piramidală şi un plan care intersectează toate muchiile piramidei. Conform criteriilor de vizibilitate şi feţele bcc1b1 şi acc1a1 sunt invizibile.9). Analizând depărtările punctelor I. prisma este k'=k 1' k 1" k" regulată. se stabileşte vizibilitatea muchiilor. paralelă cu mucchiile prismei şi suprapusă în proiecţie verticală peste muchia b’b1’.1.8. M ∈ T T1. se unesc proiecţiile orizontale şi verticale cu linii continue sau întrerupte.8. deci implicit în proiecţia orizontală latura a1b1 este vizibilă. Muchia b’b1’ este invizibilă. Punct pe suprafaţa piramidală Suprafaţa piramidală este generată de o dreaptă generatoare G. Astfel. iar când aceasta are bazele poligoane regulate. în proiecţia orizontală). de pe TT1 şi J de pe BB1.8. (12. care trece printr-un punct fix S şi se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC (fig. astfel : prin m se trasează două drepte generatoare.i’) să aparţină prismei. B. b). iar muchia cc1 este invizibilă. În proiecţia verticală se pune problema vizibilităţii numai pentru muchia b’b1’. pentru determinarea proiecţiei verticale se găsesc două poziţii. ale căror proiecţii verticale se suprapun. celelalte aparţinând conturului aparent.b1’). 8. a' b' d' c' b" c"d" a" O în funcţie de felul acestora. Piramida SABCD din figura 8.7. Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine ridicată din proiecţia orizontală m şi se determină proiecţiile verticale m’ şi n’ (fig. (b1.10 este definită de baza ABCD (plan oarecare) şi vârful S. ambele aparţinând feţei ABB1A1. îi pot corespunde k1 c=c1 două proiecţii orizontale şi laterale.1’2’) pe faţa ABB1A1 şi (34. A. Secţiunea plană rezultată se numeşte bază. obţinându-se celelalte vârfuri ale bazei superioare. a pentru ca punctul I(i. Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia orizontală m.3 Reprezentarea piramidei. C şi S.c1’). în proiecţia orizontală latura bazei superioare a1b1 şi muchia cc1 se intersectează aparent. se reprezintă punctele care o definesc. Având în vedere că în epură feţele unei prisme se suprapun total sau parţial.8. Găsind proiecţiile verticale e’ şi f’ se constată că este vizibil punctul E (are cota mai mare decât punctul F).8 Reprezentarea unei prismei drepte K1 ∈ [ABB1A1] şi K ∈ [ADD1A1]. M ∈ MN sau pe o generatoare paralelă cu muchiile T T1. Observaţie : Pentru ca un punct să aparţină unei prisme trebuie să fie situat pe o dreaptă ce aparţine suprafeţei prismatice. paralele cu muchiile. se obţine o prismă dreaptă (fig. . Exemplu : în figura 8. În figura 8. se constată că punctul I este vizibil în proiecţie verticală (yI > yJ). Fig.8).3’4’) pe faţa CBB1C1 (care se suprapun parţial. Acest lucru se studiază considerând dreapta tt1 de pe faţa acc1a1. Dacă muchiile prismei sunt a1' b1' d1' c1' z b1" c1" d1" a1" perpendiculare pe baze. unei proiecţii x b=b1 verticale a unui punct.126 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ această muchie. Aici se suprapun proiecţiile orizontale e şi f. după cum acestea sunt vizibile sau invizibile. deci faţa a’c’c1’a1’ acoperă muchia b’b1’. adică k avem două puncte pe două feţe diferite ale d=d 1 a=a1 y prismei. poate să fie situat pe o dreaptă oarecare MN. fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’. Pentru reprezentarea în epură a piramidei. respectiv (c1. Pentru ca prisma să fie complet reprezentată.

11). Pentru studiul vizibilităţii. deoarece punctul I are cota mai mare decât c' b' j ' i' a' x s' s c d d' j b i a y a O x a' 1'=2' b j ' 2 1 z i' e'=f ' b'=t' c' i=j t c f e s' z s" m'=n' O n m s b" a" c" y Fig. Este vizibil punctul i. S În figura 8. A C având baza ABC în planul orizontal de proiecţie. care are depărtarea mai mare decât muchia SB. de pe faţa G SAB : j ∈ si şi j’ ∈ s’i’. În proiecţia verticală. Analizând depărtările punctelor E. care se suprapun : s’1’ ≡ s’2’.10 Reprezentarea piramidei SABCD Fig. Astfel. determină proiecţiile orizontale m şi n (fig. deci Fig. Exemplu : punctul J(j. având abscisa mai mare decât faţa s”b”c” . Se analizează vizibilitatea numai pentru muchia s”a”. Acest lucru se studiază considerând dreapta generatoare st de pe faţa sac. suprapusă pe axa B Ox. x c b Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia verticală m’. astfel : prin m’ se trasează s două drepte generatoare. muchia s’b’ este invizibilă.8. Rezultă că. s1 pe f e faţa sac şi s2 pe faţa sab. Se y determină corespondentele lor în proiecţia orizontală. iar pe planul vertical şi lateral.11 este reprezentată o piramidă oblică. fiind acoperită de faţa s’a’c’.j’) aparţine piramidei. pentru determinarea proiecţiei a d orizontale se găsesc două poziţii. Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine coborâtă din proiecţia verticală m’ şi se Fig. deoarece este situat pe generatoarea SI(si.8. deci faţa s’a’c’ acoperă muchia s’b’. aceasta se proiectează pe planul orizontal în adevărată D mărime. în proiecţia orizontală se consideră dreptele disjuncte SA şi BC cu punctul de concurenţă aparentă i ≡ j. trebuie să fie situat pe o dreaptă generatoare a piramidei. suprapusă în proiecţie verticală peste muchia s’b’. regulată deoarece proiecţiile feţelor piramidei pe planele de proiecţie . de pe z s' ST şi F de pe SB.9 Generarea suprafeţei piramidale muchia sa.11 Reprezentarea unei piramide oblice SABC cu baza în planul [H] punctul J de pe latura bazei BC.8. care este d' e'=c' f '=b' a' O vizibilă.s’i’). În proiecţia laterală toate muchiile sunt vizibile. se constată că punctul E este vizibil în proiecţie verticală (yE > yF).POLIEDRE 127 Un punct care aparţine suprafeţei piramidale SABCD.8.12 Piramidă dreaptă.8.

suprapus într-una din proiecţii pe urma acestuia. În epură. În mod similar. a) Secţiune plană într-o prismă oblică Fie prisma oblică triunghiulară ABCA1B1C1 şi planul oarecare [P].8.h’v’). Dacă baza piramidei este un poligon regulat. poligonului de secţiune se obţine direct.13). după cum sunt situate pe feţe vizibile sau invizibile ale prismei. care o secţionează (fig.laturile poligonului – determinate ca dreptele de intersecţie dintre feţele poliedrului şi planul de secţiune. piramida este dreaptă (fig. triunghiul RST. se determină şi punctele S(s.8. unei proiecţii verticale a unui punct ce aparţine piramidei. La secţionarea unei prisme cu un plan proiectant. intersectează planul [P] după dreapta HV(hv. ca secţiune plană determinată de planul oarecare în prisma oblică.14 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan de capăt t' v v1 v2 s b1 t c1 P' O Px a' x b' b c' f c e g a1 Q b1 c1 y c1' z Q' e' f' a1' g' Qx O b1' c1' z a Fig.2 Secţiuni plane în poliedre Poligonul rezultat ca urmare a secţionării unui poliedru cu un plan se numeşte secţiune plană. fără a utiliza plane auxiliare. piramida este regulată. aa1 ∩ hv = r. Rezultă astfel. Planul de capăt [Q]. unde muchiile BB1 şi CC1 intersectează planul [P].t’). Pentru determinarea triunghiului de secţiune. .8. total sau parţial. trasat prin muchia AA1. iar aceasta la rândul ei. La reprezentarea triunghiului de secţiune s-a respectat vizibilitatea prismei : laturile triunghiului sunt vizibile sau invizibile.128 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ se suprapun. 8. folosind plane proiectante duse prin muchii.vârfurile poligonului – determinate ca puncte de intersecţie dintre muchiile poliedrului şi planul de secţiune. poligonul de secţiune poate fi determinat prin : .s’) şi T(t. se găsesc punctele în care muchiile prismei intersectează planul [P].13 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan oarecare .12).r’). îi pot corespunde două proiecţii orizontale şi laterale. iar dacă înălţimea coincide cu axa. v' a1' b1' Q' s' v1' v2' r' x a' Qx b' b c' c a h r h2 P Q h1 a1 y Fig. Raţionamentul este analog şi pentru o proiecţie orizontală a unui punct.8. Punctul R se determină prin proiecţia sa orizontală. intersectează muchia AA1 în punctul R(r.

se ţine seama de faptul că c1=t=c fiecare punct care îl determină este cuprins în planul [P] şi aparţine totodată şi unei muchii a prismei. c) Secţiune plană într-o piramidă oblică Prin secţionarea unei piramide cu un plan. b1' d1' c1' z s' P' Q' v' v ' 1 v 2' r' t' b' v u' v1 v2 b c' t r a h1 h c u h2 P z Q' r' t' Px O a' b' b r a c u c' u' s' z x a' Qx s x t Qx O s Q Q y y Fig.15 Secţionarea unei prisme intersecţia cu muchia c’c1’ se obţine proiecţia drepte cu un plan oarecare verticală t’. intersectând muchiile prismei cu urma verticală Q’ : a’a1’ ∩ Q’ = e’. P' r' secţionată cu un plan oarecare [P]. Pentru determinarea proiecţiei v b 1=s=b verticale a poligonului. Prin v’ se duce proiecţia verticală a orizontalei. rstu ≡ abcd.15. Triunghiul de secţiune EFG se obţine în primul rând în proiecţia verticală. iar la Fig.8. Se procedează în mod analog şi pentru obţinerea celorlalte proiecţii verticale ale punctelor ce determină poligonul de secţiune. v' u' fiind suprapus peste proiecţia orizontală a bazei Px O d' t' c' x a' b' prismei. tv || P. c’c1’ ∩ Q’ = g’. b) Secţiune plană într-o prismă dreaptă a1' s' Se consideră prisma dreaptă din figura 8. se procedează ca şi la prismă.14 prisma oblică ABCA1B1C1 s-a secţionat cu planul de capăt [Q].16). Poligonul de secţiune RSTU se cunoaşte în proiecţia orizontală. b’b1’ ∩ Q’ = f’ . găsind punctele în care muchiile piramidei intersectează planul [P].16 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan oarecare .8. prin proiecţia orizontală t se trasează o a1=r=a y orizontală a planului [P]. d 1=u=d Astfel.17 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan de capăt Fig. utilizând plane auxiliare proiectante de capăt (fig. iar apoi coborând linii de ordine şi în proiecţia orizontală. Pentru aflarea poligonului de secţiune determinat de planul oarecare [P] în piramida oblică SABC.8. şi se determină P urma verticală v’ a ei. paralelă cu axa Ox. e ∈ aa1.POLIEDRE 129 În figura 8.8. care întâlneşte toate muchiile se obţine un trunchi de piramidă. f ∈ bb1. g ∈ cc1.

căutate. d ∩ 12 = α şi d ∩ 23 = β. din figura 8. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a acestuia se duc linii de ordine din proiecţiile verticale până la intersecţia cu muchiile piramidei în proiecţia orizontală.18).19.r’). prin dreaptă se duce un plan de capăt [Q] care determină secţiunea plană triunghiulară 123. în proiecţie verticală. proiecţiile verticale ale punctelor de intersecţie cu prisma. 1’2’3’. obţinându-se succesiv vârfurile T(t. m’n’r’p’t’u’. urma verticală Q’ a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală d’ a dreptei. s-a m' intersectat cu planul de capăt [Q]. rezultând u'=n' t'=r' triunghiul RTU. Q y Fig. La fel se procedează şi cu celelalte muchii.130 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Q] dus prin muchia SA intersectează planul [P] după dreapta HV(hv. Poligonul de secţiune rezultă direct în proiecţia verticală. situate pe două feţe distincte ale lui. se determină punctele α’ şi β’.t’) şi U(u. până pe proiecţia verticală d’. suprapusă pe urma verticală Q’ a planului de secţiune.17.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1 şi dreapta D (fig. caz în care planul este proiectant faţă de unul din planele de proiecţie. 8.8. Qx x d' e'=c' f '=b' a' c b r n m a d s p u t f e O d) Secţiune plană într-o piramidă dreaptă Fie piramida dreaptă SABCDEF şi planul de capăt secant [Q]. care la rândul ei. p. Pentru determinarea lor se duce un plan secant prin dreaptă. construcţia se simplifică.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă O dreaptă intersectează un poliedru convex în cel mult două puncte. 8. deoarece proiecţia poligonului de secţiune pe planul de proiecţie. prima dată. sunt punctele căutate. n. Planul secant dus prin dreaptă poate determina o secţiune transversală în poliedru. z s' Q' se suprapune pe urma acestuia. iar apoi ducând linii de ordine se găsesc şi proiecţiile orizontale 1. sau o secţiune longitudinală. faţă de care este proiectant planul secant.8. b). iar punctele de intersecţie dintre conturul acestei secţiuni şi dreaptă. . În epură (fig.3. Dacă planul de secţiune este un plan proiectant. 8. fiind dat de punctele de intersecţie dintre urma Q’ şi muchiile prismei. Triunghiul de secţiune se determină. a).h’v’). r. Ridicând linii de ordine din α şi β.u’).18 Secţionarea unei piramide drepte cu un plan de capăt 8. secţiune care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β. un vârf al poligonului de secţiune. intersectează muchia SA în punctul R(r. determinând punctele m. cu proiecţia verticală r’t’u’ p' suprapusă pe urma verticală Q’. 2 şi 3. punctele de intersecţie cu prisma. t şi u (fig. care intersectează poliedrul după o secţiune plană.19. P’ ≡ d’. Pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă. Piramida oblică SABC. Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează triunghiul de secţiune în punctele α şi β.

8.a) în spaţiu . se determină vizibilitatea dreptei : în proiecţia orizontală porţiunea de la α la muchia bb1 este invizibilă. obţinându-se urma orizontală a planului secant. concurentă cu aceasta şi paralelă cu muchiile prismei. b) în epură b) Metoda secţiunilor longitudinale Fie prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1. care determină în prismă o secţiune longitudinală [1234].h’) şi H1(h1.20 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale . Se determină urmele orizontale H(h. 8. b).h1’) ale celor două drepte şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor. fiind acoperită de faţa acc1a1.d’) în punctul M(m. paralelă cu muchiile prismei.8.POLIEDRE 131 Studiind poziţia punctelor de intersecţie pe feţele prismei.19 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu .δ’) paralelă cu muchiile prismei şi concurentă cu dreapta D(d.20.8. se trasează dreapta Δ(δ. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D.m’). Planul secant [P] este determinat de dreapta dată şi o dreaptă Δ. b) în epură . [V] A1 [Q] 1 α 2 β B1 z d'=Q' C1 a' a1' 1' 2' α' β' 3' b1' c1' z x A B C a) D 3 O [H] y x b' b c' 2 O b1 3 α 1 β a c d c1 y a1 b) Fig. Pentru aflarea acestor puncte se foloseşte un plan auxiliar secant [P]. care o intersectează în două puncte (fig. dus prin dreapta D.20. iar în cea verticală. În epură (fig. porţiunea 1’3’ este invizibilă. după care urma orizontală P taie baza inferioară [V] D M x H1 A 2 B1 Δ 3 α z 4 a1' d' C1 α' β' b1' δ' c1' z A1 β m h h' δ 4 [P] O H C [H] y a' x b' b 1 2 c' h1' h1 m' b 1 c β α 3 O B P 1 P a c1 y a) d b) a1 Fig. Paralelogramul de secţiune [1234] are o latură egală cu segmentul 12. a). P = h ∪ h1.

Se găseşte proiecţia verticală a poligonului de secţiune.21 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu . care se duce prin dreapta D. iar în proiecţia verticală între α’ şi 3’. sau se determină proiecţia verticală a paralelogramului de secţiune şi se intersectează aceasta cu proiecţia d’. 123. care intersectează dreapta D în punctele α şi β. urma verticală a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală a dreptei de intersecţie : Q’ ≡ d’.21. 1’2’3’. 8. Se ridică linii de ordine până pe proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină şi proiecţiile verticale α’ şi β’. b). determinată de punctele în care urma Q’ intersectează muchiile piramidei. b) în epură . iar punctul β pe o faţă invizibilă a prismei. se utilizează un plan de capăt [Q]. Ducând liniile de ordine corespunzătoare se determină proiecţia orizontală a poligonului de secţiune. a se dă o piramidă oblică SABC şi o dreaptă D(d. iar alte două. În epură (fig.8. fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’. α’ şi β’ ale punctelor de intersecţie.3.21. care este intersectată de proiecţia orizontală d a dreptei în punctele α şi β. d’ este invizibilă de la muchia aa1 la muchia cc1. Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează paralelogramul de secţiune în punctele α şi β.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale În figura 8. s' Q'=d' 1' α' 2' β' 3' z [V] S z [Q] 2 1 α D β 3 x A B O C [H] y a) x a' b' b c' 2 β 1 α O s a d 3 c b) y Fig. se ridică linii de ordine din α şi β până pe proiecţia verticală d’ a dreptei. Acesta determină secţiunea plană triunghiulară 123. punctele de intersecţie dintre dreaptă şi piramidă.132 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ a prismei. ale punctelor de intersecţie. În proiecţia verticală.8. paralelele trasate prin 1 şi 2 la muchiile prismei. Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează piramida. În proiecţia orizontală vizibilitatea dreptei D se determină observând că punctul de intersecţie α este pe o faţă vizibilă. Pentru determinarea proiecţiilor verticale. Dreapta D este invizibilă în proiecţie orizontală între α şi muchia bs. deci proiecţia d este invizibilă din punctul α până la muchia bb1.d’).

a).d’) intersectează piramida triunghiulară oblică SABC.8.22. b). Urma orizontală P intersectează proiecţia orizontală a bazei piramidei abc după segmentul 12. la desfăşurarea unui poliedru se obţine o figură geometrică plană. ducând prin vârful S(s. . În epură (fig8.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale Cunoaşterea regulilor de construcţie a desfăşuratelor unor suprafeţe poliedrale este necesară în activitatea tehnică. se determină urma orizontală P a planului [P]. având în vedere că unele piese componente ale maşinilor şi instalaţiilor se obţin prin înfăşurarea din tablă.h1’) : P = h ∪ h1. z [V] [P] Δ S d' α' β' s' z D α δ' m' h O h' s β M x A B 2 H H1 C O x a' b' b δ c' h1' h1 m P 1 [H] y a) a P 1 2 α β d c b) y Fig.POLIEDRE 133 b) Metoda secţiunilor longitudinale Pentru determinarea punctelor în care dreapta D(d. generând în piramidă secţiunea longitudinală 12s. determinat de dreapta D şi vârful piramidei S (fig 8.22 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale . Pentru a construi grafic desfăşurata unui poliedru trebuie să se cunoască forma şi dimensiunile feţelor laterale cât şi bazele care o delimitează. Intersecţia proiecţiei orizontale d a dreptei cu proiecţiile secţiunii longitudinale determină proiecţiile α şi β.a) în spaţiu . care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β. dată de alăturarea succesivă a poligoanelor feţelor acestuia. se determină uşor şi vizibilitatea dreptei de intersecţie. Acest plan determină în piramidă secţiunea longitudinală S12. b) în epură 8.m’) şi determinând urmele orizontale H(h. Proiecţia verticală d’ a dreptei este invizibilă între punctul α’ şi muchia c’s’. Dacă la trasarea laturilor secţiunii longitudinale se respectă vizibilitatea feţelor pe care se găsesc.h’) şi H1(h1.δ’) concurentă cu dreapta D în punctul M(m. iar proiecţia orizontală d este invizibilă de la punctul α până la muchia bs. Ridicând linii de ordine se obţin şi proiecţiile verticale α’ şi β’ pentru punctele de intersecţie dintre dreapta D şi piramidă. Desfăşurarea unei suprafeţe poliedrale se face prin aducerea feţelor suprafeţei într-un singur plan. se foloseşte un plan auxiliar [P]. Astfel.s’) o dreaptă Δ(δ.22.

pe planul vertical de proiecţie şi s-a determinat patrulaterul a10b10c10d10. Având în vedere că direcţiile muchiilor sunt perpendiculare pe baza prismei. prin punctele A10. adică s-a mai reprezentat desfăşurata secţiunii plane A1B1C1D1. Astfel.4. D0 D10 = d’d1’ (fig. Astfel. D0 se ridică perpendiculare egale cu proiecţiile muchiilor din proiecţia verticală. Desfăşurata trunchiului de prismă s-a reprezentat suprapus peste desfăşurata prismei. unde acestea se proiectează în adevărată mărime. cu ajutorul cărora s-au determinat punctele A10 şi B10. C0D0 = cd. segmentul A0B0C0D0A0 este egal cu perimetrul patrulaterului de bază ABCD. ABC şi ADB. este necesar să se determine adevărata mărime a secţiunii plane A1B1C1D1.1 Desfăşurarea prismei GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a unei prisme trebuie să se cunoască adevărata mărime a unei secţiuni plane normale a ei (perpendiculară pe muchii).8. se desfăşoară conturul unei secţiuni normale. C0 C10 = c’c1’. astfel încât să se poată efectua desfăşurata în linie dreaptă a poligonului de secţiune şi mărimea reală a muchiilor. a).23.8. folosind diagonala BD şi se construiesc aceste triunghiuri alăturate. C0. B0C0 = bc.8.8.23 Desfăşurarea prismei drepte : a) epura prismei dreapte . Dacă prisma este secţionată cu un plan [P] (plan de capăt) se obţine trunchiul de prismă ABCDA1B1C1D1 (fig. B10. D10.23. a) Desfăşurarea prismei drepte Se consideră prisma dreaptă cu baza ABCD un patrulater oarecare (fig. în punctele A0. b). b). Pentru construirea pe desfăşurată a bazei superioare a trunchiului de prismă. a10 P' a1' b1' a' b' b=b1 b10 d10 z A10 P0 B10 C10 A0 B0 D0 P y A0 b) C0 D10 D0 A0 A10 A10 B10 x c10 d1' c' d' c' 1 O Px c=c1 a=a 1 d=d1 a) Fig. Pentru determinarea desfăşuratei prismei. împreună cu secţiunea. B0 B10 = b’b1’ . a).23. s-a făcut rabaterea planului secant [P].8. b) desfăşurata prismei drepte şi a trunchiului de prismă . se împarte patrulaterul ABCD în două triunghiuri.23. Pentru construirea bazei pe desfăşurată. care în acest caz este chiar baza prismei. C10. Pe desfăşurată acest patrulater s-a reprezentat plecând de la latura C10D10 şi folosind diagonalele a10c10 şi b10d10.134 8. pornind de la latura B0C0 existentă pe desfăşurata suprafeţei laterale. A0B0 = ab. D0A0 = da (fig. B0. măsurând muchiile trunchiului de prismă din proiecţia verticală: A0 A10 = a’a1’.

Q0M0 = q0m0. b) desfăşurata prismei oblice z . Muchiile prismei sunt drepte oarecare. vor fi normale şi în desfăşurată pe transformata prin desfăşurare a secţiunii.POLIEDRE b) Desfăşurarea prismei oblice 135 Fie prisma triunghiulară oblică ABCDEF. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig. F0Q0 = f1’q’. Adevărata mărime a secţiunii normale este necesară pentru a cunoaşte lungimile laturilor poligonului care o determină şi pentru a putea reprezenta apoi. Astfel. Pentru aceasta se duce un plan normal pe muchii. deoarece secţiunea normală are aceeaşi mărime. să se cunoască adevărata mărime a muchiilor. Q0. N0. În punctele M0. [P] : P ⊥ ad. se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. iar noua bază superioară rămâne în planul de nivel de cotă z. Baza inferioară rămâne în planul orizontal de proiecţie. 8. paralel cu muchiile prismei (muchiile devin frontale). B0N0 = b1’n’. m0n0q0. proiectându-se pe noul plan vertical în d1’e1’f1’. c1’f1’ = CF. P’ ⊥ a1’d1’. a1’b1’c1’ este pe axa O1x1. E0N0 = e1’n’.24 Desfăşurarea prismei oblice : a) epura prismei oblice . se alege un nou plan vertical de proiecţie [V1]. Secţionarea prismei cu planul [P] se poate face oriunde pe lungimea muchiilor. În noua proiecţie verticală muchiile prismei sunt în adevărată mărime : a1’d1’ = AD. iar pentru a desfăşura suprafaţa prismatică dată este necesar. Pe o linie dreaptă se măsoară lungimea laturilor triunghiului de secţiune şi se obţin punctele M0. D0M0 = d1’m’. M0.8. Q0 şi M0 se duc perpendiculare pe care se măsoară lungimile muchiilor. d' e' f' A0 O e n0 q0 d f m 0 x1 M0 N0 Q0 C0 M0 A0 B0 A0 x a' b' b c' n P q O1 a b ' 1 a1 ' c c 1' m q' Px m' P' a) n' z D0 E0 F0 b) D0 d 1' e 1' f 1' Fig. deci noua proiecţie verticală a bazei inferioare. N0Q0 = m0n0. ceea ce în epură se materializează prin trasarea liniei de pământ O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor : O1x1 || ad || be || cf. de o parte şi de alta a secţiunii normale: A0M0 = a1’m’.m’n’q’) şi apoi prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. M0N0 = m0n0. în primul rând. a). cea mai practică în acest caz fiind schimbarea planului de proiecţie. Având în vedere că muchiile sunt normale pe secţiune. se determină secţiunea plană MNQ(mnq. Al doilea pas în desfăşurarea prismei este determinarea unei secţiuni normale în prismă. transformata prin desfăşurare a acesteia. b1’e1’ = BE.24. N0. Se poate aplica una dintre metodele Geometriei descriptive. C0Q0 = c1’q’.

Astfel.pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. alăturat unei feţe de pe desfăşurată.24. perpendicular pe muchii. pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. C0. a se urmăreşte metodologia de la punctul b). Acestea se iau din proiecţia verticală : A10K0 = a1’k’. fiind drepte frontale. 3 . [k0l0m0n0]. Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul K0L0M0N0 (perimetrul secţiunii normale rabătute). B10L0 = b1’l’. În figura 8. E0. D0 se obţine desfăşurata suprafeţei prismatice. b) desfăşurata prismei oblice frontale Observaţie : Pentru determinarea desfăşuratei unei prisme se parcurg următoarele etape : 1 . care se cunosc din proiecţia orizontală.8. 4 . 6 .se determină adevărata mărime a muchiilor prismei (dacă este necesar). se rabate planul [P].se măsoară pe perpendiculare trasate prin punctele de pe desfăşurata secţiunii normale. lungimile muchiilor.se unesc extremităţile muchiilor şi se reprezintă bazele. A0 şi D0. acestea construindu-se cu ajutorul diagonalelor B0D0 = bd şi C0A0 = ca şi a laturilor. ca în figura 8.25. care se complectează cu cele două baze. împreună cu secţiunea. b. Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile corespondente muchiilor. cu observaţia că muchiile sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală...se secţionează prisma cu un plan normal pe muchii. B0.. L0B0 = l’b’. c) Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale Pentru trasarea desfăşuratei prismei din figura 8.25. b s-a reprezentat numai baza inferioară A0B0C0. se duce un plan secant [P] (plan de capăt). se determină secţiunea normală [KLMN]..136 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind punctele A0. 2 . .25 Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale : a) epura prismei oblice frontale . F0. K0A0 = k’a’. Desfăşurata suprafeţei laterale a prismei se complectează cu bazele prismei. 5 .se determină adevărata mărime a secţiunii normale. pornind de la latura B0C0. C 10 P' a1' b1' d1' c1' B 10 A 10 D 10 A 10 x a' a k' l' n' m' b' d' c' P O x b1 b l l0 m c1 c m0 k a1 k 0 d1 n0 n d P a) K0 L0 B0 M0 C0 N0 K0 D0 D0 A0 A0 A0 b) Fig.

Se aplică o rotaţie de nivel. Laturile patrulaterului de bază sunt în adevărată mărime în proiecţia orizontală. Dacă în practică se cere localizarea pe desfăşurată a punctului M(m. s-au trasat două arce de cerc : unul cu centrul în S0. b. se procedează astfel : . Z(z. se măsoară lungimea segmentului s1’m1’ şi se transpune pe desfăşurată pe muchia S0A0 . Celelalte feţe se construiesc similar şi alăturate primei feţe. s1’m1’ = S0M0. tuturor muchiilor piramidei. de rază s1’b1’ = S0B0 şi altul cu centrul în A0.POLIEDRE 8. ca în figura 8.8. faţa S0A0B0 a desfăşuratei piramidei.2 Desfăşurarea piramidei 137 Pentru desfăşurata laterală a unei piramide trebuie să se cunoască adevărata mărime a muchiilor care o determină.k’). Aici desfăşurata a început de la faţa SAB. În acest caz.8. undeva în afara epurei. se aplică una din metodele Geometriei descriptive. a) Desfăşurarea piramidei oblice Fie piramida oblică SABC.m’).z’). s1’b1’ = SB şi s1’c1’ = SC. s1’a1’ = SA. b) desfăşurata piramidei triunghiulare oblice .s’) al piramidei. care trece prin vârful S(s.pentru punctul M : se găseşte proiecţia m1’ pe muchia rotită.4. iar pentru determinarea adevăratei mărimi a muchiilor. prin translatarea proiecţiei verticale m’ paralel cu axa Ox. situat pe muchia SA şi a punctului K(k.26. S-a trasat segmentul de dreaptă S0A0 = s1’a1’. a). o dreaptă pe care să se măsoare un segment egal cu una dintre muchii şi să se înceapă cu construirea feţei care conţine acea muchie. în jurul unei axe verticale.26 Desfăşurarea piramidei triunghiulare oblice : a) epura piramidei triunghiulare oblice . Muchiile se transformă în drepte frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. Desfăşurata suprafeţei laterale se complectează prin construcţia triunghiului de bază. Pentru determinarea punctului B0. până pe muchia s1’a1’. de rază ab = A0B0. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig. z' s'=s1' ' A0 r= k' x a' l' l a c a) b' b k c' m O s=z=s1 r= m' m1' k1' c1' b1' l1' c1 b1 l1 s1 'l L0 K0 C0 A0 r= r = ab a1' a1 S0 ab 1 ab M0 B0 b) A0 Fig. La intersecţia lor s-a determinat vârful B0 şi astfel. Pentru a realiza desfăşurata piramidei se poate trasa. cât şi a laturilor bazei. cea mai practică este metoda rotaţiei. situat pe faţa SAC.26. alăturat laturii B0C0.

se determină proiecţia k1’ pe generatoarea rotită. Pentru desfăşurarea trunchiului de piramidă este necesar să se facă. situat în planul orizontal de proiecţie cu centrul în s.s’l’) pe care este situat punctul K. .138 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . [MNRPTU]. s-au construit cele şase triunghiuri alăturate care alcătuiesc desfăşurata piramidei. mai întâi. se efectuează rotaţia de nivel pentru această dreaptă. prin intersecţia dintre urma verticală Q’ şi muchiile piramidei. deci în proiecţia verticală se proiectează în adevărată mărime. S0L0 şi apoi se marchează pe ea punctul K0. desfăşurarea piramidei căreia îi aparţine.pentru punctul K : se determină dreapta generatoare SL(sl. luând segmentul s1’k1’ = S0K0. care este o linie frântă. s’a’ = SA şi că toate celelalte muchii au lungimea egală cu aceasta. Astfel. cu observaţia că aceasta este în poziţia de frontală. Desfăşurarea trunchiului de piramidă se obţine prin trasarea pe desfăşurata piramidei a transformatei prin desfăşurare a poligonului de secţiune M0N0R0P0T0U0M0. Poligonul de secţiune făcut de planul [Q] în piramidă. b) Desfăşurarea unei piramide drepte şi a trunchiului de piramidă Se consideră piramida dreaptă SABCDEF din figura 8. Prin secţionarea piramidei cu un plan [Q] se obţine trunchiul de piramidă cuprins între bază şi secţiunea plană determinată de planul [Q]. k’ ∈ s’l’. se găseşte poziţia generatoarei pe desfăşurată.8. este determinat direct. A0 F0 E0 M0 U0 M0 s'=S0 m'=M 0 u'=n' t'=r' p' x r0 p0 u0 t0 Q d p t e f Qx Q' d' e'=c' c n0 m0 r s n m u a N0 R0 N0 u1'=n1' t1'=r1' f '=b' b P0 R0 T0 P0 D0 C0 B0 a'=A0 O Fig.27. cunoscând lungimea muchiei şi luând din proiecţia orizontală lungimile laturilor bazei. k ∈ sl. cu baza ABCDEF un poligon cu şase laturi.27 Desfăşurarea piramidei drepte şi a trunchiului de piramidă Desfăşurata piramidei se face pornind de la muchia SA.

[m0n0r0p0t0u0]..planele auxiliare secante trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei. 4) determinarea vizibilităţii laturilor poligonului de intersecţie.3. în ordine. alăturat uneia din feţe.planele auxiliare secante sunt paralele cu muchiile prismelor. Poligoanele de intersecţie se pot determina printr-una din metodele de mai jos : 1 – determinarea punctelor poligonului.prin rotirea fiecărei muchii. a planului de capăt [Q]. Se utilizează de obicei prima metodă. reducând problema intersecţiei a două poliedre la intersecţia unei drepte cu un poliedru. în punctul t1’ ≡.. c) intersecţia unei piramide cu o prismă . . Exemplu : proiecţia t’ ≡ r’ se translatează paralel cu axa Ox până pe proiecţia verticală s’a’ a generatoarei frontale.. 2 – se construiesc. 3 – se construieşte baza piramidei.. se respectă următoarele etape: 1) determinarea planelor auxiliare secante utile. 2 – determinarea laturilor poligonului. unul sau două poligoane. măsurarea fiecărei laturi a secţiunii şi transpunerea ei pe desfăşurată. ca segmente de drepte rezultate din intersecţia reciprocă a feţelor celor două poliedre între ele. 2) determinarea punctelor de intersecţie dintre muchiile unui poliedru şi feţele celuilalt. Ordinea de unire a punctelor poligonului de intersecţie se face utilizând metoda mobilului sau metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale după cum se va vedea în exemplele următoare. Desfăşurata trunchiului de piramidă se complectează cu baza superioară. Acestea pot fi plane sau strâmbe în spaţiu. de unde se roteşte până pe generatoarea de pe desfăşurată căruia îi aparţine : t1’ pe generatoarea S0E0.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale Din intersecţia a două suprafeţe poliedrale rezultă.. 3) determinarea poligonului de intersecţie prin unirea într-o anumită ordine a punctelor de intersecţie aflate. problemă tratată în subcapitolul 8. Construcţia planelor auxiliare secante depinde de natura suprafeţelor intersectate. În rezolvarea intersecţiei dintre două poliedre. în T0. La intersecţia poliedrelor se întâlnesc următoarele cazuri : a) intersecţia a două piramide – planele auxiliare secante trec prin vârful piramidelor. Observaţie : Desfăşurarea unei piramide se face urmărind paşii de mai jos : 1 – se determină adevărata mărime a muchiilor piramidei.POLIEDRE 139 Aceasta se poate face în două moduri : 1 . în R0 . 8. în epură. în poziţia de frontală (suprapusă peste muchia SA) şi transpunerea punctelor secţiunii pe muchiile corespunzătoare de pe desfăşurată . triunghiurile care alcătuiesc feţele laterale ale piramidei. convenabil alese şi poartă numele de metoda planelor secante comune. N0R0 = n0r0. Determinarea punctelor liniei de intersecţie se face cu ajutorul unor plane auxiliare. ca puncte în care muchiile unui poliedru intersectează feţele celuilalt poliedru şi reciproc. plecând din M0 cu segmentul M0N0 = m0n0. a cărei mărime se cunoaşte după rabaterea pe planul orizontal de proiecţie şi dacă este necesar şi cu baza inferioară. U0M0 = u0m0. împreună cu secţiunea). a cărei mărime este cea din proiecţia orizontală. împreună cu punctele secţiunii. respectiv r1’ pe generatoarea S0C0. în general. b) intersecţia a două prisme . 2 – prin determinarea adevăratei mărimi a secţiunii (rabatere pe planul orizontal de proiecţie.

care vor fi date de urma orizontală h.δ’) care uneşte vârfurile piramidelor şi de urmele muchiilor. odată stabilită direcţia lor. iar dintre acestea planele [Pm] şi [Pb] sunt plane limită. Având în vedere că piramidele au baza în planul orizontal de proiecţie. Dacă planele limită separă porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze ale poliedrelor. intersecţia se numeşte rupere. a dreptei Δ(δ. a. care sunt însăşi vârfurile triunghiurilor bazelor.5. acestea intersectând cealaltă bază în două puncte (fig. planele secante comune. iar în figura 8. având în vedere că o latură a poligonului este vizibilă dacă rezultă din intersecţia a două feţe vizibile ale poliedrelor. S1MNP şi S2ABC. intersecţia este o pătrundere. P Pq 1 a Pn Pc a) 5 b 2 3 6 P q 4 Pa Pb Pn 3 a Pc q 1 2 b 4 n 7 8 5 6 8 n Pa c c b) 7 m m Fig. Primul şi ultimul dintre acestea sunt numite plane limită. urmele orizontale ale planelor limită sunt Pq şi Pc.28. se duc urmele orizontale ale planelor prin vârfurile unei baze. Planele secante utile.28. cu bazele în planul orizontal de proiecţie (fig. este suficientă determinarea urmelor orizontale ale acestor plane. care va fi intersectată cu muchia prin care s-a dus planul. în acest caz.8. iar cu ajutorul lor se stabileşte tipul de intersecţie dintre poliedre. intersecţia este o rupere. Astfel.8. urmele orizontale ale planelor limită sunt Pb şi Pc. poligonul de intersecţie despărţindu-se în două. iar dacă aceste porţiuni sunt pe aceeaşi bază. unul la intrarea şi altul la ieşirea unuia dintre poliedre din celălalt. iar dacă în urma intersecţiei rezultă două poligoane. Acestea trebuie să conţină vârfurile celor două piramide şi să treacă pe rând prin muchiile acestora. cel puţin într-un punct. Planul auxiliar secant.29). Dacă poligonul de intersecţie este un poligon continuu. Rezultă că intersecţia este o rupere. Sunt utile numai acele plane care intersectează ambele baze. dus prin urma h şi printr-un vârf al bazei uneia dintre piramide. când bazele celor două poliedre sunt în acelaşi plan (planul orizontal). ele determinând porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze (porţiunile haşurate).8.1 Intersecţia a două piramide Fie piramidele triunghiulare oblice. intersecţia fiind o pătrundere. rezultând puncte ale poligonului de intersecţie. Natura intersecţiei dintre două poliedre poate fi stabilită încă de la trasarea planelor secante comune. b. n şi b. în primul rând.140 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se determină odată cu unirea punctelor de intersecţie dintre muchii şi feţe. c. determină în cealaltă o secţiune plană longitudinală. porţiunile separate de acestea sunt cele haşurate . sunt cele duse prin vârfurile m. . b) pătrundere 8. de formă triunghiulară. În figura 8.intersecţia este o rupere. Pentru determinarea poligonului de intersecţie dintre cele două piramide se trasează. poligonul de intersecţie fiind o linie frântă continuă. în caz contrar latura este invizibilă.28 Stabilirea tipului de intersecţie dintre poliedre : a) rupere . intersecţia este o pătrundere.28).

POLIEDRE 141 Planul [Pm] dus prin muchia din m intersectează piramida S2ABC după triunghiul (1s22. B7. În mod analog. Aceste puncte sunt punctele în care muchia MS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC.m1’) şi M2(m2. ocupând consecutiv poziţiile M1. N6(n6. punctele N5(n5. M2. Pentru stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie obţinute mai sus se aplică una din cele două metode : . unde muchiile CS2.c3’).29 Intersecţia a două piramide oblice y . 1’s2’2’). C3. N5.8.m2’). iar acesta la rândul lui este intersectat de muchia MS1 în punctele M1(m1.n6’) unde muchia NS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC.b8’). C4 şi M1 s2' z s1' n6 ' δ' m 2' b ' 7 m 1' h' a' a 2 n5 ' b 8' c 4' c 3' m' m 3 4 b' c' p' Pc n' n O x 1 c c3 c4 m1 5 6 - Pm Pn Pb m2 b n6 n 5 b7 b 8 7 8 p h δ s1 s2 Fig. respectiv BS2 înţeapă feţele piramidei S1MNP şi de asemenea. B8. B8(b8. C4(c4. N6.n5’).b7’).metoda mobilului : se consideră un punct mobil care se deplasează pe poligonul de intersecţie din spaţiu. se determină punctele C3(c3.c4’) şi respectiv B7(b7.

c3’) în spaţiu. fiecare poziţie ocupată de punctul mobil în spaţiu.metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale : se consideră o desfăşurare aproximativă a celor două piramide. se obţin punctele m. Parcurgând în continuare bazele. iar în proiecţia verticală. c. iar proiecţia mobilului de pe baza abc continuă spre punctul 6. fiind reprezentate cu linie continuă feţele (respectiv laturile bazelor) văzute şi cu linie întreruptă feţele nevăzute.n6 b8 n5 c4 m1 . S2ABC PI Vizibilitatea în planul m 3 1 c m 1 c3 . Metoda mobilului utilizată pentru unirea punctelor de intersecţie se bazează pe principiul invers : pornind de la proiecţiile punctului mobil din spaţiu pe cele două baze. Adică. S1MNP [V] Piram. iar pe baza ABC din punctul 1 sau 2. 4. 8. punctul M1(m1. b. pe baza abc şi într-un punct notat cu liniuţă (-). segmentele : c3’b7’. n. Acestor două puncte le corespund. în continuare. 5. Dacă se porneşte de la planul limită [Pm]. 6. pe baza abc.1. proiecţiile mobilului întâlnesc planul secant [Pn] în punctul 5. 6. în care se înscriu punctele corespunzătoare în ordinea de parcurgere pe cele două baze. proiecţii situate pe aceeaşi urmă a unui plan auxiliar secant. pe baza mnp. 1. Ordinea de unire a punctelor. În proiecţia orizontală se obţin vizibile segmentele : m2n6. întâlnind în continuare planul secant [Pc] în punctul c. 2.m1’). în spaţiu. cât şi punctele poligonului de intersecţie.7 5 b . Pentru urmărirea uşoară a regulii mobilului se întocmeşte tabelul 8. b. n. de două ori fiecare porţiune. Proiecţiile mobilului se deplasează pe cele două baze în sensul arătat de săgeţi. generând punctul C3(c3. respectiv cu feţele acestora. c. pe baza mnp. în timp ce punctul mobil parcurge poligonul de intersecţie. pe baza abc. n6’b8’ şi b8’n5’. Piramida S1MNP Piramida S2ABC Poligonul de intersecţie (PI) Piram. fără a străbate şi zona haşurată. formând o latură a poligonului de intersecţie. 3.142 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ parcurgând astfel întreg poligonul. rezultând punctul B7(b7. în planul orizontal. s-a ales punctul 1. b7’m2’. poate fi urmărită în tabelul 8.1 m 4 n 8 n 4 m 2 .1. S2ABC PI Piram. Planul limită [Pb] este întâlnit de proiecţiile mobilului în punctul 7 pe baza mnp şi în punctul b pe baza abc. altfel este invizibilă. paralel cu muchiile piramidelor. Punctul M1 se uneşte cu punctul C3. pe baza mnp. 7.6 b 5 c 1 m2 . ducând muchiile paralele şi începând cu muchiile care nu participă la intersecţie (dacă acestea există) la fiecare piramidă. se determină punctele din spaţiu. m. proiecţia mobilului pe baza MNP. S1MNP [H] Piram. n6b8 şi c4m1. care se uneşte cu punctul C3. 3. şi în punctul 3. . proiecţiile lui parcurg cele două baze. pleacă din punctul m (spre stânga sau spre dreapta). Tot aici este stabilită şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în cele două proiecţii.b7’).b7 6 3 - Tabelul 8. deoarece nu generează punct în spaţiu. pe cele două baze. respectiv punctele 1. m. Proiecţia mobilului pe baza mnp se întoarce spre punctul m. 4. Între poziţiile punctului mobil şi proiecţiile sale pe baze se creează o legătură biunivocă. Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se obţine pe baza principiului că o latură vizibilă se găseşte pe feţe vizibile ale ambelor poliedre. suprapuse. Dacă se proiectează.

Planul auxiliar [Pc] intersectează prisma după un paralelogram cu una din laturi dată de segmentul 12. Acestea trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei. care trece prin vârful piramidei şi este paralelă cu muchiile prismei şi muchiile fiecărui poliedru în parte. Exemplu : muchia s1n intersectează faţa s2ab în punctul n6 şi faţa s2bc în punctul n5. dacă feţele din intersecţia cărora s-a obţinut sunt vizibile. cu aceeaşi structură şi pentru proiecţia piramidelor pe planul vertical de proiecţie (fig. b ţinându-se seama de vizibilitatea feţelor piramidelor din proiecţia verticală. după care urma orizontală Pc intersectează baza mnq. b) proiecţia pe planul vertical 8.30 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă . cu toate că ele sunt concurente în vârful piramidelor. Porţiunile nestrăbătute de planele secante (porţiunile haşurate) rămân pe aceeaşi bază.8.30. care sunt date de urma orizontală h a dreptei D şi vârfurile triunghiurilor de bază. se determină planele secante comune. Se notează cu semnul (+) feţele vizibile. începând pentru piramida S2ABC cu muchia s2a. Schematic.8. iar cu semnul (-) feţele invizibile din proiecţia orizontală a piramidelor. Pentru aflarea poligonului de intersecţie dintre cele două corpuri.5. iar din punct de vedere al vizibilităţii.30. Planele utile sunt planele duse prin urma h şi prin vârfurile a.31). Aceste plane secante determină în cele două poliedre secţiuni plane longitudinale. suprafaţa dintre două linii consecutive ale reţelei reprezintă o faţă a piramidei. Deoarece poliedrele au bazele în planul orizontal de proiecţie. Muchia sc .d’). iar pentru piramida S1MNP. Cele două diagrame sunt identice. că linia care uneşte două puncte de intersecţie este vizibilă.prismă: a) proiecţia pe planul orizontal . cu bazele situate în planul orizontal de proiecţie (fig. Se pun pe diagramă punctele în care muchiile unei piramide intersectează feţele celeilalte (cu excepţia muchiilor s1p şi s2a). mnq. a este reprezentată diagrama pentru proiecţia pe planul orizontal de proiecţie. Planele secante sunt determinate de două drepte : dreapta D(d.POLIEDRE 143 În figura 8. Convenţional muchiile piramidelor au fost duse paralele. b şi c. b). S-a format astfel o reţea de linii paralele suprapuse. Unirea punctelor de intersecţie se face ţinând seama că o latură a poligonului de intersecţie rezultă ca intersecţia a două feţe. dintre care planele [Pc] şi [Pa] sunt plane limită. la cea din figura 8. rezultă că intersecţia celor două corpuri este o pătrundere şi se obţin două poligoane de intersecţie. este suficientă determinarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare. cu muchia s1p. Diagrama se repetă. p n m p s2 a + n6 b _ n5 c + + _ b8 + a s1 s1 p' n' m' p' a' + n6 ' b' m2 b7 s2 a) c4 c3 s2 m1 s2 + _ + b8' + c' _ a' s1' s1' n5' s1 s1 m2' b7 ' s2' s2' b) c4' c3' m1' s2' s1' s1' s2' Fig.30.2 Intersecţia unei piramide cu o prismă Fie piramida triunghiulară oblică SABC şi prisma triunghiulară oblică MNQM1N1Q1.8. mai puţin în ce priveşte vizibilitatea.

vizibilitatea poligoanelor de intersecţie.8. iar pe baza mnq din punctul 1 înspre 3. (c2b4a6c2). În y . puncte ale poligonului de intersecţie. se găsesc punctele şi în proiecţia verticală. iar la a doua parcurgere a bazei abc.144 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ intersectează paralelogramul de secţiune în punctele c1 şi c2. La prima parcurgere a bazei abc. cu ajutorul planului limită [Pa] se determină punctele a5 şi a6. proiecţia mobilului de pe baza mnq se mişcă pe porţiunea 1-3-5-3-1. Se identifică două poligoane de intersecţie. În acest tabel se studiază şi vizibilitatea feţelor poliedrelor în cele două proiecţii şi respectiv. de ieşire a piramidei din prismă. ce este intersectat de muchia sb în punctele b3 şi b4. Analog. generând în prismă un paralelogram ca secţiune. de intrare şi (c1b3a5c1). plecând cu proiecţiile mobilului pe baza abc din punctul c înspre b. Odată determinate punctele poligonului de intersecţie în proiecţie orizontală. proiecţia mobilului pe baza mnq se deplasează pe traseul 2-4-6-4-2.31 Intersecţia unei piramide oblice cu o prismă oblică Pentru aflarea ordinii de unire a punctelor de intersecţie se întocmeşte tabelul 8. în care muchia sa intersectează prisma.2 şi se aplică regula mobilului. Planul auxiliar [Pb] intersectează baza prismei după segmentul 34. q1' s' n1' m1' z b 3' d' c 1' a 5' a6 ' b 4' c 2' h' x m n h 1 4 5 6 2 n' q' m' c c' Pc a' b' O b Pb 3 q d c2 c1 b3 a b4 m1 a 5 a6 n1 Pa s q1 Fig. neputând trece de planul limită [Pa]. cu ajutorul liniilor de ordine corespunzătoare.

b) pentru proiecţia pe planul vertical 8. se trasează două drepte concurente. segmentele b3’a5’ şi a5’c1’. ale dreptelor.8. SABC [V] Prisma MNQM1N1Q1 PI Vizibilitatea în planul c 1 c1 b 3 b3 a 5 a5 c 1 c1 c 2 c2 Tabelul 8. dus prin vârful c al bazei abc. H1(h1. P = h1 ∪ h2. Urma orizontală P a planului auxiliar va trece prin urmele orizontale h1 şi h2. paralele cu muchiile prismelor şi se determină urmele lor orizontale. SABC [H] Prisma MNQM1N1Q1 PI Piram. de la un poligon şi b4’a6’. de la cel de al doilea poligon. h1’) şi H2(h2.8. care să fie paralele cu muchiile celor două prisme. cât şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în planul orizontal. h2’). paralele cu urma orizontală P. q m q n n' _ m' q' q' + + _ + + a' a s' s a6 a5 a6' a5' + b3 + b3' b4 b4' b' _ b s' s + c1 c2 c1' c2' c' s' c s _ + a5 a5' a6 a6' a' a s' s q1' q1 n1 m1 q1 m1' q1' n1' a) b) Fig. Planele utile limită sunt [Pm]. determinând secţiuni de forma unor paralelograme care au una din laturi segmentul de intersecţie dintre urmele orizontale ale planelor secante şi bazele prismelor. situate în planul orizontal de proiecţie (fig.i’) din spaţiu.33). Aceste secţiuni sunt intersectate de muchia prin care s-a dus planul secant în două puncte.prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . . Ducând plane secante comune. Astfel.32 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia piramidă .2 b a c 4 6 2 b4 a6 c2 În figura 8. deci intersecţia va fi o rupere şi se va obţine un singur poligon de intersecţie.32.5. Planele auxiliare secţionează longitudinal prismele.3 Intersecţia a două prisme Se consideră prismele oblice cu bazele ABC şi EFG. a şi b s-a studiat modul de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. dus prin vârful m al bazei mnr şi [Pc].POLIEDRE 145 proiecţia orizontală sunt vizibile segmentele c1b3 şi a5b3. printr-un punct oarecare I(i. respectiv vertical de proiecţie. Piramida SABC Prisma MNQM1N1Q1 Poligonul de intersecţie (PI) Piram. Pentru construirea poligonului de intersecţie dintre cele două prisme se determină direcţia urmei orizontale a planelor auxiliare. a6’c2’. prin muchiile prismelor se observă că rămân porţiuni nestrăbătute de acestea pe ambele baze. iar în proiecţia verticală. puncte care aparţin poligonului de intersecţie dintre cele două prisme.

în care muchia bf intersectează prisma mnr. iar pe t' l' k' b 4' m 2' m1 ' r 6' r5 ' c 7' c8 ' d 2' i' d 1' f' e' g' z b 3' b' x a' c' l m2 r' e h 1' m' d1 n' i d2 h 2' O h1 m1 f g c8 3 h2 P a 2 t 1 b3 b4 k b Pr 6 5 r6 m Pm Pb 8 r5 c7 4 c r 7 Pc n y Fig. Planul limită dus prin muchia din c determină o secţiune longitudinală în prisma mnr. în care muchia rt intersectează feţele prismei mnr.33 Intersecţia a două prisme oblice . Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie în proiecţia verticală. segmentul 12. care este intersectată de muchia ml în punctele m1 şi m2. Odată determinate cele două proiecţii ale punctelor poligonului de intersecţie. cu ajutorul planului [Pb] se determină punctele b3 şi b4. pentru aflarea ordinii de unire a lor. punctele r5 şi r6. iar cu ajutorul planului [Pr]. fie se trasează liniile de ordine corespunzătoare din proiecţia orizontală până pe muchiile respective în proiecţia verticală. pe baza abc se pleacă din punctul c.8. care este intersectată în punctele c7 şi c8 de muchia cg.3 conform regulii mobilului studiată anterior. se complectează tabelul 8. Proiecţiile mobilului pe cele două baze pleacă de la punctele determinate pe cele două baze de planul limită Pc. Astfel. Analog. fie se găsesc secţiunile plane şi în proiecţia verticală şi se intersectează cu proiecţiile verticale ale muchiilor.146 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Pm] dus prin muchia din m determină o secţiune în prisma cu baza abc cu una din laturi.

a n m r n Vizibilitatea în planul + b + _ + e m2 b4 b3 + c c8 _ r5 a t e k t e a' n' m' r' n' _ b3' b' m1 _ _ + m2' b4' + c' _ r5' a' t' e' k' t' e' c8' m1' r6 c7 g r6 ' e' f' b) c7' g' f a) Fig. doar segmentul c7’r6’. Fn şi din m.m r 7 r 3 m 4 8 Poligonul de intersecţie (PI) c8 . cu una din laturi segmentul 12. orizontal şi vertical. Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie se folosesc plane auxiliare de front.34. a s-a reprezentat metoda diagramelor cu ordinea de unire a punctelor şi cu studiul vizibilităţii pentru proiecţia pe planul orizontal. determinarea poligonului de intersecţie se face după metodele stabilite în cazurile generale. Porţiunile din baze nestrăbătute de planele secante sunt pe aceeaşi bază (porţiunile haşurate). b. m2b4 şi b4c8. În plan orizontal sunt vizibile segmentele c7r6. În figura 8.3.8.34. iar în figura 8. Intersecţia dintre . rezolvarea simplificându-se datorită poziţiilor poliedrelor. Planele limită sunt cele duse prin muchia din n. aceeaşi diagramă dar pentru proiecţia prismelor pe planul vertical de proiecţie. pentru prisma ABCEFG pornind cu muchia AE. cu baza KMN.35 se prezintă intersecţia dintre o prismă dreaptă. pornind de la vizibilitatea feţelor prismelor. cu muchia NF. Planul limită [Fn] conţine muchia NN1 şi intersectează cealaltă prismă după o secţiune dreptunghiulară verticală.34 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă . deci intersecţia va fi o pătrundere şi se vor obţine două poligoane de intersecţie. iar în plan vertical. iar pentru prisma MNREKT. În figura 8. ambele baze fiind situate în planul orizontal de proiecţie. În tabelul 8.POLIEDRE 147 baza mnr.m1 r5 c7 r6 b3 m2 b4 c8 Prisma ABCEFG [H] Prisma MNREKT PI Prisma ABCEFG [V] Prisma MNREKT PI Şi în acest caz se poate determina ordinea de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. din punctul 8.3 Prisma ABCEFG c 5 1 5 c 6 b 2 b c Prisma MNREKT 8 . urmărind săgeţile marcate pe cele două baze (tabelul 8. b) pentru proiecţia pe planul vertical În cazul poliedrelor aflate în poziţii particulare. ambele neparticipând la intersecţie.3). Tabelul 8.prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . cu baza ABCDE şi o prismă frontală. care se duc prin muchiile uneia dintre prisme.3 s-a analizat şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie. Cu aceste observaţii se pot uni punctele de intersecţie în ordinea stabilită în tabelul 8. Fm. respectiv a laturilor bazelor pe care se deplasează proiecţiile mobilului în cele două plane de proiecţie. intersectând-o pe cealaltă.

determină în cealaltă prismă o secţiune patrulateră frontală.8. Cele două poligoane au fost trasate în proiecţia verticală. Celelalte puncte ale poligonului de intersecţie se determină în mod similar.148 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ muchia n’n1’ şi dreptunghiul de secţiune se evidenţiază în proiecţia verticală.4 8 12 d 2 k m 6 n k8 m12 d6 n2 .4. Prisma ABCDE 1 Prisma MNK n Poligonul de intersecţie (PI) n1 Vizibilitate Prisma ABCDE în planul Prisma MNK [V] PI a 3 a3 7 k k7 b 11 b 9 m 10 b9 m11 b10 a 4 a4 1 n n1 2 n n2 d 5 d5 Tabelul 8. Intersecţia dintre muchia a’a1’ şi această secţiune determină punctele a3’ şi a4’. în proiecţia verticală. planul [Fa]. folosind metoda mobilului. care conţine muchia AA1. De asemenea. a1' b1' e1' c1' d1' k8 ' m12' m11' k7' b9' b10' n1' a4' b' e' c' e Fa 5 z k1' m1' n1' d5' d6' n2' a3' x Fn Fd Fk Fb Fm m k 9 10 k' m' 3' 4' n' a' d' n1 d O n 3 6 7 4 1 2 a 8 k1 m1 b 11 c 12 y Fig. determinând punctele de intersecţie n1’ şi n2’. unde a fost studiată şi vizibilitatea laturilor acestora. cu una din muchii segmentul 34.35 Intersecţia unei prisme drepte cu o prismă oblică Unirea punctelor de intersecţie pentru trasarea poligonului de intersecţie se face după întocmirea tabelului 8. în proiecţia orizontală proiecţiile intersecţiei suprapunându-se peste baza prismei drepte.

1’2’3’). paralel cu muchiile segmentele : 40α0 = 41’α1’ şi 50β0 = 51’β1’. Pentru desfăşurata prismei se trasează o nouă linie de pământ O1x1. Se desfăşoară în linie dreaptă secţiunea normală R0S0T0R0 şi se trasează perpendicular pe ea.0) şi muchia AA1 : A1(50. C(120. Se unesc extremităţile muchiilor şi se obţine desfăşurata laterală a prismei.α’) şi (β. c2’c3’ = C0C10.POLIEDRE 8.6 Probleme rezolvate 149 1. muchiile prismei : a2’a3’ = A0A10. Rezolvare : pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă se trasează prin dreaptă un plan de capăt Q’ ≡ d’.80. a1' c1' b1' m' 1' 3' β' α' x a' c' c 41' 4 5 α 3 2' b' n' d d'=Q' O A0 B0 C0 50 40 A0 O1 c2 ' a a 2' m 51' 1 β1' b b 2' r β t 2 n P s c1 s0 a1 r0 x1 B 10 t0 b1 A10 R0 S0 β0' α0' T0 R0 Px s' α1' C 10 A 10 P' t' r' c 3' a 3' b 3' Fig.25. noile proiecţii verticale ale muchiilor prismei a2’a3’ = b2’b3’ = c2’c3’ în adevărată mărime. Acesta este intersectat de dreapta D în punctele (α.0).50. de pe bază : C040 = c4.30). N(60. în epură s-au trasat dreptele generatoare pe care sunt situate acestea : punctul α pe 4α. ce are baza ABC în planul orizontal de proiecţie : A(130.8. Cu ajutorul planului [P] se determină o secţiune normală pe muchii RST.10) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei. b2’b3’ = B0B10. Fie o prismă triunghiulară oblică.36 Rezolvarea problemei 1 .60). în vederea efectuării unei schimbări de plan vertical de proiecţie. Pentru a figura pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta.0). a cărei adevărată mărime se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie în r0s0t0. paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor. Se obţin astfel.d’) : M(110. S-au determinat pe desfăşurată punctele 40 şi 50. punctele de intersecţie cu prisma. B(85. atât în proiecţie orizontală cât şi în noua proiecţie verticală.15. iar punctul β pe 5β. Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d.β’). care secţionează prisma după triunghiul (123. C050 = c5. şi s-au trasat.50.22.

în jurul vârfului s’ : s1’r1’ = S0R0. s1’t1’ = S0T0. Rezolvare : în urma intersecţiei dintre fiecare muchie a piramidei cu planul [P] se obţine triunghiul de secţiune RTU : hv ∩ as = r. străbătute de conducte.8. de formă poliedrală. t1’. r0t0u0. OPy = -8. C(135.150 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Problema are aplicabilitate în tehnică la diferite rezervoare din tablă. se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.55. h2v2 ∩ cs = u. paralel cu axa Ox şi apoi rotirea lor pe muchiile de pe desfăşurată.75. t’. şi vârful S(45. C0 z z' s'=s1'=S0 P' v 2' u' r' x c' a' b' U0 T0 U0 B0 C0 v' v 1' Py t' Px s=z P t Pz u1 '=U0 t 1' O b 1' b1 r 1' R0 A0 a1' c1 '=C 0 a1 c1 u c t0 r a h h2 b h1 r0 ABC u0 y Fig. se determină pe desfăşurata piramidei. u1’. având baza situată în planul orizontal de proiecţie.37). u’. OPz = -5.37 Rezolvarea problemei 2 .90) şi planul [P] : OPx = 8. A(120.0). având ca axă de rabatere urma orizontală P (fig. Desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut prin secţionarea piramidei SABC cu planul [P]. care completează desfăşurata trunchiului de piramidă. Alăturat desfăşuratei laterale se mai reprezintă şi bazele A0B0C0 = abc. Se determină poziţiile vârfurilor triunghiului de secţiune pe muchiile rotite : r1’. Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC. B(75. fiind necesară localizarea pe desfăşurată a punctelor prin care trec acestea. s1’u1’ = S0U0. 2.0). R0T0U0 = r0t0u0.15.8.0). Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut.30. h1v1 ∩ bs = t. prin translatarea proiecţiilor verticale r’. Adevărata mărime a triunghiului RTU.

E(45. Să se determine desfăşurata piramidei şi să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. Se consideră piramida patrulateră oblică SABCE.40.0).10.38. B(60. iar baza superioară într-un plan de nivel : A1(40. având baza situată în planul orizontal de proiecţie.50. . C(30.0).90.20.0). C(30.5. cu muchiile paralele cu EE1. OPz = 45.0) şi muchia AA1.0).0).35.5. B(10.0).25.75).50.0). având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie : A(20.0).30). având baza situată în planul orizontal de proiecţie. 7. în prisma triunghiulară oblică. A1(20.0).0). A(120.50).0).40) şi piramida VABCE şi să se figureze acestea pe desfăşurată.0.55. să se desfăşoare prisma şi să se figureze pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta. 6.26. C(83.15).35. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma.50. Să se determine adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare prisma. A(20.0).0). V(62. având baza ABC situată în planul orizontal de proiecţie. C(90. 2. P’ ⊥ a’a1’.0). A(105. Să se desfăşoare prisma frontală ABCA1B1C1.10. punctele de intersecţie dintre piramidă şi dreapta D(d. definită de baza ABC : A(135.0).zM).0).60) şi planul [P] : OPx = 90. B(23.yM.0.5.65.60).38) şi piramidă. OPy = ∞.15.23.0). 12. A(60.5. C(90.19. 4.0).0). E(120.40. cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie . B(10. Se consideră piramida triunghiulară oblică.60.10. E(75.5. 8.45. N(10. A(100. Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 10. Să se determine şi desfăşurata prismei. Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 30.50. 3.26).70. Se consideră piramida patrulateră oblică. Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1.35. C(17.45.20.60. C(110. N(40.10.65.20. B(90.36.7 Probleme propuse 151 1. B(75.0).d’) : H(75.d’) : H(15.0). B(45.35.10. înconjurând prisma.50. OPz = -20. muchiile paralele cu AA1 : A(40.24. P ⊥ aa1. C(120.0).0).40. 10. OPz = -24. Să se determine punctele de intersecţie dintre dreaptă şi prismă. Să se determine desfăşurata piramidei şi să se figureze pe aceasta punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. C(75.15.0). Să se figureze pe desfăşurata piramidei triunghiulare oblice SABC : S(10. E(45.0) şi vârful S(70.0) şi vârful S(10. Să se desfăşoare piramida oblică SABCD. B(95.40) şi planul [P] : OPx = 35. cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(90. 11. Pe muchia AA1 se fixează punctul M(47.0).65. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] : OPx = 20.30. având baza inferioară ABC situată în planul orizontal de proiecţie : A(100.0).0) şi vârful S(7.60.d’) : M(60.95.0).0).45. V(29.80).POLIEDRE 8.30. B(33. 9.0).0) şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut în urma secţionării cu planul [P].0). A(70.0) şi muchia AA1 : A1(30. OPy = -10.0). B(65. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata piramidei. situată în planul orizontal de proiecţie.10. Să se determine proiecţiile celui mai scurt drum care uneşte punctele A1 şi M. 5.35) şi dreapta D(d. B(75.60). Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1.65. în prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1 : A(45.55.0) E1(135.15). A1(78.0) şi vârful S(70. OPy = ∞.30).60). E(30. OPz = ∞.50). Se consideră prisma frontală ABCEA1B1C1E1 cu baza un pătrat ABCE.15.15. în piramida SABCE : S(20. B(40. A1(25. OPy = -45.0).d’) : M(60.46.90). 5.

152

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

13. Să se desfăşoare piramida oblică SABC, cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(120,70,0), B(90,20,0) şi vârful S(20,10,70). Să se vizualizeze pe desfăşurată punctul M(60,30,zM), de pe faţa SAB. 14. Să se determine în adevărată mărime secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 170, OPy = ∞, OPz = 55, în piramida triunghiulară oblică SABC : A(55,20,0), B(105,35,0), C(70,75,0), S(150,95,80) şi să se desfăşoare piramida. 15. Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1, având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(10,28,0), B(5,17,0), C(17,4,0), E(28,7,0), A1(48,41,42) şi planul [P] : OPx = 50, P’⊥ a’a1’, P ⊥ aa1. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma. 16. Fie o piramidă patrulateră oblică, cu baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(50,50,0), B(25,35,0), C(40,20,0), E(55,30,0), vârful S(110,10,50) şi planul [P] : OPx = 125, OPy = ∞, OPz = 40. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcute de planul [P] în piramidă şi să se desfăşoare piramida. 17. Să se desfăşoare prisma frontală ABCDA1B1C1D1, cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie : A(60,20,0), B(50,5,0) şi muchia AA1 : A1(10,20,50). Să se figureze pe desfăşurată punctul M(30,10,zM), de pe faţa ABB1A 1. 18. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută în piramida SABC : S(95,5,75), A(20,40,0), B(35,20,0), C(55,65,0) de planul [P], care trece prin linia de pământ şi prin punctul M(10,15,20) (Indicaţie : secţiunea se obţine direct în proiecţia pe planul lateral). Să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut. 19. Fie o prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCE în planul orizontal de proiecţie : A(60,65,0), B(35,45,0), C(25,20,0), E(45,30,0) şi muchia CC1 : C1(115,30,50). Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) : I(80,40,10), J(65,55,20) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei. 20. Să se desfăşoare piramida SABC : S(20,10,100), A(110,100,0), B(50,70,0), C(140,50,0) şi să se noteze pe aceasta punctele în care dreapta D(d,d’) : H(30,90,0), V(160,0,60) intersectează piramida. 21. Se dă prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCD în planul orizontal de proiecţie : A(70,30,0), B(60,60,0), C(10,70,0), D(30,10,0) şi muchia AA1 : A1(125,70,95). Să se determine pe suprafaţa prismei cel mai scurt traseu care uneşte vârfurile A şi A1, înconjurând prisma. 22. Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC : S(60,35,40), A(20,25,0), B(5,10,0), C(40,10,0). Să se desfăşoare piramida şi să se găsească pe desfăşurată poziţia punctelor în care dreapta D(d,d’) : E(35,30,20), F(15,35,30) intersectează piramida. 23. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi piramida SMNR : a) A(76,10,0), B(113,14,0), C(100,33,0), A1(17,47,65), S(90,60,60), M(21,44,0), N(4,20,0), R(53,18,0); b) A(240,80,0), B(205,123,0), C(155,90,0), A1(170,10,120), S(240,0,160), M(20,120,0), N(60,60,0), R(140,100,0). 24. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi prisma MNRM1N1R1 : a) A(140,40,0), B(150,65,0), C(120,80,0), A1(73,5,62), M(55,60,0), N(45,90,0), R(75,80,0), M1(115,14,60); b) A(240,67,0), B(257,28,0), C(180,24,0), A1(75,140,120), M(54,53,0), N(87,102,0), R(132,28,0), N1(170,105,145). 25. Să se determine poligonul de intersecţie dintre piramida S1ABC şi piramida S2MNR (S2MNRT): a) S1(85,70,45), A(60,4,0), B(7,17,0), C(33,60,0), S2(36,84,84), M(107,12,0), N(85,50,0), R(70,160,0); b) S1(275,17,152), A(115,90,0), B(15,70,0), C(80,140,0), S2(165,63,95), M(240,75,0), N(185,10,0), R(124,35,0), T(150,105,0).

SUPRAFEŢE CURBE

153

9. SUPRAFEŢE CURBE
Suprafeţele curbe sunt suprafeţe generate prin mişcarea unor linii drepte sau curbe, numite generatoare, după anumite legi. Clasificarea suprafeţelor curbe, după forma generatoarei : a) suprafeţe riglate : au generatoarea o linie dreaptă (suprafeţele cilindrice, conice, etc.); b) suprafeţe neriglate : au generatoarea o curbă (suprafaţa sferei, a torului, etc.).

9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe
Reprezentarea suprafeţelor curbe, în epură, se face prin reprezentarea conturului aparent, cu respectarea regulilor generale de vizibilitate şi a criteriilor stabilite la poliedre. La reprezentarea suprafeţelor curbe închise se trasează şi axele de rotaţie, de simetrie şi de centre. 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare, fiind paralelă în timpul mişcării cu o direcţie dată Δ (fig.7.1, a). Făcând analogia cu suprafaţa prismatică, suprafaţa cilindrică este o suprafaţă prismatică cu un număr infinit de feţe. Un corp cilindric se obţine dacă suprafaţa cilindrică se secţionează cu două plane care taie toate generatoarele, obţinând bazele cilindrului. Dacă generatoarea se roteşte în jurul unei axe O1O2, cu care este paralelă, iar curba directoare (C) este un cerc, se obţine cilindrul de revoluţie (fig.7.1, b). Bazele cilindrului de revoluţie, cercuri cu centrele în O1 şi O2, pot fi situate în două plane paralele. Un cilindru care are axa O1O2 perpendiculară pe cercul de bază (C) şi respectiv, pe baza cilindrului, este un cilindru circular drept (fig.7.1, c). Acesta este o suprafaţă proiectantă, orice punct situat pe suprafaţa cilindrului se proiectează pe cercul de bază (C). Un cilindru este determinat în epură prin proiecţia curbei directoare pe planul de proiecţie şi direcţia cu care generatoarele sunt paralele, construindu-se apoi conturul aparent orizontal şi vertical. În probleme, cilindrul este dat prin coordonatele centrelor cercurilor de bază şi prin raza acestora. În figura 9.2 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel, având axa O1O2. Bazele se proiectează pe planul orizontal de proiecţie ca cercuri cu centrul în o1 şi o2, iar pe planul vertical de Δ O1 O1

G

C C a) O2 b) Fig.9.1 Generarea suprafeţelor cilindrice

C

O2 c)

154

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

proiecţie ca segmente egale cu c1' 11' a1' o1' b1' 21' d1' z diametrul cercurilor, c’d’ ⊂ Ox şi c1’d1’ || Ox. m1 ' Pentru reprezentarea conturului aparent, în cele două proiecţii pe planele de proiecţie, se duc tangentem2' le exterioare la baze : aa1 şi bb1, în b' 2' c' 1' a' O proiecţia orizontală, respectiv c’c1’ şi x d’d1’, în proiecţia verticală. d' b 1 În general, în spaţiu, un punct 2 se află pe suprafaţa cilindrică dacă se b1 o1 d m =m 11 află pe o generatoare a cilindrului. În c 1 2 epură, pentru ca un punct să aparţină 21 unui cilindru, proiecţiile lui trebuie să d1 c1 o2 se găsească pe proiecţiile de acelaşi a nume ale unei generatoare a y cilindrului. a1 Fie dată proiecţia orizontală m1 a unui punct M1 pe suprafaţa Fig.9.2 Punct pe suprafaţa cilindrică cilindrului din figura 9.2. Proiecţia verticală m1’ va fi situată pe proiecţia verticală a generatoarei ce trece prin punctul m1. Prin punctul m1 se pot trasa două generatoare, suprapuse, una pe faţa vizibilă 111 şi una pe faţa invizibilă 221. Găsind proiecţiile verticale ale acestora, 1’11’ şi 2’21’ şi ridicând o linie de ordine din proiecţia orizontală m1, se găsesc două proiecţii verticale m1’ şi m2’, m1’ ∈ 1’11’, m2’ ∈ 2’21’, ale celor două puncte M1(m1,m1’) şi M2(m2,m2’), care în proiecţie orizontală se suprapun, m1 ≡ m2. 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare şi trece printr-un punct fix S (vârful conului) (fig.9.3, a). Când generatoarea depăşeşte vârful conului, se obţine suprafaţa conică cu două pânze. Prin analogie cu piramida, suprafaţa conică este o suprafaţă piramidală cu un număr infinit de feţe.

V G

V [P]

V

C O a) b) Fig.9.3 Generarea suprafeţelor conice O c)

SUPRAFEŢE CURBE

155

În practică se utilizează numai una dintre pânzele suprafeţei conice, numită con de revoluţie şi obţinută prin deplasarea generatoarei în jurul unei axe OS, care trece prin vârful conului S, având curba directoare (baza) un cerc cu centrul în O (fig.9.3, b). Dacă axa conului, OS, este perpendiculară pe planul bazei se obţine un con drept (fig 9.3, c). Dacă un con se secţionează cu un plan [P] paralel sau nu cu baza lui, corpul delimitat de bază şi această secţiune plană se numeşte trunchi de con (fig 9.3, c). Un con este determinat, în epură, prin proiecţiile curbei directoare şi prin proiecţiile vârfului conului, construindu-se apoi şi generatoarele care limitează conturul aparent, atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical. În probleme, conul este dat prin coordonatele centrului cercului de bază, raza acestuia şi coordonatele vârfului conului. Conul oblic din figura 9.4 are baza un cerc cu centrul în O, situat în planul orizontal de proiecţie şi vârful, punctul oarecare V(v,v’). În proiecţia orizontală, conturul aparent este format din arcul de cerc ab, al bazei, vizibil şi din generatoarele extreme sa şi sb, tangente în a şi b la bază. În proiecţia verticală, conturul aparent este compus din proiecţia verticală a bazei (diametrul frontal c’d’, suprapus pe axa Ox) şi generatoarele s’c’ şi s’d’. În proiecţia orizontală vizibilitatea este evidentă, iar în proiecţia verticală toate generatoarele care se sprijină pe arcul bazei c’b’d’ sunt vizibile, iar celelalte invizibile. Generatoarea s’a’ este invizibilă, iar generatoarea s’b’, vizibilă. Un punct aparţine unei suprafeţe conice dacă este situat pe o generatoare a s' z acestei suprafeţe. Fie un punct N1, dat prin proiecţia verticală n1’, pe suprafaţa conică din proiecţia verticală (fig.9.4). n1'=n2' Pentru determinarea proiecţiei orizontale n1, se trasează generatoarea s’n1’, pe care este situat punctul, se găseşte proiecţia c' b' a' O urmei orizontale a acesteia, 1’ ≡ 2’ şi se x 2'=1' a d' coboară o linie de ordine până pe 1 proiecţia orizontală a bazei, unde se determină proiecţiile orizontale 1 şi 2, n1 o d ale urmelor generatoarelor. Unind vârful c s cu urmele 1 şi cu 2 se găsesc două s n2 proiecţii orizontale pentru proiecţia verticală a generatoarei s’n1’, pe care ar 2 y b putea fi situată proiecţia orizontală a punctului N1. Problema are două soluţii : Fig.9.4 Punct pe suprafaţa conică fie punctul N1(n1,n1’) cu n1 ∈ 1s, fie punctul N2(n2,n2’) cu n2 ∈ 2s, cu proiecţiile verticale suprapuse, n1’ ≡ n2’.
9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică Sfera este definită ca locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit centrul sferei. O suprafaţă sferică este generată de un cerc care se roteşte în jurul uneia dintre axe. În tripla proiecţie ortogonală o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’,ω”) se proiectează prin conturul ei aparent, care este câte un cerc egal cu cercul generator (fig.9.5). Conturul aparent din planul vertical de proiecţie, numit meridian principal, este un cerc cu centrul în ω’, de rază egală cu raza sferei şi se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de front [F], care trece prin centrul sferei.

156

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Conturul aparent din planul orizontal de proiecţie se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de nivel [N], dus prin centrul sferei şi este un cerc cu centrul în ω, de rază egală cu raza sferei şi se numeşte ecuator. Cercul de contur aparent din planul lateral este tot un meridian şi reprezintă proiecţia secţiunii făcute, în sferă, de un plan de profil [P], dus prin centrul sferei. În spaţiu, ecuatorul şi cele două meridiane, sunt perpendiculare două câte două. Orice alte plane de front, de nivel sau de profil vor intersecta sfera după cercuri de diferite diametre, care se vor proiecta, în epură, concentric cu proiecţia meridianului principal, a ecuatorului, respectiv a cercului meridian din planul lateral. Un punct situat pe o suprafaţă sferică este definit prin proiecţiile lui, care sunt situate pe cercul de secţiune determinat prin secţionarea sferei cu un plan perpendicular pe axă şi care trece prin punctul z respectiv (fig.9.5). Dacă se P' F" cunoaşte proiecţia verticală 1’, a unui punct 1 de pe sferă, se duce 4" r2 4' prin 1’ un plan de nivel [N1], care N' N" determină în sferă o secţiune ω" ω' circulară cu centrul în ω şi de rază 3" 3' N1' 2'=1' N1" r1, proiectată pe planul orizontal 2" 1" în adevărată mărime. Proiecţiei 1’ r1 îi corespund două proiecţii O x orizontale, 1 şi 2, şi deci şi în proiecţia verticală avem 1’ ≡ 2’, 1 proiecţiile verticale ale punctelor F ω r1 1 şi 2, situate pe sferă de o parte şi de alta a cercului meridian. F1 În mod similar, se 2 4=3 procedează dacă se cunoaşte r2 proiecţia orizontală a unui punct y P dublu, 3 ≡ 4, situat pe sferă de o parte şi de alta a cercului ecuator, Fig.9.5 Tripla proiecţie ortogonală a sferei. Punct pe folosind planul de front [F1] şi suprafaţa sferică obţinând în final, proiecţiile verticale 3’ şi 4’ (fig.9.5).

9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe
Planul tangent la o suprafaţă curbă poate avea o infinitate de puncte comune cu suprafaţa respectivă sau numai unul, în funcţie de forma acelei suprafeţe. Din multitudinea de probleme ce se pot pune în ce priveşte determinarea planelor tangente la suprafeţe curbe, în continuare se vor trata planele tangente duse printr-un punct pe suprafaţă şi dintr-un punct exterior acesteia.
9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică

Planul tangent la suprafaţa unui cilindru conţine o generatoare a acestei suprafeţe şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. Planele tangente sunt paralele cu generatoarele suprafeţei cilindrice.

SUPRAFEŢE CURBE

157

a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui cilindru Fie cilindrul oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’) pe suprafaţa lui laterală (fig.9.6). Pentru determinarea urmelor planului tangent în punctul M la suprafaţa cilindrică se trasează generatoarea (12,1’2’), care trece prin M şi care va fi conţinută de planul tangent [T]. Urma orizontală T a planului tangent este tangentă bazei cilindrului în punctul (1,1’), urma orizontală a generatoarei 12. Intersecţia urmei orizontale T cu axa Ox determină punctul Tx, un punct al urmei verticale T’ a planului tangent. Pentru a afla încă un punct al acestei urme, se determină urma verticală a generatoarei 12 sau urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T], ce trece prin punctul M, T’ = Tx ∪ v’. z z o2' 2' o2'

T' g' x T
1' o1' 1

d' g' O o1' x T2 2 h' T1x h g
1

m' Tx m

v' v

m'

v1' v1

T1' O d

m

g

o1

2

o1 o2 y T1

o2 y

Fig.9.6 Plan tangent în punctul M(m,m’) pe suprafaţa cilindrului

Fig.9.7 Plan tangent la cilindru dintr-un punct M(m,m’), exterior cilindrului

b) Plan tangent la cilindru dintr-un punct exterior cilindrului În figura 9.7 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’), exterior cilindrului. Dacă se cere construirea unui plan tangent la cilindru prin punctul M, problema are două soluţii. Pentru rezolvare, se duce prin M(m,m’) dreapta D(d,d’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma ei orizontală H(h,h’). Planul tangent la cilindru va conţine această dreaptă, deci urmele orizontale T1 şi T2 trec prin urma h şi sunt tangente la baza cilindrului din planul orizontal de proiecţie, în punctele 1 şi 2. Pentru determinarea urmei verticale T1’ a planului tangent [T1], se foloseşte urma verticală a dreptei D sau urma verticală V1(v1,v1’) a orizontalei G(g,g’) a planului tangent, trasată prin punctul M, T1’ = T1x ∪ v1’. Analog, se poate construi şi urma T2’.
9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică

Planul tangent la o suprafaţă conică trece prin vârful conului, conţine o generatoare a conului şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui con Se consideră dat conul cu vârful în punctul S(s,s’) şi baza un cerc situat în planul orizontal de proiecţie (fig.9.8).

158

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Planul tangent dus printr-un punct N(n,n’) de pe suprafaţa conului va conţine generatoarea 1S(1s,1’s’) pe care este situat punctul. Astfel, urma orizontală T este tangentă în punctul 1 la curba directoare. Pentru trasarea urmei verticale T’ se determină urma verticală a generatoarei 1S sau se găseşte urma verticală v’ a unei orizontale G(g,g’) a planului tangent [T], care trece prin punctul N, T’ = Tx ∪ v’.

s' z T' O g' d' x O'
2

s' z T1' n' v' h' d h n O O

g' x T
1' 1

n' o' Tx n

v' v

T2

T1x v

g

o

s y T1

1 g

s y

Fig.9.8 Plan tangent în punctul N(n,n’) pe suprafaţa conului

Fig.9.9 Plan tangent la con dintr-un punct N(n,n’), exterior conului

b) Plan tangent la con dintr-un punct exterior conului Fie conul circular oblic cu vârful în punctul S(s,s’), baza în planul orizontal de proiecţie şi un punct N(n,n’), exterior conului (fig.9.9). Planul tangent conului dus prin punctul N trece prin vârful S(s,s’) şi este tangent la cercul de bază. Se trasează dreapta D(d,d’) prin punctul N şi prin vârful conului şi se determină urma orizontală H(h,h’) a acestei drepte. Din punctul N se pot duce două plane tangente la con, a căror urme orizontale, T1 şi T2, trec prin urma orizontală h şi sunt tangente la bază în punctele 1 şi 2. Pentru trasarea urmei verticale T1’ se determină urma verticală a dreptei D sau se utilizează urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T1], trasată prin punctul N, T1’ = T1x ∪ v’. Analog, se procedează şi pentru urma T2’.
9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică

Planul tangent la o suprafaţă sferică are un punct comun cu aceasta şi este perpendicular pe raza care trece prin punctul de tangenţă. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa sferei Se consideră o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) situat pe suprafaţa ei (fig.9.10). Pentru a se trasa urmele planului [T] tangent la sferă, dus prin punctul M, se foloseşte o orizontală D(d,d’) a acestui plan. Deoarece planul tangent este perpendicular pe raza ΩM(ωm,ω’m’), proiecţia orizontală d a orizontalei se trasează prin punctul m, perpendiculară pe raza ωm. Se determină urma verticală V(v,v’) a orizontalei şi prin proiecţia verticală v’ se trasează urma verticală T’ a planului tangent, perpendicular pe raza ω’m’. Urma orizontală T trece prin Tx şi este paralelă cu proiecţia orizontală d a orizontalei (sau perpendiculară pe raza ωm).

SUPRAFEŢE CURBE
z
v'

159
z
v2'
2' 1'

m'

N'=d'

m'

v1'

N'=d1'=d2' T1'

ω' T' x
v

ω' T2' Tx T m O x
v2 v1

T1x O T2x d2 T1 y T2

d1
2

m
1

ω

d y

ω

Fig.9.10 Plan tangent într-un punct M(m,m’), pe suprafaţa sferei

Fig.9.11 Plan tangent la sferă dintr-un punct M(m,m’),exterior sferei

b) Plan tangent la sferă dintr-un punct exterior ei Fie sfera cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) exterior ei (fig.9.11). Problema trasării unui plan tangent la suprafaţa sferică prin punctul M(m,m’) are o infinitate de soluţii. În continuare, se vor trasa două astfel de plane, folosind tangentele duse din punctul M(m,m’) la secţiunea circulară determinată în sferă de planul de nivel [N], care trece prin acest punct. În epură, secţiunea circulară determinată de planul de nivel se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. Tangentele duse din punctul m la acest cerc sunt orizontalele D1(d1,d1’) ≡ M1(m1,m’1’) şi D2(d2,d2’) ≡ M2(m2,m’2’). Planele tangente [T1] şi [T2] au urmele verticale T1’ şi T2’ perpendiculare pe razele ω’1’, respectiv ω’2’ şi trec prin urmele verticale v1’ şi v2’, ale celor două orizontale. Urmele orizontale T1 şi T2 se trasează prin T1x şi T2x şi sunt paralele cu proiecţiile orizontale ale orizontalelor tangente, d1 şi respectiv d2.

9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe
Secţiunea plană într-o suprafaţă curbă este, în general, o curbă plană, definită de punctele de intersecţie ale generatoarelor cu planul secant. Determinarea secţiunii plane se face utilizând metodele de la determinarea secţiunilor plane în poliedre, alegând un număr suficient de generatoare, în special cele pe care sunt situate punctele de maxim, de inflexiune, de schimbare a vizibilităţii, etc. Punctele astfel determinate se vor uni printr-o linie curbă continuă.
9.3.1 Secţiuni plane în cilindri

În funcţie de poziţia relativă plan-cilindru, secţiunea plană într-un cilindru circular poate fi : - un paralelogram – dacă planul secant este paralel cu axa cilindrului sau o conţine (fig.9.12, a);

.9. duse 3'=h3' 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 v2 prin generatoarele de contur aparent 4 P d vertical şi orizontal (cele care trec prin punctele 1. c) sau doar o parte dintre ele (fig. 2.13 Secţiune plană în cilindru. cu baza inferioară în planul orizontal de proiecţie. b).un cerc . 3. Secţiunea plană d' v4' a' este o elipsă şi se găseşte determinând v2 ' punctele în care generatoarele c' intersectează planul secant.o elipsă sau o porţiune de elipsă – după cum planul secant intersectează toate generatoarele cilindrului (fig. Planul secant fiind proiectant faţă de planul vertical de proiecţie.d’) ale secţiunii (punctele h1 Q3 y în care proiecţia orizontală a elipsei îşi Q1 schimbă vizibilitatea). convenabil alese.12. şi 4). iar generatoarele h4 Q 2 din punctele 3 şi 4 determină punctele h3 Q4 C(c.9.dacă planul secant este paralel cu planul bazei (fig.c’) şi D(d. d). Ducând liniile de ordine corespunzătoare se obţine şi proiecţia orizontală .b’) ale elipsei de secţiune (punctele o2 h2 în care proiecţia verticală a elipsei îşi 3 c schimbă vizibilitatea).13).9. perpendicular pe generatoarele cilindrului frontal.14). determinată de un plan oarecare Fie un cilindru circular oblic cu Q1' Q3' Q2' Q4' baza inferioară în planul orizontal de P' v1' v3' o2' z proiecţie şi un plan oarecare [P]. se numeşte secţiune normală şi este o elipsă (fig.12. Generatoarele din 2 b 1 o1 punctele 1 şi 2 determină punctele A(a.a’) a şi B(b. determinată de un plan de capăt Secţiunea plană făcută de planul de capăt [P].9. elipsei de secţiune pot fi intersectate şi determinată de un plan oarecare [P] alte generatoare cu planul secant [P].9. Se folosesc Px O o1' 1'=h1' b' v4 x plane auxiliare de capăt [Q1] ÷ [Q4]. dacă se consideră un număr oarecare de generatoare. b) Secţiune plană într-un cilindru frontal. O1 [P] O1 O1 O1 Ω Ω O2 c) [P] Ω O2 d) [P] O2 a) O2 b) Fig.9.160 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .12. care îl secţionează (fig.12 Secţiuni plane în cilindri a) Secţiune plană în cilindru.9. proiecţia verticală a secţiunii [m’r’n’q’] rezultă direct prin punctele în care acestea intersectează urma verticală P’ a planului de capăt. Pentru o determinare mai exactă a Fig.

. suprapus pe o1=o2 urma verticală P’ a planului de P b capăt.2 Secţiuni plane în conuri După poziţia relativă pe care o are un plan secant faţă de conul pe care îl secţionează. elipsa de secţiune se proiectează deformat. determinată de un plan de capăt [P] 70 60 z 50 c) Secţiune plană într-un 80 o2' o2" cilindru drept 40 Se consideră cilindrul 5" 5' 4" 4'=6' 10 6" circular drept din figura 9. Secţiunea normală într-un cilindru frontal serveşte la trasarea desfăşuratei cilindrului (subcapitolul 9.15 şi un 30 plan de capăt [P]. iar pe planul lateral după o d c elipsă cu axele 3”7” şi 1”5”. c) şi intersectează toate generatoarele conului. împreună cu secţiunea.o parabolă – dacă planul secant este paralel cu o generatoare a conului (fig.14 Secţiune plană într-un cilindru frontal.15 Secţiune plană într-un cilindru drept.16. împreună cu secţiunea.9.9.SUPRAFEŢE CURBE a elipsei de secţiune [mrnq].1) 161 P' m' 1'=3' q'=r' 2'=4' o2' a' x a d'=c' g'=f ' b' q e'=i' c o1' g 1 2 e o1 i d m b f 3 r n' Px 20 O q0 10 n 4 o2 n0 40 m0 30 P r0 Fig. În y toate cele trei proiecţii. 2. .un cerc sau o elipsă – după cum planul secant este paralel (fig. Elipsa de secţiune se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie.3.9. obţinând elipsa [m0r0n0q0].9. care trec prin punctele E. s-au mai luat patru generatoare intermediare celor de contur aparent.9.o hiperbolă – dacă planul secant este paralel cu un plan ce trece prin vârful conului (fig. pe planul vertical de proiecţie. respectiv înclinat faţă de planul bazei (fig. d) . care îl 20 3" 3'=7' 7" P0 secţionează. pe planul vertical sub e a forma segmentului 1’5’. a).16. . F şi I. obţinând elipsa cu axele 1050 şi 3070. secţiunea plană obţinută poate avea următoarele forme : . Pentru a se trasa elipsa.un triunghi – dacă planul secant conţine vârful conului (fig. determinând încă patru puncte ale elipsei 1. Secţiunea plană 2'=8' 2" 8" 1' 1" o1' x O obţinută este o elipsă şi se o1" Px proiectează pe planul orizontal de g f i proiecţie suprapusă peste baza cilindrului.16.16. pe planul orizontal de proiecţie. Conturul secţiunii eliptice s-a trasat respectând vizibilitatea cilindrului. 3 şi 4. e).16. pentru a afla mărimea ei reală.9.9.5. iar Fig. G. 9. se rabate planul secant [P]. se determinată de planul de capăt [P] rabate planul de capăt. Pentru a afla adevărata mărime a secţiunii. b).

17 Secţiune eliptică în con circular oblic. obţinând alte puncte de pe determinată de un plan oarecare [P] conturul secţiunii eliptice. Pentru trasarea mai exactă a Q1 elipsei se pot intersecta şi alte generatoare cu planul [P].9.9. punctele a. b. c şi d. h2v2 ∩ 2s = b. 4S. b’. b’ ∈ 2’s’. se Q' s' 1 P' utilizează planele auxiliare de v1' capăt [Q1] ÷ [Q4] duse prin v4' generatoarele care definesc contuv3' v2' a' rul aparent în cele două proiecţii : c' 1S şi 2S. Se v4 v2 1'=h1' obţin. Dandelin a emis următoarea teoremă în ce priveşte secţiunile în conuri : secţiunea făcută de un plan într-un con este o elipsă. iar apoi cu linii de ordine corespunzătoare şi s h2 proiecţiile verticale a’. c’ ∈ 3’s’. pentru proiecţia verticală. mai întâi în proiecţia x 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 Px orizontală. .17).9. Fig. d’ d (a’ ∈ 1’s’. în proiecţia verticală. ambele pânze ale acestuia sau este paralel cu un plan tangent la con.162 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ştiind că suprafaţa conică este alcătuită din două pânze (de o parte şi de alta a vârfului). secţionat de un plan oarecare [P] (fig. după cum planul de secţiune taie o singură pânză a conului. V [P] V V [P] [P] O c) Fig. Secţiunea eliptică este determinată de punctele în care generatoarele conului intersecQ2' z tează planul secant [P]. de 3 3'=h3' pe conturul orizontal al elipsei de c secţiune (h1v1 ∩ 1s = a. o hiperbolă sau o parabolă. Q2 h4 Acestea sunt şi punctele care delimitează conturul vizibil al Q3 elipsei în cele două proiecţii : cad.16 Secţiuni plane în conuri V V [P] Ω [P] O a) O b) O d) O e) a) Secţiune eliptică în con Fie conul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie. c’. O 2 b 1 a h4v4 ∩ 4s = d). Astfel. în proiecţia orizontală şi b' d' O 3S. h3 4 d’ ∈ 4’s’). h3v3 ∩ 3s = c. P pentru proiecţia orizontală şi Q4 h1 y a’b’d’.

18).f”) de pe conturul elipsei. de intersecţie dintre planul [N] şi planul [P] şi apoi se intersectează cele două elemente rezultate : cercul şi dreapta de capăt.18 Secţiune eliptică în conul circular drept. În proiecţia orizontală.m’n’) se obţine cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] dus la jumătatea segmentului a1’b1’.9. .e’.SUPRAFEŢE CURBE 163 O secţiune eliptică se poate obţine şi prin secţionarea unui con circular drept.f’. secţiunea este elipsa cu axele a1b1 şi mn.9. pe planul orizontal de proiecţie. Axa mică a elipsei MN(mn. conform metodologiei explicate mai sus. b) Secţiune parabolică în con Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi planul de capăt [P]. punctele A1(a1. Adevărata mărime a secţiunii se poate determina prin rabaterea planului de capăt [P]. În acest caz. cu un plan de capăt. determinată de un plan de capăt [P] Alte puncte ale secţiunii eliptice se determină ducând alte plane de nivel. Condiţia este ca unghiul de înclinare a planului secant faţă de planul orizontal să fie mai mic decât unghiul dintre generatoarele conului şi planul curbei directoare (fig. Aceasta este elipsa cu axele a10b10 şi m0n0.e”) şi F(f. elipsa de secţiune este dată în proiecţia verticală de segmentul a1’b1’ (axa mare a elipsei). suprafaţa conică şi planul de nivel. având baza în planul orizontal de proiecţie.a1’) şi B1(b1. fiind situate pe generatoarele s”c” şi s”d”. Proiecţiile orizontale c1 şi d1 de pe conturul orizontal al elipsei de secţiune se determină cu ajutorul proiecţiei laterale a conului. se determină dreapta de capăt MN(mn. suprapus peste urma verticală P’ a planului secant. cu centrul în centrul bazei (se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime). paralel cu generatoarea SA a conului.b1’) fiind punctele de intersecţie dintre generatoarele SA şi SB cu acest plan. Cu ajutorul planului [N1] se determină punctele E(e. Se procedează astfel : se intersectează planul [N] cu suprafaţa conică şi se obţine cercul de rază r1. adică prin centrul elipsei din proiecţia verticală şi reprezintă punctele de intersecţie dintre planul [P]. împreună cu secţiunea. fiind punctele de tangenţă a elipsei cu conturul aparent din planul lateral. m’n’). s' b1' d1 " z P' b1" c1" s" c1'=d1' N1' N' a1' x d10 b10 c10 m e0 0 P n0 f 0 a10 Px a' f a a1 n'=m' e'=f ' r1 d n d 1 s e m c1 c b1 O b' d" r1 a1" a"=b" c" b y Fig.

cu un plan de capăt [P] paralel cu un plan [Q]. Urma orizontală P a planului secant [P] intersectează în punctele m1 şi n1 tangentele la curba generatoare. . în care generatoarele SA(sa. respectiv SD. care secţionează conul după un cerc. fie ca în figură. Urma orizontală P intersectează baza conului în Fig. pe planul orizontal. Alte puncte utile pentru trasarea parabolei. cum sunt punctele M(m. Se observă că planul [P] intersectează ambele pânze ale conului. Punctele C1(c1. ducând un plan auxiliar de nivel [N1].3’) şi (4.4’) rezultă ca intersecţia planului [P] cu cercurile bazelor celor două pânze ale conului şi aparţin hiperbolelor.d1’) de intersecţie a generatoarelor SC. sunt determinate cu ajutorul proiecţiei laterale a conului.19).s’m’) şi SN(sn.1’).1’) şi determinată de un plan de capăt [P] (2.9. împreună cu secţiunea.c1’) şi D1(d1. obţinând parabola 10b1020. iar pentru determinarea mărimii ei reale se rabate planul de capăt.9.c1’) şi D1(d1. punctele (1. Punctele (1.b1’). cu planul [P] se determină fie prin construirea proiecţiei laterale a conului.s’a’) şi SB(sb. Planul [Q] secţionează conul după generatoarele SM(sm. duse prin punctele m şi n.2’). b1 b b10 Proiecţia c10 c1 verticală a parabolei m m0 este confundată cu 1=10 urma verticală P’ a c y P planului.2’). de intersecţie a generatoarelor SC şi SD cu planul [P]. Secţiunea parabolică se proiectează deformat pe cele trei plane de proiecţie.a1’) şi B1(b1.19 Secţiune parabolică în conul circular drept.9.s’b’) intersectează planul secant [P].164 s' P' z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Secţiunea determinată de acest b1" b1' plan în con este o parabolă şi se c1" d1" observă că planul c1'=d1' secţionează numai o N' pânză a conului. (2.m’) şi N(n. c) Secţiune hiperbolică în con O secţiune hiperbolică se obţine prin secţionarea unui con circular drept. m" n" m'=n' având unghiul de înclinare faţă de a' Px 1'=2' x O 1" c" planul orizontal egal d" 2" a"=b" 2=20 d cu unghiul dintre n0 nd d10 generatoarea conului 1 şi planul bazei a s (fig. (3. ca fiind punctele de intersecţie dintre dreapta de capăt MN şi cercul de secţiune rezultat în urma intersecţiei conului cu planul de nivel (intersecţia este vizibilă pe proiecţia orizontală). Vârful parabolei B1(b1. generând două hiperbole ca secţiune.20). care trece prin vârful conului (fig. c1” şi d1” fiind punctele de tangenţă a proiecţiei laterale a parabolei cu conturul aparent lateral al conului.b1’) este dat de intersecţia generatoarei SB cu planul secant [P].s’n’). cu baza în planul orizontal de proiecţie. Acestea au vârfurile în punctele A1(a1.n’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N].d1’). Punctele C1(c1. care aparţin parabolei.

6’).9.4’).α’). ω’ ∈ N’.21).3 Secţiuni plane în sferă Secţiunea făcută de un plan într-o sferă este un cerc. punctele (5.3. de regulă de nivel sau de front. care intersectează sfera după cercuri paralele cu cercul meridian sau cu ecuatorul. Odată cu hiperbolele s-au rabătut şi asimptotele.8’). Punctele secţiunii circulare se determină cu ajutorul unor plane auxiliare.SUPRAFEŢE CURBE 165 Asimptotele hiperbolelor din proiecţia orizontală trec prin punctele m1 şi n1 şi au direcţia paralelă cu generatoarele sm şi sn. Secţiunea plană determinată de planul [P] în sferă este un cerc şi se proiectează pe cele două plane de proiecţie sub forma unor elipse (fig. Alte puncte ale hiperbolelor de secţiune se găsesc ducând plane de nivel ajutătoare.ω’) şi planul oarecare [P]. iar acestea la rândul lor se intersectează în punctele (3. Intersecţia lor reprezintă centrul hiperbolei (α. prin rabaterea centrului hiperbolelor (α.3’) şi (4. 3'=4' P' Q' z c1'=d1' 7'=8' N1' N2' s' b1' α' a1' 5'=6' N3' d 8 4 O x 40 d10 80 1=10 n1 60 6 n d1 s c1 c 3 y b b10 α0 a10 a 50 a1 b1 α 30 c10 70 2=20 5 7 m1 P m Q Fig. cu planul [N2] se determină punctele (7. secţionează sfera după cercul ecuator (proiecţia orizontală a sferei) şi intersectează planul [P] după orizontala G(g. iar cu planul [N3]. Elementele rezultate se intersectează la rândul lor după puncte.5’) şi (6. determinată de un plan de capăt [P] 9. a) Secţionarea sferei cu un plan oarecare Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω. punctele m1 şi n1 fiind în planul orizontal.α’) în α0.g’). iar planul secant după drepte particulare. Planul de nivel [N] dus prin centrul sferei.9. Adevărata mărime a secţiunilor hiperbolice se determină prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.7’) şi (8. determinând axa mare a . care aparţin cercului de secţiune al sferei.20 Secţiune hiperbolică în conul circular drept.

ω’ ∈ N’. prin intersecţia acestuia cu dreapta de capăt d.22). fiind paralel cu planul vertical de proiecţie. f' z N1' P' N1'=g1' v1' 5' N'=g' v' 3' N2'=g2' v2' 7' 1' 2' 6' = = 1' Q' 2' z 4' 8' = = ω' d1'=6'=o'=5' ω' d'=4'=3' N' Px x v2 v1 h'=v 3 5 7 1 O c1=c2 Qx x O 3 5 c 2 h ω 2 g2 8 6 4 g g1 F=f 1 4 o ω P y Q d d1 6 y Fig. Acesta este diametrul cercului de secţiune şi este în adevărată mărime.g2’) determină la intersecţia cu cercul c1 ≡ c2. astfel încât acestea determină în sferă secţiunile circulare c1 şi c2. punctele 5.o’) al secţiunii (1’o’ = o’2’). cercul de secţiune se determină în proiecţia verticală direct prin segmentul 1’2’. 2’ şi respectiv 3.9.22 Secţionarea sferei cu un plan de capăt [Q] b) Secţionarea sferei cu un plan proiectant Dacă sfera este secţionată cu un plan de capăt [Q].d1’). 6.f’).21 Secţionarea sferei cu un plan oarecare [P] Fig. 56.9. suprapus pe urma verticală Q’. ω ∈ F. d1 ∩ c = 6. Astfel. 8 ale secţiunii. unde curba de secţiune îşi schimbă vizibilitatea.2’).g1’) şi G2(g2. iar din intersecţia lor rezultă punctele (1. echidistante faţă de centrul sferei. iar pentru determinarea ei în proiecţia orizontală. a căror proiecţii orizontale sunt confundate. secţionează sfera după cercul meridian (proiecţia verticală a sferei) şi intersectează planul [P] după frontala F(f. Orizontalele G1(g1. dus prin punctul O.1’) şi (2. o’∈ N1’. Pentru trasarea elipsei în proiecţia orizontală sunt importante şi punctele de pe conturul cercului ecuator. 4 limitează porţiunile vizibile pentru cele două proiecţii ale secţiunii în sferă. . se trasează planul de nivel [N]. iar în proiecţia orizontală 12 reprezintă axa mică a elipsei după care se proiectează cercul de secţiune. care secţionează sfera după cercul c. Axa mare a elipsei. 1’2’. dat de punctele în care planul intersectează cercul meridian (fig. respectiv 7. dus prin centrul sferei. este situată pe dreapta de capăt D1(d1. se utilizează planul de nivel [N1]. şi se determină punctele 3 şi 4 pe proiecţia orizontală a conturului aparent al sferei. Planul de front [F] dus prin centrul sferei. rezultată ca intersecţia planului de capăt [Q] cu planul de nivel.166 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ elipsei din proiecţia orizontală. 34.9. care determină axa mare a elipsei de secţiune din proiecţia verticală. Pentru determinarea altor puncte aparţinând elipsei s-au mai folosit alte două plane de nivel [N1] şi [N2]. care trece prin centrul O(o. Punctele 1’. d1 ∩ c = 5.

δ’). Când corpurile sunt situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie. se poate aplica una din cele două metode studiate la intersecţia poliedrelor cu drepte (având în vedere că cilindrul este o prismă cu un număr infinit de muchii şi respectiv de feţe). 9. d' m' h' x δ' α' o1' 2' 2 3' o2' 4' z d' v' z β' h1' h1 O x 1' α' o' 2' δ' β' n' h' h h1 ' O h1 n 1' δ' h P 1 δ o1 α d m β o2 3 4 2 o β α δ v y y P 1 d Fig. paralelă cu generatoarele cilindrului. Punctele de intersecţie dintre dreapta dată şi conturul secţiunii determinate de planul auxiliar sunt punctele căutate.23).24 Intersecţia unui con circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte Problema determinării punctelor de intersecţie dintre o dreaptă şi o suprafaţă curbă se rezolvă ducând prin dreaptă un plan auxiliar.d’) Fig.β’).α’) şi (β.2’β’).9. punctele în care o dreaptă intersectează un astfel de corp pot să rezulte direct. Urma orizontală P. Dacă se foloseşte metoda secţiunilor transversale.9. Dreapta D intersectează cilindrul în punctele (α. a planului secant intersectează cercul bazei cilindrului după segmentul 12.9. fără a mai utiliza plane auxiliare. Astfel. secţiunea determinată în cilindru de planul auxiliar este o elipsă.23 Intersecţia unui cilindru circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d.d’) (fig. care rezultă ca puncte de intersecţie dintre proiecţiile dreptei şi paralelogramul de secţiune. Vizibilitatea dreptei în cele două proiecţii este dată de vizibilitatea generatoarelor (1α.4. dreapta D şi o dreaptă Δ(δ. se preferă metoda secţiunilor longitudinale. paralel cu generatoarele cilindrului.SUPRAFEŢE CURBE 167 9.1’3’) şi (24. iar suprafaţa laterală a cilindrului după generatoarele (13.1’α’) şi (2β. M ∈ D. este determinat de două drepte concurente în punctul M(m. Planul auxiliar dus prin dreapta D(d.m’).2’4’).1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă Fie cilindrul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D(d.d’). iar exactitatea determinării punctelor de intersecţie este influenţată de precizia de construire a elipsei de secţiune. P = h ∪ h1. Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează cilindrul.d’) .

iar planul [P] intersectează suprafaţa conului după generatoarele V1 şi V2.β’) în care dreapta D(d. P = h1 ∪ h.d’) intersectează conul circular oblic.d’).ω’) şi dreapta D(d.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă În general. Proiecţia sferei pe planul vertical de proiecţie este cercul meridian obţinut prin secţionarea sferei cu planul de front [F].25). Planul secant [P] este determinat de două drepte concurente în punctul N(n. rezultând o secţiune longitudinală triunghiulară în con.24. se determină ducând un plan auxiliar prin dreaptă şi prin vârful V(v.4. Pentru determinarea punctelor de intersecţie se folosesc metodele Geometriei descriptive. o dreaptă intersectează o sferă în două puncte. Astfel cele două proiecţii sunt invizibile de la punctul (α.α’) şi (β.168 9. Punctele în care dreapta D(d.26 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei (rabatere pe plan de nivel) .9. δ’ = n’ ∪ v’. simplificând rezolvarea problemei.δ’). δ = n ∪ v. [1V2]. definită de punctul N şi de vârful conului. Printr-o z' d' 2' 21' z 1 b' d' N' z d1' 11' ω' 1' a' 2 ω' a1' x a' d 2 O x a=a0 2 20 O d0 a1 1 d1=F ω=z 10 ω d 1 b0 ω1 b b1 y a y Fig. a) Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Se consideră sfera cu centrul în punctul Ω(ω.2 Intersecţia unui con cu o dreaptă GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul intersecţiei dintre un con şi o dreaptă. din figura 9. cu baza în planul orizontal de proiecţie.α’) până la punctul (β.β’) este situat pe suprafaţa invizibilă a conului. N ∈ D : dreapta dată D şi o dreaptă Δ(δ. Atât în proiecţia orizontală.25 Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Fig.4. 9. deoarece punctul (β. Aceasta intersectează cercul de bază al conului în punctele 1 şi 2.v’) al conului.9. Se disting două cazuri : dreapta trece sau nu prin centrul sferei. Punctele (α. care trece prin centrul sferei (fig. ce trece prin centrul sferei. Se determină urmele orizontale ale celor două drepte şi se trasează urma orizontală P a planului secant.1’v’2’) sunt punctele în care dreapta intersectează conul.n’). cât şi în proiecţia verticală vizibilitatea dreptei este dată de cele două generatoare pe care le intersectează. metoda care dă rezultatele cele mai exacte este metoda secţiunilor longitudinale.β’) şi mai departe până la generatoarea de contur aparent.d’) intersectează triunghiul de secţiune (1v2.9.

Dreapta D şi centrul sferei determină un plan care se rabate pe planul de nivel [N].SUPRAFEŢE CURBE 169 rotaţie de nivel. în proiecţia verticală se obţin proiecţiile 1’ şi 2’ pe proiecţia d’. care o intersectează (fig. se mai rabate punctul B(b. d0 = a0 ∪ b0.27 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Fig. Ridicând din rabatere aceste puncte. pe care d' P' z ω' a' Px P ω r 1 2 2' 1' ω' a' x 2' 1' b' b' d' z O x P0 ω 2 O F=d b x1 d b d0 ω0 r b0 a y O1 r 20 1 d1' 21' 11' b1' a a0 10 ω1' y a1' Fig. iar în proiecţia verticală este invizibilă între punctele 1’ şi 2’.d’) rezultă din epură. în mai multe moduri. luând axa de rotaţie Z(z. cu ajutorul punctului A(a. se poate face utilizând metodele Geometriei descriptive. b) Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Determinarea punctelor în care o dreaptă care nu trece prin centrul sferei o intersectează. Astfel. P ≡ d (fig.ω’) şi dreapta D(d.d’). Planul de nivel [N] taie sfera după cercul ecuator. Vizibilitatea dreptei D(d. iar dreapta rabătută d0 îl intersectează în punctele 10 şi 20. punctele 1’ şi 2’. Axa de rabatere este orizontala aω şi pentru determinarea poziţiei rabătute d0 a dreptei. pe proiecţia verticală d’. conţinută în planul [F]. Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω. acestea fiind punctele de intersecţie dintre dreaptă şi sferă. Aceeaşi problemă se poate rezolva ducând prin dreaptă un plan proiectant vertical [P].1’) şi (2.27).z’) prin centrul sferei.9.9. dreapta este invizibilă de la conturul aparent până în punctul 2. În proiecţia orizontală. pe proiecţia d şi ducând liniile de ordine corespunzătoare.b’). Punctele (1.a’). cercul meridian şi dreapta D1 sunt coplanare şi se intersectează în punctele 11’ şi 21’.2’) sunt punctele în care dreapta D(d. Se rabate planul împreună cu dreapta şi cu secţiunea circulară.d1’). ce trece prin centrul sferei.9. cu ajutorul triunghiului de poziţie. proiecţiile dreptei fiind invizibile între punctele de intersecţie cu sfera. se transformă dreapta D în frontala D1(d1. în funcţie de poziţia punctelor de intersecţie pe sferă. se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2.26). iar apoi cu linii de ordine se determină şi proiecţiile orizontale 1 şi 2 pe proiecţia orizontală d.28 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei .d’) intersectează sfera. Revenind din rotaţie.9.

prezintă inflexiuni (punctele în care transformata curbei de secţiune îşi schimbă sensul concavităţii) în punctele în care planul tangent la suprafaţa cilindrică sau conică este perpendicular pe planul secant.5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe Desfăşurarea suprafeţelor curbe riglate se face. Precizia obţinută la desfăşurarea unei suprafeţe curbe este direct proporţională cu mărimea numărului n.d’) intersectează sfera.d’) intersectează sfera cu centrul în punctul Ω(ω. după metodologia de la desfăşurarea poliedrelor.2’) fiind punctele de intersecţie dintre sferă şi dreapta D(d. 9. se face desfăşurarea întregului cilindru. iar apoi cu linii de ordine se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’. ţinând seama de Teorema lui Olivier : Transformata prin desfăşurare a secţiunii făcute de un plan într-un cilindru sau un con. În cazurile când suprafaţa curbă are o generatoare perpendiculară pe planul secant. Proiecţia verticală d1’ intersectează cercul de secţiune în punctele 11’ şi 21’. Vizibilitatea dreptei D(d. înscriind în curba lor directoare un poligon cu n laturi.ω’). suprafaţa curbă transformându-se într-o suprafaţă poliedrală cu un număr n de feţe. Revenind din schimbarea de plan. ce conţine proiecţia d.1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice Pentru desfăşurarea unui cilindru. pe proiecţia d. Secţiunea normală pe generatoare este aceeaşi indiferent unde este făcută pe lungimea generatoarelor şi este necesară pentru determinarea distanţei dintre două generatoare consecutive. concentric cu proiecţia sferei în ω1’. Se secţionează sfera cu un plan de front [F]. în principiu. în cilindru. a) Desfăşurarea cilindrului drept Fie dat cilindrul circular drept. Se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2. puncte în care dreapta D(d.9. Pentru desfăşurarea suprafeţei cilindrice cuprinsă între planul [P] şi planul orizontal.28 determinarea punctelor în care dreapta D(d. Lungimea curbei de secţiune se aproximează prin coardele arcelor de curbă din care este formată aceasta. se obţin punctele (1.1’) şi (2. Lungimea generatoarelor. .d1’).2’). care este o frontală. de obicei prin schimbarea planelor de proiecţie.170 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o determină în sferă.29). elementele necesare sunt mărimea reală a generatoarelor şi lungimea curbei de secţiune normală (perpendiculară) pe generatoare. pe planul orizontal de proiecţie. se determină cu una din metodele Geometriei descriptive. rezultă analizând poziţia punctelor de intersecţie pe sferă. paralele sau perpendiculare pe planul de proiecţie.5.1’) şi (2. determinată de planul secant [P]. Proiecţia rabătută d0 a dreptei intersectează cercul de secţiune în punctele 10 şi 20. luând noua linie de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia d. punctele (1. cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [P]. 9. când acestea nu sunt într-o poziţie particulară. pe proiecţia d’ a dreptei. Astfel. transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune nu are puncte de inflexiune.d’). în ambele proiecţii. dreapta D(d. care îl secţionează (fig. peste care se suprapune desfăşurata curbei de secţiune. se face utilizând metoda schimbării planului de proiecţie vertical.d’) se transformă în dreapta D1(d1. Pentru trasarea desfăşuratei suprafeţei curbe se unesc punctele de pe desfăşurata poliedrului înscris cu linii curbe. în sistemul iniţial de proiecţie. În figura 9. Cercul de secţiune obţinut se proiectează pe noul plan vertical de proiecţie în adevărată mărime.d’). pe care le subîntind.

…. baza inferioară cu centrul în O3 având cota zero.…80. iar baza superioară cu centrul în O4. prin rabaterea planului [P].SUPRAFEŢE CURBE 171 Desfăşurata cilindrului drept este un dreptunghi cu lungimea egală cu circumferinţa cercului bazei. 20. P ⊥ a5. prin intersectarea lui cu un plan de capăt [P]. 3) Se determină o secţiune normală în cilindru. 30. P’⊥ a1’5’. având în vedere că sunt drepte verticale). o2' 8'=2' 7'=3' P' 1' z 10 6'=4' 20 30 40 50 60 70 80 10 x Px c'=o1'=g' a' O e'd'=f ' g b'=k' k f e o1=o2 d a) c b a y A0 B0 5' C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 P b) Fig. aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : 12 = 1020. 5) Pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. …K080 = k’8’ şi unirea punctelor 10. parcurgându-se următoarele etape : 1) Se determină adevărata mărime a generatoarelor cilindrului. Noua linie de pământ se ia paralelă cu proiecţiile orizontale ale generatoarelor. păstrându-şi cota egală cu cota punctului O2.29 Desfăşurarea cilindrului drept : a) epura cilindrului drept . [V1]).9.…81 = 8010. Secţiunea normală necesară pentru desfăşurare este chiar cercul bazei. 23 = 2030. care se desfăşoară pe o linie dreaptă A0A0. Secţiunea obţinută (1÷8) este o elipsă. măsurând segmentele A0B0 = ab.30. 4) Se determină mărimea reală a elipsei de secţiune. înălţimea generatoarelor (în adevărată mărime în proiecţia verticală.A0 se ridică segmente egale cu lungimea generatoarelor. Axa O1O2 a cilindrului devine O3O4. se procedează ca şi la desfăşurarea prismei oblice. Prin punctele A0. iar lăţimea. pe planul orizontal de proiecţie.…. B0.K0A0 = ka. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. acestea devenind frontale. 6) În punctele care determină desfăşurata secţiunii normale se trasează direcţiile generatoarelor. perpendiculare pe aceasta şi se măsoară pe ele lungimile reale ale . b) desfăşurata cilindrului drept şi a trunchiului de cilindru b) Desfăşurarea cilindrului oblic Pentru a trasa desfăşurata cilindrului oblic din figura 9. Pentru trasarea grafică a desfăşuratei. în noul sistem de proiecţie ([H]. Transformata secţiunii eliptice se obţine prin măsurarea pe generatoarele de pe desfăşurată a segmentelor A010 = a’1’.10. împreună cu secţiunea. 2) Se înscrie în cilindrul transformat o prismă cu opt feţe. din proiecţia orizontală. B0C0 = bc. C030 = c’3’. B020 = b’2’. se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe. care se proiectează pe planul vertical [V1] după segmentul 1’5’.

ţinând seama că punctele de inflexiune în trasarea transformatelor cercurilor bazelor sunt în punctele C0 şi G0. după caz. Exemplu : 1A0 = a1’1’. 5E0 = e1’5’ . 7) Se unesc extremităţile generatoarelor cu arce de curbă. Pentru desfăşurarea trunchiului de con obţinut se face desfăşurarea suprafeţei laterale a întregului con. care îl secţionează (fig.9.2 Desfăşurarea suprafeţelor conice Desfăşurarea suprafeţei laterale a unui con se face considerând conul ca o piramidă cu un număr infinit de laturi şi respectând raţionamentul făcut la desfăşurarea piramidei.172 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ generatoarelor corespunzătoare. a) Desfăşurarea conului drept Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [Q]. care este planul orizontal de proiecţie. de o parte şi de alta a urmei verticale P’. Elementele necesare desfăşurării unei suprafeţe conice sunt lungimea reală a generatoarelor conului şi lungimea curbei de bază.31). se pot adăuga şi suprafeţele celor două cercuri de bază. b) desfăşurata cilindrului oblic 9.30 Desfăşurarea cilindrului oblic : a) epura cilindrului oblic . .9. 8) Pentru ca desfăşurata cilindrului să fie completă.5. unde planele tangente la suprafaţa cilindrică este perpendiculară pe planul secant. din noua proiecţie verticală. o2' z A0 o1' x a O1 a1' k1'=b1' b c d g1'=c1' e ' 1 k o1 g f 8 7 6 e 1 24 3 5 B0 C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 O P' 60 50 70 80 10 30 20 1 2 3 4 5 6 7 8 1 o2 40 f 1'=d1' P a) 1' 5' 6'=4' 7'=3' 8'=2' Px y x1 b) Fig. iar apoi pe aceasta se trasează transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune generată de planul [Q].

punctele ce o determină obţinându-se la intersecţia generatoarelor conului cu urma verticală Q’ a planului. măsurând g a s coardele en = E0N0 şi fm = F0M0. se determină punctele de inflexiune. l f k Se trasează pe desfăşurată generatoarele h d S0M0 şi S0N0.SUPRAFEŢE CURBE 173 Desfăşurata conului drept este un sector de cerc de rază egală cu generatoarea extremă. b'=k' c'=l' n'=m' g' h' O Acestea sunt α’ ≡ β’ = a'=A0 x Qx m e'=f ' s’m’ ∩ Q’. În timpul rotaţiei. după procedeul descris mai sus. proiecţiile verticale ale punctelor de secţiune 1’ ÷ 8’ se translatează paralel cu axa Ox până pe generatoarea s’a’. Punctele de pe desfăşurata bazei se unesc cu vârful S0 şi se obţin generatoarele transpuse pe desfăşurată. de rază s’a’. 50 s'=S0 Urmele orizontale ale celor 40 Q' două plane tangente sunt β0 E0 date de tangentele duse din 51' 30 N0 5' urma h la cercul de bază. Pentru precizia trasării curbei de secţiune. S0A0 ≡ s’a’ (generatoare în poziţie de frontală) şi cu lungimea arcului egală cu lungimea cercului de bază. de unde sunt rotite pe generatoarele corespunzătoare de pe desfăşurată. obţinând punctele 10 ÷ 80. pentru a fi în adevărată mărime în proiecţia verticală (rotaţie de nivel în jurul unei axe care este chiar axa conului. b’s’ ∩ Q’ = 2’. a’s’ ∩ Q’ = 1’. astfel încât fiecare generatoare se suprapune peste generatoarea SA). hm şi hn. dau α'=β' 21' 2'=8' la intersecţia cu planul [Q] d' B0 1'=10 punctele de inflexiune. Pentru trasarea grafică a desfăşuratei conului se construieşte un arc de cerc cu vârful în punctul s’ ≡ S0. Secţiunea făcută de planul [Q] în con este o elipsă. trasată F0 prin vârful conului şi 70 perpendiculară pe planul α0 z secant are urma orizontală h 60 G0 în afara cercului de bază. 80 M0 dacă dreapta D(d.9. Aceste puncte există când A0 K0 conul admite plan tangent 10 perpendicular pe planul L0 secant [Q] şi se verifică.d’). pe care se transpun lungimile coardelor care aproximează lungimile arcelor bazei.…K0A0 = ka. Curba generată de aceste puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice şi delimitează în partea superioară desfăşurata trunchiului de con. Punctele obţinute se transpun pe generatoarele de pe desfăşurată. SM şi SN. Desfăşurarea conului este aproximată prin desfăşurarea unei piramide cu 8 feţe înscrisă în con. iar apoi se transpun pe generatoare e b y n Q punctele de inflexiune α0 şi c β0. după ce în prealabil generatoarele lor au fost rotite şi transformate în frontale. B0C0 = bc. A0B0 = ab. Fig. iar generatoarele 2'=8' 20 31' C0 3'=7' de tangenţă. … k’s’ ∩ Q’ = 8’.31 Desfăşurarea conului drept .

S0A0 = s’a1’.9.d’) şi F(f. unde aceasta îşi schimbă concavitatea. b) desfăşurata conului oblic Având elementele necesare desfăşurării conului. . cu baza un cerc în planul orizontal de proiecţie şi vârful în punctul S(s. în jurul axei Z(z. avem adevărata mărime a bazei. În orice punct al generatoarelor SD şi SF. s-a ţinut seama de punctele de inflexiune D0 şi F0. iar pentru a determina lungimea reală a generatoarelor se face o rotaţie de nivel. unde generatoarele de contur aparent orizontal sunt tangente la curba de bază.f’). planul tangent la con este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie.9. prin zone sferice. 9.32). Metodele cele mai cunoscute sunt : prin fusuri sferice.z’). prin pentagoane sau triunghiuri sferice şi altele.5.174 b) Desfăşurarea conului oblic GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Fie conul oblic. cu ajutorul arcelor de cerc A0B0 = ab şi S0B0 = s’b1’. se trasează desfăşurata piramidei înscrise – generatoarele reprezintă muchiile. dusă prin vârful conului. împărţind suprafaţa sferei în elemente mici. Se exemplifică desfăşurarea sferei prin fusuri sferice. în proiecţia din planul orizontal. Pentru a trasa desfăşurata suprafeţei laterale a conului. generatoarele se transformă în frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. Astfel.3 Desfăşurarea sferei Sfera este o suprafaţă nedesfăşurabilă. z s' z' a' x k' a k g f g' c' c f '=d' e' b d O e s=z y a) e1 d1=f 1 c1=g1 O A0 B0 C0 D0 a1' e1' d1'=f 1' b1'=k1' c1'=g1' b1=k1 a1' G0 K0 A0 b) F0 E0 S0 Fig. Desfăşurarea sferei poate fi obţinută prin metode aproximative. Punctele de inflexiune ale transformatei bazei prin desfăşurare sunt punctele D(d.32 Desfăşurarea conului oblic : a) epura conului oblic . Desfăşurata conului s-a făcut pornind de la generatoarea SA. La trasarea desfăşuratei cercului de bază cu arce de curbă. iar coardele arcelor subânscrise între două generatoare consecutive sunt laturile poligonului înscris în cercul de bază.s’) (fig. construind triunghiul S0A0B0.

se consideră patru plane auxiliare de nivel [N1]. rezultă o curbă strâmbă în spaţiu. Se secţionează sfera cu patru plane proiectante verticale echidistante. constă în a determina atâtea puncte ale ei încât să poată fi trasată cât mai exact. plane sau sferice. Construcţia se repetă şi pentru jumătatea inferioară a fusului.SUPRAFEŢE CURBE 175 Fusul sferic este o porţiune din suprafaţa sferei. metoda de obţinere a desfăşuratei fusului cuprins între planele [T1] şi [T2]. Se obţine astfel o desfăşurare aproximativă a sferei.33 cu centrul în punctul Ω(ω. alese astfel încât din intersecţia lor să rezulte linii drepte sau curbe simple (cercuri). Metoda generală de construcţie a curbei de intersecţie a două suprafeţe curbe. eroarea fiind invers proporţională cu numărul fusurilor în care se împarte sfera. M0N0 = mn. [N3] şi [N4]. Aceste puncte se găsesc cu ajutorul unor suprafeţe auxiliare. duse astfel încât arcele determinate pe cercul meridian să fie egale între ele : 1’2’ = 2’3’ = 3’4’ = 4’5’. pq şi ab. πR . În aceste puncte. care trec prin centrul sferei şi divizează sfera în opt fusuri sferice. adică πR. se măsoară segmente egale cu arcele determinate de planele de nivel pe fus : J0L0 = jl. cuprinsă între două semimeridiane consecutive. pentru celelalte procedându-se în mod similar.6 Intersecţia suprafeţelor curbe Din intersecţia a două corpuri geometrice. N 2' N3' N4' N1' d' 1' 2' z 3' 4' 5' 10 ω' c' R J0 M0 P0 A0 20 L0 Q0 30 N0 40 x f O g k pa l m T1 50 B0 1=ω e d 2 3 4 j n q b T2 y c 5 Fig. pe perpendiculare pe axa fusului. mărginite de suprafeţe curbe. Astfel. [N2]. Se prezintă. după arcele de cerc lj. care să le intersecteze pe cele date. în continuare. având în vedere că acesta este simetric faţă de cercul ecuator. iar fusul considerat. pentru desfăşurare se trasează un segment de această lungime şi jumătatea superioară se împarte în patru părţi egale (lungimile determinate de planele de nivel) : 1020 = 2030 = 3040 = 4050. care se regăsesc în adevărată mărime în proiecţia orizontală.ω’) şi de rază R. Înălţimea unui fus sferic desfăşurat este jumătate din lungimea cercului meridian. mn. obţinută prin secţionarea sferei cu plane proiectante verticale. Suprafeţele auxiliare se aleg în funcţie de tipul şi de poziţia relativă a suprafeţelor curbe care se intersectează. P0Q0 = pq şi A0B0 = ab. Aceste plane secţionează sfera după cercuri. numită curbă de intersecţie. Fie sfera din figura 9. Pentru a desfăşura aproximativ un fus sferic.33 Desfăşurarea sferei prin fusuri sferice 9.9.

pentru intersecţia a doi cilindri : planele auxiliare vor fi paralele cu generatoarele celor doi cilindri. determinând în aceştia secţiuni longitudinale. P1 şi Pa. Pentru unirea punctelor de intersecţie se folosesc arce de curbe plane. descrise în paragraful 8. planele limită vor fi tangente la una din baze şi o vor intersecta pe cealaltă în două puncte. a două conuri sau a unui cilindru cu un con.pătrundere : urme2 b le orizontale ale planelor b a a P2 2 auxiliare limită. . P1 1 sunt tangente la fiecare b c P1 1 bază. faţă de bazele celor două corpuri care se intersectează.pentru intersecţia a două conuri : planele auxiliare vor conţine dreapta care uneşte cele două vârfuri ale conurilor. rezultând curba de intersecţie. Aceste puncte de intersecţie se determină utilizând plane auxiliare secante.9. Ordinea de unire a punctelor de intersecţie şi vizibilitatea curbei de intersecţie în epură se stabileşte ca şi la poliedre cu metoda mobilului sau cu metoda desfăşuratelor convenţionale. determinând în cealaltă o zonă interzisă (fig. h O1 sunt tangente la aceeaşi O1 O2 O2 c bază. În funcţie de poziţia planelor auxiliare limită. nu participă la intersecţie şi sunt numite zone interzise (zonele haşurate). după cum urmează : .176 9. descrise mai sus.34).pentru intersecţia dintre un cilindru şi un con : planele auxiliare vor conţine vârful conului şi vor fi paralele cu generatoarele cilindrului. vor conţine generatoarele unei suprafeţe care se intersectează cu cealaltă suprafaţă. P1 şi Pa. Rezultă o Fig.35). determinând în aceştia secţiuni longitudinale. Planele auxiliare secante. distingem Pa următoarele tipuri de 3 a Pa a 2 intersecţii : 2 h 3 . determinând pe e e cealaltă două zone interzise P1 1 c P1 1 (fig.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro . La intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se folosesc aceleaşi reguli stabilite la intersecţia poliedrelor. Zonele din baze care nu sunt străbătute de plane utile. de formă triunghiulară.9. asemănând cilindrul şi conul cu o prismă. Rezultă două curbe de intersecţie. de formă patrulateră.9. P2 . respectiv o piramidă cu un număr de muchii convenabil ales şi parcurgând aceleaşi faze.rupere : urmele O1 O2 c orizontale ale planelor O1 O2 b auxiliare limită. în general.35 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere .6. la determinarea punctelor de intersecţie dintre un număr suficient de generatoare ale unuia dintre corpuri cu suprafaţa celuilalt şi reciproc. 9. care înlocuiesc laturile poligonului de intersecţie din cazul poliedrelor. Fig.conice GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Prin intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se înţelege intersecţia a doi cilindri. Din totalul planelor auxiliare utile folosite. . Intersecţia se reduce deci.5.34 Stabilirea naturii intersecţiei : rupere singură curbă de intersecţie.

o2’) (fig. tangent la baza cilindrului O2 în punctul a şi planul [P13]. determină în celălalt o secţiune longitudinală. fiind puncte comune celor doi cilindri. sunt tangente la ambele h O2 O1 O2 baze (fig.9.38 s-au dus plane auxiliare secante prin toate generatoarele de contur aparent. P12. pentru cilindrul O1. în spaţiu şi se trasează prin el două drepte D1(d1. convenabil alese.t’).pătrundere cu simplă P2 2 tangenţă : urma orizontală a b b a unuia dintre planele auxiliare P 2 a 2 O2 limită. dublă tangenţă Intersecţia a doi cilindri circulari oblici Fie daţi doi cilindri oblici.pătrundere cu dublă P2 a 2 tangenţă : urmele orizontale a ale planelor auxiliare limită.37). . P1 P2 2 şi P2 . Deoarece cilindrii au bazele inferioare în planul orizontal.9. planele auxiliare secante se duc prin generatoarele cilindrilor. cu bazele cercuri conţinute în planul orizontal de proiecţie. curba de intersecţie îşi schimbă vizibilitatea. P1 1 punctele determinate de intersecţia generatoarelor care trec Fig. pentru cilindrul O2 şi P6.38). deoarece în punctele de intersecţie situate pe acestea. paralele cu generatoarele celor doi cilindri. P2. deci se va obţine o singură curbă de intersecţie. Aceste plane sunt : Pd. Planele auxiliare limită sunt : planul [Pa]. P1. Planul auxiliar secant dus prin generatoarea unui cilindru. La fel se procedează şi pentru celelalte plane auxiliare secante. este tangentă la c P1 1 una dintre baze şi determină pe P1 1 cealaltă o zonă interzisă (fig.36 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu intersecţie rezultate au un simplă tangenţă punct comun. După poziţia acestor plane faţă de cele două baze ale cilindrilor intersecţia este o rupere. iar cealaltă urmă O1 c orizontală.9. este suficientă utilizarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare secante la determinarea secţiunilor în cilindri. Pentru determinarea curbei de intersecţie dintre cei doi cilindri. În figura 9. Cele două curbe de Fig. Intersecţia este O1 b formată din două curbe.37 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu prin punctele de tangenţă. Pj şi Pi. Generatoarele trasate din punctele 1 şi 2 sunt intersectate de generatoarea din a în punctele a1 şi a2. care b P1 1 au două puncte comune. Exemplu : planul Pa dus prin generatoarea din a taie baza cilindrului O1 după segmentul 12. Pentru aceasta se ia un punct oarecare T(t. P = h1 ∪ h2. Acestea vor fi paralele cu urma orizontală P.9. Planul determinat de ele dă direcţia cu care vor fi paralele planele auxiliare secante.SUPRAFEŢE CURBE 177 . tangent la baza cilindrului Ω1 în punctul 13. astfel încât să fie paralele cu acestea. este tangentă la h O1 O2 ambele baze. având centrele în punctele O1(o1. puncte ale curbei de intersecţie.d1’) şi D2(d2. care este o latură a secţiunii longitudinale. . Proiecţiile lor verticale se obţin cu linii de ordine pe generatoarea corespunzătoare.9.d2’). cuprinse în zona utilă. P7 şi P3. care intersectată cu generatoarea dă puncte ale curbei de intersecţie.o1’) şi O2(o2.36).

38 Intersecţia a doi cilindri circulari oblici .1 3 7 11 13 12 10 6 1 c k i r m i f a c3 k7 i11 r13 m12 i10 f6 a1 Cilindrul O1 1 4 6 8 12 13 9 7 5 3 2 Cilindrul O2 a d e j l n j g d b a Curba de int.9.178 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Tabelul 9. (CI) a1 d4 e6 j8 l12 n13 j9 g7 d5 b3 a2 Cil O1 [H] Cil O2 CI Cil O1 [V] Cil O2 CI Vizibilitatea în planul x 6' P3 P6 Pa Pd 4 6 8 10 12' 1 P7 P12 P13 12 i10' m12' a1' i11' r13' e6' d4' j 8' l ' n13' a2' c3' k7' 12 d5' b3' j 9' g7' t' d2' d1' h1' a' d'=n' a 3' 7' P 13' j' 2 c d h2 h1 b 5 3 t d1 d2 e Pj g o2 7 b3 j o1 9 d5 11 a2 l g7 c3 a1 n d4 j9 13 f 6' O f k Pi i m r e6 j8 l12 n13 f6 i10 m12 r13 k7 i11 Fig.

3’-3’). Locul geometric al punctelor comune conului şi sferei este un cerc (1-1. fiind cuprinse în plane de nivel.1’-1’) şi fiind paralel cu x planul orizontal (plan de nivel) se proiectează pe acesta suprapus cu baza cilindrului. 2=1=3 2=1=3 Intersecţia dintre cilindru şi sfera S1 cu o1=o2 centrul tot în O1(o1. iar pe planul vertical după diametrele 2’2’ şi 3’-3’. astfel încât să fie tangentă suprafeţei laterale a acestuia. În acest tabel s-a studiat şi vizibilitatea curbei de intersecţie.2’) şi (3. 1' 1' de rază egală cu raza cilindrului şi cu centrul în o1' S' 3' punctul O1(o1. pornind de la vizibilitatea bazelor celor doi cilindri. fiind concentrice cu Fig. a.9. Se foloseşte proprietatea că o suprafaţă sferică având centrul pe axa unui corp geometric de rotaţie. Acestea se proiectează pe planul orizontal suprapuse cu proiecţia orizontală a cilindrului.o1’) situat pe axa conului.3’) sunt determinate de intersecţia 2' S' conturului aparent al sferei (cercul meridian) şi S1' 2' proiecţia cilindrului pe planul vertical.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice În cazurile în care corpurile cilindrice şi conice care se intersectează sunt situate în poziţii particulare în spaţiu şi au axele concurente şi paralele cu planul de proiecţie. dat de punctele de tangenţă dintre conturul aparent vertical x S1 S 3 1 2 2 1 3 z O y sferă z o' O v=o1=o y Fig. folosind regula mobilului. Punctele v' (2.6. conform urmei Pa. întocmind tabelul 9. 2’-2’) şi (3-3. iar pe planul S1 vertical după diametrul 1’-1’. în cele două proiecţii. 9. din punctul corespunzător.39 Intersecţia cilindru ecuatorul.SUPRAFEŢE CURBE 179 Ordinea de unire a punctelor de intersecţie.o1’). Aceste cazuri sunt des întâlnite în practică. punctele curbei de intersecţie se determină utilizând suprafeţe auxiliare sferice. Pe baza cilindrului O1 s-a pornit din punctul a.40) şi o sferă S cu centrul în punctul O1(o1.9.39). se face ca şi la poliedre. Locul S1' 2' geometric al punctelor comune cilindrului şi sferei S. obţinute cu ajutorul planelor de mai sus. 1' 1' o1' 3' 3' Intersecţia dintre un con şi o sferă Fie conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie (fig. spre d.sferă . curbele de intersecţie fiind cercurile (2-2.9. de rază mai mare decât raza S cilindrului este o pătrundere. este 3' cercul de tangenţă dintre sferă şi cilindru. spre d.9. se intersectează cu acesta după două cercuri. Acesta se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime cu centrul în ω1 şi pe planul vertical după diametrul 1’-1’.40 Intersecţia con . iar pe baza cilindrului O2. Intersecţia dintre un cilindru şi o sferă Fie cilindrul circular drept cu baza inferioară 2' în planul orizontal de proiecţie (fig.1’-1’) (cercul de tangenţă) situat într-un plan de nivel. Acesta o' este notat în epură (1-1.1.o1’). situat pe axa cilindrului.

care aparţin curbelor de intersecţie ale corpurilor. Asimptotele hiperbolei. Cele mai întâlnite corpuri în practică sunt: a) Intersecţia a doi cilindri Fie cilindrii C1 şi C2 cu axele concurente şi paralele cu planul vertical de proiecţie (fig. Unind punctele determinate anterior se obţin proiecţiile verticale ale curbelor de intersecţie dintre cei doi cilindri. Punctele comune celor trei a2' 2' 2' cercuri sunt a1’ şi a2’. Intersecţia celor patru cercuri rezultate pe sferă determină opt puncte de intersecţie. Sfera S1 intersectează cilindrul C1 după cercurile b’. folosind suprafeţe auxiliare sferice.180 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ al conului şi cercul meridian al sferei. n’. m’. 1' 1' a1' Sfera S intersectează cilindrul C1 după cercul a’. puncte care aparţin implicit curbei de intersecţie. este suficientă proiecţia corpurilor pe planele de proiecţie cu care axele corpurilor sunt paralele. φ2 < φ1 şi bazele situate în plane de nivel.o1’).a’. cercurile (2-2. Pentru a se trasa cât mai exact curbele de intersecţie.b’ şi c’. două câte două identice. ducând alte sfere concentrice cu sfera S.9. care sunt părţi din ramurile unei hiperbole. ducând o sferă cu centrul în punctul de intersecţie al axelor celor două corpuri.2’. diametrul maxim. fiind cercuri concentrice cu baza conului. Intersecţia dintre con şi sfera S1. Sfera cea mai mică utilă este sfera 3' 3' c3' b3' S. C1.1’ şi 2’. Cilindrul C1 are diametrul φ1 şi bazele situate în plane de profil. cu centrul tot în punctul O1(o1. j’. Suprafeţele auxiliare sferice φ2 utilizate pentru determinarea curbei de intersecţie au centrul în punctul ω’.c’. iar cilindrul C2 după cercurile 3’. aceasta este coaxială cu cele două suprafeţe şi le intersectează pe fiecare după câte două cercuri. c3’. φ2 < φ1 intersecţie. puncte duble în S S1 b4 ' c4' proiecţia pe planul vertical : 4' 4' a' (a’. cu vârfurile în punctele a1’ şi a2’ şi axa transversală a hiperbolei identică cu axa cilindrului C2. i’.3’ şi 4’.4’. În continuare. 2’-2’) şi (3-3. metoda fiind numită metoda sferă – cerc.a’) ∩ (1’ -1’) = a1’ c' j' β' γ' i' b' (a’.9. se va studia intersecţia suprafeţelor cilindrice şi conice. Astfel. α' m' b' c' n' δ' punctul de intersecţie al axelor celor doi a' cilindri. prin diametrele 2’-2’ şi 3’-3’. Acestea sunt perpendiculare pe axa conului. cilindrul C2 are diametrul φ2. deformate. 3’-3’). tangentă la cilindrul cel mai mare. se mai determină şi alte puncte de intersecţie. φ1 . c4’ şi b3’. deci aparţin curbei de Fig. iar pe planul orizontal în adevărată mărime.41). Pentru construcţia curbei de intersecţie a două corpuri prin această metodă. dar de rază mai mare decât sfera S este o pătrundere şi se realizează după două curbe. α’β’ şi γ’δ’ s-au construit considerând intersecţia a doi cilindri cu acelaşi diametru φ1. Cei doi cilindri sunt reprezentaţi prin proiecţiile lor pe planul vertical. de rază mai mare decât aceasta. Intersecţia acestor patru cercuri determină opt puncte.a’) ∩ (2’.41 Intersecţia a doi cilindri. b4’. iar cilindrul C2 după cercurile ω' φ1 1’. astfel încât se proiectează pe planul vertical.2’) = a2’ C2 C1 Aceste puncte sunt comune celor doi cilindri. Sfera cea mai mare utilă este sfera ce trece prin punctele de intersecţie ale generatoarelor de contur aparent.

Cele două cercuri au două a' c' i' b' j' puncte comune. de intersecţie al axelor celor 1' 1' ω' doi cilindri. axele concurente şi coplanare. care se c2' b2 ' 2' proiectează pe planul vertical după 2' segmentele m’j’ şi i’n’.43 Intersecţia a doi cilindri. C2 Există trei cazuri distincte de C1 α' c' intersecţie după cum sunt circumscrise d' δ' b' n' d2' corpurile : ambele aceleiaşi sfere sau sfera m' a' 2' 2' minimă utilă este intersectată de un corp şi θ' b ' 1' c2' 1' 1 tangentă celuilalt. concurente în punctul ω’. cu bazele i' γ' j' β' C2 C1 situate în plane de profil şi un con circular drept C2. doar că de această dată 2' c2' 2' d2 ' cilindrul fronto-orizontal C1 are diametrul S1 φ1 mai mic decât diametrul φ2 al cilindrului S a1' b1 ' C2. s-au obţinut ducând un cilindrul coaxial cu cilindrul C1 şi tangent sferei S. curbele de intersecţie se pot Fig. punctele a1’ şi b1’. Cele trei cercuri au patru c' d' γ' β' puncte comune. cu diametrul mai mare decât diametrul Fig. φ1 < φ2 determina utilizând sfere auxiliare cu centrul în punctul ω’. Repetând raţionamentul de mai sus.9. şi c3’.1’ şi a’. Sfera minimă utilă în acest caz este sfera S. cu baza situată într-un plan de nivel.9. situate într-adevăr pe φ2 curba de intersecţie. Pentru C2 C1 verificare s-a mai trasat şi sfera S1.a’. sfera minimă utilă S ω' este tangentă conului C2. c2’. 1' 1' ω' b) Intersecţia unui cilindru cu un con c3' d3' 3' 3' În cazul intersecţiei dintre un c' a' b' d' cilindru fronto-orizontal C1. Asimptotele α’β’ şi γ’δ’. b3’.9.a’ şi b’. după cercurile c3' b3 ' 1’. puncte duble suprapuse care aparţin curbei de intersecţie.41.SUPRAFEŢE CURBE 181 În figura 9. cazul intersectării δ' n' celor doi cilindri este similar cilindrilor din m' α' c' a' b' d' figura 9. φ1 φ1 φ2 . Fig.1’ S1 S şi intersectează cilindrul C1 după cercurile j' a' i' b' a’. confundate cu ω’.44.b’. s-au determinat curbele de m' b' c' n' a' intersecţie dintre cei doi cilindri. În figura 9. cu centrul în punctul ω’ şi S S1 3' 3' tangentă celor doi cilindri.43.42 cilindri C1 şi C2 au φ2 diametrele egale φ2 = φ1. de intersecţie al v' axelor celor două corpuri. aceasta determinând punctele b2’. după cercul 1’. concurente în θ’.42 Intersecţia a doi cilindri.44 Intersecţia unui cilindru cu un con Acestea sunt vârfurile hiperbolei – sfera minimă tangentă conului după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. φ2 = φ1 cilindrului. a' 3' c3' 1 d3' 3' În figura 9. φ1< φ2.

În cazul intersecţiei din figura 9. c) Intersecţia a două conuri Se consideră două conuri circulare drepte.tangentă unui con şi intersectată de celălalt. Curba de intersecţie se proiectează pe planul vertical deformată.46 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă cilindrului Alte puncte ale curbei de intersecţie se mari decât diametrul sferei S. concurente în punctul θ’ ≡ a1’.48. În cazul intersecţiei din figura 9.45 cele două corpuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S. s-a mai dus şi sfera S1 care intersectează conul C2 după cercurile 2’-2’ şi 3’-3’. În figura 9.45 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă conului şi cilindrului C2 3' v' δ' C1 3' 1' 2' 4' α' S1 1' 2' 4' m' b' a' c' n' b2' a1' c2' θ' a2 ' c ' b3' 3 ω' b' a' c' S j' γ' β' i' Fig.tangentă ambelor conuri sau sfera minimă utilă .182 v' C2 S1 3' 2' 1' b2' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru a se obţine şi alte puncte ale curbei de intersecţie. d2’ şi d3’. În situaţia din figura 9. se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu C2.47 cele două conuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S. cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S. Acestea au patru puncte . după cercul a’-a’ şi intersectează conul C2 1’-1’ şi 2’-2’. cu centrul în punctul ω’. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă. a1’ şi a2’. fiind tangente după cercurile 1’-1’ (conul C2) şi a’-a’ (cilindrul C1). după diagonalele patrulaterului m’n’j’i’. c3’. după cercurile determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. α’β’ şi γ’δ’. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă. fiind tangente după cercurile a’. sfera minimă utilă S este tangentă conului C2. Cele patru cercuri au opt puncte comune. Curba de intersecţie formată din două elipse se proiectează pe planul vertical deformată. cu axele concurente şi paralele cu planul vertical.9. iar conul C2 are axa V2O2 fronto-orizontală şi baza într-un plan de profil. Se întâlnesc două situaţii : sfera minimă utilă .a’ (conul C1) şi 1’-1’ (conul C2). după cercul a’-a’ şi intersectează conul C1 după cercurile 1’-1’ şi 2’-2’. suprapuse două câte două în proiecţia verticală : c2’. concurente în punctul θ’ ≡ a1’. de intersecţie al axelor celor două corpuri.9. obţin ducând şi alte sfere de diametre mai m' b' a' c' n' C1 c2' 1' θ'=a1' c3' 3' b3' ω' 2' S j' i' b' a' c' Fig. Conul vertical C1 are axa V1O1 verticală şi baza în planul orizontal. iar cilindrul C1 după cercurile c’-c’ şi d’-d’. după diagonalele trapezului isoscel m’n’j’i’. Curbele de intersecţie dintre cele două corpuri se determină folosind sfere auxiliare.46 sfera minimă utilă S este tangentă cilindrului C1. Asimptotele hiperbolei.

50. 60 şi 70 şi rezultă punctele A0. Se duc pe desfăşurate generatoarele corespunzătoare punctelor de pe bază şi se transferă pe acestea.49 se prezintă racordul între un cilindru fronto-orizontal C1 şi unul vertical C2. Diametrele celor doi cilindri sunt diferite şi cu ajutorul sferelor S. D0.48 cercurile de intersecţie dintre sfere şi cilindri sau conuri sunt paralele cu bazele acestora. .sfera minimă tangentă conului C1 Observaţie : În exemplele tratate în figurile 9. punctele curbei de intersecţie se transferă pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 40. coturi şi mai ales în diferite confecţii metalice. Curbele de intersecţie dintre corpurile de rotaţie se regăsesc pe piesele metalice din construcţiile de maşini şi vor fi folosite în reprezentarea ortogonală a acestora în desenul tehnic. pe care se desfăşoară bazele cilindrilor. intersectate. aproximând arcele cu coarde.SUPRAFEŢE CURBE 183 comune. S1 şi S2 se determină curba de intersecţie dintre ei : a-b-c-d-c1-b1-a1.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate Corpurile de rotaţie aflate în poziţii particulare. α’β’ şi γ’δ’. racorduri.41 ÷ 9. Pentru cilindrul C1. astfel încât s-au proiectat pe planul vertical prin diametrele lor. În continuarea bazelor cilindrilor se trasează o linie dreaptă.48 Intersecţia a două conuri . Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a celor doi cilindri se aplică teoria de la paragraful 9. C0. Pentru trasarea curbelor de intersecţie se determină şi alte puncte. Pentru realizarea confecţiilor metalice. folosind alte sfere de diametre mai mari decât diametrul sferei S şi concentrice cu aceasta. perpendiculare pe axele corpurilor.47 Intersecţia a două conuri – sfera minimă tangentă ambelor conuri Fig. Asimptotele hiperbolei. 9. a). se întâlnesc în practică la intersecţii de conducte. se dau câteva exemple de astfel de desfăşurate.1. În figura 9.9.9. v1' C2 v' C 1 n' m' v2' i' C1 1' a' θ'=a1' ω' a' j' o1' C1 1' o2' S v2' a' a1' θ' ω' 2' a2' β' i' a' α' 1' n' δ' 1' 2' 2 o2 ' S γ' o1' j' Fig. fiind cercuri de nivel sau de profil. din diferite materiale. În continuare. B10 şi A10. a1’ şi a2’ (puncte duble). B0. punctele de pe curba de intersecţie. cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S.5. determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. C10. rabatând alături de fiecare cilindru jumătate din bază şi ducând generatoarele corespunzătoare punctelor de pe curba de intersecţie. este necesară determinarea desfăşuratelor acestor corpuri. se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu conul C1.

B10 şi A10. B0. Aceştia au diametre egale şi conform celor prezentate pe marginea figurii 9. 410.50 este reprezentată intersecţia dintre cilindrul frontal C1 şi cilindrul fronto-orizontal C2. Pentru stabilirea desfăşuratei suprafeţei laterale a porţiunii din cilindrul C1 cuprinsă în acest racord. 610 şi 710. 210. curba de intersecţie dintre ei se va proiecta pe planul vertical după segmentele a-e-h. precum şi desfăşuratele suprafeţelor laterale ale celor doi cilindri. C10. În mod similar se procedează şi pentru desfăşurarea cilindrului C2. pe care se reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie A0-B0-C0-D0-E0-F0-G0-I0-H0 şi transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice care mărgineşte cilindrul în partea superioară. 31' 21' 110 210 310 410 510 610 710 610 510 410 310 210 110=11' 41' 51' 61' 71' desf asurata cilindrului C2 A0 B0 B10 A10 4' 3' 5' C2 C1 B10 6' C10 7' B0 C0 A0=a' b' c' d' c1' b1' a1' S1 C0 D0 C10 D0 S 2' 10=1' 20 S2 desf asurata cilindrului C1 30 40 50 60 70 60 50 D0 B0 A0 B0 C0 C0 C10 B10 A10 B10 C10 Fig. D0. 510. 310.42. obţinându-se punctele A0. .184 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind aceste puncte se obţine transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi respectiv partea care trebuie exclusă din desfăşurarea cilindrului C1. Curba obţinută prin unirea acestor puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi mărgineşte în partea inferioară desfăşurata cilindrului C2.49 Desfăşurarea a doi cilindri intersectaţi În figura 9. unde punctul e reprezintă punctul de intersecţie dintre axele cilindrilor.9. C0. Pentru cilindrul C2 punctele curbei de intersecţie se translatează pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 110. se determină desfăşurata cilindrului.

SUPRAFEŢE CURBE 6' 7' 8' 9' 185 5' 4' 3' 2' 10=1' 20 50 40 30 C1 C2 a'=A0 b' c' d' B0 D0 C0 81'=810 710 h' i' f' g' e' 11' 21' 31' 41' 51' 60 70 80 90 S 71' 61' ui C 1 de sf as ur at ac ili nd ru l I0 G0 F0 E0 desf asurata cilindrului C2 E0 D0 F0 C0 G0 610 510 410 310 210 110 H0 I0 G0 C0 D0 F0 E0 A0 B0 I0 H0 B0 C0 I0 G0 210 310 410 Fig. Desfăşurarea suprafeţei laterale a trunchiului de con care intră in componenţa racordului.51 este prezentat racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru fronto-orizontal. studiată în paragraful 9. iar în partea superioară de desfăşurata bazei mici a trunchiului de con. intersectaţi În unele cazuri racordarea trebuie făcută între un cilindru şi un con. Curba de intersecţie dintre ele se proiectează pe planul vertical după segmentul a-d-a1.5. Cele două corpuri au axele concurente şi sunt tangente aceleiaşi suprafeţe sferice S. Aceasta este mărginită în partea inferioară de transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie dată de punctele A0-B0-D0-B10-A10.2. Astfel. trecând prin punctele b şi b1. se face pornind de la desfăşurarea conului drept.50 Desfăşurarea a doi cilindri de diametre egale. în figura 9. a). .9. determinate cu ajutorul sferei S1.

9.52 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru .186 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 10 A0 20 B0 D0 s'=S0 asu desf 30 40 B10 50 C1 ului con rata A10 B10 40 C1 A0=a' C2 a1' b' d' 2' 4' 3' 10 D0 A0 30 20 B0 10=1' 20 30 40 D 0 50 60 70 60 50 b1' S 5' B0 C0 C10 B10 s'=S0 S1 A10 B10 C10 40 rata f asu des C ului con 1 Fig.51 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru.9. circumscrişi aceleiaşi sfere C1 C2 a1' c' d' 2' 3' 4' 5' D0 C0 B A0=a' 0 30 20 10=1' b' c1' b1' 6' 7' S S1 S2 Fig.

9. tangentă cilindrului C2. a) Să se desfăşoare cilindrul . care se trasează aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : A0B0 = a0b0..5. Se rabate planul [Q]. unde sfera S1. a se urmăreşte metodologia de la paragraful 9.0).51.45) şi dreapta D(d. Rezolvare : Pentru trasarea desfăşuratei cilindrului frontal din figura 9. fiind drepte frontale. [a0b0c0e0f0g0l0k0]. Se consideră cilindrul frontal definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul O1(80. deoarece generatoarele sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală. Astfel.25. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe.5. Desfăşurarea trunchiului de con se obţine în mod similar cu desfăşurarea de la figura 9. Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile Q' 11' o2' z δ' n' m' d' a' b'=k' c'=l' f' Qx l k a b c a) Fig. dat de punctele a-b-c-d-c1-b1-a1. de rază R = 18 şi cealaltă bază cu centrul în punctul O2(20.. L0K0 = l0k0.1 b).0) şi N(110.50. S1 şi S2. intersectează conul C1.8 Probleme rezolvate 1. pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni..52.25). Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul A0B0C0E0F0G0L0K0 (perimetrul secţiunii normale rabătute).53 Rezolvarea problemei 1 g f e Q o2 g0 f0 α' β' e'=g' h' x h1 ' h1 1' j' 8 1 j d n m 2 o1' 7 i' 6 i O l0 k0 a0 b0 c0 β 5 o1 P h α 4 3 δ e0 y .. împreună cu secţiunea.25.d’) : H(50.53. Curba de intersecţie are în proiecţie pe planul vertical forma unui arc de hiperbolă.SUPRAFEŢE CURBE 187 Racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru C2 poate avea şi forma din figura 9.9. se duce un plan secant [Q] (plan de capăt). K0A0 = k0a0. perpendicular pe generatoarele cilindrului şi se determină secţiunea normală [ABCEFGLK]. cu observaţia că nu mai este nevoie de efectuarea schimbării de plan. B0C0 = b0c0. determinate cu ajutorul sferelor S.

Se 10 10 j 0 determină vizibilitatea dreptei.m’) de pe dreapta A0 B0 C0 E0 F0 G0 L0 K0 A0 D(d. în con. i0β0 = i’β’. Punctele secţiunii se translatează. Dreapta intersectează această secţiune 20 80 în punctele (α. se figurează pe fiecare generatoare de pe desfăşurată punctele de intersecţie cu planul de nivel şi se unesc acestea cu o curbă.β’). b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N]. respectiv 6i = 60i0 şi lungimea generatoarelor (din proiecţia verticală) de la bază până la aceste puncte : j0α0 = j’α’. Astfel. v’21’ = V020..25. b. considerând distanţele : v’11’ = V010.. VF. a) Să se determine secţiunea făcută de planul de nivel [N]. b) considerând vizibilitatea generatoarelor cilindrului..40). la intersecţia generatoarelor cu urma verticală N’ şi apoi se coboară cu linii de ordine pe proiecţia orizontală.α’) şi (β.53 Rezolvarea problemei 1 Vizualizarea punctelor de intersecţie pe desfăşurată se face marcând arcul 1j =10j0. Prin punctul M(m.δ’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma orizontală P a planului definit de aceste două drepte. ca în figura 9.53. Acestea mărginesc desfăşurata cilindrului. luându-le din proiecţia verticală. iar pentru conturul aparent din proiecţia verticală generatoarele v’a’ şi v’e’.z’) ce trece prin vârful conului. de rază R = 20 şi vârful în punctul V(10. obţinând transformatele prin desfăşurare a bazelor. Desfăşurata trunchiului de con. de cotă 18. Pentru desfăşurarea conului se determină adevărata mărime a generatoarelor. VK..d’) se trasează o dreaptă Δ(δ. prin rotaţia lor în jurul unei axe verticale Z(z.9. Punctele de intersecţie 110 dintre dreapta D şi cilindrul frontal se obţin cu metoda secţiunilor longitudinale.0). Punctele care definesc elipsa de secţiune se determină mai întâi în proiecţia verticală. obţinându-se elipsa (1 ÷ 8). Rezolvare : se trasează conul considerând pentru conturul aparent din proiecţia orizontală generatoarele vd şi vg. paralel cu axa Ox. Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie. Extremităţile acestor generatoare se unesc cu arce de curbă. Secţiunea determinată de planul de nivel [N] în con are formă eliptică şi rezultă în proiecţia orizontală în adevărată mărime.10. în punctele 11’ ÷ 81’ şi apoi se figurează pe desfăşurata conului.. se determină pe desfăşurata conului. Pentru trasarea ei se consideră şi alte generatoare ale conului : VB.. obţinându-se transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice. ... v’81’ = V080. 2. β0 Planul intersectează cilindrul după o secţiune longitudinală 50 α0 60 i 40 determinată de punctele i şi j 0 de pe baza din planul 70 30 D orizontal.. pe generatoarele rotite.188 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ corespondente generatoarelor. Fig. VC. de o parte şi de alta a urmei verticale Q’ : A010 = a’1’. cu centrul în punctul Ω(50. A0110 = a’11’.

iar în proiecţia orizontală dreapta este invizibilă între punctele de intersecţie cu sfera (fig. se obţin proiecţiile orizontale ale punctelor de intersecţie 1 şi 2.55).20.d’). definită de punctele A(75.45) şi să se studieze vizibilitatea dreptei. având ca axă de rabatere orizontala aω. trasat prin centrul sferei.54 Rezolvarea problemei 2 3. OQz = -10 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.30). cu perpendiculare pe axa de rabatere.30) şi B(15. Secţiunea eliptică determinată de planul [P] în sferă este definită de axele acesteia : 34 şi 56. trasate prin 10 şi 20. Se ridică linii de ordine şi se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’ pe proiecţia verticală d’. Dreapta rabătută D0 intersectează sfera în punctele 10 şi 20. b) Să se determine secţiunea plană făcută de planul de capăt [P] : OPx = 15.6’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N1]. Rezolvare : punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă se determină rabătând dreapta pe planul de nivel [N]. fiind acoperită de aceasta.5’) şi (6. OQy = ∞. pe proiecţia d.10.9.SUPRAFEŢE CURBE z' v' z 189 N' 1' 5' 51'=61' 41'=71' 21'=11' 31'=81' x a' b' k' k a b f '=d' c' g' g 8 f 1 e' 7 6 5 O v=z e1'=f 1' e1=f 1 d1'=g1' d1=g1 c1'=k1' b1'=a1' c1=k1 b1=a1 ω 2 e 3 4 y V0 a) d c 10 20 30 40 50 60 70 80 10 A0 B0 D0 C0 E0 b) F0 G0 K0 A0 Fig. cu centrul în punctul Ω(45. . Se consideră sfera de rază R = 25. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. Revenind din rabatere. Punctele (5. În proiecţia verticală dreapta este invizibilă în dreptul sferei. Adevărata mărime a secţiunii se obţine prin rabaterea acesteia pe planul orizontal : 30-50-40-60.9.30.

56 Rezolvarea problemei 4 şi a teoriei de la paragraful 9. şi sfera S. dintre cilindrul C1. secţionate cu un plan de capăt Fig.9.9.190 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z 1' b' d' a' 3' 2' ω' N' N1' 5'=6' x 20 2 6 4' P' Px P O b0 Pz d0 d b1 40 30 60 a=a0 10 1 b 3 ω 4 ω1 5 y 50 Fig.2.56 este format dintr-un cilindru şi un trunchi de con. Se observă că cilindrul şi conul au axele v' concurente în punctul o’ şi sunt tangente aceleiaşi sfere S. Conform teoriei prezentate în paragraful 9.56.7. b şi se bazează pe teoria prezentată la desfăşurata cilindrului a) drept şi a conului (trunchiului de con) drept.55 Rezolvarea problemei 3 4. a se 1' C2 proiectează după segmentul a’ – m1’ – h’. respectiv conul C2.56 şi desfăşurata acestora. Rezolvare : racordul din figura 9. .56. b) cele două corpuri se intersectează C1 după o curbă care în proiecţia m' a' verticală din figura 9.6. celor două Desfăşuratele m' h' corpuri sunt prezentate în figura 9. Punctul M1 aparţine curbei de 600 m1' intersecţie şi este dat de intersecţia cercurilor de tangenţă (1’-1’) şi o' 1' S (m’-m’). Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9.

SUPRAFEŢE CURBE 191 10 20 30 40 50 60 desf asurata conului C2 B0 C0 D0 F0 A0 G0 H0 70 110 210 310 A0 B0 C0 s'=S0 E0 desf asurata cilindrului C1 F0 G0 31 21 11=11' 21' 31' 41' 51' 61' 71=71' 60 G0 50 F0 D0 C0 A0=a' B0 b1' c' b' 1d1' f 1' g ' c' 1 h1' 30 40 410 510 610 710 610 510 410 H0 G0 41 51 d' e' f' g' h' 5' 6' 20 10=1=1' 2' 3' 4' F0 E0 61 2 310 210 110 C0 B0 A0 7=7' 3 4 5 6 b) Fig.57 Rezolvarea problemei 4 .9.

Să se desfăşoare cilindrul circular oblic. B(110.40.60).70. Se dă dreapta D(d.90). cu centrele în punctele Ω(50. cu centrele în punctele Ω(30.5.50.50) şi B(30.30.9 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1.30.70). OPy = -40.0) şi Ω1(110.d’) : A(40.50.70).d’) : H(150. Să se construiască desfăşurata cilindrului frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele.8.20). Fie cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele. de raze R = 20.25.60).yM.55.0) şi O1(50.70). un plan tangent la cilindru şi să se desfăşoare cilindrul. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. de raze R = 20.60).30. zM < 30 şi N(60. de raze R = 25 şi un punct M(60. cu centrele în punctele Ω(100. 2. 5.0). 4. OPz = -25.0) şi M(40. de raze R = 25.d’) : H(45.zM. de rază R = 30 şi dreapta D(d.0) şi Ω1(25. 9.50.20. Se dă cilindrul drept definit de curbele directoare. de raze R = 25 şi dreapta D(d. a) Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] în cilindru (Indicaţie : pentru determinarea punctelor secţiunii se utilizează plane de front auxiliare). cu centrele în punctele Ω(110.) aparţinând cilindrului oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele.0) şi Ω1(55.5.20.60. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. cu centrele în punctele Ω(30. 3.60. .15.50.yM. Să se traseze prin punctul M(60. de raze R = 20 şi planul oarecare [P] : OPx = 30.40.zM.192 9.0).75).0) şi Ω1(80.8) aparţinând cilindrului.65.55. b) Să se desfăşoare porţiunea de cilindru cuprinsă între planul orizontal şi planul [P].35. b) Să se desfăşoare cilindrul.35.100).70).) aparţinând cilindrului. a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru.0) şi O1(100.0) şi Ω1(20. de raze R = 20 şi un punct M(20. yM < 40. 6. 10.d’) : A(110.50).35. a) Să se desfăşoare cilindrul.30.55. Se consideră cilindrul oblic definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul Ω(75. 30. cu centrele în punctele Ω(60.60). a) Să se desfăşoare cilindrul . Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.10).50. cercuri cu centrele în punctele O(100. exterior lui. de rază R = 20 şi cealaltă bază cu centrul în punctul Ω1(130. 7. a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru. 8. M(80.40.10) şi cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. cu centrele în punctele Ω(82. b) Să se desfăşoare cilindrul.zM).80) şi dreapta D(d.0) şi Ω1(130.35).20. a) Să se desfăşoare cilindrul . cu centrele bazelor în punctele : O(100. să se figureze aceste găuri pe desfăşurată. Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. Se consideră cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(90.0) şi Ω1(80.40. de raze R = 20 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(50.

d’) : A(90.20. cu centrul în punctul Ω(100. Se consideră cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele.0) şi O1(110. M(100. Se consideră conul oblic cu baza un cerc.40.40. a) Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane determinate de planul [P] în con . 14.30.70.d’) : A(50.40. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [Q]. cu centrele în punctele Ω(90.0).yM. a) Să se ducă prin punctul M(75.30.50). a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con. a) Să se traseze prin punctul M un plan tangent la con . a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con. a) Să se ducă prin punctul M(44. 16. de rază R = 30. cu centrul în punctul Ω(100.0) şi Ω1(35.d’) : H(30.40.60.70).65) şi planul proiectant vertical [P] : OPx = -20. cu centrul în punctul O(60. cu centrul în punctul O (90.30. 20.zM). OPz = -20 şi dreapta D(d.20.30.50). a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M . b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru. B(30. 18. 19. 15.65).30. de rază R = 25. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul [P]. b) Să se desfăşoare cilindrul.0). vârful în punctul S(110.10. OPy = ∞. de rază R = 25 şi vârful în punctul S(5. dus prin dreapta D.30). de rază R = 30 şi vârful în punctul S(80. OPy = ∞.40.90. OPz = -10. cu centrele bazelor în punctele : O(55. 12. Se consideră conul oblic cu baza cerc situat în planul orizontal.0).10. Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie.70) şi punctul M(40. Să se desfăşoare cilindrul circular oblic.34. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal de proiecţie şi planul de nivel de cotă z = 30.30.90).0. un plan [T] tangent la cilindru .10).0). b) Să se desfăşoare trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P].20) aparţinând conului. b) Să se desfăşoare conul. 11.30.60). a) Să se determine punctele de intersecţie dintre con şi dreapta D .70.60. de raze R = 25.0) de rază R = 30. exterior lui. Fie conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie. de pe suprafaţa cilindrului. cu centrul în punctul Ω(5.5) exterior conului.0). cu centrul în punctul Ω(40. planul [P] : OPx = 30. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(20. cu centrul în punctul O(75.0).Se consideră conul oblic cu baza un cerc. Să se traseze desfăşurata trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 15. vârful în punctul S(11. 17. vârful în punctul S(0.65) şi punctul M(20.80.70) şi dreapta D(d. . rezultat din conul drept cu baza un cerc situat în planul orizontal. Fie conul oblic cu baza un cerc din planul orizontal. B(110.80. ∠OPxP = 450.60).SUPRAFEŢE CURBE 193 a) Să se construiască desfăşurata cilindrului. de raze R = 25 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(110.80. b) Să se desfăşoare conul şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con. ∠OPxP’ = 900. cu centrul în punctul O(77.20). 13. Se consideră conul oblic cu baza un cerc.20). un plan tangent la acesta.40.0).70) şi dreapta D(d. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(10.40.40.zM).15.0). de pe suprafaţa conului. de rază R = 25 şi vârful S(60.

yM.60.80. 22.50).50. OQy = ∞.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. cu centrul în punctul Ω(60. OPz = -25.80). 24. vârful în punctul S(100. a) Prin punctul M(70.50). 27.40. Ω şi de punctul B) .0).0).50) şi dreapta D(d.40. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(130. Ω) . b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. Se consideră sfera de rază R = 30.30. b) Prin punctul M(35. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 70. 25.10). a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei. să se figureze aceste găuri pe desfăşurată.40. OQy = ∞. cu centrul în punctul Ω(50. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con. de rază R = 25 şi vârful în punctul S(100.10. 28. perpendiculară pe raza sferei ΩM).d’). OPy = ∞. prin rotaţie. OPz = -30.20) aparţinând conului. cu centrul în punctul Ω(50. 21.60. OPy = ∞.40). de rază R = 30 şi vârful în punctul S(5.10.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M .15). cu centrul în punctul Ω(80. Fie sfera de rază R = 30. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 90.yM. OPz = 60.zM) şi N(35.0). a) Prin punctul M(65. Să se construiască desfăşurata conului oblic cu baza un cerc situat în planul orizontal. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei.30. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(90.d’). OQz = 110 în sferă. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul de nivel) . de rază R = 30. în conul oblic cu baza un cerc.yM. Se consideră sfera de rază R = 35. 26.yM.35. Să se desfăşoare trunchiul de con determinat de planul [P] : OPx = 30.0). ce trece prin punctul M.30.100).Se consideră conul oblic cu baza un cerc.d’) : A(20.80). b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.50) şi dreapta D(d.65) şi punctul M(40. cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N]. cu centrul în punctul O(80. cu centrul în punctul Ω(25. B(10.80.65). axa de rabatere fiind dată de centrul sferei. luând axa de rotaţie prin centrul sferei. Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6 mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(60.10).60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta (Indicaţie : prin M se duce o orizontală a planului [T]. b) Prin punctul M(80. OPy = ∞. cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 70.40. yM > 40. 23.65.20.d’) : A(100.65. cu centrul în punctul Ω(35.40.30. Fie sfera de rază R = 35. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se transformă dreapta într-o frontală. OQy = ∞.zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. determinată de planul [P] : OPx = 40.10).yM. OQz = 80 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.80). OQz = -7 în sferă (Indicaţie : se utilizează rabaterea planelor proiectante). b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 10. . B(110. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. Să se desfăşoare trunchiul de con şi să se afle adevărata mărime a secţiunii în conul drept cu centru în punctul Ω(100. de rază R = 35 şi vârful în punctul S(100.194 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con.

yM. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.80). OQy = ∞. Se consideră sfera de rază R = 35. 29.50).10).10). c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 100.d’). cu centrul în punctul Ω(70. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei.50).30.80.10.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. OQy = ∞. a ÷ h şi desfăşurata acestora. Fie sfera de rază R = 35. B(100. OQy = ∞.40. cu centrul în punctul Ω(80. B(30.yM. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50.50) şi dreapta D(d. b) Prin punctul M(40.58 φ30 ? 40 ? . φ38 90 50 φ45 ? φ70 b) 25 90 a) Fig.60. OQz = -60 în sferă. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30.50) şi dreapta D(d. a) Prin punctul M(55.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. OQy = ∞. OQz = -20 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. OQz = -55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.40). a) Prin punctul M(90.35. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30.SUPRAFEŢE CURBE 195 c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 120. Fie sfera de rază R = 30. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 40.zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.40. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul B) .58.10. 33. cu centrul în punctul Ω(80. Se consideră sfera de rază R = 30.9. OQz = 65 în sferă. cu centrul în punctul Ω(60. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50. 30. 31.20.d’) : A(10. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. OQz = 55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.yM.d’).10). a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei. 32.80). OQy = ∞. Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9.d’) : A(120.40.30. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. b) Prin punctul M(60.

58 50 ? 70 90 45 0 50 ? ? h) 100 60 0 .196 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ φ45 0 10 φ4 5 60 0 ? ? 20 70 80 ? 50 φ 40 40 φ70 c) φ22 φ30 d) 45 ? φ46 φ45 90 ? φ70 φ4 0 40 25 ? 90 e) φ45 φ4 5 f) 100 60 0 11 0 20 φ70 g) Fig.9.

a. ş. Cluj-Napoca. Bucureşti. 1997. Gogu. D. a. 2002. M. Cluj-Napoca. Editura Universităţii Petru Maior. V. Cluj-Napoca. 2004. Geometrie descriptivă şi desen tehnic – Probleme şi aplicaţii. I. Mănescu. ş. Şt. J. Botez. 2002. Stănescu. Geometrie descriptivă – curs practic. Grafică inginerească. Buţu. Bucureşti. Geometrie descriptivă. ş. N. 1999. Bucureşti. 1982. M. Editura U. A. Editura BREN. Editura Didactică şi Pedagogică. ş.. V. 2. S. G. E. 1965. Cluj-Napoca. Noţiuni fundamentale în Desenul Tehnic Industrial. Drăgan. Cluj-Napoca. a. 22. C. Sass. Editura Didactică şi Pedagogică.. Gh. Iancău. 9. M. Bucureşti.. 14. Matei.. Crişan.. F. ş.. V. Geometrie descriptivă. Litografia Universităţii Valahia din Tîrgovişte. Grafică inginerească – Geometrie descriptivă – teste grilă.-I. Editura Universitaria. 11. M. 1995. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 15.. Geometrie descriptivă.T. Zetea. Iordache. Editura RISOPRINT. Editura Universitaria. Gromov. D. Bucureşti. Bibennikov. Desen industrial. ş. Geometrie descriptivă – probleme şi aplicaţii. Marin. Enache. Florea. 1982. II. A.. Bodea. ş. Litografia Institutului Politehnic. A. 1980. 1999. 18. Mănescu. Kiraly.. T.T. Nacertatelnaia geometria. ş. Bazele geometriei descriptive.. Reprezentări geometrice şi desen tehnic. Desen tehnic – Elemente de bază. Geometrie descriptivă.... D. Litografia Institutului Politehnic. 12. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii. 2005. Craiova. Crişan. 2002. 1970. Editura RISOPRINT. Boloş. Cluj-Napoca. Reprezentări geometrice – Îndrumător de lucrări. Editura Didactică şi Pedagogică. Cluj-Napoca.PRES. Geometrie descriptivă – Aplicaţii. 1982. a.. S.. Editura U.. I şi vol. C. Geometrie descriptivă.. Graphique Industrielle. 10. Tîrgu-Mureş.. a.. a. a. Litografia Institutului Politehnic.. 21.. N.. Bucureşti. a. 3. 7. Editura Tehnică.1995. Alb.. I. 16. Editura Didactică şi Pedagogică. ş. 17.BIBLIOGRAFIE 197 BIBLIOGRAFIE 1. Cluj-Napoca.. Geometrie descriptivă. 2003. V.. Editura U. A. 1965. . Mârza. Editura RISOPRINT. 1999.. C.PRES. 1982. Curs de reprezentări tehnice. N. Editura Tehnică. Crişan. Moncea. 23. Bodea. M.PRES. Enache. 5. ş..T. Iancău.-I. 2001. Bucureşti. 1998. a. Moscova. Tîrgovişte. 6. vol.. S. Cluj-Napoca. Geometrie descriptivă.. Craiova. L.. Bendic. 19. a. Hulpe. 20. 1980. 13. Editura Didactică şi Pedagogică. 8. Bodea. 4.. Bucureşti. Olariu..-I.

2001. Geometrie descriptivă. a. 30. Nancy. Tănăsescu. Orban.. Géométrie descriptive.. Bucureşti. 1983. Editura U. L.. ş. Orban. 27. Simion.2002.L. Cluj-Napoca. Geometrie descriptivă – Sinteze şi aplicaţii.PRES. 1975. Editura PAIDEIA..P. M. Editura Classiques. Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. perspectivă. a. Geometrie descriptivă. 1987. M. A. ş. axonometrie. Litografia Universităţii Politehnica Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 26. 2003. A. . 1967. Tănăsescu. Cluj-Napoca. 31. Editura Didactică şi Pedagogică.T. Voilquin. Bucureşti. Raicu.. Noveanu. Editura U.PRES. Vasilescu.. 2002.. I.. Culegere de probleme.. 25. M.B. Geometrie descriptivă. Geometrie descriptivă – Suprafeţe şi corpuri cu aplicaţii în tehnică..198 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 24. M. Bucureşti. 1997. 29. I. 32.T. E. Orban. Bucureşti. 28. Cluj-Napoca. Grafic şi vizual între clasic şi modern. Geometrie descriptivă – Probleme... Geometrie descriptivă şi aplicaţii.

2009 Student : Grupa : .UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MECANICĂ CATEDRA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ ŞI GRAFICĂ INGINEREASCĂ PORTOFOLIU DE LUCRĂRI LA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ an universitar 2008 .

3. 71. C(?.an universitar 2008-2009 An I Facultatea de Mecanică ( Ingineria Autovehiculelor + Inginerie Mecanică + Mecatronică) PLANŞA 1.[1] – una din problemele 22. b) rabatere pe un plan de nivel (model . 2. Să se determine urmele planului definit de : a) două drepte paralele (model . pag.112). b) plan de capăt . c) plan de profil .11. (model . pag. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__.117.15.12. În planul oarecare [P]. ([1] .__).23.[1] . prin dubla schimbare de plan.?) şi să se reprezinte epura pătratului MNST. ([1] .6. o dreaptă de profil.4. b. pag. b) 3. (săptămâna 20 – 24 octombrie 2008) 1. (model . (model . B(__. D1 . o verticală. b. 2.?).[1] problema 7 rezolvată sau problema 63. fig.__.21. N(?.7. definit prin OPx =__. D2. Să se determine măsura unghiul dintre două drepte concurente prin : a) rabatere pe planul [H] de proiecţie (model . d. 3.__). 2. fig.problema 75.111).3. fig.113) .[1] problema 7 rezolvată sau problema 63.[1] problema 9 rezolvată sau problema 70.112).__).111). 2.__.una din problemele 17 ÷ 26. pag. (model .?). b. fig. fig.__.3. b). b.12. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?.?) şi să se reprezinte epura triunghiului ABC.111).14.4. (model .4.problema 1 pentru una din figurile a – f.3. F – frontală.?). b. PLANŞA 4 – Metoda schimbării planelor de proiecţie (săpt. PLANŞA 5 – Metoda rotaţiei (săptămâna 17 – 21 noiembrie 2008) 1.__.__) şi C(__.problema 56.?. pag. pag.51).Epura planului PLANŞA 3 –Poziţii relative (săptămâna 27 octombrie – 31 octombrie 2008) 1. B(__. ([1] . pag. pag. 23 b. ([1] . pag. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__. .27. OPz =__. O problemă rezolvabilă printr-o rotaţie. S(?.?. b. fig.[1] – fig.__. PLANŞA 6 – Metoda rabaterii (săptămâna 24 – 28 noiembrie 2008) 1. Să se construiască epura acestor drepte. Să se determine măsura unghiul diedru format de două plane oarecare concurente.110).[1] – fig. 10– 14 noiembrie 2008) 1.18.problema 27. astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan proiectant vertical .__.__) şi C(__.114). b) PLANŞA 2. prin rabatere. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor A(?.3. b) plan de front .[1] – fig.10. c) plan paralel cu axa Ox.[1] . Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?. 3.28.4.8 şi problema 1. b.__.__. O problemă rezolvabilă printr-o schimbare de plan. pag. b.?.4.4. b. fig.__.73).114) 3. b.?).4. să se reprezinte următoarele drepte : G – orizontală. fig. (model . O problemă rezolvabilă prin două rotaţii succesive. pag.una din problemele 45 ÷ 55. T(?.[1] . Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__.4.?.26.una din problemele 28 ÷ 44.52).linie de cea mai mare pantă faţă de [H]. OPy =__. 2.5.4. fig. [1] . 2.4. fig. pag.4.?).?.?.fig. b. prin dubla rotaţie. fig. b.9 şi problema 2. ([1] . b).10. pag.?).3.PORTOFOLIU DE LUCRĂRI la GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . fig.?) şi N(?. ([1] .4. 24. B(?. pag.113). astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan de nivel . b) două drepte concurente (model . fig.__) şi C(__. Să se determine dreapta de intersecţie dintre două plăci plane opace şi să se studieze vizibilitatea plăcilor.una din problemele 1 ÷ 16. c. astfel încât acestea să determine succesiv o orizontală. b. o frontală.?.[1] – fig. B(__.linie de cea mai mare pantă faţă de [V].Epura dreptei şi a planului (săptămâna 13 – 17 octombrie 2008) 1.fig.4.19.__).__).__).?. D – dreaptă de profil. O problemă rezolvabilă prin două schimbări de plan succesive.?. o dreaptă de capăt şi o frontoorizontală. (model .

2006.194)..Ingineria Autovehiculelor . la cererea studentului). Bucureşti. 2. Să se traseze desfăşurata unei prisme patrulatere oblice.. Tănăsescu. Cluj–Napoca.sâmbătă.25P2 notei Condiţie de promovare: P>5.2TG + 0. 1967. Formula de calcul a N = 1 + 0. 3. oral. 5 – 9 ianuarie 2008) 1.197): a) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un cilindru drept vertical C2. 5. 1997. a .ing. Editura RISOPRINT. pag. (săptămâna 15 – 19 decembrie 2008) 1. ora 9 – 11. Noveanu. 2. b) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un con circular drept C2. oral.cerc (săptămâna BILIOGRAFIE 1. 2. Cluj-Napoca.h. Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. PLANŞA 9 – Sfera PLANŞA 10 – Metoda sferă . PLANŞA 8 – Cilindro – Conice (săptămâna 8 – 12 decembrie 2007) 1. plan tangent la sferă şi secţiuni plane în sferă ([1] – una din problemele 25 . C. ş.sâmbătă. Responsabil disciplină : conf. având axele coplanare şi concurente. M.. Bodea. Geometrie descriptivă şi aplicaţii. ora 11 – 13. TG – nota testului grilă teorie. sala A123 Anul I .. Geometrie descriptivă. 6 decembrie 2008. Sanda BODEA = EXAMEN PARŢIAL = Examenul parţial este opţional şi se dă din materia aferentă cursurilor 1 – 6. Cluj–Napoca. - Anul I . Editura Didactică şi Pedagogică. sala A123 Modul de examinare şi atribuire a notei Modul de examinare Examen oral (3 ore). Bodea. P2 >5 . A.32.2P + 0. Geometrie descriptivă – Probleme. 2003. 1997. Bucureşti.dr. L. S. P2– nota problema II ex.cerc) şi să se desfăşoare corpurile de rotaţie în cazul intersecţiei dintre ([1] – două din problemele 33.. Editura Didactică şi Pedagogică. Enache I. P1– nota problema I ex. Editura RISOPRINT. Să se determine curba de intersecţie (prin metoda sferă . Crişan.. respectiv planşelor 1 – 6 din portofoliul de lucrări (examenul parţial promovat poate înlocui componenta P1 din formula de calcul a notei la examen. Să se traseze desfăşurata unei piramide patrulatere obice. 4. Să se traseze desfăşurata unui con circular oblic.PLANŞA 7 – Poliedre (săptămâna 1 – 5 decembrie 2008) 1.-I. având axele coplanare şi concurente. Orban. N. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii..25P1 + 0. Componentele notei P – nota portofoliului de lucrări. pag.Inginerie Mecanică + Mecatronică . Intersecţia sferei cu o dreaptă. S. Lucrările din portofoliu se predau şi se corectează săptămânal. Să se traseze desfăşurata unui cilindru circular oblic. Geometrie descriptivă. Florea.. P1 >5. 6 decembrie 2008. a.