CUPRINS

Introducere................................................................................................... 5 Sisteme de proiecţie................................................................................... 6
1.1 Sistemul central de proiecţie....................................................................... 1.2 Sistemul paralel de proiecţie....................................................................... 1.3 Corespondenţa proiectivă............................................................................ Punctul........................................................................................................... 2.1 Împărţirea spaţiului. Diedre. Octanţi. Triedre............................................. 2.2 Epura punctului........................................................................................... 2.2.1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului............................................... 2.2.2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului.............................................. 2.3 Poziţii particulare ale punctelor................................................................... 2.3.1 Puncte situate în planele bisectoare.................................................... 2.3.2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe.................................. 2.4 Puncte simetrice.......................................................................................... 2.4.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie...................................... 2.4.2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie......................................... 2.4.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare........................................ 2.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 2.6 Probleme propuse........................................................................................ Dreapta.......................................................................................................... 3.1 Epura dreptei............................................................................................... 3.2 Urmele dreptei. Împărţirea dreptei în regiuni. Intersecţia cu planele bisectoare........................................................................................................... 3.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu............................................ 3.3.1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie.............................. 3.3.2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie................... 3.3.3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu.............................. 3.4 Poziţiile relative a două drepte ................................................................... 3.4.1 Drepte paralele.................................................................................... 3.4.2 Drepte concurente............................................................................... 3.4.3 Drepte disjuncte.................................................................................. 3.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 3.6 Probleme propuse........................................................................................ Planul............................................................................................................. 4.1 Reprezentarea planului. Relaţia punct – dreaptă – plan.............................. 4.2 Determinarea urmelor unui plan.................................................................. 4.3 Drepte particulare ale planului.................................................................... 4.3.1 Orizontala planului............................................................................. 4.3.2 Frontala planului................................................................................. 4.3.3 Dreapta de profil a planului................................................................ 4.3.4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan....................................... 4.4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie.................... 4.4.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie....................... 4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie................................................ 4.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 4.6 Probleme propuse........................................................................................ 6 7 8 9 9 11 11 12 15 15 15 16 16 17 18 18 19 21 21 22 24 24 26 28 30 30 31 32 33 36 37 37 39 40 40 41 42 42 44 44 46 48 51

1.

2.

3.

4.

5.

Poziţiile relative ale elementelor geometrice..................................... 53
5.1 Poziţiile relative a două plane..................................................................... 5.1.1 Plane paralele...................................................................................... 5.1.2 Plane concurente................................................................................ 5.2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan......................................... 5.3 Drepte şi plane perpendiculare.................................................................... 5.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 5.5 Probleme propuse........................................................................................ Metodele geometriei descriptive........................................................... 6.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie..................................................... 6.1.1 Schimbarea planului vertical de proiecţie.......................................... 6.1.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie........................................ 6.1.3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie............................................ 6.2 Metoda rotaţiei............................................................................................ 6.2.1 Rotaţia de nivel................................................................................... 6.2.2 Rotaţia de front................................................................................... 6.2.3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor.................................................. 6.3 Metoda rabaterii....................................... .................................................. 6.3.1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie........... 6.3.2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie............. 6.3.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie............. 6.3.4 Rabaterea planelor proiectante........................................................... 6.3.5 Ridicarea rabaterii.............................................................................. 6.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 6.5 Probleme propuse........................................................................................ Probleme de sinteză (punct, dreaptă, plan, metode).......................... 7.1 Probleme rezolvate...................................................................................... 7.2 Probleme propuse........................................................................................ Poliedre.......................................................................................................... 8.1 Reprezentarea poliedrelor............................................................................ 8.1.1 Reprezentarea poliedrelor regulate..................................................... 8.1.2 Reprezentarea prismei. Punct pe suprafaţa prismatică....................... 8.1.3 Reprezentarea piramidei. Punct pe suprafaţa piramidală................... 8.2 Secţiuni plane în poliedre............................................................................ 8.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă......................................................... 8.3.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă................................................... 8.3.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă................................................ 8.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale........................................................... 8.4.1 Desfăşurarea prismei.......................................................................... 8.4.2 Desfăşurarea piramidei....................................................................... 8.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale............................................................... 8.5.1 Intersecţia a două piramide................................................................. 8.5.2 Intersecţia unei piramide cu o prismă................................................. 8.5.3 Intersecţia a două prisme.................................................................... 8.6 Probleme rezolvate...................................................................................... 8.7 Probleme propuse........................................................................................ 53 53 54 57 63 65 72 75 75 75 77 79 82 82 85 87 90 91 93 93 95 98 101 109 115 115 117 123 123 123 125 126 128 130 130 132 133 134 137 139 140 143 145 149 151

6.

7. 8.

9.

Suprafeţe curbe........................................................................................... 153
9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe................................................................ 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică................... 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică............................. 9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică................................ 9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe................................................................ 9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică.................................................. 9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică...................................................... 9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică...................................................... 9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe................................................................. 9.3.1 Secţiuni plane în cilindri..................................................................... 9.3.2 Secţiuni plane în conuri...................................................................... 9.3.3 Secţiuni plane în sferă........................................................................ 9.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte....................................................... 9.4.1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă................................................. 9.4.2 Intersecţia unui con cu o dreaptă........................................................ 9.4.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă...................................................... 9.5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe.................................................................. 9.5.1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice................................................... 9.5.2 Desfăşurarea suprafeţelor conice........................................................ 9.5.3 Desfăşurarea sferei.............................................................................. 9.6 Intersecţia suprafeţelor curbe...................................................................... 9.6.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro - conice............................................. 9.6.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice 9.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate............................................ 9.8 Probleme rezolvate...................................................................................... 9.9 Probleme propuse........................................................................................ 153 153 154 155 156 156 157 158 159 159 161 165 167 167 168 168 170 170 172 174 175 176 179 183 187 192

Bibliografie................................................................................................... 197

NOTAŢII ŞI SIMBOLURI
[H], [V], [L] – planele de proiecţie, orizontal, vertical şi lateral Ox, Oy, Oz – axele de proiecţie O – originea sistemului de reprezentare ortogonală DI, DII, DIII, DIV – diedre TI, TII, …, TVIII – triedre [B1-3], [B2-4] – plane bisectoare A, B, C, … - puncte în spaţiu a, b, c, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie a’, b’, c’, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie a”, b”, c”, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie A(a,a’,a”) – punctul A din spaţiu, cu proiecţiile a, a’ şi a” pe planele de proiecţie D, Δ, … - drepte din spaţiu d, δ, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie d’, δ’, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie d”, δ”, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie D(d,d’,d”) – dreapta D din spaţiu, cu proiecţiile d, d’ şi d” pe planele de proiecţie H(h,h’,h”) – urma orizontală a dreptei V(v,v’v”) – urma verticală a dreptei L(l,l’,l”) – urma laterală a dreptei [P], [Q], [R], … - plane în spaţiu P, Q, R, … - urmele orizontale ale planelor [P], [Q], [R], … P’, Q’, R’, … - urmele verticale ale planelor [P], [Q], [R], … P”, Q”, R”, … - urmele laterale ale planelor [P], [Q], [R], … a0, b0, … - puncte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea d0, δ0, … - drepte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea P0, Q0, … - urmele planelor [P], [Q], … rabătute pe planele de proiecţie || - paralel ⊥ - perpendicular ∪ - reuniune ∩ - intersecţie ∈- apartenenţă ∉- neapartenenţă ≡ - identic ∠ - unghi

instalaţii şi utilaje industriale. Din cele arătate rezultă că. . Obiectul şi scopul Geometriei descriptive determină un loc bine definit pentru aceasta în rândul celorlalte discipline inginereşti. precis şi perceptibil de către studenţi. pe care le vor folosi ca viitori specialişti ai tehnicii moderne. într-un mod simplu. În fiecare capitol se detaliază pe larg noţiunile teoretice. Materialul prezentat în această lucrarea este structurat în 9 capitole. Monge. dreaptă. Cunoaşterea modului de realizare a proiecţiilor oferă posibilitatea de a concepe şi de a exprima ideile tehnice. Simplitatea lucrării şi diversitatea conţinutului o recomandă nu numai pentru uzul studenţilor din facultăţile tehnice ci şi pentru specialiştii din acest domeniu. contribuind la deprinderea de a gândi ştiinţific şi dezvoltând posibilitatea de a vedea în spaţiu. Lucrarea prezintă sistemele de reprezentare plană a obiectelor din spaţiu. pornind de la noţiuni referitoare la punct. Geometria descriptivă este prin excelenţă o disciplină care nu poate fi învăţată mecanic. în rezolvarea diferitelor probleme tehnice specifice activităţii lui. în urma acumulării diferitelor concepţii în această direcţie. fiind întemeietorul acestei ştiinţe. au fost selectate şi prezentate spre rezolvare probleme specifice fiecărui capitol. În acest sens. probleme care facilitează înţelegerea teoriei.= INTRODUCERE = Geometria descriptivă este ştiinţa reprezentării plane a spaţiului. îndrumându-i în reprezentarea corectă şi apoi în executarea corpurilor şi a combinaţiilor rezultate din aceste corpuri geometrice. având un raţionament geometric. metodă care permite determinarea dimensiunilor corpurilor şi prin axonometrie. Trecerea de la obiectele din spaţiu la reprezentările plane şi invers. creând astfel maşini. Geometria descriptivă este o disciplină importantă în formarea teoretică şi practică a studenţilor. savantul francez Gaspard Monge (1798) a creat o ştiinţă pe care el a numit-o Geometrie descriptivă. plan. Corpurile din spaţiu pot fi reprezentate prin metoda dublei proiecţii ortogonale. pe parcursul parcurgerii materiei poate fi făcută o verificare a modului în care cunoştinţele dobândite au fost şi înţelese. pentru studiul corespondenţei biunivoce dintre punctele spaţiului cu trei dimensiuni şi punctele din plan. dar abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. de a distinge aranjarea armonioasă a diferitelor forme şi estetica acestora. metodă care oferă imaginea spaţială a lor. Geometria descriptivă constituie baza teoretică a desenului tehnic. acestea având aplicaţii în problemele rezolvate. Utilizarea proiecţiei pe două plane este dovedită încă din secolul al XVII-lea. În sprijinul activităţii studenţilor. În ţara noastră elemente de Geometrie descriptivă au început să fie predate la începutul secolului al XIX-lea în diferite şcoli unde se făceau cursuri de ingineri. Astfel. el s-a folosit de proiecţii. a contribuit la răspândirea ei în Franţa cât şi în ţările care aveau legături cu ea. Studiul Geometriei descriptive formează la studenţi un anumit raţionament al relaţiilor spaţiale în vederea transpunerii în diverse sisteme de reprezentare. însuşire absolut necesară inginerului. formează vederea în spaţiu şi dezvoltă imaginaţia.

Proiecţia oricărei figuri geometrice din spaţiu pe un plan se obţine prin proiectarea mulţimii punctelor necesare pentru determinarea formei ei. Dreapta SA sau SB poartă numele de dreaptă de b C=c proiecţie sau proiectantă. este punctul a în care E Proiectante dreapta SA înţeapă planul [P] (fig. pe planul de S proiecţie [P].1 Proiecţia centrală avea proiecţia centrală suprapusă peste punctul n din planul de proiecţie [P]. situate pe proiectanta SN.6 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1.1.1 Sistemul central de proiecţie Sistemul central de proiecţie este definit de un plan oarecare [P]. . de unde şi denumirea de proiecţie conică. . Proiecţia centrală din S a unui Centru de proiecţie proiectie punct A din spaţiu. aşa cum se va vedea în continuare. SISTEME DE PROIECŢIE Construcţia reprezentărilor grafice tratate de Geometria descriptivă se bazează pe metoda proiecţiilor. a Observaţii: . m=n faţă de centrul de proiecţie.proiecţia centrală a unui punct din spaţiu este un singur [P] B punct în planul de proiecţie. m ≡ n.toate punctele din spaţiu. Plan dede proiectie Plan proiecţie . (fig. Totalitatea proiectantelor sunt concurente în centrul de proiecţie. b a altui punct B situat în A partea opusă a planului de proiecţie [P]. în sistemul centralizat de proiecţie se realizează o corespondenţă univocă între mulţimea punctelor din spaţiul tridimensional şi mulţimea corespunzătoare din spaţiul bidimensional.1). 1. numit plan de proiecţie şi de un punct S. au proiecţiile centrale aruncate la infinit (punctul E). C ≡ c. se poate construi şi proiecţia N centrală. pentru reprezentarea obiectelor din spaţiul tridimensional pe planul bidimensional (planşa de desen) se folosesc două sisteme de proiecţie: central (conic) şi paralel (cilindric). Sistemele de proiecţie folosite de Geometria descriptivă asociază elemente de bază ale vederii cu elemente geometrice componente ale sistemului de proiecţie respectiv. de unde denumirea de proiecţie centrală. din spaţiu. În concluzie. vor Fig.punctele conţinute într-un plan paralel cu planul de proiecţie [P].1. determinând o suprafaţă proiectantă de formă conică. Proiecţia centrală a unui punct oarecare nu determină poziţia acestuia în spaţiu. M Analog. a căror proiectantă trece prin S. . În general.1). numit centru de proiecţie.punctele care aparţin planului de proiecţie [P] au proiecţiile centrale confundate cu însăşi punctele date. Sistemul de proiecţie este un ansamblu de elemente şi metode cu ajutorul cărora este posibilă trecerea unei reprezentări grafice de la un spaţiu cu un număr de dimensiuni la un altul cu un alt număr de dimensiuni.1.

SISTEME DE PROIECŢIE 7 1. cu planul de proiecţie [P]. paralele) şi a unei plăci . În acest caz. paralele cu direcţia D. Direcţia de proiecţie Directia proiectie A D α Proiectante M N b m=n a Direcţia de proiecţie Directia de proiectie Proiectante D α = 900 a A M N m=n C=c [P] Plan de proiectie Plan de proiecţie [P] C=c Plan de proiectie Plan de proiecţie B Fig. c se găsesc la intersecţia proiectantelor.3).2 Sistemul paralel de proiecţie Sistemul paralel de proiecţie este definit de planul de proiecţie [P] şi de direcţia de proiecţie D. Trasarea proiecţiei unei drepte se face considerând două puncte pe dreaptă şi determinând proiecţiile acestora. b.1. cu planul de proiecţie. În figura 1. sau intersectând planul definit de dreaptă şi o proiectantă dusă printr-un punct al dreptei. Δ2 A Δ1 M B A Δ3 B C C Δ4 A B δ1 a δ2 m b [P] a) c a [P] b c δ3 δ4 a [P] b b) c) Fig. proiecţia se numeşte paralel oblică.4 sunt reprezentate proiecţiile paralele ortogonale a două drepte concurente Δ1 şi Δ2 (a). În cazul în care proiectantele sunt perpendiculare pe planul de proiecţie.1. În figura 1. B. iar proiectantele sunt paralele cu direcţia D.3 Proiecţia paralelă ortogonală Având în vedere că atât în cazul proiecţiei paralele oblice. Dacă proiectantele formează cu planul de proiecţie un unghi α ≠ 900.1.4 Proiecţia paralelă ortogonală a două drepte (concurente . cât şi a celei ortogonale.2 proiecţiile a. 1. centrul de proiecţie S este considerat situat la infinit. proiectantele generează o suprafaţă cilindrică.2 Proiecţia paralelă oblică Fig. paralele Δ3 şi Δ4 (b) şi a unei plăci triunghiulare opace ABC (c). duse prin punctele A. proiecţia paralelă este ortogonală (fig. C. sistemul paralel de proiecţie este întâlnit şi sub denumirea de proiecţie cilindrică.

iar celălalt vertical [V]. etc.1. Astfel.1. va avea ca proiecţie pe planul [H] segmentul ab. corespondenţa se numeşte univocă. Dacă unui punct îi corespunde un singur punct. proiecţia pe planul orizontal de proiecţie şi a’b’. Proiecţia unei drepte pe un plan de proiecţie nu determină proiecţia dreptei în spaţiu. A1B1. Cele două plane se intersectează. proiecţia unui segment de dreaptă din spaţiu (fig. Cele două plane sunt unul orizontal [H]. obţinut prin introducerea unui al doilea plan de proiecţie perpendicular pe primul.3 Corespondenţa proiectivă Prin sistemele de proiecţie prezentate mai sus s-a realizat o corespondenţă proiectivă între punctele din spaţiul tridimensional şi punctele din spaţiul bidimensional. 1.6 se consideră ab. orice segment din planul [Q] ⊥ [H] AB. deci corespondenţa dintre punctele spaţiului şi cele ale planului de proiecţie este univocă. . iar dacă transformarea se poate realiza şi în sens invers atunci corespondenţa dintre cele două puncte este biunivocă.5).5 Corespondenţa univocă Fig. Pentru determinarea acestui segment se ridică perpendiculare din punctele segmentului de proiecţie din planul [H]. Dacă la planele respective se duc proiectantele perpendiculare din punctele proiecţiilor. Rezultă că poziţia segmentului de dreaptă din spaţiu nu poate fi determinată prin corespondenţa univocă. B A1 [Q] B1 A b [H] a b [H] x a [V] a' A [R] O B b' [Q] Fig. proiecţia pe planul vertical de proiecţie. în figura 1. În reprezentările tehnice sistemul de proiecţie preferat este sistemul paralel cu proiectantele perpendiculare pe planul de proiecţie.1.8 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul sistemului paralel de proiecţie toate punctele care sunt situate pe o proiectantă se regăsesc proiectate într-un singur punct pe planul de proiecţie. Fie planul de proiecţie [H] şi pe el segmentul ab. Se constată că. Pentru îndepărtarea acestei nedeterminări este necesară realizarea unei corespondenţe biunivoce care să conducă la determinarea punctelor din spaţiul tridimensional în cazul în care se cunosc proiecţiile acestor puncte. acestea determină planele [Q] ⊥ [H] şi [R] ⊥ [V]..6 Corespondenţa biunivocă Pentru aceasta se foloseşte sistemul de proiecţie dublu ortogonal Monge. linia de intersecţie reprezentând tocmai dreapta AB din spaţiul tridimensional.

Ha . planul orizontal [H] şi planul vertical [V]. Octanţi.2 Împărţirea spaţiului în octanţi. PUNCTUL 2.PUNCTUL 9 2. reciproc perpendiculare. poartă în Geometria descriptivă. Linia de pământ împarte fiecare plan de proiecţie în două semiplane: .Hp . numele de linie de pământ şi se notează cu Ox.semiplanul orizontal anterior – în faţa planului vertical . Se consideră două plane de proiecţie. Dreapta de intersecţie dintre ele.semiplanul orizontal posterior – în spatele planului vertical . Diedre.2. Triedre Sistemul de proiecţie folosit în Geometria descriptivă este proiecţia paralelă.1 Împărţirea spaţiului în diedre 3 [Vs] m' N [B2] n' ux n t T [Vi] nx tx t' u' U O mx u M m 2 [B1] 1 [Ha] 4 [Hp] 8 [B4] 5 [B3] x 6 7 Fig. a' II B [Vs] ax b [Hp] c x C III ex cx c' e' [Vi] bx [Ha] e b' O A I a E IV Fig.2. .1 Împărţirea spaţiului. Plane bisectoare . cu proiectantele perpendiculare pe două plane de proiecţie.

[H] şi [V]. generează două axe de proiecţie : [H] ∩ [L] = Oy. ca în figura 2.2. -y [Lsp] z VI [Vs] II a' [Hp] x ax A O a" I az -x V III VII a [Vi] -z [Lia] ay y [Ha] VIII IV Fig.1. Numerotarea acestora se face ca la diedre. [B2-4] şi sunt împărţite la rândul lor de axa Ox în semiplanele B1.Vi . Acestea trec prin linia de pământ Ox şi sunt perpendiculare între ele. se numerotează în continuare.2.2).10 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .2. Există cazuri când dubla proiecţie ortogonală nu asigură lămurirea precisă a formei şi poziţiei obiectului. Intersecţia planului lateral cu cele două plane de proiecţie. . în acelaşi sens. B2. Cele opt regiuni astfel formate şi delimitate de câte un semiplan de proiecţie şi un semiplan bisector poartă numele de octanţi şi se notează cu cifre arabe de la 1 la 8.semiplanul vertical inferior – sub planul orizontal.Vs . Spaţiul din jurul planelor de proiecţie este împărţit de către acestea în patru regiuni. [V] ∩ [L] = Oz şi un punct : [H] ∩ [V] ∩ [L] = O. Acestea sunt mărginite de semiplanele de proiecţie amintite mai sus. este numit plan lateral şi se notează cu [L]. Notarea planelor bisectoare se face după diedrele pe care le străbat : [B1-3].3).3 Împărţirea spaţiului în triedre Planul lateral [L] împreună cu planul [H] şi [V] împart spaţiul în opt triedre dreptunghice. De aici a rezultat necesitatea introducerii celui de al treilea plan de proiecţie şi implicit. Acesta este perpendicular pe planul [H] şi [V]. B3 şi B4. Unghiurile diedre astfel formate pot fi împărţite în unghiuri egale cu ajutorul planelor bisectoare (fig. numite diedre şi numerotate cu cifre romane de la I la IV. având în vedere că triedrul V are în stânga triedrul I (fig. celei de a treia proiecţii. pentru triedrele din partea stângă a planului lateral de proiecţie. S-a arătat că un punct sau o dreaptă din spaţiu este determinată dacă se cunosc două proiecţii ale lor. apoi pentru restul de patru triedre. .semiplanul vertical superior – deasupra planului orizontal .

Pentru evitarea acestui neajuns. câmpul desenului ar fi foarte aglomerat şi deci. Rezultă că. Punctul O este numit origine deoarece de la acesta încep măsurătorile pe axe.PUNCTUL 11 numit origine.semiaxa pozitivă y – în faţa lui O . a’ax = Aa. Oy : . Lsp) şi planul lateral inferior (anterior sau posterior) (Lip.2. C. Aa. Planul [aAa’] este perpendicular pe linia de pământ. Acelaşi plan intersectează planul de proiecţie orizontal după segmentul aax ⊥ Ox. intersecţia cu aceasta notându-se cu ax (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Ox).distanţa de la punctul A la planul orizontal. . în jurul axei Ox.abscisa . . c.1. faţă de planul orizontal şi vertical. punct numit proiecţia orizontală a punctului A. Fie punctul A situat în diedrul unu. şi anume : proiecţiile orizontale cu a. se roteşte planul [H] după săgeţile arătate în figura 2. iar semiplanul orizontal posterior [Hp] se suprapune peste semiplanul vertical superior [Vs]. iar proiecţiile lor cu litere mici. B. plane.1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului Revenind la figura 2.2 Epura punctului 2. Reprezentarea axonometrică a diedrelor (fig.depărtarea – distanţa de la punctul A la planul vertical.2. acestea s-ar înmulţi foarte mult. toate punctele situate deasupra planului orizontal (diedrul I şi II) au cotele pozitive şi toate punctele situate în faţa planului vertical (diedrul I şi IV) au depărtările pozitive. . Poziţia punctului A în spaţiu este definită de coordonatele descriptive ale punctului.segmentul Oax. e’. E. punct numit proiecţia verticală a punctului A. aax = Aa’. Lia). Dacă se cunosc proiecţiile a şi a’ ale punctului A se poate afla poziţia spaţială a punctului.1. semiplanul orizontal anterior [Ha] se suprapune peste semiplanul vertical inferior [Vi]. A. b’. determinându-se o poziţie unică pentru punctul A în spaţiu. Convenţional se notează punctele din spaţiu cu litere majuscule. acesta poate fi numit planul lateral superior (anterior sau posterior) (Lsa. c’. de pe axa Ox. . e şi cele verticale cu a’. în sensul acelor de ceasornic. care trebuie proiectate. va îngreuna perceperea celor reprezentate.1) este destul de aglomerată de linii. Oz : . Din punct de vedere al semnelor. având în vedere că la reprezentarea unor elemente geometrice (drepte. proiectantele sunt de asemenea ortogonale. Planele de proiecţie fiind ortogonale. până se suprapune peste planul [V]. În funcţie de zona planului lateral la care se face referire. În această situaţie. 2. Astfel. iar planul vertical de proiecţie după segmentul a’ax ⊥ Ox. aici sunt reprezentate patru puncte în cele patru diedre şi respectiv proiecţiile lor pe planele de proiecţie [H] şi [V]. Acestea sunt : . corpuri). iar proiectanta orizontală din A înţeapă planul vertical în a’. .semiaxa negativă z – în partea de jos a punctului O. Proiectanta verticală din A înţeapă planul orizontal în a. b.semiaxa pozitivă z – în partea de sus a punctului O .semiaxa negativă y – în spatele lui O .semiaxa pozitivă x – în stânga lui O . Acest sistem de proiecţie se numeşte dublu ortogonal sau sistem Monge.semiaxa negativă x – în dreapta lui O . Aa’. prin dubla proiecţie ortogonală se realizează corespondenţa biunivocă a punctelor din spaţiu cu cele din plan. împărţindu-le în două şi dând semnul lor astfel : Ox : . . la intersecţia proiectantelor perpendiculare pe planele [H] şi [V] duse din punctele a şi a’.cota .

. e' C DIII depărtările pozitive (punctele din diedrele I A DI E DIV şi IV) se măsoară sub linia de pământ. un punct A din spaţiu va avea pe lângă proiecţiile a şi a’ pe planele [H] şi [V]. Aceasta se determină prin intersecţia proiectantei dusă din A pe planul lateral [L] cu acest plan. .se trasează linia de ordine prin bx (cx şi ex) perpendiculară pe Ox . care reprezintă cota.1). rezultând proiecţiile orizontale şi verticale ale punctelor pe planele de proiecţie. Segmentele [Vi]=[Ha] a’ax şi aax. respectiv B DII depărtarea punctului M. III. Observaţie: În epură.2. Aa” = axO. respectând următoarea metodologie : . prin schimbarea notaţiilor (a depărtării sau a cotei) se schimbă nu numai poziţia punctului. a’ şi a” şi axele triedrului determină paralelipipedul coordonatelor care are muchiile : . iar cele negative (punctele din diedrele II şi III) Fig. poziţia punctului în spaţiu în raport cu planele de proiecţie se poate determina după semnul coordonatelor sale descriptive (tabelul 2. Planul [a’Aa”] este perpendicular pe axa Oz şi o intersectează în az (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oz).se trasează linia de pământ Ox . numită linie de ordine.2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului Considerând şi planul lateral de proiecţie (fig. . se b convine ca în epură cele două plane să fie reprezentate numai prin linia de pământ Ox.3). poate fi definită abscisa punctului ca distanţa de la acesta la planul lateral. cotele pozitive (punctele din diedrele I şi II) se măsoară deasupra axei Ox.2. Rezultă că.4 Epura punctului în cele patru diedre deasupra ei.se stabileşte poziţia punctului bx (cx şi ex) astfel încât Obx ≡ abscisa punctului B . iar planul [aAa”] este perpendicular pe axa Oy şi o intersectează în ay (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oy).se măsoară depărtările şi cotele pe linia de ordine ţinând seama de semnul acestora.1 III IV + + + - + - În figura 2. a' coordonată \ diedru depărtare cotă I II Tabelul 2. În figura 2. a Se observă că după rotire. şi IV din figura 2. . Ansamblul liniilor de construcţie pentru cele trei proiecţii a.a’) din diedrul I. iar cele negative (punctele din diedrele III şi IV) sub ea. o a treia proiecţie pe planul lateral notată a” şi numită proiecţie laterală.1. devin dreapta a’axa e c' ⊥ Ox.4 este reprezentată epura bx ax O x [Vs]=[Hp] ex cx punctului A(a.2.12 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Desenul astfel obţinut se numeşte epură şi având în vedere că planele de b' c proiecţie sunt considerate infinite.4 sunt reprezentate şi epurele punctelor din diedrele II.abscisa : Aa” = aay = Oax = a’az . 2. De asemenea. În acest caz. ci chiar şi diedrul în care este situat punctul în spaţiu.

III şi IV.pe axa Ox se măsoară. Arcul de cerc ayay1. din O.2. . II. în a” – proiecţia laterală a punctului A. la Ox.depărtarea : Aa’ = a’’az = Oay = aax . ţinând seama de faptul că abscisele punctelor sunt negative şi se măsoară pe axa Ox. Epurele punctelor (b) din tabel sunt însoţite de reprezentările spaţiale ale acestora (a) care.3 sunt reprezentate punctele A. perpendiculară pe Ox : . Epurele punctelor situate în triedrele V.3.pe axa Oz se măsoară. . depărtarea punctului A.cota : Aa = a’ax = Oaz = a”ay.PUNCTUL . B. Oy şi Oz . Astfel. Poziţionarea punctelor într-unul din cele coordonatelor descriptive prezentate în tabelul 2. Se obţine punctul ajutător ax şi prin acesta se duce linia de ordine. VI.5 Epura punctului A a care se roteşte proiecţia a”.pe axa Oy se măsoară. iar a doua oară peste Ox. VII şi VIII se obţin în mod similar. . Se rotesc planele [H] şi x [L] în sensurile indicate de săgeţi până se suprapun : [H] ≡ [V] ≡ [L]. este proiecţia arcului de cerc după planul [L]. ay pe axa Oy şi ay1 pe axa Oy1.se trasează linia de pământ Ox şi celelalte două axe ale epurei. C şi E situate în triedrele I. dau nu numai imaginea vizuală ci şi justificarea geometrică a construcţiilor din epură. fiind notată cu Oy1. abscisa punctului A.2. din O. păstrându-şi notaţia. Se obţine punctul ajutător az şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în a’ – proiecţia verticală a punctului A .2 VII VIII + + + + + + - + + - + + + - + - În tabelul 2. Trecerea de la imaginea spaţială din figura 2. figurile b) : . de rază egală cu depărtarea şi cu centrul în O. Se obţine punctul ajutător ay a– şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în proiecţia orizontală a punctului A . cota punctului A. pornind din az (spre dreapta dacă este pozitivă şi spre stânga dacă este negativă). axa Oy se suprapune. o dată peste Oz.5 se face folosind acelaşi procedeu ca la epura a două plane de proiecţie.2. din O.3 la epura din figura 2. . obţinut prin rotirea planului [L]. se observă că punctul ay de pe axa Oy va avea în epură două puncte corespondente. Pentru determinarea proiecţiei laterale a” se poate proceda şi la măsurarea depărtării punctului pe paralela la Ox prin az. Prin acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care intersectează paralela prin az. De asemenea. Epura punctelor se realizează respectând următoarea metodologie prezentată pentru punctul A (tab. corelate cu sensurile în care se rotesc planele [H] şi [L].cu vârful compasului în O şi de rază Oay se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1. coordonată \ triedru abscisă depărtare cotă I II III 13 z=-y a' cota az a" ax depărtarea departarea abscisa O ay 1 y1 ay y=-z Fig. odată cu opt triedre este dată de semnele IV V VI Tabelul 2.

figurile b. B1 ∈ TVI. În tabelul 2. Tabelul 2.3.14 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ pornind din O spre dreapta. sunt reprezentate aceste epure. astfel : A1 ∈ TV. C1 ∈ TVII.3 Reprezentarea grafică a punctelor situate în cele opt triedre A TI z a' [Vs] A ax x a [Ha] O az a" [Lsp] ay y x a ay y a' z az a" a1z a1" ax O ay1 y1 x O a1y a1x z [Lsa] a1' [Vs] A1 a1z A1 TV z a1" a1' a1 y x [Ha] O a1y1 a1y y a1x y1 a1 a) B TII b) z a) B1 TVI z b1z y1 y b1y x O y b) z B1 b1" b1' x b1x b1y1 y b1z b1y O b1x b1' b1 y1 B b' [Hp] b x z [Lsp] b" bz by O y x bx b' b" b by1 bz by O [Lsp] b1" [Vs] b1 [Hp] [Vs] bx a) b) z a) C1 TVII b) z c1y C TIII [Hp] c x C cx cy c" [Lip] z O y cz x c' c cx cy1 cy O y1 x c1y [Lip] O c"1 c" cz y c1z z [Hp] c1 C1 c1x c1 c1x y 1 c'1 x c1y1 c"1 O c1z y c' [Vi] y c'1 [V ] i a) E TIV z ex x [Vi] e' E e [Ha] ez [L ] ia e" y O ey ex x e e' b) z O ey ez y e" e1z [Lia] e"1 ey1 y1 x O e1y z a) E1 TVIII z e1x [Ha] e1 e'1 [Vi] E1 y O x e1y e1z y b) e1y1 e1x y1 e1 e"1 e'1 a) b) a) b) . E1 ∈ TVIII.

iar celelalte două proiecţii.punctul C∈ [L] are abscisa = 0.2. cota =0 şi A ≡ a. se va folosi modul de notare al punctelor de la geometria analitică. unde x ≡ abscisa.proiecţiile orizontală şi verticală ale unui punct se găsesc totdeauna pe linia de ordine perpendiculară pe axa Ox. cota ≠ 0 şi B ≡ b’. .punctul B∈ [V] are abscisa ≠ 0. depărtarea =0. punctul M va avea proiecţia pe planul pe care se găseşte. c ∈ Oy. c’∈ Oz. depărtarea ≠ 0. confundată cu punctul însuşi.2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe n = n' t x tx nx N B2 t' T B3 u = u' U B4 ux M B1 m' mx O m Pentru a se vedea ce se întâmplă cu coordonatele punctului atunci când este situat într-unul din planele de proiecţie.2 punctele M şi T. Epura acestor puncte este reprezentată în figura 2.6. au cota şi depărtarea egale şi de acelaşi semn. În figura 2. el se va nota A(a. situate pe două din axele de proiecţie. Fig. în funcţie de diedrul în care este situat punctul .3 este mobil şi se apropie pe rând de acestea.PUNCTUL 15 Observaţii : . a”∈ Oy . de o parte şi de alta a ei sau de aceeaşi parte. situate în planul bisector [B2-4]. Se constată că i se anulează una din coordonate. 2. F ≡ f ≡ f’’. z). E ≡ e ≡ e’.7 sunt reprezentate în spaţiu (a) şi transpuse în epură (b) puncte situate în planele de proiecţie. b ∈ Ox.a’) şi se va citi punctul A de proiecţii a şi a’ . În figura 2.1 Puncte situate în planele bisectoare Planele bisectoare sunt locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate de planele de proiecţie [H] şi [V].în probleme. iar a treia proiecţie situată în origine. . e’’≡ O . Punctele situate pe axele de proiecţie sunt situate practic pe două plane de proiecţie concomitent. Punctele situate în planele bisectoare au cota şi depărtarea egale în modul. f’≡ O .proiecţiile laterală şi verticală ale unui punct se află totdeauna pe o linie ajutătoare. cota ≠ 0 şi C ≡ c”. . b”∈ Oz . Astfel. a’∈ Ox.3.un punct A din spaţiu este determinat prin cele două proiecţii a şi a’. z ≡ cota. paralelă cu axa Ox.punctul E∈ Ox. de o parte şi de alta a axei Oz sau de aceeaşi parte a ei în funcţie de diedrul în care este situat punctul. 2. În figura 2. au cota şi depărtarea egale şi de semne contrare. . . Astfel. . situate în planul bisector [B1-3]. Acestea au două din proiecţii confundate cu punctul însuşi.6 Epura punctelor situate în planele bisectoare .punctul F∈ Oy. y.7 sunt reprezentate trei puncte pe cele trei axe de proiecţie.punctul A∈ [H] are abscisa ≠ 0. Această aliniere a două câte două din proiecţiile unui punct A (a cu a’ şi a’ cu a”) constituie o verificare a corectitudinii efectuării construcţiilor geometrice din epură. după cum urmează: . depărtarea ≠ 0.3 Poziţii particulare ale punctelor 2. se consideră că punctul M din figura 2.3. pentru notarea coordonatelor numerice ale punctului. adică A(x. iar punctele N şi U. astfel : . y ≡ depărtarea.

punctul G∈ Oz.2.7 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe 2. g ≡ O .8 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie .2.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie -y A2 [Lsp] a2" a' = a2' z az= a2z= a3z a" = a3" O [Vs] a3' A3 y1 a3 [Ha] y a1" [Lia] b) x ax= a1x= a2x a1' a = a1 a2 a2" a' = a2' z a2y a3' a" = a3" az= a2z= a3z [Hp] a2 x a2y A ax= a1x= a2x a1' [Vi] A1 -z a) a3x O a3x a1" a3 y1 ay= a1y= a3y a = a1 a1z a1z ay= a1y= a3y y Fig.4. z B = b' bz = b" G = g' = g" cz = c' E = e' = e ax = a' bx = b [H] [L] C = c" x O =e"=f '=g cy = c F = f = f" A=a ay = a" y B = b' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z bz = b" G = g' = g" cz = c' C = c" [V] x E = e' = e ax = a' O =e"=f '=g f " bx = b y1 cy = c F=f A=a b) ay = a" y a) Fig.4 Puncte simetrice 2. G ≡ g ≡ g’’.16 .

are abscisa punctului M. are trei puncte simetrice faţă de axele de proiecţie (fig. iar abscisa egală cu a punctului A. 2.punctul M3 este simetricul punctului M faţă de axa Oz.punctul A1 este simetricul punctului A faţă de planul orizontal. este situat în triedrul II. Acestea au câte două coordonate egale în valoare absolută cu coordonatele punctului M.punctul M2 este simetricul punctului M faţă de axa Oy. dar cu semn schimbat . .9 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie . -y [Lsp] m3" z M3 m1 m' m3" z m1y= m3y mz= m3z O mx= m1x m1" m1' m M2 y b) m2x= m3x y1 m2" m2 ' m3 m3 ' m" [Hp] m1 x M1 [Vs] mz= m3z m' m3' m1y= m3y m 3 m" M m2x= m3x y1 mx= m1x O m1" m m1' [Vi] m1z= m2z -z a) m2" [Lia] my= m2y m2 ' m2 [Ha] x m1z= m2z my= m2y y m2 Fig.4. are abscisa şi cota punctului A. are trei puncte simetrice faţă de planele de proiecţie (fig. iar a treia coordonată identică. după cum urmează : . are abscisa şi depărtarea punctului A. dar cu semn schimbat. iar abscisa şi depărtarea egală cu a punctului M.punctul A3 este simetricul punctului A faţă de planul lateral. iar depărtarea egală cu a punctului A. . iar abscisa şi cota egală cu a punctului M. dar cu semn schimbat .2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie Punctul M. este situat în triedrul VIII.punctul A2 este simetricul punctului A faţă de planul vertical. situat în triedrul I. iar a treia coordonată egală în valoare absolută. dar cu semn schimbat .PUNCTUL 17 Un punct A. situat în triedrul I.2. este situat în triedrul VI. dar cu semn schimbat. iar cota şi depărtarea egală cu a punctului M. are cota punctului M.punctul M1 este simetricul punctului A faţă de axa Ox.9). are depărtarea şi cota punctului A.8). este situat în triedrul III.2. . este situat în triedrul IV. după cum urmează : . . dar cu semn schimbat . Acestea au câte două coordonate identice cu ale punctului A. are depărtarea punctului M.2. iar cota egală cu a punctului A. este situat în triedrul V.

2. a) b) Simetricul unui punct faţă de planul bisector Fig. având aceeaşi abscisă. c cy . Punctul M şi M1 sunt situate în diedrul I.2. în diedrul III. Prin ay se duce a" o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine a' az în a – proiecţia orizontală a punctului A .11 Rezolvarea problemei 1 . iar faţă de planul bisector [B4].20).pe axa Ox se măsoară.-15) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu. by b Oaz = 20. b'=b" b z Oay = 25.18 2. faţă de planul bisector [B1].10 simetricul punctului M. începând din O. perpendiculară pe Ox . . Prin c' cz c" acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care a ay intersectează paralela prin az în a” – proiecţia (-z) y laterală a punctului A. În figura 2. este punctul M1. începând din O.11) : .se trasează axele de coordonate Ox. depărtarea punctului A. ambele cu semn schimbat. Prin ax se duce linia de ordine. este situat în diedrul opus faţă de axa Ox.25). Rezolvare : Pentru construirea epurei se procedează astfel (fig. şi Oz. este punctul M2.pe axa Oz se măsoară.10 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare al altui diedrului decât cel în care se găseşte.4.25. E(25. Prin az se duce o cy1 ax ay1 ay1 x paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în ex cx ax bx= by1 O y1 a’ – proiecţia verticală a punctului A . iar depărtarea egală cu cota punctului de bază şi cota egală cu depărtarea acelui punct. iar punctul M2. abscisa punctului A. cota punctului A. Epura punctelor B. 2.2. Să se construiască epura punctelor A(15.-18.10.pe axa Oy se măsoară.cu vârful compasului în O şi de rază Oay e ey se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi e" e' ez la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1.5 Probleme rezolvate 1. m2 m iar depărtarea m1 m1 egală cu cota [B4] punctului de bază x m = m2' şi cota egală cu depărtarea acelui M2 m2' punct. B(8. m' x având O [Ha] mx= m1x= m2x aceeaşi abscisă. începând din O. C şi E se determină în Fig.-8. C(20.-20). Oax = 15. Oy.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Simetricul unui punct faţă [Vs] m1' de planul bisector [B1] M1 al diedrului în m1 ' care se găseşte m' = m2 rămâne în acelaşi mx= m1x= m2x M O diedru. . z (-y) .

G(20.18). F(0.27. după cum urmează : punctul E ∈ [H]. deoarece are aceleaşi coordonate.13.18). Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru B = b = b' a" O = b" exemplificare.11) şi să se az = bz analizeze particularităţile lor . cxc’ = axa şi depărtarea egală cu cota. c" c' Rezolvare : Epura punctelor este reprezentată în bx ax = cx O figura 2. Fig.PUNCTUL 19 mod similar. . au una din coordonate cy = c nulă . C(15. punctul F ∈ [L] şi Fig. Să se construiască epura punctelor y1 E(15. Să se construiască epura punctelor a' A(15.2.13 Rezolvarea problemei 3 4.18. punctul C este c cy simetricul punctului A faţă de planul bisector [B1].2.15). acesta are cota şi ay depărtarea nule.17). cxc = axa’. Deoarece s-a observat f = fy că fiecare punct are una din coordonate nulă. ştiind că C = c" cz = c' vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [H]. Dacă punctul B se află pe axa Ox.11. Rezolvare : Epura punctelor se realizează ca şi în cazul problemei 1 (fig. ax = a' x y1 Rezolvare : Punctele A şi C fiind situate în plane de proiecţie. Pentru punctul B se A=a stabilesc coordonatele : B(24. punctului A.0). obţinându-se proiecţiile triunghiului pe cele trei plane de proiecţie : [abc] – proiecţia orizontală.0). punctul g' g" = gz C ∈ DIII şi punctul E ∈ DIV. cu semn schimbat la abscisă. Punctul A este situat în diedrul I. Să se reprezinte în epură cele trei z proiecţii ale triunghiului ABC. cu observaţia că depărtările şi cotele negative se măsoară în sensul negativ al axelor Oy şi Oz. B(-15.2. Se y reprezintă în epură cele trei vârfuri ale truinghiului (fig. y având cota egală cu depărtarea.0) şi C(0. x y1 Analizând coordonatele punctelor. z a" = b" b' 3. rezultă y că ele sunt situate în planele de proiecţie.0. C ∈ [L]. De asemenea.10.14 Rezolvarea problemei 4 proiecţiile de acelaşi nume.12 Rezolvarea problemei 2 punctul G ∈ [V].11.14) şi se unesc Fig. e' = ex O e" = ey1 x g = gx 2. z Analizând semnul coordonatelor punctelor f" f' = fz rezultă că punctul A ∈ DI.10. se stabilesc următoarele coordonate : A(13.2.0.20.2. B ∈ Ox. punctul B ∈ DII. [a’b’c’] – proiecţia verticală şi [a”b”c”] – proiecţia laterală. s-a stabilit că b punctul B este simetricul punctului A faţă de planul a ay = by lateral.10) şi să se specifice ey e poziţia lor faţă de planele de proiecţie .12).

Se dă punctul M(30. 16. B(10.25).10) fată de axa Ox ? Dar punctul M(30.20) şi să se specifice poziţia lor faţă de planele de proiecţie . astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : E ∈ [H]. Să se precizeze coordonatele punctelor E. şi G ∈ [L]. Să se construiască epura unui punct A.-10.-20. G ∈ Ox. C(30.-25) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu. şi G.10. Să se precizeze coordonatele punctelor A. [B4].20.-25). B(20. E(30.-15.10. axa Oy (A2) şi planul bisector [B1] (A3). situat la 20mm de planul lateral. Să se construiască epura punctelor A(25. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului ABC.50).15.15. Să se construiască epura punctelor E(30.15. Fie punctul A(20. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare. cunoscând coordonatele vârfurilor : A(60. cunoscând coordonatele vârfului M(20. G(10. La ce distanţă se găseşte punctul A(30. Reprezentaţi epura acestor puncte. F(0.-20. faţă de axa Ox. F ∈ Oz. axa Ox (M2) şi planul bisector [B2] (M3). Să se construiască epura punctelor A(20. 7. ştiind că este situat în planul bisector al diedrului IV. [abc] ? 18. C şi E.0. Să se construiască epura triunghiului MNS. F. Să se construiască epurele punctelor şi să se specifice poziţia lor în spaţiu.15.30.0.30) şi faptul că vârfurile B şi C sunt simetricele punctului A faţă de planul orizontal.-25. 3. C ∈ [H].10). în planul bisector al diedrului I. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului EFG.25) şi faptul că vârfurile N şi S sunt simetricele punctului M faţă de planul lateral.-15) şi să se analizeze particularităţile lor . E(5. [a”b”c”] ? 17.25). 14. 15.0). 2. B(60. Ce se poate spune despre poziţia triunghiului MNS în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul orizontal de proiecţie.10) şi C(40.30).0). respectiv vertical.10. ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate pe axele de proiecţie : E ∈ Oy. B(10. C ∈ DIII şi E ∈ DIV. Se dau punctele A(10. Ce se poate spune despre poziţia triunghiului ABC în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul lateral de proiecţie. 6. Să se construiască epura triunghiului ABC.30).40).7 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1.40). Să se reprezinte epura punctului A şi a punctelor simetrice faţă de : planul vertical (A1). Să se construiască epura punctului A(20. ştiind că este situat la o distanţă l = 50mm. Să se reprezinte epura punctului M şi a punctelor simetrice faţă de : planul orizontal (M1).30).-40). cunoscând coordonatele vârfului A(40. 8. B. 13. Să se construiască epura triunghiului ABC. B ∈ DII.-15) ? 12. B ∈ Oy.20. . 10.15. C(30.-30). 9. Cum sunt situate în spaţiu punctele E şi F.35.15.y.30). F ∈ [V]. 5.20). 11. astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : A ∈ DI. ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [V].20 2.0.25. dacă în epură proiecţiile lor de nume contrar coincid (e = f’. respectiv vertical. C(20.-40. 4. Să se construiască epura unui punct A situat la distanţa de 30mm faţă de planul lateral şi la distanţa de 20mm faţă de planul vertical. e’ = f) ? Exemplificaţi numeric. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare. Reprezentaţi epura acestor puncte.

De aici. astfel : a ∪ b = d. segmentul de dreaptă rezultat prin proiecţia unui segment din spaţiu pe oricare plan de proiecţie.3.1 Reprezentarea dreptei : a) în spaţiu . un plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie şi un plan proiectant faţă de planul lateral de proiecţie. Un punct M(m.3. atunci când este dată sau este găsită proiecţia de un nume a unui punct ce aparţine unei drepte. y Reprezentarea a) b) în epură a dreptei D (fig. Observaţii : .în cazul proiecţiei ortogonale. Fie dreapta D din spaţiu. Deoarece o dreaptă este definită în epură prin cel puţin două dintre proiecţiile ei. pentru a construi în spaţiu sau în plan o dreaptă.1 Epura dreptei În spaţiu.3. d’ şi pe a ay y planul lateral. a” ∪ b” = d”. Intersecţia dintre aceste plane proiectante şi planele de proiecţie sunt drepte şi reprezintă proiecţiile dreptei pe planele de proiecţie. a).proiecţia orizontală [Aba’b’] ∩ [V] = a’b’ ≡ d’ – proiecţia verticală [Aba’’b’’] ∩ [L] = a”b” ≡ d” – proiecţia laterală Altfel spus. după cum urmează: [ABab] ∩ [H] = ab ≡ d . dreapta se notează D(d. Prin urmare. z z proiectantele duse din az a' a" az A şi B pe planul a' d' m' m" orizontal de proiecţie m' d" d' b' bz b" vor determina proiecd" b' [V] A a" ţia orizontală a bz m" D M ax bx O bx B b" [L] ax dreptei. d”. un plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie. ce aparţin dreptei (fig.m’) se găseşte pe dreapta D(d.DREAPTA 21 3.d’) şi se citeşte dreapta D din spaţiu cu proiecţiile d şi d’. cealaltă proiecţie a punctului poate fi determinată pe proiecţia de nume contrar a dreptei şi pe aceeaşi linie de ordine.în epură. b) în epură prin construirea proiecţiilor punctelor care definesc dreapta şi unirea proiecţiilor de acelaşi fel ale celor două puncte. este suficient să se construiască proiecţiile a două puncte ale ei. . Planul determinat de dreapta din spaţiu şi proiectanta oricărui punct de pe dreaptă se numeşte plan proiectant.d’). nu poate fi mai mare decât segmentul din spaţiu.1 b) se obţine Fig. atunci când proiecţiile lui se situează pe proiecţiile de acelaşi fel ale dreptei : m ∈ d şi m’ ∈ d’ (fig.1). . o dreaptă de poziţie oarecare este definită de două puncte.3. a’ ∪ b’ = d’. definită de punctele A şi B. condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unei drepte este ca proiecţiile punctului să fie situate pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei. d. În mod y1 x b O by similar se determină x d m b by proiecţia pe planul ay d m a [H] vertical. DREAPTA 3. rezultă că în rezolvarea diferitelor probleme.1. Există astfel.

se consideră o dreaptă D(d. unde se obţine punctul v – proiecţia orizontală a urmei verticale. ca fiind punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul lateral [L]. au una din h y y coordonate nulă. Prin proiecţia v se duce o linie de ordine până la intersecţia cu proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină punctul v’ . se prelungeşte proiecţia proiecţie verticală d’ până se intersectează cu axa Ox (adică. pentru determia) b) Fig. urma laterală. este numit urmă verticală. Intersecţia cu planele bisectoare Urma unei drepte este un punct unde dreapta din spaţiu intersectează un plan de proiecţie. se duce linia de ordine prin proiecţia h’ care intersectează proiecţia orizontală a dreptei. de intersecţie dintre dreaptă şi planul vertical de proiecţie [V].3 Urmele dreptei în sistemul celor trei plane de proiecţie .d’) definită de punctele A şi B. iar punctul V(v. d. La determinarea urmei verticale a dreptei D (punct de depărtare zero). Punctul H(h.2 Urmele dreptei. se procedează în mod similar. [V] z trebuie să se ţină seama de v' d' V = v' condiţia de apartenenţă a a' a' d' b' punctului la dreaptă şi de D b' h' O definiţia urmei unei drepte. prelungind proiecţia orizontală d a dreptei până la intersecţia cu axa Ox. Pentru a se determina z urmele unei drepte în epură.proiecţia verticală a urmei orizontale. în figura 3.3.3.3. a. se caută un punct care să aibă cota zero). determinându-se punctul h’. z [V] d' h' x H=h d v" l' D O V=v' L=l" [L] d" v l h" [H] d' h' x h b) d l v" l' z v' l" d" O v h" y1 y y a) Fig. b. Astfel. Împărţirea dreptei în regiuni. este numit urmă orizontală.3) se defineşte şi a treia urmă a dreptei. în h. Dacă se consideră dreapta D în sistemul celor trei plane de proiecţie (fig. de intersecţie dintre dreaptă şi planul orizontal de proiecţie [H].proiecţia verticală a urmei verticale.h’). h' O A x v v Urmele.2 Urmele dreptei în sistemul celor două plane de narea urmei orizontale a dreptei D. În figura 3.22 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3.2.2. fiind puncte B x a a d conţinute în planele de d b b H=h [H] proiecţie. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a urmei orizontale.v’).

se prelungeşte proiecţia verticală d’ până la intersecţia cu Oz şi se determină punctul l’.l’.3.3. punctul B(b. . . Împărţirea dreptei în regiuni înseamnă delimitarea porţiunilor de dreaptă ce sunt cuprinse în fiecare diedru.în regiunea din dreapta urmei V(v. segmentul de dreaptă VH din dreapta D se găseşte în diedrul DI .DREAPTA 23 Urma laterală L(l. În epura din figura 3. acestea situându-se astfel : h” pe Oy1 şi v” pe Oz.v’). Urmele dreptei sunt situate în planele de proiecţie ce definesc diedrele.în regiunea cuprinsă între urme. se duce o paralelă la Ox prin l’ până la intersecţia cu d” unde se obţine punctul l” . Pentru identificarea diedrelor străbătute de dreapta D(d.3.i’) are depărtarea pozitivă şi cota pozitivă. din stânga şi dreapta urmelor. punctul I(i. Segmentul de dreaptă cuprins între urmele H şi V se află într-un singur diedru. deci are abscisa nulă.4 Împărţirea dreptei în regiuni. punctul de intersecţie cu bisectorul [B1-3] va avea depărtarea egală cu cota şi de acelaşi semn. iar punctul de intersecţie cu bisectorul [B2-4] va avea depărtarea şi cota egale în modul şi de semne contrare. proiecţia verticală a urmei laterale.3.în regiunea din stânga urmei H(h. se ridică o perpendiculară până la intersecţia cu d”. s-au determinat şi proiecţiile laterale ale urmelor orizontală şi verticală. considerând un punct pe dreaptă în fiecare regiune.d’) din figura 3. rezultă că semidreapta străbate diedrul DIV. Odată stabilite urmele şi diedrele. în afară de cazul când este paralelă cu unul din ele. punctul A(a. O dreaptă de poziţie generală străbate trei diedre. b.b’) are depărtarea pozitivă şi cota negativă .se prelungeşte proiecţia orizontală d până la intersecţia cu Oy şi se determină proiecţia orizontală a urmei laterale l. Se ţine seama de faptul că. în alte două diedre.4. iar celelalte două semidrepte. se analizează semnele depărtărilor şi cotelor punctelor dreptei. astfel: . care sunt „puncte de graniţă” pentru dreaptă. unde se obţine punctul l” – proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D .a’) are depărtarea negativă şi cota pozitivă. .l’’) este un punct din planul lateral. rezultă că semidreapta străbate diedrul DII . iar pentru determinarea ei în epură se poate proceda în două moduri (fig. cum ar fi punctele în care dreapta intersectează planele bisectoare. se duce un arc de cerc cu centrul în O şi de rază Ol până la intersecţia cu Ox. Intersecţia cu planele bisectoare În general.proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D. o dreaptă intersectează ambele plane bisectoare. . Această delimitare este făcută de urmele orizontale şi verticale ale dreptei. b): . DII [V] d' x j' DIV j J a) h' i' I i H=h d z V = v' D v O [H] [B4] y DI [B1] x j = j' i' d' v y DII a O ax bx h' = = d b' b h i DI b) v' z a' DIV Fig.h’). în analizarea dreptei se mai pot determina şi alte puncte importante ale dreptei.

proiecţia orizontală a orizontalei.3.3. 3.v’.dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie (paralelă cu două din planele de proiecţie sau cu una din cele trei axe) Dreptele paralele cu unul din planele de proiecţie sau perpendiculare pe acestea au anumite proprietăţi în spaţiu şi prezintă unele particularităţi în reprezentarea în epură. se observă că aceasta intersectează semiplanul bisector [B1] şi [B4]. ale orizontalei sunt paralele cu axa Ox.orizontala are numai urmă verticală V(v.24 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Analizând dreapta D(d.4. b).5 Reprezentarea dreptei orizontale. Proprietăţi: . a.3. . Cu ajutorul liniei de ordine dusă prin i se determină şi proiecţia verticală i’. D ⎜⎢[H]: a) în spaţiu .j’) este punctul de intersecţie cu semiplanul [B4] şi se determină prelungind proiecţiile d şi d’ ale dreptei până la intersecţia lor (depărtarea şi cota egale în modul). Pentru a determina aceste puncte de intersecţie se caută un punct în regiunea diedrului DI şi unul în diedrul DIV.dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie . a orizontalei şi linia de pământ. În acest sens. faţă de axa Ox care intersectează proiecţia orizontală d în punctul i (fig.3. 3.4. se face o construcţie pur geometrică ducând din punctul h’ o dreaptă simetrică proiecţiei verticale d’.l’’). d.dreaptă de poziţie generală (înclinată) faţă de planele de proiecţie. α.toate punctele orizontalei au aceeaşi cotă. z [V] a' d' b' v"=l' a" d" V = v' A α b" D B l" O α v a [L] d b l [H] y a) v' a' x α z d' b' v"=l' d" l" a" b" O y1 x a d b l y b) Fig. .l’. are o poziţie oarecare. Ox. .v’’) şi laterală L(l.d’) din figura 3. . Punctul J(j. situată pe d’ şi astfel punctul I(i.i’) este punctul de intersecţie cu semiplanul bisector [B1] (depărtarea egală cu cota). b) în epură . d’ şi laterală. . d’’. cunoaşterea lor fiind utilă în simplificarea construcţiilor grafice.unghiul pe care-l face orizontala cu planul vertical.1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie a) Dreapta orizontală (dreaptă de nivel) este dreapta paralelă cu planul orizontal de proiecţie (fig. Orice segment din dreapta orizontală se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime: AB = ab. se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal şi se regăseşte în epură între proiecţia orizontală.5).proiecţiile verticală. d.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu O dreaptă din spaţiu poate să aibă următoarele poziţii faţă de planele de proiecţie: .

are o poziţie oarecare. Ox. α şi vertical. z z V = v' v" a' A a" [V] d' β D β d" b' [L] v = h' α O b" [H] a x B d H = h α h" b y a) v' a' b' v = h' d h y b) v" a" d' a b O β d" b" h" y1 α x Fig. are o poziţie oarecare. γ.l”). . . . d şi verticală. este paralelă cu linia de pământ. Proprietăţi: .3.unghiurile pe care le face dreapta de profil cu planul orizontal. se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical: AB = a’b’. AB.proiecţia laterală a frontalei. ale dreptei de profil sunt în prelungire şi perpendiculare pe linia de pământ.3.3. D⎟⎟ [L]: a) în spaţiu . γ şi respectiv axa Oz.toate punctele dreptei de profil au aceeaşi abscisă.6 Reprezentarea dreptei de front.unghiurile pe care le face frontala cu planul orizontal.β . . Orice segment de dreaptă. Proprietăţi: . d” şi axa Oy1 . d’.proiecţia laterală a dreptei de profil.7). .DREAPTA 25 b) Dreapta de front (frontala) este dreapta paralelă cu planul vertical de proiecţie (fig.frontala are numai urmă orizontală H(h.l’. se identifică în epură ca fiind unghiurile dintre proiecţia laterală.proiecţiile orizontală. Un segment al dreptei de profil se proiectează în adevărată mărime pe planul lateral: AB = a”b”.toate punctele frontalei sunt egal depărtate de planul vertical. şi respectiv cu planul lateral. . d. β. d”.7 Reprezentarea dreptei de profil.h”) şi laterală L(l.6). Ox. β .proiecţia orizontală a frontalei. este perpendiculară pe axa Oy1. b) în epură .3.proiecţia verticală a frontalei. aflat în poziţie de frontală în spaţiu. z [V] d' b' γ l' b' l' γ O a d b l y b) z d' β l" b" d" a" h" y1 x [L] a' l" B β b" O h' D γ d" A [H] a" β H = h a d b h"=l y a) x h' a' h Fig.α şi axa Oz .h’. . d”. . b) în epură c) Dreapta de profil este dreapta paralelă cu planul lateral de proiecţie (fig. d’. β. D⎟⎟ [V]: a) în spaţiu . se regăsesc în epură între proiecţia verticală d’ şi axa Ox.

10). .3.h’.9. iar proiecţia laterală d1” suprapusă y peste axa Oy1. proiecţia orizontală d2 suprapusă peste axa Ox. .v’.proiecţiile verticală. iar proiecţia verticală d3’ suprapusă peste axa Oz. d”. b) D2 ∈ [V]. iar proiecţia laterală d2” suprapusă peste axa Oz. enunţate mai sus şi de asemenea. cuprinsă în planul lateral.8 Drepte cuprinse în planele de planul vertical.toate punctele verticalei sunt egal depărtate de planul vertical şi de planul lateral de proiecţie. d) Drepte cuprinse în planele de proiecţie Dreptele paralele cu planele de proiecţie au un caz particular şi anume atunci când distanţa dintre drepte şi planele cu care sunt paralele este nulă. c) D3 ∈ [L] 3. d’ şi laterală.26 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . cuprinsă în x planul orizontal. Dreapta D3.3. În figura 3.2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie a) Dreapta verticală este dreapta perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie (fig.9. . d1'= d2 O În figura 3. proiecţia pe [V] planul în care se găseşte segmentul de dreaptă [L] este confundată cu însăşi acesta. a dreapta D1. d ≡ h.proiecţia orizontală a verticalei.3. este un punct şi se confundă cu urma orizontală. Proprietăţi: . b dreapta D2. c.8).dreapta de profil are numai urmă orizontală H(h.9. d2"= d3' "= d1 z x d1' D1=d1 O d1" d3 z D2=d2' y1 x y a) b) d2 x O y y1 d3 d3' z d2" D3=d3" O y1 y c) Fig. ele devenind cuprinse în planele respective (fig. . Aceste drepte au toate proprietăţile z dreptelor paralele cu planele de proiecţie.3. are proiecţia verticală proiecţie d2’ ≡ D2. are proiecţia orizontală D1= d1 d1 ≡ D.3.h”) şi verticală V(v.v”). ale verticalei sunt paralele cu axa Oz. proiecţia verticală d1’ suprapusă peste [H] axa Ox.dreapta verticală nu are urmă verticală şi laterală. iar celelalte D2= d2' două proiecţii sunt suprapuse pe axele de D3= d3" proiecţie. din figura 3. d. cuprinsă în Fig. are proiecţia laterală d3” ≡ D3.9 Drepte cuprinse în planele de proiecţie: a) D1 ∈ [H]. proiecţia orizontală d3 suprapusă peste axa Oy.

3. este un punct şi se confundă cu urma verticală. Proprietăţi: .proiecţia verticală a dreptei de capăt. .DREAPTA z [V] a' b' h' [H] d' D A O [L] d" a" b" h" y a) x a' b' h' z 27 d' d" a" b" h" x O y1 B d=a=b=h d=a=b=h y b) Fig. .dreapta de capăt nu are urmă orizontală şi laterală. d”. d’.3.12). . Ox. iar celelalte două pe axe.proiecţia laterală a dreptei de capăt. D ⊥ [V]: a) în spaţiu . d’ ≡ v’. d.11). .proiecţia laterală a fronto-orizontalei.toate punctele fronto-orizontalei au aceeaşi depărtare şi cotă.dreapta fronto-orizontală nu are urmă orizontală şi verticală. z d' = a' = b' = v' B [V] A v x b a d a) D v" b" O [L] [H] y d' = a' = b' = v' v" a" d" v b a d y b) O z b" a" d" h" x y1 Fig.toate punctele dreptei de capăt au aceeaşi abscisă şi cotă. ale fronto-orizontalei sunt paralele cu linia de pământ. . Proprietăţi: .3.10 Reprezentarea dreptei verticale. este paralelă cu axa Oy1.3. . este paralelă cu axa Oy. d”. b) în epură b) Dreapta de capăt este dreapta perpendiculară pe planul vertical de proiecţie (fig. . este un punct identic cu urma laterală. D ⊥ [H]: a) în spaţiu . b) în epură c) Dreapta fronto-orizontală este dreapta perpendiculară pe planul lateral de proiecţie (fig. .proiecţiile orizontală. Acestea au una din proiecţii suprapusă în origine.proiecţia orizontală a dreptei de capăt. d) Drepte identice cu axele de proiecţie sunt un caz particular al dreptelor paralele cu axele de proiecţie. d” ≡ l” . d şi verticală.11 Reprezentarea dreptei de capăt. identice cu însăşi dreapta. d’.

3. Proiecţia laterală a dreptei. definită de punctele A şi B. orizontală şi verticală (fig. D ⊥ [L]: a) în spaţiu . iar proiecţia verticală un punct în origine.3. ce ≡ c”e” ≡ CE.3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu a) Dreaptă care intersectează o axă de proiecţie Pentru aceste drepte una dintre proiecţii trece prin origine şi au două dintre urme confundate. a” ≡ b” ≡ O. Segmentul de dreaptă CE. având proiecţiile orizontală şi verticală suprapuse cu segmentul însuşi. distincte (pentru semiplanele bisectoare [B1] şi [B3]) sau confundate (pentru semiplanele bisectoare [B2] şi [B4]).28 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z d' D [V] x d A a B d"= a"= b"= l" O [L] l y a) x d a b l a' b' l' d' a' b' z l' d"= a"= b"= l" O y1 b [H] y b) Fig. z b = b' x a = a' a) O = a"=b" y1 y z O = c'= e' x c e c" e" y1 O = m= n x y b) c) z m'= m" n'= n" y y1 Fig. iar proiecţia laterală un punct în origine. iar proiecţia orizontală suprapusă în origine. c este reprezentat un segment de dreaptă MN care aparţine axei Oz şi care are proiecţiile verticală şi laterală identice cu segmentul însuşi. este identic cu axa Oy.3. d”. Fie dreapta D.13.3. b) Drepte conţinute într-unul din planele bisectoare O dreaptă care aparţine planelor bisectoare are proiecţiile orizontale şi verticale simetrice faţă de linia de pământ.13. CE ∈ Oy. din figura 3.13. având proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse peste acesta. Ox. în punctul A. Ox. trece prin origine. De asemenea.14). b) în epură În figura 3. situate pe axa pe care o intersectează (punctul de intersecţie a celorlalte două proiecţii). În figura 3.12 Reprezentarea dreptei fronto-orizontale. b. m ≡ n ≡ O.13 Drepte suprapuse pe axe : AB ∈ Ox. punct care se confundă cu cele două urme. care intersectează linia de pământ. c’ ≡ e’ ≡ O. a segmentul de dreaptă AB este identic cu axa Ox. acestea au . MN ∈ Oz 3. ab ≡ a’b’ ≡ AB. m’n’ ≡ m”n” ≡ MN.

În figura 3.16 Drepte paralele cu planele bisectoare . O dreaptă paralelă cu planul bisector [B2-4] are proiecţiile orizontală şi verticală paralele între ele şi distincte.15 sunt reprezentate în epură patru segmente de dreaptă. În figura 3. a segmentul de dreaptă MN (de pe dreapta D) este paralel cu planul bisector [B1-3] şi are unghiul 1 egal cu unghiul 2. d' 1 = n' z d1 r r' d1' s s' z m' x = m 2 O n y x d a) O RS [B2-4] b) y MN [B1-3] Fig.3.3. b segmentul de dreaptă RS (de pe dreapta D1) este paralel cu planul bisector [B2-4] şi are rs ⎟⎟ r’s’.16. fiind de fapt un caz particular al dreptelor care intersectează axele de proiecţie. aparţinând fiecare unui alt semiplan bisector IJ [B4] z z z g z b' e = e' d' δ d1 = d'1 a' f x O c = c' x = = O d a) x b y CE [B2] b) O y x = = O δ' a AB [B1] f' FG [B3] g' y i = i' δ1 = δ'1 j = j' d) y c) Fig.DREAPTA z [V] d' x A = a = a' [H] d b' D B d" b" x a = a' O = a" d y a) Fig.15 Drepte conţinute în planele bisectoare c) Drepte paralele cu planele bisectoare O dreaptă paralelă cu planul bisector [B1-3] are proiecţiile orizontală şi verticală simetrice faţă de axa Ox şi acestea nu se intersectează în acelaşi punct cu linia de pământ (au urmele orizontală şi verticală distincte).14 Dreaptă care intersectează axa Ox b y b) b' d' 29 z d" b" O = a" [L] b y1 urmele orizontală şi verticală situate pe axa Ox şi identice.3.16. În figura 3.

iar pe celelalte a) b) plane de proiecţie sunt paralele şi distincte. în epură avem : z n' n' [V] ab ⎜⎜mn şi a’b’ ⎜⎜m’n’. În epura Fig. numite drepte disjuncte. a’b’ ⎜⎜m’n’ orizontale ale segmentelor paralele AB şi MN sunt confundate.3.18 Reprezentarea dreptelor paralele.17. a.4 Poziţiile relative a două drepte Două drepte în spaţiu pot fi coplanare şi necoplanare. Dreptele necoplanare. b) în epură: ab ⎜⎜mn. având în vedere faptul că planele proiectante care le conţin sunt paralele între ele şi intersectează planele de proiecţie după drepte paralele (fig.3.18.1 Drepte paralele Două drepte paralele în spaţiu au în epură proiecţiile de acelaşi nume paralele între ele.4.21. b proiecţiile a) în spaţiu: AB ⎜⎜MN . 3. Este obligatoriu să comun faţă de planul orizontal [H] se construiască şi cea de a treia proiecţie şi dacă şi aceste proiecţii vor fi paralele. [V] [R] aşa cum se poate observa b' a' din reprezentarea în spaţiu a" a' b' a" b" m' A m" b" din figura 3. z deoarece ele determină z planul proiectant [R] ⊥ [H]. atunci în epură a n n m b [H] proiecţiile dreptelor pe m b planul respectiv sunt y y confundate. În figura 3. a).17 Reprezentarea dreptelor paralele: din figura 3.30 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3. atunci dreptele sunt paralele în spaţiu. m' m' N Dacă planul determia' M nat de cele două drepte a' b' b' A O paralele este proiectant faţă O de unul din planele de x x B a proiecţie. Două drepte coplanare în spaţiu pot fi paralele sau concurente.17 se observă că dacă AB ⎜⎜MN. nu sunt nici concurente şi nici paralele. ab ≡ mn. n" m" n' B m' n' M Observaţie: Dacă O N O n" xm y1 două drepte paralele cu unul x m a a [L] dintre planele de proiecţie n n b b sunt date în epură numai [H] prin proiecţiile pe celelalte y y două plane (unde apar a) b) paralele). . în z spaţiu. cu plan proiectant între ele. nu se poate spune că dreptele sunt paralele Fig.3.

Pe baza celor de mai sus se poate formula şi reciproca teoremei unghiului drept: dacă proiecţia unui unghi este de 900. iar în epură n' n' [V] b' b' (fig. două drepte sunt concurente când au un punct comun.19. x a x a m m n Două drepte se pot i n i b [H] intersecta în spaţiu sub un b unghi oarecare sau sub un y y unghi drept. Rezultă că.19 Reprezentarea dreptelor concurente: unghiul se proiectează în a) în spaţiu: AB ∩ MN = I . a. b şi c).4. se proiectează în adevărată mărime în proiecţia pe planul vertical. Fig. un unghi drept care are una din laturi frontala IJ sau dreapta de profil FG. condiţia ca două drepte să fie concurente este ca proiecţiile lor de acelaşi nume să se intersecteze. b' c' e' a' x a c AB CE a) O e b y x z m' m j i MN IJ b) n y j' z n' i' O x r' r O f g s c) y RS FG f ' s' g' z r" f" s' g" Fig.20 a este reprezentat în epură unghiul drept ale cărui laturi sunt orizontala CE şi dreapta oarecare AB.3. b).3.DREAPTA 3. respectiv RS. atunci când una din laturile unghiului este orizontală. adevărată mărime pe planul a’b’ ∩ m’n’ = i’ respectiv. Pentru unghiul drept este suficient ca numai una dintre laturile lui să fie paralelă cu planul de proiecţie pentru ca acesta să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan – teorema unghiului drept. ab ∩ mn = i şi N i' i' a’b’ ∩ m’n’ = i’. proiecţiile a' m' B m' a' punctului de intersecţie i şi I A M i’ sunt pe aceeaşi linie de O O ordine.19. În figura 3. b) în epură: ab ∩ mn = i. frontală sau dreaptă de profil.20.3.20 Proiecţia în adevărată mărime a unghiului drept . z z AB ∩ MN = I. respectiv lateral (fig. unghiul drept se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie.3. În figura 3. În epură. Unghiul se proiectează în adevărată mărime în proiecţia orizontală.2 Drepte concurente 31 În spaţiu. punctul de intersecţie al lor. atunci unghiul proiectat este drept numai dacă cel puţin una dintre laturile lui este paralelă cu acel plan de proiecţie. Dacă un unghi a) b) oarecare are laturile paralele cu un plan de proiecţie. în sistemul de proiecţie dublu ortogonal. Analog. iar cealaltă latură o dreaptă oarecare MN. iar punctele de intersecţie ale proiecţiilor (orizontale şi verticale) să fie pe aceeaşi linie de ordine.

32 3.3.22 Vizibilitatea în epură .21. a se observă că dreapta MN este situată în faţa dreptei AB. Vizibilitatea se stabileşte uşor prin punctele dublu aparente ale dreptelor disjuncte. b) în epură: AB ∩ MN = φ Vizibilitatea în epură În rezolvarea problemelor de intersecţii a dreptelor cu plăci.3. ele nu sunt paralele.21 Reprezentarea dreptelor disjuncte: a) în spaţiu: AB ∈ [Q]. adică cel care are cota. chiar dacă au proiecţiile orizontale paralele. b) chiar dacă proiecţiile verticale se intersectează. Rezultă că dreptele sunt neconcurente. În figura 3.3. corpuri geometrice sau intersecţii de corpuri geometrice. b) se consideră punctul unde proiecţiile verticale ale dreptelor se intersectează şi unde există două puncte suprapuse. Astfel. i1 ∈ ab şi i2 ∈ mn.4. fiind acoperite de suprafeţe considerate opace. unele porţiuni de drepte sunt invizibile. în proiecţia orizontală îi corespund două proiecţii. deoarece ducând linia de ordine. [Q] i1'= i2' N B I1 [R] a' m' [V] A I2 O i1 x a M n b [H] i2 m y a) n' b' z n' a' m' x a n i1 i2 b) b m y O i1'= i2' b' z Fig. De asemenea. este vizibil punctul care se află la distanţă mai mare de acel plan. orizontal vertical sau lateral. depărtarea respectiv abscisa mai mare. pentru că nu este verificată condiţia de paralelism în proiecţia verticală.21. b' a' x a=b a) O y z a' = b' x a b z b' a' z O O b) y x b c) a y a"= b" Fig. Este vizibil punctul care are depărtarea mai mare şi anume punctul I2.21. acesta este doar un punct de concurenţă aparent.22 dintre punctele A şi B este vizibil punctul B. după cum se observă şi în figura 3. a’b’ ∩ m’n’ = i’1. în figura 3. Pentru a stabili acest lucru în epură (fig.21. I1 şi I2. Acestea sunt necoplanare.3 Drepte disjuncte GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Oricare două drepte care nu sunt paralele sau concurente în spaţiu intră în categoria dreptelor disjuncte. proiecţiile suprapuse. pe fiecare proiecţie orizontală a dreptei în parte. AB ∈ [Q] şi MN ∈ [R]. MN ∈ [R] . Observaţie : Dintre două puncte care au pe unul din planele de proiecţie. Din reprezentarea lor în epură (fig. a.3. în fiecare dintre cazuri.

d b a j = j' c' Oy şi Oz. v h" _ Rezolvare : Pentru rezolvarea problemei se y1 x l" l' c = h l procedează astfel (fig. pentru că punctul A ∈ DI.pentru determinarea urmei orizontale H(h. aceasta intersectează proiecţia orizontală d în i. d” ∩ Oy = v”. . . e ∈ d. ducând linia de ordine prin i.DREAPTA 3. d ∩ d’ = j ≡ j’.j’) cu bisectorul [B2] se determină la intersecţia proiecţiilor orizontală şi verticală.10. punct care are cota şi depărtarea egale în modul. a” ∪ b” = d” .urma orizontală şi urma verticală împart dreapta în trei regiuni.5 Probleme rezolvate 33 1. având cota şi depărtarea egale.punctul de intersecţie I(i.c’).17) şi z d" B(10. diedrele pe care le b' străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu b" = e _ h' O planele bisectoare.se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale punctelor şi se obţin proiecţiile d. Să se a" i' determine urmele dreptei.v”) – punct de depărtare nulă – se intersectează proiecţia orizontală d cu axa Ox. care are cota negativă şi depărtarea pozitivă. respectiv verticală.h”) – punct de cotă nulă – se intersectează proiecţia verticală d’ cu axa Ox. se duce linia de ordine din v până pe proiecţia verticală d’. între urma orizontală şi cea verticală s-a considerat punctul C(c. c’ ∈ d’.5). în fiecare regiune.d”). E ∈ DIII (TVII) . în dreapta urmei verticale dreapta stăbate diedrul DIII. până la intersecţia cu proiecţia laterală d” .d’. Să se reprezinte în epură dreapta d' a' D(d. d’ ∩ Oz = l’. .h’. d’ şi d” Fig. proiecţia laterală a urmei laterale l” se află trasând o paralelă la axa Ox prin l’. studiind semnele coordonatelor punctelor de pe dreaptă. deci C ∈ DIV (TVIII) şi implicit şi dreapta străbate diedrul DIV. cu proiecţia orizontală.se reprezintă epura punctelor v" e' y A(a. se duce linia de ordine din h’ până pe proiecţia orizontală d. d” ∩ Oy1 = h”.3.se trasează axele de coordonate Ox. d ∩ Ox = v.i’) cu bisectorul [B1] se determină trasând prin punctul h’ simetrica proiecţiei verticale d’. v' . unde se determină proiecţia verticală v’.23 Rezolvarea problemei 1 ale dreptei D : a ∪ b = d.punctul de intersecţie J(j. faţă de linia de pământ Ox. punctul I. aparţine diedrului DIII. unde se determină proiecţia orizontală h. rezultă : în stânga urmei orizontale dreapta stăbate diedrul DI.v’.dreapta intersectează semiplanele bisectoare [B1] şi [B2] : . a’ ∪ b’ = d’.23) : i . c ∈ d.14. la intersecţia cu proiecţia verticală d’ se determină i’. DI DII DIII . la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy se determină proiecţia laterală v”.a’a”) şi B(b. . a dreptei : d ∩ Oy = l. Fie punctele A(25.b”). . d’ ∩ Ox = h’. respectiv Oz. la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy1 se determină proiecţia laterală h”. fiecare regiune fiind determinată de diedrul pe care îl străbate.pentru determinarea urmei verticale V(v. pentru că punctul care s-a luat pe dreaptă.3. rezultând proiecţia orizontală a urmei verticale v. e’ ∈ d’. . rezultând proiecţia verticală a urmei orizontale h’. definită de punctele A şi B.proiecţiile orizontală şi verticală ale urmei laterale se determină la intersecţia axei Oy.b’. .

m”) este astfel determinat. astfel încât AC să d" a' 300 a" fie verticală. [H]) = ∠(d”. d” ∩ Oy1 = h” Fig.3. d” şi prin proiecţia verticală a’ o dreaptă înclinată la 300. Onz = 20.3.10.24). Fig. Punctul M(m. 4. Prin punctul mx se trasează linia de ordine până la intersecţia cu proiecţiile d şi d’. nz n' n" Rezolvare : Pentru determinarea epurei a' dreptei se reprezintă punctele A(a. o .30).5.3. trasând paralela la Ox prin nz. unde se determină şi proiecţia n. După b trasarea epurei dreptei D(d.26 Rezolvarea problemei 4 Acestea sunt proiecţiile dreptei D(d.3.a”).10) b" şi B(30.d’. definită de punctele A(15. b Proiecţiile punctelor M(m. Ce informaţii oferă epura despre dreapta v" v' a" din spaţiu ? a' Rezolvare : Din analiza coordonatelor punctelor β b" b' care determină dreapta se observă vă aceasta este o α O h" v = h' dreaptă de profil. se prelungeşte h proiecţia d” până la intersecţia cu axele Oz şi Oy1.a’a”).b’. Oz) = β şi ∠(D.m’. deci are urmă orizontală şi x y1 a verticală. şi anume : ∠(D.n’. [V]) = ∠(d”.25).d”).d”).d’.25 Rezolvarea problemei 3 şi apoi celelalte proiecţii corespunzătoare (fig.20. a cărui depărtare este 30mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm. prin proiecţia laterală a” o a=c=δ b y paralelă la axa Oy. n’ şi n”. Pentru punctul N se găsesc mai întâi proiecţiile verticală şi laterală. iar apoi din n’ se coboară o linie de ordine până pe d. a" d' B(b.5). d’ şi d” ale dreptei (fig. Se dă punctul A(18.3. Omx = 30 şi pe Oz.m”) şi m N(n.b”) şi se unesc proiecţiile de acelaşi d" mx O nume ale punctelor. d y obţinându-se proiecţiile laterale ale urmelor verticală şi orizontală. Din epura dreptei D se găsesc unghiurile pe care aceasta le face cu planele de proiecţie. obţinându-se proiecţiile x y1 d. Pentru a d aflarea lor se fixează pe Ox abscisa punctului y M.d’.d’.n”) trebuie să fie situate fiecare pe n proiecţia de acelaşi nume a dreptei. Proiecţia m” se găseşte pe paralela dusă prin m’ la Ox şi totodată pe proiecţia d”.m’. x y1 Rezolvare : Se reprezintă în epură punctul bx O A(a. d” ∩ Oz = v”.4).3. definită de punctele A(22.34 z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2. faţă de axa Ox (fig.26). se trasează prin proiecţia orizontală a o d paralelă la axa Ox. cota punctului N. Urmele dreptei nu se pot determina conform celor arătate la o dreaptă oarecare.14) şi d' d" B(22.d”). d. Să se determine urmele dreptei z D(d. până la intersecţia cu d’ şi d”. astfel încât d" = δ" δ' cz segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul c' c" b' vertical de proiecţie şi să facă un unghi de 300 cu d' b" planul orizontal şi a unui punct C. determinând proiecţiile m şi m’ ale punctului. Oy1) = α. 3. Să se z stabilească coordonatele unui punct B.a’. Să se reprezinte în epură dreapta D(d.d”).13. Să se determine pe dreaptă un b' m" m' punct M.

O C(18.δ”) se trasează prin punctul d2' O M(m. care se prelungeşte şi prin proiecţia laterală. e' b' a' Verticala ∆(δ. deci proiecţia orizontală d se trasează d' prin m. iar pentru cotă se consideră Ocz = 15. b’ şi b”. o dreaptă D perpendiculară pe AB.3. m”∈ δ”. Fig. sunt concurente în f şi e’. d1 || d. δ’ ⊥ Ox.d”) definită de punctele d1 A(21. Prin m’ se O trasează o perpendiculară d’ pe a’b’ şi se determină x i1 j 2 = j 3 d2 punctul de intersecţie I(i. z Prin punctul A(a.13. Astfel se asigură condiţia ca punctul de m b concurenţă să aparţină ambelor drepte.30 şi să se întrerupă proiecţiile celor invizibile în punctele de concurenţă aparentă.13.d”) şi ale unei m=δ drepte verticale ∆(δ.29 Rezolvarea problemei 7 nefiind situate pe aceeaşi linie de ordine.δ’. Să se traseze în epură i1'= i2' prin M. Fig.30 Rezolvarea problemei 8 . o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3.d’.29).δ’. a ∪ n = d2. de exemplu : Obx = 9mm. 0 y1 x 45 5.27 Rezolvarea problemei 5 reprezentând d”.27). n∈ d.10. a”∈ δ”. Problema are o infinitate de soluţii.3.8. z deoarece printr-un punct se pot trasa o infinitate de n' 0 orizontale. Punctul C ∈ ∆ are abscisa şi depărtarea punctului A. care după cum se y observă în figura 3. d2 n 6. a’∈ δ’ şi δ” ⊥ m' m" Oy1.3.m’. i' Dreapta D2.20) să se y ducă o paralelă D1 la D. M(20. Fig. y i3 j 1 D2.2) şi d1' j 2' punctul exterior ei. Unind m cu i se obţine d3 i2 proiecţia d a dreptei D (fig.7.a’. proiecţii care nu aparţin aceluiaşi punct al dreptei D.28 Rezolvarea problemei 6 Rezolvare : Proiecţiile dreptei D1 sunt paralele cu z a' proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei D. Să se precizeze poziţia relativă a dreptelor D1.DREAPTA 35 frontală care conţine segmentul AB. z 7. Rezultă că pentru a stabili coordonatele unui punct B este suficient să se ia abscisa punctului.3.δ”). d. pentru ca apoi să se determine proiecţiile b.m”).3. înclinată la 450 faţă de axa Ox (fig. Se consideră o orizontală care să facă 45 cu d1' d3' planul vertical. rezultă B(9. Fie dreapta D(d.28. d2' j 1'= j 3' d3' Rezolvare : Unghiul drept se proiectează în adevărată i3 ' mărime în proiecţia pe planul vertical.i’). Prin punctul N(18.15). n’∈ d’. este dată de proiecţiile d3 şi d3’.3. O x a’ ∪ n’ = d2’.10. δ’ ⊥ Ox.4.14) să se traseze proiecţiile unei drepte orizontale D(d. concurentă cu dreapta D.4. A(12. Se dă frontala AB.δ’.9). trasate prin n. aceasta Fig.7. a i d Dreapta disjunctă D3.d’. astfel : m = δ. B(4. D3 din figura 3.8) şi B(8. d1 8.16).4). Prin punctul M(18. d1’ || d’ d' şi se trasează prin proiecţiile punctului N. m’∈ δ’ şi δ” ⊥ d x a b f d3 Oy1. respectiv n’. astfel încât a = δ.δ”). astfel încât acestea să aparţină proiecţiilor dreptei D.5). d Rezolvare : Se reprezintă epura punctului M.a”) se trasează verticala δ" δ' d" d' ∆(δ. prin y proiecţia verticală m’ se trasează o paralelă la axa Ox. este m' b' definită de punctul N şi de punctul A.

3. 15.60) c) A(30.15) să se traseze proiecţiile unei drepte frontale D(d.20.30.30) să se traseze proiecţiile unei drepte de profil D(d.15) şi N(25. a) A(40.d’.δ”).50) e) M(-40.60).d’.50) şi N(10.20.-10) e) A(15. Fie dreapta D(d. Prin punctul C(30. 11.40) să se ducă o frontală care face 600 cu planul orizontal. a) M(26.10. Să se determine pe dreaptă un punct M.-20.40.35.15. Să se reprezinte în epură dreapta D(d.-20. 9.0.40) şi N(20. 12. J1. aşa încât AC să definească o dreaptă de capăt. Fie punctul A(20. 20). 13.-20.36 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Studiind punctele de concurenţă aparentă I1. deci se reprezintă întreruptă proiecţia d3.-30) şi B(30. Prin punctul N(25.15) şi B(10. definită de punctele A şi B.-10).10) şi F(-30. Prin punctul M(10.d’. Ce particularităţi are dreapta din spaţiu ? 6.d”).d”). Prin punctul N(45.d”). ştiind că baza AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie: A(50.10.d’. definită de punctele A(50.d’.40) să se ducă o paralelă D1 la D.20. definită de punctele A(-10.d”) şi a unei drepte verticale ∆(δ. dată de M şi N. În proiecţia verticală sunt vizibile punctele I2 faţă de I1 şi J1 faţă de J3. Să se reprezinte în epură dreapta D(d.7.30. diedrele pe care le străbate şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare.30) o verticală şi o fronto-orizontală. Se dă punctul A(30.d’. În proiecţia orizontală sunt vizibile punctul J2 faţă de J3.20). 10.-20.50).30. Să se determine urmele dreptei D(d.-30) d) A(10.10) c) M(70.30.d”). Prin punctul A(20.10) şi B(30. de cotă -20mm şi a punctului B. diedrele pe care le străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare.d”) : A(6.d’. Fie punctele A şi B.10) şi B(10. Ce informaţii oferă epura despre dreapta din spaţiu ? 7.30.10. I2.10.20.17.d”).40) să se traseze o perpendiculară pe o orizontală D. .50.20) şi N(30. Să se determine urmele dreptei. care face 300 cu planul vertical şi a unei drepte fronto-orizontale ∆(δ.25.15) d) M(65. o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3. Să se traseze prin A o dreaptă orizontală. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. 8.20. ştiind că aparţin dreptei D(d.10.15.46) 3.10) b) A(90.20.40. ştiind că aceasta întâlneşte semiplanul bisector [B1] la o distanţă de 60mm de planul lateral. 40.30.). 5. Să se determine urmele dreptei D(d.10) şi B(10.30. aflată la 50mm de planul orizontal. B(20.d”). de depărtare 10mm.10. astfel încât segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul orizontal de proiecţie şi să facă un unghi de 450 cu planul [V] şi a unui punct C.δ”).15) şi B(15.15). Să se găsească urmele dreptei.d”) definită de punctele A(10.15) şi B(60.d’. 14.13) şi N(74. deci se reprezintă întrerupte proiecţiile d1’ şi d3’.δ’. 4. Să se determine proiecţiile punctului A.10.5).10.δ’.10.30.50). Să se ducă în epură prin punctul M(10. Să se stabilească coordonatele unui punct B. Să se construiască epura unui triunghi isoscel ABC. a cărui depărtare este -10mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm.6 Probleme propuse 1.15) 2.25) şi B(40.-20.d’. ştiind că face cu planul vertical un unghi de 450.30) şi B(10. definită de punctele E(30. J2 şi J3 se constată că dreptele sunt disjuncte.10.40) b) M(50.

este o orizontală de cotă zero. a R b [R] a [H] Urmele sunt drepte y y conţinute în planele de proiecţie şi b) a) anume urma orizontală.prin două drepte paralele z AB(ab. b) în epură [Q] – fig.3 Reprezentarea planului determinat prin două drepte paralele: a) în spaţiu .m’n’) cu O punctul de concurenţă în I(i.PLANUL 37 4.print-o dreaptă AB(ab.1 Reprezentarea planului determinat prin trei punct exterior ei C(c. P”.a’b’) şi MN(mn.4.5. PLANUL 4. Şi în m' m' M A [L] epură un plan se reprezintă prin O proiecţiile elementelor geometrice P" O xm care îl determină. P.m’n’) – [V] Q' b' b' planul [R] – fig.4. adică nu a) b) arată cu suficientă claritate poziţia planului faţă de planele de proiecţie.4.4. b) în epură tivă.3. de o dreaptă şi un [V] b' punct exterior ei.c’) – planul puncte necoliniare: a) în spaţiu .c’) – planul a) [P] – fig. de două drepte P' a' b' a' B paralele sau concurente. în x m [P] b figurile următoare planele sunt a P b a [H] definite după cum urmează: y y . Astfel.a’b’) şi un Fig. este o frontală de Fig.4. .i’) – O Q" xm planul [T] – fig.prin două drepte concurente m' m' MA [L] AB(ab. B(b. O n x m n m urma verticală – P’ şi urma x b laterală – P” (fig.2 Reprezentarea planului determinat de o problemă. Pentru a înlătura această Fig.a’b’) şi MN(mn. A O R" Acestea sunt : urma orizontală – P.4. b) A(a. z . x m b Reprezentarea planelor prin a Q b [Q] a [H] modurile prezentate mai sus nu y y este destul de sugestivă. a).4. b) în epură depărtare zero şi urma laterală. . în mod frecvent un plan oarecare [P] este reprezentat prin z z urmele sale.1 Reprezentarea planului. P’.4.prin trei puncte necoliniare.2.dreaptă şi un punct exterior: a) în spaţiu .1.b’) şi C(c. urma verticală.4. [V] R' b' b' a' a' Urmele planului reprezintă n' n' m' dreptele de intersecţie dintre planul N m' B [L] M oarecare [P] şi planele de proiecţie. în Geometria descrip. Relaţia punct – dreaptă – plan Un plan oarecare [P] este z determinat în spaţiu de trei puncte z necoliniare. a' a' B .a’).

iar apoi acest punct se uneşte cu punctul Pz : Py1 ∪ Pz = P”. O dreaptă este situată într-un plan dacă toate punctele dreptei aparţin planului.4.h”) şi V(v. înseamnă că urmele dreptei vor fi situate pe urmele planului. pentru obţinerea urmei laterale.h’. în sens trigonometric până se situează pe axa Oy1. se roteşte punctul Py în jurul originii O. b) se obţine prin rotirea planelor [H] şi [L] peste planul [V]. dacă are cel puţin două puncte conţinute în acel plan. urmele orizontală şi verticală sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor.5. şi Pz situate pe axe. Cunoscând urma orizontală şi verticală a unui plan. sunt infinite şi pot fi intersecţie cu axele. urma laterală folosindu-se atunci când prin proiecţia pe planul lateral se obţine o simplificare a rezolvării. D ∈ [P] ⇒ M ∈ [P] . Trebuie făcută precizarea că planul din figura 4. D. Ştiind că o dreaptă.6. Cele trei urme sunt concurente două câte două în punctele Px.5 este reprezentat prin urmele din prelungite dincolo de punctele de n' b' O i b n y b) Fig.38 z [V] T ' n' a' a' i' N [L] b' A B T " m' m' M I O x b x m m n [T] a i a T [H] y a) i' z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o dreaptă de profil de abscisă zero.6 Relaţia punct – dreaptă – plan. Astfel. în epură putem considera ca două puncte ale dreptei conţinute în plan chiar urmele orizontală şi verticală ale dreptei (fig. a). Epura planului [P] (fig. în Py1.v”) şi considerând această dreaptă inclusă într-un plan [P]. puncte care reprezintă intersecţia dintre planul [P] şi aceste axe. b) în epură Px x P Py O y Pz z P" Py y1 1 diedrul I şi că acestea fiind drepte.4.5 Reprezentarea urmelor planului: a) în spaţiu . până la suprapunerea lor.4. Py.4. În general. b) în epură z [V] P' Px x [H] P a) [P] Pz P' [L] O P" Py y b) Fig.v’.4. P”. sau mai simplu. L=l" [V] d' Px V=v' z Pz m" [L] d" P" Py y Px P' d m' d' h' h l" v' l z l' Pz v" m" P" d" Py y1 O h" 1 x P' m' M [P] D O m Pd H=h [H] a) x v m P Py b) y Fig. intersectează planele de proiecţie după urmele sale H(h. M ∈ D.4 Reprezentarea planului determinat prin drepte concurente: a) în spaţiu .

se alege o proiecţie a dreptei.2 Determinarea urmelor unui plan Dacă se cunosc elementele care determină un plan se pot afla urmele planului. condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unui plan. îndeplinind condiţia de apartenenţă a punctului la dreaptă.m”) aparţine planului [P]. plecând de la condiţia de apartenenţă a dreptelor la plan. pe urma laterală. rezultând proiecţiile orizontale n (f) şi m a) b) (g) ale punctelor de intersecţie.se duc linii de ordine din h’ până pe P şi se determină h şi din v’ până pe Ox şi se determină v . Dacă planul este dat prin urme se procedează astfel (fig.PLANUL 39 Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca o dreaptă să aparţină unui plan este ca urmele dreptei să fie situate pe urmele de acelaşi nume ale planului.6 punctul M(m. δ’ ∩ c’b’ = g’).6): . respectând condiţia de apartenenţă a dreptei la plan. P.6. şi anume urmele unui plan trec prin urmele de . a) sau concurente (fig. CB]. (δ’ ∩ a’b’ = f’.4. pe urma verticală. a planului şi proiecţia laterală a urmei laterale. fie prin elementele geometrice de definire a acestuia. se întâlneşte frecvent cerinţa de a se lua o dreaptă într-un plan dat fie prin urme. .se determină urmele dreptei h’ = d’ ∩ Ox şi v’ = d’ ∩ P’. Pentru determinarea urmelor unui plan se aplică raţionamentul invers.4.se determină proiecţia orizontală a dreptei d = h ∪ v. În probleme. Toate cele patru cazuri de determinare a planului prezentate anterior. m” ∈ d”.se duc linii de ordine din n’ (f’) n d f a δ y a y până pe ab şi din m’ (g’) până pe ce (cb). pe urma orizontală. P”. (δ = f ∪ g). AB ∩ CB = B 4.4. Dacă planul este dat prin două drepte paralele (fig. v’. a planului.4. fie proiecţia verticală d’ (δ’) şi se a' g' determină proiecţiile verticale ale m' e' c' punctelor de intersecţie cu dreptele prin c' O O care este dat planul: d’ ∩ a’b’ = n’.d”) din plan.d’. d’ ∩ x x c e c’e’ = m’ . CE]. h. .7. b dreapta D(d.7. d = m ∪ n. AB || CE . m’ ∈ d’.m’.d’. se reduc la două cazuri de determinare a urmelor unui plan. şi anume : m ∈ d. Observaţie : În epură. şi anume: plan determinat de două drepte paralele şi plan determinat de două drepte concurente.δ’) ∈ [AB.se trasează una dintre proiecţiile b' n' b' δ' dreptei. este ca punctul să fie situat pe o dreaptă din plan. din aceste elemente se pot defini două drepte paralele sau două drepte concurente. . se determină punctele de intersecţie dintre dreapta căutată şi dreptele de definire a planului. În figura 4. l”.se determină proiecţia orizontală Fig. deoarece este situat pe dreapta D(d. când planul este dat prin trei puncte distincte sau o dreaptă şi un punct exterior ei. Pentru a se putea lua un punct într-un plan. b). astfel: z z d' a' f' . proiecţia verticală a urmei verticale. g b b c m . P’. trebuie să se asigure faptul că punctul se găseşte pe o dreaptă din plan. deoarece are proiecţia orizontală a urmei orizontale.d”) aparţine planului [P].d’) ∈ [AB.7 Dreaptă conţinută în plan : a dreptei. a planului. Într-adevăr. b) Δ(δ. d’. a) D(d. În figura 4. . fie aceasta proiecţia verticală.

d’) şi D1(d1. se obţin în mod similar. rezultă că orizontala D are în epură proiecţia orizontală paralelă cu urma P a planului. v'1 v'2 P' b' Px a' Px h'2 h2 z Pz v'1 x v1 d2 m' m P h1 y Py z v'2 P z d'2 h'1 O v2 P' d'1 d1 x c' d'2 d'1 v1 O h'2 h'1 v2 b a d1 h2 c d2 h1 P Py y Fig.9 Urmele planului determinat de două drepte concurente Urmele unui plan [P] care conţine dreptele D(d. b) în epură [H].d1’). deci au y y proiecţiile paralele în epură.4. z Pz P' P" V=v' d' v"=l' d" L=l" Px v [P] D O d x [L] l P y [H] P [V] P' Pz z 4. v' conţinută într-un plan oarecare Px v [P] şi paralelă cu planul [H] de x proiecţie (fig.m’). Pentru determinarea urmelor planului se găsesc urmele orizontale H1(h1.4.4.d’’). Fie planul [P] definit de două drepte paralele D1(d1. P’ = v’ ∪ v1’ şi P ∩ P’ = Px.10.1 Orizontala planului Orizontala planului [P] este o dreaptă. după determinarea urmelor orizontale şi verticale ale celor două drepte : P = h ∪ h1. v1’ ∪ v2’ = P’.v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor orizontale şi proiecţiile verticale ale urmelor verticale : h1 ∪ h2 = P. b).10.4. Px ∈ Ox (fig. P.4.3.8). Dacă reprezentarea este corectă. urmele P şi P’ sunt concurente în Px pe axa Ox. Toate P l orizontalele unui plan sunt Py paralele între ele.v1’) şi V2(v2. concurente în punctul M(m. h2’) şi urmele verticale V1(v1.d2’) (fig. dreptele de profil şi liniile de cea mai mare pantă ale planului.10 Reprezentarea orizontalei planului: orizontală cuprinsă în planul a) în spaţiu . D(d. Construcţia din figura 4.4. 4.3 Drepte particulare ale planului Într-un plan oarecare pe lângă dreptele care ocupă o poziţie oarecare. se determină urmele a două drepte care aparţin planului şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume obţinând urmele planului.d’. Aceste drepte sunt : orizontalele. a planului este şi ea o Fig. urma orizontală.8 Urmele planului determinat de două drepte paralele Fig.d1’) şi D2(d2. h1’) şi H2(h2.9). a) b) Deoarece. a).8 poate fi folosită şi dacă planul [P] ar fi dat prin trei puncte necoliniare A.4. d' d" P" l" v"=l' Py y1 d O 1 . C sau printr-o dreaptă AB şi un punct exterior ei C. există şi drepte care au o poziţia particulară faţă de planele de proiecţie. B.40 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ acelaşi nume ale dreptelor care îl determină. Astfel. frontalele. d || P (fig.

13).4. printr-unul din puncte.b’) şi C(c. a). f’ = a’ ∪ m’. proiecţia corespunzătoare.4.PLANUL Se poate duce orizontala unui plan şi când acesta nu este dat prin urme. g = a ∪ m. se cere să se ducă prin punctul A(a. Pentru aceasta prin proiecţia verticală a’ se duce proiecţia verticală g’ a orizontalei.a’) o orizontală a planului triunghiului [ABC] (fig. şi ducând linie de ordine. . Se uneşte c’ cu i’ şi se determină proiecţia verticală a frontalei. Proiecţia orizontală d a frontalei trece prin h şi este paralelă cu Ox (fig.2 Frontala planului 41 b' z g' m' c' x c g m a' a b O y Fig. m.12. De exemplu. deci au proiecţiile paralele în epură. Frontala planului are urma orizontală H(h. paralelă cu Ox.c’). b). b) în epură Fig.4. Urma verticală d’ a frontalei planului [P] este paralelă cu urma verticală P’ a planului (care este şi ea o frontală cuprinsă în planul [V] de proiecţie) şi trece prin h’ de pe axa Ox. B(b. de intersecţie cu latura ab. se duce proiecţia orizontală f a frontalei. Se determină punctul i.12 Reprezentarea frontalei planului: a) în spaţiu .h’) situată pe urma orizontală a planului [P].a’b’c’)] este determinată în ambele proiecţii.3. pe proiecţia orizontală bc a laturii BC. planul triunghiului ABC. Prin i se duce linia de ordine care determină proiecţia i’ a punctului.d’) paralelă cu planul vertical de proiecţie şi conţinută în planul [P] (fig.4. 4. z [V] Pz l' P" [P] L=l" P' d' D d" h' O [L] d l=h" P H=h y [H] P a) Px x P' Pz l' z b' z f ' i' a' a if b y Px x y l" P" d" d' h' O h" Py d y1 h l P Py y 1 c' x c O b) Fig.4.f’) a planului [ABC(abc. Se determină punctul de intersecţie dintre aceasta şi proiecţia verticală b’c’. al doilea punct al frontalei (fig. Toate frontalele unui plan sunt paralele între ele. m’.12. Se unesc proiecţiile orizontale a şi m şi se determină proiecţia orizontală g a orizontalei.13 Frontala planului determinat de ∆ABC Pentru a construi o frontală într-un plan determinat prin trei puncte necoliniare A(a. Astfel.11). frontala F(f.a’). pe proiecţia verticală a’b’.4.11 Orizontala planului determinat de ∆ABC Frontala planului este o dreaptă D(d. C spre exemplu.4.

faţă de planul [H] este o dreaptă conţinută în planul [P] şi perpendiculară pe toate orizontalele planului.14. În figura 4.c. Acestea sunt α v0' v0' P d g h α l.v’.3.c. a cărui z muchie este urma orizontală P a z d' Pz planului [P]. are proiecţia orizontală d perpendiculară pe proiecţia orizontală a oricărei orizontale G(g.p.42 4. .p.d’.c. faţă de planul vertical de proiecţie şi faţă de planul lateral de proiecţie. V=v' v" P" d" P' d' deoarece toate dreptele de profil [P] P' d' Py ale unui plan sunt paralele între Px h'=v D d" O Px h'=v O h" y1 ele (fig. l.4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan oarecare sunt dreptele conţinute în acel plan şi care formează unghiurile cele mai mari cu planele de proiecţie.3.p.p. dreapta D(d.4. y y concurente în h.d’) considerată l. într-un plan pot exista trei drepte de cea mai mare pantă : faţă de planul orizontal de proiecţie. d. deci implicit şi pe urma orizontală P a planului (fig. faţă de planul [H]. Mărimea acestui [V] v' v' unghi se măsoară cu unghiul g' v1' g' v1' plan format între două drepte G P" P' P' perpendiculare pe urma P.p. dreapta de z z profil a planului [P] are Pz Pz [V] proiecţia laterală d” paralelă cu v' v" P" urma laterală a planului.d’’) paralelă cu planul lateral de proiecţie şi situată în planul [P] (fig. Deci. În epură.m. faţă de planul [H] : 1) l.m.p.m. b).15.c. a) b) Prin aceste urme trec proiecţiile orizontală d şi verticală d’ ale Fig. Aceste plane formează între ele unghiul diedru α. pe urma a) b) orizontală P. faţă de planul [H] măsoară între ea şi proiecţia ei pe planul orizontal unghiul diedru dintre planul oarecare [P] şi planul [H]. conform teoremei unghiului drept.v”).15). b) în epură pe Ox şi suprapuse. În epură.m.m.m. 1 4.m. a se Fig.m.h’.g’) a planului [P]. a). Dreapta de [L] x d x d h" P profil are numai urmă orizontală h H=h P Py H(h. câte D Px v1 h' v O Px h' d' α v una în fiecare din cele două O [L] x g x plane [P] şi [H]. prescurtat.4.p. P”.m.c.m.m.c.c.h”) şi urmă verticală Py [H] y V(v. b) în epură din triunghiul dreptunghic hvv’. perpendiculare a) în spaţiu .4.m.3 Dreapta de profil a planului GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Dreapta de profil a planului este o dreaptă D(d. a) L.14. Proprietăţi ale l.m. cu proiecţiile h y situată pe P şi v’ situată pe P’. D h d P [H] Py şi proiecţia ei pe planul [H]. Acestea se vor nota în continuare.15 Reprezentarea l.m. faţă de planul [H].14 Reprezentarea dreptei de profil a planului: dreptei de profil. faţă de planul [H] : observă că unghiul α face parte a) în spaţiu .4. 4.

m. Proiecţia orizontală a orizontalei. Proiecţia d’ este perpendiculară pe proiecţia f’ a unei frontale z z din planul [P].p.c.p.m.c.p. faţă de planul [H]. deci şi pe urma verticală P’.m. faţă de planul [V] h Py măsoară între ea şi proiecţia y y a) b) ei pe planul [V] unghiul diedru β dintre planele [P] Fig.p.m.m.p.4. Urma verticală P’ a y planului trece prin Px şi prin v’. faţă de planul [H] poate fi trasată şi dacă planul este dat în alt fel decât prin urme. v' v' h0 d' Şi pentru l.4. g δ m în m’.m.p. se determină urmele dreptei şi se duce prin v O x d urma h urma P a planului astfel încât.c. b) în epură spaţiu unghi al triunghiului .p. deci este concurentă cu dreapta AC în punctul N(n.d’).δ’. este proiecţia orizontală a l. faţă de planul [V] este o dreaptă a planului [P] care este perpendiculară pe toate frontalele planului.m.b’. faţă de planul [H] a planului [P] şi se v' cere să se determine urmele acestui plan.p.m.15.c. b' z Δ(δ.m. La P h intersecţia cu axa Ox se găseşte Px. care intersectează o dreaptă a planului. P’ = Px ∪ v’.a’.m. δ.m. a planului [P] faţă de planul [V] (fig. Unind v0’ cu h se obţine triunghiul dreptunghic în v cu ∠α = ∠ vhv0'. al doilea punct al orizontalei. În figura Fig.c. aceasta se duce n' a' c' printr-un punct de definire a planului.m.m. P ⊥ d. Perpendiculara dusă b y din b (sau din alt punct al planului [ABC]) pe am. c’b’.c’. cât şi pe Pz d' [V] urma P’ a planului.p.p. B(b.m.m. δ = b ∪ n. Fie D(d.c.m. b) L. În figura 4. g’.m. a planului [ABC] faţă de planul [H]. a planului [ABC] faţă de planul [H] aparţine planului. În epură (fig.δ’’).m.c.m. faţă de planul [V] : şi [V].PLANUL 43 ale cărui catete sunt cota vv’ şi proiecţia orizontală hv.c. b).17 planul este determinat de trei puncte necoliniare l.n’).c”) şi se cere trasarea unei l. z ca fiind l.16 Plan determinat prin 4.a”).m.4. h d [H] l. P' h0 β β P' faţă de planul [V] se pot [L] ' Px F h1' f ' v Px h1' fv β analiza proprietăţi similare O x cu cele ale l. proiecţia verticală a a c orizontalei.p. se poate construi acest triunghi rotind cota vv’ până devine perpendiculară pe hv. obţinând punctul v0’.m.p.18). faţă h' D P" x f d h' O P P h h1 1 f de planul [H].17 L. Astfel. δ’ = b’ ∪ n’.d’) l.c.m.c.c.m. Pentru aceasta este necesară o orizontală a δ' g' m' planului şi pentru a uşura construcţia.4. Unghiul β este în a) în spaţiu . faţă de planul [H] determină singură planul în care se găseşte (singurul caz când un plan poate fi determinat de o singură dreaptă). g.b”) şi C(c.m.m.4.p. punctul A. L. Cunoscând că P' d' proiecţia orizontală d a dreptei trebuie să fie perpendiculară pe urma orizontală P a planului care o Px h' conţine. Cealaltă proiecţie a ei se găseşte ţinând seama că Fig. faţă de planul [H] A(a. 2) l.c. va fi dată de am.m. Prin a’ O n x se duce o paralelă la axa Ox.c.16 se consideră dată dreapta D(d.18 Reprezentarea l.

4. a" b" [V] P' Urmele verticală P’ şi a' b' [L] b' P' a" A laterală P” sunt drepte B b" Px c' c" y1 perpendiculare pe planul Px [P] c' O x P O Py [H]. γ. pe o x dreaptă. dreaptă sau figură geometrică conţinută O într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie Planul perpendicular pe unul din planele de proiecţie poartă numele de plan proiectant faţă de planul pe care este perpendicular.p.19).18. Unghiul căutat este ∠β = ∠ h’v’h0.plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie. a) Plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie (plan vertical) Planul proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie este numit şi plan vertical.m. În epură P’⊥ Ox a) în spaţiu .19 Reprezentarea planului proiectant faţă de planul [H]: (fig. m' Orice punct. obţinând punctul h0. cu a treia fiind paralel.19).44 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dreptunghic v’h’h (fig. în Px şi respectiv Py.4. paralele . şi cu planul [L]. Py y y deci şi dreptele lor de a) b) intersecţie sunt perpendi1 culare pe acelaşi plan Fig.4. deci are trei urme şi taie două axe de proiecţie.20 Plan vertical.4. Triunghiul b n ABC din planul vertical [P] are proiecţia orizontală abc ≡ P şi m a proiecţiile verticală a’b’c’ şi laterală a”b”c” deformate faţă y de mărimea reală (fig. Pentru determinarea lui în epură se construieşte acest triunghi pornind de la cateta v’h’ şi rotind cealaltă catetă h’h până devine perpendiculară pe v’h’. a). Ca şi în cazul anterior şi l. γ. Planul proiectant intersectează toate cele trei plane de proiecţie. [V] şi [L] sunt perpenb b [H] diculare pe planul [H]. Planele particulare pot avea următoarele poziţii : .4. planul proiectant vertical se defineşte Fig.4.4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie Planul care ocupă în spaţiu o anumită poziţie faţă de planele de proiecţie se numeşte plan particular. a β P" x C γ c" având în vedere că planele P a c γ β c Py [P]. suprapusă cu urma orizontală a planului. fiind paralel cu axa Oz. Urma orizontală P a z z acestui plan este o dreaptă a' P" oarecare în planul [H]. şi a' n' respectiv între urma orizontală P şi axa Oy. β. OPz = ∞. determinat de două drepte prin valorile date pentru distanţele pe axele Ox şi Oy (OPx şi OPy). β.4. În probleme. 4.m. se b' regăsesc în epură între urma orizontală P şi axa Ox. faţă de planul [V] determină singură planul (se face un raţionament similar). .c. b) în epură şi P”⊥ Oy1.plane paralele cu unul din planele de proiecţie. Unghiurile pe care z le formează planul [P] cu planul [V].

PLANUL

45

Un plan dat prin elementele care îl determină, poate fi identificat ca plan vertical, dacă în proiecţia orizontală acele elemente se suprapun. În figura 4.20 planul [P] este definit de două drepte paralele, AB || MN, ale căror proiecţii orizontale se suprapun, fiind identice cu urma orizontală a planului ab ≡ mn ≡ P. Despre acest plan se poate spune că este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie. b) Plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie (plan de capăt) Planul perpendicuP" Pz z z lar pe planul vertical de Pz P' b' [V] b" proiecţie este numit plan de P' γ c" c' b' γ capăt (fig.4.21). Acesta are P" c' C [P] a' urma orizontală P perpenc" a" y1 Px α b" a' diculară pe axa Ox în Px, x Px α O c B urma laterală P’’ perpendi- x [L] c O a A culară pe axa Oz în Pz şi a" P a P b urma verticală P’ înclinată b y faţă de axele Ox şi Oz. y [H] Unghiurile pe care le face a) b) urma P’ cu axa Ox, α şi cu axa Oz, γ, sunt unghiurile Fig.4.21 Reprezentarea planului de capăt : pe care le face planul de a) în spaţiu ; b) în epură capăt [P] cu planul [H], α şi respectiv cu planul [L], γ. z m' Orice element geometric conţinut de planul de capăt [P] a' n' are proiecţia verticală suprapusă peste urma verticală P’ a planub' lui. În figura 4.21 planul [P] conţine triunghiul ABC, cu proiecţia verticală a’b’c’ ≡ P’. Triunghiul, în ansamblu, se proiectează O deformat pe toate planele de proiecţie. x În probleme, planul de capăt se defineşte prin valorile m date pentru distanţele pe axele Ox şi Oz (OPx şi OPz), fiind n paralel cu axa Oy, OPy = ∞. a b y Când planul de capăt este dat în alt mod decât prin urme, poziţia lui poate fi imediat dedusă dacă se studiază proiecţiile Fig.4.22 Plan de capăt, verticale ale elementelor care definesc planul. Astfel, în figura determinat 4.22 dreptele paralele AB(ab,a’b’) şi MN(mn,m’n’) determină un de două drepte paralele plan proiectant faţă de planul [V], deoarece proiecţiile lor verticale sunt suprapuse. z P P' z Ele determină urma z c' verticală a planului. Pz P' c" P" a' β a" c' C β c) Plan proiectant c" faţă de planul lateral de a' b" b' α a"[L] proiecţie b' A x y1 [V] O c În cazul planului P" c a x O [P]B b" perpendicular pe planul aα P b lateral se întâlnesc două y Py b P P [H] situaţii : y 1 – plan paralel cu y a) b) linia de pământ – este un plan [P] perpendicular pe planul [L] de proiecţie care are urma orizontală P şi Fig.4.23 Reprezentarea planului paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu ; b) în epură

46

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

verticală P’ paralele cu axa Ox şi urma laterală P’’ înclinată faţă de axele Oz cu unghiul β şi faţă de Oy1 cu a' a" unghiul α, unghiuri ce reprezintă unghiurile pe care le face c" c' planul [P] cu planul [V], β, respectiv cu planul [H], α. b" y1 (fig.4.23). b' Toate elementele geometrice ce aparţin unui plan x O a c paralel cu linia de pământ se proiectează pe planul lateral P" suprapuse pe urma laterală P’’ a planului. Triunghiul ABC b aparţine planului [P] şi are proiecţia orizontală abc şi y verticală a’b’c’ deformate, iar proiecţia laterală suprapusă pe urma laterală a planului, a”b”c” ≡ P” (fig.4.23). Fig.4.24 Plan paralel cu linia Când planul este dat prin trei puncte necoliniare ca de pământ, determinat în figura 4.24, se poate spune că acesta este un plan paralel de trei puncte necoliniare cu linia de pământ, deoarece proiecţiile laterale ale celor trei puncte sunt în linie dreaptă (coliniare) şi ele determină chiar urma laterală a planului pe care îl definesc (fig.4.24). În probleme, planul paralel cu linia de pământ se defineşte prin valorile date pentru distanţele pe axele Oy şi Oz (OPy şi OPz), fiind paralel cu axa Ox, OPx = ∞.

z

2 – plan axial : tot plan proiectant faţă de planul [L] este şi planul care trece prin axa Ox şi poartă numele de plan axial. Planul axial [P] are z P" urma orizontală P şi verticală z a' a" P’ suprapuse şi identice cu a' [V] c' axa Ox şi urma laterală P” β c" [P] c' b' înclinată faţă de axele Oy şi b" b' P=P' α A C a" Oz şi trece prin origine c" O y1 (fig.4.25). Planul [P] este B P" x b b" x O înclinat faţă de planul [H] cu c c [L] b unghiul α şi faţă de planul P=P' a [H] a [V] cu unghiul β, unghiuri y y care se regăsesc în epură a) b) între urma laterală P” a planului şi axa Oy1, respectiv Fig.4.25 Reprezentarea planului axial [P]: ∠ α = ∠ β, axa Oz. Dacă a) în spaţiu ; b) în epură planul axial este plan bisector. Dacă planul axial este dat în epură prin urma orizontală şi verticală, planul nu este determinat, deoarece prin axa Ox pot trece o infinitate de plane, toate având urmele orizontale şi verticale pe linia de pământ. Pentru a fi determinat unul dintre ele, trebuie să se mai dea, pe lângă cele două urme identice, cel puţin încă un element, cum ar fi un punct din acel plan.
4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie

Planele paralele cu un plan de proiecţie sunt perpendiculare pe celelalte două plane de proiecţie, deci se poate spune că sunt proiectante faţă de acestea (dublu proiectante). Aceste plane au numai două urme şi intersectează o singură axă de proiecţie, axa perpendiculară pe ele.

PLANUL

47

a) Plan de nivel Planul de nivel [N] este un plan paralel cu planul orizontal de proiecţie. Urma orizontală a planului este la infinit, iar urma verticală N’ şi laterală N” sunt paralele cu axa Ox, respectiv Oy (fig.4.26, a). În epură, planul este reprezentat prin urma verticală N’ şi laterală N”, în prelungire, paralele cu Ox, care trec prin punctul de intersecţie cu axa Oz, Nz (fig.4.26, b). Având în vedere că z z planul de nivel este paralel b" a" c" a' c' b' cu planul [H], orice figură N' N" N' a' c' b' Nz Nz b" geometrică se proiectează pe B a" planul orizontal în adevărată A c" N" O mărime, iar pe planul [N] C [V] x y1 b O vertical şi lateral, suprapusă [L] b x peste urma verticală, a a respectiv laterală a planului. c [H] c Triunghiul ABC, conţinut în y y planul [N] este proiectat în a) b) adevărată mărime în proiecţia orizontală abc ≡ Fig.4.26 Reprezentarea planului de nivel [N]: ABC şi are proiecţia a) în spaţiu ; b) în epură verticală a’c’b’ ≡ N’ şi proiecţia laterală b”a”c” ≡ N”. Un plan de nivel este determinat dacă se cunoaşte cota z a oricărui punct din acest plan, fiind astfel definit : ONx = ∞, ONy = ∞, ONz = z . b) Plan de front z F" Planul de front z b' b" [F] este paralel cu [V] b' c' c' c" planul vertical de B b" proiecţie (fig.4.27, a). [L] a' a" a' Urma orizontală F a C c" x F" O Fy1 y1 O planului este paralelă cu a" x A linia de pământ, urma [F] Fy Fy verticală F’ este la a b F c [H] a F b c infinit, iar urma laterală y y F’’ este paralelă cu axa a) b) Oz. Planul de front taie numai axa Oy, în Fig.4.27 Reprezentarea planului front [F] : punctul Fy. În epură, a) în spaţiu ; b) în epură urmele planului trec prin Fy şi respectiv Fy1. Orice figură geometrică conţinută într-un plan de front se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical, iar pe planul orizontal şi lateral respectivele urme ale planului. În figura 4.27, b, triunghiul ABC are proiecţia verticală în mărime reală, a’b’c’ ≡ ABC şi proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse pe urmele planului : abc ≡ F, a”b”c” ≡ F”. Planul de front este definit când se cunoaşte depărtarea y a oricărui punct ce aparţine planului, fiind definit astfel : OFx = ∞, OFy = y, OFz = ∞. c) Plan de profil Planul de profil [P] este paralel cu planul lateral de proiecţie (fig.4.28).

48

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Acest plan taie numai linia de pământ, în Px, punct prin care trece şi are urma orizontală, P şi verticală P’, perpendiculare pe axa Ox şi în prelungire. Urma laterală a planului de profil este la infinit. Pentru construcţia z z P' a" unei figuri geometrice ce a' P' [V] aparţine unui plan de profil b" b' a" a' A se lucrează şi pe planul b' [P] lateral, deoarece în această c' c" [L] O B c' figura apare b" x Px y1 proiecţie O a Px nedeformată. În figura 4.28 x c" a C c triunghiul din planul de c b b profil [P] se proiectează pe [H] P y planul orizontal şi vertical y P de proiecţie suprapus peste a) b) urmele planului : abc ≡ P şi a’b’c’ ≡ P’, iar pe planul Fig.4.28 Reprezentarea planului de profil [P] : lateral se proiectează în a) în spaţiu ; b) în epură adevărată mărime, a”b”c” ≡ ABC, fiind paralel cu acest plan. Un plan de profil este determinat când se cunoaşte abscisa x a unui punct al planului, fiind dat în probleme, astfel : OPx = x, OPy = ∞, OPz = ∞.
4.5 Probleme rezolvate

1. Să se determine urmele planului [P], definit de trei puncte necoliniare : A(13,4,22), B(22,8,12), C(37,4,8). Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele A(a,a’), B(b,b’) şi C(c,c’). Rezolvarea cerinţei problemei se poate face aplicând cele două moduri de determinare a urmelor unui plan, prezentate în aliniatul 4.2, după cum urmează : a) folosind două drepte paralele : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta D1(d1,d1’), iar prin punctul C se duce dreapta D2(d2,d2’) paralelă cu dreapta D1, d2 || d1,
v'1 P' v'2 c' Px x h'2 d2 h2 d'2 h'1 c h1 P a) y Py b) b' d'1 v1 v2 d1 b a O Px x h'2 h2 a' c' h'1 c δ1 h1 a b P y Py z Pz P' δ'2 b' δ'1 v1 δ2 O v'1 a' z Pz

Fig.4.29 Rezolvarea problemei 1

determină un plan proiectant vertical.10. h1 ∪ h2 = P. x y1 O Rezolvare : Urma laterală P” a planului paralel cu axa d Ox se trasează prin proiecţia laterală c”.yA. P" 3. C(50. având în vedere că un punct y d=b=c sau o dreaptă conţinută într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal suprapusă pe urma orizontală a planului. indiferent în ce ordine : h1 ∪ h2 = P. Prin punctul C să se traseze o 450 Py1 fronto-orizontală D(d. ştiind : A(25. prin punctele Pz şi Py. b' Planul de profil [Q] nu are urmă laterală. Aceasta intersectează axele de Py Q P coordonate în punctele Pz şi Py1.δ1’). δ2’ ∩ δ1’ = a’. pe care îl conţine.d”) şi un plan de profil [Q].5). OPy = 23 şi OPz = 31.29.32 Rezolvarea problemei 4 .30 Rezolvarea problemei 2 punctul Px. Py şi Pz.29. ale punctului C. V2(v2. care este o verticală.d”) se trasează astfel : z proiecţia laterală d”. a : P = d ∪ a. înclinată la 450 c faţă de axa Oy1. h2’) şi urma verticală V1(v1. Py Rezolvare : Punctul A(a. H2(h2. b). iar proiecţiile orizontală d şi verticală d’ P' paralele cu axa Ox. Fronto-orizontala D(d.a’) şi dreapta D(d. Px.20).31). h2’) şi urmele verticale V1(v1.δ2’) concurentă cu dreapta Δ1 în punctul A. Se determină urmele orizontale H1(h1.d’) : P' b' B(50.4.yc.30).4.4. a). Urma x Px O orizontală P a acestui plan este determinată de proiecţia P orizontală a dreptei. Urma P intersectează axa Ox în Fig. unde Py este corespondentul Fig.35. Dreapta Δ2 fiind dreaptă frontală nu are urmă verticală.10). un punct identic cu urma laterală Pz c” = d”.PLANUL 49 d2’ || d1’. la Fig. Să se determine urmele unui plan paralel cu Q' 0 d' c' axa Ox care face 45 cu planul orizontal şi conţine c"=d" punctul C(15.20). H2(h2. în Px v3 v1 O prelungire (fig. care la intersecţia cu axa Ox determină punctul Px. Urma orizontală P şi y verticală P’ se trasează paralele cu axa Ox. δ2 ∩ δ1 = a. x h2' c a d3 4. h1’).35. Py B(5. Să se determine d1 b h2 proiecţiile triunghiului ABC(abc. de unde se trasează o perpendiculară pe Ox. v1’ ∪ v2’ = P’ (fig. iar prin punctul C se duce dreapta Δ2(δ2.4. z P P' z ce reprezintă urma verticală P’ a planului (fig.4. fixând tăieturile cu axele de coordonate. b) folosind două drepte concurente : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta ∆1(δ1.31 Rezolvarea problemei 3 punctului Py1 pe axa Oy.40).zB) şi C(10. ale cărui P vârfuri aparţin planului [P].d’.v1’).4.4.v1’) .a’b’c’).d’). definit a' d' de punctul A(35. y Rezolvare : Se reprezintă urmele planului oarecare.20.v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale lor. prin proiecţiile orizontală c şi d2 ' d3' v3' c' verticală c’.d’. h1’). Trasarea urmelor planului începe cu urma orizontală. definit prin urme : d2 OPx = 40. z c' 2. Pentru drepte se determină urmele orizontale H1(h1. Fie planul oarecare [P]. Urma verticală P’ este dată de urma verticală V1 şi de punctul Px : v1’ ∪ Px = P’ (fig. iar urmele orizontală Q şi verticală Q’ sunt suprapuse peste v1' a' d1' linia de ordine a punctului C.8. Să se determine urmele planului [P].30) şi de verticala D(d. d şi de proiecţia orizontală a a punctului.

faţă zG 10 . 7. b’ şi implicit proiecţiile triunghiului (fig.d’). şi se intersectează cu proiecţiile dreptei frontale rezultând proiecţiile m şi m’.4. y este o dreaptă frontală D(d.34 Rezolvarea problemei 6 proiecţiilor ei.a’c’) şi proiecţia orizontală bg a diagonalei BG. C(30. determinând b' z proiecţiile a. Pz 6.50 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ distanţele date. B(15. 10 O Px care să fie situat la 10mm de planul lateral [L].37).4. Pentru ca punctul G c să aparţină planului determinat de punctele A.0.m.h’) situată pe urmele planului.12).33 Rezolvarea problemei 5 linia de ordine a punctului G se obţine proiecţia g’ şi cota acestui punct. şi m anume pe diagonala BG. situat la 10mm de planul lateral [L]. c. se determină proiecţiile dreptei D(d. prin proiecţiile a’. D1(d1. Se unesc două câte două.m.d2’) prin proiecţia b. Se unesc două câte două. fixând P punctele de intersecţie cu axele de coordonate. h' x Rezolvare : Se reprezintă urmele planului [P]. P' d' OPz = 25.15) G(25. Unind proiecţiile b’ cu m’ şi prelungind până la intersecţia cu Fig. B şi C se impune ca acesta să fie situat pe o dreaptă din plan.4. respectiv cota zB. B(20. unind proiecţiile punctelor de acelaşi fel şi se determină urmele orizontală H(h. Pentru determinarea proiecţiilor orizontală şi verticală ale triunghiului ABC trebuie determinate depărtările yA. astfel c' încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă.d’) : A(12.v’) ale dreptei. Px. astfel : P = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz. fiecare pe proiecţia de acelaşi fel a dreptei (fig. Vizualizaţi un punct M(m.30).d3’). definit prin urme : OPx = 35.h’) şi verticală V(v.d1’). Cunoscând că proiecţia orizontală d a l. D3(d3. Să se găsească grafic. m' a' 5. deci d ∩ P = h.m’) situat pe dreapta D.20).32). la distanţele date. Se trasează diagonala AC(ac.20. g a y Acestea se intersectează în punctul M(m. Locul geometric al punctelor Py din planul [P] situate la 10mm de planul vertical [V]. yC. D(d.b’) în epură. cota punctului G. Să se determine urmele planului [P].4.25.p.-9. c’ şi frontala D2(d2.m’).m’).c. g' Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele şi se x b O trasează laturile posibile ale plăcii. OPy = 20.5. Se trasează linii de ordine prin proiecţiile vârfurilor triunghiului cunoscute şi se respectă condiţia de apartenenţă a punctului la plan. astfel încât aceste drepte să aparţină planului [P] (să aibă urmele situate pe urmele de acelaşi fel ale planului). Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P].34). respectiv să aibă urma orizontală H(h. Proiecţia verticală d’ se trasează prin proiecţia h’.a’) şi B(b.zG). Py şi d m Pz. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H]. se trasează o linie de ordine la 10mm de originea O. Frontala D trebuie să fie situată în planul [P]. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? Rezolvare : Se reprezintă punctele A(a. ca distanţa de la axa Ox la g’ : z zG = 9mm (fig.5. Pentru vizualizarea punctului M(m.d’). în sens pozitiv. paralelă cu urma verticală P’ a planului. care sunt situate la 10mm de planul vertical m' [V]. Pentru aflarea Fig. cunoscând : A(5. astfel : P h = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz. se măsoară pe axa Oy 10mm şi se trasează o paralelă la axa Ox.4.33). În acest scop se trasează orizontalele. care reprezintă proiecţia orizontală d.

4.m. proiecţia m.m.4. punctul n. Px O h' v faţă de planul [H]. a d’ = b’ ∪ n’(fig.10.30. Rezolvare : Urmele verticală N’ şi laterală N” se trasează prin proiecţiile a’ şi a”. până z h d'1 devine perpendiculară pe hv. d’ ≡ N’.c. definit de trei puncte necoliniare. B(60.-12. definit de trei Py a' y c' puncte necoliniare : A(13. urma P a planului astfel încât.70).a”) o Fig. Fig. şi respectiv n’ pe g’ : d = b ∪ n. P' b' Unghiul α pe care îl face planul [P] cu a planul orizontal [H] se regăseşte între l.37 Rezolvarea problemei 9 orizontală D(d.15).PLANUL 51 de planul orizontal trebuie să fie perpendiculară a' z pe urma orizontală P a planului care o conţine. a g d faţă de planul orizontal este perpendiculară pe toate orizontalele planului [P].p.d’).35 Rezolvarea problemei 7 pantă a planului faţă de planul orizontal. care definesc planul [P].50. C(50. e) A(45. B(70.5. rezultând la intersecţia cu y1 d proiecţia g. concurente în d2 n punctul B.m.m.60).d1’) şi D2(d2. Fie planul oarecare [P]. C(70.70. b) A(23.15. Urma verticală P’ a planului trece prin Px şi prin v’. . Se alege ca 300 O l.a’.8.15.20). d' O x fără a construi urmele planului. c) A(100.35). y 9.20).18) şi să se traseze prin A(a.36 Rezolvarea problemei 8 prin proiecţia a’. L.5).4.40). paralele cu axa Ox. P ⊥ d.c. 4. B(70. deci şi pe y orizontala G(g. În epură unghiul α se măsoară x 0 α=550 P v0' în triunghiul hvv0’ : ∠α = ∠ vhv0' = 55 . C(20.70).8.m. m' d n' g' 8.4.p.p.6 Probleme propuse 1.30.5. se Pz d' duce prin urma h. Să se determine planul de nivel ce conţine punctul A(20. C(100.g’). d) A(50. b d.m. pentru fiecare din cazurile următoare : a) A(50.36).40. D(d. trasată prin punctul A. în jurul lui v. Punctul v0’ se obţine rotind cota vv’.d2’). Proiecţiile d’ şi d” sunt suprapuse peste urmele planului. d1 c Rezolvare : Din cele trei puncte se construiesc m b două drepte D1(d1. C(20.40).37). Proiecţia d a orizontalei face 300 cu axa Ox şi trece prin proiecţia a.20).c. Proiecţia verticală g’ se duce paralelă la axa Ox.4.5). B(22.0).70.90). pe proiecţia d2. D şi proiecţia ei pe planul [H].12). B(35.60). faţă de planul orizontal să se construiască x prin punctul B al planului [P]. care face 300 cu planul vertical .10.d’.10. b' C(37. P’ = Px ∪ v’ (fig. B(10.4. Să se determine urmele planului [P]. Rezultă Nz a" Conform teoremei unghiului drept proiecţia d se trasează perpendiculară pe proiecţia g.0.22). Să se traseze o linie de cea mai mare d'2 Fig. La intersecţia cu axa Ox se găseşte punctul v' Px.52). concurente în h. La intersecţia cu proiecţia d2’ se z determină proiecţia m’ şi coborând linie de ordine până a' N'=d' N"=d" g = a ∪ m.13.d”). d” ≡ N”.

10.30).d’) : A(80. Prin punctul A să se traseze o fronto-orizontală Δ(δ.δ’.10.40).20.35).10) şi C (70. Py = 60. Se poate trasa prin punctul A şi o orizontală a planului [P] ? 5.10. C(40.15) şi de dreapta de capăt D(d. 4. respectiv [H] .0) G(70.20). Să se determine urmele planului [P].a’b’c’).20.10. Δ(δ.yG. B(70.70.10) G(30.20. Să se determine urmele planului. B(30.40).30). Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P].35. 11.50). C(30.80). B(15.20). astfel încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă : a) A(45. B(70.80).20. OPz = 75. OPy = 50 şi OPz = 70. e) A(120. zC) G(30. C(90.70.40.52 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2.10) şi C (45.d’) : B(40. Să se determine urmele unui plan paralel cu axa Ox care face 600 cu planul orizontal şi conţine punctul A(35.30) şi de verticala D(d. b) A(10.10).60).30.d’) : B(50.25). Vizualizaţi un punct M(m. d) D(d. Să se determine urmele unui plan axial care face 300 cu planul orizontal şi să se traseze o fronto-orizontală. situată la cota egală cu 15mm. Fie planul oarecare [P]. OPz = 75.20).5. .25) şi C (50.40. 15.60.10) G(20. definit de punctul A(25. definit prin urme : OPx = 100.60) G(30. e) D(d.d’) : A(80. 7. B(50.10.70. B(70.5). definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical [V]. definit de trei puncte necoliniare : A(120.15.40).10).d1’) : A(70. Fie planul [P] definit prin două drepte orizontale paralele D1(d1.60.d2’) : C(40.20). fără a construi urmele planului. Vizualizaţi un punct M(m.10.50).30.40.40).10) şi C (30. definit prin urme : OPx = 105.d’) : A(60.30. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? 13.15.60. Să se găsească grafic cota sau depărtarea punctelor de mai jos. D(d.90. C(100. Să se determine urmele planului [P]. Ce valoare are unghiul β pe care îl face planul [P] cu planul vertical [V] ? 14.10.δ’).40).20).40).10.25. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H]. B(110. 8. care sunt situate la 35mm de planul vertical [H].30.20) şi D2(d2. B(70.5.5.80) şi C (40. Să se determine urmele planului [P].10. Să se determine planele de nivel şi de front ce conţin punctul A(50. conţinută în plan. determinat de dreapta D (definită de punctele A şi B) şi de punctul C. B(20. C(50.30.40).40) şi să se traseze prin A o orizontală şi o frontală care fac 600 cu planul [V]. definit de punctul A(80.d’) : A(35. Să se traseze prin punctul A o orizontală a planului [P].) şi C(40.70.30). B(5. zC).0.30).20. d) A(70.50).10. D(d.20). C(20.70. B(30.δ”) şi un plan de profil [R].5). yB.zG). C(70.30. Se poate trasa prin punctul A şi o dreaptă de profil a planului [P] ? 6. care sunt situate la 30mm de planul vertical [V].m’) care să fie situat la 30mm de planul lateral [L].50.10).50. Fie planul oarecare [P].20).m’) care să fie situat la 25mm de planul lateral [L]. B(90.10. 10.d’) : A(15. definit prin urme : OPx = 105.d’) : A(130. yA.30.60). ştiind : A(60. pentru fiecare din cazurile următoare : a) D(d. C(60. D(d. Să se determine urmele planului [P].50. Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P].yG. c) A(15. c) D(d. ale cărui vârfuri aparţin planului [P].d’) şi faţă de planul vertical. 3.30). Să se determine urmele planului [P]. Py = 60.yA.30). 9.d’) : A(95.20).30. exterior ei. Să se traseze prin punctul A o frontală a planului [P]. B(60.50.60). Să se determine proiecţiile triunghiului ABC(abc. B(70. b) D(d.10.10.30). 12. B(110.30.40).70. Să se traseze câte o linie de cea mai mare pantă a planului faţă de planul orizontal.20).

[P] || [Q]. Pentru a verifica dacă sunt sau nu paralele. POZIŢIILE RELATIVE ALE ELEMENTELOR GEOMETRICE 5. 5.d’. [P] ∩ [Q] = D. referitor la y y urmele orizontale şi verticaa) b) le.1 Reprezentarea planelor paralele: trebuie verificate şi urmele a) în spaţiu.1 Poziţiile relative a două plane Două plane pot fi paralele sau concurente în spaţiu. Qz P" Q' În figura 5. [Q] = [EFG].1 Plane paralele Pornind de la teorema conform căreia două plane paralele sunt intersectate de un al treilea plan după drepte paralele (al treilea plan fiind unul din planele de proiecţie). 5. Cele două x Py [Q] Q" P P plane se intersectează după Q Qy Q fronto-orizontala D(d. la care Fig. se duce câte o orizontală D1 ∈ [ABC].2 Reprezentarea planelor paralele cu axa Ox. D2 ∈ [EFG] şi câte o frontală D3 ∈ [ABC]. P” || Q” laterale. D ⊥ [L] . z P z z Reciproca acestei teoreme este valabilă. dacă unul dintre plane are concurente: două drepte paralele cu două a) în spaţiu. [P] = [ABC].2. respectiv EFG. P || Q. planele [P] şi P' Q' [P] d' d" [Q] nu sunt paralele pentru P" Q" [L] că urmele lor laterale P” şi O D d" Q” se intersectează şi nu [V] x y1 O d sunt paralele. planele sunt paralele [Q] x [P] y1 O Q" Q în spaţiu. a verifica a) b) dacă două plane sunt sau nu paralele. rezultă că două plane oarecare [P] şi [Q] sunt paralele dacă au urmele de acelaşi fel paralele între ele (fig. având în vedere că pentru toate aceste plane P' z P urmele orizontale şi verticaz z le sunt paralele cu axa Ox. x P Qy Q Teorema de mai sus Py P poate fi verificată pentru [H] toate planele. P’ || Q’. P’ || Q’. drepte din celălalt plan.3 planele [P] şi [Q] sunt determinate prin triunghiurile ABC. b) în epură. P’’ ∩ Q’’ = d’’ În figura 5.5. adică [V] Qz P' P' P" dacă urmele de acelaşi fel a Q' Q' P" două plane sunt paralele în [L] Px Qx O Q" epură. excepţie fac planele paralele cu axa Ox.d’’) [H] y Când planele nu sunt y date prin urme.POZIŢII RELATIVE 53 5. D4 ∈ [EFD] în fiecare plan şi .1). revine la a verifica Fig.5.1. P⎥⎥ Q. b) în epură.

d = h ∪ v.5.3 Triunghiuri paralele [ABC] || [EFG] P' m' Px x z v' O m P Px x v P' m' d' z v' O m d P Px Qx x P y c) v P' Q' m' d' z O m d Q y a) y b) Fig. P’ ∩ Q’ = v’. d || P şi se determină urma verticală a ei. d3’ || d4’.2 Plane concurente z Q' [V] P' V=v' [P] [Q] P" d' [L] Px v h' D O x Qx d P [H] Q H=h y a) Q' d' v' x Px v Q b) h P' z h' Qx O d P y Fig. atunci planele sunt paralele.d’).d’).4. d’ = h’ ∪ v’ Două plane concurente se intersectează după o dreaptă.5. pentru ambele plane.5. a planele [Q] şi [P] se intersectează după dreapta D(d. [P] ∩ [Q] = D(d. [ABC] || [EFG]. astfel încât : Q’ || P’. adică să aibă urmele situate pe urmele planelor. În figura 5. a. v’. ale cărei urme .4 Construirea unui plan [Q] paralel cu un plan [P]. dreapta de intersecţie trebuie să respecte condiţia de apartenenţă la plan.5 Reprezentarea planelor concurente: a) în spaţiu. cu proiecţia orizontală d paralelă cu urma orizontală P. printr-un punct M. Urma Q’ intersectează axa Ox în Qx.5. Aceste puncte sunt punctele de intersecţie ale urmelor de acelaşi nume. Prin v’ se duce urma verticală Q’ a planului [Q].54 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dacă proiecţiile orizontale ale orizontalelor şi proiecţiile verticale ale frontalelor sunt paralele d1 || d2. Dacă planele sunt date prin urme.d’). c).m’).5. Astfel. P ∩ Q = h. prin care se duce urma orizontală Q a planului [Q] : Q || P (fig. exterior lui 5. Pentru rezolvare.4. b) în epură. exterior lui şi se cere construirea unui plan [Q] || [P]. b' a' d3 ' x d3 a 3 c 3' c' d1 ' d2' 2' e' e b 1 d1 2 f' d4' 4' g' z 1' f d 4 d2 4 g O y Fig. se construieşte prin punctul M o orizontală D(d.1. în figura 5. Fiind dat un plan prin urme şi un punct exterior lui se poate construi planul ce trece prin acel punct şi este paralel cu planul dat. se dă planul [P] şi punctul M(m.

G(g.f’).v’) la intersecţia urmelor verticale ale planelor. b) în epură plane paralele sunt planul orizontal [H] de proiecţie şi .g’). x Tx R" h H=h T R Urma orizontală a frontalei R [H] T se găseşte la intersecţia y y urmelor orizontale a celor a) b) două plane. h = R ∩ T. iar proiecţia verticală a frontaFig. V=v' Px Qx O G adică dreapta va fi o [L] v Px Qx x v Q Q O orizontală G(g.5. F || [V] : lei f’ trece prin h’ şi este a) în spaţiu . Dacă planele interz z Q' P' sectate [P] şi [Q] au urmele [V] P' orizontale paralele.POZIŢII RELATIVE 55 sunt : urma orizontală H(h. V = v’ = P’ ∩ Q’. urma g' orizontală a dreptei de v' Q' [Q] g' [P] P" P' intersecţie se află la infinit. care are urma O f verticală la infinit (fig.g’) (fig. b) în epură paralelă cu urmele verticale ale planelor. G || [H] : orizontale ale celor două a) în spaţiu . Proiecţiile dreptei de intersecţie se obţin unind proiecţiile urmelor de acelaşi nume : d = h ∪ v. f' F [L] Rx h' x Tx f [T] F(f.7 Plane concurente [R] ∩ [T] = F(f.7).5.h’) la intersecţia urmelor orizontale P şi Q ale planelor.5. Cele două plan de nivel [N] : a) în spaţiu .g’) (fig. x g Urma ei verticală se află la g P intersecţia urmelor verticale P [H] ale celor două plane. H = h = P ∩ Q şi urma verticală V(v. Pz z z Se pune problema P' P" intersecţiei dintre un plan [V] P' oarecare şi un plan de nivel l' N'=g' v' N"=g" [P] P" sau de front. y y v’ = P’ ∩ Q’ iar proiecţia a) b) orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urmele Fig. dreapta de T' Rx O h' intersecţie va fi o frontală. b).5. d’ = h’ ∪ v’ (fig. l" N' V=v' g' g" Px [L] O G Plecând de la raţiov Px x v [N] O N" g namentul conform căruia l P două plane paralele sunt x g intersectate de un al treilea P [H] Py după două drepte paralele.5.8 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P].6). g || P || Q. y y intersecţia dintre un plan a) b) oarecare [P] şi un plan de nivel [N] este o orizontală Fig.5. b) în epură plane.5. z z În mod analog.5. f’ || R’ || T’.6 Plane concurente [P] ∩ [Q] = G(g. dacă R' urmele verticale ale [V] T' planelor concurente [R] şi f' [R] R' [T] sunt paralele.f’).8).

v2' Q' Qz d” = P” ∩ Q”. În cazul în care urmele planelor concurente nu se întâlnesc în cadrul epurei.i’) : i∈ d.8.5. Similar pentru Pz z intersecţia dintre un plan z F"=d" oarecare [P] şi un plan de [V] P' P' P" front [F] se obţine o l' l" [F] d' F" frontală D(d.11 sunt reprezentate două plane. rezultând ca y punct comun al celor trei plane. Pentru trasarea ei în epură (fig. trebuie să se găsească cel puţin un punct z al dreptei.g1’) şi G2(g2.i’) : R [P] ∩ [R] = D1(d1. a).5.5. În epură. a). g || P (fig. [Q] ∩ [R] = D2(d2.d’) paralele cu linia de pământ se trasează prin punctul I(i. i' d' Pentru determinarea unui punct comun celor Rx=h1'=h2' v1 O două plane paralele cu axa Ox. P" [P] Px d' O h' Proiecţia orizontală a [L] Px x h" h' O frontalei d trece prin urma P D l F=d x d" orizontală h.10 Intersecţia a două plane d1 ∩ d2 = i.2.56 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ planul [N]. În figura 5.10 planele [P] şi [Q] se h2 d2 Q Qy intersectează cu planul de capăt [R]. [P] şi [Q]. care determină drepta de intersecţie.9).d’) (fig. proiecţia verticală a orizontalei de intersecţie g’ trece prin urma verticală v’. b).5.d’). [P] şi [Q]. O astfel de dreaptă. este o dreaptă D(d. dreapta de intersecţie se determină cu ajutorul unor plane auxiliare.8.9 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P].5.d2’). N’ ≡ g’ iar proiecţia orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urma orizontală a planului [P]. având în vedere că urmele orizontale şi verticale a celor două plane se intersectează la infinit (fig. planului [P]. F ≡ d. i’∈ d’. de nivel sau de front. d’ || P’.5. plan de front [F] : a) în spaţiu . Rezultă dreapta P – urma orizontală a planului [P] (orizontală de cotă zero) şi dreapta de intersecţie căutată G(g. Fig. d ⎜⎜Ox.g2’). h = P ∩ F şi d h F este suprapusă peste urma H=h [H] P Py orizontală a planului de y y front. care nu are nici urmă orizontală. d’ ⎜⎜Ox. la intersecţia cărora se află un punct comun celor trei plane. iar planul care le intersectează este planul [P].i’) : [N] ∩ [P] = G1(g1.2. după care planul de nivel intersectează fiecare din planele date şi punctul lor comun de intersecţie I(i. . ale căror urme orizontale şi verticale nu se intersectează în cadrul epurei. b).d1’). Fronto-orizontala de intersecţie D(d. punctul I(i.5. se poate folosi un plan d1 d i h1 auxiliar – plan proiectant sau plan oarecare. v’ = N’ ∩ P’ şi este suprapusă peste urma verticală a planului [N]. când nu se poate v2 x lucra cu planul lateral. iar proiecţia a) b) verticală trece prin h’ şi este paralelă cu urma verticală a Fig. P Py În figura 5. Cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] s-au determinat orizontalele G1(g1. nici urmă verticală. Acestea intersectează fiecare din planele date după câte o orizontală sau o frontală.g1’). sau urma laterală care este identică cu R'=d1'=d2' v1 ' P' Pz proiecţia laterală d’’ a fronto-orizontalei şi se află la intersecţia urmelor laterale a celor două plane.g’) orizontală de cotă egală cu cota planului de nivel (fig. b) în epură Intersecţia a două plane paralele cu axa Ox. este o fronto-orizontală.

d1’ || d’ (fig.d1’). b) .j’) determină dreapta de h2 h1 intersecţie D(d. se foloseşte un singur Fig.11 Intersecţia planelor ale căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei plan auxiliar.d’) dintre planele [P] şi [Q].i’) şi J(j. rezultă că cele două drepte sunt paralele. deci şi dreapta dată este paralelă cu planul : D || [P]. Punctul z I(i.d1’) paralele cu un plan [P] printr-un punct A(a. Dacă se pune problema construirii unei drepte D1(d1. exterior planului.d’) dată. c) . În primul rând.2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan Dreapta şi planul pot avea în spaţiu următoarele poziţii relative : a) . În x P P d d1 h1 y epură.6) . în planul [P] şi Fig. problema are o infinitate de soluţii. h1 ∈ P şi v1 ∈ Ox. d1 || d. b) în epură paralelă cu dreapta D(d.12.d’) || [P] : arătând că aceasta este a) în spaţiu . Qx g2 g1 d P [F] ∩ [Q] = D2(d2. d1’ ∩ d2’ = j’.d2’). 5.i’) este un punct al dreptei de intersecţie j' N'=g1'=g2' v1' v2 ' D(d.dreapta concurentă cu planul.dreapta conţinută în plan (caz tratat în paragraful 4. i' Un alt punct J(j. D(d. este paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei date .5. d’ = i’ ∪ j’. se trasează proiecţia ei verticală . b).12 Dreaptă paralelă cu planul.12 sunt reprezentate. i y Dacă în cadrul epurei se întâlnesc numai urmele orizontale sau verticale ale planelor concurente.1. b) Dreapta paralelă cu planul O dreaptă este z v' paralelă cu un plan z dacă este paralelă cu o d1' [V] V=v' d1' dreaptă conţinută în v1' Pz Pz d' acel plan.POZIŢII RELATIVE 57 [N] ∩ [Q] = G2(g2. g1 ∩ g2 = i.d’) : d = i ∪ j.g2’). Q j F=d1=d2 Punctele I(i. Dacă proiecţia orizontală a dreptei D1(d1. care intersectează planele după frontalele D1(d1. figura 4.j’) al dreptei de Q' d2' intersecţie s-a determinat cu ajutorul planuP' d ' d' 1 lui auxiliar de front [F]. Se determină apoi proiecţiile verticale ale urmelor h1’ ∈ Ox şi v1’ ∈ P’ şi corespondentele acestora în planul orizontal. În figura d' P' v1' P' 5. se y a) b) face trasând o dreaptă D1. d1 = h1 ∪ v1.a’). verificarea h1 H=h [H] d paralelis-mului dintre h P Py y cele două elemente.dreapta paralelă cu planul . planul [P] O P" v v1 O v1 x Px şi o dreaptă D(d.5.d’).5.d1’).d2’) : [F] ∩ [P] = D1(d1.d1’) şi Px h1' v1 h2' v2 O x D2(d2. D [L] atât în spaţiu (a) cât şi D1 [P] d1 h1' h1' h' h'Px în epură (b). .

b’). d1 || d şi prin m’. b).13). [P] şi [Q]. plan determinat de dreaptă.a’) se duce dreapta D1(d1.d’) = [Q] ∩ [R] şi prin punctul M se duce dreapta cerută. D(d.5. Px şi z v' Qx.5.d’) se duce un plan auxiliar proiectant. Dreapta D1(d1. D1 || [R] cu dreapta D.d1’) este paralelă cu planul [P]. de regulă un plan proiectant. Dreapta D1(d1. În figura 5. planul căutat trebuie să conţină o dreaptă D(d. [Q]. Planul ale cărui urme trec prin urmele dreptei D (adică planul conţine dreapta) este planul cerut.d’) sunt prezentate în figura 5.15 se x d Px O cere să se traseze o dreaptă D1 printr-un punct P M(m.d1’) paralelă cu aceasta. Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d. d1’) astfel construită este Fig.15 Dreaptă paralelă cu două paralelă cu cele două plane. Pentru a determina punctul de intersecţie dintre o dreaptă oarecare şi un plan oarecare (fig. astfel: d1 || d şi d1’ || d’ (fig.c’). care să fie paralelă cu planele [Q] şi [R]. se trasează o dreaptă D(d. [Q]: Q = Qx ∪ h. dată de punctele A(a. care aparţine ambelor plane. adică să se construiască un plan [P] printr-un punct dat C(c. c) Dreapta concurentă cu planul Determinarea punctului de intersecţie dintre o dreaptă şi un plan este mult utilizată pentru rezolvarea unor probleme de secţiuni plane în corpuri geometrice. a' z z v' v' d' P' P' a' d1' Q' c' b' d1' d1 d' h' x v v h' c Px Qx O x Px O d Q h h a d P a d P 1 y b y Fig. care trece prin punctul dat şi este paralelă cu dreapta dată.16) se utilizează un plan auxiliar.m’). d1' O dreaptă este paralelă cu două plane dacă d' este paralelă cu dreapta lor de intersecţie (singura v h' dreaptă comună ambelor plane). În acest caz.14 s-au construit două astfel de plane.d’).13 Construirea unei drepte paralelă cu un plan : D1 || [P] Fig.5.58 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru rezolvare.5. d1’ || d. convenabil ales (de capăt în acest caz) (fig. astfel : prin m. În epura din figura 5. .5. arbitrar şi unind aceste puncte cu urmele dreptei Q' D.17 : 1) prin dreapta D(d. P’ = Px ∪ v’ . de intersecţii de corpuri geometrice şi altele.17. h Q Se determină dreapta de intersecţie dintre cele două m d1 y plane. m' P' Q’ = Qx ∪ v’.a’) şi B(b.d’).5.14 Construirea unui plan paralel cu o dreaptă. deoarece este paralelă cu o dreaptă cuprinsă în plan. cuprinsă în plan şi prin punctul A(a. Deoarece o dreaptă nu determină complet un plan. [P] || D sau [Q] || D Problema se poate pune şi invers. pentru că este paralelă plane : D1 || [Q]. există o infinitate de soluţii. paralel cu o dreaptă D. [P]: P = Px ∪ h. alegând punctele de intersecţie cu axa Ox.

18 Reprezentarea intersecţiei dreaptă . alegerea planului auxiliar ca plan de capăt sau plan vertical este la fel de convenabilă.5. c). Deoarece punctul I aparţine dreptei D1 şi aceasta este conţinută în planul [P].plan oarecare ză un plan este într-o (utilizând plan proiectant vertical) : a) în spaţiu . d1’ = h’ ∪ v’ P' D Qx=h' P' i' [L] (fig.5. mai întâi. d' P' x Px O Px h x z P' Qx P b) d Q a) y y O x Px Q'=d' z Q'=d'=d1' P' v P d c) d1 h v' Qx=h' x O Px Q y z Q'=d'=d1' P' v P d d) i d1 h v' i' Qx=h' O Q y z P d Fig. d). în proiecţia de Py Q=d=d1 pe planul vertical de y Q=d=d1 y proiecţie. adică pe planul orizontal : d ∩ d1 = i (fig. În acest caz d1' i' [L] planul auxiliar fiind i' P' D Px O h' I x proiectant faţă de planul O P" x Qx Px Qx=v orizontal.5. Q Py Cele două drepte fiind în y y a) b) planul ajutător [Q].d1’). b) în epură proiecţie faţă de care planul ajutător nu este proiectant.5. D ∩ D1 = I(i. H=h P h P mai întâi. în spaţiu şi în epură. Q' Pz [V] V=v' rezolvată cu ajutorul v' Pz D1 d' unui plan auxiliar P' d' d1' vertical. d’ ∩ d1’ = i’. pe planul de Fig.i’). punctul de [H] [Q] i [P] i Py intersecţie se determină.POZIŢII RELATIVE 59 2) se intersectează z z planul proiectant [Q] cu Pz Q'=d'=d1' P [V] V=v' planul oarecare [P]. a) b) Atunci când dreapta care intersecteaFig. rezultă că I este punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul [P].17. z D1 rezultând dreapta D1(d1.plan oarecare (utilizând plan de capăt) : a) în spaţiu .18 este reprezentată.17.17 Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d.5. v' Q'=d'=d1' d1 = h ∪ v.d’) Dacă dreapta care intersectează un plan este oarecare. i' Px Qx I [Q] x 3) se determină v P" O x Px O punctul de intersecţie dintre i d [H]d1 [P] d dreapta dată şi dreapta găsită d1 Py H=h Q h P P anterior. b) în epură . z Q' z intersecţia de mai sus. punctul lor de intersecţie se găseşte.16 Reprezentarea intersecţiei dreaptă . În figura 5.

5. care intersecFig.d’). mai întâi. dus prin Py Py P P [H] dreaptă (fig.20 Reprezentarea intersecţiei dintre o dreaptă de profil direct pe unul din planele şi un plan paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu.5.d’) i' D1 P' x y1 şi un plan oarecare [P]. ca intersecţia dintre urma laterală P” a planului şi proiecţia laterală d” a dreptei de profil.5. d'=Q' 5' d' 2' b' z R' b' z .20. Q' z P z Intersecţia dintre o dreaptă oarecare şi o figură geometrică Determinarea punctului de concurenţă dintre o dreaptă şi 3' un plan dat prin coordonatele 1'=3' i' i'4'=5' 2' vârfurilor unei figuri geometrice a' a' 1' 4' c' c' O O se face ca şi în cazul prezentat la planul dat prin urme.5. x c a a x c 3 i2 1=3 i 4 În figura 5. I O P" h x d=i planul auxiliar ales este un d=i F=d1 F=d1 [P] plan de front [F]. pentru a d1' P" P' [F] D rezolva intersecţia dintre o i' i" [L] Px O h' dreaptă verticală D(d.19). punctul y y de intersecţie rezultând a) b) Fig.d’) şi tează verticala dată în un plan oarecare [P] : a) în spaţiu .21.21 Intersecţia dintre o dreaptă oarecare D(d. Aceasta se poate observa în rezolvarea intersecţiei dintre un plan paralel cu linia de pământ [P] şi o dreaptă de profil D(d.d’) şi acesta intersectează placa : o placă plană opacă [ABC] b’c’ ∩ Q’ = 1’. b) în epură de proiecţie.60 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ poziţie particulară. pe planul lateral de proiecţie. Planul y y [F] intersectează planul a) b) dat după o frontală D1(d1.19 Reprezentarea intersecţiei dintre verticala D(d. i” = P” ∩ d”. se duce un plan de capăt a) b) [Q] prin dreaptă şi se determină dreapta (12. poate fi i d Py d rezolvată şi fără ajutorul Py P P [H] planului auxiliar. a pentru d găsirea punctului în care dreapta 1 5 2 4=5 D(d. i" i' d' D Intersecţia dintre o d" P" i' dreaptă şi un plan. a’c’ ∩ Q’ = 2’. figura 5. d1’ ∩ d’ = i’.i’) se găseşte. Punctul de intersecţie I(i. intersecţie vizibilă în proiecţia pe z P P' z z planul vertical de d" Pz P' d' proiecţie. planul auxiliar poate fi ales şi în z d' F"=d"=d1" altă poziţie decât de plan Pz F"=d"=d1" [V] d' proiectant.i’).d1’).1’2’) după care Fig.d’) intersectează placa Q b y R=d b y [ABC]. Astfel. b) în epură punctul I(i. ambele [L] i" I x y1 având poziţii particulare [V] O O faţă de planele de x P" [P] i proiecţie.

12 ∩ d = i.1’2’) şi ea la rândul ei 6=7 latura KM în punctul I(i.POZIŢII RELATIVE 61 Această dreaptă se intersectează cu dreapta dată D(d. se pune problema determinării dreptei de intersecţie dintre două plăci plane. deci în proiecţia verticală punctul 1 este în faţa punctului 3 şi implicit latura b’c’ este vizibilă.5. b). este necesar să se stabilească porţiunile vizibile şi respectiv invizibile ale dreptei.i’). dreptea d este vizibilă de la latura ac până în i şi invizibilă din i până la latura bc.d’). prin latura MN se duce planul de capăt [Q2]. obţinându-se aceleaşi rezultate (fig. Pentru determinarea unui al doilea punct al dreptei de y b intersecţie. intersectează placa [ABC] după [ABC] ∩ [KMN] = IJ(ij. care Fig.d’) în punctul I(i. unul 1 n dintre punctele care determină 4 k drepta de intersecţie dintre cele două plăci. aparent. la intersecţia aparentă a proiecţiei orizontale d a dreptei cu latura bc şi s-a stabilit vizibilitatea dreptei pe planul orizontal. Pentru determinarea c' 6' i' dreptei lor de intersecţie.3’4’).21. Intersecţia a două plăci plane Ştiind că două plane se intersectează după o dreaptă. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 1 are depărtarea mai mare. Q1x Q2x O Prin latura KM se duce x a 2 Q1 m Q2 planul de capăt [Q1]. În proiecţia orizontală. în proiecţia orizontală dintre două puncte care au proiecţiile orizontale suprapuse este vizibil punctul care are cota mai mare. se 3' propune aflarea punctelor în care 2' a' laturile KM şi MN ale plăcii m' [KMN] intersectează placa [ABC]. Dacă placa este opacă. punct de intersecţie ce se obţine. dus prin dreapta D(d. iar aceasta este . Pe porţiunea 1’2’ proiecţia verticală a dreptei d’ este invizibilă din 1’ până în i’ şi vizibilă din i’ până în 2’. Bazându-ne pe acest raţionament şi ştiind că. mai întâi. Pentru determinarea vizibilităţii dreptei în proiecţia verticală se consideră punctele 1’ ≡ 3’ unde.22 sunt date 4' 7' plăcile triunghiulare [ABC] şi 1'=5' j' [KMN].i’j’) dreapta (34. Aceeaşi problemă se poate rezolva utilizând ca plan ajutător un plan proiectant vertical [Q].i’).5. proiecţia verticală a dreptei d’ intersectează latura b’c’ a plăcii şi se stabileşte care dintre ele are depărtarea mai mare. în continuare s-au considerat punctele 4 ≡ 5. Pentru aceasta se vor afla două puncte de intersecţie dintre laturile unei z b' plăci cu cealaltă placă. care 3 i intersectează placa [ABC] după c j 5 dreapta (12. pentru ca apoi cu ajutorul unei linii de ordine să se determine şi proiecţia verticală i’. puncte Q1' k' Q2' care vor determina direcţia n' dreptei de intersecţie. În figura 5.22 Intersecţia a două plăci plane opace. în proiecţia pe planul orizontal.

iar latura MN intersectează planul din care face parte triunghiului ABC în punctul (γ. deci latura km. (β. în funcţie de linia de intersecţie.23 pentru determinarea dreptei de intersecţie dintre plăcile [ABC] şi [KMN] se intersectează laturile KN şi MN cu placa [ABC]. punctele 6 ≡ 7. Cele două plăci triunghiulare se intersectează după segmentul IJ(ij. În figura 5.7’).α’γ’). [ABC] ∩ [KMN] = (αβ. în proiecţia verticală este vizibil punctul 1. n' 2' a' α' 3' 4' b' z 7' β' γ' 1'=5' k' Q1' x Q1x k a 5 α 6' m Q2' c' O=Q2x 2 3 4 b Q2 Q1 1 c 6=7 β γ m' n y Fig. în dreptul intersecţiilor aparente.1’).5’) şi a punctelor (6. (5. Plăcile fiind considerate opace.62 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ concurentă cu latura MN în punctul J(j.α’β’) Punctele care determină segmentul de dreaptă după care se intersectează două plăci nu rezultă întotdeauna direct. folosind teoria cunoscută. Latura KN intersectează placa [ABC] în punctul (α.α’β’).γ’) şi nu triunghiul efectiv.i’j’). punctul 7.23 Intersecţia a două plăci plane opace. se studiază vizibilitatea laturilor.j’). În plan vertical. deci latura a’b’. Vizibilitatea plăcilor se determină studiind vizibilitatea punctelor (1.α’). folosind planele auxiliare de capăt [Q1] şi [Q2]. Din dreapta de intersecţie (αγ.6’) şi (7. Restul segmentelor vizibile şi invizibile rezultă din epură. se consideră punctele aparent suprapuse 1’ ≡ 5’ şi în plan orizontal.β’) fiind punctul în care latura BC intersectează placa [KMN]. . iar în plan orizontal. Astfel.5. considerând plăcile rigide. segmentul după care se intersectează cele două plăci este (αβ.

x d a Se trasează orizontala G(g. b) în epură. prin d y y proiecţia pe plan lateral atât a b) a) dreptei cât şi a planului.m’). se g' 1' pune problema trasării unei perpendiculare D(d.i’). în ambele a) plan paralel cu Ox . f’ = c’ ∪ 2’.d’. D ⊥ [Q]. b) plan axial: D(d.POZIŢII RELATIVE 63 5. Aici se observă că dreapta D(d. d’ ⊥ f’. În figura 5. d ⊥ Q.3 Drepte şi plane perpendiculare a) Dreapta perpendiculară pe un plan Un caz particular al intersecţiei dintre o dreaptă şi un plan oarecare este cazul când dreapta face cu planul un unghi de 900. proiecţia orizontală a dreptei d va fi perpendiculară pe z proiecţia orizontală a z D Pz [V] orizontalei g.g’) şi o frontală F(f. iar din m’. g’ = a’ ∪ 1’. construirea m' 5' 2' unei perpendiculare pe plan se face utilizând o f' orizontală şi o frontală a planului. g = a ∪ 1 şi frontala F(f.24). pe un triunghi: D(d. O dreaptă D(d.25. cu excepţia planului paralel cu axa Ox şi a i" i' i' i" P" planului axial.d’) perpendiculară pe un plan oarecare [P]. f = c ∪ 2. P' z Pz z Reciproca teoremei enunţate d" P" d" d' d' mai sus este adevărată.5. prin vârful f 2 c C(c. perpendiculară pe orizontala g. deoarece şi d” ⊥ P”. la care toate dreptele P=P' de profil au proiecţiile orizontale şi y1 x y1 x O O verticale perpendiculare pe urmele i de acelaşi nume ale planului.d’) ⊥ [ABC] . d P P Observaţie : O y y y dreaptă este perpendiculară a) b) pe un plan dacă proiecţiile ei sunt perpendiculare pe Fig.5. cazuri.26.g’) prin vârful A.f’) a planului. pe planul triunghiului [ABC].26 Dreaptă perpendiculară perpendiculară pe frontala f’ : d ⊥ g.5.f’).5. deci şi pe urma x Px f h verticală a planului P’ h Py i d P [H] (fig.d”) este Fig. Din proiecţia m se 1 g m b y construieşte proiecţia orizontală d.25 Dreaptă de profil perpendiculară pe un : perpendiculară pe planul [P].24 Reprezentarea unei drepte D perpendiculară pe un urmele de acelaşi nume ale plan [Q] : a) în spaţiu. b' z d' Când planul nu este dat prin urme. proiecţia verticală d’ Fig. i Verificarea perpendicularităţii se Py P d face ca şi în figura 5. d’⊥ Q’ planului.d’) ⊥ [P].d’) a' c' O prin punctul M(m. deci şi pe Pz d' d' urma orizontală a planului P [P] i' g' v' i' I G şi proiecţia verticală a v' [L] dreptei d’ va fi perpendiP' f' f' P' F culară pe proiecţia verticală Px x h' v O h' v g O P" g a frontalei f’. Prin punctul de intersecţie se pot duce în plan o orizontală G(g.c’). intersectează acel plan într-un punct I(i. Conform teoremei unghiului drept.

a cărei proiecţie orizontală g să fie perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei.h’) şi verticală V(v. se cere ca prin punctul A(a. V(v. iar la intersecţia cu linia de pământ Ox se obţine punctul Px.29).a’) se construieşte o dreaptă D(d. prin punctul A(a. Astfel.27 Plan perpendicular pe o dreaptă. g ⊥ d şi se determină urma verticală a orizontalei. construită prin punctul M. să se construiască un plan [R] perpendicular pe planul dat (fig. Prin punctul M se duce un plan [P] perpendicular pe dreapta D şi se determină punctul I(i.h1’v1’) şi aceasta la rândul ei intersectează dreapta D în punctul I (se găseşte. . h1’v1’ ∩ d’ = i’).64 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Plan perpendicular pe o dreaptă Se pune problema construirii unui plan [P] perpendicular pe dreapta D(d.g’).d’). Conform observaţiei de mai sus. d' v' x P' Px v a d P y z a' g' O g x d1' R' Rx=v1 d1 i g v1' P' i' m' v m h1 d' v' g' h1 ' P x O d=R z y Fig.m’) punctul prin care se duce perpendiculara D1 pe dreapta D. Se găsesc urmele dreptei.5. punctul de intersecţie din proiecţia verticală. Pentru a construi perpendiculara D1(d1.28 planul [P] s-a dus cu ajutorul orizontalei G(g.d’) perpendiculară pe planul [P]. Urma orizontală P a planului trece prin punctul Px şi este perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei. mai întâi. În figura 5.5. d1 = m ∪ i şi d1’ = m’ ∪ i’. Pentru ca punctul A să aparţină planului trebuie ca acesta să fie situat pe o dreaptă a planului.5. A(a. Perpendiculara D1 se obţine unind punctele M şi I.d’).v’).i’) în care dreapta D intersectează planul [P]. astfel încât g ⊥ d. Urma verticală P’ a planului trece prin v’ şi este perpendiculară pe proiecţia verticală d’ a dreptei. care intersectează planul [P] după dreapta H1V1(h1v1. orizontală H(h. d) Plane perpendiculare Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca două plane să fie perpendiculare între ele este ca unul dintre ele să conţină o dreaptă perpendiculară pe celălalt.v’).g’). prin punctul A se duce o orizontală a planului G(g. iar urmele planului [R] se vor trasa prin ele. Planul [P] este perpendicular pe dreapta D(d. D1 ⊥ D c) Drepte perpendiculare Se cunoaşte faptul că unghiul drept dintre două drepte oarecare nu se proiectează pe planele de proiecţie în adevărată mărime. A(a. Fie M(m. Fiind dat planul [P].d’) deoarece are urmele perpendiculare pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei.d’). printr-un punct exterior ei. exterior lui. prin punctul în care o dreaptă perpendiculară înţeapă un plan. se pot duce o infinitate de drepte conţinute în plan. Punctul de intersecţie s-a determinat cu ajutorul planului proiectant vertical [R].a’) (fig.5. se pleacă de la considerentul că.28 Drepte perpendiculare.a’)∈[P] Fig. [P]⊥D(d. toate formând 900 cu perpendiculara dată.27). dus prin dreapta D.a’). care va trebui să aparţină acestui plan.d1’) pe o dreaptă D(d.

POZIŢII RELATIVE

65

Problema are o infinitate de soluţii, având în vedere că o dreaptă oarecare nu determină singură planul. Astfel, se alege punctul Rx pe linia de pământ şi se obţin urmele planului [R], unind punctul Rx cu urmele dreptei D, R = Rx ∪ h, R’ = Rx ∪ v’. Planul [R] este perpendicular pe planul [P], deoarece conţine dreapta D, perpendiculară pe planul [P]. a' R' v' P' x Px a d P h' v R y Rx d' O x v=Qx Q=d a h h z v' Q' d' h' Px P y a' z

P' O

Fig.5.29 Plane perpendiculare, [R] ⊥ [P] Se observă că, în general, două plane perpendiculare nu au urmele de acelaşi fel perpendiculare. Dacă unul dintre planele perpendiculare este plan particular, atunci urmele orizontale sau verticale pot să fie perpendiculare. Spre exemplu, în figura 5.30 planul oarecare [P] şi planul proiectant vertical [Q] sunt perpendiculare şi au urmele orizontale perpendiculare, Q ⊥ P. Analog, un plan oarecare şi un plan de capăt vor avea urmele verticale perpendiculare, Q’ ⊥ P’ (fig.5.31).
5.4 Probleme rezolvate

Fig.5.30 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] v' a' Q'=d' h'=Qx x a Q h d v Px P P' O z

y

Fig.5.31 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] Q' P' z

1. Prin punctul M(25,5,10), să se construiască g' m' v' Py un plan [Q] paralel cu planul [P], dat prin urme : v Qx OPx = 10, OPy = -10, OPz = -20. O x Rezolvare : Pentru construirea planului [Q] paralel cu Px m planul [P], se trasează o orizontală a planului [Q], Q P G(g,g’), prin punctul M(m,m’), astfel : proiecţia g, g paralelă cu urma orizontală P şi proiecţia g’, paralelă cu P axa Ox. Se determină urma verticală V(v,v’) a y z orizontalei G şi prin proiecţia verticală v’, se trasează urma verticală Q’, paralelă cu urma verticală P’, la Fig.5.32 Rezolvarea problemei 1 intersecţia cu axa Ox obţinându-se punctul Qx. Prin Qx se trasează urma orizontală Q, paralelă cu urma orizontală P (fig.5.32). 2. Fie triunghiurile ABC şi MNK, date prin coordonatele vârfurilor : A(10,2,7), B(3,14,23), C(33,11,3), M(60,15,20), N(45,0,5) şi K(30,22,30). Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele.

66 z

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Rezolvare : Pentru a verifica dacă triunghiurile ABC şi MNK sunt paralele, se k' b' 4' duce câte o orizontală G1 ∈ [ABC], G2 ∈ g2' 5' [MNK] şi câte o frontală F1 ∈ [ABC], F2 ∈ m' 3' 2' f 1' [MNK] în fiecare plan al triunghiurilor. g1' 1' Deoarece proiecţiile orizontale ale a' orizontalelor g1, g2 şi proiecţiile verticale n' n c' O ale frontalelor f1’, f2’ nu sunt paralele, nici x a triunghiurile nu sunt paralele (fig.5.33). f1 2 c 3. Să se determine punctul de g2 g1 1 intersecţie dintre planele : 3 b m f2 4 k y [P] : OPx = 10, OPy = -10, OPz = -10, [Q] : OQx = 40, OQy = ∞, OQz = 20, [R] : ORx = 30, ORy = 25, ORz = ∞. Fig.5.33 Rezolvarea problemei 2 Rezolvare : Se determină dreptele de z intersecţie dintre planul oarecare [P] cu fiecare d1' Qz dintre planele [Q], respectiv [R] şi se intersectează Q'=d' v1' între ele (fig.5.34) : v' R' ⎧ P' ∩ Q' = v' Py i' P' ⎪P ∩ Q = h h'=Qx O v h1' [P ] ∩ [Q] = D(d , d ') ⎪ ⎨ x v1'=Rx ⎪h ∪ v = d Px i ⎪h ' ∪ v ' = d ' ≡ Q ' ⎩ Pz d R=d1 h1 ⎧ P ' ∩ R ' = v1 ' Q ⎪P ∩ R = h P 1 Ry [P ] ∩ [R] = D1 (d1 , d1 ') ⎪ ⎨ h ⎪h1 ∪ v1 = d 1 ≡ R ⎪h1 ' ∪ v1 ' = d 1 ' y ⎩ D ∩ D1 = I (i, i ') ⇒ d ∩ d1 = i , d ' ∩ d1 ' = i ' Fig.5.34 Rezolvarea problemei 3 4. Să se determine dreptele de intersecţie z dintre planul [P], definit prin urme : OPx = 40, P' Pz OPy = 25, OPz = 20 şi planele de nivel, [N] şi de front, [F], care conţin punctul A(10,10,5). d' Rezolvare : Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi N'=g' a v' Px O planul de nivel, [N], este o dreaptă orizontală (de nivel), G(g,g’), care are proiecţia verticală g’ suprapusă v x h' g peste urma verticală N’, g’ = N’, iar proiecţia orizontală F=d g, paralelă cu urma orizontală P, trecând prin urma v : a' h P’ ∩ N’ = v’, g || P. P Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi Py planul de front, [F], este o dreaptă frontală (de front), y D(d,d’), care are proiecţia orizontală d suprapusă peste urma orizontală F, d = F, iar proiecţia verticală d’, Fig.5.35 Rezolvarea problemei 4 paralelă cu urma verticală P’, trecând prin urma h’ : F ∩ P = h, d’ || P’ (fig.5.35). 5. Să se traseze dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) dintre planele [P] şi [Q], definite astfel: Px = 55, ∠OPxP = 300, ∠OPxP’ = 600 Qx = 10, ∠OQxQ = 600, ∠OQxQ’ = 600.

f 2'

POZIŢII RELATIVE

67

Rezolvare : La reprezentarea planelor se observă z v1' N'=d1'=d2' v2' că, urmele verticale nu se intersectează în epură. a' Intersecţia urmelor orizontale determină urma P' δ' Q' orizontală H(h,h’) a dreptei de intersecţie. Pentru a găsi încă un punct A(a,a’) pentru dreaptă, se 0 0 Qx O v2'=h' 60 Px 60 v1 intersectează cele două plane date cu un plan de δ x nivel : 300 600 ' ⎧[P ] ∩ [N ] = D1 (d1 , d1 ) a Q ⎪ ' d2 d1 [P] ∩ [Q] ∩ [N ] = I (i, i') ⇒ ⎪[Q] ∩ [N ] = D2 (d 2 , d 2 ) ⎨ P d1 ∩ d 2 = a h ⎪ y ⎪ D ∩ D = A(a, a ') 2 ⎩ 1 Fig.5.36 Rezolvarea problemei 5 Dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) este dată de punctul A(a,a’) şi de urma orizontală H(h,h’) : z d' Q δ = a ∪ h, δ’ = a’ ∪ h’ (fig.5.36). z δ' 6. Prin punctul A(40,15,10), să se traseze o v' Pz dreaptă Δ(δ,δ’), paralelă cu planele [P] : OPx = 50, a' P' Q' d OPy = 10, OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20, OQy = 25, Qx Px O OQz = 20. v h' Rezolvare : O dreaptă este paralelă cu un plan, dacă x P este paralelă cu o dreaptă din plan(fig.5.37). Se Py h determină dreapta de intersecţie dintre cele două a Q plane :[P] ∩ [Q] = D(d,d’), dreaptă comună δ ambelor plane şi se trasează, prin punctul A(a,a’), Qy dreapta Δ(δ,δ’) paralelă cu ea : a ∈ δ, δ || d, a’ ∈ δ’, y δ’ || d’. 7. Să se construiască urmele unui plan [P], Fig.5.37 Rezolvarea problemei 6 paralel cu dreapta D, determinată de punctele z A(40,15,10) şi B(30,10,5), care să conţină punctul P' d' a' I(18,8,5) şi să se intersecteze cu axa Ox la 5mm de δ' planul lateral. i' b' Rezolvare : Prin punctul I(i,i’) se trasează o dreaptă h' Px v x O Δ(δ,δ’), paralelă cu dreapta dată : i ∈ δ, δ || d, i’ ∈ δ’, δ’ h v' i || d’ şi i se determină urmele orizontală H(h,h’) şi δ b verticală V(v,v’). Planul căutat are OPx = 5 şi urmele d a P y sale se trasează prin urmele dreptei Δ : P = Px ∪ h, P’ = Px ∪ v’. Planul [P], astfel construit, este paralel cu dreapta D, deoarece conţine dreapta Δ, paralelă cu Fig.5.38 Rezolvarea problemei 7 dreapta D (fig.5.38). P' z a' δ' 8. Fie planul oarecare [Q] definit prin dreptele 2' c'=d1'=i' D(d,d’) : A(30,20,15), H(20,10,0) şi Δ(δ,δ’) : A, 1' B(5,5,5). Să se determine punctul de intersecţie I(i,i’) b' d' Px h' dintre planul [Q] şi dreapta de capăt ce trece prin x O punctul C(15,13,10). d δ b Rezolvare : Dreapta de capăt D1(d1, d1’) are proiecţia h c verticală suprapusă peste proiecţia c’, d1’ = c’ şi 1 P 2 i' proiecţia orizontală perpendiculară pe axa Ox, trecând a d1 y prin proiecţia c, c ∈ d . Pentru determinarea punctului

de intersecţie I(i,i’) dintre planul [Q] şi dreapta de capăt

1

Fig.5.39 Rezolvarea problemei 8

68

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

D1(d1, d1’), se duce prin dreaptă un plan de capăt [P] (d1’ ∈ P’) şi se găseşte dreapta de intersecţie (12,1’2’) dintre acest plan şi dreptele D şi Δ, ce definesc planul [P]. Intersecţia dintre dreapta (12,1’2’) şi dreapta de capăt D1(d1, d1’) determină punctul de intersecţie I(i,i’), în proiecţia pe planul orizontal, 12 ∩ d1 = i, unde cele două drepte se proiectează distinct (fig.5.39). 9. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) definită de punctele K(5,10,35) şi I(50,15,10) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60,10,15), B(35,40,45), z C(15,5,5). Considerând placa opacă, să se b' studieze vizibilitatea dreptei. Rezolvare : Se trasează un plan de capăt [Q] prin dreaptă, δ’ ≡ Q’ şi se determină dreapta k' 4' (12,1’2’) după care acesta intersectează placa : 2' [Q] ∩ [ABC] = (12,1’2’). Această dreaptă se α' intersectează cu dreapta dată ∆(δ,δ’) în a' 1'=5' 3' punctul (α,α’), punct de intersecţie ce se δ'=Q' i' obţine, mai întâi, în proiecţia pe planul c' orizontal, 12 ∩ δ = α, pentru ca apoi, cu x O ajutorul unei linii de ordine, să se determine şi 1 c proiecţia verticală α’. a Vizibilitatea dreptei în proiecţia k δ 3=4 verticală, se stabileşte pornind de la o i 5 α intersecţie aparentă a dreptei cu o latură a 2 plăcii, considerând punctele 1’ ≡ 5’. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 5 are depărtarea mai mare, deci în proiecţia y verticală punctul 5 este în faţa punctului 1 şi b implicit proiecţia δ’ este vizibilă până în α’, iar până în 2’, invizibilă. Analog, se studiază Fig.5.40 Rezolvarea problemei 9 vizibilitatea dreptei şi în proiecţia z orizontală, considerând intersecţia n' aparentă a proiecţiei δ cu latura bc, 7' 2' a' respectiv punctele 3 ≡ 4 (fig.5.40). 4' c' 10. Fie plăcile plane opace α' 1' date prin coordonatele vârfurilor β' [ABC] : A(70,15,35), B(10,40,10), m' 6' 3'=5' C(5,0,30), şi [MNK] : M(60,10,15), N(35,40,45), K(15,5,5). Să se b' determine segmentul de dreaptă după k' care cele două plăci se intersectează şi c O x 4 să se studieze vizibilitatea plăcilor. k Rezolvare : Segmentul de dreaptă m 2 după care cele două plăci se 5 a 6=7 intersectează este determinat de β α punctele în care laturile MN şi NK 1 intersectează planul triunghiului [ABC]. Se procedează ca şi la problema 9 şi se determină punctele 3 n b y (α,α’) şi (β,β’). Pentru stabilirea vizibilităţii Fig.5.41 Rezolvarea problemei 10 plăcilor în proiecţia orizontală s-au

a’) orizontala b G(g.5.i’).35.5.d’) fiind frontala f’ : P' perpendiculara cerută (fig. proiecţia verticală d’ perpendiculară pe a' z d ⊥ g. Astfel. Vizibilitatea plăcilor se studiază b' k' z având în vedere observaţia că vârful B al 1' triunghiului are cea mai mare cotă şi d' depărtare. ca în figura 5.43 Rezolvarea problemei 12 perpendiculară pe orizontala g.5).5. F(65. f' 2' 12. se determină punctele (α. considerându-le x g' opace. d' Py Perpendiculara intersectează planul triunghiului în punctul I(i. d’ ⊥ f’.5.k’) de intersecţie al punctul 1 diagonalelor. B(45.20).f’).41). Grafic.42 Rezolvarea problemei 11 înţeapă placa patrulateră [EFGI].5.5). construieşte proiecţia orizontală Fig.35) să se c' traseze o perpendiculară pe planul triunghiului O [ABC] : A(60. Din punctul K(40. β' B(35. O f 2 Rezolvare : placa [EFGI] se reprezintă în c e 3 a epură determinând depărtarea punctului I.α’) şi (β. iar pentru proiecţia verticală.45).42).10.g’) şi frontala F(f.37). 4' G(55. Fig. atât în i' g' m' a' proiecţia orizontală cât şi în cea verticală. e' 2' 11. yI . se y 1 trasează prin punctul A(a.10. OPy = -5 OPz = -10 şi un punct A(20. Prin punctul A să se traseze o Fig. iar din proiecţia k’. astfel încât punctul I să aparţină plăcii.POZIŢII RELATIVE 69 considerat punctele aparent suprapuse 3’ şi z b' 5’. punct determinat ca în x d O Px rezolvarea problemei 9.40).10).5.β’) în care laturile AB şi BC. P a 13. aceasta se realizează folosind β α k K(k. şi placa patrulateră k' a' 1' [EFGI] : E(5. deci este primul vizibil. C(15. Să se studieze i' c' vizibilitatea plăcilor.40.43). m i Rezolvare : Construirea perpendicularei pe d planul triunghiului se face utilizând o orizontală şi o frontală a acestuia. 4 i Pentru definirea segmentului de g dreaptă după care se intersectează cele două b y plăci.44 Rezolvarea problemei 13 dreaptă D(d.5. dreapta D(d. Se consideră planul [P] definit prin urme: y Pz OPx = 10.d’) perpendiculară pe planul [P]. faţă n' de planul patrulaterului (fig.10.15).yI. Să se determine segmentul de dreaptă după care se intersectează placa α' triunghiulară [ABC] : A(60.5.28. yI. Din proiecţia k se d. ale triunghiului.42.5. exterior planului.5) x k c 2 a f şi să se determine punctul în care aceasta îl n g intersectează. I(10.35).10.5.15). punctele 6 f' 3' şi 7 (fig. C(15.

δ’) δ' d' v1' perpendiculară pe dreapta D şi concurentă cu c' dreapta D1. Se consideră dreapta D(d.g’) a planului [P].3.5) şi D1(d1. perpendia g P culară pe proiecţia d’ a dreptei D : P’ ⊥ d’. . [P] ∩ [Q] = H1V1.47 Rezolvarea problemei 16 căutată este definită de punctele B(b. perpendiFig. Fie două drepte D(d.47).44). N(25. Dreapta Δ(δ. Astfel.c’).70 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Dreapta D(d.5. g' c' v' b' Rezolvare : Prin punctul C se construieşte un plan [P] h1' O perpendicular pe dreapta D. a' z B(30. în care dreapta n P h1 d1 D1(d1.5.5.20). Q a d h1v1 ∩ d = e.20).5) şi un punct C(10.20).20.20).d1’) intersectează planul [P].20.5). δ m Orice dreaptă din planul [P] care trece prin c g d Q punctul B este perpendiculară pe dreapta D. cu ajutorul b v Px x orizontalei G(g.3.e’) : δ = c ∪ e.b’) şi C(c.5.5.e’). h1v1 ∩ d1 = c.g’) (vezi rezolvarea problemei 14).46 Rezolvarea problemei 15 două drepte oarecare se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie.d’). se determină punctul C(c. n' a' Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ. Se determină urma v Px x verticală V(v.v’) a orizontalei şi prin proiecţia v’ se c d b trasează urma verticală P’ a planului [P].d’) : A(20. cu ajutorul unui plan g de capăt [Q]. în care dreapta δ e D(d. 14. are proiecţiile perpendiculare pe urmele de acelaşi fel ale planului. 15.c’) : δ = b ∪ c. Se determină punctul E(e.g’) (vezi rezolvarea problemei 14). prin proiecţia a se trasează proiecţia d. d’ ⊥ P’ (fig. g ⊥ d. la y intersecţia cu axa Ox rezultând punctul Px . Observând epura din figura 5. cu ajutorul orizontalei v Px v1 c x b G(g. a Astfel. Din Px se trasează urma orizontală P a planului [P]. P Dreapta Δ este definită de punctele C(c. b' v' g' m' Rezolvare : Prin punctul B se construieşte un plan h1' v1 O [P] perpendicular pe dreapta D.δ’) Fig. d' P' Rezolvare : Prin punctul C se trasează o orizontală b' v' g' G(g.46.c’) şi h1 y E(e.d’) intersectează planul [P]. cu ajutorul unui y plan de capăt [Q]. 16. perpendiculară pe dreapta D : c' O g’ || Ox.5.5. B(30.8) z şi un punct C(10. exterior ei. z d1' P' B(20.5). Prin δ' d'=Q' v1' punctul C să se traseze o dreaptă Δ(δ. Fie drepta D(d. proiecţia d’.d1’) : M(40. dar numai o anume dreaptă intersectează şi dreapta D1.δ’) P' e' perpendiculară pe dreapta D. dus prin dreapta D. c ∈ d.d’) : A(20. [P] ∩ [Q] = H1V1. perpendiculară pe planul [P].25. exterior ei.45 Rezolvarea problemei 14 culară pe proiecţia d a dreptei D : P ⊥ d (fig. se confirmă faptul că unghiul drept dintre Fig.d’) : A(5.5.45). δ’ = b’ ∪ c’ (fig. δ’ = c’ ∪ e’. Prin punctul C să se a' traseze un plan [P] perpendicular pe dreapta D.5).5.10. d ⊥ P şi prin proiecţia a’. dus prin dreapta D1.5. c’ ∈ g’.

Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q]. să se construiască un plan [R].49 : h1 ∈ P şi v1’ ∈ P’.a’) se construieşte o dreaptă D(d.v’) a orizontalei G(g. g ⊥ d. b) : Prin punctul A(a. ∠ORxR’ = 1200.5. Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q]. δ’ ⊥ Q’. Prin punctul A(35. a) : Se determină dreapta de intersecţie D(d.5. prin urma verticală V(v. astfel : d ⊥ R. a ∈ d. perpendicular pe planele [P] : OPx = 50. 19.5.v’).d’) dintre planele [P] şi [Q] : P ∩ Q = h. respectiv dacă dreapta D aparţine acestuia. a ∈ d. OQz = 20. perpendicular pe planul [P] : OPx = 50. ştiind din enunţul problemei că ORx = 10 : R = Rx ∪ h.a’) în planul [P] (punctul se ia pe orizontala G(g.5.v1’) ale dreptei D şi se verifică dacă acestea sunt pe urmele planului [P].d’). d ⊥ P. Se determină urmele H1(h1. Se determină urmele celor două drepte şi se trasează urmele planului [R] : h ∪ h1 = R.g’) a planului [P]) şi prin el se construieşte o dreaptă D(d.28) să se construiască un plan [R]. Prin punctul A(40. Fie două plane definite prin urme. a’ ∈ d’ şi i se determină urmele H(h. OQy = 25. v1’ ∈ R’.15. . ∠ORxR = 1050. deci planul [P] conţine dreapta D.δ’). dusă prin punctul A(a. OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20. R’ = Rx ∪ v’ (fig. rezultă că cele două plane sunt perpendiculare : [P] ⊥ [R]. Rezolvare : Se consideră un punct A(a.5. R ⊥ d. R' P' d' h v' h1' v' v h1 a' a Rx a' z Pz R' P' d' z x Rx Px a d v h' P R Py y O x v1 Px v1' g' 1200 1050 d g y O R P Fig. care este perpendiculară pe planul [R] . a’ ∈ d’.d’) perpendiculară pe planul [R].a’). Planul [R] este definit de dreapta D(d. OPy = 10. R’ ⊥ d’. R’ ∩ Ox = Rx. astfel : [P] : OPx = 50. care este perpendiculară pe planul [R]. δ ⊥ Q. d’ ⊥ R’. a) varianta II de rezolvare (fig.d’) şi Δ(δ. perpendiculară pe dreaptă : g’ || Ox. ∠OPxP = 350.d’).POZIŢII RELATIVE 71 17. deoarece conţine câte o dreapta perpendiculară pe acestea.h’) şi V(v. d’ ⊥ P’. perpendiculară pe planul [P] : d ⊥ P.49 Rezolvarea problemei 18 18. ∠OPxP’ = 400 şi [R] : ORx = 17. a’ ∈ g’. perpendiculare pe planele [P] şi [Q] : d’ ⊥ P’.50.g’).h1’).50. v’ ∪ v1’ = R’.d’) şi de punctul Rx.d’). deoarece acestea conţin dreapta D(d.48 Rezolvarea problemei 17 Fig. Se trasează planul [R] perpendicular pe dreapta D(d. După cum se observă în epura din figura 5. V1(v1. a ∈ d.10). OPz = 35 şi care să intersecteze axa Ox la 10mm de planul lateral.a’) se trasează dreptele D(d. OPy = 25. P’ ∩ Q’ = v’. h’ ∪ v’ = d’. Să se verifice dacă cele două plane sunt perpendiculare. h ∪ v = d. Rezolvare : Problema poate fi rezolvată în două moduri : a) varianta I de rezolvare (fig.15.48). Rezolvare : Prin punctul A(a.

i’). 4. definit de dreapta D(d.40).50 Rezolvarea problemei 19 5.70. Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele.10. B(40. OQz = 65.50).20) să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q].10.20). 5.10) şi de punctul M(45. ce trece prin punctul B(20.10) să se ducă o dreapta D(d. definit de cele două drepte. Se dă planul [P] : OPx = 100. date prin coordonatele vârfurilor : A(0.35). 10.30.40).δ’) de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 30.35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P].20. OQy = 80. OPz = ∞ şi planul [R] : ORx = 100. Să se determine dreapta Δ(δ.-12. 6. F(40.10).37). OPy = -20.52) şi Δ(δ. a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei.40.5 Probleme propuse d' R' v1' Px a' g' Rx Qx P' Q' h' h a g a) R v' d v P Q δ' R' d' Q' P' z Qz Pz O x v1 x Qx P Q R a v1' Py Qy y 1. ORy = 55.d’) : A(50.70).70).10.90).20.30.20. Prin punctul N(60. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70.30) şi G(130. un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct.15.90.δ’) : E(20. Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [Q] : OQx = 70. OQz = -30. Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i. Se consideră planul [P]. B(70.10. Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 140. OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30. Prin punctul A(20. OQz = 65 şi planul de nivel [N] care trece prin punctul A(90. F(60. Să se determine dreapta de intersecţie D(d. ∠OPxP = 600.20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P]. OQy = 80. 11.13.70.10). Prin punctul M(80.d’) paralelă cu planele [P] : OPx = 140. OPz = 70.5.30. 2. OQz = -30. .72 z Qz Pz O Py GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ v=h=v'=h'=Rx a' Px h1' v1 h1 δ Qy y d b) Fig.10) să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P]. E(150. OPy = 40. OPz = 50 şi planul de front [F] care trece prin punctul M(90. 7. Fie planul [Q] : OQx = 30. Fie punctul A(60.60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie. ORz = 70. Fie triunghiurile ABC şi EFG.d’) dintre cele două plane.10. OPy = 50.30. dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q].80). Fie planele [P] : OPx = 140.30. OQy = -80.25. OQy = -80. Fie dreptele D(d. 9. B(20. C(80.5. Prin punctul A(20.20).d’) : A(80. 3. Prin punctul I(90. 8. OPy = 40.

N(60.5. OPy = 50. C(30.10. Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor. Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor. care taie axa Ox într-un punct de abscisă 120 şi conţine punctul A.10.20) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60.10).50.i’). D(120.55. M(70.70.65. M(40. Fie două plăci plane triunghiulare opace.40).60). 13. C(110.20.85.65). paralel cu dreapta D.0) şi V(30. 25. d) [ABC] : A(110. considerându-le opace.10). B(10.40.50. Să se construiască o dreaptă D(d.70.90.80) şi să se determine punctul de concurenţă. N(110.60).0). date prin coordonatele vârfurilor : [ABC] : A(5. fără a se construi urmele planului 20. Să se determine dreapta de intersecţie dintre o placă plană triunghiulară şi una patrulateră. c) [ABC] : A(160. D2(d2.50) să se traseze o dreaptă Δ(δ.i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ. 24.50). B(70. Să se construiască urmele planului [P].50). Fie triunghiul ABC : A(50. b) [ABC]: A(100. triunghiul fiind considerat opac.10.10).δ’).30. Să se studieze vizibilitatea plăcilor.10.30.10). OPz = 70 şi un punct A(60.20) [KMN] : K(120. 14.90. C(30. să se traseze o dreaptă Δ(δ. 18.δ’) paralelă cu planul [P].20) şi dreptele D(d.5). necoplanare.30) [KMN] : K(70. Din punctul M(55.10. Fie punctul M(50. Să se determine urmele unui plan [P].80).5).40.POZIŢII RELATIVE 73 12.90). C(80.d1’) : A(70.5.5.10).10.15.10. C(70.70.30) şi dreapta D(d. B(70.d’) : A(70. Prin punctul E(60.20). M(15. 19.10. B(40.40.75). Se dau punctul A(30.30. Se dă planul [P] definit prin urme: OPx = 100. M(100.60.45).30). Se consideră planul [P] : OPx = 100.40.20. dintre dreapta Δ şi planul [P]. N(40.10.70.20).20).δ’). B(10.33. Prin punctul M(20. OPz = 70 şi dreapta D(d.15. care să treacă prin punctul A.65) şi [KMN] : K(20.20.20).0.20).δ’) : M(60.70. 15. C(80. 23.30).30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ. în următoarele cazuri : a) [ABC] : A(100. care trece prin punctul M şi este paralel cu cele două drepte 17.40. Se consideră planul [P].10.50).30).5).20).50).80).30.30.25).20).5. N(10. 22.25).d’) paralelă cu planul [P].70. Prin punctul K(110.35. exterior planului.d’) la planul [P]. OPy = 50.80).5.30) să se ducă o dreaptă Δ(δ. B(20.15. N(60.20).50). B(90.55. N(15. B(70.δ’). Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i. OPy = 90.70). .15) să se ducă o dreaptă Δ(δ.10. OPz = 85. Fie planul [P] definit prin urme : OPx = 150. Fie planul [P] definit prin două drepte paralele D1(d1. C(20.10. concurentă cu planul triunghiului [ABC] : A(130. B(30. 16. OPz = 50.5). OPy = 40. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d. Să se determine punctul de intersecţie I(i.15.5) şi [IKNM] : I(45.10) şi C(10. B(20.75.40. B(60.60).δ’) : E(35.20).60). Fie plăcile plane opace date prin coordonatele vârfurilor [ABCD] : A(120.40). paralelă cu planul [P] definit prin urme : OPx = 60.0.d’) : A(95. B(60.40.60).20). definit de punctele A(45.40) să se ducă o paralelă D(d.10. C(10.d’) : B(60.30. F(15.10). Prin punctul B(70.40.90) [KMN] : K(130.40) şi C(100.30. Să se studieze vizibilitatea dreptei Δ.10.10.10. M(120. M(65.60.10).5. K(10. perpendiculară pe planul triunghiului ABC şi să se determine punctul I(i.20. B(25.5).d2’) : C(40. C(15.35).20.i’) dintre dreapta D şi planul [P].δ’) şi planul triunghiului.d’) definită prin urme : H(55.25) şi Δ(δ.50).70).30). N(30.60.30). 21.10). Considerând placa opacă să se studieze vizibilitatea dreptei.70.75.75.25.10.10) [KMN] : K(90.

d’) : A(80. Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D. N(40. 32.10). OQy = ∞.d’) : M(60.δ’) pe dreapta MN : M(90. 43. Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC]. 36.10. 42. B(20. B(60.δ’). OPz = 70 şi un punct A(60.60). OQz = 70 şi punctul M(20. OPz = 85.20). 40. Prin punctul A să se ducă o dreaptă D(d.5.70.10.40. OQz = 65.60.70) şi planul [P] : OPx = 60. Prin punctul B să se traseze un plan perpendicular pe această dreaptă. Câte plane [P].50).90.20.15) să se ducă un plan [Q]. perpendicular pe planul [P].70. exterior planului.70. OQz = 50. OPy = -10.d’) : A(100.30. Să se determine segmentul de dreaptă AI(ai.10. Se consideră punctul A(50. 30. 41. 35.10). Prin punctul I(90. exterior planului.30. Fie planul de capăt [P]: OPx = 10.50).0) .20). Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 37. perpendicular pe planul [P].10) şi punctul M(45.20). care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P].52).30.40.15) să se ducă un plan [P]. OQy = -60. Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ.30). OQy = 80. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 38. care defineşte distanţa de la punctul A la planul [P]. perpendiculară pe dreapta Δ(δ.30.d’) : A (40. N(15.50).90). să se determine punctul I(i. OPy = 50.d’) perpendiculară pe planul triunghiului. OPz = 70 şi un punct A(60.15). Prin punctul A(60. Să se verifice dacă acestea sunt perpendiculare.-12. B(70.30).15) şi dreapta Δ(δ.30. care trece prin punctul M şi face 900 cu planul [Q]. 28. Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P].50. perpendicular pe planele [P] : OPx = 140. B(50.20.-20. OPy = 90.80).13. Fie dreapta D(d.37).20). perpendicular pe planul [P]. B(70. OPz = -15 şi punctul A(50. OPz = -60 şi [Q] : OQx = 70. care trece prin origine. Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80. care întâlneşte axa Ox în punctul F(35. OPy = 50. OPy = ∞. dat prin coordonatele vârfurilor : A(100.40. F(40. Fie dreapta D(d.74 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 26. Din punctul M(75.60) să se ducă o perpendiculară Δ(δ. 39.15. Prin punctul A să se ducă un plan [Q]. Fie planul de capăt [Q] : OQx = 80. OPy = 40.40) există? Să se traseze un astfel de plan. 31.20). exterior planului. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100.zA). OPz = ∞ şi punctul A(20. să se construiască un plan [R].10. C(20. B(70.10.30. 33. perpendicular pe dreapta D(d.a’i’).30).10. Prin punctul A să se ducă un plan [Q].40). OPz = 50. Să se construiască planul proiectant vertical [Q].20. K∈D. Se consideră planul [P] definit prin urme : OPx = 150. G(110. exterior planului. 34.70). Fie planele [P] : OPx = 20.δ’) : M(70. perpendiculare pe drepta D(d.d’) : A(50.50) să se traseze o perpendiculară D(d.40. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100. 29.5) să se ducă o dreaptă D(d.10). C(100. Se consideră dreapta D(d.40.d’). OPy = 70.40.40). Prin punctul E(80. 27.70). Să se construiască planul de capăt [R].10.5.10).10. din acest plan. . care are urmele în prelungire.20). Prin punctul A(110. Prin punctul C(30.60. OPy = 40. N(20.0.i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei.d’) pe planul triunghiului EFG : E(130.δ’) pe planul triunghiului ABC.

1 Schimbarea planului vertical de proiecţie Prin schimbarea planului vertical de proiecţie. figurile geometrice sau unghiurile apar în adevărată mărime. Metodele geometriei descriptive.a’). Aceste transformări pot fi făcute în două moduri : .6. [V1] z Pentru realizarea z a' a1' a' schimbării de plan vertical A ax O1 O x ax z pentru punctul A(a.1). a ≡ a1. linia de pământ devine O1x1.a’) în sistemul de referinţă iniţial. a) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A(a.metoda rotaţiei. de transformare a proiecţiilor elementelor geometrice. iar proiecţia verticală se schimbă în raport cu noul plan vertical. particulare faţă de planele de proiecţie. proiecţia orizontală a elementului geometric rămâne neschimbată.1. b) în epură obţinând proiecţia a1’.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 75 6. studiate în continuare sunt : . paralel sau perpendicular).6. iar depărtarea modificată (a1ax1 ≠ aax). b). format din cele două plane de proiecţie perpendiculare.a’) : a) în spaţiu . planul orizontal de proiecţie. perpendicular pe planul [H]. . Se observă că punctul A are aceeaşi cotă în noul sistem (ax1a1’ = axa’ = z). 6. . perpendiculară a) b) pe O1x1 până în a1x şi se prelungeşte cu o distanţă Fig. elementul proiectat să ocupe o altă poziţie faţă de noile plane de proiecţie (în general. se duce linia y de ordine din proiecţia x1 x1 orizontală a.metoda schimbării planelor de proiecţie.rotind elementul geometric şi lăsând neschimbate planele de proiecţie. z raportată la planul vertical [V] de proiecţie [V1]. 6.1 Reprezentarea schimbării de plan vertical de egală cu cota punctului.6. proiecţie pentru punctul A(a. sau alternativ ambele plane de proiecţie (dubla schimbare de plan) astfel încât. poziţii în care dreptele.modificând sistemul de referinţă. . orizontal [H] şi vertical [V] (fig. În noul sistem de referinţă proiecţiile punctului A vor fi : pe planul orizontal.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie Prin metoda schimbării planelor de proiecţie se poate schimba planul vertical de proiecţie. adică schimbând poziţia planelor de proiecţie şi lăsând pe loc elementul geometric proiectat.1. în O a1' a1x epură (fig. iar pe planul vertical [V1]. Dacă se consideră un nou plan vertical de proiecţie [V1]. . în funcţie de cerinţa problemei. acelaşi punct a. se x O1 a1x a=a1 a=a1 z trasează noua linie de [H] pământ O1x1. punctul a1’.metoda rabaterii. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE Prin metodele geometriei descriptive se realizează modificarea proiecţiilor elementelor geometrice din poziţiile date în alte poziţii.

dar de obicei.6.sau într-o dreaptă de profil Δ(δ.δ’).6.3 Reprezentarea schimbării de plan vertical de proiecţie pentru planul [P] : a) în spaţiu. Fiind dat segmentul de dreaptă AB(ab.a1’b1’). P şi P’ şi un nou plan vertical de proiecţie [V1].luând linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei.2. convenabilă. c) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un plan Se consideră un plan oarecare [P].a’b’). b) – c) în epură . a).d1’) obţinută sunt într-o poziţie oarecare.6. axa’ = a1xa1’.2.f’) .b’).2 Schimbare de plan vertical pentru o dreaptă Dreapta D(d. schimbarea de plan vertical se face prin schimbarea de plan vertical pentru punctele A(a. Cele două plane verticale de proiecţie şi planul dat se z [V1] P1' Px x P=P1 O1 i' i P1x [P1] a) x1 [V] P' [P] O [H] y x Px P=P1 P1x O1 b) P' i' i x1 i1 ' P1' O x P1' i1 ' i' P' O1 O P=P1 c) Px P1x x1 i Fig. în probleme. dreapta oarecare este transformată într-o dreaptă particulară. proiecţia orizontală şi cota unui punct rămân neschimbate. c). A schimba planul vertical de proiecţie pentru aceasta înseamnă a face această schimbare pentru două puncte ale dreptei. d (fig. b) .luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe proiecţia orizontală a dreptei. faţă de aceeaşi linie de pământ O1x1.2. b) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Fie o dreaptă fiind definită de două puncte.d’) se transformă într-o frontală F(f. Prin schimbarea planului vertical de proiecţie o dreaptă oarecare D(d. Observaţie : La schimbarea de plan vertical de proiecţie. b' x b=b1 O1 b1' bx d' b' a' ax O x b=b1 O1 b1' bx d' d=f b' a' ax a=a1 a1x a1' O x bx b=b1 x1 c) d' a' ax d=d1 b1x d1' a) a=a1 a1x x1 a1' b1x f' b) d=δ a=a1 O1 O x1 a1' δ' b1' Fig. d (fig.6. alegând poziţia noului plan vertical. a şi b şi cotele punctelor. păstrând proiecţiile orizontale. Segmentul de dreaptă obţinut în noul sistem este A1B1(a1b1.a’) şi B(b. dat prin urmele sale. bxb’ = b1xb1’ (fig.76 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Orientarea liniei de pământ trebuie astfel făcută încât punctul să-şi păstreze diedrul în care a fost iniţial.6. iar proiecţia verticală şi depărtarea punctului se modifică.d’) şi dreapta D1(d1.

6. P ≡ P1 şi la intersecţia ei cu axa O1x1 se obţine punctul P1x.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie.1. care y se menţine (fig. obţinându-se epura din figura 6.3. se observă că urma orizontală a planului rămâne neschimbată. Pentru a realiza schimbarea de plan vertical pentru planul [P] în epură. Pentru aflarea noii urmei verticale P1’ se ţine seama de faptul că punctul I(i.4. obţinută după schimbarea de plan vertical : P1’ = P1x ∪ i1’. se poate roti în sensul prevăzut în figura 6.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 77 intersectează într-un punct I(i.5 Reprezentarea schimbării de plan orizontal de linia de pământ. O x a a y [H1] perpendicular pe planul [H] vertical de proiecţie [V]. se aplică metodologia descrisă mai sus. se obţine mărimea reală a unghiului α pe care planul oarecare [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. respectiv planul orizontal [H]. b). a). iar proiecţia orizontală se modifică în raport cu noul plan orizontal. unghi identic cu unghiul plan dintre urma P1’ şi axa O1x1.6.6.4.3.5. proiecţia verticală a elementelor geometrice rămâne neschimbată. atunci P2' Px O când se urmăreşte transformarea Px i O x i lui într-un plan particular şi x α P=P1 anume într-un plan proiectant de P1x P 1 ' i1 ' P=P2 O1 capăt [P1](fig. deci se face schimbarea de plan vertical pentru punctul I. În proiecţie pentru punctul A(a. O1x1. z Schimbarea a) a'=a1' [V] a'=a1' y planului orizontal de x1 x1 A proiecţie pentru un punct a1x a1x O1 y Se consideră un punct O1 x a1 ax y ax a1 A(a.a’) : a) în spaţiu. Schimbarea de plan i' x1 vertical pentru un plan oarecare i' i2' P' P' x1 [P]. a sau paralelă cu aceasta. a) sau într-un O1 plan plan paralel cu linia de a) b) pământ [P2] (fig. Noua proiecţie verticală P1’ se obţine măsurând cota punctului I. b sau în sens contrar. Linia de O1x1 se trasează pământ Fig. în transformarea din figura 6.3. b) în epură noul sistem de proiecţie . se aplică în general. în i1’. Punctul P1x şi proiecţia verticală i1’ determină urma verticală a planului [P1]. sau rotind proiecţia verticală i’ în jurul lui i până se suprapune pe acea perpendiculară. b) plan paralel cu linia de pământ tală P a planului.4.a’) şi un nou plan O orizontal de proiecţie.i’).6.i’) aparţine atât urmei verticale vechi P’ cât şi celei noi P1’. Proiecţia verticală i’. a.6.4. 6. a) b) Planele de proiecţie [H1] şi [V] se intersectează după Fig. în transformarea din figura 6. Prin planul [P1] astfel transformat.6.3. a cărui proiecţie orizontală i coincide cu intersecţia celor două linii de pământ: i = Ox ∩ O1x1 (fig. b şi în continuare. [H1]. ca şi în epura din figura 6.4 Plan oarecare transformat în : perpendiculară pe urma orizona) plan de capăt . pentru schimbarea planului vertical de proiecţie. a). În fiecare caz se stabileşte sensul corespunzător pentru noua axă O1x1. pe perpendiculara dusă din proiecţia orizontală i pe axa O1x1. c.

faţă de noul sistem de proiecţie. O1x1 || a’b’. AB = a1b1 şi unghiul pe care-l face cu planul vertical de proiecţie. a1. proiecţia verticală şi depărtarea unui punct rămân neschimbate şi se modifică proiecţia orizontală şi cota punctului. adică paralelă cu proiecţia verticală a’b’.6). a1x x b b'=b1' 1x 1 Noua linie de pământ O1x1 se va lua astfel încât punctele A(a.6. sau [P] P rotind proiecţia orizontală i i [H] i O1 până se suprapune pe linia de P y O1 ordine. c) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un plan Fie dat prin urme planul oarecare [P]. pentru determinarea proiecţiei orizontale a1.6.7 Schimbarea de plan vertical de proiecţie pentru urma verticală intersectează planul oarecare [P] . pe epura din figura 6. Dacă se face o schimbare de plan orizontal de proiecţie pentru acest plan el se transformă într-un plan [P1]. măsurând i' x Px P1x Px i1 depărtarea punctului pe linia i' P1 P1 O x de ordine dusă din i’. Trasarea axei O1x1 de o d b parte sau de alta a proiecţiei a’b’. Ox ∩ O1x1 = I(i. în i1. Se face P'=P1' P1x schimbarea de plan orizontal [H1] [P1] O pentru punctul I. nu modifică rezolvarea a problemei. unde se obţine a1x şi se prelungeşte cu o distanţă egală cu depărtarea punctului. se ţine seama de faptul că punctul are aceeaşi depărtare. b) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru o dreaptă se face prin schimbarea planului orizontal pentru două puncte ale dreptei. a’≡ a1’ şi o nouă proiecţie orizontală. Astfel. acesta definind poziţia unei drepte orizontale G(g. ci doar sensul axei. Fie segmentul de dreaptă AB(ab. b). În epură (fig.b’) să aibă aceeaşi cotă în noul sistem de d'=g' a'=a1' referinţă. a) b) Un alt punct al urmei orizontale este P1x.g’) (dreaptă de nivel). Urma verticală a noului plan P1’ rămâne neschimbată. [P] şi [H1]. care ax bx O x rămâne neschimbată. alcătuit din planul vertical [V] şi noul plan orizontal [H1] (fig 6. Printr-o g O1 b1 a1 schimbare de plan orizontal acesta poate fi adus paralel β faţă de noul plan orizontal de proiecţie [H1] (fig. P1’ ≡ P’. ∠ (AB.5.i’).a’) şi B(b. Pentru determinarea urmei orizontale P1 se foloseşte punctul de intersecţie a celor trei plane. Observaţie : La schimbarea de plan orizontal de proiecţie. [H].6. a1xa1 = axa şi b1xb1 = bxb.6. obţinându-se proiecţia orizontală a segmentului orizontal A1B1. faţă de axa O1x1. Astfel. Din proiecţiile verticale ale punctelor A şi B se duc linii de ordine perpendiculare Fig.78 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ punctul A are aceeaşi proiecţie verticală. a1a1x = aax = y.[V]) = ∠ β. după trasarea axei O1x1 se duce linia de ordine din a’ până la intersecţia cu aceasta. a1b1. determinat la intersecţia celor două linii de pământ.6 Schimbare de plan pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară depărtările orizontal pentru o dreaptă punctelor.7). Sensul liniei de pământ se stabileşte astfel încât punctul să rămână în diedrul în care a fost înainte de schimbarea planului de proiecţie. unde Fig. punct care are proiecţia verticală i’ x1 pe linia de pământ şi z x1 [V] proiecţia orizontală i pe urma P'=P1' P a planului.6 se poate găsi adevărata mărime a segmentului AB.a’b’).

dintre urma orizontală P1 şi noua linie de pământ O1x1. P1 = P1x ∪ i1. comportă două schimbări de plan succesive (fig. perpendiculară pe proiecţia verticală a frontalei A1B1. AB = a1’b1’ şi unghiul α pe care-l face dreapta D(d.7. În epura din figura 6.d’).6. planul se transformă într-un plan proiectant vertical [P1] (fig.δ’) (fig. Aceste modificări. δ ≡ a2 ≡ b2. a) Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie Aducerea unui segment de dreaptă.d’) poate fi transformată într-o dreaptă de capăt Δ(δ. a poziţiei dreptelor sau planelor. Proiecţia verticală rămâne neschimbată. o dreaptă oarecare D(d. Frontala F(f. Depărtările punctelor A1 şi B1 se iau din sistemul de proiecţie ([H]. 6.3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie 79 x Px O1 P1x P'=P1' i' P i i1 P 1 β x1 O Fig. în dreapta verticală Δ(δ. deci se obţin două puncte suprapuse. Astfel. prin mărimea unghiului cuprins între proiecţia verticală a1’b1’ şi axa O1x1.d’) cu planul orizontal de proiecţie [H]. care sunt identice. b). Prima schimbare de plan de proiecţie se face astfel încât segmentul de dreaptă să se transforme într-o frontală F(f.[V1]). Pentru a doua schimbare de plan. schimbarea de plan orizontal de proiecţie se materializează prin trasarea liniei de pământ O2x2.9. obţinută prin cele două schimbări de plane de proiecţie este o verticală.f’) dă mărimea reală a segmentului AB. o dreaptă oarecare poate fi adusă paralelă cu un plan de proiecţie.6. pot fi făcute prin două schimbări succesive ale planelor de proiecţie. în acest caz modificându-se şi direcţia axei O1x1. iar un plan oarecare poate fi transformat într-un plan proiectant faţă de unul din planele de proiecţie. δ’ = a2’ ∪ b2’. a1’b1’ ≡ a2’b2’ (f’ = δ’). ca fiind unghiul plan β.9. Prin schimbarea de plan orizontal de proiecţie dreapta oarecare .δ’). de poziţie oarecare.a’b’) în poziţia. perpendicular pe frontala A1B1. a2 ≡ b2.δ’).6.1. se va lua în locul planului orizontal de proiecţie [H] un nou plan [H1]. prin proiecţia verticală. perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. se poate determina unghiul diedru dintre planul [P] şi planul vertical de proiecţie [V].8). O1x1 || ab şi păstrând cotele punctelor A şi B se determină proiecţiile verticale a1’ şi b1’.8 Plan oarecare transformat în plan proiectant vertical Prin subiectele tratate mai sus se observă că printr-o singură schimbare de plan de proiecţie. În rezolvarea problemelor.d’). În epură. b. Dreapta Δ(δ. Dacă noua linie de pământ O1x1 se ia perpendiculară pe urma verticală a planului oarecare [P].6. se ia linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei.9). Se unesc cele două puncte şi se obţine urma orizontală P1 a planului transformat. În mod similar. AB(ab.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE linia de pământ O1x1. uneori este necesar ca o dreaptă oarecare să fie transformată într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie sau un plan oarecare să fie adus în poziţia de plan paralel cu un plan de proiecţie. deci planul vertical de proiecţie [V] se înlocuieşte cu un plan [V1]. Pentru schimbarea de plan vertical de proiecţie. paralel cu dreapta D(d. O2x2 ⊥ a1’b1’. pe liniile de ordine trasate din a şi b. iar pentru determinarea proiecţiei orizontale se duce linia de ordine din a1’ ≡ a2’ şi din b1’ ≡ b2’ şi se măsoară depărtările punctelor A1 şi B1. a s-a rezolvat transformarea dreptei D(d. oarecare. Rotirea proiecţiei i se poate face şi în sens invers celui prezentat în epura din figura 6.f’).

Distanţa reală de la punctul b2=a2=n2 M la dreapta AB este dată de proiecţia x2 orizontală m2n2 a segmentului M2N2.m2’n2’).80 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ D(d. a=a1 n=n1 alegând poziţia liniei de pământ O2x2 paralelă b=b1 m=m1 cu proiecţia verticală m1’n1’. pentru a se putea duce din punctul M perpendiculara pe dreapta AB.9 Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie : a) verticală . se duce perpendiculara MN din punct pe dreaptă şi se găseşte mărimea acestei perpendiculare.6. b' x b=b1 O1 b1'=b2' bx d' a' a1=a2 ax O x1 O2 f '=δ' a1'=a2' b2=a2=δ b2x=a2x a d O1 a1x x2 g=δ b1=b2 β d'=g' ax b1x x1 b2'=a2'=δ' b2x=a2x O2 d=f b1x α a=a1 a1x a'=a1' x b'=b1' bx O a) x2 b b) Fig. iar apoi prin schimbare de plan vertical de proiecţie. care revenind în sistemul iniţial devine MN(mn. Poziţia punctului M în noul sistem de referinţă ([H]. este perpendiculara dusă din punctul M1 pe dreapta A1B1. Din proiecţia verticală m1’ se duce perpendiculara pe proiecţia verticală a frontalei a1’b1’ şi se găseşte piciorul perpendicularei în punctul n1’.10 Distanţa de la un punct la o dreaptă oarecare . astfel încât în epură. Dreapta AB se transformă într-o frontală. Segmentul M1N1(m1n1.a’b’) şi un punct exterior ei M(m.[V1]) va fi M1(m1.a2’b2’).6. Conform teoremei unghiului drept. aceasta trebuie să fie paralelă cu unul din planele de proiecţie. b) dreaptă de capăt b) Determinarea distanţei de la un punct la o dreaptă Fie dată dreapta AB(ab.6. verticala 1 1 b1'=b2' n1'=n2' a1'=a2' A2B2(a2b2.[V ]). Pentru determinarea distanţei de la punct la dreaptă. a' n' Atât în primul sistem de referinţă cât şi b' în al doilea.m1’n1’).m’) (fig. Fig. adică x1 transformându-l în orizontala O2 m1'=m2' O1 M2N2(m2n2. această perpendiculară este o m' dreaptă oarecare. unghiul drept să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan. luând axa O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală ab şi păstrând cotele punctelor A şi B. orizontala se transformă în dreaptă de capăt. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie.10).g’).m1’). Pentru a se determina x mărimea reală a segmentului M1N1 se face o O schimbare de plan orizontal de proiecţie. Dreapta A1B1 devine în al m2 MN doilea sistem de referinţă ([H ].m’n’).d’) se transformă în orizontala G(g.

P1’. luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe urma orizontală P.11 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel . aceasta se materializează prin linia de pământ O2x2 paralelă cu urma verticală a planului de capăt. trebuie ca planul triunghiului să devină paralel cu un plan de b' 1' x O1 b1'=b2' x2 b2 a1'=a2' 1 c=c1 c1'=c2' x c O2 1 2 a' O b=b1 a=a1 x2 c2' a2' ABC b2' O2 x1 b1=b2 b'=b1' a1=a2 1' a'=a1' O1 c'=c1' 1 c O b a c' c1=c2 x ABC a2 a) b) Fig. O1 a) b) oarecare. se obţine planul de front [F]. care devine şi urma planului de nivel căutat : P1’ ≡ N’. În mod similar.6. considerându-se un nou plan orizontal [H1]. P1'=N' P x1 P1x i1 ' O În epura din figura 2 x2 6. Printr-o schimbare de plan vertical de Fig. b) plan de front proiecţie. Dacă se dă placa triunghiulară ABC(abc. În epură.6. d) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Se ştie că o figură geometrică se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie atunci când este paralelă cu acesta.11.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 81 c) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie O2 Transformarea unui x2 O1 i' plan oarecare în plan P' P1x P1=F i1 paralel cu unul din planele x1 P'=P1' de proiecţie se poate face Px O O x i prin două schimbări de x i' Px P=P1 plan succesive (fig.11).6. A doua schimbare este de plan orizontal de proiecţie. într-un plan de nivel [N]. prin care planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1] şi apoi o schimbare de plan vertical.11. aplicând o schimbare de plan orizontal.6. a cărui urmă orizontală este aceeaşi cu urma orizontală a planului proiectant vertical : P1 ≡ F (fig. paralel cu planul de capăt [P1]. b).a’b’c’). planul [P] se transformă în planul de capăt [P1].12 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] . a s-a rezolvat transi formarea planului [P]. în poziţie oarecare şi se cere determinarea mărimii ei reale.

iar apoi o schimbare de plan orizontal de proiecţie. care unite dau adevărata mărime a triunghiului. perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. devenind plan de nivel. Pentru realizarea schimbării de plan vertical de proiecţie se foloseşte o orizontală a triunghiului ABC. ca şi în epura din figura 6. Din proiecţiile verticale ale vârfurilor triunghiului. prin rotirea lor în jurul unei axe de rotaţie Z. Adevărata mărime a triunghiului rezultă în proiecţia verticală : a2’b2’c2’ ≡ ABC Metoda se poate aplica şi pentru determinarea unghiului real dintre două drepte oarecare. coliniare. linia de pământ O2x2 se trasează paralelă cu urma verticală a planului triunghiului [A1B1C1].[V1]).82 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie. devenind plan de front. Din proiecţiile orizontale ale vârfurilor triunghiului a. Raza arcelor de cerc este egală cu distanţa de la puncte la centrul de rotaţie. iar planele în care se rotesc punctele sunt plane paralele cu planul [H] (plane de nivel [N]). O1x1 ⊥ a1. Pentru aceasta trebuie schimbate succesiv ambele plane de proiecţie. [A1B1C1] ⊥ [H1]. iar când punctele sunt situate pe axa de rotaţie. se notează cu Ω şi reprezintă centrul arcelor de cerc descrise de puncte în rotaţie. b1’ şi c1’ se trasează linii de ordine şi se măsoară depărtările punctelor din al doilea sistem de referinţă ([H]. planele de proiecţie orizontal şi vertical rămân nemodificate ca poziţie în spaţiu şi se modifică poziţia elementelor geometrice faţă de acestea. a1’. astfel încât aceasta se transformă într-o dreaptă de capăt. placa triunghiulară ABC devenind plan proiectant vertical. obţinându-se proiecţiile a2.12. [A1B1C1] ⊥ [V1]. b. astfel încât să devină plan de capăt. [A2B2C2] || [H1].a’1’). Planele în care se rotesc punctele sunt perpendiculare pe axa de rotaţie. Arcele de cerc după care se rotesc punctele se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. a2b2c2 ≡ ABC.2.z’) este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H] (dreaptă verticală). aducând planul celor două drepte paralel cu unul din planele de proiecţie.1 Rotaţia de nivel La rotaţia de nivel. Sensul în care se rotesc punctele este indiferent. iar apoi o schimbare de plan vertical de proiecţie. [A2B2C2] || [V1]. având în vedere că triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical de proiecţie [V1] (plan de capăt). 6. b2 şi c2. A1(a1. dusă printr-un vârf al triunghiului. O2x2 || a1’b1’c1’ (triunghiul este paralel cu planul [H1]). se poate începe cu o schimbare de plan orizontal de proiecţie. În epura din figura 6. . asupra plăcii triunghiulare ABC se aplică o schimbare de plan vertical de proiecţie. obţinând proiecţiile verticale a1’. ordinea schimbărilor fiind indiferentă. Linia de pământ O1x1 se trasează perpendiculară pe proiecţia orizontală a orizontalei. prin două schimbări succesive de plan.2 Metoda rotaţiei Prin metoda rotaţiei. Punctul în care axa de rotaţie înţeapă un astfel de plan se numeşte centru de rotaţie. b şi c se duc linii de ordine şi se măsoară cotele punctelor. ele nu se deplasează rămânând propriile lor puncte rotite. deci sunt paralele cu planele de proiecţie. b1’ şi c1’. La a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie. dar este important ca toate punctele unei figuri geometrice să fie rotite în acelaşi sens şi cu acelaşi unghi. axa de rotaţie Z(z. În mod similar. a. 6.12.

z’) cu unghiul α. Se ridică linii de ordine din proiecţiile orizontale rotite a1 şi b1 şi la intersecţia cu paralelele duse prin a’ şi b’ la axa a' x a d b a) d' z' b' z α a1' b1' d1' O b1 d1 a1 a' x a1' d' f' b' b z' b1 ' z f b1 O x a' z' d' b' z b c) δ' a1' b1 ' b1 δ a1 O a d a1 b) a d Fig. în planul de nivel [N].6.6. până în a1’.13. aceasta se poate face prin rotirea cu unghiul α a oricăror două puncte ce aparţin dreptei. în a) b) timpul rotaţiei. b). Aici întâlnim două cazuri : axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta.d’) şi se cere să se rotească în jurul axei de rotaţie Z(z. Tangenta dusă în b1 la arcul descris este chiar proiecţia orizontală d1 a dreptei rotite.6. cu raza za. Deci. a cu unghiul α. dacă se dă dreapta D(d. Observaţie : La rotaţia de nivel punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală cât şi cea verticală.6. pentru a nu fi necesar să se măsoare acest unghi pentru fiecare punct rotit. descriind arcul de cerc AA1. a). Punctul rotit A1(a1. 1) Rotaţia de nivel a dreptei neconcurentă cu axa de rotaţie În principiu.13 Reprezentarea rotaţiei de nivel pentru punctul paralel cu linia de pământ A(a.14. în jurul axei z.a’) care se roteşte în jurul axei de rotaţie Z(z.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE a) Rotaţia de nivel pentru un punct 83 Fie punctul A(a.13.d’). neconcurentă cu axa de rotaţie Z(z. dar îşi păstrează cota neschimbată.a’): a) în spaţiu. în jurul proiecţiei orizontale z a z axei de rotaţie. se preferă să se lucreze cu perpendiculara comună dintre axa de rotaţie şi dreaptă.14 Rotaţia de nivel a dreptei D(d. în a1. b) în epură Ox. punctul A se roteşte cu unghiul α.z’). ω' a' Ω r α Proiecţia verticală a A punctului rotit. a se duce perpendiculara zb pe proiecţia orizontală d a dreptei şi se roteşte proiecţia b cu unghiul α până în b1. Totuşi. În spaţiu (fig. în care s-a produs rotaţia. proiecţia verticală a’ se deplasează Fig. b) rotaţia de nivel pentru o dreaptă La rotaţia de nivel a unei drepte este suficient să se rotească două puncte ale ei pentru a obţine poziţia rotită a dreptei. a1’ se A1 ax O [N] obţine ridicând din x z=ω r z=ω O x proiecţia orizontală a1 o r α α a a a1 linie de ordine până pe a1 [H] urma verticală a planului y de nivel N’. În epură (fig. cu raza AΩ = r şi cu centrul în centrul de rotaţie Ω. Astfel.a1’) îşi păstrează cota. în figura 6. rotaţia punctului se transpune prin rotirea proiecţiei orizontale a punctului. z' Z [V] z' a1' a1' a' N' descriind arcul aa1. Pentru a putea construi şi proiecţia verticală se mai roteşte şi punctul a până se suprapune pe d1.z’) .

ca în epura din figura 6. iar dacă tangenta este perpendiculară pe axa Ox.d’) se roteşte punctul a în a1.z’) se propune rotirea planului în jurul acesteia cu unghiul α (fig. c. punct care nu-şi schimbă poziţia în timpul rotaţiei.16 Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o P1 a planului rotit [P1]. se obţin proiecţiile verticale a1’ şi b1’ care definesc proiecţia verticală d1’ a dreptei rotite D1.g’) a planului. Dacă tangenta la arcul după care se roteşte punctul b se duce astfel încât să fie paralelă cu axa Ox.6.d’) se poate roti până în poziţia de dreaptă de profil Δ(δ.16. în epura din figura 6. este suficient să se rotească un singur punct al dreptei.δ’) (fig.6. b.d’) s-a transformat în dreapta frontală F(f.6. b dreapta oarecare D(d. Dreapta rotită D1(d1.i’) dintre plan şi axa de rotaţie.14. în jurul P1 m1 P i=z P i=z axei z.i’). c).d’). în jurul axei z şi se găseşte proiecţia verticală a1’.d’) în punctul I(i.a1’) : d1 = i ∪ a1 şi d1’ = i’ ∪ a1’.d1’) este determinată de cele două puncte : punctul de concurenţă I(i. c) Rotaţia de nivel pentru un plan La rotaţia de nivel a unui plan oarecare [P] cu un unghi α se întâlnesc două cazuri : 1) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală oarecare Fiind dat planul oarecare [P] şi axa de rotaţie Z(z. dreapta rotită va fi o frontală F(f.i) şi punctul rotit A1(a1. iar la intersecţia cu Ox verticală oarecare .z’) este concurentă cu dreapta dată D(d. Ducând tangenta α m1 P1 m m în m1 la arcul de cerc a) b) descris de punctul m se obţine urma orizontală Fig.6.15 Rotaţia de nivel a dreptei D(d. rotind proiecţia orizontală a până segmentul a1i a devenit paralel cu axa Ox. z' z' Din z se duce perpendiculara zm. În figura 6. pe urma v1' g'=g1' g' v' v' orizontală a planului.f’). Se utilizează o orizontală G(g.15. 2) Rotaţia de nivel a dreptei concurente cu axa de rotaţie Când axa de rotaţie Z(z. a pentru determinarea poziţiei rotite cu unghiul α a dreptei D(d.15.z’) Urmând aceeaşi metodologie.14. al doilea punct pentru definirea dreptei rotite fiind chiar punctul de concurenţă. P i' i' P1' P1' P' P' P1x O şi se roteşte punctul m v1 P1x Px Px O v v cu unghiul cerut α până x x g g g1 în punctul m1. concurentă cu axa de rotaţie Z(z. ca în epura din figura 6. dusă prin punctul de intersecţie I(i. care rămâne propriul lui rotit. a' x a z' d' d1' i' d i=z α d1 a1' O a1 x a a' a1' z' d' i' f' O d i=z α f x a a1 a' z' a1' d' i' δ' d α δ i=z O a1 a) b) c) Fig.15. De asemenea dreapta oarecare D(d.f’). dreapta rotită va fi o dreaptă de profil Δ(δ. a).84 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ox.δ’).

g’) s-a transformat într-o dreaptă de capăt. un plan oarecare se roteşte în general cu scopul de a se transforma într-un plan cu o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie. P1’ = Px1 ∪ v1’.6. iar urma verticală a planului rotit P1’ va trece prin P1x şi prin v1’.6. Urma orizontală P1 a planului α P =m O Px rotit [P1] este perpendiculară pe axa Ox în 1x 1 x z=i punctul m1.i’) se găseşte la intersecţia urmei verticale P’ cu proiecţia verticală z’ a axei de rotaţie. I(i. După rotire orizontala G va avea o nouă poziţie G1(g1. P1’ = P1x ∪ i’. cu proiecţia verticală în i’. planul [P1] obţinut este un plan de capăt (fig.2 Rotaţia de front Rotaţia de front a unui element geometric se face în jurul unei axe de rotaţie Z(z. Planul obţinut determină unghiul diedru α dintre planul [P] şi planul orizontal de Fig. punctele rotindu-se în plane paralele cu planul [V] (plane de front). O F x a1 ω a a1 z a În epură.18). 6. b). se y proiectează pe planul vertical de proiecţie. unghiul α z [H] după care s-a rotit punctul.a’): a) în spaţiu . A(a.17 s-a transformat planul oarecare [P] într-un plan de i' capăt [P1].6. în figura 6. ca fiind unghiul plan dintre urma axa de rotaţie este o verticală din [V] verticală P1’ şi axa Ox. iar urma verticală P1’ se P obţine unind punctul P1x cu proiecţia verticală m P1 i’. g1’ ≡ i’. În acest caz orizontala G(g. deci proiecţia a) b) verticală a’ a punctului se roteşte în jurul proiecţiei Fig. Pentru aceasta s-a trasat perpendiculara zm pe urma orizontală P a z' P1' planului şi s-a rotit punctul m până se suprapune P' pe axa Ox în m1.z’) este o verticală din planul [V] punctul de intersecţie dintre aceasta şi planul oarecare [P]. g1’ ≡ g’. P1 ⊥ Ox.a’) care se roteşte cu [V] z'=ω' a' unghiul α în jurul axei de z'=ω' r a' r rotaţie Z(z.6.2. Deoarece.v1’). m1 ≡ P1x. Proiecţia orizontală g1 trece prin punctul i şi este paralelă cu urma P1. Se determină urma verticală a orizontalei G1.z’) descriind un arc a1' α r A [F] Ω de cerc AA1 cu centrul în a1' α O Z punctul Ω şi de rază ΩA = r A1 Z x (fig. b) în epură . Arcele de cerc descrise de puncte sunt proiectate pe planul vertical de proiecţie în adevărată mărime.18 Reprezentarea rotaţiei de front pentru punctul verticale z’ a axei de rotaţie. a) Rotaţia de front pentru un punct Se consideră punctul z A(a. Dacă tangenta în m1 la arcul de cerc descris de proiecţia m este perpendiculară pe axa Ox. 2) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie Dacă axa de rotaţie Z(z.17 Rotaţia de nivel a planului când proiecţie [H]. iar proiecţia verticală rămâne neschimbată. V1(v1.g1’).z’) care este perpendiculară pe planul vertical de proiecţie [V] (dreaptă de capăt).16.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 85 punctul P1x.

i’) şi de punctul M1(m1. concurentă cu trasată prin proiecţia orizontală m. până întâlneşte linia de ordine coborâtă din m1’.n1’) : mai întâi se determină proiecţia verticală n1’ pe proiecţia d1’ şi apoi proiecţia orizontală n1.z’).d’) s-a transformat în dreapta orizontală G(g. în jurul axei z’. În figura 6.d’) se poate transforma într-o dreaptă de profil m1' g' Δ(δ. când axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta. respectiv a proiecţiei d’. Proiecţia m’ se roteşte cu unghiul dat α şi odată cu ea şi proiecţia verticală a dreptei d’.19 Rotaţia de front a dreptei D(d.δ’).d’) în jurul unei axe de rotaţie d' Z(z. o dreaptă oarecare D(d. neconcurentă cu axa de rotaţie În epura din figura 6. Proiecţia orizontală m1 s-a determinat coborând din m1’ o Fig. Întâlnim şi aici cele două cazuri. Dreapta rotită x G este determinată de punctul de intersecţie cu axa de m1 g d rotaţie I(i.20. Pentru definirea proiecţiei orizontale d1 a dreptei rotite se mai roteşte punctul N(n. paralel cu axa Ox. folosind perpendiculara comună între axa de rotaţie şi dreaptă. proiecţia verticală a punctului A1 rotit. proiecţia orizontală a punctului rotit se deplasează paralel cu axa Ox. care ajunge în poziţia d1’.19. dar îşi păstrează depărtările neschimbate.d’). prin rotirea proiecţiei m’.n’) al dreptei până în N1(n1. d1 = m1 ∪ n1. ca în epura din figura 6. Deci.d’) O este transformată într-o orizontală G(g. rotit convenabil. neconcurente cu dreapta. dreptei D(d. axa de rotaţie .g’).z’). în care se petrece rotaţia.d’) în jurul axei de rotaţie Z(z. c. z’m’. Proiecţia orizontală m1 a punctului M1.6. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a1 a punctului rotit se duce linie de ordine din a1’ până pe urma orizontală a planului de front F. raţionamentul este similar cu cel de la rotaţia de nivel. z'=ω' Rotaţia dreptei D(d. adică are aceeaşi depărtare. printr-o rotaţie de front. tangentă la arcul m’m1’ în m1’. z m astfel încât proiecţia verticală g’ să fie paralelă cu axa Ox.d’). Proiecţiile orizontale m1 şi n1 determină proiecţia orizontală a dreptei rotite D1(d1. b) Rotaţia de front pentru o dreaptă La rotaţia de front a dreptei. concurente cu dreapta. Observaţie : La rotaţia de front punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală. cât şi cea verticală. a se prezintă rotaţia dreptei D(d. se obţine prin translatarea proiecţiei orizontale m.20 Rotaţia de front a linie de ordine până la intersecţia cu paralela la Ox.19.86 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ după arcul de cerc de rază ω’a’ şi de unghi α până ajunge în a1’. până devine paralelă cu axa Ox.6. este prezentată în figura 6.g’). b dreapta oarecare D(d.d1’).m1’). unde printr-o rotaţie de front dreapta dată D(d. n1' n1' n1' g' m1' m' d1' m' δ' α d' d' d' m1' z'=ω' m ' n' n' n' z'=ω' O 1 O z'=ω' x O x x m m m m1 m1 m1 d d δ d1 g n n n n1 n1 n1 z z z a) b) c) Fig.19. De asemenea.

Din z’ se trasează perpendiculara pe urma z P1 orizontală P’ în m’ şi se roteşte perpendiculara P z’m’ până se suprapune peste axa Ox.21.22 este rezolvată P' această problemă. P1 = h1 ∪ P1x.21 Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare vertical. Tangenta dusă în m1’ la arcul de cerc descris este chiar urma verticală P1’ a planului [P1] rotit şi întâlneşte axa Ox în punctul P1x. Dacă perpendicuP1 ' m' m' P1' lara z’m’ se roteşte în α m1' jurul axei z’ până devine m1' P' P' i'=z' f ' i'=z' f 1' paralelă cu axa Ox. Axa de rotaţie Z(z. urma f' P1x Px Px O h' h' O verticală P1’ devine perP1x h1' x x pendiculară pe axa Ox şi P P1 f =f 1 P P1 f urma orizontală P1 este h h i h1 i dată de punctul P1x şi z z punctul de intersecţie i : a) b) P1 = i ∪ P1x (fig. Urma Fig.f’) a planului. z’m1’. Poziţia rotită a frontalei F1(f1.f1’) se obţine trasând proiecţia verticală f1’ prin i’. 1) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare În figura 6. capăt din [H] Unghiul β căutat este unghiul plan cuprins între urma P1 şi axa Ox.6.i’) dintre axa de rotaţie şi plan. . paralelă cu urma verticală P1’.21.22 Rotaţia de front a planului orizontală P1 a planului rotit se obţine unind P1x când axa de rotaţie este o dreaptă de cu proiecţia orizontală i. Astfel.z’) care să fie perpendiculară pe planul vertical de proiecţie într-un punct oarecare din spaţiu sau să fie cuprinsă în planul orizontal de proiecţie. i respectiv urma verticală rotită P1’ devine perpendiculară pe axa Ox şi m1’ ≡ P1x.h1’) a frontalei rotite F1 va fi al doilea punct care determină urma orizontală a planului [P1]. 2) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt cuprinsă în planul orizontal de proiecţie Prin rotaţia de front un plan oarecare [P] poate fi transformat în plan proiectant vertical. se utilizează o frontală F(f. punctul de intersecţie I(i. dintre planul [P] şi Px O z'=i' axa de rotaţie este situat în planul orizontal. În timpul rotaţiei punctul I rămâne propriul lui rotit. care nu-şi schimbă depărtarea.6.z’).METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 87 c) Rotaţia de front pentru un plan Rotaţia de front a unui plan oarecare poare fi făcută în jurul unei axe de rotaţie Z(z. Frontala se trasează prin punctul de intersecţie I(i. Planul astfel obţinut este un plan proiectant Fig.i’).6. astfel încât să se determine unghiul diedru β pe care planul îl face cu planul vertical de proiecţie. Urma orizontală H1(h1. pe x β P1x=m1' urma orizontală P şi rămâne propriul său rotit. În figura 6. P1 = P1x ∪ i. pentru rotirea planului [P] cu unghiul α în jurul axei de rotaţie Z(z. Din proiecţia verticală z’ se duce perpendiculara z’m’ pe urma P’ a planului şi se roteşte cu unghiul α până în punctul m1’. b).z’) se alege o P1' m' dreaptă de capăt cuprinsă în planul [H].

g) orizontală şi o rotaţie de nivel. În epura din figura 6. obţinând proiecţia verticală a dreptei Δ. care este o dreaptă verticală. într-un plan de nivel [N].d’) într-o verticală Δ(δ.23. astfel încât proiecţia verticală i’m1’ ≡ g’ să fie paralelă cu axa Ox. prin care orizontala G se transformă în dreapta Δ(δ.m’). dreaptă verticală . concurentă cu dreapta dată în punctul I(i.z’) este o dreaptă de capăt.z’). b). perpendiculară faţă de un plan de proiecţie. b) dreaptă verticală Pentru a transforma o dreaptă oarecare D(d. astfel încât proiecţia orizontală δ = i1 ∪ m1 să fie perpendiculară pe axa Ox. A doua rotaţie se realizează în jurul axei Z1(z1. prin care dreapta D(d. asupra ei se aplică două rotaţii succesive: o rotaţie de front.6.i’). Proiecţia verticală i’ se translatează paralel cu axa Ox până se suprapune cu m1’. La prima rotaţie axa de rotaţie Z(z. Proiecţia orizontală a dreptei G trece prin punctele i şi m1.δ’).24.δ’).f’).23. dreaptă de capăt (fig. g = i ∪ m1. obţinută anterior. b) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie se poate face prin două rotaţii succesive (fig. în verticala Δ(δ.δ’). δ’ ≡ m1’ ≡ i1’. Prima rotaţie este de nivel şi se obţine o dreaptă de front F(f.3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Printr-o singură rotaţie. a).23 Transformarea unei drepte oarecare D(d.6.d’) într-o dreaptă de capăt. o dreaptă poate fi transformată dintr-o poziţie oarecare într-o poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie. Este suficient să se rotească punctul M(m.24). transformând frontala F(f. Printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z(z. Pentru a transforma o dreaptă oarecare într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. se aplică două rotaţii succesive asupra acelui element. oarecare.f’). iar apoi a doua rotaţie este de front.d’) într-o : a) dreaptă de capăt . i1 ' z1' g' d' m' x m d i z a) g z'=i' m1'=i1'=δ' i1 O δ m1=z1 x m δ' m' z' d' i' f' d i=z m1'=z1' O f m1=i1=δ z1 b) Fig.6. s-a tratat transformarea planului [P].6. de nivel sau de front. un punct.2.88 6.d’) oarecare se transformă în dreapta G(g. a. sau un plan oarecare într-un plan paralel cu un plan de proiecţie.z1’). a) Transformarea unei drepte oarecare într-o dreaptă de capăt Pentru a transforma dreapta D(d. concurentă cu dreapta G în punctul M1. se procedează similar (fig. Se roteşte punctul i de pe proiecţia orizontală g până în i1. iar poziţia oarecare a unui plan poate fi modificată într-o poziţie particulară.

Odată determinată proiecţia verticală b1’. care trebuie să fie coliniară cu proiecţiile verticale c1’ şi a1’. prin două rotaţii succesive. planul triunghiului trebuie să se aducă în poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie.a’) ≡ A1(a1. ca apoi printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z1(z1.a1’) ≡ A2(a2. placa triunghiulară fiind rigidă. trasată prin vârful C.a1’). aplicând o rotaţie de front. dreaptă de capăt trasată prin tot prin vârful A al triunghiului.z1’). unghiurile cu care se rotesc punctele A. conţinută în planul orizontal. să se obţină planul de front [F]. rotaţia de front s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1. G(g. dreaptă de capăt. B şi C au aceeaşi valoare.24 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel . dreaptă verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie. conţinută în planul orizontal. Se menţionează că rotaţiile triunghiului s-au făcut prin rotaţiile punctelor care îl determină. iar apoi printr-o rotaţie de front. în epura din figura 6. b).25. aflată într-o poziţie oarecare în spaţiu. se are în vedere că la o rotaţie a triunghiului. P' z1' P1 ' i' m' P1' n z' n1' N' Px z1 O z'=i' P' x P1x=m1' P1x=m1 Px O F z z1' x z=i P1 n1 P P n' m z1 i P1 a) b) Fig. care trece prin vârful A al triunghiului.c’1’). b) plan de front c) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Pentru a determina adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC].z1’). Astfel. la intersecţia liniei c1’a1’ cu paralela prin b’ la axa Ox. planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1]. dreaptă de capăt. obţinându-se proiecţia c1’.24. Astfel. Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului. s-a coborât linie de ordine şi s-a rotit proiecţia orizontală b până s-a suprapus pe aceasta în b1. s-a utilizat o orizontală. G1 ≡ C1I1. Pentru că nu se ştie până unde să se rotească proiecţia orizontală b a punctului B (fără a se măsura unghiul cu care s-a rotit orizontala G). Proiecţia verticală a triunghiului din poziţia de capăt s-a rotit cu un unghi care rezultă din construcţie. planul de capăt s-a transformat în plan de nivel.g’) ≡ C1(c1.6.a2’). Se obţine urma verticală N’ a planului de nivel [N].METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 89 cuprinsă în planul vertical. Rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie verticale Z(z. În mod similar. cu o axă de rotaţie Z(z. Din proiecţiile verticale b2’ şi c2’ s-au trasat linii de ordine care la intersecţia cu paralelele la . planul [P] se transformă în planul de capăt [P1]. s-a plecat invers. cu urma orizontală F’ (fig. Proiecţia orizontală a triunghiului rotit este a1b1c1.a’) ≡ A1(a1. de la proiecţia verticală b1’. care şi de această dată rămâne propriul lui rotit A(a. A(a. adică s-a suprapus peste urma planului de nivel ce cuprinde triunghiul [A2B2C2].z1’). iar proiecţia verticală c’ s-a translatat paralel cu axa Ox până s-a suprapus pe linia de ordine trasată din c1. deci punctul A este propriul lui rotit. planul triunghiului devenind plan proiectant de capăt.6. până a devenit paralelă cu axa Ox.z’). considerându-se o nouă axă de rotaţie Z1(z1. orizontala G s-a rotit cu ajutorul perpendicularei comune ai până a devenit dreaptă de capăt. A doua rotaţie. Proiecţia orizontală c a punctului C care a fost pe orizontală s-a rotit până s-a suprapus pe proiecţia orizontală g1. pentru ca planul rotit să fie plan de capăt.z’). s-a făcut mai întâi o rotaţie de nivel. A doua rotaţie care se efectuează este de front. a. Pentru ca triunghiul să devină plan de capăt.

z1’).rabaterea pe planele de proiecţie – axa de rabatere este urma planului.a1’).25 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] a=a1 ABC z x c b f 1 b2' O c' f' z1' c2' ABC b' 1' i' f1 ' i1' b1'=b2' a2' O a2 a'=z'=a1' b1=z1=b2 c2 c1=f1 Adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC] se poate determina şi începând cu rotaţia de front. Dacă punctele sunt situate chiar pe axa de rabatere. . pentru a determina adevărata mărime a unei figuri plane. [ABC] = a2b2c2. b1.90 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox duse prin proiecţiile orizontale a1 şi c1 dau proiecţiile orizontale a2 şi c2. Se precizează că indiferent de succesiunea rotaţiilor.f’) ≡ C1(c1. se rotesc în plane perpendiculare pe axa de rabatere. proiecţiile punctelor pe planele pe care se face rabaterea (proiecţiile orizontale sau verticale) şi proiecţiile rabătute sunt pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere. fiind propriile lor rabătute. deci proiecţiile orizontale a1.25. În noua poziţie triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical. Deci. dreaptă de capăt trasată prin vârful A al triunghiului. Punctele aflate în plane care se rabat. Punctul A este propriul lui rotit. 6. b s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z(z. care rămâne propriul lui rotit B1(b1. rezultatul obţinut este acelaşi. prin rotirea unuia în jurul dreptei de intersecţie dintre ele (axa de rabatere).b1’) ≡ B2(b2. Planul triunghiului [A2B2C2] este în poziţia de plan de front.z’).b2’). unul peste celălalt. c1 sunt coliniare. rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1.c’1’). trasată prin vârful C. . care în epura din figura 6. A doua rotaţie.a’) ≡ A1(a1.rabaterea pe plane paralele cu planele de proiecţie – axa de rabatere este o orizontală sau o frontală a planului. Distingem două cazuri: . Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului s-a utilizat o frontală. trasată prin vârful B1 al triunghiului. rămân neschimbate. c' b1' b' 1' g' c1'=g1' x b c g i1 b1 g1 c1 a) 1 z' c1' c2' a'=a1'=z1'=a2' i a=z=a1=a2 b2 z1 c2 b) Fig. deci adevărata mărime a triunghiului dat este proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul vertical de proiecţie : [ABC] = a2b2c2. A(a. F(f.6.3 Metoda rabaterii Rabaterea este un caz particular al rotaţiei şi reprezintă suprapunerea a două plane. Proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul orizontal de proiecţie reprezintă adevărata mărime a triunghiului dat.

aparţinând urmei verticale P’ a planului (fig. se obţine prin rabaterea punctelor care definesc acea figură. care în epură poate fi construit cunoscând cota punctului.m’). 2 – raza ΩM cu care se roteşte punctul M în timpul rabaterii este ipotenuza triunghiului dreptunghic m’mω. cu ajutorul unui punct de pe urma verticală Fie planul oarecare [P] şi un punct M(m. proiecţia rabătută a punctului M.26 Reprezentarea rabaterii unui plan oarecare [P] pe unde se determină m0 – planul orizontal [H]: a) în spaţiu . în epură. pentru care să se cunoască proiecţia rabătută . b) : 1 – se observă că arcul m’m0 descris de punctul M în spaţiu se proiectează pe planul orizontal pe urma orizontală R a planului [R].3. se obţine proiecţia rabătută a urmei verticale. Astfel. Urma rabătută P0 trece prin Px şi m0. b) în epură proiecţia rabătută a punctului M.6. P0. În timpul rabaterii planului [P] pe planul orizontal de proiecţie. din proiecţia orizontală m.6. de rază Pxm’.centrul de rabatere. se poate determina în două moduri (fig. Pentru ca planul rabătut să fie determinat. de pe urma verticală P’ a planului. rezultând proiecţia m0. Prin m se duce o paralelă la axa de rabatere. perpendicular pe axa de rabatere P. Astfel. a). a punctului M. care rămâne fixă. prin segmentul mm0. . cuprins în planul orizontal. se duce perpendiculara mω pe axa de rabatere P şi se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în Px. Unind punctul Px. Se uneşte m1 cu ω R' raza de şi se determină raza de rabatere m' M=m' [P] P' rabatere ωm1.26. pe planul orizontal de proiecţie. se află în primul rând urma rabătută a planului. care fiind pe axa de rabatere a rămas propriul lui rabătut.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6. deci aceasta este o dreaptă a planului rabătut. Rabaterea unei figuri plane cuprinsă într-un plan oarecare. punctul M descrie. În epură.v’). un arc de cerc cuprins în planul [R].26.6.6. este nevoie de încă un punct oarecare din plan. perpendiculara Fig. până în punctul m0. din proiecţia orizontală m se trasează perpendiculara pe axa de rabatere şi se determină centrul de rabatere ω. în spaţiu. P0. Pentru determinarea proiecţiei rabătute a triunghiului pe planul orizontal de proiecţie. m0. Se trasează arcul P0 P=axa de m0 m0 rabatere de cerc cu centrul în ω Ω=ω [H] R triunghiul triunghiul şi de rază ω m1 până la y R de poziţie b) de pozitie a) intersecţia cu mω. obţinută cu ajutorul punctului V(v. Fie triunghiul [ABC] cuprins în planul oarecare [P] (fig. rezultând punctul [V] R' m1. pe care se măsoară cota punctului z M. Astfel. cu punctul m0. de rază ΩM (raza de rabatere) şi cu centrul în punctul Ω .27).1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie 91 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie se face prin rotirea planului în jurul urmei orizontale (axa de rabatere). se deosebesc două cazuri pentru determinarea planului rabătut : a) Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie. cât şi m O x Px P' triunghiul de rabatere [R] m Px O m1 (triunghiul de poziţie) x P m1 P0 ω ωmm1.

m’) situat pe urma orizontală P a planului [P]. 6.n’) fiind pe O x v orizontala G(g. punctul M . Aceeaşi rezolvare se obţine cu ajutorul rabaterii unui punct oarecare N(n.3. pentru punctul C(c. În timpul rabaterii planului [P] pe planul vertical de proiecţie. pentru rabaterea punctului N se determină triunghiul de poziţie nωn1.28 Rabaterea planului [P] pe planul [H] Unind v0 cu Px obţinem proiecţia rabătută a planului. P0 g ω rabătută. b) Rabaterea unui plan oarecare pe Fig. după rabatere se găseşte pe g2 orizontala rabătută g0.6. Astfel. Fig. v0 paralelă cu urma orizontală P a planului.a’) situat pe a x c v0 orizontala G.g’) a planului [P]. Proiecţia v0 s-a determinat la b' intersecţia perpendicularei.27 Rabaterea ΔABC pe planul [H] planul orizontal de proiecţie. Similar se obţin şi g0 g1 proiecţiile rabătute b0. unde se obţine g' n' v' proiecţia rabătută n0.m’) de pe urma verticală. v0.92 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vârfurile triunghiului se rabat pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul orizontalelor planului G.b’) şi v20 P ABC c0. dusă din proiecţia v' g' orizontală v pe axa de rabatere P. În figura 6.28 este prezentată rabaterea planului oarecare [P] pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul punctului M(m.6.g’) se obţine ducând o paralelă prin urma g2' c' v2 ' rabătută a orizontalei. pentru punctul B(b. Pentru determinarea urmei orizontale rabătute pe planul vertical se poate folosi un punct de pe urma orizontală a planului sau un punct oarecare al planului.c’).29 sunt prezentate cele două cazuri. în a0. Proiecţia rabătută g0 a orizontalei P' G(g. G1 şi G2 pe care se găsesc. P0. caz studiat anterior. folosind cota punctului. la urma orizontală P a v1' g1' planului. cu ajutorul unui punct oarecare din acel plan În figura 6. Fie punctul M(m. la intersecţia cu a0 perpendiculara dusă din proiecţia orizontală a g b v10 pe axa de rabatere. Punctul A(a. care este urma verticală a planului. P' Rx=m Px Punctul N(n. Prin proiecţia rabătută n0 se R P duce proiecţia rabătută a orizontalei g0. se trasează arcul de cerc cu centrul în centrul de rabatere ω şi de rază R' ω n1 până la intersecţia cu m' perpendiculara nω. Triunghiul [a0b0c0] din planul orizontal P0 c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului g20 b0 g10 [ABC] din planul [P]. g0 m0 n0 Urma verticală rabătută a orizontalei v0 se află pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere cu proiecţia orizontală v.2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie se face în jurul unei axe de rabatere. după n n1 m1 rabatere se găseşte tot pe acea orizontală. în jurul urmei verticale P’. oarecare.n’) din planul [P]. cu urma Px O v a' v1 v2 rabătută a planului P0.

se determină poziţia rabătută pe planul vertical n0 a punctului N. . la rabaterea pe plane de nivel sau de front. pe planul vertical de f0 proiecţie. după segmentul m’m0. de pe urma orizontală P a h1 b f2 planului. F1 şi F2 pe care se găsesc vârfurile x Px h' a h1' h2' f triunghiului. până la Fig. în m0.f’) a planului [P] trece prin punctul N. Această rabatere se utilizează când prin rabaterea pe planele de proiecţie construcţiile grafice ar scoate figura rabătută din cadrul epurei. Frontala F(f. Rabaterea planului [P] pe planul vertical de proiecţie poate P0 fi obţinută şi cu ajutorul unui punct oarecare N(n.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie se referă.6. cu centrul în ω’.30) se rabate pe planul c' vertical de proiecţie cu ajutorul frontalelor O a' planului F. în general. a0 Triunghiul [ABC] cuprins în planul h0 f 2' oarecare [P] (fig. În primul rând se determină urma h rabătută a planului. care intersectează perpendiculara dusă din x m' h' f proiecţia verticală m’ pe axa de rabatere n h P’. Urma rabătută trece prin punctul Px şi prin proiecţia rabătută m0. care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC] din planul [P]. folosind depărtarea punctului M. rabătută. f10. sau când planul care trebuie rabătut este dat prin elementele geometrice care îl determină. care se proiectează pe urma P0 n P' verticală R’. f20 şi pe acestea vârfurile rabătute ale P triunghiului a0. P0. Urma orizontală a frontalei. Astfel. frontala rabătută f0 trece prin n0 şi este paralelă cu urma P’ a planului. se găseşte pe perpendiculara dusă din proiecţia verticală h’ pe axa de rabatere şi pe frontala rabătută f0. 0 h0 R' În epură. R m’m = m’m1’ şi ducând un arc de cerc de rază ω’m1’. apoi proiecţiile rabătute ale frontalelor. construit folosind depărtarea punctului. cu centrul în punctul Px.3.6. obţinută cu ajutorul f1 punctului H(h. c0. iar aflarea urmelor planului ar fi o muncă în plus. P0. m 2 – construind triunghiul de poziţie P ω’m’m1’. iar după rabatere. proiecţia rabătută m0 a f' punctului M. c0 P' Rabaterea unei figuri plane cuprinsă h20 f 1' ABC într-un plan oarecare. b0. f 10 f 20 Unind proiecţia h0 cu punctul Px se determină P0 b0 urma rabătută a planului . cu ajutorul triunghiului de poziţie ω’n’n1’.29 Rabaterea planului [P] pe planul [V] intersecţia cu perpendiculara m’ω’ în m0. se obţine : ω' P' 1 . Fig.n’) din acest plan.6.ducând un arc de cerc de rază m1' n1' n' Px Pxm.30 Rabaterea ΔABC pe planul [V] 6. h2 c f0. h0.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 93 descrie un arc de cerc cuprins într-un plan m0 [R] (plan de capăt) perpendicular pe axa de f0 rabatere P’. se obţine prin rabaterea punctelor care f' h10 b' definesc acea figură.h’).

rabaterea punctului M(m. 1' N'=g' a' m' După cum se observă în figura 6. fiind proiecţia triunghiului ω1m1m2* din planul de nivel.6. a) Rabaterea pe un plan de nivel Fie punctul M(m. proiecţia rabătută pe planul de nivel a punctului M din planul [P]. c0 a=a0 ω este mult mai uşor să se rabată aceasta pe un plan de nivel care o intersectează.31.31. b).g’). Arcul de cerc descris de punctul M are centrul în ω1 (centru de rabatere) şi raza de rabatere ω1M.32 Rabaterea ΔABC pe planul intersecţie dintre planul triunghiului şi planul de de nivel [N] nivel este orizontala G(g. Cu centrul în ω şi de rază ω m2 se descrie un arc de cerc până la b' intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală m pe axa de rabatere g. cu ajutorul triunghiului de poziţie ω m m2. decât să se determine urmele planului care o cuprinde şi apoi să se facă c m=m 0 rabaterea pe planul orizontal sau vertical. b1 Pentru determinarea adevăratei mărimi a b g unei figuri plane. M ∈[P]: a) în spaţiu . z P' [V] m' P' m' M N'=g' v' m1' N'=g' v' m1' m1 Px O v Px m2* ω1 x m v x M0 m G [N] m2 P P ω m2 ω g g [H] m0 m0 y a) b) Fig.31 Reprezentarea rabaterii punctului M(m. determinată de punctul . punctul M ajunge în M0 pe planul de nivel şi se proiectează în m0 pe planul orizontal.6. axa de Fiind dat triunghiul [ABC] se determină ABC rabatere b0 proiecţia lui rabătută pe un plan de nivel [N] dus prin vârful A al triunghiului (fig.m’) cuprins în planul [P] şi planul de nivel [N] (fig. Pentru rabaterea planului [P] pe planul de nivel [N] axa de rabatere este orizontala G(g. rabaterea pe un plan de nivel se rezolvă pe proiecţia c' x O orizontală a epurei. proiecţia orizontală g a orizontalei G. în construirea acestuia cateta paralelă cu axa de rabatere are lungimea egală cu distanţa de la punct la planul pe care se face rabaterea.6. b. cu observaţia că. dată prin coordonatele vârfurilor. pe planul orizontal de proiecţie. Rabaterea punctului M pe planul de nivel se face prin rotirea punctului într-un plan perpendicular pe axa de rabatere G. a).94 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rabaterea pe plane de nivel sau de front se face cu ajutorul triunghiului de poziţie.6. b) în epură În epură (fig.g’). construit folosind diferenţa de cotă m’m1’ = mm2. Dreapta de Fig.m’) pe planul de nivel [N]. dreapta de intersecţie dintre cele două plane. unde se obţine punctul m0.31.32).6. Triunghiul de poziţie ω mm2 este identic cu triunghiul ω1m1M din spaţiu.m’) se face considerând ca axă de rabatere. După rabatere. de la punctul M la planul de nivel.

Astfel. Modul de lucru este a similar rabaterii pe planul vertical. axa de rabatere este proiecţia orizontală g a orizontalei G. Fig.b’) se construieşte triunghiul de poziţie ω bb1.32). Prin rabatere. deci se mai rabat punctele B şi C.a’) şi punctul M(m. având în vedere că pentru Fig.a’) determinarea triunghiului de rabatere (triunghiul de pe planul de front [F]. unde latura BC a triunghiului intersectează planul [N]. A ∈[P] poziţie) se utilizează diferenţa de depărtare de la punct la planul de front. folosind proprietatea de coliniaritate a proiecţiilor orizontale ale punctelor B.6. unde elementele din planul de a' Px h' O front se proiectează în mărime reală.32.34 s-a determinat F=f adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC]. faţă de axa de rabatere g. ω diferenţa de depărtare a’a2 = aa1. prin a m 1 rabaterea pe planul de front [F]. M. unde se găseşte a0. Punctul A este propriul lui rabătut. deci adevărata mărime a acestei figuri. dus prin vârful A al triunghiului. b) Rabaterea pe un plan de front a0 f' La rezolvarea rabaterii pe un plan de front. a ≡ a0. se măsoară pe o paralelă la axa de rabatere. dar rezultă o construcţie micşorată.4 Rabaterea planelor proiectante Rabaterea unui plan proiectant se face prin rotirea planului în jurul axei de rabatere.33 Rabaterea punctului A(a. În figura 6. g = a ∪ m. pentru c0. Proiecţia rabătută c0 a punctului C se determină cu ajutorul triunghiului de poziţie sau ca şi în figura 6. se determină a'=a0 c0 triunghiul de poziţie ω a’a2 şi cu centrul în ω şi de b1 b' O rază ωa2 se trasează un arc de cerc până la intersec.3.6. Pentru rabaterea punctului B(b.f’) de intersecţie h dintre planul de front pe care se face rabaterea şi d P planul [P] care se rabate. d' ω P' construcţiile necesare se realizează pe proiecţia a2 verticală a epurei.6. B. triunghiul se roteşte în jurul orizontalei G până se suprapune peste planul de nivel [N] şi astfel se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime.a’) se rabate pe planul de front [F]. pentru b0 şi utilizând coliniaritatea punctelor C.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 95 A(a. trasată prin a’.34 Rabaterea ΔABC pe planul de front [F] 6. se uneşte b0 cu m0 şi se prelungeşte până la intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală c pe axa de rabatere.x ţia cu perpendiculara a’ω. c În epura din figura 6. în c0.33 x punctul A(a. sau . Axa de rabatere este frontala F = AM.m’). axa de ABC b0 Poziţia rabătută a0 se obţine astfel : se rabatere trasează perpendiculara prin a’ pe axa de rabatere c' m'=m0 f' f’ şi se determină centrul de rabatere ω. M şi C înainte de rabatere şi după rabatere. b’1’ ≡ bb1 şi se determină proiecţia rabătută b0. Vârfurile triunghiului rabătut se determină cu b ajutorul triunghiului de poziţie. a1 F=f Axa de rabatere este frontala F(f. În epură (fig. care este urma orizontală. pentru rabaterea triunghiului pe planul de nivel. în cazul suprapunerii peste planul orizontal de proiecţie. Triunghiul [a0b0c0] reprezintă proiecţia rabătută a triunghiului [ABC] pe planul de nivel. folosind diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel.

ΔABC ∈ [Q] b) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul vertical de proiecţie z [V] m0 Q0 m1 x Q' m' [Q] mx m M O Q y m0 x m1 Qx Q0 Q' m' mx m Q O Q' b' b0 c' Q0 Q c ABC c0 O z Qx [H] x Qx a' a0 a b c) a) b) Fig. b0. duse prin proiecţiile c0 b0 orizontale ale vârfurilor. descriind un arc de cerc cu vertical [Q] pe planul [H].m’) ∈ [Q] : centrul în proiecţia m şi de rază a) în spaţiu . cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q].35.6. Pentru rabaterea m' mx O planului [Q] pe planul orizontal M x Qx Qx mx O de proiecţie acesta se roteşte în m x Q0 jurul urmei orizontale Q (axa de Q Q0 m Q m0 rabatere) până se suprapune peste m0 [H] planul [H]. Rotirea planelor proiectante într-un sens sau într-altul nu influenţează rabaterea. Astfel.96 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ urma verticală.6.6. ΔABC ∈ [Q] . O x Qx a' a Adevărata mărime a unei figuri geometrice Q0 a b 0 ABC. a) b) punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe urma orizontală Fig.35 Reprezentarea rabaterii planului proiectant Q. în cazul suprapunerii peste planul vertical de proiecţie. În timpul rabaterii. obţinând proiecţia rabătută m0. urmele planelor rămânând perpendiculare şi după rabaterea pe unul din planele de proiecţie. b) din Q' b' proiecţia orizontală m se duce o perpendiculară pe c' urma Q şi se măsoară cota.37 Rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical [V].35. Deoarece.6. astfel ABC (fig.6. a0b0c0 = ABC. pe urma Q (axa de rabatere). planul [H]. se cQ obţine prin rabatere pe planul orizontal.35. se măsoară cota acestora rezultând proiecţiile rabătute Fig. b) în epură egală cu cota punctului. a). rabaterea punctelor aflate în aceste plane se face mult mai uşor.6. urma verticală Q’. y devenind Q0. a) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul orizontal de proiecţie Fie planul proiectant vertical [Q] şi punctul M(m. mM = mxm’ = mm0. M ∈ [Q].36 Rabaterea ∆ABC pe a0. b) : pe perpendiculare. c0 . în epură (fig. M(m. planele proiectante au urmele perpendiculare între ele.m’) [V] Q' care aparţine acestui plan Q' [Q] m' (fig.

Punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere. Aplicând acelaşi raţionament.37. simetrică faţă de urma verticală Q’. pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul vertical. depărtarea punctului.6.38 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [V]. cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q]. punctul M efectuează o rotaţie de nivel în jurul axei Q’. b0 şi c0. a unui punct M. a. poziţia rabătută a punctului M pe planul vertical de proiecţie (punctul îşi păstrează cota neschimbată). a0b0c0 = ABC. axa de rabatere este urma verticală Q’.m’) se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere Q’ (plan de nivel).37. până pe planul vertical în m0.38. până în m0. În epură (fig.38.6. în m1. b).6. ale punctelor A. dar o poziţie diferită pe planul vertical. z [V] Q0 x Qx [H] m0 m' mx Q a) Q' M O [Q] m Q y b) Q0 x m0 Qx Q' m' mx m O ABC Q0 x b0 a0 b' c b c) c0 c' Q' a' O Qx a Q Fig.39) În cazul rabaterii planului de capăt [Q] pe planul orizontal de proiecţie. în epura din figura 6. b). arcul de cerc descris de acesta proiectându-se pe planul orizontal în mărime reală. c. Adevărata mărime a unei figuri geometrice ABC.6. s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC].38. ΔABC ∈ [Q] d) Rabaterea unui plan de capăt pe planul orizontal de proiecţie (fig. Planul se roteşte în jurul urmei Q până la suprapunerea peste planul orizontal de proiecţie. c) Rabaterea unui plan de capăt pe planul vertical de proiecţie La rabaterea planului de capăt [Q] pe planul vertical de proiecţie. descriind un arc de cerc cu centrul în proiecţia verticală m’. urma orizontală Q se transformă în Q0.6. axa de rabatere este urma orizontală Q. a). obţinându-se aceeaşi mărime pentru proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului. Practic. respectiv până la suprapunerea urmei verticale Q’ peste . B şi C. iar urma orizontală Q se roteşte până se suprapune peste axa Ox. c) se obţine prin rabaterea pe planul vertical a vârfurilor care o definesc. din proiecţia verticală m’ se măsoară pe o perpendiculară la axa de rabatere.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 97 În figura 6. reprezentare în spaţiu. de pe urma verticală Q’ şi de rază egală cu depărtarea punctului. planul rotindu-se împreună cu punctele cuprinse în el. prin determinarea proiecţiilor rabătute a0. (fig. Sensul de rotaţie a proiecţiilor orizontale ale punctelor este indiferent. se prezintă rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical de proiecţie [V]. cuprins în planul de capăt [Q]. perpendiculară pe urma verticală Q’ (fig. de unde se ridică o perpendiculară egală cu cota punctului. până la suprapunerea pe planul vertical. M ∈ [Q]. Punctul M(m.37. În epură (fig. în jurul axei de rabatere Q’. Astfel. Axa de rabatere este urma verticală Q’.6. proiecţia orizontală m se roteşte în jurul punctului Qx până se suprapune pe axa Ox.

În epură (fig.40 Ridicarea rabaterii pentru la intersecţia cu axa Ox se obţine punctul Px. prin determinarea urmelor.6. Se cere să se determine urmele planului care conţine punctul M. pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul orizontal.3. deci îşi păstrează neschimbată depărtarea.39 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [H].5 Ridicarea rabaterii Operaţia inversă rabaterii. Centrul de rabatere ω este m coliniar cu m şi m0. cu acelaşi unghi (fig. m0. în m1 şi se măsoară depărtarea punctului pe perpendiculara dusă la axa Ox.98 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox. a punctului M(m. 6.39.39. În epura din figura 6. adică readucerea planului sau a elementelor conţinute într-un plan din poziţia rabătută în cea iniţială. se numeşte ridicarea rabaterii. M ∈ [Q]. mm1 = mxm’. în cazul elementelor geometrice. sau a proiecţiilor orizontale şi verticale.m’) şi proiecţia rabătută a lui pe planul orizontal de proiecţie. din n până la intersecţia cu mm0 n şi se determină punctul ω. iar Fig. În timpul rabaterii punctele planului se rotesc în plane perpendiculare pe urma orizontală Q (plane de front). Ridicarea rabaterii pentru un plan oarecare. s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC].6. se roteşte proiecţia m’ în jurul punctului Qx până la suprapunerea pe axa Ox. prin rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie : a0b0c0 = ABC. când se cunosc un punct al planului şi proiecţia lui rabătută pe planul orizontal de proiecţie În fig. iar pentru determinarea poziţiei P m1 lui pe acest segment se trasează mediatoarea ω g segmentului m0m1. efectuând rotaţii de front. a). în cazul planului. z b' [V] Q' Q' Q' m' c' m' a' Q0 Q0 m1 O O M x Q0 m1 Qx mx mx Qx a a0 Qx x O [Q] b b0 x m0 m m0 m ABC [H] Q Q Q c c0 y a) b) c) Fig.39.m’) cuprins în planul [Q].40 se consideră date punctul M(m. Sensul de rotire al proiecţiei verticale m’ nu contează şi este impus eventual de spaţiul oferit de epură pentru rezolvarea rabaterii. cuprins în planul de capăt [Q]. Arcul descris de punctul M se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical.6. Astfel este determinat şi m0 triunghiul de poziţie.6. Se ştie că proiecţia orizontală m şi proiecţia P' rabătută m0 trebuie să fie pe perpendiculara la axa g' m' v' de rabatere (urma orizontală P). Prin ω se trasează urma orizontală P a planului. Prin m se duce o perpendiculară g pe mm0 Px mx (paralela la axa de rabatere) pe care se ia cota O v x punctului. planul [P] Pentru determinarea urmei verticale P’ a . perpendiculară pe mm0. c. ΔABC ∈ [Q] 6. b). deci se uneşte m cu m0.

b). Proiecţia orizontală a a punctului A se determină la intersecţia perpendicularei duse din proiecţia rabătută a0 pe axa de rabatere P cu proiecţia orizontală g a orizontalei G.41.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 99 planului. iar proiecţia verticală a’ a punctului A. g10 şi g20.proiecţia verticală g’. în final obţinându-se proiecţiile lui pe planele de proiecţie [abcdef] şi [a’b’c’d’e’f’].6.6.g’) pe care se situează punctul A(a. Proiecţiile orizontalei G(g.g’) a planului care trece prin punctul M. În mod analog se procedează şi cu celelalte vârfuri ale hexagonului.din proiecţia rabătută v0 se duce o perpendiculară pe axa de rabatere P şi la intersecţia cu axa Ox se determină proiecţia orizontală a urmei. se găseşte urma verticală V(v. Se cere să se determine proiecţiile hexagonului pe planele de proiecţie. v10 şi v20. paralelă cu urma orizontală P a planului.41. paralelă cu axa Ox. Pentru ridicarea din rabatere a hexagonului. . v. se observă că sunt aşezate două câte două pe orizontalele g0. . cunoscând urma orizontală P a planului (axa de rabatere). vârfurile lui sunt ridicate din rabatere cu ajutorul orizontalelor planului pe care sunt situate. cuprins într-un plan oarecare [P].41 Ridicarea din rabatere pentru hexagonul [ABCDEF] .a’) se trasează astfel : . Urma verticală P’ este dată de punctul Px şi de urma verticală v’ a orizontalei G. pe urma verticală rabătută P0 (fig. a cărei ridicare din rabatere se face astfel : .proiecţia orizontală g. Ridicarea rabaterii pentru o figură plană Fie un hexagon [ABCDEF]. în v’. v2 ' P' v' a' Px b' ω' c' g2' d' g' x a0 Px a f0 f O b ω c d P P0 b0 ω0 e0 d0 e c0 a) g1 ' v1' f ' O v1 v v2 e' a x b v10 f f0 ω c a0 v0 g2 e d e0 g1 g v20 ω0 g10 P0 b0 P d0 g0 c0 g20 b) Fig. urma verticală rabătută P0 şi proiecţia rabătută [a0b0c0d0e0f0] a hexagonului pe planul orizontal de proiecţie (fig.6.din proiecţia orizontală v se ridică o linie de ordine care se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în punctul Px şi de rază Pxv0. prin proiecţia orizontală v a urmei verticale.v’) a orizontalei G(g. paralele cu urma orizontală P a planului şi a căror urme sunt v0. trasând linie de ordine din a până pe proiecţia verticală g’ a orizontalei G. Urma P’ este dată de punctul Px şi de proiecţia verticală v’. Astfel. prin proiecţia verticală v’ a urmei verticale. a).

ω0 ∈ t0 şi de axa mică AB(ab. obţinută prin ridicarea din rabatere a frontalei f0. se consideră urma orizontală P a planului [P] ce conţine cercul. obţinută prin ridicarea din rabatere a orizontalei t0. În figura 6. a. cuprins într-un plan oarecare .6.k’m’).r’s’). În proiecţia verticală.v’) a orizontalei T(t. situată pe orizontala T(t. cu ajutorul urmei V(v. t0 || P. ω0 ∈ f0 şi de axa mică KM(km. perpendicular pe urma orizontală P. elipsa este determinată de axa mare RS(rs. cu centrul în ω0.v’ω’). care se află pe frontala F(f.t’) ≡ VΩ (vω.f’). Pentru construirea acestor elipse se porneşte de la proiecţia rabătută a cercului pe unul din planele de proiecţie şi apoi se ridică din rabatere. P' b' f ' s' k' Px x c0 ω0 P0 b0 d0 m0 a0 P P0 a) O x Px v' c' ω' d' m' b s d t P f t' O v r' a' ck r0 a a ω 0 ω0 r k0 k0 v0 c0 m d0 b) m0 t0 b0 s f0 0 Fig. Pentru început se ridică din rabatere urma verticală P’ a planului.42. care este situată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului k0m0.a’b’). La ridicarea din rabatere a cercului se are în vedere faptul că elipsele din proiecţia orizontală şi verticală au axa mare egală cu diametrul cercului.ω’).100 Ridicarea rabaterii pentru un cerc GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Proiecţiile orizontale şi verticale ale unui cerc conţinut într-un plan oarecare sunt elipse. aflată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului a0b0. f0 || P0.c’d’).t’) şi se determină proiecţiile centrului cercului Ω(ω. proiecţia rabătută a urmei verticale P0 pe planul orizontal de proiecţie şi proiecţia rabătută a cercului pe acelaşi plan. tangent urmelor planului în punctele a0 şi k0.42 Ridicarea din rabatere pentru un cerc. iar axa mică este situată pe direcţia liniilor de cea mai mare pantă faţă de planul respectiv. Elipsa din proiecţia orizontală este determinată de axa mare CD(cd. perpendicular pe urma verticală rabătută P0.

Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : . axa O2x2 b2x a' β se trasează paralelă cu a2 ax O b'=b2' bx proiecţia a’b’. i se aplică o rotaţie de front.43 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda iar unghiul β din epură schimbării de plan reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul vertical de proiecţie. obţinându-se proiecţiile a1’ şi b1’. Proiecţia b’ se roteşte până proiecţia a2’b2’ devine paralelă cu axa Ox.6. Proiecţia a se roteşte până proiecţia a1b1 devine paralelă cu axa Ox. se aduce paralel cu un nou plan orizontal [H1].44. . b.43. a.10. i se aplică o rotaţie de nivel. ∠α = ∠(AB.5. segmentul AB. Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(10. Adevărata mărime a a AB segmentului AB este dată de b1' b) a) proiecţia orizontală a segmentului A2B2(a2b2. din proiecţiile a şi b se duc perpendiculare pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară cotele punctelor. astfel.a1’b1’) este paralel cu planul vertical de proiecţie : AB = a1’b1’. iar unghiul α din epură reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul orizontal de proiecţie. b. a. obţinându-se proiecţiile x1 α b a1' a2 şi b2.43. Rezolvare : Problema comportă rezolvare prin diferite metode : .7). oarecare. B(30.[V]). prin b' schimbare de plan orizontal O2 b2 AB de proiecţie . Fig. respectiv segmentul A1B1(a1b1.44 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda rotaţiei .4 Probleme rezolvate 101 1.a2’b2’). . oarecare. se aduce paralel cu un nou plan vertical [V1]. segmentului AB.în epura din figura 6.z’) dus prin punctul A.20) şi unghiurile pe care acesta le face cu planele de proiecţie. axa O1x1 se trasează paralelă cu proiecţia ab.în epura din figura 6. astfel. segmentul AB.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6.6.în epura din figura 6. Adevărata mărime a segmentului AB este dată de proiecţia verticală a segmentului A1B1(a1b1. . din proiecţiile x a2x b=b1 a’ şi b’ se duc perpendiculare x pe axa O2x2 şi pe acestea se a'=a2' 2 O1 a=a1 b1x x bx măsoară depărtările punctea1x ax O lor.z’) dus prin punctul B. în jurul unui ax perpendicular pe planul [V] Z(z. în jurul unui ax vertical Z(z.Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : .în epura din figura 6. respectiv segmentul A2B2(a2b2. oarecare.44. ∠β = ∠(AB. segmentului AB. oarecare.a2’b2’) este paralel cu planul orizontal de proiecţie : AB = a2b2. prin schimbare de plan vertical de proiecţie . AB a1' x a1 α z' b'=b ' 1 a' ax a b' z'=a'=a2' O x b a=a2 b) z bx ax O β AB b2' b2 bx z=b=b1 a) Fig.a1’b1’).[H]).

δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1. frontale.d1’) şi Δ1(δ1.d’) şi Δ(δ.δ1’) s-au adus în poziţia de drepte verticale. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d.Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : în epura din figura 6.45.δ2’). Dreptele D1(d1. b dreptele D(d.d1’) şi Δ1(δ1. .z’) prin punctul C al dreptei Δ.d’) şi Δ(δ. dusă prin punctul A1 de pe dreapta D1.δ1’). Distanţa dintre proiecţiile orizontale d2 şi δ2 este adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d.d’) şi Δ(δ. Rezolvare : Problema se poate rezolva transformând cele două drepte oarecare în drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie.δ’) : C(20.δ’).45 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie .5).d1’) şi Δ1(δ1.δ1’) se aduc în poziţia de drepte verticale şi astfel : d2δ2 = l. dreptele D1(d1. b' δ' x O1 x2 c2=δ2 b1'=b2' O2 a2=b2=d2 l d' c' a' O δ=δ1 d=d1 a=a1 x δ' d' b' z' a1'=z1' d2' δ2' i' i1' d1' δ2 l e1' O δ1 d1 b=b1 c=c1 δ1'=δ2' c1'=c2' d1'=d2' a) a1'=a2' x1 d δ1' c' a' δ e' b z=c=c1 i i1 b) a a1=d2 z1 Fig. frontale. luând axul vertical Z(z. D2(d2.d1’) şi Δ1(δ1. Pentru dreapta D.102 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2.46 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) rabaterea pe planul orizontal .6. luând noua linie de pâmânt O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale dreptelor şi păstrând cotele punctelor ce definesc dreptele.δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : în epura din figura 6.20) şi Δ(δ.6.5.10. prin rotaţie de nivel. printr-o schimbare de plan orizontal de proiecţie.d’) : A(10. b) metoda rotaţiei b' δ' x δ0 d0 b0 ω d b b1 a' h1' h1 a a) b1 2' h' O l b' δ' d' c' c x 1' d' c' a' N'=g' δ h P δ0 2=20 c ω d0 O 1=10 b δ a b0 b2 d g b) l Fig.z1’). în jurul unei drepte de capăt Z1(z1. Printr-o rotaţie de front. s-a executat rotaţia cu ajutorul perpendicularei ci.3.7) şi B(30.δ1’). prin diferite metode : .45. a dreptele D(d. neschimbate. luând noua linie de pâmânt O2x2 perpendiculară pe proiecţiile verticale ale frontalelor şi păstrând cotele punctelor din ultimul sistem.d2’) şi Δ2(δ2. prin schimbare de plan vertical de proiecţie. b) rabaterea pe un plan de nivel .

cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb2.46. b) în epura din figura 6. cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb1. b) : axa de rabatere este orizontala G(g.47): a) în epura din figura 6. b . OPz = 30 şi [Q] : OQx = 30. [P] şi [Q] în plane proiectante faţă de unul din planele de proiecţie. obţinute astfel : a . astfel încât distanţa l dintre ele să se măsoare între urmele de pe planul de proiecţie faţă de care planele sunt proiectante.prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (fig. Rezolvare : problema se rezolvă prin transformarea planelor paralele. oarecare. În proiecţia orizontală axa de rabatere g este determinată de punctele 1 şi 2. din planele [P]. din planele [P]. OPy = 20.6. iar între axa O1x1 şi urma P1 se poate măsura şi unghiul β. [P1] şi [Q1]. Se rabate punctul B în bo. de o paralelă la d0.47. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 50. Distanţa l se măsoară între noile urme orizontale P1 şi Q1. unde bb1 este cota punctului B. 3. z P' i' j' Px x P=P1 Qx i=j x1 Q1' α j1 l Pz z O1 P1x P'=P1' Q'=Q1' Qx P Pz Q' β i'=j' Q j i b) O x Px j 1' x1 i1 ' Q1 O P1 l Q=Q1 O1 P1x a) P1' i1 y Py y Py Fig. trasată prin urma din planul orizontal h1.47 Rezolvarea problemei 3 – utilizând schimbarea planelor de proiecţie .6. pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie.Rezolvare utilizând metoda rabaterii : adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.46.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 103 . a) : axa de rabatere este urma orizontală P a planului definit de dreptele D şi Δ. respectiv [Q].47. a planele [P] şi [Q] se transformă în planele de capăt [P1] şi [Q1].δ’) este dată de distanţa l dintre dreptele d0 şi δ0.6.d’) şi Δ(δ. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ h şi δ0. unde bb2 = b’b1 este diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel.schimbarea planelor de proiecţie (fig. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele verticale. respectiv [Q]. Se rabate punctul B în bo. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ 10 şi δ0. pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie. de o paralelă la d0. prin care planele [P] şi [Q] devin plane proiectante verticale. iar între axa O1x1 şi urma P1’ se poate măsura şi unghiul α.g’) de intersecţie dintre un plan de nivel N şi planul definit de dreptele D şi Δ.6. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele orizontale şi folosind punctele I şi J. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie.prin rabatere pe planul de nivel [N] (fig. Acest lucru se poate realiza utilizând : . b se aplică o schimbare de plan orizontal de proiecţie. Acest lucru se realizeaxă cu ajutorul punctelor I şi J. Distanţa l se măsoară între noile urme verticaleP1’ şi Q1’. trasată prin punctul 2 = 20 din planul de nivel.

Astfel. în spaţiu se duce perpendiculara din punct pe dreaptă.6. în jurul unei axe de capăt Z(z. Adevărata mărime a segmentului MN s-a determinat prin schimbare de plan orizontal de proiecţie. notând piciorul perpendicularei cu n1’.6. a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie dreapta D(d.48.d’) : A(90. care intersectează planele [P]. Urma verticală P1’ se trasează prin m1 şi prin i’.49. b) în epura din figura 6.25) la dreapta D(d. în epură unghiul drept nu se proiectează în adevărată mărime. b’ ≡ b0. paralelă cu P1’. În noul sistem de proiecţie. Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(60.z’).48.Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig. Deoarece. iar urma verticală Q1’ prin j’. ca apoi să se determine distanţa cerută.6.d’) se transformă într-o frontală D1(d1. aducându-l paralel cu planul orizontal de proiecţie din noul sistem O2x2 : MN = m2n2. 4. m’ ≡ m0. .6. Rabaterea poate fi făcută pe orice plan de front.30.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. problema se poate rezolva diferenţiat.20) şi proiecţiile acestei distanţe. din planul vertical de proiecţie. printr-o rotaţie de front.15.49. respectiv [Q].Rezolvarea utilizând metoda rotaţiei se face urmând aceeaşi paşi ca şi în cazul rezolvării prin schimbare de plan.104 z z' Pz l Q1' i' P1' Q' P' Px x P Qx z=i=j Q m Q1 a) j' α m1=P1x O P1 y Px x P' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z Q1' m' Qx Q1 Py P1 b) z'=i'=j' β j i z l Pz P1 ' Q' m1'=P1x O Q P y Py Fig. Revenind în sistemul iniţial de proiecţie se obţin proiecţiile perpendicularei cerute MN(mn. a planelor [P] şi [Q] li se aplică o rotaţie de nivel în jurul unei axe verticale Z(z.48 Rezolvarea problemei 3 – utilizând metoda rotaţiei . . din planul orizontal de proiecţie.z’).10) şi B(20. dar pentru uşurarea construcţiei se preferă planul de front care trece prin punctele M şi B. atât dreapta D cât şi perpendiculara pe ea sunt drepte oarecare. Rezolvare : Pentru determinarea distanţei de la punctul M la dreapta D.m’n’).d1’). dreapta D şi punctul M. transformându-le în planele de capăt [P1] şi [Q1]. respectiv [Q] în punctele I şi J. aplicând metodele geometriei descriptive : .48): a) în epura din figura 6. b planele [P] şi [Q] se transformă în planele proiectante verticale [P1] şi [Q1]. pe un plan de front [F].metoda rotaţiei (fig. b): se recurge la rabaterea planului determinat de cele două elemente. Punctele I şi J sunt punctele în care axa de rotaţie intersectează planele [P].15. aplicând teorema unghiului drept. din proiecţia m1’ se trasează o perpendiculară pe proiecţia d1’. astfel încât aceste puncte să nu mai necesite rabaterea. .

Se formează triunghiul de poziţie ω a’a2. Să se determine proiecţiile perpendicularei duse din punctul M(20. m' i' Px x P=P1 O1 P' n m P1x a) n' i x1 i' n1' 1 m1 ' y z Pz O P1' MN Py x Px z m' Q'=d' Pz v' n' P' v Qx=h' O Q0 n n0 m0 m P MN d h Q Py y b) Fig. MN = m0n0. fiind similară cu cea prin schimbare de plan.50 Rezolvarea problemei 5 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie . Dreapta rabătută pe planul de front este d0 = a0 ∪ b0. b) rabaterea planului de capăt . b) rabaterea pe plan de front Axa de rabatere este frontala F(f. rezolvarea aplicând metoda rotaţiei. cu cateta a’a2 paralelă cu axa de rabatere f’ şi egală cu distanţa de la punctul A la planul de front (diferenţa de depărtare). OPz = 15 şi adevărata mărime a distanţei de la punct la plan. Pentru determinarea acestei perpendiculare şi în epură. definită ca dreapta de intersecţie dintre planul dat (dreapta D şi punctul M) şi planul de front [F].b’m’). Pentru determinarea proiecţiei rabătute d0 a dreptei D se mai rabate punctul A de pe dreaptă. se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile m’n’ şi respectiv.6.7. a’a2 = aa1 şi se obţine proiecţia rabătută a0.f’) = BM(bm. Distanţa de la punctul M la dreapta D este egală cu lungimea perpendicularei duse din proiecţia m0 pe dreapta d0. În continuare se prezintă rezolvarea prin două dintre metode. pe planele de proiecţie.6. mn.49 Rezolvarea problemei 4 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie . 5. OPy = 25. Rezolvare : Problema poate fi rezolvată aplicând oricare din metodele geometriei descriptive.18) pe planul [P] : OPx = 40.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 105 O2 m' a' x a=a1 O1 d' m=m1 d=d1 a1' a) m2 MN n2 b' a0 MN ω O m'=m0 a2 x d a' a1 m a n b) d' n' F=f b n0 d0 b'=b0 f' O n' x 2 b=b1 n=n1 d1' n1' m1' x1 b1' Fig.

5. utilizând planul de capăt [Q]. care fiind în planul de nivel sunt identice cu proiecţiile 1 şi 2 : d0 = b0 ∪ 10. având ca axă de rabatere orizontala g.51.6.g’). este proiecţia m1’n1’.m’) în punctul M1(m1.i’) din planul [P].6. Fig. prin aducerea planului definit de cele două drepte în poziţia de plan de nivel (vezi rezolvarea de la adevărata mărime a unei figuri plane).Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. δ0 = b0 ∪ 20. rezultând orizontala G(g. b): se intersectează planul definit de cele două drepte cu un plan de nivel [N].10. Se rabat dreptele D şi Δ pe planul de nivel [N].d’) : A(10. Adevărata mărime a unghiului dintre dreptele D şi Δ este unghiul γ măsurat între dreptele d0 şi δ0. Rezolvare : problema poate fi rezolvată aplicând succesiv două schimbări de plan de proiecţie sau două rotaţii.52. în b0.7). cunoscând urma orizontală : OPx = i' 40. ducând o linie de ordine din proiecţia n până la intersecţia cu perpendiculara din m’ pe urma P’.rezolvare utilizând rabaterea pe un plan de nivel (fig. b0 şi de punctele 10 şi 20.5). se face o schimbare de plan 30 P=P1 vertical de proiecţie. dată de punctele (1. Proiecţia n1 se găseşte pe o paralelă dusă la axa O1x1. Se rabate punctul B pe planul orizontal de proiecţie în jurul axei de rabatere P.2’). B(30.d’). n1’∈ P1’. m’ ∈ d’. h10 şi de punctul de concurenţă b0 : d0 = b0 ∪ h0.rezolvare utilizând rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (fig. piciorul perpendicularei fiind n1’. 7. În noul sistem de proiecţie se poate trasa perpendiculara din proiecţia m1’ pe urma P1’. faţă de axa Py O1x1. Px i=i1 x1 O Rezolvare : în epura din figura 6. de pe urma P’.δ’) : B. OPy = 25 şi unghiul de 300 pe care planul P' [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. împreună cu segmentul MN. Pentru a afla adevărata mărime a distanţei MN. a): se determină urma orizontală P a planului [P] definit de cele două drepte. m ∈ d şi d’ ⊥ P’. a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie planul oarecare [P] se transformă într-un plan de capăt [P1] şi odată cu el punctul M(m. Fie dreptele D(d.15. . luând noua linie de pământ perpendiculară pe urma orizontală P şi din P1x P1x O1 se trasează urma P1’ înclinată la 300. Proiecţia n’ se determină revenind în sistemul iniţial. δ0 = b0 ∪ h10. concurente în punctul B.51 Rezolvarea problemei 6 Problema poate fi rezolvată similar aplicând metoda rotaţiei.m1’). Se revine din schimbarea de plan. b): perpendiculara dusă din punctul M pe planul [P] este dreapta D(d. Se determină punctul N de intersecţie dintre perpendiculara D şi planul [P]. Este nevoie de rabaterea punctului de concurenţă B.1’) şi (2. Aici se va exemplifica rezolvarea prin metoda rabaterii : . pe planul orizontal de proiecţie şi se obţine segmentul m0n0. . . Să se găsească urma verticală P’ a z planului [P]. Poziţia rabătută a dreptelor d0 şi δ0 este dată de urmele dreptelor din planul orizontal h0. se rabate planul de capăt [Q]. 6. adică a perpendicularei MN.6.20) şi Δ(δ.106 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .6.52.50.50. care are d ⊥ P. şi între ele se măsoară adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte. C(40. Să se determine adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte. determinând punctul I(i. deoarece noul plan obţinut [P1] este plan y de capăt. deoarece perpendiculara M1N1 este o frontală. Rezultă că adevărata mărime a distanţei de la punct la plan.6. care este distanţa de la punct la plan. cunoscând x i1' 0 P1' urma orizontală P.

Deoarece interesează determinarea unghiului γ dintre dreapta D şi normala Δ.15. OPz = -15. z b' B Δ γ D A x P' Px P N'=g' δ δ0 δ' 2=20 b2 θ=π/2−γ a) Fig.53. Rezolvare : unghiul θ dintre dreaptă şi plan se determină ca fiind complementul unghiului γ. Să se determine adevărata mărime a unghiului η dintre planele [P] : O Px = 45.6.d’) : A(10.6. Se dă dreapta D(d. care formează între ele unghiul η. OPy = -30.δ’) pe planul [P] : δ ⊥ P. exterior celor două plane.6. OQy = -5. prin punctul B(b. Cele două normale definesc un plan [R]. b’ ∈ δ’. OQz = -10. Să se determine unghiul θ pe care-l face dreapta D cu planul [P]. B(25.52 Rezolvarea problemei 7 – utilizând metoda rabaterii : a) pe planul orizontal de proiecţie .53. OPy = 15.53 Rezolvarea problemei 8 9. în epura din figura 6.7).10. b.54. egal cu unghiul b) b0 ω b 1=10 γ 2' b1' 1' a' d' d0 a g d O Pz y Py θ=π/2−γ [P] . Astfel. din care se trasează normalele D şi Δ pe planele [P] şi [Q] (fig.6.b’) se trasează perpendiculara Δ(δ.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 107 b' δ' h1' x c' b0 d γ b c δ δh1=h10 0 ω d' a' b1 a O h' P h=h0 d0 x c' 2' δ' b' 1' b1' b b2 d0 1=10 b) a a' N'=g' d' g O d δ0 2=20 δ c ω γ b0 a) Fig. b) pe planul de nivel [N] 8. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10. în continuare se rabat aceste drepte pe planul de nivel [N]. Rezolvare : Unghiului η dintre plane se poate determina utilizând metoda normalelor : se consideră un punct A. a). Pe proiecţia orizontală s-a figurat măsura reală a unghiului θ căutat.γ (fig. ca şi la rezolvarea de la problema 7. b ∈ δ şi δ’ ⊥ P’. a). care intersectează planele [P] şi [Q] după dreptele D1 şi Δ1. dintre dreapta D şi o normală Δ. dusă prin punctul B al dreptei la planul [P] : θ = π/2 .25) şi planul [P] : OPx = 45.

care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC]. Pentru simplificarea rezolvării.4). b) prin rabatere pe planul vertical y a O b x Qx a' a0 a . b şi c în jurul punctului Qx. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie. Q' [R] Δ A γ D D1 [P] x g Px 2=20 δ0 Q a) Fig. se va determina unghiul ca fiind suplementul unghiului γ.y. Q' b' c' Q' b' b0 ABC c0 c' O Q0 b Q b) c Q N'=g' 2' d' a' δ' z P' Pz η=π−γ a1' 1' a0 γ d0 ω Qx 1=10 a2 Qy O Qz P Py y b) η=π−γ Δ1 [Q] a d δ x Qx a' Q0 a 0 y c b0 a) c0 ABC Fig. trasate prin proiecţiile orizontale a. dintre cele două normale D şi Δ : η = π .3. b şi c. b şi c sunt coliniare şi definesc urma orizontală Q.20). Unghiul γ dintre dreptele D şi Δ se determină prin rabatere pe un plan de nivel [N]. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(22. ca şi la rezolvarea problemei 7.108 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ diedru dintre cele două plane. B(15. Astfel se determină depărtarea y a punctului B. pe perpendiculare la urma Q. până pe axa Ox şi ridicarea de perpendiculare pe axa Ox până la nivelul proiecţiilor verticale a’.7).55 Rezolvarea problemei 10 : a) prin rabatere pe planul orizontal . Se obţine triunghiul a0b0c0.6. Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul orizontal se face prin măsurarea cotelor.14. Rezultă proiecţia a0b0c0. Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul vertical se obţine prin rotirea proiecţiile orizontale a. C(5. proiecţiile orizontale a. situat într-un plan proiectant vertical. Rezolvare : deoarece triunghiul [ABC] este situat într-un plan proiectant vertical.54 Rezolvarea problemei 9 10. b’ şi c’.6.γ.

P0.d’). să se transforme dreapta oarecare D(d.15. . printr-o schimbare de plan. ∠OPy = 50.38. Rezolvare : în epura din figura 6.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie.25. într-o dreaptă conţinută în primul plan bisector (Indicaţie : noua linie de pământ O1x1 se trasează prin h.) H(80.15.25. cu ajutorul punctului V(v. pe care se găsesc vârfurile a0. e0. b0 şi c0. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. rabaterea vârfului A pe planul orizontal A0(55.d’) : A(70. cunoscând mărimea laturii L = 15mm. Se determină proiecţia rabătută a urmei verticale. a sunt prezentate elementele de la care se porneşte în rezolvarea problemei.) şi B(25.0) şi faptul că latura AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie. b).20.10.40.0.56.d’) dată prin punctele A(80.20. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d. Printr-o schimbare de plan. Fie punctul A(90.56.v’). pe care dreapta îl face cu planul orizontal de proiecţie. să se transforme dreapta oarecare D(d.30). 5. Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D(d.6. 2. obţinându-se astfel proiecţiile pătratului abce şi a’b’c’e’ (fig.40.25) într-o orizontală. Se consideră pătratul ABCE.6. Printr-o schimbare de plan.z).5 Probleme propuse Metoda schimbării planelor de proiecţie 1. situat în planul bisector [B1] şi punctul B(30. dată prin urme V(30. OPz = 80. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 109 11.20.10) într-o dreaptă de profil. aparţinând planului [P] : OPx = 50.d’) : A(70.56 Rezolvarea problemei 11 6.20) şi B(20.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie. cunoscând unghiul de 300.30) şi B(20.20.20).-30. Se trasează pătratul de latură 15mm şi orizontalele g10 şi g20. 6.0). Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. P' v1' P' v2' e' c' g2' g1' b' O c b b0 e0 c0 g20 g10 ABCE b) g2 g1 P Px x a0 450 40 0 O x Px v0 v10 v' a' v2 v v1 e a a0 15 b0 a) P v20 P0 Fig.35. 4. Să se găsească distanţa dintre cele două puncte. tangentă la un cerc cu centrul în v şi rază vv’).10) într-o frontală.) şi B(30. Să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia. situat în planul bisector [B2]. 3.d’) dată prin punctele A(75. Se revine din rabatere.20.

să se găsească proiecţia verticală m’ a unui punct M(60.25) la dreapta D(d.15. B(15.15. OQz = 80 (Indicaţie : printr-o schimbare de plan orizontal se transformă planul [Q] într-un plan proiectant vertical [Q1] şi se trasează P1 ⊥ Q1. OPy = 50. printr-o schimbare de plan. Prin două schimbări de plan succesive să se determine proiecţiile perpendicularei comune duse pe cele două drepte date. Px (70. Qx (46.δ’). 24.d’) : A(90.25. OPz = 60 (Indicaţie : se transformă planul [P] într-un plan de capăt [P1].δ’) : M(20.32. apoi se revine din schimbarea făcută în vechiul sistem de proiecţie).0.40) şi este perpendicular pe planul [Q] : OQx = 80.10.30. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d. N(30.15) într-o verticală.64.15.25. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P]). OPz = 35. 19. 16. OQz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d.10. prin două schimbări de plan succesive. Fie dreapta D(d. 13. ştiind că urmele lor orizontale fac 600 cu linia de pământ. Să se determine urmele P şi P’ ale planului [P].50) şi planul [Q] : OQx = 70.30) B(70.d’) : A(90. Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P] în plan de capăt şi să se determine unghiul pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie.0). 20.15).7.15.0) şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 15mm. neparalele şi neconcurente. OQy = 45. 15. 8.) B(20.0.20. se trasează o paralelă la urma P1’.25.30) B(25. OPz = 30 şi [Q] : OQx = -10. urmele Q şi Q’ ale unul plan [Q].d’) : A(60. Fie dreptele D(d.d’) : A(90.15).22). OPz = 40. situat la distanţa l = 20mm faţă de planul [P]. definit prin urme : OPx = 80. Să se transforme dreapta oarecare D(d. OPy = 40 şi unghiul de 300 pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie.0) H(58. la distanţa l. Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P].20. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se determine adevărata mărime a unghiului ANB : A(50. N(50. OPy = 40.15) într-o dreaptă de capăt. Să se determine urma verticală a unui plan oarecare [P].f’) : M(15.10. .0.30. Fie planul [P] dat prin urme : OPx = 90.15.20).30. OPy = 45. Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q].d’) şi o dreaptă Δ(δ.25. definite prin urme : [P] : OPx = 50. OPz = 70.d’) într-o fronto-orizontală.z). OPy = 40.110 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 7. printr-o schimbare de plan. OPy = 30. 17.) N(70.d’) : H(80. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre dreptele paralele D(d.45). într-un plan [P1] a cărui urme P1 şi P1’ să fie în prelungire. Prin două schimbări de plan succesive să se determine în adevărată mărime distanţa l de la punctul M(60. Să se determine. OPz = 40. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d. 21.10. Să se determine.30) şi o dreaptă situată în planul orizontal de proiecţie F(f.d’) : A(47. apoi se revine în vechiul sistem de proiecţie şi se determină m’).d’) : A(80. OPy = 50. 9.25. paralel cu planul [P] : OPx = 90.) B(30. paralele. Să se determine. distanţa de la punctul A(50.) B(25.15).10) şi Δ(δ.35.10) B(20.45.0). 23.20) şi Δ : C(80. 22.10.20. OQy = 50.) B(75. printr-o schimbare de plan. care va intersecta noua linie de ordine a punctului M1 în m1’. cunoscând distanţa l = 35mm de la punctul M la planul oarecare [P] : OPx = 110. distanţa l dintre planele paralele [P] şi [Q].20. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d.30.30.d’) : A(80. care conţine punctul A(50. Printr-o schimbare de plan. 18. prin a1. 10. Să se determine proiecţiile perpendicularei comune dusă între dreapta oarecare D(d.15.25.0).30) la planul [P] : OPx = 100. aplicând două schimbări de plan succesive. cunoscând urma sa orizontală OPx = 80. 12. 11. 14.15.10).

15).5. cunoscând unghiul de 450 pe care-l face dreapta cu planul orizontal de proiecţie.30).30. Să se determine distanţa de la punctul M(50.30. Prin metoda rotaţiei să se determine unghiurile pe care dreapta D le face cu planele de proiecţie. 31. conţinută în planul [P]. 36.25.20).10. Să se determine adevărata mărime a unghiului pe care-l face ∆ABC : A(50.50).) B(90.20).40).35) astfel încât să devină paralelă cu planul vertical de proiecţie.60.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie.z).15.5.d’) : A(80.15) şi B(30. rotind planul [P] convenabil. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. prin două schimbări de plan succesive.10.50. 27.d’). Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos.35. Folosind metoda rotaţiei să se determine urma verticală P’ a planului [P] (Indicaţie : se determină urma orizontală P1 a planului de capăt [P1].35. B(30. OPz = 50 şi unghiul de 450 pe care-l face planul [P] cu planul [V] (Indicaţie : prin rotaţie de front se obţin urmele planului [P1] proiectant vertical şi se revine din rotaţie). luând axa de rotaţie prin punctul A şi se trasează P1’ prin P1x tangent la un cerc cu centrul în a’.10).15. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. 33. Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(90.10. se trasează prin a2 proiecţia d2. OPz = 70 în poziţia de plan paralel cu linia de pământ. 35. 34.15) şi distanţa l = 7mm dintre acest punct şi plan. să se ducă o dreaptă D(d. OPy = 50.50. OPz = 70. b) [ABC] : A(55. 38. OPz = 40. Să se determine distanţa l de la punctul M la planul [P].10).25.15.35.15).) B(65. 29.5. apoi se revine din rotaţie şi se determină P’).20.10.15. C(20. care să facă 600 cu planul vertical de proiecţie (Indicaţie : se transformă planul [P] în planul de nivel [P2]. Se consideră dată urma orizontală P a planului oarecare [P] : OPx = 60.30. C(70. Să se determine unghiul dintre planul [P] şi planele de proiecţie.35. OPy = 40. aplicând două schimbări succesive de plan : a) [ABC] : A(50.35. C(20. punctul A(35. OPz = 40. (Indicaţie : se transformă planul triunghiului într-un plan de capăt).) B(30. OPy = 50. OPz = 45.20.20.d’) : A(90.30.20. c) [ABC] : A( 35.30). Să se rotească dreapta D(d. C(90. Se dă planul [P] : OPx = 80. de rază 7mm. OPy = 30. OPy = 60.35). Să se determine urma P a unui plan [P]. utilizând metoda rotaţiei.) B(90. 37.25. OPy = 40. 30. înclinată cu 600 faţă de axa O2x2 şi se revine din schimbările făcute în vechiul sistem de proiecţie).) B(60.25).METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 111 25. 26.5) şi planul [P] : OPx = 40.40).y. B(20. utilizând metoda rotaţiei. d) [ABC] : A(90. cunoscând urma verticală : OPx = 80.30) la planul [P] : OPx = 100. Să se rotească dreapta D.43.45.40).40) cu planul orizontal de proiecţie.15). 32.40. e) [ABC] : A(90. Fie punctul M(15.40). Fie dreapta D(d. astfel încât să devină paralelă cu planul orizontal de proiecţie.d’) : A(80. B(20. Metoda rotaţiei 28. B(90.20).20). B(25.25) şi C(70.10. prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punctul M).10.45. C(15. utilizând metoda rotaţiei.5) din planul [P] : OPx = 110. Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D : A(80. Fie dreapta D(d. Printr-o schimbare de plan să se aducă planul oarecare [P] : OPx = 100. . Prin punctul A(50.

cunoscând urma orizontală : OPx = 60. Să se determine adevărata mărime a unghiului MIN. utilizând dubla rotaţie.45. Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos. 44. 56.d’) : A(60.d’) : A(110.20).15. folosind metoda rotaţiei : M(50.20).70). D(d.40).35) şi B(10. 42. 53. cunoscând urmele lor orizontale : OPx = 70.10.43. C(90. Ce unghi face triunghiul cu planul vertical ? (Obs.20.40.δ’). B(50. Să se rotească dreapta D. 50. OPz = 65.d’) şi o dreaptă Δ(δ.20). 47.15) într-o dreaptă de capăt. Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan proiectant vertical).15).20. Să se determine urma verticală P’ a unui plan [P]. 40.70.50). 51. b) [ABC] : A(55. N(25.30) şi Δ(δ.30.40) într-o verticală.10. D(d. 41.d’) : A(100. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 60. aplicând două rotaţii succesive. 45. OPz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d.d’) : A(90.30. N(10. utilizând dubla rotaţie. C(30. Să se transforme dreapta oarecare D(d.50) şi planul [P] : OPx = 70.20) şi B(20. 52. fără a utiliza urmele planului. B(70.15) într-o verticală.δ’) : B şi C(30.112 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 39. C(70. OPy = 30 şi unghiul de 300 pe care-l face planul [P] cu planul [H] (Indicaţie : prin rotaţie de nivel se obţin urmele planului [P1] de capăt şi se revine din rotaţie).d’) : A(60. B(75.35) şi B(10. folosind metoda rotaţiei.10). Δ(δ.25. Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q].d’) : A(60. Să se rotească dreapta D(d.0. Fie dreapta D(d. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P].10.15. 46. C(30.10).15.10).d’) : H(100. Utilizând dubla rotaţie să se transforme dreapta D(d. Să se transforme planul [P] într-un plan de front. 55.d’) : A(70.) B(30.10.30) (Indicaţie : se transformă planul unghiului într-un plan de nivel sau de front).25.10). aplicând două rotaţii succesive : a) [ABC] : A(50.d’) : M(70.40). folosind metoda rotaţiei. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d.40. Se dă un plan [P] definit de două drepte concurente : D(d. OPy = 40.10).70.25. B(25. Să se rotească planul [P] astfel încât să devină plan de capăt.20. I(90. B(20. OPz = 55. OPy = 40.25.30.20.10) la dreapta D(d.δ’) . Ce unghi face triunghiul cu planul orizontal de proiecţie ? (Obs.25).70. Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(80.δ’) : C(60.40. 54.40.50). OPy = 45. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10.60. OPy = 50.20) prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punct).50). OPy = 40. 43. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10. Fie planul [P] : OPx = 90.15. B(50.30). .50.50). 48.30).17. (Indicaţie : se utilizează dubla rotaţie).40).30. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10. OQx = 40 şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 10mm. Să se transforme planul [P] : OPx = 70. într-un plan de nivel. folosind metoda rotaţiei .30. paralele.40. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre două drepte paralele.20. utilizând metoda rotaţiei (Indicaţie : se transformă planele [P] şi [Q] în plane proiectante).10). astfel încât să devină o fronto-orizontală.15.d’) şi Δ(δ.60) (Indicaţie : se transformă dreptele în drepte verticale sau drepte de capăt). astfel încât să devină paralelă ca axa Ox. Prin două rotaţii succesive să se transforme dreapta oarecare D(d. rotindu-le în poziţia de drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie). Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan de capăt). 49.) B(90.25.0) H(78.

prin metoda rabaterii.30. Să se determine proiecţiile punctelor situate pe dreapta D la distanţa l = 40mm faţă de punctul M.) B(60. B(80.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE c) [ABC] : A( 35. unde se obţine punctul M).10) cu un plan paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞. B(50. concurente în punctul B. prin metoda rabaterii să se determine piciorul perpendicularei duse din punctul M pe dreapta D şi mărimea reală a acesteia. 66.d’) : A(20.25) la dreapta D(d.yb.d’) : A(15.10).20. C(30.10). ORz = 20. Să se determine în adevărată mărime distanţa de la punctul M(60.30. Să se determine proiecţia unui punct M(m. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (Indicaţie : se utilizează şi proiecţia pe planul lateral. C(15.40). cât şi proiecţiile acesteia.10.22) situat în planul [P] : OPx = 110. Să se determine rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie. B(31. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. 62.0).30).23). Să se determine distanţa de la punctul M(60.10).30).30.35. 69.15. pentru determinarea urmei orizontale). Fiind date dreapta D(d.40) şi planul paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞. B(50.15) şi B(70.d’) : A(80.40. C(15.) B(90. B(50.15.15) şi un punct M(50.10. OPz = ∞.d’) : H(80.40. 59.10) şi B(40.20). prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. Fie dreapta oarecare D(d. B(80.15. aplicând metoda rabaterii.10.10).15).0.) B(65. se trasează mediatoarea segmentului A0B0 până la intersecţia cu axa Ox. ORz = 40. OPy = 50. C(20.5.40). Fie triunghiul [ABC] : A(11. 67. OPy = 40. folosind un plan proiectant vertical şi rabaterea acestuia pe planul vertical de proiecţie. B(35.30.10.21). B(20.30.20).10). Se consideră dreapta D(d. B(60.d’) : A(90. OPz = 45.40.30.30) la planul [P] : OPx = 80.d’) : A(90. Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d. B(70. concurente în punctul B.40.30. C(20.30).15).δ’) : B.15.15. e) [ABC] : A(90.20. OPy = 35. 63. Metoda rabaterii 113 57.50. Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d. Se consideră un plan [P] care trece prin linia de pământ şi prin punctele A(30.d’) : A(30. exterior dreptei. 68. C(20.10.35.5. ORy = 50.10) şi planul [P] : OPx = 60.15). Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D(d.5. prin rabatere.25. V(30.35). OPz = 45.40. OPz = 40. 58.d’) : A(20.d’) : A(30. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre cele două drepte prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie şi prin rabatere pe un plan de nivel.45) şi punctul M(45. d) [ABC] : A(90.30.50).10. ORy = 30.40). Se dă dreapta D(d. 64.20).40.30) şi Δ(δ.m’) de pe linia de pământ situat la egală distanţă de punctele A şi B (Indicaţie : se rabat punctele A şi B pe planul orizontal de proiecţie. Comparaţi cele două rezultate. 65.15.35).10) şi dreapta de profil Δ(δ. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(90. OPy = ∞.35.15).20). 60.5. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [R]. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.yc. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [P].60. Fie dreptele D(d.35.50. 61.δ’) : B.ya. .20) şi un plan de profil [P] : OPx = 30.

0) de pe axa Ox. Să se determine urma verticală P’ a planului [P] : OPx = 70. Să se compare rezultatele. Se consideră orizontala D(d.10). prin rabatere pe un plan de front. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.66. B(90.25.27. să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia. 78.40). prin rabatere pe un plan de nivel. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : OPx = 90.30) şi un punct M(40.50. se stabilesc punctele A0 şi B0 şi se revine din rabatere). C(70.45. C(15. Să se găsească urmele P şi P’ ale unui plan [P].50. Să se compare rezultatele. Să se determine proiecţiile punctelor A şi B. b) [ABC] : A(55. ∠OPzP’ = 300 şi [Q] : OQx = 20. 85. Fiind date planul [P] : OPx = 110.0.25. OQy = -10.15. astfel încât triunghiul AMB să fie echilateral (Indicaţie : se rabate orizontala pe planul orizontal de proiecţie. 82.25. Dreapta oarecare D(d. pe un plan de nivel ce trece prin vârful B).20). OPz = 90.35. OPy = 50. 77.15) prin rabatere pe un plan de front.50) C(20.25.40.0.27).35. să se traseze proiecţiile unui poligon regulat cu 6 laturi.δ’) : C(55. 84. Se dă punctul M(78.15. OPy = 40.25. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie. aparţinând planului [P] : OPx = 60.0) a punctului A(30.15.10. utilizând rabaterea (Indicaţie : se trasează înălţimile pe proiecţia rabătută a triunghiului. să se determine adevărata mărime a triunghiurilor : a) [ABC] : A(50.15).32.15). .40) şi punctul M(50.20.23) şi că vârful C este situat în planul orizontal (Indicaţie : se determină pe planul de nivel ce conţine orizontala AB proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului şi se revine din rabatere cu punctul C). Să se determine proiecţiile perpendicularei din punctul M pe dreapta D. 74.30) prin rabatere pe un plan de nivel. Se consideră triunghiul echilateral ABC. OPz = 60 şi punctul Ω(30.50.d’) : A(130.9.40.z) sunt cuprinse în acelaşi plan de capăt.15).45. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90.80) şi Δ(δ.40).10.60.δ’) : C(70. OPy = 55. cunoscând latura AB care este o orizontală : A(50.10. OPz = 80.z) C(20. C(90.11. OPy = 50. OPy = 70. cunoscând rabaterea A0(45. 72. d) [ABC] : A(90.) B(30.5.10).10. utilizând rabaterea.30.20. de lungime 25mm şi cu centrul în punctul Ω (Indicaţie : se determină proiecţia rabătută a poligonului şi se revine din rabatere).50).35.0).z) din acest plan.d’) : A(85.35. B(40. Utilizând rabaterea. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.z) din planul [P]. B(65. C(20.0). OQy = -10. 79.30).d’) : A(80. 81.10. C(75.20) ce aparţine planului şi rabaterea acestuia pe planul orizontal M0(80. 73. B(30.45.y.23).5. B0(46. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : O Px = 90. situat într-un plan de capăt.30). 71.10.15). B(65.30. situat într-un plan proiectant vertical.) B(90. c) [ABC] : A( 35.40) şi Δ(δ. Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la planul [P]. C(20. Cunoscând rabaterea triunghiului pe planul orizontal A0(55. 76. Să se determine proiecţiile înălţimilor triunghiului [ABC] : A(30. OPz = 60 şi [Q] : OQx = 30.15).) B(65.15.25).0). situate pe dreapta D. cunoscând un punct M(40.) B(90.52) şi planul [P] : OPx = 100.114 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 70. 80.20).d’) care face 450 cu planul vertical de proiecţie şi are urma V(90.90. OQz = -30.70.30. e) [ABC] : A(90. B(20.43.20.25).32).50. ∠OPyP = 600.9). Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90. Să se determine proiecţiile unui triunghi echilateral. B(40.) B(60.30). 83. OQz = -20.30. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie. 75.38.

dreaptă. cu referire la elementele PR I din care este alcătuită această formă.7. b) Corelând forma geometrică dată cu epura ei se identifică următoarele segmente de dreaptă situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie (în paranteză se specifică proiecţia din epură în care segmentele se proiecteză în adevărată mărime) : . respectiv a tuturor punctelor A O E M care definesc aceste segmente. PROBLEME DE SINTEZĂ (punct.1 Formă geometrică imaginăm în continuare că planele orizontal [H] şi lateral z [L] P R c'=a' K I L A B x N M O C D G F E y c=d a) Fig. Dacă ne Fig. [V] Rezolvare : K [L] a) Epura formei geometrice din figura 7.drepte paralele cu planele de proiecţie : PN || [V] (p’n’ ≡ PN).1 se L trasează prin determinarea proiecţiilor fiecărui segment de F G N dreaptă care o alcătuieşte. Din toate punctele formei D x [H] geometrice se imaginează proiectante duse pe planele de proiecţie. până la suprapunerea peste planul vertical [V]. în sensurile arătate pe figură.PROBLEME DE SINTEZĂ 115 7.2 Rezolvarea problemei 1 d'=b' m'=n' k'=r'=p' g'=l' i' z f' e' a" b" O p" r" k"=i" m"=l" n" c"=g"=f " d"=e" [V] x a=b [H] n m p r=l k i g f =e y b) [L] se rotesc. Se dă forma geometrică din figura 7. plan. obţinându-se cele trei proiecţii.2. b. a. metode) 7. MR || [V] (m’r’ ≡ MR). care este epura formei geometrice date.1 Probleme rezolvate 1.2. corpul dat C B trebuie imaginat în spaţiu. plane şi poziţiile relative dintre acestea.7. În acest scop. ca în figura 7. în sistemul celor trei plane de y proiecţie.1. . se obţine epura din figura 7. Să se z reprezinte epura ei şi să se studieze tipurile de drepte.

ML ∩ PR = ø (ml ∩ pr = ø. ML || CF (ml || cf. BD ∩ IF = ø (bd ∩ if = ø.5). m’l’ ∩ p’r’ = ø). [MNPR] ⊥ [V] (m’. ML ∩ LG = L (ml ∩ lg = l. vizibil C (zC > zD). vizibil M (xM > xL). BD ⊥ [V] (bd ≡ b”d” ≡ BD). Exemplu : . g’ ≡ l’. [MNPR](plan de capăt) ∩ [PRKI](plan de nivel) = PR(dreaptă de capăt).proiecţii identice pe planul vertical : c’ ≡ a’.116 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ IF || [L] (i”f” ≡ IF). N(10.proiecţii identice pe planul lateral : c” ≡ e”. b’d’ ∩ i’f’ = ø). Totuşi se poate spune care punct este vizibil. vizibil C (yC > yA). se exemplifică poziţiile relative dintre drepte. [KGLR](plan de profil) ∩ [KIFG](plan|| cu Ox) = KG(dreaptă de profil). Cele care sunt paralele cu acestea se proiectează pe ele în adevărată mărime. DE ⊥ [L] (de ≡ d’e’ ≡ DE).coliniare). AC ⊥ [V] (ac ≡ a”c” ≡ AC).plane proiectante faţă de planele de proiecţie : [FGKI] ⊥ [L] (f”.20). . e) Feţele care mărginesc corpul studiat fac parte din plane care au diferite poziţii faţă de planele de proiecţie (proiectante sau paralele). CD ⊥ [H] (c’d’ ≡ c”d”≡ CD).drepte paralele : AB || CD (ab || cd. m” ≡ l”. b) Să se traseze urmele unui plan [Q]. CF ⊥ [L] (cf ≡ c’f’ ≡ CF). [PRI] || [H] (pri ≡ PRI). [CDEF](plan de front) ∩ [KIFG](plan || cu Ox) = GF(dreaptă fronto-orizontală). f ≡ e. m’l’ ∩ l’g’ = l’). . .drepte disjuncte : AC ∩ KG = ø (ac ∩ kg = ø. adică unele puncte au proiecţii identice. 2. AB ⊥ [H] (a’b’ ≡ a”b” ≡ AB). . p’k’ ∩ k’g’ = k’). f) Feţele plane se intersectează după segmente de dreaptă. i” . PK ∩ KG = K (pk ∩ kg = k. Dacă planele sunt particulare şi dreptele obţinute din intersecţia lor sunt particulare. r ≡ l. a) Să se determine urmele planului [P]. k” ≡ i”. . în funcţie de distanţa dintre acestea şi planul de proiecţie respectiv. NP || MR (np || mr. vizibil F (zF > zE). KG || [L] (k”g” ≡ KG).proiecţii identice pe planul orizontal : c ≡ d. a’c’ ∩ k’g’ = ø). Exemplu : . k”. după cum se arată în exemplele de mai jos : [ABDC](plan de profil) ∩ [CDEF](plan de front) = CD(dreaptă verticală). pentru care dreapta D este linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. a’b’ || c’d’). p’. vizibil D (xD > xE). m’ ≡ n’.30. [LGKR] || [L] (l”g”k”r” ≡ LGKR).drepte concurente : AC ∩ CF = C (ac ∩ cf = c. paralel cu linia de pământ şi care se intersectează cu planul [P] după dreapta D. n’p’ || m’r’). (kg || if. vizibil R (zR > zL). vizibil M (yM > yN). m’l’ || c’f’). d) La reprezentarea în epură a punctelor date pe forma geometrică unele proiecţii s-au suprapus. r’ .plane paralele faţă de planele de proiecţie : [MLR] || [V] (m’l’r’ ≡ MLR). g”.coliniare) . n’. a’c’ ∩ c’f’ = c’). pentru câteva segmente : . k’g’ || i’f’). [MNPR](plan de capăt) ∩ [MRL](plan de front) = MR(dreaptă frontală).drepte perpendiculare pe planele de proiecţie : RL ⊥ [H] (r’l’ ≡ r”l” ≡ RL). vizibil G (yG > yL). . Fie dreapta oarecare D : M(20. KG || IF.12. vizibil K (xK > xI). c) Analizând corpul dat.

planul a0 P c [Q] şi planul [P] au comună dreapta D. .PROBLEME DE SINTEZĂ 117 c) Să se construiască proiecţiile unui triunghi ABC. Aici s-a ales rabaterea pe un plan de nivel.paralele . care este şi axă de rabatere.concurente . n Q Dacă pe această dreapta se consideră b=b0 h orice punct C(c. Pentru formele geometrice din figura 7.3 Rezolvarea problemei 2 ABC se poate determina aplicând oricare din metodele geometriei descriptive. Aceasta intersectează axa Ox în Px. respectiv O x c2 h. să se precizeze care dintre ele este vizibil şi de ce ? e) menţionaţi suprafeţele poligonale care ocupă în spaţiu poziţii particulare faţă de planele de proiecţie şi numiţi-le. Prin proiecţia v’ c1' 1' b' se trasează urma P’ perpendiculară pe m' proiecţia d’.25. cunoscând latura sa. cu urmele planului [P]. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P].c’). care intersectează triunghiul după orizontala (b1. AB : A(35.v’) v' Q' pentru dreapta D(d.35).25).d’). cu cateta cc2 = c’c1’. Se alege una dintre ω ele : din punctul B se trasează o dreaptă a Δ(δ. planul triunghiului c0 y [ABC] este perpendicular pe planul [P]. Care dintre proiecţiile lor din epură reflectă adevărata mărime? f) numiţi trei perechi de plane concurente şi arătaţi ce fel de dreaptă este dreapta lor de intersecţie. deci se rabate vârful C. 7.h’) şi verticală V(v. Proiecţia a0b0c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului ABC.2 Probleme propuse 1. m Pentru triunghiul ABC există o d δ 1=10 infinitate de soluţii.b’1’). Adevărata mărime a triunghiului Fig. utilizând triunghiul de rabatere cωc2. Urma P este dată de Px şi d' proiecţia h (fig.4. iar pentru proiecţia rabătută a vârfului A se utilizează coliniaritatea punctelor c. Astfel. B(60. indicând pe aceasta proiecţiile punctelor marcate. să se rezolve următoarele cerinţe : a) să se reprezinte epura formelor geometrice.7.disjuncte d) în cazul punctelor aparent suprapuse (care au una din proiecţii identice). În care proiecţie din epură segmentele se regăsesc în adevărată mărime? c) să se precizeze câte două drepte care să fie: . Rezolvare : se determină urmele z a' orizontală H(h.32. Prin vârful B se imaginează un plan de nivel. Vârful B este propriul lui rabătut.7. 1 şi a.δ’) perpendiculară pe planul [P]. b) să se identifice câte un segment de dreaptă pentru poziţiile particulare faţă de planele de proiecţie şi să se numească acestea. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.3) P' n' c' δ' Planul [Q] are urmele paralele Px v h' cu axa Ox şi concurente în v’.

B(90.δ’) şi planul triunghiului.yA.yB.50). perpendiculară pe planul triunghiului [ABC] .10. 4. .20).118 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ [V] B C A x O z I E F [L] N K J G M y [V] A C B x E G z R T D I F b) OK J S [L] [V] C K z BR E A O I M T c) N J F [L] D [H] a) M P N y [H] D S x y [H] z [V] A C B x E D F I R N O J G d) [H] M K y [L] [V] I M U K D z N E R [L] z [V] A P B DE F f) N O G R [L] Q x F T OS G C A J B y [H] R e) C x M J K I y [H] Fig. Se consideră planul [P] definit prin : OPx = 30.40. c) Să se determine dreapta Δ(δ. 3.10.0. ORz = 70 şi unghiul α. b) Să se determine punctul I(i.10.10. perpendicular pe planul [P] dat . a) Să se determine proiecţiile pătratului ABCD.40) să se ducă o paralelă D(d.i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ.4 Figuri geometrice pentru problema 1 2.70. Se dau punctele A(45.40) şi C(100.30.15) să se ducă o dreaptă Δ(δ. ORy = 55. a) Din punctul M(55. pe care această dreaptă îl face cu planul orizontal [H] de proiecţie. OPz = ∞ şi punctele A(50.10) şi C(10.7.d’) la planul [P] . OPy = -20. b) Prin punctul M(90. prin metoda rotaţiei . paralel cu planul [P] .20) din acest plan.20) să se ducă un plan [Q].0).30). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.40. b) Prin punctul M(20. B şi C . situat în planul [P] . definit de punctele A.30) şi B(70. a) Să se construiască urmele planului [P].δ’) de intersecţie dintre planul [P] şi planul [R] : ORx = 100.30) să se ducă un plan oarecare [Q]. Se dă triunghiul ABC : A(50.20. să se studieze vizibilitatea dreptei Δ şi să se determine adevărata mărime a segmentului MI. prin rabatere pe planul orizontal [H] de proiecţie.δ’). c) Prin punctul N(80. B(70.

B(10. B(70.15) să se ducă un plan [R].d’) : A(70.60).d2’) : M(23. perpendicular pe planul [P].35).10) să se ducă o dreapta D(d.i’) dintre dreapta D şi planul [P] . .37).10).PROBLEME DE SINTEZĂ 119 c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC prin metoda schimbării planelor de proiecţie.30.13. OPy = 50. c) Prin punctul I(110. C(10. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .20. Să se precizeze coordonatele punctului de intersecţie dintre cele trei plane.60). 9. D(120.δ’). 8.30) să se ducă o dreaptă Δ(δ.δ’) : E(20.15. Fie plăcile plane opace [ABCD] : A(120. concurent cu plăcile şi care să taie axa Ox în punctul E(150.30. [Q] şi planul de front [F] care trece prin punctul M.d’) : A(50.20. Se dă planul [P] : OPx = 100. Fie date planele [P] : OPx = 140. prin metoda schimbării planelor de proiecţie. N(60.60).60).75.10).20.i’) dintre planele [P]. OPz = 70 şi dreapta D(d. 5.65). M(100. paralelă cu planele celor două triunghiuri şi dreapta D(d.0.30. d) Să se determine unghiul α dintre dreptele D1 şi D2. c) Prin punctul N(30.10.15.15.5.15. M(120. F(40. care întâlneşte axa Ox în punctul F(35.0). c) Prin punctul K(110. b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie.10). a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.5).20). C(30. să se ducă un plan oarecare [P].0) . 6. d) Să se determine distanţa l dintre planele [P] şi [Q].35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P] . 7. a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte b) Prin punctul M(80. OPy = 40.d’) concurentă cu triunghiurile. a) Să se determine punctul de intersecţie I(i.d’) paralelă cu cele două plane .75.10.40).10. c) Să se determine punctul de intersecţie I(i. OQy = 80.d1’) : A(50.15) să se ducă un plan [Q]. B(20.10. exterior celor două plăci.60.10). prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. [ABC] : A(100.70. b) Prin punctul E(80. a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte .50.d’) . OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70.10).52) şi Δ(δ.30. N(70. B(60. Fie două plăci plane triunghiulare opace.δ’) paralelă cu planul [P] .50). OQz = 65 .85.-10).5) şi D2(d2.60. b) Prin punctul M(90. prin metoda rotaţiei.-12. 10.60).10) să se ducă dreapta Δ(δ.30) şi [KMN] : K(70.5. perpendicular pe dreapta D(d.70. Fie dreptele D(d. Se consideră dreptele D1(d1.15.70).65) şi [KMN] : K(20. B(10. b) Prin punctul I(40. N(15. a) Să se determine unghiul α dintre cele două plane .60).0.75.15.

70).80). cuprins în acest plan .10.d’) : A(50. . zc = ? c) Prin punctul B să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P] . a) Să se determine proiecţiile triunghiului echilateral ABC.40). care are urmele în prelungire . perpendicular pe plane şi care întâlneşte axa Ox în acelaşi punct ca şi planul [Q] .70). să se ducă linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q].50. Se consideră planul [P] : OPx = 10. exterior planelor să se construiască un plan [R].30.5) şi Δ(δ. OPy = ∞. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . C(20.5) să se ducă o dreaptă D(d. Fie date planele paralele [P] : OPx = 110. Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15. perpendicular pe planul [P].20). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie.10.d’) paralelă cu planul [P].10.δ’) : M(70.90). d) Să se determine unghiul α dintre dreapta D şi planul [P].30. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q]. B(50. B(35. N(20.15). M(70. B şi C . să se determine punctul I(i. Se consideră planul [P] : OPx = 100. exterior planului . care să treacă prin punctul A.60. Se consideră dreptele D(d.10. yA = ? 16.50. B(60.d’) dintre planele [P] şi [Q] şi unghiul α pe care aceasta îl face cu planul vertical de proiecţie.δ’) la planul [P] . Se dau plăcile plane opace [ABC] : A(100.i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei . 14. C(100. 15. b) Să se determine urmele planului [P]. a planului [P]. OPz = 70 şi un punct A(60.10).60). a) Să se determine distanţa l dintre cele două plane şi unghiul α pe care îl fac cu planul orizontal de proiecţie . c) Să se determine dreapta de intersecţie D(d. c) Prin punctul A(30.zc) .25) din planul [P].20.zB) din acest plan.10. c) Prin punctul C să se ducă o paralelă Δ(δ. perpendicular pe planul [P].zA).5.10).δ’) pe planul triunghiului [ABC] .60. 12. care trece prin origine. c) Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ. care trece prin punctul C(50. OPy = 50. N(30. OPy = 60.50). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.50).120 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se construiască linia de cea mai mare pantă a planului [P] faţă de planul orizontal de proiecţie.d’) perpendiculară pe planul triunghiului.20).yA. c) Să se construiască o dreaptă D(d. 11. b) Prin punctul M(80.70. definit de punctele A.70. 13.40. OPz = 80 şi [Q]: OQx = 60 . utilizând metoda rotaţiei . OPz = -15 şi punctele A(50. a) Să se determine distanţa de la punctul A la planul [P] .30.20) şi [KMN] : K(120.-20.30. B(20. b) Să se determine unghiul α pe care dreapta de intersecţie dintre plăci îl face cu planul vertical de proiecţie. a) Din punctul M(75.

respectiv un plan de nivel [N]. dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q]. ce trece prin punctul B(20. care trec prin punctul A. B(20. a) Să se determine urmele unui plan [P].PROBLEME DE SINTEZĂ 121 a) Să se determine urmele planului [P] care are dreapta D ca linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie .δ’) : E(35. 19. b) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ(δ.yC.10. a) Să se determine urmele planului [P].60). c) Să se determine dreptele după care se intersectează planul [P] cu un plan de front [F].i’). Fie dreapta D(d.d’) : A(80. prin metoda rotaţiei. a) Să se construiască planul de capăt [Q].40. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC. OPz = ∞ şi punctul A(20.20). C(70. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.60. care trece prin punctul A.20. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.40). concurente în punctul A.yB.10.40).20.15. B(60.40).50). prin metoda rotaţiei.d1’). 22.δ’) îl face cu planul [P].20). 18. 17.30).40. definit de dreapta D şi de punctul M. prin metoda schimbării planelor de proiecţie. .40. Fie punctul A(60.5).30. b) Să se determine distanţa l dintre dreapta D şi planul [P].15. Se dau punctul A(30. OPy = 70.20) şi dreptele D(d.40) şi un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct.10. OPy = ∞. situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] . care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P]. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.zC). perpendiculară pe dreapta Δ(δ. necoplanare. ete paralel cu dreapta D şi taie axa Ox într-un punct de abscisă 120.d’) : B(60.5. a) Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i. exterior planului. a) Să se construiască urmele planului [P]. Fie punctul A(50. b) Să se determine urmele planului [P] definit de punctele A. OPz = 70 şi punctul A(20. 20.yC. situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] .60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie. 21.δ’).10.30. B şi C(80. C(80.25) şi Δ(δ. B(60. Fie planul de capăt [P] : OPx = 80. c) Să se construiască planul [Q] definit de dreapta D şi punctul A şi să se găsească dreapta după care acest plan intersectează planul [P].zC).zC). exterior planului.30) şi dreapta D(d.20. C(10.10). C(10. c) Prin punctul A să se ducă o dreaptă D1(d1. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P]. b) Să se determine unghiul α dintre două drepte paralele cu dreptele D şi Δ.10) şi punctul M(45.10). F(15. c) Prin punctul A să se traseze o linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie a planului [P] . a) Să se construiască planul proiectant vertical [Q]. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC.30. Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80.d’) : B(95. care trece prin punctul A şi este paralel cu cele două drepte .

δ’) : M(60.70. paralelă cu planele celor două triunghiuri .40.30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ. concurentă cu planul triunghiului [KMN] şi să se determine punctul de concurenţă.10) şi [EFG] : E(90.70. OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30.80). fără a construi urmele planului.20).30) să se traseze o dreaptă D(d.80).δ’) pe dreapta EF. D2(d2. C(70.40. Fie planul [P] definit prin două orizontale paralele D1(d1.d’) pe planul triunghiului [KMN]. M(40. c) Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .5.50). OPz = 50. 26.5). C(80. OQy = -80.65.90) şi [KMN] : K(130. K∈D .10.20)să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q].25.75). 24. b) Să se determine urmele planului [Q] care conţine triunghiul ABC. 27.20).10. b) Prin punctul E(60. d) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ îl face cu planul [P]. OQz = -30. d) Prin punctul A să se ducă o perpendiculară Δ(δ. .20.30). b) Să se construiască urmele planului [P] definit de cele două orizontale. Fie plăcile plane triunghiulare opace.25. B(30. c) Prin punctul E să se ducă o dreaptă Δ(δ. a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei . a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . c) Ce valoare are unghiul α pe care planul [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie [H].10. B(20.i’). b) Prin punctul A(20. paralelă cu planul [P]. [ABC] : A(160.d’) dintre cele două plane. c) Prin punctul M(30. Fie plăcile plane triunghiulare opace. Fie planele [P] : OPx = 140. a) Să se determine dreapta de intersecţie D(d.10.δ’). d) Să se găsească distanţa l dintre planele [P] şi [Q].40.d’). d) Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ.10.50).d’) : A(100.35. prin metoda rotaţiei.20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P].90.70.δ’). b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului EFG . [ABC] : A(110.122 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Prin punctul N(60.60. N(10.50) să se traseze o perpendiculară D(d.d1’) : A(70. OPx a) Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC]. dintre dreapta Δ şi planul [P].d2’) : C(40. 25.20).30). B(70.30. c) Care este distanţa l dintre cele două orizontale .20). OPy = 40. a) Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i.20).70) şi planul [P] : = 60. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.30).10. c) Să se determine unghiul α dintre planul [P] şi planul [Q]. Se consideră dreapta D(d. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P] şi adevărata mărime a lui. F(15. G(40.40. 23. B(25.60).10. N(110. ∠OPxP = 600.

sau nu. iar segmentul ss1 este chiar înălţimea căutată. care se intersectează după o muchie a conturului aparent. se face cu respectarea regulilor de vizibilitate stabilite la dreptele disjuncte. cât şi a următoarelor criterii de vizibilitate. cu acelaşi număr de laturi.1 Reprezentarea poliedrelor regulate Conform teoremelor lui Euler. Totalitatea dreptelor care limitează un poliedru.1.8. Deci. Acestea au unghiurile diedre (unghiul format de două feţe plane) şi poliedre (unghiul format de feţele care se întâlnesc într-un vârf) egale între ele.POLIEDRE 123 8. iar trei sau mai multe feţe se intersectează într-un punct. . 8. În practică cele mai folosite poliedre sunt prismele şi piramidele.1. În figura 8. numit contur aparent. cu baza ABC situată în planul de nivel [N]. muchiile rezultând ca segmente de drepte concurente. b) Cubul (hexaedrul) – este poliedrul cu şase feţe pătrate congruente. ss1 = Ss şi se construieşte în proiecţie verticală în mărime reală. . după cum punctul (vârful) este vizibil sau invizibil. cu faţa ABCD situată în planul orizontal de . Două feţe ale unui poliedru se intersectează după o dreaptă. se face prin reprezentarea punctelor (vârfurilor) şi a dreptelor (muchiilor) care le determină.conturul aparent este vizibil.1 Reprezentarea poliedrelor Reprezentarea poliedrelor. pot exista cinci poliedre regulate : a) Tetraedrul – este poliedrul cu patru feţe triunghiuri echilaterale congruente. . Pentru construirea epurei tetraedrului SABC din figura 8. iar înălţimea Ss este o catetă a triunghiului dreptunghic SsB. Un poliedru poate fi convex sau concav. Poliedrele care au feţele poligoane regulate. 8. prin coordonatele vârfurilor sale. atunci când se cunoaşte latura triunghiului.două feţe sunt vizibile sau invizibile. poligoane regulate sau neregulate se numeşte poliedru. fiind în poziţia de dreaptă verticală. în spaţiu. iar altele invizibile. a. acest triunghi se construieşte ducând o perpendiculară în s pe muchia bs şi un arc de cerc cu centrul în punctul b şi de rază bc. formează un poligon închis. specifice poliedrelor : . În proiecţie orizontală s este ortocentrul. în probleme. numit vârf. numită muchie. astfel. Astfel. după cum muchia de intersecţie (care nu aparţine conturului aparent) este vizibilă sau invizibilă. un poliedru se dă. Reprezentarea poliedrelor. dar nu de pe conturul aparent.muchiile ce se întâlnesc într-un vârf din interiorul conturului aparent sunt vizibile sau invizibile. . în epură.dintre două feţe. trebuie să se determine înălţimea Ss. un poliedru are maxim trei contururi aparente distincte. după cum rămâne în întregime. În epură (fig. . în epură.o faţă a poliedrului este vizibilă când conţine un punct vizibil. într-una din cele trei proiecţii pe planele de proiecţie. în epură. care va fi diferenţa de cotă a vârfului S faţă de planul de nivel.poliedrele se presupun opace.1. una este vizibilă şi cealaltă invizibilă. unele muchii sunt vizibile. se numesc poliedre regulate. b). Intersecţia lor determină punctul s1. POLIEDRE Un corp mărginit de suprafeţe plane. de aceeaşi parte a oricărei feţe.2 este reprezentat cubul ABCDA1B1C1D1.

iar în poziţia prezentată în epura din b" N" A s Fig. b'=a' B1 C1 x d1=d O d) Dodecaedrul – este A D a1=a poliedrul cu douăsprezece feţe pentagoane congruente (fig. a' E respectiv CD. c) Octaedrul – este poliedrul cu opt feţe triunghiuri echilaterale congruente (fig.8. . a).2 Reprezentarea cubului: a) în spaţiu . să fie paralele cu axa Ox (frontoD x orizontale). cu latura DC paralelă cu axa Ox. BEDF D1 A1 şi AECF sunt plane de simetrie c'=d' a"=d" b"=c" şi se numesc pătrate diagonale.8. Feţele dodecaedrului sunt b1=b c1=c paralele două câte două. Toate muchiile cubului. b) în epură cuprins într-un plan de nivel. acestea sunt z perpendiculare pe planele de b1'=a1' c1'=d1' a1"=d1" b1"=c1" proiecţie. Fig. vârful în punctul K şi muchiile egale cu laturile pentagonului. Epura icosaedrului se construieşte pornind de la b y proiecţia orizontală. Pătratele ABCD. f" f' A C d e) Icosaedrul – este O B poliedrul care are douăzeci e=f de feţe triunghiuri echilaF a c terale congruente (fig.3 Reprezentarea octaedrului : a) în spaţiu.1 Reprezentarea tetraedrului : a) în spaţiu . b.8. BD şi EF sunt egale. b) în epură nul inferior PQSRT şi pentagonul superior ABCDE s-au z e" e' considerat cuprinse în plane de nivel paralele şi situate b'=d' c' d" a"=c" b" astfel încât una din laturi. a).5.3. înscriind a) b) într-un cerc (de rază r). pentagoFig. SR.8.4. Diagonalele AC. iar feţele lui sunt situate în plane paralele cu planele de proiecţie. sunt drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie. y La reprezentarea în b) a) epură a dodecaedrului. b) în epură figura 8.8.124 s' S C N' a' x a s B a) b b) y b' c' cO s1 a"=c" z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie.3. C B a).8. pentagonul ABCDE. astfel poziţionat. Apoi se construieşte o piramidă având ca bază acest pentagon.

Pentru construirea unei astfel de prisme. De asemenea.8.7.8. a) sau în plane paralele. la o distanţă egală cu raza cercului. a).5 Reprezentarea icosaedrului : a) în spaţiu . b). Se consideră o prismă oblică.6).8.8.7.8.c’) la Δ b' A G B C D x a t' n' a' t b i n c i' c' m' a1' t1' b1' c1' z z N' a1' e' 2' b1' 4' c1' m' i'=j' n' f' O j m=n 1 O m b 1 t1 a1 c1 y a' 1' b' c' 3' b x 1 b1 e=f t1 a 2 4 a t b) 3 c i c1 y a) Fig. Bazele prismei pot să fie cuprinse în plane oarecare (fig.6 Generarea suprafeţei prismatice Fig. Toate poliedrele regulate pot fi obţinute din cub prin secţionări plane ale acestuia. A. spre exemplu. b) în epură 8. Punct pe suprafaţa prismatică Suprafaţa prismatică este generată de o dreaptă mobilă G. fiind paralelă în timpul mişcării cu o dreaptă dată Δ (fig. baza inferioară ABC şi într-un plan de nivel [N]. a’a1’). r. Pe acest pentagon se construieşte piramida cu vârful în punctul L şi muchiile egale cu latura pentagonului (fig. ele sunt inscriptibile şi circumscribile sferei.2 Reprezentarea prismei.7.8.POLIEDRE 125 Construcţia se repetă cu pentagonul FGHIJ. Se trasează baza inferioară (abc.8. b' c' a' d' e' G L B M D C R J H I S O N P T A E F K Q h' i' g' j' f ' n' m' o' l' k' s' p' r' q' t' g O x m s a l r h b f e n t p q k c d j i o b) D E J F A L G K I C B H e' d' j' x d j e a) f b) k' a' c' b' f ' i' g' l' h' l' i k=l a g c h b O a) Fig. secţiunile respective purtând numele de baze.1.8. iar apoi se duc paralele prin vârfurile (b.a’b’c’) şi muchia (aa1.5. A1. b) în epură Fig.7 Reprezentarea prismei ABCA1B1C1 în epură . cuprins într-un alt plan de nivel.4 Reprezentarea dodecaedrului : a) în spaţiu . baza superioară A1B1C1 (fig. B. inferioară şi superioară (fig. a). în epură. a cărei baze sunt în planul orizontal. C şi ale unui vârf al bazei superioare. O prismă se obţine prin intersecţia suprafeţei prismatice cu două plane. astfel încât fiecare plan să taie toate muchiile.8 .b’) şi (c. care se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC. sunt necesare coordonatele vârfurilor bazei inferioare.

8. fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’.1’2’) pe faţa ABB1A1 şi (34.3’4’) pe faţa CBB1C1 (care se suprapun parţial. B. Exemplu : în figura 8. Acest lucru se studiază considerând dreapta tt1 de pe faţa acc1a1.10 este definită de baza ABCD (plan oarecare) şi vârful S. se stabileşte vizibilitatea muchiilor. În figura 8. după cum acestea sunt vizibile sau invizibile. Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine ridicată din proiecţia orizontală m şi se determină proiecţiile verticale m’ şi n’ (fig. paralelă cu mucchiile prismei şi suprapusă în proiecţie verticală peste muchia b’b1’. a pentru ca punctul I(i.9).7. Pentru reprezentarea în epură a piramidei. Observaţie : Pentru ca un punct să aparţină unei prisme trebuie să fie situat pe o dreaptă ce aparţine suprafeţei prismatice. astfel : prin m se trasează două drepte generatoare. se reprezintă punctele care o definesc. b). deci faţa a’c’c1’a1’ acoperă muchia b’b1’. Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia orizontală m.1. (b1. pentru determinarea proiecţiei verticale se găsesc două poziţii. Muchia b’b1’ este invizibilă. celelalte aparţinând conturului aparent. C şi S. 8. îi pot corespunde k1 c=c1 două proiecţii orizontale şi laterale.126 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ această muchie. Punct pe suprafaţa piramidală Suprafaţa piramidală este generată de o dreaptă generatoare G. M ∈ MN sau pe o generatoare paralelă cu muchiile T T1. Piramida SABCD din figura 8. Având în vedere că în epură feţele unei prisme se suprapun total sau parţial. se obţine o prismă dreaptă (fig.c1’). se constată că punctul I este vizibil în proiecţie verticală (yI > yJ). Dacă muchiile prismei sunt a1' b1' d1' c1' z b1" c1" d1" a1" perpendiculare pe baze. (12.8 Reprezentarea unei prismei drepte K1 ∈ [ABB1A1] şi K ∈ [ADD1A1]. de pe TT1 şi J de pe BB1. poate să fie situat pe o dreaptă oarecare MN. În proiecţia verticală se pune problema vizibilităţii numai pentru muchia b’b1’. ambele aparţinând feţei ABB1A1. deci implicit în proiecţia orizontală latura a1b1 este vizibilă. obţinându-se celelalte vârfuri ale bazei superioare. Fig. prisma este k'=k 1' k 1" k" regulată. adică k avem două puncte pe două feţe diferite ale d=d 1 a=a1 y prismei.3 Reprezentarea piramidei.b1’). Analizând depărtările punctelor I. M ∈ T T1. Găsind proiecţiile verticale e’ şi f’ se constată că este vizibil punctul E (are cota mai mare decât punctul F). în proiecţia orizontală latura bazei superioare a1b1 şi muchia cc1 se intersectează aparent. Astfel. Secţiunea plană rezultată se numeşte bază. Aici se suprapun proiecţiile orizontale e şi f.8. iar muchia cc1 este invizibilă. se unesc proiecţiile orizontale şi verticale cu linii continue sau întrerupte. în proiecţia orizontală).8. paralele cu muchiile.8.8). A. unei proiecţii x b=b1 verticale a unui punct. a' b' d' c' b" c"d" a" O în funcţie de felul acestora.8. Conform criteriilor de vizibilitate şi feţele bcc1b1 şi acc1a1 sunt invizibile.7.i’) să aparţină prismei. . Piramida este un corp limitat de o suprafaţă piramidală şi un plan care intersectează toate muchiile piramidei. Pentru ca prisma să fie complet reprezentată. care trece printr-un punct fix S şi se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC (fig. ale căror proiecţii verticale se suprapun. respectiv (c1. iar când aceasta are bazele poligoane regulate.

8. de pe faţa G SAB : j ∈ si şi j’ ∈ s’i’. care are depărtarea mai mare decât muchia SB.POLIEDRE 127 Un punct care aparţine suprafeţei piramidale SABCD. în proiecţia orizontală se consideră dreptele disjuncte SA şi BC cu punctul de concurenţă aparentă i ≡ j. A C având baza ABC în planul orizontal de proiecţie. Este vizibil punctul i. muchia s’b’ este invizibilă.8. Analizând depărtările punctelor E.11 Reprezentarea unei piramide oblice SABC cu baza în planul [H] punctul J de pe latura bazei BC. Rezultă că. determină proiecţiile orizontale m şi n (fig.j’) aparţine piramidei. x c b Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia verticală m’. care este d' e'=c' f '=b' a' O vizibilă.8. s1 pe f e faţa sac şi s2 pe faţa sab. suprapusă în proiecţie verticală peste muchia s’b’.11 este reprezentată o piramidă oblică. regulată deoarece proiecţiile feţelor piramidei pe planele de proiecţie . trebuie să fie situat pe o dreaptă generatoare a piramidei. fiind acoperită de faţa s’a’c’. care se suprapun : s’1’ ≡ s’2’. Se analizează vizibilitatea numai pentru muchia s”a”.9 Generarea suprafeţei piramidale muchia sa. deci Fig. deci faţa s’a’c’ acoperă muchia s’b’.8. deoarece punctul I are cota mai mare decât c' b' j ' i' a' x s' s c d d' j b i a y a O x a' 1'=2' b j ' 2 1 z i' e'=f ' b'=t' c' i=j t c f e s' z s" m'=n' O n m s b" a" c" y Fig. de pe z s' ST şi F de pe SB. S În figura 8. având abscisa mai mare decât faţa s”b”c” . Exemplu : punctul J(j. Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine coborâtă din proiecţia verticală m’ şi se Fig. pentru determinarea proiecţiei a d orizontale se găsesc două poziţii.s’i’). iar pe planul vertical şi lateral. deoarece este situat pe generatoarea SI(si. Astfel.8. În proiecţia verticală. aceasta se proiectează pe planul orizontal în adevărată D mărime. se constată că punctul E este vizibil în proiecţie verticală (yE > yF).10 Reprezentarea piramidei SABCD Fig. Se y determină corespondentele lor în proiecţia orizontală.12 Piramidă dreaptă. Pentru studiul vizibilităţii. astfel : prin m’ se trasează s două drepte generatoare. suprapusă pe axa B Ox. Acest lucru se studiază considerând dreapta generatoare st de pe faţa sac. În proiecţia laterală toate muchiile sunt vizibile.11).

13 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan oarecare . care o secţionează (fig. ca secţiune plană determinată de planul oarecare în prisma oblică.8. unde muchiile BB1 şi CC1 intersectează planul [P]. a) Secţiune plană într-o prismă oblică Fie prisma oblică triunghiulară ABCA1B1C1 şi planul oarecare [P]. trasat prin muchia AA1. folosind plane proiectante duse prin muchii. total sau parţial. îi pot corespunde două proiecţii orizontale şi laterale. intersectează muchia AA1 în punctul R(r. fără a utiliza plane auxiliare. În epură. . La reprezentarea triunghiului de secţiune s-a respectat vizibilitatea prismei : laturile triunghiului sunt vizibile sau invizibile. La secţionarea unei prisme cu un plan proiectant.14 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan de capăt t' v v1 v2 s b1 t c1 P' O Px a' x b' b c' f c e g a1 Q b1 c1 y c1' z Q' e' f' a1' g' Qx O b1' c1' z a Fig. În mod similar. v' a1' b1' Q' s' v1' v2' r' x a' Qx b' b c' c a h r h2 P Q h1 a1 y Fig. suprapus într-una din proiecţii pe urma acestuia.laturile poligonului – determinate ca dreptele de intersecţie dintre feţele poliedrului şi planul de secţiune. unei proiecţii verticale a unui punct ce aparţine piramidei.h’v’).128 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ se suprapun. poligonul de secţiune poate fi determinat prin : .8.13).s’) şi T(t. Raţionamentul este analog şi pentru o proiecţie orizontală a unui punct. piramida este regulată.2 Secţiuni plane în poliedre Poligonul rezultat ca urmare a secţionării unui poliedru cu un plan se numeşte secţiune plană. Planul de capăt [Q]. Punctul R se determină prin proiecţia sa orizontală. 8. se determină şi punctele S(s.8. iar dacă înălţimea coincide cu axa. după cum sunt situate pe feţe vizibile sau invizibile ale prismei.r’). iar aceasta la rândul ei. Rezultă astfel. Dacă baza piramidei este un poligon regulat. triunghiul RST. intersectează planul [P] după dreapta HV(hv.8.12).vârfurile poligonului – determinate ca puncte de intersecţie dintre muchiile poliedrului şi planul de secţiune. Pentru determinarea triunghiului de secţiune. aa1 ∩ hv = r. piramida este dreaptă (fig. poligonului de secţiune se obţine direct. se găsesc punctele în care muchiile prismei intersectează planul [P].t’).

utilizând plane auxiliare proiectante de capăt (fig. Pentru aflarea poligonului de secţiune determinat de planul oarecare [P] în piramida oblică SABC. f ∈ bb1. paralelă cu axa Ox.8. găsind punctele în care muchiile piramidei intersectează planul [P]. Prin v’ se duce proiecţia verticală a orizontalei. Se procedează în mod analog şi pentru obţinerea celorlalte proiecţii verticale ale punctelor ce determină poligonul de secţiune. d 1=u=d Astfel.14 prisma oblică ABCA1B1C1 s-a secţionat cu planul de capăt [Q]. iar la Fig.8. se procedează ca şi la prismă. v' u' fiind suprapus peste proiecţia orizontală a bazei Px O d' t' c' x a' b' prismei.17 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan de capăt Fig. Triunghiul de secţiune EFG se obţine în primul rând în proiecţia verticală. prin proiecţia orizontală t se trasează o a1=r=a y orizontală a planului [P].15. e ∈ aa1. b’b1’ ∩ Q’ = f’ . b) Secţiune plană într-o prismă dreaptă a1' s' Se consideră prisma dreaptă din figura 8.8. care întâlneşte toate muchiile se obţine un trunchi de piramidă. iar apoi coborând linii de ordine şi în proiecţia orizontală. rstu ≡ abcd. intersectând muchiile prismei cu urma verticală Q’ : a’a1’ ∩ Q’ = e’.15 Secţionarea unei prisme intersecţia cu muchia c’c1’ se obţine proiecţia drepte cu un plan oarecare verticală t’. c’c1’ ∩ Q’ = g’.16 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan oarecare . Pentru determinarea proiecţiei v b 1=s=b verticale a poligonului. g ∈ cc1. tv || P.POLIEDRE 129 În figura 8. b1' d1' c1' z s' P' Q' v' v ' 1 v 2' r' t' b' v u' v1 v2 b c' t r a h1 h c u h2 P z Q' r' t' Px O a' b' b r a c u c' u' s' z x a' Qx s x t Qx O s Q Q y y Fig. Poligonul de secţiune RSTU se cunoaşte în proiecţia orizontală. se ţine seama de faptul că c1=t=c fiecare punct care îl determină este cuprins în planul [P] şi aparţine totodată şi unei muchii a prismei. c) Secţiune plană într-o piramidă oblică Prin secţionarea unei piramide cu un plan.16). şi se determină P urma verticală v’ a ei. P' r' secţionată cu un plan oarecare [P].8.

Ridicând linii de ordine din α şi β. prima dată.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă O dreaptă intersectează un poliedru convex în cel mult două puncte. t şi u (fig. secţiune care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β.17. În epură (fig. Pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă.h’v’). construcţia se simplifică.130 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Q] dus prin muchia SA intersectează planul [P] după dreapta HV(hv. Poligonul de secţiune rezultă direct în proiecţia verticală. proiecţiile verticale ale punctelor de intersecţie cu prisma. Qx x d' e'=c' f '=b' a' c b r n m a d s p u t f e O d) Secţiune plană într-o piramidă dreaptă Fie piramida dreaptă SABCDEF şi planul de capăt secant [Q]. Planul secant dus prin dreaptă poate determina o secţiune transversală în poliedru. d ∩ 12 = α şi d ∩ 23 = β. 8.8. z s' Q' se suprapune pe urma acestuia. . n. în proiecţie verticală. r. Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează triunghiul de secţiune în punctele α şi β. prin dreaptă se duce un plan de capăt [Q] care determină secţiunea plană triunghiulară 123. deoarece proiecţia poligonului de secţiune pe planul de proiecţie. Triunghiul de secţiune se determină. 2 şi 3. care intersectează poliedrul după o secţiune plană. b). rezultând u'=n' t'=r' triunghiul RTU. p. cu proiecţia verticală r’t’u’ p' suprapusă pe urma verticală Q’. un vârf al poligonului de secţiune. punctele de intersecţie cu prisma.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1 şi dreapta D (fig.t’) şi U(u. sunt punctele căutate.18). căutate.r’). obţinându-se succesiv vârfurile T(t. Dacă planul de secţiune este un plan proiectant. 1’2’3’. s-a m' intersectat cu planul de capăt [Q]. situate pe două feţe distincte ale lui. suprapusă pe urma verticală Q’ a planului de secţiune. La fel se procedează şi cu celelalte muchii. faţă de care este proiectant planul secant. intersectează muchia SA în punctul R(r. iar punctele de intersecţie dintre conturul acestei secţiuni şi dreaptă. a).3.19.19. se determină punctele α’ şi β’. 8. din figura 8. P’ ≡ d’.u’). determinând punctele m. caz în care planul este proiectant faţă de unul din planele de proiecţie. 8. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a acestuia se duc linii de ordine din proiecţiile verticale până la intersecţia cu muchiile piramidei în proiecţia orizontală. m’n’r’p’t’u’. iar apoi ducând linii de ordine se găsesc şi proiecţiile orizontale 1. Piramida oblică SABC. urma verticală Q’ a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală d’ a dreptei. Pentru determinarea lor se duce un plan secant prin dreaptă. sau o secţiune longitudinală. Q y Fig. până pe proiecţia verticală d’.18 Secţionarea unei piramide drepte cu un plan de capăt 8. care la rândul ei.8. fiind dat de punctele de intersecţie dintre urma Q’ şi muchiile prismei.

b) în epură b) Metoda secţiunilor longitudinale Fie prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1. fiind acoperită de faţa acc1a1.20 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale . se trasează dreapta Δ(δ. paralelă cu muchiile prismei. a).h1’) ale celor două drepte şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor. care o intersectează în două puncte (fig. obţinându-se urma orizontală a planului secant.d’) în punctul M(m.POLIEDRE 131 Studiind poziţia punctelor de intersecţie pe feţele prismei.h’) şi H1(h1. b). dus prin dreapta D.8.20.a) în spaţiu . cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D. se determină vizibilitatea dreptei : în proiecţia orizontală porţiunea de la α la muchia bb1 este invizibilă.19 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu . Paralelogramul de secţiune [1234] are o latură egală cu segmentul 12. iar în cea verticală. P = h ∪ h1. Se determină urmele orizontale H(h. după care urma orizontală P taie baza inferioară [V] D M x H1 A 2 B1 Δ 3 α z 4 a1' d' C1 α' β' b1' δ' c1' z A1 β m h h' δ 4 [P] O H C [H] y a' x b' b 1 2 c' h1' h1 m' b 1 c β α 3 O B P 1 P a c1 y a) d b) a1 Fig. porţiunea 1’3’ este invizibilă. Pentru aflarea acestor puncte se foloseşte un plan auxiliar secant [P].8. 8. care determină în prismă o secţiune longitudinală [1234]. [V] A1 [Q] 1 α 2 β B1 z d'=Q' C1 a' a1' 1' 2' α' β' 3' b1' c1' z x A B C a) D 3 O [H] y x b' b c' 2 O b1 3 α 1 β a c d c1 y a1 b) Fig.δ’) paralelă cu muchiile prismei şi concurentă cu dreapta D(d.8.20. În epură (fig.m’). b) în epură . concurentă cu aceasta şi paralelă cu muchiile prismei. Planul secant [P] este determinat de dreapta dată şi o dreaptă Δ.

d’). urma verticală a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală a dreptei de intersecţie : Q’ ≡ d’. iar alte două. b) în epură . Pentru determinarea proiecţiilor verticale. se utilizează un plan de capăt [Q]. deci proiecţia d este invizibilă din punctul α până la muchia bb1. Acesta determină secţiunea plană triunghiulară 123. s' Q'=d' 1' α' 2' β' 3' z [V] S z [Q] 2 1 α D β 3 x A B O C [H] y a) x a' b' b c' 2 β 1 α O s a d 3 c b) y Fig.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale În figura 8. Se ridică linii de ordine până pe proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină şi proiecţiile verticale α’ şi β’. Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează piramida. paralelele trasate prin 1 şi 2 la muchiile prismei. Se găseşte proiecţia verticală a poligonului de secţiune. Ducând liniile de ordine corespunzătoare se determină proiecţia orizontală a poligonului de secţiune.132 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ a prismei.3. care intersectează dreapta D în punctele α şi β. 1’2’3’. a se dă o piramidă oblică SABC şi o dreaptă D(d. Dreapta D este invizibilă în proiecţie orizontală între α şi muchia bs. În proiecţia orizontală vizibilitatea dreptei D se determină observând că punctul de intersecţie α este pe o faţă vizibilă. punctele de intersecţie dintre dreaptă şi piramidă. Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează paralelogramul de secţiune în punctele α şi β.8. În proiecţia verticală. care este intersectată de proiecţia orizontală d a dreptei în punctele α şi β.21.8. 8.21. determinată de punctele în care urma Q’ intersectează muchiile piramidei. sau se determină proiecţia verticală a paralelogramului de secţiune şi se intersectează aceasta cu proiecţia d’. iar punctul β pe o faţă invizibilă a prismei. b). d’ este invizibilă de la muchia aa1 la muchia cc1. 123. iar în proiecţia verticală între α’ şi 3’. care se duce prin dreapta D. se ridică linii de ordine din α şi β până pe proiecţia verticală d’ a dreptei.21 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu . fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’. În epură (fig. α’ şi β’ ale punctelor de intersecţie. ale punctelor de intersecţie.

m’) şi determinând urmele orizontale H(h.22.d’) intersectează piramida triunghiulară oblică SABC.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale Cunoaşterea regulilor de construcţie a desfăşuratelor unor suprafeţe poliedrale este necesară în activitatea tehnică. se foloseşte un plan auxiliar [P]. Acest plan determină în piramidă secţiunea longitudinală S12. determinat de dreapta D şi vârful piramidei S (fig 8. Intersecţia proiecţiei orizontale d a dreptei cu proiecţiile secţiunii longitudinale determină proiecţiile α şi β. În epură (fig8.22. Urma orizontală P intersectează proiecţia orizontală a bazei piramidei abc după segmentul 12.POLIEDRE 133 b) Metoda secţiunilor longitudinale Pentru determinarea punctelor în care dreapta D(d. Desfăşurarea unei suprafeţe poliedrale se face prin aducerea feţelor suprafeţei într-un singur plan. care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β. b). ducând prin vârful S(s. Pentru a construi grafic desfăşurata unui poliedru trebuie să se cunoască forma şi dimensiunile feţelor laterale cât şi bazele care o delimitează. se determină urma orizontală P a planului [P]. iar proiecţia orizontală d este invizibilă de la punctul α până la muchia bs. având în vedere că unele piese componente ale maşinilor şi instalaţiilor se obţin prin înfăşurarea din tablă. generând în piramidă secţiunea longitudinală 12s. a).22 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale .h’) şi H1(h1. Astfel.s’) o dreaptă Δ(δ.h1’) : P = h ∪ h1.8. dată de alăturarea succesivă a poligoanelor feţelor acestuia. Dacă la trasarea laturilor secţiunii longitudinale se respectă vizibilitatea feţelor pe care se găsesc. la desfăşurarea unui poliedru se obţine o figură geometrică plană. . Proiecţia verticală d’ a dreptei este invizibilă între punctul α’ şi muchia c’s’. Ridicând linii de ordine se obţin şi proiecţiile verticale α’ şi β’ pentru punctele de intersecţie dintre dreapta D şi piramidă. b) în epură 8. z [V] [P] Δ S d' α' β' s' z D α δ' m' h O h' s β M x A B 2 H H1 C O x a' b' b δ c' h1' h1 m P 1 [H] y a) a P 1 2 α β d c b) y Fig.δ’) concurentă cu dreapta D în punctul M(m.a) în spaţiu . se determină uşor şi vizibilitatea dreptei de intersecţie.

cu ajutorul cărora s-au determinat punctele A10 şi B10. C0. D0 se ridică perpendiculare egale cu proiecţiile muchiilor din proiecţia verticală. B0. C0 C10 = c’c1’. se împarte patrulaterul ABCD în două triunghiuri. a).23. D0 D10 = d’d1’ (fig. Având în vedere că direcţiile muchiilor sunt perpendiculare pe baza prismei. D0A0 = da (fig. Astfel. Dacă prisma este secţionată cu un plan [P] (plan de capăt) se obţine trunchiul de prismă ABCDA1B1C1D1 (fig. folosind diagonala BD şi se construiesc aceste triunghiuri alăturate.8.4. a). se desfăşoară conturul unei secţiuni normale. este necesar să se determine adevărata mărime a secţiunii plane A1B1C1D1. b) desfăşurata prismei drepte şi a trunchiului de prismă .8.1 Desfăşurarea prismei GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a unei prisme trebuie să se cunoască adevărata mărime a unei secţiuni plane normale a ei (perpendiculară pe muchii). s-a făcut rabaterea planului secant [P]. care în acest caz este chiar baza prismei. a10 P' a1' b1' a' b' b=b1 b10 d10 z A10 P0 B10 C10 A0 B0 D0 P y A0 b) C0 D10 D0 A0 A10 A10 B10 x c10 d1' c' d' c' 1 O Px c=c1 a=a 1 d=d1 a) Fig. Pe desfăşurată acest patrulater s-a reprezentat plecând de la latura C10D10 şi folosind diagonalele a10c10 şi b10d10.8. B0 B10 = b’b1’ . b).23 Desfăşurarea prismei drepte : a) epura prismei dreapte . B0C0 = bc. b). prin punctele A10. Pentru construirea bazei pe desfăşurată. segmentul A0B0C0D0A0 este egal cu perimetrul patrulaterului de bază ABCD. C10. pe planul vertical de proiecţie şi s-a determinat patrulaterul a10b10c10d10. C0D0 = cd. B10. măsurând muchiile trunchiului de prismă din proiecţia verticală: A0 A10 = a’a1’.8. pornind de la latura B0C0 existentă pe desfăşurata suprafeţei laterale. Desfăşurata trunchiului de prismă s-a reprezentat suprapus peste desfăşurata prismei. ABC şi ADB. a) Desfăşurarea prismei drepte Se consideră prisma dreaptă cu baza ABCD un patrulater oarecare (fig. astfel încât să se poată efectua desfăşurata în linie dreaptă a poligonului de secţiune şi mărimea reală a muchiilor.23. A0B0 = ab.23. unde acestea se proiectează în adevărată mărime. împreună cu secţiunea. adică s-a mai reprezentat desfăşurata secţiunii plane A1B1C1D1.23. Pentru determinarea desfăşuratei prismei. în punctele A0. D10.8. Astfel. Pentru construirea pe desfăşurată a bazei superioare a trunchiului de prismă.134 8.

cea mai practică în acest caz fiind schimbarea planului de proiecţie.24 Desfăşurarea prismei oblice : a) epura prismei oblice . Q0. Baza inferioară rămâne în planul orizontal de proiecţie. în primul rând. a1’b1’c1’ este pe axa O1x1. E0N0 = e1’n’. c1’f1’ = CF. Muchiile prismei sunt drepte oarecare. Secţionarea prismei cu planul [P] se poate face oriunde pe lungimea muchiilor. B0N0 = b1’n’.8. F0Q0 = f1’q’. Pentru aceasta se duce un plan normal pe muchii. M0. se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. Adevărata mărime a secţiunii normale este necesară pentru a cunoaşte lungimile laturilor poligonului care o determină şi pentru a putea reprezenta apoi. m0n0q0. Având în vedere că muchiile sunt normale pe secţiune. N0.24. iar noua bază superioară rămâne în planul de nivel de cotă z.m’n’q’) şi apoi prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. Al doilea pas în desfăşurarea prismei este determinarea unei secţiuni normale în prismă. Pe o linie dreaptă se măsoară lungimea laturilor triunghiului de secţiune şi se obţin punctele M0. deci noua proiecţie verticală a bazei inferioare. b) desfăşurata prismei oblice z . proiectându-se pe noul plan vertical în d1’e1’f1’. Se poate aplica una dintre metodele Geometriei descriptive. vor fi normale şi în desfăşurată pe transformata prin desfăşurare a secţiunii. de o parte şi de alta a secţiunii normale: A0M0 = a1’m’. transformata prin desfăşurare a acesteia. d' e' f' A0 O e n0 q0 d f m 0 x1 M0 N0 Q0 C0 M0 A0 B0 A0 x a' b' b c' n P q O1 a b ' 1 a1 ' c c 1' m q' Px m' P' a) n' z D0 E0 F0 b) D0 d 1' e 1' f 1' Fig. D0M0 = d1’m’. În punctele M0. C0Q0 = c1’q’. se alege un nou plan vertical de proiecţie [V1].POLIEDRE b) Desfăşurarea prismei oblice 135 Fie prisma triunghiulară oblică ABCDEF. P’ ⊥ a1’d1’. Q0M0 = q0m0. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig. paralel cu muchiile prismei (muchiile devin frontale). Q0 şi M0 se duc perpendiculare pe care se măsoară lungimile muchiilor. deoarece secţiunea normală are aceeaşi mărime. [P] : P ⊥ ad. a). Astfel. N0Q0 = m0n0. 8. iar pentru a desfăşura suprafaţa prismatică dată este necesar. b1’e1’ = BE. ceea ce în epură se materializează prin trasarea liniei de pământ O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor : O1x1 || ad || be || cf. M0N0 = m0n0. În noua proiecţie verticală muchiile prismei sunt în adevărată mărime : a1’d1’ = AD. se determină secţiunea plană MNQ(mnq. N0. să se cunoască adevărata mărime a muchiilor.

care se complectează cu cele două baze. care se cunosc din proiecţia orizontală. se duce un plan secant [P] (plan de capăt). A0 şi D0. C0. 6 .se secţionează prisma cu un plan normal pe muchii.24. 2 . L0B0 = l’b’. Astfel.se determină adevărata mărime a secţiunii normale. B0. Acestea se iau din proiecţia verticală : A10K0 = a1’k’. B10L0 = b1’l’. b) desfăşurata prismei oblice frontale Observaţie : Pentru determinarea desfăşuratei unei prisme se parcurg următoarele etape : 1 . 3 . Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul K0L0M0N0 (perimetrul secţiunii normale rabătute). se determină secţiunea normală [KLMN]. împreună cu secţiunea. c) Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale Pentru trasarea desfăşuratei prismei din figura 8. Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile corespondente muchiilor. pornind de la latura B0C0. alăturat unei feţe de pe desfăşurată. cu observaţia că muchiile sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală. fiind drepte frontale. perpendicular pe muchii.8. K0A0 = k’a’. acestea construindu-se cu ajutorul diagonalelor B0D0 = bd şi C0A0 = ca şi a laturilor.se determină adevărata mărime a muchiilor prismei (dacă este necesar). b. lungimile muchiilor. pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. a se urmăreşte metodologia de la punctul b). [k0l0m0n0]... Desfăşurata suprafeţei laterale a prismei se complectează cu bazele prismei.. 4 ..se unesc extremităţile muchiilor şi se reprezintă bazele. se rabate planul [P]. C 10 P' a1' b1' d1' c1' B 10 A 10 D 10 A 10 x a' a k' l' n' m' b' d' c' P O x b1 b l l0 m c1 c m0 k a1 k 0 d1 n0 n d P a) K0 L0 B0 M0 C0 N0 K0 D0 D0 A0 A0 A0 b) Fig. În figura 8.25.se măsoară pe perpendiculare trasate prin punctele de pe desfăşurata secţiunii normale. D0 se obţine desfăşurata suprafeţei prismatice. .pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. E0. F0.25. 5 .136 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind punctele A0. b s-a reprezentat numai baza inferioară A0B0C0. ca în figura 8.25 Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale : a) epura prismei oblice frontale .

8. de rază ab = A0B0. alăturat laturii B0C0. a).m’). cât şi a laturilor bazei. b) desfăşurata piramidei triunghiulare oblice . în jurul unei axe verticale. Aici desfăşurata a început de la faţa SAB. prin translatarea proiecţiei verticale m’ paralel cu axa Ox. a) Desfăşurarea piramidei oblice Fie piramida oblică SABC. se procedează astfel : .k’).s’) al piramidei.2 Desfăşurarea piramidei 137 Pentru desfăşurata laterală a unei piramide trebuie să se cunoască adevărata mărime a muchiilor care o determină. ca în figura 8. Dacă în practică se cere localizarea pe desfăşurată a punctului M(m.z’). undeva în afara epurei.26. se măsoară lungimea segmentului s1’m1’ şi se transpune pe desfăşurată pe muchia S0A0 . faţa S0A0B0 a desfăşuratei piramidei. de rază s1’b1’ = S0B0 şi altul cu centrul în A0. se aplică una din metodele Geometriei descriptive. Muchiile se transformă în drepte frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. până pe muchia s1’a1’. S-a trasat segmentul de dreaptă S0A0 = s1’a1’. Laturile patrulaterului de bază sunt în adevărată mărime în proiecţia orizontală. b. Pentru determinarea punctului B0. o dreaptă pe care să se măsoare un segment egal cu una dintre muchii şi să se înceapă cu construirea feţei care conţine acea muchie. Pentru a realiza desfăşurata piramidei se poate trasa. care trece prin vârful S(s. cea mai practică este metoda rotaţiei. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig.26 Desfăşurarea piramidei triunghiulare oblice : a) epura piramidei triunghiulare oblice . s1’b1’ = SB şi s1’c1’ = SC. Se aplică o rotaţie de nivel. s1’m1’ = S0M0.8. s1’a1’ = SA. tuturor muchiilor piramidei. În acest caz.pentru punctul M : se găseşte proiecţia m1’ pe muchia rotită. Z(z. situat pe faţa SAC. Desfăşurata suprafeţei laterale se complectează prin construcţia triunghiului de bază.4. La intersecţia lor s-a determinat vârful B0 şi astfel. s-au trasat două arce de cerc : unul cu centrul în S0. z' s'=s1' ' A0 r= k' x a' l' l a c a) b' b k c' m O s=z=s1 r= m' m1' k1' c1' b1' l1' c1 b1 l1 s1 'l L0 K0 C0 A0 r= r = ab a1' a1 S0 ab 1 ab M0 B0 b) A0 Fig. iar pentru determinarea adevăratei mărimi a muchiilor.26. situat pe muchia SA şi a punctului K(k.POLIEDRE 8. Celelalte feţe se construiesc similar şi alăturate primei feţe.

deci în proiecţia verticală se proiectează în adevărată mărime. S0L0 şi apoi se marchează pe ea punctul K0. se efectuează rotaţia de nivel pentru această dreaptă.27 Desfăşurarea piramidei drepte şi a trunchiului de piramidă Desfăşurata piramidei se face pornind de la muchia SA. situat în planul orizontal de proiecţie cu centrul în s. b) Desfăşurarea unei piramide drepte şi a trunchiului de piramidă Se consideră piramida dreaptă SABCDEF din figura 8. Desfăşurarea trunchiului de piramidă se obţine prin trasarea pe desfăşurata piramidei a transformatei prin desfăşurare a poligonului de secţiune M0N0R0P0T0U0M0. Pentru desfăşurarea trunchiului de piramidă este necesar să se facă. cu observaţia că aceasta este în poziţia de frontală.27.138 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . Poligonul de secţiune făcut de planul [Q] în piramidă. care este o linie frântă.8. se determină proiecţia k1’ pe generatoarea rotită. k’ ∈ s’l’.s’l’) pe care este situat punctul K. este determinat direct. A0 F0 E0 M0 U0 M0 s'=S0 m'=M 0 u'=n' t'=r' p' x r0 p0 u0 t0 Q d p t e f Qx Q' d' e'=c' c n0 m0 r s n m u a N0 R0 N0 u1'=n1' t1'=r1' f '=b' b P0 R0 T0 P0 D0 C0 B0 a'=A0 O Fig. . Prin secţionarea piramidei cu un plan [Q] se obţine trunchiul de piramidă cuprins între bază şi secţiunea plană determinată de planul [Q]. desfăşurarea piramidei căreia îi aparţine. prin intersecţia dintre urma verticală Q’ şi muchiile piramidei. cunoscând lungimea muchiei şi luând din proiecţia orizontală lungimile laturilor bazei. luând segmentul s1’k1’ = S0K0. mai întâi. [MNRPTU]. k ∈ sl.pentru punctul K : se determină dreapta generatoare SL(sl. s-au construit cele şase triunghiuri alăturate care alcătuiesc desfăşurata piramidei. se găseşte poziţia generatoarei pe desfăşurată. Astfel. s’a’ = SA şi că toate celelalte muchii au lungimea egală cu aceasta. cu baza ABCDEF un poligon cu şase laturi.

respectiv r1’ pe generatoarea S0C0. Observaţie : Desfăşurarea unei piramide se face urmărind paşii de mai jos : 1 – se determină adevărata mărime a muchiilor piramidei. de unde se roteşte până pe generatoarea de pe desfăşurată căruia îi aparţine : t1’ pe generatoarea S0E0. împreună cu secţiunea).. măsurarea fiecărei laturi a secţiunii şi transpunerea ei pe desfăşurată.prin rotirea fiecărei muchii. Exemplu : proiecţia t’ ≡ r’ se translatează paralel cu axa Ox până pe proiecţia verticală s’a’ a generatoarei frontale. . În rezolvarea intersecţiei dintre două poliedre. 8. U0M0 = u0m0. triunghiurile care alcătuiesc feţele laterale ale piramidei. N0R0 = n0r0. în epură. problemă tratată în subcapitolul 8...POLIEDRE 139 Aceasta se poate face în două moduri : 1 .planele auxiliare secante sunt paralele cu muchiile prismelor. a cărei mărime este cea din proiecţia orizontală. Construcţia planelor auxiliare secante depinde de natura suprafeţelor intersectate. ca puncte în care muchiile unui poliedru intersectează feţele celuilalt poliedru şi reciproc. plecând din M0 cu segmentul M0N0 = m0n0. c) intersecţia unei piramide cu o prismă . 2 – determinarea laturilor poligonului. 2 – se construiesc. Desfăşurata trunchiului de piramidă se complectează cu baza superioară. convenabil alese şi poartă numele de metoda planelor secante comune. împreună cu punctele secţiunii. ca segmente de drepte rezultate din intersecţia reciprocă a feţelor celor două poliedre între ele.planele auxiliare secante trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei. reducând problema intersecţiei a două poliedre la intersecţia unei drepte cu un poliedru. La intersecţia poliedrelor se întâlnesc următoarele cazuri : a) intersecţia a două piramide – planele auxiliare secante trec prin vârful piramidelor. [m0n0r0p0t0u0]. se respectă următoarele etape: 1) determinarea planelor auxiliare secante utile. a planului de capăt [Q]. 2 – prin determinarea adevăratei mărimi a secţiunii (rabatere pe planul orizontal de proiecţie.. Acestea pot fi plane sau strâmbe în spaţiu. 3) determinarea poligonului de intersecţie prin unirea într-o anumită ordine a punctelor de intersecţie aflate. 3 – se construieşte baza piramidei. b) intersecţia a două prisme . 2) determinarea punctelor de intersecţie dintre muchiile unui poliedru şi feţele celuilalt. în R0 . Poligoanele de intersecţie se pot determina printr-una din metodele de mai jos : 1 – determinarea punctelor poligonului. în ordine. în T0. în general.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale Din intersecţia a două suprafeţe poliedrale rezultă. Determinarea punctelor liniei de intersecţie se face cu ajutorul unor plane auxiliare.. în poziţia de frontală (suprapusă peste muchia SA) şi transpunerea punctelor secţiunii pe muchiile corespunzătoare de pe desfăşurată . în punctul t1’ ≡. unul sau două poligoane. Ordinea de unire a punctelor poligonului de intersecţie se face utilizând metoda mobilului sau metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale după cum se va vedea în exemplele următoare. a cărei mărime se cunoaşte după rabaterea pe planul orizontal de proiecţie şi dacă este necesar şi cu baza inferioară. Se utilizează de obicei prima metodă. 4) determinarea vizibilităţii laturilor poligonului de intersecţie. alăturat uneia din feţe.3.

sunt cele duse prin vârfurile m.8. a dreptei Δ(δ. iar în figura 8. Natura intersecţiei dintre două poliedre poate fi stabilită încă de la trasarea planelor secante comune.1 Intersecţia a două piramide Fie piramidele triunghiulare oblice. este suficientă determinarea urmelor orizontale ale acestor plane.28). P Pq 1 a Pn Pc a) 5 b 2 3 6 P q 4 Pa Pb Pn 3 a Pc q 1 2 b 4 n 7 8 5 6 8 n Pa c c b) 7 m m Fig. intersecţia este o pătrundere. Dacă poligonul de intersecţie este un poligon continuu. intersecţia fiind o pătrundere. b) pătrundere 8. În figura 8. planele secante comune. b. cel puţin într-un punct.5. Astfel. care va fi intersectată cu muchia prin care s-a dus planul.140 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se determină odată cu unirea punctelor de intersecţie dintre muchii şi feţe. S1MNP şi S2ABC. care sunt însăşi vârfurile triunghiurilor bazelor. Primul şi ultimul dintre acestea sunt numite plane limită. în caz contrar latura este invizibilă. c. . intersecţia se numeşte rupere. se duc urmele orizontale ale planelor prin vârfurile unei baze. iar dintre acestea planele [Pm] şi [Pb] sunt plane limită. Planele secante utile. poligonul de intersecţie fiind o linie frântă continuă.29). urmele orizontale ale planelor limită sunt Pb şi Pc. în primul rând.28 Stabilirea tipului de intersecţie dintre poliedre : a) rupere . care vor fi date de urma orizontală h. determină în cealaltă o secţiune plană longitudinală. odată stabilită direcţia lor. intersecţia este o pătrundere. cu bazele în planul orizontal de proiecţie (fig. urmele orizontale ale planelor limită sunt Pq şi Pc. iar cu ajutorul lor se stabileşte tipul de intersecţie dintre poliedre.28. Acestea trebuie să conţină vârfurile celor două piramide şi să treacă pe rând prin muchiile acestora. a. poligonul de intersecţie despărţindu-se în două.intersecţia este o rupere. în acest caz. când bazele celor două poliedre sunt în acelaşi plan (planul orizontal). ele determinând porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze (porţiunile haşurate).δ’) care uneşte vârfurile piramidelor şi de urmele muchiilor. Sunt utile numai acele plane care intersectează ambele baze. porţiunile separate de acestea sunt cele haşurate . Dacă planele limită separă porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze ale poliedrelor. Având în vedere că piramidele au baza în planul orizontal de proiecţie. de formă triunghiulară. iar dacă în urma intersecţiei rezultă două poligoane. Rezultă că intersecţia este o rupere. acestea intersectând cealaltă bază în două puncte (fig. Planul auxiliar secant. Pentru determinarea poligonului de intersecţie dintre cele două piramide se trasează. rezultând puncte ale poligonului de intersecţie. unul la intrarea şi altul la ieşirea unuia dintre poliedre din celălalt. dus prin urma h şi printr-un vârf al bazei uneia dintre piramide. iar dacă aceste porţiuni sunt pe aceeaşi bază.28. având în vedere că o latură a poligonului este vizibilă dacă rezultă din intersecţia a două feţe vizibile ale poliedrelor. n şi b.8. intersecţia este o rupere.8.

b7’). N5. B8(b8. ocupând consecutiv poziţiile M1.c4’) şi respectiv B7(b7.n5’).8. se determină punctele C3(c3. C4(c4.c3’). respectiv BS2 înţeapă feţele piramidei S1MNP şi de asemenea. Aceste puncte sunt punctele în care muchia MS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC. iar acesta la rândul lui este intersectat de muchia MS1 în punctele M1(m1. N6. B7. M2. punctele N5(n5.metoda mobilului : se consideră un punct mobil care se deplasează pe poligonul de intersecţie din spaţiu. unde muchiile CS2.29 Intersecţia a două piramide oblice y .n6’) unde muchia NS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC. B8. În mod analog.b8’). N6(n6. Pentru stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie obţinute mai sus se aplică una din cele două metode : .m2’).m1’) şi M2(m2.POLIEDRE 141 Planul [Pm] dus prin muchia din m intersectează piramida S2ABC după triunghiul (1s22. C3. C4 şi M1 s2' z s1' n6 ' δ' m 2' b ' 7 m 1' h' a' a 2 n5 ' b 8' c 4' c 3' m' m 3 4 b' c' p' Pc n' n O x 1 c c3 c4 m1 5 6 - Pm Pn Pb m2 b n6 n 5 b7 b 8 7 8 p h δ s1 s2 Fig. 1’s2’2’).

punctul M1(m1. care se uneşte cu punctul C3. 8. rezultând punctul B7(b7. în continuare. 5. Parcurgând în continuare bazele. pleacă din punctul m (spre stânga sau spre dreapta). n6b8 şi c4m1. s-a ales punctul 1.1. 6. Între poziţiile punctului mobil şi proiecţiile sale pe baze se creează o legătură biunivocă. fiind reprezentate cu linie continuă feţele (respectiv laturile bazelor) văzute şi cu linie întreruptă feţele nevăzute. 2. S2ABC PI Piram. În proiecţia orizontală se obţin vizibile segmentele : m2n6. b. m. n. suprapuse. Tot aici este stabilită şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în cele două proiecţii. 1. Dacă se porneşte de la planul limită [Pm]. Proiecţiile mobilului se deplasează pe cele două baze în sensul arătat de săgeţi. în care se înscriu punctele corespunzătoare în ordinea de parcurgere pe cele două baze. c. Acestor două puncte le corespund. 3. altfel este invizibilă. n. Pentru urmărirea uşoară a regulii mobilului se întocmeşte tabelul 8.b7’). în timp ce punctul mobil parcurge poligonul de intersecţie.1. în spaţiu. Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se obţine pe baza principiului că o latură vizibilă se găseşte pe feţe vizibile ale ambelor poliedre.b7 6 3 - Tabelul 8. S1MNP [H] Piram.m1’). pe baza mnp. 7. respectiv punctele 1. se determină punctele din spaţiu. se obţin punctele m. m. c. de două ori fiecare porţiune. iar în proiecţia verticală. S1MNP [V] Piram. pe baza mnp. n6’b8’ şi b8’n5’.7 5 b . segmentele : c3’b7’. Punctul M1 se uneşte cu punctul C3. generând punctul C3(c3. ducând muchiile paralele şi începând cu muchiile care nu participă la intersecţie (dacă acestea există) la fiecare piramidă.142 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ parcurgând astfel întreg poligonul. pe baza mnp. fiecare poziţie ocupată de punctul mobil în spaţiu. 6. poate fi urmărită în tabelul 8. Piramida S1MNP Piramida S2ABC Poligonul de intersecţie (PI) Piram. Ordinea de unire a punctelor. Planul limită [Pb] este întâlnit de proiecţiile mobilului în punctul 7 pe baza mnp şi în punctul b pe baza abc. formând o latură a poligonului de intersecţie. 3. întâlnind în continuare planul secant [Pc] în punctul c. proiecţii situate pe aceeaşi urmă a unui plan auxiliar secant. . iar pe baza ABC din punctul 1 sau 2. proiecţiile lui parcurg cele două baze. şi în punctul 3.1 m 4 n 8 n 4 m 2 . iar proiecţia mobilului de pe baza abc continuă spre punctul 6. pe baza abc şi într-un punct notat cu liniuţă (-). S2ABC PI Vizibilitatea în planul m 3 1 c m 1 c3 . Adică. cât şi punctele poligonului de intersecţie. în planul orizontal. pe cele două baze. b7’m2’. deoarece nu generează punct în spaţiu. 4.6 b 5 c 1 m2 . pe baza abc.n6 b8 n5 c4 m1 . Metoda mobilului utilizată pentru unirea punctelor de intersecţie se bazează pe principiul invers : pornind de la proiecţiile punctului mobil din spaţiu pe cele două baze.metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale : se consideră o desfăşurare aproximativă a celor două piramide. paralel cu muchiile piramidelor. fără a străbate şi zona haşurată. proiecţiile mobilului întâlnesc planul secant [Pn] în punctul 5. c3’) în spaţiu. b. 4. Dacă se proiectează. pe baza abc. respectiv cu feţele acestora. Proiecţia mobilului pe baza mnp se întoarce spre punctul m. proiecţia mobilului pe baza MNP.

Exemplu : muchia s1n intersectează faţa s2ab în punctul n6 şi faţa s2bc în punctul n5. S-a format astfel o reţea de linii paralele suprapuse. Acestea trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei.31). a este reprezentată diagrama pentru proiecţia pe planul orizontal de proiecţie. Aceste plane secante determină în cele două poliedre secţiuni plane longitudinale. b şi c. b) proiecţia pe planul vertical 8. iar pentru piramida S1MNP. la cea din figura 8. p n m p s2 a + n6 b _ n5 c + + _ b8 + a s1 s1 p' n' m' p' a' + n6 ' b' m2 b7 s2 a) c4 c3 s2 m1 s2 + _ + b8' + c' _ a' s1' s1' n5' s1 s1 m2' b7 ' s2' s2' b) c4' c3' m1' s2' s1' s1' s2' Fig.d’). cu aceeaşi structură şi pentru proiecţia piramidelor pe planul vertical de proiecţie (fig. Muchia sc . Planele utile sunt planele duse prin urma h şi prin vârfurile a.30 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă . dacă feţele din intersecţia cărora s-a obţinut sunt vizibile.8. b).5. Unirea punctelor de intersecţie se face ţinând seama că o latură a poligonului de intersecţie rezultă ca intersecţia a două feţe. iar din punct de vedere al vizibilităţii. rezultă că intersecţia celor două corpuri este o pătrundere şi se obţin două poligoane de intersecţie.8.30.POLIEDRE 143 În figura 8. începând pentru piramida S2ABC cu muchia s2a. mai puţin în ce priveşte vizibilitatea. cu muchia s1p. Se notează cu semnul (+) feţele vizibile. după care urma orizontală Pc intersectează baza mnq. Cele două diagrame sunt identice. Diagrama se repetă. care trece prin vârful piramidei şi este paralelă cu muchiile prismei şi muchiile fiecărui poliedru în parte. cu bazele situate în planul orizontal de proiecţie (fig. b ţinându-se seama de vizibilitatea feţelor piramidelor din proiecţia verticală. care sunt date de urma orizontală h a dreptei D şi vârfurile triunghiurilor de bază. Pentru aflarea poligonului de intersecţie dintre cele două corpuri. Deoarece poliedrele au bazele în planul orizontal de proiecţie. dintre care planele [Pc] şi [Pa] sunt plane limită.30. este suficientă determinarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare. iar cu semnul (-) feţele invizibile din proiecţia orizontală a piramidelor.8. că linia care uneşte două puncte de intersecţie este vizibilă. mnq. Convenţional muchiile piramidelor au fost duse paralele. suprafaţa dintre două linii consecutive ale reţelei reprezintă o faţă a piramidei. cu toate că ele sunt concurente în vârful piramidelor.2 Intersecţia unei piramide cu o prismă Fie piramida triunghiulară oblică SABC şi prisma triunghiulară oblică MNQM1N1Q1. Planul auxiliar [Pc] intersectează prisma după un paralelogram cu una din laturi dată de segmentul 12.30. Porţiunile nestrăbătute de planele secante (porţiunile haşurate) rămân pe aceeaşi bază.prismă: a) proiecţia pe planul orizontal . Se pun pe diagramă punctele în care muchiile unei piramide intersectează feţele celeilalte (cu excepţia muchiilor s1p şi s2a). Schematic. se determină planele secante comune. Planele secante sunt determinate de două drepte : dreapta D(d.

În y . q1' s' n1' m1' z b 3' d' c 1' a 5' a6 ' b 4' c 2' h' x m n h 1 4 5 6 2 n' q' m' c c' Pc a' b' O b Pb 3 q d c2 c1 b3 a b4 m1 a 5 a6 n1 Pa s q1 Fig.2 şi se aplică regula mobilului. proiecţia mobilului pe baza mnq se deplasează pe traseul 2-4-6-4-2. neputând trece de planul limită [Pa]. proiecţia mobilului de pe baza mnq se mişcă pe porţiunea 1-3-5-3-1. Odată determinate punctele poligonului de intersecţie în proiecţie orizontală. La prima parcurgere a bazei abc. Se identifică două poligoane de intersecţie.8.144 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ intersectează paralelogramul de secţiune în punctele c1 şi c2. de ieşire a piramidei din prismă. puncte ale poligonului de intersecţie. Analog. iar pe baza mnq din punctul 1 înspre 3. Planul auxiliar [Pb] intersectează baza prismei după segmentul 34. cu ajutorul planului limită [Pa] se determină punctele a5 şi a6. se găsesc punctele şi în proiecţia verticală. de intrare şi (c1b3a5c1). generând în prismă un paralelogram ca secţiune.31 Intersecţia unei piramide oblice cu o prismă oblică Pentru aflarea ordinii de unire a punctelor de intersecţie se întocmeşte tabelul 8. În acest tabel se studiază şi vizibilitatea feţelor poliedrelor în cele două proiecţii şi respectiv. (c2b4a6c2). ce este intersectat de muchia sb în punctele b3 şi b4. vizibilitatea poligoanelor de intersecţie. cu ajutorul liniilor de ordine corespunzătoare. în care muchia sa intersectează prisma. plecând cu proiecţiile mobilului pe baza abc din punctul c înspre b. iar la a doua parcurgere a bazei abc.

5. Piramida SABC Prisma MNQM1N1Q1 Poligonul de intersecţie (PI) Piram.i’) din spaţiu.3 Intersecţia a două prisme Se consideră prismele oblice cu bazele ABC şi EFG. Astfel.32 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia piramidă . h2’). b) pentru proiecţia pe planul vertical 8. respectiv vertical de proiecţie. H1(h1. SABC [V] Prisma MNQM1N1Q1 PI Vizibilitatea în planul c 1 c1 b 3 b3 a 5 a5 c 1 c1 c 2 c2 Tabelul 8. dus prin vârful c al bazei abc.2 b a c 4 6 2 b4 a6 c2 În figura 8. de la cel de al doilea poligon.POLIEDRE 145 proiecţia orizontală sunt vizibile segmentele c1b3 şi a5b3.prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . situate în planul orizontal de proiecţie (fig. puncte care aparţin poligonului de intersecţie dintre cele două prisme. de la un poligon şi b4’a6’. Planele auxiliare secţionează longitudinal prismele. dus prin vârful m al bazei mnr şi [Pc]. paralele cu muchiile prismelor şi se determină urmele lor orizontale. Aceste secţiuni sunt intersectate de muchia prin care s-a dus planul secant în două puncte. printr-un punct oarecare I(i. care să fie paralele cu muchiile celor două prisme. se trasează două drepte concurente. cât şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în planul orizontal.33). . Ducând plane secante comune.8. SABC [H] Prisma MNQM1N1Q1 PI Piram. h1’) şi H2(h2. Urma orizontală P a planului auxiliar va trece prin urmele orizontale h1 şi h2. prin muchiile prismelor se observă că rămân porţiuni nestrăbătute de acestea pe ambele baze. a şi b s-a studiat modul de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. ale dreptelor. a6’c2’.8. determinând secţiuni de forma unor paralelograme care au una din laturi segmentul de intersecţie dintre urmele orizontale ale planelor secante şi bazele prismelor. P = h1 ∪ h2. segmentele b3’a5’ şi a5’c1’. Planele utile limită sunt [Pm]. q m q n n' _ m' q' q' + + _ + + a' a s' s a6 a5 a6' a5' + b3 + b3' b4 b4' b' _ b s' s + c1 c2 c1' c2' c' s' c s _ + a5 a5' a6 a6' a' a s' s q1' q1 n1 m1 q1 m1' q1' n1' a) b) Fig. paralele cu urma orizontală P. deci intersecţia va fi o rupere şi se va obţine un singur poligon de intersecţie. Pentru construirea poligonului de intersecţie dintre cele două prisme se determină direcţia urmei orizontale a planelor auxiliare. iar în proiecţia verticală.32.

8.33 Intersecţia a două prisme oblice . Analog. iar cu ajutorul planului [Pr].146 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Pm] dus prin muchia din m determină o secţiune în prisma cu baza abc cu una din laturi. pe baza abc se pleacă din punctul c. Astfel. Planul limită dus prin muchia din c determină o secţiune longitudinală în prisma mnr. care este intersectată în punctele c7 şi c8 de muchia cg. Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie în proiecţia verticală. punctele r5 şi r6. segmentul 12.3 conform regulii mobilului studiată anterior. Proiecţiile mobilului pe cele două baze pleacă de la punctele determinate pe cele două baze de planul limită Pc. iar pe t' l' k' b 4' m 2' m1 ' r 6' r5 ' c 7' c8 ' d 2' i' d 1' f' e' g' z b 3' b' x a' c' l m2 r' e h 1' m' d1 n' i d2 h 2' O h1 m1 f g c8 3 h2 P a 2 t 1 b3 b4 k b Pr 6 5 r6 m Pm Pb 8 r5 c7 4 c r 7 Pc n y Fig. Odată determinate cele două proiecţii ale punctelor poligonului de intersecţie. în care muchia rt intersectează feţele prismei mnr. în care muchia bf intersectează prisma mnr. care este intersectată de muchia ml în punctele m1 şi m2. fie se trasează liniile de ordine corespunzătoare din proiecţia orizontală până pe muchiile respective în proiecţia verticală. fie se găsesc secţiunile plane şi în proiecţia verticală şi se intersectează cu proiecţiile verticale ale muchiilor. pentru aflarea ordinii de unire a lor. cu ajutorul planului [Pb] se determină punctele b3 şi b4. se complectează tabelul 8.

rezolvarea simplificându-se datorită poziţiilor poliedrelor.POLIEDRE 147 baza mnr. m2b4 şi b4c8. intersectând-o pe cealaltă. cu baza KMN.34.8. cu muchia NF.35 se prezintă intersecţia dintre o prismă dreaptă. Planul limită [Fn] conţine muchia NN1 şi intersectează cealaltă prismă după o secţiune dreptunghiulară verticală. În figura 8. iar în plan vertical. pornind de la vizibilitatea feţelor prismelor. Cu aceste observaţii se pot uni punctele de intersecţie în ordinea stabilită în tabelul 8. determinarea poligonului de intersecţie se face după metodele stabilite în cazurile generale. Fn şi din m. pentru prisma ABCEFG pornind cu muchia AE. din punctul 8. a s-a reprezentat metoda diagramelor cu ordinea de unire a punctelor şi cu studiul vizibilităţii pentru proiecţia pe planul orizontal. iar în figura 8. cu baza ABCDE şi o prismă frontală. cu una din laturi segmentul 12. b. Intersecţia dintre . deci intersecţia va fi o pătrundere şi se vor obţine două poligoane de intersecţie. orizontal şi vertical.prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . urmărind săgeţile marcate pe cele două baze (tabelul 8.m1 r5 c7 r6 b3 m2 b4 c8 Prisma ABCEFG [H] Prisma MNREKT PI Prisma ABCEFG [V] Prisma MNREKT PI Şi în acest caz se poate determina ordinea de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. În figura 8.m r 7 r 3 m 4 8 Poligonul de intersecţie (PI) c8 . ambele neparticipând la intersecţie. respectiv a laturilor bazelor pe care se deplasează proiecţiile mobilului în cele două plane de proiecţie.3.34. Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie se folosesc plane auxiliare de front.3 Prisma ABCEFG c 5 1 5 c 6 b 2 b c Prisma MNREKT 8 . iar pentru prisma MNREKT. care se duc prin muchiile uneia dintre prisme. b) pentru proiecţia pe planul vertical În cazul poliedrelor aflate în poziţii particulare.3 s-a analizat şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie. doar segmentul c7’r6’. Porţiunile din baze nestrăbătute de planele secante sunt pe aceeaşi bază (porţiunile haşurate). În plan orizontal sunt vizibile segmentele c7r6. Tabelul 8. a n m r n Vizibilitatea în planul + b + _ + e m2 b4 b3 + c c8 _ r5 a t e k t e a' n' m' r' n' _ b3' b' m1 _ _ + m2' b4' + c' _ r5' a' t' e' k' t' e' c8' m1' r6 c7 g r6 ' e' f' b) c7' g' f a) Fig. În tabelul 8. aceeaşi diagramă dar pentru proiecţia prismelor pe planul vertical de proiecţie.3). ambele baze fiind situate în planul orizontal de proiecţie. Fm.34 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă . Planele limită sunt cele duse prin muchia din n.

în proiecţia verticală. cu una din muchii segmentul 34. unde a fost studiată şi vizibilitatea laturilor acestora. Cele două poligoane au fost trasate în proiecţia verticală. Prisma ABCDE 1 Prisma MNK n Poligonul de intersecţie (PI) n1 Vizibilitate Prisma ABCDE în planul Prisma MNK [V] PI a 3 a3 7 k k7 b 11 b 9 m 10 b9 m11 b10 a 4 a4 1 n n1 2 n n2 d 5 d5 Tabelul 8.35 Intersecţia unei prisme drepte cu o prismă oblică Unirea punctelor de intersecţie pentru trasarea poligonului de intersecţie se face după întocmirea tabelului 8. De asemenea. planul [Fa]. Intersecţia dintre muchia a’a1’ şi această secţiune determină punctele a3’ şi a4’.148 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ muchia n’n1’ şi dreptunghiul de secţiune se evidenţiază în proiecţia verticală. Celelalte puncte ale poligonului de intersecţie se determină în mod similar. determinând punctele de intersecţie n1’ şi n2’. care conţine muchia AA1. determină în cealaltă prismă o secţiune patrulateră frontală.8.4. folosind metoda mobilului.4 8 12 d 2 k m 6 n k8 m12 d6 n2 . a1' b1' e1' c1' d1' k8 ' m12' m11' k7' b9' b10' n1' a4' b' e' c' e Fa 5 z k1' m1' n1' d5' d6' n2' a3' x Fn Fd Fk Fb Fm m k 9 10 k' m' 3' 4' n' a' d' n1 d O n 3 6 7 4 1 2 a 8 k1 m1 b 11 c 12 y Fig. în proiecţia orizontală proiecţiile intersecţiei suprapunându-se peste baza prismei drepte.

60). Pentru a figura pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta. paralel cu muchiile segmentele : 40α0 = 41’α1’ şi 50β0 = 51’β1’.50.15. punctele de intersecţie cu prisma.22. şi s-au trasat.10) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei.6 Probleme rezolvate 149 1. a cărei adevărată mărime se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie în r0s0t0. Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d. Acesta este intersectat de dreapta D în punctele (α. Fie o prismă triunghiulară oblică. în vederea efectuării unei schimbări de plan vertical de proiecţie. care secţionează prisma după triunghiul (123.8.0) şi muchia AA1 : A1(50.80.α’) şi (β.0).β’). Pentru desfăşurata prismei se trasează o nouă linie de pământ O1x1. noile proiecţii verticale ale muchiilor prismei a2’a3’ = b2’b3’ = c2’c3’ în adevărată mărime. B(85.30). N(60. Se desfăşoară în linie dreaptă secţiunea normală R0S0T0R0 şi se trasează perpendicular pe ea. Cu ajutorul planului [P] se determină o secţiune normală pe muchii RST. C(120.25. b2’b3’ = B0B10. c2’c3’ = C0C10.0).POLIEDRE 8. Se obţin astfel. ce are baza ABC în planul orizontal de proiecţie : A(130. a1' c1' b1' m' 1' 3' β' α' x a' c' c 41' 4 5 α 3 2' b' n' d d'=Q' O A0 B0 C0 50 40 A0 O1 c2 ' a a 2' m 51' 1 β1' b b 2' r β t 2 n P s c1 s0 a1 r0 x1 B 10 t0 b1 A10 R0 S0 β0' α0' T0 R0 Px s' α1' C 10 A 10 P' t' r' c 3' a 3' b 3' Fig.1’2’3’). Rezolvare : pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă se trasează prin dreaptă un plan de capăt Q’ ≡ d’.d’) : M(110. atât în proiecţie orizontală cât şi în noua proiecţie verticală. Se unesc extremităţile muchiilor şi se obţine desfăşurata laterală a prismei. iar punctul β pe 5β.36 Rezolvarea problemei 1 . de pe bază : C040 = c4. muchiile prismei : a2’a3’ = A0A10. în epură s-au trasat dreptele generatoare pe care sunt situate acestea : punctul α pe 4α. S-au determinat pe desfăşurată punctele 40 şi 50. C050 = c5. paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor.50.

fiind necesară localizarea pe desfăşurată a punctelor prin care trec acestea.37).37 Rezolvarea problemei 2 . Adevărata mărime a triunghiului RTU. h1v1 ∩ bs = t.90) şi planul [P] : OPx = 8.0).8. se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. C0 z z' s'=s1'=S0 P' v 2' u' r' x c' a' b' U0 T0 U0 B0 C0 v' v 1' Py t' Px s=z P t Pz u1 '=U0 t 1' O b 1' b1 r 1' R0 A0 a1' c1 '=C 0 a1 c1 u c t0 r a h h2 b h1 r0 ABC u0 y Fig. care completează desfăşurata trunchiului de piramidă. Se determină poziţiile vârfurilor triunghiului de secţiune pe muchiile rotite : r1’. de formă poliedrală.75. s1’u1’ = S0U0.30. OPz = -5. u1’. Rezolvare : în urma intersecţiei dintre fiecare muchie a piramidei cu planul [P] se obţine triunghiul de secţiune RTU : hv ∩ as = r. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut. 2. având baza situată în planul orizontal de proiecţie. r0t0u0.15. OPy = -8. străbătute de conducte. şi vârful S(45. Alăturat desfăşuratei laterale se mai reprezintă şi bazele A0B0C0 = abc. A(120. având ca axă de rabatere urma orizontală P (fig. Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC. s1’t1’ = S0T0. C(135. R0T0U0 = r0t0u0.0).0). se determină pe desfăşurata piramidei. Desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut prin secţionarea piramidei SABC cu planul [P]. t1’. B(75. h2v2 ∩ cs = u.8.150 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Problema are aplicabilitate în tehnică la diferite rezervoare din tablă. u’. t’. în jurul vârfului s’ : s1’r1’ = S0R0.55. prin translatarea proiecţiilor verticale r’. paralel cu axa Ox şi apoi rotirea lor pe muchiile de pe desfăşurată.

OPz = ∞.95. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata piramidei. Se consideră piramida patrulateră oblică SABCE.45.40. Se consideră prisma frontală ABCEA1B1C1E1 cu baza un pătrat ABCE.5. muchiile paralele cu AA1 : A(40. B(75.0) şi muchia AA1.0). C(120. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma. N(40.50.65. 8. în prisma triunghiulară oblică. C(30.d’) : M(60.10. B(95. înconjurând prisma.0).60.0).0) şi vârful S(7. cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie . C(110. B(65. A(105.60.0.20.20. B(75. OPz = 45.15).0). B(90.50).0). având baza situată în planul orizontal de proiecţie. B(45. OPy = -45. A(100.0) E1(135. să se desfăşoare prisma şi să se figureze pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta. Să se determine punctele de intersecţie dintre dreaptă şi prismă. punctele de intersecţie dintre piramidă şi dreapta D(d. Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 30. cu muchiile paralele cu EE1. A(70.0). Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1. C(83. A1(25. având baza inferioară ABC situată în planul orizontal de proiecţie : A(100.38) şi piramidă.55. E(120.5. C(30.10.26. Să se determine desfăşurata piramidei şi să se figureze pe aceasta punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. 4. 7.65.d’) : H(75. 6. C(90.65.50). Să se figureze pe desfăşurata piramidei triunghiulare oblice SABC : S(10. A(60.d’) : M(60.30.0). V(62. având baza ABC situată în planul orizontal de proiecţie.60) şi planul [P] : OPx = 90. B(40.0). 3. P’ ⊥ a’a1’. având baza situată în planul orizontal de proiecţie.90).0).10. Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1. B(60.50.0). OPy = ∞.0) şi vârful S(70. . Se consideră piramida patrulateră oblică.35.60. A(20.zM).0). C(75.23.30. având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie : A(20. B(23.0).80).0).46. 11. 12.35. E(30. A(120.0). C(17. 5. 10. Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 10.0).35.45.30). cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(90. Să se determine adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare prisma.0).15. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] : OPx = 20.36.d’) : H(15. Să se determine proiecţiile celui mai scurt drum care uneşte punctele A1 şi M.0).0). B(10.0.0). OPz = -20. B(10. E(75. Să se desfăşoare prisma frontală ABCA1B1C1. 2.0).0).75).35.25.0).19.10. situată în planul orizontal de proiecţie.5.15).15.0).0). 5.0) şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut în urma secţionării cu planul [P].7 Probleme propuse 151 1. iar baza superioară într-un plan de nivel : A1(40. A1(20. în prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1 : A(45. V(29.40) şi piramida VABCE şi să se figureze acestea pe desfăşurată.10.40) şi planul [P] : OPx = 35.35) şi dreapta D(d. B(33. 9. Să se desfăşoare piramida oblică SABCD.50.0).0).26).0). Să se determine şi desfăşurata prismei.90.55.20. N(10. OPz = -24. definită de baza ABC : A(135.0) şi vârful S(10.0).40.0).50.0) şi vârful S(70.60).65.60). C(90. OPy = ∞.5.24.POLIEDRE 8. Pe muchia AA1 se fixează punctul M(47.60).5. Se consideră piramida triunghiulară oblică.40.70. OPy = -10.0). Să se determine desfăşurata piramidei şi să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.0). A1(78.10.15.45.30). E(45. E(45. P ⊥ aa1.yM. în piramida SABCE : S(20.0) şi muchia AA1 : A1(30.38.0).15.50.

152

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

13. Să se desfăşoare piramida oblică SABC, cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(120,70,0), B(90,20,0) şi vârful S(20,10,70). Să se vizualizeze pe desfăşurată punctul M(60,30,zM), de pe faţa SAB. 14. Să se determine în adevărată mărime secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 170, OPy = ∞, OPz = 55, în piramida triunghiulară oblică SABC : A(55,20,0), B(105,35,0), C(70,75,0), S(150,95,80) şi să se desfăşoare piramida. 15. Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1, având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(10,28,0), B(5,17,0), C(17,4,0), E(28,7,0), A1(48,41,42) şi planul [P] : OPx = 50, P’⊥ a’a1’, P ⊥ aa1. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma. 16. Fie o piramidă patrulateră oblică, cu baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(50,50,0), B(25,35,0), C(40,20,0), E(55,30,0), vârful S(110,10,50) şi planul [P] : OPx = 125, OPy = ∞, OPz = 40. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcute de planul [P] în piramidă şi să se desfăşoare piramida. 17. Să se desfăşoare prisma frontală ABCDA1B1C1D1, cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie : A(60,20,0), B(50,5,0) şi muchia AA1 : A1(10,20,50). Să se figureze pe desfăşurată punctul M(30,10,zM), de pe faţa ABB1A 1. 18. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută în piramida SABC : S(95,5,75), A(20,40,0), B(35,20,0), C(55,65,0) de planul [P], care trece prin linia de pământ şi prin punctul M(10,15,20) (Indicaţie : secţiunea se obţine direct în proiecţia pe planul lateral). Să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut. 19. Fie o prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCE în planul orizontal de proiecţie : A(60,65,0), B(35,45,0), C(25,20,0), E(45,30,0) şi muchia CC1 : C1(115,30,50). Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) : I(80,40,10), J(65,55,20) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei. 20. Să se desfăşoare piramida SABC : S(20,10,100), A(110,100,0), B(50,70,0), C(140,50,0) şi să se noteze pe aceasta punctele în care dreapta D(d,d’) : H(30,90,0), V(160,0,60) intersectează piramida. 21. Se dă prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCD în planul orizontal de proiecţie : A(70,30,0), B(60,60,0), C(10,70,0), D(30,10,0) şi muchia AA1 : A1(125,70,95). Să se determine pe suprafaţa prismei cel mai scurt traseu care uneşte vârfurile A şi A1, înconjurând prisma. 22. Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC : S(60,35,40), A(20,25,0), B(5,10,0), C(40,10,0). Să se desfăşoare piramida şi să se găsească pe desfăşurată poziţia punctelor în care dreapta D(d,d’) : E(35,30,20), F(15,35,30) intersectează piramida. 23. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi piramida SMNR : a) A(76,10,0), B(113,14,0), C(100,33,0), A1(17,47,65), S(90,60,60), M(21,44,0), N(4,20,0), R(53,18,0); b) A(240,80,0), B(205,123,0), C(155,90,0), A1(170,10,120), S(240,0,160), M(20,120,0), N(60,60,0), R(140,100,0). 24. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi prisma MNRM1N1R1 : a) A(140,40,0), B(150,65,0), C(120,80,0), A1(73,5,62), M(55,60,0), N(45,90,0), R(75,80,0), M1(115,14,60); b) A(240,67,0), B(257,28,0), C(180,24,0), A1(75,140,120), M(54,53,0), N(87,102,0), R(132,28,0), N1(170,105,145). 25. Să se determine poligonul de intersecţie dintre piramida S1ABC şi piramida S2MNR (S2MNRT): a) S1(85,70,45), A(60,4,0), B(7,17,0), C(33,60,0), S2(36,84,84), M(107,12,0), N(85,50,0), R(70,160,0); b) S1(275,17,152), A(115,90,0), B(15,70,0), C(80,140,0), S2(165,63,95), M(240,75,0), N(185,10,0), R(124,35,0), T(150,105,0).

SUPRAFEŢE CURBE

153

9. SUPRAFEŢE CURBE
Suprafeţele curbe sunt suprafeţe generate prin mişcarea unor linii drepte sau curbe, numite generatoare, după anumite legi. Clasificarea suprafeţelor curbe, după forma generatoarei : a) suprafeţe riglate : au generatoarea o linie dreaptă (suprafeţele cilindrice, conice, etc.); b) suprafeţe neriglate : au generatoarea o curbă (suprafaţa sferei, a torului, etc.).

9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe
Reprezentarea suprafeţelor curbe, în epură, se face prin reprezentarea conturului aparent, cu respectarea regulilor generale de vizibilitate şi a criteriilor stabilite la poliedre. La reprezentarea suprafeţelor curbe închise se trasează şi axele de rotaţie, de simetrie şi de centre. 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare, fiind paralelă în timpul mişcării cu o direcţie dată Δ (fig.7.1, a). Făcând analogia cu suprafaţa prismatică, suprafaţa cilindrică este o suprafaţă prismatică cu un număr infinit de feţe. Un corp cilindric se obţine dacă suprafaţa cilindrică se secţionează cu două plane care taie toate generatoarele, obţinând bazele cilindrului. Dacă generatoarea se roteşte în jurul unei axe O1O2, cu care este paralelă, iar curba directoare (C) este un cerc, se obţine cilindrul de revoluţie (fig.7.1, b). Bazele cilindrului de revoluţie, cercuri cu centrele în O1 şi O2, pot fi situate în două plane paralele. Un cilindru care are axa O1O2 perpendiculară pe cercul de bază (C) şi respectiv, pe baza cilindrului, este un cilindru circular drept (fig.7.1, c). Acesta este o suprafaţă proiectantă, orice punct situat pe suprafaţa cilindrului se proiectează pe cercul de bază (C). Un cilindru este determinat în epură prin proiecţia curbei directoare pe planul de proiecţie şi direcţia cu care generatoarele sunt paralele, construindu-se apoi conturul aparent orizontal şi vertical. În probleme, cilindrul este dat prin coordonatele centrelor cercurilor de bază şi prin raza acestora. În figura 9.2 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel, având axa O1O2. Bazele se proiectează pe planul orizontal de proiecţie ca cercuri cu centrul în o1 şi o2, iar pe planul vertical de Δ O1 O1

G

C C a) O2 b) Fig.9.1 Generarea suprafeţelor cilindrice

C

O2 c)

154

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

proiecţie ca segmente egale cu c1' 11' a1' o1' b1' 21' d1' z diametrul cercurilor, c’d’ ⊂ Ox şi c1’d1’ || Ox. m1 ' Pentru reprezentarea conturului aparent, în cele două proiecţii pe planele de proiecţie, se duc tangentem2' le exterioare la baze : aa1 şi bb1, în b' 2' c' 1' a' O proiecţia orizontală, respectiv c’c1’ şi x d’d1’, în proiecţia verticală. d' b 1 În general, în spaţiu, un punct 2 se află pe suprafaţa cilindrică dacă se b1 o1 d m =m 11 află pe o generatoare a cilindrului. În c 1 2 epură, pentru ca un punct să aparţină 21 unui cilindru, proiecţiile lui trebuie să d1 c1 o2 se găsească pe proiecţiile de acelaşi a nume ale unei generatoare a y cilindrului. a1 Fie dată proiecţia orizontală m1 a unui punct M1 pe suprafaţa Fig.9.2 Punct pe suprafaţa cilindrică cilindrului din figura 9.2. Proiecţia verticală m1’ va fi situată pe proiecţia verticală a generatoarei ce trece prin punctul m1. Prin punctul m1 se pot trasa două generatoare, suprapuse, una pe faţa vizibilă 111 şi una pe faţa invizibilă 221. Găsind proiecţiile verticale ale acestora, 1’11’ şi 2’21’ şi ridicând o linie de ordine din proiecţia orizontală m1, se găsesc două proiecţii verticale m1’ şi m2’, m1’ ∈ 1’11’, m2’ ∈ 2’21’, ale celor două puncte M1(m1,m1’) şi M2(m2,m2’), care în proiecţie orizontală se suprapun, m1 ≡ m2. 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare şi trece printr-un punct fix S (vârful conului) (fig.9.3, a). Când generatoarea depăşeşte vârful conului, se obţine suprafaţa conică cu două pânze. Prin analogie cu piramida, suprafaţa conică este o suprafaţă piramidală cu un număr infinit de feţe.

V G

V [P]

V

C O a) b) Fig.9.3 Generarea suprafeţelor conice O c)

SUPRAFEŢE CURBE

155

În practică se utilizează numai una dintre pânzele suprafeţei conice, numită con de revoluţie şi obţinută prin deplasarea generatoarei în jurul unei axe OS, care trece prin vârful conului S, având curba directoare (baza) un cerc cu centrul în O (fig.9.3, b). Dacă axa conului, OS, este perpendiculară pe planul bazei se obţine un con drept (fig 9.3, c). Dacă un con se secţionează cu un plan [P] paralel sau nu cu baza lui, corpul delimitat de bază şi această secţiune plană se numeşte trunchi de con (fig 9.3, c). Un con este determinat, în epură, prin proiecţiile curbei directoare şi prin proiecţiile vârfului conului, construindu-se apoi şi generatoarele care limitează conturul aparent, atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical. În probleme, conul este dat prin coordonatele centrului cercului de bază, raza acestuia şi coordonatele vârfului conului. Conul oblic din figura 9.4 are baza un cerc cu centrul în O, situat în planul orizontal de proiecţie şi vârful, punctul oarecare V(v,v’). În proiecţia orizontală, conturul aparent este format din arcul de cerc ab, al bazei, vizibil şi din generatoarele extreme sa şi sb, tangente în a şi b la bază. În proiecţia verticală, conturul aparent este compus din proiecţia verticală a bazei (diametrul frontal c’d’, suprapus pe axa Ox) şi generatoarele s’c’ şi s’d’. În proiecţia orizontală vizibilitatea este evidentă, iar în proiecţia verticală toate generatoarele care se sprijină pe arcul bazei c’b’d’ sunt vizibile, iar celelalte invizibile. Generatoarea s’a’ este invizibilă, iar generatoarea s’b’, vizibilă. Un punct aparţine unei suprafeţe conice dacă este situat pe o generatoare a s' z acestei suprafeţe. Fie un punct N1, dat prin proiecţia verticală n1’, pe suprafaţa conică din proiecţia verticală (fig.9.4). n1'=n2' Pentru determinarea proiecţiei orizontale n1, se trasează generatoarea s’n1’, pe care este situat punctul, se găseşte proiecţia c' b' a' O urmei orizontale a acesteia, 1’ ≡ 2’ şi se x 2'=1' a d' coboară o linie de ordine până pe 1 proiecţia orizontală a bazei, unde se determină proiecţiile orizontale 1 şi 2, n1 o d ale urmelor generatoarelor. Unind vârful c s cu urmele 1 şi cu 2 se găsesc două s n2 proiecţii orizontale pentru proiecţia verticală a generatoarei s’n1’, pe care ar 2 y b putea fi situată proiecţia orizontală a punctului N1. Problema are două soluţii : Fig.9.4 Punct pe suprafaţa conică fie punctul N1(n1,n1’) cu n1 ∈ 1s, fie punctul N2(n2,n2’) cu n2 ∈ 2s, cu proiecţiile verticale suprapuse, n1’ ≡ n2’.
9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică Sfera este definită ca locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit centrul sferei. O suprafaţă sferică este generată de un cerc care se roteşte în jurul uneia dintre axe. În tripla proiecţie ortogonală o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’,ω”) se proiectează prin conturul ei aparent, care este câte un cerc egal cu cercul generator (fig.9.5). Conturul aparent din planul vertical de proiecţie, numit meridian principal, este un cerc cu centrul în ω’, de rază egală cu raza sferei şi se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de front [F], care trece prin centrul sferei.

156

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Conturul aparent din planul orizontal de proiecţie se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de nivel [N], dus prin centrul sferei şi este un cerc cu centrul în ω, de rază egală cu raza sferei şi se numeşte ecuator. Cercul de contur aparent din planul lateral este tot un meridian şi reprezintă proiecţia secţiunii făcute, în sferă, de un plan de profil [P], dus prin centrul sferei. În spaţiu, ecuatorul şi cele două meridiane, sunt perpendiculare două câte două. Orice alte plane de front, de nivel sau de profil vor intersecta sfera după cercuri de diferite diametre, care se vor proiecta, în epură, concentric cu proiecţia meridianului principal, a ecuatorului, respectiv a cercului meridian din planul lateral. Un punct situat pe o suprafaţă sferică este definit prin proiecţiile lui, care sunt situate pe cercul de secţiune determinat prin secţionarea sferei cu un plan perpendicular pe axă şi care trece prin punctul z respectiv (fig.9.5). Dacă se P' F" cunoaşte proiecţia verticală 1’, a unui punct 1 de pe sferă, se duce 4" r2 4' prin 1’ un plan de nivel [N1], care N' N" determină în sferă o secţiune ω" ω' circulară cu centrul în ω şi de rază 3" 3' N1' 2'=1' N1" r1, proiectată pe planul orizontal 2" 1" în adevărată mărime. Proiecţiei 1’ r1 îi corespund două proiecţii O x orizontale, 1 şi 2, şi deci şi în proiecţia verticală avem 1’ ≡ 2’, 1 proiecţiile verticale ale punctelor F ω r1 1 şi 2, situate pe sferă de o parte şi de alta a cercului meridian. F1 În mod similar, se 2 4=3 procedează dacă se cunoaşte r2 proiecţia orizontală a unui punct y P dublu, 3 ≡ 4, situat pe sferă de o parte şi de alta a cercului ecuator, Fig.9.5 Tripla proiecţie ortogonală a sferei. Punct pe folosind planul de front [F1] şi suprafaţa sferică obţinând în final, proiecţiile verticale 3’ şi 4’ (fig.9.5).

9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe
Planul tangent la o suprafaţă curbă poate avea o infinitate de puncte comune cu suprafaţa respectivă sau numai unul, în funcţie de forma acelei suprafeţe. Din multitudinea de probleme ce se pot pune în ce priveşte determinarea planelor tangente la suprafeţe curbe, în continuare se vor trata planele tangente duse printr-un punct pe suprafaţă şi dintr-un punct exterior acesteia.
9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică

Planul tangent la suprafaţa unui cilindru conţine o generatoare a acestei suprafeţe şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. Planele tangente sunt paralele cu generatoarele suprafeţei cilindrice.

SUPRAFEŢE CURBE

157

a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui cilindru Fie cilindrul oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’) pe suprafaţa lui laterală (fig.9.6). Pentru determinarea urmelor planului tangent în punctul M la suprafaţa cilindrică se trasează generatoarea (12,1’2’), care trece prin M şi care va fi conţinută de planul tangent [T]. Urma orizontală T a planului tangent este tangentă bazei cilindrului în punctul (1,1’), urma orizontală a generatoarei 12. Intersecţia urmei orizontale T cu axa Ox determină punctul Tx, un punct al urmei verticale T’ a planului tangent. Pentru a afla încă un punct al acestei urme, se determină urma verticală a generatoarei 12 sau urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T], ce trece prin punctul M, T’ = Tx ∪ v’. z z o2' 2' o2'

T' g' x T
1' o1' 1

d' g' O o1' x T2 2 h' T1x h g
1

m' Tx m

v' v

m'

v1' v1

T1' O d

m

g

o1

2

o1 o2 y T1

o2 y

Fig.9.6 Plan tangent în punctul M(m,m’) pe suprafaţa cilindrului

Fig.9.7 Plan tangent la cilindru dintr-un punct M(m,m’), exterior cilindrului

b) Plan tangent la cilindru dintr-un punct exterior cilindrului În figura 9.7 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’), exterior cilindrului. Dacă se cere construirea unui plan tangent la cilindru prin punctul M, problema are două soluţii. Pentru rezolvare, se duce prin M(m,m’) dreapta D(d,d’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma ei orizontală H(h,h’). Planul tangent la cilindru va conţine această dreaptă, deci urmele orizontale T1 şi T2 trec prin urma h şi sunt tangente la baza cilindrului din planul orizontal de proiecţie, în punctele 1 şi 2. Pentru determinarea urmei verticale T1’ a planului tangent [T1], se foloseşte urma verticală a dreptei D sau urma verticală V1(v1,v1’) a orizontalei G(g,g’) a planului tangent, trasată prin punctul M, T1’ = T1x ∪ v1’. Analog, se poate construi şi urma T2’.
9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică

Planul tangent la o suprafaţă conică trece prin vârful conului, conţine o generatoare a conului şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui con Se consideră dat conul cu vârful în punctul S(s,s’) şi baza un cerc situat în planul orizontal de proiecţie (fig.9.8).

158

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Planul tangent dus printr-un punct N(n,n’) de pe suprafaţa conului va conţine generatoarea 1S(1s,1’s’) pe care este situat punctul. Astfel, urma orizontală T este tangentă în punctul 1 la curba directoare. Pentru trasarea urmei verticale T’ se determină urma verticală a generatoarei 1S sau se găseşte urma verticală v’ a unei orizontale G(g,g’) a planului tangent [T], care trece prin punctul N, T’ = Tx ∪ v’.

s' z T' O g' d' x O'
2

s' z T1' n' v' h' d h n O O

g' x T
1' 1

n' o' Tx n

v' v

T2

T1x v

g

o

s y T1

1 g

s y

Fig.9.8 Plan tangent în punctul N(n,n’) pe suprafaţa conului

Fig.9.9 Plan tangent la con dintr-un punct N(n,n’), exterior conului

b) Plan tangent la con dintr-un punct exterior conului Fie conul circular oblic cu vârful în punctul S(s,s’), baza în planul orizontal de proiecţie şi un punct N(n,n’), exterior conului (fig.9.9). Planul tangent conului dus prin punctul N trece prin vârful S(s,s’) şi este tangent la cercul de bază. Se trasează dreapta D(d,d’) prin punctul N şi prin vârful conului şi se determină urma orizontală H(h,h’) a acestei drepte. Din punctul N se pot duce două plane tangente la con, a căror urme orizontale, T1 şi T2, trec prin urma orizontală h şi sunt tangente la bază în punctele 1 şi 2. Pentru trasarea urmei verticale T1’ se determină urma verticală a dreptei D sau se utilizează urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T1], trasată prin punctul N, T1’ = T1x ∪ v’. Analog, se procedează şi pentru urma T2’.
9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică

Planul tangent la o suprafaţă sferică are un punct comun cu aceasta şi este perpendicular pe raza care trece prin punctul de tangenţă. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa sferei Se consideră o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) situat pe suprafaţa ei (fig.9.10). Pentru a se trasa urmele planului [T] tangent la sferă, dus prin punctul M, se foloseşte o orizontală D(d,d’) a acestui plan. Deoarece planul tangent este perpendicular pe raza ΩM(ωm,ω’m’), proiecţia orizontală d a orizontalei se trasează prin punctul m, perpendiculară pe raza ωm. Se determină urma verticală V(v,v’) a orizontalei şi prin proiecţia verticală v’ se trasează urma verticală T’ a planului tangent, perpendicular pe raza ω’m’. Urma orizontală T trece prin Tx şi este paralelă cu proiecţia orizontală d a orizontalei (sau perpendiculară pe raza ωm).

SUPRAFEŢE CURBE
z
v'

159
z
v2'
2' 1'

m'

N'=d'

m'

v1'

N'=d1'=d2' T1'

ω' T' x
v

ω' T2' Tx T m O x
v2 v1

T1x O T2x d2 T1 y T2

d1
2

m
1

ω

d y

ω

Fig.9.10 Plan tangent într-un punct M(m,m’), pe suprafaţa sferei

Fig.9.11 Plan tangent la sferă dintr-un punct M(m,m’),exterior sferei

b) Plan tangent la sferă dintr-un punct exterior ei Fie sfera cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) exterior ei (fig.9.11). Problema trasării unui plan tangent la suprafaţa sferică prin punctul M(m,m’) are o infinitate de soluţii. În continuare, se vor trasa două astfel de plane, folosind tangentele duse din punctul M(m,m’) la secţiunea circulară determinată în sferă de planul de nivel [N], care trece prin acest punct. În epură, secţiunea circulară determinată de planul de nivel se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. Tangentele duse din punctul m la acest cerc sunt orizontalele D1(d1,d1’) ≡ M1(m1,m’1’) şi D2(d2,d2’) ≡ M2(m2,m’2’). Planele tangente [T1] şi [T2] au urmele verticale T1’ şi T2’ perpendiculare pe razele ω’1’, respectiv ω’2’ şi trec prin urmele verticale v1’ şi v2’, ale celor două orizontale. Urmele orizontale T1 şi T2 se trasează prin T1x şi T2x şi sunt paralele cu proiecţiile orizontale ale orizontalelor tangente, d1 şi respectiv d2.

9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe
Secţiunea plană într-o suprafaţă curbă este, în general, o curbă plană, definită de punctele de intersecţie ale generatoarelor cu planul secant. Determinarea secţiunii plane se face utilizând metodele de la determinarea secţiunilor plane în poliedre, alegând un număr suficient de generatoare, în special cele pe care sunt situate punctele de maxim, de inflexiune, de schimbare a vizibilităţii, etc. Punctele astfel determinate se vor uni printr-o linie curbă continuă.
9.3.1 Secţiuni plane în cilindri

În funcţie de poziţia relativă plan-cilindru, secţiunea plană într-un cilindru circular poate fi : - un paralelogram – dacă planul secant este paralel cu axa cilindrului sau o conţine (fig.9.12, a);

b) Secţiune plană într-un cilindru frontal.12. Ducând liniile de ordine corespunzătoare se obţine şi proiecţia orizontală .12 Secţiuni plane în cilindri a) Secţiune plană în cilindru.d’) ale secţiunii (punctele h1 Q3 y în care proiecţia orizontală a elipsei îşi Q1 schimbă vizibilitatea). d).9. determinată de un plan de capăt Secţiunea plană făcută de planul de capăt [P].a’) a şi B(b.9. O1 [P] O1 O1 O1 Ω Ω O2 c) [P] Ω O2 d) [P] O2 a) O2 b) Fig.9. determinată de un plan oarecare Fie un cilindru circular oblic cu Q1' Q3' Q2' Q4' baza inferioară în planul orizontal de P' v1' v3' o2' z proiecţie şi un plan oarecare [P].12.9. cu baza inferioară în planul orizontal de proiecţie.9. . perpendicular pe generatoarele cilindrului frontal.12.dacă planul secant este paralel cu planul bazei (fig.9.160 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .un cerc .13). care îl secţionează (fig.c’) şi D(d. elipsei de secţiune pot fi intersectate şi determinată de un plan oarecare [P] alte generatoare cu planul secant [P]. Secţiunea plană d' v4' a' este o elipsă şi se găseşte determinând v2 ' punctele în care generatoarele c' intersectează planul secant. duse 3'=h3' 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 v2 prin generatoarele de contur aparent 4 P d vertical şi orizontal (cele care trec prin punctele 1. convenabil alese. c) sau doar o parte dintre ele (fig. b).13 Secţiune plană în cilindru.o elipsă sau o porţiune de elipsă – după cum planul secant intersectează toate generatoarele cilindrului (fig. şi 4).9. Se folosesc Px O o1' 1'=h1' b' v4 x plane auxiliare de capăt [Q1] ÷ [Q4]. Planul secant fiind proiectant faţă de planul vertical de proiecţie.b’) ale elipsei de secţiune (punctele o2 h2 în care proiecţia verticală a elipsei îşi 3 c schimbă vizibilitatea).14). iar generatoarele h4 Q 2 din punctele 3 şi 4 determină punctele h3 Q4 C(c. 3. dacă se consideră un număr oarecare de generatoare. Generatoarele din 2 b 1 o1 punctele 1 şi 2 determină punctele A(a. 2. Pentru o determinare mai exactă a Fig. se numeşte secţiune normală şi este o elipsă (fig. proiecţia verticală a secţiunii [m’r’n’q’] rezultă direct prin punctele în care acestea intersectează urma verticală P’ a planului de capăt.

respectiv înclinat faţă de planul bazei (fig. G. suprapus pe o1=o2 urma verticală P’ a planului de P b capăt. se determinată de planul de capăt [P] rabate planul de capăt. împreună cu secţiunea.16. s-au mai luat patru generatoare intermediare celor de contur aparent. împreună cu secţiunea. Secţiunea normală într-un cilindru frontal serveşte la trasarea desfăşuratei cilindrului (subcapitolul 9.9. pe planul vertical de proiecţie.2 Secţiuni plane în conuri După poziţia relativă pe care o are un plan secant faţă de conul pe care îl secţionează.5. care trec prin punctele E.1) 161 P' m' 1'=3' q'=r' 2'=4' o2' a' x a d'=c' g'=f ' b' q e'=i' c o1' g 1 2 e o1 i d m b f 3 r n' Px 20 O q0 10 n 4 o2 n0 40 m0 30 P r0 Fig. iar Fig. Secţiunea plană 2'=8' 2" 8" 1' 1" o1' x O obţinută este o elipsă şi se o1" Px proiectează pe planul orizontal de g f i proiecţie suprapusă peste baza cilindrului. 9.14 Secţiune plană într-un cilindru frontal. determinată de un plan de capăt [P] 70 60 z 50 c) Secţiune plană într-un 80 o2' o2" cilindru drept 40 Se consideră cilindrul 5" 5' 4" 4'=6' 10 6" circular drept din figura 9. se rabate planul secant [P].16.9. obţinând elipsa cu axele 1050 şi 3070.9.16. c) şi intersectează toate generatoarele conului. e).16. elipsa de secţiune se proiectează deformat. obţinând elipsa [m0r0n0q0]. a). Elipsa de secţiune se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie.9. secţiunea plană obţinută poate avea următoarele forme : .SUPRAFEŢE CURBE a elipsei de secţiune [mrnq]. 2. În y toate cele trei proiecţii.9. 3 şi 4. iar pe planul lateral după o d c elipsă cu axele 3”7” şi 1”5”. pentru a afla mărimea ei reală.un cerc sau o elipsă – după cum planul secant este paralel (fig.15 şi un 30 plan de capăt [P]. . Pentru a se trasa elipsa. determinând încă patru puncte ale elipsei 1.o hiperbolă – dacă planul secant este paralel cu un plan ce trece prin vârful conului (fig. care îl 20 3" 3'=7' 7" P0 secţionează. Conturul secţiunii eliptice s-a trasat respectând vizibilitatea cilindrului.3.9.15 Secţiune plană într-un cilindru drept.16. F şi I.un triunghi – dacă planul secant conţine vârful conului (fig.o parabolă – dacă planul secant este paralel cu o generatoare a conului (fig. b). Pentru a afla adevărata mărime a secţiunii. d) . pe planul orizontal de proiecţie. . pe planul vertical sub e a forma segmentului 1’5’. .9.

c şi d. b’. V [P] V V [P] [P] O c) Fig. P pentru proiecţia orizontală şi Q4 h1 y a’b’d’. iar apoi cu linii de ordine corespunzătoare şi s h2 proiecţiile verticale a’. Dandelin a emis următoarea teoremă în ce priveşte secţiunile în conuri : secţiunea făcută de un plan într-un con este o elipsă. în proiecţia orizontală şi b' d' O 3S. Q2 h4 Acestea sunt şi punctele care delimitează conturul vizibil al Q3 elipsei în cele două proiecţii : cad.9. în proiecţia verticală. d’ d (a’ ∈ 1’s’. pentru proiecţia verticală. mai întâi în proiecţia x 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 Px orizontală. Astfel.9. 4S. c’. O 2 b 1 a h4v4 ∩ 4s = d). Pentru trasarea mai exactă a Q1 elipsei se pot intersecta şi alte generatoare cu planul [P].9. de 3 3'=h3' pe conturul orizontal al elipsei de c secţiune (h1v1 ∩ 1s = a. ambele pânze ale acestuia sau este paralel cu un plan tangent la con.17 Secţiune eliptică în con circular oblic. Fig.16 Secţiuni plane în conuri V V [P] Ω [P] O a) O b) O d) O e) a) Secţiune eliptică în con Fie conul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie. . o hiperbolă sau o parabolă. obţinând alte puncte de pe determinată de un plan oarecare [P] conturul secţiunii eliptice. Secţiunea eliptică este determinată de punctele în care generatoarele conului intersecQ2' z tează planul secant [P]. h2v2 ∩ 2s = b. Se v4 v2 1'=h1' obţin. se Q' s' 1 P' utilizează planele auxiliare de v1' capăt [Q1] ÷ [Q4] duse prin v4' generatoarele care definesc contuv3' v2' a' rul aparent în cele două proiecţii : c' 1S şi 2S. c’ ∈ 3’s’.162 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ştiind că suprafaţa conică este alcătuită din două pânze (de o parte şi de alta a vârfului). b. punctele a. b’ ∈ 2’s’. secţionat de un plan oarecare [P] (fig. h3v3 ∩ 3s = c. după cum planul de secţiune taie o singură pânză a conului.17). h3 4 d’ ∈ 4’s’).

m’n’). pe planul orizontal de proiecţie. Se procedează astfel : se intersectează planul [N] cu suprafaţa conică şi se obţine cercul de rază r1. adică prin centrul elipsei din proiecţia verticală şi reprezintă punctele de intersecţie dintre planul [P]. punctele A1(a1. paralel cu generatoarea SA a conului.f”) de pe conturul elipsei. Condiţia este ca unghiul de înclinare a planului secant faţă de planul orizontal să fie mai mic decât unghiul dintre generatoarele conului şi planul curbei directoare (fig.f’.9.a1’) şi B1(b1. determinată de un plan de capăt [P] Alte puncte ale secţiunii eliptice se determină ducând alte plane de nivel. Cu ajutorul planului [N1] se determină punctele E(e. În proiecţia orizontală. Proiecţiile orizontale c1 şi d1 de pe conturul orizontal al elipsei de secţiune se determină cu ajutorul proiecţiei laterale a conului.18).e’.m’n’) se obţine cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] dus la jumătatea segmentului a1’b1’. În acest caz. . elipsa de secţiune este dată în proiecţia verticală de segmentul a1’b1’ (axa mare a elipsei).18 Secţiune eliptică în conul circular drept.9. Axa mică a elipsei MN(mn.b1’) fiind punctele de intersecţie dintre generatoarele SA şi SB cu acest plan. Aceasta este elipsa cu axele a10b10 şi m0n0. având baza în planul orizontal de proiecţie. b) Secţiune parabolică în con Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi planul de capăt [P]. cu centrul în centrul bazei (se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime). suprapus peste urma verticală P’ a planului secant. fiind punctele de tangenţă a elipsei cu conturul aparent din planul lateral.SUPRAFEŢE CURBE 163 O secţiune eliptică se poate obţine şi prin secţionarea unui con circular drept. de intersecţie dintre planul [N] şi planul [P] şi apoi se intersectează cele două elemente rezultate : cercul şi dreapta de capăt. împreună cu secţiunea. conform metodologiei explicate mai sus. fiind situate pe generatoarele s”c” şi s”d”. Adevărata mărime a secţiunii se poate determina prin rabaterea planului de capăt [P].e”) şi F(f. se determină dreapta de capăt MN(mn. secţiunea este elipsa cu axele a1b1 şi mn. cu un plan de capăt. suprafaţa conică şi planul de nivel. s' b1' d1 " z P' b1" c1" s" c1'=d1' N1' N' a1' x d10 b10 c10 m e0 0 P n0 f 0 a10 Px a' f a a1 n'=m' e'=f ' r1 d n d 1 s e m c1 c b1 O b' d" r1 a1" a"=b" c" b y Fig.

m’) şi N(n.2’).20). Planul [Q] secţionează conul după generatoarele SM(sm. Secţiunea parabolică se proiectează deformat pe cele trei plane de proiecţie. care aparţin parabolei. obţinând parabola 10b1020.19).b1’) este dat de intersecţia generatoarei SB cu planul secant [P].d1’) de intersecţie a generatoarelor SC. cu un plan de capăt [P] paralel cu un plan [Q]. Vârful parabolei B1(b1. Urma orizontală P intersectează baza conului în Fig.2’).19 Secţiune parabolică în conul circular drept. Acestea au vârfurile în punctele A1(a1. în care generatoarele SA(sa. împreună cu secţiunea. punctele (1.s’m’) şi SN(sn. cu planul [P] se determină fie prin construirea proiecţiei laterale a conului. (2.d1’). ducând un plan auxiliar de nivel [N1]. de intersecţie a generatoarelor SC şi SD cu planul [P]. Punctele C1(c1. pe planul orizontal.c1’) şi D1(d1. generând două hiperbole ca secţiune. fie ca în figură. Punctele (1.a1’) şi B1(b1. cum sunt punctele M(m. care trece prin vârful conului (fig. cu baza în planul orizontal de proiecţie. m" n" m'=n' având unghiul de înclinare faţă de a' Px 1'=2' x O 1" c" planul orizontal egal d" 2" a"=b" 2=20 d cu unghiul dintre n0 nd d10 generatoarea conului 1 şi planul bazei a s (fig. . (3.9.c1’) şi D1(d1. b1 b b10 Proiecţia c10 c1 verticală a parabolei m m0 este confundată cu 1=10 urma verticală P’ a c y P planului.3’) şi (4.1’).1’) şi determinată de un plan de capăt [P] (2. iar pentru determinarea mărimii ei reale se rabate planul de capăt.b1’). sunt determinate cu ajutorul proiecţiei laterale a conului. c1” şi d1” fiind punctele de tangenţă a proiecţiei laterale a parabolei cu conturul aparent lateral al conului. Se observă că planul [P] intersectează ambele pânze ale conului.9. Punctele C1(c1.s’b’) intersectează planul secant [P]. duse prin punctele m şi n.164 s' P' z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Secţiunea determinată de acest b1" b1' plan în con este o parabolă şi se c1" d1" observă că planul c1'=d1' secţionează numai o N' pânză a conului.4’) rezultă ca intersecţia planului [P] cu cercurile bazelor celor două pânze ale conului şi aparţin hiperbolelor. care secţionează conul după un cerc. ca fiind punctele de intersecţie dintre dreapta de capăt MN şi cercul de secţiune rezultat în urma intersecţiei conului cu planul de nivel (intersecţia este vizibilă pe proiecţia orizontală). c) Secţiune hiperbolică în con O secţiune hiperbolică se obţine prin secţionarea unui con circular drept.s’a’) şi SB(sb. Urma orizontală P a planului secant [P] intersectează în punctele m1 şi n1 tangentele la curba generatoare.n’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N]. Alte puncte utile pentru trasarea parabolei.9.s’n’). respectiv SD.

de regulă de nivel sau de front. punctele (5.3 Secţiuni plane în sferă Secţiunea făcută de un plan într-o sferă este un cerc. iar cu planul [N3].20 Secţiune hiperbolică în conul circular drept. punctele m1 şi n1 fiind în planul orizontal.SUPRAFEŢE CURBE 165 Asimptotele hiperbolelor din proiecţia orizontală trec prin punctele m1 şi n1 şi au direcţia paralelă cu generatoarele sm şi sn. care intersectează sfera după cercuri paralele cu cercul meridian sau cu ecuatorul. Alte puncte ale hiperbolelor de secţiune se găsesc ducând plane de nivel ajutătoare. Elementele rezultate se intersectează la rândul lor după puncte.3.g’). determinată de un plan de capăt [P] 9. Intersecţia lor reprezintă centrul hiperbolei (α.9. iar planul secant după drepte particulare. prin rabaterea centrului hiperbolelor (α. Odată cu hiperbolele s-au rabătut şi asimptotele. determinând axa mare a .5’) şi (6. Punctele secţiunii circulare se determină cu ajutorul unor plane auxiliare.4’).9. Secţiunea plană determinată de planul [P] în sferă este un cerc şi se proiectează pe cele două plane de proiecţie sub forma unor elipse (fig.3’) şi (4.α’) în α0. a) Secţionarea sferei cu un plan oarecare Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω.21).8’). ω’ ∈ N’. 3'=4' P' Q' z c1'=d1' 7'=8' N1' N2' s' b1' α' a1' 5'=6' N3' d 8 4 O x 40 d10 80 1=10 n1 60 6 n d1 s c1 c 3 y b b10 α0 a10 a 50 a1 b1 α 30 c10 70 2=20 5 7 m1 P m Q Fig. secţionează sfera după cercul ecuator (proiecţia orizontală a sferei) şi intersectează planul [P] după orizontala G(g.α’).ω’) şi planul oarecare [P].7’) şi (8. Adevărata mărime a secţiunilor hiperbolice se determină prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. cu planul [N2] se determină punctele (7.6’). iar acestea la rândul lor se intersectează în punctele (3. Planul de nivel [N] dus prin centrul sferei. care aparţin cercului de secţiune al sferei.

4 limitează porţiunile vizibile pentru cele două proiecţii ale secţiunii în sferă. suprapus pe urma verticală Q’. 34. 1’2’. f' z N1' P' N1'=g1' v1' 5' N'=g' v' 3' N2'=g2' v2' 7' 1' 2' 6' = = 1' Q' 2' z 4' 8' = = ω' d1'=6'=o'=5' ω' d'=4'=3' N' Px x v2 v1 h'=v 3 5 7 1 O c1=c2 Qx x O 3 5 c 2 h ω 2 g2 8 6 4 g g1 F=f 1 4 o ω P y Q d d1 6 y Fig. cercul de secţiune se determină în proiecţia verticală direct prin segmentul 1’2’. 2’ şi respectiv 3. Punctele 1’.2’). echidistante faţă de centrul sferei. 6. iar în proiecţia orizontală 12 reprezintă axa mică a elipsei după care se proiectează cercul de secţiune. Planul de front [F] dus prin centrul sferei. secţionează sfera după cercul meridian (proiecţia verticală a sferei) şi intersectează planul [P] după frontala F(f. o’∈ N1’.1’) şi (2.166 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ elipsei din proiecţia orizontală. respectiv 7.g2’) determină la intersecţia cu cercul c1 ≡ c2. rezultată ca intersecţia planului de capăt [Q] cu planul de nivel. se utilizează planul de nivel [N1]. fiind paralel cu planul vertical de proiecţie. 8 ale secţiunii. ω’ ∈ N’. dus prin centrul sferei. a căror proiecţii orizontale sunt confundate.9. Pentru trasarea elipsei în proiecţia orizontală sunt importante şi punctele de pe conturul cercului ecuator. Axa mare a elipsei. astfel încât acestea determină în sferă secţiunile circulare c1 şi c2. d1 ∩ c = 6.d1’). Orizontalele G1(g1.22). d1 ∩ c = 5. Astfel. 56.9. este situată pe dreapta de capăt D1(d1. dat de punctele în care planul intersectează cercul meridian (fig. punctele 5.f’). se trasează planul de nivel [N].g1’) şi G2(g2. unde curba de secţiune îşi schimbă vizibilitatea. care trece prin centrul O(o.9. care secţionează sfera după cercul c. iar din intersecţia lor rezultă punctele (1.21 Secţionarea sferei cu un plan oarecare [P] Fig. care determină axa mare a elipsei de secţiune din proiecţia verticală.o’) al secţiunii (1’o’ = o’2’). prin intersecţia acestuia cu dreapta de capăt d. ω ∈ F. Acesta este diametrul cercului de secţiune şi este în adevărată mărime. dus prin punctul O. iar pentru determinarea ei în proiecţia orizontală.22 Secţionarea sferei cu un plan de capăt [Q] b) Secţionarea sferei cu un plan proiectant Dacă sfera este secţionată cu un plan de capăt [Q]. şi se determină punctele 3 şi 4 pe proiecţia orizontală a conturului aparent al sferei. Pentru determinarea altor puncte aparţinând elipsei s-au mai folosit alte două plane de nivel [N1] şi [N2]. .

paralel cu generatoarele cilindrului. Dreapta D intersectează cilindrul în punctele (α.4. este determinat de două drepte concurente în punctul M(m.d’) (fig.1’3’) şi (24. punctele în care o dreaptă intersectează un astfel de corp pot să rezulte direct.SUPRAFEŢE CURBE 167 9.9.m’). dreapta D şi o dreaptă Δ(δ.9.δ’). se poate aplica una din cele două metode studiate la intersecţia poliedrelor cu drepte (având în vedere că cilindrul este o prismă cu un număr infinit de muchii şi respectiv de feţe). se preferă metoda secţiunilor longitudinale. 9. fără a mai utiliza plane auxiliare. Astfel. Planul auxiliar dus prin dreapta D(d.1’α’) şi (2β.d’) Fig.β’). Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează cilindrul. Punctele de intersecţie dintre dreapta dată şi conturul secţiunii determinate de planul auxiliar sunt punctele căutate.23 Intersecţia unui cilindru circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d. P = h ∪ h1.9.1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă Fie cilindrul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D(d. paralelă cu generatoarele cilindrului. a planului secant intersectează cercul bazei cilindrului după segmentul 12. iar exactitatea determinării punctelor de intersecţie este influenţată de precizia de construire a elipsei de secţiune. Urma orizontală P.α’) şi (β.24 Intersecţia unui con circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d.2’β’). d' m' h' x δ' α' o1' 2' 2 3' o2' 4' z d' v' z β' h1' h1 O x 1' α' o' 2' δ' β' n' h' h h1 ' O h1 n 1' δ' h P 1 δ o1 α d m β o2 3 4 2 o β α δ v y y P 1 d Fig. Când corpurile sunt situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie. care rezultă ca puncte de intersecţie dintre proiecţiile dreptei şi paralelogramul de secţiune. iar suprafaţa laterală a cilindrului după generatoarele (13. Vizibilitatea dreptei în cele două proiecţii este dată de vizibilitatea generatoarelor (1α.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte Problema determinării punctelor de intersecţie dintre o dreaptă şi o suprafaţă curbă se rezolvă ducând prin dreaptă un plan auxiliar. M ∈ D. secţiunea determinată în cilindru de planul auxiliar este o elipsă.d’) .23).2’4’). Dacă se foloseşte metoda secţiunilor transversale.d’).

cu baza în planul orizontal de proiecţie. cât şi în proiecţia verticală vizibilitatea dreptei este dată de cele două generatoare pe care le intersectează.9.4.n’). o dreaptă intersectează o sferă în două puncte.9. [1V2]. care trece prin centrul sferei (fig.26 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei (rabatere pe plan de nivel) .α’) până la punctul (β.25 Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Fig.α’) şi (β. P = h1 ∪ h. se determină ducând un plan auxiliar prin dreaptă şi prin vârful V(v.v’) al conului. iar planul [P] intersectează suprafaţa conului după generatoarele V1 şi V2.d’).β’) şi mai departe până la generatoarea de contur aparent.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă În general.2 Intersecţia unui con cu o dreaptă GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul intersecţiei dintre un con şi o dreaptă. Se determină urmele orizontale ale celor două drepte şi se trasează urma orizontală P a planului secant. 9. δ’ = n’ ∪ v’. rezultând o secţiune longitudinală triunghiulară în con.24. Atât în proiecţia orizontală. din figura 9.4.9. simplificând rezolvarea problemei. Pentru determinarea punctelor de intersecţie se folosesc metodele Geometriei descriptive.d’) intersectează conul circular oblic. Se disting două cazuri : dreapta trece sau nu prin centrul sferei. Printr-o z' d' 2' 21' z 1 b' d' N' z d1' 11' ω' 1' a' 2 ω' a1' x a' d 2 O x a=a0 2 20 O d0 a1 1 d1=F ω=z 10 ω d 1 b0 ω1 b b1 y a y Fig. δ = n ∪ v. Punctele în care dreapta D(d.1’v’2’) sunt punctele în care dreapta intersectează conul.ω’) şi dreapta D(d.δ’). Aceasta intersectează cercul de bază al conului în punctele 1 şi 2. metoda care dă rezultatele cele mai exacte este metoda secţiunilor longitudinale. Punctele (α.β’) este situat pe suprafaţa invizibilă a conului. deoarece punctul (β.β’) în care dreapta D(d. N ∈ D : dreapta dată D şi o dreaptă Δ(δ. definită de punctul N şi de vârful conului.168 9. a) Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Se consideră sfera cu centrul în punctul Ω(ω.d’) intersectează triunghiul de secţiune (1v2. Planul secant [P] este determinat de două drepte concurente în punctul N(n.25). Proiecţia sferei pe planul vertical de proiecţie este cercul meridian obţinut prin secţionarea sferei cu planul de front [F]. ce trece prin centrul sferei. Astfel cele două proiecţii sunt invizibile de la punctul (α.

cercul meridian şi dreapta D1 sunt coplanare şi se intersectează în punctele 11’ şi 21’. iar apoi cu linii de ordine se determină şi proiecţiile orizontale 1 şi 2 pe proiecţia orizontală d.9.9. Vizibilitatea dreptei D(d.d’) intersectează sfera. iar în proiecţia verticală este invizibilă între punctele 1’ şi 2’. în funcţie de poziţia punctelor de intersecţie pe sferă. d0 = a0 ∪ b0. se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2. luând axa de rotaţie Z(z. Se rabate planul împreună cu dreapta şi cu secţiunea circulară. în mai multe moduri. se transformă dreapta D în frontala D1(d1. Dreapta D şi centrul sferei determină un plan care se rabate pe planul de nivel [N]. acestea fiind punctele de intersecţie dintre dreaptă şi sferă. punctele 1’ şi 2’.ω’) şi dreapta D(d. conţinută în planul [F].a’).SUPRAFEŢE CURBE 169 rotaţie de nivel.d1’). Revenind din rotaţie. proiecţiile dreptei fiind invizibile între punctele de intersecţie cu sfera. Astfel. se mai rabate punctul B(b.2’) sunt punctele în care dreapta D(d.z’) prin centrul sferei. Planul de nivel [N] taie sfera după cercul ecuator.9. Punctele (1. Aceeaşi problemă se poate rezolva ducând prin dreaptă un plan proiectant vertical [P]. cu ajutorul punctului A(a.1’) şi (2.27). se poate face utilizând metodele Geometriei descriptive. Axa de rabatere este orizontala aω şi pentru determinarea poziţiei rabătute d0 a dreptei. P ≡ d (fig. care o intersectează (fig. pe proiecţia d şi ducând liniile de ordine corespunzătoare. ce trece prin centrul sferei. Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω. Ridicând din rabatere aceste puncte. iar dreapta rabătută d0 îl intersectează în punctele 10 şi 20. cu ajutorul triunghiului de poziţie.26). pe care d' P' z ω' a' Px P ω r 1 2 2' 1' ω' a' x 2' 1' b' b' d' z O x P0 ω 2 O F=d b x1 d b d0 ω0 r b0 a y O1 r 20 1 d1' 21' 11' b1' a a0 10 ω1' y a1' Fig. dreapta este invizibilă de la conturul aparent până în punctul 2. în proiecţia verticală se obţin proiecţiile 1’ şi 2’ pe proiecţia d’.d’) rezultă din epură.d’).28 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei . În proiecţia orizontală.27 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Fig.b’). b) Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Determinarea punctelor în care o dreaptă care nu trece prin centrul sferei o intersectează.9. pe proiecţia verticală d’.

Revenind din schimbarea de plan. elementele necesare sunt mărimea reală a generatoarelor şi lungimea curbei de secţiune normală (perpendiculară) pe generatoare.d’) intersectează sfera cu centrul în punctul Ω(ω. Se secţionează sfera cu un plan de front [F]. puncte în care dreapta D(d.170 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o determină în sferă. 9. În cazurile când suprafaţa curbă are o generatoare perpendiculară pe planul secant. Precizia obţinută la desfăşurarea unei suprafeţe curbe este direct proporţională cu mărimea numărului n. Lungimea generatoarelor. ce conţine proiecţia d.9. dreapta D(d.1’) şi (2. transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune nu are puncte de inflexiune. Secţiunea normală pe generatoare este aceeaşi indiferent unde este făcută pe lungimea generatoarelor şi este necesară pentru determinarea distanţei dintre două generatoare consecutive. Proiecţia verticală d1’ intersectează cercul de secţiune în punctele 11’ şi 21’. pe proiecţia d. paralele sau perpendiculare pe planul de proiecţie. Se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2. după metodologia de la desfăşurarea poliedrelor.1’) şi (2. Vizibilitatea dreptei D(d. .d’) se transformă în dreapta D1(d1.29). când acestea nu sunt într-o poziţie particulară. concentric cu proiecţia sferei în ω1’. ţinând seama de Teorema lui Olivier : Transformata prin desfăşurare a secţiunii făcute de un plan într-un cilindru sau un con. pe proiecţia d’ a dreptei. care îl secţionează (fig.2’) fiind punctele de intersecţie dintre sferă şi dreapta D(d. Pentru trasarea desfăşuratei suprafeţei curbe se unesc punctele de pe desfăşurata poliedrului înscris cu linii curbe.d’). luând noua linie de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia d. se obţin punctele (1. în principiu. înscriind în curba lor directoare un poligon cu n laturi. rezultă analizând poziţia punctelor de intersecţie pe sferă.5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe Desfăşurarea suprafeţelor curbe riglate se face.d’) intersectează sfera. pe planul orizontal de proiecţie. 9.1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice Pentru desfăşurarea unui cilindru. Proiecţia rabătută d0 a dreptei intersectează cercul de secţiune în punctele 10 şi 20. Pentru desfăşurarea suprafeţei cilindrice cuprinsă între planul [P] şi planul orizontal. peste care se suprapune desfăşurata curbei de secţiune. Astfel.2’). iar apoi cu linii de ordine se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’. se face utilizând metoda schimbării planului de proiecţie vertical. în sistemul iniţial de proiecţie. prezintă inflexiuni (punctele în care transformata curbei de secţiune îşi schimbă sensul concavităţii) în punctele în care planul tangent la suprafaţa cilindrică sau conică este perpendicular pe planul secant.d1’). Lungimea curbei de secţiune se aproximează prin coardele arcelor de curbă din care este formată aceasta.5. în ambele proiecţii. determinată de planul secant [P].28 determinarea punctelor în care dreapta D(d. În figura 9. punctele (1. se determină cu una din metodele Geometriei descriptive. în cilindru. cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [P]. se face desfăşurarea întregului cilindru.d’). suprafaţa curbă transformându-se într-o suprafaţă poliedrală cu un număr n de feţe. pe care le subîntind. Cercul de secţiune obţinut se proiectează pe noul plan vertical de proiecţie în adevărată mărime. de obicei prin schimbarea planelor de proiecţie.ω’). care este o frontală. a) Desfăşurarea cilindrului drept Fie dat cilindrul circular drept.

5) Pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. din proiecţia orizontală. iar lăţimea. Secţiunea obţinută (1÷8) este o elipsă. C030 = c’3’. acestea devenind frontale. perpendiculare pe aceasta şi se măsoară pe ele lungimile reale ale . Pentru trasarea grafică a desfăşuratei. 3) Se determină o secţiune normală în cilindru.SUPRAFEŢE CURBE 171 Desfăşurata cilindrului drept este un dreptunghi cu lungimea egală cu circumferinţa cercului bazei. iar baza superioară cu centrul în O4. înălţimea generatoarelor (în adevărată mărime în proiecţia verticală. parcurgându-se următoarele etape : 1) Se determină adevărata mărime a generatoarelor cilindrului.10. B020 = b’2’. care se desfăşoară pe o linie dreaptă A0A0. se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe.…80. în noul sistem de proiecţie ([H]. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. măsurând segmentele A0B0 = ab. B0C0 = bc. 23 = 2030. Noua linie de pământ se ia paralelă cu proiecţiile orizontale ale generatoarelor. prin intersectarea lui cu un plan de capăt [P].29 Desfăşurarea cilindrului drept : a) epura cilindrului drept . P ⊥ a5. 4) Se determină mărimea reală a elipsei de secţiune. prin rabaterea planului [P].…. Axa O1O2 a cilindrului devine O3O4.….9. …K080 = k’8’ şi unirea punctelor 10. împreună cu secţiunea. Prin punctele A0.K0A0 = ka. pe planul orizontal de proiecţie. Transformata secţiunii eliptice se obţine prin măsurarea pe generatoarele de pe desfăşurată a segmentelor A010 = a’1’. baza inferioară cu centrul în O3 având cota zero. [V1]). se procedează ca şi la desfăşurarea prismei oblice. B0. 20. b) desfăşurata cilindrului drept şi a trunchiului de cilindru b) Desfăşurarea cilindrului oblic Pentru a trasa desfăşurata cilindrului oblic din figura 9.30. păstrându-şi cota egală cu cota punctului O2. 6) În punctele care determină desfăşurata secţiunii normale se trasează direcţiile generatoarelor.A0 se ridică segmente egale cu lungimea generatoarelor. 2) Se înscrie în cilindrul transformat o prismă cu opt feţe. 30. având în vedere că sunt drepte verticale). care se proiectează pe planul vertical [V1] după segmentul 1’5’. Secţiunea normală necesară pentru desfăşurare este chiar cercul bazei. P’⊥ a1’5’. o2' 8'=2' 7'=3' P' 1' z 10 6'=4' 20 30 40 50 60 70 80 10 x Px c'=o1'=g' a' O e'd'=f ' g b'=k' k f e o1=o2 d a) c b a y A0 B0 5' C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 P b) Fig. aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : 12 = 1020.…81 = 8010.

b) desfăşurata cilindrului oblic 9.5. 5E0 = e1’5’ .9. ţinând seama că punctele de inflexiune în trasarea transformatelor cercurilor bazelor sunt în punctele C0 şi G0.31). o2' z A0 o1' x a O1 a1' k1'=b1' b c d g1'=c1' e ' 1 k o1 g f 8 7 6 e 1 24 3 5 B0 C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 O P' 60 50 70 80 10 30 20 1 2 3 4 5 6 7 8 1 o2 40 f 1'=d1' P a) 1' 5' 6'=4' 7'=3' 8'=2' Px y x1 b) Fig.9. Elementele necesare desfăşurării unei suprafeţe conice sunt lungimea reală a generatoarelor conului şi lungimea curbei de bază.172 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ generatoarelor corespunzătoare.30 Desfăşurarea cilindrului oblic : a) epura cilindrului oblic . care este planul orizontal de proiecţie. de o parte şi de alta a urmei verticale P’. care îl secţionează (fig. se pot adăuga şi suprafeţele celor două cercuri de bază. iar apoi pe aceasta se trasează transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune generată de planul [Q]. 8) Pentru ca desfăşurata cilindrului să fie completă. a) Desfăşurarea conului drept Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [Q].2 Desfăşurarea suprafeţelor conice Desfăşurarea suprafeţei laterale a unui con se face considerând conul ca o piramidă cu un număr infinit de laturi şi respectând raţionamentul făcut la desfăşurarea piramidei. după caz. . unde planele tangente la suprafaţa cilindrică este perpendiculară pe planul secant. din noua proiecţie verticală. 7) Se unesc extremităţile generatoarelor cu arce de curbă. Exemplu : 1A0 = a1’1’. Pentru desfăşurarea trunchiului de con obţinut se face desfăşurarea suprafeţei laterale a întregului con.

proiecţiile verticale ale punctelor de secţiune 1’ ÷ 8’ se translatează paralel cu axa Ox până pe generatoarea s’a’. A0B0 = ab. după ce în prealabil generatoarele lor au fost rotite şi transformate în frontale. punctele ce o determină obţinându-se la intersecţia generatoarelor conului cu urma verticală Q’ a planului. Secţiunea făcută de planul [Q] în con este o elipsă. după procedeul descris mai sus. În timpul rotaţiei. SM şi SN. 50 s'=S0 Urmele orizontale ale celor 40 Q' două plane tangente sunt β0 E0 date de tangentele duse din 51' 30 N0 5' urma h la cercul de bază.9. pe care se transpun lungimile coardelor care aproximează lungimile arcelor bazei. iar generatoarele 2'=8' 20 31' C0 3'=7' de tangenţă. Punctele obţinute se transpun pe generatoarele de pe desfăşurată. iar apoi se transpun pe generatoare e b y n Q punctele de inflexiune α0 şi c β0. 80 M0 dacă dreapta D(d. pentru a fi în adevărată mărime în proiecţia verticală (rotaţie de nivel în jurul unei axe care este chiar axa conului. l f k Se trasează pe desfăşurată generatoarele h d S0M0 şi S0N0. S0A0 ≡ s’a’ (generatoare în poziţie de frontală) şi cu lungimea arcului egală cu lungimea cercului de bază. b’s’ ∩ Q’ = 2’. B0C0 = bc. dau α'=β' 21' 2'=8' la intersecţia cu planul [Q] d' B0 1'=10 punctele de inflexiune.31 Desfăşurarea conului drept . măsurând g a s coardele en = E0N0 şi fm = F0M0.d’). obţinând punctele 10 ÷ 80.SUPRAFEŢE CURBE 173 Desfăşurata conului drept este un sector de cerc de rază egală cu generatoarea extremă. de unde sunt rotite pe generatoarele corespunzătoare de pe desfăşurată. Pentru precizia trasării curbei de secţiune. de rază s’a’. se determină punctele de inflexiune. b'=k' c'=l' n'=m' g' h' O Acestea sunt α’ ≡ β’ = a'=A0 x Qx m e'=f ' s’m’ ∩ Q’. Punctele de pe desfăşurata bazei se unesc cu vârful S0 şi se obţin generatoarele transpuse pe desfăşurată. Pentru trasarea grafică a desfăşuratei conului se construieşte un arc de cerc cu vârful în punctul s’ ≡ S0.…K0A0 = ka. trasată F0 prin vârful conului şi 70 perpendiculară pe planul α0 z secant are urma orizontală h 60 G0 în afara cercului de bază. astfel încât fiecare generatoare se suprapune peste generatoarea SA). hm şi hn. Curba generată de aceste puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice şi delimitează în partea superioară desfăşurata trunchiului de con. Fig. … k’s’ ∩ Q’ = 8’. Desfăşurarea conului este aproximată prin desfăşurarea unei piramide cu 8 feţe înscrisă în con. Aceste puncte există când A0 K0 conul admite plan tangent 10 perpendicular pe planul L0 secant [Q] şi se verifică. a’s’ ∩ Q’ = 1’.

S0A0 = s’a1’.f’).3 Desfăşurarea sferei Sfera este o suprafaţă nedesfăşurabilă. s-a ţinut seama de punctele de inflexiune D0 şi F0. în jurul axei Z(z.32). Metodele cele mai cunoscute sunt : prin fusuri sferice. generatoarele se transformă în frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. 9. construind triunghiul S0A0B0. Desfăşurata conului s-a făcut pornind de la generatoarea SA. unde aceasta îşi schimbă concavitatea.d’) şi F(f. z s' z' a' x k' a k g f g' c' c f '=d' e' b d O e s=z y a) e1 d1=f 1 c1=g1 O A0 B0 C0 D0 a1' e1' d1'=f 1' b1'=k1' c1'=g1' b1=k1 a1' G0 K0 A0 b) F0 E0 S0 Fig. iar pentru a determina lungimea reală a generatoarelor se face o rotaţie de nivel.5.z’). planul tangent la con este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie.9.9. Desfăşurarea sferei poate fi obţinută prin metode aproximative. Se exemplifică desfăşurarea sferei prin fusuri sferice. La trasarea desfăşuratei cercului de bază cu arce de curbă. b) desfăşurata conului oblic Având elementele necesare desfăşurării conului.174 b) Desfăşurarea conului oblic GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Fie conul oblic.s’) (fig. cu ajutorul arcelor de cerc A0B0 = ab şi S0B0 = s’b1’. Punctele de inflexiune ale transformatei bazei prin desfăşurare sunt punctele D(d. unde generatoarele de contur aparent orizontal sunt tangente la curba de bază. . dusă prin vârful conului. în proiecţia din planul orizontal. împărţind suprafaţa sferei în elemente mici. prin zone sferice. prin pentagoane sau triunghiuri sferice şi altele. Astfel.32 Desfăşurarea conului oblic : a) epura conului oblic . În orice punct al generatoarelor SD şi SF. avem adevărata mărime a bazei. Pentru a trasa desfăşurata suprafeţei laterale a conului. cu baza un cerc în planul orizontal de proiecţie şi vârful în punctul S(s. iar coardele arcelor subânscrise între două generatoare consecutive sunt laturile poligonului înscris în cercul de bază. se trasează desfăşurata piramidei înscrise – generatoarele reprezintă muchiile.

M0N0 = mn. care trec prin centrul sferei şi divizează sfera în opt fusuri sferice. plane sau sferice. alese astfel încât din intersecţia lor să rezulte linii drepte sau curbe simple (cercuri). mărginite de suprafeţe curbe. metoda de obţinere a desfăşuratei fusului cuprins între planele [T1] şi [T2].33 cu centrul în punctul Ω(ω. Astfel. [N2]. Aceste plane secţionează sfera după cercuri.ω’) şi de rază R. P0Q0 = pq şi A0B0 = ab. Fie sfera din figura 9. mn. pentru desfăşurare se trasează un segment de această lungime şi jumătatea superioară se împarte în patru părţi egale (lungimile determinate de planele de nivel) : 1020 = 2030 = 3040 = 4050. πR . Se prezintă. având în vedere că acesta este simetric faţă de cercul ecuator.SUPRAFEŢE CURBE 175 Fusul sferic este o porţiune din suprafaţa sferei. constă în a determina atâtea puncte ale ei încât să poată fi trasată cât mai exact. N 2' N3' N4' N1' d' 1' 2' z 3' 4' 5' 10 ω' c' R J0 M0 P0 A0 20 L0 Q0 30 N0 40 x f O g k pa l m T1 50 B0 1=ω e d 2 3 4 j n q b T2 y c 5 Fig. care să le intersecteze pe cele date.6 Intersecţia suprafeţelor curbe Din intersecţia a două corpuri geometrice. Metoda generală de construcţie a curbei de intersecţie a două suprafeţe curbe. care se regăsesc în adevărată mărime în proiecţia orizontală. numită curbă de intersecţie.33 Desfăşurarea sferei prin fusuri sferice 9. se consideră patru plane auxiliare de nivel [N1]. adică πR. după arcele de cerc lj. rezultă o curbă strâmbă în spaţiu. pe perpendiculare pe axa fusului. Pentru a desfăşura aproximativ un fus sferic. Se obţine astfel o desfăşurare aproximativă a sferei. eroarea fiind invers proporţională cu numărul fusurilor în care se împarte sfera. se măsoară segmente egale cu arcele determinate de planele de nivel pe fus : J0L0 = jl. duse astfel încât arcele determinate pe cercul meridian să fie egale între ele : 1’2’ = 2’3’ = 3’4’ = 4’5’. Suprafeţele auxiliare se aleg în funcţie de tipul şi de poziţia relativă a suprafeţelor curbe care se intersectează. În aceste puncte. Înălţimea unui fus sferic desfăşurat este jumătate din lungimea cercului meridian. Aceste puncte se găsesc cu ajutorul unor suprafeţe auxiliare. iar fusul considerat. obţinută prin secţionarea sferei cu plane proiectante verticale. Construcţia se repetă şi pentru jumătatea inferioară a fusului.9. pentru celelalte procedându-se în mod similar. pq şi ab. [N3] şi [N4]. cuprinsă între două semimeridiane consecutive. Se secţionează sfera cu patru plane proiectante verticale echidistante. în continuare.

Rezultă o Fig. de formă patrulateră.35 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere .pentru intersecţia a două conuri : planele auxiliare vor conţine dreapta care uneşte cele două vârfuri ale conurilor. . a două conuri sau a unui cilindru cu un con. rezultând curba de intersecţie. descrise mai sus. Planele auxiliare secante. în general. . Zonele din baze care nu sunt străbătute de plane utile.pentru intersecţia dintre un cilindru şi un con : planele auxiliare vor conţine vârful conului şi vor fi paralele cu generatoarele cilindrului. Intersecţia se reduce deci. La intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se folosesc aceleaşi reguli stabilite la intersecţia poliedrelor. 9.conice GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Prin intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se înţelege intersecţia a doi cilindri. descrise în paragraful 8. după cum urmează : . Rezultă două curbe de intersecţie. asemănând cilindrul şi conul cu o prismă. Ordinea de unire a punctelor de intersecţie şi vizibilitatea curbei de intersecţie în epură se stabileşte ca şi la poliedre cu metoda mobilului sau cu metoda desfăşuratelor convenţionale.9.34 Stabilirea naturii intersecţiei : rupere singură curbă de intersecţie.9. determinând în aceştia secţiuni longitudinale. care înlocuiesc laturile poligonului de intersecţie din cazul poliedrelor. Din totalul planelor auxiliare utile folosite. În funcţie de poziţia planelor auxiliare limită. P1 1 sunt tangente la fiecare b c P1 1 bază. respectiv o piramidă cu un număr de muchii convenabil ales şi parcurgând aceleaşi faze.pentru intersecţia a doi cilindri : planele auxiliare vor fi paralele cu generatoarele celor doi cilindri. distingem Pa următoarele tipuri de 3 a Pa a 2 intersecţii : 2 h 3 .6.35). de formă triunghiulară. determinând în aceştia secţiuni longitudinale. Pentru unirea punctelor de intersecţie se folosesc arce de curbe plane.5. P1 şi Pa. P2 . la determinarea punctelor de intersecţie dintre un număr suficient de generatoare ale unuia dintre corpuri cu suprafaţa celuilalt şi reciproc. h O1 sunt tangente la aceeaşi O1 O2 O2 c bază. planele limită vor fi tangente la una din baze şi o vor intersecta pe cealaltă în două puncte.34). Aceste puncte de intersecţie se determină utilizând plane auxiliare secante. vor conţine generatoarele unei suprafeţe care se intersectează cu cealaltă suprafaţă.pătrundere : urme2 b le orizontale ale planelor b a a P2 2 auxiliare limită.9. nu participă la intersecţie şi sunt numite zone interzise (zonele haşurate). Fig.rupere : urmele O1 O2 c orizontale ale planelor O1 O2 b auxiliare limită.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro . P1 şi Pa. determinând în cealaltă o zonă interzisă (fig.176 9. faţă de bazele celor două corpuri care se intersectează. determinând pe e e cealaltă două zone interzise P1 1 c P1 1 (fig.

sunt tangente la ambele h O2 O1 O2 baze (fig.37 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu prin punctele de tangenţă. P1 P2 2 şi P2 . La fel se procedează şi pentru celelalte plane auxiliare secante. După poziţia acestor plane faţă de cele două baze ale cilindrilor intersecţia este o rupere. Proiecţiile lor verticale se obţin cu linii de ordine pe generatoarea corespunzătoare. care b P1 1 au două puncte comune. Exemplu : planul Pa dus prin generatoarea din a taie baza cilindrului O1 după segmentul 12.9. având centrele în punctele O1(o1. Pentru aceasta se ia un punct oarecare T(t. este suficientă utilizarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare secante la determinarea secţiunilor în cilindri. P = h1 ∪ h2. care este o latură a secţiunii longitudinale. Cele două curbe de Fig. Planul auxiliar secant dus prin generatoarea unui cilindru. Pj şi Pi. deoarece în punctele de intersecţie situate pe acestea.36 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu intersecţie rezultate au un simplă tangenţă punct comun. Deoarece cilindrii au bazele inferioare în planul orizontal. Pentru determinarea curbei de intersecţie dintre cei doi cilindri. tangent la baza cilindrului O2 în punctul a şi planul [P13]. care intersectată cu generatoarea dă puncte ale curbei de intersecţie.d1’) şi D2(d2. dublă tangenţă Intersecţia a doi cilindri circulari oblici Fie daţi doi cilindri oblici. curba de intersecţie îşi schimbă vizibilitatea. Generatoarele trasate din punctele 1 şi 2 sunt intersectate de generatoarea din a în punctele a1 şi a2. pentru cilindrul O1.38 s-au dus plane auxiliare secante prin toate generatoarele de contur aparent. Intersecţia este O1 b formată din două curbe. cu bazele cercuri conţinute în planul orizontal de proiecţie.37). fiind puncte comune celor doi cilindri. paralele cu generatoarele celor doi cilindri. este tangentă la c P1 1 una dintre baze şi determină pe P1 1 cealaltă o zonă interzisă (fig. deci se va obţine o singură curbă de intersecţie. P2.pătrundere cu simplă P2 2 tangenţă : urma orizontală a b b a unuia dintre planele auxiliare P 2 a 2 O2 limită. În figura 9. cuprinse în zona utilă. planele auxiliare secante se duc prin generatoarele cilindrilor. P1. Planele auxiliare limită sunt : planul [Pa]. . P7 şi P3.9. este tangentă la h O1 O2 ambele baze.9.t’).d2’). determină în celălalt o secţiune longitudinală. astfel încât să fie paralele cu acestea. tangent la baza cilindrului Ω1 în punctul 13.9.o1’) şi O2(o2.36). iar cealaltă urmă O1 c orizontală.o2’) (fig. puncte ale curbei de intersecţie.9. P12. Acestea vor fi paralele cu urma orizontală P. în spaţiu şi se trasează prin el două drepte D1(d1. Planul determinat de ele dă direcţia cu care vor fi paralele planele auxiliare secante.pătrundere cu dublă P2 a 2 tangenţă : urmele orizontale a ale planelor auxiliare limită. .SUPRAFEŢE CURBE 177 . pentru cilindrul O2 şi P6. Aceste plane sunt : Pd.38). convenabil alese. P1 1 punctele determinate de intersecţia generatoarelor care trec Fig.

(CI) a1 d4 e6 j8 l12 n13 j9 g7 d5 b3 a2 Cil O1 [H] Cil O2 CI Cil O1 [V] Cil O2 CI Vizibilitatea în planul x 6' P3 P6 Pa Pd 4 6 8 10 12' 1 P7 P12 P13 12 i10' m12' a1' i11' r13' e6' d4' j 8' l ' n13' a2' c3' k7' 12 d5' b3' j 9' g7' t' d2' d1' h1' a' d'=n' a 3' 7' P 13' j' 2 c d h2 h1 b 5 3 t d1 d2 e Pj g o2 7 b3 j o1 9 d5 11 a2 l g7 c3 a1 n d4 j9 13 f 6' O f k Pi i m r e6 j8 l12 n13 f6 i10 m12 r13 k7 i11 Fig.1 3 7 11 13 12 10 6 1 c k i r m i f a c3 k7 i11 r13 m12 i10 f6 a1 Cilindrul O1 1 4 6 8 12 13 9 7 5 3 2 Cilindrul O2 a d e j l n j g d b a Curba de int.38 Intersecţia a doi cilindri circulari oblici .178 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Tabelul 9.9.

spre d. din punctul corespunzător.9.40 Intersecţia con . obţinute cu ajutorul planelor de mai sus. curbele de intersecţie fiind cercurile (2-2. Acestea se proiectează pe planul orizontal suprapuse cu proiecţia orizontală a cilindrului.1’-1’) şi fiind paralel cu x planul orizontal (plan de nivel) se proiectează pe acesta suprapus cu baza cilindrului. pornind de la vizibilitatea bazelor celor doi cilindri. Aceste cazuri sunt des întâlnite în practică. se intersectează cu acesta după două cercuri.2’) şi (3. punctele curbei de intersecţie se determină utilizând suprafeţe auxiliare sferice.39). fiind concentrice cu Fig. Locul geometric al punctelor comune conului şi sferei este un cerc (1-1. 9. iar pe baza cilindrului O2. 2=1=3 2=1=3 Intersecţia dintre cilindru şi sfera S1 cu o1=o2 centrul tot în O1(o1.o1’) situat pe axa conului. Punctele v' (2.9. în cele două proiecţii. Acesta se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime cu centrul în ω1 şi pe planul vertical după diametrul 1’-1’. dat de punctele de tangenţă dintre conturul aparent vertical x S1 S 3 1 2 2 1 3 z O y sferă z o' O v=o1=o y Fig.39 Intersecţia cilindru ecuatorul. se face ca şi la poliedre.9. este 3' cercul de tangenţă dintre sferă şi cilindru. folosind regula mobilului. conform urmei Pa. situat pe axa cilindrului. Acesta o' este notat în epură (1-1. Se foloseşte proprietatea că o suprafaţă sferică având centrul pe axa unui corp geometric de rotaţie.40) şi o sferă S cu centrul în punctul O1(o1.9. a. întocmind tabelul 9. de rază mai mare decât raza S cilindrului este o pătrundere.o1’). iar pe planul S1 vertical după diametrul 1’-1’. 1' 1' de rază egală cu raza cilindrului şi cu centrul în o1' S' 3' punctul O1(o1. astfel încât să fie tangentă suprafeţei laterale a acestuia.sferă . spre d. În acest tabel s-a studiat şi vizibilitatea curbei de intersecţie.3’) sunt determinate de intersecţia 2' S' conturului aparent al sferei (cercul meridian) şi S1' 2' proiecţia cilindrului pe planul vertical. 3’-3’).1’-1’) (cercul de tangenţă) situat într-un plan de nivel. Pe baza cilindrului O1 s-a pornit din punctul a. Intersecţia dintre un cilindru şi o sferă Fie cilindrul circular drept cu baza inferioară 2' în planul orizontal de proiecţie (fig.6.1. Locul S1' 2' geometric al punctelor comune cilindrului şi sferei S.o1’). 1' 1' o1' 3' 3' Intersecţia dintre un con şi o sferă Fie conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie (fig. fiind cuprinse în plane de nivel. 2’-2’) şi (3-3. iar pe planul vertical după diametrele 2’2’ şi 3’-3’.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice În cazurile în care corpurile cilindrice şi conice care se intersectează sunt situate în poziţii particulare în spaţiu şi au axele concurente şi paralele cu planul de proiecţie.SUPRAFEŢE CURBE 179 Ordinea de unire a punctelor de intersecţie.

2’. cilindrul C2 are diametrul φ2. cu vârfurile în punctele a1’ şi a2’ şi axa transversală a hiperbolei identică cu axa cilindrului C2.4’. iar pe planul orizontal în adevărată mărime. Cele mai întâlnite corpuri în practică sunt: a) Intersecţia a doi cilindri Fie cilindrii C1 şi C2 cu axele concurente şi paralele cu planul vertical de proiecţie (fig. α' m' b' c' n' δ' punctul de intersecţie al axelor celor doi a' cilindri. Pentru construcţia curbei de intersecţie a două corpuri prin această metodă. 2’-2’) şi (3-3. Sfera cea mai mare utilă este sfera ce trece prin punctele de intersecţie ale generatoarelor de contur aparent. de rază mai mare decât aceasta. Intersecţia dintre con şi sfera S1.a’) ∩ (1’ -1’) = a1’ c' j' β' γ' i' b' (a’. ducând o sferă cu centrul în punctul de intersecţie al axelor celor două corpuri. φ2 < φ1 intersecţie. 3’-3’). În continuare. Sfera S1 intersectează cilindrul C1 după cercurile b’. c3’. i’. φ2 < φ1 şi bazele situate în plane de nivel. m’. astfel încât se proiectează pe planul vertical. dar de rază mai mare decât sfera S este o pătrundere şi se realizează după două curbe. ducând alte sfere concentrice cu sfera S. Intersecţia celor patru cercuri rezultate pe sferă determină opt puncte de intersecţie. deci aparţin curbei de Fig. Sfera cea mai mică utilă este sfera 3' 3' c3' b3' S.3’ şi 4’.c’.1’ şi 2’. puncte duble în S S1 b4 ' c4' proiecţia pe planul vertical : 4' 4' a' (a’. C1. φ1 . deformate. Acestea sunt perpendiculare pe axa conului. două câte două identice.a’) ∩ (2’. Astfel. α’β’ şi γ’δ’ s-au construit considerând intersecţia a doi cilindri cu acelaşi diametru φ1. se va studia intersecţia suprafeţelor cilindrice şi conice. Punctele comune celor trei a2' 2' 2' cercuri sunt a1’ şi a2’. este suficientă proiecţia corpurilor pe planele de proiecţie cu care axele corpurilor sunt paralele.180 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ al conului şi cercul meridian al sferei. fiind cercuri concentrice cu baza conului.9. b4’. care aparţin curbelor de intersecţie ale corpurilor. 1' 1' a1' Sfera S intersectează cilindrul C1 după cercul a’.o1’). care sunt părţi din ramurile unei hiperbole. cu centrul tot în punctul O1(o1. Intersecţia acestor patru cercuri determină opt puncte. iar cilindrul C2 după cercurile ω' φ1 1’. se mai determină şi alte puncte de intersecţie. Unind punctele determinate anterior se obţin proiecţiile verticale ale curbelor de intersecţie dintre cei doi cilindri. j’.2’) = a2’ C2 C1 Aceste puncte sunt comune celor doi cilindri. n’. Pentru a se trasa cât mai exact curbele de intersecţie. tangentă la cilindrul cel mai mare. puncte care aparţin implicit curbei de intersecţie.9. Cilindrul C1 are diametrul φ1 şi bazele situate în plane de profil.b’ şi c’. Asimptotele hiperbolei. cercurile (2-2.a’. Cei doi cilindri sunt reprezentaţi prin proiecţiile lor pe planul vertical. c4’ şi b3’.41 Intersecţia a doi cilindri. diametrul maxim. folosind suprafeţe auxiliare sferice. Suprafeţele auxiliare sferice φ2 utilizate pentru determinarea curbei de intersecţie au centrul în punctul ω’. metoda fiind numită metoda sferă – cerc. aceasta este coaxială cu cele două suprafeţe şi le intersectează pe fiecare după câte două cercuri. iar cilindrul C2 după cercurile 3’. prin diametrele 2’-2’ şi 3’-3’.41).

după cercurile c3' b3 ' 1’. Cele două cercuri au două a' c' i' b' j' puncte comune. după cercul 1’.a’. confundate cu ω’. b3’. concurente în θ’. Sfera minimă utilă în acest caz este sfera S. de intersecţie al axelor celor 1' 1' ω' doi cilindri.43. s-au obţinut ducând un cilindrul coaxial cu cilindrul C1 şi tangent sferei S. φ1 < φ2 determina utilizând sfere auxiliare cu centrul în punctul ω’. doar că de această dată 2' c2' 2' d2 ' cilindrul fronto-orizontal C1 are diametrul S1 φ1 mai mic decât diametrul φ2 al cilindrului S a1' b1 ' C2. concurente în punctul ω’. Pentru C2 C1 verificare s-a mai trasat şi sfera S1. şi c3’. În figura 9. axele concurente şi coplanare. cu baza situată într-un plan de nivel.42 Intersecţia a doi cilindri. 1' 1' ω' b) Intersecţia unui cilindru cu un con c3' d3' 3' 3' În cazul intersecţiei dintre un c' a' b' d' cilindru fronto-orizontal C1. Cele trei cercuri au patru c' d' γ' β' puncte comune. de intersecţie al v' axelor celor două corpuri.9. punctele a1’ şi b1’.a’ şi b’. curbele de intersecţie se pot Fig. C2 Există trei cazuri distincte de C1 α' c' intersecţie după cum sunt circumscrise d' δ' b' n' d2' corpurile : ambele aceleiaşi sfere sau sfera m' a' 2' 2' minimă utilă este intersectată de un corp şi θ' b ' 1' c2' 1' 1 tangentă celuilalt. c2’.9.41. φ1 φ1 φ2 . situate într-adevăr pe φ2 curba de intersecţie.44. φ2 = φ1 cilindrului. care se c2' b2 ' 2' proiectează pe planul vertical după 2' segmentele m’j’ şi i’n’.44 Intersecţia unui cilindru cu un con Acestea sunt vârfurile hiperbolei – sfera minimă tangentă conului după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. s-au determinat curbele de m' b' c' n' a' intersecţie dintre cei doi cilindri. cazul intersectării δ' n' celor doi cilindri este similar cilindrilor din m' α' c' a' b' d' figura 9. cu diametrul mai mare decât diametrul Fig. cu bazele i' γ' j' β' C2 C1 situate în plane de profil şi un con circular drept C2.1’ şi a’.9. cu centrul în punctul ω’ şi S S1 3' 3' tangentă celor doi cilindri.43 Intersecţia a doi cilindri. a' 3' c3' 1 d3' 3' În figura 9.b’. puncte duble suprapuse care aparţin curbei de intersecţie. Repetând raţionamentul de mai sus. sfera minimă utilă S ω' este tangentă conului C2.42 cilindri C1 şi C2 au φ2 diametrele egale φ2 = φ1. Asimptotele α’β’ şi γ’δ’. aceasta determinând punctele b2’. Fig.1’ S1 S şi intersectează cilindrul C1 după cercurile j' a' i' b' a’.SUPRAFEŢE CURBE 181 În figura 9. φ1< φ2.

cu centrul în punctul ω’. Se întâlnesc două situaţii : sfera minimă utilă .48. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă. după cercul a’-a’ şi intersectează conul C1 după cercurile 1’-1’ şi 2’-2’. Curbele de intersecţie dintre cele două corpuri se determină folosind sfere auxiliare.tangentă unui con şi intersectată de celălalt. Acestea au patru puncte . În figura 9.46 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă cilindrului Alte puncte ale curbei de intersecţie se mari decât diametrul sferei S. fiind tangente după cercurile 1’-1’ (conul C2) şi a’-a’ (cilindrul C1). Asimptotele hiperbolei. α’β’ şi γ’δ’. Conul vertical C1 are axa V1O1 verticală şi baza în planul orizontal. după cercurile determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. iar cilindrul C1 după cercurile c’-c’ şi d’-d’. de intersecţie al axelor celor două corpuri. sfera minimă utilă S este tangentă conului C2.45 cele două corpuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S. cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S.47 cele două conuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S.tangentă ambelor conuri sau sfera minimă utilă . se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu C2. concurente în punctul θ’ ≡ a1’.9. obţin ducând şi alte sfere de diametre mai m' b' a' c' n' C1 c2' 1' θ'=a1' c3' 3' b3' ω' 2' S j' i' b' a' c' Fig. fiind tangente după cercurile a’. Curba de intersecţie formată din două elipse se proiectează pe planul vertical deformată. În cazul intersecţiei din figura 9. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă. În cazul intersecţiei din figura 9. Curba de intersecţie se proiectează pe planul vertical deformată. suprapuse două câte două în proiecţia verticală : c2’. iar conul C2 are axa V2O2 fronto-orizontală şi baza într-un plan de profil. s-a mai dus şi sfera S1 care intersectează conul C2 după cercurile 2’-2’ şi 3’-3’. după diagonalele trapezului isoscel m’n’j’i’.a’ (conul C1) şi 1’-1’ (conul C2). a1’ şi a2’. Cele patru cercuri au opt puncte comune. c) Intersecţia a două conuri Se consideră două conuri circulare drepte. d2’ şi d3’. după cercul a’-a’ şi intersectează conul C2 1’-1’ şi 2’-2’.46 sfera minimă utilă S este tangentă cilindrului C1. c3’.182 v' C2 S1 3' 2' 1' b2' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru a se obţine şi alte puncte ale curbei de intersecţie.45 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă conului şi cilindrului C2 3' v' δ' C1 3' 1' 2' 4' α' S1 1' 2' 4' m' b' a' c' n' b2' a1' c2' θ' a2 ' c ' b3' 3 ω' b' a' c' S j' γ' β' i' Fig. cu axele concurente şi paralele cu planul vertical. concurente în punctul θ’ ≡ a1’.9. În situaţia din figura 9. după diagonalele patrulaterului m’n’j’i’.

se dau câteva exemple de astfel de desfăşurate.48 cercurile de intersecţie dintre sfere şi cilindri sau conuri sunt paralele cu bazele acestora.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate Corpurile de rotaţie aflate în poziţii particulare. . B10 şi A10. coturi şi mai ales în diferite confecţii metalice. Pentru realizarea confecţiilor metalice. din diferite materiale. perpendiculare pe axele corpurilor. 60 şi 70 şi rezultă punctele A0.sfera minimă tangentă conului C1 Observaţie : În exemplele tratate în figurile 9. punctele de pe curba de intersecţie.9. astfel încât s-au proiectat pe planul vertical prin diametrele lor. Pentru trasarea curbelor de intersecţie se determină şi alte puncte. fiind cercuri de nivel sau de profil.48 Intersecţia a două conuri . racorduri. cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S. a1’ şi a2’ (puncte duble). determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical.9. În continuarea bazelor cilindrilor se trasează o linie dreaptă. se întâlnesc în practică la intersecţii de conducte. D0. B0. S1 şi S2 se determină curba de intersecţie dintre ei : a-b-c-d-c1-b1-a1.1. a). În continuare.49 se prezintă racordul între un cilindru fronto-orizontal C1 şi unul vertical C2. este necesară determinarea desfăşuratelor acestor corpuri. În figura 9. Asimptotele hiperbolei.SUPRAFEŢE CURBE 183 comune. folosind alte sfere de diametre mai mari decât diametrul sferei S şi concentrice cu aceasta. rabatând alături de fiecare cilindru jumătate din bază şi ducând generatoarele corespunzătoare punctelor de pe curba de intersecţie.5.41 ÷ 9. aproximând arcele cu coarde. α’β’ şi γ’δ’. Diametrele celor doi cilindri sunt diferite şi cu ajutorul sferelor S. Curbele de intersecţie dintre corpurile de rotaţie se regăsesc pe piesele metalice din construcţiile de maşini şi vor fi folosite în reprezentarea ortogonală a acestora în desenul tehnic. 9. intersectate. Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a celor doi cilindri se aplică teoria de la paragraful 9. Pentru cilindrul C1. Se duc pe desfăşurate generatoarele corespunzătoare punctelor de pe bază şi se transferă pe acestea. punctele curbei de intersecţie se transferă pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 40. se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu conul C1. C10. pe care se desfăşoară bazele cilindrilor. v1' C2 v' C 1 n' m' v2' i' C1 1' a' θ'=a1' ω' a' j' o1' C1 1' o2' S v2' a' a1' θ' ω' 2' a2' β' i' a' α' 1' n' δ' 1' 2' 2 o2 ' S γ' o1' j' Fig. 50.47 Intersecţia a două conuri – sfera minimă tangentă ambelor conuri Fig. C0.

510. Curba obţinută prin unirea acestor puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi mărgineşte în partea inferioară desfăşurata cilindrului C2. În mod similar se procedează şi pentru desfăşurarea cilindrului C2. D0. B0. unde punctul e reprezintă punctul de intersecţie dintre axele cilindrilor. 210. 410. B10 şi A10. 31' 21' 110 210 310 410 510 610 710 610 510 410 310 210 110=11' 41' 51' 61' 71' desf asurata cilindrului C2 A0 B0 B10 A10 4' 3' 5' C2 C1 B10 6' C10 7' B0 C0 A0=a' b' c' d' c1' b1' a1' S1 C0 D0 C10 D0 S 2' 10=1' 20 S2 desf asurata cilindrului C1 30 40 50 60 70 60 50 D0 B0 A0 B0 C0 C0 C10 B10 A10 B10 C10 Fig. 610 şi 710. Aceştia au diametre egale şi conform celor prezentate pe marginea figurii 9. se determină desfăşurata cilindrului.9. Pentru stabilirea desfăşuratei suprafeţei laterale a porţiunii din cilindrul C1 cuprinsă în acest racord. curba de intersecţie dintre ei se va proiecta pe planul vertical după segmentele a-e-h. precum şi desfăşuratele suprafeţelor laterale ale celor doi cilindri. obţinându-se punctele A0.50 este reprezentată intersecţia dintre cilindrul frontal C1 şi cilindrul fronto-orizontal C2. Pentru cilindrul C2 punctele curbei de intersecţie se translatează pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 110. . pe care se reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie A0-B0-C0-D0-E0-F0-G0-I0-H0 şi transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice care mărgineşte cilindrul în partea superioară.49 Desfăşurarea a doi cilindri intersectaţi În figura 9.184 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind aceste puncte se obţine transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi respectiv partea care trebuie exclusă din desfăşurarea cilindrului C1.42. 310. C10. C0.

intersectaţi În unele cazuri racordarea trebuie făcută între un cilindru şi un con. iar în partea superioară de desfăşurata bazei mici a trunchiului de con. Curba de intersecţie dintre ele se proiectează pe planul vertical după segmentul a-d-a1.5.9. trecând prin punctele b şi b1. studiată în paragraful 9. a). Desfăşurarea suprafeţei laterale a trunchiului de con care intră in componenţa racordului.SUPRAFEŢE CURBE 6' 7' 8' 9' 185 5' 4' 3' 2' 10=1' 20 50 40 30 C1 C2 a'=A0 b' c' d' B0 D0 C0 81'=810 710 h' i' f' g' e' 11' 21' 31' 41' 51' 60 70 80 90 S 71' 61' ui C 1 de sf as ur at ac ili nd ru l I0 G0 F0 E0 desf asurata cilindrului C2 E0 D0 F0 C0 G0 610 510 410 310 210 110 H0 I0 G0 C0 D0 F0 E0 A0 B0 I0 H0 B0 C0 I0 G0 210 310 410 Fig.2. Astfel. se face pornind de la desfăşurarea conului drept.50 Desfăşurarea a doi cilindri de diametre egale. determinate cu ajutorul sferei S1.51 este prezentat racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru fronto-orizontal. . Aceasta este mărginită în partea inferioară de transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie dată de punctele A0-B0-D0-B10-A10. în figura 9. Cele două corpuri au axele concurente şi sunt tangente aceleiaşi suprafeţe sferice S.

9.186 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 10 A0 20 B0 D0 s'=S0 asu desf 30 40 B10 50 C1 ului con rata A10 B10 40 C1 A0=a' C2 a1' b' d' 2' 4' 3' 10 D0 A0 30 20 B0 10=1' 20 30 40 D 0 50 60 70 60 50 b1' S 5' B0 C0 C10 B10 s'=S0 S1 A10 B10 C10 40 rata f asu des C ului con 1 Fig.51 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru.9.52 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru . circumscrişi aceleiaşi sfere C1 C2 a1' c' d' 2' 3' 4' 5' D0 C0 B A0=a' 0 30 20 10=1' b' c1' b1' 6' 7' S S1 S2 Fig.

S1 şi S2.51..25. cu observaţia că nu mai este nevoie de efectuarea schimbării de plan. 9. [a0b0c0e0f0g0l0k0]. Rezolvare : Pentru trasarea desfăşuratei cilindrului frontal din figura 9.5. împreună cu secţiunea.25). Desfăşurarea trunchiului de con se obţine în mod similar cu desfăşurarea de la figura 9.9. intersectează conul C1. a) Să se desfăşoare cilindrul .53 Rezolvarea problemei 1 g f e Q o2 g0 f0 α' β' e'=g' h' x h1 ' h1 1' j' 8 1 j d n m 2 o1' 7 i' 6 i O l0 k0 a0 b0 c0 β 5 o1 P h α 4 3 δ e0 y . se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe. Se rabate planul [Q]. tangentă cilindrului C2. fiind drepte frontale. Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul A0B0C0E0F0G0L0K0 (perimetrul secţiunii normale rabătute).45) şi dreapta D(d. unde sfera S1..25. pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni.SUPRAFEŢE CURBE 187 Racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru C2 poate avea şi forma din figura 9.52.5. deoarece generatoarele sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală. Curba de intersecţie are în proiecţie pe planul vertical forma unui arc de hiperbolă.53. K0A0 = k0a0.0) şi N(110. de rază R = 18 şi cealaltă bază cu centrul în punctul O2(20..50. se duce un plan secant [Q] (plan de capăt). determinate cu ajutorul sferelor S.8 Probleme rezolvate 1. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. care se trasează aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : A0B0 = a0b0.d’) : H(50. L0K0 = l0k0. perpendicular pe generatoarele cilindrului şi se determină secţiunea normală [ABCEFGLK]..0). Astfel. B0C0 = b0c0. dat de punctele a-b-c-d-c1-b1-a1. Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile Q' 11' o2' z δ' n' m' d' a' b'=k' c'=l' f' Qx l k a b c a) Fig.1 b). a se urmăreşte metodologia de la paragraful 9. Se consideră cilindrul frontal definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul O1(80.

i0β0 = i’β’. VC.. Extremităţile acestor generatoare se unesc cu arce de curbă. pe generatoarele rotite. Se 10 10 j 0 determină vizibilitatea dreptei. luându-le din proiecţia verticală.25. se determină pe desfăşurata conului. se figurează pe fiecare generatoare de pe desfăşurată punctele de intersecţie cu planul de nivel şi se unesc acestea cu o curbă. v’21’ = V020. Acestea mărginesc desfăşurata cilindrului.9. considerând distanţele : v’11’ = V010. iar pentru conturul aparent din proiecţia verticală generatoarele v’a’ şi v’e’. b.d’) se trasează o dreaptă Δ(δ.. b) considerând vizibilitatea generatoarelor cilindrului. de rază R = 20 şi vârful în punctul V(10. v’81’ = V080.10. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N]. A0110 = a’11’. de cotă 18.m’) de pe dreapta A0 B0 C0 E0 F0 G0 L0 K0 A0 D(d. la intersecţia generatoarelor cu urma verticală N’ şi apoi se coboară cu linii de ordine pe proiecţia orizontală.β’).. β0 Planul intersectează cilindrul după o secţiune longitudinală 50 α0 60 i 40 determinată de punctele i şi j 0 de pe baza din planul 70 30 D orizontal. obţinându-se elipsa (1 ÷ 8). Pentru trasarea ei se consideră şi alte generatoare ale conului : VB... Pentru desfăşurarea conului se determină adevărata mărime a generatoarelor. VF. Secţiunea determinată de planul de nivel [N] în con are formă eliptică şi rezultă în proiecţia orizontală în adevărată mărime. Dreapta intersectează această secţiune 20 80 în punctele (α. Rezolvare : se trasează conul considerând pentru conturul aparent din proiecţia orizontală generatoarele vd şi vg. ca în figura 9.40). Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie. în con.δ’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma orizontală P a planului definit de aceste două drepte.53 Rezolvarea problemei 1 Vizualizarea punctelor de intersecţie pe desfăşurată se face marcând arcul 1j =10j0... 2.z’) ce trece prin vârful conului. Prin punctul M(m. de o parte şi de alta a urmei verticale Q’ : A010 = a’1’. obţinând transformatele prin desfăşurare a bazelor. Punctele secţiunii se translatează. obţinându-se transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice.53. Desfăşurata trunchiului de con. cu centrul în punctul Ω(50. Punctele de intersecţie 110 dintre dreapta D şi cilindrul frontal se obţin cu metoda secţiunilor longitudinale. Punctele care definesc elipsa de secţiune se determină mai întâi în proiecţia verticală. în punctele 11’ ÷ 81’ şi apoi se figurează pe desfăşurata conului. Fig. Astfel.α’) şi (β. respectiv 6i = 60i0 şi lungimea generatoarelor (din proiecţia verticală) de la bază până la aceste puncte : j0α0 = j’α’. paralel cu axa Ox. prin rotaţia lor în jurul unei axe verticale Z(z.188 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ corespondente generatoarelor. a) Să se determine secţiunea făcută de planul de nivel [N]... VK.0). .

cu centrul în punctul Ω(45. OQz = -10 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.5’) şi (6.54 Rezolvarea problemei 2 3. cu perpendiculare pe axa de rabatere. iar în proiecţia orizontală dreapta este invizibilă între punctele de intersecţie cu sfera (fig.55).9. fiind acoperită de aceasta.30.10. .45) şi să se studieze vizibilitatea dreptei. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.SUPRAFEŢE CURBE z' v' z 189 N' 1' 5' 51'=61' 41'=71' 21'=11' 31'=81' x a' b' k' k a b f '=d' c' g' g 8 f 1 e' 7 6 5 O v=z e1'=f 1' e1=f 1 d1'=g1' d1=g1 c1'=k1' b1'=a1' c1=k1 b1=a1 ω 2 e 3 4 y V0 a) d c 10 20 30 40 50 60 70 80 10 A0 B0 D0 C0 E0 b) F0 G0 K0 A0 Fig. Se ridică linii de ordine şi se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’ pe proiecţia verticală d’. În proiecţia verticală dreapta este invizibilă în dreptul sferei. Secţiunea eliptică determinată de planul [P] în sferă este definită de axele acesteia : 34 şi 56.30) şi B(15.6’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N1]. Dreapta rabătută D0 intersectează sfera în punctele 10 şi 20. trasate prin 10 şi 20. OQy = ∞.20.9.30). b) Să se determine secţiunea plană făcută de planul de capăt [P] : OPx = 15. Revenind din rabatere. se obţin proiecţiile orizontale ale punctelor de intersecţie 1 şi 2. Rezolvare : punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă se determină rabătând dreapta pe planul de nivel [N]. Punctele (5. pe proiecţia d. definită de punctele A(75. având ca axă de rabatere orizontala aω. Se consideră sfera de rază R = 25. Adevărata mărime a secţiunii se obţine prin rabaterea acesteia pe planul orizontal : 30-50-40-60. trasat prin centrul sferei.d’).

.56 Rezolvarea problemei 4 şi a teoriei de la paragraful 9.56. celor două Desfăşuratele m' h' corpuri sunt prezentate în figura 9. a se 1' C2 proiectează după segmentul a’ – m1’ – h’.2. dintre cilindrul C1. respectiv conul C2. Conform teoriei prezentate în paragraful 9.56 şi desfăşurata acestora.9. şi sfera S. Se observă că cilindrul şi conul au axele v' concurente în punctul o’ şi sunt tangente aceleiaşi sfere S. b şi se bazează pe teoria prezentată la desfăşurata cilindrului a) drept şi a conului (trunchiului de con) drept.56 este format dintr-un cilindru şi un trunchi de con.9.6.56. Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9. secţionate cu un plan de capăt Fig.190 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z 1' b' d' a' 3' 2' ω' N' N1' 5'=6' x 20 2 6 4' P' Px P O b0 Pz d0 d b1 40 30 60 a=a0 10 1 b 3 ω 4 ω1 5 y 50 Fig. Rezolvare : racordul din figura 9. Punctul M1 aparţine curbei de 600 m1' intersecţie şi este dat de intersecţia cercurilor de tangenţă (1’-1’) şi o' 1' S (m’-m’).55 Rezolvarea problemei 3 4. b) cele două corpuri se intersectează C1 după o curbă care în proiecţia m' a' verticală din figura 9.7.

9.SUPRAFEŢE CURBE 191 10 20 30 40 50 60 desf asurata conului C2 B0 C0 D0 F0 A0 G0 H0 70 110 210 310 A0 B0 C0 s'=S0 E0 desf asurata cilindrului C1 F0 G0 31 21 11=11' 21' 31' 41' 51' 61' 71=71' 60 G0 50 F0 D0 C0 A0=a' B0 b1' c' b' 1d1' f 1' g ' c' 1 h1' 30 40 410 510 610 710 610 510 410 H0 G0 41 51 d' e' f' g' h' 5' 6' 20 10=1=1' 2' 3' 4' F0 E0 61 2 310 210 110 C0 B0 A0 7=7' 3 4 5 6 b) Fig.57 Rezolvarea problemei 4 .

Să se desfăşoare cilindrul circular oblic. cu centrele în punctele Ω(100. de raze R = 25.30.0) şi Ω1(20.40. Fie cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele.60).60). yM < 40.8) aparţinând cilindrului. cu centrele în punctele Ω(60. de raze R = 25 şi un punct M(60. Se dă dreapta D(d.15.50.d’) : A(110.60). cu centrele în punctele Ω(110.0) şi Ω1(130. a) Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] în cilindru (Indicaţie : pentru determinarea punctelor secţiunii se utilizează plane de front auxiliare).5.20.50) şi B(30.55. Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(90.70.0) şi Ω1(80. a) Să se desfăşoare cilindrul . de rază R = 30 şi dreapta D(d.65.35.35. Se consideră cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. M(80.50).30.0) şi Ω1(80.50.35). 6. b) Să se desfăşoare porţiunea de cilindru cuprinsă între planul orizontal şi planul [P].8.50. Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. cu centrele în punctele Ω(30. cu centrele bazelor în punctele : O(100.0) şi M(40.55.40.9 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1.zM). de rază R = 20 şi cealaltă bază cu centrul în punctul Ω1(130. Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru.55.30. Se consideră cilindrul oblic definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul Ω(75.20). 9. un plan tangent la cilindru şi să se desfăşoare cilindrul. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.10).yM.90).0) şi Ω1(110. B(110. a) Să se desfăşoare cilindrul .20. . să se figureze aceste găuri pe desfăşurată.60.zM. de raze R = 20 şi un punct M(20.d’) : A(40. 5. 10.25.5.70).0). OPy = -40. 7. cu centrele în punctele Ω(82.100).60. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. 3. de raze R = 20 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(50.) aparţinând cilindrului.) aparţinând cilindrului oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele.0) şi O1(50.d’) : H(45. cu centrele în punctele Ω(30.0) şi Ω1(25.70).0).40. 30. de raze R = 20.yM. 4.30. de raze R = 20 şi planul oarecare [P] : OPx = 30.75).40.80) şi dreapta D(d. 8.0) şi Ω1(55. OPz = -25. exterior lui. b) Să se desfăşoare cilindrul. zM < 30 şi N(60. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.20.70). Să se construiască desfăşurata cilindrului frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele. de raze R = 20. a) Să se desfăşoare cilindrul. de raze R = 25 şi dreapta D(d.35. Se dă cilindrul drept definit de curbele directoare.60).50. 2. cu centrele în punctele Ω(50.192 9.0) şi O1(100.10) şi cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. Să se traseze prin punctul M(60. cercuri cu centrele în punctele O(100.d’) : H(150.zM.70).50. a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru. b) Să se desfăşoare cilindrul.

70. exterior lui. 13. Să se traseze desfăşurata trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 15. 18.0).40.0. B(30. 16.65) şi planul proiectant vertical [P] : OPx = -20. b) Să se desfăşoare trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P]. cu centrul în punctul O(60. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con.30. a) Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane determinate de planul [P] în con . 15. . b) Să se desfăşoare conul.15.70. Se consideră conul oblic cu baza un cerc.60. un plan tangent la acesta. Se consideră conul oblic cu baza un cerc.50). ∠OPxP = 450. cu centrul în punctul Ω(100. 12. OPz = -20 şi dreapta D(d. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal de proiecţie şi planul de nivel de cotă z = 30.0).d’) : A(50.40. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con. de rază R = 25 şi vârful în punctul S(5. de pe suprafaţa conului. ∠OPxP’ = 900.40. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre con şi dreapta D . b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [Q]. vârful în punctul S(0.40.20) aparţinând conului. b) Să se desfăşoare cilindrul. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru. cu centrul în punctul O(75.zM). 19.40. cu centrul în punctul O(77.30. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(10. OPy = ∞.0) şi O1(110.0).10). vârful în punctul S(110.40.30. un plan [T] tangent la cilindru . cu centrele bazelor în punctele : O(55. OPz = -10. de rază R = 30.40.60. planul [P] : OPx = 30.80.Se consideră conul oblic cu baza un cerc.20).90). de rază R = 25. 11.30.yM.0). a) Să se ducă prin punctul M(75.90. cu centrul în punctul Ω(40. Să se desfăşoare cilindrul circular oblic. de pe suprafaţa cilindrului.70) şi punctul M(40. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(80.70) şi dreapta D(d. cu centrul în punctul Ω(100. 14. B(110.zM).10.20. rezultat din conul drept cu baza un cerc situat în planul orizontal. OPy = ∞.10. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con.d’) : H(30.5) exterior conului.50). M(100. cu centrele în punctele Ω(90. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul [P]. dus prin dreapta D. de rază R = 25 şi vârful S(60.0) de rază R = 30. cu centrul în punctul Ω(5.20. Fie conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie.80. de raze R = 25 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(110.0). cu centrul în punctul O (90.0).30).60).20).30.30.70).0) şi Ω1(35.0). 17. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(20. de raze R = 25. 20.30. Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie. a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M .0). vârful în punctul S(11.80.65).SUPRAFEŢE CURBE 193 a) Să se construiască desfăşurata cilindrului. Se consideră cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele. b) Să se desfăşoare conul şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.d’) : A(90.40. Se consideră conul oblic cu baza cerc situat în planul orizontal.60).65) şi punctul M(20. a) Să se ducă prin punctul M(44. a) Să se traseze prin punctul M un plan tangent la con .70) şi dreapta D(d.34. Fie conul oblic cu baza un cerc din planul orizontal.

28. .50. de rază R = 25 şi vârful în punctul S(100. cu centrul în punctul Ω(60.80). c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 10. Se consideră sfera de rază R = 35. B(110. OQz = 80 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. determinată de planul [P] : OPx = 40.30. OPz = -25.40. perpendiculară pe raza sferei ΩM). c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 70.10).65).100).80. a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M . OPy = ∞. cu centrul în punctul Ω(50. Să se construiască desfăşurata conului oblic cu baza un cerc situat în planul orizontal. a) Prin punctul M(70.0). cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 70.yM. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei.10.40. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 90.50). b) Prin punctul M(35. de rază R = 30.194 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(5.yM.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta (Indicaţie : prin M se duce o orizontală a planului [T].35. OQy = ∞.20. 22. să se figureze aceste găuri pe desfăşurată. Se consideră sfera de rază R = 30.yM. b) Prin punctul M(80. b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con. 25. de rază R = 35 şi vârful în punctul S(100.Se consideră conul oblic cu baza un cerc.zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. cu centrul în punctul Ω(80.50) şi dreapta D(d.0).0). OPy = ∞. cu centrul în punctul Ω(25.50) şi dreapta D(d. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. 24.0). a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei. cu centrul în punctul Ω(50. 27. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con. Ω şi de punctul B) . Să se desfăşoare trunchiul de con şi să se afle adevărata mărime a secţiunii în conul drept cu centru în punctul Ω(100. cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N]. yM > 40.60. 21.d’) : A(20.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.80). cu centrul în punctul O(80.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.d’). B(10. OPz = -30.40.60. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. OPy = ∞.65.10).80).40.30. a) Prin punctul M(65. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul de nivel) . OQz = 110 în sferă.50). care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(90.yM. OPz = 60. Fie sfera de rază R = 35.80. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. ce trece prin punctul M.20) aparţinând conului. vârful în punctul S(100. OQz = -7 în sferă (Indicaţie : se utilizează rabaterea planelor proiectante). care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(130.15).65) şi punctul M(40. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se transformă dreapta într-o frontală.yM. Ω) .d’).30.40.d’) : A(100.10).zM) şi N(35. cu centrul în punctul Ω(35.30. 26. OQy = ∞.40). Să se desfăşoare trunchiul de con determinat de planul [P] : OPx = 30. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei. 23. Fie sfera de rază R = 30. prin rotaţie.10. OQy = ∞.65. în conul oblic cu baza un cerc. Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6 mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(60. luând axa de rotaţie prin centrul sferei.

d’). B(30.yM. OQz = 55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 100.10). cu centrul în punctul Ω(60. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50. B(100.yM. a ÷ h şi desfăşurata acestora.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.30.50) şi dreapta D(d. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei.SUPRAFEŢE CURBE 195 c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 120. OQy = ∞.10.35.yM. OQy = ∞. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30.40.9.80). cu centrul în punctul Ω(80. Se consideră sfera de rază R = 35. 31. φ38 90 50 φ45 ? φ70 b) 25 90 a) Fig. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei. OQz = -60 în sferă. OQy = ∞.40. Se consideră sfera de rază R = 30.d’) : A(120.58.50).40.20.zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. 29.10. OQz = -20 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. 32.10). axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul B) .50). exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. OQz = 65 în sferă.80). b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9.40).50) şi dreapta D(d. b) Prin punctul M(40.80. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 40. OQz = -55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.58 φ30 ? 40 ? . cu centrul în punctul Ω(70. Fie sfera de rază R = 30. a) Prin punctul M(90. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50.d’) : A(10.d’). cu centrul în punctul Ω(80.60. 30. a) Prin punctul M(55. OQy = ∞.30. OQy = ∞. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30. b) Prin punctul M(60. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. 33. Fie sfera de rază R = 35. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.10).

58 50 ? 70 90 45 0 50 ? ? h) 100 60 0 .9.196 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ φ45 0 10 φ4 5 60 0 ? ? 20 70 80 ? 50 φ 40 40 φ70 c) φ22 φ30 d) 45 ? φ46 φ45 90 ? φ70 φ4 0 40 25 ? 90 e) φ45 φ4 5 f) 100 60 0 11 0 20 φ70 g) Fig.

V. 23. V. Bazele geometriei descriptive. T. vol. ş. Cluj-Napoca. Iordache. ş. Bucureşti. 22. Mănescu. A. 1982. a. ş. Florea. ş. Geometrie descriptivă.-I. Litografia Institutului Politehnic.. Moncea.. Nacertatelnaia geometria. a.PRES. a. 7.. Şt. 2003.. 2001. Grafică inginerească – Geometrie descriptivă – teste grilă. ş.. Alb. Bucureşti.. 19. Bodea. Bucureşti. 1999. 18. Reprezentări geometrice şi desen tehnic. a. Editura RISOPRINT. Craiova. Marin. ş. Enache. Iancău.. ş. Editura Didactică şi Pedagogică.1995. M.T.. ş. Bodea. Enache. Editura Didactică şi Pedagogică. Tîrgovişte. 5. 20.. 1997. D. A. Bucureşti. Editura U. 9. M. E. V. 1998. Drăgan. 1999. 2. Crişan. 1980. Geometrie descriptivă – Aplicaţii. J. Hulpe.BIBLIOGRAFIE 197 BIBLIOGRAFIE 1.. Graphique Industrielle. Kiraly. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii. Editura U. I şi vol. Tîrgu-Mureş. Mârza. a.-I. 1980. N. Editura Didactică şi Pedagogică. a. Desen industrial..-I. I. Editura Universitaria. L.T... N. Bucureşti. Matei. ş.. Olariu.. 1970. a. Geometrie descriptivă.T. S. Geometrie descriptivă – probleme şi aplicaţii. 2004. S. Editura Didactică şi Pedagogică. I. 16. 15. Geometrie descriptivă – curs practic. 1982. Zetea. 17. Editura U.. Geometrie descriptivă. Crişan. Cluj-Napoca. Moscova. Cluj-Napoca. Iancău. 8. A. 1982. II... Mănescu. Cluj-Napoca.. C. Geometrie descriptivă şi desen tehnic – Probleme şi aplicaţii. 10. M. C. Bendic. Botez. 12. M.. Cluj-Napoca. V. Reprezentări geometrice – Îndrumător de lucrări. Geometrie descriptivă. 11. Editura Didactică şi Pedagogică. 1999. D.. 1982.. S. F. Cluj-Napoca. Editura Didactică şi Pedagogică. 3. Boloş. a. Gh.. Stănescu. Bucureşti. 2005.. 1965. Litografia Institutului Politehnic. A. 2002. Curs de reprezentări tehnice. 1965. 2002. 2002.. Bodea. a. M. D. Editura Universităţii Petru Maior. . ş. Crişan. Craiova.. Buţu.. 13. Cluj-Napoca. Bucureşti. G. Bucureşti. Grafică inginerească.. Editura RISOPRINT. Editura Tehnică. Geometrie descriptivă.PRES. Editura RISOPRINT. Gogu. Cluj-Napoca. Editura BREN... 4. C.. Sass. Geometrie descriptivă.PRES. Editura Universitaria. Bibennikov. Litografia Universităţii Valahia din Tîrgovişte. Bucureşti. Geometrie descriptivă. 21. Editura Tehnică. Noţiuni fundamentale în Desenul Tehnic Industrial. Litografia Institutului Politehnic. Desen tehnic – Elemente de bază. N. Cluj-Napoca. 6. 1995. a.. 14. Gromov.

Orban. . I. Grafic şi vizual între clasic şi modern.B. Cluj-Napoca. Simion. Editura U. M. 29.T. Orban. Nancy. axonometrie. M.. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Geometrie descriptivă.PRES. Vasilescu. I. M. E. 1997. Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. a. 25. Géométrie descriptive. 32. 1987.. 2003. Raicu.... Culegere de probleme. Geometrie descriptivă. Geometrie descriptivă – Sinteze şi aplicaţii.. 26. Cluj-Napoca. a. 1983. Bucureşti. 2002.. Litografia Universităţii Politehnica Bucureşti. 1967. 27. Editura Classiques. 1975.. perspectivă. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura U.T... Geometrie descriptivă – Probleme. L. Orban.2002.198 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 24..PRES. Bucureşti. Cluj-Napoca. Tănăsescu. Tănăsescu. A. Voilquin.L. Geometrie descriptivă. 2001. A. 31. ş.. Noveanu. Bucureşti. Geometrie descriptivă şi aplicaţii.P. Geometrie descriptivă – Suprafeţe şi corpuri cu aplicaţii în tehnică. ş. Editura PAIDEIA. M. 28. 30.

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MECANICĂ CATEDRA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ ŞI GRAFICĂ INGINEREASCĂ PORTOFOLIU DE LUCRĂRI LA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ an universitar 2008 .2009 Student : Grupa : .

4. ([1] . să se reprezinte următoarele drepte : G – orizontală. fig. Să se determine dreapta de intersecţie dintre două plăci plane opace şi să se studieze vizibilitatea plăcilor.linie de cea mai mare pantă faţă de [V]. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?.?).problema 75.4. 2. O problemă rezolvabilă printr-o rotaţie.__. pag. b. b) plan de front .__).__. astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan de nivel . 3. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__.8 şi problema 1. (săptămâna 20 – 24 octombrie 2008) 1.52).[1] – una din problemele 22. fig.problema 27.?. b). Să se construiască epura acestor drepte. b) 3.una din problemele 1 ÷ 16.[1] problema 7 rezolvată sau problema 63. OPz =__.3. pag.6. b.3. pag. PLANŞA 6 – Metoda rabaterii (săptămâna 24 – 28 noiembrie 2008) 1. b. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor A(?. 2.?). b. fig. fig. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?.una din problemele 45 ÷ 55. N(?. Să se determine urmele planului definit de : a) două drepte paralele (model . 3.114) 3.4.__.9 şi problema 2. Să se determine măsura unghiul dintre două drepte concurente prin : a) rabatere pe planul [H] de proiecţie (model . b) rabatere pe un plan de nivel (model . ([1] .3.3. b) PLANŞA 2.[1] problema 9 rezolvată sau problema 70.51).__) şi C(__. pag. pag.?. pag.una din problemele 17 ÷ 26.an universitar 2008-2009 An I Facultatea de Mecanică ( Ingineria Autovehiculelor + Inginerie Mecanică + Mecatronică) PLANŞA 1.__) şi C(__. b.21. D – dreaptă de profil. PLANŞA 5 – Metoda rotaţiei (săptămâna 17 – 21 noiembrie 2008) 1. 71.114). pag. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__. ([1] .?) şi să se reprezinte epura pătratului MNST. pag.7.?.Epura dreptei şi a planului (săptămâna 13 – 17 octombrie 2008) 1.?).5. b.12.15. B(__.10.11.4.[1] problema 7 rezolvată sau problema 63. ([1] .[1] – fig.linie de cea mai mare pantă faţă de [H]. pag. ([1] . 10– 14 noiembrie 2008) 1. c. prin dubla rotaţie. c) plan de profil . fig.__). o dreaptă de capăt şi o frontoorizontală. d. O problemă rezolvabilă prin două rotaţii succesive. b.4. (model .23.?) şi să se reprezinte epura triunghiului ABC.problema 56.3.19.4.__. O problemă rezolvabilă prin două schimbări de plan succesive. pag.4.111).10. T(?. prin rabatere. 2.__). o verticală. fig. b) două drepte concurente (model . astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan proiectant vertical .26. S(?. 2. B(?. pag. (model .?).18. (model . Să se determine măsura unghiul diedru format de două plane oarecare concurente. D2.[1] – fig.3. b. . 2.__. fig. fig. definit prin OPx =__. O problemă rezolvabilă printr-o schimbare de plan. pag.[1] . C(?.fig.113).[1] – fig. fig. fig. pag. astfel încât acestea să determine succesiv o orizontală.una din problemele 28 ÷ 44.?).28. fig. 24.PORTOFOLIU DE LUCRĂRI la GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . b.[1] . D1 .?. c) plan paralel cu axa Ox. 23 b.[1] – fig. OPy =__.?) şi N(?. 2.4. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__. pag.?. (model .__.27.__.__) şi C(__.4.111). fig.4. b). (model .117. F – frontală.__. B(__. [1] . În planul oarecare [P]. ([1] . (model . fig.problema 1 pentru una din figurile a – f.__). b.Epura planului PLANŞA 3 –Poziţii relative (săptămâna 27 octombrie – 31 octombrie 2008) 1.fig.73). b. prin dubla schimbare de plan. b. o frontală.110).?).14.__. o dreaptă de profil.111).?.4.?.__). b. b) plan de capăt . B(__. (model .12.113) .__). PLANŞA 4 – Metoda schimbării planelor de proiecţie (săpt.[1] .?.4.4.?.112).112).

Orban. Bodea. Să se traseze desfăşurata unui con circular oblic. Enache I. Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. Noveanu. ora 11 – 13.h.2P + 0. respectiv planşelor 1 – 6 din portofoliul de lucrări (examenul parţial promovat poate înlocui componenta P1 din formula de calcul a notei la examen.PLANŞA 7 – Poliedre (săptămâna 1 – 5 decembrie 2008) 1. 2003.sâmbătă. sala A123 Modul de examinare şi atribuire a notei Modul de examinare Examen oral (3 ore).. 2. Să se traseze desfăşurata unui cilindru circular oblic. Sanda BODEA = EXAMEN PARŢIAL = Examenul parţial este opţional şi se dă din materia aferentă cursurilor 1 – 6. ora 9 – 11. oral. 2.-I. N.2TG + 0. b) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un con circular drept C2.. pag. TG – nota testului grilă teorie.. 6 decembrie 2008. L. Să se determine curba de intersecţie (prin metoda sferă .Ingineria Autovehiculelor . 4. Bucureşti. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii.197): a) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un cilindru drept vertical C2. pag. 3. S. S.cerc) şi să se desfăşoare corpurile de rotaţie în cazul intersecţiei dintre ([1] – două din problemele 33. C. Bucureşti. 1997. ş.32. Geometrie descriptivă – Probleme. 2.dr. Editura RISOPRINT. 5. a . Geometrie descriptivă. Componentele notei P – nota portofoliului de lucrări. la cererea studentului).sâmbătă.194). Responsabil disciplină : conf. A. Bodea.Inginerie Mecanică + Mecatronică . Formula de calcul a N = 1 + 0. 1997. Florea. 6 decembrie 2008.. - Anul I . P2– nota problema II ex. PLANŞA 8 – Cilindro – Conice (săptămâna 8 – 12 decembrie 2007) 1. (săptămâna 15 – 19 decembrie 2008) 1. Intersecţia sferei cu o dreaptă. Editura Didactică şi Pedagogică.. Să se traseze desfăşurata unei piramide patrulatere obice. P2 >5 . Lucrările din portofoliu se predau şi se corectează săptămânal.. P1 >5. plan tangent la sferă şi secţiuni plane în sferă ([1] – una din problemele 25 .cerc (săptămâna BILIOGRAFIE 1. PLANŞA 9 – Sfera PLANŞA 10 – Metoda sferă . a. 1967. 2006. având axele coplanare şi concurente. având axele coplanare şi concurente. oral.25P2 notei Condiţie de promovare: P>5. Crişan. Editura RISOPRINT. M. Editura Didactică şi Pedagogică. sala A123 Anul I . Geometrie descriptivă şi aplicaţii. Cluj–Napoca. Cluj-Napoca. P1– nota problema I ex.25P1 + 0. Geometrie descriptivă. Tănăsescu. Cluj–Napoca. Să se traseze desfăşurata unei prisme patrulatere oblice... 5 – 9 ianuarie 2008) 1.ing.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful