CUPRINS

Introducere................................................................................................... 5 Sisteme de proiecţie................................................................................... 6
1.1 Sistemul central de proiecţie....................................................................... 1.2 Sistemul paralel de proiecţie....................................................................... 1.3 Corespondenţa proiectivă............................................................................ Punctul........................................................................................................... 2.1 Împărţirea spaţiului. Diedre. Octanţi. Triedre............................................. 2.2 Epura punctului........................................................................................... 2.2.1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului............................................... 2.2.2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului.............................................. 2.3 Poziţii particulare ale punctelor................................................................... 2.3.1 Puncte situate în planele bisectoare.................................................... 2.3.2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe.................................. 2.4 Puncte simetrice.......................................................................................... 2.4.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie...................................... 2.4.2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie......................................... 2.4.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare........................................ 2.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 2.6 Probleme propuse........................................................................................ Dreapta.......................................................................................................... 3.1 Epura dreptei............................................................................................... 3.2 Urmele dreptei. Împărţirea dreptei în regiuni. Intersecţia cu planele bisectoare........................................................................................................... 3.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu............................................ 3.3.1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie.............................. 3.3.2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie................... 3.3.3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu.............................. 3.4 Poziţiile relative a două drepte ................................................................... 3.4.1 Drepte paralele.................................................................................... 3.4.2 Drepte concurente............................................................................... 3.4.3 Drepte disjuncte.................................................................................. 3.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 3.6 Probleme propuse........................................................................................ Planul............................................................................................................. 4.1 Reprezentarea planului. Relaţia punct – dreaptă – plan.............................. 4.2 Determinarea urmelor unui plan.................................................................. 4.3 Drepte particulare ale planului.................................................................... 4.3.1 Orizontala planului............................................................................. 4.3.2 Frontala planului................................................................................. 4.3.3 Dreapta de profil a planului................................................................ 4.3.4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan....................................... 4.4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie.................... 4.4.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie....................... 4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie................................................ 4.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 4.6 Probleme propuse........................................................................................ 6 7 8 9 9 11 11 12 15 15 15 16 16 17 18 18 19 21 21 22 24 24 26 28 30 30 31 32 33 36 37 37 39 40 40 41 42 42 44 44 46 48 51

1.

2.

3.

4.

5.

Poziţiile relative ale elementelor geometrice..................................... 53
5.1 Poziţiile relative a două plane..................................................................... 5.1.1 Plane paralele...................................................................................... 5.1.2 Plane concurente................................................................................ 5.2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan......................................... 5.3 Drepte şi plane perpendiculare.................................................................... 5.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 5.5 Probleme propuse........................................................................................ Metodele geometriei descriptive........................................................... 6.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie..................................................... 6.1.1 Schimbarea planului vertical de proiecţie.......................................... 6.1.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie........................................ 6.1.3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie............................................ 6.2 Metoda rotaţiei............................................................................................ 6.2.1 Rotaţia de nivel................................................................................... 6.2.2 Rotaţia de front................................................................................... 6.2.3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor.................................................. 6.3 Metoda rabaterii....................................... .................................................. 6.3.1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie........... 6.3.2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie............. 6.3.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie............. 6.3.4 Rabaterea planelor proiectante........................................................... 6.3.5 Ridicarea rabaterii.............................................................................. 6.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 6.5 Probleme propuse........................................................................................ Probleme de sinteză (punct, dreaptă, plan, metode).......................... 7.1 Probleme rezolvate...................................................................................... 7.2 Probleme propuse........................................................................................ Poliedre.......................................................................................................... 8.1 Reprezentarea poliedrelor............................................................................ 8.1.1 Reprezentarea poliedrelor regulate..................................................... 8.1.2 Reprezentarea prismei. Punct pe suprafaţa prismatică....................... 8.1.3 Reprezentarea piramidei. Punct pe suprafaţa piramidală................... 8.2 Secţiuni plane în poliedre............................................................................ 8.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă......................................................... 8.3.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă................................................... 8.3.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă................................................ 8.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale........................................................... 8.4.1 Desfăşurarea prismei.......................................................................... 8.4.2 Desfăşurarea piramidei....................................................................... 8.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale............................................................... 8.5.1 Intersecţia a două piramide................................................................. 8.5.2 Intersecţia unei piramide cu o prismă................................................. 8.5.3 Intersecţia a două prisme.................................................................... 8.6 Probleme rezolvate...................................................................................... 8.7 Probleme propuse........................................................................................ 53 53 54 57 63 65 72 75 75 75 77 79 82 82 85 87 90 91 93 93 95 98 101 109 115 115 117 123 123 123 125 126 128 130 130 132 133 134 137 139 140 143 145 149 151

6.

7. 8.

9.

Suprafeţe curbe........................................................................................... 153
9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe................................................................ 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică................... 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică............................. 9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică................................ 9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe................................................................ 9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică.................................................. 9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică...................................................... 9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică...................................................... 9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe................................................................. 9.3.1 Secţiuni plane în cilindri..................................................................... 9.3.2 Secţiuni plane în conuri...................................................................... 9.3.3 Secţiuni plane în sferă........................................................................ 9.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte....................................................... 9.4.1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă................................................. 9.4.2 Intersecţia unui con cu o dreaptă........................................................ 9.4.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă...................................................... 9.5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe.................................................................. 9.5.1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice................................................... 9.5.2 Desfăşurarea suprafeţelor conice........................................................ 9.5.3 Desfăşurarea sferei.............................................................................. 9.6 Intersecţia suprafeţelor curbe...................................................................... 9.6.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro - conice............................................. 9.6.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice 9.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate............................................ 9.8 Probleme rezolvate...................................................................................... 9.9 Probleme propuse........................................................................................ 153 153 154 155 156 156 157 158 159 159 161 165 167 167 168 168 170 170 172 174 175 176 179 183 187 192

Bibliografie................................................................................................... 197

NOTAŢII ŞI SIMBOLURI
[H], [V], [L] – planele de proiecţie, orizontal, vertical şi lateral Ox, Oy, Oz – axele de proiecţie O – originea sistemului de reprezentare ortogonală DI, DII, DIII, DIV – diedre TI, TII, …, TVIII – triedre [B1-3], [B2-4] – plane bisectoare A, B, C, … - puncte în spaţiu a, b, c, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie a’, b’, c’, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie a”, b”, c”, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie A(a,a’,a”) – punctul A din spaţiu, cu proiecţiile a, a’ şi a” pe planele de proiecţie D, Δ, … - drepte din spaţiu d, δ, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie d’, δ’, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie d”, δ”, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie D(d,d’,d”) – dreapta D din spaţiu, cu proiecţiile d, d’ şi d” pe planele de proiecţie H(h,h’,h”) – urma orizontală a dreptei V(v,v’v”) – urma verticală a dreptei L(l,l’,l”) – urma laterală a dreptei [P], [Q], [R], … - plane în spaţiu P, Q, R, … - urmele orizontale ale planelor [P], [Q], [R], … P’, Q’, R’, … - urmele verticale ale planelor [P], [Q], [R], … P”, Q”, R”, … - urmele laterale ale planelor [P], [Q], [R], … a0, b0, … - puncte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea d0, δ0, … - drepte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea P0, Q0, … - urmele planelor [P], [Q], … rabătute pe planele de proiecţie || - paralel ⊥ - perpendicular ∪ - reuniune ∩ - intersecţie ∈- apartenenţă ∉- neapartenenţă ≡ - identic ∠ - unghi

Studiul Geometriei descriptive formează la studenţi un anumit raţionament al relaţiilor spaţiale în vederea transpunerii în diverse sisteme de reprezentare. a contribuit la răspândirea ei în Franţa cât şi în ţările care aveau legături cu ea. el s-a folosit de proiecţii. îndrumându-i în reprezentarea corectă şi apoi în executarea corpurilor şi a combinaţiilor rezultate din aceste corpuri geometrice. . în rezolvarea diferitelor probleme tehnice specifice activităţii lui. probleme care facilitează înţelegerea teoriei. Utilizarea proiecţiei pe două plane este dovedită încă din secolul al XVII-lea. Lucrarea prezintă sistemele de reprezentare plană a obiectelor din spaţiu. precis şi perceptibil de către studenţi. pentru studiul corespondenţei biunivoce dintre punctele spaţiului cu trei dimensiuni şi punctele din plan. Materialul prezentat în această lucrarea este structurat în 9 capitole. pornind de la noţiuni referitoare la punct. acestea având aplicaţii în problemele rezolvate.= INTRODUCERE = Geometria descriptivă este ştiinţa reprezentării plane a spaţiului. Geometria descriptivă este prin excelenţă o disciplină care nu poate fi învăţată mecanic. însuşire absolut necesară inginerului. În acest sens. pe care le vor folosi ca viitori specialişti ai tehnicii moderne. pe parcursul parcurgerii materiei poate fi făcută o verificare a modului în care cunoştinţele dobândite au fost şi înţelese. Astfel. Monge. dreaptă. Din cele arătate rezultă că. Obiectul şi scopul Geometriei descriptive determină un loc bine definit pentru aceasta în rândul celorlalte discipline inginereşti. de a distinge aranjarea armonioasă a diferitelor forme şi estetica acestora. având un raţionament geometric. metodă care oferă imaginea spaţială a lor. Cunoaşterea modului de realizare a proiecţiilor oferă posibilitatea de a concepe şi de a exprima ideile tehnice. într-un mod simplu. contribuind la deprinderea de a gândi ştiinţific şi dezvoltând posibilitatea de a vedea în spaţiu. Trecerea de la obiectele din spaţiu la reprezentările plane şi invers. Geometria descriptivă constituie baza teoretică a desenului tehnic. creând astfel maşini. Simplitatea lucrării şi diversitatea conţinutului o recomandă nu numai pentru uzul studenţilor din facultăţile tehnice ci şi pentru specialiştii din acest domeniu. În fiecare capitol se detaliază pe larg noţiunile teoretice. savantul francez Gaspard Monge (1798) a creat o ştiinţă pe care el a numit-o Geometrie descriptivă. formează vederea în spaţiu şi dezvoltă imaginaţia. fiind întemeietorul acestei ştiinţe. au fost selectate şi prezentate spre rezolvare probleme specifice fiecărui capitol. Geometria descriptivă este o disciplină importantă în formarea teoretică şi practică a studenţilor. metodă care permite determinarea dimensiunilor corpurilor şi prin axonometrie. dar abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În ţara noastră elemente de Geometrie descriptivă au început să fie predate la începutul secolului al XIX-lea în diferite şcoli unde se făceau cursuri de ingineri. instalaţii şi utilaje industriale. În sprijinul activităţii studenţilor. Corpurile din spaţiu pot fi reprezentate prin metoda dublei proiecţii ortogonale. plan. în urma acumulării diferitelor concepţii în această direcţie.

pe planul de S proiecţie [P]. . b a altui punct B situat în A partea opusă a planului de proiecţie [P]. Sistemul de proiecţie este un ansamblu de elemente şi metode cu ajutorul cărora este posibilă trecerea unei reprezentări grafice de la un spaţiu cu un număr de dimensiuni la un altul cu un alt număr de dimensiuni. în sistemul centralizat de proiecţie se realizează o corespondenţă univocă între mulţimea punctelor din spaţiul tridimensional şi mulţimea corespunzătoare din spaţiul bidimensional. a căror proiectantă trece prin S.1). Sistemele de proiecţie folosite de Geometria descriptivă asociază elemente de bază ale vederii cu elemente geometrice componente ale sistemului de proiecţie respectiv.proiecţia centrală a unui punct din spaţiu este un singur [P] B punct în planul de proiecţie. 1. situate pe proiectanta SN.punctele care aparţin planului de proiecţie [P] au proiecţiile centrale confundate cu însăşi punctele date. . SISTEME DE PROIECŢIE Construcţia reprezentărilor grafice tratate de Geometria descriptivă se bazează pe metoda proiecţiilor. din spaţiu.1. au proiecţiile centrale aruncate la infinit (punctul E). Plan dede proiectie Plan proiecţie .punctele conţinute într-un plan paralel cu planul de proiecţie [P]. a Observaţii: . M Analog. se poate construi şi proiecţia N centrală. este punctul a în care E Proiectante dreapta SA înţeapă planul [P] (fig. numit centru de proiecţie. numit plan de proiecţie şi de un punct S. de unde şi denumirea de proiecţie conică. . Proiecţia oricărei figuri geometrice din spaţiu pe un plan se obţine prin proiectarea mulţimii punctelor necesare pentru determinarea formei ei. (fig. Proiecţia centrală din S a unui Centru de proiecţie proiectie punct A din spaţiu. C ≡ c.toate punctele din spaţiu.6 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1. Dreapta SA sau SB poartă numele de dreaptă de b C=c proiecţie sau proiectantă.1. Totalitatea proiectantelor sunt concurente în centrul de proiecţie. pentru reprezentarea obiectelor din spaţiul tridimensional pe planul bidimensional (planşa de desen) se folosesc două sisteme de proiecţie: central (conic) şi paralel (cilindric).1. Proiecţia centrală a unui punct oarecare nu determină poziţia acestuia în spaţiu. m ≡ n. vor Fig. determinând o suprafaţă proiectantă de formă conică. În general.1). m=n faţă de centrul de proiecţie. În concluzie.1 Sistemul central de proiecţie Sistemul central de proiecţie este definit de un plan oarecare [P].1 Proiecţia centrală avea proiecţia centrală suprapusă peste punctul n din planul de proiecţie [P]. aşa cum se va vedea în continuare. de unde denumirea de proiecţie centrală.

4 Proiecţia paralelă ortogonală a două drepte (concurente . În figura 1.1.3 Proiecţia paralelă ortogonală Având în vedere că atât în cazul proiecţiei paralele oblice. iar proiectantele sunt paralele cu direcţia D. proiecţia paralelă este ortogonală (fig.2 Proiecţia paralelă oblică Fig. În figura 1. B. b. proiecţia se numeşte paralel oblică. paralele cu direcţia D. cu planul de proiecţie [P].2 Sistemul paralel de proiecţie Sistemul paralel de proiecţie este definit de planul de proiecţie [P] şi de direcţia de proiecţie D. paralele) şi a unei plăci .3). proiectantele generează o suprafaţă cilindrică.1. centrul de proiecţie S este considerat situat la infinit.4 sunt reprezentate proiecţiile paralele ortogonale a două drepte concurente Δ1 şi Δ2 (a). Trasarea proiecţiei unei drepte se face considerând două puncte pe dreaptă şi determinând proiecţiile acestora.1. sau intersectând planul definit de dreaptă şi o proiectantă dusă printr-un punct al dreptei. Δ2 A Δ1 M B A Δ3 B C C Δ4 A B δ1 a δ2 m b [P] a) c a [P] b c δ3 δ4 a [P] b b) c) Fig. cu planul de proiecţie. În cazul în care proiectantele sunt perpendiculare pe planul de proiecţie. Dacă proiectantele formează cu planul de proiecţie un unghi α ≠ 900. c se găsesc la intersecţia proiectantelor. În acest caz. cât şi a celei ortogonale. C. paralele Δ3 şi Δ4 (b) şi a unei plăci triunghiulare opace ABC (c). sistemul paralel de proiecţie este întâlnit şi sub denumirea de proiecţie cilindrică. Direcţia de proiecţie Directia proiectie A D α Proiectante M N b m=n a Direcţia de proiecţie Directia de proiectie Proiectante D α = 900 a A M N m=n C=c [P] Plan de proiectie Plan de proiecţie [P] C=c Plan de proiectie Plan de proiecţie B Fig. 1.SISTEME DE PROIECŢIE 7 1.2 proiecţiile a. duse prin punctele A.

Rezultă că poziţia segmentului de dreaptă din spaţiu nu poate fi determinată prin corespondenţa univocă. proiecţia pe planul orizontal de proiecţie şi a’b’.1. linia de intersecţie reprezentând tocmai dreapta AB din spaţiul tridimensional.. orice segment din planul [Q] ⊥ [H] AB. obţinut prin introducerea unui al doilea plan de proiecţie perpendicular pe primul. Dacă la planele respective se duc proiectantele perpendiculare din punctele proiecţiilor. va avea ca proiecţie pe planul [H] segmentul ab.5). Cele două plane se intersectează.6 se consideră ab. . Cele două plane sunt unul orizontal [H]. iar celălalt vertical [V].3 Corespondenţa proiectivă Prin sistemele de proiecţie prezentate mai sus s-a realizat o corespondenţă proiectivă între punctele din spaţiul tridimensional şi punctele din spaţiul bidimensional. Fie planul de proiecţie [H] şi pe el segmentul ab. 1. Proiecţia unei drepte pe un plan de proiecţie nu determină proiecţia dreptei în spaţiu. proiecţia unui segment de dreaptă din spaţiu (fig.5 Corespondenţa univocă Fig. în figura 1. Pentru îndepărtarea acestei nedeterminări este necesară realizarea unei corespondenţe biunivoce care să conducă la determinarea punctelor din spaţiul tridimensional în cazul în care se cunosc proiecţiile acestor puncte.1. Astfel. etc.8 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul sistemului paralel de proiecţie toate punctele care sunt situate pe o proiectantă se regăsesc proiectate într-un singur punct pe planul de proiecţie. corespondenţa se numeşte univocă. proiecţia pe planul vertical de proiecţie.1. Se constată că. B A1 [Q] B1 A b [H] a b [H] x a [V] a' A [R] O B b' [Q] Fig. acestea determină planele [Q] ⊥ [H] şi [R] ⊥ [V]. Pentru determinarea acestui segment se ridică perpendiculare din punctele segmentului de proiecţie din planul [H]. deci corespondenţa dintre punctele spaţiului şi cele ale planului de proiecţie este univocă. În reprezentările tehnice sistemul de proiecţie preferat este sistemul paralel cu proiectantele perpendiculare pe planul de proiecţie. iar dacă transformarea se poate realiza şi în sens invers atunci corespondenţa dintre cele două puncte este biunivocă.6 Corespondenţa biunivocă Pentru aceasta se foloseşte sistemul de proiecţie dublu ortogonal Monge. Dacă unui punct îi corespunde un singur punct. A1B1.

.Ha . planul orizontal [H] şi planul vertical [V]. numele de linie de pământ şi se notează cu Ox.semiplanul orizontal posterior – în spatele planului vertical .2 Împărţirea spaţiului în octanţi. Diedre. PUNCTUL 2. Se consideră două plane de proiecţie. Octanţi. Triedre Sistemul de proiecţie folosit în Geometria descriptivă este proiecţia paralelă. a' II B [Vs] ax b [Hp] c x C III ex cx c' e' [Vi] bx [Ha] e b' O A I a E IV Fig. Dreapta de intersecţie dintre ele.2. Linia de pământ împarte fiecare plan de proiecţie în două semiplane: .1 Împărţirea spaţiului în diedre 3 [Vs] m' N [B2] n' ux n t T [Vi] nx tx t' u' U O mx u M m 2 [B1] 1 [Ha] 4 [Hp] 8 [B4] 5 [B3] x 6 7 Fig. poartă în Geometria descriptivă.2. Plane bisectoare .1 Împărţirea spaţiului.Hp .PUNCTUL 9 2. reciproc perpendiculare. cu proiectantele perpendiculare pe două plane de proiecţie.semiplanul orizontal anterior – în faţa planului vertical .

[B2-4] şi sunt împărţite la rândul lor de axa Ox în semiplanele B1. pentru triedrele din partea stângă a planului lateral de proiecţie. se numerotează în continuare.2. . Unghiurile diedre astfel formate pot fi împărţite în unghiuri egale cu ajutorul planelor bisectoare (fig.2. B2.semiplanul vertical inferior – sub planul orizontal. având în vedere că triedrul V are în stânga triedrul I (fig. numite diedre şi numerotate cu cifre romane de la I la IV.3 Împărţirea spaţiului în triedre Planul lateral [L] împreună cu planul [H] şi [V] împart spaţiul în opt triedre dreptunghice. ca în figura 2. apoi pentru restul de patru triedre. De aici a rezultat necesitatea introducerii celui de al treilea plan de proiecţie şi implicit. Există cazuri când dubla proiecţie ortogonală nu asigură lămurirea precisă a formei şi poziţiei obiectului. Acesta este perpendicular pe planul [H] şi [V]. [H] şi [V]. Spaţiul din jurul planelor de proiecţie este împărţit de către acestea în patru regiuni.10 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . Intersecţia planului lateral cu cele două plane de proiecţie. S-a arătat că un punct sau o dreaptă din spaţiu este determinată dacă se cunosc două proiecţii ale lor. Numerotarea acestora se face ca la diedre. este numit plan lateral şi se notează cu [L].2). Notarea planelor bisectoare se face după diedrele pe care le străbat : [B1-3]. Acestea sunt mărginite de semiplanele de proiecţie amintite mai sus. Acestea trec prin linia de pământ Ox şi sunt perpendiculare între ele.Vs .2.semiplanul vertical superior – deasupra planului orizontal . celei de a treia proiecţii. -y [Lsp] z VI [Vs] II a' [Hp] x ax A O a" I az -x V III VII a [Vi] -z [Lia] ay y [Ha] VIII IV Fig.1. B3 şi B4. în acelaşi sens. Cele opt regiuni astfel formate şi delimitate de câte un semiplan de proiecţie şi un semiplan bisector poartă numele de octanţi şi se notează cu cifre arabe de la 1 la 8.3). . generează două axe de proiecţie : [H] ∩ [L] = Oy.Vi . [V] ∩ [L] = Oz şi un punct : [H] ∩ [V] ∩ [L] = O.

cota .abscisa . iar semiplanul orizontal posterior [Hp] se suprapune peste semiplanul vertical superior [Vs]. Poziţia punctului A în spaţiu este definită de coordonatele descriptive ale punctului. În această situaţie. Oz : . care trebuie proiectate. Din punct de vedere al semnelor. câmpul desenului ar fi foarte aglomerat şi deci.2 Epura punctului 2. intersecţia cu aceasta notându-se cu ax (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Ox).distanţa de la punctul A la planul orizontal.semiaxa pozitivă z – în partea de sus a punctului O . .semiaxa negativă z – în partea de jos a punctului O. Lia).semiaxa pozitivă y – în faţa lui O . Lsp) şi planul lateral inferior (anterior sau posterior) (Lip. a’ax = Aa. În funcţie de zona planului lateral la care se face referire. şi anume : proiecţiile orizontale cu a. E. Reprezentarea axonometrică a diedrelor (fig. punct numit proiecţia orizontală a punctului A. Acelaşi plan intersectează planul de proiecţie orizontal după segmentul aax ⊥ Ox. . Rezultă că.depărtarea – distanţa de la punctul A la planul vertical. în jurul axei Ox. Oy : . faţă de planul orizontal şi vertical. iar proiecţiile lor cu litere mici. având în vedere că la reprezentarea unor elemente geometrice (drepte. aax = Aa’. . Aa. Acestea sunt : . se roteşte planul [H] după săgeţile arătate în figura 2. Convenţional se notează punctele din spaţiu cu litere majuscule. Planele de proiecţie fiind ortogonale.1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului Revenind la figura 2. Proiectanta verticală din A înţeapă planul orizontal în a. Pentru evitarea acestui neajuns.PUNCTUL 11 numit origine.semiaxa negativă x – în dreapta lui O . e’. corpuri). e şi cele verticale cu a’. c. Punctul O este numit origine deoarece de la acesta încep măsurătorile pe axe. Astfel.1) este destul de aglomerată de linii. b. b’. B. va îngreuna perceperea celor reprezentate.1. plane. de pe axa Ox. iar planul vertical de proiecţie după segmentul a’ax ⊥ Ox. determinându-se o poziţie unică pentru punctul A în spaţiu. . . acestea s-ar înmulţi foarte mult. Dacă se cunosc proiecţiile a şi a’ ale punctului A se poate afla poziţia spaţială a punctului. 2. c’. prin dubla proiecţie ortogonală se realizează corespondenţa biunivocă a punctelor din spaţiu cu cele din plan. la intersecţia proiectantelor perpendiculare pe planele [H] şi [V] duse din punctele a şi a’. Acest sistem de proiecţie se numeşte dublu ortogonal sau sistem Monge.semiaxa pozitivă x – în stânga lui O .2.1. punct numit proiecţia verticală a punctului A. proiectantele sunt de asemenea ortogonale. aici sunt reprezentate patru puncte în cele patru diedre şi respectiv proiecţiile lor pe planele de proiecţie [H] şi [V]. Fie punctul A situat în diedrul unu. împărţindu-le în două şi dând semnul lor astfel : Ox : . acesta poate fi numit planul lateral superior (anterior sau posterior) (Lsa. C.semiaxa negativă y – în spatele lui O . până se suprapune peste planul [V]. Planul [aAa’] este perpendicular pe linia de pământ.segmentul Oax. iar proiectanta orizontală din A înţeapă planul vertical în a’. în sensul acelor de ceasornic.2. Aa’. semiplanul orizontal anterior [Ha] se suprapune peste semiplanul vertical inferior [Vi]. A. toate punctele situate deasupra planului orizontal (diedrul I şi II) au cotele pozitive şi toate punctele situate în faţa planului vertical (diedrul I şi IV) au depărtările pozitive. .

a' coordonată \ diedru depărtare cotă I II Tabelul 2. Observaţie: În epură.12 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Desenul astfel obţinut se numeşte epură şi având în vedere că planele de b' c proiecţie sunt considerate infinite. e' C DIII depărtările pozitive (punctele din diedrele I A DI E DIV şi IV) se măsoară sub linia de pământ. . În acest caz. De asemenea. În figura 2. o a treia proiecţie pe planul lateral notată a” şi numită proiecţie laterală.2.se trasează linia de ordine prin bx (cx şi ex) perpendiculară pe Ox .2. poziţia punctului în spaţiu în raport cu planele de proiecţie se poate determina după semnul coordonatelor sale descriptive (tabelul 2. rezultând proiecţiile orizontale şi verticale ale punctelor pe planele de proiecţie. III.1 III IV + + + - + - În figura 2. respectând următoarea metodologie : . iar cele negative (punctele din diedrele II şi III) Fig. respectiv B DII depărtarea punctului M.a’) din diedrul I.se stabileşte poziţia punctului bx (cx şi ex) astfel încât Obx ≡ abscisa punctului B .4 sunt reprezentate şi epurele punctelor din diedrele II. a’ şi a” şi axele triedrului determină paralelipipedul coordonatelor care are muchiile : . Aceasta se determină prin intersecţia proiectantei dusă din A pe planul lateral [L] cu acest plan. iar cele negative (punctele din diedrele III şi IV) sub ea. Segmentele [Vi]=[Ha] a’ax şi aax. . 2. cotele pozitive (punctele din diedrele I şi II) se măsoară deasupra axei Ox. devin dreapta a’axa e c' ⊥ Ox. .se trasează linia de pământ Ox . Ansamblul liniilor de construcţie pentru cele trei proiecţii a. .4 este reprezentată epura bx ax O x [Vs]=[Hp] ex cx punctului A(a. numită linie de ordine. şi IV din figura 2. poate fi definită abscisa punctului ca distanţa de la acesta la planul lateral. un punct A din spaţiu va avea pe lângă proiecţiile a şi a’ pe planele [H] şi [V].1). se b convine ca în epură cele două plane să fie reprezentate numai prin linia de pământ Ox. Planul [a’Aa”] este perpendicular pe axa Oz şi o intersectează în az (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oz).4 Epura punctului în cele patru diedre deasupra ei. a Se observă că după rotire. care reprezintă cota. prin schimbarea notaţiilor (a depărtării sau a cotei) se schimbă nu numai poziţia punctului. iar planul [aAa”] este perpendicular pe axa Oy şi o intersectează în ay (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oy).2.1.abscisa : Aa” = aay = Oax = a’az . Aa” = axO. Rezultă că. ci chiar şi diedrul în care este situat punctul în spaţiu.2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului Considerând şi planul lateral de proiecţie (fig.se măsoară depărtările şi cotele pe linia de ordine ţinând seama de semnul acestora.3).

. . Poziţionarea punctelor într-unul din cele coordonatelor descriptive prezentate în tabelul 2. coordonată \ triedru abscisă depărtare cotă I II III 13 z=-y a' cota az a" ax depărtarea departarea abscisa O ay 1 y1 ay y=-z Fig. Se rotesc planele [H] şi x [L] în sensurile indicate de săgeţi până se suprapun : [H] ≡ [V] ≡ [L].2. pornind din az (spre dreapta dacă este pozitivă şi spre stânga dacă este negativă). Trecerea de la imaginea spaţială din figura 2. de rază egală cu depărtarea şi cu centrul în O. figurile b) : . Se obţine punctul ajutător az şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în a’ – proiecţia verticală a punctului A . Arcul de cerc ayay1. B. . odată cu opt triedre este dată de semnele IV V VI Tabelul 2. se observă că punctul ay de pe axa Oy va avea în epură două puncte corespondente. VI. din O. ţinând seama de faptul că abscisele punctelor sunt negative şi se măsoară pe axa Ox.depărtarea : Aa’ = a’’az = Oay = aax . Oy şi Oz . axa Oy se suprapune. II. din O.pe axa Oy se măsoară. De asemenea. Se obţine punctul ajutător ax şi prin acesta se duce linia de ordine. obţinut prin rotirea planului [L].se trasează linia de pământ Ox şi celelalte două axe ale epurei. III şi IV.pe axa Ox se măsoară.2.3. abscisa punctului A. păstrându-şi notaţia. Se obţine punctul ajutător ay a– şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în proiecţia orizontală a punctului A . este proiecţia arcului de cerc după planul [L]. la Ox.PUNCTUL . dau nu numai imaginea vizuală ci şi justificarea geometrică a construcţiilor din epură.2 VII VIII + + + + + + - + + - + + + - + - În tabelul 2. C şi E situate în triedrele I. fiind notată cu Oy1. Epura punctelor se realizează respectând următoarea metodologie prezentată pentru punctul A (tab. .pe axa Oz se măsoară.3 sunt reprezentate punctele A. cota punctului A. VII şi VIII se obţin în mod similar.2.cu vârful compasului în O şi de rază Oay se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1. Pentru determinarea proiecţiei laterale a” se poate proceda şi la măsurarea depărtării punctului pe paralela la Ox prin az. Epurele punctelor situate în triedrele V. Astfel. corelate cu sensurile în care se rotesc planele [H] şi [L].5 Epura punctului A a care se roteşte proiecţia a”. perpendiculară pe Ox : . Prin acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care intersectează paralela prin az. o dată peste Oz. din O.5 se face folosind acelaşi procedeu ca la epura a două plane de proiecţie.cota : Aa = a’ax = Oaz = a”ay. depărtarea punctului A.3 la epura din figura 2. ay pe axa Oy şi ay1 pe axa Oy1. Epurele punctelor (b) din tabel sunt însoţite de reprezentările spaţiale ale acestora (a) care. iar a doua oară peste Ox. în a” – proiecţia laterală a punctului A.

3. figurile b. astfel : A1 ∈ TV. sunt reprezentate aceste epure. În tabelul 2. Tabelul 2.3 Reprezentarea grafică a punctelor situate în cele opt triedre A TI z a' [Vs] A ax x a [Ha] O az a" [Lsp] ay y x a ay y a' z az a" a1z a1" ax O ay1 y1 x O a1y a1x z [Lsa] a1' [Vs] A1 a1z A1 TV z a1" a1' a1 y x [Ha] O a1y1 a1y y a1x y1 a1 a) B TII b) z a) B1 TVI z b1z y1 y b1y x O y b) z B1 b1" b1' x b1x b1y1 y b1z b1y O b1x b1' b1 y1 B b' [Hp] b x z [Lsp] b" bz by O y x bx b' b" b by1 bz by O [Lsp] b1" [Vs] b1 [Hp] [Vs] bx a) b) z a) C1 TVII b) z c1y C TIII [Hp] c x C cx cy c" [Lip] z O y cz x c' c cx cy1 cy O y1 x c1y [Lip] O c"1 c" cz y c1z z [Hp] c1 C1 c1x c1 c1x y 1 c'1 x c1y1 c"1 O c1z y c' [Vi] y c'1 [V ] i a) E TIV z ex x [Vi] e' E e [Ha] ez [L ] ia e" y O ey ex x e e' b) z O ey ez y e" e1z [Lia] e"1 ey1 y1 x O e1y z a) E1 TVIII z e1x [Ha] e1 e'1 [Vi] E1 y O x e1y e1z y b) e1y1 e1x y1 e1 e"1 e'1 a) b) a) b) .14 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ pornind din O spre dreapta. E1 ∈ TVIII. B1 ∈ TVI. C1 ∈ TVII.

2 punctele M şi T. cota ≠ 0 şi B ≡ b’.punctul E∈ Ox. cota ≠ 0 şi C ≡ c”. E ≡ e ≡ e’. în funcţie de diedrul în care este situat punctul . situate pe două din axele de proiecţie. . pentru notarea coordonatelor numerice ale punctului.1 Puncte situate în planele bisectoare Planele bisectoare sunt locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate de planele de proiecţie [H] şi [V]. .punctul F∈ Oy. . b”∈ Oz .un punct A din spaţiu este determinat prin cele două proiecţii a şi a’. În figura 2.6 Epura punctelor situate în planele bisectoare .în probleme. au cota şi depărtarea egale şi de semne contrare. z). Această aliniere a două câte două din proiecţiile unui punct A (a cu a’ şi a’ cu a”) constituie o verificare a corectitudinii efectuării construcţiilor geometrice din epură. . depărtarea ≠ 0. unde x ≡ abscisa.3.2.7 sunt reprezentate trei puncte pe cele trei axe de proiecţie. depărtarea ≠ 0. adică A(x. paralelă cu axa Ox.3 Poziţii particulare ale punctelor 2. depărtarea =0.a’) şi se va citi punctul A de proiecţii a şi a’ .2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe n = n' t x tx nx N B2 t' T B3 u = u' U B4 ux M B1 m' mx O m Pentru a se vedea ce se întâmplă cu coordonatele punctului atunci când este situat într-unul din planele de proiecţie.3. se va folosi modul de notare al punctelor de la geometria analitică. a’∈ Ox. Fig. În figura 2.3 este mobil şi se apropie pe rând de acestea. cota =0 şi A ≡ a.proiecţiile orizontală şi verticală ale unui punct se găsesc totdeauna pe linia de ordine perpendiculară pe axa Ox. Epura acestor puncte este reprezentată în figura 2. 2. Se constată că i se anulează una din coordonate. e’’≡ O . de o parte şi de alta a axei Oz sau de aceeaşi parte a ei în funcţie de diedrul în care este situat punctul. confundată cu punctul însuşi. F ≡ f ≡ f’’. punctul M va avea proiecţia pe planul pe care se găseşte. Punctele situate în planele bisectoare au cota şi depărtarea egale în modul. el se va nota A(a. Astfel. În figura 2. z ≡ cota. .punctul C∈ [L] are abscisa = 0.proiecţiile laterală şi verticală ale unui punct se află totdeauna pe o linie ajutătoare. Acestea au două din proiecţii confundate cu punctul însuşi. 2. iar a treia proiecţie situată în origine. a”∈ Oy . se consideră că punctul M din figura 2. situate în planul bisector [B1-3].7 sunt reprezentate în spaţiu (a) şi transpuse în epură (b) puncte situate în planele de proiecţie. situate în planul bisector [B2-4].6. de o parte şi de alta a ei sau de aceeaşi parte.punctul B∈ [V] are abscisa ≠ 0. . astfel : . b ∈ Ox. Punctele situate pe axele de proiecţie sunt situate practic pe două plane de proiecţie concomitent. y. c ∈ Oy. c’∈ Oz. iar celelalte două proiecţii. după cum urmează: . au cota şi depărtarea egale şi de acelaşi semn. y ≡ depărtarea.punctul A∈ [H] are abscisa ≠ 0. f’≡ O . Astfel. iar punctele N şi U.PUNCTUL 15 Observaţii : .

16 .7 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe 2.4.2.2.8 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie . g ≡ O . z B = b' bz = b" G = g' = g" cz = c' E = e' = e ax = a' bx = b [H] [L] C = c" x O =e"=f '=g cy = c F = f = f" A=a ay = a" y B = b' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z bz = b" G = g' = g" cz = c' C = c" [V] x E = e' = e ax = a' O =e"=f '=g f " bx = b y1 cy = c F=f A=a b) ay = a" y a) Fig.punctul G∈ Oz. G ≡ g ≡ g’’.4 Puncte simetrice 2.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie -y A2 [Lsp] a2" a' = a2' z az= a2z= a3z a" = a3" O [Vs] a3' A3 y1 a3 [Ha] y a1" [Lia] b) x ax= a1x= a2x a1' a = a1 a2 a2" a' = a2' z a2y a3' a" = a3" az= a2z= a3z [Hp] a2 x a2y A ax= a1x= a2x a1' [Vi] A1 -z a) a3x O a3x a1" a3 y1 ay= a1y= a3y a = a1 a1z a1z ay= a1y= a3y y Fig.

după cum urmează : . este situat în triedrul II.punctul M2 este simetricul punctului M faţă de axa Oy. iar a treia coordonată egală în valoare absolută. are abscisa şi cota punctului A. iar abscisa egală cu a punctului A.punctul A1 este simetricul punctului A faţă de planul orizontal. . dar cu semn schimbat .punctul A2 este simetricul punctului A faţă de planul vertical. dar cu semn schimbat . iar depărtarea egală cu a punctului A. .9 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie . iar abscisa şi cota egală cu a punctului M. are depărtarea punctului M.4. are trei puncte simetrice faţă de planele de proiecţie (fig. .9). dar cu semn schimbat . iar cota egală cu a punctului A. . are trei puncte simetrice faţă de axele de proiecţie (fig. are depărtarea şi cota punctului A.PUNCTUL 17 Un punct A.punctul M3 este simetricul punctului M faţă de axa Oz. este situat în triedrul VI. situat în triedrul I.punctul A3 este simetricul punctului A faţă de planul lateral. iar a treia coordonată identică.2. situat în triedrul I.8). este situat în triedrul IV.2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie Punctul M. iar cota şi depărtarea egală cu a punctului M. după cum urmează : . are cota punctului M. 2. -y [Lsp] m3" z M3 m1 m' m3" z m1y= m3y mz= m3z O mx= m1x m1" m1' m M2 y b) m2x= m3x y1 m2" m2 ' m3 m3 ' m" [Hp] m1 x M1 [Vs] mz= m3z m' m3' m1y= m3y m 3 m" M m2x= m3x y1 mx= m1x O m1" m m1' [Vi] m1z= m2z -z a) m2" [Lia] my= m2y m2 ' m2 [Ha] x m1z= m2z my= m2y y m2 Fig.2. Acestea au câte două coordonate egale în valoare absolută cu coordonatele punctului M.2. dar cu semn schimbat .punctul M1 este simetricul punctului A faţă de axa Ox. dar cu semn schimbat. este situat în triedrul III. are abscisa punctului M. are abscisa şi depărtarea punctului A. este situat în triedrul V. iar abscisa şi depărtarea egală cu a punctului M. Acestea au câte două coordonate identice cu ale punctului A. este situat în triedrul VIII. dar cu semn schimbat.

-15) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu. C(20. perpendiculară pe Ox . iar depărtarea egală cu cota punctului de bază şi cota egală cu depărtarea acelui punct.pe axa Oz se măsoară.pe axa Oy se măsoară. Punctul M şi M1 sunt situate în diedrul I. depărtarea punctului A.cu vârful compasului în O şi de rază Oay e ey se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi e" e' ez la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1. în diedrul III. începând din O. Prin az se duce o cy1 ax ay1 ay1 x paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în ex cx ax bx= by1 O y1 a’ – proiecţia verticală a punctului A . este punctul M2. Prin ay se duce a" o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine a' az în a – proiecţia orizontală a punctului A . a) b) Simetricul unui punct faţă de planul bisector Fig.4.2. b'=b" b z Oay = 25.-8.20). by b Oaz = 20. c cy . Rezolvare : Pentru construirea epurei se procedează astfel (fig. iar punctul M2.-20).2. z (-y) . Oy.10. Epura punctelor B. începând din O.10 simetricul punctului M. E(25. ambele cu semn schimbat.pe axa Ox se măsoară. C şi E se determină în Fig.2. m2 m iar depărtarea m1 m1 egală cu cota [B4] punctului de bază x m = m2' şi cota egală cu depărtarea acelui M2 m2' punct.10 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare al altui diedrului decât cel în care se găseşte. având aceeaşi abscisă.11) : . m' x având O [Ha] mx= m1x= m2x aceeaşi abscisă.11 Rezolvarea problemei 1 . începând din O. Oax = 15.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Simetricul unui punct faţă [Vs] m1' de planul bisector [B1] M1 al diedrului în m1 ' care se găseşte m' = m2 rămâne în acelaşi mx= m1x= m2x M O diedru. iar faţă de planul bisector [B4]. .18 2. este situat în diedrul opus faţă de axa Ox. Să se construiască epura punctelor A(15. faţă de planul bisector [B1].se trasează axele de coordonate Ox. În figura 2. B(8. cota punctului A.-18. şi Oz.5 Probleme rezolvate 1. Prin c' cz c" acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care a ay intersectează paralela prin az în a” – proiecţia (-z) y laterală a punctului A.25). este punctul M1. . Prin ax se duce linia de ordine. 2.25. abscisa punctului A.

acesta are cota şi ay depărtarea nule. punctului A. punctul B ∈ DII.PUNCTUL 19 mod similar. G(20. F(0. s-a stabilit că b punctul B este simetricul punctului A faţă de planul a ay = by lateral. Pentru punctul B se A=a stabilesc coordonatele : B(24.10. cu semn schimbat la abscisă.14) şi se unesc Fig.18.27. Să se construiască epura punctelor a' A(15.13. Punctul A este situat în diedrul I. obţinându-se proiecţiile triunghiului pe cele trei plane de proiecţie : [abc] – proiecţia orizontală.12 Rezolvarea problemei 2 punctul G ∈ [V]. punctul F ∈ [L] şi Fig.18). au una din coordonate cy = c nulă .10) şi să se specifice ey e poziţia lor faţă de planele de proiecţie .18). Dacă punctul B se află pe axa Ox. cxc = axa’. z a" = b" b' 3.0.0. x y1 Analizând coordonatele punctelor. De asemenea. .20.0).13 Rezolvarea problemei 3 4.11.2. Fig. C ∈ [L]. z Analizând semnul coordonatelor punctelor f" f' = fz rezultă că punctul A ∈ DI.12). după cum urmează : punctul E ∈ [H]. B(-15.11) şi să se az = bz analizeze particularităţile lor .10. ax = a' x y1 Rezolvare : Punctele A şi C fiind situate în plane de proiecţie. cu observaţia că depărtările şi cotele negative se măsoară în sensul negativ al axelor Oy şi Oz. [a’b’c’] – proiecţia verticală şi [a”b”c”] – proiecţia laterală.17). C(15. Să se construiască epura punctelor y1 E(15. B ∈ Ox. punctul C este c cy simetricul punctului A faţă de planul bisector [B1]. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru B = b = b' a" O = b" exemplificare. Deoarece s-a observat f = fy că fiecare punct are una din coordonate nulă.2. Să se reprezinte în epură cele trei z proiecţii ale triunghiului ABC. Rezolvare : Epura punctelor se realizează ca şi în cazul problemei 1 (fig.14 Rezolvarea problemei 4 proiecţiile de acelaşi nume. se stabilesc următoarele coordonate : A(13. c" c' Rezolvare : Epura punctelor este reprezentată în bx ax = cx O figura 2. e' = ex O e" = ey1 x g = gx 2. deoarece are aceleaşi coordonate. y având cota egală cu depărtarea.0) şi C(0.15).2.2.0). rezultă y că ele sunt situate în planele de proiecţie. Se y reprezintă în epură cele trei vârfuri ale truinghiului (fig. ştiind că C = c" cz = c' vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [H]. punctul g' g" = gz C ∈ DIII şi punctul E ∈ DIV.11. cxc’ = axa şi depărtarea egală cu cota.2.

ştiind că este situat în planul bisector al diedrului IV. G(10. şi G.30).15. [a”b”c”] ? 17. C(20.35. Să se precizeze coordonatele punctelor E.0.-30). respectiv vertical. F(0.15. C ∈ [H]. faţă de axa Ox. B(10. cunoscând coordonatele vârfului A(40. axa Ox (M2) şi planul bisector [B2] (M3). Să se precizeze coordonatele punctelor A.30). 11.7 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1. 14.-20. B(60. B ∈ DII.-25). Să se construiască epura punctelor A(20.-15. 7.15. C şi E. astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : E ∈ [H]. [abc] ? 18. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului ABC. astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : A ∈ DI.30).15. C(30. Să se construiască epura triunghiului MNS.20) şi să se specifice poziţia lor faţă de planele de proiecţie .20. Se dau punctele A(10.0.-15) şi să se analizeze particularităţile lor . Ce se poate spune despre poziţia triunghiului MNS în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul orizontal de proiecţie.-20. B(20. [B4].0. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare.40).40).25. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului EFG. La ce distanţă se găseşte punctul A(30. Să se construiască epura unui punct A situat la distanţa de 30mm faţă de planul lateral şi la distanţa de 20mm faţă de planul vertical.-25. Să se construiască epura punctelor A(25. în planul bisector al diedrului I.15. Să se construiască epurele punctelor şi să se specifice poziţia lor în spaţiu. B.10).25). Cum sunt situate în spaţiu punctele E şi F. 9. 6. F. E(30. 2. Să se construiască epura triunghiului ABC.-25) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu.-15) ? 12.10) fată de axa Ox ? Dar punctul M(30. .20).10.15. F ∈ Oz.50). E(5. Reprezentaţi epura acestor puncte.y. Ce se poate spune despre poziţia triunghiului ABC în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul lateral de proiecţie. şi G ∈ [L]. 3. 13. ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate pe axele de proiecţie : E ∈ Oy. 10.10.30). Să se construiască epura unui punct A. situat la 20mm de planul lateral. Fie punctul A(20. F ∈ [V].25) şi faptul că vârfurile N şi S sunt simetricele punctului M faţă de planul lateral. ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [V].30. Să se reprezinte epura punctului M şi a punctelor simetrice faţă de : planul orizontal (M1).10) şi C(40. ştiind că este situat la o distanţă l = 50mm. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare. Să se construiască epura triunghiului ABC. Să se reprezinte epura punctului A şi a punctelor simetrice faţă de : planul vertical (A1). e’ = f) ? Exemplificaţi numeric. cunoscând coordonatele vârfurilor : A(60.20.0). Se dă punctul M(30. dacă în epură proiecţiile lor de nume contrar coincid (e = f’. Să se construiască epura punctelor E(30. 4. B ∈ Oy. 8. G ∈ Ox. C(30. C ∈ DIII şi E ∈ DIV. respectiv vertical.10.-40). 5.30) şi faptul că vârfurile B şi C sunt simetricele punctului A faţă de planul orizontal.-40.25). Să se construiască epura punctului A(20.-10. 16.20 2. 15.0). B(10. Reprezentaţi epura acestor puncte. cunoscând coordonatele vârfului M(20. axa Oy (A2) şi planul bisector [B1] (A3).

dreapta se notează D(d.1 b) se obţine Fig. cealaltă proiecţie a punctului poate fi determinată pe proiecţia de nume contrar a dreptei şi pe aceeaşi linie de ordine. Fie dreapta D din spaţiu.în epură. un plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie şi un plan proiectant faţă de planul lateral de proiecţie. y Reprezentarea a) b) în epură a dreptei D (fig. Există astfel. DREAPTA 3. a” ∪ b” = d”. o dreaptă de poziţie oarecare este definită de două puncte. Intersecţia dintre aceste plane proiectante şi planele de proiecţie sunt drepte şi reprezintă proiecţiile dreptei pe planele de proiecţie. Prin urmare. după cum urmează: [ABab] ∩ [H] = ab ≡ d .în cazul proiecţiei ortogonale. un plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie. definită de punctele A şi B.1). z z proiectantele duse din az a' a" az A şi B pe planul a' d' m' m" orizontal de proiecţie m' d" d' b' bz b" vor determina proiecd" b' [V] A a" ţia orizontală a bz m" D M ax bx O bx B b" [L] ax dreptei.3. Deoarece o dreaptă este definită în epură prin cel puţin două dintre proiecţiile ei. Un punct M(m. pentru a construi în spaţiu sau în plan o dreaptă. b) în epură prin construirea proiecţiilor punctelor care definesc dreapta şi unirea proiecţiilor de acelaşi fel ale celor două puncte.3. astfel : a ∪ b = d.DREAPTA 21 3.proiecţia orizontală [Aba’b’] ∩ [V] = a’b’ ≡ d’ – proiecţia verticală [Aba’’b’’] ∩ [L] = a”b” ≡ d” – proiecţia laterală Altfel spus. atunci când este dată sau este găsită proiecţia de un nume a unui punct ce aparţine unei drepte. a).1. Observaţii : . segmentul de dreaptă rezultat prin proiecţia unui segment din spaţiu pe oricare plan de proiecţie. atunci când proiecţiile lui se situează pe proiecţiile de acelaşi fel ale dreptei : m ∈ d şi m’ ∈ d’ (fig.1 Epura dreptei În spaţiu.d’). d”. d.d’) şi se citeşte dreapta D din spaţiu cu proiecţiile d şi d’. În mod y1 x b O by similar se determină x d m b by proiecţia pe planul ay d m a [H] vertical.3. nu poate fi mai mare decât segmentul din spaţiu. d’ şi pe a ay y planul lateral.m’) se găseşte pe dreapta D(d. ce aparţin dreptei (fig. condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unei drepte este ca proiecţiile punctului să fie situate pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei.3. a’ ∪ b’ = d’. .1 Reprezentarea dreptei : a) în spaţiu . De aici. rezultă că în rezolvarea diferitelor probleme. Planul determinat de dreapta din spaţiu şi proiectanta oricărui punct de pe dreaptă se numeşte plan proiectant. . este suficient să se construiască proiecţiile a două puncte ale ei.

h' O A x v v Urmele. unde se obţine punctul v – proiecţia orizontală a urmei verticale. în figura 3. a.22 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3.proiecţia verticală a urmei verticale. ca fiind punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul lateral [L]. determinându-se punctul h’. este numit urmă verticală. z [V] d' h' x H=h d v" l' D O V=v' L=l" [L] d" v l h" [H] d' h' x h b) d l v" l' z v' l" d" O v h" y1 y y a) Fig.2 Urmele dreptei.v’). d. În figura 3. Pentru a se determina z urmele unei drepte în epură.2. prelungind proiecţia orizontală d a dreptei până la intersecţia cu axa Ox. [V] z trebuie să se ţină seama de v' d' V = v' condiţia de apartenenţă a a' a' d' b' punctului la dreaptă şi de D b' h' O definiţia urmei unei drepte. fiind puncte B x a a d conţinute în planele de d b b H=h [H] proiecţie.3 Urmele dreptei în sistemul celor trei plane de proiecţie . urma laterală.3) se defineşte şi a treia urmă a dreptei. Intersecţia cu planele bisectoare Urma unei drepte este un punct unde dreapta din spaţiu intersectează un plan de proiecţie. Împărţirea dreptei în regiuni. de intersecţie dintre dreaptă şi planul orizontal de proiecţie [H]. în h.3.h’).2 Urmele dreptei în sistemul celor două plane de narea urmei orizontale a dreptei D. Astfel. se prelungeşte proiecţia proiecţie verticală d’ până se intersectează cu axa Ox (adică. Dacă se consideră dreapta D în sistemul celor trei plane de proiecţie (fig. pentru determia) b) Fig. b. La determinarea urmei verticale a dreptei D (punct de depărtare zero).d’) definită de punctele A şi B. se consideră o dreaptă D(d.2.proiecţia verticală a urmei orizontale. iar punctul V(v. se caută un punct care să aibă cota zero). Pentru determinarea proiecţiei orizontale a urmei orizontale. se duce linia de ordine prin proiecţia h’ care intersectează proiecţia orizontală a dreptei. Punctul H(h. de intersecţie dintre dreaptă şi planul vertical de proiecţie [V]. Prin proiecţia v se duce o linie de ordine până la intersecţia cu proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină punctul v’ .3.3. se procedează în mod similar. au una din h y y coordonate nulă. este numit urmă orizontală.

DII [V] d' x j' DIV j J a) h' i' I i H=h d z V = v' D v O [H] [B4] y DI [B1] x j = j' i' d' v y DII a O ax bx h' = = d b' b h i DI b) v' z a' DIV Fig. astfel: . Se ţine seama de faptul că. Pentru identificarea diedrelor străbătute de dreapta D(d. proiecţia verticală a urmei laterale. b. s-au determinat şi proiecţiile laterale ale urmelor orizontală şi verticală. se ridică o perpendiculară până la intersecţia cu d”. din stânga şi dreapta urmelor. . se duce o paralelă la Ox prin l’ până la intersecţia cu d” unde se obţine punctul l” .h’).3. în afară de cazul când este paralelă cu unul din ele. punctul I(i. rezultă că semidreapta străbate diedrul DII . punctul A(a. acestea situându-se astfel : h” pe Oy1 şi v” pe Oz.d’) din figura 3. . Segmentul de dreaptă cuprins între urmele H şi V se află într-un singur diedru. punctul de intersecţie cu bisectorul [B1-3] va avea depărtarea egală cu cota şi de acelaşi semn. se analizează semnele depărtărilor şi cotelor punctelor dreptei. Urmele dreptei sunt situate în planele de proiecţie ce definesc diedrele. .i’) are depărtarea pozitivă şi cota pozitivă.3.în regiunea din dreapta urmei V(v. Această delimitare este făcută de urmele orizontale şi verticale ale dreptei.în regiunea din stânga urmei H(h. Împărţirea dreptei în regiuni înseamnă delimitarea porţiunilor de dreaptă ce sunt cuprinse în fiecare diedru. Odată stabilite urmele şi diedrele. deci are abscisa nulă. unde se obţine punctul l” – proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D . b): .3. în analizarea dreptei se mai pot determina şi alte puncte importante ale dreptei.se prelungeşte proiecţia orizontală d până la intersecţia cu Oy şi se determină proiecţia orizontală a urmei laterale l.4 Împărţirea dreptei în regiuni.b’) are depărtarea pozitivă şi cota negativă . . se duce un arc de cerc cu centrul în O şi de rază Ol până la intersecţia cu Ox. cum ar fi punctele în care dreapta intersectează planele bisectoare. iar celelalte două semidrepte. iar punctul de intersecţie cu bisectorul [B2-4] va avea depărtarea şi cota egale în modul şi de semne contrare. punctul B(b. iar pentru determinarea ei în epură se poate proceda în două moduri (fig. Intersecţia cu planele bisectoare În general.l’’) este un punct din planul lateral. rezultă că semidreapta străbate diedrul DIV.4. segmentul de dreaptă VH din dreapta D se găseşte în diedrul DI .v’).l’.proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D. O dreaptă de poziţie generală străbate trei diedre. care sunt „puncte de graniţă” pentru dreaptă.în regiunea cuprinsă între urme. considerând un punct pe dreaptă în fiecare regiune.DREAPTA 23 Urma laterală L(l. În epura din figura 3. în alte două diedre.se prelungeşte proiecţia verticală d’ până la intersecţia cu Oz şi se determină punctul l’.3.a’) are depărtarea negativă şi cota pozitivă. o dreaptă intersectează ambele plane bisectoare.

Ox. z [V] a' d' b' v"=l' a" d" V = v' A α b" D B l" O α v a [L] d b l [H] y a) v' a' x α z d' b' v"=l' d" l" a" b" O y1 x a d b l y b) Fig. Pentru a determina aceste puncte de intersecţie se caută un punct în regiunea diedrului DI şi unul în diedrul DIV. se face o construcţie pur geometrică ducând din punctul h’ o dreaptă simetrică proiecţiei verticale d’. . d.l’. se observă că aceasta intersectează semiplanul bisector [B1] şi [B4]. Cu ajutorul liniei de ordine dusă prin i se determină şi proiecţia verticală i’. b) în epură . .24 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Analizând dreapta D(d. În acest sens.proiecţia orizontală a orizontalei.dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie (paralelă cu două din planele de proiecţie sau cu una din cele trei axe) Dreptele paralele cu unul din planele de proiecţie sau perpendiculare pe acestea au anumite proprietăţi în spaţiu şi prezintă unele particularităţi în reprezentarea în epură. situată pe d’ şi astfel punctul I(i.j’) este punctul de intersecţie cu semiplanul [B4] şi se determină prelungind proiecţiile d şi d’ ale dreptei până la intersecţia lor (depărtarea şi cota egale în modul).3.4. d. a orizontalei şi linia de pământ. faţă de axa Ox care intersectează proiecţia orizontală d în punctul i (fig.v’’) şi laterală L(l. a.5 Reprezentarea dreptei orizontale. α.proiecţiile verticală. are o poziţie oarecare. .1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie a) Dreapta orizontală (dreaptă de nivel) este dreapta paralelă cu planul orizontal de proiecţie (fig.3.3. se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal şi se regăseşte în epură între proiecţia orizontală.i’) este punctul de intersecţie cu semiplanul bisector [B1] (depărtarea egală cu cota).orizontala are numai urmă verticală V(v. Punctul J(j. d’’.dreaptă de poziţie generală (înclinată) faţă de planele de proiecţie.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu O dreaptă din spaţiu poate să aibă următoarele poziţii faţă de planele de proiecţie: .l’’). 3.v’. ale orizontalei sunt paralele cu axa Ox.4. cunoaşterea lor fiind utilă în simplificarea construcţiilor grafice. b).unghiul pe care-l face orizontala cu planul vertical. . D ⎜⎢[H]: a) în spaţiu .5). .toate punctele orizontalei au aceeaşi cotă.dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie .d’) din figura 3. d’ şi laterală. Proprietăţi: . Orice segment din dreapta orizontală se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime: AB = ab.3. 3.

.7 Reprezentarea dreptei de profil. are o poziţie oarecare. d şi verticală.6 Reprezentarea dreptei de front.h’. z [V] d' b' γ l' b' l' γ O a d b l y b) z d' β l" b" d" a" h" y1 x [L] a' l" B β b" O h' D γ d" A [H] a" β H = h a d b h"=l y a) x h' a' h Fig. β . ale dreptei de profil sunt în prelungire şi perpendiculare pe linia de pământ.3. D⎟⎟ [L]: a) în spaţiu . . .l’. . . şi respectiv cu planul lateral.proiecţiile orizontală. . γ şi respectiv axa Oz.β . Un segment al dreptei de profil se proiectează în adevărată mărime pe planul lateral: AB = a”b”. Ox. Ox. AB.DREAPTA 25 b) Dreapta de front (frontala) este dreapta paralelă cu planul vertical de proiecţie (fig. Proprietăţi: . d. d”.proiecţia verticală a frontalei. α şi vertical. z z V = v' v" a' A a" [V] d' β D β d" b' [L] v = h' α O b" [H] a x B d H = h α h" b y a) v' a' b' v = h' d h y b) v" a" d' a b O β d" b" h" y1 α x Fig. este perpendiculară pe axa Oy1.proiecţia orizontală a frontalei.l”). Orice segment de dreaptă. D⎟⎟ [V]: a) în spaţiu .3.proiecţia laterală a dreptei de profil. se identifică în epură ca fiind unghiurile dintre proiecţia laterală.proiecţia laterală a frontalei. se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical: AB = a’b’. β.unghiurile pe care le face frontala cu planul orizontal. b) în epură c) Dreapta de profil este dreapta paralelă cu planul lateral de proiecţie (fig. β.7).3. .6).3. aflat în poziţie de frontală în spaţiu.α şi axa Oz . este paralelă cu linia de pământ.frontala are numai urmă orizontală H(h. γ.toate punctele frontalei sunt egal depărtate de planul vertical. Proprietăţi: . d’. d’. d” şi axa Oy1 . .toate punctele dreptei de profil au aceeaşi abscisă. b) în epură . are o poziţie oarecare.h”) şi laterală L(l. se regăsesc în epură între proiecţia verticală d’ şi axa Ox. d”.unghiurile pe care le face dreapta de profil cu planul orizontal.

d”. b) D2 ∈ [V]. iar proiecţia laterală d1” suprapusă y peste axa Oy1. Dreapta D3. iar celelalte D2= d2' două proiecţii sunt suprapuse pe axele de D3= d3" proiecţie. cuprinsă în Fig.3. are proiecţia orizontală D1= d1 d1 ≡ D. d2"= d3' "= d1 z x d1' D1=d1 O d1" d3 z D2=d2' y1 x y a) b) d2 x O y y1 d3 d3' z d2" D3=d3" O y1 y c) Fig. d’ şi laterală.3. cuprinsă în x planul orizontal.toate punctele verticalei sunt egal depărtate de planul vertical şi de planul lateral de proiecţie.8 Drepte cuprinse în planele de planul vertical. proiecţia verticală d1’ suprapusă peste [H] axa Ox.dreapta verticală nu are urmă verticală şi laterală. este un punct şi se confundă cu urma orizontală. enunţate mai sus şi de asemenea.9.v”).2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie a) Dreapta verticală este dreapta perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie (fig. c.3. d ≡ h.26 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . proiecţia pe [V] planul în care se găseşte segmentul de dreaptă [L] este confundată cu însăşi acesta. c) D3 ∈ [L] 3. d) Drepte cuprinse în planele de proiecţie Dreptele paralele cu planele de proiecţie au un caz particular şi anume atunci când distanţa dintre drepte şi planele cu care sunt paralele este nulă. are proiecţia verticală proiecţie d2’ ≡ D2. . iar proiecţia verticală d3’ suprapusă peste axa Oz. iar proiecţia laterală d2” suprapusă peste axa Oz. cuprinsă în planul lateral. din figura 3.proiecţiile verticală. ale verticalei sunt paralele cu axa Oz.9.proiecţia orizontală a verticalei.9 Drepte cuprinse în planele de proiecţie: a) D1 ∈ [H]. a dreapta D1. .9. ele devenind cuprinse în planele respective (fig. . d.h’. proiecţia orizontală d3 suprapusă peste axa Oy. În figura 3. d1'= d2 O În figura 3.dreapta de profil are numai urmă orizontală H(h. Proprietăţi: .3. . are proiecţia laterală d3” ≡ D3. b dreapta D2. proiecţia orizontală d2 suprapusă peste axa Ox.8). Aceste drepte au toate proprietăţile z dreptelor paralele cu planele de proiecţie.h”) şi verticală V(v.v’.3.10).

.proiecţiile orizontală. este un punct identic cu urma laterală.12). d” ≡ l” . . este paralelă cu axa Oy1. d. d şi verticală. D ⊥ [H]: a) în spaţiu .3. Acestea au una din proiecţii suprapusă în origine. Proprietăţi: .11). d”. . b) în epură b) Dreapta de capăt este dreapta perpendiculară pe planul vertical de proiecţie (fig. d’ ≡ v’.proiecţia laterală a dreptei de capăt. iar celelalte două pe axe. identice cu însăşi dreapta. d”.3.DREAPTA z [V] a' b' h' [H] d' D A O [L] d" a" b" h" y a) x a' b' h' z 27 d' d" a" b" h" x O y1 B d=a=b=h d=a=b=h y b) Fig. . este paralelă cu axa Oy. b) în epură c) Dreapta fronto-orizontală este dreapta perpendiculară pe planul lateral de proiecţie (fig.proiecţia laterală a fronto-orizontalei. D ⊥ [V]: a) în spaţiu . . . d) Drepte identice cu axele de proiecţie sunt un caz particular al dreptelor paralele cu axele de proiecţie.proiecţia verticală a dreptei de capăt. z d' = a' = b' = v' B [V] A v x b a d a) D v" b" O [L] [H] y d' = a' = b' = v' v" a" d" v b a d y b) O z b" a" d" h" x y1 Fig.11 Reprezentarea dreptei de capăt.toate punctele fronto-orizontalei au aceeaşi depărtare şi cotă. Ox.toate punctele dreptei de capăt au aceeaşi abscisă şi cotă.10 Reprezentarea dreptei verticale. Proprietăţi: .proiecţia orizontală a dreptei de capăt.3.3. d’. . d’. ale fronto-orizontalei sunt paralele cu linia de pământ.dreapta fronto-orizontală nu are urmă orizontală şi verticală.dreapta de capăt nu are urmă orizontală şi laterală. este un punct şi se confundă cu urma verticală. .

CE ∈ Oy. iar proiecţia verticală un punct în origine.3. iar proiecţia laterală un punct în origine. în punctul A. având proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse peste acesta. situate pe axa pe care o intersectează (punctul de intersecţie a celorlalte două proiecţii).3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu a) Dreaptă care intersectează o axă de proiecţie Pentru aceste drepte una dintre proiecţii trece prin origine şi au două dintre urme confundate. În figura 3. c’ ≡ e’ ≡ O. trece prin origine.13. acestea au . b) în epură În figura 3. MN ∈ Oz 3.12 Reprezentarea dreptei fronto-orizontale.13 Drepte suprapuse pe axe : AB ∈ Ox. c este reprezentat un segment de dreaptă MN care aparţine axei Oz şi care are proiecţiile verticală şi laterală identice cu segmentul însuşi.28 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z d' D [V] x d A a B d"= a"= b"= l" O [L] l y a) x d a b l a' b' l' d' a' b' z l' d"= a"= b"= l" O y1 b [H] y b) Fig. a” ≡ b” ≡ O. D ⊥ [L]: a) în spaţiu . d”.14). Ox. ab ≡ a’b’ ≡ AB. Segmentul de dreaptă CE. Proiecţia laterală a dreptei. Fie dreapta D.3. distincte (pentru semiplanele bisectoare [B1] şi [B3]) sau confundate (pentru semiplanele bisectoare [B2] şi [B4]). orizontală şi verticală (fig. iar proiecţia orizontală suprapusă în origine. este identic cu axa Oy.3. z b = b' x a = a' a) O = a"=b" y1 y z O = c'= e' x c e c" e" y1 O = m= n x y b) c) z m'= m" n'= n" y y1 Fig.13. ce ≡ c”e” ≡ CE. De asemenea. din figura 3. a segmentul de dreaptă AB este identic cu axa Ox. b) Drepte conţinute într-unul din planele bisectoare O dreaptă care aparţine planelor bisectoare are proiecţiile orizontale şi verticale simetrice faţă de linia de pământ.3. m ≡ n ≡ O. definită de punctele A şi B. punct care se confundă cu cele două urme. care intersectează linia de pământ. b.13. m’n’ ≡ m”n” ≡ MN. având proiecţiile orizontală şi verticală suprapuse cu segmentul însuşi. Ox.

3.3.16 Drepte paralele cu planele bisectoare .14 Dreaptă care intersectează axa Ox b y b) b' d' 29 z d" b" O = a" [L] b y1 urmele orizontală şi verticală situate pe axa Ox şi identice.16.DREAPTA z [V] d' x A = a = a' [H] d b' D B d" b" x a = a' O = a" d y a) Fig.15 sunt reprezentate în epură patru segmente de dreaptă.3.15 Drepte conţinute în planele bisectoare c) Drepte paralele cu planele bisectoare O dreaptă paralelă cu planul bisector [B1-3] are proiecţiile orizontală şi verticală simetrice faţă de axa Ox şi acestea nu se intersectează în acelaşi punct cu linia de pământ (au urmele orizontală şi verticală distincte). fiind de fapt un caz particular al dreptelor care intersectează axele de proiecţie. În figura 3. În figura 3.16. a segmentul de dreaptă MN (de pe dreapta D) este paralel cu planul bisector [B1-3] şi are unghiul 1 egal cu unghiul 2. În figura 3. aparţinând fiecare unui alt semiplan bisector IJ [B4] z z z g z b' e = e' d' δ d1 = d'1 a' f x O c = c' x = = O d a) x b y CE [B2] b) O y x = = O δ' a AB [B1] f' FG [B3] g' y i = i' δ1 = δ'1 j = j' d) y c) Fig. b segmentul de dreaptă RS (de pe dreapta D1) este paralel cu planul bisector [B2-4] şi are rs ⎟⎟ r’s’. d' 1 = n' z d1 r r' d1' s s' z m' x = m 2 O n y x d a) O RS [B2-4] b) y MN [B1-3] Fig. O dreaptă paralelă cu planul bisector [B2-4] are proiecţiile orizontală şi verticală paralele între ele şi distincte.

ab ≡ mn. b) în epură: ab ⎜⎜mn.3.17 se observă că dacă AB ⎜⎜MN.1 Drepte paralele Două drepte paralele în spaţiu au în epură proiecţiile de acelaşi nume paralele între ele. m' m' N Dacă planul determia' M nat de cele două drepte a' b' b' A O paralele este proiectant faţă O de unul din planele de x x B a proiecţie. nu sunt nici concurente şi nici paralele. n" m" n' B m' n' M Observaţie: Dacă O N O n" xm y1 două drepte paralele cu unul x m a a [L] dintre planele de proiecţie n n b b sunt date în epură numai [H] prin proiecţiile pe celelalte y y două plane (unde apar a) b) paralele). [V] [R] aşa cum se poate observa b' a' din reprezentarea în spaţiu a" a' b' a" b" m' A m" b" din figura 3. a’b’ ⎜⎜m’n’ orizontale ale segmentelor paralele AB şi MN sunt confundate. b proiecţiile a) în spaţiu: AB ⎜⎜MN .18 Reprezentarea dreptelor paralele. nu se poate spune că dreptele sunt paralele Fig. în z spaţiu. numite drepte disjuncte.21.3.4 Poziţiile relative a două drepte Două drepte în spaţiu pot fi coplanare şi necoplanare. atunci în epură a n n m b [H] proiecţiile dreptelor pe m b planul respectiv sunt y y confundate.3. a. z deoarece ele determină z planul proiectant [R] ⊥ [H]. în epură avem : z n' n' [V] ab ⎜⎜mn şi a’b’ ⎜⎜m’n’. . Două drepte coplanare în spaţiu pot fi paralele sau concurente.30 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3. având în vedere faptul că planele proiectante care le conţin sunt paralele între ele şi intersectează planele de proiecţie după drepte paralele (fig.17. 3. cu plan proiectant între ele. În figura 3.17 Reprezentarea dreptelor paralele: din figura 3. În epura Fig. atunci dreptele sunt paralele în spaţiu. Dreptele necoplanare.4. Este obligatoriu să comun faţă de planul orizontal [H] se construiască şi cea de a treia proiecţie şi dacă şi aceste proiecţii vor fi paralele. iar pe celelalte a) b) plane de proiecţie sunt paralele şi distincte. a).18.

z z AB ∩ MN = I. b' c' e' a' x a c AB CE a) O e b y x z m' m j i MN IJ b) n y j' z n' i' O x r' r O f g s c) y RS FG f ' s' g' z r" f" s' g" Fig.20 a este reprezentat în epură unghiul drept ale cărui laturi sunt orizontala CE şi dreapta oarecare AB. iar cealaltă latură o dreaptă oarecare MN.19. un unghi drept care are una din laturi frontala IJ sau dreapta de profil FG. frontală sau dreaptă de profil. se proiectează în adevărată mărime în proiecţia pe planul vertical. în sistemul de proiecţie dublu ortogonal. punctul de intersecţie al lor. Pentru unghiul drept este suficient ca numai una dintre laturile lui să fie paralelă cu planul de proiecţie pentru ca acesta să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan – teorema unghiului drept. unghiul drept se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie. Analog. În epură. atunci când una din laturile unghiului este orizontală. Pe baza celor de mai sus se poate formula şi reciproca teoremei unghiului drept: dacă proiecţia unui unghi este de 900.2 Drepte concurente 31 În spaţiu.3.3. Unghiul se proiectează în adevărată mărime în proiecţia orizontală. două drepte sunt concurente când au un punct comun.20. Fig.19. b). respectiv RS.3. adevărată mărime pe planul a’b’ ∩ m’n’ = i’ respectiv. a.DREAPTA 3. Rezultă că. proiecţiile a' m' B m' a' punctului de intersecţie i şi I A M i’ sunt pe aceeaşi linie de O O ordine. respectiv lateral (fig. b şi c). iar punctele de intersecţie ale proiecţiilor (orizontale şi verticale) să fie pe aceeaşi linie de ordine. iar în epură n' n' [V] b' b' (fig. ab ∩ mn = i şi N i' i' a’b’ ∩ m’n’ = i’. b) în epură: ab ∩ mn = i. x a x a m m n Două drepte se pot i n i b [H] intersecta în spaţiu sub un b unghi oarecare sau sub un y y unghi drept. Dacă un unghi a) b) oarecare are laturile paralele cu un plan de proiecţie.3.20 Proiecţia în adevărată mărime a unghiului drept . atunci unghiul proiectat este drept numai dacă cel puţin una dintre laturile lui este paralelă cu acel plan de proiecţie. În figura 3.19 Reprezentarea dreptelor concurente: unghiul se proiectează în a) în spaţiu: AB ∩ MN = I .4. condiţia ca două drepte să fie concurente este ca proiecţiile lor de acelaşi nume să se intersecteze. În figura 3.

în proiecţia orizontală îi corespund două proiecţii. a se observă că dreapta MN este situată în faţa dreptei AB. a.21. Rezultă că dreptele sunt neconcurente. în fiecare dintre cazuri. corpuri geometrice sau intersecţii de corpuri geometrice. Observaţie : Dintre două puncte care au pe unul din planele de proiecţie. Pentru a stabili acest lucru în epură (fig. b) se consideră punctul unde proiecţiile verticale ale dreptelor se intersectează şi unde există două puncte suprapuse.22 Vizibilitatea în epură . pentru că nu este verificată condiţia de paralelism în proiecţia verticală. i1 ∈ ab şi i2 ∈ mn. [Q] i1'= i2' N B I1 [R] a' m' [V] A I2 O i1 x a M n b [H] i2 m y a) n' b' z n' a' m' x a n i1 i2 b) b m y O i1'= i2' b' z Fig.32 3. Este vizibil punctul care are depărtarea mai mare şi anume punctul I2. acesta este doar un punct de concurenţă aparent. în figura 3.4. depărtarea respectiv abscisa mai mare. proiecţiile suprapuse. chiar dacă au proiecţiile orizontale paralele. I1 şi I2. Astfel. pe fiecare proiecţie orizontală a dreptei în parte.21. este vizibil punctul care se află la distanţă mai mare de acel plan. b' a' x a=b a) O y z a' = b' x a b z b' a' z O O b) y x b c) a y a"= b" Fig. orizontal vertical sau lateral.3. Din reprezentarea lor în epură (fig. Acestea sunt necoplanare.21 Reprezentarea dreptelor disjuncte: a) în spaţiu: AB ∈ [Q]. În figura 3. De asemenea. adică cel care are cota. MN ∈ [R] . Vizibilitatea se stabileşte uşor prin punctele dublu aparente ale dreptelor disjuncte. unele porţiuni de drepte sunt invizibile.3. b) în epură: AB ∩ MN = φ Vizibilitatea în epură În rezolvarea problemelor de intersecţii a dreptelor cu plăci.21. b) chiar dacă proiecţiile verticale se intersectează.3.3. ele nu sunt paralele.22 dintre punctele A şi B este vizibil punctul B.21. deoarece ducând linia de ordine. după cum se observă şi în figura 3. fiind acoperite de suprafeţe considerate opace.3 Drepte disjuncte GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Oricare două drepte care nu sunt paralele sau concurente în spaţiu intră în categoria dreptelor disjuncte. a’b’ ∩ m’n’ = i’1. AB ∈ [Q] şi MN ∈ [R].

aparţine diedrului DIII. . se duce linia de ordine din v până pe proiecţia verticală d’.5). definită de punctele A şi B.d”). pentru că punctul A ∈ DI.punctul de intersecţie J(j. respectiv verticală. cu proiecţia orizontală. .c’). respectiv Oz. proiecţia laterală a urmei laterale l” se află trasând o paralelă la axa Ox prin l’. ducând linia de ordine prin i. e’ ∈ d’. rezultă : în stânga urmei orizontale dreapta stăbate diedrul DI. d” ∩ Oy = v”. a’ ∪ b’ = d’. a dreptei : d ∩ Oy = l.23 Rezolvarea problemei 1 ale dreptei D : a ∪ b = d. punct care are cota şi depărtarea egale în modul. DI DII DIII .d’.i’) cu bisectorul [B1] se determină trasând prin punctul h’ simetrica proiecţiei verticale d’. Să se reprezinte în epură dreapta d' a' D(d. . Fie punctele A(25. rezultând proiecţia orizontală a urmei verticale v. c ∈ d. d ∩ Ox = v. la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy se determină proiecţia laterală v”.punctul de intersecţie I(i. unde se determină proiecţia verticală v’.pentru determinarea urmei verticale V(v. c’ ∈ d’.v”) – punct de depărtare nulă – se intersectează proiecţia orizontală d cu axa Ox. în dreapta urmei verticale dreapta stăbate diedrul DIII. v' . d” ∩ Oy1 = h”.10.pentru determinarea urmei orizontale H(h.14. a” ∪ b” = d” .urma orizontală şi urma verticală împart dreapta în trei regiuni. fiecare regiune fiind determinată de diedrul pe care îl străbate.j’) cu bisectorul [B2] se determină la intersecţia proiecţiilor orizontală şi verticală. în fiecare regiune. d’ şi d” Fig. la intersecţia cu proiecţia verticală d’ se determină i’. Să se a" i' determine urmele dreptei. aceasta intersectează proiecţia orizontală d în i.b”).3.3. care are cota negativă şi depărtarea pozitivă. . d b a j = j' c' Oy şi Oz. d’ ∩ Oz = l’.17) şi z d" B(10. .h’. e ∈ d. unde se determină proiecţia orizontală h. având cota şi depărtarea egale.v’. la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy1 se determină proiecţia laterală h”. d’ ∩ Ox = h’. diedrele pe care le b' străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu b" = e _ h' O planele bisectoare.se reprezintă epura punctelor v" e' y A(a.5 Probleme rezolvate 33 1.b’. faţă de linia de pământ Ox. rezultând proiecţia verticală a urmei orizontale h’. .se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale punctelor şi se obţin proiecţiile d. studiind semnele coordonatelor punctelor de pe dreaptă. E ∈ DIII (TVII) . d ∩ d’ = j ≡ j’.proiecţiile orizontală şi verticală ale urmei laterale se determină la intersecţia axei Oy. v h" _ Rezolvare : Pentru rezolvarea problemei se y1 x l" l' c = h l procedează astfel (fig.h”) – punct de cotă nulă – se intersectează proiecţia verticală d’ cu axa Ox.a’a”) şi B(b. . se duce linia de ordine din h’ până pe proiecţia orizontală d.dreapta intersectează semiplanele bisectoare [B1] şi [B2] : .23) : i . între urma orizontală şi cea verticală s-a considerat punctul C(c.DREAPTA 3. punctul I. pentru că punctul care s-a luat pe dreaptă. deci C ∈ DIV (TVIII) şi implicit şi dreapta străbate diedrul DIV. până la intersecţia cu proiecţia laterală d” .se trasează axele de coordonate Ox.

n’. Oy1) = α. se trasează prin proiecţia orizontală a o d paralelă la axa Ox. d” şi prin proiecţia verticală a’ o dreaptă înclinată la 300. d.b”) şi se unesc proiecţiile de acelaşi d" mx O nume ale punctelor. Fig.34 z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2. Pentru a d aflarea lor se fixează pe Ox abscisa punctului y M. 3.d”). d” ∩ Oz = v”. faţă de axa Ox (fig.13. Să se determine pe dreaptă un b' m" m' punct M. definită de punctele A(22.10) b" şi B(30. deci are urmă orizontală şi x y1 a verticală.3. b Proiecţiile punctelor M(m. cota punctului N.n”) trebuie să fie situate fiecare pe n proiecţia de acelaşi nume a dreptei.5). Proiecţia m” se găseşte pe paralela dusă prin m’ la Ox şi totodată pe proiecţia d”.3.25 Rezolvarea problemei 3 şi apoi celelalte proiecţii corespunzătoare (fig.d”). o . Punctul M(m. astfel încât AC să d" a' 300 a" fie verticală.3. Să se reprezinte în epură dreapta D(d.m”) este astfel determinat.b’. Prin punctul mx se trasează linia de ordine până la intersecţia cu proiecţiile d şi d’.10. După b trasarea epurei dreptei D(d. Onz = 20.a’a”). Să se determine urmele dreptei z D(d.d”). x y1 Rezolvare : Se reprezintă în epură punctul bx O A(a. astfel încât d" = δ" δ' cz segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul c' c" b' vertical de proiecţie şi să facă un unghi de 300 cu d' b" planul orizontal şi a unui punct C. prin proiecţia laterală a” o a=c=δ b y paralelă la axa Oy. unde se determină şi proiecţia n.3. d” ∩ Oy1 = h” Fig. Din epura dreptei D se găsesc unghiurile pe care aceasta le face cu planele de proiecţie. iar apoi din n’ se coboară o linie de ordine până pe d. Oz) = β şi ∠(D. şi anume : ∠(D. 4.d’.24). n’ şi n”. Să se z stabilească coordonatele unui punct B. [V]) = ∠(d”.5.d’.d”).d’.25). Ce informaţii oferă epura despre dreapta v" v' a" din spaţiu ? a' Rezolvare : Din analiza coordonatelor punctelor β b" b' care determină dreapta se observă vă aceasta este o α O h" v = h' dreaptă de profil. nz n' n" Rezolvare : Pentru determinarea epurei a' dreptei se reprezintă punctele A(a. Urmele dreptei nu se pot determina conform celor arătate la o dreaptă oarecare.26 Rezolvarea problemei 4 Acestea sunt proiecţiile dreptei D(d.a’.a”).m’.26). definită de punctele A(15. d’ şi d” ale dreptei (fig.14) şi d' d" B(22.30).m”) şi m N(n. [H]) = ∠(d”.d’. obţinându-se proiecţiile x y1 d.3. Se dă punctul A(18. a cărui depărtare este 30mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm.3.m’. se prelungeşte h proiecţia d” până la intersecţia cu axele Oz şi Oy1. d y obţinându-se proiecţiile laterale ale urmelor verticală şi orizontală.20. a" d' B(b. până la intersecţia cu d’ şi d”. Pentru punctul N se găsesc mai întâi proiecţiile verticală şi laterală.4). trasând paralela la Ox prin nz. Omx = 30 şi pe Oz. determinând proiecţiile m şi m’ ale punctului.

d”) şi ale unei m=δ drepte verticale ∆(δ. Rezultă că pentru a stabili coordonatele unui punct B este suficient să se ia abscisa punctului.i’). Fig.d”) definită de punctele d1 A(21.7.3.29). d2 n 6.δ’.4. d1 || d.8) şi B(8. Să se precizeze poziţia relativă a dreptelor D1. de exemplu : Obx = 9mm.8. A(12.28. Prin punctul M(18. astfel încât acestea să aparţină proiecţiilor dreptei D. δ’ ⊥ Ox.4. trasate prin n. m”∈ δ”.3.δ”). d Rezolvare : Se reprezintă epura punctului M. O x a’ ∪ n’ = d2’.30 şi să se întrerupă proiecţiile celor invizibile în punctele de concurenţă aparentă. proiecţii care nu aparţin aceluiaşi punct al dreptei D.δ”) se trasează prin punctul d2' O M(m. D3 din figura 3. care se prelungeşte şi prin proiecţia laterală.3.13. O C(18. d1’ || d’ d' şi se trasează prin proiecţiile punctului N. concurentă cu dreapta D. pentru ca apoi să se determine proiecţiile b. înclinată la 450 faţă de axa Ox (fig.9). respectiv n’. Fig. prin y proiecţia verticală m’ se trasează o paralelă la axa Ox.m”).16).20) să se y ducă o paralelă D1 la D. Punctul C ∈ ∆ are abscisa şi depărtarea punctului A.27). y i3 j 1 D2.3.DREAPTA 35 frontală care conţine segmentul AB.28 Rezolvarea problemei 6 Rezolvare : Proiecţiile dreptei D1 sunt paralele cu z a' proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei D. e' b' a' Verticala ∆(δ. 0 y1 x 45 5.10.13. Problema are o infinitate de soluţii. n’∈ d’. este dată de proiecţiile d3 şi d3’.δ’. a i d Dreapta disjunctă D3.δ”).d’.3. rezultă B(9. astfel : m = δ. d. Fig. Unind m cu i se obţine d3 i2 proiecţia d a dreptei D (fig. Se consideră o orizontală care să facă 45 cu d1' d3' planul vertical. sunt concurente în f şi e’. Să se traseze în epură i1'= i2' prin M.a”) se trasează verticala δ" δ' d" d' ∆(δ. i' Dreapta D2. Prin punctul N(18. Prin m’ se O trasează o perpendiculară d’ pe a’b’ şi se determină x i1 j 2 = j 3 d2 punctul de intersecţie I(i.2) şi d1' j 2' punctul exterior ei.30 Rezolvarea problemei 8 . deci proiecţia orizontală d se trasează d' prin m. Fie dreapta D(d. z Prin punctul A(a.d’. aceasta Fig. o dreaptă D perpendiculară pe AB. a ∪ n = d2. astfel încât a = δ. d2' j 1'= j 3' d3' Rezolvare : Unghiul drept se proiectează în adevărată i3 ' mărime în proiecţia pe planul vertical. B(4. z deoarece printr-un punct se pot trasa o infinitate de n' 0 orizontale. iar pentru cotă se consideră Ocz = 15. care după cum se y observă în figura 3.3. este m' b' definită de punctul N şi de punctul A. z 7.m’.5). Astfel se asigură condiţia ca punctul de m b concurenţă să aparţină ambelor drepte. a”∈ δ”.14) să se traseze proiecţiile unei drepte orizontale D(d.29 Rezolvarea problemei 7 nefiind situate pe aceeaşi linie de ordine. a’∈ δ’ şi δ” ⊥ m' m" Oy1. b’ şi b”. n∈ d. o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3. d1 8. δ’ ⊥ Ox.δ’.a’.27 Rezolvarea problemei 5 reprezentând d”.15). Se dă frontala AB.10. M(20. m’∈ δ’ şi δ” ⊥ d x a b f d3 Oy1.4).7.

definită de punctele E(30. a) M(26.15) 2.15) să se traseze proiecţiile unei drepte frontale D(d.d’.0. În proiecţia orizontală sunt vizibile punctul J2 faţă de J3.6 Probleme propuse 1.40) să se ducă o paralelă D1 la D.50).-20.δ”). Să se reprezinte în epură dreapta D(d.10.40) să se traseze o perpendiculară pe o orizontală D.30. 13.5). deci se reprezintă întreruptă proiecţia d3. ştiind că face cu planul vertical un unghi de 450. dată de M şi N.d’.10.40.-10) e) A(15.d’.50) şi N(10. Fie punctul A(20.7. de cotă -20mm şi a punctului B.10) b) A(90.20.17. 12. 5.δ”).10.).30.15) d) M(65. 10.60) c) A(30.10.30.10) şi B(10.50) e) M(-40. Fie punctele A şi B.10) c) M(70.10.30) şi B(10. Să se stabilească coordonatele unui punct B. În proiecţia verticală sunt vizibile punctele I2 faţă de I1 şi J1 faţă de J3.20. Să se găsească urmele dreptei.20.20). Să se ducă în epură prin punctul M(10. Prin punctul C(30. Să se determine urmele dreptei D(d. Să se determine urmele dreptei D(d.40) să se ducă o frontală care face 600 cu planul orizontal. definită de punctele A(-10. 8. 3.10.d”) : A(6.-20.d’. aflată la 50mm de planul orizontal.δ’. Să se construiască epura unui triunghi isoscel ABC.25. Să se determine proiecţiile punctului A. 14. Fie dreapta D(d. Se dă punctul A(30. Să se traseze prin A o dreaptă orizontală. Ce particularităţi are dreapta din spaţiu ? 6.46) 3.d”) şi a unei drepte verticale ∆(δ.10.36 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Studiind punctele de concurenţă aparentă I1.30.d’.20) şi N(30. ştiind că baza AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie: A(50.15) şi B(15. definită de punctele A şi B.30. J2 şi J3 se constată că dreptele sunt disjuncte. astfel încât segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul orizontal de proiecţie şi să facă un unghi de 450 cu planul [V] şi a unui punct C.40) şi N(20.13) şi N(74.10) şi B(10. diedrele pe care le străbate şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare.15).40) b) M(50.10. 4. diedrele pe care le străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare. Să se determine urmele dreptei.d’.-20. Să se determine pe dreaptă un punct M. 15. 9.-20.d”) definită de punctele A(10. 11.20.60).d”).d”).d”). aşa încât AC să definească o dreaptă de capăt.15.30) o verticală şi o fronto-orizontală.d”). Prin punctul N(25. J1. definită de punctele A(50. B(20. o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3.35.δ’. a cărui depărtare este -10mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm.25) şi B(40.-10).10.d”).10) şi B(30. ştiind că aparţin dreptei D(d.50). Să se reprezinte în epură dreapta D(d.10.30.-30) d) A(10. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. Prin punctul A(20. 40. .-20. ştiind că aceasta întâlneşte semiplanul bisector [B1] la o distanţă de 60mm de planul lateral. Prin punctul M(10.20. care face 300 cu planul vertical şi a unei drepte fronto-orizontale ∆(δ. de depărtare 10mm.50. Ce informaţii oferă epura despre dreapta din spaţiu ? 7. deci se reprezintă întrerupte proiecţiile d1’ şi d3’. a) A(40.10) şi F(-30.30) să se traseze proiecţiile unei drepte de profil D(d.30.d’. Prin punctul N(45.d’.-30) şi B(30.d’. 20).30.20.15) şi B(10.15.d”).15) şi B(60.40.15) şi N(25. I2.

de o dreaptă şi un [V] b' punct exterior ei.4.m’n’) – [V] Q' b' b' planul [R] – fig.c’) – planul puncte necoliniare: a) în spaţiu . P”.i’) – O Q" xm planul [T] – fig. Astfel.m’n’) cu O punctul de concurenţă în I(i.3.print-o dreaptă AB(ab. P’.5. în mod frecvent un plan oarecare [P] este reprezentat prin z z urmele sale. PLANUL 4.4. O n x m n m urma verticală – P’ şi urma x b laterală – P” (fig.prin trei puncte necoliniare. . [V] R' b' b' a' a' Urmele planului reprezintă n' n' m' dreptele de intersecţie dintre planul N m' B [L] M oarecare [P] şi planele de proiecţie. . urma verticală.4. de două drepte P' a' b' a' B paralele sau concurente. b) în epură depărtare zero şi urma laterală.2 Reprezentarea planului determinat de o problemă. a R b [R] a [H] Urmele sunt drepte y y conţinute în planele de proiecţie şi b) a) anume urma orizontală.4.4. a' a' B . este o frontală de Fig. b) A(a.b’) şi C(c. Şi în m' m' M A [L] epură un plan se reprezintă prin O proiecţiile elementelor geometrice P" O xm care îl determină.4. P.a’b’) şi un Fig.4.prin două drepte concurente m' m' MA [L] AB(ab. în x m [P] b figurile următoare planele sunt a P b a [H] definite după cum urmează: y y . Relaţia punct – dreaptă – plan Un plan oarecare [P] este z determinat în spaţiu de trei puncte z necoliniare.prin două drepte paralele z AB(ab. Pentru a înlătura această Fig. este o orizontală de cotă zero. a).4.2. b) în epură tivă. x m b Reprezentarea planelor prin a Q b [Q] a [H] modurile prezentate mai sus nu y y este destul de sugestivă.1 Reprezentarea planului determinat prin trei punct exterior ei C(c.c’) – planul a) [P] – fig. adică nu a) b) arată cu suficientă claritate poziţia planului faţă de planele de proiecţie.PLANUL 37 4.1. B(b. A O R" Acestea sunt : urma orizontală – P.1 Reprezentarea planului.3 Reprezentarea planului determinat prin două drepte paralele: a) în spaţiu .a’).dreaptă şi un punct exterior: a) în spaţiu . z .4. b) în epură [Q] – fig. în Geometria descrip.a’b’) şi MN(mn.a’b’) şi MN(mn.

se roteşte punctul Py în jurul originii O. b) se obţine prin rotirea planelor [H] şi [L] peste planul [V]. urma laterală folosindu-se atunci când prin proiecţia pe planul lateral se obţine o simplificare a rezolvării.4. Cele trei urme sunt concurente două câte două în punctele Px. Py.4.5 Reprezentarea urmelor planului: a) în spaţiu . P”. M ∈ D. b) în epură Px x P Py O y Pz z P" Py y1 1 diedrul I şi că acestea fiind drepte. b) în epură z [V] P' Px x [H] P a) [P] Pz P' [L] O P" Py y b) Fig.4. L=l" [V] d' Px V=v' z Pz m" [L] d" P" Py y Px P' d m' d' h' h l" v' l z l' Pz v" m" P" d" Py y1 O h" 1 x P' m' M [P] D O m Pd H=h [H] a) x v m P Py b) y Fig. D ∈ [P] ⇒ M ∈ [P] . în Py1. O dreaptă este situată într-un plan dacă toate punctele dreptei aparţin planului. în epură putem considera ca două puncte ale dreptei conţinute în plan chiar urmele orizontală şi verticală ale dreptei (fig.h”) şi V(v. dacă are cel puţin două puncte conţinute în acel plan. Trebuie făcută precizarea că planul din figura 4.5.6. D. înseamnă că urmele dreptei vor fi situate pe urmele planului. urmele orizontală şi verticală sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor.4. intersectează planele de proiecţie după urmele sale H(h.v”) şi considerând această dreaptă inclusă într-un plan [P]. sau mai simplu. până la suprapunerea lor.38 z [V] T ' n' a' a' i' N [L] b' A B T " m' m' M I O x b x m m n [T] a i a T [H] y a) i' z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o dreaptă de profil de abscisă zero. În general. Cunoscând urma orizontală şi verticală a unui plan. Epura planului [P] (fig. Ştiind că o dreaptă.4.h’. Astfel. pentru obţinerea urmei laterale. iar apoi acest punct se uneşte cu punctul Pz : Py1 ∪ Pz = P”. şi Pz situate pe axe. sunt infinite şi pot fi intersecţie cu axele.6 Relaţia punct – dreaptă – plan. în sens trigonometric până se situează pe axa Oy1. puncte care reprezintă intersecţia dintre planul [P] şi aceste axe.5 este reprezentat prin urmele din prelungite dincolo de punctele de n' b' O i b n y b) Fig. a).4 Reprezentarea planului determinat prin drepte concurente: a) în spaţiu .v’.

Dacă planul este dat prin urme se procedează astfel (fig. a planului. P. h. m’ ∈ d’.PLANUL 39 Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca o dreaptă să aparţină unui plan este ca urmele dreptei să fie situate pe urmele de acelaşi nume ale planului. (δ’ ∩ a’b’ = f’. (δ = f ∪ g). Observaţie : În epură. fie proiecţia verticală d’ (δ’) şi se a' g' determină proiecţiile verticale ale m' e' c' punctelor de intersecţie cu dreptele prin c' O O care este dat planul: d’ ∩ a’b’ = n’. respectând condiţia de apartenenţă a dreptei la plan. astfel: z z d' a' f' . AB ∩ CB = B 4.4.se duc linii de ordine din n’ (f’) n d f a δ y a y până pe ab şi din m’ (g’) până pe ce (cb). a) sau concurente (fig. deoarece are proiecţia orizontală a urmei orizontale. plecând de la condiţia de apartenenţă a dreptelor la plan.4. Pentru determinarea urmelor unui plan se aplică raţionamentul invers. δ’ ∩ c’b’ = g’).m”) aparţine planului [P]. trebuie să se asigure faptul că punctul se găseşte pe o dreaptă din plan. AB || CE . P’. d’.se duc linii de ordine din h’ până pe P şi se determină h şi din v’ până pe Ox şi se determină v . În figura 4. deoarece este situat pe dreapta D(d.d”) aparţine planului [P]. condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unui plan. Pentru a se putea lua un punct într-un plan. Într-adevăr. l”. P”. . b).se trasează una dintre proiecţiile b' n' b' δ' dreptei. pe urma laterală.m’.7. pe urma verticală. CB]. d’ ∩ x x c e c’e’ = m’ .4. b) Δ(δ. .2 Determinarea urmelor unui plan Dacă se cunosc elementele care determină un plan se pot afla urmele planului.se determină proiecţia orizontală Fig. se determină punctele de intersecţie dintre dreapta căutată şi dreptele de definire a planului.se determină proiecţia orizontală a dreptei d = h ∪ v. se reduc la două cazuri de determinare a urmelor unui plan. fie prin elementele geometrice de definire a acestuia. Dacă planul este dat prin două drepte paralele (fig. pe urma orizontală.se determină urmele dreptei h’ = d’ ∩ Ox şi v’ = d’ ∩ P’. se întâlneşte frecvent cerinţa de a se lua o dreaptă într-un plan dat fie prin urme. şi anume urmele unui plan trec prin urmele de . când planul este dat prin trei puncte distincte sau o dreaptă şi un punct exterior ei.d’.6 punctul M(m.4.d”) din plan. Toate cele patru cazuri de determinare a planului prezentate anterior. v’. În figura 4.6): . În probleme.se alege o proiecţie a dreptei. şi anume: plan determinat de două drepte paralele şi plan determinat de două drepte concurente. b dreapta D(d. fie aceasta proiecţia verticală. a planului. proiecţia verticală a urmei verticale. din aceste elemente se pot defini două drepte paralele sau două drepte concurente. este ca punctul să fie situat pe o dreaptă din plan. CE].6. a) D(d. .d’) ∈ [AB.7. a planului şi proiecţia laterală a urmei laterale. d = m ∪ n.7 Dreaptă conţinută în plan : a dreptei. şi anume : m ∈ d.d’. îndeplinind condiţia de apartenenţă a punctului la dreaptă.δ’) ∈ [AB. g b b c m . rezultând proiecţiile orizontale n (f) şi m a) b) (g) ale punctelor de intersecţie. m” ∈ d”. .

Toate P l orizontalele unui plan sunt Py paralele între ele. Pentru determinarea urmelor planului se găsesc urmele orizontale H1(h1.d’. Astfel.8).8 Urmele planului determinat de două drepte paralele Fig. dreptele de profil şi liniile de cea mai mare pantă ale planului. P.v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor orizontale şi proiecţiile verticale ale urmelor verticale : h1 ∪ h2 = P.4.v1’) şi V2(v2. deci au y y proiecţiile paralele în epură.4.3.4. rezultă că orizontala D are în epură proiecţia orizontală paralelă cu urma P a planului. b). urma orizontală. a).4. concurente în punctul M(m.10.d’) şi D1(d1. z Pz P' P" V=v' d' v"=l' d" L=l" Px v [P] D O d x [L] l P y [H] P [V] P' Pz z 4.4. C sau printr-o dreaptă AB şi un punct exterior ei C. frontalele. d' d" P" l" v"=l' Py y1 d O 1 . 4. după determinarea urmelor orizontale şi verticale ale celor două drepte : P = h ∪ h1.d1’) şi D2(d2. Fie planul [P] definit de două drepte paralele D1(d1.10. Aceste drepte sunt : orizontalele.4.d’’).1 Orizontala planului Orizontala planului [P] este o dreaptă. Dacă reprezentarea este corectă. există şi drepte care au o poziţia particulară faţă de planele de proiecţie.9 Urmele planului determinat de două drepte concurente Urmele unui plan [P] care conţine dreptele D(d.10 Reprezentarea orizontalei planului: orizontală cuprinsă în planul a) în spaţiu .d1’).m’). d || P (fig. v'1 v'2 P' b' Px a' Px h'2 h2 z Pz v'1 x v1 d2 m' m P h1 y Py z v'2 P z d'2 h'1 O v2 P' d'1 d1 x c' d'2 d'1 v1 O h'2 h'1 v2 b a d1 h2 c d2 h1 P Py y Fig. B. D(d. a) b) Deoarece. se obţin în mod similar. h1’) şi H2(h2. b) în epură [H].8 poate fi folosită şi dacă planul [P] ar fi dat prin trei puncte necoliniare A. Px ∈ Ox (fig. P’ = v’ ∪ v1’ şi P ∩ P’ = Px.d2’) (fig. urmele P şi P’ sunt concurente în Px pe axa Ox. a planului este şi ea o Fig.3 Drepte particulare ale planului Într-un plan oarecare pe lângă dreptele care ocupă o poziţie oarecare. Construcţia din figura 4. v' conţinută într-un plan oarecare Px v [P] şi paralelă cu planul [H] de x proiecţie (fig.40 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ acelaşi nume ale dreptelor care îl determină.9). h2’) şi urmele verticale V1(v1.4. se determină urmele a două drepte care aparţin planului şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume obţinând urmele planului. v1’ ∪ v2’ = P’.

4.f’) a planului [ABC(abc.a’b’c’)] este determinată în ambele proiecţii.12 Reprezentarea frontalei planului: a) în spaţiu .4. pe proiecţia verticală a’b’. Frontala planului are urma orizontală H(h. a). Se determină punctul de intersecţie dintre aceasta şi proiecţia verticală b’c’.PLANUL Se poate duce orizontala unui plan şi când acesta nu este dat prin urme. printr-unul din puncte. C spre exemplu. Toate frontalele unui plan sunt paralele între ele. deci au proiecţiile paralele în epură.d’) paralelă cu planul vertical de proiecţie şi conţinută în planul [P] (fig. se duce proiecţia orizontală f a frontalei. Prin i se duce linia de ordine care determină proiecţia i’ a punctului.2 Frontala planului 41 b' z g' m' c' x c g m a' a b O y Fig. Se uneşte c’ cu i’ şi se determină proiecţia verticală a frontalei.13 Frontala planului determinat de ∆ABC Pentru a construi o frontală într-un plan determinat prin trei puncte necoliniare A(a. b) în epură Fig. Astfel.13). Pentru aceasta prin proiecţia verticală a’ se duce proiecţia verticală g’ a orizontalei. frontala F(f.b’) şi C(c. Proiecţia orizontală d a frontalei trece prin h şi este paralelă cu Ox (fig. de intersecţie cu latura ab. Urma verticală d’ a frontalei planului [P] este paralelă cu urma verticală P’ a planului (care este şi ea o frontală cuprinsă în planul [V] de proiecţie) şi trece prin h’ de pe axa Ox.4. m’.4.12. z [V] Pz l' P" [P] L=l" P' d' D d" h' O [L] d l=h" P H=h y [H] P a) Px x P' Pz l' z b' z f ' i' a' a if b y Px x y l" P" d" d' h' O h" Py d y1 h l P Py y 1 c' x c O b) Fig.11).a’). B(b.4. se cere să se ducă prin punctul A(a. m.c’). . b). al doilea punct al frontalei (fig. pe proiecţia orizontală bc a laturii BC. Se unesc proiecţiile orizontale a şi m şi se determină proiecţia orizontală g a orizontalei.a’) o orizontală a planului triunghiului [ABC] (fig. şi ducând linie de ordine. 4. paralelă cu Ox. f’ = a’ ∪ m’.4.3.h’) situată pe urma orizontală a planului [P].4.11 Orizontala planului determinat de ∆ABC Frontala planului este o dreaptă D(d. proiecţia corespunzătoare.12. planul triunghiului ABC. g = a ∪ m. Se determină punctul i. De exemplu.

P”. Proprietăţi ale l.c. faţă de planul [H] măsoară între ea şi proiecţia ei pe planul orizontal unghiul diedru dintre planul oarecare [P] şi planul [H]. Deci. faţă de planul [H].15.4.c.p. V=v' v" P" d" P' d' deoarece toate dreptele de profil [P] P' d' Py ale unui plan sunt paralele între Px h'=v D d" O Px h'=v O h" y1 ele (fig. Acestea se vor nota în continuare. y y concurente în h.14.4.p. a) b) Prin aceste urme trec proiecţiile orizontală d şi verticală d’ ale Fig. pe urma a) b) orizontală P. Aceste plane formează între ele unghiul diedru α.m. b) în epură din triunghiul dreptunghic hvv’.p.p.m.m. a) L. faţă de planul [H] este o dreaptă conţinută în planul [P] şi perpendiculară pe toate orizontalele planului. conform teoremei unghiului drept. prescurtat.p.15).m. l. a).3 Dreapta de profil a planului GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Dreapta de profil a planului este o dreaptă D(d.d’) considerată l.h”) şi urmă verticală Py [H] y V(v. .g’) a planului [P]. În epură. Acestea sunt α v0' v0' P d g h α l. perpendiculare a) în spaţiu .h’. faţă de planul [H] : 1) l. are proiecţia orizontală d perpendiculară pe proiecţia orizontală a oricărei orizontale G(g. a cărui z muchie este urma orizontală P a z d' Pz planului [P]. a se Fig.d’’) paralelă cu planul lateral de proiecţie şi situată în planul [P] (fig.c. într-un plan pot exista trei drepte de cea mai mare pantă : faţă de planul orizontal de proiecţie. câte D Px v1 h' v O Px h' d' α v una în fiecare din cele două O [L] x g x plane [P] şi [H]. faţă de planul [H] : observă că unghiul α face parte a) în spaţiu .m.m. 4.4.m.m.14 Reprezentarea dreptei de profil a planului: dreptei de profil. Dreapta de [L] x d x d h" P profil are numai urmă orizontală h H=h P Py H(h.4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan oarecare sunt dreptele conţinute în acel plan şi care formează unghiurile cele mai mari cu planele de proiecţie.c.m.c. D h d P [H] Py şi proiecţia ei pe planul [H]. d.v’. În figura 4. b) în epură pe Ox şi suprapuse. faţă de planul [H].15 Reprezentarea l.42 4. cu proiecţiile h y situată pe P şi v’ situată pe P’.m.d’.4.m. Mărimea acestui [V] v' v' unghi se măsoară cu unghiul g' v1' g' v1' plan format între două drepte G P" P' P' perpendiculare pe urma P.3.14. deci implicit şi pe urma orizontală P a planului (fig.m. dreapta D(d.p.c. faţă de planul vertical de proiecţie şi faţă de planul lateral de proiecţie. 1 4.m.v”).m. În epură. b).c.3. dreapta de z z profil a planului [P] are Pz Pz [V] proiecţia laterală d” paralelă cu v' v" P" urma laterală a planului.p.

PLANUL 43 ale cărui catete sunt cota vv’ şi proiecţia orizontală hv.b”) şi C(c.16 Plan determinat prin 4.4.p. b) L. Cunoscând că P' d' proiecţia orizontală d a dreptei trebuie să fie perpendiculară pe urma orizontală P a planului care o Px h' conţine.m.c.c. La P h intersecţia cu axa Ox se găseşte Px. faţă de planul [V] : şi [V].m.p.17 L. faţă de planul [H] A(a. aceasta se duce n' a' c' printr-un punct de definire a planului.b’.p.c.d’).c.m.m. g. faţă h' D P" x f d h' O P P h h1 1 f de planul [H].p.p.m. b).4. al doilea punct al orizontalei. Prin a’ O n x se duce o paralelă la axa Ox.δ’’). B(b.c. care intersectează o dreaptă a planului. deci şi pe urma verticală P’. Fie D(d.4.p. b' z Δ(δ.p.c.m.c. deci este concurentă cu dreapta AC în punctul N(n. δ = b ∪ n. În figura Fig.18 Reprezentarea l. faţă de planul [H].p.17 planul este determinat de trei puncte necoliniare l.m.m. δ’ = b’ ∪ n’.c. este proiecţia orizontală a l.p. Unghiul β este în a) în spaţiu . P’ = Px ∪ v’.m.m. Pentru aceasta este necesară o orizontală a δ' g' m' planului şi pentru a uşura construcţia. L. cât şi pe Pz d' [V] urma P’ a planului.4. faţă de planul [V] este o dreaptă a planului [P] care este perpendiculară pe toate frontalele planului. Urma verticală P’ a y planului trece prin Px şi prin v’. Perpendiculara dusă b y din b (sau din alt punct al planului [ABC]) pe am.c.p. Proiecţia d’ este perpendiculară pe proiecţia f’ a unei frontale z z din planul [P].m. g δ m în m’. În epură (fig.m. În figura 4.m. Cealaltă proiecţie a ei se găseşte ţinând seama că Fig.p. obţinând punctul v0’.p.m.m. P ⊥ d.δ’.c. h d [H] l.m.m.a”).m.p. 2) l.18). δ.15.d’) l. P' h0 β β P' faţă de planul [V] se pot [L] ' Px F h1' f ' v Px h1' fv β analiza proprietăţi similare O x cu cele ale l.16 se consideră dată dreapta D(d. proiecţia verticală a a c orizontalei.c. faţă de planul [H] poate fi trasată şi dacă planul este dat în alt fel decât prin urme.m. z ca fiind l.m. a planului [P] faţă de planul [V] (fig. va fi dată de am.m.c’.n’).a’.m. se determină urmele dreptei şi se duce prin v O x d urma h urma P a planului astfel încât. faţă de planul [V] h Py măsoară între ea şi proiecţia y y a) b) ei pe planul [V] unghiul diedru β dintre planele [P] Fig. g’. v' v' h0 d' Şi pentru l. Unind v0’ cu h se obţine triunghiul dreptunghic în v cu ∠α = ∠ vhv0'.4. b) în epură spaţiu unghi al triunghiului .m.m. se poate construi acest triunghi rotind cota vv’ până devine perpendiculară pe hv. Proiecţia orizontală a orizontalei. punctul A.m.c”) şi se cere trasarea unei l. faţă de planul [H] a planului [P] şi se v' cere să se determine urmele acestui plan. a planului [ABC] faţă de planul [H]. Astfel.c. c’b’.m. faţă de planul [H] determină singură planul în care se găseşte (singurul caz când un plan poate fi determinat de o singură dreaptă). a planului [ABC] faţă de planul [H] aparţine planului.c.

18. Unghiurile pe care z le formează planul [P] cu planul [V]. Triunghiul b n ABC din planul vertical [P] are proiecţia orizontală abc ≡ P şi m a proiecţiile verticală a’b’c’ şi laterală a”b”c” deformate faţă y de mărimea reală (fig.4. a) Plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie (plan vertical) Planul proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie este numit şi plan vertical.19). OPz = ∞. cu a treia fiind paralel. . şi cu planul [L]. Planul proiectant intersectează toate cele trei plane de proiecţie. dreaptă sau figură geometrică conţinută O într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal.19 Reprezentarea planului proiectant faţă de planul [H]: (fig. Urma orizontală P a z z acestui plan este o dreaptă a' P" oarecare în planul [H]. faţă de planul [V] determină singură planul (se face un raţionament similar).4. a β P" x C γ c" având în vedere că planele P a c γ β c Py [P].m.20 Plan vertical.4. m' Orice punct. β. pe o x dreaptă. γ. suprapusă cu urma orizontală a planului.4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie Planul care ocupă în spaţiu o anumită poziţie faţă de planele de proiecţie se numeşte plan particular. Planele particulare pot avea următoarele poziţii : .19). Ca şi în cazul anterior şi l. 4. Py y y deci şi dreptele lor de a) b) intersecţie sunt perpendi1 culare pe acelaşi plan Fig. în Px şi respectiv Py. fiind paralel cu axa Oz.4.plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie.4. planul proiectant vertical se defineşte Fig.44 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dreptunghic v’h’h (fig.p. γ. şi a' n' respectiv între urma orizontală P şi axa Oy. determinat de două drepte prin valorile date pentru distanţele pe axele Ox şi Oy (OPx şi OPy). paralele .4. 4.m.plane paralele cu unul din planele de proiecţie. Unghiul căutat este ∠β = ∠ h’v’h0. obţinând punctul h0.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie Planul perpendicular pe unul din planele de proiecţie poartă numele de plan proiectant faţă de planul pe care este perpendicular. deci are trei urme şi taie două axe de proiecţie. a" b" [V] P' Urmele verticală P’ şi a' b' [L] b' P' a" A laterală P” sunt drepte B b" Px c' c" y1 perpendiculare pe planul Px [P] c' O x P O Py [H]. a). se b' regăsesc în epură între urma orizontală P şi axa Ox. [V] şi [L] sunt perpenb b [H] diculare pe planul [H]. β. Pentru determinarea lui în epură se construieşte acest triunghi pornind de la cateta v’h’ şi rotind cealaltă catetă h’h până devine perpendiculară pe v’h’. b) în epură şi P”⊥ Oy1. În probleme. În epură P’⊥ Ox a) în spaţiu .c.

PLANUL

45

Un plan dat prin elementele care îl determină, poate fi identificat ca plan vertical, dacă în proiecţia orizontală acele elemente se suprapun. În figura 4.20 planul [P] este definit de două drepte paralele, AB || MN, ale căror proiecţii orizontale se suprapun, fiind identice cu urma orizontală a planului ab ≡ mn ≡ P. Despre acest plan se poate spune că este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie. b) Plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie (plan de capăt) Planul perpendicuP" Pz z z lar pe planul vertical de Pz P' b' [V] b" proiecţie este numit plan de P' γ c" c' b' γ capăt (fig.4.21). Acesta are P" c' C [P] a' urma orizontală P perpenc" a" y1 Px α b" a' diculară pe axa Ox în Px, x Px α O c B urma laterală P’’ perpendi- x [L] c O a A culară pe axa Oz în Pz şi a" P a P b urma verticală P’ înclinată b y faţă de axele Ox şi Oz. y [H] Unghiurile pe care le face a) b) urma P’ cu axa Ox, α şi cu axa Oz, γ, sunt unghiurile Fig.4.21 Reprezentarea planului de capăt : pe care le face planul de a) în spaţiu ; b) în epură capăt [P] cu planul [H], α şi respectiv cu planul [L], γ. z m' Orice element geometric conţinut de planul de capăt [P] a' n' are proiecţia verticală suprapusă peste urma verticală P’ a planub' lui. În figura 4.21 planul [P] conţine triunghiul ABC, cu proiecţia verticală a’b’c’ ≡ P’. Triunghiul, în ansamblu, se proiectează O deformat pe toate planele de proiecţie. x În probleme, planul de capăt se defineşte prin valorile m date pentru distanţele pe axele Ox şi Oz (OPx şi OPz), fiind n paralel cu axa Oy, OPy = ∞. a b y Când planul de capăt este dat în alt mod decât prin urme, poziţia lui poate fi imediat dedusă dacă se studiază proiecţiile Fig.4.22 Plan de capăt, verticale ale elementelor care definesc planul. Astfel, în figura determinat 4.22 dreptele paralele AB(ab,a’b’) şi MN(mn,m’n’) determină un de două drepte paralele plan proiectant faţă de planul [V], deoarece proiecţiile lor verticale sunt suprapuse. z P P' z Ele determină urma z c' verticală a planului. Pz P' c" P" a' β a" c' C β c) Plan proiectant c" faţă de planul lateral de a' b" b' α a"[L] proiecţie b' A x y1 [V] O c În cazul planului P" c a x O [P]B b" perpendicular pe planul aα P b lateral se întâlnesc două y Py b P P [H] situaţii : y 1 – plan paralel cu y a) b) linia de pământ – este un plan [P] perpendicular pe planul [L] de proiecţie care are urma orizontală P şi Fig.4.23 Reprezentarea planului paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu ; b) în epură

46

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

verticală P’ paralele cu axa Ox şi urma laterală P’’ înclinată faţă de axele Oz cu unghiul β şi faţă de Oy1 cu a' a" unghiul α, unghiuri ce reprezintă unghiurile pe care le face c" c' planul [P] cu planul [V], β, respectiv cu planul [H], α. b" y1 (fig.4.23). b' Toate elementele geometrice ce aparţin unui plan x O a c paralel cu linia de pământ se proiectează pe planul lateral P" suprapuse pe urma laterală P’’ a planului. Triunghiul ABC b aparţine planului [P] şi are proiecţia orizontală abc şi y verticală a’b’c’ deformate, iar proiecţia laterală suprapusă pe urma laterală a planului, a”b”c” ≡ P” (fig.4.23). Fig.4.24 Plan paralel cu linia Când planul este dat prin trei puncte necoliniare ca de pământ, determinat în figura 4.24, se poate spune că acesta este un plan paralel de trei puncte necoliniare cu linia de pământ, deoarece proiecţiile laterale ale celor trei puncte sunt în linie dreaptă (coliniare) şi ele determină chiar urma laterală a planului pe care îl definesc (fig.4.24). În probleme, planul paralel cu linia de pământ se defineşte prin valorile date pentru distanţele pe axele Oy şi Oz (OPy şi OPz), fiind paralel cu axa Ox, OPx = ∞.

z

2 – plan axial : tot plan proiectant faţă de planul [L] este şi planul care trece prin axa Ox şi poartă numele de plan axial. Planul axial [P] are z P" urma orizontală P şi verticală z a' a" P’ suprapuse şi identice cu a' [V] c' axa Ox şi urma laterală P” β c" [P] c' b' înclinată faţă de axele Oy şi b" b' P=P' α A C a" Oz şi trece prin origine c" O y1 (fig.4.25). Planul [P] este B P" x b b" x O înclinat faţă de planul [H] cu c c [L] b unghiul α şi faţă de planul P=P' a [H] a [V] cu unghiul β, unghiuri y y care se regăsesc în epură a) b) între urma laterală P” a planului şi axa Oy1, respectiv Fig.4.25 Reprezentarea planului axial [P]: ∠ α = ∠ β, axa Oz. Dacă a) în spaţiu ; b) în epură planul axial este plan bisector. Dacă planul axial este dat în epură prin urma orizontală şi verticală, planul nu este determinat, deoarece prin axa Ox pot trece o infinitate de plane, toate având urmele orizontale şi verticale pe linia de pământ. Pentru a fi determinat unul dintre ele, trebuie să se mai dea, pe lângă cele două urme identice, cel puţin încă un element, cum ar fi un punct din acel plan.
4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie

Planele paralele cu un plan de proiecţie sunt perpendiculare pe celelalte două plane de proiecţie, deci se poate spune că sunt proiectante faţă de acestea (dublu proiectante). Aceste plane au numai două urme şi intersectează o singură axă de proiecţie, axa perpendiculară pe ele.

PLANUL

47

a) Plan de nivel Planul de nivel [N] este un plan paralel cu planul orizontal de proiecţie. Urma orizontală a planului este la infinit, iar urma verticală N’ şi laterală N” sunt paralele cu axa Ox, respectiv Oy (fig.4.26, a). În epură, planul este reprezentat prin urma verticală N’ şi laterală N”, în prelungire, paralele cu Ox, care trec prin punctul de intersecţie cu axa Oz, Nz (fig.4.26, b). Având în vedere că z z planul de nivel este paralel b" a" c" a' c' b' cu planul [H], orice figură N' N" N' a' c' b' Nz Nz b" geometrică se proiectează pe B a" planul orizontal în adevărată A c" N" O mărime, iar pe planul [N] C [V] x y1 b O vertical şi lateral, suprapusă [L] b x peste urma verticală, a a respectiv laterală a planului. c [H] c Triunghiul ABC, conţinut în y y planul [N] este proiectat în a) b) adevărată mărime în proiecţia orizontală abc ≡ Fig.4.26 Reprezentarea planului de nivel [N]: ABC şi are proiecţia a) în spaţiu ; b) în epură verticală a’c’b’ ≡ N’ şi proiecţia laterală b”a”c” ≡ N”. Un plan de nivel este determinat dacă se cunoaşte cota z a oricărui punct din acest plan, fiind astfel definit : ONx = ∞, ONy = ∞, ONz = z . b) Plan de front z F" Planul de front z b' b" [F] este paralel cu [V] b' c' c' c" planul vertical de B b" proiecţie (fig.4.27, a). [L] a' a" a' Urma orizontală F a C c" x F" O Fy1 y1 O planului este paralelă cu a" x A linia de pământ, urma [F] Fy Fy verticală F’ este la a b F c [H] a F b c infinit, iar urma laterală y y F’’ este paralelă cu axa a) b) Oz. Planul de front taie numai axa Oy, în Fig.4.27 Reprezentarea planului front [F] : punctul Fy. În epură, a) în spaţiu ; b) în epură urmele planului trec prin Fy şi respectiv Fy1. Orice figură geometrică conţinută într-un plan de front se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical, iar pe planul orizontal şi lateral respectivele urme ale planului. În figura 4.27, b, triunghiul ABC are proiecţia verticală în mărime reală, a’b’c’ ≡ ABC şi proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse pe urmele planului : abc ≡ F, a”b”c” ≡ F”. Planul de front este definit când se cunoaşte depărtarea y a oricărui punct ce aparţine planului, fiind definit astfel : OFx = ∞, OFy = y, OFz = ∞. c) Plan de profil Planul de profil [P] este paralel cu planul lateral de proiecţie (fig.4.28).

48

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Acest plan taie numai linia de pământ, în Px, punct prin care trece şi are urma orizontală, P şi verticală P’, perpendiculare pe axa Ox şi în prelungire. Urma laterală a planului de profil este la infinit. Pentru construcţia z z P' a" unei figuri geometrice ce a' P' [V] aparţine unui plan de profil b" b' a" a' A se lucrează şi pe planul b' [P] lateral, deoarece în această c' c" [L] O B c' figura apare b" x Px y1 proiecţie O a Px nedeformată. În figura 4.28 x c" a C c triunghiul din planul de c b b profil [P] se proiectează pe [H] P y planul orizontal şi vertical y P de proiecţie suprapus peste a) b) urmele planului : abc ≡ P şi a’b’c’ ≡ P’, iar pe planul Fig.4.28 Reprezentarea planului de profil [P] : lateral se proiectează în a) în spaţiu ; b) în epură adevărată mărime, a”b”c” ≡ ABC, fiind paralel cu acest plan. Un plan de profil este determinat când se cunoaşte abscisa x a unui punct al planului, fiind dat în probleme, astfel : OPx = x, OPy = ∞, OPz = ∞.
4.5 Probleme rezolvate

1. Să se determine urmele planului [P], definit de trei puncte necoliniare : A(13,4,22), B(22,8,12), C(37,4,8). Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele A(a,a’), B(b,b’) şi C(c,c’). Rezolvarea cerinţei problemei se poate face aplicând cele două moduri de determinare a urmelor unui plan, prezentate în aliniatul 4.2, după cum urmează : a) folosind două drepte paralele : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta D1(d1,d1’), iar prin punctul C se duce dreapta D2(d2,d2’) paralelă cu dreapta D1, d2 || d1,
v'1 P' v'2 c' Px x h'2 d2 h2 d'2 h'1 c h1 P a) y Py b) b' d'1 v1 v2 d1 b a O Px x h'2 h2 a' c' h'1 c δ1 h1 a b P y Py z Pz P' δ'2 b' δ'1 v1 δ2 O v'1 a' z Pz

Fig.4.29 Rezolvarea problemei 1

20). care la intersecţia cu axa Ox determină punctul Px.d’. indiferent în ce ordine : h1 ∪ h2 = P. Urma P intersectează axa Ox în Fig. iar urmele orizontală Q şi verticală Q’ sunt suprapuse peste v1' a' d1' linia de ordine a punctului C. la Fig.32 Rezolvarea problemei 4 . determină un plan proiectant vertical.yc. un punct identic cu urma laterală Pz c” = d”. Trasarea urmelor planului începe cu urma orizontală.v1’). x y1 O Rezolvare : Urma laterală P” a planului paralel cu axa d Ox se trasează prin proiecţia laterală c”.20. H2(h2. Se determină urmele orizontale H1(h1. Să se determine urmele planului [P]. înclinată la 450 c faţă de axa Oy1. y Rezolvare : Se reprezintă urmele planului oarecare.4. Urma x Px O orizontală P a acestui plan este determinată de proiecţia P orizontală a dreptei. iar prin punctul C se duce dreapta Δ2(δ2. h1’). Dreapta Δ2 fiind dreaptă frontală nu are urmă verticală. definit a' d' de punctul A(35. h1 ∪ h2 = P. ale cărui P vârfuri aparţin planului [P].29. pe care îl conţine. Py B(5.4. fixând tăieturile cu axele de coordonate. prin punctele Pz şi Py.30). z P P' z ce reprezintă urma verticală P’ a planului (fig. Prin punctul C să se traseze o 450 Py1 fronto-orizontală D(d.31).d”) şi un plan de profil [Q].PLANUL 49 d2’ || d1’.d’). Fronto-orizontala D(d. unde Py este corespondentul Fig. Să se determine urmele unui plan paralel cu Q' 0 d' c' axa Ox care face 45 cu planul orizontal şi conţine c"=d" punctul C(15. Py Rezolvare : Punctul A(a. h2’) şi urma verticală V1(v1.δ2’) concurentă cu dreapta Δ1 în punctul A. prin proiecţiile orizontală c şi d2 ' d3' v3' c' verticală c’.31 Rezolvarea problemei 3 punctului Py1 pe axa Oy. h1’). Urma verticală P’ este dată de urma verticală V1 şi de punctul Px : v1’ ∪ Px = P’ (fig.a’b’c’). z c' 2. în Px v3 v1 O prelungire (fig.4. b). v1’ ∪ v2’ = P’ (fig. P" 3. Py şi Pz.4. d şi de proiecţia orizontală a a punctului. x h2' c a d3 4.30) şi de verticala D(d. b) folosind două drepte concurente : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta ∆1(δ1. ştiind : A(25.5).29. C(50.v1’) . δ2 ∩ δ1 = a. Fie planul oarecare [P]. a : P = d ∪ a. definit prin urme : d2 OPx = 40.20). OPy = 23 şi OPz = 31. Pentru drepte se determină urmele orizontale H1(h1.zB) şi C(10. a).v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale lor. b' Planul de profil [Q] nu are urmă laterală. Aceasta intersectează axele de Py Q P coordonate în punctele Pz şi Py1. având în vedere că un punct y d=b=c sau o dreaptă conţinută într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal suprapusă pe urma orizontală a planului.4. ale punctului C.a’) şi dreapta D(d. δ2’ ∩ δ1’ = a’.4. Px. Urma orizontală P şi y verticală P’ se trasează paralele cu axa Ox. V2(v2. h2’) şi urmele verticale V1(v1.d’.d’) : P' b' B(50.d”) se trasează astfel : z proiecţia laterală d”.35.10.8.δ1’).yA.4. care este o verticală. H2(h2.40).10).35.30 Rezolvarea problemei 2 punctul Px. iar proiecţiile orizontală d şi verticală d’ P' paralele cu axa Ox. Să se determine d1 b h2 proiecţiile triunghiului ABC(abc. de unde se trasează o perpendiculară pe Ox.

situat la 10mm de planul lateral [L].12).4.-9. la distanţele date.d’).d’) : A(12. C(30. D3(d3. Px. Pentru ca punctul G c să aparţină planului determinat de punctele A. c’ şi frontala D2(d2.0. fixând P punctele de intersecţie cu axele de coordonate. În acest scop se trasează orizontalele. fiecare pe proiecţia de acelaşi fel a dreptei (fig. D(d. Pentru aflarea Fig. Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P].30). Cunoscând că proiecţia orizontală d a l. se trasează o linie de ordine la 10mm de originea O.d’).m’). respectiv cota zB.m.37). 10 O Px care să fie situat la 10mm de planul lateral [L]. astfel c' încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă. unind proiecţiile punctelor de acelaşi fel şi se determină urmele orizontală H(h. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H].5. deci d ∩ P = h.d1’). cota punctului G. definit prin urme : OPx = 35. determinând b' z proiecţiile a.p. B şi C se impune ca acesta să fie situat pe o dreaptă din plan.h’) şi verticală V(v. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? Rezolvare : Se reprezintă punctele A(a.20. c. ca distanţa de la axa Ox la g’ : z zG = 9mm (fig.d3’).4. D1(d1. respectiv să aibă urma orizontală H(h.5. Să se găsească grafic. Se unesc două câte două. paralelă cu urma verticală P’ a planului. astfel : P = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz.33). astfel : P h = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz. Se trasează linii de ordine prin proiecţiile vârfurilor triunghiului cunoscute şi se respectă condiţia de apartenenţă a punctului la plan.b’) în epură.32).20). Pentru determinarea proiecţiilor orizontală şi verticală ale triunghiului ABC trebuie determinate depărtările yA.4.50 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ distanţele date. Unind proiecţiile b’ cu m’ şi prelungind până la intersecţia cu Fig. Se trasează diagonala AC(ac. B(20. g a y Acestea se intersectează în punctul M(m.zG).25. h' x Rezolvare : Se reprezintă urmele planului [P]. care sunt situate la 10mm de planul vertical m' [V]. y este o dreaptă frontală D(d. Pz 6. şi m anume pe diagonala BG. se determină proiecţiile dreptei D(d. care reprezintă proiecţia orizontală d.4.h’) situată pe urmele planului. m' a' 5. se măsoară pe axa Oy 10mm şi se trasează o paralelă la axa Ox. B(15. b’ şi implicit proiecţiile triunghiului (fig. yC. Pentru vizualizarea punctului M(m. 7.c. Locul geometric al punctelor Py din planul [P] situate la 10mm de planul vertical [V]. Proiecţia verticală d’ se trasează prin proiecţia h’.m. Vizualizaţi un punct M(m. Se unesc două câte două.33 Rezolvarea problemei 5 linia de ordine a punctului G se obţine proiecţia g’ şi cota acestui punct.a’c’) şi proiecţia orizontală bg a diagonalei BG. astfel încât aceste drepte să aparţină planului [P] (să aibă urmele situate pe urmele de acelaşi fel ale planului). Să se determine urmele planului [P]. Frontala D trebuie să fie situată în planul [P].4. cunoscând : A(5.a’) şi B(b. şi se intersectează cu proiecţiile dreptei frontale rezultând proiecţiile m şi m’.m’) situat pe dreapta D.d2’) prin proiecţia b. P' d' OPz = 25.15) G(25. OPy = 20. g' Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele şi se x b O trasează laturile posibile ale plăcii.v’) ale dreptei.m’). Py şi d m Pz. faţă zG 10 . în sens pozitiv.34 Rezolvarea problemei 6 proiecţiilor ei.34). prin proiecţiile a’.

52). faţă de planul orizontal să se construiască x prin punctul B al planului [P].d”). punctul n.-12. Fie planul oarecare [P]. Proiecţia d a orizontalei face 300 cu axa Ox şi trece prin proiecţia a. e) A(45. .40). 4.60).4. în jurul lui v. care definesc planul [P]. C(50.15. Proiecţia verticală g’ se duce paralelă la axa Ox.22).18) şi să se traseze prin A(a.12). a d’ = b’ ∪ n’(fig. La intersecţia cu axa Ox se găseşte punctul v' Px.5). D şi proiecţia ei pe planul [H].m.36 Rezolvarea problemei 8 prin proiecţia a’.60).5. pe proiecţia d2.10. P ⊥ d. d' O x fără a construi urmele planului. b) A(23.70).d2’). Rezultă Nz a" Conform teoremei unghiului drept proiecţia d se trasează perpendiculară pe proiecţia g. C(20. până z h d'1 devine perpendiculară pe hv.a”) o Fig.4.13.0. Să se determine urmele planului [P].8.36).PLANUL 51 de planul orizontal trebuie să fie perpendiculară a' z pe urma orizontală P a planului care o conţine.70.90).m.5. pentru fiecare din cazurile următoare : a) A(50.10. Urma verticală P’ a planului trece prin Px şi prin v’.50. C(20. y 9. Să se traseze o linie de cea mai mare d'2 Fig. Proiecţiile d’ şi d” sunt suprapuse peste urmele planului.40).4. B(35. C(100.c.8. B(70. În epură unghiul α se măsoară x 0 α=550 P v0' în triunghiul hvv0’ : ∠α = ∠ vhv0' = 55 .m. b' C(37.d1’) şi D2(d2.4.d’. c) A(100. Fig.30. definit de trei puncte necoliniare.m.5).m. rezultând la intersecţia cu y1 d proiecţia g. care face 300 cu planul vertical .15.4.20).40. Punctul v0’ se obţine rotind cota vv’. d1 c Rezolvare : Din cele trei puncte se construiesc m b două drepte D1(d1. concurente în d2 n punctul B. concurente în h. La intersecţia cu proiecţia d2’ se z determină proiecţia m’ şi coborând linie de ordine până a' N'=d' N"=d" g = a ∪ m.d’). şi respectiv n’ pe g’ : d = b ∪ n. B(22.p. Rezolvare : Urmele verticală N’ şi laterală N” se trasează prin proiecţiile a’ şi a”. Să se determine planul de nivel ce conţine punctul A(20.6 Probleme propuse 1.0).37 Rezolvarea problemei 9 orizontală D(d.g’).4. definit de trei Py a' y c' puncte necoliniare : A(13. paralele cu axa Ox.c. proiecţia m. D(d. deci şi pe y orizontala G(g.m. B(70. Se alege ca 300 O l. B(60.p.35).10. P’ = Px ∪ v’ (fig.35 Rezolvarea problemei 7 pantă a planului faţă de planul orizontal. m' d n' g' 8.70).a’.20). C(70. urma P a planului astfel încât.p. d) A(50. d’ ≡ N’. se Pz d' duce prin urma h. trasată prin punctul A.37). d” ≡ N”.20).30. b d. L. P' b' Unghiul α pe care îl face planul [P] cu a planul orizontal [H] se regăseşte între l. a g d faţă de planul orizontal este perpendiculară pe toate orizontalele planului [P].15). B(10.70.c. Px O h' v faţă de planul [H].

10.20). situată la cota egală cu 15mm. definit de trei puncte necoliniare : A(120. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical [V].d’) : A(60. Să se determine proiecţiile triunghiului ABC(abc. Fie planul oarecare [P].50.20. B(70.d’) : A(80.m’) care să fie situat la 25mm de planul lateral [L]. D(d.d’) : A(130.δ’.20.10) şi C (45.30).20) şi D2(d2. Să se traseze prin punctul A o frontală a planului [P].10).35). C(100. B(70.70. B(110. c) D(d.20).d’) : B(50.yG. Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P].90. ştiind : A(60. Py = 60. D(d. e) D(d. Fie planul [P] definit prin două drepte orizontale paralele D1(d1.30.10.40) şi să se traseze prin A o orizontală şi o frontală care fac 600 cu planul [V].52 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2.40.10.d2’) : C(40.m’) care să fie situat la 30mm de planul lateral [L]. B(5.50.60).30.70.40).15) şi de dreapta de capăt D(d.10) şi C (70.10. B(60.30. Să se determine urmele planului [P]. care sunt situate la 30mm de planul vertical [V]. Să se găsească grafic cota sau depărtarea punctelor de mai jos.zG). definit prin urme : OPx = 105.10.10.40). Să se determine planele de nivel şi de front ce conţin punctul A(50.70. Să se determine urmele unui plan paralel cu axa Ox care face 600 cu planul orizontal şi conţine punctul A(35.d’) : B(40. d) D(d.15. B(50.50.30). OPz = 75. Prin punctul A să se traseze o fronto-orizontală Δ(δ. astfel încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă : a) A(45. Se poate trasa prin punctul A şi o dreaptă de profil a planului [P] ? 6. determinat de dreapta D (definită de punctele A şi B) şi de punctul C. yA.10. Vizualizaţi un punct M(m.25).15.10. Să se traseze câte o linie de cea mai mare pantă a planului faţă de planul orizontal. 12.30.50). fără a construi urmele planului.δ”) şi un plan de profil [R]. Să se determine urmele planului [P]. Fie planul oarecare [P].10.30.20). definit de punctul A(80.d’) : A(35. C(30.20).d’) : A(95.d’) : A(80. B(30. D(d. B(70.δ’).20. conţinută în plan. B(20.d’) : A(15.d1’) : A(70. . respectiv [H] . c) A(15. b) D(d.10). 3.10.30.40). B(30. pentru fiecare din cazurile următoare : a) D(d. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? 13.10) G(30.30).30. 7. zC). care sunt situate la 35mm de planul vertical [H].60.60. 11.20.40).35. yB. definit de punctul A(25.30) şi de verticala D(d. Să se determine urmele unui plan axial care face 300 cu planul orizontal şi să se traseze o fronto-orizontală. Să se determine urmele planului [P]. 15.80) şi C (40. B(70. Vizualizaţi un punct M(m.yG. Se poate trasa prin punctul A şi o orizontală a planului [P] ? 5.20). C(40.20).20).) şi C(40.70. Ce valoare are unghiul β pe care îl face planul [P] cu planul vertical [V] ? 14.30. Să se determine urmele planului [P].60) G(30.0.5).30). b) A(10. 4.5. 9. Δ(δ. C(20.40). d) A(70. C(70.10.50.10.30).30). definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H].25) şi C (50.10).30. Să se traseze prin punctul A o orizontală a planului [P]. Să se determine urmele planului.5.10) şi C (30.10. 8. B(110.50).20. 10. B(15.d’) şi faţă de planul vertical. OPz = 75.40). C(90.20).5.20). Să se determine urmele planului [P].30).70.40.a’b’c’). definit prin urme : OPx = 100. ale cărui vârfuri aparţin planului [P]. C(50.40). Py = 60.80).10) G(20.yA.60.50).40). OPy = 50 şi OPz = 70. definit prin urme : OPx = 105. zC) G(30.0) G(70.25. exterior ei.40.70. B(90.80). C(60.60). B(70.5).60). e) A(120. Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P].

1).5. Cele două x Py [Q] Q" P P plane se intersectează după Q Qy Q fronto-orizontala D(d. drepte din celălalt plan. planele [P] şi P' Q' [P] d' d" [Q] nu sunt paralele pentru P" Q" [L] că urmele lor laterale P” şi O D d" Q” se intersectează şi nu [V] x y1 O d sunt paralele. P || Q. [P] ∩ [Q] = D. adică [V] Qz P' P' P" dacă urmele de acelaşi fel a Q' Q' P" două plane sunt paralele în [L] Px Qx O Q" epură.1 Reprezentarea planelor paralele: trebuie verificate şi urmele a) în spaţiu. [P] = [ABC]. D2 ∈ [EFG] şi câte o frontală D3 ∈ [ABC]. rezultă că două plane oarecare [P] şi [Q] sunt paralele dacă au urmele de acelaşi fel paralele între ele (fig.2. 5. [P] || [Q]. referitor la y y urmele orizontale şi verticaa) b) le.1 Plane paralele Pornind de la teorema conform căreia două plane paralele sunt intersectate de un al treilea plan după drepte paralele (al treilea plan fiind unul din planele de proiecţie). revine la a verifica Fig.d’.1. P’ || Q’. se duce câte o orizontală D1 ∈ [ABC]. P’ || Q’.3 planele [P] şi [Q] sunt determinate prin triunghiurile ABC. dacă unul dintre plane are concurente: două drepte paralele cu două a) în spaţiu.d’’) [H] y Când planele nu sunt y date prin urme. P⎥⎥ Q.POZIŢII RELATIVE 53 5. Qz P" Q' În figura 5. b) în epură.2 Reprezentarea planelor paralele cu axa Ox. x P Qy Q Teorema de mai sus Py P poate fi verificată pentru [H] toate planele. POZIŢIILE RELATIVE ALE ELEMENTELOR GEOMETRICE 5. b) în epură. 5.1 Poziţiile relative a două plane Două plane pot fi paralele sau concurente în spaţiu. z P z z Reciproca acestei teoreme este valabilă. D ⊥ [L] .5. D4 ∈ [EFD] în fiecare plan şi . Pentru a verifica dacă sunt sau nu paralele. respectiv EFG. P” || Q” laterale. planele sunt paralele [Q] x [P] y1 O Q" Q în spaţiu. având în vedere că pentru toate aceste plane P' z P urmele orizontale şi verticaz z le sunt paralele cu axa Ox. [Q] = [EFG]. P’’ ∩ Q’’ = d’’ În figura 5. la care Fig. excepţie fac planele paralele cu axa Ox. a verifica a) b) dacă două plane sunt sau nu paralele.

pentru ambele plane.5.d’). printr-un punct M. exterior lui 5. P ∩ Q = h. Aceste puncte sunt punctele de intersecţie ale urmelor de acelaşi nume.d’). [ABC] || [EFG]. În figura 5.5 Reprezentarea planelor concurente: a) în spaţiu.4. d || P şi se determină urma verticală a ei. astfel încât : Q’ || P’. ale cărei urme .4 Construirea unui plan [Q] paralel cu un plan [P].d’).54 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dacă proiecţiile orizontale ale orizontalelor şi proiecţiile verticale ale frontalelor sunt paralele d1 || d2. a planele [Q] şi [P] se intersectează după dreapta D(d. adică să aibă urmele situate pe urmele planelor. se construieşte prin punctul M o orizontală D(d. se dă planul [P] şi punctul M(m. a.2 Plane concurente z Q' [V] P' V=v' [P] [Q] P" d' [L] Px v h' D O x Qx d P [H] Q H=h y a) Q' d' v' x Px v Q b) h P' z h' Qx O d P y Fig. d = h ∪ v. Astfel. Urma Q’ intersectează axa Ox în Qx. prin care se duce urma orizontală Q a planului [Q] : Q || P (fig.5. v’. b) în epură. b' a' d3 ' x d3 a 3 c 3' c' d1 ' d2' 2' e' e b 1 d1 2 f' d4' 4' g' z 1' f d 4 d2 4 g O y Fig. c). atunci planele sunt paralele. Fiind dat un plan prin urme şi un punct exterior lui se poate construi planul ce trece prin acel punct şi este paralel cu planul dat. în figura 5. P’ ∩ Q’ = v’. dreapta de intersecţie trebuie să respecte condiţia de apartenenţă la plan. cu proiecţia orizontală d paralelă cu urma orizontală P. Prin v’ se duce urma verticală Q’ a planului [Q]. [P] ∩ [Q] = D(d.4.5.3 Triunghiuri paralele [ABC] || [EFG] P' m' Px x z v' O m P Px x v P' m' d' z v' O m d P Px Qx x P y c) v P' Q' m' d' z O m d Q y a) y b) Fig.1.m’). exterior lui şi se cere construirea unui plan [Q] || [P]. Pentru rezolvare. d’ = h’ ∪ v’ Două plane concurente se intersectează după o dreaptă.5. d3’ || d4’. Dacă planele sunt date prin urme.5.

dreapta de T' Rx O h' intersecţie va fi o frontală. b) în epură paralelă cu urmele verticale ale planelor. iar proiecţia verticală a frontaFig. f’ || R’ || T’. b).7). b) în epură plane paralele sunt planul orizontal [H] de proiecţie şi .6 Plane concurente [P] ∩ [Q] = G(g.f’).POZIŢII RELATIVE 55 sunt : urma orizontală H(h. V=v' Px Qx O G adică dreapta va fi o [L] v Px Qx x v Q Q O orizontală G(g. x Tx R" h H=h T R Urma orizontală a frontalei R [H] T se găseşte la intersecţia y y urmelor orizontale a celor a) b) două plane.5. F || [V] : lei f’ trece prin h’ şi este a) în spaţiu . d’ = h’ ∪ v’ (fig. care are urma O f verticală la infinit (fig.v’) la intersecţia urmelor verticale ale planelor.8 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P].5.5. Pz z z Se pune problema P' P" intersecţiei dintre un plan [V] P' oarecare şi un plan de nivel l' N'=g' v' N"=g" [P] P" sau de front. urma g' orizontală a dreptei de v' Q' [Q] g' [P] P" P' intersecţie se află la infinit. x g Urma ei verticală se află la g P intersecţia urmelor verticale P [H] ale celor două plane. z z În mod analog.f’). h = R ∩ T.5.7 Plane concurente [R] ∩ [T] = F(f. Cele două plan de nivel [N] : a) în spaţiu .5.5. V = v’ = P’ ∩ Q’. G || [H] : orizontale ale celor două a) în spaţiu . Proiecţiile dreptei de intersecţie se obţin unind proiecţiile urmelor de acelaşi nume : d = h ∪ v.8).5. H = h = P ∩ Q şi urma verticală V(v.h’) la intersecţia urmelor orizontale P şi Q ale planelor.g’). g || P || Q. G(g.g’) (fig. Dacă planele interz z Q' P' sectate [P] şi [Q] au urmele [V] P' orizontale paralele. dacă R' urmele verticale ale [V] T' planelor concurente [R] şi f' [R] R' [T] sunt paralele.6). l" N' V=v' g' g" Px [L] O G Plecând de la raţiov Px x v [N] O N" g namentul conform căruia l P două plane paralele sunt x g intersectate de un al treilea P [H] Py după două drepte paralele. y y v’ = P’ ∩ Q’ iar proiecţia a) b) orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urmele Fig. f' F [L] Rx h' x Tx f [T] F(f. b) în epură plane.5. y y intersecţia dintre un plan a) b) oarecare [P] şi un plan de nivel [N] este o orizontală Fig.g’) (fig.

5. a). . proiecţia verticală a orizontalei de intersecţie g’ trece prin urma verticală v’. iar planul care le intersectează este planul [P]. În epură. h = P ∩ F şi d h F este suprapusă peste urma H=h [H] P Py orizontală a planului de y y front. d ⎜⎜Ox. a).5.d’) paralele cu linia de pământ se trasează prin punctul I(i. Acestea intersectează fiecare din planele date după câte o orizontală sau o frontală.10 Intersecţia a două plane d1 ∩ d2 = i. b). se poate folosi un plan d1 d i h1 auxiliar – plan proiectant sau plan oarecare.d’).2. v’ = N’ ∩ P’ şi este suprapusă peste urma verticală a planului [N]. Pentru trasarea ei în epură (fig.i’) : [N] ∩ [P] = G1(g1. O astfel de dreaptă. iar proiecţia a) b) verticală trece prin h’ şi este paralelă cu urma verticală a Fig. F ≡ d.d’) (fig.i’) : i∈ d.10 planele [P] şi [Q] se h2 d2 Q Qy intersectează cu planul de capăt [R].8. i' d' Pentru determinarea unui punct comun celor Rx=h1'=h2' v1 O două plane paralele cu axa Ox. rezultând ca y punct comun al celor trei plane.g2’). care nu are nici urmă orizontală. În figura 5. Fig.g1’). N’ ≡ g’ iar proiecţia orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urma orizontală a planului [P].i’) : R [P] ∩ [R] = D1(d1. planului [P]. dreapta de intersecţie se determină cu ajutorul unor plane auxiliare.5.11 sunt reprezentate două plane. v2' Q' Qz d” = P” ∩ Q”. d’ || P’. Similar pentru Pz z intersecţia dintre un plan z F"=d" oarecare [P] şi un plan de [V] P' P' P" front [F] se obţine o l' l" [F] d' F" frontală D(d. [P] şi [Q].g1’) şi G2(g2. având în vedere că urmele orizontale şi verticale a celor două plane se intersectează la infinit (fig. Rezultă dreapta P – urma orizontală a planului [P] (orizontală de cotă zero) şi dreapta de intersecţie căutată G(g. ale căror urme orizontale şi verticale nu se intersectează în cadrul epurei. plan de front [F] : a) în spaţiu . trebuie să se găsească cel puţin un punct z al dreptei. după care planul de nivel intersectează fiecare din planele date şi punctul lor comun de intersecţie I(i. nici urmă verticală. [P] şi [Q].5.5. Cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] s-au determinat orizontalele G1(g1.56 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ planul [N].8. d’ ⎜⎜Ox. b) în epură Intersecţia a două plane paralele cu axa Ox. sau urma laterală care este identică cu R'=d1'=d2' v1 ' P' Pz proiecţia laterală d’’ a fronto-orizontalei şi se află la intersecţia urmelor laterale a celor două plane.2. [Q] ∩ [R] = D2(d2. de nivel sau de front. i’∈ d’. b). care determină drepta de intersecţie. punctul I(i. la intersecţia cărora se află un punct comun celor trei plane. când nu se poate v2 x lucra cu planul lateral. Fronto-orizontala de intersecţie D(d.g’) orizontală de cotă egală cu cota planului de nivel (fig.d2’).5.d1’). g || P (fig.9).9 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P]. P Py În figura 5. este o fronto-orizontală. În cazul în care urmele planelor concurente nu se întâlnesc în cadrul epurei.5. P" [P] Px d' O h' Proiecţia orizontală a [L] Px x h" h' O frontalei d trece prin urma P D l F=d x d" orizontală h. este o dreaptă D(d.

problema are o infinitate de soluţii.dreapta paralelă cu planul . Punctul z I(i.6) .a’). i' Un alt punct J(j.d’) dintre planele [P] şi [Q]. i y Dacă în cadrul epurei se întâlnesc numai urmele orizontale sau verticale ale planelor concurente.d2’). D(d.POZIŢII RELATIVE 57 [N] ∩ [Q] = G2(g2.12 Dreaptă paralelă cu planul.i’) este un punct al dreptei de intersecţie j' N'=g1'=g2' v1' v2 ' D(d.j’) al dreptei de Q' d2' intersecţie s-a determinat cu ajutorul planuP' d ' d' 1 lui auxiliar de front [F]. 5.1. exterior planului. Dacă se pune problema construirii unei drepte D1(d1.i’) şi J(j. se foloseşte un singur Fig.d1’). d1’ ∩ d2’ = j’. Q j F=d1=d2 Punctele I(i. c) . planul [P] O P" v v1 O v1 x Px şi o dreaptă D(d. D [L] atât în spaţiu (a) cât şi D1 [P] d1 h1' h1' h' h'Px în epură (b).5.dreapta conţinută în plan (caz tratat în paragraful 4. se y a) b) face trasând o dreaptă D1. Dacă proiecţia orizontală a dreptei D1(d1. în planul [P] şi Fig. În x P P d d1 h1 y epură.d1’) şi Px h1' v1 h2' v2 O x D2(d2. se trasează proiecţia ei verticală . În primul rând. d1’ || d’ (fig. b) în epură paralelă cu dreapta D(d.12 sunt reprezentate. b) Dreapta paralelă cu planul O dreaptă este z v' paralelă cu un plan z dacă este paralelă cu o d1' [V] V=v' d1' dreaptă conţinută în v1' Pz Pz d' acel plan. g1 ∩ g2 = i.5.5. verificarea h1 H=h [H] d paralelis-mului dintre h P Py y cele două elemente.2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan Dreapta şi planul pot avea în spaţiu următoarele poziţii relative : a) .11 Intersecţia planelor ale căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei plan auxiliar. h1 ∈ P şi v1 ∈ Ox. Se determină apoi proiecţiile verticale ale urmelor h1’ ∈ Ox şi v1’ ∈ P’ şi corespondentele acestora în planul orizontal. d’ = i’ ∪ j’. figura 4. este paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei date .d2’) : [F] ∩ [P] = D1(d1.d1’) paralele cu un plan [P] printr-un punct A(a. d1 || d. În figura d' P' v1' P' 5. d1 = h1 ∪ v1. .dreapta concurentă cu planul.g2’).d1’).d’) : d = i ∪ j. deci şi dreapta dată este paralelă cu planul : D || [P].j’) determină dreapta de h2 h1 intersecţie D(d.12.d’) || [P] : arătând că aceasta este a) în spaţiu .d’) dată. rezultă că cele două drepte sunt paralele. Qx g2 g1 d P [F] ∩ [Q] = D2(d2. b).d’). care intersectează planele după frontalele D1(d1. b) .

16) se utilizează un plan auxiliar. deoarece este paralelă cu o dreaptă cuprinsă în plan. de intersecţii de corpuri geometrice şi altele.15 se x d Px O cere să se traseze o dreaptă D1 printr-un punct P M(m. Pentru a determina punctul de intersecţie dintre o dreaptă oarecare şi un plan oarecare (fig.d’) se duce un plan auxiliar proiectant. care să fie paralelă cu planele [Q] şi [R]. se trasează o dreaptă D(d.d’) sunt prezentate în figura 5. care trece prin punctul dat şi este paralelă cu dreapta dată. [P]: P = Px ∪ h.15 Dreaptă paralelă cu două paralelă cu cele două plane.d’).5. . [P] şi [Q]. astfel: d1 || d şi d1’ || d’ (fig. adică să se construiască un plan [P] printr-un punct dat C(c. de regulă un plan proiectant. astfel : prin m. pentru că este paralelă plane : D1 || [Q].d1’) este paralelă cu planul [P]. c) Dreapta concurentă cu planul Determinarea punctului de intersecţie dintre o dreaptă şi un plan este mult utilizată pentru rezolvarea unor probleme de secţiuni plane în corpuri geometrice. cuprinsă în plan şi prin punctul A(a.5. convenabil ales (de capăt în acest caz) (fig. paralel cu o dreaptă D. arbitrar şi unind aceste puncte cu urmele dreptei Q' D.14 Construirea unui plan paralel cu o dreaptă.a’) se duce dreapta D1(d1. Dreapta D1(d1. d1 || d şi prin m’.c’). d1’) astfel construită este Fig.d1’) paralelă cu aceasta.14 s-au construit două astfel de plane. [Q].5. plan determinat de dreaptă.17.b’).5. P’ = Px ∪ v’ . a' z z v' v' d' P' P' a' d1' Q' c' b' d1' d1 d' h' x v v h' c Px Qx O x Px O d Q h h a d P a d P 1 y b y Fig.d’). Planul ale cărui urme trec prin urmele dreptei D (adică planul conţine dreapta) este planul cerut. planul căutat trebuie să conţină o dreaptă D(d.d’) = [Q] ∩ [R] şi prin punctul M se duce dreapta cerută.5. d1' O dreaptă este paralelă cu două plane dacă d' este paralelă cu dreapta lor de intersecţie (singura v h' dreaptă comună ambelor plane). care aparţine ambelor plane.a’) şi B(b.5.58 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru rezolvare.13). Px şi z v' Qx. dată de punctele A(a.13 Construirea unei drepte paralelă cu un plan : D1 || [P] Fig. În acest caz. d1’ || d. Deoarece o dreaptă nu determină complet un plan. h Q Se determină dreapta de intersecţie dintre cele două m d1 y plane.m’). D(d. Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d. [P] || D sau [Q] || D Problema se poate pune şi invers.17 : 1) prin dreapta D(d. În epura din figura 5. există o infinitate de soluţii. alegând punctele de intersecţie cu axa Ox. În figura 5. Dreapta D1(d1. m' P' Q’ = Qx ∪ v’. D1 || [R] cu dreapta D. b). [Q]: Q = Qx ∪ h.

H=h P h P mai întâi. În figura 5. i' Px Qx I [Q] x 3) se determină v P" O x Px O punctul de intersecţie dintre i d [H]d1 [P] d dreapta dată şi dreapta găsită d1 Py H=h Q h P P anterior. În acest caz d1' i' [L] planul auxiliar fiind i' P' D Px O h' I x proiectant faţă de planul O P" x Qx Px Qx=v orizontal. adică pe planul orizontal : d ∩ d1 = i (fig. d1’ = h’ ∪ v’ P' D Qx=h' P' i' [L] (fig. în proiecţia de Py Q=d=d1 pe planul vertical de y Q=d=d1 y proiecţie. b) în epură .18 este reprezentată.plan oarecare (utilizând plan de capăt) : a) în spaţiu . Q Py Cele două drepte fiind în y y a) b) planul ajutător [Q]. c).d1’).i’). d' P' x Px O Px h x z P' Qx P b) d Q a) y y O x Px Q'=d' z Q'=d'=d1' P' v P d c) d1 h v' Qx=h' x O Px Q y z Q'=d'=d1' P' v P d d) i d1 h v' i' Qx=h' O Q y z P d Fig. v' Q'=d'=d1' d1 = h ∪ v.d’) Dacă dreapta care intersectează un plan este oarecare.5.17.16 Reprezentarea intersecţiei dreaptă . rezultă că I este punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul [P].5. alegerea planului auxiliar ca plan de capăt sau plan vertical este la fel de convenabilă. b) în epură proiecţie faţă de care planul ajutător nu este proiectant. a) b) Atunci când dreapta care intersecteaFig. z Q' z intersecţia de mai sus. punctul de [H] [Q] i [P] i Py intersecţie se determină.5. z D1 rezultând dreapta D1(d1.18 Reprezentarea intersecţiei dreaptă . în spaţiu şi în epură. Deoarece punctul I aparţine dreptei D1 şi aceasta este conţinută în planul [P].POZIŢII RELATIVE 59 2) se intersectează z z planul proiectant [Q] cu Pz Q'=d'=d1' P [V] V=v' planul oarecare [P].5.5. D ∩ D1 = I(i.17. pe planul de Fig.17 Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d. d’ ∩ d1’ = i’.plan oarecare ză un plan este într-o (utilizând plan proiectant vertical) : a) în spaţiu . punctul lor de intersecţie se găseşte. mai întâi. Q' Pz [V] V=v' rezolvată cu ajutorul v' Pz D1 d' unui plan auxiliar P' d' d1' vertical. d).

b) în epură de proiecţie. punctul y y de intersecţie rezultând a) b) Fig. planul auxiliar poate fi ales şi în z d' F"=d"=d1" altă poziţie decât de plan Pz F"=d"=d1" [V] d' proiectant. ambele [L] i" I x y1 având poziţii particulare [V] O O faţă de planele de x P" [P] i proiecţie.5. se duce un plan de capăt a) b) [Q] prin dreaptă şi se determină dreapta (12.d’) şi acesta intersectează placa : o placă plană opacă [ABC] b’c’ ∩ Q’ = 1’. mai întâi. figura 5. d'=Q' 5' d' 2' b' z R' b' z .19). Aceasta se poate observa în rezolvarea intersecţiei dintre un plan paralel cu linia de pământ [P] şi o dreaptă de profil D(d. a pentru d găsirea punctului în care dreapta 1 5 2 4=5 D(d.21 Intersecţia dintre o dreaptă oarecare D(d. x c a a x c 3 i2 1=3 i 4 În figura 5.60 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ poziţie particulară. ca intersecţia dintre urma laterală P” a planului şi proiecţia laterală d” a dreptei de profil. care intersecFig. I O P" h x d=i planul auxiliar ales este un d=i F=d1 F=d1 [P] plan de front [F].d’). i” = P” ∩ d”.5.1’2’) după care Fig. pentru a d1' P" P' [F] D rezolva intersecţia dintre o i' i" [L] Px O h' dreaptă verticală D(d.20.20 Reprezentarea intersecţiei dintre o dreaptă de profil direct pe unul din planele şi un plan paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu.d’) intersectează placa Q b y R=d b y [ABC]. i" i' d' D Intersecţia dintre o d" P" i' dreaptă şi un plan.d’) i' D1 P' x y1 şi un plan oarecare [P]. Punctul de intersecţie I(i.i’).19 Reprezentarea intersecţiei dintre verticala D(d. a’c’ ∩ Q’ = 2’. b) în epură punctul I(i. d1’ ∩ d’ = i’. pe planul lateral de proiecţie.5.d1’). dus prin Py Py P P [H] dreaptă (fig.5. poate fi i d Py d rezolvată şi fără ajutorul Py P P [H] planului auxiliar.21. Astfel. intersecţie vizibilă în proiecţia pe z P P' z z planul vertical de d" Pz P' d' proiecţie.i’) se găseşte.d’) şi tează verticala dată în un plan oarecare [P] : a) în spaţiu . Q' z P z Intersecţia dintre o dreaptă oarecare şi o figură geometrică Determinarea punctului de concurenţă dintre o dreaptă şi 3' un plan dat prin coordonatele 1'=3' i' i'4'=5' 2' vârfurilor unei figuri geometrice a' a' 1' 4' c' c' O O se face ca şi în cazul prezentat la planul dat prin urme. Planul y y [F] intersectează planul a) b) dat după o frontală D1(d1.

mai întâi. în continuare s-au considerat punctele 4 ≡ 5.i’j’) dreapta (34. În proiecţia orizontală. Dacă placa este opacă.22 Intersecţia a două plăci plane opace. Aceeaşi problemă se poate rezolva utilizând ca plan ajutător un plan proiectant vertical [Q].5.22 sunt date 4' 7' plăcile triunghiulare [ABC] şi 1'=5' j' [KMN]. la intersecţia aparentă a proiecţiei orizontale d a dreptei cu latura bc şi s-a stabilit vizibilitatea dreptei pe planul orizontal. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 1 are depărtarea mai mare. Intersecţia a două plăci plane Ştiind că două plane se intersectează după o dreaptă. care Fig. b). aparent. obţinându-se aceleaşi rezultate (fig.21. dus prin dreapta D(d. punct de intersecţie ce se obţine. este necesar să se stabilească porţiunile vizibile şi respectiv invizibile ale dreptei. proiecţia verticală a dreptei d’ intersectează latura b’c’ a plăcii şi se stabileşte care dintre ele are depărtarea mai mare. puncte Q1' k' Q2' care vor determina direcţia n' dreptei de intersecţie. deci în proiecţia verticală punctul 1 este în faţa punctului 3 şi implicit latura b’c’ este vizibilă. iar aceasta este . se pune problema determinării dreptei de intersecţie dintre două plăci plane. Pentru determinarea c' 6' i' dreptei lor de intersecţie. Pe porţiunea 1’2’ proiecţia verticală a dreptei d’ este invizibilă din 1’ până în i’ şi vizibilă din i’ până în 2’. intersectează placa [ABC] după [ABC] ∩ [KMN] = IJ(ij. Q1x Q2x O Prin latura KM se duce x a 2 Q1 m Q2 planul de capăt [Q1]. Pentru determinarea unui al doilea punct al dreptei de y b intersecţie.1’2’) şi ea la rândul ei 6=7 latura KM în punctul I(i. prin latura MN se duce planul de capăt [Q2].i’). dreptea d este vizibilă de la latura ac până în i şi invizibilă din i până la latura bc.i’). Pentru determinarea vizibilităţii dreptei în proiecţia verticală se consideră punctele 1’ ≡ 3’ unde. se 3' propune aflarea punctelor în care 2' a' laturile KM şi MN ale plăcii m' [KMN] intersectează placa [ABC]. în proiecţia orizontală dintre două puncte care au proiecţiile orizontale suprapuse este vizibil punctul care are cota mai mare.d’) în punctul I(i. 12 ∩ d = i.3’4’). Pentru aceasta se vor afla două puncte de intersecţie dintre laturile unei z b' plăci cu cealaltă placă.POZIŢII RELATIVE 61 Această dreaptă se intersectează cu dreapta dată D(d. În figura 5. pentru ca apoi cu ajutorul unei linii de ordine să se determine şi proiecţia verticală i’. în proiecţia pe planul orizontal.5. unul 1 n dintre punctele care determină 4 k drepta de intersecţie dintre cele două plăci. Bazându-ne pe acest raţionament şi ştiind că.d’). care 3 i intersectează placa [ABC] după c j 5 dreapta (12.

7’). folosind teoria cunoscută. [ABC] ∩ [KMN] = (αβ. iar latura MN intersectează planul din care face parte triunghiului ABC în punctul (γ. în dreptul intersecţiilor aparente. n' 2' a' α' 3' 4' b' z 7' β' γ' 1'=5' k' Q1' x Q1x k a 5 α 6' m Q2' c' O=Q2x 2 3 4 b Q2 Q1 1 c 6=7 β γ m' n y Fig. În plan vertical.23 Intersecţia a două plăci plane opace. Cele două plăci triunghiulare se intersectează după segmentul IJ(ij. în funcţie de linia de intersecţie.5. Latura KN intersectează placa [ABC] în punctul (α. se studiază vizibilitatea laturilor.5’) şi a punctelor (6.62 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ concurentă cu latura MN în punctul J(j. (β.α’β’) Punctele care determină segmentul de dreaptă după care se intersectează două plăci nu rezultă întotdeauna direct.23 pentru determinarea dreptei de intersecţie dintre plăcile [ABC] şi [KMN] se intersectează laturile KN şi MN cu placa [ABC]. deci latura km. Vizibilitatea plăcilor se determină studiind vizibilitatea punctelor (1. iar în plan orizontal.i’j’).j’). se consideră punctele aparent suprapuse 1’ ≡ 5’ şi în plan orizontal. În figura 5. considerând plăcile rigide.α’).α’γ’). folosind planele auxiliare de capăt [Q1] şi [Q2]. Astfel. punctul 7. Restul segmentelor vizibile şi invizibile rezultă din epură. punctele 6 ≡ 7. deci latura a’b’. . (5. Din dreapta de intersecţie (αγ.1’). segmentul după care se intersectează cele două plăci este (αβ.β’) fiind punctul în care latura BC intersectează placa [KMN].α’β’).6’) şi (7. în proiecţia verticală este vizibil punctul 1.γ’) şi nu triunghiul efectiv. Plăcile fiind considerate opace.

Aici se observă că dreapta D(d.25. b) plan axial: D(d.f’).24). Conform teoremei unghiului drept.26.3 Drepte şi plane perpendiculare a) Dreapta perpendiculară pe un plan Un caz particular al intersecţiei dintre o dreaptă şi un plan oarecare este cazul când dreapta face cu planul un unghi de 900. g’ = a’ ∪ 1’. d P P Observaţie : O y y y dreaptă este perpendiculară a) b) pe un plan dacă proiecţiile ei sunt perpendiculare pe Fig. f’ = c’ ∪ 2’. deci şi pe urma x Px f h verticală a planului P’ h Py i d P [H] (fig. cazuri. d’ ⊥ f’. b) în epură. Din proiecţia m se 1 g m b y construieşte proiecţia orizontală d.d”) este Fig. intersectează acel plan într-un punct I(i. deoarece şi d” ⊥ P”. O dreaptă D(d. f = c ∪ 2. g = a ∪ 1 şi frontala F(f. pe un triunghi: D(d.d’) ⊥ [P]. pe planul triunghiului [ABC]. În figura 5. i Verificarea perpendicularităţii se Py P d face ca şi în figura 5. b' z d' Când planul nu este dat prin urme. d ⊥ Q.5. Prin punctul de intersecţie se pot duce în plan o orizontală G(g. x d a Se trasează orizontala G(g.24 Reprezentarea unei drepte D perpendiculară pe un urmele de acelaşi nume ale plan [Q] : a) în spaţiu.25 Dreaptă de profil perpendiculară pe un : perpendiculară pe planul [P].g’) şi o frontală F(f.5. construirea m' 5' 2' unei perpendiculare pe plan se face utilizând o f' orizontală şi o frontală a planului. în ambele a) plan paralel cu Ox .5. la care toate dreptele P=P' de profil au proiecţiile orizontale şi y1 x y1 x O O verticale perpendiculare pe urmele i de acelaşi nume ale planului. perpendiculară pe orizontala g. proiecţia verticală d’ Fig.d’) a' c' O prin punctul M(m. prin vârful f 2 c C(c.d’) ⊥ [ABC] . iar din m’. D ⊥ [Q].5.d’) perpendiculară pe un plan oarecare [P].c’). se g' 1' pune problema trasării unei perpendiculare D(d.i’). d’⊥ Q’ planului.POZIŢII RELATIVE 63 5.d’. deci şi pe Pz d' d' urma orizontală a planului P [P] i' g' v' i' I G şi proiecţia verticală a v' [L] dreptei d’ va fi perpendiP' f' f' P' F culară pe proiecţia verticală Px x h' v O h' v g O P" g a frontalei f’.26 Dreaptă perpendiculară perpendiculară pe frontala f’ : d ⊥ g. cu excepţia planului paralel cu axa Ox şi a i" i' i' i" P" planului axial. proiecţia orizontală a dreptei d va fi perpendiculară pe z proiecţia orizontală a z D Pz [V] orizontalei g. P' z Pz z Reciproca teoremei enunţate d" P" d" d' d' mai sus este adevărată.f’) a planului.m’). prin d y y proiecţia pe plan lateral atât a b) a) dreptei cât şi a planului.g’) prin vârful A.

d’).5. se cere ca prin punctul A(a.d’) deoarece are urmele perpendiculare pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei.29). iar urmele planului [R] se vor trasa prin ele.5.5.h1’v1’) şi aceasta la rândul ei intersectează dreapta D în punctul I (se găseşte. exterior lui. se pot duce o infinitate de drepte conţinute în plan.a’) se construieşte o dreaptă D(d.28 planul [P] s-a dus cu ajutorul orizontalei G(g.a’) (fig. Pentru ca punctul A să aparţină planului trebuie ca acesta să fie situat pe o dreaptă a planului. dus prin dreapta D.d’). toate formând 900 cu perpendiculara dată.d’) perpendiculară pe planul [P]. Fie M(m. printr-un punct exterior ei. d1 = m ∪ i şi d1’ = m’ ∪ i’. D1 ⊥ D c) Drepte perpendiculare Se cunoaşte faptul că unghiul drept dintre două drepte oarecare nu se proiectează pe planele de proiecţie în adevărată mărime. mai întâi.g’). g ⊥ d şi se determină urma verticală a orizontalei. A(a. care va trebui să aparţină acestui plan. Conform observaţiei de mai sus.a’)∈[P] Fig. Urma orizontală P a planului trece prin punctul Px şi este perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei.h’) şi verticală V(v.i’) în care dreapta D intersectează planul [P]. Urma verticală P’ a planului trece prin v’ şi este perpendiculară pe proiecţia verticală d’ a dreptei. punctul de intersecţie din proiecţia verticală.27 Plan perpendicular pe o dreaptă. Astfel.5. Prin punctul M se duce un plan [P] perpendicular pe dreapta D şi se determină punctul I(i.g’). d) Plane perpendiculare Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca două plane să fie perpendiculare între ele este ca unul dintre ele să conţină o dreaptă perpendiculară pe celălalt. iar la intersecţia cu linia de pământ Ox se obţine punctul Px. Fiind dat planul [P]. În figura 5. Pentru a construi perpendiculara D1(d1.v’). să se construiască un plan [R] perpendicular pe planul dat (fig. h1’v1’ ∩ d’ = i’). construită prin punctul M. prin punctul A(a.64 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Plan perpendicular pe o dreaptă Se pune problema construirii unui plan [P] perpendicular pe dreapta D(d. Planul [P] este perpendicular pe dreapta D(d. care intersectează planul [P] după dreapta H1V1(h1v1. Se găsesc urmele dreptei. Perpendiculara D1 se obţine unind punctele M şi I. se pleacă de la considerentul că. V(v.28 Drepte perpendiculare. A(a. prin punctul în care o dreaptă perpendiculară înţeapă un plan. d' v' x P' Px v a d P y z a' g' O g x d1' R' Rx=v1 d1 i g v1' P' i' m' v m h1 d' v' g' h1 ' P x O d=R z y Fig.d’). . orizontală H(h.a’).m’) punctul prin care se duce perpendiculara D1 pe dreapta D. a cărei proiecţie orizontală g să fie perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei. prin punctul A se duce o orizontală a planului G(g. [P]⊥D(d. astfel încât g ⊥ d.d1’) pe o dreaptă D(d.v’).27). Punctul de intersecţie s-a determinat cu ajutorul planului proiectant vertical [R].

POZIŢII RELATIVE

65

Problema are o infinitate de soluţii, având în vedere că o dreaptă oarecare nu determină singură planul. Astfel, se alege punctul Rx pe linia de pământ şi se obţin urmele planului [R], unind punctul Rx cu urmele dreptei D, R = Rx ∪ h, R’ = Rx ∪ v’. Planul [R] este perpendicular pe planul [P], deoarece conţine dreapta D, perpendiculară pe planul [P]. a' R' v' P' x Px a d P h' v R y Rx d' O x v=Qx Q=d a h h z v' Q' d' h' Px P y a' z

P' O

Fig.5.29 Plane perpendiculare, [R] ⊥ [P] Se observă că, în general, două plane perpendiculare nu au urmele de acelaşi fel perpendiculare. Dacă unul dintre planele perpendiculare este plan particular, atunci urmele orizontale sau verticale pot să fie perpendiculare. Spre exemplu, în figura 5.30 planul oarecare [P] şi planul proiectant vertical [Q] sunt perpendiculare şi au urmele orizontale perpendiculare, Q ⊥ P. Analog, un plan oarecare şi un plan de capăt vor avea urmele verticale perpendiculare, Q’ ⊥ P’ (fig.5.31).
5.4 Probleme rezolvate

Fig.5.30 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] v' a' Q'=d' h'=Qx x a Q h d v Px P P' O z

y

Fig.5.31 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] Q' P' z

1. Prin punctul M(25,5,10), să se construiască g' m' v' Py un plan [Q] paralel cu planul [P], dat prin urme : v Qx OPx = 10, OPy = -10, OPz = -20. O x Rezolvare : Pentru construirea planului [Q] paralel cu Px m planul [P], se trasează o orizontală a planului [Q], Q P G(g,g’), prin punctul M(m,m’), astfel : proiecţia g, g paralelă cu urma orizontală P şi proiecţia g’, paralelă cu P axa Ox. Se determină urma verticală V(v,v’) a y z orizontalei G şi prin proiecţia verticală v’, se trasează urma verticală Q’, paralelă cu urma verticală P’, la Fig.5.32 Rezolvarea problemei 1 intersecţia cu axa Ox obţinându-se punctul Qx. Prin Qx se trasează urma orizontală Q, paralelă cu urma orizontală P (fig.5.32). 2. Fie triunghiurile ABC şi MNK, date prin coordonatele vârfurilor : A(10,2,7), B(3,14,23), C(33,11,3), M(60,15,20), N(45,0,5) şi K(30,22,30). Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele.

66 z

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Rezolvare : Pentru a verifica dacă triunghiurile ABC şi MNK sunt paralele, se k' b' 4' duce câte o orizontală G1 ∈ [ABC], G2 ∈ g2' 5' [MNK] şi câte o frontală F1 ∈ [ABC], F2 ∈ m' 3' 2' f 1' [MNK] în fiecare plan al triunghiurilor. g1' 1' Deoarece proiecţiile orizontale ale a' orizontalelor g1, g2 şi proiecţiile verticale n' n c' O ale frontalelor f1’, f2’ nu sunt paralele, nici x a triunghiurile nu sunt paralele (fig.5.33). f1 2 c 3. Să se determine punctul de g2 g1 1 intersecţie dintre planele : 3 b m f2 4 k y [P] : OPx = 10, OPy = -10, OPz = -10, [Q] : OQx = 40, OQy = ∞, OQz = 20, [R] : ORx = 30, ORy = 25, ORz = ∞. Fig.5.33 Rezolvarea problemei 2 Rezolvare : Se determină dreptele de z intersecţie dintre planul oarecare [P] cu fiecare d1' Qz dintre planele [Q], respectiv [R] şi se intersectează Q'=d' v1' între ele (fig.5.34) : v' R' ⎧ P' ∩ Q' = v' Py i' P' ⎪P ∩ Q = h h'=Qx O v h1' [P ] ∩ [Q] = D(d , d ') ⎪ ⎨ x v1'=Rx ⎪h ∪ v = d Px i ⎪h ' ∪ v ' = d ' ≡ Q ' ⎩ Pz d R=d1 h1 ⎧ P ' ∩ R ' = v1 ' Q ⎪P ∩ R = h P 1 Ry [P ] ∩ [R] = D1 (d1 , d1 ') ⎪ ⎨ h ⎪h1 ∪ v1 = d 1 ≡ R ⎪h1 ' ∪ v1 ' = d 1 ' y ⎩ D ∩ D1 = I (i, i ') ⇒ d ∩ d1 = i , d ' ∩ d1 ' = i ' Fig.5.34 Rezolvarea problemei 3 4. Să se determine dreptele de intersecţie z dintre planul [P], definit prin urme : OPx = 40, P' Pz OPy = 25, OPz = 20 şi planele de nivel, [N] şi de front, [F], care conţin punctul A(10,10,5). d' Rezolvare : Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi N'=g' a v' Px O planul de nivel, [N], este o dreaptă orizontală (de nivel), G(g,g’), care are proiecţia verticală g’ suprapusă v x h' g peste urma verticală N’, g’ = N’, iar proiecţia orizontală F=d g, paralelă cu urma orizontală P, trecând prin urma v : a' h P’ ∩ N’ = v’, g || P. P Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi Py planul de front, [F], este o dreaptă frontală (de front), y D(d,d’), care are proiecţia orizontală d suprapusă peste urma orizontală F, d = F, iar proiecţia verticală d’, Fig.5.35 Rezolvarea problemei 4 paralelă cu urma verticală P’, trecând prin urma h’ : F ∩ P = h, d’ || P’ (fig.5.35). 5. Să se traseze dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) dintre planele [P] şi [Q], definite astfel: Px = 55, ∠OPxP = 300, ∠OPxP’ = 600 Qx = 10, ∠OQxQ = 600, ∠OQxQ’ = 600.

f 2'

POZIŢII RELATIVE

67

Rezolvare : La reprezentarea planelor se observă z v1' N'=d1'=d2' v2' că, urmele verticale nu se intersectează în epură. a' Intersecţia urmelor orizontale determină urma P' δ' Q' orizontală H(h,h’) a dreptei de intersecţie. Pentru a găsi încă un punct A(a,a’) pentru dreaptă, se 0 0 Qx O v2'=h' 60 Px 60 v1 intersectează cele două plane date cu un plan de δ x nivel : 300 600 ' ⎧[P ] ∩ [N ] = D1 (d1 , d1 ) a Q ⎪ ' d2 d1 [P] ∩ [Q] ∩ [N ] = I (i, i') ⇒ ⎪[Q] ∩ [N ] = D2 (d 2 , d 2 ) ⎨ P d1 ∩ d 2 = a h ⎪ y ⎪ D ∩ D = A(a, a ') 2 ⎩ 1 Fig.5.36 Rezolvarea problemei 5 Dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) este dată de punctul A(a,a’) şi de urma orizontală H(h,h’) : z d' Q δ = a ∪ h, δ’ = a’ ∪ h’ (fig.5.36). z δ' 6. Prin punctul A(40,15,10), să se traseze o v' Pz dreaptă Δ(δ,δ’), paralelă cu planele [P] : OPx = 50, a' P' Q' d OPy = 10, OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20, OQy = 25, Qx Px O OQz = 20. v h' Rezolvare : O dreaptă este paralelă cu un plan, dacă x P este paralelă cu o dreaptă din plan(fig.5.37). Se Py h determină dreapta de intersecţie dintre cele două a Q plane :[P] ∩ [Q] = D(d,d’), dreaptă comună δ ambelor plane şi se trasează, prin punctul A(a,a’), Qy dreapta Δ(δ,δ’) paralelă cu ea : a ∈ δ, δ || d, a’ ∈ δ’, y δ’ || d’. 7. Să se construiască urmele unui plan [P], Fig.5.37 Rezolvarea problemei 6 paralel cu dreapta D, determinată de punctele z A(40,15,10) şi B(30,10,5), care să conţină punctul P' d' a' I(18,8,5) şi să se intersecteze cu axa Ox la 5mm de δ' planul lateral. i' b' Rezolvare : Prin punctul I(i,i’) se trasează o dreaptă h' Px v x O Δ(δ,δ’), paralelă cu dreapta dată : i ∈ δ, δ || d, i’ ∈ δ’, δ’ h v' i || d’ şi i se determină urmele orizontală H(h,h’) şi δ b verticală V(v,v’). Planul căutat are OPx = 5 şi urmele d a P y sale se trasează prin urmele dreptei Δ : P = Px ∪ h, P’ = Px ∪ v’. Planul [P], astfel construit, este paralel cu dreapta D, deoarece conţine dreapta Δ, paralelă cu Fig.5.38 Rezolvarea problemei 7 dreapta D (fig.5.38). P' z a' δ' 8. Fie planul oarecare [Q] definit prin dreptele 2' c'=d1'=i' D(d,d’) : A(30,20,15), H(20,10,0) şi Δ(δ,δ’) : A, 1' B(5,5,5). Să se determine punctul de intersecţie I(i,i’) b' d' Px h' dintre planul [Q] şi dreapta de capăt ce trece prin x O punctul C(15,13,10). d δ b Rezolvare : Dreapta de capăt D1(d1, d1’) are proiecţia h c verticală suprapusă peste proiecţia c’, d1’ = c’ şi 1 P 2 i' proiecţia orizontală perpendiculară pe axa Ox, trecând a d1 y prin proiecţia c, c ∈ d . Pentru determinarea punctului

de intersecţie I(i,i’) dintre planul [Q] şi dreapta de capăt

1

Fig.5.39 Rezolvarea problemei 8

68

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

D1(d1, d1’), se duce prin dreaptă un plan de capăt [P] (d1’ ∈ P’) şi se găseşte dreapta de intersecţie (12,1’2’) dintre acest plan şi dreptele D şi Δ, ce definesc planul [P]. Intersecţia dintre dreapta (12,1’2’) şi dreapta de capăt D1(d1, d1’) determină punctul de intersecţie I(i,i’), în proiecţia pe planul orizontal, 12 ∩ d1 = i, unde cele două drepte se proiectează distinct (fig.5.39). 9. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) definită de punctele K(5,10,35) şi I(50,15,10) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60,10,15), B(35,40,45), z C(15,5,5). Considerând placa opacă, să se b' studieze vizibilitatea dreptei. Rezolvare : Se trasează un plan de capăt [Q] prin dreaptă, δ’ ≡ Q’ şi se determină dreapta k' 4' (12,1’2’) după care acesta intersectează placa : 2' [Q] ∩ [ABC] = (12,1’2’). Această dreaptă se α' intersectează cu dreapta dată ∆(δ,δ’) în a' 1'=5' 3' punctul (α,α’), punct de intersecţie ce se δ'=Q' i' obţine, mai întâi, în proiecţia pe planul c' orizontal, 12 ∩ δ = α, pentru ca apoi, cu x O ajutorul unei linii de ordine, să se determine şi 1 c proiecţia verticală α’. a Vizibilitatea dreptei în proiecţia k δ 3=4 verticală, se stabileşte pornind de la o i 5 α intersecţie aparentă a dreptei cu o latură a 2 plăcii, considerând punctele 1’ ≡ 5’. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 5 are depărtarea mai mare, deci în proiecţia y verticală punctul 5 este în faţa punctului 1 şi b implicit proiecţia δ’ este vizibilă până în α’, iar până în 2’, invizibilă. Analog, se studiază Fig.5.40 Rezolvarea problemei 9 vizibilitatea dreptei şi în proiecţia z orizontală, considerând intersecţia n' aparentă a proiecţiei δ cu latura bc, 7' 2' a' respectiv punctele 3 ≡ 4 (fig.5.40). 4' c' 10. Fie plăcile plane opace α' 1' date prin coordonatele vârfurilor β' [ABC] : A(70,15,35), B(10,40,10), m' 6' 3'=5' C(5,0,30), şi [MNK] : M(60,10,15), N(35,40,45), K(15,5,5). Să se b' determine segmentul de dreaptă după k' care cele două plăci se intersectează şi c O x 4 să se studieze vizibilitatea plăcilor. k Rezolvare : Segmentul de dreaptă m 2 după care cele două plăci se 5 a 6=7 intersectează este determinat de β α punctele în care laturile MN şi NK 1 intersectează planul triunghiului [ABC]. Se procedează ca şi la problema 9 şi se determină punctele 3 n b y (α,α’) şi (β,β’). Pentru stabilirea vizibilităţii Fig.5.41 Rezolvarea problemei 10 plăcilor în proiecţia orizontală s-au

5. construieşte proiecţia orizontală Fig.k’) de intersecţie al punctul 1 diagonalelor.10). aceasta se realizează folosind β α k K(k.28. 4' G(55.15).5.g’) şi frontala F(f.5).f’). dreapta D(d. C(15. OPy = -5 OPz = -10 şi un punct A(20. f' 2' 12.20). Se consideră planul [P] definit prin urme: y Pz OPx = 10.43 Rezolvarea problemei 12 perpendiculară pe orizontala g. I(10. şi placa patrulateră k' a' 1' [EFGI] : E(5. Grafic. deci este primul vizibil.5. punctele 6 f' 3' şi 7 (fig. faţă n' de planul patrulaterului (fig. Vizibilitatea plăcilor se studiază b' k' z având în vedere observaţia că vârful B al 1' triunghiului are cea mai mare cotă şi d' depărtare.35.41). punct determinat ca în x d O Px rezolvarea problemei 9.d’) perpendiculară pe planul [P].β’) în care laturile AB şi BC.5. e' 2' 11.5. se y 1 trasează prin punctul A(a. Să se determine segmentul de dreaptă după care se intersectează placa α' triunghiulară [ABC] : A(60.10.yI.POZIŢII RELATIVE 69 considerat punctele aparent suprapuse 3’ şi z b' 5’.5). Prin punctul A să se traseze o Fig.α’) şi (β. m i Rezolvare : Construirea perpendicularei pe d planul triunghiului se face utilizând o orizontală şi o frontală a acestuia.10. Fig. exterior planului. ale triunghiului.5.40.15).5) x k c 2 a f şi să se determine punctul în care aceasta îl n g intersectează.i’).42). 4 i Pentru definirea segmentului de g dreaptă după care se intersectează cele două b y plăci. astfel încât punctul I să aparţină plăcii. B(45.43). C(15.5. P a 13. F(65. atât în i' g' m' a' proiecţia orizontală cât şi în cea verticală. Să se studieze i' c' vizibilitatea plăcilor.35). ca în figura 5. considerându-le x g' opace.d’) fiind frontala f’ : P' perpendiculara cerută (fig. Din punctul K(40.44 Rezolvarea problemei 13 dreaptă D(d.5.10. d' Py Perpendiculara intersectează planul triunghiului în punctul I(i.5.35) să se c' traseze o perpendiculară pe planul triunghiului O [ABC] : A(60.5.45). se determină punctele (α.a’) orizontala b G(g. yI . d’ ⊥ f’. yI. iar pentru proiecţia verticală. Astfel. Din proiecţia k se d. iar din proiecţia k’.40).42 Rezolvarea problemei 11 înţeapă placa patrulateră [EFGI]. β' B(35. proiecţia verticală d’ perpendiculară pe a' z d ⊥ g.37). O f 2 Rezolvare : placa [EFGI] se reprezintă în c e 3 a epură determinând depărtarea punctului I.42.10.

8) z şi un punct C(10. Din Px se trasează urma orizontală P a planului [P].10.46.5).d’).47). Se consideră dreapta D(d. d ⊥ P şi prin proiecţia a’. exterior ei.5) şi un punct C(10. n' a' Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ. dar numai o anume dreaptă intersectează şi dreapta D1. δ’ = b’ ∪ c’ (fig. dus prin dreapta D.c’) şi h1 y E(e. . d' P' Rezolvare : Prin punctul C se trasează o orizontală b' v' g' G(g.5.5.e’).20).d1’) : M(40.d’) : A(20. z d1' P' B(20. cu ajutorul unui plan g de capăt [Q]. N(25. δ’ = c’ ∪ e’.5).δ’) P' e' perpendiculară pe dreapta D. B(30.5.e’) : δ = c ∪ e. 16. proiecţia d’.3.d’) : A(5. Prin punctul C să se a' traseze un plan [P] perpendicular pe dreapta D.20). Q a d h1v1 ∩ d = e. Dreapta Δ(δ. se confirmă faptul că unghiul drept dintre Fig.g’) (vezi rezolvarea problemei 14). în care dreapta δ e D(d. Se determină punctul E(e. are proiecţiile perpendiculare pe urmele de acelaşi fel ale planului. a' z B(30.45 Rezolvarea problemei 14 culară pe proiecţia d a dreptei D : P ⊥ d (fig.d’) : A(20.5.20. c ∈ d. Observând epura din figura 5.5.g’) (vezi rezolvarea problemei 14).c’) : δ = b ∪ c.70 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Dreapta D(d. Prin δ' d'=Q' v1' punctul C să se traseze o dreaptă Δ(δ. 14.5. P Dreapta Δ este definită de punctele C(c. a Astfel. cu ajutorul unui y plan de capăt [Q].δ’) δ' d' v1' perpendiculară pe dreapta D şi concurentă cu c' dreapta D1. Fie drepta D(d.25.g’) a planului [P].20).d’) intersectează planul [P]. se determină punctul C(c. Fie două drepte D(d. perpendiFig. perpendia g P culară pe proiecţia d’ a dreptei D : P’ ⊥ d’. h1v1 ∩ d1 = c. exterior ei.5. Se determină urma v Px x verticală V(v. b' v' g' m' Rezolvare : Prin punctul B se construieşte un plan h1' v1 O [P] perpendicular pe dreapta D. perpendiculară pe planul [P]. în care dreapta n P h1 d1 D1(d1.c’).5) şi D1(d1. g ⊥ d. cu ajutorul b v Px x orizontalei G(g. prin proiecţia a se trasează proiecţia d.5.3. perpendiculară pe dreapta D : c' O g’ || Ox. 15.b’) şi C(c.45).5.d1’) intersectează planul [P].46 Rezolvarea problemei 15 două drepte oarecare se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie.20. [P] ∩ [Q] = H1V1. d’ ⊥ P’ (fig. dus prin dreapta D1.5). [P] ∩ [Q] = H1V1.47 Rezolvarea problemei 16 căutată este definită de punctele B(b.20).v’) a orizontalei şi prin proiecţia v’ se c d b trasează urma verticală P’ a planului [P]. g' c' v' b' Rezolvare : Prin punctul C se construieşte un plan [P] h1' O perpendicular pe dreapta D.δ’) Fig.44). Astfel. c’ ∈ g’. la y intersecţia cu axa Ox rezultând punctul Px .5. δ m Orice dreaptă din planul [P] care trece prin c g d Q punctul B este perpendiculară pe dreapta D. cu ajutorul orizontalei v Px v1 c x b G(g.

prin urma verticală V(v. ştiind din enunţul problemei că ORx = 10 : R = Rx ∪ h.50. astfel : [P] : OPx = 50. Prin punctul A(35.h’) şi V(v. care este perpendiculară pe planul [R] .a’) se trasează dreptele D(d. ∠ORxR = 1050. a’ ∈ d’ şi i se determină urmele H(h. Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q]. perpendicular pe planele [P] : OPx = 50.d’) dintre planele [P] şi [Q] : P ∩ Q = h.15.10).v’). ∠OPxP’ = 400 şi [R] : ORx = 17. d’ ⊥ P’. Să se verifice dacă cele două plane sunt perpendiculare. P’ ∩ Q’ = v’. .d’) perpendiculară pe planul [R]. perpendiculară pe dreaptă : g’ || Ox. OPz = 35 şi care să intersecteze axa Ox la 10mm de planul lateral. Rezolvare : Problema poate fi rezolvată în două moduri : a) varianta I de rezolvare (fig.5.50. Se trasează planul [R] perpendicular pe dreapta D(d. a ∈ d.v’) a orizontalei G(g. deci planul [P] conţine dreapta D. OQy = 25. OPy = 10. deoarece acestea conţin dreapta D(d. perpendiculară pe planul [P] : d ⊥ P. R’ ⊥ d’. δ’ ⊥ Q’. R' P' d' h v' h1' v' v h1 a' a Rx a' z Pz R' P' d' z x Rx Px a d v h' P R Py y O x v1 Px v1' g' 1200 1050 d g y O R P Fig. Rezolvare : Se consideră un punct A(a. Se determină urmele celor două drepte şi se trasează urmele planului [R] : h ∪ h1 = R. 19. δ ⊥ Q. perpendicular pe planul [P] : OPx = 50. Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q]. rezultă că cele două plane sunt perpendiculare : [P] ⊥ [R]. OPy = 25.a’) în planul [P] (punctul se ia pe orizontala G(g. R ⊥ d. d’ ⊥ R’. a ∈ d. Planul [R] este definit de dreapta D(d.h1’). a’ ∈ g’.a’). Prin punctul A(40. g ⊥ d.g’).15.48).d’) şi Δ(δ.28) să se construiască un plan [R]. h’ ∪ v’ = d’. R’ = Rx ∪ v’ (fig. b) : Prin punctul A(a. Se determină urmele H1(h1. ∠OPxP = 350. v1’ ∈ R’. V1(v1.5. ∠ORxR’ = 1200. OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20. a ∈ d.d’) şi de punctul Rx.d’).49 : h1 ∈ P şi v1’ ∈ P’. dusă prin punctul A(a. astfel : d ⊥ R. perpendiculare pe planele [P] şi [Q] : d’ ⊥ P’.49 Rezolvarea problemei 18 18.δ’).POZIŢII RELATIVE 71 17. v’ ∪ v1’ = R’. După cum se observă în epura din figura 5.g’) a planului [P]) şi prin el se construieşte o dreaptă D(d. deoarece conţine câte o dreapta perpendiculară pe acestea.d’).5. Rezolvare : Prin punctul A(a. a) varianta II de rezolvare (fig.5.5. a) : Se determină dreapta de intersecţie D(d. care este perpendiculară pe planul [R]. Fie două plane definite prin urme. a’ ∈ d’.d’). să se construiască un plan [R].48 Rezolvarea problemei 17 Fig. respectiv dacă dreapta D aparţine acestuia.a’) se construieşte o dreaptă D(d. OQz = 20.v1’) ale dreptei D şi se verifică dacă acestea sunt pe urmele planului [P]. d ⊥ P. h ∪ v = d. R’ ∩ Ox = Rx.

20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P].10) şi de punctul M(45. OQy = 80.i’).40).35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P]. 11. date prin coordonatele vârfurilor : A(0. OQz = -30. Prin punctul M(80. Fie planul [Q] : OQx = 30.30. Fie dreptele D(d. F(40.10.10) să se ducă o dreapta D(d.d’) : A(80. ce trece prin punctul B(20.40). OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30.10) să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P]. Prin punctul A(20. un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct. definit de cele două drepte. Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 140.20) să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q]. Se dă planul [P] : OPx = 100.30. 2.40.37). C(80. 5.δ’) : E(20.δ’) de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 30. Fie planele [P] : OPx = 140. B(40. a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei. OPy = 40.25.30.80).5. OPz = 50 şi planul de front [F] care trece prin punctul M(90. Fie triunghiurile ABC şi EFG.70).20. dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q].d’) : A(50.35). ORz = 70. Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i.d’) paralelă cu planele [P] : OPx = 140. Prin punctul N(60.90).20).10). Fie punctul A(60.d’) dintre cele două plane.15.10.10.10.30) şi G(130. Să se determine dreapta de intersecţie D(d. . 10. OQy = -80.70. 9. OPz = ∞ şi planul [R] : ORx = 100.5 Probleme propuse d' R' v1' Px a' g' Rx Qx P' Q' h' h a g a) R v' d v P Q δ' R' d' Q' P' z Qz Pz O x v1 x Qx P Q R a v1' Py Qy y 1. OQy = -80.70).-12.20). OPy = -20. OPy = 50. 7. 6. 4. Să se determine dreapta Δ(δ.30. OPz = 70.50). Se consideră planul [P]. B(70. Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele.5. definit de dreapta D(d. 3.70.60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie. OQz = 65 şi planul de nivel [N] care trece prin punctul A(90. ∠OPxP = 600.10.90.20. OQz = 65. ORy = 55. F(60.72 z Qz Pz O Py GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ v=h=v'=h'=Rx a' Px h1' v1 h1 δ Qy y d b) Fig.30. OPy = 40. OQz = -30. Prin punctul I(90.13. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70. Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [Q] : OQx = 70. E(150.52) şi Δ(δ. B(20. Prin punctul A(20.10).20. OQy = 80. 8.50 Rezolvarea problemei 19 5.

70.5). definit de punctele A(45. B(70.20).60.70. Se dă planul [P] definit prin urme: OPx = 100. care să treacă prin punctul A. 23.0.20. considerându-le opace.35. Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor.70.10. Fie triunghiul ABC : A(50.40.20.δ’) paralelă cu planul [P].30.10).30) să se ducă o dreaptă Δ(δ. fără a se construi urmele planului 20. K(10.25). 13. Fie două plăci plane triunghiulare opace.70.30).90). Prin punctul E(60. C(80.70).10.75). N(40. 15.20.45).50). F(15. M(100.25). dintre dreapta Δ şi planul [P].50).30. în următoarele cazuri : a) [ABC] : A(100. N(30.10). Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i.i’) dintre dreapta D şi planul [P]. date prin coordonatele vârfurilor : [ABC] : A(5.40.15. C(110.50).60.20). necoplanare. C(70. N(15. 19.60).10.d’) : B(60.70).10.40.30.55.δ’) : M(60. C(30.25) şi Δ(δ.δ’). Fie plăcile plane opace date prin coordonatele vârfurilor [ABCD] : A(120.10.10). B(10.20) [KMN] : K(120. Prin punctul M(20.20). b) [ABC]: A(100.20) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60.65).80).60).10.40. N(60. Se consideră planul [P]. C(80. Să se construiască o dreaptă D(d. perpendiculară pe planul triunghiului ABC şi să se determine punctul I(i. 21.80). OPz = 70 şi dreapta D(d. Se dau punctul A(30.70.15. C(30.d’) : A(95.40. C(20.60).5.δ’) : E(35. care trece prin punctul M şi este paralel cu cele două drepte 17. Din punctul M(55. 25.30.30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ. Să se determine urmele unui plan [P].50).30).10. B(10.d’) definită prin urme : H(55.70. Considerând placa opacă să se studieze vizibilitatea dreptei. paralel cu dreapta D. Să se studieze vizibilitatea dreptei Δ. C(10.20.30) şi dreapta D(d. N(10. B(40. Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor.20). Să se determine punctul de intersecţie I(i.10.70. B(90. d) [ABC] : A(110.0).10. paralelă cu planul [P] definit prin urme : OPx = 60. N(110. concurentă cu planul triunghiului [ABC] : A(130. Prin punctul B(70.40.20).30. B(60.20).d’) : A(70.5. B(30. triunghiul fiind considerat opac.50).0) şi V(30.5).10) [KMN] : K(90.20). OPz = 50. OPy = 50.85.30.10).10.20) şi dreptele D(d.10).75.5) şi [IKNM] : I(45.30. Să se construiască urmele planului [P]. Fie planul [P] definit prin urme : OPx = 150.d1’) : A(70.30). C(15.90.5.d’) paralelă cu planul [P]. Se consideră planul [P] : OPx = 100.40) şi C(100.25.75. B(20. Să se studieze vizibilitatea plăcilor.d2’) : C(40. 24.10).20). 16.10.10.δ’).30) [KMN] : K(70. M(120.5). B(60.10.40). M(65.50. D2(d2. Să se determine dreapta de intersecţie dintre o placă plană triunghiulară şi una patrulateră.POZIŢII RELATIVE 73 12. 22.33.65) şi [KMN] : K(20.30). M(40.40).10.10.20).5.50). N(60. . c) [ABC] : A(160.δ’) şi planul triunghiului.10). B(20.65.40.5. OPy = 50.15.55.0. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d. D(120.10. 14.δ’). OPy = 40.60.30).60). B(25.10.90. OPy = 90.i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ. B(70.5.20).40. exterior planului.20. care taie axa Ox într-un punct de abscisă 120 şi conţine punctul A. B(70. M(70. Fie punctul M(50. Fie planul [P] definit prin două drepte paralele D1(d1. Prin punctul K(110.80) şi să se determine punctul de concurenţă.75. OPz = 85.40) să se ducă o paralelă D(d.50) să se traseze o dreaptă Δ(δ.90) [KMN] : K(130.i’).10). M(15.15) să se ducă o dreaptă Δ(δ.15. 18.80).d’) la planul [P].10) şi C(10.60). OPz = 70 şi un punct A(60.5).35).50. să se traseze o dreaptă Δ(δ.5).

a’i’). Să se construiască planul de capăt [R].10). C(20. exterior planului.30.20).20).zA). 43.15) să se ducă un plan [P].30). perpendiculare pe drepta D(d. OPz = -60 şi [Q] : OQx = 70.5. OPz = 85. B(20. Fie planul de capăt [P]: OPx = 10. OPz = 70 şi un punct A(60.5) să se ducă o dreaptă D(d.30).10. Fie dreapta D(d. OPz = 70 şi un punct A(60. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P].20).-20.70. Se consideră planul [P] definit prin urme : OPx = 150. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 37.30).10. Se consideră dreapta D(d.d’) : A(50.15) să se ducă un plan [Q].40.δ’). exterior planului.70.60). perpendiculară pe dreapta Δ(δ. OPy = 40.i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei.13.d’) : A(100.30.10) şi punctul M(45. OPy = 40. B(70. dat prin coordonatele vârfurilor : A(100.70). Să se verifice dacă acestea sunt perpendiculare. Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ.10. OPy = 50.10).10). Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 38.-12.20. Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80. care defineşte distanţa de la punctul A la planul [P]. OPz = -15 şi punctul A(50. OQy = ∞.20. OPz = 50.52). 40. Prin punctul A să se ducă un plan [Q].10. 42.20.10.30.d’) perpendiculară pe planul triunghiului.20).d’) : M(60.40. care are urmele în prelungire. 35.40. perpendicular pe planele [P] : OPx = 140.40. OQz = 65. OPy = 90.d’) : A(80. OQz = 70 şi punctul M(20. Prin punctul B să se traseze un plan perpendicular pe această dreaptă.δ’) pe planul triunghiului ABC. 27. F(40.15).50). Prin punctul A să se ducă un plan [Q].0) . Prin punctul E(80. 39.37). 30. care trece prin origine. 31.80). Prin punctul C(30.30. perpendicular pe dreapta D(d. Prin punctul I(90.20).10. care întâlneşte axa Ox în punctul F(35.70. C(100. Din punctul M(75.60) să se ducă o perpendiculară Δ(δ. OQz = 50. Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC].30.40) există? Să se traseze un astfel de plan.50). Să se determine segmentul de dreaptă AI(ai. perpendicular pe planul [P].70) şi planul [P] : OPx = 60.15. 34. K∈D.60. G(110. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100. perpendicular pe planul [P]. OPy = 50.10.50) să se traseze o perpendiculară D(d. Prin punctul A(110. Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D. Fie dreapta D(d. Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15. 28. exterior planului. N(40. B(70. B(50. OPz = ∞ şi punctul A(20.δ’) : M(70. Fie planele [P] : OPx = 20. să se construiască un plan [R]. OPy = -10. care trece prin punctul M şi face 900 cu planul [Q].30. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70. N(20.15) şi dreapta Δ(δ.74 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 26.20).70).40). N(15. Fie planul de capăt [Q] : OQx = 80. Se consideră punctul A(50.10. Prin punctul A(60. exterior planului. din acest plan.40. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100. OQy = -60. Să se construiască planul proiectant vertical [Q].60.d’). OPy = ∞.40). 32.10).d’) pe planul triunghiului EFG : E(130.50. Câte plane [P]. OQy = 80. 33. B(70.50). 29. să se determine punctul I(i. 41.90.90). al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P].d’) : A (40. OPy = 70.0. Prin punctul A să se ducă o dreaptă D(d.5. . perpendicular pe planul [P].40. 36. B(60.δ’) pe dreapta MN : M(90.

format din cele două plane de proiecţie perpendiculare. a) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A(a. b) în epură obţinând proiecţia a1’. figurile geometrice sau unghiurile apar în adevărată mărime. adică schimbând poziţia planelor de proiecţie şi lăsând pe loc elementul geometric proiectat. studiate în continuare sunt : . 6. Se observă că punctul A are aceeaşi cotă în noul sistem (ax1a1’ = axa’ = z). [V1] z Pentru realizarea z a' a1' a' schimbării de plan vertical A ax O1 O x ax z pentru punctul A(a.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie Prin metoda schimbării planelor de proiecţie se poate schimba planul vertical de proiecţie. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE Prin metodele geometriei descriptive se realizează modificarea proiecţiilor elementelor geometrice din poziţiile date în alte poziţii. b). z raportată la planul vertical [V] de proiecţie [V1]. în funcţie de cerinţa problemei. iar depărtarea modificată (a1ax1 ≠ aax). poziţii în care dreptele. punctul a1’.1.1 Schimbarea planului vertical de proiecţie Prin schimbarea planului vertical de proiecţie. particulare faţă de planele de proiecţie. iar pe planul vertical [V1]. 6. în O a1' a1x epură (fig.metoda rotaţiei. iar proiecţia verticală se schimbă în raport cu noul plan vertical. elementul proiectat să ocupe o altă poziţie faţă de noile plane de proiecţie (în general. Aceste transformări pot fi făcute în două moduri : .rotind elementul geometric şi lăsând neschimbate planele de proiecţie. de transformare a proiecţiilor elementelor geometrice. În noul sistem de referinţă proiecţiile punctului A vor fi : pe planul orizontal. acelaşi punct a.metoda rabaterii. sau alternativ ambele plane de proiecţie (dubla schimbare de plan) astfel încât. perpendiculară a) b) pe O1x1 până în a1x şi se prelungeşte cu o distanţă Fig.6. . .a’) : a) în spaţiu . se duce linia y de ordine din proiecţia x1 x1 orizontală a.modificând sistemul de referinţă.1 Reprezentarea schimbării de plan vertical de egală cu cota punctului. a ≡ a1.metoda schimbării planelor de proiecţie. .a’) în sistemul de referinţă iniţial. paralel sau perpendicular). Metodele geometriei descriptive. planul orizontal de proiecţie. proiecţie pentru punctul A(a. proiecţia orizontală a elementului geometric rămâne neschimbată. orizontal [H] şi vertical [V] (fig. linia de pământ devine O1x1.1.1). se x O1 a1x a=a1 a=a1 z trasează noua linie de [H] pământ O1x1.6.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 75 6. perpendicular pe planul [H].6. Dacă se consideră un nou plan vertical de proiecţie [V1].a’). .

P şi P’ şi un nou plan vertical de proiecţie [V1]. dat prin urmele sale.2 Schimbare de plan vertical pentru o dreaptă Dreapta D(d. d (fig. dar de obicei.6.76 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Orientarea liniei de pământ trebuie astfel făcută încât punctul să-şi păstreze diedrul în care a fost iniţial. Segmentul de dreaptă obţinut în noul sistem este A1B1(a1b1.6. b) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Fie o dreaptă fiind definită de două puncte. convenabilă. Cele două plane verticale de proiecţie şi planul dat se z [V1] P1' Px x P=P1 O1 i' i P1x [P1] a) x1 [V] P' [P] O [H] y x Px P=P1 P1x O1 b) P' i' i x1 i1 ' P1' O x P1' i1 ' i' P' O1 O P=P1 c) Px P1x x1 i Fig. iar proiecţia verticală şi depărtarea punctului se modifică.b’).a’b’). Prin schimbarea planului vertical de proiecţie o dreaptă oarecare D(d.a1’b1’). dreapta oarecare este transformată într-o dreaptă particulară. a). a şi b şi cotele punctelor. b) .luând linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei. b) – c) în epură . schimbarea de plan vertical se face prin schimbarea de plan vertical pentru punctele A(a.d’) se transformă într-o frontală F(f. Fiind dat segmentul de dreaptă AB(ab.2.luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe proiecţia orizontală a dreptei.f’) .3 Reprezentarea schimbării de plan vertical de proiecţie pentru planul [P] : a) în spaţiu.6.a’) şi B(b.2.δ’). faţă de aceeaşi linie de pământ O1x1. c) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un plan Se consideră un plan oarecare [P]. în probleme.2.sau într-o dreaptă de profil Δ(δ. proiecţia orizontală şi cota unui punct rămân neschimbate. axa’ = a1xa1’. c).6. bxb’ = b1xb1’ (fig.d1’) obţinută sunt într-o poziţie oarecare.d’) şi dreapta D1(d1. b' x b=b1 O1 b1' bx d' b' a' ax O x b=b1 O1 b1' bx d' d=f b' a' ax a=a1 a1x a1' O x bx b=b1 x1 c) d' a' ax d=d1 b1x d1' a) a=a1 a1x x1 a1' b1x f' b) d=δ a=a1 O1 O x1 a1' δ' b1' Fig. A schimba planul vertical de proiecţie pentru aceasta înseamnă a face această schimbare pentru două puncte ale dreptei. d (fig. păstrând proiecţiile orizontale. alegând poziţia noului plan vertical. Observaţie : La schimbarea de plan vertical de proiecţie.6.

unghi identic cu unghiul plan dintre urma P1’ şi axa O1x1. care y se menţine (fig. se poate roti în sensul prevăzut în figura 6. b sau în sens contrar.4 Plan oarecare transformat în : perpendiculară pe urma orizona) plan de capăt . Punctul P1x şi proiecţia verticală i1’ determină urma verticală a planului [P1]. respectiv planul orizontal [H]. obţinându-se epura din figura 6.6.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 77 intersectează într-un punct I(i. deci se face schimbarea de plan vertical pentru punctul I. a).4. O x a a y [H1] perpendicular pe planul [H] vertical de proiecţie [V]. a). Linia de O1x1 se trasează pământ Fig. în i1’.1. Schimbarea de plan i' x1 vertical pentru un plan oarecare i' i2' P' P' x1 [P].4.3. În fiecare caz se stabileşte sensul corespunzător pentru noua axă O1x1. b). în transformarea din figura 6.6.a’) : a) în spaţiu. Prin planul [P1] astfel transformat. sau rotind proiecţia verticală i’ în jurul lui i până se suprapune pe acea perpendiculară.3. b) în epură noul sistem de proiecţie . a cărui proiecţie orizontală i coincide cu intersecţia celor două linii de pământ: i = Ox ∩ O1x1 (fig.6. se observă că urma orizontală a planului rămâne neschimbată. Pentru a realiza schimbarea de plan vertical pentru planul [P] în epură. se obţine mărimea reală a unghiului α pe care planul oarecare [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. a. a sau paralelă cu aceasta. iar proiecţia orizontală se modifică în raport cu noul plan orizontal.4.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie. Proiecţia verticală i’.a’) şi un nou plan O orizontal de proiecţie. Noua proiecţie verticală P1’ se obţine măsurând cota punctului I. proiecţia verticală a elementelor geometrice rămâne neschimbată. obţinută după schimbarea de plan vertical : P1’ = P1x ∪ i1’.3.6. se aplică în general. O1x1. b) plan paralel cu linia de pământ tală P a planului. c.6. a) b) Planele de proiecţie [H1] şi [V] se intersectează după Fig. 6. pentru schimbarea planului vertical de proiecţie.5. Pentru aflarea noii urmei verticale P1’ se ţine seama de faptul că punctul I(i. în transformarea din figura 6. z Schimbarea a) a'=a1' [V] a'=a1' y planului orizontal de x1 x1 A proiecţie pentru un punct a1x a1x O1 y Se consideră un punct O1 x a1 ax y ax a1 A(a. P ≡ P1 şi la intersecţia ei cu axa O1x1 se obţine punctul P1x.6.4.5 Reprezentarea schimbării de plan orizontal de linia de pământ. b şi în continuare.3. a) sau într-un O1 plan plan paralel cu linia de a) b) pământ [P2] (fig. atunci P2' Px O când se urmăreşte transformarea Px i O x i lui într-un plan particular şi x α P=P1 anume într-un plan proiectant de P1x P 1 ' i1 ' P=P2 O1 capăt [P1](fig. În proiecţie pentru punctul A(a.i’). pe perpendiculara dusă din proiecţia orizontală i pe axa O1x1. [H1].i’) aparţine atât urmei verticale vechi P’ cât şi celei noi P1’. ca şi în epura din figura 6. se aplică metodologia descrisă mai sus.

c) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un plan Fie dat prin urme planul oarecare [P]. Astfel.78 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ punctul A are aceeaşi proiecţie verticală.6. măsurând i' x Px P1x Px i1 depărtarea punctului pe linia i' P1 P1 O x de ordine dusă din i’. P1’ ≡ P’.5.6 se poate găsi adevărata mărime a segmentului AB.6 Schimbare de plan pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară depărtările orizontal pentru o dreaptă punctelor. [H].7). sau [P] P rotind proiecţia orizontală i i [H] i O1 până se suprapune pe linia de P y O1 ordine. AB = a1b1 şi unghiul pe care-l face cu planul vertical de proiecţie. punct care are proiecţia verticală i’ x1 pe linia de pământ şi z x1 [V] proiecţia orizontală i pe urma P'=P1' P a planului. Ox ∩ O1x1 = I(i. În epură (fig. b). se ţine seama de faptul că punctul are aceeaşi depărtare.6. [P] şi [H1]. alcătuit din planul vertical [V] şi noul plan orizontal [H1] (fig 6.i’). Fie segmentul de dreaptă AB(ab. O1x1 || a’b’. faţă de noul sistem de proiecţie. unde se obţine a1x şi se prelungeşte cu o distanţă egală cu depărtarea punctului. faţă de axa O1x1. în i1. Trasarea axei O1x1 de o d b parte sau de alta a proiecţiei a’b’. pe epura din figura 6. nu modifică rezolvarea a problemei. a1xa1 = axa şi b1xb1 = bxb. Se face P'=P1' P1x schimbarea de plan orizontal [H1] [P1] O pentru punctul I. obţinându-se proiecţia orizontală a segmentului orizontal A1B1. după trasarea axei O1x1 se duce linia de ordine din a’ până la intersecţia cu aceasta. b) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru o dreaptă se face prin schimbarea planului orizontal pentru două puncte ale dreptei. a1. Observaţie : La schimbarea de plan orizontal de proiecţie.[V]) = ∠ β. a1a1x = aax = y.a’) şi B(b. a’≡ a1’ şi o nouă proiecţie orizontală.6). determinat la intersecţia celor două linii de pământ. Urma verticală a noului plan P1’ rămâne neschimbată.6. a1b1.7 Schimbarea de plan vertical de proiecţie pentru urma verticală intersectează planul oarecare [P] . Din proiecţiile verticale ale punctelor A şi B se duc linii de ordine perpendiculare Fig. adică paralelă cu proiecţia verticală a’b’. Astfel. unde Fig. care ax bx O x rămâne neschimbată. a) b) Un alt punct al urmei orizontale este P1x. pentru determinarea proiecţiei orizontale a1. ∠ (AB. Pentru determinarea urmei orizontale P1 se foloseşte punctul de intersecţie a celor trei plane.a’b’). Sensul liniei de pământ se stabileşte astfel încât punctul să rămână în diedrul în care a fost înainte de schimbarea planului de proiecţie.6. a1x x b b'=b1' 1x 1 Noua linie de pământ O1x1 se va lua astfel încât punctele A(a. Dacă se face o schimbare de plan orizontal de proiecţie pentru acest plan el se transformă într-un plan [P1]. acesta definind poziţia unei drepte orizontale G(g. proiecţia verticală şi depărtarea unui punct rămân neschimbate şi se modifică proiecţia orizontală şi cota punctului.g’) (dreaptă de nivel). Printr-o g O1 b1 a1 schimbare de plan orizontal acesta poate fi adus paralel β faţă de noul plan orizontal de proiecţie [H1] (fig. ci doar sensul axei.b’) să aibă aceeaşi cotă în noul sistem de d'=g' a'=a1' referinţă.

AB(ab.d’) poate fi transformată într-o dreaptă de capăt Δ(δ.δ’) (fig. Dreapta Δ(δ. O1x1 || ab şi păstrând cotele punctelor A şi B se determină proiecţiile verticale a1’ şi b1’. Prin schimbarea de plan orizontal de proiecţie dreapta oarecare . se va lua în locul planului orizontal de proiecţie [H] un nou plan [H1]. paralel cu dreapta D(d.d’). comportă două schimbări de plan succesive (fig. se poate determina unghiul diedru dintre planul [P] şi planul vertical de proiecţie [V]. 6. se ia linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei. Depărtările punctelor A1 şi B1 se iau din sistemul de proiecţie ([H].8). iar un plan oarecare poate fi transformat într-un plan proiectant faţă de unul din planele de proiecţie. a) Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie Aducerea unui segment de dreaptă. pot fi făcute prin două schimbări succesive ale planelor de proiecţie.6. în acest caz modificându-se şi direcţia axei O1x1. b). Aceste modificări. a2 ≡ b2.d’). prin mărimea unghiului cuprins între proiecţia verticală a1’b1’ şi axa O1x1. În mod similar.f’) dă mărimea reală a segmentului AB. iar pentru determinarea proiecţiei orizontale se duce linia de ordine din a1’ ≡ a2’ şi din b1’ ≡ b2’ şi se măsoară depărtările punctelor A1 şi B1. AB = a1’b1’ şi unghiul α pe care-l face dreapta D(d.7. pe liniile de ordine trasate din a şi b.8 Plan oarecare transformat în plan proiectant vertical Prin subiectele tratate mai sus se observă că printr-o singură schimbare de plan de proiecţie.3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie 79 x Px O1 P1x P'=P1' i' P i i1 P 1 β x1 O Fig. δ’ = a2’ ∪ b2’.9. Rotirea proiecţiei i se poate face şi în sens invers celui prezentat în epura din figura 6. Se unesc cele două puncte şi se obţine urma orizontală P1 a planului transformat. planul se transformă într-un plan proiectant vertical [P1] (fig. perpendiculară pe unul din planele de proiecţie.d’) cu planul orizontal de proiecţie [H]. Frontala F(f. deci planul vertical de proiecţie [V] se înlocuieşte cu un plan [V1]. în dreapta verticală Δ(δ. δ ≡ a2 ≡ b2.9). P1 = P1x ∪ i1. o dreaptă oarecare poate fi adusă paralelă cu un plan de proiecţie.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE linia de pământ O1x1. Prima schimbare de plan de proiecţie se face astfel încât segmentul de dreaptă să se transforme într-o frontală F(f.6. Pentru a doua schimbare de plan. O2x2 ⊥ a1’b1’. prin proiecţia verticală. b. deci se obţin două puncte suprapuse. oarecare. o dreaptă oarecare D(d.6. dintre urma orizontală P1 şi noua linie de pământ O1x1. obţinută prin cele două schimbări de plane de proiecţie este o verticală.9.δ’). perpendiculară pe proiecţia verticală a frontalei A1B1. perpendicular pe frontala A1B1. schimbarea de plan orizontal de proiecţie se materializează prin trasarea liniei de pământ O2x2. a1’b1’ ≡ a2’b2’ (f’ = δ’).1. În rezolvarea problemelor.f’).δ’). Astfel. care sunt identice.6. În epura din figura 6. Dacă noua linie de pământ O1x1 se ia perpendiculară pe urma verticală a planului oarecare [P]. Pentru schimbarea de plan vertical de proiecţie. a poziţiei dreptelor sau planelor. a s-a rezolvat transformarea dreptei D(d. uneori este necesar ca o dreaptă oarecare să fie transformată într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie sau un plan oarecare să fie adus în poziţia de plan paralel cu un plan de proiecţie. Proiecţia verticală rămâne neschimbată. ca fiind unghiul plan β.[V1]).a’b’) în poziţia. de poziţie oarecare. În epură.

Din proiecţia verticală m1’ se duce perpendiculara pe proiecţia verticală a frontalei a1’b1’ şi se găseşte piciorul perpendicularei în punctul n1’.[V1]) va fi M1(m1. Fig. această perpendiculară este o m' dreaptă oarecare. adică x1 transformându-l în orizontala O2 m1'=m2' O1 M2N2(m2n2.80 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ D(d.m’) (fig.d’) se transformă în orizontala G(g.m1’).9 Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie : a) verticală . se duce perpendiculara MN din punct pe dreaptă şi se găseşte mărimea acestei perpendiculare.a2’b2’). b) dreaptă de capăt b) Determinarea distanţei de la un punct la o dreaptă Fie dată dreapta AB(ab.10). pentru a se putea duce din punctul M perpendiculara pe dreapta AB.6. a=a1 n=n1 alegând poziţia liniei de pământ O2x2 paralelă b=b1 m=m1 cu proiecţia verticală m1’n1’.6. b' x b=b1 O1 b1'=b2' bx d' a' a1=a2 ax O x1 O2 f '=δ' a1'=a2' b2=a2=δ b2x=a2x a d O1 a1x x2 g=δ b1=b2 β d'=g' ax b1x x1 b2'=a2'=δ' b2x=a2x O2 d=f b1x α a=a1 a1x a'=a1' x b'=b1' bx O a) x2 b b) Fig. a' n' Atât în primul sistem de referinţă cât şi b' în al doilea. astfel încât în epură. verticala 1 1 b1'=b2' n1'=n2' a1'=a2' A2B2(a2b2.m’n’). Conform teoremei unghiului drept. Pentru a se determina x mărimea reală a segmentului M1N1 se face o O schimbare de plan orizontal de proiecţie. este perpendiculara dusă din punctul M1 pe dreapta A1B1. Distanţa reală de la punctul b2=a2=n2 M la dreapta AB este dată de proiecţia x2 orizontală m2n2 a segmentului M2N2.g’).a’b’) şi un punct exterior ei M(m. luând axa O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală ab şi păstrând cotele punctelor A şi B. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie.m1’n1’). aceasta trebuie să fie paralelă cu unul din planele de proiecţie. Pentru determinarea distanţei de la punct la dreaptă. unghiul drept să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan. Dreapta A1B1 devine în al m2 MN doilea sistem de referinţă ([H ]. Dreapta AB se transformă într-o frontală. Segmentul M1N1(m1n1.6. orizontala se transformă în dreaptă de capăt. iar apoi prin schimbare de plan vertical de proiecţie.[V ]).m2’n2’).10 Distanţa de la un punct la o dreaptă oarecare . Poziţia punctului M în noul sistem de referinţă ([H]. care revenind în sistemul iniţial devine MN(mn.

METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 81 c) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie O2 Transformarea unui x2 O1 i' plan oarecare în plan P' P1x P1=F i1 paralel cu unul din planele x1 P'=P1' de proiecţie se poate face Px O O x i prin două schimbări de x i' Px P=P1 plan succesive (fig. prin care planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1] şi apoi o schimbare de plan vertical. P1’. considerându-se un nou plan orizontal [H1].11 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel . care devine şi urma planului de nivel căutat : P1’ ≡ N’. se obţine planul de front [F]. a cărui urmă orizontală este aceeaşi cu urma orizontală a planului proiectant vertical : P1 ≡ F (fig. A doua schimbare este de plan orizontal de proiecţie.6. într-un plan de nivel [N]. În mod similar. b).11).6. planul [P] se transformă în planul de capăt [P1]. Printr-o schimbare de plan vertical de Fig. O1 a) b) oarecare. P1'=N' P x1 P1x i1 ' O În epura din figura 2 x2 6. aceasta se materializează prin linia de pământ O2x2 paralelă cu urma verticală a planului de capăt. trebuie ca planul triunghiului să devină paralel cu un plan de b' 1' x O1 b1'=b2' x2 b2 a1'=a2' 1 c=c1 c1'=c2' x c O2 1 2 a' O b=b1 a=a1 x2 c2' a2' ABC b2' O2 x1 b1=b2 b'=b1' a1=a2 1' a'=a1' O1 c'=c1' 1 c O b a c' c1=c2 x ABC a2 a) b) Fig.6. în poziţie oarecare şi se cere determinarea mărimii ei reale. luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe urma orizontală P.a’b’c’). Dacă se dă placa triunghiulară ABC(abc. paralel cu planul de capăt [P1]. În epură. d) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Se ştie că o figură geometrică se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie atunci când este paralelă cu acesta.11.12 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] .6. a s-a rezolvat transi formarea planului [P]. aplicând o schimbare de plan orizontal.11. b) plan de front proiecţie.

Din proiecţiile verticale ale vârfurilor triunghiului. dar este important ca toate punctele unei figuri geometrice să fie rotite în acelaşi sens şi cu acelaşi unghi. având în vedere că triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical de proiecţie [V1] (plan de capăt). [A2B2C2] || [V1]. Sensul în care se rotesc punctele este indiferent. obţinând proiecţiile verticale a1’. Planele în care se rotesc punctele sunt perpendiculare pe axa de rotaţie. b2 şi c2. se poate începe cu o schimbare de plan orizontal de proiecţie. deci sunt paralele cu planele de proiecţie. b şi c se duc linii de ordine şi se măsoară cotele punctelor. Punctul în care axa de rotaţie înţeapă un astfel de plan se numeşte centru de rotaţie. ca şi în epura din figura 6. asupra plăcii triunghiulare ABC se aplică o schimbare de plan vertical de proiecţie. a. b. A1(a1.1 Rotaţia de nivel La rotaţia de nivel. astfel încât să devină plan de capăt. b1’ şi c1’. se notează cu Ω şi reprezintă centrul arcelor de cerc descrise de puncte în rotaţie.z’) este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H] (dreaptă verticală). 6.82 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie. b1’ şi c1’ se trasează linii de ordine şi se măsoară depărtările punctelor din al doilea sistem de referinţă ([H]. Pentru realizarea schimbării de plan vertical de proiecţie se foloseşte o orizontală a triunghiului ABC. axa de rotaţie Z(z. [A1B1C1] ⊥ [H1].a’1’). placa triunghiulară ABC devenind plan proiectant vertical. care unite dau adevărata mărime a triunghiului. O2x2 || a1’b1’c1’ (triunghiul este paralel cu planul [H1]). ele nu se deplasează rămânând propriile lor puncte rotite.2 Metoda rotaţiei Prin metoda rotaţiei. obţinându-se proiecţiile a2. Din proiecţiile orizontale ale vârfurilor triunghiului a. linia de pământ O2x2 se trasează paralelă cu urma verticală a planului triunghiului [A1B1C1]. [A1B1C1] ⊥ [V1]. devenind plan de front. prin rotirea lor în jurul unei axe de rotaţie Z. a1’. planele de proiecţie orizontal şi vertical rămân nemodificate ca poziţie în spaţiu şi se modifică poziţia elementelor geometrice faţă de acestea. iar apoi o schimbare de plan orizontal de proiecţie.2. Pentru aceasta trebuie schimbate succesiv ambele plane de proiecţie. astfel încât aceasta se transformă într-o dreaptă de capăt. a2b2c2 ≡ ABC. coliniare. Adevărata mărime a triunghiului rezultă în proiecţia verticală : a2’b2’c2’ ≡ ABC Metoda se poate aplica şi pentru determinarea unghiului real dintre două drepte oarecare.12. În epura din figura 6. Linia de pământ O1x1 se trasează perpendiculară pe proiecţia orizontală a orizontalei. dusă printr-un vârf al triunghiului. . iar planele în care se rotesc punctele sunt plane paralele cu planul [H] (plane de nivel [N]). iar apoi o schimbare de plan vertical de proiecţie. ordinea schimbărilor fiind indiferentă. devenind plan de nivel. aducând planul celor două drepte paralel cu unul din planele de proiecţie. iar când punctele sunt situate pe axa de rotaţie. Arcele de cerc după care se rotesc punctele se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. O1x1 ⊥ a1. [A2B2C2] || [H1]. La a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie.12. perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. 6. prin două schimbări succesive de plan. În mod similar. Raza arcelor de cerc este egală cu distanţa de la puncte la centrul de rotaţie.[V1]).

aceasta se poate face prin rotirea cu unghiul α a oricăror două puncte ce aparţin dreptei. în jurul axei z. Observaţie : La rotaţia de nivel punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală cât şi cea verticală. dacă se dă dreapta D(d. în figura 6.6. cu raza za. rotaţia punctului se transpune prin rotirea proiecţiei orizontale a punctului. pentru a nu fi necesar să se măsoare acest unghi pentru fiecare punct rotit. b) rotaţia de nivel pentru o dreaptă La rotaţia de nivel a unei drepte este suficient să se rotească două puncte ale ei pentru a obţine poziţia rotită a dreptei. Se ridică linii de ordine din proiecţiile orizontale rotite a1 şi b1 şi la intersecţia cu paralelele duse prin a’ şi b’ la axa a' x a d b a) d' z' b' z α a1' b1' d1' O b1 d1 a1 a' x a1' d' f' b' b z' b1 ' z f b1 O x a' z' d' b' z b c) δ' a1' b1 ' b1 δ a1 O a d a1 b) a d Fig. Totuşi. a cu unghiul α.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE a) Rotaţia de nivel pentru un punct 83 Fie punctul A(a. în a) b) timpul rotaţiei.a’) care se roteşte în jurul axei de rotaţie Z(z.6.z’) . z' Z [V] z' a1' a1' a' N' descriind arcul aa1. Tangenta dusă în b1 la arcul descris este chiar proiecţia orizontală d1 a dreptei rotite.13.d’) şi se cere să se rotească în jurul axei de rotaţie Z(z. a1’ se A1 ax O [N] obţine ridicând din x z=ω r z=ω O x proiecţia orizontală a1 o r α α a a a1 linie de ordine până pe a1 [H] urma verticală a planului y de nivel N’. Pentru a putea construi şi proiecţia verticală se mai roteşte şi punctul a până se suprapune pe d1. Aici întâlnim două cazuri : axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta. 1) Rotaţia de nivel a dreptei neconcurentă cu axa de rotaţie În principiu. În spaţiu (fig.z’). dar îşi păstrează cota neschimbată. se preferă să se lucreze cu perpendiculara comună dintre axa de rotaţie şi dreaptă.6.a’): a) în spaţiu. Deci. b) în epură Ox. ω' a' Ω r α Proiecţia verticală a A punctului rotit. Astfel. cu raza AΩ = r şi cu centrul în centrul de rotaţie Ω. până în a1’. a se duce perpendiculara zb pe proiecţia orizontală d a dreptei şi se roteşte proiecţia b cu unghiul α până în b1. în jurul proiecţiei orizontale z a z axei de rotaţie.13.6. b).d’). proiecţia verticală a’ se deplasează Fig. în planul de nivel [N].14. descriind arcul de cerc AA1. În epură (fig. Punctul rotit A1(a1. neconcurentă cu axa de rotaţie Z(z. în care s-a produs rotaţia.14 Rotaţia de nivel a dreptei D(d.a1’) îşi păstrează cota.z’) cu unghiul α. punctul A se roteşte cu unghiul α. în a1. a).13 Reprezentarea rotaţiei de nivel pentru punctul paralel cu linia de pământ A(a.

6. b.6.f’). concurentă cu axa de rotaţie Z(z. 2) Rotaţia de nivel a dreptei concurente cu axa de rotaţie Când axa de rotaţie Z(z. pe urma v1' g'=g1' g' v' v' orizontală a planului.d’) în punctul I(i.g’) a planului.d’) se poate roti până în poziţia de dreaptă de profil Δ(δ. c) Rotaţia de nivel pentru un plan La rotaţia de nivel a unui plan oarecare [P] cu un unghi α se întâlnesc două cazuri : 1) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală oarecare Fiind dat planul oarecare [P] şi axa de rotaţie Z(z.14.84 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ox. iar la intersecţia cu Ox verticală oarecare .15.15. iar dacă tangenta este perpendiculară pe axa Ox.d’). în jurul axei z şi se găseşte proiecţia verticală a1’.i’) dintre plan şi axa de rotaţie. se obţin proiecţiile verticale a1’ şi b1’ care definesc proiecţia verticală d1’ a dreptei rotite D1.d’) se roteşte punctul a în a1.z’) este concurentă cu dreapta dată D(d.d1’) este determinată de cele două puncte : punctul de concurenţă I(i. c. ca în epura din figura 6.16 Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o P1 a planului rotit [P1].δ’).15. rotind proiecţia orizontală a până segmentul a1i a devenit paralel cu axa Ox. care rămâne propriul lui rotit. în epura din figura 6. Se utilizează o orizontală G(g.d’) s-a transformat în dreapta frontală F(f. dusă prin punctul de intersecţie I(i.δ’) (fig. P i' i' P1' P1' P' P' P1x O şi se roteşte punctul m v1 P1x Px Px O v v cu unghiul cerut α până x x g g g1 în punctul m1. b dreapta oarecare D(d.z’) se propune rotirea planului în jurul acesteia cu unghiul α (fig. a). Ducând tangenta α m1 P1 m m în m1 la arcul de cerc a) b) descris de punctul m se obţine urma orizontală Fig. ca în epura din figura 6.16.15 Rotaţia de nivel a dreptei D(d.z’) Urmând aceeaşi metodologie. Dreapta rotită D1(d1.6.14.a1’) : d1 = i ∪ a1 şi d1’ = i’ ∪ a1’. a' x a z' d' d1' i' d i=z α d1 a1' O a1 x a a' a1' z' d' i' f' O d i=z α f x a a1 a' z' a1' d' i' δ' d α δ i=z O a1 a) b) c) Fig.i) şi punctul rotit A1(a1. În figura 6.i’). c). dreapta rotită va fi o frontală F(f. al doilea punct pentru definirea dreptei rotite fiind chiar punctul de concurenţă. De asemenea dreapta oarecare D(d. z' z' Din z se duce perpendiculara zm. Dacă tangenta la arcul după care se roteşte punctul b se duce astfel încât să fie paralelă cu axa Ox. punct care nu-şi schimbă poziţia în timpul rotaţiei. în jurul P1 m1 P i=z P i=z axei z.6. este suficient să se rotească un singur punct al dreptei. dreapta rotită va fi o dreaptă de profil Δ(δ.f’). a pentru determinarea poziţiei rotite cu unghiul α a dreptei D(d.

b).g’) s-a transformat într-o dreaptă de capăt. A(a. 2) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie Dacă axa de rotaţie Z(z. P1’ = P1x ∪ i’. 6. a) Rotaţia de front pentru un punct Se consideră punctul z A(a. În acest caz orizontala G(g. unghiul α z [H] după care s-a rotit punctul.18). deci proiecţia a) b) verticală a’ a punctului se roteşte în jurul proiecţiei Fig. b) în epură . O F x a1 ω a a1 z a În epură.17 Rotaţia de nivel a planului când proiecţie [H]. Planul obţinut determină unghiul diedru α dintre planul [P] şi planul orizontal de Fig. P1’ = Px1 ∪ v1’.6. iar proiecţia verticală rămâne neschimbată. ca fiind unghiul plan dintre urma axa de rotaţie este o verticală din [V] verticală P1’ şi axa Ox. Pentru aceasta s-a trasat perpendiculara zm pe urma orizontală P a z' P1' planului şi s-a rotit punctul m până se suprapune P' pe axa Ox în m1.6. un plan oarecare se roteşte în general cu scopul de a se transforma într-un plan cu o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie.a’): a) în spaţiu .z’) este o verticală din planul [V] punctul de intersecţie dintre aceasta şi planul oarecare [P].2. Deoarece. V1(v1. în figura 6.g1’).6.6. După rotire orizontala G va avea o nouă poziţie G1(g1. Se determină urma verticală a orizontalei G1. se y proiectează pe planul vertical de proiecţie.17 s-a transformat planul oarecare [P] într-un plan de i' capăt [P1]. punctele rotindu-se în plane paralele cu planul [V] (plane de front). g1’ ≡ i’. m1 ≡ P1x.v1’). P1 ⊥ Ox.i’) se găseşte la intersecţia urmei verticale P’ cu proiecţia verticală z’ a axei de rotaţie. Urma orizontală P1 a planului α P =m O Px rotit [P1] este perpendiculară pe axa Ox în 1x 1 x z=i punctul m1. Arcele de cerc descrise de puncte sunt proiectate pe planul vertical de proiecţie în adevărată mărime.a’) care se roteşte cu [V] z'=ω' a' unghiul α în jurul axei de z'=ω' r a' r rotaţie Z(z. Dacă tangenta în m1 la arcul de cerc descris de proiecţia m este perpendiculară pe axa Ox.16.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 85 punctul P1x. iar urma verticală P1’ se P obţine unind punctul P1x cu proiecţia verticală m P1 i’. g1’ ≡ g’. Proiecţia orizontală g1 trece prin punctul i şi este paralelă cu urma P1. I(i.z’) descriind un arc a1' α r A [F] Ω de cerc AA1 cu centrul în a1' α O Z punctul Ω şi de rază ΩA = r A1 Z x (fig.z’) care este perpendiculară pe planul vertical de proiecţie [V] (dreaptă de capăt). iar urma verticală a planului rotit P1’ va trece prin P1x şi prin v1’.2 Rotaţia de front Rotaţia de front a unui element geometric se face în jurul unei axe de rotaţie Z(z. cu proiecţia verticală în i’.18 Reprezentarea rotaţiei de front pentru punctul verticale z’ a axei de rotaţie. planul [P1] obţinut este un plan de capăt (fig.

printr-o rotaţie de front.19. În figura 6. a se prezintă rotaţia dreptei D(d.20 Rotaţia de front a linie de ordine până la intersecţia cu paralela la Ox. respectiv a proiecţiei d’. folosind perpendiculara comună între axa de rotaţie şi dreaptă.6.19 Rotaţia de front a dreptei D(d. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a1 a punctului rotit se duce linie de ordine din a1’ până pe urma orizontală a planului de front F. neconcurente cu dreapta.z’). în care se petrece rotaţia. concurente cu dreapta. neconcurentă cu axa de rotaţie În epura din figura 6.20. Dreapta rotită x G este determinată de punctul de intersecţie cu axa de m1 g d rotaţie I(i. Pentru definirea proiecţiei orizontale d1 a dreptei rotite se mai roteşte punctul N(n. d1 = m1 ∪ n1.m1’).n’) al dreptei până în N1(n1. o dreaptă oarecare D(d. concurentă cu trasată prin proiecţia orizontală m. Proiecţia m’ se roteşte cu unghiul dat α şi odată cu ea şi proiecţia verticală a dreptei d’. prin rotirea proiecţiei m’. dreptei D(d.d’).d’) se poate transforma într-o dreaptă de profil m1' g' Δ(δ. z’m’.g’).6. De asemenea. care ajunge în poziţia d1’. raţionamentul este similar cu cel de la rotaţia de nivel.19.d’) în jurul unei axe de rotaţie d' Z(z. Proiecţia orizontală m1 a punctului M1. este prezentată în figura 6. proiecţia orizontală a punctului rotit se deplasează paralel cu axa Ox. axa de rotaţie .86 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ după arcul de cerc de rază ω’a’ şi de unghi α până ajunge în a1’.d’). până întâlneşte linia de ordine coborâtă din m1’.i’) şi de punctul M1(m1.n1’) : mai întâi se determină proiecţia verticală n1’ pe proiecţia d1’ şi apoi proiecţia orizontală n1.d’) O este transformată într-o orizontală G(g. Observaţie : La rotaţia de front punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală. când axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta. adică are aceeaşi depărtare. b dreapta oarecare D(d.19.d’) s-a transformat în dreapta orizontală G(g. cât şi cea verticală. z'=ω' Rotaţia dreptei D(d.δ’). z m astfel încât proiecţia verticală g’ să fie paralelă cu axa Ox. se obţine prin translatarea proiecţiei orizontale m. Întâlnim şi aici cele două cazuri. paralel cu axa Ox. ca în epura din figura 6. rotit convenabil. b) Rotaţia de front pentru o dreaptă La rotaţia de front a dreptei. proiecţia verticală a punctului A1 rotit. în jurul axei z’. tangentă la arcul m’m1’ în m1’.g’). Proiecţiile orizontale m1 şi n1 determină proiecţia orizontală a dreptei rotite D1(d1.z’). n1' n1' n1' g' m1' m' d1' m' δ' α d' d' d' m1' z'=ω' m ' n' n' n' z'=ω' O 1 O z'=ω' x O x x m m m m1 m1 m1 d d δ d1 g n n n n1 n1 n1 z z z a) b) c) Fig. unde printr-o rotaţie de front dreapta dată D(d. Proiecţia orizontală m1 s-a determinat coborând din m1’ o Fig. Deci. până devine paralelă cu axa Ox.d’) în jurul axei de rotaţie Z(z.d1’). dar îşi păstrează depărtările neschimbate. c.

6. 1) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare În figura 6. Dacă perpendicuP1 ' m' m' P1' lara z’m’ se roteşte în α m1' jurul axei z’ până devine m1' P' P' i'=z' f ' i'=z' f 1' paralelă cu axa Ox. Planul astfel obţinut este un plan proiectant Fig. se utilizează o frontală F(f.f1’) se obţine trasând proiecţia verticală f1’ prin i’. Tangenta dusă în m1’ la arcul de cerc descris este chiar urma verticală P1’ a planului [P1] rotit şi întâlneşte axa Ox în punctul P1x. În timpul rotaţiei punctul I rămâne propriul lui rotit. Urma orizontală H1(h1. astfel încât să se determine unghiul diedru β pe care planul îl face cu planul vertical de proiecţie. Din z’ se trasează perpendiculara pe urma z P1 orizontală P’ în m’ şi se roteşte perpendiculara P z’m’ până se suprapune peste axa Ox.z’) care să fie perpendiculară pe planul vertical de proiecţie într-un punct oarecare din spaţiu sau să fie cuprinsă în planul orizontal de proiecţie. În figura 6.h1’) a frontalei rotite F1 va fi al doilea punct care determină urma orizontală a planului [P1].z’). Axa de rotaţie Z(z. paralelă cu urma verticală P1’.6. urma f' P1x Px Px O h' h' O verticală P1’ devine perP1x h1' x x pendiculară pe axa Ox şi P P1 f =f 1 P P1 f urma orizontală P1 este h h i h1 i dată de punctul P1x şi z z punctul de intersecţie i : a) b) P1 = i ∪ P1x (fig. P1 = P1x ∪ i. Din proiecţia verticală z’ se duce perpendiculara z’m’ pe urma P’ a planului şi se roteşte cu unghiul α până în punctul m1’.f’) a planului.z’) se alege o P1' m' dreaptă de capăt cuprinsă în planul [H].22 Rotaţia de front a planului orizontală P1 a planului rotit se obţine unind P1x când axa de rotaţie este o dreaptă de cu proiecţia orizontală i.21. Poziţia rotită a frontalei F1(f1. i respectiv urma verticală rotită P1’ devine perpendiculară pe axa Ox şi m1’ ≡ P1x. .22 este rezolvată P' această problemă. P1 = h1 ∪ P1x.i’). punctul de intersecţie I(i. dintre planul [P] şi Px O z'=i' axa de rotaţie este situat în planul orizontal.i’) dintre axa de rotaţie şi plan. b). Astfel. capăt din [H] Unghiul β căutat este unghiul plan cuprins între urma P1 şi axa Ox. care nu-şi schimbă depărtarea. 2) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt cuprinsă în planul orizontal de proiecţie Prin rotaţia de front un plan oarecare [P] poate fi transformat în plan proiectant vertical. Frontala se trasează prin punctul de intersecţie I(i.6. pe x β P1x=m1' urma orizontală P şi rămâne propriul său rotit. z’m1’. pentru rotirea planului [P] cu unghiul α în jurul axei de rotaţie Z(z. Urma Fig.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 87 c) Rotaţia de front pentru un plan Rotaţia de front a unui plan oarecare poare fi făcută în jurul unei axe de rotaţie Z(z.21 Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare vertical.21.

23.24). prin care orizontala G se transformă în dreapta Δ(δ. a) Transformarea unei drepte oarecare într-o dreaptă de capăt Pentru a transforma dreapta D(d.2.z’).g) orizontală şi o rotaţie de nivel. într-un plan de nivel [N]. oarecare. Pentru a transforma o dreaptă oarecare într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie.z1’). perpendiculară faţă de un plan de proiecţie. b) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie se poate face prin două rotaţii succesive (fig.6. dreaptă verticală .6.f’).i’). a).d’) într-o verticală Δ(δ. iar apoi a doua rotaţie este de front. de nivel sau de front.d’) într-o : a) dreaptă de capăt . A doua rotaţie se realizează în jurul axei Z1(z1. a.24. Proiecţia orizontală a dreptei G trece prin punctele i şi m1. concurentă cu dreapta G în punctul M1. g = i ∪ m1. i1 ' z1' g' d' m' x m d i z a) g z'=i' m1'=i1'=δ' i1 O δ m1=z1 x m δ' m' z' d' i' f' d i=z m1'=z1' O f m1=i1=δ z1 b) Fig. La prima rotaţie axa de rotaţie Z(z.6. asupra ei se aplică două rotaţii succesive: o rotaţie de front. se procedează similar (fig. prin care dreapta D(d.6. b).m’). care este o dreaptă verticală.23 Transformarea unei drepte oarecare D(d. în verticala Δ(δ. Prima rotaţie este de nivel şi se obţine o dreaptă de front F(f.δ’). sau un plan oarecare într-un plan paralel cu un plan de proiecţie.23. iar poziţia oarecare a unui plan poate fi modificată într-o poziţie particulară. δ’ ≡ m1’ ≡ i1’. Proiecţia verticală i’ se translatează paralel cu axa Ox până se suprapune cu m1’. Se roteşte punctul i de pe proiecţia orizontală g până în i1. o dreaptă poate fi transformată dintr-o poziţie oarecare într-o poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie. s-a tratat transformarea planului [P]. se aplică două rotaţii succesive asupra acelui element. astfel încât proiecţia verticală i’m1’ ≡ g’ să fie paralelă cu axa Ox. Printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z(z. dreaptă de capăt (fig. b) dreaptă verticală Pentru a transforma o dreaptă oarecare D(d.3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Printr-o singură rotaţie.d’) într-o dreaptă de capăt. astfel încât proiecţia orizontală δ = i1 ∪ m1 să fie perpendiculară pe axa Ox. obţinând proiecţia verticală a dreptei Δ.d’) oarecare se transformă în dreapta G(g.88 6.δ’). concurentă cu dreapta dată în punctul I(i. Este suficient să se rotească punctul M(m. un punct.f’). În epura din figura 6.δ’). obţinută anterior.z’) este o dreaptă de capăt. transformând frontala F(f.

z’). dreaptă de capăt. A doua rotaţie care se efectuează este de front. Odată determinată proiecţia verticală b1’. se are în vedere că la o rotaţie a triunghiului. P' z1' P1 ' i' m' P1' n z' n1' N' Px z1 O z'=i' P' x P1x=m1' P1x=m1 Px O F z z1' x z=i P1 n1 P P n' m z1 i P1 a) b) Fig. Proiecţia verticală a triunghiului din poziţia de capăt s-a rotit cu un unghi care rezultă din construcţie.c’1’).24.z’).z1’). Pentru ca triunghiul să devină plan de capăt.24 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel . orizontala G s-a rotit cu ajutorul perpendicularei comune ai până a devenit dreaptă de capăt. în epura din figura 6. pentru ca planul rotit să fie plan de capăt. Astfel. dreaptă de capăt trasată prin tot prin vârful A al triunghiului.a1’). care trece prin vârful A al triunghiului. planul [P] se transformă în planul de capăt [P1]. care şi de această dată rămâne propriul lui rotit A(a. unghiurile cu care se rotesc punctele A. care trebuie să fie coliniară cu proiecţiile verticale c1’ şi a1’. b). Pentru că nu se ştie până unde să se rotească proiecţia orizontală b a punctului B (fără a se măsura unghiul cu care s-a rotit orizontala G). la intersecţia liniei c1’a1’ cu paralela prin b’ la axa Ox.6. ca apoi printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z1(z1. trasată prin vârful C. A(a. până a devenit paralelă cu axa Ox. aplicând o rotaţie de front. Proiecţia orizontală c a punctului C care a fost pe orizontală s-a rotit până s-a suprapus pe proiecţia orizontală g1. s-a utilizat o orizontală.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 89 cuprinsă în planul vertical. prin două rotaţii succesive. B şi C au aceeaşi valoare. dreaptă de capăt.z1’).a’) ≡ A1(a1.a’) ≡ A1(a1.a2’). G1 ≡ C1I1.g’) ≡ C1(c1. obţinându-se proiecţia c1’. b) plan de front c) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Pentru a determina adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC]. Proiecţia orizontală a triunghiului rotit este a1b1c1. iar proiecţia verticală c’ s-a translatat paralel cu axa Ox până s-a suprapus pe linia de ordine trasată din c1. iar apoi printr-o rotaţie de front. cu urma orizontală F’ (fig.6. s-a plecat invers. G(g. considerându-se o nouă axă de rotaţie Z1(z1.25. dreaptă verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie. a. s-a făcut mai întâi o rotaţie de nivel. cu o axă de rotaţie Z(z. placa triunghiulară fiind rigidă. Se obţine urma verticală N’ a planului de nivel [N]. Rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie verticale Z(z. să se obţină planul de front [F]. Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului. conţinută în planul orizontal. Din proiecţiile verticale b2’ şi c2’ s-au trasat linii de ordine care la intersecţia cu paralelele la . Astfel. de la proiecţia verticală b1’.z1’).a1’) ≡ A2(a2. planul triunghiului devenind plan proiectant de capăt. planul de capăt s-a transformat în plan de nivel. A doua rotaţie. În mod similar. adică s-a suprapus peste urma planului de nivel ce cuprinde triunghiul [A2B2C2]. Se menţionează că rotaţiile triunghiului s-au făcut prin rotaţiile punctelor care îl determină. deci punctul A este propriul lui rotit. planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1]. aflată într-o poziţie oarecare în spaţiu. s-a coborât linie de ordine şi s-a rotit proiecţia orizontală b până s-a suprapus pe aceasta în b1. rotaţia de front s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1. conţinută în planul orizontal. planul triunghiului trebuie să se aducă în poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie.

deci proiecţiile orizontale a1. Planul triunghiului [A2B2C2] este în poziţia de plan de front.f’) ≡ C1(c1. rezultatul obţinut este acelaşi. pentru a determina adevărata mărime a unei figuri plane.b1’) ≡ B2(b2. Distingem două cazuri: . care în epura din figura 6.rabaterea pe planele de proiecţie – axa de rabatere este urma planului. F(f.a’) ≡ A1(a1.c’1’). dreaptă de capăt trasată prin vârful A al triunghiului.z1’). A(a. 6.b2’). . b1. trasată prin vârful C. b s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z(z. prin rotirea unuia în jurul dreptei de intersecţie dintre ele (axa de rabatere). c' b1' b' 1' g' c1'=g1' x b c g i1 b1 g1 c1 a) 1 z' c1' c2' a'=a1'=z1'=a2' i a=z=a1=a2 b2 z1 c2 b) Fig.25. rămân neschimbate. unul peste celălalt. Se precizează că indiferent de succesiunea rotaţiilor. Punctul A este propriul lui rotit. care rămâne propriul lui rotit B1(b1. rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1.a1’). Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului s-a utilizat o frontală. proiecţiile punctelor pe planele pe care se face rabaterea (proiecţiile orizontale sau verticale) şi proiecţiile rabătute sunt pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere. c1 sunt coliniare. Deci. A doua rotaţie. Dacă punctele sunt situate chiar pe axa de rabatere. . În noua poziţie triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical. [ABC] = a2b2c2. deci adevărata mărime a triunghiului dat este proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul vertical de proiecţie : [ABC] = a2b2c2.rabaterea pe plane paralele cu planele de proiecţie – axa de rabatere este o orizontală sau o frontală a planului.z’).6.25 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] a=a1 ABC z x c b f 1 b2' O c' f' z1' c2' ABC b' 1' i' f1 ' i1' b1'=b2' a2' O a2 a'=z'=a1' b1=z1=b2 c2 c1=f1 Adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC] se poate determina şi începând cu rotaţia de front. trasată prin vârful B1 al triunghiului. Proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul orizontal de proiecţie reprezintă adevărata mărime a triunghiului dat.90 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox duse prin proiecţiile orizontale a1 şi c1 dau proiecţiile orizontale a2 şi c2. Punctele aflate în plane care se rabat. se rotesc în plane perpendiculare pe axa de rabatere. fiind propriile lor rabătute.3 Metoda rabaterii Rabaterea este un caz particular al rotaţiei şi reprezintă suprapunerea a două plane.

care fiind pe axa de rabatere a rămas propriul lui rabătut. Astfel. cât şi m O x Px P' triunghiul de rabatere [R] m Px O m1 (triunghiul de poziţie) x P m1 P0 ω ωmm1. din proiecţia orizontală m. proiecţia rabătută a punctului M.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6. din proiecţia orizontală m se trasează perpendiculara pe axa de rabatere şi se determină centrul de rabatere ω. perpendiculara Fig. a punctului M. Se uneşte m1 cu ω R' raza de şi se determină raza de rabatere m' M=m' [P] P' rabatere ωm1. Prin m se duce o paralelă la axa de rabatere. un arc de cerc cuprins în planul [R]. până în punctul m0. cuprins în planul orizontal. obţinută cu ajutorul punctului V(v. În epură. de pe urma verticală P’ a planului. b) : 1 – se observă că arcul m’m0 descris de punctul M în spaţiu se proiectează pe planul orizontal pe urma orizontală R a planului [R].26. cu punctul m0. în epură. aparţinând urmei verticale P’ a planului (fig.m’). Unind punctul Px. este nevoie de încă un punct oarecare din plan.26. se poate determina în două moduri (fig. pentru care să se cunoască proiecţia rabătută . punctul M descrie. Se trasează arcul P0 P=axa de m0 m0 rabatere de cerc cu centrul în ω Ω=ω [H] R triunghiul triunghiul şi de rază ω m1 până la y R de poziţie b) de pozitie a) intersecţia cu mω. de rază ΩM (raza de rabatere) şi cu centrul în punctul Ω . care rămâne fixă.6.6. . Fie triunghiul [ABC] cuprins în planul oarecare [P] (fig. se obţine prin rabaterea punctelor care definesc acea figură. se duce perpendiculara mω pe axa de rabatere P şi se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în Px. perpendicular pe axa de rabatere P. Astfel. se obţine proiecţia rabătută a urmei verticale. Rabaterea unei figuri plane cuprinsă într-un plan oarecare.26 Reprezentarea rabaterii unui plan oarecare [P] pe unde se determină m0 – planul orizontal [H]: a) în spaţiu . deci aceasta este o dreaptă a planului rabătut. Astfel.1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie 91 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie se face prin rotirea planului în jurul urmei orizontale (axa de rabatere).v’). de rază Pxm’.centrul de rabatere. m0. În timpul rabaterii planului [P] pe planul orizontal de proiecţie. se deosebesc două cazuri pentru determinarea planului rabătut : a) Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie. Pentru ca planul rabătut să fie determinat. a).6. Urma rabătută P0 trece prin Px şi m0. rezultând punctul [V] R' m1. care în epură poate fi construit cunoscând cota punctului. P0. Pentru determinarea proiecţiei rabătute a triunghiului pe planul orizontal de proiecţie.27). cu ajutorul unui punct de pe urma verticală Fie planul oarecare [P] şi un punct M(m. b) în epură proiecţia rabătută a punctului M.3. rezultând proiecţia m0. P0. prin segmentul mm0. 2 – raza ΩM cu care se roteşte punctul M în timpul rabaterii este ipotenuza triunghiului dreptunghic m’mω.6. se află în primul rând urma rabătută a planului. pe planul orizontal de proiecţie. pe care se măsoară cota punctului z M. în spaţiu.

cu urma Px O v a' v1 v2 rabătută a planului P0. se trasează arcul de cerc cu centrul în centrul de rabatere ω şi de rază R' ω n1 până la intersecţia cu m' perpendiculara nω. pentru punctul C(c. după rabatere se găseşte pe g2 orizontala rabătută g0.6.c’). Triunghiul [a0b0c0] din planul orizontal P0 c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului g20 b0 g10 [ABC] din planul [P]. G1 şi G2 pe care se găsesc. folosind cota punctului.28 Rabaterea planului [P] pe planul [H] Unind v0 cu Px obţinem proiecţia rabătută a planului. Prin proiecţia rabătută n0 se R P duce proiecţia rabătută a orizontalei g0.n’) fiind pe O x v orizontala G(g. 6. v0.m’) situat pe urma orizontală P a planului [P].92 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vârfurile triunghiului se rabat pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul orizontalelor planului G. Fie punctul M(m. Aceeaşi rezolvare se obţine cu ajutorul rabaterii unui punct oarecare N(n. care este urma verticală a planului. unde se obţine g' n' v' proiecţia rabătută n0. Astfel. Similar se obţin şi g0 g1 proiecţiile rabătute b0. P' Rx=m Px Punctul N(n. cu ajutorul unui punct oarecare din acel plan În figura 6.6. după n n1 m1 rabatere se găseşte tot pe acea orizontală.3. v0 paralelă cu urma orizontală P a planului.2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie se face în jurul unei axe de rabatere. Proiecţia v0 s-a determinat la b' intersecţia perpendicularei. Pentru determinarea urmei orizontale rabătute pe planul vertical se poate folosi un punct de pe urma orizontală a planului sau un punct oarecare al planului.n’) din planul [P].m’) de pe urma verticală. la urma orizontală P a v1' g1' planului. în jurul urmei verticale P’.a’) situat pe a x c v0 orizontala G. În timpul rabaterii planului [P] pe planul vertical de proiecţie. dusă din proiecţia v' g' orizontală v pe axa de rabatere P. În figura 6. la intersecţia cu a0 perpendiculara dusă din proiecţia orizontală a g b v10 pe axa de rabatere. Proiecţia rabătută g0 a orizontalei P' G(g. pentru punctul B(b. în a0. pentru rabaterea punctului N se determină triunghiul de poziţie nωn1. Punctul A(a. b) Rabaterea unui plan oarecare pe Fig.g’) se obţine ducând o paralelă prin urma g2' c' v2 ' rabătută a orizontalei. Fig.b’) şi v20 P ABC c0.28 este prezentată rabaterea planului oarecare [P] pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul punctului M(m. oarecare. P0 g ω rabătută. punctul M . g0 m0 n0 Urma verticală rabătută a orizontalei v0 se află pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere cu proiecţia orizontală v.g’) a planului [P]. P0. caz studiat anterior.27 Rabaterea ΔABC pe planul [H] planul orizontal de proiecţie.29 sunt prezentate cele două cazuri.

6.30) se rabate pe planul c' vertical de proiecţie cu ajutorul frontalelor O a' planului F. construit folosind depărtarea punctului. care intersectează perpendiculara dusă din x m' h' f proiecţia verticală m’ pe axa de rabatere n h P’.29 Rabaterea planului [P] pe planul [V] intersecţia cu perpendiculara m’ω’ în m0. f 10 f 20 Unind proiecţia h0 cu punctul Px se determină P0 b0 urma rabătută a planului . m 2 – construind triunghiul de poziţie P ω’m’m1’. b0.h’). apoi proiecţiile rabătute ale frontalelor.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 93 descrie un arc de cerc cuprins într-un plan m0 [R] (plan de capăt) perpendicular pe axa de f0 rabatere P’. în general. se obţine prin rabaterea punctelor care f' h10 b' definesc acea figură. f10. iar după rabatere. Fig. rabătută. h0. proiecţia rabătută m0 a f' punctului M. până la Fig. iar aflarea urmelor planului ar fi o muncă în plus. Această rabatere se utilizează când prin rabaterea pe planele de proiecţie construcţiile grafice ar scoate figura rabătută din cadrul epurei. c0. folosind depărtarea punctului M. sau când planul care trebuie rabătut este dat prin elementele geometrice care îl determină. la rabaterea pe plane de nivel sau de front. care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC] din planul [P].3. pe planul vertical de f0 proiecţie. Urma orizontală a frontalei. F1 şi F2 pe care se găsesc vârfurile x Px h' a h1' h2' f triunghiului.6. frontala rabătută f0 trece prin n0 şi este paralelă cu urma P’ a planului. R m’m = m’m1’ şi ducând un arc de cerc de rază ω’m1’. Urma rabătută trece prin punctul Px şi prin proiecţia rabătută m0. Frontala F(f. se găseşte pe perpendiculara dusă din proiecţia verticală h’ pe axa de rabatere şi pe frontala rabătută f0. . P0. Astfel. h2 c f0. obţinută cu ajutorul f1 punctului H(h. de pe urma orizontală P a h1 b f2 planului. P0. În primul rând se determină urma h rabătută a planului.6. care se proiectează pe urma P0 n P' verticală R’. a0 Triunghiul [ABC] cuprins în planul h0 f 2' oarecare [P] (fig. Rabaterea planului [P] pe planul vertical de proiecţie poate P0 fi obţinută şi cu ajutorul unui punct oarecare N(n.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie se referă. cu ajutorul triunghiului de poziţie ω’n’n1’. f20 şi pe acestea vârfurile rabătute ale P triunghiului a0. în m0.n’) din acest plan. 0 h0 R' În epură.f’) a planului [P] trece prin punctul N.ducând un arc de cerc de rază m1' n1' n' Px Pxm. cu centrul în ω’. c0 P' Rabaterea unei figuri plane cuprinsă h20 f 1' ABC într-un plan oarecare. după segmentul m’m0.30 Rabaterea ΔABC pe planul [V] 6. cu centrul în punctul Px. se determină poziţia rabătută pe planul vertical n0 a punctului N. se obţine : ω' P' 1 .

construit folosind diferenţa de cotă m’m1’ = mm2.6.g’). Arcul de cerc descris de punctul M are centrul în ω1 (centru de rabatere) şi raza de rabatere ω1M. dată prin coordonatele vârfurilor.32 Rabaterea ΔABC pe planul intersecţie dintre planul triunghiului şi planul de de nivel [N] nivel este orizontala G(g.6. b) în epură În epură (fig. Cu centrul în ω şi de rază ω m2 se descrie un arc de cerc până la b' intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală m pe axa de rabatere g. Pentru rabaterea planului [P] pe planul de nivel [N] axa de rabatere este orizontala G(g.g’). b1 Pentru determinarea adevăratei mărimi a b g unei figuri plane. fiind proiecţia triunghiului ω1m1m2* din planul de nivel. punctul M ajunge în M0 pe planul de nivel şi se proiectează în m0 pe planul orizontal. Triunghiul de poziţie ω mm2 este identic cu triunghiul ω1m1M din spaţiu. în construirea acestuia cateta paralelă cu axa de rabatere are lungimea egală cu distanţa de la punct la planul pe care se face rabaterea.94 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rabaterea pe plane de nivel sau de front se face cu ajutorul triunghiului de poziţie.32). determinată de punctul . de la punctul M la planul de nivel. proiecţia rabătută pe planul de nivel a punctului M din planul [P].m’) cuprins în planul [P] şi planul de nivel [N] (fig. decât să se determine urmele planului care o cuprinde şi apoi să se facă c m=m 0 rabaterea pe planul orizontal sau vertical. dreapta de intersecţie dintre cele două plane. cu ajutorul triunghiului de poziţie ω m m2. Dreapta de Fig. rabaterea pe un plan de nivel se rezolvă pe proiecţia c' x O orizontală a epurei.6.m’) se face considerând ca axă de rabatere. a) Rabaterea pe un plan de nivel Fie punctul M(m. proiecţia orizontală g a orizontalei G. c0 a=a0 ω este mult mai uşor să se rabată aceasta pe un plan de nivel care o intersectează. z P' [V] m' P' m' M N'=g' v' m1' N'=g' v' m1' m1 Px O v Px m2* ω1 x m v x M0 m G [N] m2 P P ω m2 ω g g [H] m0 m0 y a) b) Fig. Rabaterea punctului M pe planul de nivel se face prin rotirea punctului într-un plan perpendicular pe axa de rabatere G.m’) pe planul de nivel [N]. b). 1' N'=g' a' m' După cum se observă în figura 6.6.31 Reprezentarea rabaterii punctului M(m. cu observaţia că. a). După rabatere. M ∈[P]: a) în spaţiu .31. axa de Fiind dat triunghiul [ABC] se determină ABC rabatere b0 proiecţia lui rabătută pe un plan de nivel [N] dus prin vârful A al triunghiului (fig. rabaterea punctului M(m. b. pe planul orizontal de proiecţie. unde se obţine punctul m0.6.31.31.

Fig.6. în c0. pentru b0 şi utilizând coliniaritatea punctelor C. a ≡ a0.32. Punctul A este propriul lui rabătut. A ∈[P] poziţie) se utilizează diferenţa de depărtare de la punct la planul de front. faţă de axa de rabatere g. dar rezultă o construcţie micşorată. pentru c0. se determină a'=a0 c0 triunghiul de poziţie ω a’a2 şi cu centrul în ω şi de b1 b' O rază ωa2 se trasează un arc de cerc până la intersec.a’) se rabate pe planul de front [F]. pentru rabaterea triunghiului pe planul de nivel.33 Rabaterea punctului A(a. se măsoară pe o paralelă la axa de rabatere. În figura 6.m’). Axa de rabatere este frontala F = AM. axa de rabatere este proiecţia orizontală g a orizontalei G. d' ω P' construcţiile necesare se realizează pe proiecţia a2 verticală a epurei. a1 F=f Axa de rabatere este frontala F(f.b’) se construieşte triunghiul de poziţie ω bb1. prin a m 1 rabaterea pe planul de front [F]. trasată prin a’. B. dus prin vârful A al triunghiului. care este urma orizontală. M şi C înainte de rabatere şi după rabatere. în cazul suprapunerii peste planul orizontal de proiecţie. unde se găseşte a0. b) Rabaterea pe un plan de front a0 f' La rezolvarea rabaterii pe un plan de front. axa de ABC b0 Poziţia rabătută a0 se obţine astfel : se rabatere trasează perpendiculara prin a’ pe axa de rabatere c' m'=m0 f' f’ şi se determină centrul de rabatere ω.a’) determinarea triunghiului de rabatere (triunghiul de pe planul de front [F]. Pentru rabaterea punctului B(b. folosind proprietatea de coliniaritate a proiecţiilor orizontale ale punctelor B.33 x punctul A(a. Prin rabatere.x ţia cu perpendiculara a’ω. unde latura BC a triunghiului intersectează planul [N].3.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 95 A(a. deci se mai rabat punctele B şi C. Astfel. Vârfurile triunghiului rabătut se determină cu b ajutorul triunghiului de poziţie.4 Rabaterea planelor proiectante Rabaterea unui plan proiectant se face prin rotirea planului în jurul axei de rabatere. deci adevărata mărime a acestei figuri. M. unde elementele din planul de a' Px h' O front se proiectează în mărime reală. se uneşte b0 cu m0 şi se prelungeşte până la intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală c pe axa de rabatere. ω diferenţa de depărtare a’a2 = aa1. Proiecţia rabătută c0 a punctului C se determină cu ajutorul triunghiului de poziţie sau ca şi în figura 6. c În epura din figura 6. folosind diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel.f’) de intersecţie h dintre planul de front pe care se face rabaterea şi d P planul [P] care se rabate. Modul de lucru este a similar rabaterii pe planul vertical. În epură (fig. g = a ∪ m.6.34 Rabaterea ΔABC pe planul de front [F] 6. Triunghiul [a0b0c0] reprezintă proiecţia rabătută a triunghiului [ABC] pe planul de nivel. triunghiul se roteşte în jurul orizontalei G până se suprapune peste planul de nivel [N] şi astfel se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime.32). având în vedere că pentru Fig.a’) şi punctul M(m. sau .6. b’1’ ≡ bb1 şi se determină proiecţia rabătută b0.34 s-a determinat F=f adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC].

37 Rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical [V]. b) în epură egală cu cota punctului. duse prin proiecţiile c0 b0 orizontale ale vârfurilor. mM = mxm’ = mm0. se măsoară cota acestora rezultând proiecţiile rabătute Fig. Rotirea planelor proiectante într-un sens sau într-altul nu influenţează rabaterea.m’) ∈ [Q] : centrul în proiecţia m şi de rază a) în spaţiu . a) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul orizontal de proiecţie Fie planul proiectant vertical [Q] şi punctul M(m. în epură (fig.35.96 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ urma verticală. în cazul suprapunerii peste planul vertical de proiecţie. Astfel. b0.6. Deoarece. rabaterea punctelor aflate în aceste plane se face mult mai uşor. planele proiectante au urmele perpendiculare între ele. M ∈ [Q].6.35 Reprezentarea rabaterii planului proiectant Q.35. În timpul rabaterii. se cQ obţine prin rabatere pe planul orizontal.35. pe urma Q (axa de rabatere). c0 . O x Qx a' a Adevărata mărime a unei figuri geometrice Q0 a b 0 ABC. Pentru rabaterea m' mx O planului [Q] pe planul orizontal M x Qx Qx mx O de proiecţie acesta se roteşte în m x Q0 jurul urmei orizontale Q (axa de Q Q0 m Q m0 rabatere) până se suprapune peste m0 [H] planul [H]. cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q]. b) din Q' b' proiecţia orizontală m se duce o perpendiculară pe c' urma Q şi se măsoară cota. obţinând proiecţia rabătută m0.36 Rabaterea ∆ABC pe a0. y devenind Q0. planul [H].m’) [V] Q' care aparţine acestui plan Q' [Q] m' (fig. a). astfel ABC (fig. a0b0c0 = ABC. b) : pe perpendiculare. descriind un arc de cerc cu vertical [Q] pe planul [H]. urma verticală Q’.6. a) b) punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe urma orizontală Fig. ΔABC ∈ [Q] .6.6. urmele planelor rămânând perpendiculare şi după rabaterea pe unul din planele de proiecţie.6. M(m. ΔABC ∈ [Q] b) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul vertical de proiecţie z [V] m0 Q0 m1 x Q' m' [Q] mx m M O Q y m0 x m1 Qx Q0 Q' m' mx m Q O Q' b' b0 c' Q0 Q c ABC c0 O z Qx [H] x Qx a' a0 a b c) a) b) Fig.

s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC].6. din proiecţia verticală m’ se măsoară pe o perpendiculară la axa de rabatere. urma orizontală Q se transformă în Q0. Punctul M(m. în jurul axei de rabatere Q’. de pe urma verticală Q’ şi de rază egală cu depărtarea punctului. arcul de cerc descris de acesta proiectându-se pe planul orizontal în mărime reală. Planul se roteşte în jurul urmei Q până la suprapunerea peste planul orizontal de proiecţie. ΔABC ∈ [Q] d) Rabaterea unui plan de capăt pe planul orizontal de proiecţie (fig. Sensul de rotaţie a proiecţiilor orizontale ale punctelor este indiferent. z [V] Q0 x Qx [H] m0 m' mx Q a) Q' M O [Q] m Q y b) Q0 x m0 Qx Q' m' mx m O ABC Q0 x b0 a0 b' c b c) c0 c' Q' a' O Qx a Q Fig. obţinându-se aceeaşi mărime pentru proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului.6.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 97 În figura 6. a0b0c0 = ABC.6. perpendiculară pe urma verticală Q’ (fig.38.38 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [V]. Astfel. până la suprapunerea pe planul vertical. pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul vertical. Practic. axa de rabatere este urma orizontală Q. cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q]. b). depărtarea punctului. c) se obţine prin rabaterea pe planul vertical a vârfurilor care o definesc. descriind un arc de cerc cu centrul în proiecţia verticală m’. iar urma orizontală Q se roteşte până se suprapune peste axa Ox. Adevărata mărime a unei figuri geometrice ABC.37. planul rotindu-se împreună cu punctele cuprinse în el. În epură (fig. M ∈ [Q]. în m1. cuprins în planul de capăt [Q]. prin determinarea proiecţiilor rabătute a0. punctul M efectuează o rotaţie de nivel în jurul axei Q’. respectiv până la suprapunerea urmei verticale Q’ peste . c. reprezentare în spaţiu.6. simetrică faţă de urma verticală Q’. până în m0. poziţia rabătută a punctului M pe planul vertical de proiecţie (punctul îşi păstrează cota neschimbată).6. a).39) În cazul rabaterii planului de capăt [Q] pe planul orizontal de proiecţie. până pe planul vertical în m0. ale punctelor A. în epura din figura 6. se prezintă rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical de proiecţie [V]. B şi C.37. Aplicând acelaşi raţionament. dar o poziţie diferită pe planul vertical. (fig.6. b). b0 şi c0.37. Punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere.38. a.m’) se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere Q’ (plan de nivel).38. a unui punct M. Axa de rabatere este urma verticală Q’. c) Rabaterea unui plan de capăt pe planul vertical de proiecţie La rabaterea planului de capăt [Q] pe planul vertical de proiecţie. În epură (fig. proiecţia orizontală m se roteşte în jurul punctului Qx până se suprapune pe axa Ox. de unde se ridică o perpendiculară egală cu cota punctului. axa de rabatere este urma verticală Q’.

ΔABC ∈ [Q] 6. Se cere să se determine urmele planului care conţine punctul M. se numeşte ridicarea rabaterii. Sensul de rotire al proiecţiei verticale m’ nu contează şi este impus eventual de spaţiul oferit de epură pentru rezolvarea rabaterii.6. b). pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul orizontal. a). Centrul de rabatere ω este m coliniar cu m şi m0. din n până la intersecţia cu mm0 n şi se determină punctul ω. În epură (fig. M ∈ [Q].6. se roteşte proiecţia m’ în jurul punctului Qx până la suprapunerea pe axa Ox. sau a proiecţiilor orizontale şi verticale. Prin m se duce o perpendiculară g pe mm0 Px mx (paralela la axa de rabatere) pe care se ia cota O v x punctului. în m1 şi se măsoară depărtarea punctului pe perpendiculara dusă la axa Ox. Arcul descris de punctul M se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical.m’) şi proiecţia rabătută a lui pe planul orizontal de proiecţie. z b' [V] Q' Q' Q' m' c' m' a' Q0 Q0 m1 O O M x Q0 m1 Qx mx mx Qx a a0 Qx x O [Q] b b0 x m0 m m0 m ABC [H] Q Q Q c c0 y a) b) c) Fig. cuprins în planul de capăt [Q]. mm1 = mxm’.m’) cuprins în planul [Q]. a punctului M(m. Prin ω se trasează urma orizontală P a planului. m0. efectuând rotaţii de front. c. În timpul rabaterii punctele planului se rotesc în plane perpendiculare pe urma orizontală Q (plane de front).40 se consideră date punctul M(m.6. deci se uneşte m cu m0.98 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox. Se ştie că proiecţia orizontală m şi proiecţia P' rabătută m0 trebuie să fie pe perpendiculara la axa g' m' v' de rabatere (urma orizontală P).3. Astfel este determinat şi m0 triunghiul de poziţie. iar pentru determinarea poziţiei P m1 lui pe acest segment se trasează mediatoarea ω g segmentului m0m1.5 Ridicarea rabaterii Operaţia inversă rabaterii. deci îşi păstrează neschimbată depărtarea. 6.40 Ridicarea rabaterii pentru la intersecţia cu axa Ox se obţine punctul Px.39 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [H]. planul [P] Pentru determinarea urmei verticale P’ a . perpendiculară pe mm0. când se cunosc un punct al planului şi proiecţia lui rabătută pe planul orizontal de proiecţie În fig.6. s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC]. prin determinarea urmelor. cu acelaşi unghi (fig. adică readucerea planului sau a elementelor conţinute într-un plan din poziţia rabătută în cea iniţială.39. în cazul planului.39. prin rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie : a0b0c0 = ABC. în cazul elementelor geometrice. Ridicarea rabaterii pentru un plan oarecare. În epura din figura 6. iar Fig.39.

Urma verticală P’ este dată de punctul Px şi de urma verticală v’ a orizontalei G. a cărei ridicare din rabatere se face astfel : . iar proiecţia verticală a’ a punctului A.g’) a planului care trece prin punctul M. în final obţinându-se proiecţiile lui pe planele de proiecţie [abcdef] şi [a’b’c’d’e’f’]. vârfurile lui sunt ridicate din rabatere cu ajutorul orizontalelor planului pe care sunt situate.proiecţia verticală g’. Proiecţiile orizontalei G(g. v2 ' P' v' a' Px b' ω' c' g2' d' g' x a0 Px a f0 f O b ω c d P P0 b0 ω0 e0 d0 e c0 a) g1 ' v1' f ' O v1 v v2 e' a x b v10 f f0 ω c a0 v0 g2 e d e0 g1 g v20 ω0 g10 P0 b0 P d0 g0 c0 g20 b) Fig. cunoscând urma orizontală P a planului (axa de rabatere). a). paralele cu urma orizontală P a planului şi a căror urme sunt v0. . Urma P’ este dată de punctul Px şi de proiecţia verticală v’. g10 şi g20. v.41. paralelă cu urma orizontală P a planului.v’) a orizontalei G(g. prin proiecţia orizontală v a urmei verticale.g’) pe care se situează punctul A(a.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 99 planului.proiecţia orizontală g.a’) se trasează astfel : . Proiecţia orizontală a a punctului A se determină la intersecţia perpendicularei duse din proiecţia rabătută a0 pe axa de rabatere P cu proiecţia orizontală g a orizontalei G. b). . cuprins într-un plan oarecare [P]. pe urma verticală rabătută P0 (fig.6. se găseşte urma verticală V(v. Ridicarea rabaterii pentru o figură plană Fie un hexagon [ABCDEF]. trasând linie de ordine din a până pe proiecţia verticală g’ a orizontalei G. Se cere să se determine proiecţiile hexagonului pe planele de proiecţie. Pentru ridicarea din rabatere a hexagonului. paralelă cu axa Ox.6. v10 şi v20.41.6. în v’.41 Ridicarea din rabatere pentru hexagonul [ABCDEF] . Astfel. urma verticală rabătută P0 şi proiecţia rabătută [a0b0c0d0e0f0] a hexagonului pe planul orizontal de proiecţie (fig. În mod analog se procedează şi cu celelalte vârfuri ale hexagonului.din proiecţia rabătută v0 se duce o perpendiculară pe axa de rabatere P şi la intersecţia cu axa Ox se determină proiecţia orizontală a urmei. se observă că sunt aşezate două câte două pe orizontalele g0.din proiecţia orizontală v se ridică o linie de ordine care se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în punctul Px şi de rază Pxv0. prin proiecţia verticală v’ a urmei verticale.

În proiecţia verticală.a’b’).v’) a orizontalei T(t.v’ω’). elipsa este determinată de axa mare RS(rs. obţinută prin ridicarea din rabatere a frontalei f0. ω0 ∈ t0 şi de axa mică AB(ab.100 Ridicarea rabaterii pentru un cerc GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Proiecţiile orizontale şi verticale ale unui cerc conţinut într-un plan oarecare sunt elipse. perpendicular pe urma orizontală P. care se află pe frontala F(f. situată pe orizontala T(t. a. P' b' f ' s' k' Px x c0 ω0 P0 b0 d0 m0 a0 P P0 a) O x Px v' c' ω' d' m' b s d t P f t' O v r' a' ck r0 a a ω 0 ω0 r k0 k0 v0 c0 m d0 b) m0 t0 b0 s f0 0 Fig.ω’).t’) şi se determină proiecţiile centrului cercului Ω(ω. cu centrul în ω0. f0 || P0. proiecţia rabătută a urmei verticale P0 pe planul orizontal de proiecţie şi proiecţia rabătută a cercului pe acelaşi plan. cuprins într-un plan oarecare . În figura 6. care este situată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului k0m0. tangent urmelor planului în punctele a0 şi k0. t0 || P.r’s’). obţinută prin ridicarea din rabatere a orizontalei t0. Pentru început se ridică din rabatere urma verticală P’ a planului. Elipsa din proiecţia orizontală este determinată de axa mare CD(cd. cu ajutorul urmei V(v. aflată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului a0b0.c’d’).k’m’). perpendicular pe urma verticală rabătută P0.f’).t’) ≡ VΩ (vω. se consideră urma orizontală P a planului [P] ce conţine cercul. La ridicarea din rabatere a cercului se are în vedere faptul că elipsele din proiecţia orizontală şi verticală au axa mare egală cu diametrul cercului.6.42. ω0 ∈ f0 şi de axa mică KM(km.42 Ridicarea din rabatere pentru un cerc. Pentru construirea acestor elipse se porneşte de la proiecţia rabătută a cercului pe unul din planele de proiecţie şi apoi se ridică din rabatere. iar axa mică este situată pe direcţia liniilor de cea mai mare pantă faţă de planul respectiv.

B(30.a1’b1’) este paralel cu planul vertical de proiecţie : AB = a1’b1’. segmentul AB. prin b' schimbare de plan orizontal O2 b2 AB de proiecţie . AB a1' x a1 α z' b'=b ' 1 a' ax a b' z'=a'=a2' O x b a=a2 b) z bx ax O β AB b2' b2 bx z=b=b1 a) Fig. Fig. în jurul unui ax vertical Z(z. iar unghiul α din epură reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul orizontal de proiecţie. astfel.în epura din figura 6. obţinându-se proiecţiile x1 α b a1' a2 şi b2. segmentului AB. în jurul unui ax perpendicular pe planul [V] Z(z.a2’b2’) este paralel cu planul orizontal de proiecţie : AB = a2b2.4 Probleme rezolvate 101 1.z’) dus prin punctul B. se aduce paralel cu un nou plan orizontal [H1]. astfel. Proiecţia b’ se roteşte până proiecţia a2’b2’ devine paralelă cu axa Ox. obţinându-se proiecţiile a1’ şi b1’. Adevărata mărime a a AB segmentului AB este dată de b1' b) a) proiecţia orizontală a segmentului A2B2(a2b2. ∠β = ∠(AB. axa O2x2 b2x a' β se trasează paralelă cu a2 ax O b'=b2' bx proiecţia a’b’.[H]).7).în epura din figura 6. Rezolvare : Problema comportă rezolvare prin diferite metode : .în epura din figura 6. se aduce paralel cu un nou plan vertical [V1]. respectiv segmentul A1B1(a1b1. segmentul AB. . oarecare. axa O1x1 se trasează paralelă cu proiecţia ab.44.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : .43 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda iar unghiul β din epură schimbării de plan reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul vertical de proiecţie.a2’b2’). din proiecţiile x a2x b=b1 a’ şi b’ se duc perpendiculare x pe axa O2x2 şi pe acestea se a'=a2' 2 O1 a=a1 b1x x bx măsoară depărtările punctea1x ax O lor.10. b. Adevărata mărime a segmentului AB este dată de proiecţia verticală a segmentului A1B1(a1b1.[V]).6. din proiecţiile a şi b se duc perpendiculare pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară cotele punctelor.6.în epura din figura 6. oarecare. prin schimbare de plan vertical de proiecţie .44 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda rotaţiei . oarecare.z’) dus prin punctul A.43. i se aplică o rotaţie de front. segmentului AB.Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : . Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(10.44. oarecare. . Proiecţia a se roteşte până proiecţia a1b1 devine paralelă cu axa Ox.20) şi unghiurile pe care acesta le face cu planele de proiecţie. b. respectiv segmentul A2B2(a2b2.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6.5. i se aplică o rotaţie de nivel.43. ∠α = ∠(AB.a1’b1’). a. a. .

3.δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1. luând axul vertical Z(z. Rezolvare : Problema se poate rezolva transformând cele două drepte oarecare în drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie. prin schimbare de plan vertical de proiecţie. luând noua linie de pâmânt O2x2 perpendiculară pe proiecţiile verticale ale frontalelor şi păstrând cotele punctelor din ultimul sistem. Printr-o rotaţie de front. b) rabaterea pe un plan de nivel . dusă prin punctul A1 de pe dreapta D1. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d.δ1’).z1’).d2’) şi Δ2(δ2.d’) şi Δ(δ. b) metoda rotaţiei b' δ' x δ0 d0 b0 ω d b b1 a' h1' h1 a a) b1 2' h' O l b' δ' d' c' c x 1' d' c' a' N'=g' δ h P δ0 2=20 c ω d0 O 1=10 b δ a b0 b2 d g b) l Fig.d1’) şi Δ1(δ1.d’) şi Δ(δ.δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1.45. dreptele D1(d1.δ1’) s-au adus în poziţia de drepte verticale.δ2’).d1’) şi Δ1(δ1.Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : în epura din figura 6.6.d1’) şi Δ1(δ1.7) şi B(30. luând noua linie de pâmânt O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale dreptelor şi păstrând cotele punctelor ce definesc dreptele. prin rotaţie de nivel. neschimbate. frontale. s-a executat rotaţia cu ajutorul perpendicularei ci. a dreptele D(d.102 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2.δ’) : C(20. frontale.d1’) şi Δ1(δ1.δ1’) se aduc în poziţia de drepte verticale şi astfel : d2δ2 = l. Pentru dreapta D.z’) prin punctul C al dreptei Δ. printr-o schimbare de plan orizontal de proiecţie. b dreptele D(d.45 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie . prin diferite metode : .d’) : A(10.δ1’).10.45. Dreptele D1(d1. .6.46 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) rabaterea pe planul orizontal .20) şi Δ(δ.d’) şi Δ(δ.5. D2(d2.δ’).Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : în epura din figura 6. în jurul unei drepte de capăt Z1(z1.5). b' δ' x O1 x2 c2=δ2 b1'=b2' O2 a2=b2=d2 l d' c' a' O δ=δ1 d=d1 a=a1 x δ' d' b' z' a1'=z1' d2' δ2' i' i1' d1' δ2 l e1' O δ1 d1 b=b1 c=c1 δ1'=δ2' c1'=c2' d1'=d2' a) a1'=a2' x1 d δ1' c' a' δ e' b z=c=c1 i i1 b) a a1=d2 z1 Fig. Distanţa dintre proiecţiile orizontale d2 şi δ2 este adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d.

astfel încât distanţa l dintre ele să se măsoare între urmele de pe planul de proiecţie faţă de care planele sunt proiectante. Distanţa l se măsoară între noile urme orizontale P1 şi Q1. Distanţa l se măsoară între noile urme verticaleP1’ şi Q1’. Acest lucru se poate realiza utilizând : . [P1] şi [Q1]. pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie.47.6. OPy = 20. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 50.prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (fig. Se rabate punctul B în bo.47. 3.6. oarecare. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele orizontale şi folosind punctele I şi J.Rezolvare utilizând metoda rabaterii : adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.6. trasată prin urma din planul orizontal h1. prin care planele [P] şi [Q] devin plane proiectante verticale. obţinute astfel : a . din planele [P].METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 103 . iar între axa O1x1 şi urma P1’ se poate măsura şi unghiul α.d’) şi Δ(δ. de o paralelă la d0. unde bb2 = b’b1 este diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel. trasată prin punctul 2 = 20 din planul de nivel. Rezolvare : problema se rezolvă prin transformarea planelor paralele. de o paralelă la d0. din planele [P].schimbarea planelor de proiecţie (fig.prin rabatere pe planul de nivel [N] (fig.δ’) este dată de distanţa l dintre dreptele d0 şi δ0. cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb2. b) : axa de rabatere este orizontala G(g. În proiecţia orizontală axa de rabatere g este determinată de punctele 1 şi 2. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ h şi δ0. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ 10 şi δ0.46. cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb1. a planele [P] şi [Q] se transformă în planele de capăt [P1] şi [Q1].47 Rezolvarea problemei 3 – utilizând schimbarea planelor de proiecţie .47): a) în epura din figura 6. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 30. unde bb1 este cota punctului B. a) : axa de rabatere este urma orizontală P a planului definit de dreptele D şi Δ. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele verticale.6. Se rabate punctul B în bo. [P] şi [Q] în plane proiectante faţă de unul din planele de proiecţie. b se aplică o schimbare de plan orizontal de proiecţie. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. respectiv [Q]. b) în epura din figura 6. b . Acest lucru se realizeaxă cu ajutorul punctelor I şi J. respectiv [Q]. iar între axa O1x1 şi urma P1 se poate măsura şi unghiul β. pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie. z P' i' j' Px x P=P1 Qx i=j x1 Q1' α j1 l Pz z O1 P1x P'=P1' Q'=Q1' Qx P Pz Q' β i'=j' Q j i b) O x Px j 1' x1 i1 ' Q1 O P1 l Q=Q1 O1 P1x a) P1' i1 y Py y Py Fig.g’) de intersecţie dintre un plan de nivel N şi planul definit de dreptele D şi Δ.46.

10) şi B(20.6. transformându-le în planele de capăt [P1] şi [Q1]. Rezolvare : Pentru determinarea distanţei de la punctul M la dreapta D. ca apoi să se determine distanţa cerută. dreapta D şi punctul M. atât dreapta D cât şi perpendiculara pe ea sunt drepte oarecare. care intersectează planele [P].d’) se transformă într-o frontală D1(d1. în jurul unei axe de capăt Z(z. În noul sistem de proiecţie. în epură unghiul drept nu se proiectează în adevărată mărime. Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(60. b’ ≡ b0. m’ ≡ m0. aducându-l paralel cu planul orizontal de proiecţie din noul sistem O2x2 : MN = m2n2.Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig. b planele [P] şi [Q] se transformă în planele proiectante verticale [P1] şi [Q1]. din planul vertical de proiecţie.6. .m’n’). a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie dreapta D(d. paralelă cu P1’.48. problema se poate rezolva diferenţiat. . astfel încât aceste puncte să nu mai necesite rabaterea.15.49. b): se recurge la rabaterea planului determinat de cele două elemente. Rabaterea poate fi făcută pe orice plan de front. b) în epura din figura 6.6. dar pentru uşurarea construcţiei se preferă planul de front care trece prin punctele M şi B. Adevărata mărime a segmentului MN s-a determinat prin schimbare de plan orizontal de proiecţie.49.48.6. iar urma verticală Q1’ prin j’.20) şi proiecţiile acestei distanţe.z’). aplicând metodele geometriei descriptive : .15. din planul orizontal de proiecţie.48 Rezolvarea problemei 3 – utilizând metoda rotaţiei . în spaţiu se duce perpendiculara din punct pe dreaptă. Urma verticală P1’ se trasează prin m1 şi prin i’.d1’).Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. aplicând teorema unghiului drept. Punctele I şi J sunt punctele în care axa de rotaţie intersectează planele [P].metoda rotaţiei (fig. respectiv [Q] în punctele I şi J. notând piciorul perpendicularei cu n1’.d’) : A(90. pe un plan de front [F]. 4.30. respectiv [Q].z’).104 z z' Pz l Q1' i' P1' Q' P' Px x P Qx z=i=j Q m Q1 a) j' α m1=P1x O P1 y Px x P' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z Q1' m' Qx Q1 Py P1 b) z'=i'=j' β j i z l Pz P1 ' Q' m1'=P1x O Q P y Py Fig. a planelor [P] şi [Q] li se aplică o rotaţie de nivel în jurul unei axe verticale Z(z.Rezolvarea utilizând metoda rotaţiei se face urmând aceeaşi paşi ca şi în cazul rezolvării prin schimbare de plan. Deoarece. Astfel.25) la dreapta D(d. Revenind în sistemul iniţial de proiecţie se obţin proiecţiile perpendicularei cerute MN(mn. din proiecţia m1’ se trasează o perpendiculară pe proiecţia d1’.48): a) în epura din figura 6. printr-o rotaţie de front. .

Pentru determinarea acestei perpendiculare şi în epură. 5. Pentru determinarea proiecţiei rabătute d0 a dreptei D se mai rabate punctul A de pe dreaptă. Rezolvare : Problema poate fi rezolvată aplicând oricare din metodele geometriei descriptive. pe planele de proiecţie. fiind similară cu cea prin schimbare de plan. OPz = 15 şi adevărata mărime a distanţei de la punct la plan.7. rezolvarea aplicând metoda rotaţiei.f’) = BM(bm. m' i' Px x P=P1 O1 P' n m P1x a) n' i x1 i' n1' 1 m1 ' y z Pz O P1' MN Py x Px z m' Q'=d' Pz v' n' P' v Qx=h' O Q0 n n0 m0 m P MN d h Q Py y b) Fig. MN = m0n0.18) pe planul [P] : OPx = 40. cu cateta a’a2 paralelă cu axa de rabatere f’ şi egală cu distanţa de la punctul A la planul de front (diferenţa de depărtare). a’a2 = aa1 şi se obţine proiecţia rabătută a0. definită ca dreapta de intersecţie dintre planul dat (dreapta D şi punctul M) şi planul de front [F]. b) rabaterea pe plan de front Axa de rabatere este frontala F(f. Se formează triunghiul de poziţie ω a’a2.6.49 Rezolvarea problemei 4 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie .50 Rezolvarea problemei 5 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie .METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 105 O2 m' a' x a=a1 O1 d' m=m1 d=d1 a1' a) m2 MN n2 b' a0 MN ω O m'=m0 a2 x d a' a1 m a n b) d' n' F=f b n0 d0 b'=b0 f' O n' x 2 b=b1 n=n1 d1' n1' m1' x1 b1' Fig. În continuare se prezintă rezolvarea prin două dintre metode. Distanţa de la punctul M la dreapta D este egală cu lungimea perpendicularei duse din proiecţia m0 pe dreapta d0. Dreapta rabătută pe planul de front este d0 = a0 ∪ b0. OPy = 25. se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile m’n’ şi respectiv. mn.6.b’m’). Să se determine proiecţiile perpendicularei duse din punctul M(20. b) rabaterea planului de capăt .

de pe urma P’. luând noua linie de pământ perpendiculară pe urma orizontală P şi din P1x P1x O1 se trasează urma P1’ înclinată la 300. în b0. δ0 = b0 ∪ h10. Rezolvare : problema poate fi rezolvată aplicând succesiv două schimbări de plan de proiecţie sau două rotaţii. utilizând planul de capăt [Q]. Px i=i1 x1 O Rezolvare : în epura din figura 6. a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie planul oarecare [P] se transformă într-un plan de capăt [P1] şi odată cu el punctul M(m.5). adică a perpendicularei MN. Proiecţia n1 se găseşte pe o paralelă dusă la axa O1x1.52.51 Rezolvarea problemei 6 Problema poate fi rezolvată similar aplicând metoda rotaţiei.i’) din planul [P]. Adevărata mărime a unghiului dintre dreptele D şi Δ este unghiul γ măsurat între dreptele d0 şi δ0.d’). cunoscând x i1' 0 P1' urma orizontală P.6. m ∈ d şi d’ ⊥ P’.m’) în punctul M1(m1. şi între ele se măsoară adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte.10. Se rabate punctul B pe planul orizontal de proiecţie în jurul axei de rabatere P. b): se intersectează planul definit de cele două drepte cu un plan de nivel [N]. prin aducerea planului definit de cele două drepte în poziţia de plan de nivel (vezi rezolvarea de la adevărata mărime a unei figuri plane).5. Să se găsească urma verticală P’ a z planului [P]. . Se rabat dreptele D şi Δ pe planul de nivel [N].δ’) : B. În noul sistem de proiecţie se poate trasa perpendiculara din proiecţia m1’ pe urma P1’. dată de punctele (1. . faţă de axa Py O1x1. Fig. ducând o linie de ordine din proiecţia n până la intersecţia cu perpendiculara din m’ pe urma P’. determinând punctul I(i. împreună cu segmentul MN. 6.d’) : A(10.Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig. Proiecţia n’ se determină revenind în sistemul iniţial.7).g’).6. piciorul perpendicularei fiind n1’. deoarece perpendiculara M1N1 este o frontală. n1’∈ P1’. h10 şi de punctul de concurenţă b0 : d0 = b0 ∪ h0. Fie dreptele D(d. a): se determină urma orizontală P a planului [P] definit de cele două drepte.52. pe planul orizontal de proiecţie şi se obţine segmentul m0n0. cunoscând urma orizontală : OPx = i' 40.15.m1’).50.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. Se revine din schimbarea de plan.1’) şi (2. este proiecţia m1’n1’.6. b0 şi de punctele 10 şi 20. Să se determine adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte.rezolvare utilizând rabaterea pe un plan de nivel (fig. Rezultă că adevărata mărime a distanţei de la punct la plan.rezolvare utilizând rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (fig. concurente în punctul B. care este distanţa de la punct la plan. care are d ⊥ P.20) şi Δ(δ. având ca axă de rabatere orizontala g. se face o schimbare de plan 30 P=P1 vertical de proiecţie. Este nevoie de rabaterea punctului de concurenţă B. deoarece noul plan obţinut [P1] este plan y de capăt.106 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . Pentru a afla adevărata mărime a distanţei MN.6. m’ ∈ d’.2’).6. Poziţia rabătută a dreptelor d0 şi δ0 este dată de urmele dreptelor din planul orizontal h0. . rezultând orizontala G(g. B(30. se rabate planul de capăt [Q].51. 7. OPy = 25 şi unghiul de 300 pe care planul P' [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. δ0 = b0 ∪ 20.50. C(40. Aici se va exemplifica rezolvarea prin metoda rabaterii : . care fiind în planul de nivel sunt identice cu proiecţiile 1 şi 2 : d0 = b0 ∪ 10. Se determină punctul N de intersecţie dintre perpendiculara D şi planul [P]. b): perpendiculara dusă din punctul M pe planul [P] este dreapta D(d.

Să se determine adevărata mărime a unghiului η dintre planele [P] : O Px = 45. Se dă dreapta D(d. Cele două normale definesc un plan [R]. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10.b’) se trasează perpendiculara Δ(δ.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 107 b' δ' h1' x c' b0 d γ b c δ δh1=h10 0 ω d' a' b1 a O h' P h=h0 d0 x c' 2' δ' b' 1' b1' b b2 d0 1=10 b) a a' N'=g' d' g O d δ0 2=20 δ c ω γ b0 a) Fig. în continuare se rabat aceste drepte pe planul de nivel [N]. a). OPz = -15.6.53 Rezolvarea problemei 8 9. OPy = 15.d’) : A(10. B(25. z b' B Δ γ D A x P' Px P N'=g' δ δ0 δ' 2=20 b2 θ=π/2−γ a) Fig. Rezolvare : Unghiului η dintre plane se poate determina utilizând metoda normalelor : se consideră un punct A.γ (fig. care formează între ele unghiul η. exterior celor două plane. dintre dreapta D şi o normală Δ.54.53. OPy = -30. b’ ∈ δ’. dusă prin punctul B al dreptei la planul [P] : θ = π/2 .15.10. Să se determine unghiul θ pe care-l face dreapta D cu planul [P].6.6. din care se trasează normalele D şi Δ pe planele [P] şi [Q] (fig. Astfel. ca şi la rezolvarea de la problema 7. în epura din figura 6. Pe proiecţia orizontală s-a figurat măsura reală a unghiului θ căutat.6.53. b. OQy = -5. prin punctul B(b.25) şi planul [P] : OPx = 45. egal cu unghiul b) b0 ω b 1=10 γ 2' b1' 1' a' d' d0 a g d O Pz y Py θ=π/2−γ [P] . a). b ∈ δ şi δ’ ⊥ P’.52 Rezolvarea problemei 7 – utilizând metoda rabaterii : a) pe planul orizontal de proiecţie . care intersectează planele [P] şi [Q] după dreptele D1 şi Δ1. Deoarece interesează determinarea unghiului γ dintre dreapta D şi normala Δ. Rezolvare : unghiul θ dintre dreaptă şi plan se determină ca fiind complementul unghiului γ.7).δ’) pe planul [P] : δ ⊥ P. OQz = -10. b) pe planul de nivel [N] 8.

6. Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul vertical se obţine prin rotirea proiecţiile orizontale a. Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul orizontal se face prin măsurarea cotelor. situat într-un plan proiectant vertical. ca şi la rezolvarea problemei 7. până pe axa Ox şi ridicarea de perpendiculare pe axa Ox până la nivelul proiecţiilor verticale a’. Rezultă proiecţia a0b0c0.55 Rezolvarea problemei 10 : a) prin rabatere pe planul orizontal . Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(22. b şi c sunt coliniare şi definesc urma orizontală Q. dintre cele două normale D şi Δ : η = π .14. se va determina unghiul ca fiind suplementul unghiului γ. Unghiul γ dintre dreptele D şi Δ se determină prin rabatere pe un plan de nivel [N]. Astfel se determină depărtarea y a punctului B.γ.54 Rezolvarea problemei 9 10.7). b’ şi c’. b) prin rabatere pe planul vertical y a O b x Qx a' a0 a .3.6. b şi c în jurul punctului Qx. Se obţine triunghiul a0b0c0.108 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ diedru dintre cele două plane. C(5. trasate prin proiecţiile orizontale a. proiecţiile orizontale a. care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC]. Pentru simplificarea rezolvării. b şi c.20).4). Q' b' c' Q' b' b0 ABC c0 c' O Q0 b Q b) c Q N'=g' 2' d' a' δ' z P' Pz η=π−γ a1' 1' a0 γ d0 ω Qx 1=10 a2 Qy O Qz P Py y b) η=π−γ Δ1 [Q] a d δ x Qx a' Q0 a 0 y c b0 a) c0 ABC Fig. Q' [R] Δ A γ D D1 [P] x g Px 2=20 δ0 Q a) Fig. pe perpendiculare la urma Q. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie. Rezolvare : deoarece triunghiul [ABC] este situat într-un plan proiectant vertical. B(15.y.

Se trasează pătratul de latură 15mm şi orizontalele g10 şi g20.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie. Se revine din rabatere. tangentă la un cerc cu centrul în v şi rază vv’). 6.d’) : A(70. Se determină proiecţia rabătută a urmei verticale. aparţinând planului [P] : OPx = 50.20. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d. 4.d’). Printr-o schimbare de plan. ∠OPy = 50.25) într-o orizontală. să se transforme dreapta oarecare D(d.d’) dată prin punctele A(75.25.10.0. pe care dreapta îl face cu planul orizontal de proiecţie.v’). cunoscând unghiul de 300.40.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 109 11.25. dată prin urme V(30. P0. 5. pe care se găsesc vârfurile a0.0) şi faptul că latura AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie. situat în planul bisector [B1] şi punctul B(30.) şi B(30. Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D(d.0).30) şi B(20.20. b0 şi c0.20).20. Să se găsească distanţa dintre cele două puncte.6. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d. b). 2.10) într-o frontală. 3. Fie punctul A(90.20. situat în planul bisector [B2].56 Rezolvarea problemei 11 6. obţinându-se astfel proiecţiile pătratului abce şi a’b’c’e’ (fig. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d.5 Probleme propuse Metoda schimbării planelor de proiecţie 1.20) şi B(20. a sunt prezentate elementele de la care se porneşte în rezolvarea problemei.40. P' v1' P' v2' e' c' g2' g1' b' O c b b0 e0 c0 g20 g10 ABCE b) g2 g1 P Px x a0 450 40 0 O x Px v0 v10 v' a' v2 v v1 e a a0 15 b0 a) P v20 P0 Fig. rabaterea vârfului A pe planul orizontal A0(55. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. printr-o schimbare de plan. OPz = 80. să se transforme dreapta oarecare D(d.15.6.30).15. cu ajutorul punctului V(v.) H(80. într-o dreaptă conţinută în primul plan bisector (Indicaţie : noua linie de pământ O1x1 se trasează prin h.d’) dată prin punctele A(80.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie. Să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia. Printr-o schimbare de plan.-30.35. Rezolvare : în epura din figura 6.20. Se consideră pătratul ABCE.10) într-o dreaptă de profil.d’) : A(70.z).) şi B(25. e0.56. cunoscând mărimea laturii L = 15mm.38.56. .

50) şi planul [Q] : OQx = 70. printr-o schimbare de plan.d’) şi o dreaptă Δ(δ.15. într-un plan [P1] a cărui urme P1 şi P1’ să fie în prelungire. OPy = 40 şi unghiul de 300 pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie.d’) : A(60.f’) : M(15. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se determine adevărata mărime a unghiului ANB : A(50.d’) : A(90. N(50. Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P]. OQy = 45. prin două schimbări de plan succesive.25. 22. 11.30) la planul [P] : OPx = 100.10) B(20.15.0).7.30) B(70. Să se determine proiecţiile perpendicularei comune dusă între dreapta oarecare D(d. Fie planul [P] dat prin urme : OPx = 90.30. N(30.15. 17. OPy = 40.20) şi Δ : C(80. care va intersecta noua linie de ordine a punctului M1 în m1’.20.30.d’) : H(80. distanţa de la punctul A(50.64. OPz = 70.15. B(15. Printr-o schimbare de plan.15. 8. aplicând două schimbări de plan succesive. Să se transforme dreapta oarecare D(d.10. 20.10) şi Δ(δ. Să se determine. 9.110 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 7.25) la dreapta D(d. OPy = 50.20).15) într-o verticală.40) şi este perpendicular pe planul [Q] : OQx = 80. OQy = 50. paralele.10. definite prin urme : [P] : OPx = 50.25. 15.30.25. OPy = 30.d’) : A(90.15). apoi se revine din schimbarea făcută în vechiul sistem de proiecţie). OPy = 50. 12.) N(70. Să se determine urma verticală a unui plan oarecare [P]. situat la distanţa l = 20mm faţă de planul [P].15). OQz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d. OPz = 40.15. OPy = 40.z).0). OQz = 80 (Indicaţie : printr-o schimbare de plan orizontal se transformă planul [Q] într-un plan proiectant vertical [Q1] şi se trasează P1 ⊥ Q1. 13. se trasează o paralelă la urma P1’. paralel cu planul [P] : OPx = 90. Px (70.32. urmele Q şi Q’ ale unul plan [Q]. printr-o schimbare de plan. cunoscând urma sa orizontală OPx = 80. distanţa l dintre planele paralele [P] şi [Q].25.20.δ’).22).35.30) B(25. Să se determine. 24. cunoscând distanţa l = 35mm de la punctul M la planul oarecare [P] : OPx = 110.) B(30. Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P] în plan de capăt şi să se determine unghiul pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie.0.10.d’) : A(80. Prin două schimbări de plan succesive să se determine proiecţiile perpendicularei comune duse pe cele două drepte date. să se găsească proiecţia verticală m’ a unui punct M(60.10).15) într-o dreaptă de capăt. printr-o schimbare de plan.) B(25. Să se determine urmele P şi P’ ale planului [P]. .δ’) : M(20. neparalele şi neconcurente.25. OPz = 40. 10. 16. Fie dreapta D(d.10. 19.15). prin a1. Fie dreptele D(d. ştiind că urmele lor orizontale fac 600 cu linia de pământ.) B(20. OPz = 60 (Indicaţie : se transformă planul [P] într-un plan de capăt [P1].20.) B(75.0) şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 15mm. Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q]. care conţine punctul A(50. 18. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P]).0).d’) : A(80.45. OPz = 35.30.30. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d.0) H(58.30) şi o dreaptă situată în planul orizontal de proiecţie F(f. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d.d’) într-o fronto-orizontală.0. 21.d’) : A(90. 23. Să se determine. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre dreptele paralele D(d. OPz = 30 şi [Q] : OQx = -10. OPy = 45.20.d’) : A(47. definit prin urme : OPx = 80.45).15. la distanţa l.0. Qx (46. 14.10. Prin două schimbări de plan succesive să se determine în adevărată mărime distanţa l de la punctul M(60.25. apoi se revine în vechiul sistem de proiecţie şi se determină m’).

înclinată cu 600 faţă de axa O2x2 şi se revine din schimbările făcute în vechiul sistem de proiecţie). Să se determine urma P a unui plan [P]. Să se determine unghiul dintre planul [P] şi planele de proiecţie.50. conţinută în planul [P]. 32.5) din planul [P] : OPx = 110.30).10.40. C(90.40).35).20.) B(60.10). Fie dreapta D(d. 34. Folosind metoda rotaţiei să se determine urma verticală P’ a planului [P] (Indicaţie : se determină urma orizontală P1 a planului de capăt [P1]. Să se rotească dreapta D. utilizând metoda rotaţiei.20). prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punctul M). cunoscând unghiul de 450 pe care-l face dreapta cu planul orizontal de proiecţie.25) şi C(70. OPy = 30.15).25). punctul A(35.30.15).25.45.5.15. Prin punctul A(50. care să facă 600 cu planul vertical de proiecţie (Indicaţie : se transformă planul [P] în planul de nivel [P2]. b) [ABC] : A(55. 35. luând axa de rotaţie prin punctul A şi se trasează P1’ prin P1x tangent la un cerc cu centrul în a’. se trasează prin a2 proiecţia d2. OPy = 50.35. Printr-o schimbare de plan să se aducă planul oarecare [P] : OPx = 100.25.35) astfel încât să devină paralelă cu planul vertical de proiecţie.20. apoi se revine din rotaţie şi se determină P’).d’) : A(90. Să se rotească dreapta D(d.50.15) şi distanţa l = 7mm dintre acest punct şi plan.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie.35. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. 27. Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D : A(80. c) [ABC] : A( 35. OPz = 70. Să se determine distanţa de la punctul M(50.40).20.30. prin două schimbări de plan succesive.) B(65.10. utilizând metoda rotaţiei.60. OPz = 40. cunoscând urma verticală : OPx = 80.40) cu planul orizontal de proiecţie. e) [ABC] : A(90.30. 30.) B(90.40). astfel încât să devină paralelă cu planul orizontal de proiecţie. OPz = 50 şi unghiul de 450 pe care-l face planul [P] cu planul [V] (Indicaţie : prin rotaţie de front se obţin urmele planului [P1] proiectant vertical şi se revine din rotaţie).20). 38.10. Metoda rotaţiei 28. OPz = 70 în poziţia de plan paralel cu linia de pământ.10. să se ducă o dreaptă D(d. d) [ABC] : A(90. Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(90. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. utilizând metoda rotaţiei.) B(90.45.50).20).25. B(20. 37.35. (Indicaţie : se transformă planul triunghiului într-un plan de capăt). rotind planul [P] convenabil. Să se determine distanţa l de la punctul M la planul [P].d’) : A(80.5.40). OPy = 40.43.10.10.15. Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos. aplicând două schimbări succesive de plan : a) [ABC] : A(50.30.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 111 25.15) şi B(30.z). OPz = 40.20). 31.30) la planul [P] : OPx = 100. B(25. Prin metoda rotaţiei să se determine unghiurile pe care dreapta D le face cu planele de proiecţie. Se dă planul [P] : OPx = 80. OPz = 45. 26. C(20.5) şi planul [P] : OPx = 40. OPy = 40. B(90.35.10).y. Să se determine adevărata mărime a unghiului pe care-l face ∆ABC : A(50. C(70.20.d’) : A(80.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie. B(20. C(15. B(30. 36.35. C(20. Fie punctul M(15.) B(30.5. 29.30). de rază 7mm. Fie dreapta D(d. .15.15). OPy = 50. 33.d’).15. Se consideră dată urma orizontală P a planului oarecare [P] : OPx = 60. OPy = 60.

paralele.20. 43.d’) : A(60.15) într-o verticală. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10. C(90.50. Să se determine adevărata mărime a unghiului MIN. aplicând două rotaţii succesive. OPz = 65. Δ(δ.15. Utilizând dubla rotaţie să se transforme dreapta D(d. 47.40).40.60.10. 42.10).40) într-o verticală.10).35) şi B(10. B(25.20) prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punct). (Indicaţie : se utilizează dubla rotaţie).50).43. 53.d’) : H(100.50). aplicând două rotaţii succesive : a) [ABC] : A(50. Să se rotească dreapta D(d. într-un plan de nivel.25. OPy = 40. Să se transforme planul [P] : OPx = 70.15. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 60.70. utilizând metoda rotaţiei (Indicaţie : se transformă planele [P] şi [Q] în plane proiectante).25.15). cunoscând urmele lor orizontale : OPx = 70.10). B(20. Să se determine urma verticală P’ a unui plan [P].20.30).10).70. 50. folosind metoda rotaţiei : M(50.10).17.20) şi B(20. I(90. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d. Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos.d’) : A(60. b) [ABC] : A(55.40. 48. Prin două rotaţii succesive să se transforme dreapta oarecare D(d.30.20.40. N(10. fără a utiliza urmele planului.δ’) : C(60.δ’) : B şi C(30. Ce unghi face triunghiul cu planul vertical ? (Obs. 44.15. Se dă un plan [P] definit de două drepte concurente : D(d. B(70.d’) : A(70. astfel încât să devină paralelă ca axa Ox.10) la dreapta D(d.40. OPy = 45.20.0) H(78. Fie planul [P] : OPx = 90.d’) : A(110.60) (Indicaţie : se transformă dreptele în drepte verticale sau drepte de capăt). folosind metoda rotaţiei. C(70. 46.30.) B(90.30).40). Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10. OQx = 40 şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 10mm. B(50.25.δ’) . OPz = 55.50) şi planul [P] : OPx = 70. folosind metoda rotaţiei . folosind metoda rotaţiei. cunoscând urma orizontală : OPx = 60. C(30.d’) : A(90. astfel încât să devină o fronto-orizontală. Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(80.0.d’) şi Δ(δ. utilizând dubla rotaţie.10. Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan proiectant vertical). OPy = 30 şi unghiul de 300 pe care-l face planul [P] cu planul [H] (Indicaţie : prin rotaţie de nivel se obţin urmele planului [P1] de capăt şi se revine din rotaţie). 54.70).15) într-o dreaptă de capăt.) B(30. OPy = 40. B(75.35) şi B(10.25). Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre două drepte paralele.15. Să se transforme dreapta oarecare D(d. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10. OPy = 40.45. 40. . 41.30) (Indicaţie : se transformă planul unghiului într-un plan de nivel sau de front).30.d’) : M(70.40. 55. Fie dreapta D(d.10. D(d. N(25. 49. OPz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d.15.δ’).70.112 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 39. 45.30.50).10.10). B(50. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P]. Să se rotească planul [P] astfel încât să devină plan de capăt.20). Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan de capăt).d’) : A(60. Să se rotească dreapta D. rotindu-le în poziţia de drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie).20). Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q]. C(30.d’) : A(100. D(d.40). Să se transforme planul [P] într-un plan de front. 56. 52.20.30) şi Δ(δ. OPy = 50. Ce unghi face triunghiul cu planul orizontal de proiecţie ? (Obs.d’) şi o dreaptă Δ(δ. 51.25.50).30. utilizând dubla rotaţie.20).25.

unde se obţine punctul M).5.50).) B(90.30. OPz = 45.d’) : A(15.10).5. 63. 61.20). C(20.d’) : A(30. 62.d’) : A(90.d’) : A(90.30. 68. C(20.) B(65. se trasează mediatoarea segmentului A0B0 până la intersecţia cu axa Ox.40). Se dă dreapta D(d. ORy = 50.21).30.35. 67. Să se determine în adevărată mărime distanţa de la punctul M(60. 60.30. ORz = 40. B(70. OPz = 45.40.30.25. folosind un plan proiectant vertical şi rabaterea acestuia pe planul vertical de proiecţie.20).30). V(30.15). Se consideră dreapta D(d.40) şi planul paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞.10. B(50.20.15. 66.20.45) şi punctul M(45. Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d.20).50.15. B(20.25) la dreapta D(d.30.d’) : A(80.10) şi B(40.yb.20) şi un plan de profil [P] : OPx = 30.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE c) [ABC] : A( 35. Se consideră un plan [P] care trece prin linia de pământ şi prin punctele A(30. d) [ABC] : A(90. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre cele două drepte prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie şi prin rabatere pe un plan de nivel.15) şi B(70. B(60. Fie dreptele D(d. 64. prin metoda rabaterii. C(20. exterior dreptei.35). B(80. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [P].60.δ’) : B. 58. 65. B(50.35.10. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(90.10) şi dreapta de profil Δ(δ.10) şi planul [P] : OPx = 60.15).δ’) : B.40. Fie triunghiul [ABC] : A(11. . prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. C(15. OPy = 50. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. Să se determine rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie. Comparaţi cele două rezultate.35.15.35). OPz = ∞.10. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (Indicaţie : se utilizează şi proiecţia pe planul lateral.d’) : A(20. B(35. prin metoda rabaterii să se determine piciorul perpendicularei duse din punctul M pe dreapta D şi mărimea reală a acesteia. Să se determine distanţa de la punctul M(60.15.30.d’) : H(80. concurente în punctul B.m’) de pe linia de pământ situat la egală distanţă de punctele A şi B (Indicaţie : se rabat punctele A şi B pe planul orizontal de proiecţie. C(15. B(50. ORy = 30. prin rabatere. concurente în punctul B.22) situat în planul [P] : OPx = 110. OPy = 40.10) cu un plan paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞. cât şi proiecţiile acesteia.) B(60.15) şi un punct M(50.40.35.15).30).d’) : A(20.40.20). B(31.10). Să se determine proiecţia unui punct M(m.ya. Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d. Fiind date dreapta D(d. Fie dreapta oarecare D(d. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.30. ORz = 20.10.40.10. pentru determinarea urmei orizontale).10).40).0).15.5.d’) : A(30.23). e) [ABC] : A(90.40.10). C(30. Să se determine proiecţiile punctelor situate pe dreapta D la distanţa l = 40mm faţă de punctul M. OPy = ∞. aplicând metoda rabaterii.10).0.30) şi Δ(δ.15. 69.yc.15).40).10. 59. Metoda rabaterii 113 57.50. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [R].30) la planul [P] : OPx = 80. B(80. OPy = 35. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. OPz = 40.30). Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D(d.5.

OPy = 40. OPz = 90.80) şi Δ(δ.5. OQz = -20. cunoscând latura AB care este o orizontală : A(50. situate pe dreapta D. OPz = 60 şi [Q] : OQx = 30.25. C(20.35. să se determine adevărata mărime a triunghiurilor : a) [ABC] : A(50. OPy = 55.45. situat într-un plan proiectant vertical. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.) B(90.20) ce aparţine planului şi rabaterea acestuia pe planul orizontal M0(80. 77.40). C(20.52) şi planul [P] : OPx = 100. d) [ABC] : A(90.0) de pe axa Ox. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90.z) sunt cuprinse în acelaşi plan de capăt.0.50) C(20. 76. Să se compare rezultatele.) B(60. situat într-un plan de capăt. Să se determine proiecţiile punctelor A şi B.0) a punctului A(30.50. OPy = 50. OQy = -10. B0(46.) B(30.50.11. 75.d’) : A(130. OPy = 70. utilizând rabaterea (Indicaţie : se trasează înălţimile pe proiecţia rabătută a triunghiului.114 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 70.60.15).40. Se consideră triunghiul echilateral ABC.25. 74. 78.40) şi punctul M(50.30).27).70. B(40. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : OPx = 90. 81.10.0. B(90. Să se determine proiecţiile înălţimilor triunghiului [ABC] : A(30.20.25).40.25.0). OPy = 50. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie. 79.45.z) din planul [P].30). OPz = 60 şi punctul Ω(30.δ’) : C(70.30. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90.15.23) şi că vârful C este situat în planul orizontal (Indicaţie : se determină pe planul de nivel ce conţine orizontala AB proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului şi se revine din rabatere cu punctul C).9.z) din acest plan. 73.23).30. c) [ABC] : A( 35. B(40.15. Să se compare rezultatele.38. se stabilesc punctele A0 şi B0 şi se revine din rabatere).35.15). de lungime 25mm şi cu centrul în punctul Ω (Indicaţie : se determină proiecţia rabătută a poligonului şi se revine din rabatere).10).d’) care face 450 cu planul vertical de proiecţie şi are urma V(90. Se consideră orizontala D(d.d’) : A(85. B(65. 82. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie. Se dă punctul M(78.20. C(70. 85.25.15). .30. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : O Px = 90.50. 72.35. ∠OPyP = 600.z) C(20. Cunoscând rabaterea triunghiului pe planul orizontal A0(55. Fiind date planul [P] : OPx = 110.5.25). 80.45. aparţinând planului [P] : OPx = 60.43. astfel încât triunghiul AMB să fie echilateral (Indicaţie : se rabate orizontala pe planul orizontal de proiecţie. Să se determine proiecţiile perpendicularei din punctul M pe dreapta D.d’) : A(80. cunoscând un punct M(40. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.10. cunoscând rabaterea A0(45.20).30.32.20).15. Utilizând rabaterea. OQz = -30.15). Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la planul [P].40) şi Δ(δ. Să se determine urma verticală P’ a planului [P] : OPx = 70. 71.15. Să se găsească urmele P şi P’ ale unui plan [P]. 84.30) şi un punct M(40. 83.20. să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia.50. Dreapta oarecare D(d. utilizând rabaterea. e) [ABC] : A(90.50).32).66. OPz = 80.30) prin rabatere pe un plan de nivel. ∠OPzP’ = 300 şi [Q] : OQx = 20.40). OQy = -10. b) [ABC] : A(55. pe un plan de nivel ce trece prin vârful B).90. C(15.δ’) : C(55. C(75.10).25. B(30. prin rabatere pe un plan de nivel. B(20.) B(90. prin rabatere pe un plan de front.35.15) prin rabatere pe un plan de front.9). să se traseze proiecţiile unui poligon regulat cu 6 laturi.10. C(90.10.0).27.15).30). Să se determine proiecţiile unui triunghi echilateral. B(65.y.10.10.) B(65.0).

în sensurile arătate pe figură. respectiv a tuturor punctelor A O E M care definesc aceste segmente. [V] Rezolvare : K [L] a) Epura formei geometrice din figura 7. MR || [V] (m’r’ ≡ MR). obţinându-se cele trei proiecţii.PROBLEME DE SINTEZĂ 115 7. corpul dat C B trebuie imaginat în spaţiu. În acest scop. ca în figura 7.drepte paralele cu planele de proiecţie : PN || [V] (p’n’ ≡ PN).2 Rezolvarea problemei 1 d'=b' m'=n' k'=r'=p' g'=l' i' z f' e' a" b" O p" r" k"=i" m"=l" n" c"=g"=f " d"=e" [V] x a=b [H] n m p r=l k i g f =e y b) [L] se rotesc. b. plan.2. se obţine epura din figura 7. care este epura formei geometrice date. b) Corelând forma geometrică dată cu epura ei se identifică următoarele segmente de dreaptă situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie (în paranteză se specifică proiecţia din epură în care segmentele se proiecteză în adevărată mărime) : .1 se L trasează prin determinarea proiecţiilor fiecărui segment de F G N dreaptă care o alcătuieşte. Dacă ne Fig. până la suprapunerea peste planul vertical [V].1. Să se z reprezinte epura ei şi să se studieze tipurile de drepte.1 Formă geometrică imaginăm în continuare că planele orizontal [H] şi lateral z [L] P R c'=a' K I L A B x N M O C D G F E y c=d a) Fig. plane şi poziţiile relative dintre acestea. metode) 7.1 Probleme rezolvate 1.2. Din toate punctele formei D x [H] geometrice se imaginează proiectante duse pe planele de proiecţie. Se dă forma geometrică din figura 7.7. în sistemul celor trei plane de y proiecţie. dreaptă. a. cu referire la elementele PR I din care este alcătuită această formă. PROBLEME DE SINTEZĂ (punct. .7.

drepte concurente : AC ∩ CF = C (ac ∩ cf = c.20). ML || CF (ml || cf. e) Feţele care mărginesc corpul studiat fac parte din plane care au diferite poziţii faţă de planele de proiecţie (proiectante sau paralele). PK ∩ KG = K (pk ∩ kg = k. Cele care sunt paralele cu acestea se proiectează pe ele în adevărată mărime.proiecţii identice pe planul lateral : c” ≡ e”. g”. vizibil C (zC > zD). b’d’ ∩ i’f’ = ø). [CDEF](plan de front) ∩ [KIFG](plan || cu Ox) = GF(dreaptă fronto-orizontală). KG || IF. f ≡ e. [KGLR](plan de profil) ∩ [KIFG](plan|| cu Ox) = KG(dreaptă de profil). DE ⊥ [L] (de ≡ d’e’ ≡ DE). BD ⊥ [V] (bd ≡ b”d” ≡ BD). c) Analizând corpul dat. pentru care dreapta D este linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. (kg || if. Fie dreapta oarecare D : M(20. m’ ≡ n’.proiecţii identice pe planul vertical : c’ ≡ a’. d) La reprezentarea în epură a punctelor date pe forma geometrică unele proiecţii s-au suprapus. .coliniare). după cum se arată în exemplele de mai jos : [ABDC](plan de profil) ∩ [CDEF](plan de front) = CD(dreaptă verticală). n’p’ || m’r’). [MNPR](plan de capăt) ∩ [MRL](plan de front) = MR(dreaptă frontală).drepte perpendiculare pe planele de proiecţie : RL ⊥ [H] (r’l’ ≡ r”l” ≡ RL). . . i” . n’. vizibil M (yM > yN). AB ⊥ [H] (a’b’ ≡ a”b” ≡ AB). CD ⊥ [H] (c’d’ ≡ c”d”≡ CD).drepte disjuncte : AC ∩ KG = ø (ac ∩ kg = ø. în funcţie de distanţa dintre acestea şi planul de proiecţie respectiv. vizibil G (yG > yL). m’l’ ∩ l’g’ = l’). Dacă planele sunt particulare şi dreptele obţinute din intersecţia lor sunt particulare. k” ≡ i”. BD ∩ IF = ø (bd ∩ if = ø. a) Să se determine urmele planului [P]. f) Feţele plane se intersectează după segmente de dreaptă. m” ≡ l”.5). NP || MR (np || mr. adică unele puncte au proiecţii identice. a’c’ ∩ k’g’ = ø). Exemplu : . a’b’ || c’d’).30.plane proiectante faţă de planele de proiecţie : [FGKI] ⊥ [L] (f”. vizibil R (zR > zL). . [LGKR] || [L] (l”g”k”r” ≡ LGKR). p’k’ ∩ k’g’ = k’).116 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ IF || [L] (i”f” ≡ IF). ML ∩ LG = L (ml ∩ lg = l. vizibil D (xD > xE). [MNPR](plan de capăt) ∩ [PRKI](plan de nivel) = PR(dreaptă de capăt). pentru câteva segmente : . se exemplifică poziţiile relative dintre drepte. KG || [L] (k”g” ≡ KG). vizibil C (yC > yA). a’c’ ∩ c’f’ = c’). r’ . k’g’ || i’f’). ML ∩ PR = ø (ml ∩ pr = ø. vizibil F (zF > zE). b) Să se traseze urmele unui plan [Q]. vizibil M (xM > xL). . paralel cu linia de pământ şi care se intersectează cu planul [P] după dreapta D.proiecţii identice pe planul orizontal : c ≡ d. .coliniare) . AC ⊥ [V] (ac ≡ a”c” ≡ AC). m’l’ ∩ p’r’ = ø). Exemplu : .drepte paralele : AB || CD (ab || cd. p’. CF ⊥ [L] (cf ≡ c’f’ ≡ CF). 2. [MNPR] ⊥ [V] (m’. N(10.12. g’ ≡ l’. [PRI] || [H] (pri ≡ PRI). r ≡ l. m’l’ || c’f’). Totuşi se poate spune care punct este vizibil. vizibil K (xK > xI). k”.plane paralele faţă de planele de proiecţie : [MLR] || [V] (m’l’r’ ≡ MLR).

paralele .2 Probleme propuse 1. să se precizeze care dintre ele este vizibil şi de ce ? e) menţionaţi suprafeţele poligonale care ocupă în spaţiu poziţii particulare faţă de planele de proiecţie şi numiţi-le. respectiv O x c2 h. Vârful B este propriul lui rabătut. . iar pentru proiecţia rabătută a vârfului A se utilizează coliniaritatea punctelor c. planul a0 P c [Q] şi planul [P] au comună dreapta D. să se rezolve următoarele cerinţe : a) să se reprezinte epura formelor geometrice. care intersectează triunghiul după orizontala (b1.disjuncte d) în cazul punctelor aparent suprapuse (care au una din proiecţii identice). Aceasta intersectează axa Ox în Px.δ’) perpendiculară pe planul [P]. În care proiecţie din epură segmentele se regăsesc în adevărată mărime? c) să se precizeze câte două drepte care să fie: .d’). B(60. Adevărata mărime a triunghiului Fig. Prin proiecţia v’ c1' 1' b' se trasează urma P’ perpendiculară pe m' proiecţia d’.35).PROBLEME DE SINTEZĂ 117 c) Să se construiască proiecţiile unui triunghi ABC. cu cateta cc2 = c’c1’.25). planul triunghiului c0 y [ABC] este perpendicular pe planul [P].3) P' n' c' δ' Planul [Q] are urmele paralele Px v h' cu axa Ox şi concurente în v’.h’) şi verticală V(v. Proiecţia a0b0c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului ABC. AB : A(35.7. deci se rabate vârful C. indicând pe aceasta proiecţiile punctelor marcate. Prin vârful B se imaginează un plan de nivel. m Pentru triunghiul ABC există o d δ 1=10 infinitate de soluţii. n Q Dacă pe această dreapta se consideră b=b0 h orice punct C(c. b) să se identifice câte un segment de dreaptă pentru poziţiile particulare faţă de planele de proiecţie şi să se numească acestea. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. utilizând triunghiul de rabatere cωc2. Urma P este dată de Px şi d' proiecţia h (fig. Se alege una dintre ω ele : din punctul B se trasează o dreaptă a Δ(δ. Aici s-a ales rabaterea pe un plan de nivel. cu urmele planului [P].4.b’1’). cunoscând latura sa.32. Astfel. Care dintre proiecţiile lor din epură reflectă adevărata mărime? f) numiţi trei perechi de plane concurente şi arătaţi ce fel de dreaptă este dreapta lor de intersecţie. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P].concurente . 1 şi a. care este şi axă de rabatere.25.v’) v' Q' pentru dreapta D(d.3 Rezolvarea problemei 2 ABC se poate determina aplicând oricare din metodele geometriei descriptive.c’). Pentru formele geometrice din figura 7. Rezolvare : se determină urmele z a' orizontală H(h.7. 7.

yA.δ’) de intersecţie dintre planul [P] şi planul [R] : ORx = 100. Se dă triunghiul ABC : A(50. ORz = 70 şi unghiul α.30) să se ducă un plan oarecare [Q]. pe care această dreaptă îl face cu planul orizontal [H] de proiecţie.10. B(70.4 Figuri geometrice pentru problema 1 2.7. c) Prin punctul N(80.20) din acest plan. b) Prin punctul M(20. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. . B(90. OPz = ∞ şi punctele A(50.30).15) să se ducă o dreaptă Δ(δ. Se consideră planul [P] definit prin : OPx = 30.118 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ [V] B C A x O z I E F [L] N K J G M y [V] A C B x E G z R T D I F b) OK J S [L] [V] C K z BR E A O I M T c) N J F [L] D [H] a) M P N y [H] D S x y [H] z [V] A C B x E D F I R N O J G d) [H] M K y [L] [V] I M U K D z N E R [L] z [V] A P B DE F f) N O G R [L] Q x F T OS G C A J B y [H] R e) C x M J K I y [H] Fig.40.20). B şi C . situat în planul [P] . ORy = 55.δ’) şi planul triunghiului.10. a) Să se determine proiecţiile pătratului ABCD.50).δ’). c) Să se determine dreapta Δ(δ.i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ. 3.70. b) Prin punctul M(90. perpendicular pe planul [P] dat .0).10) şi C(10. a) Să se construiască urmele planului [P]. prin rabatere pe planul orizontal [H] de proiecţie.30.20) să se ducă un plan [Q]. OPy = -20. perpendiculară pe planul triunghiului [ABC] .0.40) să se ducă o paralelă D(d.d’) la planul [P] . Se dau punctele A(45.20. definit de punctele A. a) Din punctul M(55. să se studieze vizibilitatea dreptei Δ şi să se determine adevărata mărime a segmentului MI.yB.10. prin metoda rotaţiei .40.30) şi B(70.40) şi C(100.10. paralel cu planul [P] . b) Să se determine punctul I(i. 4.

10) să se ducă o dreapta D(d. d) Să se determine distanţa l dintre planele [P] şi [Q].15) să se ducă un plan [R].75. c) Prin punctul I(110. OPy = 40. C(10.70).40). OQz = 65 . OQy = 80. N(70. N(15. să se ducă un plan oarecare [P].0.50.30.75. c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. perpendicular pe planul [P].5). b) Prin punctul E(80.15.13.70. 6. a) Să se determine unghiul α dintre cele două plane . Să se precizeze coordonatele punctului de intersecţie dintre cele trei plane.10. prin metoda rotaţiei.10. Fie două plăci plane triunghiulare opace. b) Prin punctul M(90.60).60).15. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . Se consideră dreptele D1(d1.-12.30. exterior celor două plăci.d2’) : M(23. c) Prin punctul K(110. [ABC] : A(100. c) Prin punctul N(30.60.75.0. paralelă cu planele celor două triunghiuri şi dreapta D(d. a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte b) Prin punctul M(80. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70. a) Să se determine punctul de intersecţie I(i.30. OPy = 50.-10).50). B(70. N(60.60.δ’). b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie.85.60).5) şi D2(d2.d’) : A(70.20. 8.15. Fie date planele [P] : OPx = 140.d’) paralelă cu cele două plane .65).10).0).15) să se ducă un plan [Q].d’) : A(50. B(10. d) Să se determine unghiul α dintre dreptele D1 şi D2.60).d’) concurentă cu triunghiurile. b) Prin punctul I(40.i’) dintre planele [P].35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P] .65) şi [KMN] : K(20.60). a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . [Q] şi planul de front [F] care trece prin punctul M.0) .10).10). OPz = 70 şi dreapta D(d. F(40. care întâlneşte axa Ox în punctul F(35. Fie plăcile plane opace [ABCD] : A(120.10). Se dă planul [P] : OPx = 100. Fie dreptele D(d.20). 5.δ’) paralelă cu planul [P] .60).35).30) şi [KMN] : K(70.37). 10. 9. c) Să se determine punctul de intersecţie I(i. prin metoda schimbării planelor de proiecţie.δ’) : E(20. concurent cu plăcile şi care să taie axa Ox în punctul E(150.70.5. 7. B(60.d’) .15. B(20.d1’) : A(50.20. D(120.i’) dintre dreapta D şi planul [P] . C(30. perpendicular pe dreapta D(d.10).10.20.10) să se ducă dreapta Δ(δ.52) şi Δ(δ. B(10.10.PROBLEME DE SINTEZĂ 119 c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC prin metoda schimbării planelor de proiecţie. M(120.5.30. a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte . M(100.15. .15. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.30) să se ducă o dreaptă Δ(δ.

care trece prin origine. 13. 15. b) Prin punctul M(80. B(35.20).40. c) Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ. zc = ? c) Prin punctul B să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P] .δ’) pe planul triunghiului [ABC] . care are urmele în prelungire . b) Să se determine urmele planului [P].20. să se ducă linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie.yA.30.d’) perpendiculară pe planul triunghiului. .50). a) Din punctul M(75.25) din planul [P].120 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se construiască linia de cea mai mare pantă a planului [P] faţă de planul orizontal de proiecţie.d’) paralelă cu planul [P]. Se consideră planul [P] : OPx = 10. c) Prin punctul A(30.50.60). OPz = 70 şi un punct A(60. b) Să se determine unghiul α pe care dreapta de intersecţie dintre plăci îl face cu planul vertical de proiecţie.5) să se ducă o dreaptă D(d. N(20. OPy = 50.δ’) : M(70. perpendicular pe planul [P]. C(100. yA = ? 16. OPz = -15 şi punctele A(50. Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15.10. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .δ’) la planul [P] . 12.10. definit de punctele A.d’) : A(50. OPy = 60. Se consideră dreptele D(d.zA). B(20. utilizând metoda rotaţiei . a) Să se determine proiecţiile triunghiului echilateral ABC. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q].zB) din acest plan.90).5. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.15).70). d) Să se determine unghiul α dintre dreapta D şi planul [P].i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei .60.60.5) şi Δ(δ. care să treacă prin punctul A. perpendicular pe plane şi care întâlneşte axa Ox în acelaşi punct ca şi planul [Q] . c) Să se determine dreapta de intersecţie D(d. M(70. Fie date planele paralele [P] : OPx = 110.10.30. cuprins în acest plan . N(30.30.40). exterior planului . c) Prin punctul C să se ducă o paralelă Δ(δ.30. a planului [P]. C(20. să se determine punctul I(i.10).50.-20. 14.20). care trece prin punctul C(50.50).10). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie. perpendicular pe planul [P]. B(60.10. c) Să se construiască o dreaptă D(d. B(50. OPz = 80 şi [Q]: OQx = 60 .70. Se consideră planul [P] : OPx = 100.zc) . B şi C .d’) dintre planele [P] şi [Q] şi unghiul α pe care aceasta îl face cu planul vertical de proiecţie.70. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q]. 11. a) Să se determine distanţa l dintre cele două plane şi unghiul α pe care îl fac cu planul orizontal de proiecţie . a) Să se determine distanţa de la punctul A la planul [P] .20) şi [KMN] : K(120. OPy = ∞.10. exterior planelor să se construiască un plan [R].80).70). Se dau plăcile plane opace [ABC] : A(100.

30. B şi C(80.d’) : A(80. C(10.30) şi dreapta D(d.30. situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] . Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC.30). a) Să se construiască urmele planului [P]. care trec prin punctul A. ce trece prin punctul B(20.60). Fie planul de capăt [P] : OPx = 80.60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie. B(60. c) Să se determine dreptele după care se intersectează planul [P] cu un plan de front [F]. 21. 19. perpendiculară pe dreapta Δ(δ. c) Prin punctul A să se traseze o linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie a planului [P] . d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. prin metoda schimbării planelor de proiecţie. prin metoda rotaţiei.yC.10.50). b) Să se determine urmele planului [P] definit de punctele A. B(60.δ’) îl face cu planul [P]. OPz = 70 şi punctul A(20. c) Să se construiască planul [Q] definit de dreapta D şi punctul A şi să se găsească dreapta după care acest plan intersectează planul [P].25) şi Δ(δ. Se dau punctul A(30. situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] .15.20.zC).i’). a) Să se construiască planul de capăt [Q].10.40.yB.30.d1’). C(10. OPy = ∞. b) Să se determine distanţa l dintre dreapta D şi planul [P]. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC. . Fie punctul A(50. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P]. 18.40. exterior planului. OPy = 70. Fie punctul A(60.zC). Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80. respectiv un plan de nivel [N].5). ete paralel cu dreapta D şi taie axa Ox într-un punct de abscisă 120. exterior planului. concurente în punctul A.40). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.20) şi dreptele D(d.60.40) şi un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct. b) Să se determine unghiul α dintre două drepte paralele cu dreptele D şi Δ. C(70.20. a) Să se determine urmele unui plan [P]. B(20.10. b) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ(δ.40).15. 22.δ’).zC).10) şi punctul M(45.5.40. a) Să se determine urmele planului [P].δ’) : E(35. prin metoda rotaţiei.d’) : B(60.10).PROBLEME DE SINTEZĂ 121 a) Să se determine urmele planului [P] care are dreapta D ca linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie . care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P]. 17. care trece prin punctul A şi este paralel cu cele două drepte . C(80. Fie dreapta D(d.40). 20. dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q].10.10).yC. a) Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i.d’) : B(95. a) Să se construiască planul proiectant vertical [Q].20). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. F(15. c) Prin punctul A să se ducă o dreaptă D1(d1. care trece prin punctul A. definit de dreapta D şi de punctul M.20. necoplanare.20). OPz = ∞ şi punctul A(20.

c) Prin punctul M(30.70.70.35.10. c) Care este distanţa l dintre cele două orizontale .5. b) Să se construiască urmele planului [P] definit de cele două orizontale.20.10. OPx a) Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC]. 23. Fie plăcile plane triunghiulare opace. OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30.δ’).d’) : A(100.10.30.50) să se traseze o perpendiculară D(d.80).40.30). concurentă cu planul triunghiului [KMN] şi să se determine punctul de concurenţă.65.d’) dintre cele două plane.5). B(70.i’). C(70. G(40. a) Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i. d) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ îl face cu planul [P]. B(25. D2(d2. ∠OPxP = 600. [ABC] : A(160.70. B(30. b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului EFG .90. [ABC] : A(110. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.20)să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q]. 24. b) Prin punctul E(60. c) Să se determine unghiul α dintre planul [P] şi planul [Q].75).20). F(15.40. M(40.10. c) Prin punctul E să se ducă o dreaptă Δ(δ. b) Prin punctul A(20.40.25.δ’) pe dreapta EF.20).30) să se traseze o dreaptă D(d.d’). OQy = -80.60). c) Ce valoare are unghiul α pe care planul [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie [H]. OPz = 50.40. B(20. prin metoda rotaţiei. K∈D . C(80.30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . Fie planele [P] : OPx = 140.10.80). d) Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ.50). d) Prin punctul A să se ducă o perpendiculară Δ(δ.d1’) : A(70.20).10.30).70) şi planul [P] : = 60. Fie plăcile plane triunghiulare opace. paralelă cu planele celor două triunghiuri .60.122 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Prin punctul N(60. Se consideră dreapta D(d. N(10.90) şi [KMN] : K(130.20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P].δ’). . b) Să se determine urmele planului [Q] care conţine triunghiul ABC.25. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P] şi adevărata mărime a lui. a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei .20).50). 27.d’) pe planul triunghiului [KMN].30). OQz = -30.20). fără a construi urmele planului. a) Să se determine dreapta de intersecţie D(d. OPy = 40. 25.d2’) : C(40. 26. dintre dreapta Δ şi planul [P]. N(110.δ’) : M(60.10) şi [EFG] : E(90. paralelă cu planul [P]. c) Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D. d) Să se găsească distanţa l dintre planele [P] şi [Q]. Fie planul [P] definit prin două orizontale paralele D1(d1.10.

Poliedrele care au feţele poligoane regulate. fiind în poziţia de dreaptă verticală. . cât şi a următoarelor criterii de vizibilitate.1. într-una din cele trei proiecţii pe planele de proiecţie. Două feţe ale unui poliedru se intersectează după o dreaptă. după cum rămâne în întregime.1. specifice poliedrelor : . se numesc poliedre regulate. . de aceeaşi parte a oricărei feţe. Intersecţia lor determină punctul s1. iar segmentul ss1 este chiar înălţimea căutată. iar altele invizibile. formează un poligon închis.două feţe sunt vizibile sau invizibile. Totalitatea dreptelor care limitează un poliedru.o faţă a poliedrului este vizibilă când conţine un punct vizibil. . POLIEDRE Un corp mărginit de suprafeţe plane.8.POLIEDRE 123 8. una este vizibilă şi cealaltă invizibilă. În figura 8. În practică cele mai folosite poliedre sunt prismele şi piramidele. care va fi diferenţa de cotă a vârfului S faţă de planul de nivel. după cum punctul (vârful) este vizibil sau invizibil. Reprezentarea poliedrelor. . se face cu respectarea regulilor de vizibilitate stabilite la dreptele disjuncte. astfel. unele muchii sunt vizibile. cu baza ABC situată în planul de nivel [N]. b). sau nu. Acestea au unghiurile diedre (unghiul format de două feţe plane) şi poliedre (unghiul format de feţele care se întâlnesc într-un vârf) egale între ele.1. Deci. cu acelaşi număr de laturi. după cum muchia de intersecţie (care nu aparţine conturului aparent) este vizibilă sau invizibilă. În proiecţie orizontală s este ortocentrul. ss1 = Ss şi se construieşte în proiecţie verticală în mărime reală. a. atunci când se cunoaşte latura triunghiului. se face prin reprezentarea punctelor (vârfurilor) şi a dreptelor (muchiilor) care le determină. iar înălţimea Ss este o catetă a triunghiului dreptunghic SsB. în epură. În epură (fig. b) Cubul (hexaedrul) – este poliedrul cu şase feţe pătrate congruente. în epură. un poliedru are maxim trei contururi aparente distincte. prin coordonatele vârfurilor sale. numit contur aparent. iar trei sau mai multe feţe se intersectează într-un punct. poligoane regulate sau neregulate se numeşte poliedru.2 este reprezentat cubul ABCDA1B1C1D1. . care se intersectează după o muchie a conturului aparent. cu faţa ABCD situată în planul orizontal de . 8. numit vârf. în probleme.1 Reprezentarea poliedrelor regulate Conform teoremelor lui Euler. Un poliedru poate fi convex sau concav. acest triunghi se construieşte ducând o perpendiculară în s pe muchia bs şi un arc de cerc cu centrul în punctul b şi de rază bc. muchiile rezultând ca segmente de drepte concurente. dar nu de pe conturul aparent. pot exista cinci poliedre regulate : a) Tetraedrul – este poliedrul cu patru feţe triunghiuri echilaterale congruente. numită muchie. 8. trebuie să se determine înălţimea Ss. Pentru construirea epurei tetraedrului SABC din figura 8. un poliedru se dă. în epură.conturul aparent este vizibil.dintre două feţe.muchiile ce se întâlnesc într-un vârf din interiorul conturului aparent sunt vizibile sau invizibile. în spaţiu. Astfel.1 Reprezentarea poliedrelor Reprezentarea poliedrelor.poliedrele se presupun opace.

3 Reprezentarea octaedrului : a) în spaţiu. Pătratele ABCD. b'=a' B1 C1 x d1=d O d) Dodecaedrul – este A D a1=a poliedrul cu douăsprezece feţe pentagoane congruente (fig. iar feţele lui sunt situate în plane paralele cu planele de proiecţie. Apoi se construieşte o piramidă având ca bază acest pentagon. Epura icosaedrului se construieşte pornind de la b y proiecţia orizontală. C B a).8.4. pentagonul ABCDE. Toate muchiile cubului. sunt drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie. . cu latura DC paralelă cu axa Ox. iar în poziţia prezentată în epura din b" N" A s Fig. b) în epură nul inferior PQSRT şi pentagonul superior ABCDE s-au z e" e' considerat cuprinse în plane de nivel paralele şi situate b'=d' c' d" a"=c" b" astfel încât una din laturi. b.8. vârful în punctul K şi muchiile egale cu laturile pentagonului. Diagonalele AC. pentagoFig. Fig. Feţele dodecaedrului sunt b1=b c1=c paralele două câte două.8. a). a).8. să fie paralele cu axa Ox (frontoD x orizontale).3.8. BEDF D1 A1 şi AECF sunt plane de simetrie c'=d' a"=d" b"=c" şi se numesc pătrate diagonale. a' E respectiv CD. b) în epură figura 8. c) Octaedrul – este poliedrul cu opt feţe triunghiuri echilaterale congruente (fig.3. BD şi EF sunt egale. astfel poziţionat.8.1 Reprezentarea tetraedrului : a) în spaţiu . f" f' A C d e) Icosaedrul – este O B poliedrul care are douăzeci e=f de feţe triunghiuri echilaF a c terale congruente (fig. acestea sunt z perpendiculare pe planele de b1'=a1' c1'=d1' a1"=d1" b1"=c1" proiecţie.5. y La reprezentarea în b) a) epură a dodecaedrului.124 s' S C N' a' x a s B a) b b) y b' c' cO s1 a"=c" z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie. b) în epură cuprins într-un plan de nivel.2 Reprezentarea cubului: a) în spaţiu . înscriind a) b) într-un cerc (de rază r). SR.

8. baza superioară A1B1C1 (fig. fiind paralelă în timpul mişcării cu o dreaptă dată Δ (fig.2 Reprezentarea prismei.6).1. iar apoi se duc paralele prin vârfurile (b.5 Reprezentarea icosaedrului : a) în spaţiu . b) în epură Fig. Pentru construirea unei astfel de prisme. C şi ale unui vârf al bazei superioare.a’b’c’) şi muchia (aa1. B. inferioară şi superioară (fig.6 Generarea suprafeţei prismatice Fig. b) în epură 8.5.8. în epură.c’) la Δ b' A G B C D x a t' n' a' t b i n c i' c' m' a1' t1' b1' c1' z z N' a1' e' 2' b1' 4' c1' m' i'=j' n' f' O j m=n 1 O m b 1 t1 a1 c1 y a' 1' b' c' 3' b x 1 b1 e=f t1 a 2 4 a t b) 3 c i c1 y a) Fig.8. astfel încât fiecare plan să taie toate muchiile. care se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC. Bazele prismei pot să fie cuprinse în plane oarecare (fig. A.8.b’) şi (c. ele sunt inscriptibile şi circumscribile sferei. la o distanţă egală cu raza cercului. Pe acest pentagon se construieşte piramida cu vârful în punctul L şi muchiile egale cu latura pentagonului (fig. a’a1’). sunt necesare coordonatele vârfurilor bazei inferioare.7. b).4 Reprezentarea dodecaedrului : a) în spaţiu .7 Reprezentarea prismei ABCA1B1C1 în epură .POLIEDRE 125 Construcţia se repetă cu pentagonul FGHIJ.8. Se trasează baza inferioară (abc. a cărei baze sunt în planul orizontal. Se consideră o prismă oblică.8.8.8 . Punct pe suprafaţa prismatică Suprafaţa prismatică este generată de o dreaptă mobilă G. spre exemplu. secţiunile respective purtând numele de baze. baza inferioară ABC şi într-un plan de nivel [N].8.7. cuprins într-un alt plan de nivel.7. a). A1. O prismă se obţine prin intersecţia suprafeţei prismatice cu două plane. De asemenea. b' c' a' d' e' G L B M D C R J H I S O N P T A E F K Q h' i' g' j' f ' n' m' o' l' k' s' p' r' q' t' g O x m s a l r h b f e n t p q k c d j i o b) D E J F A L G K I C B H e' d' j' x d j e a) f b) k' a' c' b' f ' i' g' l' h' l' i k=l a g c h b O a) Fig. r. a). a) sau în plane paralele. Toate poliedrele regulate pot fi obţinute din cub prin secţionări plane ale acestuia.

126 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ această muchie. prisma este k'=k 1' k 1" k" regulată. ale căror proiecţii verticale se suprapun. Fig. ambele aparţinând feţei ABB1A1. Piramida SABCD din figura 8. .i’) să aparţină prismei.10 este definită de baza ABCD (plan oarecare) şi vârful S.7. a' b' d' c' b" c"d" a" O în funcţie de felul acestora. Muchia b’b1’ este invizibilă. unei proiecţii x b=b1 verticale a unui punct. de pe TT1 şi J de pe BB1. M ∈ T T1. adică k avem două puncte pe două feţe diferite ale d=d 1 a=a1 y prismei. respectiv (c1.8. se unesc proiecţiile orizontale şi verticale cu linii continue sau întrerupte. fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’. celelalte aparţinând conturului aparent. Găsind proiecţiile verticale e’ şi f’ se constată că este vizibil punctul E (are cota mai mare decât punctul F). se reprezintă punctele care o definesc. care trece printr-un punct fix S şi se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC (fig. Observaţie : Pentru ca un punct să aparţină unei prisme trebuie să fie situat pe o dreaptă ce aparţine suprafeţei prismatice. 8. a pentru ca punctul I(i. Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine ridicată din proiecţia orizontală m şi se determină proiecţiile verticale m’ şi n’ (fig. iar când aceasta are bazele poligoane regulate. A. Aici se suprapun proiecţiile orizontale e şi f. Având în vedere că în epură feţele unei prisme se suprapun total sau parţial. Exemplu : în figura 8. Analizând depărtările punctelor I.1. (b1.7. În figura 8. b). Pentru ca prisma să fie complet reprezentată. în proiecţia orizontală latura bazei superioare a1b1 şi muchia cc1 se intersectează aparent.8. În proiecţia verticală se pune problema vizibilităţii numai pentru muchia b’b1’. M ∈ MN sau pe o generatoare paralelă cu muchiile T T1.8. Dacă muchiile prismei sunt a1' b1' d1' c1' z b1" c1" d1" a1" perpendiculare pe baze.1’2’) pe faţa ABB1A1 şi (34. pentru determinarea proiecţiei verticale se găsesc două poziţii. după cum acestea sunt vizibile sau invizibile.8 Reprezentarea unei prismei drepte K1 ∈ [ABB1A1] şi K ∈ [ADD1A1]. Conform criteriilor de vizibilitate şi feţele bcc1b1 şi acc1a1 sunt invizibile. Piramida este un corp limitat de o suprafaţă piramidală şi un plan care intersectează toate muchiile piramidei. (12.c1’). paralelă cu mucchiile prismei şi suprapusă în proiecţie verticală peste muchia b’b1’.b1’). iar muchia cc1 este invizibilă. B.8).8. se constată că punctul I este vizibil în proiecţie verticală (yI > yJ). Acest lucru se studiază considerând dreapta tt1 de pe faţa acc1a1.3’4’) pe faţa CBB1C1 (care se suprapun parţial. deci implicit în proiecţia orizontală latura a1b1 este vizibilă.8. Punct pe suprafaţa piramidală Suprafaţa piramidală este generată de o dreaptă generatoare G. îi pot corespunde k1 c=c1 două proiecţii orizontale şi laterale. deci faţa a’c’c1’a1’ acoperă muchia b’b1’. Astfel. astfel : prin m se trasează două drepte generatoare. paralele cu muchiile. C şi S. Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia orizontală m.9).3 Reprezentarea piramidei. poate să fie situat pe o dreaptă oarecare MN. Secţiunea plană rezultată se numeşte bază. Pentru reprezentarea în epură a piramidei. obţinându-se celelalte vârfuri ale bazei superioare. în proiecţia orizontală). se stabileşte vizibilitatea muchiilor. se obţine o prismă dreaptă (fig.

12 Piramidă dreaptă.j’) aparţine piramidei. determină proiecţiile orizontale m şi n (fig.10 Reprezentarea piramidei SABCD Fig. deoarece este situat pe generatoarea SI(si. s1 pe f e faţa sac şi s2 pe faţa sab. Astfel. care este d' e'=c' f '=b' a' O vizibilă. Acest lucru se studiază considerând dreapta generatoare st de pe faţa sac. de pe z s' ST şi F de pe SB. suprapusă pe axa B Ox. în proiecţia orizontală se consideră dreptele disjuncte SA şi BC cu punctul de concurenţă aparentă i ≡ j.9 Generarea suprafeţei piramidale muchia sa.11 Reprezentarea unei piramide oblice SABC cu baza în planul [H] punctul J de pe latura bazei BC. aceasta se proiectează pe planul orizontal în adevărată D mărime. În proiecţia laterală toate muchiile sunt vizibile. Analizând depărtările punctelor E. S În figura 8. deci faţa s’a’c’ acoperă muchia s’b’. care are depărtarea mai mare decât muchia SB. trebuie să fie situat pe o dreaptă generatoare a piramidei. având abscisa mai mare decât faţa s”b”c” . deci Fig. muchia s’b’ este invizibilă.POLIEDRE 127 Un punct care aparţine suprafeţei piramidale SABCD.8.8. regulată deoarece proiecţiile feţelor piramidei pe planele de proiecţie . pentru determinarea proiecţiei a d orizontale se găsesc două poziţii. astfel : prin m’ se trasează s două drepte generatoare. În proiecţia verticală. deoarece punctul I are cota mai mare decât c' b' j ' i' a' x s' s c d d' j b i a y a O x a' 1'=2' b j ' 2 1 z i' e'=f ' b'=t' c' i=j t c f e s' z s" m'=n' O n m s b" a" c" y Fig. Este vizibil punctul i. suprapusă în proiecţie verticală peste muchia s’b’. iar pe planul vertical şi lateral. Se y determină corespondentele lor în proiecţia orizontală. x c b Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia verticală m’. se constată că punctul E este vizibil în proiecţie verticală (yE > yF).8. care se suprapun : s’1’ ≡ s’2’. Exemplu : punctul J(j. de pe faţa G SAB : j ∈ si şi j’ ∈ s’i’.8. Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine coborâtă din proiecţia verticală m’ şi se Fig.11). A C având baza ABC în planul orizontal de proiecţie. fiind acoperită de faţa s’a’c’. Pentru studiul vizibilităţii. Se analizează vizibilitatea numai pentru muchia s”a”.8.11 este reprezentată o piramidă oblică.s’i’). Rezultă că.

poligonul de secţiune poate fi determinat prin : . unde muchiile BB1 şi CC1 intersectează planul [P]. La reprezentarea triunghiului de secţiune s-a respectat vizibilitatea prismei : laturile triunghiului sunt vizibile sau invizibile. piramida este regulată. triunghiul RST. Raţionamentul este analog şi pentru o proiecţie orizontală a unui punct. Dacă baza piramidei este un poligon regulat. v' a1' b1' Q' s' v1' v2' r' x a' Qx b' b c' c a h r h2 P Q h1 a1 y Fig. poligonului de secţiune se obţine direct.s’) şi T(t.8. La secţionarea unei prisme cu un plan proiectant.h’v’). iar aceasta la rândul ei. trasat prin muchia AA1. În epură.vârfurile poligonului – determinate ca puncte de intersecţie dintre muchiile poliedrului şi planul de secţiune. . aa1 ∩ hv = r.14 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan de capăt t' v v1 v2 s b1 t c1 P' O Px a' x b' b c' f c e g a1 Q b1 c1 y c1' z Q' e' f' a1' g' Qx O b1' c1' z a Fig.8.t’).2 Secţiuni plane în poliedre Poligonul rezultat ca urmare a secţionării unui poliedru cu un plan se numeşte secţiune plană. piramida este dreaptă (fig. Rezultă astfel.8. fără a utiliza plane auxiliare. care o secţionează (fig. Planul de capăt [Q].13 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan oarecare . iar dacă înălţimea coincide cu axa. unei proiecţii verticale a unui punct ce aparţine piramidei.8.12). se găsesc punctele în care muchiile prismei intersectează planul [P].laturile poligonului – determinate ca dreptele de intersecţie dintre feţele poliedrului şi planul de secţiune. suprapus într-una din proiecţii pe urma acestuia. În mod similar. a) Secţiune plană într-o prismă oblică Fie prisma oblică triunghiulară ABCA1B1C1 şi planul oarecare [P]. îi pot corespunde două proiecţii orizontale şi laterale. Punctul R se determină prin proiecţia sa orizontală. folosind plane proiectante duse prin muchii. după cum sunt situate pe feţe vizibile sau invizibile ale prismei. intersectează muchia AA1 în punctul R(r. 8. intersectează planul [P] după dreapta HV(hv.r’).13). ca secţiune plană determinată de planul oarecare în prisma oblică. Pentru determinarea triunghiului de secţiune. total sau parţial.128 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ se suprapun. se determină şi punctele S(s.

15 Secţionarea unei prisme intersecţia cu muchia c’c1’ se obţine proiecţia drepte cu un plan oarecare verticală t’. Poligonul de secţiune RSTU se cunoaşte în proiecţia orizontală. Pentru aflarea poligonului de secţiune determinat de planul oarecare [P] în piramida oblică SABC.16).15. se ţine seama de faptul că c1=t=c fiecare punct care îl determină este cuprins în planul [P] şi aparţine totodată şi unei muchii a prismei. utilizând plane auxiliare proiectante de capăt (fig. c’c1’ ∩ Q’ = g’. paralelă cu axa Ox.8.16 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan oarecare . prin proiecţia orizontală t se trasează o a1=r=a y orizontală a planului [P]. se procedează ca şi la prismă. P' r' secţionată cu un plan oarecare [P]. şi se determină P urma verticală v’ a ei. b’b1’ ∩ Q’ = f’ . intersectând muchiile prismei cu urma verticală Q’ : a’a1’ ∩ Q’ = e’. Pentru determinarea proiecţiei v b 1=s=b verticale a poligonului.8.8. e ∈ aa1. v' u' fiind suprapus peste proiecţia orizontală a bazei Px O d' t' c' x a' b' prismei. g ∈ cc1. Se procedează în mod analog şi pentru obţinerea celorlalte proiecţii verticale ale punctelor ce determină poligonul de secţiune.POLIEDRE 129 În figura 8. f ∈ bb1. care întâlneşte toate muchiile se obţine un trunchi de piramidă. găsind punctele în care muchiile piramidei intersectează planul [P]. c) Secţiune plană într-o piramidă oblică Prin secţionarea unei piramide cu un plan. Triunghiul de secţiune EFG se obţine în primul rând în proiecţia verticală. iar la Fig.8. Prin v’ se duce proiecţia verticală a orizontalei.14 prisma oblică ABCA1B1C1 s-a secţionat cu planul de capăt [Q]. rstu ≡ abcd.17 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan de capăt Fig. d 1=u=d Astfel. b) Secţiune plană într-o prismă dreaptă a1' s' Se consideră prisma dreaptă din figura 8. b1' d1' c1' z s' P' Q' v' v ' 1 v 2' r' t' b' v u' v1 v2 b c' t r a h1 h c u h2 P z Q' r' t' Px O a' b' b r a c u c' u' s' z x a' Qx s x t Qx O s Q Q y y Fig. iar apoi coborând linii de ordine şi în proiecţia orizontală. tv || P.

suprapusă pe urma verticală Q’ a planului de secţiune. determinând punctele m. n. situate pe două feţe distincte ale lui. a). iar apoi ducând linii de ordine se găsesc şi proiecţiile orizontale 1.r’). Pentru determinarea lor se duce un plan secant prin dreaptă.18). s-a m' intersectat cu planul de capăt [Q].3. construcţia se simplifică. Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează triunghiul de secţiune în punctele α şi β. 8. Dacă planul de secţiune este un plan proiectant. Planul secant dus prin dreaptă poate determina o secţiune transversală în poliedru. rezultând u'=n' t'=r' triunghiul RTU. Qx x d' e'=c' f '=b' a' c b r n m a d s p u t f e O d) Secţiune plană într-o piramidă dreaptă Fie piramida dreaptă SABCDEF şi planul de capăt secant [Q]. z s' Q' se suprapune pe urma acestuia.u’). proiecţiile verticale ale punctelor de intersecţie cu prisma. p.19. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a acestuia se duc linii de ordine din proiecţiile verticale până la intersecţia cu muchiile piramidei în proiecţia orizontală. secţiune care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β.19. La fel se procedează şi cu celelalte muchii. r. t şi u (fig.h’v’). 2 şi 3. faţă de care este proiectant planul secant. sunt punctele căutate. punctele de intersecţie cu prisma. fiind dat de punctele de intersecţie dintre urma Q’ şi muchiile prismei.130 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Q] dus prin muchia SA intersectează planul [P] după dreapta HV(hv. m’n’r’p’t’u’. 1’2’3’. cu proiecţia verticală r’t’u’ p' suprapusă pe urma verticală Q’. caz în care planul este proiectant faţă de unul din planele de proiecţie. prin dreaptă se duce un plan de capăt [Q] care determină secţiunea plană triunghiulară 123.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă O dreaptă intersectează un poliedru convex în cel mult două puncte. Triunghiul de secţiune se determină. Pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă. se determină punctele α’ şi β’. Piramida oblică SABC.8. b). În epură (fig. 8. care intersectează poliedrul după o secţiune plană. până pe proiecţia verticală d’. prima dată. sau o secţiune longitudinală. iar punctele de intersecţie dintre conturul acestei secţiuni şi dreaptă. Ridicând linii de ordine din α şi β.8. din figura 8. deoarece proiecţia poligonului de secţiune pe planul de proiecţie.17. intersectează muchia SA în punctul R(r. Q y Fig. 8. P’ ≡ d’.18 Secţionarea unei piramide drepte cu un plan de capăt 8. . urma verticală Q’ a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală d’ a dreptei. în proiecţie verticală.t’) şi U(u. d ∩ 12 = α şi d ∩ 23 = β. un vârf al poligonului de secţiune. căutate. care la rândul ei. Poligonul de secţiune rezultă direct în proiecţia verticală. obţinându-se succesiv vârfurile T(t.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1 şi dreapta D (fig.

iar în cea verticală.a) în spaţiu .m’).20. a). obţinându-se urma orizontală a planului secant.POLIEDRE 131 Studiind poziţia punctelor de intersecţie pe feţele prismei. care determină în prismă o secţiune longitudinală [1234]. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D. porţiunea 1’3’ este invizibilă. Planul secant [P] este determinat de dreapta dată şi o dreaptă Δ.8. Paralelogramul de secţiune [1234] are o latură egală cu segmentul 12. În epură (fig. dus prin dreapta D. b) în epură . fiind acoperită de faţa acc1a1. b).h1’) ale celor două drepte şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor. se determină vizibilitatea dreptei : în proiecţia orizontală porţiunea de la α la muchia bb1 este invizibilă. P = h ∪ h1. Se determină urmele orizontale H(h.h’) şi H1(h1.d’) în punctul M(m. concurentă cu aceasta şi paralelă cu muchiile prismei. paralelă cu muchiile prismei. Pentru aflarea acestor puncte se foloseşte un plan auxiliar secant [P].19 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu .20. [V] A1 [Q] 1 α 2 β B1 z d'=Q' C1 a' a1' 1' 2' α' β' 3' b1' c1' z x A B C a) D 3 O [H] y x b' b c' 2 O b1 3 α 1 β a c d c1 y a1 b) Fig. b) în epură b) Metoda secţiunilor longitudinale Fie prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1. care o intersectează în două puncte (fig.8.8.δ’) paralelă cu muchiile prismei şi concurentă cu dreapta D(d.20 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale . după care urma orizontală P taie baza inferioară [V] D M x H1 A 2 B1 Δ 3 α z 4 a1' d' C1 α' β' b1' δ' c1' z A1 β m h h' δ 4 [P] O H C [H] y a' x b' b 1 2 c' h1' h1 m' b 1 c β α 3 O B P 1 P a c1 y a) d b) a1 Fig. 8. se trasează dreapta Δ(δ.

8. Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează paralelogramul de secţiune în punctele α şi β. care intersectează dreapta D în punctele α şi β. s' Q'=d' 1' α' 2' β' 3' z [V] S z [Q] 2 1 α D β 3 x A B O C [H] y a) x a' b' b c' 2 β 1 α O s a d 3 c b) y Fig.21. 123. care este intersectată de proiecţia orizontală d a dreptei în punctele α şi β. paralelele trasate prin 1 şi 2 la muchiile prismei. se ridică linii de ordine din α şi β până pe proiecţia verticală d’ a dreptei. Ducând liniile de ordine corespunzătoare se determină proiecţia orizontală a poligonului de secţiune.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale În figura 8. Acesta determină secţiunea plană triunghiulară 123. 1’2’3’.d’). Dreapta D este invizibilă în proiecţie orizontală între α şi muchia bs.132 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ a prismei. urma verticală a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală a dreptei de intersecţie : Q’ ≡ d’.21. iar alte două. În proiecţia verticală. se utilizează un plan de capăt [Q]. sau se determină proiecţia verticală a paralelogramului de secţiune şi se intersectează aceasta cu proiecţia d’. b) în epură . Se găseşte proiecţia verticală a poligonului de secţiune.8. care se duce prin dreapta D. punctele de intersecţie dintre dreaptă şi piramidă. În epură (fig. iar în proiecţia verticală între α’ şi 3’. În proiecţia orizontală vizibilitatea dreptei D se determină observând că punctul de intersecţie α este pe o faţă vizibilă. deci proiecţia d este invizibilă din punctul α până la muchia bb1. determinată de punctele în care urma Q’ intersectează muchiile piramidei. fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’. d’ este invizibilă de la muchia aa1 la muchia cc1. a se dă o piramidă oblică SABC şi o dreaptă D(d. 8.21 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu . iar punctul β pe o faţă invizibilă a prismei. Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează piramida. Se ridică linii de ordine până pe proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină şi proiecţiile verticale α’ şi β’. α’ şi β’ ale punctelor de intersecţie. Pentru determinarea proiecţiilor verticale.3. ale punctelor de intersecţie. b).

Ridicând linii de ordine se obţin şi proiecţiile verticale α’ şi β’ pentru punctele de intersecţie dintre dreapta D şi piramidă. Desfăşurarea unei suprafeţe poliedrale se face prin aducerea feţelor suprafeţei într-un singur plan.h1’) : P = h ∪ h1. Acest plan determină în piramidă secţiunea longitudinală S12. În epură (fig8.δ’) concurentă cu dreapta D în punctul M(m. generând în piramidă secţiunea longitudinală 12s. care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β. Urma orizontală P intersectează proiecţia orizontală a bazei piramidei abc după segmentul 12. b).22. se determină urma orizontală P a planului [P].22. ducând prin vârful S(s. Pentru a construi grafic desfăşurata unui poliedru trebuie să se cunoască forma şi dimensiunile feţelor laterale cât şi bazele care o delimitează. dată de alăturarea succesivă a poligoanelor feţelor acestuia. determinat de dreapta D şi vârful piramidei S (fig 8. Dacă la trasarea laturilor secţiunii longitudinale se respectă vizibilitatea feţelor pe care se găsesc. Intersecţia proiecţiei orizontale d a dreptei cu proiecţiile secţiunii longitudinale determină proiecţiile α şi β.a) în spaţiu .s’) o dreaptă Δ(δ. având în vedere că unele piese componente ale maşinilor şi instalaţiilor se obţin prin înfăşurarea din tablă. . b) în epură 8. se determină uşor şi vizibilitatea dreptei de intersecţie. Astfel. a). z [V] [P] Δ S d' α' β' s' z D α δ' m' h O h' s β M x A B 2 H H1 C O x a' b' b δ c' h1' h1 m P 1 [H] y a) a P 1 2 α β d c b) y Fig.h’) şi H1(h1.d’) intersectează piramida triunghiulară oblică SABC.m’) şi determinând urmele orizontale H(h.POLIEDRE 133 b) Metoda secţiunilor longitudinale Pentru determinarea punctelor în care dreapta D(d. Proiecţia verticală d’ a dreptei este invizibilă între punctul α’ şi muchia c’s’. la desfăşurarea unui poliedru se obţine o figură geometrică plană.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale Cunoaşterea regulilor de construcţie a desfăşuratelor unor suprafeţe poliedrale este necesară în activitatea tehnică.22 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale .8. se foloseşte un plan auxiliar [P]. iar proiecţia orizontală d este invizibilă de la punctul α până la muchia bs.

măsurând muchiile trunchiului de prismă din proiecţia verticală: A0 A10 = a’a1’. astfel încât să se poată efectua desfăşurata în linie dreaptă a poligonului de secţiune şi mărimea reală a muchiilor. cu ajutorul cărora s-au determinat punctele A10 şi B10. B10. b). împreună cu secţiunea. b) desfăşurata prismei drepte şi a trunchiului de prismă . D0 D10 = d’d1’ (fig.134 8. C0. Astfel. a) Desfăşurarea prismei drepte Se consideră prisma dreaptă cu baza ABCD un patrulater oarecare (fig. segmentul A0B0C0D0A0 este egal cu perimetrul patrulaterului de bază ABCD. B0. se desfăşoară conturul unei secţiuni normale. B0 B10 = b’b1’ .23.23. C10. C0D0 = cd.4. C0 C10 = c’c1’. D10. a). b). folosind diagonala BD şi se construiesc aceste triunghiuri alăturate. Pe desfăşurată acest patrulater s-a reprezentat plecând de la latura C10D10 şi folosind diagonalele a10c10 şi b10d10. Pentru construirea bazei pe desfăşurată. pe planul vertical de proiecţie şi s-a determinat patrulaterul a10b10c10d10. Având în vedere că direcţiile muchiilor sunt perpendiculare pe baza prismei. s-a făcut rabaterea planului secant [P]. Pentru determinarea desfăşuratei prismei.23. în punctele A0.8. A0B0 = ab. este necesar să se determine adevărata mărime a secţiunii plane A1B1C1D1. se împarte patrulaterul ABCD în două triunghiuri.1 Desfăşurarea prismei GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a unei prisme trebuie să se cunoască adevărata mărime a unei secţiuni plane normale a ei (perpendiculară pe muchii).23.23 Desfăşurarea prismei drepte : a) epura prismei dreapte . Pentru construirea pe desfăşurată a bazei superioare a trunchiului de prismă.8. prin punctele A10. Astfel. care în acest caz este chiar baza prismei. unde acestea se proiectează în adevărată mărime. a).8. D0A0 = da (fig. D0 se ridică perpendiculare egale cu proiecţiile muchiilor din proiecţia verticală. B0C0 = bc. Desfăşurata trunchiului de prismă s-a reprezentat suprapus peste desfăşurata prismei. a10 P' a1' b1' a' b' b=b1 b10 d10 z A10 P0 B10 C10 A0 B0 D0 P y A0 b) C0 D10 D0 A0 A10 A10 B10 x c10 d1' c' d' c' 1 O Px c=c1 a=a 1 d=d1 a) Fig.8. ABC şi ADB. adică s-a mai reprezentat desfăşurata secţiunii plane A1B1C1D1.8. pornind de la latura B0C0 existentă pe desfăşurata suprafeţei laterale. Dacă prisma este secţionată cu un plan [P] (plan de capăt) se obţine trunchiul de prismă ABCDA1B1C1D1 (fig.

Q0. iar pentru a desfăşura suprafaţa prismatică dată este necesar. Baza inferioară rămâne în planul orizontal de proiecţie. În punctele M0. ceea ce în epură se materializează prin trasarea liniei de pământ O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor : O1x1 || ad || be || cf. Pe o linie dreaptă se măsoară lungimea laturilor triunghiului de secţiune şi se obţin punctele M0. a). vor fi normale şi în desfăşurată pe transformata prin desfăşurare a secţiunii. de o parte şi de alta a secţiunii normale: A0M0 = a1’m’.24. proiectându-se pe noul plan vertical în d1’e1’f1’. [P] : P ⊥ ad. În noua proiecţie verticală muchiile prismei sunt în adevărată mărime : a1’d1’ = AD. b1’e1’ = BE. Q0 şi M0 se duc perpendiculare pe care se măsoară lungimile muchiilor. transformata prin desfăşurare a acesteia. Astfel. B0N0 = b1’n’. Q0M0 = q0m0. Muchiile prismei sunt drepte oarecare. N0Q0 = m0n0. Pentru aceasta se duce un plan normal pe muchii. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig. C0Q0 = c1’q’. c1’f1’ = CF. m0n0q0. N0. Secţionarea prismei cu planul [P] se poate face oriunde pe lungimea muchiilor. cea mai practică în acest caz fiind schimbarea planului de proiecţie. se determină adevărata mărime a acestei secţiuni.POLIEDRE b) Desfăşurarea prismei oblice 135 Fie prisma triunghiulară oblică ABCDEF. F0Q0 = f1’q’. N0.24 Desfăşurarea prismei oblice : a) epura prismei oblice . Adevărata mărime a secţiunii normale este necesară pentru a cunoaşte lungimile laturilor poligonului care o determină şi pentru a putea reprezenta apoi. a1’b1’c1’ este pe axa O1x1. M0. d' e' f' A0 O e n0 q0 d f m 0 x1 M0 N0 Q0 C0 M0 A0 B0 A0 x a' b' b c' n P q O1 a b ' 1 a1 ' c c 1' m q' Px m' P' a) n' z D0 E0 F0 b) D0 d 1' e 1' f 1' Fig. E0N0 = e1’n’. Având în vedere că muchiile sunt normale pe secţiune. se determină secţiunea plană MNQ(mnq. paralel cu muchiile prismei (muchiile devin frontale). se alege un nou plan vertical de proiecţie [V1]. D0M0 = d1’m’. deci noua proiecţie verticală a bazei inferioare. Al doilea pas în desfăşurarea prismei este determinarea unei secţiuni normale în prismă. 8. în primul rând.8. Se poate aplica una dintre metodele Geometriei descriptive. M0N0 = m0n0. b) desfăşurata prismei oblice z .m’n’q’) şi apoi prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. să se cunoască adevărata mărime a muchiilor. iar noua bază superioară rămâne în planul de nivel de cotă z. P’ ⊥ a1’d1’. deoarece secţiunea normală are aceeaşi mărime.

se determină secţiunea normală [KLMN]. lungimile muchiilor. A0 şi D0.pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. 5 . care se complectează cu cele două baze. F0.se determină adevărata mărime a muchiilor prismei (dacă este necesar). B10L0 = b1’l’. perpendicular pe muchii. Astfel. cu observaţia că muchiile sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală.25. B0. K0A0 = k’a’.25 Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale : a) epura prismei oblice frontale . se rabate planul [P]. acestea construindu-se cu ajutorul diagonalelor B0D0 = bd şi C0A0 = ca şi a laturilor. 2 . ca în figura 8. În figura 8.. fiind drepte frontale. b s-a reprezentat numai baza inferioară A0B0C0. Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul K0L0M0N0 (perimetrul secţiunii normale rabătute).se determină adevărata mărime a secţiunii normale. alăturat unei feţe de pe desfăşurată. D0 se obţine desfăşurata suprafeţei prismatice. [k0l0m0n0]. Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile corespondente muchiilor. . Acestea se iau din proiecţia verticală : A10K0 = a1’k’. L0B0 = l’b’. 3 . c) Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale Pentru trasarea desfăşuratei prismei din figura 8.25.se secţionează prisma cu un plan normal pe muchii.se unesc extremităţile muchiilor şi se reprezintă bazele.. C0.24.se măsoară pe perpendiculare trasate prin punctele de pe desfăşurata secţiunii normale.136 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind punctele A0. pornind de la latura B0C0. 6 . C 10 P' a1' b1' d1' c1' B 10 A 10 D 10 A 10 x a' a k' l' n' m' b' d' c' P O x b1 b l l0 m c1 c m0 k a1 k 0 d1 n0 n d P a) K0 L0 B0 M0 C0 N0 K0 D0 D0 A0 A0 A0 b) Fig.. E0. Desfăşurata suprafeţei laterale a prismei se complectează cu bazele prismei. care se cunosc din proiecţia orizontală. pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. se duce un plan secant [P] (plan de capăt). 4 . împreună cu secţiunea.8. a se urmăreşte metodologia de la punctul b). b) desfăşurata prismei oblice frontale Observaţie : Pentru determinarea desfăşuratei unei prisme se parcurg următoarele etape : 1 .. b.

a). faţa S0A0B0 a desfăşuratei piramidei.2 Desfăşurarea piramidei 137 Pentru desfăşurata laterală a unei piramide trebuie să se cunoască adevărata mărime a muchiilor care o determină. o dreaptă pe care să se măsoare un segment egal cu una dintre muchii şi să se înceapă cu construirea feţei care conţine acea muchie. se aplică una din metodele Geometriei descriptive. alăturat laturii B0C0. Dacă în practică se cere localizarea pe desfăşurată a punctului M(m.z’). se măsoară lungimea segmentului s1’m1’ şi se transpune pe desfăşurată pe muchia S0A0 . b. În acest caz. Z(z.4. situat pe muchia SA şi a punctului K(k. Pentru a realiza desfăşurata piramidei se poate trasa. Pentru determinarea punctului B0.s’) al piramidei. de rază ab = A0B0. undeva în afara epurei.k’). S-a trasat segmentul de dreaptă S0A0 = s1’a1’.pentru punctul M : se găseşte proiecţia m1’ pe muchia rotită. în jurul unei axe verticale. tuturor muchiilor piramidei. care trece prin vârful S(s.26. până pe muchia s1’a1’. se procedează astfel : . prin translatarea proiecţiei verticale m’ paralel cu axa Ox. iar pentru determinarea adevăratei mărimi a muchiilor.8. Se aplică o rotaţie de nivel. cea mai practică este metoda rotaţiei. Muchiile se transformă în drepte frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. Laturile patrulaterului de bază sunt în adevărată mărime în proiecţia orizontală.POLIEDRE 8. s1’m1’ = S0M0. b) desfăşurata piramidei triunghiulare oblice . s1’a1’ = SA. s1’b1’ = SB şi s1’c1’ = SC.26. Desfăşurata suprafeţei laterale se complectează prin construcţia triunghiului de bază.26 Desfăşurarea piramidei triunghiulare oblice : a) epura piramidei triunghiulare oblice . Aici desfăşurata a început de la faţa SAB. s-au trasat două arce de cerc : unul cu centrul în S0. z' s'=s1' ' A0 r= k' x a' l' l a c a) b' b k c' m O s=z=s1 r= m' m1' k1' c1' b1' l1' c1 b1 l1 s1 'l L0 K0 C0 A0 r= r = ab a1' a1 S0 ab 1 ab M0 B0 b) A0 Fig. situat pe faţa SAC. ca în figura 8. cât şi a laturilor bazei. La intersecţia lor s-a determinat vârful B0 şi astfel.m’). de rază s1’b1’ = S0B0 şi altul cu centrul în A0. Celelalte feţe se construiesc similar şi alăturate primei feţe. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig.8. a) Desfăşurarea piramidei oblice Fie piramida oblică SABC.

deci în proiecţia verticală se proiectează în adevărată mărime. A0 F0 E0 M0 U0 M0 s'=S0 m'=M 0 u'=n' t'=r' p' x r0 p0 u0 t0 Q d p t e f Qx Q' d' e'=c' c n0 m0 r s n m u a N0 R0 N0 u1'=n1' t1'=r1' f '=b' b P0 R0 T0 P0 D0 C0 B0 a'=A0 O Fig. luând segmentul s1’k1’ = S0K0. s’a’ = SA şi că toate celelalte muchii au lungimea egală cu aceasta. se efectuează rotaţia de nivel pentru această dreaptă. k’ ∈ s’l’. situat în planul orizontal de proiecţie cu centrul în s. cu observaţia că aceasta este în poziţia de frontală. Prin secţionarea piramidei cu un plan [Q] se obţine trunchiul de piramidă cuprins între bază şi secţiunea plană determinată de planul [Q]. s-au construit cele şase triunghiuri alăturate care alcătuiesc desfăşurata piramidei. Desfăşurarea trunchiului de piramidă se obţine prin trasarea pe desfăşurata piramidei a transformatei prin desfăşurare a poligonului de secţiune M0N0R0P0T0U0M0. k ∈ sl. cunoscând lungimea muchiei şi luând din proiecţia orizontală lungimile laturilor bazei. se găseşte poziţia generatoarei pe desfăşurată. Poligonul de secţiune făcut de planul [Q] în piramidă. .pentru punctul K : se determină dreapta generatoare SL(sl.138 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . mai întâi. Pentru desfăşurarea trunchiului de piramidă este necesar să se facă. S0L0 şi apoi se marchează pe ea punctul K0. prin intersecţia dintre urma verticală Q’ şi muchiile piramidei. b) Desfăşurarea unei piramide drepte şi a trunchiului de piramidă Se consideră piramida dreaptă SABCDEF din figura 8. desfăşurarea piramidei căreia îi aparţine.27. este determinat direct. care este o linie frântă. Astfel. cu baza ABCDEF un poligon cu şase laturi.8.s’l’) pe care este situat punctul K. se determină proiecţia k1’ pe generatoarea rotită.27 Desfăşurarea piramidei drepte şi a trunchiului de piramidă Desfăşurata piramidei se face pornind de la muchia SA. [MNRPTU].

În rezolvarea intersecţiei dintre două poliedre. 3 – se construieşte baza piramidei. în punctul t1’ ≡. N0R0 = n0r0.. triunghiurile care alcătuiesc feţele laterale ale piramidei. în T0.. în epură..planele auxiliare secante trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei. măsurarea fiecărei laturi a secţiunii şi transpunerea ei pe desfăşurată. plecând din M0 cu segmentul M0N0 = m0n0. de unde se roteşte până pe generatoarea de pe desfăşurată căruia îi aparţine : t1’ pe generatoarea S0E0. U0M0 = u0m0.prin rotirea fiecărei muchii. ca puncte în care muchiile unui poliedru intersectează feţele celuilalt poliedru şi reciproc.POLIEDRE 139 Aceasta se poate face în două moduri : 1 . în poziţia de frontală (suprapusă peste muchia SA) şi transpunerea punctelor secţiunii pe muchiile corespunzătoare de pe desfăşurată . alăturat uneia din feţe. reducând problema intersecţiei a două poliedre la intersecţia unei drepte cu un poliedru. 2) determinarea punctelor de intersecţie dintre muchiile unui poliedru şi feţele celuilalt.. Se utilizează de obicei prima metodă. în ordine. a cărei mărime este cea din proiecţia orizontală. Poligoanele de intersecţie se pot determina printr-una din metodele de mai jos : 1 – determinarea punctelor poligonului. 4) determinarea vizibilităţii laturilor poligonului de intersecţie. [m0n0r0p0t0u0].. Desfăşurata trunchiului de piramidă se complectează cu baza superioară. Construcţia planelor auxiliare secante depinde de natura suprafeţelor intersectate. 2 – prin determinarea adevăratei mărimi a secţiunii (rabatere pe planul orizontal de proiecţie. Acestea pot fi plane sau strâmbe în spaţiu. în R0 . împreună cu secţiunea). Ordinea de unire a punctelor poligonului de intersecţie se face utilizând metoda mobilului sau metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale după cum se va vedea în exemplele următoare. . ca segmente de drepte rezultate din intersecţia reciprocă a feţelor celor două poliedre între ele. a planului de capăt [Q]. a cărei mărime se cunoaşte după rabaterea pe planul orizontal de proiecţie şi dacă este necesar şi cu baza inferioară. 3) determinarea poligonului de intersecţie prin unirea într-o anumită ordine a punctelor de intersecţie aflate.3. 2 – determinarea laturilor poligonului.planele auxiliare secante sunt paralele cu muchiile prismelor. La intersecţia poliedrelor se întâlnesc următoarele cazuri : a) intersecţia a două piramide – planele auxiliare secante trec prin vârful piramidelor. Observaţie : Desfăşurarea unei piramide se face urmărind paşii de mai jos : 1 – se determină adevărata mărime a muchiilor piramidei. 2 – se construiesc. împreună cu punctele secţiunii. se respectă următoarele etape: 1) determinarea planelor auxiliare secante utile. Determinarea punctelor liniei de intersecţie se face cu ajutorul unor plane auxiliare.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale Din intersecţia a două suprafeţe poliedrale rezultă. b) intersecţia a două prisme . problemă tratată în subcapitolul 8. c) intersecţia unei piramide cu o prismă . respectiv r1’ pe generatoarea S0C0. unul sau două poligoane. Exemplu : proiecţia t’ ≡ r’ se translatează paralel cu axa Ox până pe proiecţia verticală s’a’ a generatoarei frontale. 8. în general. convenabil alese şi poartă numele de metoda planelor secante comune.

cel puţin într-un punct. intersecţia este o pătrundere.28. porţiunile separate de acestea sunt cele haşurate . iar dacă în urma intersecţiei rezultă două poligoane. Pentru determinarea poligonului de intersecţie dintre cele două piramide se trasează. Având în vedere că piramidele au baza în planul orizontal de proiecţie. urmele orizontale ale planelor limită sunt Pq şi Pc. . Astfel.1 Intersecţia a două piramide Fie piramidele triunghiulare oblice. a dreptei Δ(δ.5.8. Planul auxiliar secant. în caz contrar latura este invizibilă. când bazele celor două poliedre sunt în acelaşi plan (planul orizontal).28 Stabilirea tipului de intersecţie dintre poliedre : a) rupere . intersecţia se numeşte rupere. care va fi intersectată cu muchia prin care s-a dus planul. dus prin urma h şi printr-un vârf al bazei uneia dintre piramide. Dacă planele limită separă porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze ale poliedrelor. planele secante comune.intersecţia este o rupere. odată stabilită direcţia lor.8. în acest caz. a. ele determinând porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze (porţiunile haşurate). În figura 8.29). Acestea trebuie să conţină vârfurile celor două piramide şi să treacă pe rând prin muchiile acestora. S1MNP şi S2ABC. intersecţia fiind o pătrundere. rezultând puncte ale poligonului de intersecţie. b) pătrundere 8. Natura intersecţiei dintre două poliedre poate fi stabilită încă de la trasarea planelor secante comune. cu bazele în planul orizontal de proiecţie (fig. iar în figura 8.28). sunt cele duse prin vârfurile m. determină în cealaltă o secţiune plană longitudinală. care vor fi date de urma orizontală h. c.8. care sunt însăşi vârfurile triunghiurilor bazelor. n şi b. poligonul de intersecţie despărţindu-se în două. urmele orizontale ale planelor limită sunt Pb şi Pc. Primul şi ultimul dintre acestea sunt numite plane limită. Rezultă că intersecţia este o rupere.δ’) care uneşte vârfurile piramidelor şi de urmele muchiilor.28. P Pq 1 a Pn Pc a) 5 b 2 3 6 P q 4 Pa Pb Pn 3 a Pc q 1 2 b 4 n 7 8 5 6 8 n Pa c c b) 7 m m Fig. este suficientă determinarea urmelor orizontale ale acestor plane. iar dintre acestea planele [Pm] şi [Pb] sunt plane limită. acestea intersectând cealaltă bază în două puncte (fig. intersecţia este o rupere. iar dacă aceste porţiuni sunt pe aceeaşi bază. Planele secante utile. de formă triunghiulară. Dacă poligonul de intersecţie este un poligon continuu. în primul rând. se duc urmele orizontale ale planelor prin vârfurile unei baze. iar cu ajutorul lor se stabileşte tipul de intersecţie dintre poliedre. poligonul de intersecţie fiind o linie frântă continuă.140 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se determină odată cu unirea punctelor de intersecţie dintre muchii şi feţe. b. unul la intrarea şi altul la ieşirea unuia dintre poliedre din celălalt. intersecţia este o pătrundere. având în vedere că o latură a poligonului este vizibilă dacă rezultă din intersecţia a două feţe vizibile ale poliedrelor. Sunt utile numai acele plane care intersectează ambele baze.

Aceste puncte sunt punctele în care muchia MS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC. ocupând consecutiv poziţiile M1.c4’) şi respectiv B7(b7.8. punctele N5(n5.metoda mobilului : se consideră un punct mobil care se deplasează pe poligonul de intersecţie din spaţiu.POLIEDRE 141 Planul [Pm] dus prin muchia din m intersectează piramida S2ABC după triunghiul (1s22. N6(n6. respectiv BS2 înţeapă feţele piramidei S1MNP şi de asemenea. N6. C3. iar acesta la rândul lui este intersectat de muchia MS1 în punctele M1(m1. N5. 1’s2’2’). B7. C4 şi M1 s2' z s1' n6 ' δ' m 2' b ' 7 m 1' h' a' a 2 n5 ' b 8' c 4' c 3' m' m 3 4 b' c' p' Pc n' n O x 1 c c3 c4 m1 5 6 - Pm Pn Pb m2 b n6 n 5 b7 b 8 7 8 p h δ s1 s2 Fig. C4(c4. Pentru stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie obţinute mai sus se aplică una din cele două metode : . În mod analog.n5’). B8(b8. M2.b8’).m1’) şi M2(m2.m2’). B8.29 Intersecţia a două piramide oblice y .n6’) unde muchia NS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC. unde muchiile CS2. se determină punctele C3(c3.c3’).b7’).

Ordinea de unire a punctelor. 6. respectiv cu feţele acestora. altfel este invizibilă. respectiv punctele 1. iar pe baza ABC din punctul 1 sau 2. Tot aici este stabilită şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în cele două proiecţii. n6’b8’ şi b8’n5’. 1. ducând muchiile paralele şi începând cu muchiile care nu participă la intersecţie (dacă acestea există) la fiecare piramidă. pe baza abc şi într-un punct notat cu liniuţă (-). m. se determină punctele din spaţiu. Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se obţine pe baza principiului că o latură vizibilă se găseşte pe feţe vizibile ale ambelor poliedre. Piramida S1MNP Piramida S2ABC Poligonul de intersecţie (PI) Piram. proiecţiile lui parcurg cele două baze. în continuare. În proiecţia orizontală se obţin vizibile segmentele : m2n6. S2ABC PI Piram. Acestor două puncte le corespund. poate fi urmărită în tabelul 8. 2. Metoda mobilului utilizată pentru unirea punctelor de intersecţie se bazează pe principiul invers : pornind de la proiecţiile punctului mobil din spaţiu pe cele două baze. Între poziţiile punctului mobil şi proiecţiile sale pe baze se creează o legătură biunivocă. fiecare poziţie ocupată de punctul mobil în spaţiu. de două ori fiecare porţiune. c3’) în spaţiu.n6 b8 n5 c4 m1 . în planul orizontal. 7. se obţin punctele m. 3. b7’m2’. proiecţii situate pe aceeaşi urmă a unui plan auxiliar secant. iar în proiecţia verticală. proiecţia mobilului pe baza MNP. Parcurgând în continuare bazele.metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale : se consideră o desfăşurare aproximativă a celor două piramide. Proiecţiile mobilului se deplasează pe cele două baze în sensul arătat de săgeţi. S1MNP [H] Piram. n. segmentele : c3’b7’. m. care se uneşte cu punctul C3. pleacă din punctul m (spre stânga sau spre dreapta). 4. s-a ales punctul 1. n6b8 şi c4m1. iar proiecţia mobilului de pe baza abc continuă spre punctul 6. . pe baza mnp. Pentru urmărirea uşoară a regulii mobilului se întocmeşte tabelul 8. pe baza abc. n. 4. suprapuse. pe baza mnp.7 5 b . S2ABC PI Vizibilitatea în planul m 3 1 c m 1 c3 . c.1. Dacă se proiectează. în timp ce punctul mobil parcurge poligonul de intersecţie. Adică.1 m 4 n 8 n 4 m 2 . pe baza mnp. S1MNP [V] Piram. Punctul M1 se uneşte cu punctul C3.b7 6 3 - Tabelul 8. b.m1’). deoarece nu generează punct în spaţiu. în spaţiu. Dacă se porneşte de la planul limită [Pm].6 b 5 c 1 m2 . Planul limită [Pb] este întâlnit de proiecţiile mobilului în punctul 7 pe baza mnp şi în punctul b pe baza abc. pe baza abc. 6.1. punctul M1(m1. paralel cu muchiile piramidelor. proiecţiile mobilului întâlnesc planul secant [Pn] în punctul 5. formând o latură a poligonului de intersecţie. 8. generând punctul C3(c3. rezultând punctul B7(b7. Proiecţia mobilului pe baza mnp se întoarce spre punctul m. întâlnind în continuare planul secant [Pc] în punctul c. b. 5. pe cele două baze. fără a străbate şi zona haşurată. cât şi punctele poligonului de intersecţie. fiind reprezentate cu linie continuă feţele (respectiv laturile bazelor) văzute şi cu linie întreruptă feţele nevăzute.142 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ parcurgând astfel întreg poligonul.b7’). în care se înscriu punctele corespunzătoare în ordinea de parcurgere pe cele două baze. şi în punctul 3. 3. c.

Acestea trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei. dintre care planele [Pc] şi [Pa] sunt plane limită. Se notează cu semnul (+) feţele vizibile. mnq. Schematic.30.prismă: a) proiecţia pe planul orizontal . Convenţional muchiile piramidelor au fost duse paralele.30. iar pentru piramida S1MNP. Aceste plane secante determină în cele două poliedre secţiuni plane longitudinale. iar cu semnul (-) feţele invizibile din proiecţia orizontală a piramidelor. Exemplu : muchia s1n intersectează faţa s2ab în punctul n6 şi faţa s2bc în punctul n5.5. Diagrama se repetă.30 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă .8. la cea din figura 8. începând pentru piramida S2ABC cu muchia s2a.POLIEDRE 143 În figura 8. cu muchia s1p. Cele două diagrame sunt identice. S-a format astfel o reţea de linii paralele suprapuse.8. b) proiecţia pe planul vertical 8. se determină planele secante comune.31). iar din punct de vedere al vizibilităţii. cu toate că ele sunt concurente în vârful piramidelor. Pentru aflarea poligonului de intersecţie dintre cele două corpuri. b).d’). dacă feţele din intersecţia cărora s-a obţinut sunt vizibile. b ţinându-se seama de vizibilitatea feţelor piramidelor din proiecţia verticală. cu bazele situate în planul orizontal de proiecţie (fig. Se pun pe diagramă punctele în care muchiile unei piramide intersectează feţele celeilalte (cu excepţia muchiilor s1p şi s2a). rezultă că intersecţia celor două corpuri este o pătrundere şi se obţin două poligoane de intersecţie. care sunt date de urma orizontală h a dreptei D şi vârfurile triunghiurilor de bază. Porţiunile nestrăbătute de planele secante (porţiunile haşurate) rămân pe aceeaşi bază. Muchia sc .2 Intersecţia unei piramide cu o prismă Fie piramida triunghiulară oblică SABC şi prisma triunghiulară oblică MNQM1N1Q1. suprafaţa dintre două linii consecutive ale reţelei reprezintă o faţă a piramidei. Unirea punctelor de intersecţie se face ţinând seama că o latură a poligonului de intersecţie rezultă ca intersecţia a două feţe. Planele secante sunt determinate de două drepte : dreapta D(d. care trece prin vârful piramidei şi este paralelă cu muchiile prismei şi muchiile fiecărui poliedru în parte.30. că linia care uneşte două puncte de intersecţie este vizibilă. b şi c.8. a este reprezentată diagrama pentru proiecţia pe planul orizontal de proiecţie. Planele utile sunt planele duse prin urma h şi prin vârfurile a. mai puţin în ce priveşte vizibilitatea. cu aceeaşi structură şi pentru proiecţia piramidelor pe planul vertical de proiecţie (fig. este suficientă determinarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare. p n m p s2 a + n6 b _ n5 c + + _ b8 + a s1 s1 p' n' m' p' a' + n6 ' b' m2 b7 s2 a) c4 c3 s2 m1 s2 + _ + b8' + c' _ a' s1' s1' n5' s1 s1 m2' b7 ' s2' s2' b) c4' c3' m1' s2' s1' s1' s2' Fig. Deoarece poliedrele au bazele în planul orizontal de proiecţie. după care urma orizontală Pc intersectează baza mnq. Planul auxiliar [Pc] intersectează prisma după un paralelogram cu una din laturi dată de segmentul 12.

proiecţia mobilului pe baza mnq se deplasează pe traseul 2-4-6-4-2. În y . în care muchia sa intersectează prisma. puncte ale poligonului de intersecţie. Se identifică două poligoane de intersecţie. ce este intersectat de muchia sb în punctele b3 şi b4. La prima parcurgere a bazei abc. Planul auxiliar [Pb] intersectează baza prismei după segmentul 34. q1' s' n1' m1' z b 3' d' c 1' a 5' a6 ' b 4' c 2' h' x m n h 1 4 5 6 2 n' q' m' c c' Pc a' b' O b Pb 3 q d c2 c1 b3 a b4 m1 a 5 a6 n1 Pa s q1 Fig.31 Intersecţia unei piramide oblice cu o prismă oblică Pentru aflarea ordinii de unire a punctelor de intersecţie se întocmeşte tabelul 8. plecând cu proiecţiile mobilului pe baza abc din punctul c înspre b. neputând trece de planul limită [Pa]. se găsesc punctele şi în proiecţia verticală. (c2b4a6c2).144 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ intersectează paralelogramul de secţiune în punctele c1 şi c2. vizibilitatea poligoanelor de intersecţie. iar la a doua parcurgere a bazei abc. proiecţia mobilului de pe baza mnq se mişcă pe porţiunea 1-3-5-3-1.8. de ieşire a piramidei din prismă. generând în prismă un paralelogram ca secţiune. cu ajutorul planului limită [Pa] se determină punctele a5 şi a6.2 şi se aplică regula mobilului. În acest tabel se studiază şi vizibilitatea feţelor poliedrelor în cele două proiecţii şi respectiv. Analog. iar pe baza mnq din punctul 1 înspre 3. cu ajutorul liniilor de ordine corespunzătoare. Odată determinate punctele poligonului de intersecţie în proiecţie orizontală. de intrare şi (c1b3a5c1).

Pentru construirea poligonului de intersecţie dintre cele două prisme se determină direcţia urmei orizontale a planelor auxiliare. puncte care aparţin poligonului de intersecţie dintre cele două prisme. SABC [V] Prisma MNQM1N1Q1 PI Vizibilitatea în planul c 1 c1 b 3 b3 a 5 a5 c 1 c1 c 2 c2 Tabelul 8. determinând secţiuni de forma unor paralelograme care au una din laturi segmentul de intersecţie dintre urmele orizontale ale planelor secante şi bazele prismelor. h1’) şi H2(h2.i’) din spaţiu. a6’c2’.8. iar în proiecţia verticală. paralele cu urma orizontală P. Planele auxiliare secţionează longitudinal prismele. Piramida SABC Prisma MNQM1N1Q1 Poligonul de intersecţie (PI) Piram.5.8. Astfel. situate în planul orizontal de proiecţie (fig.32. deci intersecţia va fi o rupere şi se va obţine un singur poligon de intersecţie. segmentele b3’a5’ şi a5’c1’. q m q n n' _ m' q' q' + + _ + + a' a s' s a6 a5 a6' a5' + b3 + b3' b4 b4' b' _ b s' s + c1 c2 c1' c2' c' s' c s _ + a5 a5' a6 a6' a' a s' s q1' q1 n1 m1 q1 m1' q1' n1' a) b) Fig. de la un poligon şi b4’a6’. SABC [H] Prisma MNQM1N1Q1 PI Piram.3 Intersecţia a două prisme Se consideră prismele oblice cu bazele ABC şi EFG. se trasează două drepte concurente. de la cel de al doilea poligon. Urma orizontală P a planului auxiliar va trece prin urmele orizontale h1 şi h2. paralele cu muchiile prismelor şi se determină urmele lor orizontale.POLIEDRE 145 proiecţia orizontală sunt vizibile segmentele c1b3 şi a5b3.32 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia piramidă .2 b a c 4 6 2 b4 a6 c2 În figura 8. Aceste secţiuni sunt intersectate de muchia prin care s-a dus planul secant în două puncte. care să fie paralele cu muchiile celor două prisme. h2’). respectiv vertical de proiecţie. H1(h1. P = h1 ∪ h2. printr-un punct oarecare I(i. dus prin vârful c al bazei abc. .prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . Planele utile limită sunt [Pm]. Ducând plane secante comune. a şi b s-a studiat modul de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. b) pentru proiecţia pe planul vertical 8.33). cât şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în planul orizontal. prin muchiile prismelor se observă că rămân porţiuni nestrăbătute de acestea pe ambele baze. dus prin vârful m al bazei mnr şi [Pc]. ale dreptelor.

146 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Pm] dus prin muchia din m determină o secţiune în prisma cu baza abc cu una din laturi. Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie în proiecţia verticală.3 conform regulii mobilului studiată anterior. care este intersectată de muchia ml în punctele m1 şi m2. pentru aflarea ordinii de unire a lor. iar pe t' l' k' b 4' m 2' m1 ' r 6' r5 ' c 7' c8 ' d 2' i' d 1' f' e' g' z b 3' b' x a' c' l m2 r' e h 1' m' d1 n' i d2 h 2' O h1 m1 f g c8 3 h2 P a 2 t 1 b3 b4 k b Pr 6 5 r6 m Pm Pb 8 r5 c7 4 c r 7 Pc n y Fig. în care muchia rt intersectează feţele prismei mnr. fie se trasează liniile de ordine corespunzătoare din proiecţia orizontală până pe muchiile respective în proiecţia verticală. Astfel. segmentul 12.8. Proiecţiile mobilului pe cele două baze pleacă de la punctele determinate pe cele două baze de planul limită Pc. se complectează tabelul 8. care este intersectată în punctele c7 şi c8 de muchia cg. în care muchia bf intersectează prisma mnr. cu ajutorul planului [Pb] se determină punctele b3 şi b4. punctele r5 şi r6. Analog.33 Intersecţia a două prisme oblice . fie se găsesc secţiunile plane şi în proiecţia verticală şi se intersectează cu proiecţiile verticale ale muchiilor. Planul limită dus prin muchia din c determină o secţiune longitudinală în prisma mnr. Odată determinate cele două proiecţii ale punctelor poligonului de intersecţie. iar cu ajutorul planului [Pr]. pe baza abc se pleacă din punctul c.

cu una din laturi segmentul 12. Intersecţia dintre . pornind de la vizibilitatea feţelor prismelor. iar pentru prisma MNREKT. din punctul 8. determinarea poligonului de intersecţie se face după metodele stabilite în cazurile generale.3 Prisma ABCEFG c 5 1 5 c 6 b 2 b c Prisma MNREKT 8 . intersectând-o pe cealaltă. În plan orizontal sunt vizibile segmentele c7r6.3. iar în plan vertical. a n m r n Vizibilitatea în planul + b + _ + e m2 b4 b3 + c c8 _ r5 a t e k t e a' n' m' r' n' _ b3' b' m1 _ _ + m2' b4' + c' _ r5' a' t' e' k' t' e' c8' m1' r6 c7 g r6 ' e' f' b) c7' g' f a) Fig. cu muchia NF. iar în figura 8. ambele baze fiind situate în planul orizontal de proiecţie. pentru prisma ABCEFG pornind cu muchia AE. Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie se folosesc plane auxiliare de front.3 s-a analizat şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie.34 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă . b. urmărind săgeţile marcate pe cele două baze (tabelul 8.34.34.8.m r 7 r 3 m 4 8 Poligonul de intersecţie (PI) c8 .POLIEDRE 147 baza mnr.35 se prezintă intersecţia dintre o prismă dreaptă. a s-a reprezentat metoda diagramelor cu ordinea de unire a punctelor şi cu studiul vizibilităţii pentru proiecţia pe planul orizontal.3). aceeaşi diagramă dar pentru proiecţia prismelor pe planul vertical de proiecţie. cu baza ABCDE şi o prismă frontală. m2b4 şi b4c8. Planul limită [Fn] conţine muchia NN1 şi intersectează cealaltă prismă după o secţiune dreptunghiulară verticală. Porţiunile din baze nestrăbătute de planele secante sunt pe aceeaşi bază (porţiunile haşurate). În tabelul 8. Tabelul 8. Planele limită sunt cele duse prin muchia din n. rezolvarea simplificându-se datorită poziţiilor poliedrelor. deci intersecţia va fi o pătrundere şi se vor obţine două poligoane de intersecţie. În figura 8.prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . Cu aceste observaţii se pot uni punctele de intersecţie în ordinea stabilită în tabelul 8. doar segmentul c7’r6’. b) pentru proiecţia pe planul vertical În cazul poliedrelor aflate în poziţii particulare. În figura 8. cu baza KMN. ambele neparticipând la intersecţie. care se duc prin muchiile uneia dintre prisme.m1 r5 c7 r6 b3 m2 b4 c8 Prisma ABCEFG [H] Prisma MNREKT PI Prisma ABCEFG [V] Prisma MNREKT PI Şi în acest caz se poate determina ordinea de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. Fm. Fn şi din m. respectiv a laturilor bazelor pe care se deplasează proiecţiile mobilului în cele două plane de proiecţie. orizontal şi vertical.

Cele două poligoane au fost trasate în proiecţia verticală. determină în cealaltă prismă o secţiune patrulateră frontală.4. planul [Fa]. Intersecţia dintre muchia a’a1’ şi această secţiune determină punctele a3’ şi a4’. Prisma ABCDE 1 Prisma MNK n Poligonul de intersecţie (PI) n1 Vizibilitate Prisma ABCDE în planul Prisma MNK [V] PI a 3 a3 7 k k7 b 11 b 9 m 10 b9 m11 b10 a 4 a4 1 n n1 2 n n2 d 5 d5 Tabelul 8. care conţine muchia AA1. determinând punctele de intersecţie n1’ şi n2’. unde a fost studiată şi vizibilitatea laturilor acestora.4 8 12 d 2 k m 6 n k8 m12 d6 n2 . Celelalte puncte ale poligonului de intersecţie se determină în mod similar. a1' b1' e1' c1' d1' k8 ' m12' m11' k7' b9' b10' n1' a4' b' e' c' e Fa 5 z k1' m1' n1' d5' d6' n2' a3' x Fn Fd Fk Fb Fm m k 9 10 k' m' 3' 4' n' a' d' n1 d O n 3 6 7 4 1 2 a 8 k1 m1 b 11 c 12 y Fig.35 Intersecţia unei prisme drepte cu o prismă oblică Unirea punctelor de intersecţie pentru trasarea poligonului de intersecţie se face după întocmirea tabelului 8. folosind metoda mobilului. cu una din muchii segmentul 34. în proiecţia orizontală proiecţiile intersecţiei suprapunându-se peste baza prismei drepte.148 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ muchia n’n1’ şi dreptunghiul de secţiune se evidenţiază în proiecţia verticală. în proiecţia verticală.8. De asemenea.

a1' c1' b1' m' 1' 3' β' α' x a' c' c 41' 4 5 α 3 2' b' n' d d'=Q' O A0 B0 C0 50 40 A0 O1 c2 ' a a 2' m 51' 1 β1' b b 2' r β t 2 n P s c1 s0 a1 r0 x1 B 10 t0 b1 A10 R0 S0 β0' α0' T0 R0 Px s' α1' C 10 A 10 P' t' r' c 3' a 3' b 3' Fig.α’) şi (β. punctele de intersecţie cu prisma. b2’b3’ = B0B10.50. şi s-au trasat.0). Se desfăşoară în linie dreaptă secţiunea normală R0S0T0R0 şi se trasează perpendicular pe ea.6 Probleme rezolvate 149 1. a cărei adevărată mărime se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie în r0s0t0. Se obţin astfel.1’2’3’). B(85. noile proiecţii verticale ale muchiilor prismei a2’a3’ = b2’b3’ = c2’c3’ în adevărată mărime. Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d.30). Se unesc extremităţile muchiilor şi se obţine desfăşurata laterală a prismei. Acesta este intersectat de dreapta D în punctele (α. Rezolvare : pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă se trasează prin dreaptă un plan de capăt Q’ ≡ d’. Cu ajutorul planului [P] se determină o secţiune normală pe muchii RST. Fie o prismă triunghiulară oblică. care secţionează prisma după triunghiul (123.β’).POLIEDRE 8.60). C(120. C050 = c5.36 Rezolvarea problemei 1 . Pentru desfăşurata prismei se trasează o nouă linie de pământ O1x1. iar punctul β pe 5β.0) şi muchia AA1 : A1(50. paralel cu muchiile segmentele : 40α0 = 41’α1’ şi 50β0 = 51’β1’. de pe bază : C040 = c4. în vederea efectuării unei schimbări de plan vertical de proiecţie. ce are baza ABC în planul orizontal de proiecţie : A(130.d’) : M(110.80.8. S-au determinat pe desfăşurată punctele 40 şi 50. N(60. Pentru a figura pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta.50.0).10) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei. în epură s-au trasat dreptele generatoare pe care sunt situate acestea : punctul α pe 4α. c2’c3’ = C0C10.15.25. paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor. atât în proiecţie orizontală cât şi în noua proiecţie verticală.22. muchiile prismei : a2’a3’ = A0A10.

şi vârful S(45. t’. se determină pe desfăşurata piramidei. s1’u1’ = S0U0. u’. u1’. având ca axă de rabatere urma orizontală P (fig. A(120. fiind necesară localizarea pe desfăşurată a punctelor prin care trec acestea.150 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Problema are aplicabilitate în tehnică la diferite rezervoare din tablă. s1’t1’ = S0T0.0). h2v2 ∩ cs = u. C0 z z' s'=s1'=S0 P' v 2' u' r' x c' a' b' U0 T0 U0 B0 C0 v' v 1' Py t' Px s=z P t Pz u1 '=U0 t 1' O b 1' b1 r 1' R0 A0 a1' c1 '=C 0 a1 c1 u c t0 r a h h2 b h1 r0 ABC u0 y Fig. Adevărata mărime a triunghiului RTU. care completează desfăşurata trunchiului de piramidă. prin translatarea proiecţiilor verticale r’. Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC.8.90) şi planul [P] : OPx = 8. B(75. Se determină poziţiile vârfurilor triunghiului de secţiune pe muchiile rotite : r1’. r0t0u0. Rezolvare : în urma intersecţiei dintre fiecare muchie a piramidei cu planul [P] se obţine triunghiul de secţiune RTU : hv ∩ as = r. Alăturat desfăşuratei laterale se mai reprezintă şi bazele A0B0C0 = abc. OPz = -5. străbătute de conducte. paralel cu axa Ox şi apoi rotirea lor pe muchiile de pe desfăşurată. în jurul vârfului s’ : s1’r1’ = S0R0.55. de formă poliedrală.8.75. t1’. C(135.37 Rezolvarea problemei 2 . Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut.0). 2. Desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut prin secţionarea piramidei SABC cu planul [P]. OPy = -8.0).30. având baza situată în planul orizontal de proiecţie. h1v1 ∩ bs = t. se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. R0T0U0 = r0t0u0.37).15.

B(75.19.15).0). Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma.10.d’) : H(15.35.50. B(40.d’) : M(60. C(75.0).20.10. iar baza superioară într-un plan de nivel : A1(40. Să se determine desfăşurata piramidei şi să se figureze pe aceasta punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie : A(20.38. C(30.0). A(70. 7.0).10. Să se determine punctele de intersecţie dintre dreaptă şi prismă. în prisma triunghiulară oblică.45.45.46. B(10.90.5.5.60).50.40) şi planul [P] : OPx = 35.yM.40) şi piramida VABCE şi să se figureze acestea pe desfăşurată.10.65. Se consideră piramida triunghiulară oblică. A(100.0).0).0). OPy = -45. B(60.50.0).0) şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut în urma secţionării cu planul [P]. P’ ⊥ a’a1’. în piramida SABCE : S(20. având baza ABC situată în planul orizontal de proiecţie.38) şi piramidă.50. cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie . Să se determine adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare prisma. V(29. 11. OPz = -24. OPy = ∞.0) şi vârful S(10.15. P ⊥ aa1.d’) : M(60.0). Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1. C(17. . C(30.65.0).36. 12. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] : OPx = 20. C(90. C(110. C(83.0) şi vârful S(70.60). B(23. Să se determine şi desfăşurata prismei.20. A(20.55.0) şi muchia AA1 : A1(30. N(40. Se consideră prisma frontală ABCEA1B1C1E1 cu baza un pătrat ABCE.0). muchiile paralele cu AA1 : A(40. B(33.30. A(120.15. E(120.0). 5.10.5. OPy = ∞.0).35.35) şi dreapta D(d.0).0).70.50.60. B(10. Să se determine proiecţiile celui mai scurt drum care uneşte punctele A1 şi M.0). Să se desfăşoare prisma frontală ABCA1B1C1.POLIEDRE 8.95.15.40. definită de baza ABC : A(135.15).45.0). să se desfăşoare prisma şi să se figureze pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta. E(45.10.23.5. B(65. OPy = -10. 9. 4.55. în prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1 : A(45.0).5.20.0.26). având baza inferioară ABC situată în planul orizontal de proiecţie : A(100. A1(20.24.0). A(60. având baza situată în planul orizontal de proiecţie. B(75.30. Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 30.50).0). C(90. Pe muchia AA1 se fixează punctul M(47.30).35.zM). E(45.60. cu muchiile paralele cu EE1.35.0) şi vârful S(7. N(10.90). Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata piramidei. Să se determine desfăşurata piramidei şi să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. V(62. 10. 8.0). C(120. OPz = 45.0). situată în planul orizontal de proiecţie. Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 10.0).0).50). înconjurând prisma. OPz = ∞.0) şi vârful S(70. 5.0). B(45.0) şi muchia AA1.0).60) şi planul [P] : OPx = 90.60). Să se figureze pe desfăşurata piramidei triunghiulare oblice SABC : S(10.0). OPz = -20.0). A1(25.0.30). A1(78. Să se desfăşoare piramida oblică SABCD.26. E(75. E(30.65.0) E1(135. cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(90.d’) : H(75. punctele de intersecţie dintre piramidă şi dreapta D(d. având baza situată în planul orizontal de proiecţie.0).75). Se consideră piramida patrulateră oblică. B(95.0).80).0). Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1.65.15. A(105. 3.40. 2.25. B(90.7 Probleme propuse 151 1.60. Se consideră piramida patrulateră oblică SABCE.0). 6.40.

152

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

13. Să se desfăşoare piramida oblică SABC, cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(120,70,0), B(90,20,0) şi vârful S(20,10,70). Să se vizualizeze pe desfăşurată punctul M(60,30,zM), de pe faţa SAB. 14. Să se determine în adevărată mărime secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 170, OPy = ∞, OPz = 55, în piramida triunghiulară oblică SABC : A(55,20,0), B(105,35,0), C(70,75,0), S(150,95,80) şi să se desfăşoare piramida. 15. Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1, având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(10,28,0), B(5,17,0), C(17,4,0), E(28,7,0), A1(48,41,42) şi planul [P] : OPx = 50, P’⊥ a’a1’, P ⊥ aa1. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma. 16. Fie o piramidă patrulateră oblică, cu baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(50,50,0), B(25,35,0), C(40,20,0), E(55,30,0), vârful S(110,10,50) şi planul [P] : OPx = 125, OPy = ∞, OPz = 40. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcute de planul [P] în piramidă şi să se desfăşoare piramida. 17. Să se desfăşoare prisma frontală ABCDA1B1C1D1, cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie : A(60,20,0), B(50,5,0) şi muchia AA1 : A1(10,20,50). Să se figureze pe desfăşurată punctul M(30,10,zM), de pe faţa ABB1A 1. 18. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută în piramida SABC : S(95,5,75), A(20,40,0), B(35,20,0), C(55,65,0) de planul [P], care trece prin linia de pământ şi prin punctul M(10,15,20) (Indicaţie : secţiunea se obţine direct în proiecţia pe planul lateral). Să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut. 19. Fie o prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCE în planul orizontal de proiecţie : A(60,65,0), B(35,45,0), C(25,20,0), E(45,30,0) şi muchia CC1 : C1(115,30,50). Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) : I(80,40,10), J(65,55,20) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei. 20. Să se desfăşoare piramida SABC : S(20,10,100), A(110,100,0), B(50,70,0), C(140,50,0) şi să se noteze pe aceasta punctele în care dreapta D(d,d’) : H(30,90,0), V(160,0,60) intersectează piramida. 21. Se dă prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCD în planul orizontal de proiecţie : A(70,30,0), B(60,60,0), C(10,70,0), D(30,10,0) şi muchia AA1 : A1(125,70,95). Să se determine pe suprafaţa prismei cel mai scurt traseu care uneşte vârfurile A şi A1, înconjurând prisma. 22. Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC : S(60,35,40), A(20,25,0), B(5,10,0), C(40,10,0). Să se desfăşoare piramida şi să se găsească pe desfăşurată poziţia punctelor în care dreapta D(d,d’) : E(35,30,20), F(15,35,30) intersectează piramida. 23. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi piramida SMNR : a) A(76,10,0), B(113,14,0), C(100,33,0), A1(17,47,65), S(90,60,60), M(21,44,0), N(4,20,0), R(53,18,0); b) A(240,80,0), B(205,123,0), C(155,90,0), A1(170,10,120), S(240,0,160), M(20,120,0), N(60,60,0), R(140,100,0). 24. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi prisma MNRM1N1R1 : a) A(140,40,0), B(150,65,0), C(120,80,0), A1(73,5,62), M(55,60,0), N(45,90,0), R(75,80,0), M1(115,14,60); b) A(240,67,0), B(257,28,0), C(180,24,0), A1(75,140,120), M(54,53,0), N(87,102,0), R(132,28,0), N1(170,105,145). 25. Să se determine poligonul de intersecţie dintre piramida S1ABC şi piramida S2MNR (S2MNRT): a) S1(85,70,45), A(60,4,0), B(7,17,0), C(33,60,0), S2(36,84,84), M(107,12,0), N(85,50,0), R(70,160,0); b) S1(275,17,152), A(115,90,0), B(15,70,0), C(80,140,0), S2(165,63,95), M(240,75,0), N(185,10,0), R(124,35,0), T(150,105,0).

SUPRAFEŢE CURBE

153

9. SUPRAFEŢE CURBE
Suprafeţele curbe sunt suprafeţe generate prin mişcarea unor linii drepte sau curbe, numite generatoare, după anumite legi. Clasificarea suprafeţelor curbe, după forma generatoarei : a) suprafeţe riglate : au generatoarea o linie dreaptă (suprafeţele cilindrice, conice, etc.); b) suprafeţe neriglate : au generatoarea o curbă (suprafaţa sferei, a torului, etc.).

9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe
Reprezentarea suprafeţelor curbe, în epură, se face prin reprezentarea conturului aparent, cu respectarea regulilor generale de vizibilitate şi a criteriilor stabilite la poliedre. La reprezentarea suprafeţelor curbe închise se trasează şi axele de rotaţie, de simetrie şi de centre. 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare, fiind paralelă în timpul mişcării cu o direcţie dată Δ (fig.7.1, a). Făcând analogia cu suprafaţa prismatică, suprafaţa cilindrică este o suprafaţă prismatică cu un număr infinit de feţe. Un corp cilindric se obţine dacă suprafaţa cilindrică se secţionează cu două plane care taie toate generatoarele, obţinând bazele cilindrului. Dacă generatoarea se roteşte în jurul unei axe O1O2, cu care este paralelă, iar curba directoare (C) este un cerc, se obţine cilindrul de revoluţie (fig.7.1, b). Bazele cilindrului de revoluţie, cercuri cu centrele în O1 şi O2, pot fi situate în două plane paralele. Un cilindru care are axa O1O2 perpendiculară pe cercul de bază (C) şi respectiv, pe baza cilindrului, este un cilindru circular drept (fig.7.1, c). Acesta este o suprafaţă proiectantă, orice punct situat pe suprafaţa cilindrului se proiectează pe cercul de bază (C). Un cilindru este determinat în epură prin proiecţia curbei directoare pe planul de proiecţie şi direcţia cu care generatoarele sunt paralele, construindu-se apoi conturul aparent orizontal şi vertical. În probleme, cilindrul este dat prin coordonatele centrelor cercurilor de bază şi prin raza acestora. În figura 9.2 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel, având axa O1O2. Bazele se proiectează pe planul orizontal de proiecţie ca cercuri cu centrul în o1 şi o2, iar pe planul vertical de Δ O1 O1

G

C C a) O2 b) Fig.9.1 Generarea suprafeţelor cilindrice

C

O2 c)

154

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

proiecţie ca segmente egale cu c1' 11' a1' o1' b1' 21' d1' z diametrul cercurilor, c’d’ ⊂ Ox şi c1’d1’ || Ox. m1 ' Pentru reprezentarea conturului aparent, în cele două proiecţii pe planele de proiecţie, se duc tangentem2' le exterioare la baze : aa1 şi bb1, în b' 2' c' 1' a' O proiecţia orizontală, respectiv c’c1’ şi x d’d1’, în proiecţia verticală. d' b 1 În general, în spaţiu, un punct 2 se află pe suprafaţa cilindrică dacă se b1 o1 d m =m 11 află pe o generatoare a cilindrului. În c 1 2 epură, pentru ca un punct să aparţină 21 unui cilindru, proiecţiile lui trebuie să d1 c1 o2 se găsească pe proiecţiile de acelaşi a nume ale unei generatoare a y cilindrului. a1 Fie dată proiecţia orizontală m1 a unui punct M1 pe suprafaţa Fig.9.2 Punct pe suprafaţa cilindrică cilindrului din figura 9.2. Proiecţia verticală m1’ va fi situată pe proiecţia verticală a generatoarei ce trece prin punctul m1. Prin punctul m1 se pot trasa două generatoare, suprapuse, una pe faţa vizibilă 111 şi una pe faţa invizibilă 221. Găsind proiecţiile verticale ale acestora, 1’11’ şi 2’21’ şi ridicând o linie de ordine din proiecţia orizontală m1, se găsesc două proiecţii verticale m1’ şi m2’, m1’ ∈ 1’11’, m2’ ∈ 2’21’, ale celor două puncte M1(m1,m1’) şi M2(m2,m2’), care în proiecţie orizontală se suprapun, m1 ≡ m2. 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare şi trece printr-un punct fix S (vârful conului) (fig.9.3, a). Când generatoarea depăşeşte vârful conului, se obţine suprafaţa conică cu două pânze. Prin analogie cu piramida, suprafaţa conică este o suprafaţă piramidală cu un număr infinit de feţe.

V G

V [P]

V

C O a) b) Fig.9.3 Generarea suprafeţelor conice O c)

SUPRAFEŢE CURBE

155

În practică se utilizează numai una dintre pânzele suprafeţei conice, numită con de revoluţie şi obţinută prin deplasarea generatoarei în jurul unei axe OS, care trece prin vârful conului S, având curba directoare (baza) un cerc cu centrul în O (fig.9.3, b). Dacă axa conului, OS, este perpendiculară pe planul bazei se obţine un con drept (fig 9.3, c). Dacă un con se secţionează cu un plan [P] paralel sau nu cu baza lui, corpul delimitat de bază şi această secţiune plană se numeşte trunchi de con (fig 9.3, c). Un con este determinat, în epură, prin proiecţiile curbei directoare şi prin proiecţiile vârfului conului, construindu-se apoi şi generatoarele care limitează conturul aparent, atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical. În probleme, conul este dat prin coordonatele centrului cercului de bază, raza acestuia şi coordonatele vârfului conului. Conul oblic din figura 9.4 are baza un cerc cu centrul în O, situat în planul orizontal de proiecţie şi vârful, punctul oarecare V(v,v’). În proiecţia orizontală, conturul aparent este format din arcul de cerc ab, al bazei, vizibil şi din generatoarele extreme sa şi sb, tangente în a şi b la bază. În proiecţia verticală, conturul aparent este compus din proiecţia verticală a bazei (diametrul frontal c’d’, suprapus pe axa Ox) şi generatoarele s’c’ şi s’d’. În proiecţia orizontală vizibilitatea este evidentă, iar în proiecţia verticală toate generatoarele care se sprijină pe arcul bazei c’b’d’ sunt vizibile, iar celelalte invizibile. Generatoarea s’a’ este invizibilă, iar generatoarea s’b’, vizibilă. Un punct aparţine unei suprafeţe conice dacă este situat pe o generatoare a s' z acestei suprafeţe. Fie un punct N1, dat prin proiecţia verticală n1’, pe suprafaţa conică din proiecţia verticală (fig.9.4). n1'=n2' Pentru determinarea proiecţiei orizontale n1, se trasează generatoarea s’n1’, pe care este situat punctul, se găseşte proiecţia c' b' a' O urmei orizontale a acesteia, 1’ ≡ 2’ şi se x 2'=1' a d' coboară o linie de ordine până pe 1 proiecţia orizontală a bazei, unde se determină proiecţiile orizontale 1 şi 2, n1 o d ale urmelor generatoarelor. Unind vârful c s cu urmele 1 şi cu 2 se găsesc două s n2 proiecţii orizontale pentru proiecţia verticală a generatoarei s’n1’, pe care ar 2 y b putea fi situată proiecţia orizontală a punctului N1. Problema are două soluţii : Fig.9.4 Punct pe suprafaţa conică fie punctul N1(n1,n1’) cu n1 ∈ 1s, fie punctul N2(n2,n2’) cu n2 ∈ 2s, cu proiecţiile verticale suprapuse, n1’ ≡ n2’.
9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică Sfera este definită ca locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit centrul sferei. O suprafaţă sferică este generată de un cerc care se roteşte în jurul uneia dintre axe. În tripla proiecţie ortogonală o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’,ω”) se proiectează prin conturul ei aparent, care este câte un cerc egal cu cercul generator (fig.9.5). Conturul aparent din planul vertical de proiecţie, numit meridian principal, este un cerc cu centrul în ω’, de rază egală cu raza sferei şi se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de front [F], care trece prin centrul sferei.

156

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Conturul aparent din planul orizontal de proiecţie se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de nivel [N], dus prin centrul sferei şi este un cerc cu centrul în ω, de rază egală cu raza sferei şi se numeşte ecuator. Cercul de contur aparent din planul lateral este tot un meridian şi reprezintă proiecţia secţiunii făcute, în sferă, de un plan de profil [P], dus prin centrul sferei. În spaţiu, ecuatorul şi cele două meridiane, sunt perpendiculare două câte două. Orice alte plane de front, de nivel sau de profil vor intersecta sfera după cercuri de diferite diametre, care se vor proiecta, în epură, concentric cu proiecţia meridianului principal, a ecuatorului, respectiv a cercului meridian din planul lateral. Un punct situat pe o suprafaţă sferică este definit prin proiecţiile lui, care sunt situate pe cercul de secţiune determinat prin secţionarea sferei cu un plan perpendicular pe axă şi care trece prin punctul z respectiv (fig.9.5). Dacă se P' F" cunoaşte proiecţia verticală 1’, a unui punct 1 de pe sferă, se duce 4" r2 4' prin 1’ un plan de nivel [N1], care N' N" determină în sferă o secţiune ω" ω' circulară cu centrul în ω şi de rază 3" 3' N1' 2'=1' N1" r1, proiectată pe planul orizontal 2" 1" în adevărată mărime. Proiecţiei 1’ r1 îi corespund două proiecţii O x orizontale, 1 şi 2, şi deci şi în proiecţia verticală avem 1’ ≡ 2’, 1 proiecţiile verticale ale punctelor F ω r1 1 şi 2, situate pe sferă de o parte şi de alta a cercului meridian. F1 În mod similar, se 2 4=3 procedează dacă se cunoaşte r2 proiecţia orizontală a unui punct y P dublu, 3 ≡ 4, situat pe sferă de o parte şi de alta a cercului ecuator, Fig.9.5 Tripla proiecţie ortogonală a sferei. Punct pe folosind planul de front [F1] şi suprafaţa sferică obţinând în final, proiecţiile verticale 3’ şi 4’ (fig.9.5).

9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe
Planul tangent la o suprafaţă curbă poate avea o infinitate de puncte comune cu suprafaţa respectivă sau numai unul, în funcţie de forma acelei suprafeţe. Din multitudinea de probleme ce se pot pune în ce priveşte determinarea planelor tangente la suprafeţe curbe, în continuare se vor trata planele tangente duse printr-un punct pe suprafaţă şi dintr-un punct exterior acesteia.
9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică

Planul tangent la suprafaţa unui cilindru conţine o generatoare a acestei suprafeţe şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. Planele tangente sunt paralele cu generatoarele suprafeţei cilindrice.

SUPRAFEŢE CURBE

157

a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui cilindru Fie cilindrul oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’) pe suprafaţa lui laterală (fig.9.6). Pentru determinarea urmelor planului tangent în punctul M la suprafaţa cilindrică se trasează generatoarea (12,1’2’), care trece prin M şi care va fi conţinută de planul tangent [T]. Urma orizontală T a planului tangent este tangentă bazei cilindrului în punctul (1,1’), urma orizontală a generatoarei 12. Intersecţia urmei orizontale T cu axa Ox determină punctul Tx, un punct al urmei verticale T’ a planului tangent. Pentru a afla încă un punct al acestei urme, se determină urma verticală a generatoarei 12 sau urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T], ce trece prin punctul M, T’ = Tx ∪ v’. z z o2' 2' o2'

T' g' x T
1' o1' 1

d' g' O o1' x T2 2 h' T1x h g
1

m' Tx m

v' v

m'

v1' v1

T1' O d

m

g

o1

2

o1 o2 y T1

o2 y

Fig.9.6 Plan tangent în punctul M(m,m’) pe suprafaţa cilindrului

Fig.9.7 Plan tangent la cilindru dintr-un punct M(m,m’), exterior cilindrului

b) Plan tangent la cilindru dintr-un punct exterior cilindrului În figura 9.7 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’), exterior cilindrului. Dacă se cere construirea unui plan tangent la cilindru prin punctul M, problema are două soluţii. Pentru rezolvare, se duce prin M(m,m’) dreapta D(d,d’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma ei orizontală H(h,h’). Planul tangent la cilindru va conţine această dreaptă, deci urmele orizontale T1 şi T2 trec prin urma h şi sunt tangente la baza cilindrului din planul orizontal de proiecţie, în punctele 1 şi 2. Pentru determinarea urmei verticale T1’ a planului tangent [T1], se foloseşte urma verticală a dreptei D sau urma verticală V1(v1,v1’) a orizontalei G(g,g’) a planului tangent, trasată prin punctul M, T1’ = T1x ∪ v1’. Analog, se poate construi şi urma T2’.
9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică

Planul tangent la o suprafaţă conică trece prin vârful conului, conţine o generatoare a conului şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui con Se consideră dat conul cu vârful în punctul S(s,s’) şi baza un cerc situat în planul orizontal de proiecţie (fig.9.8).

158

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Planul tangent dus printr-un punct N(n,n’) de pe suprafaţa conului va conţine generatoarea 1S(1s,1’s’) pe care este situat punctul. Astfel, urma orizontală T este tangentă în punctul 1 la curba directoare. Pentru trasarea urmei verticale T’ se determină urma verticală a generatoarei 1S sau se găseşte urma verticală v’ a unei orizontale G(g,g’) a planului tangent [T], care trece prin punctul N, T’ = Tx ∪ v’.

s' z T' O g' d' x O'
2

s' z T1' n' v' h' d h n O O

g' x T
1' 1

n' o' Tx n

v' v

T2

T1x v

g

o

s y T1

1 g

s y

Fig.9.8 Plan tangent în punctul N(n,n’) pe suprafaţa conului

Fig.9.9 Plan tangent la con dintr-un punct N(n,n’), exterior conului

b) Plan tangent la con dintr-un punct exterior conului Fie conul circular oblic cu vârful în punctul S(s,s’), baza în planul orizontal de proiecţie şi un punct N(n,n’), exterior conului (fig.9.9). Planul tangent conului dus prin punctul N trece prin vârful S(s,s’) şi este tangent la cercul de bază. Se trasează dreapta D(d,d’) prin punctul N şi prin vârful conului şi se determină urma orizontală H(h,h’) a acestei drepte. Din punctul N se pot duce două plane tangente la con, a căror urme orizontale, T1 şi T2, trec prin urma orizontală h şi sunt tangente la bază în punctele 1 şi 2. Pentru trasarea urmei verticale T1’ se determină urma verticală a dreptei D sau se utilizează urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T1], trasată prin punctul N, T1’ = T1x ∪ v’. Analog, se procedează şi pentru urma T2’.
9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică

Planul tangent la o suprafaţă sferică are un punct comun cu aceasta şi este perpendicular pe raza care trece prin punctul de tangenţă. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa sferei Se consideră o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) situat pe suprafaţa ei (fig.9.10). Pentru a se trasa urmele planului [T] tangent la sferă, dus prin punctul M, se foloseşte o orizontală D(d,d’) a acestui plan. Deoarece planul tangent este perpendicular pe raza ΩM(ωm,ω’m’), proiecţia orizontală d a orizontalei se trasează prin punctul m, perpendiculară pe raza ωm. Se determină urma verticală V(v,v’) a orizontalei şi prin proiecţia verticală v’ se trasează urma verticală T’ a planului tangent, perpendicular pe raza ω’m’. Urma orizontală T trece prin Tx şi este paralelă cu proiecţia orizontală d a orizontalei (sau perpendiculară pe raza ωm).

SUPRAFEŢE CURBE
z
v'

159
z
v2'
2' 1'

m'

N'=d'

m'

v1'

N'=d1'=d2' T1'

ω' T' x
v

ω' T2' Tx T m O x
v2 v1

T1x O T2x d2 T1 y T2

d1
2

m
1

ω

d y

ω

Fig.9.10 Plan tangent într-un punct M(m,m’), pe suprafaţa sferei

Fig.9.11 Plan tangent la sferă dintr-un punct M(m,m’),exterior sferei

b) Plan tangent la sferă dintr-un punct exterior ei Fie sfera cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) exterior ei (fig.9.11). Problema trasării unui plan tangent la suprafaţa sferică prin punctul M(m,m’) are o infinitate de soluţii. În continuare, se vor trasa două astfel de plane, folosind tangentele duse din punctul M(m,m’) la secţiunea circulară determinată în sferă de planul de nivel [N], care trece prin acest punct. În epură, secţiunea circulară determinată de planul de nivel se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. Tangentele duse din punctul m la acest cerc sunt orizontalele D1(d1,d1’) ≡ M1(m1,m’1’) şi D2(d2,d2’) ≡ M2(m2,m’2’). Planele tangente [T1] şi [T2] au urmele verticale T1’ şi T2’ perpendiculare pe razele ω’1’, respectiv ω’2’ şi trec prin urmele verticale v1’ şi v2’, ale celor două orizontale. Urmele orizontale T1 şi T2 se trasează prin T1x şi T2x şi sunt paralele cu proiecţiile orizontale ale orizontalelor tangente, d1 şi respectiv d2.

9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe
Secţiunea plană într-o suprafaţă curbă este, în general, o curbă plană, definită de punctele de intersecţie ale generatoarelor cu planul secant. Determinarea secţiunii plane se face utilizând metodele de la determinarea secţiunilor plane în poliedre, alegând un număr suficient de generatoare, în special cele pe care sunt situate punctele de maxim, de inflexiune, de schimbare a vizibilităţii, etc. Punctele astfel determinate se vor uni printr-o linie curbă continuă.
9.3.1 Secţiuni plane în cilindri

În funcţie de poziţia relativă plan-cilindru, secţiunea plană într-un cilindru circular poate fi : - un paralelogram – dacă planul secant este paralel cu axa cilindrului sau o conţine (fig.9.12, a);

12. care îl secţionează (fig. determinată de un plan de capăt Secţiunea plană făcută de planul de capăt [P]. cu baza inferioară în planul orizontal de proiecţie.9.a’) a şi B(b.9. O1 [P] O1 O1 O1 Ω Ω O2 c) [P] Ω O2 d) [P] O2 a) O2 b) Fig. 3. duse 3'=h3' 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 v2 prin generatoarele de contur aparent 4 P d vertical şi orizontal (cele care trec prin punctele 1. determinată de un plan oarecare Fie un cilindru circular oblic cu Q1' Q3' Q2' Q4' baza inferioară în planul orizontal de P' v1' v3' o2' z proiecţie şi un plan oarecare [P].13). c) sau doar o parte dintre ele (fig. elipsei de secţiune pot fi intersectate şi determinată de un plan oarecare [P] alte generatoare cu planul secant [P].un cerc . . Generatoarele din 2 b 1 o1 punctele 1 şi 2 determină punctele A(a. dacă se consideră un număr oarecare de generatoare.dacă planul secant este paralel cu planul bazei (fig.o elipsă sau o porţiune de elipsă – după cum planul secant intersectează toate generatoarele cilindrului (fig.9. Pentru o determinare mai exactă a Fig. 2. b) Secţiune plană într-un cilindru frontal.12.9. d).9.160 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . b).c’) şi D(d. Ducând liniile de ordine corespunzătoare se obţine şi proiecţia orizontală . Planul secant fiind proiectant faţă de planul vertical de proiecţie.9.13 Secţiune plană în cilindru.9. perpendicular pe generatoarele cilindrului frontal. convenabil alese. proiecţia verticală a secţiunii [m’r’n’q’] rezultă direct prin punctele în care acestea intersectează urma verticală P’ a planului de capăt. se numeşte secţiune normală şi este o elipsă (fig. Secţiunea plană d' v4' a' este o elipsă şi se găseşte determinând v2 ' punctele în care generatoarele c' intersectează planul secant.d’) ale secţiunii (punctele h1 Q3 y în care proiecţia orizontală a elipsei îşi Q1 schimbă vizibilitatea).12 Secţiuni plane în cilindri a) Secţiune plană în cilindru. şi 4).b’) ale elipsei de secţiune (punctele o2 h2 în care proiecţia verticală a elipsei îşi 3 c schimbă vizibilitatea). Se folosesc Px O o1' 1'=h1' b' v4 x plane auxiliare de capăt [Q1] ÷ [Q4].12. iar generatoarele h4 Q 2 din punctele 3 şi 4 determină punctele h3 Q4 C(c.14).

16. pentru a afla mărimea ei reală.SUPRAFEŢE CURBE a elipsei de secţiune [mrnq].15 şi un 30 plan de capăt [P]. Pentru a afla adevărata mărime a secţiunii. 9. se rabate planul secant [P]. 3 şi 4. pe planul vertical de proiecţie. determinată de un plan de capăt [P] 70 60 z 50 c) Secţiune plană într-un 80 o2' o2" cilindru drept 40 Se consideră cilindrul 5" 5' 4" 4'=6' 10 6" circular drept din figura 9. se determinată de planul de capăt [P] rabate planul de capăt. elipsa de secţiune se proiectează deformat. s-au mai luat patru generatoare intermediare celor de contur aparent. împreună cu secţiunea.15 Secţiune plană într-un cilindru drept.16. F şi I. . Secţiunea normală într-un cilindru frontal serveşte la trasarea desfăşuratei cilindrului (subcapitolul 9. suprapus pe o1=o2 urma verticală P’ a planului de P b capăt. d) .9. Conturul secţiunii eliptice s-a trasat respectând vizibilitatea cilindrului.9.3.un triunghi – dacă planul secant conţine vârful conului (fig.9. Elipsa de secţiune se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie.14 Secţiune plană într-un cilindru frontal. determinând încă patru puncte ale elipsei 1. împreună cu secţiunea. obţinând elipsa [m0r0n0q0]. În y toate cele trei proiecţii. care îl 20 3" 3'=7' 7" P0 secţionează.16.o parabolă – dacă planul secant este paralel cu o generatoare a conului (fig. iar Fig.9. care trec prin punctele E.o hiperbolă – dacă planul secant este paralel cu un plan ce trece prin vârful conului (fig. .9. G.16. b).9. . pe planul orizontal de proiecţie. secţiunea plană obţinută poate avea următoarele forme : . e). Secţiunea plană 2'=8' 2" 8" 1' 1" o1' x O obţinută este o elipsă şi se o1" Px proiectează pe planul orizontal de g f i proiecţie suprapusă peste baza cilindrului.16.5.un cerc sau o elipsă – după cum planul secant este paralel (fig.2 Secţiuni plane în conuri După poziţia relativă pe care o are un plan secant faţă de conul pe care îl secţionează. c) şi intersectează toate generatoarele conului. Pentru a se trasa elipsa. obţinând elipsa cu axele 1050 şi 3070. iar pe planul lateral după o d c elipsă cu axele 3”7” şi 1”5”.9.1) 161 P' m' 1'=3' q'=r' 2'=4' o2' a' x a d'=c' g'=f ' b' q e'=i' c o1' g 1 2 e o1 i d m b f 3 r n' Px 20 O q0 10 n 4 o2 n0 40 m0 30 P r0 Fig. 2. a). pe planul vertical sub e a forma segmentului 1’5’. respectiv înclinat faţă de planul bazei (fig.

de 3 3'=h3' pe conturul orizontal al elipsei de c secţiune (h1v1 ∩ 1s = a. după cum planul de secţiune taie o singură pânză a conului. c şi d. c’. Fig. în proiecţia verticală. obţinând alte puncte de pe determinată de un plan oarecare [P] conturul secţiunii eliptice. P pentru proiecţia orizontală şi Q4 h1 y a’b’d’. în proiecţia orizontală şi b' d' O 3S. se Q' s' 1 P' utilizează planele auxiliare de v1' capăt [Q1] ÷ [Q4] duse prin v4' generatoarele care definesc contuv3' v2' a' rul aparent în cele două proiecţii : c' 1S şi 2S. b. punctele a. Q2 h4 Acestea sunt şi punctele care delimitează conturul vizibil al Q3 elipsei în cele două proiecţii : cad. c’ ∈ 3’s’.16 Secţiuni plane în conuri V V [P] Ω [P] O a) O b) O d) O e) a) Secţiune eliptică în con Fie conul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie. Se v4 v2 1'=h1' obţin.17). ambele pânze ale acestuia sau este paralel cu un plan tangent la con.162 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ştiind că suprafaţa conică este alcătuită din două pânze (de o parte şi de alta a vârfului). iar apoi cu linii de ordine corespunzătoare şi s h2 proiecţiile verticale a’.17 Secţiune eliptică în con circular oblic. pentru proiecţia verticală. Secţiunea eliptică este determinată de punctele în care generatoarele conului intersecQ2' z tează planul secant [P].9. 4S.9. h3 4 d’ ∈ 4’s’). o hiperbolă sau o parabolă. h2v2 ∩ 2s = b. h3v3 ∩ 3s = c. b’. secţionat de un plan oarecare [P] (fig.9. d’ d (a’ ∈ 1’s’. O 2 b 1 a h4v4 ∩ 4s = d). Astfel. Dandelin a emis următoarea teoremă în ce priveşte secţiunile în conuri : secţiunea făcută de un plan într-un con este o elipsă. b’ ∈ 2’s’. . V [P] V V [P] [P] O c) Fig. Pentru trasarea mai exactă a Q1 elipsei se pot intersecta şi alte generatoare cu planul [P]. mai întâi în proiecţia x 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 Px orizontală.

adică prin centrul elipsei din proiecţia verticală şi reprezintă punctele de intersecţie dintre planul [P]. Proiecţiile orizontale c1 şi d1 de pe conturul orizontal al elipsei de secţiune se determină cu ajutorul proiecţiei laterale a conului. . În acest caz. cu centrul în centrul bazei (se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime).m’n’) se obţine cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] dus la jumătatea segmentului a1’b1’.f’.e”) şi F(f. b) Secţiune parabolică în con Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi planul de capăt [P]. Cu ajutorul planului [N1] se determină punctele E(e. În proiecţia orizontală. Aceasta este elipsa cu axele a10b10 şi m0n0. pe planul orizontal de proiecţie. suprafaţa conică şi planul de nivel.9. conform metodologiei explicate mai sus. s' b1' d1 " z P' b1" c1" s" c1'=d1' N1' N' a1' x d10 b10 c10 m e0 0 P n0 f 0 a10 Px a' f a a1 n'=m' e'=f ' r1 d n d 1 s e m c1 c b1 O b' d" r1 a1" a"=b" c" b y Fig.18 Secţiune eliptică în conul circular drept. paralel cu generatoarea SA a conului. Axa mică a elipsei MN(mn. suprapus peste urma verticală P’ a planului secant. împreună cu secţiunea. determinată de un plan de capăt [P] Alte puncte ale secţiunii eliptice se determină ducând alte plane de nivel. de intersecţie dintre planul [N] şi planul [P] şi apoi se intersectează cele două elemente rezultate : cercul şi dreapta de capăt.SUPRAFEŢE CURBE 163 O secţiune eliptică se poate obţine şi prin secţionarea unui con circular drept. fiind situate pe generatoarele s”c” şi s”d”.18). având baza în planul orizontal de proiecţie. m’n’). se determină dreapta de capăt MN(mn. elipsa de secţiune este dată în proiecţia verticală de segmentul a1’b1’ (axa mare a elipsei). secţiunea este elipsa cu axele a1b1 şi mn.a1’) şi B1(b1.e’.b1’) fiind punctele de intersecţie dintre generatoarele SA şi SB cu acest plan. Adevărata mărime a secţiunii se poate determina prin rabaterea planului de capăt [P]. Se procedează astfel : se intersectează planul [N] cu suprafaţa conică şi se obţine cercul de rază r1.f”) de pe conturul elipsei. cu un plan de capăt.9. Condiţia este ca unghiul de înclinare a planului secant faţă de planul orizontal să fie mai mic decât unghiul dintre generatoarele conului şi planul curbei directoare (fig. fiind punctele de tangenţă a elipsei cu conturul aparent din planul lateral. punctele A1(a1.

pe planul orizontal.n’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N]. ca fiind punctele de intersecţie dintre dreapta de capăt MN şi cercul de secţiune rezultat în urma intersecţiei conului cu planul de nivel (intersecţia este vizibilă pe proiecţia orizontală).c1’) şi D1(d1. Secţiunea parabolică se proiectează deformat pe cele trei plane de proiecţie.m’) şi N(n. de intersecţie a generatoarelor SC şi SD cu planul [P]. fie ca în figură.d1’) de intersecţie a generatoarelor SC.19 Secţiune parabolică în conul circular drept. în care generatoarele SA(sa. Punctele (1. (2.s’b’) intersectează planul secant [P]. duse prin punctele m şi n.1’) şi determinată de un plan de capăt [P] (2. ducând un plan auxiliar de nivel [N1]. obţinând parabola 10b1020. Punctele C1(c1. generând două hiperbole ca secţiune. Alte puncte utile pentru trasarea parabolei. iar pentru determinarea mărimii ei reale se rabate planul de capăt. care secţionează conul după un cerc. Urma orizontală P a planului secant [P] intersectează în punctele m1 şi n1 tangentele la curba generatoare.c1’) şi D1(d1. .19).s’a’) şi SB(sb. Acestea au vârfurile în punctele A1(a1. Se observă că planul [P] intersectează ambele pânze ale conului.d1’).a1’) şi B1(b1. cu un plan de capăt [P] paralel cu un plan [Q].20).1’).2’). respectiv SD. Punctele C1(c1. Urma orizontală P intersectează baza conului în Fig. care trece prin vârful conului (fig. b1 b b10 Proiecţia c10 c1 verticală a parabolei m m0 este confundată cu 1=10 urma verticală P’ a c y P planului. m" n" m'=n' având unghiul de înclinare faţă de a' Px 1'=2' x O 1" c" planul orizontal egal d" 2" a"=b" 2=20 d cu unghiul dintre n0 nd d10 generatoarea conului 1 şi planul bazei a s (fig. (3. Vârful parabolei B1(b1. c) Secţiune hiperbolică în con O secţiune hiperbolică se obţine prin secţionarea unui con circular drept.2’). care aparţin parabolei.3’) şi (4.s’n’).9.9. sunt determinate cu ajutorul proiecţiei laterale a conului.s’m’) şi SN(sn. cum sunt punctele M(m. cu baza în planul orizontal de proiecţie. cu planul [P] se determină fie prin construirea proiecţiei laterale a conului.164 s' P' z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Secţiunea determinată de acest b1" b1' plan în con este o parabolă şi se c1" d1" observă că planul c1'=d1' secţionează numai o N' pânză a conului. Planul [Q] secţionează conul după generatoarele SM(sm.b1’) este dat de intersecţia generatoarei SB cu planul secant [P]. împreună cu secţiunea. punctele (1. c1” şi d1” fiind punctele de tangenţă a proiecţiei laterale a parabolei cu conturul aparent lateral al conului.9.4’) rezultă ca intersecţia planului [P] cu cercurile bazelor celor două pânze ale conului şi aparţin hiperbolelor.b1’).

Alte puncte ale hiperbolelor de secţiune se găsesc ducând plane de nivel ajutătoare. iar planul secant după drepte particulare. de regulă de nivel sau de front.21).7’) şi (8.4’). Intersecţia lor reprezintă centrul hiperbolei (α.5’) şi (6. iar cu planul [N3].9.6’). Planul de nivel [N] dus prin centrul sferei. iar acestea la rândul lor se intersectează în punctele (3. care intersectează sfera după cercuri paralele cu cercul meridian sau cu ecuatorul.9. care aparţin cercului de secţiune al sferei. Elementele rezultate se intersectează la rândul lor după puncte. Punctele secţiunii circulare se determină cu ajutorul unor plane auxiliare.ω’) şi planul oarecare [P]. ω’ ∈ N’. determinând axa mare a . determinată de un plan de capăt [P] 9.SUPRAFEŢE CURBE 165 Asimptotele hiperbolelor din proiecţia orizontală trec prin punctele m1 şi n1 şi au direcţia paralelă cu generatoarele sm şi sn. prin rabaterea centrului hiperbolelor (α.3 Secţiuni plane în sferă Secţiunea făcută de un plan într-o sferă este un cerc.α’). Secţiunea plană determinată de planul [P] în sferă este un cerc şi se proiectează pe cele două plane de proiecţie sub forma unor elipse (fig.20 Secţiune hiperbolică în conul circular drept.g’).3.8’). cu planul [N2] se determină punctele (7. Adevărata mărime a secţiunilor hiperbolice se determină prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. secţionează sfera după cercul ecuator (proiecţia orizontală a sferei) şi intersectează planul [P] după orizontala G(g. Odată cu hiperbolele s-au rabătut şi asimptotele. punctele m1 şi n1 fiind în planul orizontal.α’) în α0. 3'=4' P' Q' z c1'=d1' 7'=8' N1' N2' s' b1' α' a1' 5'=6' N3' d 8 4 O x 40 d10 80 1=10 n1 60 6 n d1 s c1 c 3 y b b10 α0 a10 a 50 a1 b1 α 30 c10 70 2=20 5 7 m1 P m Q Fig. punctele (5.3’) şi (4. a) Secţionarea sferei cu un plan oarecare Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω.

a căror proiecţii orizontale sunt confundate.22 Secţionarea sferei cu un plan de capăt [Q] b) Secţionarea sferei cu un plan proiectant Dacă sfera este secţionată cu un plan de capăt [Q].21 Secţionarea sferei cu un plan oarecare [P] Fig.9. d1 ∩ c = 5. 4 limitează porţiunile vizibile pentru cele două proiecţii ale secţiunii în sferă. secţionează sfera după cercul meridian (proiecţia verticală a sferei) şi intersectează planul [P] după frontala F(f. unde curba de secţiune îşi schimbă vizibilitatea. cercul de secţiune se determină în proiecţia verticală direct prin segmentul 1’2’.166 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ elipsei din proiecţia orizontală.f’). astfel încât acestea determină în sferă secţiunile circulare c1 şi c2. se utilizează planul de nivel [N1]. punctele 5. Astfel. respectiv 7.9.g2’) determină la intersecţia cu cercul c1 ≡ c2. se trasează planul de nivel [N].d1’). dat de punctele în care planul intersectează cercul meridian (fig. care secţionează sfera după cercul c. fiind paralel cu planul vertical de proiecţie. este situată pe dreapta de capăt D1(d1. 8 ale secţiunii. Axa mare a elipsei. şi se determină punctele 3 şi 4 pe proiecţia orizontală a conturului aparent al sferei. . Orizontalele G1(g1.g1’) şi G2(g2. d1 ∩ c = 6. Planul de front [F] dus prin centrul sferei. 2’ şi respectiv 3.o’) al secţiunii (1’o’ = o’2’). ω ∈ F.1’) şi (2. ω’ ∈ N’. 1’2’. rezultată ca intersecţia planului de capăt [Q] cu planul de nivel. iar în proiecţia orizontală 12 reprezintă axa mică a elipsei după care se proiectează cercul de secţiune. Acesta este diametrul cercului de secţiune şi este în adevărată mărime. suprapus pe urma verticală Q’. 56. iar pentru determinarea ei în proiecţia orizontală. o’∈ N1’. prin intersecţia acestuia cu dreapta de capăt d.2’). care determină axa mare a elipsei de secţiune din proiecţia verticală. dus prin punctul O.22). dus prin centrul sferei. echidistante faţă de centrul sferei. iar din intersecţia lor rezultă punctele (1. 6. Pentru trasarea elipsei în proiecţia orizontală sunt importante şi punctele de pe conturul cercului ecuator.9. Punctele 1’. care trece prin centrul O(o. 34. Pentru determinarea altor puncte aparţinând elipsei s-au mai folosit alte două plane de nivel [N1] şi [N2]. f' z N1' P' N1'=g1' v1' 5' N'=g' v' 3' N2'=g2' v2' 7' 1' 2' 6' = = 1' Q' 2' z 4' 8' = = ω' d1'=6'=o'=5' ω' d'=4'=3' N' Px x v2 v1 h'=v 3 5 7 1 O c1=c2 Qx x O 3 5 c 2 h ω 2 g2 8 6 4 g g1 F=f 1 4 o ω P y Q d d1 6 y Fig.

a planului secant intersectează cercul bazei cilindrului după segmentul 12.d’) . P = h ∪ h1. Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează cilindrul. punctele în care o dreaptă intersectează un astfel de corp pot să rezulte direct. paralel cu generatoarele cilindrului. Dreapta D intersectează cilindrul în punctele (α.1’α’) şi (2β. Urma orizontală P. Planul auxiliar dus prin dreapta D(d.23 Intersecţia unui cilindru circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d.d’).2’4’). d' m' h' x δ' α' o1' 2' 2 3' o2' 4' z d' v' z β' h1' h1 O x 1' α' o' 2' δ' β' n' h' h h1 ' O h1 n 1' δ' h P 1 δ o1 α d m β o2 3 4 2 o β α δ v y y P 1 d Fig. Vizibilitatea dreptei în cele două proiecţii este dată de vizibilitatea generatoarelor (1α.d’) Fig.d’) (fig. M ∈ D. iar exactitatea determinării punctelor de intersecţie este influenţată de precizia de construire a elipsei de secţiune. care rezultă ca puncte de intersecţie dintre proiecţiile dreptei şi paralelogramul de secţiune.2’β’). Astfel. fără a mai utiliza plane auxiliare. paralelă cu generatoarele cilindrului.24 Intersecţia unui con circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d.9.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte Problema determinării punctelor de intersecţie dintre o dreaptă şi o suprafaţă curbă se rezolvă ducând prin dreaptă un plan auxiliar.SUPRAFEŢE CURBE 167 9.1’3’) şi (24.9. Dacă se foloseşte metoda secţiunilor transversale. se poate aplica una din cele două metode studiate la intersecţia poliedrelor cu drepte (având în vedere că cilindrul este o prismă cu un număr infinit de muchii şi respectiv de feţe).β’). 9. se preferă metoda secţiunilor longitudinale. dreapta D şi o dreaptă Δ(δ.1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă Fie cilindrul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D(d.α’) şi (β. iar suprafaţa laterală a cilindrului după generatoarele (13.m’).9.4. este determinat de două drepte concurente în punctul M(m.23).δ’). secţiunea determinată în cilindru de planul auxiliar este o elipsă. Punctele de intersecţie dintre dreapta dată şi conturul secţiunii determinate de planul auxiliar sunt punctele căutate. Când corpurile sunt situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie.

simplificând rezolvarea problemei. Se determină urmele orizontale ale celor două drepte şi se trasează urma orizontală P a planului secant. iar planul [P] intersectează suprafaţa conului după generatoarele V1 şi V2. 9. deoarece punctul (β.25). Astfel cele două proiecţii sunt invizibile de la punctul (α. rezultând o secţiune longitudinală triunghiulară în con.9. N ∈ D : dreapta dată D şi o dreaptă Δ(δ. definită de punctul N şi de vârful conului. care trece prin centrul sferei (fig.δ’). Pentru determinarea punctelor de intersecţie se folosesc metodele Geometriei descriptive. metoda care dă rezultatele cele mai exacte este metoda secţiunilor longitudinale.d’) intersectează conul circular oblic.24.β’) este situat pe suprafaţa invizibilă a conului. δ = n ∪ v. P = h1 ∪ h.26 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei (rabatere pe plan de nivel) .β’) şi mai departe până la generatoarea de contur aparent.n’).4. Atât în proiecţia orizontală.v’) al conului.α’) până la punctul (β. a) Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Se consideră sfera cu centrul în punctul Ω(ω.168 9. Printr-o z' d' 2' 21' z 1 b' d' N' z d1' 11' ω' 1' a' 2 ω' a1' x a' d 2 O x a=a0 2 20 O d0 a1 1 d1=F ω=z 10 ω d 1 b0 ω1 b b1 y a y Fig.9.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă În general.1’v’2’) sunt punctele în care dreapta intersectează conul. ce trece prin centrul sferei. Planul secant [P] este determinat de două drepte concurente în punctul N(n. cât şi în proiecţia verticală vizibilitatea dreptei este dată de cele două generatoare pe care le intersectează. o dreaptă intersectează o sferă în două puncte.α’) şi (β. [1V2]. Punctele (α.4.2 Intersecţia unui con cu o dreaptă GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul intersecţiei dintre un con şi o dreaptă. δ’ = n’ ∪ v’. Proiecţia sferei pe planul vertical de proiecţie este cercul meridian obţinut prin secţionarea sferei cu planul de front [F]. din figura 9.β’) în care dreapta D(d.9.ω’) şi dreapta D(d.d’) intersectează triunghiul de secţiune (1v2. Punctele în care dreapta D(d. cu baza în planul orizontal de proiecţie. se determină ducând un plan auxiliar prin dreaptă şi prin vârful V(v.25 Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Fig. Aceasta intersectează cercul de bază al conului în punctele 1 şi 2. Se disting două cazuri : dreapta trece sau nu prin centrul sferei.d’).

d’) intersectează sfera.d’) rezultă din epură.2’) sunt punctele în care dreapta D(d. luând axa de rotaţie Z(z. b) Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Determinarea punctelor în care o dreaptă care nu trece prin centrul sferei o intersectează. dreapta este invizibilă de la conturul aparent până în punctul 2. se transformă dreapta D în frontala D1(d1. Punctele (1.9. conţinută în planul [F]. Se rabate planul împreună cu dreapta şi cu secţiunea circulară. pe proiecţia verticală d’. iar apoi cu linii de ordine se determină şi proiecţiile orizontale 1 şi 2 pe proiecţia orizontală d.b’).z’) prin centrul sferei.1’) şi (2.9. care o intersectează (fig. În proiecţia orizontală. iar dreapta rabătută d0 îl intersectează în punctele 10 şi 20. Axa de rabatere este orizontala aω şi pentru determinarea poziţiei rabătute d0 a dreptei.27).27 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Fig. Astfel. Ridicând din rabatere aceste puncte. Aceeaşi problemă se poate rezolva ducând prin dreaptă un plan proiectant vertical [P]. se poate face utilizând metodele Geometriei descriptive. în funcţie de poziţia punctelor de intersecţie pe sferă.d’).ω’) şi dreapta D(d. în mai multe moduri. Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω.a’). cu ajutorul punctului A(a.9. cu ajutorul triunghiului de poziţie. se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2. P ≡ d (fig. Planul de nivel [N] taie sfera după cercul ecuator. d0 = a0 ∪ b0. pe care d' P' z ω' a' Px P ω r 1 2 2' 1' ω' a' x 2' 1' b' b' d' z O x P0 ω 2 O F=d b x1 d b d0 ω0 r b0 a y O1 r 20 1 d1' 21' 11' b1' a a0 10 ω1' y a1' Fig.28 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei . cercul meridian şi dreapta D1 sunt coplanare şi se intersectează în punctele 11’ şi 21’.d1’). punctele 1’ şi 2’. proiecţiile dreptei fiind invizibile între punctele de intersecţie cu sfera. se mai rabate punctul B(b.9.26). iar în proiecţia verticală este invizibilă între punctele 1’ şi 2’. Dreapta D şi centrul sferei determină un plan care se rabate pe planul de nivel [N]. în proiecţia verticală se obţin proiecţiile 1’ şi 2’ pe proiecţia d’. Vizibilitatea dreptei D(d. pe proiecţia d şi ducând liniile de ordine corespunzătoare.SUPRAFEŢE CURBE 169 rotaţie de nivel. acestea fiind punctele de intersecţie dintre dreaptă şi sferă. Revenind din rotaţie. ce trece prin centrul sferei.

prezintă inflexiuni (punctele în care transformata curbei de secţiune îşi schimbă sensul concavităţii) în punctele în care planul tangent la suprafaţa cilindrică sau conică este perpendicular pe planul secant. Lungimea generatoarelor. cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [P]. determinată de planul secant [P].1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice Pentru desfăşurarea unui cilindru. Precizia obţinută la desfăşurarea unei suprafeţe curbe este direct proporţională cu mărimea numărului n.29). ce conţine proiecţia d. iar apoi cu linii de ordine se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’. ţinând seama de Teorema lui Olivier : Transformata prin desfăşurare a secţiunii făcute de un plan într-un cilindru sau un con. 9. a) Desfăşurarea cilindrului drept Fie dat cilindrul circular drept. paralele sau perpendiculare pe planul de proiecţie.28 determinarea punctelor în care dreapta D(d.ω’). se determină cu una din metodele Geometriei descriptive. Revenind din schimbarea de plan. elementele necesare sunt mărimea reală a generatoarelor şi lungimea curbei de secţiune normală (perpendiculară) pe generatoare. când acestea nu sunt într-o poziţie particulară. dreapta D(d. În figura 9.d’) intersectează sfera cu centrul în punctul Ω(ω. înscriind în curba lor directoare un poligon cu n laturi. în principiu. Proiecţia verticală d1’ intersectează cercul de secţiune în punctele 11’ şi 21’. 9.2’). Vizibilitatea dreptei D(d. pe proiecţia d. .d’). după metodologia de la desfăşurarea poliedrelor.d’) se transformă în dreapta D1(d1. Proiecţia rabătută d0 a dreptei intersectează cercul de secţiune în punctele 10 şi 20.d1’).5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe Desfăşurarea suprafeţelor curbe riglate se face.d’). se face desfăşurarea întregului cilindru. pe proiecţia d’ a dreptei. în cilindru. Astfel. concentric cu proiecţia sferei în ω1’.5. în sistemul iniţial de proiecţie. în ambele proiecţii. Cercul de secţiune obţinut se proiectează pe noul plan vertical de proiecţie în adevărată mărime. de obicei prin schimbarea planelor de proiecţie. Lungimea curbei de secţiune se aproximează prin coardele arcelor de curbă din care este formată aceasta. se obţin punctele (1. luând noua linie de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia d.d’) intersectează sfera. Pentru desfăşurarea suprafeţei cilindrice cuprinsă între planul [P] şi planul orizontal.1’) şi (2. Pentru trasarea desfăşuratei suprafeţei curbe se unesc punctele de pe desfăşurata poliedrului înscris cu linii curbe. peste care se suprapune desfăşurata curbei de secţiune. se face utilizând metoda schimbării planului de proiecţie vertical. În cazurile când suprafaţa curbă are o generatoare perpendiculară pe planul secant. pe care le subîntind. suprafaţa curbă transformându-se într-o suprafaţă poliedrală cu un număr n de feţe. Se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2. care îl secţionează (fig. puncte în care dreapta D(d.2’) fiind punctele de intersecţie dintre sferă şi dreapta D(d. Secţiunea normală pe generatoare este aceeaşi indiferent unde este făcută pe lungimea generatoarelor şi este necesară pentru determinarea distanţei dintre două generatoare consecutive. care este o frontală.1’) şi (2. pe planul orizontal de proiecţie. punctele (1.170 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o determină în sferă. Se secţionează sfera cu un plan de front [F]. transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune nu are puncte de inflexiune. rezultă analizând poziţia punctelor de intersecţie pe sferă.9.

o2' 8'=2' 7'=3' P' 1' z 10 6'=4' 20 30 40 50 60 70 80 10 x Px c'=o1'=g' a' O e'd'=f ' g b'=k' k f e o1=o2 d a) c b a y A0 B0 5' C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 P b) Fig. C030 = c’3’. Noua linie de pământ se ia paralelă cu proiecţiile orizontale ale generatoarelor. având în vedere că sunt drepte verticale). P’⊥ a1’5’. B020 = b’2’.…. măsurând segmentele A0B0 = ab. care se proiectează pe planul vertical [V1] după segmentul 1’5’.A0 se ridică segmente egale cu lungimea generatoarelor. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie.…81 = 8010. perpendiculare pe aceasta şi se măsoară pe ele lungimile reale ale . 3) Se determină o secţiune normală în cilindru. B0.10. împreună cu secţiunea.K0A0 = ka. Secţiunea obţinută (1÷8) este o elipsă. Axa O1O2 a cilindrului devine O3O4. înălţimea generatoarelor (în adevărată mărime în proiecţia verticală. P ⊥ a5.…80. Secţiunea normală necesară pentru desfăşurare este chiar cercul bazei. Transformata secţiunii eliptice se obţine prin măsurarea pe generatoarele de pe desfăşurată a segmentelor A010 = a’1’. B0C0 = bc. 20. Prin punctele A0. baza inferioară cu centrul în O3 având cota zero. Pentru trasarea grafică a desfăşuratei. …K080 = k’8’ şi unirea punctelor 10. păstrându-şi cota egală cu cota punctului O2. [V1]). 23 = 2030. 30. 5) Pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. iar baza superioară cu centrul în O4. acestea devenind frontale.30. 4) Se determină mărimea reală a elipsei de secţiune. se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe.29 Desfăşurarea cilindrului drept : a) epura cilindrului drept .….SUPRAFEŢE CURBE 171 Desfăşurata cilindrului drept este un dreptunghi cu lungimea egală cu circumferinţa cercului bazei. prin rabaterea planului [P]. din proiecţia orizontală. 2) Se înscrie în cilindrul transformat o prismă cu opt feţe. pe planul orizontal de proiecţie. prin intersectarea lui cu un plan de capăt [P]. se procedează ca şi la desfăşurarea prismei oblice. care se desfăşoară pe o linie dreaptă A0A0. în noul sistem de proiecţie ([H]. 6) În punctele care determină desfăşurata secţiunii normale se trasează direcţiile generatoarelor. parcurgându-se următoarele etape : 1) Se determină adevărata mărime a generatoarelor cilindrului.9. b) desfăşurata cilindrului drept şi a trunchiului de cilindru b) Desfăşurarea cilindrului oblic Pentru a trasa desfăşurata cilindrului oblic din figura 9. iar lăţimea. aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : 12 = 1020.

după caz. care este planul orizontal de proiecţie. a) Desfăşurarea conului drept Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [Q]. Exemplu : 1A0 = a1’1’. Pentru desfăşurarea trunchiului de con obţinut se face desfăşurarea suprafeţei laterale a întregului con. iar apoi pe aceasta se trasează transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune generată de planul [Q]. ţinând seama că punctele de inflexiune în trasarea transformatelor cercurilor bazelor sunt în punctele C0 şi G0. de o parte şi de alta a urmei verticale P’. b) desfăşurata cilindrului oblic 9.5.9.2 Desfăşurarea suprafeţelor conice Desfăşurarea suprafeţei laterale a unui con se face considerând conul ca o piramidă cu un număr infinit de laturi şi respectând raţionamentul făcut la desfăşurarea piramidei. .172 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ generatoarelor corespunzătoare.31). din noua proiecţie verticală. se pot adăuga şi suprafeţele celor două cercuri de bază. Elementele necesare desfăşurării unei suprafeţe conice sunt lungimea reală a generatoarelor conului şi lungimea curbei de bază. unde planele tangente la suprafaţa cilindrică este perpendiculară pe planul secant. o2' z A0 o1' x a O1 a1' k1'=b1' b c d g1'=c1' e ' 1 k o1 g f 8 7 6 e 1 24 3 5 B0 C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 O P' 60 50 70 80 10 30 20 1 2 3 4 5 6 7 8 1 o2 40 f 1'=d1' P a) 1' 5' 6'=4' 7'=3' 8'=2' Px y x1 b) Fig.9. 7) Se unesc extremităţile generatoarelor cu arce de curbă. care îl secţionează (fig. 8) Pentru ca desfăşurata cilindrului să fie completă. 5E0 = e1’5’ .30 Desfăşurarea cilindrului oblic : a) epura cilindrului oblic .

Punctele de pe desfăşurata bazei se unesc cu vârful S0 şi se obţin generatoarele transpuse pe desfăşurată. astfel încât fiecare generatoare se suprapune peste generatoarea SA). măsurând g a s coardele en = E0N0 şi fm = F0M0.d’). 80 M0 dacă dreapta D(d. pe care se transpun lungimile coardelor care aproximează lungimile arcelor bazei. iar generatoarele 2'=8' 20 31' C0 3'=7' de tangenţă.31 Desfăşurarea conului drept . Pentru trasarea grafică a desfăşuratei conului se construieşte un arc de cerc cu vârful în punctul s’ ≡ S0.SUPRAFEŢE CURBE 173 Desfăşurata conului drept este un sector de cerc de rază egală cu generatoarea extremă. l f k Se trasează pe desfăşurată generatoarele h d S0M0 şi S0N0. Desfăşurarea conului este aproximată prin desfăşurarea unei piramide cu 8 feţe înscrisă în con. b’s’ ∩ Q’ = 2’. hm şi hn. B0C0 = bc. de rază s’a’. Secţiunea făcută de planul [Q] în con este o elipsă. dau α'=β' 21' 2'=8' la intersecţia cu planul [Q] d' B0 1'=10 punctele de inflexiune. obţinând punctele 10 ÷ 80. Curba generată de aceste puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice şi delimitează în partea superioară desfăşurata trunchiului de con. iar apoi se transpun pe generatoare e b y n Q punctele de inflexiune α0 şi c β0. Aceste puncte există când A0 K0 conul admite plan tangent 10 perpendicular pe planul L0 secant [Q] şi se verifică. b'=k' c'=l' n'=m' g' h' O Acestea sunt α’ ≡ β’ = a'=A0 x Qx m e'=f ' s’m’ ∩ Q’. SM şi SN. Pentru precizia trasării curbei de secţiune. se determină punctele de inflexiune. a’s’ ∩ Q’ = 1’. proiecţiile verticale ale punctelor de secţiune 1’ ÷ 8’ se translatează paralel cu axa Ox până pe generatoarea s’a’. trasată F0 prin vârful conului şi 70 perpendiculară pe planul α0 z secant are urma orizontală h 60 G0 în afara cercului de bază. punctele ce o determină obţinându-se la intersecţia generatoarelor conului cu urma verticală Q’ a planului. A0B0 = ab. pentru a fi în adevărată mărime în proiecţia verticală (rotaţie de nivel în jurul unei axe care este chiar axa conului. Punctele obţinute se transpun pe generatoarele de pe desfăşurată. după ce în prealabil generatoarele lor au fost rotite şi transformate în frontale.…K0A0 = ka. de unde sunt rotite pe generatoarele corespunzătoare de pe desfăşurată. În timpul rotaţiei. Fig. S0A0 ≡ s’a’ (generatoare în poziţie de frontală) şi cu lungimea arcului egală cu lungimea cercului de bază. … k’s’ ∩ Q’ = 8’. 50 s'=S0 Urmele orizontale ale celor 40 Q' două plane tangente sunt β0 E0 date de tangentele duse din 51' 30 N0 5' urma h la cercul de bază. după procedeul descris mai sus.9.

Se exemplifică desfăşurarea sferei prin fusuri sferice.f’). cu ajutorul arcelor de cerc A0B0 = ab şi S0B0 = s’b1’.9. z s' z' a' x k' a k g f g' c' c f '=d' e' b d O e s=z y a) e1 d1=f 1 c1=g1 O A0 B0 C0 D0 a1' e1' d1'=f 1' b1'=k1' c1'=g1' b1=k1 a1' G0 K0 A0 b) F0 E0 S0 Fig.5. împărţind suprafaţa sferei în elemente mici. dusă prin vârful conului. unde generatoarele de contur aparent orizontal sunt tangente la curba de bază. se trasează desfăşurata piramidei înscrise – generatoarele reprezintă muchiile. Metodele cele mai cunoscute sunt : prin fusuri sferice. În orice punct al generatoarelor SD şi SF. S0A0 = s’a1’. generatoarele se transformă în frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. avem adevărata mărime a bazei. în jurul axei Z(z. Pentru a trasa desfăşurata suprafeţei laterale a conului. construind triunghiul S0A0B0. prin pentagoane sau triunghiuri sferice şi altele. prin zone sferice.32). unde aceasta îşi schimbă concavitatea. Desfăşurata conului s-a făcut pornind de la generatoarea SA. iar pentru a determina lungimea reală a generatoarelor se face o rotaţie de nivel.32 Desfăşurarea conului oblic : a) epura conului oblic .s’) (fig.d’) şi F(f.9. 9.3 Desfăşurarea sferei Sfera este o suprafaţă nedesfăşurabilă. planul tangent la con este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie. s-a ţinut seama de punctele de inflexiune D0 şi F0. iar coardele arcelor subânscrise între două generatoare consecutive sunt laturile poligonului înscris în cercul de bază. cu baza un cerc în planul orizontal de proiecţie şi vârful în punctul S(s.z’). în proiecţia din planul orizontal. La trasarea desfăşuratei cercului de bază cu arce de curbă. Punctele de inflexiune ale transformatei bazei prin desfăşurare sunt punctele D(d. Desfăşurarea sferei poate fi obţinută prin metode aproximative. . b) desfăşurata conului oblic Având elementele necesare desfăşurării conului.174 b) Desfăşurarea conului oblic GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Fie conul oblic. Astfel.

după arcele de cerc lj. duse astfel încât arcele determinate pe cercul meridian să fie egale între ele : 1’2’ = 2’3’ = 3’4’ = 4’5’. N 2' N3' N4' N1' d' 1' 2' z 3' 4' 5' 10 ω' c' R J0 M0 P0 A0 20 L0 Q0 30 N0 40 x f O g k pa l m T1 50 B0 1=ω e d 2 3 4 j n q b T2 y c 5 Fig.SUPRAFEŢE CURBE 175 Fusul sferic este o porţiune din suprafaţa sferei.6 Intersecţia suprafeţelor curbe Din intersecţia a două corpuri geometrice. care se regăsesc în adevărată mărime în proiecţia orizontală. Fie sfera din figura 9. mn. eroarea fiind invers proporţională cu numărul fusurilor în care se împarte sfera. [N2]. iar fusul considerat. care trec prin centrul sferei şi divizează sfera în opt fusuri sferice. pe perpendiculare pe axa fusului. Se obţine astfel o desfăşurare aproximativă a sferei. pentru celelalte procedându-se în mod similar. Construcţia se repetă şi pentru jumătatea inferioară a fusului. mărginite de suprafeţe curbe. pentru desfăşurare se trasează un segment de această lungime şi jumătatea superioară se împarte în patru părţi egale (lungimile determinate de planele de nivel) : 1020 = 2030 = 3040 = 4050. Se prezintă. [N3] şi [N4]. Astfel. se consideră patru plane auxiliare de nivel [N1]. Înălţimea unui fus sferic desfăşurat este jumătate din lungimea cercului meridian. metoda de obţinere a desfăşuratei fusului cuprins între planele [T1] şi [T2]. alese astfel încât din intersecţia lor să rezulte linii drepte sau curbe simple (cercuri). M0N0 = mn. rezultă o curbă strâmbă în spaţiu. constă în a determina atâtea puncte ale ei încât să poată fi trasată cât mai exact. πR . pq şi ab.9. Aceste puncte se găsesc cu ajutorul unor suprafeţe auxiliare. având în vedere că acesta este simetric faţă de cercul ecuator. cuprinsă între două semimeridiane consecutive.ω’) şi de rază R. se măsoară segmente egale cu arcele determinate de planele de nivel pe fus : J0L0 = jl. Pentru a desfăşura aproximativ un fus sferic. Aceste plane secţionează sfera după cercuri. numită curbă de intersecţie. Metoda generală de construcţie a curbei de intersecţie a două suprafeţe curbe. P0Q0 = pq şi A0B0 = ab. Suprafeţele auxiliare se aleg în funcţie de tipul şi de poziţia relativă a suprafeţelor curbe care se intersectează. în continuare. În aceste puncte. care să le intersecteze pe cele date. obţinută prin secţionarea sferei cu plane proiectante verticale. plane sau sferice. adică πR. Se secţionează sfera cu patru plane proiectante verticale echidistante.33 Desfăşurarea sferei prin fusuri sferice 9.33 cu centrul în punctul Ω(ω.

Ordinea de unire a punctelor de intersecţie şi vizibilitatea curbei de intersecţie în epură se stabileşte ca şi la poliedre cu metoda mobilului sau cu metoda desfăşuratelor convenţionale. determinând în cealaltă o zonă interzisă (fig. Fig. h O1 sunt tangente la aceeaşi O1 O2 O2 c bază. după cum urmează : .pentru intersecţia a două conuri : planele auxiliare vor conţine dreapta care uneşte cele două vârfuri ale conurilor. Rezultă o Fig. P1 şi Pa. de formă triunghiulară.pentru intersecţia a doi cilindri : planele auxiliare vor fi paralele cu generatoarele celor doi cilindri.35). Din totalul planelor auxiliare utile folosite. de formă patrulateră. la determinarea punctelor de intersecţie dintre un număr suficient de generatoare ale unuia dintre corpuri cu suprafaţa celuilalt şi reciproc. faţă de bazele celor două corpuri care se intersectează. rezultând curba de intersecţie. . Rezultă două curbe de intersecţie. a două conuri sau a unui cilindru cu un con. planele limită vor fi tangente la una din baze şi o vor intersecta pe cealaltă în două puncte. Zonele din baze care nu sunt străbătute de plane utile. în general. Aceste puncte de intersecţie se determină utilizând plane auxiliare secante. La intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se folosesc aceleaşi reguli stabilite la intersecţia poliedrelor. nu participă la intersecţie şi sunt numite zone interzise (zonele haşurate). . respectiv o piramidă cu un număr de muchii convenabil ales şi parcurgând aceleaşi faze.176 9. 9. P1 şi Pa. determinând pe e e cealaltă două zone interzise P1 1 c P1 1 (fig.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro . determinând în aceştia secţiuni longitudinale. asemănând cilindrul şi conul cu o prismă. descrise în paragraful 8. Pentru unirea punctelor de intersecţie se folosesc arce de curbe plane.rupere : urmele O1 O2 c orizontale ale planelor O1 O2 b auxiliare limită. Planele auxiliare secante.9.conice GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Prin intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se înţelege intersecţia a doi cilindri. descrise mai sus. În funcţie de poziţia planelor auxiliare limită. vor conţine generatoarele unei suprafeţe care se intersectează cu cealaltă suprafaţă.pentru intersecţia dintre un cilindru şi un con : planele auxiliare vor conţine vârful conului şi vor fi paralele cu generatoarele cilindrului.9. P1 1 sunt tangente la fiecare b c P1 1 bază.34 Stabilirea naturii intersecţiei : rupere singură curbă de intersecţie. determinând în aceştia secţiuni longitudinale. Intersecţia se reduce deci. P2 . distingem Pa următoarele tipuri de 3 a Pa a 2 intersecţii : 2 h 3 .pătrundere : urme2 b le orizontale ale planelor b a a P2 2 auxiliare limită.5.9. care înlocuiesc laturile poligonului de intersecţie din cazul poliedrelor.34).6.35 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere .

pătrundere cu simplă P2 2 tangenţă : urma orizontală a b b a unuia dintre planele auxiliare P 2 a 2 O2 limită.36 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu intersecţie rezultate au un simplă tangenţă punct comun.SUPRAFEŢE CURBE 177 .9. P7 şi P3. Planele auxiliare limită sunt : planul [Pa]. P1. astfel încât să fie paralele cu acestea.t’). tangent la baza cilindrului Ω1 în punctul 13.d2’).37 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu prin punctele de tangenţă.9.9. Planul auxiliar secant dus prin generatoarea unui cilindru.9.36). Aceste plane sunt : Pd.o2’) (fig. După poziţia acestor plane faţă de cele două baze ale cilindrilor intersecţia este o rupere. este suficientă utilizarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare secante la determinarea secţiunilor în cilindri. dublă tangenţă Intersecţia a doi cilindri circulari oblici Fie daţi doi cilindri oblici. cu bazele cercuri conţinute în planul orizontal de proiecţie. . Pentru aceasta se ia un punct oarecare T(t. Planul determinat de ele dă direcţia cu care vor fi paralele planele auxiliare secante. Deoarece cilindrii au bazele inferioare în planul orizontal. P2. având centrele în punctele O1(o1. Acestea vor fi paralele cu urma orizontală P. Pj şi Pi. P12. puncte ale curbei de intersecţie.38 s-au dus plane auxiliare secante prin toate generatoarele de contur aparent. care b P1 1 au două puncte comune. este tangentă la h O1 O2 ambele baze. planele auxiliare secante se duc prin generatoarele cilindrilor.o1’) şi O2(o2. paralele cu generatoarele celor doi cilindri. care este o latură a secţiunii longitudinale. pentru cilindrul O2 şi P6. .38). cuprinse în zona utilă. Pentru determinarea curbei de intersecţie dintre cei doi cilindri.37). P = h1 ∪ h2. care intersectată cu generatoarea dă puncte ale curbei de intersecţie. determină în celălalt o secţiune longitudinală. Generatoarele trasate din punctele 1 şi 2 sunt intersectate de generatoarea din a în punctele a1 şi a2. tangent la baza cilindrului O2 în punctul a şi planul [P13]. convenabil alese. Exemplu : planul Pa dus prin generatoarea din a taie baza cilindrului O1 după segmentul 12. deci se va obţine o singură curbă de intersecţie. În figura 9.9. P1 1 punctele determinate de intersecţia generatoarelor care trec Fig. în spaţiu şi se trasează prin el două drepte D1(d1. iar cealaltă urmă O1 c orizontală. Intersecţia este O1 b formată din două curbe. curba de intersecţie îşi schimbă vizibilitatea.pătrundere cu dublă P2 a 2 tangenţă : urmele orizontale a ale planelor auxiliare limită. pentru cilindrul O1. P1 P2 2 şi P2 . sunt tangente la ambele h O2 O1 O2 baze (fig. deoarece în punctele de intersecţie situate pe acestea. Proiecţiile lor verticale se obţin cu linii de ordine pe generatoarea corespunzătoare. este tangentă la c P1 1 una dintre baze şi determină pe P1 1 cealaltă o zonă interzisă (fig.d1’) şi D2(d2. Cele două curbe de Fig. La fel se procedează şi pentru celelalte plane auxiliare secante. fiind puncte comune celor doi cilindri.

1 3 7 11 13 12 10 6 1 c k i r m i f a c3 k7 i11 r13 m12 i10 f6 a1 Cilindrul O1 1 4 6 8 12 13 9 7 5 3 2 Cilindrul O2 a d e j l n j g d b a Curba de int. (CI) a1 d4 e6 j8 l12 n13 j9 g7 d5 b3 a2 Cil O1 [H] Cil O2 CI Cil O1 [V] Cil O2 CI Vizibilitatea în planul x 6' P3 P6 Pa Pd 4 6 8 10 12' 1 P7 P12 P13 12 i10' m12' a1' i11' r13' e6' d4' j 8' l ' n13' a2' c3' k7' 12 d5' b3' j 9' g7' t' d2' d1' h1' a' d'=n' a 3' 7' P 13' j' 2 c d h2 h1 b 5 3 t d1 d2 e Pj g o2 7 b3 j o1 9 d5 11 a2 l g7 c3 a1 n d4 j9 13 f 6' O f k Pi i m r e6 j8 l12 n13 f6 i10 m12 r13 k7 i11 Fig.38 Intersecţia a doi cilindri circulari oblici .9.178 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Tabelul 9.

din punctul corespunzător. dat de punctele de tangenţă dintre conturul aparent vertical x S1 S 3 1 2 2 1 3 z O y sferă z o' O v=o1=o y Fig.SUPRAFEŢE CURBE 179 Ordinea de unire a punctelor de intersecţie. este 3' cercul de tangenţă dintre sferă şi cilindru. în cele două proiecţii. Locul S1' 2' geometric al punctelor comune cilindrului şi sferei S. obţinute cu ajutorul planelor de mai sus. Pe baza cilindrului O1 s-a pornit din punctul a. fiind cuprinse în plane de nivel. 2=1=3 2=1=3 Intersecţia dintre cilindru şi sfera S1 cu o1=o2 centrul tot în O1(o1. astfel încât să fie tangentă suprafeţei laterale a acestuia. iar pe baza cilindrului O2. Intersecţia dintre un cilindru şi o sferă Fie cilindrul circular drept cu baza inferioară 2' în planul orizontal de proiecţie (fig. spre d. iar pe planul vertical după diametrele 2’2’ şi 3’-3’.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice În cazurile în care corpurile cilindrice şi conice care se intersectează sunt situate în poziţii particulare în spaţiu şi au axele concurente şi paralele cu planul de proiecţie. pornind de la vizibilitatea bazelor celor doi cilindri. se intersectează cu acesta după două cercuri.9. de rază mai mare decât raza S cilindrului este o pătrundere. Acesta o' este notat în epură (1-1. situat pe axa cilindrului. spre d. fiind concentrice cu Fig. 3’-3’). iar pe planul S1 vertical după diametrul 1’-1’.39). se face ca şi la poliedre.o1’) situat pe axa conului. Locul geometric al punctelor comune conului şi sferei este un cerc (1-1. punctele curbei de intersecţie se determină utilizând suprafeţe auxiliare sferice. întocmind tabelul 9.2’) şi (3.1.39 Intersecţia cilindru ecuatorul. 1' 1' de rază egală cu raza cilindrului şi cu centrul în o1' S' 3' punctul O1(o1.9. Punctele v' (2. 2’-2’) şi (3-3.40 Intersecţia con .1’-1’) şi fiind paralel cu x planul orizontal (plan de nivel) se proiectează pe acesta suprapus cu baza cilindrului.9. Acesta se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime cu centrul în ω1 şi pe planul vertical după diametrul 1’-1’.o1’). 1' 1' o1' 3' 3' Intersecţia dintre un con şi o sferă Fie conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie (fig.3’) sunt determinate de intersecţia 2' S' conturului aparent al sferei (cercul meridian) şi S1' 2' proiecţia cilindrului pe planul vertical. a.sferă . folosind regula mobilului. Se foloseşte proprietatea că o suprafaţă sferică având centrul pe axa unui corp geometric de rotaţie.o1’). Aceste cazuri sunt des întâlnite în practică.40) şi o sferă S cu centrul în punctul O1(o1. În acest tabel s-a studiat şi vizibilitatea curbei de intersecţie.6.9.1’-1’) (cercul de tangenţă) situat într-un plan de nivel. 9. Acestea se proiectează pe planul orizontal suprapuse cu proiecţia orizontală a cilindrului. curbele de intersecţie fiind cercurile (2-2. conform urmei Pa.

Acestea sunt perpendiculare pe axa conului.9. care aparţin curbelor de intersecţie ale corpurilor. c4’ şi b3’. j’. cercurile (2-2. care sunt părţi din ramurile unei hiperbole. α’β’ şi γ’δ’ s-au construit considerând intersecţia a doi cilindri cu acelaşi diametru φ1. Cele mai întâlnite corpuri în practică sunt: a) Intersecţia a doi cilindri Fie cilindrii C1 şi C2 cu axele concurente şi paralele cu planul vertical de proiecţie (fig. Cei doi cilindri sunt reprezentaţi prin proiecţiile lor pe planul vertical.180 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ al conului şi cercul meridian al sferei.a’) ∩ (1’ -1’) = a1’ c' j' β' γ' i' b' (a’. Pentru construcţia curbei de intersecţie a două corpuri prin această metodă.9. φ2 < φ1 intersecţie. φ2 < φ1 şi bazele situate în plane de nivel.2’) = a2’ C2 C1 Aceste puncte sunt comune celor doi cilindri.41 Intersecţia a doi cilindri. Suprafeţele auxiliare sferice φ2 utilizate pentru determinarea curbei de intersecţie au centrul în punctul ω’. deformate. Intersecţia celor patru cercuri rezultate pe sferă determină opt puncte de intersecţie. 1' 1' a1' Sfera S intersectează cilindrul C1 după cercul a’.c’. puncte care aparţin implicit curbei de intersecţie. iar pe planul orizontal în adevărată mărime. φ1 . Sfera S1 intersectează cilindrul C1 după cercurile b’. C1. se mai determină şi alte puncte de intersecţie. astfel încât se proiectează pe planul vertical. cilindrul C2 are diametrul φ2. i’. Punctele comune celor trei a2' 2' 2' cercuri sunt a1’ şi a2’. cu centrul tot în punctul O1(o1.2’. m’. prin diametrele 2’-2’ şi 3’-3’. Unind punctele determinate anterior se obţin proiecţiile verticale ale curbelor de intersecţie dintre cei doi cilindri. Pentru a se trasa cât mai exact curbele de intersecţie. 2’-2’) şi (3-3. Cilindrul C1 are diametrul φ1 şi bazele situate în plane de profil. deci aparţin curbei de Fig. Sfera cea mai mică utilă este sfera 3' 3' c3' b3' S. α' m' b' c' n' δ' punctul de intersecţie al axelor celor doi a' cilindri. c3’.1’ şi 2’. este suficientă proiecţia corpurilor pe planele de proiecţie cu care axele corpurilor sunt paralele. În continuare. 3’-3’). b4’.4’. Sfera cea mai mare utilă este sfera ce trece prin punctele de intersecţie ale generatoarelor de contur aparent. dar de rază mai mare decât sfera S este o pătrundere şi se realizează după două curbe. aceasta este coaxială cu cele două suprafeţe şi le intersectează pe fiecare după câte două cercuri. diametrul maxim.b’ şi c’.a’) ∩ (2’. cu vârfurile în punctele a1’ şi a2’ şi axa transversală a hiperbolei identică cu axa cilindrului C2. iar cilindrul C2 după cercurile ω' φ1 1’.3’ şi 4’. folosind suprafeţe auxiliare sferice. Intersecţia dintre con şi sfera S1.a’. două câte două identice. Astfel. ducând o sferă cu centrul în punctul de intersecţie al axelor celor două corpuri.o1’). tangentă la cilindrul cel mai mare. ducând alte sfere concentrice cu sfera S. n’.41). Asimptotele hiperbolei. iar cilindrul C2 după cercurile 3’. puncte duble în S S1 b4 ' c4' proiecţia pe planul vertical : 4' 4' a' (a’. se va studia intersecţia suprafeţelor cilindrice şi conice. Intersecţia acestor patru cercuri determină opt puncte. fiind cercuri concentrice cu baza conului. metoda fiind numită metoda sferă – cerc. de rază mai mare decât aceasta.

care se c2' b2 ' 2' proiectează pe planul vertical după 2' segmentele m’j’ şi i’n’. cu bazele i' γ' j' β' C2 C1 situate în plane de profil şi un con circular drept C2.41.9. curbele de intersecţie se pot Fig. doar că de această dată 2' c2' 2' d2 ' cilindrul fronto-orizontal C1 are diametrul S1 φ1 mai mic decât diametrul φ2 al cilindrului S a1' b1 ' C2. În figura 9. de intersecţie al v' axelor celor două corpuri.1’ S1 S şi intersectează cilindrul C1 după cercurile j' a' i' b' a’. φ2 = φ1 cilindrului. s-au obţinut ducând un cilindrul coaxial cu cilindrul C1 şi tangent sferei S.43. 1' 1' ω' b) Intersecţia unui cilindru cu un con c3' d3' 3' 3' În cazul intersecţiei dintre un c' a' b' d' cilindru fronto-orizontal C1. Fig.44 Intersecţia unui cilindru cu un con Acestea sunt vârfurile hiperbolei – sfera minimă tangentă conului după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. φ1 φ1 φ2 .44.1’ şi a’. C2 Există trei cazuri distincte de C1 α' c' intersecţie după cum sunt circumscrise d' δ' b' n' d2' corpurile : ambele aceleiaşi sfere sau sfera m' a' 2' 2' minimă utilă este intersectată de un corp şi θ' b ' 1' c2' 1' 1 tangentă celuilalt. cu diametrul mai mare decât diametrul Fig. de intersecţie al axelor celor 1' 1' ω' doi cilindri. aceasta determinând punctele b2’. după cercul 1’. cazul intersectării δ' n' celor doi cilindri este similar cilindrilor din m' α' c' a' b' d' figura 9. Cele trei cercuri au patru c' d' γ' β' puncte comune.43 Intersecţia a doi cilindri.42 Intersecţia a doi cilindri.9.SUPRAFEŢE CURBE 181 În figura 9.a’. s-au determinat curbele de m' b' c' n' a' intersecţie dintre cei doi cilindri. punctele a1’ şi b1’. Asimptotele α’β’ şi γ’δ’. concurente în θ’. puncte duble suprapuse care aparţin curbei de intersecţie. φ1< φ2. şi c3’. cu centrul în punctul ω’ şi S S1 3' 3' tangentă celor doi cilindri. concurente în punctul ω’. Cele două cercuri au două a' c' i' b' j' puncte comune. c2’. b3’.a’ şi b’. Sfera minimă utilă în acest caz este sfera S.b’. a' 3' c3' 1 d3' 3' În figura 9. φ1 < φ2 determina utilizând sfere auxiliare cu centrul în punctul ω’. axele concurente şi coplanare.42 cilindri C1 şi C2 au φ2 diametrele egale φ2 = φ1. Repetând raţionamentul de mai sus. sfera minimă utilă S ω' este tangentă conului C2. Pentru C2 C1 verificare s-a mai trasat şi sfera S1. cu baza situată într-un plan de nivel. confundate cu ω’. după cercurile c3' b3 ' 1’.9. situate într-adevăr pe φ2 curba de intersecţie.

iar conul C2 are axa V2O2 fronto-orizontală şi baza într-un plan de profil.182 v' C2 S1 3' 2' 1' b2' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru a se obţine şi alte puncte ale curbei de intersecţie. concurente în punctul θ’ ≡ a1’. cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S.47 cele două conuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S. fiind tangente după cercurile 1’-1’ (conul C2) şi a’-a’ (cilindrul C1). Acestea au patru puncte .46 sfera minimă utilă S este tangentă cilindrului C1. după diagonalele trapezului isoscel m’n’j’i’.9. fiind tangente după cercurile a’. În cazul intersecţiei din figura 9. În situaţia din figura 9. sfera minimă utilă S este tangentă conului C2. a1’ şi a2’.45 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă conului şi cilindrului C2 3' v' δ' C1 3' 1' 2' 4' α' S1 1' 2' 4' m' b' a' c' n' b2' a1' c2' θ' a2 ' c ' b3' 3 ω' b' a' c' S j' γ' β' i' Fig.tangentă unui con şi intersectată de celălalt. cu axele concurente şi paralele cu planul vertical. α’β’ şi γ’δ’. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă. obţin ducând şi alte sfere de diametre mai m' b' a' c' n' C1 c2' 1' θ'=a1' c3' 3' b3' ω' 2' S j' i' b' a' c' Fig. Se întâlnesc două situaţii : sfera minimă utilă . În cazul intersecţiei din figura 9. d2’ şi d3’.45 cele două corpuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S. c) Intersecţia a două conuri Se consideră două conuri circulare drepte. Cele patru cercuri au opt puncte comune. după diagonalele patrulaterului m’n’j’i’. concurente în punctul θ’ ≡ a1’. după cercurile determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. după cercul a’-a’ şi intersectează conul C1 după cercurile 1’-1’ şi 2’-2’. după cercul a’-a’ şi intersectează conul C2 1’-1’ şi 2’-2’. iar cilindrul C1 după cercurile c’-c’ şi d’-d’. se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu C2. Curbele de intersecţie dintre cele două corpuri se determină folosind sfere auxiliare.48. cu centrul în punctul ω’. c3’. s-a mai dus şi sfera S1 care intersectează conul C2 după cercurile 2’-2’ şi 3’-3’. Curba de intersecţie formată din două elipse se proiectează pe planul vertical deformată. Conul vertical C1 are axa V1O1 verticală şi baza în planul orizontal. suprapuse două câte două în proiecţia verticală : c2’. de intersecţie al axelor celor două corpuri. În figura 9.46 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă cilindrului Alte puncte ale curbei de intersecţie se mari decât diametrul sferei S. Curba de intersecţie se proiectează pe planul vertical deformată.tangentă ambelor conuri sau sfera minimă utilă . Asimptotele hiperbolei.9. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă.a’ (conul C1) şi 1’-1’ (conul C2).

astfel încât s-au proiectat pe planul vertical prin diametrele lor.9.41 ÷ 9. intersectate. În figura 9. S1 şi S2 se determină curba de intersecţie dintre ei : a-b-c-d-c1-b1-a1. D0. a1’ şi a2’ (puncte duble). Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a celor doi cilindri se aplică teoria de la paragraful 9. cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S. B10 şi A10.49 se prezintă racordul între un cilindru fronto-orizontal C1 şi unul vertical C2. se dau câteva exemple de astfel de desfăşurate.9. Pentru realizarea confecţiilor metalice. coturi şi mai ales în diferite confecţii metalice. fiind cercuri de nivel sau de profil. Diametrele celor doi cilindri sunt diferite şi cu ajutorul sferelor S.47 Intersecţia a două conuri – sfera minimă tangentă ambelor conuri Fig.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate Corpurile de rotaţie aflate în poziţii particulare. a). din diferite materiale. Pentru trasarea curbelor de intersecţie se determină şi alte puncte. folosind alte sfere de diametre mai mari decât diametrul sferei S şi concentrice cu aceasta. 50.48 Intersecţia a două conuri . În continuare. v1' C2 v' C 1 n' m' v2' i' C1 1' a' θ'=a1' ω' a' j' o1' C1 1' o2' S v2' a' a1' θ' ω' 2' a2' β' i' a' α' 1' n' δ' 1' 2' 2 o2 ' S γ' o1' j' Fig.SUPRAFEŢE CURBE 183 comune.sfera minimă tangentă conului C1 Observaţie : În exemplele tratate în figurile 9. C10. se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu conul C1. Pentru cilindrul C1. 60 şi 70 şi rezultă punctele A0. 9. C0. aproximând arcele cu coarde.1. se întâlnesc în practică la intersecţii de conducte. α’β’ şi γ’δ’. Curbele de intersecţie dintre corpurile de rotaţie se regăsesc pe piesele metalice din construcţiile de maşini şi vor fi folosite în reprezentarea ortogonală a acestora în desenul tehnic. .5. B0. punctele curbei de intersecţie se transferă pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 40. perpendiculare pe axele corpurilor.48 cercurile de intersecţie dintre sfere şi cilindri sau conuri sunt paralele cu bazele acestora. determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. racorduri. pe care se desfăşoară bazele cilindrilor. Asimptotele hiperbolei. rabatând alături de fiecare cilindru jumătate din bază şi ducând generatoarele corespunzătoare punctelor de pe curba de intersecţie. este necesară determinarea desfăşuratelor acestor corpuri. punctele de pe curba de intersecţie. În continuarea bazelor cilindrilor se trasează o linie dreaptă. Se duc pe desfăşurate generatoarele corespunzătoare punctelor de pe bază şi se transferă pe acestea.

210. Aceştia au diametre egale şi conform celor prezentate pe marginea figurii 9. Curba obţinută prin unirea acestor puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi mărgineşte în partea inferioară desfăşurata cilindrului C2. C10.184 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind aceste puncte se obţine transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi respectiv partea care trebuie exclusă din desfăşurarea cilindrului C1. curba de intersecţie dintre ei se va proiecta pe planul vertical după segmentele a-e-h. C0. 510. 610 şi 710.42. obţinându-se punctele A0. se determină desfăşurata cilindrului. 31' 21' 110 210 310 410 510 610 710 610 510 410 310 210 110=11' 41' 51' 61' 71' desf asurata cilindrului C2 A0 B0 B10 A10 4' 3' 5' C2 C1 B10 6' C10 7' B0 C0 A0=a' b' c' d' c1' b1' a1' S1 C0 D0 C10 D0 S 2' 10=1' 20 S2 desf asurata cilindrului C1 30 40 50 60 70 60 50 D0 B0 A0 B0 C0 C0 C10 B10 A10 B10 C10 Fig.49 Desfăşurarea a doi cilindri intersectaţi În figura 9. În mod similar se procedează şi pentru desfăşurarea cilindrului C2. precum şi desfăşuratele suprafeţelor laterale ale celor doi cilindri.50 este reprezentată intersecţia dintre cilindrul frontal C1 şi cilindrul fronto-orizontal C2. pe care se reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie A0-B0-C0-D0-E0-F0-G0-I0-H0 şi transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice care mărgineşte cilindrul în partea superioară. D0. . 310. B10 şi A10. Pentru stabilirea desfăşuratei suprafeţei laterale a porţiunii din cilindrul C1 cuprinsă în acest racord. unde punctul e reprezintă punctul de intersecţie dintre axele cilindrilor.9. B0. Pentru cilindrul C2 punctele curbei de intersecţie se translatează pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 110. 410.

a). Curba de intersecţie dintre ele se proiectează pe planul vertical după segmentul a-d-a1.SUPRAFEŢE CURBE 6' 7' 8' 9' 185 5' 4' 3' 2' 10=1' 20 50 40 30 C1 C2 a'=A0 b' c' d' B0 D0 C0 81'=810 710 h' i' f' g' e' 11' 21' 31' 41' 51' 60 70 80 90 S 71' 61' ui C 1 de sf as ur at ac ili nd ru l I0 G0 F0 E0 desf asurata cilindrului C2 E0 D0 F0 C0 G0 610 510 410 310 210 110 H0 I0 G0 C0 D0 F0 E0 A0 B0 I0 H0 B0 C0 I0 G0 210 310 410 Fig.51 este prezentat racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru fronto-orizontal. se face pornind de la desfăşurarea conului drept. Desfăşurarea suprafeţei laterale a trunchiului de con care intră in componenţa racordului. determinate cu ajutorul sferei S1. trecând prin punctele b şi b1.2. în figura 9.50 Desfăşurarea a doi cilindri de diametre egale. Astfel.5. Aceasta este mărginită în partea inferioară de transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie dată de punctele A0-B0-D0-B10-A10.9. . iar în partea superioară de desfăşurata bazei mici a trunchiului de con. Cele două corpuri au axele concurente şi sunt tangente aceleiaşi suprafeţe sferice S. studiată în paragraful 9. intersectaţi În unele cazuri racordarea trebuie făcută între un cilindru şi un con.

circumscrişi aceleiaşi sfere C1 C2 a1' c' d' 2' 3' 4' 5' D0 C0 B A0=a' 0 30 20 10=1' b' c1' b1' 6' 7' S S1 S2 Fig.52 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru .51 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru.9.9.186 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 10 A0 20 B0 D0 s'=S0 asu desf 30 40 B10 50 C1 ului con rata A10 B10 40 C1 A0=a' C2 a1' b' d' 2' 4' 3' 10 D0 A0 30 20 B0 10=1' 20 30 40 D 0 50 60 70 60 50 b1' S 5' B0 C0 C10 B10 s'=S0 S1 A10 B10 C10 40 rata f asu des C ului con 1 Fig.

fiind drepte frontale.9. pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. cu observaţia că nu mai este nevoie de efectuarea schimbării de plan.d’) : H(50. L0K0 = l0k0. se duce un plan secant [Q] (plan de capăt). Desfăşurarea trunchiului de con se obţine în mod similar cu desfăşurarea de la figura 9. Curba de intersecţie are în proiecţie pe planul vertical forma unui arc de hiperbolă.SUPRAFEŢE CURBE 187 Racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru C2 poate avea şi forma din figura 9.0). tangentă cilindrului C2.25.25. Se rabate planul [Q]. a se urmăreşte metodologia de la paragraful 9. K0A0 = k0a0. determinate cu ajutorul sferelor S. intersectează conul C1. perpendicular pe generatoarele cilindrului şi se determină secţiunea normală [ABCEFGLK]. Astfel. împreună cu secţiunea.0) şi N(110.53..8 Probleme rezolvate 1. deoarece generatoarele sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală.. B0C0 = b0c0.5.53 Rezolvarea problemei 1 g f e Q o2 g0 f0 α' β' e'=g' h' x h1 ' h1 1' j' 8 1 j d n m 2 o1' 7 i' 6 i O l0 k0 a0 b0 c0 β 5 o1 P h α 4 3 δ e0 y . care se trasează aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : A0B0 = a0b0. Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile Q' 11' o2' z δ' n' m' d' a' b'=k' c'=l' f' Qx l k a b c a) Fig. a) Să se desfăşoare cilindrul .51. [a0b0c0e0f0g0l0k0]. 9.50. de rază R = 18 şi cealaltă bază cu centrul în punctul O2(20. unde sfera S1. Se consideră cilindrul frontal definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul O1(80.25).5. se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. dat de punctele a-b-c-d-c1-b1-a1. Rezolvare : Pentru trasarea desfăşuratei cilindrului frontal din figura 9.52.. S1 şi S2.1 b).45) şi dreapta D(d. Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul A0B0C0E0F0G0L0K0 (perimetrul secţiunii normale rabătute)..

b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N]. Secţiunea determinată de planul de nivel [N] în con are formă eliptică şi rezultă în proiecţia orizontală în adevărată mărime. obţinând transformatele prin desfăşurare a bazelor. Pentru desfăşurarea conului se determină adevărata mărime a generatoarelor.. cu centrul în punctul Ω(50. se determină pe desfăşurata conului. paralel cu axa Ox. Pentru trasarea ei se consideră şi alte generatoare ale conului : VB. de cotă 18.d’) se trasează o dreaptă Δ(δ.53 Rezolvarea problemei 1 Vizualizarea punctelor de intersecţie pe desfăşurată se face marcând arcul 1j =10j0.α’) şi (β. ca în figura 9. Punctele care definesc elipsa de secţiune se determină mai întâi în proiecţia verticală. prin rotaţia lor în jurul unei axe verticale Z(z.δ’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma orizontală P a planului definit de aceste două drepte. Extremităţile acestor generatoare se unesc cu arce de curbă. VK. luându-le din proiecţia verticală. Punctele de intersecţie 110 dintre dreapta D şi cilindrul frontal se obţin cu metoda secţiunilor longitudinale. Se 10 10 j 0 determină vizibilitatea dreptei. Astfel.m’) de pe dreapta A0 B0 C0 E0 F0 G0 L0 K0 A0 D(d. se figurează pe fiecare generatoare de pe desfăşurată punctele de intersecţie cu planul de nivel şi se unesc acestea cu o curbă.. Dreapta intersectează această secţiune 20 80 în punctele (α. de rază R = 20 şi vârful în punctul V(10...9. A0110 = a’11’. pe generatoarele rotite. a) Să se determine secţiunea făcută de planul de nivel [N]. Rezolvare : se trasează conul considerând pentru conturul aparent din proiecţia orizontală generatoarele vd şi vg.53. iar pentru conturul aparent din proiecţia verticală generatoarele v’a’ şi v’e’. obţinându-se transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice.. în con. VC. β0 Planul intersectează cilindrul după o secţiune longitudinală 50 α0 60 i 40 determinată de punctele i şi j 0 de pe baza din planul 70 30 D orizontal.β’).0). v’81’ = V080. obţinându-se elipsa (1 ÷ 8).10.25. Acestea mărginesc desfăşurata cilindrului. VF.188 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ corespondente generatoarelor. i0β0 = i’β’. Fig. .. în punctele 11’ ÷ 81’ şi apoi se figurează pe desfăşurata conului. v’21’ = V020... 2. Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie.z’) ce trece prin vârful conului. considerând distanţele : v’11’ = V010. b) considerând vizibilitatea generatoarelor cilindrului. Prin punctul M(m. Desfăşurata trunchiului de con. de o parte şi de alta a urmei verticale Q’ : A010 = a’1’. b. respectiv 6i = 60i0 şi lungimea generatoarelor (din proiecţia verticală) de la bază până la aceste puncte : j0α0 = j’α’. Punctele secţiunii se translatează.. la intersecţia generatoarelor cu urma verticală N’ şi apoi se coboară cu linii de ordine pe proiecţia orizontală.40).

cu centrul în punctul Ω(45. având ca axă de rabatere orizontala aω. În proiecţia verticală dreapta este invizibilă în dreptul sferei. Rezolvare : punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă se determină rabătând dreapta pe planul de nivel [N].d’). Se ridică linii de ordine şi se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’ pe proiecţia verticală d’. cu perpendiculare pe axa de rabatere.6’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N1]. Se consideră sfera de rază R = 25. Secţiunea eliptică determinată de planul [P] în sferă este definită de axele acesteia : 34 şi 56.10. trasate prin 10 şi 20.5’) şi (6. se obţin proiecţiile orizontale ale punctelor de intersecţie 1 şi 2. . b) Să se determine secţiunea plană făcută de planul de capăt [P] : OPx = 15. fiind acoperită de aceasta.SUPRAFEŢE CURBE z' v' z 189 N' 1' 5' 51'=61' 41'=71' 21'=11' 31'=81' x a' b' k' k a b f '=d' c' g' g 8 f 1 e' 7 6 5 O v=z e1'=f 1' e1=f 1 d1'=g1' d1=g1 c1'=k1' b1'=a1' c1=k1 b1=a1 ω 2 e 3 4 y V0 a) d c 10 20 30 40 50 60 70 80 10 A0 B0 D0 C0 E0 b) F0 G0 K0 A0 Fig. trasat prin centrul sferei. Dreapta rabătută D0 intersectează sfera în punctele 10 şi 20.30. pe proiecţia d.9. Punctele (5.54 Rezolvarea problemei 2 3. Revenind din rabatere. definită de punctele A(75.30) şi B(15. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.55).20.30). Adevărata mărime a secţiunii se obţine prin rabaterea acesteia pe planul orizontal : 30-50-40-60. OQz = -10 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.9. OQy = ∞. iar în proiecţia orizontală dreapta este invizibilă între punctele de intersecţie cu sfera (fig.45) şi să se studieze vizibilitatea dreptei.

9. b şi se bazează pe teoria prezentată la desfăşurata cilindrului a) drept şi a conului (trunchiului de con) drept. b) cele două corpuri se intersectează C1 după o curbă care în proiecţia m' a' verticală din figura 9. a se 1' C2 proiectează după segmentul a’ – m1’ – h’.56.2.56 este format dintr-un cilindru şi un trunchi de con. dintre cilindrul C1.55 Rezolvarea problemei 3 4. celor două Desfăşuratele m' h' corpuri sunt prezentate în figura 9. şi sfera S. .190 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z 1' b' d' a' 3' 2' ω' N' N1' 5'=6' x 20 2 6 4' P' Px P O b0 Pz d0 d b1 40 30 60 a=a0 10 1 b 3 ω 4 ω1 5 y 50 Fig.56 şi desfăşurata acestora.6. Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9.9.7. secţionate cu un plan de capăt Fig. Rezolvare : racordul din figura 9. Punctul M1 aparţine curbei de 600 m1' intersecţie şi este dat de intersecţia cercurilor de tangenţă (1’-1’) şi o' 1' S (m’-m’). respectiv conul C2.56. Conform teoriei prezentate în paragraful 9. Se observă că cilindrul şi conul au axele v' concurente în punctul o’ şi sunt tangente aceleiaşi sfere S.56 Rezolvarea problemei 4 şi a teoriei de la paragraful 9.

SUPRAFEŢE CURBE 191 10 20 30 40 50 60 desf asurata conului C2 B0 C0 D0 F0 A0 G0 H0 70 110 210 310 A0 B0 C0 s'=S0 E0 desf asurata cilindrului C1 F0 G0 31 21 11=11' 21' 31' 41' 51' 61' 71=71' 60 G0 50 F0 D0 C0 A0=a' B0 b1' c' b' 1d1' f 1' g ' c' 1 h1' 30 40 410 510 610 710 610 510 410 H0 G0 41 51 d' e' f' g' h' 5' 6' 20 10=1=1' 2' 3' 4' F0 E0 61 2 310 210 110 C0 B0 A0 7=7' 3 4 5 6 b) Fig.57 Rezolvarea problemei 4 .9.

0) şi Ω1(25. cu centrele în punctele Ω(60. exterior lui. a) Să se desfăşoare cilindrul .70).60). cu centrele în punctele Ω(110.50.60).40.55. de raze R = 20 şi un punct M(20.90). a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru.70).0) şi O1(50.60.0) şi Ω1(55. de raze R = 20. Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele.35.zM.9 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1.100).65.60.0) şi O1(100.20.40. de raze R = 20. b) Să se desfăşoare cilindrul. a) Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] în cilindru (Indicaţie : pentru determinarea punctelor secţiunii se utilizează plane de front auxiliare).80) şi dreapta D(d. Se dă cilindrul drept definit de curbele directoare. de raze R = 25. cu centrele bazelor în punctele : O(100. Fie cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele. Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. cu centrele în punctele Ω(30.0).40.yM.zM.5. 7. cu centrele în punctele Ω(82. Să se desfăşoare cilindrul circular oblic. zM < 30 şi N(60. cu centrele în punctele Ω(30.50). Se dă dreapta D(d.0) şi M(40.30. B(110.20.25. Să se construiască desfăşurata cilindrului frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.20). cu centrele în punctele Ω(50. 3.20.30.yM. să se figureze aceste găuri pe desfăşurată.0) şi Ω1(80.35. de raze R = 25 şi dreapta D(d. de raze R = 20 şi planul oarecare [P] : OPx = 30. 6.d’) : A(40. 8.10). 10.0) şi Ω1(110. yM < 40. cercuri cu centrele în punctele O(100. 2.zM). Să se traseze prin punctul M(60. a) Să se desfăşoare cilindrul . a) Să se desfăşoare cilindrul. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. 9.) aparţinând cilindrului oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele.70).55. cu centrele în punctele Ω(100.0) şi Ω1(80.50.192 9.8.0).30. . de rază R = 30 şi dreapta D(d.30.75). a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru.50.15. 4. OPz = -25.d’) : H(45.60).0) şi Ω1(20.35. Se consideră cilindrul oblic definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul Ω(75. 30.d’) : A(110. de rază R = 20 şi cealaltă bază cu centrul în punctul Ω1(130.40. de raze R = 20 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(50. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. b) Să se desfăşoare porţiunea de cilindru cuprinsă între planul orizontal şi planul [P].70). Se consideră cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele.70.d’) : H(150.5. 5. b) Să se desfăşoare cilindrul.55. un plan tangent la cilindru şi să se desfăşoare cilindrul. Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(90.50.) aparţinând cilindrului. M(80.8) aparţinând cilindrului.50.10) şi cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele.0) şi Ω1(130. de raze R = 25 şi un punct M(60.50) şi B(30.60). OPy = -40.35).

d’) : A(90.0). Se consideră cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele.40.zM).30. b) Să se desfăşoare cilindrul. cu centrul în punctul O(60. cu centrul în punctul O (90. cu centrul în punctul Ω(5. cu centrele bazelor în punctele : O(55.60). cu centrele în punctele Ω(90.90. M(100. cu centrul în punctul O(77. a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M .70) şi dreapta D(d. b) Să se desfăşoare trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P].60). Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con. a) Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane determinate de planul [P] în con . ∠OPxP = 450.20). Fie conul oblic cu baza un cerc din planul orizontal. OPz = -20 şi dreapta D(d. OPy = ∞. exterior lui.70) şi punctul M(40. Fie conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie. B(30.40.80. planul [P] : OPx = 30. 20. de raze R = 25 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(110. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [Q].60. cu centrul în punctul O(75. vârful în punctul S(110. Să se desfăşoare cilindrul circular oblic. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre con şi dreapta D . de rază R = 25. de pe suprafaţa cilindrului.65) şi planul proiectant vertical [P] : OPx = -20. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal de proiecţie şi planul de nivel de cotă z = 30. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con. Se consideră conul oblic cu baza un cerc.60.40. cu centrul în punctul Ω(40. 17.20) aparţinând conului.30.d’) : H(30.0). 12. a) Să se ducă prin punctul M(75.50). OPz = -10.40.0). a) Să se traseze prin punctul M un plan tangent la con .90). Se consideră conul oblic cu baza un cerc.80.30. de rază R = 30.Se consideră conul oblic cu baza un cerc.34.30. de raze R = 25.40. Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie.65) şi punctul M(20. 18. dus prin dreapta D.70.20.0).0). cu centrul în punctul Ω(100.0).10.0).0) şi Ω1(35. .SUPRAFEŢE CURBE 193 a) Să se construiască desfăşurata cilindrului. Se consideră conul oblic cu baza cerc situat în planul orizontal. OPy = ∞.0.20. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul [P]. a) Să se ducă prin punctul M(44. rezultat din conul drept cu baza un cerc situat în planul orizontal. 19. 11. de rază R = 25 şi vârful în punctul S(5.15.20). b) Să se desfăşoare conul.30.70. b) Să se desfăşoare conul şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. de rază R = 25 şi vârful S(60.40. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(80.70) şi dreapta D(d. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(20. ∠OPxP’ = 900.yM. 16. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con.d’) : A(50. B(110.70). un plan tangent la acesta.10).30. vârful în punctul S(11. cu centrul în punctul Ω(100.50).0) de rază R = 30.30).40. 13. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(10. de pe suprafaţa conului.65). vârful în punctul S(0.5) exterior conului.40.zM). 15.0) şi O1(110. 14.0).30. Să se traseze desfăşurata trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 15.80. un plan [T] tangent la cilindru .10.

d’). prin rotaţie. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 70. 22.zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.40. .0).50). perpendiculară pe raza sferei ΩM). Să se construiască desfăşurata conului oblic cu baza un cerc situat în planul orizontal. OQz = 110 în sferă. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(5. b) Prin punctul M(35.10).50. B(10. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se transformă dreapta într-o frontală. a) Prin punctul M(70. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei. a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M .0).80).65.30. luând axa de rotaţie prin centrul sferei. cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N]. 25. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul de nivel) . OQy = ∞.10).40. cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 70.60.80). care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(90.20. b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con. OPy = ∞.80). de rază R = 25 şi vârful în punctul S(100.40).15). să se figureze aceste găuri pe desfăşurată. OQz = -7 în sferă (Indicaţie : se utilizează rabaterea planelor proiectante).yM.35. OQz = 80 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. 21.100).yM.d’). OPz = -25.50).yM.50) şi dreapta D(d. b) Prin punctul M(80. ce trece prin punctul M. OPz = -30.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta (Indicaţie : prin M se duce o orizontală a planului [T]. cu centrul în punctul Ω(50. de rază R = 30. B(110. în conul oblic cu baza un cerc. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 10. Să se desfăşoare trunchiul de con şi să se afle adevărata mărime a secţiunii în conul drept cu centru în punctul Ω(100. OPy = ∞.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.40. cu centrul în punctul Ω(50. 27.80.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.194 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con.d’) : A(100. a) Prin punctul M(65. de rază R = 35 şi vârful în punctul S(100. cu centrul în punctul Ω(60.10. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei. vârful în punctul S(100.30.65.40.10. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 90. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei.zM) şi N(35. Ω) .40.10).Se consideră conul oblic cu baza un cerc.65) şi punctul M(40. OQy = ∞. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.0).30.60. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con. 23. 28. cu centrul în punctul Ω(35. cu centrul în punctul Ω(80.50) şi dreapta D(d. Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6 mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(60. 24.20) aparţinând conului.yM. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. Se consideră sfera de rază R = 35. OPy = ∞.30.yM. Fie sfera de rază R = 35. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(130. cu centrul în punctul O(80.65). Fie sfera de rază R = 30. Să se desfăşoare trunchiul de con determinat de planul [P] : OPx = 30. OQy = ∞. cu centrul în punctul Ω(25. Ω şi de punctul B) . determinată de planul [P] : OPx = 40. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei.80. Se consideră sfera de rază R = 30. yM > 40.0).d’) : A(20. OPz = 60. 26.

29.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.50).58. 33. OQz = -55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.10).yM. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei.d’) : A(120. b) Prin punctul M(40.yM.80. 31.58 φ30 ? 40 ? . b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 40.SUPRAFEŢE CURBE 195 c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 120.d’). exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei.40).yM. 32. OQy = ∞. Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9.40. cu centrul în punctul Ω(80. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 100.40. OQy = ∞.10. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50. OQy = ∞.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.30. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50. a) Prin punctul M(55. Se consideră sfera de rază R = 35. OQz = 65 în sferă. b) Prin punctul M(60. OQz = -60 în sferă. Fie sfera de rază R = 30.80). a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei.40. cu centrul în punctul Ω(60. Se consideră sfera de rază R = 30.80). a ÷ h şi desfăşurata acestora. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30.35. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul B) .zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.d’).10. Fie sfera de rază R = 35. cu centrul în punctul Ω(80. a) Prin punctul M(90.9. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30.10).20. B(30.50) şi dreapta D(d. OQz = -20 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. φ38 90 50 φ45 ? φ70 b) 25 90 a) Fig.60. OQz = 55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. B(100.d’) : A(10.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. OQy = ∞.10).50) şi dreapta D(d. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. cu centrul în punctul Ω(70. OQy = ∞. 30.30. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei.50).

58 50 ? 70 90 45 0 50 ? ? h) 100 60 0 .9.196 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ φ45 0 10 φ4 5 60 0 ? ? 20 70 80 ? 50 φ 40 40 φ70 c) φ22 φ30 d) 45 ? φ46 φ45 90 ? φ70 φ4 0 40 25 ? 90 e) φ45 φ4 5 f) 100 60 0 11 0 20 φ70 g) Fig.

Editura RISOPRINT. Iancău. Bucureşti... Gromov. D. Editura RISOPRINT. ş. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. M.. 1982. Mârza. 1970. A. M. 18. D. Geometrie descriptivă. ş. 9. A. II.. Editura Didactică şi Pedagogică. Marin. 2004.PRES. Bendic. 4. Mănescu. Editura Didactică şi Pedagogică. ş. a. 1998. J. V. ş. a. Editura Tehnică. Moscova. Bucureşti. Hulpe. Litografia Institutului Politehnic. N. Geometrie descriptivă – curs practic. Litografia Institutului Politehnic. vol.. Botez. 17. ş. 8. 1965.. Editura U. Sass.-I. V... S. I. Editura Universitaria... 15. M. 19. Geometrie descriptivă şi desen tehnic – Probleme şi aplicaţii. Drăgan. 1999. A. Kiraly.. Zetea. T. D. Geometrie descriptivă. A. L.1995. G. a. Bodea. Editura Didactică şi Pedagogică.. Boloş. Nacertatelnaia geometria. Cluj-Napoca..-I. N.-I. 5. Crişan. M. Buţu. Cluj-Napoca. 2002. 11.. Gh. Litografia Universităţii Valahia din Tîrgovişte.. Crişan. 22. Editura Didactică şi Pedagogică. 3. ş. Litografia Institutului Politehnic. Desen industrial... C. a.T. a. Tîrgu-Mureş. Mănescu.T. a. . Reprezentări geometrice – Îndrumător de lucrări... Geometrie descriptivă. C.T. Enache. Bucureşti. 12. Bucureşti. Craiova. ş... Bibennikov. Editura BREN. 1965. 23. Editura Tehnică. Cluj-Napoca. 1999. C. a.. Olariu. 21.. Bucureşti. 13. 1982. Şt. Enache.. 14. S. Bucureşti. ş. 2001. Geometrie descriptivă. 7. Iancău. 1982.BIBLIOGRAFIE 197 BIBLIOGRAFIE 1. Editura Universităţii Petru Maior. Editura RISOPRINT. ş.. Grafică inginerească. Gogu. Alb. 2002.. Bucureşti. a. N. Reprezentări geometrice şi desen tehnic.. Geometrie descriptivă. Bucureşti.PRES. V. Grafică inginerească – Geometrie descriptivă – teste grilă.PRES.. Noţiuni fundamentale în Desenul Tehnic Industrial. Geometrie descriptivă – Aplicaţii. I şi vol. Bucureşti. Graphique Industrielle. Geometrie descriptivă. Editura U. Cluj-Napoca. E. 20. a.. Geometrie descriptivă – probleme şi aplicaţii. 6. Editura U. Iordache. Crişan. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii. 2005. Moncea. Curs de reprezentări tehnice. Cluj-Napoca. I. M. Editura Didactică şi Pedagogică. a. Tîrgovişte... 1982. Desen tehnic – Elemente de bază. 16. Editura Universitaria. Geometrie descriptivă. 1980. Bazele geometriei descriptive. ş. 10. Craiova. Florea. Stănescu. 1997. V. 2.. Matei. 1980. 1999. Cluj-Napoca. Bodea. Bodea. F. 1995. S. Editura Didactică şi Pedagogică. 2002. 2003. Cluj-Napoca.

E.B.T. 27. Geometrie descriptivă.PRES. 32.2002. Simion. 1983. 29. . Vasilescu. 1997. Orban. ş.. 2001. axonometrie. Geometrie descriptivă – Probleme. a. Grafic şi vizual între clasic şi modern. 25.L. 30. I. Editura Didactică şi Pedagogică. Geometrie descriptivă – Sinteze şi aplicaţii. Editura Didactică şi Pedagogică.PRES. Cluj-Napoca. perspectivă. M. 1967... 31.T. 1975.. ş. I. Litografia Universităţii Politehnica Bucureşti.. Geometrie descriptivă şi aplicaţii. Geometrie descriptivă. M. Orban. 1987. Bucureşti. Noveanu. M..198 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 24. Tănăsescu.. 26. Cluj-Napoca. Geometrie descriptivă – Suprafeţe şi corpuri cu aplicaţii în tehnică. Editura PAIDEIA. Tănăsescu. Voilquin.. Geometrie descriptivă. A... Bucureşti. L. M. Raicu.P. Bucureşti. Cluj-Napoca. Orban. Editura U. 2002. 28. Culegere de probleme. A... Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. Editura U. a. Editura Classiques. Géométrie descriptive. Bucureşti. Nancy. 2003.

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MECANICĂ CATEDRA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ ŞI GRAFICĂ INGINEREASCĂ PORTOFOLIU DE LUCRĂRI LA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ an universitar 2008 .2009 Student : Grupa : .

pag. b.?.112).[1] – fig.?).9 şi problema 2.52). B(__. pag.?. În planul oarecare [P].4. b) două drepte concurente (model . b) plan de front . Să se construiască epura acestor drepte.4.26.4. Să se determine urmele planului definit de : a) două drepte paralele (model . b.110). fig. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__.__).4.15.7.an universitar 2008-2009 An I Facultatea de Mecanică ( Ingineria Autovehiculelor + Inginerie Mecanică + Mecatronică) PLANŞA 1. pag.problema 56. Să se determine măsura unghiul diedru format de două plane oarecare concurente.[1] .una din problemele 1 ÷ 16. b.4.fig.linie de cea mai mare pantă faţă de [V]. (model .__. b) 3. d.114).?).18.4.__. b. pag.__) şi C(__. fig.[1] problema 7 rezolvată sau problema 63. C(?. c) plan de profil .?.3.3.__.__). Să se determine măsura unghiul dintre două drepte concurente prin : a) rabatere pe planul [H] de proiecţie (model . astfel încât acestea să determine succesiv o orizontală. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__.?). N(?. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?.4.5. b. OPy =__.4. (model . OPz =__.?.[1] problema 7 rezolvată sau problema 63. Să se determine dreapta de intersecţie dintre două plăci plane opace şi să se studieze vizibilitatea plăcilor.4. 71.__. D – dreaptă de profil. ([1] . ([1] . c) plan paralel cu axa Ox. T(?. 2.problema 1 pentru una din figurile a – f.6.problema 27. b) plan de capăt .23.?). [1] . D2. B(?. PLANŞA 4 – Metoda schimbării planelor de proiecţie (săpt. b.4.problema 75. S(?. fig. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?. PLANŞA 6 – Metoda rabaterii (săptămâna 24 – 28 noiembrie 2008) 1. pag.113). o dreaptă de profil.__.12. (model . fig. 23 b. b.__.una din problemele 17 ÷ 26.19.?) şi să se reprezinte epura triunghiului ABC. fig. o verticală.4. b). o frontală.12.4.linie de cea mai mare pantă faţă de [H]. pag.una din problemele 45 ÷ 55.Epura planului PLANŞA 3 –Poziţii relative (săptămâna 27 octombrie – 31 octombrie 2008) 1. (model . ([1] . Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor A(?. prin dubla schimbare de plan. 3. fig.28.3. pag.__).111).[1] . pag. B(__. b).21. prin rabatere.__.?). O problemă rezolvabilă prin două schimbări de plan succesive.PORTOFOLIU DE LUCRĂRI la GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .__. 24. 2. b.117.8 şi problema 1. 2.[1] – fig. pag. b.[1] problema 9 rezolvată sau problema 70. pag.?. să se reprezinte următoarele drepte : G – orizontală. 10– 14 noiembrie 2008) 1. astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan proiectant vertical .10. pag.[1] – una din problemele 22.4.?).51). ([1] . pag. O problemă rezolvabilă printr-o schimbare de plan.14. fig.73). b) PLANŞA 2.__).3. O problemă rezolvabilă printr-o rotaţie.113) .__) şi C(__.111).114) 3. fig.3. PLANŞA 5 – Metoda rotaţiei (săptămâna 17 – 21 noiembrie 2008) 1. fig. b.Epura dreptei şi a planului (săptămâna 13 – 17 octombrie 2008) 1. astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan de nivel . prin dubla rotaţie.10. b. fig. o dreaptă de capăt şi o frontoorizontală. fig.[1] – fig.fig. D1 .__) şi C(__. (săptămâna 20 – 24 octombrie 2008) 1. 2. 3. pag.__). B(__. ([1] .27. b.?. O problemă rezolvabilă prin două rotaţii succesive. c.112).__). 2. (model . fig.?) şi să se reprezinte epura pătratului MNST.una din problemele 28 ÷ 44.?.3. definit prin OPx =__.?) şi N(?. 2. b) rabatere pe un plan de nivel (model . (model .11. (model . fig.[1] – fig.111). pag. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__. ([1] . .[1] . F – frontală. b.?.__.?.

Lucrările din portofoliu se predau şi se corectează săptămânal.32. Geometrie descriptivă. a. PLANŞA 9 – Sfera PLANŞA 10 – Metoda sferă . N.Ingineria Autovehiculelor . M. 5 – 9 ianuarie 2008) 1. Editura RISOPRINT. Crişan. P1 >5. Noveanu. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii. având axele coplanare şi concurente. 3.25P1 + 0. L. Editura Didactică şi Pedagogică. 2003. la cererea studentului).. P2– nota problema II ex. ş. Tănăsescu.dr. Geometrie descriptivă – Probleme. oral. ora 9 – 11. Bodea. Florea.2TG + 0. Editura Didactică şi Pedagogică. S.. pag. oral.Inginerie Mecanică + Mecatronică . Orban. (săptămâna 15 – 19 decembrie 2008) 1. Bucureşti.h.sâmbătă. Geometrie descriptivă. Cluj-Napoca. Să se traseze desfăşurata unui con circular oblic.. 1997.. Să se traseze desfăşurata unei piramide patrulatere obice. 6 decembrie 2008.-I. 2. Bodea. Intersecţia sferei cu o dreaptă. Enache I. b) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un con circular drept C2.194).. Să se traseze desfăşurata unui cilindru circular oblic.25P2 notei Condiţie de promovare: P>5. 1967. plan tangent la sferă şi secţiuni plane în sferă ([1] – una din problemele 25 . sala A123 Anul I . C. Cluj–Napoca. P2 >5 . Bucureşti. Responsabil disciplină : conf.. Să se determine curba de intersecţie (prin metoda sferă . TG – nota testului grilă teorie. Componentele notei P – nota portofoliului de lucrări. Cluj–Napoca. S.PLANŞA 7 – Poliedre (săptămâna 1 – 5 decembrie 2008) 1.sâmbătă. Sanda BODEA = EXAMEN PARŢIAL = Examenul parţial este opţional şi se dă din materia aferentă cursurilor 1 – 6. având axele coplanare şi concurente. ora 11 – 13. PLANŞA 8 – Cilindro – Conice (săptămâna 8 – 12 decembrie 2007) 1.cerc (săptămâna BILIOGRAFIE 1. Editura RISOPRINT. a . 6 decembrie 2008.ing. 2. pag.. P1– nota problema I ex. Formula de calcul a N = 1 + 0. 5. 2006. sala A123 Modul de examinare şi atribuire a notei Modul de examinare Examen oral (3 ore). 2.2P + 0.cerc) şi să se desfăşoare corpurile de rotaţie în cazul intersecţiei dintre ([1] – două din problemele 33. Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. 1997.. respectiv planşelor 1 – 6 din portofoliul de lucrări (examenul parţial promovat poate înlocui componenta P1 din formula de calcul a notei la examen.197): a) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un cilindru drept vertical C2. A. 4. Să se traseze desfăşurata unei prisme patrulatere oblice. - Anul I . Geometrie descriptivă şi aplicaţii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful