CUPRINS

Introducere................................................................................................... 5 Sisteme de proiecţie................................................................................... 6
1.1 Sistemul central de proiecţie....................................................................... 1.2 Sistemul paralel de proiecţie....................................................................... 1.3 Corespondenţa proiectivă............................................................................ Punctul........................................................................................................... 2.1 Împărţirea spaţiului. Diedre. Octanţi. Triedre............................................. 2.2 Epura punctului........................................................................................... 2.2.1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului............................................... 2.2.2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului.............................................. 2.3 Poziţii particulare ale punctelor................................................................... 2.3.1 Puncte situate în planele bisectoare.................................................... 2.3.2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe.................................. 2.4 Puncte simetrice.......................................................................................... 2.4.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie...................................... 2.4.2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie......................................... 2.4.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare........................................ 2.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 2.6 Probleme propuse........................................................................................ Dreapta.......................................................................................................... 3.1 Epura dreptei............................................................................................... 3.2 Urmele dreptei. Împărţirea dreptei în regiuni. Intersecţia cu planele bisectoare........................................................................................................... 3.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu............................................ 3.3.1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie.............................. 3.3.2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie................... 3.3.3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu.............................. 3.4 Poziţiile relative a două drepte ................................................................... 3.4.1 Drepte paralele.................................................................................... 3.4.2 Drepte concurente............................................................................... 3.4.3 Drepte disjuncte.................................................................................. 3.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 3.6 Probleme propuse........................................................................................ Planul............................................................................................................. 4.1 Reprezentarea planului. Relaţia punct – dreaptă – plan.............................. 4.2 Determinarea urmelor unui plan.................................................................. 4.3 Drepte particulare ale planului.................................................................... 4.3.1 Orizontala planului............................................................................. 4.3.2 Frontala planului................................................................................. 4.3.3 Dreapta de profil a planului................................................................ 4.3.4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan....................................... 4.4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie.................... 4.4.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie....................... 4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie................................................ 4.5 Probleme rezolvate...................................................................................... 4.6 Probleme propuse........................................................................................ 6 7 8 9 9 11 11 12 15 15 15 16 16 17 18 18 19 21 21 22 24 24 26 28 30 30 31 32 33 36 37 37 39 40 40 41 42 42 44 44 46 48 51

1.

2.

3.

4.

5.

Poziţiile relative ale elementelor geometrice..................................... 53
5.1 Poziţiile relative a două plane..................................................................... 5.1.1 Plane paralele...................................................................................... 5.1.2 Plane concurente................................................................................ 5.2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan......................................... 5.3 Drepte şi plane perpendiculare.................................................................... 5.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 5.5 Probleme propuse........................................................................................ Metodele geometriei descriptive........................................................... 6.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie..................................................... 6.1.1 Schimbarea planului vertical de proiecţie.......................................... 6.1.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie........................................ 6.1.3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie............................................ 6.2 Metoda rotaţiei............................................................................................ 6.2.1 Rotaţia de nivel................................................................................... 6.2.2 Rotaţia de front................................................................................... 6.2.3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor.................................................. 6.3 Metoda rabaterii....................................... .................................................. 6.3.1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie........... 6.3.2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie............. 6.3.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie............. 6.3.4 Rabaterea planelor proiectante........................................................... 6.3.5 Ridicarea rabaterii.............................................................................. 6.4 Probleme rezolvate...................................................................................... 6.5 Probleme propuse........................................................................................ Probleme de sinteză (punct, dreaptă, plan, metode).......................... 7.1 Probleme rezolvate...................................................................................... 7.2 Probleme propuse........................................................................................ Poliedre.......................................................................................................... 8.1 Reprezentarea poliedrelor............................................................................ 8.1.1 Reprezentarea poliedrelor regulate..................................................... 8.1.2 Reprezentarea prismei. Punct pe suprafaţa prismatică....................... 8.1.3 Reprezentarea piramidei. Punct pe suprafaţa piramidală................... 8.2 Secţiuni plane în poliedre............................................................................ 8.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă......................................................... 8.3.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă................................................... 8.3.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă................................................ 8.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale........................................................... 8.4.1 Desfăşurarea prismei.......................................................................... 8.4.2 Desfăşurarea piramidei....................................................................... 8.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale............................................................... 8.5.1 Intersecţia a două piramide................................................................. 8.5.2 Intersecţia unei piramide cu o prismă................................................. 8.5.3 Intersecţia a două prisme.................................................................... 8.6 Probleme rezolvate...................................................................................... 8.7 Probleme propuse........................................................................................ 53 53 54 57 63 65 72 75 75 75 77 79 82 82 85 87 90 91 93 93 95 98 101 109 115 115 117 123 123 123 125 126 128 130 130 132 133 134 137 139 140 143 145 149 151

6.

7. 8.

9.

Suprafeţe curbe........................................................................................... 153
9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe................................................................ 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică................... 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică............................. 9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică................................ 9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe................................................................ 9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică.................................................. 9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică...................................................... 9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică...................................................... 9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe................................................................. 9.3.1 Secţiuni plane în cilindri..................................................................... 9.3.2 Secţiuni plane în conuri...................................................................... 9.3.3 Secţiuni plane în sferă........................................................................ 9.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte....................................................... 9.4.1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă................................................. 9.4.2 Intersecţia unui con cu o dreaptă........................................................ 9.4.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă...................................................... 9.5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe.................................................................. 9.5.1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice................................................... 9.5.2 Desfăşurarea suprafeţelor conice........................................................ 9.5.3 Desfăşurarea sferei.............................................................................. 9.6 Intersecţia suprafeţelor curbe...................................................................... 9.6.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro - conice............................................. 9.6.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice 9.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate............................................ 9.8 Probleme rezolvate...................................................................................... 9.9 Probleme propuse........................................................................................ 153 153 154 155 156 156 157 158 159 159 161 165 167 167 168 168 170 170 172 174 175 176 179 183 187 192

Bibliografie................................................................................................... 197

NOTAŢII ŞI SIMBOLURI
[H], [V], [L] – planele de proiecţie, orizontal, vertical şi lateral Ox, Oy, Oz – axele de proiecţie O – originea sistemului de reprezentare ortogonală DI, DII, DIII, DIV – diedre TI, TII, …, TVIII – triedre [B1-3], [B2-4] – plane bisectoare A, B, C, … - puncte în spaţiu a, b, c, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie a’, b’, c’, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie a”, b”, c”, … - proiecţiile punctelor A, B, C, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie A(a,a’,a”) – punctul A din spaţiu, cu proiecţiile a, a’ şi a” pe planele de proiecţie D, Δ, … - drepte din spaţiu d, δ, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul orizontal de proiecţie d’, δ’, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul vertical de proiecţie d”, δ”, … - proiecţiile dreptelor D, Δ, … din spaţiu, pe planul lateral de proiecţie D(d,d’,d”) – dreapta D din spaţiu, cu proiecţiile d, d’ şi d” pe planele de proiecţie H(h,h’,h”) – urma orizontală a dreptei V(v,v’v”) – urma verticală a dreptei L(l,l’,l”) – urma laterală a dreptei [P], [Q], [R], … - plane în spaţiu P, Q, R, … - urmele orizontale ale planelor [P], [Q], [R], … P’, Q’, R’, … - urmele verticale ale planelor [P], [Q], [R], … P”, Q”, R”, … - urmele laterale ale planelor [P], [Q], [R], … a0, b0, … - puncte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea d0, δ0, … - drepte rabătute pe unul din planele de proiecţie sau pe plane paralele cu acestea P0, Q0, … - urmele planelor [P], [Q], … rabătute pe planele de proiecţie || - paralel ⊥ - perpendicular ∪ - reuniune ∩ - intersecţie ∈- apartenenţă ∉- neapartenenţă ≡ - identic ∠ - unghi

acestea având aplicaţii în problemele rezolvate. plan. el s-a folosit de proiecţii. Simplitatea lucrării şi diversitatea conţinutului o recomandă nu numai pentru uzul studenţilor din facultăţile tehnice ci şi pentru specialiştii din acest domeniu. precis şi perceptibil de către studenţi. Din cele arătate rezultă că. pe parcursul parcurgerii materiei poate fi făcută o verificare a modului în care cunoştinţele dobândite au fost şi înţelese. Cunoaşterea modului de realizare a proiecţiilor oferă posibilitatea de a concepe şi de a exprima ideile tehnice. într-un mod simplu. Obiectul şi scopul Geometriei descriptive determină un loc bine definit pentru aceasta în rândul celorlalte discipline inginereşti. Corpurile din spaţiu pot fi reprezentate prin metoda dublei proiecţii ortogonale. . în rezolvarea diferitelor probleme tehnice specifice activităţii lui. Studiul Geometriei descriptive formează la studenţi un anumit raţionament al relaţiilor spaţiale în vederea transpunerii în diverse sisteme de reprezentare. îndrumându-i în reprezentarea corectă şi apoi în executarea corpurilor şi a combinaţiilor rezultate din aceste corpuri geometrice. Lucrarea prezintă sistemele de reprezentare plană a obiectelor din spaţiu. creând astfel maşini. dar abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. pornind de la noţiuni referitoare la punct. Materialul prezentat în această lucrarea este structurat în 9 capitole. Geometria descriptivă constituie baza teoretică a desenului tehnic.= INTRODUCERE = Geometria descriptivă este ştiinţa reprezentării plane a spaţiului. Utilizarea proiecţiei pe două plane este dovedită încă din secolul al XVII-lea. au fost selectate şi prezentate spre rezolvare probleme specifice fiecărui capitol. metodă care permite determinarea dimensiunilor corpurilor şi prin axonometrie. dreaptă. contribuind la deprinderea de a gândi ştiinţific şi dezvoltând posibilitatea de a vedea în spaţiu. În ţara noastră elemente de Geometrie descriptivă au început să fie predate la începutul secolului al XIX-lea în diferite şcoli unde se făceau cursuri de ingineri. În sprijinul activităţii studenţilor. probleme care facilitează înţelegerea teoriei. formează vederea în spaţiu şi dezvoltă imaginaţia. însuşire absolut necesară inginerului. Geometria descriptivă este prin excelenţă o disciplină care nu poate fi învăţată mecanic. a contribuit la răspândirea ei în Franţa cât şi în ţările care aveau legături cu ea. fiind întemeietorul acestei ştiinţe. de a distinge aranjarea armonioasă a diferitelor forme şi estetica acestora. pentru studiul corespondenţei biunivoce dintre punctele spaţiului cu trei dimensiuni şi punctele din plan. metodă care oferă imaginea spaţială a lor. Astfel. Monge. pe care le vor folosi ca viitori specialişti ai tehnicii moderne. instalaţii şi utilaje industriale. savantul francez Gaspard Monge (1798) a creat o ştiinţă pe care el a numit-o Geometrie descriptivă. În fiecare capitol se detaliază pe larg noţiunile teoretice. Geometria descriptivă este o disciplină importantă în formarea teoretică şi practică a studenţilor. Trecerea de la obiectele din spaţiu la reprezentările plane şi invers. având un raţionament geometric. în urma acumulării diferitelor concepţii în această direcţie. În acest sens.

situate pe proiectanta SN.1.1). pe planul de S proiecţie [P].1).punctele conţinute într-un plan paralel cu planul de proiecţie [P]. m ≡ n.1 Proiecţia centrală avea proiecţia centrală suprapusă peste punctul n din planul de proiecţie [P]. au proiecţiile centrale aruncate la infinit (punctul E). vor Fig.1 Sistemul central de proiecţie Sistemul central de proiecţie este definit de un plan oarecare [P]. aşa cum se va vedea în continuare. Proiecţia oricărei figuri geometrice din spaţiu pe un plan se obţine prin proiectarea mulţimii punctelor necesare pentru determinarea formei ei. a Observaţii: .6 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1. C ≡ c. Proiecţia centrală a unui punct oarecare nu determină poziţia acestuia în spaţiu.proiecţia centrală a unui punct din spaţiu este un singur [P] B punct în planul de proiecţie. numit plan de proiecţie şi de un punct S. Sistemul de proiecţie este un ansamblu de elemente şi metode cu ajutorul cărora este posibilă trecerea unei reprezentări grafice de la un spaţiu cu un număr de dimensiuni la un altul cu un alt număr de dimensiuni. de unde denumirea de proiecţie centrală. pentru reprezentarea obiectelor din spaţiul tridimensional pe planul bidimensional (planşa de desen) se folosesc două sisteme de proiecţie: central (conic) şi paralel (cilindric). de unde şi denumirea de proiecţie conică. . Sistemele de proiecţie folosite de Geometria descriptivă asociază elemente de bază ale vederii cu elemente geometrice componente ale sistemului de proiecţie respectiv. a căror proiectantă trece prin S. 1. este punctul a în care E Proiectante dreapta SA înţeapă planul [P] (fig. Plan dede proiectie Plan proiecţie . . În general. numit centru de proiecţie. m=n faţă de centrul de proiecţie. În concluzie. .1. Dreapta SA sau SB poartă numele de dreaptă de b C=c proiecţie sau proiectantă. Proiecţia centrală din S a unui Centru de proiecţie proiectie punct A din spaţiu. M Analog. din spaţiu.1. se poate construi şi proiecţia N centrală. b a altui punct B situat în A partea opusă a planului de proiecţie [P]. Totalitatea proiectantelor sunt concurente în centrul de proiecţie. în sistemul centralizat de proiecţie se realizează o corespondenţă univocă între mulţimea punctelor din spaţiul tridimensional şi mulţimea corespunzătoare din spaţiul bidimensional.toate punctele din spaţiu. determinând o suprafaţă proiectantă de formă conică. (fig.punctele care aparţin planului de proiecţie [P] au proiecţiile centrale confundate cu însăşi punctele date. SISTEME DE PROIECŢIE Construcţia reprezentărilor grafice tratate de Geometria descriptivă se bazează pe metoda proiecţiilor.

4 Proiecţia paralelă ortogonală a două drepte (concurente .2 proiecţiile a.1. proiecţia se numeşte paralel oblică. Direcţia de proiecţie Directia proiectie A D α Proiectante M N b m=n a Direcţia de proiecţie Directia de proiectie Proiectante D α = 900 a A M N m=n C=c [P] Plan de proiectie Plan de proiecţie [P] C=c Plan de proiectie Plan de proiecţie B Fig. Δ2 A Δ1 M B A Δ3 B C C Δ4 A B δ1 a δ2 m b [P] a) c a [P] b c δ3 δ4 a [P] b b) c) Fig. centrul de proiecţie S este considerat situat la infinit. Trasarea proiecţiei unei drepte se face considerând două puncte pe dreaptă şi determinând proiecţiile acestora.2 Proiecţia paralelă oblică Fig.2 Sistemul paralel de proiecţie Sistemul paralel de proiecţie este definit de planul de proiecţie [P] şi de direcţia de proiecţie D. 1. iar proiectantele sunt paralele cu direcţia D. În acest caz. C. duse prin punctele A. B.1. cât şi a celei ortogonale.SISTEME DE PROIECŢIE 7 1. paralele) şi a unei plăci . b. paralele Δ3 şi Δ4 (b) şi a unei plăci triunghiulare opace ABC (c).3 Proiecţia paralelă ortogonală Având în vedere că atât în cazul proiecţiei paralele oblice.4 sunt reprezentate proiecţiile paralele ortogonale a două drepte concurente Δ1 şi Δ2 (a). În cazul în care proiectantele sunt perpendiculare pe planul de proiecţie. sau intersectând planul definit de dreaptă şi o proiectantă dusă printr-un punct al dreptei. cu planul de proiecţie. În figura 1. proiectantele generează o suprafaţă cilindrică. În figura 1. proiecţia paralelă este ortogonală (fig. cu planul de proiecţie [P]. Dacă proiectantele formează cu planul de proiecţie un unghi α ≠ 900.3).1. sistemul paralel de proiecţie este întâlnit şi sub denumirea de proiecţie cilindrică. c se găsesc la intersecţia proiectantelor. paralele cu direcţia D.

5 Corespondenţa univocă Fig. Rezultă că poziţia segmentului de dreaptă din spaţiu nu poate fi determinată prin corespondenţa univocă. Pentru îndepărtarea acestei nedeterminări este necesară realizarea unei corespondenţe biunivoce care să conducă la determinarea punctelor din spaţiul tridimensional în cazul în care se cunosc proiecţiile acestor puncte. iar dacă transformarea se poate realiza şi în sens invers atunci corespondenţa dintre cele două puncte este biunivocă..5). . deci corespondenţa dintre punctele spaţiului şi cele ale planului de proiecţie este univocă.8 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul sistemului paralel de proiecţie toate punctele care sunt situate pe o proiectantă se regăsesc proiectate într-un singur punct pe planul de proiecţie. Pentru determinarea acestui segment se ridică perpendiculare din punctele segmentului de proiecţie din planul [H].6 Corespondenţa biunivocă Pentru aceasta se foloseşte sistemul de proiecţie dublu ortogonal Monge. etc. acestea determină planele [Q] ⊥ [H] şi [R] ⊥ [V]. proiecţia pe planul orizontal de proiecţie şi a’b’.1. în figura 1. Se constată că. În reprezentările tehnice sistemul de proiecţie preferat este sistemul paralel cu proiectantele perpendiculare pe planul de proiecţie. orice segment din planul [Q] ⊥ [H] AB. 1. corespondenţa se numeşte univocă. linia de intersecţie reprezentând tocmai dreapta AB din spaţiul tridimensional. proiecţia pe planul vertical de proiecţie. iar celălalt vertical [V]. proiecţia unui segment de dreaptă din spaţiu (fig. A1B1. Dacă la planele respective se duc proiectantele perpendiculare din punctele proiecţiilor.1. obţinut prin introducerea unui al doilea plan de proiecţie perpendicular pe primul. Dacă unui punct îi corespunde un singur punct. Astfel.1. Cele două plane sunt unul orizontal [H]. Fie planul de proiecţie [H] şi pe el segmentul ab. B A1 [Q] B1 A b [H] a b [H] x a [V] a' A [R] O B b' [Q] Fig.6 se consideră ab.3 Corespondenţa proiectivă Prin sistemele de proiecţie prezentate mai sus s-a realizat o corespondenţă proiectivă între punctele din spaţiul tridimensional şi punctele din spaţiul bidimensional. Proiecţia unei drepte pe un plan de proiecţie nu determină proiecţia dreptei în spaţiu. va avea ca proiecţie pe planul [H] segmentul ab. Cele două plane se intersectează.

Dreapta de intersecţie dintre ele.Ha . Plane bisectoare .PUNCTUL 9 2. reciproc perpendiculare.Hp . cu proiectantele perpendiculare pe două plane de proiecţie. . Triedre Sistemul de proiecţie folosit în Geometria descriptivă este proiecţia paralelă.1 Împărţirea spaţiului în diedre 3 [Vs] m' N [B2] n' ux n t T [Vi] nx tx t' u' U O mx u M m 2 [B1] 1 [Ha] 4 [Hp] 8 [B4] 5 [B3] x 6 7 Fig. Octanţi.semiplanul orizontal posterior – în spatele planului vertical .semiplanul orizontal anterior – în faţa planului vertical . Diedre. Se consideră două plane de proiecţie.2.1 Împărţirea spaţiului. a' II B [Vs] ax b [Hp] c x C III ex cx c' e' [Vi] bx [Ha] e b' O A I a E IV Fig. numele de linie de pământ şi se notează cu Ox. Linia de pământ împarte fiecare plan de proiecţie în două semiplane: . planul orizontal [H] şi planul vertical [V]. PUNCTUL 2. poartă în Geometria descriptivă.2 Împărţirea spaţiului în octanţi.2.

S-a arătat că un punct sau o dreaptă din spaţiu este determinată dacă se cunosc două proiecţii ale lor. se numerotează în continuare. .2. Acesta este perpendicular pe planul [H] şi [V].10 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ .3).Vi . Notarea planelor bisectoare se face după diedrele pe care le străbat : [B1-3]. B3 şi B4.2. Acestea trec prin linia de pământ Ox şi sunt perpendiculare între ele. pentru triedrele din partea stângă a planului lateral de proiecţie. B2. celei de a treia proiecţii. având în vedere că triedrul V are în stânga triedrul I (fig. Acestea sunt mărginite de semiplanele de proiecţie amintite mai sus. apoi pentru restul de patru triedre.Vs .semiplanul vertical inferior – sub planul orizontal. Există cazuri când dubla proiecţie ortogonală nu asigură lămurirea precisă a formei şi poziţiei obiectului. -y [Lsp] z VI [Vs] II a' [Hp] x ax A O a" I az -x V III VII a [Vi] -z [Lia] ay y [Ha] VIII IV Fig.1. [H] şi [V].2. Spaţiul din jurul planelor de proiecţie este împărţit de către acestea în patru regiuni. în acelaşi sens. [V] ∩ [L] = Oz şi un punct : [H] ∩ [V] ∩ [L] = O. generează două axe de proiecţie : [H] ∩ [L] = Oy.3 Împărţirea spaţiului în triedre Planul lateral [L] împreună cu planul [H] şi [V] împart spaţiul în opt triedre dreptunghice. Unghiurile diedre astfel formate pot fi împărţite în unghiuri egale cu ajutorul planelor bisectoare (fig. ca în figura 2. este numit plan lateral şi se notează cu [L]. Intersecţia planului lateral cu cele două plane de proiecţie. Numerotarea acestora se face ca la diedre. [B2-4] şi sunt împărţite la rândul lor de axa Ox în semiplanele B1. De aici a rezultat necesitatea introducerii celui de al treilea plan de proiecţie şi implicit.2). Cele opt regiuni astfel formate şi delimitate de câte un semiplan de proiecţie şi un semiplan bisector poartă numele de octanţi şi se notează cu cifre arabe de la 1 la 8. . numite diedre şi numerotate cu cifre romane de la I la IV.semiplanul vertical superior – deasupra planului orizontal .

iar proiecţiile lor cu litere mici. Astfel. plane.2. împărţindu-le în două şi dând semnul lor astfel : Ox : .semiaxa negativă y – în spatele lui O .1 Proiecţia dublu ortogonală a punctului Revenind la figura 2. şi anume : proiecţiile orizontale cu a. Oz : . intersecţia cu aceasta notându-se cu ax (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Ox). a’ax = Aa.depărtarea – distanţa de la punctul A la planul vertical. Acelaşi plan intersectează planul de proiecţie orizontal după segmentul aax ⊥ Ox. în jurul axei Ox. Aa.semiaxa pozitivă x – în stânga lui O . semiplanul orizontal anterior [Ha] se suprapune peste semiplanul vertical inferior [Vi]. . c’. toate punctele situate deasupra planului orizontal (diedrul I şi II) au cotele pozitive şi toate punctele situate în faţa planului vertical (diedrul I şi IV) au depărtările pozitive. Aa’. în sensul acelor de ceasornic. câmpul desenului ar fi foarte aglomerat şi deci. la intersecţia proiectantelor perpendiculare pe planele [H] şi [V] duse din punctele a şi a’.semiaxa pozitivă z – în partea de sus a punctului O . acesta poate fi numit planul lateral superior (anterior sau posterior) (Lsa. punct numit proiecţia orizontală a punctului A. În funcţie de zona planului lateral la care se face referire. Din punct de vedere al semnelor.semiaxa pozitivă y – în faţa lui O . Rezultă că. prin dubla proiecţie ortogonală se realizează corespondenţa biunivocă a punctelor din spaţiu cu cele din plan. aax = Aa’.abscisa . Reprezentarea axonometrică a diedrelor (fig. Pentru evitarea acestui neajuns. faţă de planul orizontal şi vertical. Planul [aAa’] este perpendicular pe linia de pământ. e şi cele verticale cu a’.segmentul Oax. până se suprapune peste planul [V]. având în vedere că la reprezentarea unor elemente geometrice (drepte. e’.2 Epura punctului 2. . Convenţional se notează punctele din spaţiu cu litere majuscule. Proiectanta verticală din A înţeapă planul orizontal în a.cota . . 2. b’. B. E.PUNCTUL 11 numit origine. C.1.distanţa de la punctul A la planul orizontal. Dacă se cunosc proiecţiile a şi a’ ale punctului A se poate afla poziţia spaţială a punctului.1) este destul de aglomerată de linii.2. . proiectantele sunt de asemenea ortogonale. . de pe axa Ox. va îngreuna perceperea celor reprezentate. punct numit proiecţia verticală a punctului A. care trebuie proiectate. determinându-se o poziţie unică pentru punctul A în spaţiu. iar proiectanta orizontală din A înţeapă planul vertical în a’. c. acestea s-ar înmulţi foarte mult. A. Lia). iar semiplanul orizontal posterior [Hp] se suprapune peste semiplanul vertical superior [Vs]. Acest sistem de proiecţie se numeşte dublu ortogonal sau sistem Monge. corpuri). În această situaţie. . se roteşte planul [H] după săgeţile arătate în figura 2. b. iar planul vertical de proiecţie după segmentul a’ax ⊥ Ox. Poziţia punctului A în spaţiu este definită de coordonatele descriptive ale punctului.semiaxa negativă x – în dreapta lui O . Punctul O este numit origine deoarece de la acesta încep măsurătorile pe axe. Lsp) şi planul lateral inferior (anterior sau posterior) (Lip. Oy : . aici sunt reprezentate patru puncte în cele patru diedre şi respectiv proiecţiile lor pe planele de proiecţie [H] şi [V]. Fie punctul A situat în diedrul unu.1. Acestea sunt : . Planele de proiecţie fiind ortogonale.semiaxa negativă z – în partea de jos a punctului O.

Rezultă că.4 Epura punctului în cele patru diedre deasupra ei. poate fi definită abscisa punctului ca distanţa de la acesta la planul lateral. se b convine ca în epură cele două plane să fie reprezentate numai prin linia de pământ Ox.se stabileşte poziţia punctului bx (cx şi ex) astfel încât Obx ≡ abscisa punctului B .a’) din diedrul I. Planul [a’Aa”] este perpendicular pe axa Oz şi o intersectează în az (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oz). .se trasează linia de ordine prin bx (cx şi ex) perpendiculară pe Ox . o a treia proiecţie pe planul lateral notată a” şi numită proiecţie laterală. care reprezintă cota.abscisa : Aa” = aay = Oax = a’az . . iar cele negative (punctele din diedrele II şi III) Fig.3). Ansamblul liniilor de construcţie pentru cele trei proiecţii a. poziţia punctului în spaţiu în raport cu planele de proiecţie se poate determina după semnul coordonatelor sale descriptive (tabelul 2.4 este reprezentată epura bx ax O x [Vs]=[Hp] ex cx punctului A(a. devin dreapta a’axa e c' ⊥ Ox.2. Observaţie: În epură. respectând următoarea metodologie : . iar cele negative (punctele din diedrele III şi IV) sub ea.2 Tripla proiecţie ortogonală a punctului Considerând şi planul lateral de proiecţie (fig. Aa” = axO. cotele pozitive (punctele din diedrele I şi II) se măsoară deasupra axei Ox. De asemenea.1 III IV + + + - + - În figura 2.1. numită linie de ordine. respectiv B DII depărtarea punctului M. a' coordonată \ diedru depărtare cotă I II Tabelul 2. a’ şi a” şi axele triedrului determină paralelipipedul coordonatelor care are muchiile : . prin schimbarea notaţiilor (a depărtării sau a cotei) se schimbă nu numai poziţia punctului. . şi IV din figura 2. . ci chiar şi diedrul în care este situat punctul în spaţiu.12 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Desenul astfel obţinut se numeşte epură şi având în vedere că planele de b' c proiecţie sunt considerate infinite.2.se măsoară depărtările şi cotele pe linia de ordine ţinând seama de semnul acestora. În figura 2. În acest caz.2. e' C DIII depărtările pozitive (punctele din diedrele I A DI E DIV şi IV) se măsoară sub linia de pământ. Segmentele [Vi]=[Ha] a’ax şi aax.1). III. iar planul [aAa”] este perpendicular pe axa Oy şi o intersectează în ay (proiecţia ortogonală a punctului A pe axa Oy). Aceasta se determină prin intersecţia proiectantei dusă din A pe planul lateral [L] cu acest plan. un punct A din spaţiu va avea pe lângă proiecţiile a şi a’ pe planele [H] şi [V]. a Se observă că după rotire.se trasează linia de pământ Ox . rezultând proiecţiile orizontale şi verticale ale punctelor pe planele de proiecţie. 2.4 sunt reprezentate şi epurele punctelor din diedrele II.

ay pe axa Oy şi ay1 pe axa Oy1. Oy şi Oz . iar a doua oară peste Ox.3 la epura din figura 2. . pornind din az (spre dreapta dacă este pozitivă şi spre stânga dacă este negativă). Epurele punctelor (b) din tabel sunt însoţite de reprezentările spaţiale ale acestora (a) care. în a” – proiecţia laterală a punctului A. odată cu opt triedre este dată de semnele IV V VI Tabelul 2. Arcul de cerc ayay1.3 sunt reprezentate punctele A.pe axa Ox se măsoară. B. coordonată \ triedru abscisă depărtare cotă I II III 13 z=-y a' cota az a" ax depărtarea departarea abscisa O ay 1 y1 ay y=-z Fig. este proiecţia arcului de cerc după planul [L]. de rază egală cu depărtarea şi cu centrul în O. perpendiculară pe Ox : . fiind notată cu Oy1. Prin acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care intersectează paralela prin az. .pe axa Oy se măsoară.pe axa Oz se măsoară. . Poziţionarea punctelor într-unul din cele coordonatelor descriptive prezentate în tabelul 2. abscisa punctului A. Epurele punctelor situate în triedrele V. la Ox. din O. De asemenea. Se obţine punctul ajutător ay a– şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în proiecţia orizontală a punctului A . . cota punctului A.cota : Aa = a’ax = Oaz = a”ay. axa Oy se suprapune. C şi E situate în triedrele I.5 Epura punctului A a care se roteşte proiecţia a”.cu vârful compasului în O şi de rază Oay se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1. ţinând seama de faptul că abscisele punctelor sunt negative şi se măsoară pe axa Ox.PUNCTUL . II. III şi IV. figurile b) : . Se rotesc planele [H] şi x [L] în sensurile indicate de săgeţi până se suprapun : [H] ≡ [V] ≡ [L].5 se face folosind acelaşi procedeu ca la epura a două plane de proiecţie. o dată peste Oz.2. dau nu numai imaginea vizuală ci şi justificarea geometrică a construcţiilor din epură. Epura punctelor se realizează respectând următoarea metodologie prezentată pentru punctul A (tab.2.2 VII VIII + + + + + + - + + - + + + - + - În tabelul 2. păstrându-şi notaţia.2. din O. se observă că punctul ay de pe axa Oy va avea în epură două puncte corespondente. din O. Trecerea de la imaginea spaţială din figura 2.3. VI. depărtarea punctului A. corelate cu sensurile în care se rotesc planele [H] şi [L]. Pentru determinarea proiecţiei laterale a” se poate proceda şi la măsurarea depărtării punctului pe paralela la Ox prin az. Se obţine punctul ajutător ax şi prin acesta se duce linia de ordine. Se obţine punctul ajutător az şi prin acesta se duce o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în a’ – proiecţia verticală a punctului A . Astfel. VII şi VIII se obţin în mod similar.depărtarea : Aa’ = a’’az = Oay = aax . obţinut prin rotirea planului [L].se trasează linia de pământ Ox şi celelalte două axe ale epurei.

C1 ∈ TVII. E1 ∈ TVIII. figurile b. Tabelul 2. În tabelul 2.3. astfel : A1 ∈ TV. sunt reprezentate aceste epure.14 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ pornind din O spre dreapta.3 Reprezentarea grafică a punctelor situate în cele opt triedre A TI z a' [Vs] A ax x a [Ha] O az a" [Lsp] ay y x a ay y a' z az a" a1z a1" ax O ay1 y1 x O a1y a1x z [Lsa] a1' [Vs] A1 a1z A1 TV z a1" a1' a1 y x [Ha] O a1y1 a1y y a1x y1 a1 a) B TII b) z a) B1 TVI z b1z y1 y b1y x O y b) z B1 b1" b1' x b1x b1y1 y b1z b1y O b1x b1' b1 y1 B b' [Hp] b x z [Lsp] b" bz by O y x bx b' b" b by1 bz by O [Lsp] b1" [Vs] b1 [Hp] [Vs] bx a) b) z a) C1 TVII b) z c1y C TIII [Hp] c x C cx cy c" [Lip] z O y cz x c' c cx cy1 cy O y1 x c1y [Lip] O c"1 c" cz y c1z z [Hp] c1 C1 c1x c1 c1x y 1 c'1 x c1y1 c"1 O c1z y c' [Vi] y c'1 [V ] i a) E TIV z ex x [Vi] e' E e [Ha] ez [L ] ia e" y O ey ex x e e' b) z O ey ez y e" e1z [Lia] e"1 ey1 y1 x O e1y z a) E1 TVIII z e1x [Ha] e1 e'1 [Vi] E1 y O x e1y e1z y b) e1y1 e1x y1 e1 e"1 e'1 a) b) a) b) . B1 ∈ TVI.

În figura 2. cota =0 şi A ≡ a.punctul E∈ Ox. de o parte şi de alta a ei sau de aceeaşi parte.2 punctele M şi T. . .punctul C∈ [L] are abscisa = 0. Această aliniere a două câte două din proiecţiile unui punct A (a cu a’ şi a’ cu a”) constituie o verificare a corectitudinii efectuării construcţiilor geometrice din epură. Fig. Epura acestor puncte este reprezentată în figura 2. iar punctele N şi U. iar celelalte două proiecţii.3. se consideră că punctul M din figura 2. În figura 2. unde x ≡ abscisa. y.3. c ∈ Oy.6.7 sunt reprezentate în spaţiu (a) şi transpuse în epură (b) puncte situate în planele de proiecţie. y ≡ depărtarea. 2. iar a treia proiecţie situată în origine.2. situate în planul bisector [B1-3].punctul B∈ [V] are abscisa ≠ 0. de o parte şi de alta a axei Oz sau de aceeaşi parte a ei în funcţie de diedrul în care este situat punctul. e’’≡ O . confundată cu punctul însuşi. . Astfel.în probleme.7 sunt reprezentate trei puncte pe cele trei axe de proiecţie. În figura 2. a”∈ Oy .a’) şi se va citi punctul A de proiecţii a şi a’ . punctul M va avea proiecţia pe planul pe care se găseşte. depărtarea =0. au cota şi depărtarea egale şi de acelaşi semn.punctul A∈ [H] are abscisa ≠ 0. astfel : . f’≡ O .3 Poziţii particulare ale punctelor 2.punctul F∈ Oy. situate în planul bisector [B2-4].2 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe n = n' t x tx nx N B2 t' T B3 u = u' U B4 ux M B1 m' mx O m Pentru a se vedea ce se întâmplă cu coordonatele punctului atunci când este situat într-unul din planele de proiecţie. a’∈ Ox. F ≡ f ≡ f’’. Se constată că i se anulează una din coordonate.PUNCTUL 15 Observaţii : .1 Puncte situate în planele bisectoare Planele bisectoare sunt locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate de planele de proiecţie [H] şi [V]. 2. au cota şi depărtarea egale şi de semne contrare. z). Punctele situate în planele bisectoare au cota şi depărtarea egale în modul. Astfel. E ≡ e ≡ e’. z ≡ cota. . .proiecţiile laterală şi verticală ale unui punct se află totdeauna pe o linie ajutătoare. . cota ≠ 0 şi C ≡ c”. paralelă cu axa Ox. cota ≠ 0 şi B ≡ b’.proiecţiile orizontală şi verticală ale unui punct se găsesc totdeauna pe linia de ordine perpendiculară pe axa Ox. c’∈ Oz. după cum urmează: .6 Epura punctelor situate în planele bisectoare . Acestea au două din proiecţii confundate cu punctul însuşi. el se va nota A(a.3 este mobil şi se apropie pe rând de acestea. depărtarea ≠ 0. adică A(x.un punct A din spaţiu este determinat prin cele două proiecţii a şi a’. depărtarea ≠ 0. b”∈ Oz . se va folosi modul de notare al punctelor de la geometria analitică. situate pe două din axele de proiecţie. b ∈ Ox. Punctele situate pe axele de proiecţie sunt situate practic pe două plane de proiecţie concomitent. în funcţie de diedrul în care este situat punctul . pentru notarea coordonatelor numerice ale punctului.

4 Puncte simetrice 2.2.punctul G∈ Oz.16 .2. g ≡ O .4. z B = b' bz = b" G = g' = g" cz = c' E = e' = e ax = a' bx = b [H] [L] C = c" x O =e"=f '=g cy = c F = f = f" A=a ay = a" y B = b' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z bz = b" G = g' = g" cz = c' C = c" [V] x E = e' = e ax = a' O =e"=f '=g f " bx = b y1 cy = c F=f A=a b) ay = a" y a) Fig.8 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie . G ≡ g ≡ g’’.7 Puncte situate în planele de proiecţie şi pe axe 2.1 Puncte simetrice faţă de planele de proiecţie -y A2 [Lsp] a2" a' = a2' z az= a2z= a3z a" = a3" O [Vs] a3' A3 y1 a3 [Ha] y a1" [Lia] b) x ax= a1x= a2x a1' a = a1 a2 a2" a' = a2' z a2y a3' a" = a3" az= a2z= a3z [Hp] a2 x a2y A ax= a1x= a2x a1' [Vi] A1 -z a) a3x O a3x a1" a3 y1 ay= a1y= a3y a = a1 a1z a1z ay= a1y= a3y y Fig.

este situat în triedrul III.punctul M2 este simetricul punctului M faţă de axa Oy.2. dar cu semn schimbat . iar abscisa egală cu a punctului A. situat în triedrul I. are trei puncte simetrice faţă de planele de proiecţie (fig.punctul A3 este simetricul punctului A faţă de planul lateral.8). este situat în triedrul VI. dar cu semn schimbat . . . iar a treia coordonată identică. iar cota şi depărtarea egală cu a punctului M. are abscisa punctului M.2.2 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie Punctul M. are abscisa şi cota punctului A. -y [Lsp] m3" z M3 m1 m' m3" z m1y= m3y mz= m3z O mx= m1x m1" m1' m M2 y b) m2x= m3x y1 m2" m2 ' m3 m3 ' m" [Hp] m1 x M1 [Vs] mz= m3z m' m3' m1y= m3y m 3 m" M m2x= m3x y1 mx= m1x O m1" m m1' [Vi] m1z= m2z -z a) m2" [Lia] my= m2y m2 ' m2 [Ha] x m1z= m2z my= m2y y m2 Fig. are trei puncte simetrice faţă de axele de proiecţie (fig. iar a treia coordonată egală în valoare absolută. . iar cota egală cu a punctului A.punctul A2 este simetricul punctului A faţă de planul vertical. are abscisa şi depărtarea punctului A.9 Puncte simetrice faţă de axele de proiecţie . dar cu semn schimbat. după cum urmează : .punctul M1 este simetricul punctului A faţă de axa Ox. dar cu semn schimbat . dar cu semn schimbat . are depărtarea punctului M.4. are cota punctului M. este situat în triedrul II. . Acestea au câte două coordonate identice cu ale punctului A. iar abscisa şi cota egală cu a punctului M. dar cu semn schimbat. 2. este situat în triedrul V. este situat în triedrul IV. situat în triedrul I. după cum urmează : .PUNCTUL 17 Un punct A.punctul A1 este simetricul punctului A faţă de planul orizontal. are depărtarea şi cota punctului A. iar abscisa şi depărtarea egală cu a punctului M.2.9). iar depărtarea egală cu a punctului A. Acestea au câte două coordonate egale în valoare absolută cu coordonatele punctului M. este situat în triedrul VIII.punctul M3 este simetricul punctului M faţă de axa Oz.

E(25. iar faţă de planul bisector [B4].5 Probleme rezolvate 1. m2 m iar depărtarea m1 m1 egală cu cota [B4] punctului de bază x m = m2' şi cota egală cu depărtarea acelui M2 m2' punct.-18. şi Oz. faţă de planul bisector [B1]. Prin c' cz c" acesta se duce o perpendiculară pe Oy1 care a ay intersectează paralela prin az în a” – proiecţia (-z) y laterală a punctului A.25). este punctul M2. a) b) Simetricul unui punct faţă de planul bisector Fig. C(20. este punctul M1.-15) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu.4. începând din O. Oax = 15.3 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Simetricul unui punct faţă [Vs] m1' de planul bisector [B1] M1 al diedrului în m1 ' care se găseşte m' = m2 rămâne în acelaşi mx= m1x= m2x M O diedru. iar depărtarea egală cu cota punctului de bază şi cota egală cu depărtarea acelui punct.-20). Prin ay se duce a" o paralelă la Ox care intersectează linia de ordine a' az în a – proiecţia orizontală a punctului A .2. Epura punctelor B.10 simetricul punctului M. B(8. 2.25. . abscisa punctului A.11 Rezolvarea problemei 1 . c cy .10. având aceeaşi abscisă. b'=b" b z Oay = 25.18 2.10 Puncte simetrice faţă de planele bisectoare al altui diedrului decât cel în care se găseşte. iar punctul M2. începând din O. este situat în diedrul opus faţă de axa Ox. . în diedrul III. În figura 2. cota punctului A.20).se trasează axele de coordonate Ox.11) : .-8.pe axa Ox se măsoară.cu vârful compasului în O şi de rază Oay e ey se descrie un arc de cerc în sens trigonometric şi e" e' ez la intersecţia cu Oy1 se obţine punctul ay1. C şi E se determină în Fig.2. Punctul M şi M1 sunt situate în diedrul I. Prin ax se duce linia de ordine. perpendiculară pe Ox . z (-y) . începând din O. depărtarea punctului A. ambele cu semn schimbat. Rezolvare : Pentru construirea epurei se procedează astfel (fig.pe axa Oz se măsoară. Prin az se duce o cy1 ax ay1 ay1 x paralelă la Ox care intersectează linia de ordine în ex cx ax bx= by1 O y1 a’ – proiecţia verticală a punctului A . m' x având O [Ha] mx= m1x= m2x aceeaşi abscisă. Oy.pe axa Oy se măsoară. by b Oaz = 20.2. Să se construiască epura punctelor A(15.

F(0. acesta are cota şi ay depărtarea nule.18). Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru B = b = b' a" O = b" exemplificare.10. B ∈ Ox. e' = ex O e" = ey1 x g = gx 2.14 Rezolvarea problemei 4 proiecţiile de acelaşi nume. Se y reprezintă în epură cele trei vârfuri ale truinghiului (fig.2. cxc’ = axa şi depărtarea egală cu cota. Deoarece s-a observat f = fy că fiecare punct are una din coordonate nulă. B(-15. punctului A. deoarece are aceleaşi coordonate.14) şi se unesc Fig. .12 Rezolvarea problemei 2 punctul G ∈ [V]. x y1 Analizând coordonatele punctelor. z Analizând semnul coordonatelor punctelor f" f' = fz rezultă că punctul A ∈ DI.13 Rezolvarea problemei 3 4. se stabilesc următoarele coordonate : A(13. s-a stabilit că b punctul B este simetricul punctului A faţă de planul a ay = by lateral. Să se reprezinte în epură cele trei z proiecţii ale triunghiului ABC.0) şi C(0. punctul g' g" = gz C ∈ DIII şi punctul E ∈ DIV.0). punctul F ∈ [L] şi Fig. C ∈ [L].0. rezultă y că ele sunt situate în planele de proiecţie. Să se construiască epura punctelor y1 E(15. Rezolvare : Epura punctelor se realizează ca şi în cazul problemei 1 (fig. c" c' Rezolvare : Epura punctelor este reprezentată în bx ax = cx O figura 2. ştiind că C = c" cz = c' vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [H].PUNCTUL 19 mod similar. Pentru punctul B se A=a stabilesc coordonatele : B(24.10) şi să se specifice ey e poziţia lor faţă de planele de proiecţie . cu observaţia că depărtările şi cotele negative se măsoară în sensul negativ al axelor Oy şi Oz. punctul C este c cy simetricul punctului A faţă de planul bisector [B1].27.2.15).18. ax = a' x y1 Rezolvare : Punctele A şi C fiind situate în plane de proiecţie. au una din coordonate cy = c nulă .2.11.11. [a’b’c’] – proiecţia verticală şi [a”b”c”] – proiecţia laterală. după cum urmează : punctul E ∈ [H]. cu semn schimbat la abscisă.17). cxc = axa’.12).20. G(20.10.0. z a" = b" b' 3.11) şi să se az = bz analizeze particularităţile lor . De asemenea. obţinându-se proiecţiile triunghiului pe cele trei plane de proiecţie : [abc] – proiecţia orizontală.2.18). y având cota egală cu depărtarea.13. Punctul A este situat în diedrul I. Fig. Dacă punctul B se află pe axa Ox. Să se construiască epura punctelor a' A(15. C(15.2. punctul B ∈ DII.0).

dacă în epură proiecţiile lor de nume contrar coincid (e = f’. cunoscând coordonatele vârfurilor : A(60. astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : E ∈ [H].-25).20. 14. respectiv vertical.30). B. C(30. situat la 20mm de planul lateral.-20.15. 8. cunoscând coordonatele vârfului M(20. Să se construiască epura unui punct A situat la distanţa de 30mm faţă de planul lateral şi la distanţa de 20mm faţă de planul vertical. Se dă punctul M(30. Să se construiască epura punctelor A(25. B(10. B(60.-25) şi să se stabilească poziţia lor în spaţiu.0). Să se precizeze coordonatele punctelor A.-10. respectiv vertical.20). B ∈ Oy.30). Se dau punctele A(10.20. 4. Să se precizeze coordonatele punctelor E.-30).30).-20. Reprezentaţi epura acestor puncte. Să se reprezinte epura punctului M şi a punctelor simetrice faţă de : planul orizontal (M1).40).20) şi să se specifice poziţia lor faţă de planele de proiecţie . 9.25). La ce distanţă se găseşte punctul A(30. G(10. Să se construiască epura punctului A(20.10) şi C(40.10.-15. 10. F ∈ [V].0.y.15. F ∈ Oz.25). 13.30. Să se construiască epura punctelor A(20. axa Ox (M2) şi planul bisector [B2] (M3). E(30. Cum sunt situate în spaţiu punctele E şi F.35. C ∈ DIII şi E ∈ DIV. în planul bisector al diedrului I. C(20. Să se construiască epura unui punct A.10.7 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1. [abc] ? 18. ştiind că este situat la o distanţă l = 50mm.20 2. 3. F. 15. astfel încât acestea să aibă următoarea poziţie în spaţiu : A ∈ DI. şi G ∈ [L]. ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate în spaţiu : A ∈ [V]. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare. 2. Reprezentaţi epura acestor puncte. Fie punctul A(20. . 7.25.40).10.-40). F(0. Să se construiască epura triunghiului ABC.-15) ? 12.30). Să se construiască epurele punctelor şi să se specifice poziţia lor în spaţiu. 11. 6. e’ = f) ? Exemplificaţi numeric. B ∈ DII.30) şi faptul că vârfurile B şi C sunt simetricele punctului A faţă de planul orizontal.-25. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului EFG. G ∈ Ox.10) fată de axa Ox ? Dar punctul M(30.15.0. Stabiliţi coordonatele vârfurilor pentru exemplificare.0). Ce se poate spune despre poziţia triunghiului MNS în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul orizontal de proiecţie.25) şi faptul că vârfurile N şi S sunt simetricele punctului M faţă de planul lateral. [a”b”c”] ? 17. şi G. E(5. ştiind că este situat în planul bisector al diedrului IV. 16.0.10). faţă de axa Ox. Să se construiască epura triunghiului ABC. Să se reprezinte în epură cele trei proiecţii ale triunghiului ABC. Ce se poate spune despre poziţia triunghiului ABC în spaţiu ? Dar despre proiecţia sa pe planul lateral de proiecţie. Să se construiască epura triunghiului MNS.-40.-15) şi să se analizeze particularităţile lor .15. cunoscând coordonatele vârfului A(40. [B4]. B(10. axa Oy (A2) şi planul bisector [B1] (A3). Să se reprezinte epura punctului A şi a punctelor simetrice faţă de : planul vertical (A1). Să se construiască epura punctelor E(30. 5. C ∈ [H].15.50). C şi E. C(30. B(20.15. ştiind că vârfurile lui sunt astfel situate pe axele de proiecţie : E ∈ Oy.

un plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie şi un plan proiectant faţă de planul lateral de proiecţie.în cazul proiecţiei ortogonale.DREAPTA 21 3. Planul determinat de dreapta din spaţiu şi proiectanta oricărui punct de pe dreaptă se numeşte plan proiectant.1 Reprezentarea dreptei : a) în spaţiu . d. b) în epură prin construirea proiecţiilor punctelor care definesc dreapta şi unirea proiecţiilor de acelaşi fel ale celor două puncte. Observaţii : . d”. a” ∪ b” = d”.1 b) se obţine Fig. a’ ∪ b’ = d’. un plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie. . atunci când este dată sau este găsită proiecţia de un nume a unui punct ce aparţine unei drepte. o dreaptă de poziţie oarecare este definită de două puncte. Fie dreapta D din spaţiu. z z proiectantele duse din az a' a" az A şi B pe planul a' d' m' m" orizontal de proiecţie m' d" d' b' bz b" vor determina proiecd" b' [V] A a" ţia orizontală a bz m" D M ax bx O bx B b" [L] ax dreptei. În mod y1 x b O by similar se determină x d m b by proiecţia pe planul ay d m a [H] vertical.proiecţia orizontală [Aba’b’] ∩ [V] = a’b’ ≡ d’ – proiecţia verticală [Aba’’b’’] ∩ [L] = a”b” ≡ d” – proiecţia laterală Altfel spus.1 Epura dreptei În spaţiu.3.3. pentru a construi în spaţiu sau în plan o dreaptă. nu poate fi mai mare decât segmentul din spaţiu. Există astfel. dreapta se notează D(d.m’) se găseşte pe dreapta D(d. astfel : a ∪ b = d.3. DREAPTA 3. rezultă că în rezolvarea diferitelor probleme. Deoarece o dreaptă este definită în epură prin cel puţin două dintre proiecţiile ei. Intersecţia dintre aceste plane proiectante şi planele de proiecţie sunt drepte şi reprezintă proiecţiile dreptei pe planele de proiecţie. condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unei drepte este ca proiecţiile punctului să fie situate pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei.1). segmentul de dreaptă rezultat prin proiecţia unui segment din spaţiu pe oricare plan de proiecţie. ce aparţin dreptei (fig.d’) şi se citeşte dreapta D din spaţiu cu proiecţiile d şi d’. a). după cum urmează: [ABab] ∩ [H] = ab ≡ d . definită de punctele A şi B.1.3. d’ şi pe a ay y planul lateral. De aici. Prin urmare. .în epură.d’). Un punct M(m. este suficient să se construiască proiecţiile a două puncte ale ei. atunci când proiecţiile lui se situează pe proiecţiile de acelaşi fel ale dreptei : m ∈ d şi m’ ∈ d’ (fig. cealaltă proiecţie a punctului poate fi determinată pe proiecţia de nume contrar a dreptei şi pe aceeaşi linie de ordine. y Reprezentarea a) b) în epură a dreptei D (fig.

Dacă se consideră dreapta D în sistemul celor trei plane de proiecţie (fig.d’) definită de punctele A şi B. b.proiecţia verticală a urmei orizontale. au una din h y y coordonate nulă.h’).2 Urmele dreptei.3) se defineşte şi a treia urmă a dreptei. La determinarea urmei verticale a dreptei D (punct de depărtare zero).proiecţia verticală a urmei verticale. este numit urmă orizontală.3 Urmele dreptei în sistemul celor trei plane de proiecţie . În figura 3. Pentru a se determina z urmele unei drepte în epură. fiind puncte B x a a d conţinute în planele de d b b H=h [H] proiecţie. se consideră o dreaptă D(d. Împărţirea dreptei în regiuni.3. determinându-se punctul h’. se procedează în mod similar. a. h' O A x v v Urmele. se duce linia de ordine prin proiecţia h’ care intersectează proiecţia orizontală a dreptei. d. z [V] d' h' x H=h d v" l' D O V=v' L=l" [L] d" v l h" [H] d' h' x h b) d l v" l' z v' l" d" O v h" y1 y y a) Fig.22 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3. este numit urmă verticală.3. Punctul H(h. ca fiind punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul lateral [L].2 Urmele dreptei în sistemul celor două plane de narea urmei orizontale a dreptei D. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a urmei orizontale. în figura 3. iar punctul V(v. pentru determia) b) Fig. Intersecţia cu planele bisectoare Urma unei drepte este un punct unde dreapta din spaţiu intersectează un plan de proiecţie. de intersecţie dintre dreaptă şi planul vertical de proiecţie [V].3. Prin proiecţia v se duce o linie de ordine până la intersecţia cu proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină punctul v’ . unde se obţine punctul v – proiecţia orizontală a urmei verticale. în h. se prelungeşte proiecţia proiecţie verticală d’ până se intersectează cu axa Ox (adică. Astfel. se caută un punct care să aibă cota zero).2. de intersecţie dintre dreaptă şi planul orizontal de proiecţie [H]. [V] z trebuie să se ţină seama de v' d' V = v' condiţia de apartenenţă a a' a' d' b' punctului la dreaptă şi de D b' h' O definiţia urmei unei drepte.v’).2. urma laterală. prelungind proiecţia orizontală d a dreptei până la intersecţia cu axa Ox.

se duce o paralelă la Ox prin l’ până la intersecţia cu d” unde se obţine punctul l” . cum ar fi punctele în care dreapta intersectează planele bisectoare.se prelungeşte proiecţia orizontală d până la intersecţia cu Oy şi se determină proiecţia orizontală a urmei laterale l. din stânga şi dreapta urmelor.în regiunea cuprinsă între urme.în regiunea din stânga urmei H(h. Se ţine seama de faptul că. se analizează semnele depărtărilor şi cotelor punctelor dreptei. iar celelalte două semidrepte. o dreaptă intersectează ambele plane bisectoare. b): .4 Împărţirea dreptei în regiuni. în alte două diedre. b. în afară de cazul când este paralelă cu unul din ele. punctul A(a. se duce un arc de cerc cu centrul în O şi de rază Ol până la intersecţia cu Ox. Această delimitare este făcută de urmele orizontale şi verticale ale dreptei. se ridică o perpendiculară până la intersecţia cu d”. Intersecţia cu planele bisectoare În general.d’) din figura 3. punctul de intersecţie cu bisectorul [B1-3] va avea depărtarea egală cu cota şi de acelaşi semn. punctul B(b.4. Urmele dreptei sunt situate în planele de proiecţie ce definesc diedrele. deci are abscisa nulă. considerând un punct pe dreaptă în fiecare regiune.3. Împărţirea dreptei în regiuni înseamnă delimitarea porţiunilor de dreaptă ce sunt cuprinse în fiecare diedru. în analizarea dreptei se mai pot determina şi alte puncte importante ale dreptei.3. Segmentul de dreaptă cuprins între urmele H şi V se află într-un singur diedru. rezultă că semidreapta străbate diedrul DIV. Pentru identificarea diedrelor străbătute de dreapta D(d. acestea situându-se astfel : h” pe Oy1 şi v” pe Oz.i’) are depărtarea pozitivă şi cota pozitivă. . segmentul de dreaptă VH din dreapta D se găseşte în diedrul DI . DII [V] d' x j' DIV j J a) h' i' I i H=h d z V = v' D v O [H] [B4] y DI [B1] x j = j' i' d' v y DII a O ax bx h' = = d b' b h i DI b) v' z a' DIV Fig. O dreaptă de poziţie generală străbate trei diedre. rezultă că semidreapta străbate diedrul DII .a’) are depărtarea negativă şi cota pozitivă.proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D.b’) are depărtarea pozitivă şi cota negativă . iar punctul de intersecţie cu bisectorul [B2-4] va avea depărtarea şi cota egale în modul şi de semne contrare. Odată stabilite urmele şi diedrele. astfel: . .se prelungeşte proiecţia verticală d’ până la intersecţia cu Oz şi se determină punctul l’. unde se obţine punctul l” – proiecţia laterală a urmei laterale a dreptei D . În epura din figura 3. care sunt „puncte de graniţă” pentru dreaptă.v’).l’. proiecţia verticală a urmei laterale. s-au determinat şi proiecţiile laterale ale urmelor orizontală şi verticală.în regiunea din dreapta urmei V(v. . iar pentru determinarea ei în epură se poate proceda în două moduri (fig.l’’) este un punct din planul lateral.3.h’). . punctul I(i.3.DREAPTA 23 Urma laterală L(l.

ale orizontalei sunt paralele cu axa Ox.l’’). . a.l’.dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie (paralelă cu două din planele de proiecţie sau cu una din cele trei axe) Dreptele paralele cu unul din planele de proiecţie sau perpendiculare pe acestea au anumite proprietăţi în spaţiu şi prezintă unele particularităţi în reprezentarea în epură. . b) în epură . a orizontalei şi linia de pământ. Cu ajutorul liniei de ordine dusă prin i se determină şi proiecţia verticală i’. b).proiecţia orizontală a orizontalei. Orice segment din dreapta orizontală se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime: AB = ab.unghiul pe care-l face orizontala cu planul vertical. z [V] a' d' b' v"=l' a" d" V = v' A α b" D B l" O α v a [L] d b l [H] y a) v' a' x α z d' b' v"=l' d" l" a" b" O y1 x a d b l y b) Fig.toate punctele orizontalei au aceeaşi cotă. Pentru a determina aceste puncte de intersecţie se caută un punct în regiunea diedrului DI şi unul în diedrul DIV. 3.3.3 Poziţiile particulare ale unei drepte din spaţiu O dreaptă din spaţiu poate să aibă următoarele poziţii faţă de planele de proiecţie: . d. Ox.orizontala are numai urmă verticală V(v.v’’) şi laterală L(l.4.i’) este punctul de intersecţie cu semiplanul bisector [B1] (depărtarea egală cu cota).3.3. se face o construcţie pur geometrică ducând din punctul h’ o dreaptă simetrică proiecţiei verticale d’. .3. are o poziţie oarecare. se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal şi se regăseşte în epură între proiecţia orizontală.4.5 Reprezentarea dreptei orizontale. α. d’’.24 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Analizând dreapta D(d.dreaptă de poziţie generală (înclinată) faţă de planele de proiecţie. situată pe d’ şi astfel punctul I(i. D ⎜⎢[H]: a) în spaţiu . . Proprietăţi: . se observă că aceasta intersectează semiplanul bisector [B1] şi [B4].proiecţiile verticală. 3. d’ şi laterală. În acest sens.1 Dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie a) Dreapta orizontală (dreaptă de nivel) este dreapta paralelă cu planul orizontal de proiecţie (fig. faţă de axa Ox care intersectează proiecţia orizontală d în punctul i (fig. d. cunoaşterea lor fiind utilă în simplificarea construcţiilor grafice.d’) din figura 3.j’) este punctul de intersecţie cu semiplanul [B4] şi se determină prelungind proiecţiile d şi d’ ale dreptei până la intersecţia lor (depărtarea şi cota egale în modul).5). Punctul J(j.v’. .dreaptă paralelă cu unul din planele de proiecţie .

3.toate punctele frontalei sunt egal depărtate de planul vertical.unghiurile pe care le face frontala cu planul orizontal. b) în epură c) Dreapta de profil este dreapta paralelă cu planul lateral de proiecţie (fig. d. β.3. Orice segment de dreaptă. este perpendiculară pe axa Oy1. ale dreptei de profil sunt în prelungire şi perpendiculare pe linia de pământ.proiecţia laterală a dreptei de profil. b) în epură .α şi axa Oz . D⎟⎟ [V]: a) în spaţiu . Un segment al dreptei de profil se proiectează în adevărată mărime pe planul lateral: AB = a”b”. este paralelă cu linia de pământ.6 Reprezentarea dreptei de front. Proprietăţi: . d” şi axa Oy1 . se identifică în epură ca fiind unghiurile dintre proiecţia laterală.frontala are numai urmă orizontală H(h. β. şi respectiv cu planul lateral. are o poziţie oarecare. se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical: AB = a’b’.3. .proiecţiile orizontală. AB. .β . d’. d şi verticală.3. aflat în poziţie de frontală în spaţiu. . z z V = v' v" a' A a" [V] d' β D β d" b' [L] v = h' α O b" [H] a x B d H = h α h" b y a) v' a' b' v = h' d h y b) v" a" d' a b O β d" b" h" y1 α x Fig. . γ.h’. .7).DREAPTA 25 b) Dreapta de front (frontala) este dreapta paralelă cu planul vertical de proiecţie (fig. α şi vertical. d’. . D⎟⎟ [L]: a) în spaţiu .proiecţia laterală a frontalei. β . Ox. z [V] d' b' γ l' b' l' γ O a d b l y b) z d' β l" b" d" a" h" y1 x [L] a' l" B β b" O h' D γ d" A [H] a" β H = h a d b h"=l y a) x h' a' h Fig.7 Reprezentarea dreptei de profil. γ şi respectiv axa Oz. Ox.proiecţia orizontală a frontalei. .l”). d”.unghiurile pe care le face dreapta de profil cu planul orizontal.toate punctele dreptei de profil au aceeaşi abscisă. se regăsesc în epură între proiecţia verticală d’ şi axa Ox. Proprietăţi: .h”) şi laterală L(l. d”. are o poziţie oarecare.proiecţia verticală a frontalei. .l’.6).

9. iar celelalte D2= d2' două proiecţii sunt suprapuse pe axele de D3= d3" proiecţie. . Dreapta D3.3. c) D3 ∈ [L] 3.9. .9 Drepte cuprinse în planele de proiecţie: a) D1 ∈ [H]. enunţate mai sus şi de asemenea.2 Dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie a) Dreapta verticală este dreapta perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie (fig. iar proiecţia laterală d2” suprapusă peste axa Oz. iar proiecţia laterală d1” suprapusă y peste axa Oy1. . are proiecţia verticală proiecţie d2’ ≡ D2.h’. Proprietăţi: . are proiecţia laterală d3” ≡ D3. d ≡ h. În figura 3. proiecţia pe [V] planul în care se găseşte segmentul de dreaptă [L] este confundată cu însăşi acesta. d”. ele devenind cuprinse în planele respective (fig.dreapta de profil are numai urmă orizontală H(h.v’.8).26 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . proiecţia verticală d1’ suprapusă peste [H] axa Ox. c. a dreapta D1. d.9.proiecţia orizontală a verticalei.v”). proiecţia orizontală d2 suprapusă peste axa Ox. cuprinsă în planul lateral.3. . d’ şi laterală. din figura 3. d1'= d2 O În figura 3.dreapta verticală nu are urmă verticală şi laterală.10). d) Drepte cuprinse în planele de proiecţie Dreptele paralele cu planele de proiecţie au un caz particular şi anume atunci când distanţa dintre drepte şi planele cu care sunt paralele este nulă. cuprinsă în x planul orizontal.proiecţiile verticală. ale verticalei sunt paralele cu axa Oz.8 Drepte cuprinse în planele de planul vertical.3. Aceste drepte au toate proprietăţile z dreptelor paralele cu planele de proiecţie. are proiecţia orizontală D1= d1 d1 ≡ D.toate punctele verticalei sunt egal depărtate de planul vertical şi de planul lateral de proiecţie. iar proiecţia verticală d3’ suprapusă peste axa Oz. b) D2 ∈ [V]. este un punct şi se confundă cu urma orizontală. cuprinsă în Fig.3.h”) şi verticală V(v. b dreapta D2. d2"= d3' "= d1 z x d1' D1=d1 O d1" d3 z D2=d2' y1 x y a) b) d2 x O y y1 d3 d3' z d2" D3=d3" O y1 y c) Fig.3. proiecţia orizontală d3 suprapusă peste axa Oy.

3. Proprietăţi: .proiecţia laterală a dreptei de capăt. d”. d) Drepte identice cu axele de proiecţie sunt un caz particular al dreptelor paralele cu axele de proiecţie. D ⊥ [V]: a) în spaţiu . d. . Ox. este paralelă cu axa Oy. .DREAPTA z [V] a' b' h' [H] d' D A O [L] d" a" b" h" y a) x a' b' h' z 27 d' d" a" b" h" x O y1 B d=a=b=h d=a=b=h y b) Fig. d”. Acestea au una din proiecţii suprapusă în origine. . este un punct şi se confundă cu urma verticală.proiecţia verticală a dreptei de capăt. z d' = a' = b' = v' B [V] A v x b a d a) D v" b" O [L] [H] y d' = a' = b' = v' v" a" d" v b a d y b) O z b" a" d" h" x y1 Fig. d şi verticală.11). . ale fronto-orizontalei sunt paralele cu linia de pământ.10 Reprezentarea dreptei verticale. d’ ≡ v’. d’. este paralelă cu axa Oy1.3.proiecţia laterală a fronto-orizontalei. D ⊥ [H]: a) în spaţiu . d” ≡ l” .proiecţia orizontală a dreptei de capăt. . . este un punct identic cu urma laterală.proiecţiile orizontală.12).3. .toate punctele dreptei de capăt au aceeaşi abscisă şi cotă.toate punctele fronto-orizontalei au aceeaşi depărtare şi cotă. iar celelalte două pe axe. b) în epură c) Dreapta fronto-orizontală este dreapta perpendiculară pe planul lateral de proiecţie (fig.11 Reprezentarea dreptei de capăt. .dreapta fronto-orizontală nu are urmă orizontală şi verticală. b) în epură b) Dreapta de capăt este dreapta perpendiculară pe planul vertical de proiecţie (fig.dreapta de capăt nu are urmă orizontală şi laterală.3. d’. Proprietăţi: . identice cu însăşi dreapta.

definită de punctele A şi B. b. orizontală şi verticală (fig.12 Reprezentarea dreptei fronto-orizontale. care intersectează linia de pământ. iar proiecţia orizontală suprapusă în origine. în punctul A. este identic cu axa Oy.14). a segmentul de dreaptă AB este identic cu axa Ox. d”.13.28 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z d' D [V] x d A a B d"= a"= b"= l" O [L] l y a) x d a b l a' b' l' d' a' b' z l' d"= a"= b"= l" O y1 b [H] y b) Fig. din figura 3. ce ≡ c”e” ≡ CE. z b = b' x a = a' a) O = a"=b" y1 y z O = c'= e' x c e c" e" y1 O = m= n x y b) c) z m'= m" n'= n" y y1 Fig. Proiecţia laterală a dreptei.13 Drepte suprapuse pe axe : AB ∈ Ox. b) în epură În figura 3. b) Drepte conţinute într-unul din planele bisectoare O dreaptă care aparţine planelor bisectoare are proiecţiile orizontale şi verticale simetrice faţă de linia de pământ. În figura 3.3. a” ≡ b” ≡ O. distincte (pentru semiplanele bisectoare [B1] şi [B3]) sau confundate (pentru semiplanele bisectoare [B2] şi [B4]). Ox. Fie dreapta D.3. acestea au . situate pe axa pe care o intersectează (punctul de intersecţie a celorlalte două proiecţii). MN ∈ Oz 3. De asemenea. c’ ≡ e’ ≡ O. m ≡ n ≡ O.13.3. Ox.3. având proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse peste acesta. D ⊥ [L]: a) în spaţiu . c este reprezentat un segment de dreaptă MN care aparţine axei Oz şi care are proiecţiile verticală şi laterală identice cu segmentul însuşi.13. iar proiecţia laterală un punct în origine. CE ∈ Oy.3 Alte poziţii particulare ale unei drepte din spaţiu a) Dreaptă care intersectează o axă de proiecţie Pentru aceste drepte una dintre proiecţii trece prin origine şi au două dintre urme confundate. iar proiecţia verticală un punct în origine. punct care se confundă cu cele două urme. Segmentul de dreaptă CE. având proiecţiile orizontală şi verticală suprapuse cu segmentul însuşi. m’n’ ≡ m”n” ≡ MN. trece prin origine. ab ≡ a’b’ ≡ AB.

fiind de fapt un caz particular al dreptelor care intersectează axele de proiecţie.15 sunt reprezentate în epură patru segmente de dreaptă. d' 1 = n' z d1 r r' d1' s s' z m' x = m 2 O n y x d a) O RS [B2-4] b) y MN [B1-3] Fig. O dreaptă paralelă cu planul bisector [B2-4] are proiecţiile orizontală şi verticală paralele între ele şi distincte. În figura 3.15 Drepte conţinute în planele bisectoare c) Drepte paralele cu planele bisectoare O dreaptă paralelă cu planul bisector [B1-3] are proiecţiile orizontală şi verticală simetrice faţă de axa Ox şi acestea nu se intersectează în acelaşi punct cu linia de pământ (au urmele orizontală şi verticală distincte).14 Dreaptă care intersectează axa Ox b y b) b' d' 29 z d" b" O = a" [L] b y1 urmele orizontală şi verticală situate pe axa Ox şi identice.16. b segmentul de dreaptă RS (de pe dreapta D1) este paralel cu planul bisector [B2-4] şi are rs ⎟⎟ r’s’.3. În figura 3. În figura 3.3.3. aparţinând fiecare unui alt semiplan bisector IJ [B4] z z z g z b' e = e' d' δ d1 = d'1 a' f x O c = c' x = = O d a) x b y CE [B2] b) O y x = = O δ' a AB [B1] f' FG [B3] g' y i = i' δ1 = δ'1 j = j' d) y c) Fig. a segmentul de dreaptă MN (de pe dreapta D) este paralel cu planul bisector [B1-3] şi are unghiul 1 egal cu unghiul 2.DREAPTA z [V] d' x A = a = a' [H] d b' D B d" b" x a = a' O = a" d y a) Fig.16.16 Drepte paralele cu planele bisectoare .

3.4. atunci în epură a n n m b [H] proiecţiile dreptelor pe m b planul respectiv sunt y y confundate. numite drepte disjuncte. Dreptele necoplanare.21. Este obligatoriu să comun faţă de planul orizontal [H] se construiască şi cea de a treia proiecţie şi dacă şi aceste proiecţii vor fi paralele.3. cu plan proiectant între ele.30 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 3. iar pe celelalte a) b) plane de proiecţie sunt paralele şi distincte. b) în epură: ab ⎜⎜mn. nu sunt nici concurente şi nici paralele. nu se poate spune că dreptele sunt paralele Fig.4 Poziţiile relative a două drepte Două drepte în spaţiu pot fi coplanare şi necoplanare. ab ≡ mn. a’b’ ⎜⎜m’n’ orizontale ale segmentelor paralele AB şi MN sunt confundate. în epură avem : z n' n' [V] ab ⎜⎜mn şi a’b’ ⎜⎜m’n’. Două drepte coplanare în spaţiu pot fi paralele sau concurente.1 Drepte paralele Două drepte paralele în spaţiu au în epură proiecţiile de acelaşi nume paralele între ele. în z spaţiu. 3.3. z deoarece ele determină z planul proiectant [R] ⊥ [H]. .17 se observă că dacă AB ⎜⎜MN. m' m' N Dacă planul determia' M nat de cele două drepte a' b' b' A O paralele este proiectant faţă O de unul din planele de x x B a proiecţie.18 Reprezentarea dreptelor paralele. atunci dreptele sunt paralele în spaţiu. a). În figura 3. n" m" n' B m' n' M Observaţie: Dacă O N O n" xm y1 două drepte paralele cu unul x m a a [L] dintre planele de proiecţie n n b b sunt date în epură numai [H] prin proiecţiile pe celelalte y y două plane (unde apar a) b) paralele). În epura Fig. [V] [R] aşa cum se poate observa b' a' din reprezentarea în spaţiu a" a' b' a" b" m' A m" b" din figura 3.18.17 Reprezentarea dreptelor paralele: din figura 3. a. b proiecţiile a) în spaţiu: AB ⎜⎜MN . având în vedere faptul că planele proiectante care le conţin sunt paralele între ele şi intersectează planele de proiecţie după drepte paralele (fig.17.

frontală sau dreaptă de profil. condiţia ca două drepte să fie concurente este ca proiecţiile lor de acelaşi nume să se intersecteze.19 Reprezentarea dreptelor concurente: unghiul se proiectează în a) în spaţiu: AB ∩ MN = I . proiecţiile a' m' B m' a' punctului de intersecţie i şi I A M i’ sunt pe aceeaşi linie de O O ordine. b).3. respectiv lateral (fig. respectiv RS. ab ∩ mn = i şi N i' i' a’b’ ∩ m’n’ = i’. z z AB ∩ MN = I. Pe baza celor de mai sus se poate formula şi reciproca teoremei unghiului drept: dacă proiecţia unui unghi este de 900. b' c' e' a' x a c AB CE a) O e b y x z m' m j i MN IJ b) n y j' z n' i' O x r' r O f g s c) y RS FG f ' s' g' z r" f" s' g" Fig.3. Dacă un unghi a) b) oarecare are laturile paralele cu un plan de proiecţie. se proiectează în adevărată mărime în proiecţia pe planul vertical.19. x a x a m m n Două drepte se pot i n i b [H] intersecta în spaţiu sub un b unghi oarecare sau sub un y y unghi drept. un unghi drept care are una din laturi frontala IJ sau dreapta de profil FG.DREAPTA 3. Fig.3.3.19.20 a este reprezentat în epură unghiul drept ale cărui laturi sunt orizontala CE şi dreapta oarecare AB.4.20. Analog. în sistemul de proiecţie dublu ortogonal. Unghiul se proiectează în adevărată mărime în proiecţia orizontală. Rezultă că. adevărată mărime pe planul a’b’ ∩ m’n’ = i’ respectiv. iar cealaltă latură o dreaptă oarecare MN. a. b şi c). două drepte sunt concurente când au un punct comun. În figura 3. punctul de intersecţie al lor.20 Proiecţia în adevărată mărime a unghiului drept . iar punctele de intersecţie ale proiecţiilor (orizontale şi verticale) să fie pe aceeaşi linie de ordine. Pentru unghiul drept este suficient ca numai una dintre laturile lui să fie paralelă cu planul de proiecţie pentru ca acesta să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan – teorema unghiului drept. atunci când una din laturile unghiului este orizontală. În figura 3.2 Drepte concurente 31 În spaţiu. b) în epură: ab ∩ mn = i. unghiul drept se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie. iar în epură n' n' [V] b' b' (fig. atunci unghiul proiectat este drept numai dacă cel puţin una dintre laturile lui este paralelă cu acel plan de proiecţie. În epură.

I1 şi I2.32 3. chiar dacă au proiecţiile orizontale paralele.3. i1 ∈ ab şi i2 ∈ mn.21.22 Vizibilitatea în epură . fiind acoperite de suprafeţe considerate opace. în fiecare dintre cazuri. Pentru a stabili acest lucru în epură (fig.3.3. Vizibilitatea se stabileşte uşor prin punctele dublu aparente ale dreptelor disjuncte. Astfel. proiecţiile suprapuse. MN ∈ [R] . orizontal vertical sau lateral. b) în epură: AB ∩ MN = φ Vizibilitatea în epură În rezolvarea problemelor de intersecţii a dreptelor cu plăci. AB ∈ [Q] şi MN ∈ [R]. Acestea sunt necoplanare. [Q] i1'= i2' N B I1 [R] a' m' [V] A I2 O i1 x a M n b [H] i2 m y a) n' b' z n' a' m' x a n i1 i2 b) b m y O i1'= i2' b' z Fig. b) se consideră punctul unde proiecţiile verticale ale dreptelor se intersectează şi unde există două puncte suprapuse. a. unele porţiuni de drepte sunt invizibile.21. Observaţie : Dintre două puncte care au pe unul din planele de proiecţie. adică cel care are cota. depărtarea respectiv abscisa mai mare. pentru că nu este verificată condiţia de paralelism în proiecţia verticală. Din reprezentarea lor în epură (fig. Este vizibil punctul care are depărtarea mai mare şi anume punctul I2. este vizibil punctul care se află la distanţă mai mare de acel plan.3 Drepte disjuncte GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Oricare două drepte care nu sunt paralele sau concurente în spaţiu intră în categoria dreptelor disjuncte. după cum se observă şi în figura 3. Rezultă că dreptele sunt neconcurente. în proiecţia orizontală îi corespund două proiecţii. pe fiecare proiecţie orizontală a dreptei în parte. b) chiar dacă proiecţiile verticale se intersectează.21 Reprezentarea dreptelor disjuncte: a) în spaţiu: AB ∈ [Q]. De asemenea. corpuri geometrice sau intersecţii de corpuri geometrice.21. b' a' x a=b a) O y z a' = b' x a b z b' a' z O O b) y x b c) a y a"= b" Fig.3. deoarece ducând linia de ordine. a’b’ ∩ m’n’ = i’1.4. În figura 3. în figura 3. ele nu sunt paralele. a se observă că dreapta MN este situată în faţa dreptei AB.22 dintre punctele A şi B este vizibil punctul B.21. acesta este doar un punct de concurenţă aparent.

. proiecţia laterală a urmei laterale l” se află trasând o paralelă la axa Ox prin l’. în dreapta urmei verticale dreapta stăbate diedrul DIII. fiecare regiune fiind determinată de diedrul pe care îl străbate. având cota şi depărtarea egale.dreapta intersectează semiplanele bisectoare [B1] şi [B2] : . se duce linia de ordine din h’ până pe proiecţia orizontală d. la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy1 se determină proiecţia laterală h”.pentru determinarea urmei verticale V(v. . studiind semnele coordonatelor punctelor de pe dreaptă. care are cota negativă şi depărtarea pozitivă.d’.c’). ducând linia de ordine prin i. aceasta intersectează proiecţia orizontală d în i. a” ∪ b” = d” . faţă de linia de pământ Ox. c’ ∈ d’.v”) – punct de depărtare nulă – se intersectează proiecţia orizontală d cu axa Ox.se trasează axele de coordonate Ox. la intersecţia cu proiecţia verticală d’ se determină i’.5 Probleme rezolvate 33 1. . rezultă : în stânga urmei orizontale dreapta stăbate diedrul DI.urma orizontală şi urma verticală împart dreapta în trei regiuni. d ∩ d’ = j ≡ j’. a’ ∪ b’ = d’. pentru că punctul care s-a luat pe dreaptă. rezultând proiecţia orizontală a urmei verticale v. definită de punctele A şi B. respectiv verticală.23) : i .3. Să se reprezinte în epură dreapta d' a' D(d.23 Rezolvarea problemei 1 ale dreptei D : a ∪ b = d.5). d’ ∩ Ox = h’.v’. se duce linia de ordine din v până pe proiecţia verticală d’. unde se determină proiecţia orizontală h. c ∈ d.a’a”) şi B(b.se reprezintă epura punctelor v" e' y A(a. la intersecţia dintre proiecţia laterală d” cu axa Oy se determină proiecţia laterală v”.pentru determinarea urmei orizontale H(h. punctul I. în fiecare regiune.10. a dreptei : d ∩ Oy = l.punctul de intersecţie I(i.3. e’ ∈ d’. respectiv Oz. deci C ∈ DIV (TVIII) şi implicit şi dreapta străbate diedrul DIV. aparţine diedrului DIII. diedrele pe care le b' străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu b" = e _ h' O planele bisectoare. d” ∩ Oy1 = h”. d’ şi d” Fig. E ∈ DIII (TVII) . pentru că punctul A ∈ DI.proiecţiile orizontală şi verticală ale urmei laterale se determină la intersecţia axei Oy. d ∩ Ox = v. rezultând proiecţia verticală a urmei orizontale h’.DREAPTA 3.b”). punct care are cota şi depărtarea egale în modul.h”) – punct de cotă nulă – se intersectează proiecţia verticală d’ cu axa Ox. .14. v' . între urma orizontală şi cea verticală s-a considerat punctul C(c.17) şi z d" B(10. Fie punctele A(25.i’) cu bisectorul [B1] se determină trasând prin punctul h’ simetrica proiecţiei verticale d’. d” ∩ Oy = v”. DI DII DIII . cu proiecţia orizontală. .se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale punctelor şi se obţin proiecţiile d. Să se a" i' determine urmele dreptei.j’) cu bisectorul [B2] se determină la intersecţia proiecţiilor orizontală şi verticală.punctul de intersecţie J(j. până la intersecţia cu proiecţia laterală d” .b’.d”). d’ ∩ Oz = l’. v h" _ Rezolvare : Pentru rezolvarea problemei se y1 x l" l' c = h l procedează astfel (fig. d b a j = j' c' Oy şi Oz. unde se determină proiecţia verticală v’.h’. . e ∈ d. .

m’. Prin punctul mx se trasează linia de ordine până la intersecţia cu proiecţiile d şi d’.30). 4. d” ∩ Oz = v”. astfel încât AC să d" a' 300 a" fie verticală. Oz) = β şi ∠(D.d”).20.n”) trebuie să fie situate fiecare pe n proiecţia de acelaşi nume a dreptei.5). a" d' B(b. o . Urmele dreptei nu se pot determina conform celor arătate la o dreaptă oarecare.b”) şi se unesc proiecţiile de acelaşi d" mx O nume ale punctelor. n’ şi n”.m”) este astfel determinat.26).5. cota punctului N.d”). Pentru a d aflarea lor se fixează pe Ox abscisa punctului y M.d’.n’. b Proiecţiile punctelor M(m.3.b’. se trasează prin proiecţia orizontală a o d paralelă la axa Ox. nz n' n" Rezolvare : Pentru determinarea epurei a' dreptei se reprezintă punctele A(a.14) şi d' d" B(22. Proiecţia m” se găseşte pe paralela dusă prin m’ la Ox şi totodată pe proiecţia d”.25).25 Rezolvarea problemei 3 şi apoi celelalte proiecţii corespunzătoare (fig. Ce informaţii oferă epura despre dreapta v" v' a" din spaţiu ? a' Rezolvare : Din analiza coordonatelor punctelor β b" b' care determină dreapta se observă vă aceasta este o α O h" v = h' dreaptă de profil.3. Să se z stabilească coordonatele unui punct B. şi anume : ∠(D. Oy1) = α. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. [V]) = ∠(d”. obţinându-se proiecţiile x y1 d.4).26 Rezolvarea problemei 4 Acestea sunt proiecţiile dreptei D(d. 3.10. se prelungeşte h proiecţia d” până la intersecţia cu axele Oz şi Oy1.13.d”). Pentru punctul N se găsesc mai întâi proiecţiile verticală şi laterală.a’. deci are urmă orizontală şi x y1 a verticală. prin proiecţia laterală a” o a=c=δ b y paralelă la axa Oy. Onz = 20.d’.a”).10) b" şi B(30.m’.24).3. d” şi prin proiecţia verticală a’ o dreaptă înclinată la 300.3. până la intersecţia cu d’ şi d”. a cărui depărtare este 30mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm.d”). d’ şi d” ale dreptei (fig. iar apoi din n’ se coboară o linie de ordine până pe d.d’. definită de punctele A(22.a’a”). trasând paralela la Ox prin nz. x y1 Rezolvare : Se reprezintă în epură punctul bx O A(a. [H]) = ∠(d”. d” ∩ Oy1 = h” Fig.3. d. faţă de axa Ox (fig. Omx = 30 şi pe Oz. Să se determine pe dreaptă un b' m" m' punct M. definită de punctele A(15. Fig. unde se determină şi proiecţia n. d y obţinându-se proiecţiile laterale ale urmelor verticală şi orizontală.m”) şi m N(n. determinând proiecţiile m şi m’ ale punctului.34 z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2.d’.3. Se dă punctul A(18. După b trasarea epurei dreptei D(d. Punctul M(m. Din epura dreptei D se găsesc unghiurile pe care aceasta le face cu planele de proiecţie. astfel încât d" = δ" δ' cz segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul c' c" b' vertical de proiecţie şi să facă un unghi de 300 cu d' b" planul orizontal şi a unui punct C. Să se determine urmele dreptei z D(d.

d’.29 Rezolvarea problemei 7 nefiind situate pe aceeaşi linie de ordine. deci proiecţia orizontală d se trasează d' prin m. a i d Dreapta disjunctă D3. z Prin punctul A(a. Să se precizeze poziţia relativă a dreptelor D1. Rezultă că pentru a stabili coordonatele unui punct B este suficient să se ia abscisa punctului. rezultă B(9. proiecţii care nu aparţin aceluiaşi punct al dreptei D. d1’ || d’ d' şi se trasează prin proiecţiile punctului N. y i3 j 1 D2.3.a’. M(20.15). prin y proiecţia verticală m’ se trasează o paralelă la axa Ox. Să se traseze în epură i1'= i2' prin M.δ”) se trasează prin punctul d2' O M(m. astfel încât acestea să aparţină proiecţiilor dreptei D. d1 || d. Astfel se asigură condiţia ca punctul de m b concurenţă să aparţină ambelor drepte.16). este m' b' definită de punctul N şi de punctul A.5). de exemplu : Obx = 9mm.27). n’∈ d’. d2 n 6. concurentă cu dreapta D. d1 8. Prin punctul M(18.3.δ”). o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3.δ’. Fig.4.27 Rezolvarea problemei 5 reprezentând d”. astfel : m = δ. m’∈ δ’ şi δ” ⊥ d x a b f d3 Oy1.DREAPTA 35 frontală care conţine segmentul AB. O x a’ ∪ n’ = d2’.10.d’. Problema are o infinitate de soluţii. Fie dreapta D(d. d Rezolvare : Se reprezintă epura punctului M. δ’ ⊥ Ox.30 şi să se întrerupă proiecţiile celor invizibile în punctele de concurenţă aparentă. respectiv n’. iar pentru cotă se consideră Ocz = 15.d”) definită de punctele d1 A(21. A(12.i’). Punctul C ∈ ∆ are abscisa şi depărtarea punctului A. e' b' a' Verticala ∆(δ. care după cum se y observă în figura 3. Unind m cu i se obţine d3 i2 proiecţia d a dreptei D (fig.3.3. d2' j 1'= j 3' d3' Rezolvare : Unghiul drept se proiectează în adevărată i3 ' mărime în proiecţia pe planul vertical.28 Rezolvarea problemei 6 Rezolvare : Proiecţiile dreptei D1 sunt paralele cu z a' proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei D.m”). D3 din figura 3. z 7. a ∪ n = d2. m”∈ δ”.m’. i' Dreapta D2.20) să se y ducă o paralelă D1 la D.8.3. pentru ca apoi să se determine proiecţiile b. Se dă frontala AB.7.d”) şi ale unei m=δ drepte verticale ∆(δ. Prin m’ se O trasează o perpendiculară d’ pe a’b’ şi se determină x i1 j 2 = j 3 d2 punctul de intersecţie I(i. Fig. care se prelungeşte şi prin proiecţia laterală.28.29).8) şi B(8. înclinată la 450 faţă de axa Ox (fig. Se consideră o orizontală care să facă 45 cu d1' d3' planul vertical.7. b’ şi b”. n∈ d. a’∈ δ’ şi δ” ⊥ m' m" Oy1.9). trasate prin n. sunt concurente în f şi e’. z deoarece printr-un punct se pot trasa o infinitate de n' 0 orizontale. este dată de proiecţiile d3 şi d3’. O C(18. B(4.a”) se trasează verticala δ" δ' d" d' ∆(δ.δ’.4).δ”).14) să se traseze proiecţiile unei drepte orizontale D(d.13.4.13. 0 y1 x 45 5.10.2) şi d1' j 2' punctul exterior ei. δ’ ⊥ Ox. astfel încât a = δ.3.30 Rezolvarea problemei 8 . Prin punctul N(18. aceasta Fig.δ’. o dreaptă D perpendiculară pe AB. a”∈ δ”. Fig. d.

d’.-20.50.d’. Să se determine pe dreaptă un punct M. 15.10.7. ştiind că baza AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie: A(50. Să se determine urmele dreptei D(d. Să se ducă în epură prin punctul M(10. 13.d”). Să se stabilească coordonatele unui punct B.10. J1.d”) şi a unei drepte verticale ∆(δ. J2 şi J3 se constată că dreptele sunt disjuncte.6 Probleme propuse 1. 8.60).-10) e) A(15. care face 300 cu planul vertical şi a unei drepte fronto-orizontale ∆(δ.15) şi B(15. 40.d’.10.30) o verticală şi o fronto-orizontală. Prin punctul A(20.46) 3.40) să se ducă o paralelă D1 la D.d”).50).20.10.50) şi N(10. aflată la 50mm de planul orizontal. Ce informaţii oferă epura despre dreapta din spaţiu ? 7.15) şi B(10. diedrele pe care le străbate şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare. 20).15) să se traseze proiecţiile unei drepte frontale D(d. Prin punctul N(45.-20. a) A(40.δ’. Prin punctul N(25.40) şi N(20. Să se construiască epura unui triunghi isoscel ABC. 5. 12. ştiind că aceasta întâlneşte semiplanul bisector [B1] la o distanţă de 60mm de planul lateral.d”).13) şi N(74.10. Să se determine proiecţiile punctului A.40) b) M(50.10.15).20. astfel încât segmentul de dreaptă AB să fie paralel cu planul orizontal de proiecţie şi să facă un unghi de 450 cu planul [V] şi a unui punct C. de cotă -20mm şi a punctului B.30.10.-30) şi B(30.40. de depărtare 10mm. 14.d’.δ”). . Să se reprezinte în epură dreapta D(d.10.30) să se traseze proiecţiile unei drepte de profil D(d.-10).40.25. aşa încât AC să definească o dreaptă de capăt.d”).15) d) M(65.60) c) A(30.10) c) M(70.20. definită de punctele A(-10. deci se reprezintă întrerupte proiecţiile d1’ şi d3’. a cărui depărtare este -10mm şi un punct N a cărui cotă este 20mm. ştiind că aparţin dreptei D(d.30. Prin punctul C(30. 4.d’.10) b) A(90. deci se reprezintă întreruptă proiecţia d3.50) e) M(-40.d”) definită de punctele A(10. definită de punctele A(50.).d’. Prin punctul M(10.15) şi B(60. diedrele pe care le străbate dreapta şi punctele de intersecţie cu planele bisectoare.15) 2. Se dă punctul A(30. B(20.30.15. Să se determine urmele dreptei D(d.20).-30) d) A(10.d”) : A(6.15.-20.10) şi B(10. definită de punctele E(30.36 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Studiind punctele de concurenţă aparentă I1.10.15) şi N(25.d’.35. În proiecţia verticală sunt vizibile punctele I2 faţă de I1 şi J1 faţă de J3.10.30.-20.d”).25) şi B(40. Fie dreapta D(d.10) şi F(-30. dată de M şi N.30. Fie punctele A şi B.30.30) şi B(10. 9.d”). definită de punctele A şi B.20) şi N(30.d’.50).17. Să se determine urmele dreptei. Ce particularităţi are dreapta din spaţiu ? 6.10) şi B(10.5). I2.20. Să se găsească urmele dreptei. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. Să se traseze prin A o dreaptă orizontală. 11. 10.δ’. Fie punctul A(20. o dreaptă concurentă D2 cu D şi o dreaptă disjunctă D3. În proiecţia orizontală sunt vizibile punctul J2 faţă de J3. 3.40) să se ducă o frontală care face 600 cu planul orizontal.d’. Să se reprezinte în epură dreapta D(d. a) M(26.40) să se traseze o perpendiculară pe o orizontală D.-20.20.10) şi B(30. ştiind că face cu planul vertical un unghi de 450.30.30.20.0.δ”).

a' a' B .4. este o orizontală de cotă zero.4.4. A O R" Acestea sunt : urma orizontală – P. a R b [R] a [H] Urmele sunt drepte y y conţinute în planele de proiecţie şi b) a) anume urma orizontală. .a’).1 Reprezentarea planului. O n x m n m urma verticală – P’ şi urma x b laterală – P” (fig.4.4.c’) – planul a) [P] – fig. Pentru a înlătura această Fig. a). de două drepte P' a' b' a' B paralele sau concurente. în x m [P] b figurile următoare planele sunt a P b a [H] definite după cum urmează: y y .PLANUL 37 4.m’n’) cu O punctul de concurenţă în I(i.2 Reprezentarea planului determinat de o problemă.4. x m b Reprezentarea planelor prin a Q b [Q] a [H] modurile prezentate mai sus nu y y este destul de sugestivă.2. .a’b’) şi un Fig. P”. de o dreaptă şi un [V] b' punct exterior ei.3.4. P’. b) în epură tivă.a’b’) şi MN(mn.5. adică nu a) b) arată cu suficientă claritate poziţia planului faţă de planele de proiecţie. în Geometria descrip. în mod frecvent un plan oarecare [P] este reprezentat prin z z urmele sale. P.prin două drepte concurente m' m' MA [L] AB(ab.1 Reprezentarea planului determinat prin trei punct exterior ei C(c. este o frontală de Fig. z .a’b’) şi MN(mn.prin trei puncte necoliniare. Astfel.b’) şi C(c. b) în epură depărtare zero şi urma laterală.i’) – O Q" xm planul [T] – fig.4.m’n’) – [V] Q' b' b' planul [R] – fig.3 Reprezentarea planului determinat prin două drepte paralele: a) în spaţiu . Relaţia punct – dreaptă – plan Un plan oarecare [P] este z determinat în spaţiu de trei puncte z necoliniare.c’) – planul puncte necoliniare: a) în spaţiu . B(b. b) A(a.1. PLANUL 4. Şi în m' m' M A [L] epură un plan se reprezintă prin O proiecţiile elementelor geometrice P" O xm care îl determină.dreaptă şi un punct exterior: a) în spaţiu .4. b) în epură [Q] – fig.print-o dreaptă AB(ab. [V] R' b' b' a' a' Urmele planului reprezintă n' n' m' dreptele de intersecţie dintre planul N m' B [L] M oarecare [P] şi planele de proiecţie. urma verticală.prin două drepte paralele z AB(ab.

5.4. Epura planului [P] (fig. în Py1. M ∈ D.h’. a).4 Reprezentarea planului determinat prin drepte concurente: a) în spaţiu . b) în epură z [V] P' Px x [H] P a) [P] Pz P' [L] O P" Py y b) Fig.4.v”) şi considerând această dreaptă inclusă într-un plan [P].5 Reprezentarea urmelor planului: a) în spaţiu . P”.6. dacă are cel puţin două puncte conţinute în acel plan.4. urmele orizontală şi verticală sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor. sau mai simplu.5 este reprezentat prin urmele din prelungite dincolo de punctele de n' b' O i b n y b) Fig. pentru obţinerea urmei laterale.4. Py. până la suprapunerea lor.v’. înseamnă că urmele dreptei vor fi situate pe urmele planului. b) în epură Px x P Py O y Pz z P" Py y1 1 diedrul I şi că acestea fiind drepte. urma laterală folosindu-se atunci când prin proiecţia pe planul lateral se obţine o simplificare a rezolvării.4. L=l" [V] d' Px V=v' z Pz m" [L] d" P" Py y Px P' d m' d' h' h l" v' l z l' Pz v" m" P" d" Py y1 O h" 1 x P' m' M [P] D O m Pd H=h [H] a) x v m P Py b) y Fig. şi Pz situate pe axe. în epură putem considera ca două puncte ale dreptei conţinute în plan chiar urmele orizontală şi verticală ale dreptei (fig. D. D ∈ [P] ⇒ M ∈ [P] . în sens trigonometric până se situează pe axa Oy1. intersectează planele de proiecţie după urmele sale H(h. b) se obţine prin rotirea planelor [H] şi [L] peste planul [V]. Astfel.6 Relaţia punct – dreaptă – plan. Ştiind că o dreaptă. iar apoi acest punct se uneşte cu punctul Pz : Py1 ∪ Pz = P”. În general. puncte care reprezintă intersecţia dintre planul [P] şi aceste axe.h”) şi V(v. Cunoscând urma orizontală şi verticală a unui plan. Trebuie făcută precizarea că planul din figura 4.38 z [V] T ' n' a' a' i' N [L] b' A B T " m' m' M I O x b x m m n [T] a i a T [H] y a) i' z GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o dreaptă de profil de abscisă zero. O dreaptă este situată într-un plan dacă toate punctele dreptei aparţin planului. Cele trei urme sunt concurente două câte două în punctele Px. se roteşte punctul Py în jurul originii O. sunt infinite şi pot fi intersecţie cu axele.

şi anume urmele unui plan trec prin urmele de . respectând condiţia de apartenenţă a dreptei la plan. În figura 4.d’. astfel: z z d' a' f' . plecând de la condiţia de apartenenţă a dreptelor la plan. d’ ∩ x x c e c’e’ = m’ . este ca punctul să fie situat pe o dreaptă din plan.m”) aparţine planului [P]. a planului.2 Determinarea urmelor unui plan Dacă se cunosc elementele care determină un plan se pot afla urmele planului.d’. a planului. se întâlneşte frecvent cerinţa de a se lua o dreaptă într-un plan dat fie prin urme. se reduc la două cazuri de determinare a urmelor unui plan. b). P’.se alege o proiecţie a dreptei. . când planul este dat prin trei puncte distincte sau o dreaptă şi un punct exterior ei.m’. P”. pe urma laterală.se determină proiecţia orizontală Fig. (δ = f ∪ g). Pentru a se putea lua un punct într-un plan. În figura 4. a) D(d. Pentru determinarea urmelor unui plan se aplică raţionamentul invers. Dacă planul este dat prin urme se procedează astfel (fig. b) Δ(δ. Toate cele patru cazuri de determinare a planului prezentate anterior. .6. . Dacă planul este dat prin două drepte paralele (fig. proiecţia verticală a urmei verticale. şi anume : m ∈ d.4. fie aceasta proiecţia verticală. AB || CE . CB].4. g b b c m . pe urma orizontală. AB ∩ CB = B 4. deoarece este situat pe dreapta D(d.se determină urmele dreptei h’ = d’ ∩ Ox şi v’ = d’ ∩ P’. În probleme. l”. fie proiecţia verticală d’ (δ’) şi se a' g' determină proiecţiile verticale ale m' e' c' punctelor de intersecţie cu dreptele prin c' O O care este dat planul: d’ ∩ a’b’ = n’. d’.d”) aparţine planului [P]. rezultând proiecţiile orizontale n (f) şi m a) b) (g) ale punctelor de intersecţie. Observaţie : În epură.PLANUL 39 Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca o dreaptă să aparţină unui plan este ca urmele dreptei să fie situate pe urmele de acelaşi nume ale planului.δ’) ∈ [AB. a) sau concurente (fig. pe urma verticală. trebuie să se asigure faptul că punctul se găseşte pe o dreaptă din plan.7.d”) din plan.4.7. δ’ ∩ c’b’ = g’). . se determină punctele de intersecţie dintre dreapta căutată şi dreptele de definire a planului.6): .d’) ∈ [AB. v’. îndeplinind condiţia de apartenenţă a punctului la dreaptă. h. din aceste elemente se pot defini două drepte paralele sau două drepte concurente.7 Dreaptă conţinută în plan : a dreptei. m’ ∈ d’. şi anume: plan determinat de două drepte paralele şi plan determinat de două drepte concurente.se determină proiecţia orizontală a dreptei d = h ∪ v.4. CE]. m” ∈ d”.se duc linii de ordine din n’ (f’) n d f a δ y a y până pe ab şi din m’ (g’) până pe ce (cb). a planului şi proiecţia laterală a urmei laterale.se trasează una dintre proiecţiile b' n' b' δ' dreptei. d = m ∪ n.se duc linii de ordine din h’ până pe P şi se determină h şi din v’ până pe Ox şi se determină v . b dreapta D(d. condiţia necesară şi suficientă ca un punct să aparţină unui plan. fie prin elementele geometrice de definire a acestuia. P. deoarece are proiecţia orizontală a urmei orizontale.6 punctul M(m. Într-adevăr. (δ’ ∩ a’b’ = f’.

4. h2’) şi urmele verticale V1(v1.4. Astfel. frontalele.1 Orizontala planului Orizontala planului [P] este o dreaptă. C sau printr-o dreaptă AB şi un punct exterior ei C.d’. a) b) Deoarece.d’’). h1’) şi H2(h2. se obţin în mod similar.8). a planului este şi ea o Fig. concurente în punctul M(m. z Pz P' P" V=v' d' v"=l' d" L=l" Px v [P] D O d x [L] l P y [H] P [V] P' Pz z 4. d || P (fig. Aceste drepte sunt : orizontalele. P. b). urmele P şi P’ sunt concurente în Px pe axa Ox. Fie planul [P] definit de două drepte paralele D1(d1.8 Urmele planului determinat de două drepte paralele Fig. se determină urmele a două drepte care aparţin planului şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume obţinând urmele planului.10. b) în epură [H].9). Dacă reprezentarea este corectă. a).d2’) (fig. v1’ ∪ v2’ = P’. urma orizontală. Construcţia din figura 4.10 Reprezentarea orizontalei planului: orizontală cuprinsă în planul a) în spaţiu . d' d" P" l" v"=l' Py y1 d O 1 .4. v'1 v'2 P' b' Px a' Px h'2 h2 z Pz v'1 x v1 d2 m' m P h1 y Py z v'2 P z d'2 h'1 O v2 P' d'1 d1 x c' d'2 d'1 v1 O h'2 h'1 v2 b a d1 h2 c d2 h1 P Py y Fig. există şi drepte care au o poziţia particulară faţă de planele de proiecţie.d’) şi D1(d1. dreptele de profil şi liniile de cea mai mare pantă ale planului.4. D(d. v' conţinută într-un plan oarecare Px v [P] şi paralelă cu planul [H] de x proiecţie (fig. Px ∈ Ox (fig.d1’) şi D2(d2.10.40 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ acelaşi nume ale dreptelor care îl determină.4.v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor orizontale şi proiecţiile verticale ale urmelor verticale : h1 ∪ h2 = P.9 Urmele planului determinat de două drepte concurente Urmele unui plan [P] care conţine dreptele D(d.4. după determinarea urmelor orizontale şi verticale ale celor două drepte : P = h ∪ h1.d1’). Toate P l orizontalele unui plan sunt Py paralele între ele.v1’) şi V2(v2.m’).3 Drepte particulare ale planului Într-un plan oarecare pe lângă dreptele care ocupă o poziţie oarecare. P’ = v’ ∪ v1’ şi P ∩ P’ = Px. deci au y y proiecţiile paralele în epură.4.3. 4. B. Pentru determinarea urmelor planului se găsesc urmele orizontale H1(h1. rezultă că orizontala D are în epură proiecţia orizontală paralelă cu urma P a planului.8 poate fi folosită şi dacă planul [P] ar fi dat prin trei puncte necoliniare A.

printr-unul din puncte. m. g = a ∪ m.4.d’) paralelă cu planul vertical de proiecţie şi conţinută în planul [P] (fig. Proiecţia orizontală d a frontalei trece prin h şi este paralelă cu Ox (fig. m’. pe proiecţia orizontală bc a laturii BC.c’). De exemplu.12 Reprezentarea frontalei planului: a) în spaţiu .4. Pentru aceasta prin proiecţia verticală a’ se duce proiecţia verticală g’ a orizontalei. planul triunghiului ABC. deci au proiecţiile paralele în epură. B(b. z [V] Pz l' P" [P] L=l" P' d' D d" h' O [L] d l=h" P H=h y [H] P a) Px x P' Pz l' z b' z f ' i' a' a if b y Px x y l" P" d" d' h' O h" Py d y1 h l P Py y 1 c' x c O b) Fig. de intersecţie cu latura ab. şi ducând linie de ordine. Prin i se duce linia de ordine care determină proiecţia i’ a punctului.PLANUL Se poate duce orizontala unui plan şi când acesta nu este dat prin urme.4. 4. a).4. frontala F(f. f’ = a’ ∪ m’. Se uneşte c’ cu i’ şi se determină proiecţia verticală a frontalei.f’) a planului [ABC(abc. b). Se determină punctul i. se cere să se ducă prin punctul A(a.13 Frontala planului determinat de ∆ABC Pentru a construi o frontală într-un plan determinat prin trei puncte necoliniare A(a. Urma verticală d’ a frontalei planului [P] este paralelă cu urma verticală P’ a planului (care este şi ea o frontală cuprinsă în planul [V] de proiecţie) şi trece prin h’ de pe axa Ox. Frontala planului are urma orizontală H(h. Toate frontalele unui plan sunt paralele între ele.13).11 Orizontala planului determinat de ∆ABC Frontala planului este o dreaptă D(d.4.2 Frontala planului 41 b' z g' m' c' x c g m a' a b O y Fig.12.a’) o orizontală a planului triunghiului [ABC] (fig.4.4.11).b’) şi C(c. paralelă cu Ox. b) în epură Fig.h’) situată pe urma orizontală a planului [P].12. al doilea punct al frontalei (fig.a’). .3. Se unesc proiecţiile orizontale a şi m şi se determină proiecţia orizontală g a orizontalei. proiecţia corespunzătoare. se duce proiecţia orizontală f a frontalei.a’b’c’)] este determinată în ambele proiecţii. C spre exemplu. pe proiecţia verticală a’b’. Astfel. Se determină punctul de intersecţie dintre aceasta şi proiecţia verticală b’c’.

c. a) b) Prin aceste urme trec proiecţiile orizontală d şi verticală d’ ale Fig.15. câte D Px v1 h' v O Px h' d' α v una în fiecare din cele două O [L] x g x plane [P] şi [H]. a) L. perpendiculare a) în spaţiu .m.v”). dreapta de z z profil a planului [P] are Pz Pz [V] proiecţia laterală d” paralelă cu v' v" P" urma laterală a planului.4. V=v' v" P" d" P' d' deoarece toate dreptele de profil [P] P' d' Py ale unui plan sunt paralele între Px h'=v D d" O Px h'=v O h" y1 ele (fig. Aceste plane formează între ele unghiul diedru α. pe urma a) b) orizontală P. y y concurente în h.3.c.14 Reprezentarea dreptei de profil a planului: dreptei de profil. are proiecţia orizontală d perpendiculară pe proiecţia orizontală a oricărei orizontale G(g.v’. În epură. dreapta D(d. faţă de planul [H]. P”.14. într-un plan pot exista trei drepte de cea mai mare pantă : faţă de planul orizontal de proiecţie. În epură. b) în epură pe Ox şi suprapuse.3.p. faţă de planul [H] : observă că unghiul α face parte a) în spaţiu . În figura 4. D h d P [H] Py şi proiecţia ei pe planul [H]. b).4.p. conform teoremei unghiului drept. a se Fig.d’’) paralelă cu planul lateral de proiecţie şi situată în planul [P] (fig.m.h”) şi urmă verticală Py [H] y V(v.p.g’) a planului [P].d’. d. 4. Proprietăţi ale l.p. faţă de planul vertical de proiecţie şi faţă de planul lateral de proiecţie.m.m.m.3 Dreapta de profil a planului GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Dreapta de profil a planului este o dreaptă D(d.p. Acestea sunt α v0' v0' P d g h α l.4. 1 4.m. Mărimea acestui [V] v' v' unghi se măsoară cu unghiul g' v1' g' v1' plan format între două drepte G P" P' P' perpendiculare pe urma P.15 Reprezentarea l.c.m. a).d’) considerată l.m. faţă de planul [H] : 1) l.m. l. faţă de planul [H].m.h’.c. Dreapta de [L] x d x d h" P profil are numai urmă orizontală h H=h P Py H(h. cu proiecţiile h y situată pe P şi v’ situată pe P’.c. faţă de planul [H] este o dreaptă conţinută în planul [P] şi perpendiculară pe toate orizontalele planului. faţă de planul [H] măsoară între ea şi proiecţia ei pe planul orizontal unghiul diedru dintre planul oarecare [P] şi planul [H].m.m.m. Deci.14. deci implicit şi pe urma orizontală P a planului (fig.15).4 Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan Liniile de cea mai mare pantă ale unui plan oarecare sunt dreptele conţinute în acel plan şi care formează unghiurile cele mai mari cu planele de proiecţie.4. .c.m.c.42 4. b) în epură din triunghiul dreptunghic hvv’.p.p. Acestea se vor nota în continuare. prescurtat. a cărui z muchie este urma orizontală P a z d' Pz planului [P].

m.p.c.p. faţă de planul [H] poate fi trasată şi dacă planul este dat în alt fel decât prin urme. δ = b ∪ n.17 L.m.p.d’) l.m. δ’ = b’ ∪ n’.18).p. P' h0 β β P' faţă de planul [V] se pot [L] ' Px F h1' f ' v Px h1' fv β analiza proprietăţi similare O x cu cele ale l. a planului [ABC] faţă de planul [H] aparţine planului.c. v' v' h0 d' Şi pentru l.a”).m.4. faţă de planul [V] : şi [V]. Urma verticală P’ a y planului trece prin Px şi prin v’. g.c. h d [H] l.p. Perpendiculara dusă b y din b (sau din alt punct al planului [ABC]) pe am.m.4.b”) şi C(c.4. al doilea punct al orizontalei. Proiecţia d’ este perpendiculară pe proiecţia f’ a unei frontale z z din planul [P]. P ⊥ d. deci este concurentă cu dreapta AC în punctul N(n.m. Unind v0’ cu h se obţine triunghiul dreptunghic în v cu ∠α = ∠ vhv0'.c”) şi se cere trasarea unei l.c.c.PLANUL 43 ale cărui catete sunt cota vv’ şi proiecţia orizontală hv.c. c’b’.16 Plan determinat prin 4.m. proiecţia verticală a a c orizontalei.m.c’. se determină urmele dreptei şi se duce prin v O x d urma h urma P a planului astfel încât.p.m.m.b’. care intersectează o dreaptă a planului. faţă de planul [H]. Cealaltă proiecţie a ei se găseşte ţinând seama că Fig.m.δ’. b) în epură spaţiu unghi al triunghiului . Pentru aceasta este necesară o orizontală a δ' g' m' planului şi pentru a uşura construcţia.p. se poate construi acest triunghi rotind cota vv’ până devine perpendiculară pe hv.m. cât şi pe Pz d' [V] urma P’ a planului. b' z Δ(δ. faţă de planul [V] este o dreaptă a planului [P] care este perpendiculară pe toate frontalele planului. faţă h' D P" x f d h' O P P h h1 1 f de planul [H].m.m.c. b) L.p. a planului [P] faţă de planul [V] (fig. La P h intersecţia cu axa Ox se găseşte Px. L. z ca fiind l.p.c.m. punctul A.m. faţă de planul [V] h Py măsoară între ea şi proiecţia y y a) b) ei pe planul [V] unghiul diedru β dintre planele [P] Fig. faţă de planul [H] a planului [P] şi se v' cere să se determine urmele acestui plan. B(b. este proiecţia orizontală a l.m.4.p.p. g’.m. Cunoscând că P' d' proiecţia orizontală d a dreptei trebuie să fie perpendiculară pe urma orizontală P a planului care o Px h' conţine.p.m. Unghiul β este în a) în spaţiu . 2) l.n’).m.d’). faţă de planul [H] determină singură planul în care se găseşte (singurul caz când un plan poate fi determinat de o singură dreaptă).c. g δ m în m’. Prin a’ O n x se duce o paralelă la axa Ox. deci şi pe urma verticală P’.16 se consideră dată dreapta D(d.c.4.18 Reprezentarea l. aceasta se duce n' a' c' printr-un punct de definire a planului. obţinând punctul v0’.17 planul este determinat de trei puncte necoliniare l. faţă de planul [H] A(a. În epură (fig. b).15.m. Fie D(d.m.m.δ’’).a’.c. Astfel. δ.c. În figura 4. a planului [ABC] faţă de planul [H].m. P’ = Px ∪ v’.m. va fi dată de am. Proiecţia orizontală a orizontalei.p.c. În figura Fig.m.

γ.p. . deci are trei urme şi taie două axe de proiecţie. Py y y deci şi dreptele lor de a) b) intersecţie sunt perpendi1 culare pe acelaşi plan Fig. Planele particulare pot avea următoarele poziţii : . obţinând punctul h0. În probleme.20 Plan vertical. fiind paralel cu axa Oz.4. şi cu planul [L]. pe o x dreaptă. şi a' n' respectiv între urma orizontală P şi axa Oy. dreaptă sau figură geometrică conţinută O într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal. [V] şi [L] sunt perpenb b [H] diculare pe planul [H]. Ca şi în cazul anterior şi l.plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie. În epură P’⊥ Ox a) în spaţiu . a) Plan proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie (plan vertical) Planul proiectant faţă de planul orizontal de proiecţie este numit şi plan vertical.4.1 Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecţie Planul perpendicular pe unul din planele de proiecţie poartă numele de plan proiectant faţă de planul pe care este perpendicular.c. OPz = ∞. a β P" x C γ c" având în vedere că planele P a c γ β c Py [P]. Triunghiul b n ABC din planul vertical [P] are proiecţia orizontală abc ≡ P şi m a proiecţiile verticală a’b’c’ şi laterală a”b”c” deformate faţă y de mărimea reală (fig. 4. faţă de planul [V] determină singură planul (se face un raţionament similar).m. planul proiectant vertical se defineşte Fig.4. determinat de două drepte prin valorile date pentru distanţele pe axele Ox şi Oy (OPx şi OPy). γ. Planul proiectant intersectează toate cele trei plane de proiecţie.19). β.19). Unghiurile pe care z le formează planul [P] cu planul [V]. Urma orizontală P a z z acestui plan este o dreaptă a' P" oarecare în planul [H]. Pentru determinarea lui în epură se construieşte acest triunghi pornind de la cateta v’h’ şi rotind cealaltă catetă h’h până devine perpendiculară pe v’h’. cu a treia fiind paralel.4. a" b" [V] P' Urmele verticală P’ şi a' b' [L] b' P' a" A laterală P” sunt drepte B b" Px c' c" y1 perpendiculare pe planul Px [P] c' O x P O Py [H]. β.plane paralele cu unul din planele de proiecţie.4. m' Orice punct. a). paralele .m. în Px şi respectiv Py.44 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dreptunghic v’h’h (fig.4. se b' regăsesc în epură între urma orizontală P şi axa Ox. Unghiul căutat este ∠β = ∠ h’v’h0.18. suprapusă cu urma orizontală a planului. b) în epură şi P”⊥ Oy1.4 Poziţiile particulare ale unui plan faţă de planele de proiecţie Planul care ocupă în spaţiu o anumită poziţie faţă de planele de proiecţie se numeşte plan particular. 4.19 Reprezentarea planului proiectant faţă de planul [H]: (fig.

PLANUL

45

Un plan dat prin elementele care îl determină, poate fi identificat ca plan vertical, dacă în proiecţia orizontală acele elemente se suprapun. În figura 4.20 planul [P] este definit de două drepte paralele, AB || MN, ale căror proiecţii orizontale se suprapun, fiind identice cu urma orizontală a planului ab ≡ mn ≡ P. Despre acest plan se poate spune că este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie. b) Plan proiectant faţă de planul vertical de proiecţie (plan de capăt) Planul perpendicuP" Pz z z lar pe planul vertical de Pz P' b' [V] b" proiecţie este numit plan de P' γ c" c' b' γ capăt (fig.4.21). Acesta are P" c' C [P] a' urma orizontală P perpenc" a" y1 Px α b" a' diculară pe axa Ox în Px, x Px α O c B urma laterală P’’ perpendi- x [L] c O a A culară pe axa Oz în Pz şi a" P a P b urma verticală P’ înclinată b y faţă de axele Ox şi Oz. y [H] Unghiurile pe care le face a) b) urma P’ cu axa Ox, α şi cu axa Oz, γ, sunt unghiurile Fig.4.21 Reprezentarea planului de capăt : pe care le face planul de a) în spaţiu ; b) în epură capăt [P] cu planul [H], α şi respectiv cu planul [L], γ. z m' Orice element geometric conţinut de planul de capăt [P] a' n' are proiecţia verticală suprapusă peste urma verticală P’ a planub' lui. În figura 4.21 planul [P] conţine triunghiul ABC, cu proiecţia verticală a’b’c’ ≡ P’. Triunghiul, în ansamblu, se proiectează O deformat pe toate planele de proiecţie. x În probleme, planul de capăt se defineşte prin valorile m date pentru distanţele pe axele Ox şi Oz (OPx şi OPz), fiind n paralel cu axa Oy, OPy = ∞. a b y Când planul de capăt este dat în alt mod decât prin urme, poziţia lui poate fi imediat dedusă dacă se studiază proiecţiile Fig.4.22 Plan de capăt, verticale ale elementelor care definesc planul. Astfel, în figura determinat 4.22 dreptele paralele AB(ab,a’b’) şi MN(mn,m’n’) determină un de două drepte paralele plan proiectant faţă de planul [V], deoarece proiecţiile lor verticale sunt suprapuse. z P P' z Ele determină urma z c' verticală a planului. Pz P' c" P" a' β a" c' C β c) Plan proiectant c" faţă de planul lateral de a' b" b' α a"[L] proiecţie b' A x y1 [V] O c În cazul planului P" c a x O [P]B b" perpendicular pe planul aα P b lateral se întâlnesc două y Py b P P [H] situaţii : y 1 – plan paralel cu y a) b) linia de pământ – este un plan [P] perpendicular pe planul [L] de proiecţie care are urma orizontală P şi Fig.4.23 Reprezentarea planului paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu ; b) în epură

46

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

verticală P’ paralele cu axa Ox şi urma laterală P’’ înclinată faţă de axele Oz cu unghiul β şi faţă de Oy1 cu a' a" unghiul α, unghiuri ce reprezintă unghiurile pe care le face c" c' planul [P] cu planul [V], β, respectiv cu planul [H], α. b" y1 (fig.4.23). b' Toate elementele geometrice ce aparţin unui plan x O a c paralel cu linia de pământ se proiectează pe planul lateral P" suprapuse pe urma laterală P’’ a planului. Triunghiul ABC b aparţine planului [P] şi are proiecţia orizontală abc şi y verticală a’b’c’ deformate, iar proiecţia laterală suprapusă pe urma laterală a planului, a”b”c” ≡ P” (fig.4.23). Fig.4.24 Plan paralel cu linia Când planul este dat prin trei puncte necoliniare ca de pământ, determinat în figura 4.24, se poate spune că acesta este un plan paralel de trei puncte necoliniare cu linia de pământ, deoarece proiecţiile laterale ale celor trei puncte sunt în linie dreaptă (coliniare) şi ele determină chiar urma laterală a planului pe care îl definesc (fig.4.24). În probleme, planul paralel cu linia de pământ se defineşte prin valorile date pentru distanţele pe axele Oy şi Oz (OPy şi OPz), fiind paralel cu axa Ox, OPx = ∞.

z

2 – plan axial : tot plan proiectant faţă de planul [L] este şi planul care trece prin axa Ox şi poartă numele de plan axial. Planul axial [P] are z P" urma orizontală P şi verticală z a' a" P’ suprapuse şi identice cu a' [V] c' axa Ox şi urma laterală P” β c" [P] c' b' înclinată faţă de axele Oy şi b" b' P=P' α A C a" Oz şi trece prin origine c" O y1 (fig.4.25). Planul [P] este B P" x b b" x O înclinat faţă de planul [H] cu c c [L] b unghiul α şi faţă de planul P=P' a [H] a [V] cu unghiul β, unghiuri y y care se regăsesc în epură a) b) între urma laterală P” a planului şi axa Oy1, respectiv Fig.4.25 Reprezentarea planului axial [P]: ∠ α = ∠ β, axa Oz. Dacă a) în spaţiu ; b) în epură planul axial este plan bisector. Dacă planul axial este dat în epură prin urma orizontală şi verticală, planul nu este determinat, deoarece prin axa Ox pot trece o infinitate de plane, toate având urmele orizontale şi verticale pe linia de pământ. Pentru a fi determinat unul dintre ele, trebuie să se mai dea, pe lângă cele două urme identice, cel puţin încă un element, cum ar fi un punct din acel plan.
4.4.2 Plane paralele cu un plan de proiecţie

Planele paralele cu un plan de proiecţie sunt perpendiculare pe celelalte două plane de proiecţie, deci se poate spune că sunt proiectante faţă de acestea (dublu proiectante). Aceste plane au numai două urme şi intersectează o singură axă de proiecţie, axa perpendiculară pe ele.

PLANUL

47

a) Plan de nivel Planul de nivel [N] este un plan paralel cu planul orizontal de proiecţie. Urma orizontală a planului este la infinit, iar urma verticală N’ şi laterală N” sunt paralele cu axa Ox, respectiv Oy (fig.4.26, a). În epură, planul este reprezentat prin urma verticală N’ şi laterală N”, în prelungire, paralele cu Ox, care trec prin punctul de intersecţie cu axa Oz, Nz (fig.4.26, b). Având în vedere că z z planul de nivel este paralel b" a" c" a' c' b' cu planul [H], orice figură N' N" N' a' c' b' Nz Nz b" geometrică se proiectează pe B a" planul orizontal în adevărată A c" N" O mărime, iar pe planul [N] C [V] x y1 b O vertical şi lateral, suprapusă [L] b x peste urma verticală, a a respectiv laterală a planului. c [H] c Triunghiul ABC, conţinut în y y planul [N] este proiectat în a) b) adevărată mărime în proiecţia orizontală abc ≡ Fig.4.26 Reprezentarea planului de nivel [N]: ABC şi are proiecţia a) în spaţiu ; b) în epură verticală a’c’b’ ≡ N’ şi proiecţia laterală b”a”c” ≡ N”. Un plan de nivel este determinat dacă se cunoaşte cota z a oricărui punct din acest plan, fiind astfel definit : ONx = ∞, ONy = ∞, ONz = z . b) Plan de front z F" Planul de front z b' b" [F] este paralel cu [V] b' c' c' c" planul vertical de B b" proiecţie (fig.4.27, a). [L] a' a" a' Urma orizontală F a C c" x F" O Fy1 y1 O planului este paralelă cu a" x A linia de pământ, urma [F] Fy Fy verticală F’ este la a b F c [H] a F b c infinit, iar urma laterală y y F’’ este paralelă cu axa a) b) Oz. Planul de front taie numai axa Oy, în Fig.4.27 Reprezentarea planului front [F] : punctul Fy. În epură, a) în spaţiu ; b) în epură urmele planului trec prin Fy şi respectiv Fy1. Orice figură geometrică conţinută într-un plan de front se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical, iar pe planul orizontal şi lateral respectivele urme ale planului. În figura 4.27, b, triunghiul ABC are proiecţia verticală în mărime reală, a’b’c’ ≡ ABC şi proiecţiile orizontală şi laterală suprapuse pe urmele planului : abc ≡ F, a”b”c” ≡ F”. Planul de front este definit când se cunoaşte depărtarea y a oricărui punct ce aparţine planului, fiind definit astfel : OFx = ∞, OFy = y, OFz = ∞. c) Plan de profil Planul de profil [P] este paralel cu planul lateral de proiecţie (fig.4.28).

48

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Acest plan taie numai linia de pământ, în Px, punct prin care trece şi are urma orizontală, P şi verticală P’, perpendiculare pe axa Ox şi în prelungire. Urma laterală a planului de profil este la infinit. Pentru construcţia z z P' a" unei figuri geometrice ce a' P' [V] aparţine unui plan de profil b" b' a" a' A se lucrează şi pe planul b' [P] lateral, deoarece în această c' c" [L] O B c' figura apare b" x Px y1 proiecţie O a Px nedeformată. În figura 4.28 x c" a C c triunghiul din planul de c b b profil [P] se proiectează pe [H] P y planul orizontal şi vertical y P de proiecţie suprapus peste a) b) urmele planului : abc ≡ P şi a’b’c’ ≡ P’, iar pe planul Fig.4.28 Reprezentarea planului de profil [P] : lateral se proiectează în a) în spaţiu ; b) în epură adevărată mărime, a”b”c” ≡ ABC, fiind paralel cu acest plan. Un plan de profil este determinat când se cunoaşte abscisa x a unui punct al planului, fiind dat în probleme, astfel : OPx = x, OPy = ∞, OPz = ∞.
4.5 Probleme rezolvate

1. Să se determine urmele planului [P], definit de trei puncte necoliniare : A(13,4,22), B(22,8,12), C(37,4,8). Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele A(a,a’), B(b,b’) şi C(c,c’). Rezolvarea cerinţei problemei se poate face aplicând cele două moduri de determinare a urmelor unui plan, prezentate în aliniatul 4.2, după cum urmează : a) folosind două drepte paralele : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta D1(d1,d1’), iar prin punctul C se duce dreapta D2(d2,d2’) paralelă cu dreapta D1, d2 || d1,
v'1 P' v'2 c' Px x h'2 d2 h2 d'2 h'1 c h1 P a) y Py b) b' d'1 v1 v2 d1 b a O Px x h'2 h2 a' c' h'1 c δ1 h1 a b P y Py z Pz P' δ'2 b' δ'1 v1 δ2 O v'1 a' z Pz

Fig.4.29 Rezolvarea problemei 1

4.31).v1’). Urma P intersectează axa Ox în Fig.35.10. care este o verticală.a’) şi dreapta D(d.d”) şi un plan de profil [Q]. Pentru drepte se determină urmele orizontale H1(h1. iar urmele orizontală Q şi verticală Q’ sunt suprapuse peste v1' a' d1' linia de ordine a punctului C. h1 ∪ h2 = P.20). prin punctele Pz şi Py. Py B(5. Urma x Px O orizontală P a acestui plan este determinată de proiecţia P orizontală a dreptei. OPy = 23 şi OPz = 31. în Px v3 v1 O prelungire (fig. C(50.29. Fie planul oarecare [P].32 Rezolvarea problemei 4 . H2(h2. Aceasta intersectează axele de Py Q P coordonate în punctele Pz şi Py1.v1’) .5). la Fig. Se determină urmele orizontale H1(h1.yc. h2’) şi urmele verticale V1(v1. indiferent în ce ordine : h1 ∪ h2 = P. x h2' c a d3 4. Px. Urma orizontală P şi y verticală P’ se trasează paralele cu axa Ox.d’) : P' b' B(50.4. a : P = d ∪ a. Py Rezolvare : Punctul A(a.d’. Prin punctul C să se traseze o 450 Py1 fronto-orizontală D(d. b) folosind două drepte concurente : cu ajutorul punctelor A şi B se trasează dreapta ∆1(δ1.zB) şi C(10. d şi de proiecţia orizontală a a punctului. Dreapta Δ2 fiind dreaptă frontală nu are urmă verticală. Urma verticală P’ este dată de urma verticală V1 şi de punctul Px : v1’ ∪ Px = P’ (fig.8.d’). Să se determine d1 b h2 proiecţiile triunghiului ABC(abc. v1’ ∪ v2’ = P’ (fig.30 Rezolvarea problemei 2 punctul Px. având în vedere că un punct y d=b=c sau o dreaptă conţinută într-un plan vertical se proiectează pe planul orizontal suprapusă pe urma orizontală a planului.4.PLANUL 49 d2’ || d1’. care la intersecţia cu axa Ox determină punctul Px.yA. înclinată la 450 c faţă de axa Oy1.31 Rezolvarea problemei 3 punctului Py1 pe axa Oy. prin proiecţiile orizontală c şi d2 ' d3' v3' c' verticală c’. definit prin urme : d2 OPx = 40. δ2 ∩ δ1 = a. b' Planul de profil [Q] nu are urmă laterală. V2(v2. h1’). ştiind : A(25. iar prin punctul C se duce dreapta Δ2(δ2. h1’).4. y Rezolvare : Se reprezintă urmele planului oarecare.4. definit a' d' de punctul A(35. Trasarea urmelor planului începe cu urma orizontală.30) şi de verticala D(d. fixând tăieturile cu axele de coordonate.δ1’).20.d”) se trasează astfel : z proiecţia laterală d”. Să se determine urmele planului [P]. Fronto-orizontala D(d. ale cărui P vârfuri aparţin planului [P]. iar proiecţiile orizontală d şi verticală d’ P' paralele cu axa Ox.4. x y1 O Rezolvare : Urma laterală P” a planului paralel cu axa d Ox se trasează prin proiecţia laterală c”. Să se determine urmele unui plan paralel cu Q' 0 d' c' axa Ox care face 45 cu planul orizontal şi conţine c"=d" punctul C(15. de unde se trasează o perpendiculară pe Ox. un punct identic cu urma laterală Pz c” = d”. pe care îl conţine. z P P' z ce reprezintă urma verticală P’ a planului (fig. P" 3. b). z c' 2.d’.29.a’b’c’).30). unde Py este corespondentul Fig. δ2’ ∩ δ1’ = a’. Py şi Pz.35.4. H2(h2. ale punctului C. a).40).20).v2’) ale dreptelor şi se unesc proiecţiile de acelaşi nume ale lor.δ2’) concurentă cu dreapta Δ1 în punctul A. determină un plan proiectant vertical.10). h2’) şi urma verticală V1(v1.

Unind proiecţiile b’ cu m’ şi prelungind până la intersecţia cu Fig.4.4. B şi C se impune ca acesta să fie situat pe o dreaptă din plan. D(d. respectiv să aibă urma orizontală H(h.a’) şi B(b. prin proiecţiile a’. care sunt situate la 10mm de planul vertical m' [V]. C(30.d2’) prin proiecţia b.d’) : A(12. situat la 10mm de planul lateral [L].-9. g' Rezolvare : Se reprezintă în epură punctele şi se x b O trasează laturile posibile ale plăcii.0. cunoscând : A(5.d1’).33). paralelă cu urma verticală P’ a planului.33 Rezolvarea problemei 5 linia de ordine a punctului G se obţine proiecţia g’ şi cota acestui punct. OPy = 20.m’).34 Rezolvarea problemei 6 proiecţiilor ei.5. Frontala D trebuie să fie situată în planul [P]. care reprezintă proiecţia orizontală d.12).50 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ distanţele date. definit prin urme : OPx = 35. D1(d1. Se trasează diagonala AC(ac. astfel : P = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz. Pentru ca punctul G c să aparţină planului determinat de punctele A. se determină proiecţiile dreptei D(d.p.5. unind proiecţiile punctelor de acelaşi fel şi se determină urmele orizontală H(h. şi se intersectează cu proiecţiile dreptei frontale rezultând proiecţiile m şi m’.20. D3(d3. Py şi d m Pz. Se unesc două câte două.30). P' d' OPz = 25. astfel : P h = Px ∪ Py şi P’ = Px ∪ Pz. h' x Rezolvare : Se reprezintă urmele planului [P].32). Vizualizaţi un punct M(m. ca distanţa de la axa Ox la g’ : z zG = 9mm (fig. respectiv cota zB. fiecare pe proiecţia de acelaşi fel a dreptei (fig.a’c’) şi proiecţia orizontală bg a diagonalei BG.d’). Se trasează linii de ordine prin proiecţiile vârfurilor triunghiului cunoscute şi se respectă condiţia de apartenenţă a punctului la plan. Pz 6. Px. B(20.m. faţă zG 10 .4. fixând P punctele de intersecţie cu axele de coordonate. Să se determine urmele planului [P]. În acest scop se trasează orizontalele. m' a' 5. 10 O Px care să fie situat la 10mm de planul lateral [L]. Pentru vizualizarea punctului M(m. în sens pozitiv. Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P].zG). astfel încât aceste drepte să aparţină planului [P] (să aibă urmele situate pe urmele de acelaşi fel ale planului). c’ şi frontala D2(d2. şi m anume pe diagonala BG.m’) situat pe dreapta D. y este o dreaptă frontală D(d.d3’). Proiecţia verticală d’ se trasează prin proiecţia h’.20).4.m’).15) G(25.h’) şi verticală V(v. Să se găsească grafic. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? Rezolvare : Se reprezintă punctele A(a. Se unesc două câte două. g a y Acestea se intersectează în punctul M(m. yC. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H].v’) ale dreptei.h’) situată pe urmele planului. Cunoscând că proiecţia orizontală d a l.34).c. b’ şi implicit proiecţiile triunghiului (fig.37). Pentru determinarea proiecţiilor orizontală şi verticală ale triunghiului ABC trebuie determinate depărtările yA. se trasează o linie de ordine la 10mm de originea O. la distanţele date. Pentru aflarea Fig.25. deci d ∩ P = h. cota punctului G. Locul geometric al punctelor Py din planul [P] situate la 10mm de planul vertical [V].d’). se măsoară pe axa Oy 10mm şi se trasează o paralelă la axa Ox.m.4. B(15. c. astfel c' încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă. 7.b’) în epură. determinând b' z proiecţiile a.

e) A(45.35 Rezolvarea problemei 7 pantă a planului faţă de planul orizontal.0).5).36 Rezolvarea problemei 8 prin proiecţia a’.c.70. B(10.p. C(100. Se alege ca 300 O l.70). Rezultă Nz a" Conform teoremei unghiului drept proiecţia d se trasează perpendiculară pe proiecţia g.5. Punctul v0’ se obţine rotind cota vv’. La intersecţia cu axa Ox se găseşte punctul v' Px.37 Rezolvarea problemei 9 orizontală D(d.4. b) A(23. În epură unghiul α se măsoară x 0 α=550 P v0' în triunghiul hvv0’ : ∠α = ∠ vhv0' = 55 . B(70. y 9.d”).20).8. Să se determine urmele planului [P]. C(70. punctul n. urma P a planului astfel încât.40). Fie planul oarecare [P]. pentru fiecare din cazurile următoare : a) A(50.d1’) şi D2(d2.6 Probleme propuse 1.m. . D şi proiecţia ei pe planul [H].m.p. La intersecţia cu proiecţia d2’ se z determină proiecţia m’ şi coborând linie de ordine până a' N'=d' N"=d" g = a ∪ m. Urma verticală P’ a planului trece prin Px şi prin v’. C(20. C(20. şi respectiv n’ pe g’ : d = b ∪ n.18) şi să se traseze prin A(a. Proiecţia verticală g’ se duce paralelă la axa Ox.22). faţă de planul orizontal să se construiască x prin punctul B al planului [P].m.60). proiecţia m. trasată prin punctul A. C(50. până z h d'1 devine perpendiculară pe hv. rezultând la intersecţia cu y1 d proiecţia g.m.4.15.4.13. P' b' Unghiul α pe care îl face planul [P] cu a planul orizontal [H] se regăseşte între l.10.p.a’. Să se determine planul de nivel ce conţine punctul A(20. B(35.d’.70). 4. B(60.15).37). B(22.30.70. d” ≡ N”.52). d1 c Rezolvare : Din cele trei puncte se construiesc m b două drepte D1(d1. se Pz d' duce prin urma h.c. L.10. P’ = Px ∪ v’ (fig. deci şi pe y orizontala G(g.c. b d.8.4. paralele cu axa Ox.60).-12.PLANUL 51 de planul orizontal trebuie să fie perpendiculară a' z pe urma orizontală P a planului care o conţine.a”) o Fig. D(d. Rezolvare : Urmele verticală N’ şi laterală N” se trasează prin proiecţiile a’ şi a”.20).5). d' O x fără a construi urmele planului. în jurul lui v.10. d) A(50.0.m. Să se traseze o linie de cea mai mare d'2 Fig.30. m' d n' g' 8. d’ ≡ N’. pe proiecţia d2. definit de trei Py a' y c' puncte necoliniare : A(13. a g d faţă de planul orizontal este perpendiculară pe toate orizontalele planului [P].m.4.g’). Fig. b' C(37. a d’ = b’ ∪ n’(fig. Px O h' v faţă de planul [H]. concurente în h.15.d2’).90). care definesc planul [P]. B(70.12).5.35).36).40). care face 300 cu planul vertical .20).d’). concurente în d2 n punctul B.50. Proiecţiile d’ şi d” sunt suprapuse peste urmele planului. c) A(100. definit de trei puncte necoliniare.4.40. Proiecţia d a orizontalei face 300 cu axa Ox şi trece prin proiecţia a. P ⊥ d.

C(30. d) A(70.10.yG.30).yG.10) G(30. care sunt situate la 35mm de planul vertical [H].60.60).20. 8. zC) G(30.5. ale cărui vârfuri aparţin planului [P].40). Δ(δ.20).5). B(70. Py = 60.10. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal [H].20). Să se traseze prin punctul A o frontală a planului [P].10.5. Să se determine urmele planului [P].50).) şi C(40. Să se traseze prin punctul A o orizontală a planului [P].20).10) şi C (45.10. Să se determine urmele planului.0.10. C(20.δ’. e) D(d. Fie planul oarecare [P]. C(40.15. B(20. C(100.20). B(60.60.d’) : A(80. Să se determine urmele planului [P]. B(15.10).35). D(d. definit de punctul A(25.d’) : B(50. B(110. 4.5.30. . B(70. OPz = 75.20).10. yA.50. B(5. C(50.5).30).40).10.30. Vizualizaţi un punct M(m. Ce valoare are unghiul α pe care îl face planul [P] cu planul orizontal [H] ? 13.10. conţinută în plan.10) G(20. Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P].30).10).30).10.40) şi să se traseze prin A o orizontală şi o frontală care fac 600 cu planul [V]. C(60. definit prin urme : OPx = 105. Să se determine urmele planului [P]. Să se determine planele de nivel şi de front ce conţin punctul A(50.30.20). Fie planul [P] definit prin două drepte orizontale paralele D1(d1.70.30) şi de verticala D(d. B(110.0) G(70.m’) care să fie situat la 30mm de planul lateral [L].40. definit de trei puncte necoliniare : A(120.70. definit prin urme : OPx = 105.10).50.60. Se poate trasa prin punctul A şi o orizontală a planului [P] ? 5. B(70. situată la cota egală cu 15mm.m’) care să fie situat la 25mm de planul lateral [L]. B(70.15. Să se determine urmele planului [P].a’b’c’). B(30. astfel încât patrulaterul ABCG să fie o placă rigidă : a) A(45. Să se traseze câte o linie de cea mai mare pantă a planului faţă de planul orizontal. 3. c) A(15.d2’) : C(40. fără a construi urmele planului.40).10.30.60) G(30. Ce valoare are unghiul β pe care îl face planul [P] cu planul vertical [V] ? 14.d’) : A(130. Prin punctul A să se traseze o fronto-orizontală Δ(δ. Py = 60.20). determinat de dreapta D (definită de punctele A şi B) şi de punctul C. D(d. yB. 10. Să se determine proiecţiile triunghiului ABC(abc. ştiind : A(60. C(90. b) D(d.20. OPy = 50 şi OPz = 70. pentru fiecare din cazurile următoare : a) D(d.40). c) D(d.30. Vizualizaţi un punct M(m.20.80).70.10.yA.d’) : A(15. Se poate trasa prin punctul A şi o dreaptă de profil a planului [P] ? 6.70.10) şi C (70. OPz = 75.30. exterior ei.60).d’) : A(80.25.50). zC).d’) şi faţă de planul vertical. B(30. 11.40).70.30.40). 7.25).30). definit prin urme : OPx = 100.20.d’) : A(95. 12.40).d’) : A(35. Să se determine urmele unui plan axial care face 300 cu planul orizontal şi să se traseze o fronto-orizontală. 9.52 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2. Să se găsească grafic cota sau depărtarea punctelor de mai jos. respectiv [H] .80) şi C (40. B(50. e) A(120.40. definit de punctul A(80.δ’).20) şi D2(d2.70.d1’) : A(70. b) A(10.80).25) şi C (50. D(d. Să se determine urmele planului [P].15) şi de dreapta de capăt D(d.10) şi C (30.30. Să se determine urmele unui plan paralel cu axa Ox care face 600 cu planul orizontal şi conţine punctul A(35.d’) : A(60.10.10. definit prin linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical [V].40).50.20).60).50. B(90.50). d) D(d.δ”) şi un plan de profil [R]. 15.zG). care sunt situate la 30mm de planul vertical [V].d’) : B(40.30).90. B(70.35. Fie planul oarecare [P].30.40.20.20). Să se determine locul geometric al punctelor din planul [P]. C(70.30).

POZIŢIILE RELATIVE ALE ELEMENTELOR GEOMETRICE 5. D ⊥ [L] . P || Q. z P z z Reciproca acestei teoreme este valabilă. P’ || Q’.1 Poziţiile relative a două plane Două plane pot fi paralele sau concurente în spaţiu. [Q] = [EFG]. [P] ∩ [Q] = D. 5. Pentru a verifica dacă sunt sau nu paralele. respectiv EFG. Qz P" Q' În figura 5.POZIŢII RELATIVE 53 5. excepţie fac planele paralele cu axa Ox.1 Reprezentarea planelor paralele: trebuie verificate şi urmele a) în spaţiu. planele [P] şi P' Q' [P] d' d" [Q] nu sunt paralele pentru P" Q" [L] că urmele lor laterale P” şi O D d" Q” se intersectează şi nu [V] x y1 O d sunt paralele.5.d’’) [H] y Când planele nu sunt y date prin urme. b) în epură. D4 ∈ [EFD] în fiecare plan şi . rezultă că două plane oarecare [P] şi [Q] sunt paralele dacă au urmele de acelaşi fel paralele între ele (fig. Cele două x Py [Q] Q" P P plane se intersectează după Q Qy Q fronto-orizontala D(d.d’.2 Reprezentarea planelor paralele cu axa Ox. D2 ∈ [EFG] şi câte o frontală D3 ∈ [ABC].1 Plane paralele Pornind de la teorema conform căreia două plane paralele sunt intersectate de un al treilea plan după drepte paralele (al treilea plan fiind unul din planele de proiecţie). P’’ ∩ Q’’ = d’’ În figura 5. dacă unul dintre plane are concurente: două drepte paralele cu două a) în spaţiu.1). b) în epură. [P] = [ABC].1. a verifica a) b) dacă două plane sunt sau nu paralele. planele sunt paralele [Q] x [P] y1 O Q" Q în spaţiu. x P Qy Q Teorema de mai sus Py P poate fi verificată pentru [H] toate planele.2. P’ || Q’. [P] || [Q]. la care Fig.5.3 planele [P] şi [Q] sunt determinate prin triunghiurile ABC. se duce câte o orizontală D1 ∈ [ABC]. referitor la y y urmele orizontale şi verticaa) b) le. 5. P” || Q” laterale. drepte din celălalt plan. adică [V] Qz P' P' P" dacă urmele de acelaşi fel a Q' Q' P" două plane sunt paralele în [L] Px Qx O Q" epură. revine la a verifica Fig. având în vedere că pentru toate aceste plane P' z P urmele orizontale şi verticaz z le sunt paralele cu axa Ox. P⎥⎥ Q.

b) în epură. se construieşte prin punctul M o orizontală D(d.4. Urma Q’ intersectează axa Ox în Qx.d’). ale cărei urme . d’ = h’ ∪ v’ Două plane concurente se intersectează după o dreaptă. Dacă planele sunt date prin urme.5. exterior lui şi se cere construirea unui plan [Q] || [P].d’). prin care se duce urma orizontală Q a planului [Q] : Q || P (fig.4 Construirea unui plan [Q] paralel cu un plan [P]. în figura 5. Aceste puncte sunt punctele de intersecţie ale urmelor de acelaşi nume. d || P şi se determină urma verticală a ei. În figura 5. pentru ambele plane. atunci planele sunt paralele. exterior lui 5. d3’ || d4’. adică să aibă urmele situate pe urmele planelor.5 Reprezentarea planelor concurente: a) în spaţiu. printr-un punct M. c). dreapta de intersecţie trebuie să respecte condiţia de apartenenţă la plan.d’).4.5. Prin v’ se duce urma verticală Q’ a planului [Q].5. P’ ∩ Q’ = v’.5. P ∩ Q = h. [P] ∩ [Q] = D(d. v’. Fiind dat un plan prin urme şi un punct exterior lui se poate construi planul ce trece prin acel punct şi este paralel cu planul dat.5.m’).2 Plane concurente z Q' [V] P' V=v' [P] [Q] P" d' [L] Px v h' D O x Qx d P [H] Q H=h y a) Q' d' v' x Px v Q b) h P' z h' Qx O d P y Fig. Pentru rezolvare. a planele [Q] şi [P] se intersectează după dreapta D(d. Astfel.1. se dă planul [P] şi punctul M(m. astfel încât : Q’ || P’.54 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ dacă proiecţiile orizontale ale orizontalelor şi proiecţiile verticale ale frontalelor sunt paralele d1 || d2. b' a' d3 ' x d3 a 3 c 3' c' d1 ' d2' 2' e' e b 1 d1 2 f' d4' 4' g' z 1' f d 4 d2 4 g O y Fig. cu proiecţia orizontală d paralelă cu urma orizontală P.3 Triunghiuri paralele [ABC] || [EFG] P' m' Px x z v' O m P Px x v P' m' d' z v' O m d P Px Qx x P y c) v P' Q' m' d' z O m d Q y a) y b) Fig. [ABC] || [EFG]. a. d = h ∪ v.

y y v’ = P’ ∩ Q’ iar proiecţia a) b) orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urmele Fig. care are urma O f verticală la infinit (fig.8 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P]. b).h’) la intersecţia urmelor orizontale P şi Q ale planelor.v’) la intersecţia urmelor verticale ale planelor. f’ || R’ || T’.g’).5. G || [H] : orizontale ale celor două a) în spaţiu .5.POZIŢII RELATIVE 55 sunt : urma orizontală H(h. V=v' Px Qx O G adică dreapta va fi o [L] v Px Qx x v Q Q O orizontală G(g. Proiecţiile dreptei de intersecţie se obţin unind proiecţiile urmelor de acelaşi nume : d = h ∪ v.6 Plane concurente [P] ∩ [Q] = G(g. f' F [L] Rx h' x Tx f [T] F(f.5.g’) (fig.5. H = h = P ∩ Q şi urma verticală V(v.g’) (fig.7). g || P || Q. z z În mod analog. Pz z z Se pune problema P' P" intersecţiei dintre un plan [V] P' oarecare şi un plan de nivel l' N'=g' v' N"=g" [P] P" sau de front. Cele două plan de nivel [N] : a) în spaţiu .7 Plane concurente [R] ∩ [T] = F(f.6). G(g. x g Urma ei verticală se află la g P intersecţia urmelor verticale P [H] ale celor două plane. b) în epură plane paralele sunt planul orizontal [H] de proiecţie şi . F || [V] : lei f’ trece prin h’ şi este a) în spaţiu . dacă R' urmele verticale ale [V] T' planelor concurente [R] şi f' [R] R' [T] sunt paralele. Dacă planele interz z Q' P' sectate [P] şi [Q] au urmele [V] P' orizontale paralele. V = v’ = P’ ∩ Q’. l" N' V=v' g' g" Px [L] O G Plecând de la raţiov Px x v [N] O N" g namentul conform căruia l P două plane paralele sunt x g intersectate de un al treilea P [H] Py după două drepte paralele.5.5.5. b) în epură paralelă cu urmele verticale ale planelor. y y intersecţia dintre un plan a) b) oarecare [P] şi un plan de nivel [N] este o orizontală Fig. b) în epură plane. d’ = h’ ∪ v’ (fig.8). urma g' orizontală a dreptei de v' Q' [Q] g' [P] P" P' intersecţie se află la infinit. iar proiecţia verticală a frontaFig. h = R ∩ T.f’). x Tx R" h H=h T R Urma orizontală a frontalei R [H] T se găseşte la intersecţia y y urmelor orizontale a celor a) b) două plane.f’).5. dreapta de T' Rx O h' intersecţie va fi o frontală.

d’ ⎜⎜Ox. este o dreaptă D(d. P" [P] Px d' O h' Proiecţia orizontală a [L] Px x h" h' O frontalei d trece prin urma P D l F=d x d" orizontală h.10 planele [P] şi [Q] se h2 d2 Q Qy intersectează cu planul de capăt [R]. sau urma laterală care este identică cu R'=d1'=d2' v1 ' P' Pz proiecţia laterală d’’ a fronto-orizontalei şi se află la intersecţia urmelor laterale a celor două plane.i’) : R [P] ∩ [R] = D1(d1. g || P (fig.8. Cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] s-au determinat orizontalele G1(g1. rezultând ca y punct comun al celor trei plane.g1’). planului [P].g’) orizontală de cotă egală cu cota planului de nivel (fig.11 sunt reprezentate două plane.8.5.g1’) şi G2(g2.5. i’∈ d’. v’ = N’ ∩ P’ şi este suprapusă peste urma verticală a planului [N]. nici urmă verticală. v2' Q' Qz d” = P” ∩ Q”. [Q] ∩ [R] = D2(d2. b).d’) (fig. având în vedere că urmele orizontale şi verticale a celor două plane se intersectează la infinit (fig.5. În epură.10 Intersecţia a două plane d1 ∩ d2 = i.g2’). după care planul de nivel intersectează fiecare din planele date şi punctul lor comun de intersecţie I(i. la intersecţia cărora se află un punct comun celor trei plane. de nivel sau de front.d1’). plan de front [F] : a) în spaţiu . d ⎜⎜Ox. F ≡ d. Rezultă dreapta P – urma orizontală a planului [P] (orizontală de cotă zero) şi dreapta de intersecţie căutată G(g. b).5. proiecţia verticală a orizontalei de intersecţie g’ trece prin urma verticală v’. care nu are nici urmă orizontală. b) în epură Intersecţia a două plane paralele cu axa Ox. iar planul care le intersectează este planul [P]. trebuie să se găsească cel puţin un punct z al dreptei. a). [P] şi [Q]. În cazul în care urmele planelor concurente nu se întâlnesc în cadrul epurei. O astfel de dreaptă. punctul I(i.i’) : i∈ d. când nu se poate v2 x lucra cu planul lateral.d2’).5. iar proiecţia a) b) verticală trece prin h’ şi este paralelă cu urma verticală a Fig.d’) paralele cu linia de pământ se trasează prin punctul I(i. care determină drepta de intersecţie.2. este o fronto-orizontală. d’ || P’. Similar pentru Pz z intersecţia dintre un plan z F"=d" oarecare [P] şi un plan de [V] P' P' P" front [F] se obţine o l' l" [F] d' F" frontală D(d. i' d' Pentru determinarea unui punct comun celor Rx=h1'=h2' v1 O două plane paralele cu axa Ox.9 Reprezentarea intersecţiei plan oarecare [P]. . h = P ∩ F şi d h F este suprapusă peste urma H=h [H] P Py orizontală a planului de y y front. În figura 5. ale căror urme orizontale şi verticale nu se intersectează în cadrul epurei.9).d’).5. dreapta de intersecţie se determină cu ajutorul unor plane auxiliare. Acestea intersectează fiecare din planele date după câte o orizontală sau o frontală.5. Fronto-orizontala de intersecţie D(d. Pentru trasarea ei în epură (fig. P Py În figura 5. se poate folosi un plan d1 d i h1 auxiliar – plan proiectant sau plan oarecare.i’) : [N] ∩ [P] = G1(g1.2. N’ ≡ g’ iar proiecţia orizontală g trece prin v şi este paralelă cu urma orizontală a planului [P]. [P] şi [Q]. a).56 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ planul [N]. Fig.

i’) este un punct al dreptei de intersecţie j' N'=g1'=g2' v1' v2 ' D(d. D(d. 5. b).dreapta concurentă cu planul.d’). Dacă proiecţia orizontală a dreptei D1(d1. problema are o infinitate de soluţii.5.5.d’) || [P] : arătând că aceasta este a) în spaţiu . se y a) b) face trasând o dreaptă D1.12 sunt reprezentate. exterior planului. deci şi dreapta dată este paralelă cu planul : D || [P]. care intersectează planele după frontalele D1(d1. d1 = h1 ∪ v1.d1’) şi Px h1' v1 h2' v2 O x D2(d2. i' Un alt punct J(j. c) . rezultă că cele două drepte sunt paralele.d’) dată. d’ = i’ ∪ j’. figura 4.5.12 Dreaptă paralelă cu planul. b) în epură paralelă cu dreapta D(d. Dacă se pune problema construirii unei drepte D1(d1.d1’).11 Intersecţia planelor ale căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei plan auxiliar. În x P P d d1 h1 y epură. D [L] atât în spaţiu (a) cât şi D1 [P] d1 h1' h1' h' h'Px în epură (b).j’) al dreptei de Q' d2' intersecţie s-a determinat cu ajutorul planuP' d ' d' 1 lui auxiliar de front [F].dreapta conţinută în plan (caz tratat în paragraful 4. d1’ ∩ d2’ = j’.2 Poziţiile relative ale unei drepte faţă de un plan Dreapta şi planul pot avea în spaţiu următoarele poziţii relative : a) . d1’ || d’ (fig.i’) şi J(j. . h1 ∈ P şi v1 ∈ Ox. Q j F=d1=d2 Punctele I(i.d2’) : [F] ∩ [P] = D1(d1. se trasează proiecţia ei verticală .j’) determină dreapta de h2 h1 intersecţie D(d. în planul [P] şi Fig.d’) : d = i ∪ j.d2’). Se determină apoi proiecţiile verticale ale urmelor h1’ ∈ Ox şi v1’ ∈ P’ şi corespondentele acestora în planul orizontal.dreapta paralelă cu planul . este paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei date . se foloseşte un singur Fig.12. Punctul z I(i. b) .d1’).d1’) paralele cu un plan [P] printr-un punct A(a. Qx g2 g1 d P [F] ∩ [Q] = D2(d2. b) Dreapta paralelă cu planul O dreaptă este z v' paralelă cu un plan z dacă este paralelă cu o d1' [V] V=v' d1' dreaptă conţinută în v1' Pz Pz d' acel plan.1. planul [P] O P" v v1 O v1 x Px şi o dreaptă D(d.a’).g2’).POZIŢII RELATIVE 57 [N] ∩ [Q] = G2(g2. verificarea h1 H=h [H] d paralelis-mului dintre h P Py y cele două elemente. d1 || d.d’) dintre planele [P] şi [Q]. În figura d' P' v1' P' 5. În primul rând. i y Dacă în cadrul epurei se întâlnesc numai urmele orizontale sau verticale ale planelor concurente.6) . g1 ∩ g2 = i.

d1 || d şi prin m’. Pentru a determina punctul de intersecţie dintre o dreaptă oarecare şi un plan oarecare (fig. astfel: d1 || d şi d1’ || d’ (fig.17 : 1) prin dreapta D(d. planul căutat trebuie să conţină o dreaptă D(d.b’).14 Construirea unui plan paralel cu o dreaptă. D1 || [R] cu dreapta D. c) Dreapta concurentă cu planul Determinarea punctului de intersecţie dintre o dreaptă şi un plan este mult utilizată pentru rezolvarea unor probleme de secţiuni plane în corpuri geometrice. P’ = Px ∪ v’ . există o infinitate de soluţii. m' P' Q’ = Qx ∪ v’. de intersecţii de corpuri geometrice şi altele. [P] şi [Q]. Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d. [Q].d’).5. pentru că este paralelă plane : D1 || [Q].m’). care trece prin punctul dat şi este paralelă cu dreapta dată.d1’) este paralelă cu planul [P].d’) = [Q] ∩ [R] şi prin punctul M se duce dreapta cerută. [Q]: Q = Qx ∪ h. se trasează o dreaptă D(d. deoarece este paralelă cu o dreaptă cuprinsă în plan. alegând punctele de intersecţie cu axa Ox. dată de punctele A(a. Px şi z v' Qx. În figura 5. În epura din figura 5. [P] || D sau [Q] || D Problema se poate pune şi invers.15 se x d Px O cere să se traseze o dreaptă D1 printr-un punct P M(m. astfel : prin m.5. care aparţine ambelor plane. D(d. .d1’) paralelă cu aceasta.58 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru rezolvare. cuprinsă în plan şi prin punctul A(a.d’).5.c’).16) se utilizează un plan auxiliar. Dreapta D1(d1. d1’ || d. Deoarece o dreaptă nu determină complet un plan.17. [P]: P = Px ∪ h.14 s-au construit două astfel de plane.5.15 Dreaptă paralelă cu două paralelă cu cele două plane.5. d1’) astfel construită este Fig. h Q Se determină dreapta de intersecţie dintre cele două m d1 y plane. care să fie paralelă cu planele [Q] şi [R]. Planul ale cărui urme trec prin urmele dreptei D (adică planul conţine dreapta) este planul cerut. paralel cu o dreaptă D. adică să se construiască un plan [P] printr-un punct dat C(c. În acest caz. convenabil ales (de capăt în acest caz) (fig.a’) şi B(b. Dreapta D1(d1. d1' O dreaptă este paralelă cu două plane dacă d' este paralelă cu dreapta lor de intersecţie (singura v h' dreaptă comună ambelor plane).13 Construirea unei drepte paralelă cu un plan : D1 || [P] Fig. b).a’) se duce dreapta D1(d1. plan determinat de dreaptă. de regulă un plan proiectant.d’) se duce un plan auxiliar proiectant.d’) sunt prezentate în figura 5. a' z z v' v' d' P' P' a' d1' Q' c' b' d1' d1 d' h' x v v h' c Px Qx O x Px O d Q h h a d P a d P 1 y b y Fig. arbitrar şi unind aceste puncte cu urmele dreptei Q' D.13).5.

POZIŢII RELATIVE 59 2) se intersectează z z planul proiectant [Q] cu Pz Q'=d'=d1' P [V] V=v' planul oarecare [P].16 Reprezentarea intersecţiei dreaptă . punctul de [H] [Q] i [P] i Py intersecţie se determină. d1’ = h’ ∪ v’ P' D Qx=h' P' i' [L] (fig. z Q' z intersecţia de mai sus.5. b) în epură .5.5.5.i’). i' Px Qx I [Q] x 3) se determină v P" O x Px O punctul de intersecţie dintre i d [H]d1 [P] d dreapta dată şi dreapta găsită d1 Py H=h Q h P P anterior. Q' Pz [V] V=v' rezolvată cu ajutorul v' Pz D1 d' unui plan auxiliar P' d' d1' vertical. v' Q'=d'=d1' d1 = h ∪ v.18 este reprezentată. H=h P h P mai întâi. alegerea planului auxiliar ca plan de capăt sau plan vertical este la fel de convenabilă. în spaţiu şi în epură.5. rezultă că I este punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul [P]. În acest caz d1' i' [L] planul auxiliar fiind i' P' D Px O h' I x proiectant faţă de planul O P" x Qx Px Qx=v orizontal. pe planul de Fig. a) b) Atunci când dreapta care intersecteaFig.plan oarecare (utilizând plan de capăt) : a) în spaţiu . b) în epură proiecţie faţă de care planul ajutător nu este proiectant. În figura 5. în proiecţia de Py Q=d=d1 pe planul vertical de y Q=d=d1 y proiecţie. d' P' x Px O Px h x z P' Qx P b) d Q a) y y O x Px Q'=d' z Q'=d'=d1' P' v P d c) d1 h v' Qx=h' x O Px Q y z Q'=d'=d1' P' v P d d) i d1 h v' i' Qx=h' O Q y z P d Fig. d). c). d’ ∩ d1’ = i’. z D1 rezultând dreapta D1(d1.17.17 Etapele determinării punctului de intersecţie dintre planul [P] şi dreapta D(d. punctul lor de intersecţie se găseşte.d1’). D ∩ D1 = I(i.d’) Dacă dreapta care intersectează un plan este oarecare. Q Py Cele două drepte fiind în y y a) b) planul ajutător [Q]. adică pe planul orizontal : d ∩ d1 = i (fig.plan oarecare ză un plan este într-o (utilizând plan proiectant vertical) : a) în spaţiu . Deoarece punctul I aparţine dreptei D1 şi aceasta este conţinută în planul [P].17. mai întâi.18 Reprezentarea intersecţiei dreaptă .

a pentru d găsirea punctului în care dreapta 1 5 2 4=5 D(d.5. intersecţie vizibilă în proiecţia pe z P P' z z planul vertical de d" Pz P' d' proiecţie. x c a a x c 3 i2 1=3 i 4 În figura 5.d’) i' D1 P' x y1 şi un plan oarecare [P].5. Planul y y [F] intersectează planul a) b) dat după o frontală D1(d1. b) în epură de proiecţie. planul auxiliar poate fi ales şi în z d' F"=d"=d1" altă poziţie decât de plan Pz F"=d"=d1" [V] d' proiectant. pentru a d1' P" P' [F] D rezolva intersecţia dintre o i' i" [L] Px O h' dreaptă verticală D(d. d'=Q' 5' d' 2' b' z R' b' z . i” = P” ∩ d”. I O P" h x d=i planul auxiliar ales este un d=i F=d1 F=d1 [P] plan de front [F].21 Intersecţia dintre o dreaptă oarecare D(d. dus prin Py Py P P [H] dreaptă (fig. a’c’ ∩ Q’ = 2’.d’) intersectează placa Q b y R=d b y [ABC]. pe planul lateral de proiecţie.d’) şi acesta intersectează placa : o placă plană opacă [ABC] b’c’ ∩ Q’ = 1’. Q' z P z Intersecţia dintre o dreaptă oarecare şi o figură geometrică Determinarea punctului de concurenţă dintre o dreaptă şi 3' un plan dat prin coordonatele 1'=3' i' i'4'=5' 2' vârfurilor unei figuri geometrice a' a' 1' 4' c' c' O O se face ca şi în cazul prezentat la planul dat prin urme. mai întâi. i" i' d' D Intersecţia dintre o d" P" i' dreaptă şi un plan.d’). Punctul de intersecţie I(i. se duce un plan de capăt a) b) [Q] prin dreaptă şi se determină dreapta (12.d1’).d’) şi tează verticala dată în un plan oarecare [P] : a) în spaţiu . d1’ ∩ d’ = i’. care intersecFig. poate fi i d Py d rezolvată şi fără ajutorul Py P P [H] planului auxiliar.21.60 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ poziţie particulară.20.5. figura 5.20 Reprezentarea intersecţiei dintre o dreaptă de profil direct pe unul din planele şi un plan paralel cu linia de pământ : a) în spaţiu. b) în epură punctul I(i.19 Reprezentarea intersecţiei dintre verticala D(d. ambele [L] i" I x y1 având poziţii particulare [V] O O faţă de planele de x P" [P] i proiecţie. punctul y y de intersecţie rezultând a) b) Fig.19). Aceasta se poate observa în rezolvarea intersecţiei dintre un plan paralel cu linia de pământ [P] şi o dreaptă de profil D(d.1’2’) după care Fig. ca intersecţia dintre urma laterală P” a planului şi proiecţia laterală d” a dreptei de profil.i’).5.i’) se găseşte. Astfel.

1’2’) şi ea la rândul ei 6=7 latura KM în punctul I(i. dreptea d este vizibilă de la latura ac până în i şi invizibilă din i până la latura bc. mai întâi. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 1 are depărtarea mai mare.5. Q1x Q2x O Prin latura KM se duce x a 2 Q1 m Q2 planul de capăt [Q1].21. este necesar să se stabilească porţiunile vizibile şi respectiv invizibile ale dreptei. Pe porţiunea 1’2’ proiecţia verticală a dreptei d’ este invizibilă din 1’ până în i’ şi vizibilă din i’ până în 2’. Pentru aceasta se vor afla două puncte de intersecţie dintre laturile unei z b' plăci cu cealaltă placă.i’). pentru ca apoi cu ajutorul unei linii de ordine să se determine şi proiecţia verticală i’.22 Intersecţia a două plăci plane opace.d’) în punctul I(i. care 3 i intersectează placa [ABC] după c j 5 dreapta (12. proiecţia verticală a dreptei d’ intersectează latura b’c’ a plăcii şi se stabileşte care dintre ele are depărtarea mai mare. la intersecţia aparentă a proiecţiei orizontale d a dreptei cu latura bc şi s-a stabilit vizibilitatea dreptei pe planul orizontal. în proiecţia pe planul orizontal.i’). prin latura MN se duce planul de capăt [Q2]. Aceeaşi problemă se poate rezolva utilizând ca plan ajutător un plan proiectant vertical [Q]. puncte Q1' k' Q2' care vor determina direcţia n' dreptei de intersecţie. În proiecţia orizontală. iar aceasta este .22 sunt date 4' 7' plăcile triunghiulare [ABC] şi 1'=5' j' [KMN].3’4’). Dacă placa este opacă.5. se 3' propune aflarea punctelor în care 2' a' laturile KM şi MN ale plăcii m' [KMN] intersectează placa [ABC]. b).i’j’) dreapta (34. care Fig. aparent. în continuare s-au considerat punctele 4 ≡ 5. obţinându-se aceleaşi rezultate (fig. se pune problema determinării dreptei de intersecţie dintre două plăci plane. deci în proiecţia verticală punctul 1 este în faţa punctului 3 şi implicit latura b’c’ este vizibilă. Pentru determinarea unui al doilea punct al dreptei de y b intersecţie. dus prin dreapta D(d. Pentru determinarea vizibilităţii dreptei în proiecţia verticală se consideră punctele 1’ ≡ 3’ unde.POZIŢII RELATIVE 61 Această dreaptă se intersectează cu dreapta dată D(d. unul 1 n dintre punctele care determină 4 k drepta de intersecţie dintre cele două plăci. Intersecţia a două plăci plane Ştiind că două plane se intersectează după o dreaptă. intersectează placa [ABC] după [ABC] ∩ [KMN] = IJ(ij. Bazându-ne pe acest raţionament şi ştiind că. În figura 5. Pentru determinarea c' 6' i' dreptei lor de intersecţie.d’). 12 ∩ d = i. în proiecţia orizontală dintre două puncte care au proiecţiile orizontale suprapuse este vizibil punctul care are cota mai mare. punct de intersecţie ce se obţine.

În figura 5. Plăcile fiind considerate opace.5. folosind planele auxiliare de capăt [Q1] şi [Q2]. în proiecţia verticală este vizibil punctul 1. punctul 7.α’β’).α’β’) Punctele care determină segmentul de dreaptă după care se intersectează două plăci nu rezultă întotdeauna direct. Latura KN intersectează placa [ABC] în punctul (α.5’) şi a punctelor (6. în funcţie de linia de intersecţie. (β.62 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ concurentă cu latura MN în punctul J(j. (5. iar în plan orizontal. Vizibilitatea plăcilor se determină studiind vizibilitatea punctelor (1. în dreptul intersecţiilor aparente. considerând plăcile rigide.α’γ’). folosind teoria cunoscută.23 Intersecţia a două plăci plane opace. segmentul după care se intersectează cele două plăci este (αβ. [ABC] ∩ [KMN] = (αβ.α’).6’) şi (7. deci latura a’b’. n' 2' a' α' 3' 4' b' z 7' β' γ' 1'=5' k' Q1' x Q1x k a 5 α 6' m Q2' c' O=Q2x 2 3 4 b Q2 Q1 1 c 6=7 β γ m' n y Fig. . se studiază vizibilitatea laturilor.γ’) şi nu triunghiul efectiv.β’) fiind punctul în care latura BC intersectează placa [KMN].23 pentru determinarea dreptei de intersecţie dintre plăcile [ABC] şi [KMN] se intersectează laturile KN şi MN cu placa [ABC]. În plan vertical. Cele două plăci triunghiulare se intersectează după segmentul IJ(ij.7’).1’). Din dreapta de intersecţie (αγ. Astfel.i’j’). deci latura km. Restul segmentelor vizibile şi invizibile rezultă din epură. se consideră punctele aparent suprapuse 1’ ≡ 5’ şi în plan orizontal. iar latura MN intersectează planul din care face parte triunghiului ABC în punctul (γ.j’). punctele 6 ≡ 7.

f’) a planului. construirea m' 5' 2' unei perpendiculare pe plan se face utilizând o f' orizontală şi o frontală a planului.c’). g’ = a’ ∪ 1’. Prin punctul de intersecţie se pot duce în plan o orizontală G(g. proiecţia verticală d’ Fig.POZIŢII RELATIVE 63 5. intersectează acel plan într-un punct I(i.25.m’). deci şi pe urma x Px f h verticală a planului P’ h Py i d P [H] (fig.g’) şi o frontală F(f. b) plan axial: D(d. b' z d' Când planul nu este dat prin urme. d ⊥ Q.g’) prin vârful A.26.d’) ⊥ [ABC] .24 Reprezentarea unei drepte D perpendiculară pe un urmele de acelaşi nume ale plan [Q] : a) în spaţiu.5. perpendiculară pe orizontala g. b) în epură.5.5. deci şi pe Pz d' d' urma orizontală a planului P [P] i' g' v' i' I G şi proiecţia verticală a v' [L] dreptei d’ va fi perpendiP' f' f' P' F culară pe proiecţia verticală Px x h' v O h' v g O P" g a frontalei f’. cu excepţia planului paralel cu axa Ox şi a i" i' i' i" P" planului axial. O dreaptă D(d. proiecţia orizontală a dreptei d va fi perpendiculară pe z proiecţia orizontală a z D Pz [V] orizontalei g. În figura 5.3 Drepte şi plane perpendiculare a) Dreapta perpendiculară pe un plan Un caz particular al intersecţiei dintre o dreaptă şi un plan oarecare este cazul când dreapta face cu planul un unghi de 900.5.24). prin d y y proiecţia pe plan lateral atât a b) a) dreptei cât şi a planului. deoarece şi d” ⊥ P”. D ⊥ [Q].i’). d’⊥ Q’ planului. d’ ⊥ f’. iar din m’.f’). cazuri. g = a ∪ 1 şi frontala F(f. pe planul triunghiului [ABC].d’) a' c' O prin punctul M(m. în ambele a) plan paralel cu Ox .25 Dreaptă de profil perpendiculară pe un : perpendiculară pe planul [P]. x d a Se trasează orizontala G(g. prin vârful f 2 c C(c. f’ = c’ ∪ 2’.d’) perpendiculară pe un plan oarecare [P]. Conform teoremei unghiului drept. pe un triunghi: D(d. Aici se observă că dreapta D(d. d P P Observaţie : O y y y dreaptă este perpendiculară a) b) pe un plan dacă proiecţiile ei sunt perpendiculare pe Fig.d’) ⊥ [P].26 Dreaptă perpendiculară perpendiculară pe frontala f’ : d ⊥ g. f = c ∪ 2.d”) este Fig. i Verificarea perpendicularităţii se Py P d face ca şi în figura 5. la care toate dreptele P=P' de profil au proiecţiile orizontale şi y1 x y1 x O O verticale perpendiculare pe urmele i de acelaşi nume ale planului.d’. se g' 1' pune problema trasării unei perpendiculare D(d. Din proiecţia m se 1 g m b y construieşte proiecţia orizontală d. P' z Pz z Reciproca teoremei enunţate d" P" d" d' d' mai sus este adevărată.

D1 ⊥ D c) Drepte perpendiculare Se cunoaşte faptul că unghiul drept dintre două drepte oarecare nu se proiectează pe planele de proiecţie în adevărată mărime.27). să se construiască un plan [R] perpendicular pe planul dat (fig.a’) se construieşte o dreaptă D(d. Conform observaţiei de mai sus.m’) punctul prin care se duce perpendiculara D1 pe dreapta D.5. printr-un punct exterior ei. Urma verticală P’ a planului trece prin v’ şi este perpendiculară pe proiecţia verticală d’ a dreptei. Fie M(m. a cărei proiecţie orizontală g să fie perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei. Fiind dat planul [P]. se pot duce o infinitate de drepte conţinute în plan. dus prin dreapta D.5. prin punctul A(a. se pleacă de la considerentul că.v’).28 planul [P] s-a dus cu ajutorul orizontalei G(g.5.29). Se găsesc urmele dreptei. care intersectează planul [P] după dreapta H1V1(h1v1. [P]⊥D(d.a’) (fig. Perpendiculara D1 se obţine unind punctele M şi I. h1’v1’ ∩ d’ = i’).28 Drepte perpendiculare.a’).d’). d1 = m ∪ i şi d1’ = m’ ∪ i’.d’). mai întâi. În figura 5. d' v' x P' Px v a d P y z a' g' O g x d1' R' Rx=v1 d1 i g v1' P' i' m' v m h1 d' v' g' h1 ' P x O d=R z y Fig. astfel încât g ⊥ d.d’) deoarece are urmele perpendiculare pe proiecţiile de acelaşi nume ale dreptei. iar urmele planului [R] se vor trasa prin ele. Planul [P] este perpendicular pe dreapta D(d.g’). d) Plane perpendiculare Observaţie : Condiţia necesară şi suficientă ca două plane să fie perpendiculare între ele este ca unul dintre ele să conţină o dreaptă perpendiculară pe celălalt. toate formând 900 cu perpendiculara dată.v’). A(a. Urma orizontală P a planului trece prin punctul Px şi este perpendiculară pe proiecţia orizontală d a dreptei.a’)∈[P] Fig.d’) perpendiculară pe planul [P]. Pentru a construi perpendiculara D1(d1.h’) şi verticală V(v. Punctul de intersecţie s-a determinat cu ajutorul planului proiectant vertical [R].d’). Pentru ca punctul A să aparţină planului trebuie ca acesta să fie situat pe o dreaptă a planului. Astfel. . se cere ca prin punctul A(a. Prin punctul M se duce un plan [P] perpendicular pe dreapta D şi se determină punctul I(i. care va trebui să aparţină acestui plan.d1’) pe o dreaptă D(d. g ⊥ d şi se determină urma verticală a orizontalei.27 Plan perpendicular pe o dreaptă.64 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Plan perpendicular pe o dreaptă Se pune problema construirii unui plan [P] perpendicular pe dreapta D(d. orizontală H(h. punctul de intersecţie din proiecţia verticală. prin punctul A se duce o orizontală a planului G(g. exterior lui. construită prin punctul M. V(v.g’). iar la intersecţia cu linia de pământ Ox se obţine punctul Px. A(a. prin punctul în care o dreaptă perpendiculară înţeapă un plan.5.i’) în care dreapta D intersectează planul [P].h1’v1’) şi aceasta la rândul ei intersectează dreapta D în punctul I (se găseşte.

POZIŢII RELATIVE

65

Problema are o infinitate de soluţii, având în vedere că o dreaptă oarecare nu determină singură planul. Astfel, se alege punctul Rx pe linia de pământ şi se obţin urmele planului [R], unind punctul Rx cu urmele dreptei D, R = Rx ∪ h, R’ = Rx ∪ v’. Planul [R] este perpendicular pe planul [P], deoarece conţine dreapta D, perpendiculară pe planul [P]. a' R' v' P' x Px a d P h' v R y Rx d' O x v=Qx Q=d a h h z v' Q' d' h' Px P y a' z

P' O

Fig.5.29 Plane perpendiculare, [R] ⊥ [P] Se observă că, în general, două plane perpendiculare nu au urmele de acelaşi fel perpendiculare. Dacă unul dintre planele perpendiculare este plan particular, atunci urmele orizontale sau verticale pot să fie perpendiculare. Spre exemplu, în figura 5.30 planul oarecare [P] şi planul proiectant vertical [Q] sunt perpendiculare şi au urmele orizontale perpendiculare, Q ⊥ P. Analog, un plan oarecare şi un plan de capăt vor avea urmele verticale perpendiculare, Q’ ⊥ P’ (fig.5.31).
5.4 Probleme rezolvate

Fig.5.30 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] v' a' Q'=d' h'=Qx x a Q h d v Px P P' O z

y

Fig.5.31 Plane perpendiculare, [Q] ⊥ [P] Q' P' z

1. Prin punctul M(25,5,10), să se construiască g' m' v' Py un plan [Q] paralel cu planul [P], dat prin urme : v Qx OPx = 10, OPy = -10, OPz = -20. O x Rezolvare : Pentru construirea planului [Q] paralel cu Px m planul [P], se trasează o orizontală a planului [Q], Q P G(g,g’), prin punctul M(m,m’), astfel : proiecţia g, g paralelă cu urma orizontală P şi proiecţia g’, paralelă cu P axa Ox. Se determină urma verticală V(v,v’) a y z orizontalei G şi prin proiecţia verticală v’, se trasează urma verticală Q’, paralelă cu urma verticală P’, la Fig.5.32 Rezolvarea problemei 1 intersecţia cu axa Ox obţinându-se punctul Qx. Prin Qx se trasează urma orizontală Q, paralelă cu urma orizontală P (fig.5.32). 2. Fie triunghiurile ABC şi MNK, date prin coordonatele vârfurilor : A(10,2,7), B(3,14,23), C(33,11,3), M(60,15,20), N(45,0,5) şi K(30,22,30). Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele.

66 z

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Rezolvare : Pentru a verifica dacă triunghiurile ABC şi MNK sunt paralele, se k' b' 4' duce câte o orizontală G1 ∈ [ABC], G2 ∈ g2' 5' [MNK] şi câte o frontală F1 ∈ [ABC], F2 ∈ m' 3' 2' f 1' [MNK] în fiecare plan al triunghiurilor. g1' 1' Deoarece proiecţiile orizontale ale a' orizontalelor g1, g2 şi proiecţiile verticale n' n c' O ale frontalelor f1’, f2’ nu sunt paralele, nici x a triunghiurile nu sunt paralele (fig.5.33). f1 2 c 3. Să se determine punctul de g2 g1 1 intersecţie dintre planele : 3 b m f2 4 k y [P] : OPx = 10, OPy = -10, OPz = -10, [Q] : OQx = 40, OQy = ∞, OQz = 20, [R] : ORx = 30, ORy = 25, ORz = ∞. Fig.5.33 Rezolvarea problemei 2 Rezolvare : Se determină dreptele de z intersecţie dintre planul oarecare [P] cu fiecare d1' Qz dintre planele [Q], respectiv [R] şi se intersectează Q'=d' v1' între ele (fig.5.34) : v' R' ⎧ P' ∩ Q' = v' Py i' P' ⎪P ∩ Q = h h'=Qx O v h1' [P ] ∩ [Q] = D(d , d ') ⎪ ⎨ x v1'=Rx ⎪h ∪ v = d Px i ⎪h ' ∪ v ' = d ' ≡ Q ' ⎩ Pz d R=d1 h1 ⎧ P ' ∩ R ' = v1 ' Q ⎪P ∩ R = h P 1 Ry [P ] ∩ [R] = D1 (d1 , d1 ') ⎪ ⎨ h ⎪h1 ∪ v1 = d 1 ≡ R ⎪h1 ' ∪ v1 ' = d 1 ' y ⎩ D ∩ D1 = I (i, i ') ⇒ d ∩ d1 = i , d ' ∩ d1 ' = i ' Fig.5.34 Rezolvarea problemei 3 4. Să se determine dreptele de intersecţie z dintre planul [P], definit prin urme : OPx = 40, P' Pz OPy = 25, OPz = 20 şi planele de nivel, [N] şi de front, [F], care conţin punctul A(10,10,5). d' Rezolvare : Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi N'=g' a v' Px O planul de nivel, [N], este o dreaptă orizontală (de nivel), G(g,g’), care are proiecţia verticală g’ suprapusă v x h' g peste urma verticală N’, g’ = N’, iar proiecţia orizontală F=d g, paralelă cu urma orizontală P, trecând prin urma v : a' h P’ ∩ N’ = v’, g || P. P Dreapta de intersecţie dintre planul [P] şi Py planul de front, [F], este o dreaptă frontală (de front), y D(d,d’), care are proiecţia orizontală d suprapusă peste urma orizontală F, d = F, iar proiecţia verticală d’, Fig.5.35 Rezolvarea problemei 4 paralelă cu urma verticală P’, trecând prin urma h’ : F ∩ P = h, d’ || P’ (fig.5.35). 5. Să se traseze dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) dintre planele [P] şi [Q], definite astfel: Px = 55, ∠OPxP = 300, ∠OPxP’ = 600 Qx = 10, ∠OQxQ = 600, ∠OQxQ’ = 600.

f 2'

POZIŢII RELATIVE

67

Rezolvare : La reprezentarea planelor se observă z v1' N'=d1'=d2' v2' că, urmele verticale nu se intersectează în epură. a' Intersecţia urmelor orizontale determină urma P' δ' Q' orizontală H(h,h’) a dreptei de intersecţie. Pentru a găsi încă un punct A(a,a’) pentru dreaptă, se 0 0 Qx O v2'=h' 60 Px 60 v1 intersectează cele două plane date cu un plan de δ x nivel : 300 600 ' ⎧[P ] ∩ [N ] = D1 (d1 , d1 ) a Q ⎪ ' d2 d1 [P] ∩ [Q] ∩ [N ] = I (i, i') ⇒ ⎪[Q] ∩ [N ] = D2 (d 2 , d 2 ) ⎨ P d1 ∩ d 2 = a h ⎪ y ⎪ D ∩ D = A(a, a ') 2 ⎩ 1 Fig.5.36 Rezolvarea problemei 5 Dreapta de intersecţie Δ(δ,δ’) este dată de punctul A(a,a’) şi de urma orizontală H(h,h’) : z d' Q δ = a ∪ h, δ’ = a’ ∪ h’ (fig.5.36). z δ' 6. Prin punctul A(40,15,10), să se traseze o v' Pz dreaptă Δ(δ,δ’), paralelă cu planele [P] : OPx = 50, a' P' Q' d OPy = 10, OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20, OQy = 25, Qx Px O OQz = 20. v h' Rezolvare : O dreaptă este paralelă cu un plan, dacă x P este paralelă cu o dreaptă din plan(fig.5.37). Se Py h determină dreapta de intersecţie dintre cele două a Q plane :[P] ∩ [Q] = D(d,d’), dreaptă comună δ ambelor plane şi se trasează, prin punctul A(a,a’), Qy dreapta Δ(δ,δ’) paralelă cu ea : a ∈ δ, δ || d, a’ ∈ δ’, y δ’ || d’. 7. Să se construiască urmele unui plan [P], Fig.5.37 Rezolvarea problemei 6 paralel cu dreapta D, determinată de punctele z A(40,15,10) şi B(30,10,5), care să conţină punctul P' d' a' I(18,8,5) şi să se intersecteze cu axa Ox la 5mm de δ' planul lateral. i' b' Rezolvare : Prin punctul I(i,i’) se trasează o dreaptă h' Px v x O Δ(δ,δ’), paralelă cu dreapta dată : i ∈ δ, δ || d, i’ ∈ δ’, δ’ h v' i || d’ şi i se determină urmele orizontală H(h,h’) şi δ b verticală V(v,v’). Planul căutat are OPx = 5 şi urmele d a P y sale se trasează prin urmele dreptei Δ : P = Px ∪ h, P’ = Px ∪ v’. Planul [P], astfel construit, este paralel cu dreapta D, deoarece conţine dreapta Δ, paralelă cu Fig.5.38 Rezolvarea problemei 7 dreapta D (fig.5.38). P' z a' δ' 8. Fie planul oarecare [Q] definit prin dreptele 2' c'=d1'=i' D(d,d’) : A(30,20,15), H(20,10,0) şi Δ(δ,δ’) : A, 1' B(5,5,5). Să se determine punctul de intersecţie I(i,i’) b' d' Px h' dintre planul [Q] şi dreapta de capăt ce trece prin x O punctul C(15,13,10). d δ b Rezolvare : Dreapta de capăt D1(d1, d1’) are proiecţia h c verticală suprapusă peste proiecţia c’, d1’ = c’ şi 1 P 2 i' proiecţia orizontală perpendiculară pe axa Ox, trecând a d1 y prin proiecţia c, c ∈ d . Pentru determinarea punctului

de intersecţie I(i,i’) dintre planul [Q] şi dreapta de capăt

1

Fig.5.39 Rezolvarea problemei 8

68

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

D1(d1, d1’), se duce prin dreaptă un plan de capăt [P] (d1’ ∈ P’) şi se găseşte dreapta de intersecţie (12,1’2’) dintre acest plan şi dreptele D şi Δ, ce definesc planul [P]. Intersecţia dintre dreapta (12,1’2’) şi dreapta de capăt D1(d1, d1’) determină punctul de intersecţie I(i,i’), în proiecţia pe planul orizontal, 12 ∩ d1 = i, unde cele două drepte se proiectează distinct (fig.5.39). 9. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) definită de punctele K(5,10,35) şi I(50,15,10) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60,10,15), B(35,40,45), z C(15,5,5). Considerând placa opacă, să se b' studieze vizibilitatea dreptei. Rezolvare : Se trasează un plan de capăt [Q] prin dreaptă, δ’ ≡ Q’ şi se determină dreapta k' 4' (12,1’2’) după care acesta intersectează placa : 2' [Q] ∩ [ABC] = (12,1’2’). Această dreaptă se α' intersectează cu dreapta dată ∆(δ,δ’) în a' 1'=5' 3' punctul (α,α’), punct de intersecţie ce se δ'=Q' i' obţine, mai întâi, în proiecţia pe planul c' orizontal, 12 ∩ δ = α, pentru ca apoi, cu x O ajutorul unei linii de ordine, să se determine şi 1 c proiecţia verticală α’. a Vizibilitatea dreptei în proiecţia k δ 3=4 verticală, se stabileşte pornind de la o i 5 α intersecţie aparentă a dreptei cu o latură a 2 plăcii, considerând punctele 1’ ≡ 5’. Din proiecţia orizontală rezultă că punctul 5 are depărtarea mai mare, deci în proiecţia y verticală punctul 5 este în faţa punctului 1 şi b implicit proiecţia δ’ este vizibilă până în α’, iar până în 2’, invizibilă. Analog, se studiază Fig.5.40 Rezolvarea problemei 9 vizibilitatea dreptei şi în proiecţia z orizontală, considerând intersecţia n' aparentă a proiecţiei δ cu latura bc, 7' 2' a' respectiv punctele 3 ≡ 4 (fig.5.40). 4' c' 10. Fie plăcile plane opace α' 1' date prin coordonatele vârfurilor β' [ABC] : A(70,15,35), B(10,40,10), m' 6' 3'=5' C(5,0,30), şi [MNK] : M(60,10,15), N(35,40,45), K(15,5,5). Să se b' determine segmentul de dreaptă după k' care cele două plăci se intersectează şi c O x 4 să se studieze vizibilitatea plăcilor. k Rezolvare : Segmentul de dreaptă m 2 după care cele două plăci se 5 a 6=7 intersectează este determinat de β α punctele în care laturile MN şi NK 1 intersectează planul triunghiului [ABC]. Se procedează ca şi la problema 9 şi se determină punctele 3 n b y (α,α’) şi (β,β’). Pentru stabilirea vizibilităţii Fig.5.41 Rezolvarea problemei 10 plăcilor în proiecţia orizontală s-au

punct determinat ca în x d O Px rezolvarea problemei 9. yI. astfel încât punctul I să aparţină plăcii.5. O f 2 Rezolvare : placa [EFGI] se reprezintă în c e 3 a epură determinând depărtarea punctului I.i’).43).5.15).45).a’) orizontala b G(g.43 Rezolvarea problemei 12 perpendiculară pe orizontala g.10.41).40. d' Py Perpendiculara intersectează planul triunghiului în punctul I(i. considerându-le x g' opace.40). Din punctul K(40.35. Prin punctul A să se traseze o Fig. şi placa patrulateră k' a' 1' [EFGI] : E(5.5.g’) şi frontala F(f. C(15. construieşte proiecţia orizontală Fig. I(10. exterior planului. ca în figura 5.10. 4 i Pentru definirea segmentului de g dreaptă după care se intersectează cele două b y plăci. OPy = -5 OPz = -10 şi un punct A(20.44 Rezolvarea problemei 13 dreaptă D(d. Vizibilitatea plăcilor se studiază b' k' z având în vedere observaţia că vârful B al 1' triunghiului are cea mai mare cotă şi d' depărtare.yI.k’) de intersecţie al punctul 1 diagonalelor.5).5) x k c 2 a f şi să se determine punctul în care aceasta îl n g intersectează.5. Să se studieze i' c' vizibilitatea plăcilor. Grafic. 4' G(55. P a 13. proiecţia verticală d’ perpendiculară pe a' z d ⊥ g.42). dreapta D(d.10).5). F(65.10. ale triunghiului. Se consideră planul [P] definit prin urme: y Pz OPx = 10.5. se y 1 trasează prin punctul A(a.d’) fiind frontala f’ : P' perpendiculara cerută (fig. iar din proiecţia k’.35).β’) în care laturile AB şi BC. Fig. se determină punctele (α. d’ ⊥ f’.5. aceasta se realizează folosind β α k K(k. β' B(35.f’). yI .28.d’) perpendiculară pe planul [P].5.α’) şi (β. m i Rezolvare : Construirea perpendicularei pe d planul triunghiului se face utilizând o orizontală şi o frontală a acestuia. C(15. Din proiecţia k se d.42.5.20). deci este primul vizibil.37). Astfel.35) să se c' traseze o perpendiculară pe planul triunghiului O [ABC] : A(60.5.5. e' 2' 11. punctele 6 f' 3' şi 7 (fig. atât în i' g' m' a' proiecţia orizontală cât şi în cea verticală. B(45. f' 2' 12. iar pentru proiecţia verticală.POZIŢII RELATIVE 69 considerat punctele aparent suprapuse 3’ şi z b' 5’. faţă n' de planul patrulaterului (fig. Să se determine segmentul de dreaptă după care se intersectează placa α' triunghiulară [ABC] : A(60.15).42 Rezolvarea problemei 11 înţeapă placa patrulateră [EFGI].10.

c’) şi h1 y E(e. c’ ∈ g’. cu ajutorul orizontalei v Px v1 c x b G(g.20. dar numai o anume dreaptă intersectează şi dreapta D1. exterior ei. exterior ei.c’) : δ = b ∪ c. Fie drepta D(d. a Astfel.5. a' z B(30. perpendiculară pe dreapta D : c' O g’ || Ox. 14. perpendiculară pe planul [P]. d ⊥ P şi prin proiecţia a’. B(30. c ∈ d.v’) a orizontalei şi prin proiecţia v’ se c d b trasează urma verticală P’ a planului [P]. P Dreapta Δ este definită de punctele C(c.8) z şi un punct C(10.d’).5) şi un punct C(10.5. Din Px se trasează urma orizontală P a planului [P]. proiecţia d’.5. se determină punctul C(c. g ⊥ d.3. d' P' Rezolvare : Prin punctul C se trasează o orizontală b' v' g' G(g. Astfel. are proiecţiile perpendiculare pe urmele de acelaşi fel ale planului.5). cu ajutorul unui plan g de capăt [Q].20). d’ ⊥ P’ (fig.46 Rezolvarea problemei 15 două drepte oarecare se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie. h1v1 ∩ d1 = c.25. 16.e’). dus prin dreapta D1.b’) şi C(c. 15. δ’ = b’ ∪ c’ (fig. Se determină urma v Px x verticală V(v.5.20). b' v' g' m' Rezolvare : Prin punctul B se construieşte un plan h1' v1 O [P] perpendicular pe dreapta D. se confirmă faptul că unghiul drept dintre Fig.d1’) intersectează planul [P].44). δ’ = c’ ∪ e’. N(25. Observând epura din figura 5. perpendia g P culară pe proiecţia d’ a dreptei D : P’ ⊥ d’.10. Dreapta Δ(δ.3.47 Rezolvarea problemei 16 căutată este definită de punctele B(b.20).20.g’) (vezi rezolvarea problemei 14).d’) : A(20. [P] ∩ [Q] = H1V1.5).45). Prin δ' d'=Q' v1' punctul C să se traseze o dreaptă Δ(δ.5. perpendiFig. [P] ∩ [Q] = H1V1. dus prin dreapta D.47).d’) : A(5.g’) (vezi rezolvarea problemei 14). .5).d1’) : M(40.45 Rezolvarea problemei 14 culară pe proiecţia d a dreptei D : P ⊥ d (fig. cu ajutorul b v Px x orizontalei G(g.δ’) P' e' perpendiculară pe dreapta D.5. Se consideră dreapta D(d. z d1' P' B(20.δ’) Fig.5) şi D1(d1.d’) intersectează planul [P].70 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rezolvare : Dreapta D(d. la y intersecţia cu axa Ox rezultând punctul Px . Prin punctul C să se a' traseze un plan [P] perpendicular pe dreapta D.5. în care dreapta δ e D(d. prin proiecţia a se trasează proiecţia d.g’) a planului [P]. în care dreapta n P h1 d1 D1(d1.c’). Q a d h1v1 ∩ d = e.d’) : A(20.δ’) δ' d' v1' perpendiculară pe dreapta D şi concurentă cu c' dreapta D1.20).46. n' a' Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ.5.e’) : δ = c ∪ e. Se determină punctul E(e. Fie două drepte D(d. δ m Orice dreaptă din planul [P] care trece prin c g d Q punctul B este perpendiculară pe dreapta D. g' c' v' b' Rezolvare : Prin punctul C se construieşte un plan [P] h1' O perpendicular pe dreapta D.5.5. cu ajutorul unui y plan de capăt [Q].

δ ⊥ Q.g’) a planului [P]) şi prin el se construieşte o dreaptă D(d. care este perpendiculară pe planul [R].5. să se construiască un plan [R]. b) : Prin punctul A(a. Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q].d’).d’). deoarece acestea conţin dreapta D(d. ∠OPxP = 350. OQy = 25.15. OPz = 35 şi care să intersecteze axa Ox la 10mm de planul lateral. d’ ⊥ P’.d’) dintre planele [P] şi [Q] : P ∩ Q = h.49 : h1 ∈ P şi v1’ ∈ P’.v’) a orizontalei G(g.h1’). d ⊥ P. ∠ORxR = 1050.5. Rezolvare : Se consideră un punct A(a. ∠ORxR’ = 1200.δ’). P’ ∩ Q’ = v’. care este perpendiculară pe planul [R] .v1’) ale dreptei D şi se verifică dacă acestea sunt pe urmele planului [P].a’) se trasează dreptele D(d. a ∈ d. . perpendiculare pe planele [P] şi [Q] : d’ ⊥ P’. h’ ∪ v’ = d’. deci planul [P] conţine dreapta D. Rezolvare : Prin punctul A(a. Să se verifice dacă cele două plane sunt perpendiculare.48). R’ ∩ Ox = Rx. Planul [R] este definit de dreapta D(d.5.50. a’ ∈ d’ şi i se determină urmele H(h. deoarece conţine câte o dreapta perpendiculară pe acestea.g’). R' P' d' h v' h1' v' v h1 a' a Rx a' z Pz R' P' d' z x Rx Px a d v h' P R Py y O x v1 Px v1' g' 1200 1050 d g y O R P Fig. OPy = 10. R’ ⊥ d’. dusă prin punctul A(a. perpendicular pe planele [P] : OPx = 50.5. v’ ∪ v1’ = R’. R ⊥ d. astfel : d ⊥ R.POZIŢII RELATIVE 71 17.28) să se construiască un plan [R].d’). Prin punctul A(35. prin urma verticală V(v. perpendicular pe planul [P] : OPx = 50. a’ ∈ d’.a’). Se determină urmele celor două drepte şi se trasează urmele planului [R] : h ∪ h1 = R. OPz = 15 şi [Q] : OQx = 20. Prin punctul A(40.49 Rezolvarea problemei 18 18. a ∈ d. g ⊥ d. Se determină urmele H1(h1. respectiv dacă dreapta D aparţine acestuia. perpendiculară pe planul [P] : d ⊥ P.48 Rezolvarea problemei 17 Fig. v1’ ∈ R’. Rezolvare : Problema poate fi rezolvată în două moduri : a) varianta I de rezolvare (fig. După cum se observă în epura din figura 5.h’) şi V(v.a’) în planul [P] (punctul se ia pe orizontala G(g. a) varianta II de rezolvare (fig. OQz = 20. OPy = 25. ∠OPxP’ = 400 şi [R] : ORx = 17. 19.5.a’) se construieşte o dreaptă D(d. d’ ⊥ R’. a’ ∈ g’. Se trasează planul [R] perpendicular pe dreapta D(d. V1(v1. Planul [R] este perpendicular pe planele [P] şi [Q]. astfel : [P] : OPx = 50. rezultă că cele două plane sunt perpendiculare : [P] ⊥ [R].15. ştiind din enunţul problemei că ORx = 10 : R = Rx ∪ h. a ∈ d.v’). Fie două plane definite prin urme.d’) şi de punctul Rx. h ∪ v = d. R’ = Rx ∪ v’ (fig.10). a) : Se determină dreapta de intersecţie D(d.d’) şi Δ(δ.d’) perpendiculară pe planul [R]. perpendiculară pe dreaptă : g’ || Ox.50. δ’ ⊥ Q’.

60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie.80). 2.10).37). Prin punctul A(20. Prin punctul A(20. B(20.δ’) : E(20.10).70). Se consideră planul [P]. OPz = 70. B(40. Fie punctul A(60. Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i.20) să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q].40).35). OQz = -30. ∠OPxP = 600.30.d’) paralelă cu planele [P] : OPx = 140.δ’) de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 30. 9. dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q]. a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei. OQz = 65. un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct. Se dă planul [P] : OPx = 100. Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [P] : OPx = 140.20.20). 5.5 Probleme propuse d' R' v1' Px a' g' Rx Qx P' Q' h' h a g a) R v' d v P Q δ' R' d' Q' P' z Qz Pz O x v1 x Qx P Q R a v1' Py Qy y 1.20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P]. C(80.-12. Să se determine dreapta de intersecţie dintre planul [Q] : OQx = 70. ce trece prin punctul B(20. 6. ORy = 55.72 z Qz Pz O Py GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ v=h=v'=h'=Rx a' Px h1' v1 h1 δ Qy y d b) Fig. definit de dreapta D(d.d’) : A(80. OQy = 80. Să se verifice dacă cele două triunghiuri sunt paralele.52) şi Δ(δ. Prin punctul N(60.40).d’) dintre cele două plane. 10.70. OPy = 40. ORz = 70. definit de cele două drepte. OQy = -80. OQz = 65 şi planul de nivel [N] care trece prin punctul A(90.10) să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P].15. Să se determine dreapta de intersecţie D(d. 7.90.30.10.70).20. OQz = -30. F(60. 4. .25. Fie planul [Q] : OQx = 30. 8.5. Prin punctul I(90. OPz = 50 şi planul de front [F] care trece prin punctul M(90.70. F(40.10.5. Fie triunghiurile ABC şi EFG. OPy = 50.50). OPy = 40. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70.10. Fie planele [P] : OPx = 140.30) şi G(130.90).35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P]. Să se determine dreapta Δ(δ. Prin punctul M(80. B(70. 3. OPz = ∞ şi planul [R] : ORx = 100.d’) : A(50. E(150.40. OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30.30. date prin coordonatele vârfurilor : A(0.10.30. OQy = 80.i’).20).10.20.10) să se ducă o dreapta D(d.13.30. 11. Fie dreptele D(d. OPy = -20.10) şi de punctul M(45. OQy = -80.50 Rezolvarea problemei 19 5.

10). 13.20. B(10.50). D(120.δ’) : M(60.35. dintre dreapta Δ şi planul [P]. Considerând placa opacă să se studieze vizibilitatea dreptei.65).δ’).10. Să se studieze vizibilitatea dreptei Δ.10. D2(d2. care să treacă prin punctul A. B(70.30. OPy = 50.40.25) şi Δ(δ.40).40).20). B(20. OPy = 90. B(70.30).50).20).60).50).70.10).10.75). exterior planului.30.5.20).20.30.5.15.20).40. Să se construiască o dreaptă D(d.40) să se ducă o paralelă D(d. Fie planul [P] definit prin urme : OPx = 150. Să se construiască urmele planului [P]. Se dă planul [P] definit prin urme: OPx = 100.30).10). Din punctul M(55. Se consideră planul [P] : OPx = 100. N(110. C(30.40.10.10.30.80). C(30. Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor. 16.50).55.25).10).10.10. OPz = 70 şi dreapta D(d. definit de punctele A(45.10. B(30.70.5) şi [IKNM] : I(45. Fie plăcile plane opace date prin coordonatele vârfurilor [ABCD] : A(120.20) şi placa triunghiulară [ABC] : A(60. perpendiculară pe planul triunghiului ABC şi să se determine punctul I(i.i’). 22.δ’) şi planul triunghiului.5.30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ.30). considerându-le opace.60).5).10. Să se determine punctul de intersecţie dintre dreapta D(d.10) şi C(10.30. .10. N(60.10).15. paralel cu dreapta D.40. 24.δ’) paralelă cu planul [P]. Prin punctul B(70.d’) : A(70.10.10).20).35). 21. M(65.50). C(70.30) [KMN] : K(70. Să se determine dreapta de intersecţie dintre o placă plană triunghiulară şi una patrulateră.20). B(40.10. paralelă cu planul [P] definit prin urme : OPx = 60. Prin punctul K(110. B(60.90. 14. B(90. Fie triunghiul ABC : A(50. OPy = 50. C(15. B(10.30).50).10. F(15.60. Se dau punctul A(30.40) şi C(100.5. Să se studieze vizibilitatea plăcilor. M(120. C(80.20) [KMN] : K(120.d’) : B(60.60.90.20). C(10.50. M(70. N(60.i’) dintre dreapta D şi planul [P].i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ.60). 23.40. OPz = 70 şi un punct A(60. OPz = 85.75. b) [ABC]: A(100.d’) la planul [P].30) să se ducă o dreaptă Δ(δ.30.δ’).75. să se traseze o dreaptă Δ(δ.40.20).80) şi să se determine punctul de concurenţă. B(25. Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i. triunghiul fiind considerat opac. Prin punctul E(60. N(10.0).60).0. d) [ABC] : A(110.5. C(110. Fie două plăci plane triunghiulare opace.15. N(40.70.70. care trece prin punctul M şi este paralel cu cele două drepte 17.5).65) şi [KMN] : K(20.85.d’) : A(95. Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor.75. 25.70.5.0. B(20.POZIŢII RELATIVE 73 12.20.70. fără a se construi urmele planului 20.60.55.60).70). concurentă cu planul triunghiului [ABC] : A(130.20.5). Prin punctul M(20.20.70).20) şi dreptele D(d. M(40.d’) paralelă cu planul [P].40.30) şi dreapta D(d.10).15) să se ducă o dreaptă Δ(δ.30). OPy = 40.d’) definită prin urme : H(55.50.45). N(30. M(100. N(15. în următoarele cazuri : a) [ABC] : A(100. Să se determine urmele unui plan [P].25). necoplanare.80).15.30. Fie punctul M(50. care taie axa Ox într-un punct de abscisă 120 şi conţine punctul A. B(70.90).10.10.d2’) : C(40. date prin coordonatele vârfurilor : [ABC] : A(5.80).5). C(20.65.40. Se consideră planul [P].90) [KMN] : K(130. M(15.δ’).20).10.10.5). 18. Fie planul [P] definit prin două drepte paralele D1(d1. OPz = 50. B(60.70.20). C(80. 19.33.10). 15. K(10. c) [ABC] : A(160.25.10) [KMN] : K(90.δ’) : E(35. Să se determine punctul de intersecţie I(i.50) să se traseze o dreaptă Δ(δ.0) şi V(30.d1’) : A(70.

Să se construiască planul proiectant vertical [Q].50). OPz = ∞ şi punctul A(20. 32.20.10. 42.20. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100. B(50.0. să se determine punctul I(i.10. C(100. exterior planului. N(40. OPy = 50. Prin punctul A să se ducă un plan [Q].20).37). Prin punctul C(30.30).d’) : A(80. OPy = -10.70) şi planul [P] : OPx = 60.d’).10.30). Prin punctul A să se ducă un plan [Q].0) .10.40. Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D. B(70.50. Se consideră dreapta D(d.20). perpendicular pe planele [P] : OPx = 140. exterior planului.15) şi dreapta Δ(δ.40. OPy = 50. 33. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 37. exterior planului. 34. 30. 27.i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei.40) există? Să se traseze un astfel de plan. OPz = -60 şi [Q] : OQx = 70. din acest plan. Prin punctul B să se traseze un plan perpendicular pe această dreaptă. Fie planele [P] : OPx = 20.10).80). să se construiască un plan [R]. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? 38.δ’) : M(70. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P]. Câte plane [P].70.15) să se ducă un plan [Q]. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P].δ’) pe dreapta MN : M(90. OPy = 90.30. Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15. 35.15). Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80.40.30.50) să se traseze o perpendiculară D(d.d’) : A(100.40. care trece prin origine. care trece prin punctul M şi face 900 cu planul [Q]. OPz = 50.60.50). exterior planului.90. OPy = ∞.60).30. Se consideră punctul A(50.70.zA). Fie dreapta D(d.15) să se ducă un plan [P]. care are urmele în prelungire. perpendicular pe dreapta D(d. care întâlneşte axa Ox în punctul F(35. F(40.d’) : M(60. Prin punctul E(80. Să se construiască planul de capăt [R]. Fie dreapta D(d. Prin punctul A să se ducă o dreaptă D(d.5.30). OQy = 80. 31.20).10.δ’).40.15. B(60.60. Fie planul de capăt [Q] : OQx = 80. OPy = 40. perpendiculare pe drepta D(d. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70. 36.-20.10). Să se determine segmentul de dreaptă AI(ai.10.d’) : A(50. OPz = -15 şi punctul A(50.10. OPz = 70 şi un punct A(60. G(110.70. N(20.50).20). perpendicular pe planul [P].70).13.52).d’) pe planul triunghiului EFG : E(130. Să se verifice dacă acestea sunt perpendiculare.90). 43. dat prin coordonatele vârfurilor : A(100.60) să se ducă o perpendiculară Δ(δ.10).d’) perpendiculară pe planul triunghiului. B(20. 41. B(70.10).-12.5.20.d’) : A (40.70).40.40). 29. OQy = -60. perpendicular pe planul [P]. OPy = 70. care defineşte distanţa de la punctul A la planul [P]. OQz = 70 şi punctul M(20.10.5) să se ducă o dreaptă D(d. Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC]. N(15. OQz = 65. Se consideră planul [P] definit prin urme: OPx = 100.30. OQy = ∞. B(70. 40. Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ. 39. K∈D. 28.10) şi punctul M(45.20). Prin punctul A(60. OPz = 70 şi un punct A(60. perpendicular pe planul [P]. OPy = 40.δ’) pe planul triunghiului ABC. perpendiculară pe dreapta Δ(δ.30.74 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 26. Prin punctul A(110.40). . C(20. OQz = 50. Fie planul de capăt [P]: OPx = 10. Se consideră planul [P] definit prin urme : OPx = 150.a’i’). Din punctul M(75.20). OPz = 85.30. Prin punctul I(90.

b) în epură obţinând proiecţia a1’. în funcţie de cerinţa problemei. studiate în continuare sunt : . .1. format din cele două plane de proiecţie perpendiculare.rotind elementul geometric şi lăsând neschimbate planele de proiecţie. se duce linia y de ordine din proiecţia x1 x1 orizontală a. sau alternativ ambele plane de proiecţie (dubla schimbare de plan) astfel încât. acelaşi punct a.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 75 6. iar proiecţia verticală se schimbă în raport cu noul plan vertical.metoda rotaţiei. punctul a1’. adică schimbând poziţia planelor de proiecţie şi lăsând pe loc elementul geometric proiectat. proiecţia orizontală a elementului geometric rămâne neschimbată. paralel sau perpendicular). proiecţie pentru punctul A(a. linia de pământ devine O1x1. a) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un punct Fie punctul A(a. Metodele geometriei descriptive. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE Prin metodele geometriei descriptive se realizează modificarea proiecţiilor elementelor geometrice din poziţiile date în alte poziţii. iar pe planul vertical [V1].6.modificând sistemul de referinţă.1 Reprezentarea schimbării de plan vertical de egală cu cota punctului. a ≡ a1. perpendiculară a) b) pe O1x1 până în a1x şi se prelungeşte cu o distanţă Fig. [V1] z Pentru realizarea z a' a1' a' schimbării de plan vertical A ax O1 O x ax z pentru punctul A(a. b).1. poziţii în care dreptele.1 Schimbarea planului vertical de proiecţie Prin schimbarea planului vertical de proiecţie.6. . 6. 6. Se observă că punctul A are aceeaşi cotă în noul sistem (ax1a1’ = axa’ = z). în O a1' a1x epură (fig.1 Metoda schimbării planelor de proiecţie Prin metoda schimbării planelor de proiecţie se poate schimba planul vertical de proiecţie.a’).metoda schimbării planelor de proiecţie. În noul sistem de referinţă proiecţiile punctului A vor fi : pe planul orizontal. planul orizontal de proiecţie. iar depărtarea modificată (a1ax1 ≠ aax).metoda rabaterii. de transformare a proiecţiilor elementelor geometrice. . elementul proiectat să ocupe o altă poziţie faţă de noile plane de proiecţie (în general.1). figurile geometrice sau unghiurile apar în adevărată mărime.6. z raportată la planul vertical [V] de proiecţie [V1].a’) în sistemul de referinţă iniţial. particulare faţă de planele de proiecţie.a’) : a) în spaţiu . Aceste transformări pot fi făcute în două moduri : . orizontal [H] şi vertical [V] (fig. se x O1 a1x a=a1 a=a1 z trasează noua linie de [H] pământ O1x1. perpendicular pe planul [H]. . Dacă se consideră un nou plan vertical de proiecţie [V1].

2.2. P şi P’ şi un nou plan vertical de proiecţie [V1]. b) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru o dreaptă Fie o dreaptă fiind definită de două puncte. păstrând proiecţiile orizontale. b' x b=b1 O1 b1' bx d' b' a' ax O x b=b1 O1 b1' bx d' d=f b' a' ax a=a1 a1x a1' O x bx b=b1 x1 c) d' a' ax d=d1 b1x d1' a) a=a1 a1x x1 a1' b1x f' b) d=δ a=a1 O1 O x1 a1' δ' b1' Fig.6.2 Schimbare de plan vertical pentru o dreaptă Dreapta D(d.6.a’) şi B(b.f’) . alegând poziţia noului plan vertical.luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe proiecţia orizontală a dreptei.a’b’). c). convenabilă. iar proiecţia verticală şi depărtarea punctului se modifică. schimbarea de plan vertical se face prin schimbarea de plan vertical pentru punctele A(a.6. c) Schimbarea planului vertical de proiecţie pentru un plan Se consideră un plan oarecare [P]. b) – c) în epură . dreapta oarecare este transformată într-o dreaptă particulară.b’).76 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Orientarea liniei de pământ trebuie astfel făcută încât punctul să-şi păstreze diedrul în care a fost iniţial. a). b) . dar de obicei. Cele două plane verticale de proiecţie şi planul dat se z [V1] P1' Px x P=P1 O1 i' i P1x [P1] a) x1 [V] P' [P] O [H] y x Px P=P1 P1x O1 b) P' i' i x1 i1 ' P1' O x P1' i1 ' i' P' O1 O P=P1 c) Px P1x x1 i Fig.d’) se transformă într-o frontală F(f.d1’) obţinută sunt într-o poziţie oarecare.d’) şi dreapta D1(d1.δ’). a şi b şi cotele punctelor.luând linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei. în probleme. Segmentul de dreaptă obţinut în noul sistem este A1B1(a1b1. axa’ = a1xa1’. dat prin urmele sale. A schimba planul vertical de proiecţie pentru aceasta înseamnă a face această schimbare pentru două puncte ale dreptei. bxb’ = b1xb1’ (fig.sau într-o dreaptă de profil Δ(δ. Observaţie : La schimbarea de plan vertical de proiecţie. Fiind dat segmentul de dreaptă AB(ab.6. d (fig. d (fig. proiecţia orizontală şi cota unui punct rămân neschimbate.2.3 Reprezentarea schimbării de plan vertical de proiecţie pentru planul [P] : a) în spaţiu.6. Prin schimbarea planului vertical de proiecţie o dreaptă oarecare D(d.a1’b1’). faţă de aceeaşi linie de pământ O1x1.

3. b şi în continuare. în i1’.i’) aparţine atât urmei verticale vechi P’ cât şi celei noi P1’. a cărui proiecţie orizontală i coincide cu intersecţia celor două linii de pământ: i = Ox ∩ O1x1 (fig. se observă că urma orizontală a planului rămâne neschimbată. z Schimbarea a) a'=a1' [V] a'=a1' y planului orizontal de x1 x1 A proiecţie pentru un punct a1x a1x O1 y Se consideră un punct O1 x a1 ax y ax a1 A(a. pentru schimbarea planului vertical de proiecţie. Linia de O1x1 se trasează pământ Fig.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 77 intersectează într-un punct I(i.6. a). a sau paralelă cu aceasta.3. în transformarea din figura 6. a).6. se obţine mărimea reală a unghiului α pe care planul oarecare [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. Punctul P1x şi proiecţia verticală i1’ determină urma verticală a planului [P1]. Proiecţia verticală i’.3. În proiecţie pentru punctul A(a. O1x1. a) sau într-un O1 plan plan paralel cu linia de a) b) pământ [P2] (fig. sau rotind proiecţia verticală i’ în jurul lui i până se suprapune pe acea perpendiculară. pe perpendiculara dusă din proiecţia orizontală i pe axa O1x1.5 Reprezentarea schimbării de plan orizontal de linia de pământ.6.i’).4. [H1]. c.4. a.6. Pentru aflarea noii urmei verticale P1’ se ţine seama de faptul că punctul I(i.6. b sau în sens contrar. unghi identic cu unghiul plan dintre urma P1’ şi axa O1x1.a’) şi un nou plan O orizontal de proiecţie.2 Schimbarea planului orizontal de proiecţie Prin schimbarea planului orizontal de proiecţie. Schimbarea de plan i' x1 vertical pentru un plan oarecare i' i2' P' P' x1 [P]. atunci P2' Px O când se urmăreşte transformarea Px i O x i lui într-un plan particular şi x α P=P1 anume într-un plan proiectant de P1x P 1 ' i1 ' P=P2 O1 capăt [P1](fig. Noua proiecţie verticală P1’ se obţine măsurând cota punctului I. respectiv planul orizontal [H].4. În fiecare caz se stabileşte sensul corespunzător pentru noua axă O1x1. proiecţia verticală a elementelor geometrice rămâne neschimbată.4. 6. care y se menţine (fig. ca şi în epura din figura 6. în transformarea din figura 6.5. Prin planul [P1] astfel transformat.6. se aplică metodologia descrisă mai sus. O x a a y [H1] perpendicular pe planul [H] vertical de proiecţie [V]. se poate roti în sensul prevăzut în figura 6.a’) : a) în spaţiu.4 Plan oarecare transformat în : perpendiculară pe urma orizona) plan de capăt . b) plan paralel cu linia de pământ tală P a planului. P ≡ P1 şi la intersecţia ei cu axa O1x1 se obţine punctul P1x. b). Pentru a realiza schimbarea de plan vertical pentru planul [P] în epură. deci se face schimbarea de plan vertical pentru punctul I. b) în epură noul sistem de proiecţie . a) b) Planele de proiecţie [H1] şi [V] se intersectează după Fig. iar proiecţia orizontală se modifică în raport cu noul plan orizontal. se aplică în general. obţinută după schimbarea de plan vertical : P1’ = P1x ∪ i1’.1. obţinându-se epura din figura 6.3.

unde se obţine a1x şi se prelungeşte cu o distanţă egală cu depărtarea punctului. b) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru o dreaptă Schimbarea de plan orizontal de proiecţie pentru o dreaptă se face prin schimbarea planului orizontal pentru două puncte ale dreptei. Se face P'=P1' P1x schimbarea de plan orizontal [H1] [P1] O pentru punctul I. unde Fig. a1b1.i’).6).6. acesta definind poziţia unei drepte orizontale G(g.g’) (dreaptă de nivel). care ax bx O x rămâne neschimbată. Fie segmentul de dreaptă AB(ab. sau [P] P rotind proiecţia orizontală i i [H] i O1 până se suprapune pe linia de P y O1 ordine. obţinându-se proiecţia orizontală a segmentului orizontal A1B1. Din proiecţiile verticale ale punctelor A şi B se duc linii de ordine perpendiculare Fig. ∠ (AB. faţă de axa O1x1. a1x x b b'=b1' 1x 1 Noua linie de pământ O1x1 se va lua astfel încât punctele A(a. adică paralelă cu proiecţia verticală a’b’.78 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ punctul A are aceeaşi proiecţie verticală.6 se poate găsi adevărata mărime a segmentului AB. după trasarea axei O1x1 se duce linia de ordine din a’ până la intersecţia cu aceasta. Sensul liniei de pământ se stabileşte astfel încât punctul să rămână în diedrul în care a fost înainte de schimbarea planului de proiecţie. Dacă se face o schimbare de plan orizontal de proiecţie pentru acest plan el se transformă într-un plan [P1].6. a) b) Un alt punct al urmei orizontale este P1x. Pentru determinarea urmei orizontale P1 se foloseşte punctul de intersecţie a celor trei plane.7). a1xa1 = axa şi b1xb1 = bxb. a1a1x = aax = y. ci doar sensul axei. Astfel. P1’ ≡ P’. [H].7 Schimbarea de plan vertical de proiecţie pentru urma verticală intersectează planul oarecare [P] . pe epura din figura 6. faţă de noul sistem de proiecţie.a’b’). alcătuit din planul vertical [V] şi noul plan orizontal [H1] (fig 6.6. Trasarea axei O1x1 de o d b parte sau de alta a proiecţiei a’b’. pentru determinarea proiecţiei orizontale a1.5. a1. Printr-o g O1 b1 a1 schimbare de plan orizontal acesta poate fi adus paralel β faţă de noul plan orizontal de proiecţie [H1] (fig. În epură (fig. punct care are proiecţia verticală i’ x1 pe linia de pământ şi z x1 [V] proiecţia orizontală i pe urma P'=P1' P a planului. O1x1 || a’b’. Urma verticală a noului plan P1’ rămâne neschimbată. a’≡ a1’ şi o nouă proiecţie orizontală. [P] şi [H1].[V]) = ∠ β.a’) şi B(b. nu modifică rezolvarea a problemei. Observaţie : La schimbarea de plan orizontal de proiecţie. proiecţia verticală şi depărtarea unui punct rămân neschimbate şi se modifică proiecţia orizontală şi cota punctului. b). c) Schimbarea planului orizontal de proiecţie pentru un plan Fie dat prin urme planul oarecare [P]. determinat la intersecţia celor două linii de pământ.b’) să aibă aceeaşi cotă în noul sistem de d'=g' a'=a1' referinţă. măsurând i' x Px P1x Px i1 depărtarea punctului pe linia i' P1 P1 O x de ordine dusă din i’. Astfel. Ox ∩ O1x1 = I(i. se ţine seama de faptul că punctul are aceeaşi depărtare. în i1. AB = a1b1 şi unghiul pe care-l face cu planul vertical de proiecţie.6.6 Schimbare de plan pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară depărtările orizontal pentru o dreaptă punctelor.

Frontala F(f.6. iar un plan oarecare poate fi transformat într-un plan proiectant faţă de unul din planele de proiecţie. prin proiecţia verticală. În rezolvarea problemelor.d’) poate fi transformată într-o dreaptă de capăt Δ(δ. Dacă noua linie de pământ O1x1 se ia perpendiculară pe urma verticală a planului oarecare [P].d’) cu planul orizontal de proiecţie [H]. δ’ = a2’ ∪ b2’. pot fi făcute prin două schimbări succesive ale planelor de proiecţie. Aceste modificări. în dreapta verticală Δ(δ. planul se transformă într-un plan proiectant vertical [P1] (fig. Prima schimbare de plan de proiecţie se face astfel încât segmentul de dreaptă să se transforme într-o frontală F(f. a s-a rezolvat transformarea dreptei D(d.a’b’) în poziţia. Depărtările punctelor A1 şi B1 se iau din sistemul de proiecţie ([H]. paralel cu dreapta D(d. O1x1 || ab şi păstrând cotele punctelor A şi B se determină proiecţiile verticale a1’ şi b1’.6.8 Plan oarecare transformat în plan proiectant vertical Prin subiectele tratate mai sus se observă că printr-o singură schimbare de plan de proiecţie. obţinută prin cele două schimbări de plane de proiecţie este o verticală. uneori este necesar ca o dreaptă oarecare să fie transformată într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie sau un plan oarecare să fie adus în poziţia de plan paralel cu un plan de proiecţie. b).δ’). perpendicular pe frontala A1B1.9. Dreapta Δ(δ.9). se poate determina unghiul diedru dintre planul [P] şi planul vertical de proiecţie [V]. iar pentru determinarea proiecţiei orizontale se duce linia de ordine din a1’ ≡ a2’ şi din b1’ ≡ b2’ şi se măsoară depărtările punctelor A1 şi B1. oarecare.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE linia de pământ O1x1. AB(ab. o dreaptă oarecare D(d. Pentru a doua schimbare de plan.d’). perpendiculară pe proiecţia verticală a frontalei A1B1. dintre urma orizontală P1 şi noua linie de pământ O1x1.9.6. schimbarea de plan orizontal de proiecţie se materializează prin trasarea liniei de pământ O2x2. se ia linia de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală a dreptei. a1’b1’ ≡ a2’b2’ (f’ = δ’). a2 ≡ b2. a poziţiei dreptelor sau planelor. Proiecţia verticală rămâne neschimbată. pe liniile de ordine trasate din a şi b. 6. O2x2 ⊥ a1’b1’. care sunt identice. deci se obţin două puncte suprapuse. Prin schimbarea de plan orizontal de proiecţie dreapta oarecare . a) Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie Aducerea unui segment de dreaptă.1. Rotirea proiecţiei i se poate face şi în sens invers celui prezentat în epura din figura 6.6. ca fiind unghiul plan β. de poziţie oarecare.8). Se unesc cele două puncte şi se obţine urma orizontală P1 a planului transformat.f’) dă mărimea reală a segmentului AB. comportă două schimbări de plan succesive (fig.δ’). se va lua în locul planului orizontal de proiecţie [H] un nou plan [H1].δ’) (fig.f’). o dreaptă oarecare poate fi adusă paralelă cu un plan de proiecţie. prin mărimea unghiului cuprins între proiecţia verticală a1’b1’ şi axa O1x1. În epură. AB = a1’b1’ şi unghiul α pe care-l face dreapta D(d. b. Pentru schimbarea de plan vertical de proiecţie.3 Dubla schimbare a planelor de proiecţie 79 x Px O1 P1x P'=P1' i' P i i1 P 1 β x1 O Fig. perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. În mod similar. P1 = P1x ∪ i1. în acest caz modificându-se şi direcţia axei O1x1. Astfel.[V1]). deci planul vertical de proiecţie [V] se înlocuieşte cu un plan [V1]. δ ≡ a2 ≡ b2.d’). În epura din figura 6.7.

iar apoi prin schimbare de plan vertical de proiecţie.d’) se transformă în orizontala G(g.6. verticala 1 1 b1'=b2' n1'=n2' a1'=a2' A2B2(a2b2. b) dreaptă de capăt b) Determinarea distanţei de la un punct la o dreaptă Fie dată dreapta AB(ab. Conform teoremei unghiului drept. se duce perpendiculara MN din punct pe dreaptă şi se găseşte mărimea acestei perpendiculare.g’). Din proiecţia verticală m1’ se duce perpendiculara pe proiecţia verticală a frontalei a1’b1’ şi se găseşte piciorul perpendicularei în punctul n1’. astfel încât în epură.a2’b2’). a=a1 n=n1 alegând poziţia liniei de pământ O2x2 paralelă b=b1 m=m1 cu proiecţia verticală m1’n1’.m2’n2’). este perpendiculara dusă din punctul M1 pe dreapta A1B1.10 Distanţa de la un punct la o dreaptă oarecare . luând axa O1x1 paralelă cu proiecţia orizontală ab şi păstrând cotele punctelor A şi B.9 Transformarea unei drepte oarecare în dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie : a) verticală .m’) (fig. Dreapta A1B1 devine în al m2 MN doilea sistem de referinţă ([H ]. b' x b=b1 O1 b1'=b2' bx d' a' a1=a2 ax O x1 O2 f '=δ' a1'=a2' b2=a2=δ b2x=a2x a d O1 a1x x2 g=δ b1=b2 β d'=g' ax b1x x1 b2'=a2'=δ' b2x=a2x O2 d=f b1x α a=a1 a1x a'=a1' x b'=b1' bx O a) x2 b b) Fig.80 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ D(d. Dreapta AB se transformă într-o frontală.m1’).6. care revenind în sistemul iniţial devine MN(mn. Poziţia punctului M în noul sistem de referinţă ([H]. orizontala se transformă în dreaptă de capăt. Pentru a se determina x mărimea reală a segmentului M1N1 se face o O schimbare de plan orizontal de proiecţie. Distanţa reală de la punctul b2=a2=n2 M la dreapta AB este dată de proiecţia x2 orizontală m2n2 a segmentului M2N2.6.10). Fig. Segmentul M1N1(m1n1.m1’n1’). a' n' Atât în primul sistem de referinţă cât şi b' în al doilea. adică x1 transformându-l în orizontala O2 m1'=m2' O1 M2N2(m2n2. aceasta trebuie să fie paralelă cu unul din planele de proiecţie. unghiul drept să se proiecteze în adevărată mărime pe acel plan. această perpendiculară este o m' dreaptă oarecare.m’n’).[V ]).[V1]) va fi M1(m1.a’b’) şi un punct exterior ei M(m. pentru a se putea duce din punctul M perpendiculara pe dreapta AB. Pentru determinarea distanţei de la punct la dreaptă. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie.

6.11).12 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] . aceasta se materializează prin linia de pământ O2x2 paralelă cu urma verticală a planului de capăt. b). În mod similar. aplicând o schimbare de plan orizontal.6. b) plan de front proiecţie. P1’. trebuie ca planul triunghiului să devină paralel cu un plan de b' 1' x O1 b1'=b2' x2 b2 a1'=a2' 1 c=c1 c1'=c2' x c O2 1 2 a' O b=b1 a=a1 x2 c2' a2' ABC b2' O2 x1 b1=b2 b'=b1' a1=a2 1' a'=a1' O1 c'=c1' 1 c O b a c' c1=c2 x ABC a2 a) b) Fig.11 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel . d) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Se ştie că o figură geometrică se proiectează în adevărată mărime pe unul din planele de proiecţie atunci când este paralelă cu acesta. în poziţie oarecare şi se cere determinarea mărimii ei reale.11. În epură.6. Printr-o schimbare de plan vertical de Fig. a s-a rezolvat transi formarea planului [P]. prin care planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1] şi apoi o schimbare de plan vertical. A doua schimbare este de plan orizontal de proiecţie.a’b’c’). se obţine planul de front [F]. paralel cu planul de capăt [P1]. Dacă se dă placa triunghiulară ABC(abc. care devine şi urma planului de nivel căutat : P1’ ≡ N’. planul [P] se transformă în planul de capăt [P1]. a cărui urmă orizontală este aceeaşi cu urma orizontală a planului proiectant vertical : P1 ≡ F (fig. considerându-se un nou plan orizontal [H1].METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 81 c) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie O2 Transformarea unui x2 O1 i' plan oarecare în plan P' P1x P1=F i1 paralel cu unul din planele x1 P'=P1' de proiecţie se poate face Px O O x i prin două schimbări de x i' Px P=P1 plan succesive (fig. într-un plan de nivel [N]. O1 a) b) oarecare.6.11. luând linia de pământ O1x1 perpendiculară pe urma orizontală P. P1'=N' P x1 P1x i1 ' O În epura din figura 2 x2 6.

ordinea schimbărilor fiind indiferentă. Adevărata mărime a triunghiului rezultă în proiecţia verticală : a2’b2’c2’ ≡ ABC Metoda se poate aplica şi pentru determinarea unghiului real dintre două drepte oarecare. La a doua schimbare de plan orizontal de proiecţie. 6. prin rotirea lor în jurul unei axe de rotaţie Z. linia de pământ O2x2 se trasează paralelă cu urma verticală a planului triunghiului [A1B1C1].82 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie. asupra plăcii triunghiulare ABC se aplică o schimbare de plan vertical de proiecţie. a. Sensul în care se rotesc punctele este indiferent. deci sunt paralele cu planele de proiecţie. . Pentru realizarea schimbării de plan vertical de proiecţie se foloseşte o orizontală a triunghiului ABC.[V1]).2 Metoda rotaţiei Prin metoda rotaţiei. În mod similar. [A2B2C2] || [H1].2.12. iar apoi o schimbare de plan orizontal de proiecţie. astfel încât să devină plan de capăt. aducând planul celor două drepte paralel cu unul din planele de proiecţie. a1’. planele de proiecţie orizontal şi vertical rămân nemodificate ca poziţie în spaţiu şi se modifică poziţia elementelor geometrice faţă de acestea. ele nu se deplasează rămânând propriile lor puncte rotite. O1x1 ⊥ a1. b. devenind plan de front. care unite dau adevărata mărime a triunghiului. b2 şi c2. obţinându-se proiecţiile a2. ca şi în epura din figura 6. Linia de pământ O1x1 se trasează perpendiculară pe proiecţia orizontală a orizontalei. iar apoi o schimbare de plan vertical de proiecţie. dar este important ca toate punctele unei figuri geometrice să fie rotite în acelaşi sens şi cu acelaşi unghi. 6. Arcele de cerc după care se rotesc punctele se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. Raza arcelor de cerc este egală cu distanţa de la puncte la centrul de rotaţie. astfel încât aceasta se transformă într-o dreaptă de capăt. se poate începe cu o schimbare de plan orizontal de proiecţie. Din proiecţiile orizontale ale vârfurilor triunghiului a. Pentru aceasta trebuie schimbate succesiv ambele plane de proiecţie. devenind plan de nivel. coliniare. b1’ şi c1’ se trasează linii de ordine şi se măsoară depărtările punctelor din al doilea sistem de referinţă ([H].12. [A2B2C2] || [V1]. O2x2 || a1’b1’c1’ (triunghiul este paralel cu planul [H1]). perpendiculară pe unul din planele de proiecţie. Planele în care se rotesc punctele sunt perpendiculare pe axa de rotaţie. În epura din figura 6. b şi c se duc linii de ordine şi se măsoară cotele punctelor. a2b2c2 ≡ ABC. [A1B1C1] ⊥ [H1]. [A1B1C1] ⊥ [V1]. având în vedere că triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical de proiecţie [V1] (plan de capăt).1 Rotaţia de nivel La rotaţia de nivel. placa triunghiulară ABC devenind plan proiectant vertical. obţinând proiecţiile verticale a1’.a’1’). Din proiecţiile verticale ale vârfurilor triunghiului. Punctul în care axa de rotaţie înţeapă un astfel de plan se numeşte centru de rotaţie. axa de rotaţie Z(z. dusă printr-un vârf al triunghiului. prin două schimbări succesive de plan.z’) este perpendiculară pe planul orizontal de proiecţie [H] (dreaptă verticală). b1’ şi c1’. se notează cu Ω şi reprezintă centrul arcelor de cerc descrise de puncte în rotaţie. iar planele în care se rotesc punctele sunt plane paralele cu planul [H] (plane de nivel [N]). iar când punctele sunt situate pe axa de rotaţie. A1(a1.

b) rotaţia de nivel pentru o dreaptă La rotaţia de nivel a unei drepte este suficient să se rotească două puncte ale ei pentru a obţine poziţia rotită a dreptei. punctul A se roteşte cu unghiul α.13. ω' a' Ω r α Proiecţia verticală a A punctului rotit. cu raza AΩ = r şi cu centrul în centrul de rotaţie Ω.a’): a) în spaţiu.a’) care se roteşte în jurul axei de rotaţie Z(z. dar îşi păstrează cota neschimbată.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE a) Rotaţia de nivel pentru un punct 83 Fie punctul A(a.a1’) îşi păstrează cota.14 Rotaţia de nivel a dreptei D(d. se preferă să se lucreze cu perpendiculara comună dintre axa de rotaţie şi dreaptă.14. neconcurentă cu axa de rotaţie Z(z. rotaţia punctului se transpune prin rotirea proiecţiei orizontale a punctului. În spaţiu (fig. Aici întâlnim două cazuri : axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta.z’). descriind arcul de cerc AA1. în care s-a produs rotaţia.6. în jurul axei z. a1’ se A1 ax O [N] obţine ridicând din x z=ω r z=ω O x proiecţia orizontală a1 o r α α a a a1 linie de ordine până pe a1 [H] urma verticală a planului y de nivel N’. pentru a nu fi necesar să se măsoare acest unghi pentru fiecare punct rotit.13 Reprezentarea rotaţiei de nivel pentru punctul paralel cu linia de pământ A(a. b). în a1. Se ridică linii de ordine din proiecţiile orizontale rotite a1 şi b1 şi la intersecţia cu paralelele duse prin a’ şi b’ la axa a' x a d b a) d' z' b' z α a1' b1' d1' O b1 d1 a1 a' x a1' d' f' b' b z' b1 ' z f b1 O x a' z' d' b' z b c) δ' a1' b1 ' b1 δ a1 O a d a1 b) a d Fig.d’). în planul de nivel [N]. z' Z [V] z' a1' a1' a' N' descriind arcul aa1. Tangenta dusă în b1 la arcul descris este chiar proiecţia orizontală d1 a dreptei rotite. în jurul proiecţiei orizontale z a z axei de rotaţie. a cu unghiul α.d’) şi se cere să se rotească în jurul axei de rotaţie Z(z. În epură (fig.6. Punctul rotit A1(a1. 1) Rotaţia de nivel a dreptei neconcurentă cu axa de rotaţie În principiu.6. b) în epură Ox. a se duce perpendiculara zb pe proiecţia orizontală d a dreptei şi se roteşte proiecţia b cu unghiul α până în b1. în a) b) timpul rotaţiei. până în a1’. Observaţie : La rotaţia de nivel punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală cât şi cea verticală. dacă se dă dreapta D(d. Deci. cu raza za.z’) cu unghiul α.z’) .13. Astfel.6. proiecţia verticală a’ se deplasează Fig. în figura 6. Totuşi. Pentru a putea construi şi proiecţia verticală se mai roteşte şi punctul a până se suprapune pe d1. a). aceasta se poate face prin rotirea cu unghiul α a oricăror două puncte ce aparţin dreptei.

a pentru determinarea poziţiei rotite cu unghiul α a dreptei D(d.i’) dintre plan şi axa de rotaţie. Dreapta rotită D1(d1. Dacă tangenta la arcul după care se roteşte punctul b se duce astfel încât să fie paralelă cu axa Ox. c).15.6.15.d’).6. iar dacă tangenta este perpendiculară pe axa Ox. c) Rotaţia de nivel pentru un plan La rotaţia de nivel a unui plan oarecare [P] cu un unghi α se întâlnesc două cazuri : 1) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală oarecare Fiind dat planul oarecare [P] şi axa de rotaţie Z(z.d’) în punctul I(i. b dreapta oarecare D(d.z’) se propune rotirea planului în jurul acesteia cu unghiul α (fig.14. în jurul P1 m1 P i=z P i=z axei z. rotind proiecţia orizontală a până segmentul a1i a devenit paralel cu axa Ox. Se utilizează o orizontală G(g.f’).16. c.15.6. se obţin proiecţiile verticale a1’ şi b1’ care definesc proiecţia verticală d1’ a dreptei rotite D1. dreapta rotită va fi o dreaptă de profil Δ(δ.16 Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o P1 a planului rotit [P1]. iar la intersecţia cu Ox verticală oarecare . ca în epura din figura 6. Ducând tangenta α m1 P1 m m în m1 la arcul de cerc a) b) descris de punctul m se obţine urma orizontală Fig. este suficient să se rotească un singur punct al dreptei.i’).δ’).i) şi punctul rotit A1(a1.84 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ox.δ’) (fig.g’) a planului. concurentă cu axa de rotaţie Z(z.6. al doilea punct pentru definirea dreptei rotite fiind chiar punctul de concurenţă.14.d’) se roteşte punctul a în a1. care rămâne propriul lui rotit.f’). pe urma v1' g'=g1' g' v' v' orizontală a planului. punct care nu-şi schimbă poziţia în timpul rotaţiei. De asemenea dreapta oarecare D(d. În figura 6. a). în jurul axei z şi se găseşte proiecţia verticală a1’.z’) este concurentă cu dreapta dată D(d.d’) se poate roti până în poziţia de dreaptă de profil Δ(δ.a1’) : d1 = i ∪ a1 şi d1’ = i’ ∪ a1’. P i' i' P1' P1' P' P' P1x O şi se roteşte punctul m v1 P1x Px Px O v v cu unghiul cerut α până x x g g g1 în punctul m1. în epura din figura 6.z’) Urmând aceeaşi metodologie. b.d1’) este determinată de cele două puncte : punctul de concurenţă I(i. ca în epura din figura 6. dreapta rotită va fi o frontală F(f.15 Rotaţia de nivel a dreptei D(d. a' x a z' d' d1' i' d i=z α d1 a1' O a1 x a a' a1' z' d' i' f' O d i=z α f x a a1 a' z' a1' d' i' δ' d α δ i=z O a1 a) b) c) Fig. dusă prin punctul de intersecţie I(i. 2) Rotaţia de nivel a dreptei concurente cu axa de rotaţie Când axa de rotaţie Z(z. z' z' Din z se duce perpendiculara zm.d’) s-a transformat în dreapta frontală F(f.

17 s-a transformat planul oarecare [P] într-un plan de i' capăt [P1].2 Rotaţia de front Rotaţia de front a unui element geometric se face în jurul unei axe de rotaţie Z(z.z’) este o verticală din planul [V] punctul de intersecţie dintre aceasta şi planul oarecare [P].18 Reprezentarea rotaţiei de front pentru punctul verticale z’ a axei de rotaţie. în figura 6. O F x a1 ω a a1 z a În epură. iar urma verticală P1’ se P obţine unind punctul P1x cu proiecţia verticală m P1 i’.a’): a) în spaţiu . În acest caz orizontala G(g. g1’ ≡ i’. Se determină urma verticală a orizontalei G1. V1(v1. 2) Rotaţia de nivel a planului când axa de rotaţie este o verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie Dacă axa de rotaţie Z(z. iar proiecţia verticală rămâne neschimbată.6. P1 ⊥ Ox.a’) care se roteşte cu [V] z'=ω' a' unghiul α în jurul axei de z'=ω' r a' r rotaţie Z(z.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 85 punctul P1x.z’) descriind un arc a1' α r A [F] Ω de cerc AA1 cu centrul în a1' α O Z punctul Ω şi de rază ΩA = r A1 Z x (fig.6. punctele rotindu-se în plane paralele cu planul [V] (plane de front). Urma orizontală P1 a planului α P =m O Px rotit [P1] este perpendiculară pe axa Ox în 1x 1 x z=i punctul m1. unghiul α z [H] după care s-a rotit punctul. Pentru aceasta s-a trasat perpendiculara zm pe urma orizontală P a z' P1' planului şi s-a rotit punctul m până se suprapune P' pe axa Ox în m1. a) Rotaţia de front pentru un punct Se consideră punctul z A(a. Arcele de cerc descrise de puncte sunt proiectate pe planul vertical de proiecţie în adevărată mărime. deci proiecţia a) b) verticală a’ a punctului se roteşte în jurul proiecţiei Fig. 6. ca fiind unghiul plan dintre urma axa de rotaţie este o verticală din [V] verticală P1’ şi axa Ox.g’) s-a transformat într-o dreaptă de capăt. A(a. P1’ = P1x ∪ i’. Planul obţinut determină unghiul diedru α dintre planul [P] şi planul orizontal de Fig.16. Dacă tangenta în m1 la arcul de cerc descris de proiecţia m este perpendiculară pe axa Ox. După rotire orizontala G va avea o nouă poziţie G1(g1. m1 ≡ P1x.6. planul [P1] obţinut este un plan de capăt (fig.i’) se găseşte la intersecţia urmei verticale P’ cu proiecţia verticală z’ a axei de rotaţie.g1’). b) în epură .17 Rotaţia de nivel a planului când proiecţie [H]. g1’ ≡ g’.18). se y proiectează pe planul vertical de proiecţie. iar urma verticală a planului rotit P1’ va trece prin P1x şi prin v1’.2. I(i. un plan oarecare se roteşte în general cu scopul de a se transforma într-un plan cu o poziţie particulară faţă de planele de proiecţie. cu proiecţia verticală în i’.v1’).z’) care este perpendiculară pe planul vertical de proiecţie [V] (dreaptă de capăt).6. P1’ = Px1 ∪ v1’. Deoarece. b). Proiecţia orizontală g1 trece prin punctul i şi este paralelă cu urma P1.

De asemenea. paralel cu axa Ox.d’).d’) se poate transforma într-o dreaptă de profil m1' g' Δ(δ. în jurul axei z’.20. Pentru definirea proiecţiei orizontale d1 a dreptei rotite se mai roteşte punctul N(n. se obţine prin translatarea proiecţiei orizontale m.d’). Proiecţia orizontală m1 a punctului M1.n’) al dreptei până în N1(n1. axa de rotaţie . a se prezintă rotaţia dreptei D(d. Dreapta rotită x G este determinată de punctul de intersecţie cu axa de m1 g d rotaţie I(i. printr-o rotaţie de front. Proiecţiile orizontale m1 şi n1 determină proiecţia orizontală a dreptei rotite D1(d1.d’) în jurul axei de rotaţie Z(z. raţionamentul este similar cu cel de la rotaţia de nivel. proiecţia verticală a punctului A1 rotit. când axa de rotaţie este sau nu concurentă cu dreapta.m1’). concurente cu dreapta.d1’).6.n1’) : mai întâi se determină proiecţia verticală n1’ pe proiecţia d1’ şi apoi proiecţia orizontală n1. z’m’. d1 = m1 ∪ n1. unde printr-o rotaţie de front dreapta dată D(d. adică are aceeaşi depărtare.19. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a1 a punctului rotit se duce linie de ordine din a1’ până pe urma orizontală a planului de front F. este prezentată în figura 6. Proiecţia m’ se roteşte cu unghiul dat α şi odată cu ea şi proiecţia verticală a dreptei d’.g’).i’) şi de punctul M1(m1. Observaţie : La rotaţia de front punctele îşi modifică atât proiecţia orizontală. până întâlneşte linia de ordine coborâtă din m1’. rotit convenabil. o dreaptă oarecare D(d. n1' n1' n1' g' m1' m' d1' m' δ' α d' d' d' m1' z'=ω' m ' n' n' n' z'=ω' O 1 O z'=ω' x O x x m m m m1 m1 m1 d d δ d1 g n n n n1 n1 n1 z z z a) b) c) Fig. concurentă cu trasată prin proiecţia orizontală m.19 Rotaţia de front a dreptei D(d. c. Întâlnim şi aici cele două cazuri.6.δ’).86 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ după arcul de cerc de rază ω’a’ şi de unghi α până ajunge în a1’. Proiecţia orizontală m1 s-a determinat coborând din m1’ o Fig.20 Rotaţia de front a linie de ordine până la intersecţia cu paralela la Ox. ca în epura din figura 6.g’). Deci. până devine paralelă cu axa Ox. neconcurente cu dreapta.z’).z’).d’) O este transformată într-o orizontală G(g. respectiv a proiecţiei d’. dreptei D(d. b) Rotaţia de front pentru o dreaptă La rotaţia de front a dreptei.d’) în jurul unei axe de rotaţie d' Z(z. b dreapta oarecare D(d. folosind perpendiculara comună între axa de rotaţie şi dreaptă. În figura 6. z m astfel încât proiecţia verticală g’ să fie paralelă cu axa Ox. prin rotirea proiecţiei m’.19. tangentă la arcul m’m1’ în m1’. dar îşi păstrează depărtările neschimbate.d’) s-a transformat în dreapta orizontală G(g. cât şi cea verticală. proiecţia orizontală a punctului rotit se deplasează paralel cu axa Ox. neconcurentă cu axa de rotaţie În epura din figura 6. care ajunge în poziţia d1’.19. în care se petrece rotaţia. z'=ω' Rotaţia dreptei D(d.

. Axa de rotaţie Z(z. capăt din [H] Unghiul β căutat este unghiul plan cuprins între urma P1 şi axa Ox. pentru rotirea planului [P] cu unghiul α în jurul axei de rotaţie Z(z. i respectiv urma verticală rotită P1’ devine perpendiculară pe axa Ox şi m1’ ≡ P1x. Dacă perpendicuP1 ' m' m' P1' lara z’m’ se roteşte în α m1' jurul axei z’ până devine m1' P' P' i'=z' f ' i'=z' f 1' paralelă cu axa Ox. dintre planul [P] şi Px O z'=i' axa de rotaţie este situat în planul orizontal. paralelă cu urma verticală P1’. Frontala se trasează prin punctul de intersecţie I(i.22 este rezolvată P' această problemă.z’). Din proiecţia verticală z’ se duce perpendiculara z’m’ pe urma P’ a planului şi se roteşte cu unghiul α până în punctul m1’. z’m1’. care nu-şi schimbă depărtarea.21. Poziţia rotită a frontalei F1(f1.21. urma f' P1x Px Px O h' h' O verticală P1’ devine perP1x h1' x x pendiculară pe axa Ox şi P P1 f =f 1 P P1 f urma orizontală P1 este h h i h1 i dată de punctul P1x şi z z punctul de intersecţie i : a) b) P1 = i ∪ P1x (fig. Tangenta dusă în m1’ la arcul de cerc descris este chiar urma verticală P1’ a planului [P1] rotit şi întâlneşte axa Ox în punctul P1x.i’) dintre axa de rotaţie şi plan.22 Rotaţia de front a planului orizontală P1 a planului rotit se obţine unind P1x când axa de rotaţie este o dreaptă de cu proiecţia orizontală i.z’) se alege o P1' m' dreaptă de capăt cuprinsă în planul [H].i’).z’) care să fie perpendiculară pe planul vertical de proiecţie într-un punct oarecare din spaţiu sau să fie cuprinsă în planul orizontal de proiecţie. Astfel. Urma orizontală H1(h1. P1 = P1x ∪ i.21 Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare vertical. Planul astfel obţinut este un plan proiectant Fig. În timpul rotaţiei punctul I rămâne propriul lui rotit. b).6. punctul de intersecţie I(i. Din z’ se trasează perpendiculara pe urma z P1 orizontală P’ în m’ şi se roteşte perpendiculara P z’m’ până se suprapune peste axa Ox. se utilizează o frontală F(f. În figura 6. pe x β P1x=m1' urma orizontală P şi rămâne propriul său rotit.f1’) se obţine trasând proiecţia verticală f1’ prin i’. P1 = h1 ∪ P1x. 2) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt cuprinsă în planul orizontal de proiecţie Prin rotaţia de front un plan oarecare [P] poate fi transformat în plan proiectant vertical.f’) a planului. astfel încât să se determine unghiul diedru β pe care planul îl face cu planul vertical de proiecţie.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 87 c) Rotaţia de front pentru un plan Rotaţia de front a unui plan oarecare poare fi făcută în jurul unei axe de rotaţie Z(z. 1) Rotaţia de front a planului când axa de rotaţie este o dreaptă de capăt oarecare În figura 6.h1’) a frontalei rotite F1 va fi al doilea punct care determină urma orizontală a planului [P1]. Urma Fig.6.6.

asupra ei se aplică două rotaţii succesive: o rotaţie de front. Pentru a transforma o dreaptă oarecare într-o dreaptă perpendiculară pe unul din planele de proiecţie.δ’).z1’). în verticala Δ(δ. perpendiculară faţă de un plan de proiecţie. obţinând proiecţia verticală a dreptei Δ.24). astfel încât proiecţia orizontală δ = i1 ∪ m1 să fie perpendiculară pe axa Ox. concurentă cu dreapta dată în punctul I(i. Proiecţia verticală i’ se translatează paralel cu axa Ox până se suprapune cu m1’.6. prin care orizontala G se transformă în dreapta Δ(δ. a) Transformarea unei drepte oarecare într-o dreaptă de capăt Pentru a transforma dreapta D(d.δ’). La prima rotaţie axa de rotaţie Z(z. Printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z(z.24.δ’). A doua rotaţie se realizează în jurul axei Z1(z1. oarecare. b).z’) este o dreaptă de capăt. δ’ ≡ m1’ ≡ i1’. Se roteşte punctul i de pe proiecţia orizontală g până în i1.2. dreaptă de capăt (fig. un punct. într-un plan de nivel [N].23 Transformarea unei drepte oarecare D(d.6. a). b) dreaptă verticală Pentru a transforma o dreaptă oarecare D(d. Proiecţia orizontală a dreptei G trece prin punctele i şi m1. obţinută anterior. se aplică două rotaţii succesive asupra acelui element.f’). iar poziţia oarecare a unui plan poate fi modificată într-o poziţie particulară. a.23.g) orizontală şi o rotaţie de nivel.f’). prin care dreapta D(d. În epura din figura 6. concurentă cu dreapta G în punctul M1.d’) într-o verticală Δ(δ.m’).3 Dubla rotaţie a dreptelor şi planelor GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Printr-o singură rotaţie. astfel încât proiecţia verticală i’m1’ ≡ g’ să fie paralelă cu axa Ox. Este suficient să se rotească punctul M(m. de nivel sau de front. sau un plan oarecare într-un plan paralel cu un plan de proiecţie. Prima rotaţie este de nivel şi se obţine o dreaptă de front F(f. se procedează similar (fig. g = i ∪ m1. care este o dreaptă verticală. s-a tratat transformarea planului [P]. transformând frontala F(f.23.d’) într-o : a) dreaptă de capăt . b) Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu unul din planele de proiecţie se poate face prin două rotaţii succesive (fig.i’).d’) oarecare se transformă în dreapta G(g. i1 ' z1' g' d' m' x m d i z a) g z'=i' m1'=i1'=δ' i1 O δ m1=z1 x m δ' m' z' d' i' f' d i=z m1'=z1' O f m1=i1=δ z1 b) Fig.88 6.d’) într-o dreaptă de capăt. iar apoi a doua rotaţie este de front. dreaptă verticală . o dreaptă poate fi transformată dintr-o poziţie oarecare într-o poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie.z’).6.6.

z’).a1’) ≡ A2(a2. care trebuie să fie coliniară cu proiecţiile verticale c1’ şi a1’. s-a plecat invers. Rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie verticale Z(z. Odată determinată proiecţia verticală b1’. dreaptă de capăt. aplicând o rotaţie de front. Proiecţia orizontală c a punctului C care a fost pe orizontală s-a rotit până s-a suprapus pe proiecţia orizontală g1. planul triunghiului trebuie să se aducă în poziţie paralelă cu unul din planele de proiecţie. Proiecţia verticală a triunghiului din poziţia de capăt s-a rotit cu un unghi care rezultă din construcţie. adică s-a suprapus peste urma planului de nivel ce cuprinde triunghiul [A2B2C2]. rotaţia de front s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1. a. G(g. se are în vedere că la o rotaţie a triunghiului.24. Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului. orizontala G s-a rotit cu ajutorul perpendicularei comune ai până a devenit dreaptă de capăt. cu urma orizontală F’ (fig. care şi de această dată rămâne propriul lui rotit A(a.z1’). s-a făcut mai întâi o rotaţie de nivel. Din proiecţiile verticale b2’ şi c2’ s-au trasat linii de ordine care la intersecţia cu paralelele la .6. planul oarecare [P] se transformă în planul proiectant vertical [P1]. dreaptă de capăt trasată prin tot prin vârful A al triunghiului. În mod similar. Pentru că nu se ştie până unde să se rotească proiecţia orizontală b a punctului B (fără a se măsura unghiul cu care s-a rotit orizontala G). A doua rotaţie. A doua rotaţie care se efectuează este de front. care trece prin vârful A al triunghiului. considerându-se o nouă axă de rotaţie Z1(z1. Astfel. P' z1' P1 ' i' m' P1' n z' n1' N' Px z1 O z'=i' P' x P1x=m1' P1x=m1 Px O F z z1' x z=i P1 n1 P P n' m z1 i P1 a) b) Fig. cu o axă de rotaţie Z(z. dreaptă de capăt. iar proiecţia verticală c’ s-a translatat paralel cu axa Ox până s-a suprapus pe linia de ordine trasată din c1. aflată într-o poziţie oarecare în spaţiu. dreaptă verticală cuprinsă în planul vertical de proiecţie. unghiurile cu care se rotesc punctele A. obţinându-se proiecţia c1’.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 89 cuprinsă în planul vertical. în epura din figura 6. ca apoi printr-o rotaţie de nivel în jurul unei axe Z1(z1. Se menţionează că rotaţiile triunghiului s-au făcut prin rotaţiile punctelor care îl determină. iar apoi printr-o rotaţie de front. planul triunghiului devenind plan proiectant de capăt. deci punctul A este propriul lui rotit. până a devenit paralelă cu axa Ox. A(a.a1’).z1’).z1’). trasată prin vârful C.24 Transformarea unui plan oarecare în plan paralel cu un plan de proiecţie : a) plan de nivel .6. Astfel.25. Pentru ca triunghiul să devină plan de capăt. conţinută în planul orizontal. planul de capăt s-a transformat în plan de nivel. pentru ca planul rotit să fie plan de capăt.a2’). s-a coborât linie de ordine şi s-a rotit proiecţia orizontală b până s-a suprapus pe aceasta în b1.z’). prin două rotaţii succesive. să se obţină planul de front [F]. B şi C au aceeaşi valoare. s-a utilizat o orizontală. planul [P] se transformă în planul de capăt [P1].c’1’).g’) ≡ C1(c1.a’) ≡ A1(a1. placa triunghiulară fiind rigidă.a’) ≡ A1(a1. de la proiecţia verticală b1’. b) plan de front c) Determinarea mărimii reale a unei figuri geometrice Pentru a determina adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC]. Proiecţia orizontală a triunghiului rotit este a1b1c1. b). Se obţine urma verticală N’ a planului de nivel [N]. la intersecţia liniei c1’a1’ cu paralela prin b’ la axa Ox. conţinută în planul orizontal. G1 ≡ C1I1.

Planul triunghiului [A2B2C2] este în poziţia de plan de front. A(a. A doua rotaţie. [ABC] = a2b2c2. care în epura din figura 6. Dacă punctele sunt situate chiar pe axa de rabatere. rezultatul obţinut este acelaşi.z1’). Deci. care rămâne propriul lui rotit B1(b1.25. trasată prin vârful B1 al triunghiului.c’1’). unul peste celălalt.90 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox duse prin proiecţiile orizontale a1 şi c1 dau proiecţiile orizontale a2 şi c2.6. trasată prin vârful C. b s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z(z. Distingem două cazuri: . . prin rotirea unuia în jurul dreptei de intersecţie dintre ele (axa de rabatere). rămân neschimbate. pentru a determina adevărata mărime a unei figuri plane. dreaptă de capăt trasată prin vârful A al triunghiului. În noua poziţie triunghiul [A1B1C1] este proiectant faţă de planul vertical.25 Adevărata mărime a triunghiului [ABC] a=a1 ABC z x c b f 1 b2' O c' f' z1' c2' ABC b' 1' i' f1 ' i1' b1'=b2' a2' O a2 a'=z'=a1' b1=z1=b2 c2 c1=f1 Adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC] se poate determina şi începând cu rotaţia de front. se rotesc în plane perpendiculare pe axa de rabatere. Se precizează că indiferent de succesiunea rotaţiilor. rotaţia de nivel s-a făcut în jurul axei de rotaţie Z1(z1.f’) ≡ C1(c1.b2’). deci adevărata mărime a triunghiului dat este proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul vertical de proiecţie : [ABC] = a2b2c2. Punctele aflate în plane care se rabat. Pentru determinarea poziţiei rotite a triunghiului s-a utilizat o frontală. fiind propriile lor rabătute.a’) ≡ A1(a1.b1’) ≡ B2(b2. b1.z’).rabaterea pe plane paralele cu planele de proiecţie – axa de rabatere este o orizontală sau o frontală a planului. F(f. Punctul A este propriul lui rotit. . Proiecţia triunghiului [A2B2C2] pe planul orizontal de proiecţie reprezintă adevărata mărime a triunghiului dat.3 Metoda rabaterii Rabaterea este un caz particular al rotaţiei şi reprezintă suprapunerea a două plane.a1’). c' b1' b' 1' g' c1'=g1' x b c g i1 b1 g1 c1 a) 1 z' c1' c2' a'=a1'=z1'=a2' i a=z=a1=a2 b2 z1 c2 b) Fig. 6. c1 sunt coliniare. deci proiecţiile orizontale a1. proiecţiile punctelor pe planele pe care se face rabaterea (proiecţiile orizontale sau verticale) şi proiecţiile rabătute sunt pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere.rabaterea pe planele de proiecţie – axa de rabatere este urma planului.

26. se poate determina în două moduri (fig.26. 2 – raza ΩM cu care se roteşte punctul M în timpul rabaterii este ipotenuza triunghiului dreptunghic m’mω.6. obţinută cu ajutorul punctului V(v. cuprins în planul orizontal.m’). punctul M descrie. care fiind pe axa de rabatere a rămas propriul lui rabătut. În epură.6. cu ajutorul unui punct de pe urma verticală Fie planul oarecare [P] şi un punct M(m. Se trasează arcul P0 P=axa de m0 m0 rabatere de cerc cu centrul în ω Ω=ω [H] R triunghiul triunghiul şi de rază ω m1 până la y R de poziţie b) de pozitie a) intersecţia cu mω. se obţine prin rabaterea punctelor care definesc acea figură. a punctului M. Astfel. b) : 1 – se observă că arcul m’m0 descris de punctul M în spaţiu se proiectează pe planul orizontal pe urma orizontală R a planului [R]. Astfel. este nevoie de încă un punct oarecare din plan. proiecţia rabătută a punctului M.6. de pe urma verticală P’ a planului. Prin m se duce o paralelă la axa de rabatere. Rabaterea unei figuri plane cuprinsă într-un plan oarecare. de rază ΩM (raza de rabatere) şi cu centrul în punctul Ω .centrul de rabatere.3. din proiecţia orizontală m se trasează perpendiculara pe axa de rabatere şi se determină centrul de rabatere ω. care rămâne fixă.6. rezultând punctul [V] R' m1. Unind punctul Px.1 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie 91 Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie se face prin rotirea planului în jurul urmei orizontale (axa de rabatere). P0. în epură. se deosebesc două cazuri pentru determinarea planului rabătut : a) Rabaterea unui plan oarecare pe planul orizontal de proiecţie. Pentru determinarea proiecţiei rabătute a triunghiului pe planul orizontal de proiecţie. . perpendicular pe axa de rabatere P. deci aceasta este o dreaptă a planului rabătut. din proiecţia orizontală m. În timpul rabaterii planului [P] pe planul orizontal de proiecţie. de rază Pxm’. Pentru ca planul rabătut să fie determinat. se obţine proiecţia rabătută a urmei verticale. se duce perpendiculara mω pe axa de rabatere P şi se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în Px. cu punctul m0. pe planul orizontal de proiecţie. pe care se măsoară cota punctului z M. rezultând proiecţia m0. a). până în punctul m0. un arc de cerc cuprins în planul [R]. perpendiculara Fig. P0. b) în epură proiecţia rabătută a punctului M.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6. se află în primul rând urma rabătută a planului.26 Reprezentarea rabaterii unui plan oarecare [P] pe unde se determină m0 – planul orizontal [H]: a) în spaţiu . pentru care să se cunoască proiecţia rabătută . Se uneşte m1 cu ω R' raza de şi se determină raza de rabatere m' M=m' [P] P' rabatere ωm1. m0. Urma rabătută P0 trece prin Px şi m0.27). în spaţiu. cât şi m O x Px P' triunghiul de rabatere [R] m Px O m1 (triunghiul de poziţie) x P m1 P0 ω ωmm1. Astfel. Fie triunghiul [ABC] cuprins în planul oarecare [P] (fig.v’). care în epură poate fi construit cunoscând cota punctului. aparţinând urmei verticale P’ a planului (fig. prin segmentul mm0.

P0 g ω rabătută. Fie punctul M(m. Proiecţia v0 s-a determinat la b' intersecţia perpendicularei. Fig.92 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vârfurile triunghiului se rabat pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul orizontalelor planului G. caz studiat anterior. 6.28 Rabaterea planului [P] pe planul [H] Unind v0 cu Px obţinem proiecţia rabătută a planului. Aceeaşi rezolvare se obţine cu ajutorul rabaterii unui punct oarecare N(n.6.27 Rabaterea ΔABC pe planul [H] planul orizontal de proiecţie. Astfel. în a0. Triunghiul [a0b0c0] din planul orizontal P0 c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului g20 b0 g10 [ABC] din planul [P]. oarecare. Similar se obţin şi g0 g1 proiecţiile rabătute b0. se trasează arcul de cerc cu centrul în centrul de rabatere ω şi de rază R' ω n1 până la intersecţia cu m' perpendiculara nω.m’) situat pe urma orizontală P a planului [P]. Pentru determinarea urmei orizontale rabătute pe planul vertical se poate folosi un punct de pe urma orizontală a planului sau un punct oarecare al planului.b’) şi v20 P ABC c0. pentru punctul B(b. punctul M .28 este prezentată rabaterea planului oarecare [P] pe planul orizontal de proiecţie cu ajutorul punctului M(m.c’).3.g’) se obţine ducând o paralelă prin urma g2' c' v2 ' rabătută a orizontalei. dusă din proiecţia v' g' orizontală v pe axa de rabatere P. Proiecţia rabătută g0 a orizontalei P' G(g.m’) de pe urma verticală.g’) a planului [P]. folosind cota punctului. P' Rx=m Px Punctul N(n. după rabatere se găseşte pe g2 orizontala rabătută g0.2 Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie Rabaterea unui plan oarecare pe planul vertical de proiecţie se face în jurul unei axe de rabatere.a’) situat pe a x c v0 orizontala G. În timpul rabaterii planului [P] pe planul vertical de proiecţie. pentru punctul C(c. după n n1 m1 rabatere se găseşte tot pe acea orizontală. pentru rabaterea punctului N se determină triunghiul de poziţie nωn1. b) Rabaterea unui plan oarecare pe Fig. În figura 6. Prin proiecţia rabătută n0 se R P duce proiecţia rabătută a orizontalei g0.29 sunt prezentate cele două cazuri. cu urma Px O v a' v1 v2 rabătută a planului P0.n’) fiind pe O x v orizontala G(g. în jurul urmei verticale P’. G1 şi G2 pe care se găsesc. Punctul A(a. la urma orizontală P a v1' g1' planului.n’) din planul [P]. g0 m0 n0 Urma verticală rabătută a orizontalei v0 se află pe aceeaşi perpendiculară la axa de rabatere cu proiecţia orizontală v. v0 paralelă cu urma orizontală P a planului. care este urma verticală a planului. cu ajutorul unui punct oarecare din acel plan În figura 6. P0. unde se obţine g' n' v' proiecţia rabătută n0.6. v0. la intersecţia cu a0 perpendiculara dusă din proiecţia orizontală a g b v10 pe axa de rabatere.

n’) din acest plan. se obţine : ω' P' 1 . se găseşte pe perpendiculara dusă din proiecţia verticală h’ pe axa de rabatere şi pe frontala rabătută f0. f 10 f 20 Unind proiecţia h0 cu punctul Px se determină P0 b0 urma rabătută a planului . f10. care intersectează perpendiculara dusă din x m' h' f proiecţia verticală m’ pe axa de rabatere n h P’. . cu centrul în ω’.ducând un arc de cerc de rază m1' n1' n' Px Pxm. se determină poziţia rabătută pe planul vertical n0 a punctului N. Rabaterea planului [P] pe planul vertical de proiecţie poate P0 fi obţinută şi cu ajutorul unui punct oarecare N(n.30 Rabaterea ΔABC pe planul [V] 6.f’) a planului [P] trece prin punctul N. folosind depărtarea punctului M. până la Fig. se obţine prin rabaterea punctelor care f' h10 b' definesc acea figură. h2 c f0.30) se rabate pe planul c' vertical de proiecţie cu ajutorul frontalelor O a' planului F. Urma rabătută trece prin punctul Px şi prin proiecţia rabătută m0. a0 Triunghiul [ABC] cuprins în planul h0 f 2' oarecare [P] (fig. cu centrul în punctul Px. de pe urma orizontală P a h1 b f2 planului. 0 h0 R' În epură. În primul rând se determină urma h rabătută a planului. b0. f20 şi pe acestea vârfurile rabătute ale P triunghiului a0. Fig. construit folosind depărtarea punctului. care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC] din planul [P]. iar aflarea urmelor planului ar fi o muncă în plus. rabătută. obţinută cu ajutorul f1 punctului H(h. c0 P' Rabaterea unei figuri plane cuprinsă h20 f 1' ABC într-un plan oarecare. Această rabatere se utilizează când prin rabaterea pe planele de proiecţie construcţiile grafice ar scoate figura rabătută din cadrul epurei. m 2 – construind triunghiul de poziţie P ω’m’m1’. care se proiectează pe urma P0 n P' verticală R’. după segmentul m’m0. iar după rabatere. sau când planul care trebuie rabătut este dat prin elementele geometrice care îl determină. frontala rabătută f0 trece prin n0 şi este paralelă cu urma P’ a planului.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 93 descrie un arc de cerc cuprins într-un plan m0 [R] (plan de capăt) perpendicular pe axa de f0 rabatere P’. în m0.29 Rabaterea planului [P] pe planul [V] intersecţia cu perpendiculara m’ω’ în m0. Urma orizontală a frontalei.3.h’). P0. c0. R m’m = m’m1’ şi ducând un arc de cerc de rază ω’m1’.6. în general.3 Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie Rabaterea pe plane paralele cu unul din planele de proiecţie se referă. la rabaterea pe plane de nivel sau de front. F1 şi F2 pe care se găsesc vârfurile x Px h' a h1' h2' f triunghiului. proiecţia rabătută m0 a f' punctului M. Astfel. pe planul vertical de f0 proiecţie. h0. apoi proiecţiile rabătute ale frontalelor. cu ajutorul triunghiului de poziţie ω’n’n1’.6. Frontala F(f.6. P0.

c0 a=a0 ω este mult mai uşor să se rabată aceasta pe un plan de nivel care o intersectează. b1 Pentru determinarea adevăratei mărimi a b g unei figuri plane. a). Rabaterea punctului M pe planul de nivel se face prin rotirea punctului într-un plan perpendicular pe axa de rabatere G. După rabatere. unde se obţine punctul m0. b.6. dreapta de intersecţie dintre cele două plane. fiind proiecţia triunghiului ω1m1m2* din planul de nivel.m’) se face considerând ca axă de rabatere. z P' [V] m' P' m' M N'=g' v' m1' N'=g' v' m1' m1 Px O v Px m2* ω1 x m v x M0 m G [N] m2 P P ω m2 ω g g [H] m0 m0 y a) b) Fig.31. rabaterea pe un plan de nivel se rezolvă pe proiecţia c' x O orizontală a epurei. b) în epură În epură (fig. în construirea acestuia cateta paralelă cu axa de rabatere are lungimea egală cu distanţa de la punct la planul pe care se face rabaterea. axa de Fiind dat triunghiul [ABC] se determină ABC rabatere b0 proiecţia lui rabătută pe un plan de nivel [N] dus prin vârful A al triunghiului (fig. decât să se determine urmele planului care o cuprinde şi apoi să se facă c m=m 0 rabaterea pe planul orizontal sau vertical. cu observaţia că. rabaterea punctului M(m.32).6.94 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Rabaterea pe plane de nivel sau de front se face cu ajutorul triunghiului de poziţie. b). pe planul orizontal de proiecţie. M ∈[P]: a) în spaţiu .31 Reprezentarea rabaterii punctului M(m.m’) cuprins în planul [P] şi planul de nivel [N] (fig. de la punctul M la planul de nivel. Pentru rabaterea planului [P] pe planul de nivel [N] axa de rabatere este orizontala G(g. a) Rabaterea pe un plan de nivel Fie punctul M(m.6. Dreapta de Fig. cu ajutorul triunghiului de poziţie ω m m2. 1' N'=g' a' m' După cum se observă în figura 6.m’) pe planul de nivel [N]. determinată de punctul . Cu centrul în ω şi de rază ω m2 se descrie un arc de cerc până la b' intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală m pe axa de rabatere g. proiecţia orizontală g a orizontalei G.6. Arcul de cerc descris de punctul M are centrul în ω1 (centru de rabatere) şi raza de rabatere ω1M. proiecţia rabătută pe planul de nivel a punctului M din planul [P].31.g’). punctul M ajunge în M0 pe planul de nivel şi se proiectează în m0 pe planul orizontal. Triunghiul de poziţie ω mm2 este identic cu triunghiul ω1m1M din spaţiu.32 Rabaterea ΔABC pe planul intersecţie dintre planul triunghiului şi planul de de nivel [N] nivel este orizontala G(g.g’).6. dată prin coordonatele vârfurilor. construit folosind diferenţa de cotă m’m1’ = mm2.31.

b’) se construieşte triunghiul de poziţie ω bb1.6.a’) şi punctul M(m. b’1’ ≡ bb1 şi se determină proiecţia rabătută b0. axa de ABC b0 Poziţia rabătută a0 se obţine astfel : se rabatere trasează perpendiculara prin a’ pe axa de rabatere c' m'=m0 f' f’ şi se determină centrul de rabatere ω.x ţia cu perpendiculara a’ω.3. pentru b0 şi utilizând coliniaritatea punctelor C. A ∈[P] poziţie) se utilizează diferenţa de depărtare de la punct la planul de front. unde latura BC a triunghiului intersectează planul [N]. Pentru rabaterea punctului B(b. Triunghiul [a0b0c0] reprezintă proiecţia rabătută a triunghiului [ABC] pe planul de nivel.34 s-a determinat F=f adevărata mărime a plăcii triunghiulare [ABC]. în cazul suprapunerii peste planul orizontal de proiecţie.a’) se rabate pe planul de front [F]. pentru c0. se uneşte b0 cu m0 şi se prelungeşte până la intersecţia cu perpendiculara dusă din proiecţia orizontală c pe axa de rabatere.6. pentru rabaterea triunghiului pe planul de nivel. În figura 6. sau . care este urma orizontală. M şi C înainte de rabatere şi după rabatere. se măsoară pe o paralelă la axa de rabatere. Vârfurile triunghiului rabătut se determină cu b ajutorul triunghiului de poziţie. Punctul A este propriul lui rabătut. M.33 Rabaterea punctului A(a. în c0. axa de rabatere este proiecţia orizontală g a orizontalei G. g = a ∪ m.m’). Axa de rabatere este frontala F = AM. Prin rabatere. a1 F=f Axa de rabatere este frontala F(f. folosind diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel. triunghiul se roteşte în jurul orizontalei G până se suprapune peste planul de nivel [N] şi astfel se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime.32. c În epura din figura 6. deci adevărata mărime a acestei figuri. În epură (fig. faţă de axa de rabatere g.a’) determinarea triunghiului de rabatere (triunghiul de pe planul de front [F]. Astfel. d' ω P' construcţiile necesare se realizează pe proiecţia a2 verticală a epurei. se determină a'=a0 c0 triunghiul de poziţie ω a’a2 şi cu centrul în ω şi de b1 b' O rază ωa2 se trasează un arc de cerc până la intersec. având în vedere că pentru Fig. dus prin vârful A al triunghiului. unde se găseşte a0. B. ω diferenţa de depărtare a’a2 = aa1. Modul de lucru este a similar rabaterii pe planul vertical. b) Rabaterea pe un plan de front a0 f' La rezolvarea rabaterii pe un plan de front.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 95 A(a. a ≡ a0. unde elementele din planul de a' Px h' O front se proiectează în mărime reală.4 Rabaterea planelor proiectante Rabaterea unui plan proiectant se face prin rotirea planului în jurul axei de rabatere.6. Fig. prin a m 1 rabaterea pe planul de front [F]. Proiecţia rabătută c0 a punctului C se determină cu ajutorul triunghiului de poziţie sau ca şi în figura 6. deci se mai rabat punctele B şi C.34 Rabaterea ΔABC pe planul de front [F] 6.f’) de intersecţie h dintre planul de front pe care se face rabaterea şi d P planul [P] care se rabate.33 x punctul A(a.32). folosind proprietatea de coliniaritate a proiecţiilor orizontale ale punctelor B. dar rezultă o construcţie micşorată. trasată prin a’.

obţinând proiecţia rabătută m0. planele proiectante au urmele perpendiculare între ele. în cazul suprapunerii peste planul vertical de proiecţie.35. ΔABC ∈ [Q] b) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul vertical de proiecţie z [V] m0 Q0 m1 x Q' m' [Q] mx m M O Q y m0 x m1 Qx Q0 Q' m' mx m Q O Q' b' b0 c' Q0 Q c ABC c0 O z Qx [H] x Qx a' a0 a b c) a) b) Fig.m’) ∈ [Q] : centrul în proiecţia m şi de rază a) în spaţiu . a) b) punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe urma orizontală Fig. M ∈ [Q]. duse prin proiecţiile c0 b0 orizontale ale vârfurilor. ΔABC ∈ [Q] .35. planul [H]. în epură (fig.6. În timpul rabaterii. a) Rabaterea unui plan proiectant vertical pe planul orizontal de proiecţie Fie planul proiectant vertical [Q] şi punctul M(m.35 Reprezentarea rabaterii planului proiectant Q. b) din Q' b' proiecţia orizontală m se duce o perpendiculară pe c' urma Q şi se măsoară cota. M(m. urma verticală Q’.35. pe urma Q (axa de rabatere).6. cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q]. se măsoară cota acestora rezultând proiecţiile rabătute Fig.37 Rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical [V].6. se cQ obţine prin rabatere pe planul orizontal. mM = mxm’ = mm0. y devenind Q0. Rotirea planelor proiectante într-un sens sau într-altul nu influenţează rabaterea. c0 .36 Rabaterea ∆ABC pe a0. a). Deoarece. b0.6.m’) [V] Q' care aparţine acestui plan Q' [Q] m' (fig. Astfel.96 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ urma verticală. descriind un arc de cerc cu vertical [Q] pe planul [H]. rabaterea punctelor aflate în aceste plane se face mult mai uşor.6. Pentru rabaterea m' mx O planului [Q] pe planul orizontal M x Qx Qx mx O de proiecţie acesta se roteşte în m x Q0 jurul urmei orizontale Q (axa de Q Q0 m Q m0 rabatere) până se suprapune peste m0 [H] planul [H].6. a0b0c0 = ABC. O x Qx a' a Adevărata mărime a unei figuri geometrice Q0 a b 0 ABC. b) în epură egală cu cota punctului. b) : pe perpendiculare. astfel ABC (fig. urmele planelor rămânând perpendiculare şi după rabaterea pe unul din planele de proiecţie.

depărtarea punctului. pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul vertical. planul rotindu-se împreună cu punctele cuprinse în el.6.37. Punctul M se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere. descriind un arc de cerc cu centrul în proiecţia verticală m’. până în m0. B şi C. b0 şi c0. a unui punct M. c) Rabaterea unui plan de capăt pe planul vertical de proiecţie La rabaterea planului de capăt [Q] pe planul vertical de proiecţie. proiecţia orizontală m se roteşte în jurul punctului Qx până se suprapune pe axa Ox. În epură (fig. axa de rabatere este urma orizontală Q. iar urma orizontală Q se roteşte până se suprapune peste axa Ox. ale punctelor A.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 97 În figura 6. M ∈ [Q].37.39) În cazul rabaterii planului de capăt [Q] pe planul orizontal de proiecţie. punctul M efectuează o rotaţie de nivel în jurul axei Q’. Adevărata mărime a unei figuri geometrice ABC.6. a. În epură (fig. dar o poziţie diferită pe planul vertical. în jurul axei de rabatere Q’. în epura din figura 6. a0b0c0 = ABC. c) se obţine prin rabaterea pe planul vertical a vârfurilor care o definesc. reprezentare în spaţiu. se prezintă rabaterea planului proiectant vertical [Q] pe planul vertical de proiecţie [V]. din proiecţia verticală m’ se măsoară pe o perpendiculară la axa de rabatere. până pe planul vertical în m0.37. cuprinsă într-un plan proiectant vertical [Q]. ΔABC ∈ [Q] d) Rabaterea unui plan de capăt pe planul orizontal de proiecţie (fig.6. Practic. poziţia rabătută a punctului M pe planul vertical de proiecţie (punctul îşi păstrează cota neschimbată). z [V] Q0 x Qx [H] m0 m' mx Q a) Q' M O [Q] m Q y b) Q0 x m0 Qx Q' m' mx m O ABC Q0 x b0 a0 b' c b c) c0 c' Q' a' O Qx a Q Fig. perpendiculară pe urma verticală Q’ (fig.38.6.38 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [V]. simetrică faţă de urma verticală Q’. Axa de rabatere este urma verticală Q’. cuprins în planul de capăt [Q]. (fig. de pe urma verticală Q’ şi de rază egală cu depărtarea punctului. s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC].6. axa de rabatere este urma verticală Q’. arcul de cerc descris de acesta proiectându-se pe planul orizontal în mărime reală. b). de unde se ridică o perpendiculară egală cu cota punctului. Planul se roteşte în jurul urmei Q până la suprapunerea peste planul orizontal de proiecţie.m’) se roteşte într-un plan perpendicular pe axa de rabatere Q’ (plan de nivel). Sensul de rotaţie a proiecţiilor orizontale ale punctelor este indiferent.38. Astfel. urma orizontală Q se transformă în Q0.38. obţinându-se aceeaşi mărime pentru proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului. prin determinarea proiecţiilor rabătute a0. a). până la suprapunerea pe planul vertical.6. în m1. Punctul M(m. Aplicând acelaşi raţionament. respectiv până la suprapunerea urmei verticale Q’ peste . c. b).

M ∈ [Q]. 6.39. efectuând rotaţii de front. Prin m se duce o perpendiculară g pe mm0 Px mx (paralela la axa de rabatere) pe care se ia cota O v x punctului. în cazul elementelor geometrice.39. Ridicarea rabaterii pentru un plan oarecare.m’) şi proiecţia rabătută a lui pe planul orizontal de proiecţie. pentru determinarea proiecţiei rabătute m0 pe planul orizontal. planul [P] Pentru determinarea urmei verticale P’ a . a).39 Rabaterea planului de capăt [Q] pe planul [H]. perpendiculară pe mm0. deci îşi păstrează neschimbată depărtarea.40 Ridicarea rabaterii pentru la intersecţia cu axa Ox se obţine punctul Px. deci se uneşte m cu m0. mm1 = mxm’. Sensul de rotire al proiecţiei verticale m’ nu contează şi este impus eventual de spaţiul oferit de epură pentru rezolvarea rabaterii. Arcul descris de punctul M se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical. c. a punctului M(m.40 se consideră date punctul M(m.6. din n până la intersecţia cu mm0 n şi se determină punctul ω. iar pentru determinarea poziţiei P m1 lui pe acest segment se trasează mediatoarea ω g segmentului m0m1.m’) cuprins în planul [Q]. b). În epura din figura 6. Se ştie că proiecţia orizontală m şi proiecţia P' rabătută m0 trebuie să fie pe perpendiculara la axa g' m' v' de rabatere (urma orizontală P).6.6. Prin ω se trasează urma orizontală P a planului. se numeşte ridicarea rabaterii. În timpul rabaterii punctele planului se rotesc în plane perpendiculare pe urma orizontală Q (plane de front). Centrul de rabatere ω este m coliniar cu m şi m0. în m1 şi se măsoară depărtarea punctului pe perpendiculara dusă la axa Ox. sau a proiecţiilor orizontale şi verticale. prin rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie : a0b0c0 = ABC. s-a obţinut adevărata mărime a triunghiului [ABC].5 Ridicarea rabaterii Operaţia inversă rabaterii.3.39. cu acelaşi unghi (fig. cuprins în planul de capăt [Q]. prin determinarea urmelor. Se cere să se determine urmele planului care conţine punctul M.98 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ axa Ox. adică readucerea planului sau a elementelor conţinute într-un plan din poziţia rabătută în cea iniţială.6. când se cunosc un punct al planului şi proiecţia lui rabătută pe planul orizontal de proiecţie În fig. ΔABC ∈ [Q] 6. Astfel este determinat şi m0 triunghiul de poziţie. se roteşte proiecţia m’ în jurul punctului Qx până la suprapunerea pe axa Ox. m0. În epură (fig. iar Fig. z b' [V] Q' Q' Q' m' c' m' a' Q0 Q0 m1 O O M x Q0 m1 Qx mx mx Qx a a0 Qx x O [Q] b b0 x m0 m m0 m ABC [H] Q Q Q c c0 y a) b) c) Fig. în cazul planului.

paralele cu urma orizontală P a planului şi a căror urme sunt v0. cunoscând urma orizontală P a planului (axa de rabatere). se găseşte urma verticală V(v. paralelă cu axa Ox.g’) a planului care trece prin punctul M.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 99 planului.g’) pe care se situează punctul A(a. Astfel. în v’. v. .proiecţia orizontală g. se observă că sunt aşezate două câte două pe orizontalele g0. a). g10 şi g20.v’) a orizontalei G(g. a cărei ridicare din rabatere se face astfel : . trasând linie de ordine din a până pe proiecţia verticală g’ a orizontalei G. v10 şi v20.din proiecţia rabătută v0 se duce o perpendiculară pe axa de rabatere P şi la intersecţia cu axa Ox se determină proiecţia orizontală a urmei. în final obţinându-se proiecţiile lui pe planele de proiecţie [abcdef] şi [a’b’c’d’e’f’].6. Proiecţia orizontală a a punctului A se determină la intersecţia perpendicularei duse din proiecţia rabătută a0 pe axa de rabatere P cu proiecţia orizontală g a orizontalei G.6. Urma P’ este dată de punctul Px şi de proiecţia verticală v’. b). . iar proiecţia verticală a’ a punctului A. prin proiecţia orizontală v a urmei verticale. Proiecţiile orizontalei G(g.41.din proiecţia orizontală v se ridică o linie de ordine care se intersectează cu arcul de cerc cu centrul în punctul Px şi de rază Pxv0. Pentru ridicarea din rabatere a hexagonului. În mod analog se procedează şi cu celelalte vârfuri ale hexagonului. prin proiecţia verticală v’ a urmei verticale. Ridicarea rabaterii pentru o figură plană Fie un hexagon [ABCDEF].41 Ridicarea din rabatere pentru hexagonul [ABCDEF] . cuprins într-un plan oarecare [P]. pe urma verticală rabătută P0 (fig. vârfurile lui sunt ridicate din rabatere cu ajutorul orizontalelor planului pe care sunt situate. urma verticală rabătută P0 şi proiecţia rabătută [a0b0c0d0e0f0] a hexagonului pe planul orizontal de proiecţie (fig.6.proiecţia verticală g’.a’) se trasează astfel : .41. Urma verticală P’ este dată de punctul Px şi de urma verticală v’ a orizontalei G. Se cere să se determine proiecţiile hexagonului pe planele de proiecţie. paralelă cu urma orizontală P a planului. v2 ' P' v' a' Px b' ω' c' g2' d' g' x a0 Px a f0 f O b ω c d P P0 b0 ω0 e0 d0 e c0 a) g1 ' v1' f ' O v1 v v2 e' a x b v10 f f0 ω c a0 v0 g2 e d e0 g1 g v20 ω0 g10 P0 b0 P d0 g0 c0 g20 b) Fig.

obţinută prin ridicarea din rabatere a orizontalei t0. elipsa este determinată de axa mare RS(rs. La ridicarea din rabatere a cercului se are în vedere faptul că elipsele din proiecţia orizontală şi verticală au axa mare egală cu diametrul cercului.42 Ridicarea din rabatere pentru un cerc. perpendicular pe urma orizontală P.t’) ≡ VΩ (vω.f’). proiecţia rabătută a urmei verticale P0 pe planul orizontal de proiecţie şi proiecţia rabătută a cercului pe acelaşi plan. Elipsa din proiecţia orizontală este determinată de axa mare CD(cd.c’d’). t0 || P. ω0 ∈ t0 şi de axa mică AB(ab. Pentru început se ridică din rabatere urma verticală P’ a planului. a. cu centrul în ω0. ω0 ∈ f0 şi de axa mică KM(km. În proiecţia verticală.v’ω’). se consideră urma orizontală P a planului [P] ce conţine cercul. care este situată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului k0m0. situată pe orizontala T(t. care se află pe frontala F(f. f0 || P0.k’m’). cuprins într-un plan oarecare . iar axa mică este situată pe direcţia liniilor de cea mai mare pantă faţă de planul respectiv. obţinută prin ridicarea din rabatere a frontalei f0.v’) a orizontalei T(t. aflată pe linia de cea mai mare pantă faţă de planul orizontal a planului [P] şi se obţine prin ridicarea din rabatere a diametrului a0b0.100 Ridicarea rabaterii pentru un cerc GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Proiecţiile orizontale şi verticale ale unui cerc conţinut într-un plan oarecare sunt elipse. În figura 6. cu ajutorul urmei V(v.6.ω’).r’s’). tangent urmelor planului în punctele a0 şi k0. P' b' f ' s' k' Px x c0 ω0 P0 b0 d0 m0 a0 P P0 a) O x Px v' c' ω' d' m' b s d t P f t' O v r' a' ck r0 a a ω 0 ω0 r k0 k0 v0 c0 m d0 b) m0 t0 b0 s f0 0 Fig.a’b’). perpendicular pe urma verticală rabătută P0.t’) şi se determină proiecţiile centrului cercului Ω(ω. Pentru construirea acestor elipse se porneşte de la proiecţia rabătută a cercului pe unul din planele de proiecţie şi apoi se ridică din rabatere.42.

Proiecţia a se roteşte până proiecţia a1b1 devine paralelă cu axa Ox.4 Probleme rezolvate 101 1. .a2’b2’). segmentului AB.44.43. oarecare.44 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda rotaţiei . în jurul unui ax perpendicular pe planul [V] Z(z.Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : . oarecare. Adevărata mărime a a AB segmentului AB este dată de b1' b) a) proiecţia orizontală a segmentului A2B2(a2b2. Adevărata mărime a segmentului AB este dată de proiecţia verticală a segmentului A1B1(a1b1. segmentului AB.în epura din figura 6. ∠α = ∠(AB. oarecare.20) şi unghiurile pe care acesta le face cu planele de proiecţie. Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(10. prin b' schimbare de plan orizontal O2 b2 AB de proiecţie . i se aplică o rotaţie de nivel.44. din proiecţiile x a2x b=b1 a’ şi b’ se duc perpendiculare x pe axa O2x2 şi pe acestea se a'=a2' 2 O1 a=a1 b1x x bx măsoară depărtările punctea1x ax O lor.6. a. Fig. respectiv segmentul A1B1(a1b1. respectiv segmentul A2B2(a2b2. astfel.în epura din figura 6. în jurul unui ax vertical Z(z.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : .43 Rezolvarea problemei 1 – utilizând metoda iar unghiul β din epură schimbării de plan reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul vertical de proiecţie. segmentul AB.în epura din figura 6. se aduce paralel cu un nou plan vertical [V1]. obţinându-se proiecţiile x1 α b a1' a2 şi b2. din proiecţiile a şi b se duc perpendiculare pe axa O1x1 şi pe acestea se măsoară cotele punctelor. b.5.a2’b2’) este paralel cu planul orizontal de proiecţie : AB = a2b2. a. . ∠β = ∠(AB. oarecare.z’) dus prin punctul B. AB a1' x a1 α z' b'=b ' 1 a' ax a b' z'=a'=a2' O x b a=a2 b) z bx ax O β AB b2' b2 bx z=b=b1 a) Fig.[H]). i se aplică o rotaţie de front. B(30. Proiecţia b’ se roteşte până proiecţia a2’b2’ devine paralelă cu axa Ox.6.în epura din figura 6. Rezolvare : Problema comportă rezolvare prin diferite metode : . iar unghiul α din epură reprezintă unghiul dintre segmentul AB şi planul orizontal de proiecţie. axa O1x1 se trasează paralelă cu proiecţia ab. axa O2x2 b2x a' β se trasează paralelă cu a2 ax O b'=b2' bx proiecţia a’b’. segmentul AB.[V]).a1’b1’). prin schimbare de plan vertical de proiecţie .10.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 6. se aduce paralel cu un nou plan orizontal [H1].43.7). . b.z’) dus prin punctul A.a1’b1’) este paralel cu planul vertical de proiecţie : AB = a1’b1’. astfel. obţinându-se proiecţiile a1’ şi b1’.

d’) şi Δ(δ. Rezolvare : Problema se poate rezolva transformând cele două drepte oarecare în drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie.d1’) şi Δ1(δ1. în jurul unei drepte de capăt Z1(z1. b) rabaterea pe un plan de nivel .z1’).δ1’) s-au adus în poziţia de drepte verticale.3.δ1’).d’) şi Δ(δ.z’) prin punctul C al dreptei Δ. frontale. luând noua linie de pâmânt O2x2 perpendiculară pe proiecţiile verticale ale frontalelor şi păstrând cotele punctelor din ultimul sistem.6. Dreptele D1(d1. Printr-o rotaţie de front.δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d. dusă prin punctul A1 de pe dreapta D1.20) şi Δ(δ. prin rotaţie de nivel. b) metoda rotaţiei b' δ' x δ0 d0 b0 ω d b b1 a' h1' h1 a a) b1 2' h' O l b' δ' d' c' c x 1' d' c' a' N'=g' δ h P δ0 2=20 c ω d0 O 1=10 b δ a b0 b2 d g b) l Fig.10. .d2’) şi Δ2(δ2. prin schimbare de plan vertical de proiecţie.δ’). luând noua linie de pâmânt O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale dreptelor şi păstrând cotele punctelor ce definesc dreptele.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie : în epura din figura 6. a dreptele D(d.d’) şi Δ(δ.6.45.7) şi B(30. D2(d2. Distanţa dintre proiecţiile orizontale d2 şi δ2 este adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între dreptele paralele D(d.d’) : A(10. printr-o schimbare de plan orizontal de proiecţie.46 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) rabaterea pe planul orizontal .102 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 2.d1’) şi Δ1(δ1. prin diferite metode : .δ’) : C(20. s-a executat rotaţia cu ajutorul perpendicularei ci.d1’) şi Δ1(δ1. luând axul vertical Z(z.δ1’). frontale.45.5). neschimbate.45 Rezolvarea problemei 2 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie .Rezolvare utilizând metoda rotaţiei : în epura din figura 6. b' δ' x O1 x2 c2=δ2 b1'=b2' O2 a2=b2=d2 l d' c' a' O δ=δ1 d=d1 a=a1 x δ' d' b' z' a1'=z1' d2' δ2' i' i1' d1' δ2 l e1' O δ1 d1 b=b1 c=c1 δ1'=δ2' c1'=c2' d1'=d2' a) a1'=a2' x1 d δ1' c' a' δ e' b z=c=c1 i i1 b) a a1=d2 z1 Fig.δ1’) se aduc în poziţia de drepte verticale şi astfel : d2δ2 = l. dreptele D1(d1.d1’) şi Δ1(δ1. b dreptele D(d.δ’) s-au transformat în dreptele D1(d1. Pentru dreapta D.δ2’).5.

OPy = 20. cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb1. unde bb2 = b’b1 este diferenţa de cotă a punctului B faţă de planul de nivel. [P1] şi [Q1]. prin care planele [P] şi [Q] devin plane proiectante verticale. b se aplică o schimbare de plan orizontal de proiecţie. iar între axa O1x1 şi urma P1’ se poate măsura şi unghiul α.47. din planele [P]. Rezolvare : problema se rezolvă prin transformarea planelor paralele. b . Se rabate punctul B în bo. pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie. de o paralelă la d0. z P' i' j' Px x P=P1 Qx i=j x1 Q1' α j1 l Pz z O1 P1x P'=P1' Q'=Q1' Qx P Pz Q' β i'=j' Q j i b) O x Px j 1' x1 i1 ' Q1 O P1 l Q=Q1 O1 P1x a) P1' i1 y Py y Py Fig. trasată prin urma din planul orizontal h1. În proiecţia orizontală axa de rabatere g este determinată de punctele 1 şi 2. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ 10 şi δ0.g’) de intersecţie dintre un plan de nivel N şi planul definit de dreptele D şi Δ. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele verticale. Proiecţia rabătută d0 este dată de b0 ∪ h şi δ0.47.46. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. luând noua axă O1x1 perpendiculară pe urmele orizontale şi folosind punctele I şi J. Distanţa l se măsoară între noile urme orizontale P1 şi Q1. Acest lucru se realizeaxă cu ajutorul punctelor I şi J. Se rabate punctul B în bo. respectiv [Q]. Distanţa l se măsoară între noile urme verticaleP1’ şi Q1’.6. de o paralelă la d0. obţinute astfel : a .6.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 103 .prin rabatere pe planul de nivel [N] (fig.Rezolvare utilizând metoda rabaterii : adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d. din planele [P].47): a) în epura din figura 6. 3. trasată prin punctul 2 = 20 din planul de nivel. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 50. astfel încât distanţa l dintre ele să se măsoare între urmele de pe planul de proiecţie faţă de care planele sunt proiectante.δ’) este dată de distanţa l dintre dreptele d0 şi δ0. iar între axa O1x1 şi urma P1 se poate măsura şi unghiul β.prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (fig.47 Rezolvarea problemei 3 – utilizând schimbarea planelor de proiecţie . a) : axa de rabatere este urma orizontală P a planului definit de dreptele D şi Δ. oarecare. pe care planele [P] şi [Q] îl fac cu planul orizontal de proiecţie. [P] şi [Q] în plane proiectante faţă de unul din planele de proiecţie. a planele [P] şi [Q] se transformă în planele de capăt [P1] şi [Q1].schimbarea planelor de proiecţie (fig.d’) şi Δ(δ. Acest lucru se poate realiza utilizând : . b) : axa de rabatere este orizontala G(g.46. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 30.6. unde bb1 este cota punctului B.6. respectiv [Q]. b) în epura din figura 6. cu ajutorul triunghiului de poziţie ωbb2.

4. pe un plan de front [F]. ca apoi să se determine distanţa cerută. paralelă cu P1’. b): se recurge la rabaterea planului determinat de cele două elemente. Punctele I şi J sunt punctele în care axa de rotaţie intersectează planele [P].30. notând piciorul perpendicularei cu n1’. respectiv [Q].25) la dreapta D(d. Urma verticală P1’ se trasează prin m1 şi prin i’. dreapta D şi punctul M. printr-o rotaţie de front.z’). .d’) se transformă într-o frontală D1(d1. b’ ≡ b0. a planelor [P] şi [Q] li se aplică o rotaţie de nivel în jurul unei axe verticale Z(z. b planele [P] şi [Q] se transformă în planele proiectante verticale [P1] şi [Q1]. Rabaterea poate fi făcută pe orice plan de front. atât dreapta D cât şi perpendiculara pe ea sunt drepte oarecare.48): a) în epura din figura 6. .Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. din planul orizontal de proiecţie. dar pentru uşurarea construcţiei se preferă planul de front care trece prin punctele M şi B. aducându-l paralel cu planul orizontal de proiecţie din noul sistem O2x2 : MN = m2n2. care intersectează planele [P]. Revenind în sistemul iniţial de proiecţie se obţin proiecţiile perpendicularei cerute MN(mn. aplicând metodele geometriei descriptive : . problema se poate rezolva diferenţiat. Rezolvare : Pentru determinarea distanţei de la punctul M la dreapta D. iar urma verticală Q1’ prin j’.d1’). din planul vertical de proiecţie.m’n’).6. respectiv [Q] în punctele I şi J.z’). aplicând teorema unghiului drept. b) în epura din figura 6. din proiecţia m1’ se trasează o perpendiculară pe proiecţia d1’. . m’ ≡ m0. în spaţiu se duce perpendiculara din punct pe dreaptă.Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig.d’) : A(90.48 Rezolvarea problemei 3 – utilizând metoda rotaţiei .Rezolvarea utilizând metoda rotaţiei se face urmând aceeaşi paşi ca şi în cazul rezolvării prin schimbare de plan.48. Deoarece.49. în epură unghiul drept nu se proiectează în adevărată mărime.20) şi proiecţiile acestei distanţe. a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie dreapta D(d. Astfel. astfel încât aceste puncte să nu mai necesite rabaterea.15.15. în jurul unei axe de capăt Z(z.48.6. transformându-le în planele de capăt [P1] şi [Q1].10) şi B(20.6.metoda rotaţiei (fig.104 z z' Pz l Q1' i' P1' Q' P' Px x P Qx z=i=j Q m Q1 a) j' α m1=P1x O P1 y Px x P' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z Q1' m' Qx Q1 Py P1 b) z'=i'=j' β j i z l Pz P1 ' Q' m1'=P1x O Q P y Py Fig.49.6. Adevărata mărime a segmentului MN s-a determinat prin schimbare de plan orizontal de proiecţie. În noul sistem de proiecţie. Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(60.

18) pe planul [P] : OPx = 40. mn. pe planele de proiecţie. OPz = 15 şi adevărata mărime a distanţei de la punct la plan. m' i' Px x P=P1 O1 P' n m P1x a) n' i x1 i' n1' 1 m1 ' y z Pz O P1' MN Py x Px z m' Q'=d' Pz v' n' P' v Qx=h' O Q0 n n0 m0 m P MN d h Q Py y b) Fig. În continuare se prezintă rezolvarea prin două dintre metode. Dreapta rabătută pe planul de front este d0 = a0 ∪ b0. b) rabaterea pe plan de front Axa de rabatere este frontala F(f.f’) = BM(bm. 5.b’m’).METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 105 O2 m' a' x a=a1 O1 d' m=m1 d=d1 a1' a) m2 MN n2 b' a0 MN ω O m'=m0 a2 x d a' a1 m a n b) d' n' F=f b n0 d0 b'=b0 f' O n' x 2 b=b1 n=n1 d1' n1' m1' x1 b1' Fig. Să se determine proiecţiile perpendicularei duse din punctul M(20. Distanţa de la punctul M la dreapta D este egală cu lungimea perpendicularei duse din proiecţia m0 pe dreapta d0. Pentru determinarea proiecţiei rabătute d0 a dreptei D se mai rabate punctul A de pe dreaptă. OPy = 25.49 Rezolvarea problemei 4 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie . rezolvarea aplicând metoda rotaţiei.6.6. Se formează triunghiul de poziţie ω a’a2. Pentru determinarea acestei perpendiculare şi în epură.50 Rezolvarea problemei 5 – utilizând : a) metoda schimbării planelor de proiecţie .7. fiind similară cu cea prin schimbare de plan. b) rabaterea planului de capăt . a’a2 = aa1 şi se obţine proiecţia rabătută a0. se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile m’n’ şi respectiv. Rezolvare : Problema poate fi rezolvată aplicând oricare din metodele geometriei descriptive. MN = m0n0. cu cateta a’a2 paralelă cu axa de rabatere f’ şi egală cu distanţa de la punctul A la planul de front (diferenţa de depărtare). definită ca dreapta de intersecţie dintre planul dat (dreapta D şi punctul M) şi planul de front [F].

pe planul orizontal de proiecţie şi se obţine segmentul m0n0.52. luând noua linie de pământ perpendiculară pe urma orizontală P şi din P1x P1x O1 se trasează urma P1’ înclinată la 300. care fiind în planul de nivel sunt identice cu proiecţiile 1 şi 2 : d0 = b0 ∪ 10. şi între ele se măsoară adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte. b): se intersectează planul definit de cele două drepte cu un plan de nivel [N]. .106 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . m ∈ d şi d’ ⊥ P’. care este distanţa de la punct la plan.d’).5). Proiecţia n1 se găseşte pe o paralelă dusă la axa O1x1.50. Pentru a afla adevărata mărime a distanţei MN. cunoscând x i1' 0 P1' urma orizontală P. faţă de axa Py O1x1. m’ ∈ d’.6.1’) şi (2.6.7). deoarece noul plan obţinut [P1] este plan y de capăt. . Adevărata mărime a unghiului dintre dreptele D şi Δ este unghiul γ măsurat între dreptele d0 şi δ0. Se rabate punctul B pe planul orizontal de proiecţie în jurul axei de rabatere P.Rezolvare utilizând metoda rabaterii (fig. Se determină punctul N de intersecţie dintre perpendiculara D şi planul [P]. ducând o linie de ordine din proiecţia n până la intersecţia cu perpendiculara din m’ pe urma P’. Fig. în b0. având ca axă de rabatere orizontala g. Aici se va exemplifica rezolvarea prin metoda rabaterii : . C(40.20) şi Δ(δ. cunoscând urma orizontală : OPx = i' 40.6. B(30. concurente în punctul B.2’). b): perpendiculara dusă din punctul M pe planul [P] este dreapta D(d.15. Se rabat dreptele D şi Δ pe planul de nivel [N].52. 6. Fie dreptele D(d.rezolvare utilizând rabaterea pe un plan de nivel (fig.51 Rezolvarea problemei 6 Problema poate fi rezolvată similar aplicând metoda rotaţiei. dată de punctele (1. Poziţia rabătută a dreptelor d0 şi δ0 este dată de urmele dreptelor din planul orizontal h0. Px i=i1 x1 O Rezolvare : în epura din figura 6. . adică a perpendicularei MN. δ0 = b0 ∪ h10. Să se determine adevărata mărime a unghiului γ dintre cele două drepte.m’) în punctul M1(m1. se rabate planul de capăt [Q]. prin aducerea planului definit de cele două drepte în poziţia de plan de nivel (vezi rezolvarea de la adevărata mărime a unei figuri plane). Se revine din schimbarea de plan. care are d ⊥ P. împreună cu segmentul MN.10.Rezolvare utilizând metoda schimbării planelor de proiecţie (fig. determinând punctul I(i. este proiecţia m1’n1’.δ’) : B. δ0 = b0 ∪ 20.50. b0 şi de punctele 10 şi 20. Să se găsească urma verticală P’ a z planului [P]. În noul sistem de proiecţie se poate trasa perpendiculara din proiecţia m1’ pe urma P1’.i’) din planul [P].5. Rezolvare : problema poate fi rezolvată aplicând succesiv două schimbări de plan de proiecţie sau două rotaţii. de pe urma P’. a): printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie planul oarecare [P] se transformă într-un plan de capăt [P1] şi odată cu el punctul M(m. rezultând orizontala G(g.g’).6. deoarece perpendiculara M1N1 este o frontală.m1’). Rezultă că adevărata mărime a distanţei de la punct la plan. a): se determină urma orizontală P a planului [P] definit de cele două drepte. h10 şi de punctul de concurenţă b0 : d0 = b0 ∪ h0. 7. utilizând planul de capăt [Q]. OPy = 25 şi unghiul de 300 pe care planul P' [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie. Proiecţia n’ se determină revenind în sistemul iniţial.51. se face o schimbare de plan 30 P=P1 vertical de proiecţie.6. n1’∈ P1’. piciorul perpendicularei fiind n1’. Este nevoie de rabaterea punctului de concurenţă B.rezolvare utilizând rabaterea pe planul orizontal de proiecţie (fig.d’) : A(10.

din care se trasează normalele D şi Δ pe planele [P] şi [Q] (fig.53. z b' B Δ γ D A x P' Px P N'=g' δ δ0 δ' 2=20 b2 θ=π/2−γ a) Fig. Deoarece interesează determinarea unghiului γ dintre dreapta D şi normala Δ.6.γ (fig. B(25. b’ ∈ δ’. prin punctul B(b. b. care formează între ele unghiul η.b’) se trasează perpendiculara Δ(δ. a). care intersectează planele [P] şi [Q] după dreptele D1 şi Δ1. în continuare se rabat aceste drepte pe planul de nivel [N]. Să se determine adevărata mărime a unghiului η dintre planele [P] : O Px = 45. dusă prin punctul B al dreptei la planul [P] : θ = π/2 . Să se determine unghiul θ pe care-l face dreapta D cu planul [P]. în epura din figura 6. Pe proiecţia orizontală s-a figurat măsura reală a unghiului θ căutat.δ’) pe planul [P] : δ ⊥ P. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10.53 Rezolvarea problemei 8 9.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 107 b' δ' h1' x c' b0 d γ b c δ δh1=h10 0 ω d' a' b1 a O h' P h=h0 d0 x c' 2' δ' b' 1' b1' b b2 d0 1=10 b) a a' N'=g' d' g O d δ0 2=20 δ c ω γ b0 a) Fig. dintre dreapta D şi o normală Δ. Astfel. OQz = -10.52 Rezolvarea problemei 7 – utilizând metoda rabaterii : a) pe planul orizontal de proiecţie . b) pe planul de nivel [N] 8.6.d’) : A(10. a).6. Rezolvare : unghiul θ dintre dreaptă şi plan se determină ca fiind complementul unghiului γ.7).25) şi planul [P] : OPx = 45. Rezolvare : Unghiului η dintre plane se poate determina utilizând metoda normalelor : se consideră un punct A. ca şi la rezolvarea de la problema 7. b ∈ δ şi δ’ ⊥ P’. OPy = -30.53. Cele două normale definesc un plan [R]. OPz = -15. egal cu unghiul b) b0 ω b 1=10 γ 2' b1' 1' a' d' d0 a g d O Pz y Py θ=π/2−γ [P] . OQy = -5.54.15. exterior celor două plane. OPy = 15.6.10. Se dă dreapta D(d.

Q' [R] Δ A γ D D1 [P] x g Px 2=20 δ0 Q a) Fig. ca şi la rezolvarea problemei 7.55 Rezolvarea problemei 10 : a) prin rabatere pe planul orizontal . b şi c sunt coliniare şi definesc urma orizontală Q. pe perpendiculare la urma Q. Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul vertical se obţine prin rotirea proiecţiile orizontale a. Q' b' c' Q' b' b0 ABC c0 c' O Q0 b Q b) c Q N'=g' 2' d' a' δ' z P' Pz η=π−γ a1' 1' a0 γ d0 ω Qx 1=10 a2 Qy O Qz P Py y b) η=π−γ Δ1 [Q] a d δ x Qx a' Q0 a 0 y c b0 a) c0 ABC Fig.3. b) prin rabatere pe planul vertical y a O b x Qx a' a0 a . prin rabatere pe ambele plane de proiecţie.y.108 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ diedru dintre cele două plane. trasate prin proiecţiile orizontale a. Unghiul γ dintre dreptele D şi Δ se determină prin rabatere pe un plan de nivel [N]. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(22. Rabaterea triunghiul [ABC] pe planul orizontal se face prin măsurarea cotelor. b şi c. Rezolvare : deoarece triunghiul [ABC] este situat într-un plan proiectant vertical. Se obţine triunghiul a0b0c0. până pe axa Ox şi ridicarea de perpendiculare pe axa Ox până la nivelul proiecţiilor verticale a’. Astfel se determină depărtarea y a punctului B. se va determina unghiul ca fiind suplementul unghiului γ. care reprezintă adevărata mărime a triunghiului [ABC]. proiecţiile orizontale a. B(15.6. b’ şi c’. b şi c în jurul punctului Qx.20).7).54 Rezolvarea problemei 9 10. Rezultă proiecţia a0b0c0.γ.4). situat într-un plan proiectant vertical.14.6. dintre cele două normale D şi Δ : η = π . C(5. Pentru simplificarea rezolvării.

25. b).10) într-o frontală.56 Rezolvarea problemei 11 6. Rezolvare : în epura din figura 6.0). P' v1' P' v2' e' c' g2' g1' b' O c b b0 e0 c0 g20 g10 ABCE b) g2 g1 P Px x a0 450 40 0 O x Px v0 v10 v' a' v2 v v1 e a a0 15 b0 a) P v20 P0 Fig.56. pe care dreapta îl face cu planul orizontal de proiecţie. dată prin urme V(30.z). OPz = 80.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d. Printr-o schimbare de plan.20. să se transforme dreapta oarecare D(d.35. Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se transforma dreapta D(d.d’) : A(70. aparţinând planului [P] : OPx = 50. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d.20.40.-30. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d. Printr-o schimbare de plan.20).20) şi B(20. . Se consideră pătratul ABCE.d’) dată prin punctele A(75.10) într-o dreaptă de profil.15. situat în planul bisector [B1] şi punctul B(30. P0.38.6.0. situat în planul bisector [B2]. tangentă la un cerc cu centrul în v şi rază vv’). cu ajutorul punctului V(v.v’). pe care se găsesc vârfurile a0.25. 2. într-o dreaptă conţinută în primul plan bisector (Indicaţie : noua linie de pământ O1x1 se trasează prin h.30) şi B(20. ∠OPy = 50. cunoscând mărimea laturii L = 15mm.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 109 11. Să se găsească distanţa dintre cele două puncte. obţinându-se astfel proiecţiile pătratului abce şi a’b’c’e’ (fig.56.d’) : A(70. 5. cunoscând unghiul de 300. a sunt prezentate elementele de la care se porneşte în rezolvarea problemei. printr-o schimbare de plan.15.d’) dată prin punctele A(80. Să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia.6.40.) şi B(25.25) într-o orizontală.) H(80. să se transforme dreapta oarecare D(d. Fie punctul A(90.30). e0. Se determină proiecţia rabătută a urmei verticale.d’). 6. Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D(d. Se revine din rabatere.20. rabaterea vârfului A pe planul orizontal A0(55. 3.20. b0 şi c0.10.20.5 Probleme propuse Metoda schimbării planelor de proiecţie 1. Se trasează pătratul de latură 15mm şi orizontalele g10 şi g20. 4.) şi B(30.0) şi faptul că latura AB este paralelă cu planul orizontal de proiecţie.

aplicând două schimbări de plan succesive.45.d’) : A(80. 9. definit prin urme : OPx = 80. 11. OPz = 35.30) şi o dreaptă situată în planul orizontal de proiecţie F(f. 10.d’) : H(80. să se găsească proiecţia verticală m’ a unui punct M(60. ştiind că urmele lor orizontale fac 600 cu linia de pământ. OPy = 40.0.40) şi este perpendicular pe planul [Q] : OQx = 80. . printr-o schimbare de plan.50) şi planul [Q] : OQx = 70. urmele Q şi Q’ ale unul plan [Q]. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P]).) B(30. cunoscând urma sa orizontală OPx = 80.10.) B(25.30.δ’). Să se determine urmele P şi P’ ale planului [P]. 17. 23. 24. Să se determine urma verticală a unui plan oarecare [P]. Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P]. OPy = 50.22). care va intersecta noua linie de ordine a punctului M1 în m1’. neparalele şi neconcurente. prin a1. Să se determine. Să se determine.0) H(58. apoi se revine din schimbarea făcută în vechiul sistem de proiecţie).30) B(70.10) şi Δ(δ. Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q].20). 22.25. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d.10).15). Printr-o schimbare de plan să se transforme planul [P] în plan de capăt şi să se determine unghiul pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie. Fie dreptele D(d.15.20.15).64. într-un plan [P1] a cărui urme P1 şi P1’ să fie în prelungire.d’) şi o dreaptă Δ(δ. Să se determine.d’) într-o fronto-orizontală. paralel cu planul [P] : OPx = 90.32. 16. 13. printr-o schimbare de plan.25) la dreapta D(d.15) într-o dreaptă de capăt. N(50. OPy = 50. OPy = 40. distanţa de la punctul A(50. se trasează o paralelă la urma P1’.20) şi Δ : C(80. OPz = 40. la distanţa l. OPy = 40 şi unghiul de 300 pe care acesta îl face cu planul orizontal de proiecţie. Prin două schimbări de plan succesive să se transforme dreapta oarecare D(d.30. Să se transforme dreapta oarecare D(d.110 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 7. OQz = 80 (Indicaţie : printr-o schimbare de plan orizontal se transformă planul [Q] într-un plan proiectant vertical [Q1] şi se trasează P1 ⊥ Q1. 19.15.15).0). printr-o schimbare de plan.d’) : A(90.25. 20.20.0) şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 15mm. OPz = 70.0).) N(70. 12. paralele.15. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre dreptele paralele D(d. cunoscând distanţa l = 35mm de la punctul M la planul oarecare [P] : OPx = 110. definite prin urme : [P] : OPx = 50.15) într-o verticală.) B(20. Prin două schimbări de plan succesive să se determine în adevărată mărime distanţa l de la punctul M(60.30. B(15.0.30.z). 21.15.35.10.10. N(30.30) la planul [P] : OPx = 100. OQy = 50. OPz = 30 şi [Q] : OQx = -10.d’) : A(90.30) B(25.20.δ’) : M(20.25.15.d’) : A(90.25.f’) : M(15.45). 15.) B(75.25.10. care conţine punctul A(50. OPz = 60 (Indicaţie : se transformă planul [P] într-un plan de capăt [P1].0.d’) : A(60. Fie dreapta D(d. distanţa l dintre planele paralele [P] şi [Q]. 8. Printr-o schimbare de plan. OPz = 40.7. OPy = 45. Qx (46.20.0).d’) : A(47. Px (70.15. Prin două schimbări de plan succesive să se determine proiecţiile perpendicularei comune duse pe cele două drepte date. OQz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d. 14. Fie planul [P] dat prin urme : OPx = 90. apoi se revine în vechiul sistem de proiecţie şi se determină m’). Prin metoda schimbării planelor de proiecţie să se determine adevărata mărime a unghiului ANB : A(50. Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d. OQy = 45. prin două schimbări de plan succesive.30. 18.10) B(20. situat la distanţa l = 20mm faţă de planul [P].10. OPy = 30.15.d’) : A(80. Să se determine proiecţiile perpendicularei comune dusă între dreapta oarecare D(d.25.

35.35.30).50. luând axa de rotaţie prin punctul A şi se trasează P1’ prin P1x tangent la un cerc cu centrul în a’.d’) : A(80. Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos. 29. e) [ABC] : A(90. C(20.5. Folosind metoda rotaţiei să se determine urma verticală P’ a planului [P] (Indicaţie : se determină urma orizontală P1 a planului de capăt [P1].20. OPy = 30. prin două schimbări de plan succesive. Să se determine distanţa l de la punctul M la planul [P]. Prin metoda rotaţiei să se determine unghiurile pe care dreapta D le face cu planele de proiecţie.10.20.25. Prin punctul A(50. B(30.45. OPy = 50. OPz = 40.15.10. Fie punctul M(15.30. B(20.40. 30.25.) B(90. Metoda rotaţiei 28.10.d’) : A(90.) B(30.) B(90.) B(65.z).20). utilizând metoda rotaţiei. Să se determine distanţa de la punctul M(50. OPz = 70 în poziţia de plan paralel cu linia de pământ. 33. Să se rotească dreapta D.35). 26.25) şi C(70.5) din planul [P] : OPx = 110. B(90. 27.10.20).10). Să se determine urma P a unui plan [P].20. cunoscând unghiul de 450 pe care-l face dreapta cu planul orizontal de proiecţie. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d.25.40). 38. să se ducă o dreaptă D(d. 31. Printr-o schimbare de plan să se aducă planul oarecare [P] : OPx = 100.15) şi B(30. astfel încât să devină paralelă cu planul orizontal de proiecţie.40).5) şi planul [P] : OPx = 40. C(15. punctul A(35. C(90. (Indicaţie : se transformă planul triunghiului într-un plan de capăt).35) astfel încât să devină paralelă cu planul vertical de proiecţie. OPy = 40.40).30. OPz = 50 şi unghiul de 450 pe care-l face planul [P] cu planul [V] (Indicaţie : prin rotaţie de front se obţin urmele planului [P1] proiectant vertical şi se revine din rotaţie).20). OPz = 40. Se dă planul [P] : OPx = 80. OPz = 70. 36. conţinută în planul [P].5.20. Se consideră dată urma orizontală P a planului oarecare [P] : OPx = 60. b) [ABC] : A(55. utilizând metoda rotaţiei. B(20.15.50. OPy = 50. C(70.5.10).y. rotind planul [P] convenabil. Să se determine adevărata mărime a unghiului pe care-l face ∆ABC : A(50. OPy = 40.40).10. cunoscând urma verticală : OPx = 80. înclinată cu 600 faţă de axa O2x2 şi se revine din schimbările făcute în vechiul sistem de proiecţie). prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punctul M). .15.15) şi distanţa l = 7mm dintre acest punct şi plan.25).15). Fie dreapta D(d. c) [ABC] : A( 35. utilizând metoda rotaţiei.10. 32.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE 111 25.15). Să se determine proiecţia verticală d’ a dreptei D : A(80. aplicând două schimbări succesive de plan : a) [ABC] : A(50.20).35. B(25.40) cu planul orizontal de proiecţie. Fie dreapta D(d.d’) : A(80. OPy = 60. care să facă 600 cu planul vertical de proiecţie (Indicaţie : se transformă planul [P] în planul de nivel [P2].15).) B(60.45.35. Să se determine adevărata mărime a segmentului AB : A(90.30. Precizaţi adevărata mărime a segmentului AB şi unghiul pe care dreapta D(d.30) la planul [P] : OPx = 100.d’). Să se determine unghiul dintre planul [P] şi planele de proiecţie.43. se trasează prin a2 proiecţia d2.35.d’) îl face cu planul vertical de proiecţie. Să se rotească dreapta D(d. d) [ABC] : A(90.30).15.35.30. OPz = 45.50). 37. C(20. de rază 7mm. apoi se revine din rotaţie şi se determină P’). 34.d’) îl face cu planul orizontal de proiecţie.60.

51.20.10).20.d’) : A(90.25. folosind metoda rotaţiei .30. folosind metoda rotaţiei : M(50.0. B(70.50). I(90. OQx = 40 şi că adevărata mărime a distanţei dintre ele este de 10mm. Să se rotească planul [P] astfel încât să devină plan de capăt. cunoscând urma orizontală : OPx = 60.δ’). Să se determine în adevărată mărime distanţa l dintre drepta D(d. Să se transforme planul [P] : OPx = 70. rotindu-le în poziţia de drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie).20) prin metoda rotaţiei (Indicaţie : axa de rotaţie se ia prin punct). OPy = 40.40.40.d’) : A(60.50). Să se rotească dreapta D(d. Să se determine adevărata mărime a distanţei l cuprinsă între planele paralele [P] : OPx = 60. Să se determine adevărată mărime a triunghiurilor de mai jos.10).35) şi B(10.10).30) (Indicaţie : se transformă planul unghiului într-un plan de nivel sau de front). 43. Ce unghi face triunghiul cu planul orizontal de proiecţie ? (Obs.25. C(70. B(50. OPz = 50 (Indicaţie : se determină distanţa l dintre dreapta D(d.) B(90.10).d’) : A(70. cunoscând urmele lor orizontale : OPx = 70.30. folosind metoda rotaţiei.d’) şi Δ(δ.15).30.60) (Indicaţie : se transformă dreptele în drepte verticale sau drepte de capăt).40).δ’) : C(60. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10.δ’) : B şi C(30.20. C(90.20.20).25). astfel încât să devină paralelă ca axa Ox. 56. utilizând metoda rotaţiei (Indicaţie : se transformă planele [P] şi [Q] în plane proiectante). C(30.d’) şi o dreaptă Δ(δ. 50. Fie dreapta D(d. Fie planul [P] : OPx = 90. într-un plan de nivel.25.15.25. OPy = 40. OPz = 30 şi [Q] : OQx = 10. 47.) B(30.30.50) şi planul [P] : OPx = 70.70. N(25.30). utilizând dubla rotaţie. folosind metoda rotaţiei. OPy = 30 şi unghiul de 300 pe care-l face planul [P] cu planul [H] (Indicaţie : prin rotaţie de nivel se obţin urmele planului [P1] de capăt şi se revine din rotaţie).70. fără a utiliza urmele planului. B(20.d’) : A(60. 42. Utilizând dubla rotaţie să se transforme dreapta D(d.10).43. .30). OPz = 65.15.10.20). paralele. N(10. 55.0) H(78. Să se determine adevărata mărime a unghiului MIN.10.30. 49.112 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 39.15. 40.d’) : A(100. b) [ABC] : A(55.25.15. Să se transforme dreapta oarecare D(d. B(75. OPy = 50.10) la dreapta D(d. Δ(δ. Prin două rotaţii succesive să se transforme dreapta oarecare D(d.δ’) . 45.60.40. B(25. (Indicaţie : se utilizează dubla rotaţie). Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre două drepte paralele.10. paralelă cu aceasta şi cuprinsă în planul [P].15) într-o dreaptă de capăt.50.15. 41. Să se transforme planul [P] într-un plan de front. OPy = 45. Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan proiectant vertical).20. OPz = 55.45. Să se determine urma verticală P’ a unui plan [P]. aplicând două rotaţii succesive.10). C(30.20) şi B(20. Atenţie : Triunghiul ABC este cuprins într-un plan de capăt). Ce unghi face triunghiul cu planul vertical ? (Obs.17. B(50. astfel încât să devină o fronto-orizontală. 48. 46.40.50).d’) : M(70. OPy = 40.d’) : A(60. Să se rotească dreapta D.35) şi B(10. 52.10. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(10.20). 53.30) şi Δ(δ.70).50).40) într-o verticală.40).40).40. Să se găsească adevărata mărime a distanţei de la punctul M(80.15) într-o verticală.d’) : H(100. 54. aplicând două rotaţii succesive : a) [ABC] : A(50.70. utilizând dubla rotaţie. 44. D(d. D(d.d’) : A(110. Să se găsească urmele verticale P’ şi Q’ ale planelor [P] şi [Q]. Se dă un plan [P] definit de două drepte concurente : D(d.

30. OPz = 45.10).25) la dreapta D(d.40. 60. Fie triunghiul [ABC] : A(11.50). prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d.15). concurente în punctul B. Se consideră dreapta D(d. 64. OPy = 40. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D(d.d’) : H(80.d’) : A(90.30.40.20).30.15). OPy = ∞. se trasează mediatoarea segmentului A0B0 până la intersecţia cu axa Ox.15. 59. Se dă dreapta D(d.10.10). C(20.20. 69.10. unde se obţine punctul M). pentru determinarea urmei orizontale).10. C(20. B(60. V(30.20) şi un plan de profil [P] : OPx = 30.35). OPy = 35. 66. Se consideră un plan [P] care trece prin linia de pământ şi prin punctele A(30.30).20).30.35. C(15. 62.METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE c) [ABC] : A( 35.ya. Fie dreptele D(d.15.35.40. Să se determine distanţa de la punctul M(60. 58. prin rabatere. C(20.40). prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.10) şi B(40.40.30. OPz = 40.15).40. 61. B(70.25. 67.10). Comparaţi cele două rezultate.10) şi planul [P] : OPx = 60.10. 63.d’) : A(90. Să se determine în adevărată mărime distanţa de la punctul M(60. C(30.15. prin metoda rabaterii să se determine piciorul perpendicularei duse din punctul M pe dreapta D şi mărimea reală a acesteia.50.22) situat în planul [P] : OPx = 110. B(20.d’) : A(30.35. Să se determine adevărata mărime a triunghiului [ABC] : A(90.20).30.) B(90. Să se determine proiecţiile punctelor situate pe dreapta D la distanţa l = 40mm faţă de punctul M. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.50.) B(65. .δ’) : B.45) şi punctul M(45.δ’) : B.10). ORy = 50. Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [P].35).40.10).yc. cât şi proiecţiile acesteia. 68. exterior dreptei.d’) : A(15. Să se determine proiecţia unui punct M(m.30.d’) : A(20. OPy = 50.0.40). Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre cele două drepte prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie şi prin rabatere pe un plan de nivel. B(50.30.15. concurente în punctul B. Metoda rabaterii 113 57. d) [ABC] : A(90.d’) : A(20.10. B(31.23). Să se determine valoarea unghiului pe care-l face dreapta D cu planul [R].30). B(50.d’) : A(30.20. Fie dreapta oarecare D(d. folosind un plan proiectant vertical şi rabaterea acestuia pe planul vertical de proiecţie.40).5. e) [ABC] : A(90.15).0).40) şi planul paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞. ORz = 40.35.15) şi B(70.10.d’) : A(80.30). prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie (Indicaţie : se utilizează şi proiecţia pe planul lateral. OPz = 45.15.60.10) cu un plan paralel cu linia de pământ [R] : ORx = ∞.yb. C(15.15.) B(60. prin metoda rabaterii.30) şi Δ(δ. ORy = 30. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. ORz = 20. Fiind date dreapta D(d.20). B(35. B(50.m’) de pe linia de pământ situat la egală distanţă de punctele A şi B (Indicaţie : se rabat punctele A şi B pe planul orizontal de proiecţie. OPz = ∞. B(80. 65. Să se determine rabaterea triunghiului pe planul orizontal de proiecţie.5. Să se determine în adevărată mărime unghiului dintre dreapta oarecare D(d. B(80.5.30) la planul [P] : OPx = 80.15) şi un punct M(50.5.21).10) şi dreapta de profil Δ(δ. aplicând metoda rabaterii.

de lungime 25mm şi cu centrul în punctul Ω (Indicaţie : se determină proiecţia rabătută a poligonului şi se revine din rabatere). 77.35.40. Se dă punctul M(78.10. OQz = -30. Să se determine proiecţiile punctelor A şi B. OPz = 60 şi [Q] : OQx = 30.52) şi planul [P] : OPx = 100. OPz = 80. 85.32).δ’) : C(55.50.25).5. OPy = 55.d’) : A(130. 81.20. OPy = 70. OPy = 40. să se determine adevărata mărime a triunghiurilor : a) [ABC] : A(50.50) C(20. prin rabatere pe un plan de front. b) [ABC] : A(55.70.30).45. C(70. Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : OPx = 90. Să se determine proiecţiile unui triunghi echilateral. să se determine proiecţia dublu ortogonală a acestuia. C(20.30). Se consideră triunghiul echilateral ABC.30. 83.9).40) şi Δ(δ. OPz = 90.43.9.15. C(90. OQy = -10.d’) care face 450 cu planul vertical de proiecţie şi are urma V(90.10.) B(90. C(20. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie.23).35.50. Fiind date planul [P] : OPx = 110.20.0).10).38.) B(60.10. Să se găsească urmele P şi P’ ale unui plan [P].z) din acest plan.15.5. 79. C(15.15). cunoscând rabaterea A0(45.d’) : A(85. d) [ABC] : A(90.40). să se traseze proiecţiile unui poligon regulat cu 6 laturi. B(90.15.15). Să se compare rezultatele. c) [ABC] : A( 35. ∠OPyP = 600. astfel încât triunghiul AMB să fie echilateral (Indicaţie : se rabate orizontala pe planul orizontal de proiecţie.z) din planul [P].60. prin rabatere pe un plan de nivel.10). B(65.0) a punctului A(30. 74. Să se determine adevărata mărime a distanţei de la punctul M la planul [P]. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.20). ∠OPzP’ = 300 şi [Q] : OQx = 20.90. utilizând rabaterea (Indicaţie : se trasează înălţimile pe proiecţia rabătută a triunghiului. Să se compare rezultatele.δ’) : C(70. situate pe dreapta D. cunoscând un punct M(40. OQy = -10.15) prin rabatere pe un plan de front. situat într-un plan proiectant vertical.10.30.30.y. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90.) B(65.45.35.50. OPz = 60 şi punctul Ω(30.25. OQz = -20. C(75.20) ce aparţine planului şi rabaterea acestuia pe planul orizontal M0(80.27). Dreapta oarecare D(d.114 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 70. pe un plan de nivel ce trece prin vârful B).23) şi că vârful C este situat în planul orizontal (Indicaţie : se determină pe planul de nivel ce conţine orizontala AB proiecţia rabătută a0b0c0 a triunghiului şi se revine din rabatere cu punctul C).) B(30.80) şi Δ(δ.15). Utilizând rabaterea. Să se determine proiecţiile perpendicularei din punctul M pe dreapta D.z) C(20. Să se determine adevărata mărime a unui triunghi [ABC] : A(90. OPy = 50.20.z) sunt cuprinse în acelaşi plan de capăt.0) de pe axa Ox.20).45.25. Se consideră orizontala D(d.0).0). situat într-un plan de capăt.25.10.50).25.40). 76.15).30) prin rabatere pe un plan de nivel. 72. Cunoscând rabaterea triunghiului pe planul orizontal A0(55. se stabilesc punctele A0 şi B0 şi se revine din rabatere). Să se determine adevărata mărime a unghiului dintre planele [P] : O Px = 90. 75.0. 84. 71. . cunoscând latura AB care este o orizontală : A(50. e) [ABC] : A(90.30) şi un punct M(40. Să se determine urma verticală P’ a planului [P] : OPx = 70. 78.27. B(40.32. B(20. B0(46. B(65. utilizând rabaterea.) B(90.25.d’) : A(80.30.50. Să se determine adevărata mărime a distanţei dintre dreptele paralele D(d.10.25).66.40) şi punctul M(50.0.15.35. prin rabatere pe ambele plane de proiecţie.15). 80. Să se determine proiecţiile înălţimilor triunghiului [ABC] : A(30.30). aparţinând planului [P] : OPx = 60.40. B(40. 82.11. 73. B(30. OPy = 50.

PROBLEME DE SINTEZĂ (punct.1 Probleme rezolvate 1. Se dă forma geometrică din figura 7.drepte paralele cu planele de proiecţie : PN || [V] (p’n’ ≡ PN).2.1 se L trasează prin determinarea proiecţiilor fiecărui segment de F G N dreaptă care o alcătuieşte. metode) 7. [V] Rezolvare : K [L] a) Epura formei geometrice din figura 7. respectiv a tuturor punctelor A O E M care definesc aceste segmente. dreaptă. cu referire la elementele PR I din care este alcătuită această formă. ca în figura 7. Să se z reprezinte epura ei şi să se studieze tipurile de drepte. Din toate punctele formei D x [H] geometrice se imaginează proiectante duse pe planele de proiecţie. b. plane şi poziţiile relative dintre acestea. care este epura formei geometrice date.2. se obţine epura din figura 7. Dacă ne Fig.7. În acest scop. în sensurile arătate pe figură. MR || [V] (m’r’ ≡ MR).PROBLEME DE SINTEZĂ 115 7.7. corpul dat C B trebuie imaginat în spaţiu. a.1 Formă geometrică imaginăm în continuare că planele orizontal [H] şi lateral z [L] P R c'=a' K I L A B x N M O C D G F E y c=d a) Fig.1. obţinându-se cele trei proiecţii. b) Corelând forma geometrică dată cu epura ei se identifică următoarele segmente de dreaptă situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie (în paranteză se specifică proiecţia din epură în care segmentele se proiecteză în adevărată mărime) : . . până la suprapunerea peste planul vertical [V].2 Rezolvarea problemei 1 d'=b' m'=n' k'=r'=p' g'=l' i' z f' e' a" b" O p" r" k"=i" m"=l" n" c"=g"=f " d"=e" [V] x a=b [H] n m p r=l k i g f =e y b) [L] se rotesc. în sistemul celor trei plane de y proiecţie. plan.

se exemplifică poziţiile relative dintre drepte. b’d’ ∩ i’f’ = ø). . (kg || if. paralel cu linia de pământ şi care se intersectează cu planul [P] după dreapta D. Cele care sunt paralele cu acestea se proiectează pe ele în adevărată mărime.drepte perpendiculare pe planele de proiecţie : RL ⊥ [H] (r’l’ ≡ r”l” ≡ RL). m’ ≡ n’. e) Feţele care mărginesc corpul studiat fac parte din plane care au diferite poziţii faţă de planele de proiecţie (proiectante sau paralele). ML ∩ LG = L (ml ∩ lg = l. [CDEF](plan de front) ∩ [KIFG](plan || cu Ox) = GF(dreaptă fronto-orizontală). în funcţie de distanţa dintre acestea şi planul de proiecţie respectiv. k” ≡ i”. vizibil D (xD > xE). n’p’ || m’r’). r ≡ l. [MNPR] ⊥ [V] (m’. b) Să se traseze urmele unui plan [Q]. a’b’ || c’d’). .116 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ IF || [L] (i”f” ≡ IF). d) La reprezentarea în epură a punctelor date pe forma geometrică unele proiecţii s-au suprapus. NP || MR (np || mr. Exemplu : . pentru câteva segmente : . după cum se arată în exemplele de mai jos : [ABDC](plan de profil) ∩ [CDEF](plan de front) = CD(dreaptă verticală). AC ⊥ [V] (ac ≡ a”c” ≡ AC). m” ≡ l”. p’k’ ∩ k’g’ = k’). vizibil M (xM > xL). [KGLR](plan de profil) ∩ [KIFG](plan|| cu Ox) = KG(dreaptă de profil). k”. m’l’ || c’f’). vizibil G (yG > yL). AB ⊥ [H] (a’b’ ≡ a”b” ≡ AB). vizibil K (xK > xI). KG || [L] (k”g” ≡ KG). CF ⊥ [L] (cf ≡ c’f’ ≡ CF). pentru care dreapta D este linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie. f) Feţele plane se intersectează după segmente de dreaptă.coliniare). ML || CF (ml || cf.proiecţii identice pe planul vertical : c’ ≡ a’. a’c’ ∩ c’f’ = c’). g’ ≡ l’.5). a) Să se determine urmele planului [P]. CD ⊥ [H] (c’d’ ≡ c”d”≡ CD). KG || IF. DE ⊥ [L] (de ≡ d’e’ ≡ DE). Fie dreapta oarecare D : M(20. [LGKR] || [L] (l”g”k”r” ≡ LGKR). .drepte paralele : AB || CD (ab || cd. N(10.plane paralele faţă de planele de proiecţie : [MLR] || [V] (m’l’r’ ≡ MLR). r’ . . vizibil C (zC > zD). p’.20). BD ⊥ [V] (bd ≡ b”d” ≡ BD). PK ∩ KG = K (pk ∩ kg = k. i” .coliniare) .plane proiectante faţă de planele de proiecţie : [FGKI] ⊥ [L] (f”. adică unele puncte au proiecţii identice.proiecţii identice pe planul orizontal : c ≡ d. Exemplu : . [PRI] || [H] (pri ≡ PRI).drepte concurente : AC ∩ CF = C (ac ∩ cf = c. ML ∩ PR = ø (ml ∩ pr = ø. vizibil C (yC > yA).drepte disjuncte : AC ∩ KG = ø (ac ∩ kg = ø. . m’l’ ∩ l’g’ = l’). g”. k’g’ || i’f’). BD ∩ IF = ø (bd ∩ if = ø. a’c’ ∩ k’g’ = ø). Totuşi se poate spune care punct este vizibil. .12. 2. c) Analizând corpul dat. m’l’ ∩ p’r’ = ø).proiecţii identice pe planul lateral : c” ≡ e”. n’. vizibil M (yM > yN). [MNPR](plan de capăt) ∩ [MRL](plan de front) = MR(dreaptă frontală). [MNPR](plan de capăt) ∩ [PRKI](plan de nivel) = PR(dreaptă de capăt). Dacă planele sunt particulare şi dreptele obţinute din intersecţia lor sunt particulare. f ≡ e. vizibil R (zR > zL). vizibil F (zF > zE).30.

care intersectează triunghiul după orizontala (b1. n Q Dacă pe această dreapta se consideră b=b0 h orice punct C(c.h’) şi verticală V(v. m Pentru triunghiul ABC există o d δ 1=10 infinitate de soluţii. Pentru formele geometrice din figura 7. Aceasta intersectează axa Ox în Px.disjuncte d) în cazul punctelor aparent suprapuse (care au una din proiecţii identice). al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P].25. Rezolvare : se determină urmele z a' orizontală H(h. cu cateta cc2 = c’c1’. respectiv O x c2 h.v’) v' Q' pentru dreapta D(d. Proiecţia a0b0c0 reprezintă adevărata mărime a triunghiului ABC. Se alege una dintre ω ele : din punctul B se trasează o dreaptă a Δ(δ.4.7. Adevărata mărime a triunghiului Fig. să se rezolve următoarele cerinţe : a) să se reprezinte epura formelor geometrice. iar pentru proiecţia rabătută a vârfului A se utilizează coliniaritatea punctelor c. cunoscând latura sa.32.25). AB : A(35. Astfel. deci se rabate vârful C. utilizând triunghiul de rabatere cωc2.concurente . b) să se identifice câte un segment de dreaptă pentru poziţiile particulare faţă de planele de proiecţie şi să se numească acestea.3) P' n' c' δ' Planul [Q] are urmele paralele Px v h' cu axa Ox şi concurente în v’. Prin vârful B se imaginează un plan de nivel.7.3 Rezolvarea problemei 2 ABC se poate determina aplicând oricare din metodele geometriei descriptive. Vârful B este propriul lui rabătut.2 Probleme propuse 1. 1 şi a. Urma P este dată de Px şi d' proiecţia h (fig.δ’) perpendiculară pe planul [P]. planul triunghiului c0 y [ABC] este perpendicular pe planul [P]. planul a0 P c [Q] şi planul [P] au comună dreapta D. să se precizeze care dintre ele este vizibil şi de ce ? e) menţionaţi suprafeţele poligonale care ocupă în spaţiu poziţii particulare faţă de planele de proiecţie şi numiţi-le. B(60. Care dintre proiecţiile lor din epură reflectă adevărata mărime? f) numiţi trei perechi de plane concurente şi arătaţi ce fel de dreaptă este dreapta lor de intersecţie. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.d’). . care este şi axă de rabatere.c’). cu urmele planului [P]. Prin proiecţia v’ c1' 1' b' se trasează urma P’ perpendiculară pe m' proiecţia d’.paralele . Aici s-a ales rabaterea pe un plan de nivel.b’1’). 7.PROBLEME DE SINTEZĂ 117 c) Să se construiască proiecţiile unui triunghi ABC. indicând pe aceasta proiecţiile punctelor marcate.35). În care proiecţie din epură segmentele se regăsesc în adevărată mărime? c) să se precizeze câte două drepte care să fie: .

40) şi C(100. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.i’) de intersecţie dintre dreapta Δ(δ.d’) la planul [P] .20).10) şi C(10.15) să se ducă o dreaptă Δ(δ. b) Să se determine punctul I(i. 3. perpendicular pe planul [P] dat . b) Prin punctul M(20.30) să se ducă un plan oarecare [Q].40) să se ducă o paralelă D(d. OPz = ∞ şi punctele A(50. B şi C . perpendiculară pe planul triunghiului [ABC] .50).δ’) de intersecţie dintre planul [P] şi planul [R] : ORx = 100.10.30) şi B(70.118 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ [V] B C A x O z I E F [L] N K J G M y [V] A C B x E G z R T D I F b) OK J S [L] [V] C K z BR E A O I M T c) N J F [L] D [H] a) M P N y [H] D S x y [H] z [V] A C B x E D F I R N O J G d) [H] M K y [L] [V] I M U K D z N E R [L] z [V] A P B DE F f) N O G R [L] Q x F T OS G C A J B y [H] R e) C x M J K I y [H] Fig.yA.30. Se dă triunghiul ABC : A(50. ORz = 70 şi unghiul α.40.δ’).30). a) Să se construiască urmele planului [P]. a) Să se determine proiecţiile pătratului ABCD. ORy = 55. B(90.10. c) Prin punctul N(80. OPy = -20. 4. .7. a) Din punctul M(55.40. situat în planul [P] .20) din acest plan. prin rabatere pe planul orizontal [H] de proiecţie. prin metoda rotaţiei .0.yB. Se dau punctele A(45.10.20) să se ducă un plan [Q]. c) Să se determine dreapta Δ(δ. să se studieze vizibilitatea dreptei Δ şi să se determine adevărata mărime a segmentului MI. b) Prin punctul M(90.70. Se consideră planul [P] definit prin : OPx = 30. paralel cu planul [P] . pe care această dreaptă îl face cu planul orizontal [H] de proiecţie. B(70.δ’) şi planul triunghiului.20. definit de punctele A.0).10.4 Figuri geometrice pentru problema 1 2.

b) Prin punctul E(80.70.10. c) Prin punctul K(110.δ’). F(40.δ’) paralelă cu planul [P] . c) Prin punctul I(110.d’) paralelă cu cele două plane . c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.PROBLEME DE SINTEZĂ 119 c) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC prin metoda schimbării planelor de proiecţie.5). prin metoda schimbării planelor de proiecţie.60).15) să se ducă un plan [Q].d’) .15. OPz = 70 şi dreapta D(d. B(70. OPy = 50.0. B(20.10) să se ducă dreapta Δ(δ. concurent cu plăcile şi care să taie axa Ox în punctul E(150.5.50.i’) dintre planele [P].52) şi Δ(δ. B(10. Fie două plăci plane triunghiulare opace.10.-10).40).75. M(120. prin metoda rotaţiei. Fie plăcile plane opace [ABCD] : A(120. B(60.10.20. C(10.5.d1’) : A(50. să se ducă un plan oarecare [P].15. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .10) să se ducă o dreapta D(d.15. perpendicular pe dreapta D(d. a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte b) Prin punctul M(80. 7.20. N(15.d2’) : M(23.d’) : A(70.35) să se ducă un plan [Q] paralel cu planul [P] .15. . 9.15) să se ducă un plan [R].60).35).δ’) : E(20.0.60). d) Să se determine distanţa l dintre planele [P] şi [Q]. OQz = 65 .75.65). Fie dreptele D(d. M(100.65) şi [KMN] : K(20. c) Prin punctul N(30.13.10). B(10.15.10.0).-12. OQy = 80.37).50). [ABC] : A(100.5) şi D2(d2.60). b) Prin punctul M(90. paralelă cu planele celor două triunghiuri şi dreapta D(d. b) Prin punctul I(40. d) Să se determine unghiul α dintre dreptele D1 şi D2. 6.30.30.75.30. Se dă planul [P] : OPx = 100.0) . 10. C(30. Să se precizeze coordonatele punctului de intersecţie dintre cele trei plane.30) şi [KMN] : K(70. N(60. Fie date planele [P] : OPx = 140. a) Să se determine unghiul α dintre cele două plane .10). a) Să se determine punctul de intersecţie I(i. 8. 5. b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie. [Q] şi planul de front [F] care trece prin punctul M.30) să se ducă o dreaptă Δ(δ.d’) concurentă cu triunghiurile.15.20).10). care întâlneşte axa Ox în punctul F(35.60.20. N(70. OPy = 40.30.85. prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.d’) : A(50. OPz = 50 şi [Q] : OQx = 70.i’) dintre dreapta D şi planul [P] . a) Să se determine urmele planului [P] definit de cele două drepte .70). exterior celor două plăci. Se consideră dreptele D1(d1.10).10).60.60). perpendicular pe planul [P]. D(120. c) Să se determine punctul de intersecţie I(i.70. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .60).

δ’) la planul [P] .30. OPz = 80 şi [Q]: OQx = 60 . M(70. OPz = 70 şi un punct A(60. Fie date planele paralele [P] : OPx = 110. exterior planului .-20.30. a planului [P].5) şi Δ(δ. b) Prin punctul M(80. b) Să se determine unghiul α pe care dreapta de intersecţie dintre plăci îl face cu planul vertical de proiecţie.5) să se ducă o dreaptă D(d. care are urmele în prelungire .30. C(100. Fie placa plană triunghiulară opacă ABC : A(15. a) Să se determine proiecţiile triunghiului echilateral ABC. Se dau plăcile plane opace [ABC] : A(100.50). perpendicular pe planul [P]. cuprins în acest plan .50). să se determine punctul I(i.70).10. OPz = -15 şi punctele A(50.90). zc = ? c) Prin punctul B să se construiască un plan [Q] paralel cu planul [P] . a) Din punctul M(75. definit de punctele A. N(30. să se ducă linia de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie.d’) : A(50.10. 15. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . Se consideră dreptele D(d. 14. care trece prin origine.40).d’) paralelă cu planul [P]. B(60.60). C(20.d’) dintre planele [P] şi [Q] şi unghiul α pe care aceasta îl face cu planul vertical de proiecţie.50. 13. c) Prin punctul A(30.d’) perpendiculară pe planul triunghiului.70. 11.yA.i’) în care aceasta înţeapă triunghiul şi să se studieze vizibilitatea perpendicularei .70). utilizând metoda rotaţiei . OPy = 60. c) Să se determine dreapta de intersecţie D(d. B(35.30. perpendicular pe plane şi care întâlneşte axa Ox în acelaşi punct ca şi planul [Q] . c) Prin punctul C să se ducă o paralelă Δ(δ.120 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se construiască linia de cea mai mare pantă a planului [P] faţă de planul orizontal de proiecţie. a) Să se determine distanţa l dintre cele două plane şi unghiul α pe care îl fac cu planul orizontal de proiecţie .40. yA = ? 16. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q].10).60. B(50.50.zB) din acest plan.15). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului KMN prin metoda schimbării planelor de proiecţie.10. b) Prin punctul A să se ducă un plan [Q].zA). d) Să se determine unghiul α dintre dreapta D şi planul [P]. exterior planelor să se construiască un plan [R].5.20) şi [KMN] : K(120. N(20. b) Să se determine urmele planului [P].10). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.20).20). c) Să se ridice în punctul A o perpendiculară Δ(δ. c) Să se construiască o dreaptă D(d. . 12.80).10. Se consideră planul [P] : OPx = 100.25) din planul [P]. care trece prin punctul C(50. care să treacă prin punctul A.70.δ’) pe planul triunghiului [ABC] .δ’) : M(70. perpendicular pe planul [P].20. a) Să se determine distanţa de la punctul A la planul [P] .10. B(20. OPy = 50.zc) .60. Se consideră planul [P] : OPx = 10. B şi C . OPy = ∞.

10. OPy = 70.60). d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P].40. c) Prin punctul A să se ducă o dreaptă D1(d1. situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] .δ’) : E(35.d1’).40).d’) : A(80.20). a) Să se determine coordonatele punctului de intersecţie I(i.zC).10).60) şi face 600 cu planul orizontal de proiecţie.30) şi dreapta D(d.10) şi punctul M(45.20. exterior planului. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC. 20.20. respectiv un plan de nivel [N].i’). OPy = ∞. care trece prin punctul A.10.10. perpendiculară pe dreapta Δ(δ. Fie punctul A(50.40) şi un plan de nivel [N] şi un plan de front [F] care conţin acest punct.5. Se dau punctul A(30. prin metoda rotaţiei. .5). Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC.10).40). 19.δ’). situată în planul [P] şi înălţimea corespunzătoare vârfului A în planul [Q] . B şi C(80. B(60. exterior planului. dintre cele două plane şi un plan de capăt [Q]. prin metoda schimbării planelor de proiecţie.25) şi Δ(δ. c) Să se construiască planul [Q] definit de dreapta D şi punctul A şi să se găsească dreapta după care acest plan intersectează planul [P]. 18.20) şi dreptele D(d. a) Să se determine urmele planului [P].40. c) Să se determine dreptele după care se intersectează planul [P] cu un plan de front [F]. a) Să se determine urmele unui plan [P]. Fie planul proiectant vertical [P] : OPx = 80. necoplanare.20).zC).yC.15. care trece prin punctul A şi face 900 cu planul [P].d’) : B(60. prin metoda rotaţiei.30. Ce fel de dreaptă este dreapta de intersecţie dintre cele două plane ? b) Să se găsească proiecţiile triunghiului ABC cu latura BC. Fie dreapta D(d. 17. care trec prin punctul A. B(60.10. F(15. OPz = 70 şi punctul A(20. concurente în punctul A.δ’) îl face cu planul [P]. B(20.30. ete paralel cu dreapta D şi taie axa Ox într-un punct de abscisă 120. care trece prin punctul A şi este paralel cu cele două drepte . definit de dreapta D şi de punctul M.d’) : B(95.yC. C(80.PROBLEME DE SINTEZĂ 121 a) Să se determine urmele planului [P] care are dreapta D ca linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie . a) Să se construiască urmele planului [P].30). ce trece prin punctul B(20. C(70. Fie punctul A(60.20. b) Să se determine urmele planului [P] definit de punctele A. b) Să se determine distanţa l dintre dreapta D şi planul [P]. 22. a) Să se construiască planul de capăt [Q]. c) Prin punctul A să se traseze o linie de cea mai mare pantă faţă de planul vertical de proiecţie a planului [P] .40). b) Să se determine unghiul α dintre două drepte paralele cu dreptele D şi Δ. 21.40.15. a) Să se construiască planul proiectant vertical [Q].zC). OPz = ∞ şi punctul A(20. C(10.30. Fie planul de capăt [P] : OPx = 80. b) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ(δ.yB. C(10.50).60.

10) şi [EFG] : E(90. b) Să se construiască urmele planului [P] definit de cele două orizontale. paralelă cu planele celor două triunghiuri .20).30).122 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Prin punctul N(60. Fie plăcile plane triunghiulare opace. B(20.δ’) : M(60. 27.90) şi [KMN] : K(130.20).20) să se traseze un plan [Q] paralel cu planul [P]. Se consideră dreapta D(d. b) Prin punctul E(60. a) Să se determine dreapta de intersecţie D(d.40. d) Prin punctul B să se traseze o dreaptă Δ(δ. B(70. [ABC] : A(110.5). N(10.60).25.70) şi planul [P] : = 60. c) Care este distanţa l dintre cele două orizontale .50) să se traseze o perpendiculară D(d.i’). c) Prin punctul E să se ducă o dreaptă Δ(δ. 25.30) şi o dreaptă oarecare Δ(δ.35.65.20.70. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor .10. 23. b) Prin punctul A(20. c) Ce valoare are unghiul α pe care planul [P] îl face cu planul orizontal de proiecţie [H].d’) dintre cele două plane. OPz = 50.5. c) Să se determine unghiul α dintre planul [P] şi planul [Q]. M(40. ∠OPxP = 600.20). Fie planele [P] : OPx = 140.d’). OQy = -80.40.10.d1’) : A(70. fără a construi urmele planului. d) Prin punctul A să se ducă o perpendiculară Δ(δ.10.δ’) pe dreapta EF.40. d) Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC.70. OPz = 80 şi [Q] : OQx = 30. c) Prin punctul M(30. OPy = 40. a) Să se determine dreapta de intersecţie dintre cele două plăci şi să se studieze vizibilitatea plăcilor . Fie plăcile plane triunghiulare opace. 26. al cărui plan să fie perpendicular pe planul [P] şi adevărata mărime a lui.d’) pe planul triunghiului [KMN]. C(70. b) Să se determine adevărata mărime a triunghiului EFG . c) Să se determine proiecţiile perpendicularei KM duse din punctul M pe dreapta D. dintre dreapta Δ şi planul [P].10.75).60.10.30) să se traseze o dreaptă D(d. Fie planul [P] definit prin două orizontale paralele D1(d1. K∈D .50). 24.80).δ’).10. d) Să se găsească distanţa l dintre planele [P] şi [Q]. OPx a) Să se determine proiecţiile unui triunghi [ABC].20)să se ducă un plan [R] paralel cu planul [Q].d2’) : C(40. a căror urme nu se întâlnesc în cadrul epurei . b) Să se determine urmele planului [Q] care conţine triunghiul ABC.30. N(110.20). prin metoda rotaţiei.d’) : A(100. paralelă cu planul [P]. [ABC] : A(160.25.20).50).40.30).70. a) Să se determine proiecţiile punctului de intersecţie I(i.90. d) Să se determine unghiul α pe care dreapta Δ îl face cu planul [P]. B(25.30).80). OQz = -30. B(30. C(80. G(40.δ’). concurentă cu planul triunghiului [KMN] şi să se determine punctul de concurenţă. D2(d2. F(15. .10.

se face cu respectarea regulilor de vizibilitate stabilite la dreptele disjuncte. un poliedru are maxim trei contururi aparente distincte. numit vârf. cu faţa ABCD situată în planul orizontal de .POLIEDRE 123 8. Deci. dar nu de pe conturul aparent. Două feţe ale unui poliedru se intersectează după o dreaptă. numită muchie. iar segmentul ss1 este chiar înălţimea căutată. formează un poligon închis. după cum punctul (vârful) este vizibil sau invizibil. trebuie să se determine înălţimea Ss. . b). .muchiile ce se întâlnesc într-un vârf din interiorul conturului aparent sunt vizibile sau invizibile. atunci când se cunoaşte latura triunghiului. unele muchii sunt vizibile. Poliedrele care au feţele poligoane regulate. într-una din cele trei proiecţii pe planele de proiecţie.dintre două feţe. acest triunghi se construieşte ducând o perpendiculară în s pe muchia bs şi un arc de cerc cu centrul în punctul b şi de rază bc. specifice poliedrelor : . În proiecţie orizontală s este ortocentrul. sau nu.8.2 este reprezentat cubul ABCDA1B1C1D1.conturul aparent este vizibil. în spaţiu. POLIEDRE Un corp mărginit de suprafeţe plane. muchiile rezultând ca segmente de drepte concurente. poligoane regulate sau neregulate se numeşte poliedru. numit contur aparent. astfel. fiind în poziţia de dreaptă verticală. iar înălţimea Ss este o catetă a triunghiului dreptunghic SsB. iar altele invizibile. . b) Cubul (hexaedrul) – este poliedrul cu şase feţe pătrate congruente. Pentru construirea epurei tetraedrului SABC din figura 8. un poliedru se dă. În figura 8. În practică cele mai folosite poliedre sunt prismele şi piramidele. .1.1. care se intersectează după o muchie a conturului aparent.o faţă a poliedrului este vizibilă când conţine un punct vizibil. care va fi diferenţa de cotă a vârfului S faţă de planul de nivel.1. pot exista cinci poliedre regulate : a) Tetraedrul – este poliedrul cu patru feţe triunghiuri echilaterale congruente. Acestea au unghiurile diedre (unghiul format de două feţe plane) şi poliedre (unghiul format de feţele care se întâlnesc într-un vârf) egale între ele.poliedrele se presupun opace. . în epură. în epură.1 Reprezentarea poliedrelor Reprezentarea poliedrelor. Intersecţia lor determină punctul s1. cu baza ABC situată în planul de nivel [N].1 Reprezentarea poliedrelor regulate Conform teoremelor lui Euler. după cum muchia de intersecţie (care nu aparţine conturului aparent) este vizibilă sau invizibilă. ss1 = Ss şi se construieşte în proiecţie verticală în mărime reală. cât şi a următoarelor criterii de vizibilitate. 8. după cum rămâne în întregime. se numesc poliedre regulate. una este vizibilă şi cealaltă invizibilă. Totalitatea dreptelor care limitează un poliedru. Astfel. Reprezentarea poliedrelor. de aceeaşi parte a oricărei feţe. În epură (fig. în probleme. cu acelaşi număr de laturi. prin coordonatele vârfurilor sale. 8. iar trei sau mai multe feţe se intersectează într-un punct.două feţe sunt vizibile sau invizibile. Un poliedru poate fi convex sau concav. în epură. a. se face prin reprezentarea punctelor (vârfurilor) şi a dreptelor (muchiilor) care le determină.

5. Toate muchiile cubului. BD şi EF sunt egale. C B a). b) în epură figura 8. vârful în punctul K şi muchiile egale cu laturile pentagonului. iar în poziţia prezentată în epura din b" N" A s Fig.8. acestea sunt z perpendiculare pe planele de b1'=a1' c1'=d1' a1"=d1" b1"=c1" proiecţie. BEDF D1 A1 şi AECF sunt plane de simetrie c'=d' a"=d" b"=c" şi se numesc pătrate diagonale. c) Octaedrul – este poliedrul cu opt feţe triunghiuri echilaterale congruente (fig. Epura icosaedrului se construieşte pornind de la b y proiecţia orizontală. y La reprezentarea în b) a) epură a dodecaedrului. sunt drepte perpendiculare pe unul din planele de proiecţie.2 Reprezentarea cubului: a) în spaţiu . b) în epură cuprins într-un plan de nivel.3 Reprezentarea octaedrului : a) în spaţiu. b. Feţele dodecaedrului sunt b1=b c1=c paralele două câte două.8. a). b) în epură nul inferior PQSRT şi pentagonul superior ABCDE s-au z e" e' considerat cuprinse în plane de nivel paralele şi situate b'=d' c' d" a"=c" b" astfel încât una din laturi. . pentagoFig. b'=a' B1 C1 x d1=d O d) Dodecaedrul – este A D a1=a poliedrul cu douăsprezece feţe pentagoane congruente (fig. pentagonul ABCDE. Apoi se construieşte o piramidă având ca bază acest pentagon. astfel poziţionat.8. să fie paralele cu axa Ox (frontoD x orizontale).1 Reprezentarea tetraedrului : a) în spaţiu .8. Fig. cu latura DC paralelă cu axa Ox.4.3.3. a' E respectiv CD. a). f" f' A C d e) Icosaedrul – este O B poliedrul care are douăzeci e=f de feţe triunghiuri echilaF a c terale congruente (fig. SR. iar feţele lui sunt situate în plane paralele cu planele de proiecţie. înscriind a) b) într-un cerc (de rază r).8.124 s' S C N' a' x a s B a) b b) y b' c' cO s1 a"=c" z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ proiecţie.8. Diagonalele AC. Pătratele ABCD.

Pentru construirea unei astfel de prisme. b). Bazele prismei pot să fie cuprinse în plane oarecare (fig. baza superioară A1B1C1 (fig. Punct pe suprafaţa prismatică Suprafaţa prismatică este generată de o dreaptă mobilă G. b) în epură Fig. Se consideră o prismă oblică. în epură.7 Reprezentarea prismei ABCA1B1C1 în epură .6).7. la o distanţă egală cu raza cercului.7. astfel încât fiecare plan să taie toate muchiile. secţiunile respective purtând numele de baze. sunt necesare coordonatele vârfurilor bazei inferioare.8 . C şi ale unui vârf al bazei superioare. spre exemplu.4 Reprezentarea dodecaedrului : a) în spaţiu . baza inferioară ABC şi într-un plan de nivel [N].5 Reprezentarea icosaedrului : a) în spaţiu . a) sau în plane paralele. care se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC.8.8. a). r.2 Reprezentarea prismei. b' c' a' d' e' G L B M D C R J H I S O N P T A E F K Q h' i' g' j' f ' n' m' o' l' k' s' p' r' q' t' g O x m s a l r h b f e n t p q k c d j i o b) D E J F A L G K I C B H e' d' j' x d j e a) f b) k' a' c' b' f ' i' g' l' h' l' i k=l a g c h b O a) Fig.5.1. O prismă se obţine prin intersecţia suprafeţei prismatice cu două plane. ele sunt inscriptibile şi circumscribile sferei. inferioară şi superioară (fig.a’b’c’) şi muchia (aa1.8. A1. a cărei baze sunt în planul orizontal.8. b) în epură 8. fiind paralelă în timpul mişcării cu o dreaptă dată Δ (fig.POLIEDRE 125 Construcţia se repetă cu pentagonul FGHIJ.8. a’a1’). a). iar apoi se duc paralele prin vârfurile (b.8. B. Se trasează baza inferioară (abc.b’) şi (c. cuprins într-un alt plan de nivel.6 Generarea suprafeţei prismatice Fig. A.8. De asemenea.c’) la Δ b' A G B C D x a t' n' a' t b i n c i' c' m' a1' t1' b1' c1' z z N' a1' e' 2' b1' 4' c1' m' i'=j' n' f' O j m=n 1 O m b 1 t1 a1 c1 y a' 1' b' c' 3' b x 1 b1 e=f t1 a 2 4 a t b) 3 c i c1 y a) Fig.7. Pe acest pentagon se construieşte piramida cu vârful în punctul L şi muchiile egale cu latura pentagonului (fig. Toate poliedrele regulate pot fi obţinute din cub prin secţionări plane ale acestuia.8.

ambele aparţinând feţei ABB1A1. a pentru ca punctul I(i. M ∈ T T1. Pentru ca prisma să fie complet reprezentată. Dacă muchiile prismei sunt a1' b1' d1' c1' z b1" c1" d1" a1" perpendiculare pe baze. Fig. b). Găsind proiecţiile verticale e’ şi f’ se constată că este vizibil punctul E (are cota mai mare decât punctul F). Analizând depărtările punctelor I.b1’). prisma este k'=k 1' k 1" k" regulată. se unesc proiecţiile orizontale şi verticale cu linii continue sau întrerupte. Acest lucru se studiază considerând dreapta tt1 de pe faţa acc1a1. după cum acestea sunt vizibile sau invizibile. Pentru reprezentarea în epură a piramidei. pentru determinarea proiecţiei verticale se găsesc două poziţii. îi pot corespunde k1 c=c1 două proiecţii orizontale şi laterale.9). a' b' d' c' b" c"d" a" O în funcţie de felul acestora. se constată că punctul I este vizibil în proiecţie verticală (yI > yJ). (b1.3 Reprezentarea piramidei.7.i’) să aparţină prismei. astfel : prin m se trasează două drepte generatoare. Astfel.126 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ această muchie.1’2’) pe faţa ABB1A1 şi (34. Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia orizontală m. se obţine o prismă dreaptă (fig. adică k avem două puncte pe două feţe diferite ale d=d 1 a=a1 y prismei. iar muchia cc1 este invizibilă. în proiecţia orizontală). . Observaţie : Pentru ca un punct să aparţină unei prisme trebuie să fie situat pe o dreaptă ce aparţine suprafeţei prismatice. Secţiunea plană rezultată se numeşte bază.8. ale căror proiecţii verticale se suprapun. În proiecţia verticală se pune problema vizibilităţii numai pentru muchia b’b1’. în proiecţia orizontală latura bazei superioare a1b1 şi muchia cc1 se intersectează aparent. C şi S.10 este definită de baza ABCD (plan oarecare) şi vârful S. de pe TT1 şi J de pe BB1.3’4’) pe faţa CBB1C1 (care se suprapun parţial. obţinându-se celelalte vârfuri ale bazei superioare. deci faţa a’c’c1’a1’ acoperă muchia b’b1’. Conform criteriilor de vizibilitate şi feţele bcc1b1 şi acc1a1 sunt invizibile. Aici se suprapun proiecţiile orizontale e şi f. deci implicit în proiecţia orizontală latura a1b1 este vizibilă. M ∈ MN sau pe o generatoare paralelă cu muchiile T T1.8). A. Punct pe suprafaţa piramidală Suprafaţa piramidală este generată de o dreaptă generatoare G.8.1.8 Reprezentarea unei prismei drepte K1 ∈ [ABB1A1] şi K ∈ [ADD1A1].8. respectiv (c1. unei proiecţii x b=b1 verticale a unui punct. În figura 8. poate să fie situat pe o dreaptă oarecare MN. (12.c1’). Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine ridicată din proiecţia orizontală m şi se determină proiecţiile verticale m’ şi n’ (fig.8. se reprezintă punctele care o definesc. 8. Având în vedere că în epură feţele unei prisme se suprapun total sau parţial. se stabileşte vizibilitatea muchiilor. B. Exemplu : în figura 8.8. Piramida este un corp limitat de o suprafaţă piramidală şi un plan care intersectează toate muchiile piramidei. care trece printr-un punct fix S şi se sprijină pe un poligon director [D] ≡ ABC (fig. Muchia b’b1’ este invizibilă. iar când aceasta are bazele poligoane regulate.7. paralele cu muchiile. paralelă cu mucchiile prismei şi suprapusă în proiecţie verticală peste muchia b’b1’. fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’. Piramida SABCD din figura 8. celelalte aparţinând conturului aparent.

muchia s’b’ este invizibilă.POLIEDRE 127 Un punct care aparţine suprafeţei piramidale SABCD. Se y determină corespondentele lor în proiecţia orizontală. iar pe planul vertical şi lateral. S În figura 8. x c b Dacă un punct M de pe suprafaţa prismei este dat prin proiecţia verticală m’. deoarece este situat pe generatoarea SI(si.8.11 este reprezentată o piramidă oblică. regulată deoarece proiecţiile feţelor piramidei pe planele de proiecţie . de pe z s' ST şi F de pe SB. Exemplu : punctul J(j. deci faţa s’a’c’ acoperă muchia s’b’. deoarece punctul I are cota mai mare decât c' b' j ' i' a' x s' s c d d' j b i a y a O x a' 1'=2' b j ' 2 1 z i' e'=f ' b'=t' c' i=j t c f e s' z s" m'=n' O n m s b" a" c" y Fig. care se suprapun : s’1’ ≡ s’2’.8.9 Generarea suprafeţei piramidale muchia sa. aceasta se proiectează pe planul orizontal în adevărată D mărime.11 Reprezentarea unei piramide oblice SABC cu baza în planul [H] punctul J de pe latura bazei BC. astfel : prin m’ se trasează s două drepte generatoare. în proiecţia orizontală se consideră dreptele disjuncte SA şi BC cu punctul de concurenţă aparentă i ≡ j. În proiecţia verticală. de pe faţa G SAB : j ∈ si şi j’ ∈ s’i’. Astfel.8. suprapusă pe axa B Ox.s’i’). În proiecţia laterală toate muchiile sunt vizibile. care are depărtarea mai mare decât muchia SB. A C având baza ABC în planul orizontal de proiecţie. Se intersectează cele două drepte cu linia de ordine coborâtă din proiecţia verticală m’ şi se Fig. Rezultă că. deci Fig. Pentru studiul vizibilităţii. fiind acoperită de faţa s’a’c’.11). Se analizează vizibilitatea numai pentru muchia s”a”. s1 pe f e faţa sac şi s2 pe faţa sab. suprapusă în proiecţie verticală peste muchia s’b’.8. Analizând depărtările punctelor E.12 Piramidă dreaptă. având abscisa mai mare decât faţa s”b”c” . pentru determinarea proiecţiei a d orizontale se găsesc două poziţii. Este vizibil punctul i. care este d' e'=c' f '=b' a' O vizibilă. Acest lucru se studiază considerând dreapta generatoare st de pe faţa sac. determină proiecţiile orizontale m şi n (fig.8. trebuie să fie situat pe o dreaptă generatoare a piramidei.10 Reprezentarea piramidei SABCD Fig. se constată că punctul E este vizibil în proiecţie verticală (yE > yF).j’) aparţine piramidei.

intersectează planul [P] după dreapta HV(hv. iar aceasta la rândul ei. unde muchiile BB1 şi CC1 intersectează planul [P]. Punctul R se determină prin proiecţia sa orizontală. se găsesc punctele în care muchiile prismei intersectează planul [P].8. intersectează muchia AA1 în punctul R(r.14 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan de capăt t' v v1 v2 s b1 t c1 P' O Px a' x b' b c' f c e g a1 Q b1 c1 y c1' z Q' e' f' a1' g' Qx O b1' c1' z a Fig.t’).128 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ se suprapun.s’) şi T(t. fără a utiliza plane auxiliare. poligonului de secţiune se obţine direct. La reprezentarea triunghiului de secţiune s-a respectat vizibilitatea prismei : laturile triunghiului sunt vizibile sau invizibile. se determină şi punctele S(s.vârfurile poligonului – determinate ca puncte de intersecţie dintre muchiile poliedrului şi planul de secţiune. total sau parţial.8. În epură. poligonul de secţiune poate fi determinat prin : . Raţionamentul este analog şi pentru o proiecţie orizontală a unui punct. Rezultă astfel. iar dacă înălţimea coincide cu axa.8. v' a1' b1' Q' s' v1' v2' r' x a' Qx b' b c' c a h r h2 P Q h1 a1 y Fig.8.13 Secţionarea unei prisme oblice cu un plan oarecare . La secţionarea unei prisme cu un plan proiectant. triunghiul RST.12). îi pot corespunde două proiecţii orizontale şi laterale. ca secţiune plană determinată de planul oarecare în prisma oblică. Dacă baza piramidei este un poligon regulat. a) Secţiune plană într-o prismă oblică Fie prisma oblică triunghiulară ABCA1B1C1 şi planul oarecare [P].2 Secţiuni plane în poliedre Poligonul rezultat ca urmare a secţionării unui poliedru cu un plan se numeşte secţiune plană. piramida este dreaptă (fig.r’). . unei proiecţii verticale a unui punct ce aparţine piramidei.laturile poligonului – determinate ca dreptele de intersecţie dintre feţele poliedrului şi planul de secţiune. Planul de capăt [Q]. trasat prin muchia AA1. piramida este regulată. aa1 ∩ hv = r.13). folosind plane proiectante duse prin muchii. după cum sunt situate pe feţe vizibile sau invizibile ale prismei. În mod similar. Pentru determinarea triunghiului de secţiune.h’v’). 8. care o secţionează (fig. suprapus într-una din proiecţii pe urma acestuia.

POLIEDRE 129 În figura 8. găsind punctele în care muchiile piramidei intersectează planul [P]. iar la Fig. b1' d1' c1' z s' P' Q' v' v ' 1 v 2' r' t' b' v u' v1 v2 b c' t r a h1 h c u h2 P z Q' r' t' Px O a' b' b r a c u c' u' s' z x a' Qx s x t Qx O s Q Q y y Fig.8. f ∈ bb1. b) Secţiune plană într-o prismă dreaptă a1' s' Se consideră prisma dreaptă din figura 8. Poligonul de secţiune RSTU se cunoaşte în proiecţia orizontală. Prin v’ se duce proiecţia verticală a orizontalei.14 prisma oblică ABCA1B1C1 s-a secţionat cu planul de capăt [Q]. Se procedează în mod analog şi pentru obţinerea celorlalte proiecţii verticale ale punctelor ce determină poligonul de secţiune. paralelă cu axa Ox.15 Secţionarea unei prisme intersecţia cu muchia c’c1’ se obţine proiecţia drepte cu un plan oarecare verticală t’. c) Secţiune plană într-o piramidă oblică Prin secţionarea unei piramide cu un plan.17 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan de capăt Fig. rstu ≡ abcd. d 1=u=d Astfel. prin proiecţia orizontală t se trasează o a1=r=a y orizontală a planului [P].15. Pentru aflarea poligonului de secţiune determinat de planul oarecare [P] în piramida oblică SABC. utilizând plane auxiliare proiectante de capăt (fig. b’b1’ ∩ Q’ = f’ . c’c1’ ∩ Q’ = g’. se procedează ca şi la prismă. intersectând muchiile prismei cu urma verticală Q’ : a’a1’ ∩ Q’ = e’. se ţine seama de faptul că c1=t=c fiecare punct care îl determină este cuprins în planul [P] şi aparţine totodată şi unei muchii a prismei. g ∈ cc1. care întâlneşte toate muchiile se obţine un trunchi de piramidă. e ∈ aa1. iar apoi coborând linii de ordine şi în proiecţia orizontală. P' r' secţionată cu un plan oarecare [P]. Triunghiul de secţiune EFG se obţine în primul rând în proiecţia verticală.16).16 Secţionarea unei piramide oblice cu un plan oarecare . v' u' fiind suprapus peste proiecţia orizontală a bazei Px O d' t' c' x a' b' prismei.8. tv || P.8.8. şi se determină P urma verticală v’ a ei. Pentru determinarea proiecţiei v b 1=s=b verticale a poligonului.

Piramida oblică SABC. Pentru determinarea proiecţiei orizontale a acestuia se duc linii de ordine din proiecţiile verticale până la intersecţia cu muchiile piramidei în proiecţia orizontală. Q y Fig. La fel se procedează şi cu celelalte muchii.19. b). construcţia se simplifică.1 Intersecţia unei prisme cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1 şi dreapta D (fig. În epură (fig. 2 şi 3.18).19. 8. iar apoi ducând linii de ordine se găsesc şi proiecţiile orizontale 1.8. fiind dat de punctele de intersecţie dintre urma Q’ şi muchiile prismei. n. se determină punctele α’ şi β’. prin dreaptă se duce un plan de capăt [Q] care determină secţiunea plană triunghiulară 123. d ∩ 12 = α şi d ∩ 23 = β.h’v’). în proiecţie verticală. P’ ≡ d’. intersectează muchia SA în punctul R(r. Pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă. căutate. care la rândul ei. secţiune care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β. punctele de intersecţie cu prisma. p.3. s-a m' intersectat cu planul de capăt [Q]. caz în care planul este proiectant faţă de unul din planele de proiecţie. rezultând u'=n' t'=r' triunghiul RTU.8. cu proiecţia verticală r’t’u’ p' suprapusă pe urma verticală Q’.18 Secţionarea unei piramide drepte cu un plan de capăt 8. un vârf al poligonului de secţiune. . z s' Q' se suprapune pe urma acestuia. Triunghiul de secţiune se determină. proiecţiile verticale ale punctelor de intersecţie cu prisma. care intersectează poliedrul după o secţiune plană.17. 8. Poligonul de secţiune rezultă direct în proiecţia verticală. obţinându-se succesiv vârfurile T(t. deoarece proiecţia poligonului de secţiune pe planul de proiecţie. suprapusă pe urma verticală Q’ a planului de secţiune. sau o secţiune longitudinală. Pentru determinarea lor se duce un plan secant prin dreaptă. t şi u (fig.t’) şi U(u.130 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Q] dus prin muchia SA intersectează planul [P] după dreapta HV(hv.u’). iar punctele de intersecţie dintre conturul acestei secţiuni şi dreaptă. din figura 8. sunt punctele căutate. r. prima dată. 1’2’3’. Qx x d' e'=c' f '=b' a' c b r n m a d s p u t f e O d) Secţiune plană într-o piramidă dreaptă Fie piramida dreaptă SABCDEF şi planul de capăt secant [Q]. a). situate pe două feţe distincte ale lui. Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează triunghiul de secţiune în punctele α şi β. până pe proiecţia verticală d’. m’n’r’p’t’u’. determinând punctele m. Ridicând linii de ordine din α şi β. Planul secant dus prin dreaptă poate determina o secţiune transversală în poliedru. faţă de care este proiectant planul secant.3 Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă O dreaptă intersectează un poliedru convex în cel mult două puncte. urma verticală Q’ a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală d’ a dreptei. 8. Dacă planul de secţiune este un plan proiectant.r’).

b). porţiunea 1’3’ este invizibilă. În epură (fig. după care urma orizontală P taie baza inferioară [V] D M x H1 A 2 B1 Δ 3 α z 4 a1' d' C1 α' β' b1' δ' c1' z A1 β m h h' δ 4 [P] O H C [H] y a' x b' b 1 2 c' h1' h1 m' b 1 c β α 3 O B P 1 P a c1 y a) d b) a1 Fig. paralelă cu muchiile prismei. concurentă cu aceasta şi paralelă cu muchiile prismei. Se determină urmele orizontale H(h.8.8. b) în epură b) Metoda secţiunilor longitudinale Fie prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1. a). cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D.m’). b) în epură . Pentru aflarea acestor puncte se foloseşte un plan auxiliar secant [P].POLIEDRE 131 Studiind poziţia punctelor de intersecţie pe feţele prismei.δ’) paralelă cu muchiile prismei şi concurentă cu dreapta D(d.8.19 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu .20. se trasează dreapta Δ(δ. Planul secant [P] este determinat de dreapta dată şi o dreaptă Δ.h1’) ale celor două drepte şi se unesc proiecţiile orizontale ale urmelor. se determină vizibilitatea dreptei : în proiecţia orizontală porţiunea de la α la muchia bb1 este invizibilă. Paralelogramul de secţiune [1234] are o latură egală cu segmentul 12. fiind acoperită de faţa acc1a1. care determină în prismă o secţiune longitudinală [1234]. iar în cea verticală.a) în spaţiu . 8.20. obţinându-se urma orizontală a planului secant. P = h ∪ h1. dus prin dreapta D. [V] A1 [Q] 1 α 2 β B1 z d'=Q' C1 a' a1' 1' 2' α' β' 3' b1' c1' z x A B C a) D 3 O [H] y x b' b c' 2 O b1 3 α 1 β a c d c1 y a1 b) Fig.d’) în punctul M(m. care o intersectează în două puncte (fig.20 Reprezentarea intersecţiei unei prisme cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale .h’) şi H1(h1.

se ridică linii de ordine din α şi β până pe proiecţia verticală d’ a dreptei.132 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ a prismei.2 Intersecţia unei piramide cu o dreaptă a) Metoda secţiunilor transversale În figura 8. ale punctelor de intersecţie. care este intersectată de proiecţia orizontală d a dreptei în punctele α şi β.8. determinată de punctele în care urma Q’ intersectează muchiile piramidei. 8. iar punctul β pe o faţă invizibilă a prismei. Se ridică linii de ordine până pe proiecţia verticală d’ a dreptei şi se determină şi proiecţiile verticale α’ şi β’.d’). iar în proiecţia verticală între α’ şi 3’. urma verticală a planului de capăt este suprapusă cu proiecţia verticală a dreptei de intersecţie : Q’ ≡ d’. În epură (fig. s' Q'=d' 1' α' 2' β' 3' z [V] S z [Q] 2 1 α D β 3 x A B O C [H] y a) x a' b' b c' 2 β 1 α O s a d 3 c b) y Fig. În proiecţia orizontală vizibilitatea dreptei D se determină observând că punctul de intersecţie α este pe o faţă vizibilă. d’ este invizibilă de la muchia aa1 la muchia cc1.21 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor transversale : a) în spaţiu . sau se determină proiecţia verticală a paralelogramului de secţiune şi se intersectează aceasta cu proiecţia d’. Se găseşte proiecţia verticală a poligonului de secţiune. Ducând liniile de ordine corespunzătoare se determină proiecţia orizontală a poligonului de secţiune.3. fiind acoperită de faţa a’c’c1’a1’. În proiecţia verticală. Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează piramida. iar alte două.21.21. paralelele trasate prin 1 şi 2 la muchiile prismei. punctele de intersecţie dintre dreaptă şi piramidă. 123. care se duce prin dreapta D. se utilizează un plan de capăt [Q]. deci proiecţia d este invizibilă din punctul α până la muchia bb1. Proiecţia orizontală d a dreptei intersectează paralelogramul de secţiune în punctele α şi β. Dreapta D este invizibilă în proiecţie orizontală între α şi muchia bs. a se dă o piramidă oblică SABC şi o dreaptă D(d. Pentru determinarea proiecţiilor verticale. b). α’ şi β’ ale punctelor de intersecţie. care intersectează dreapta D în punctele α şi β. b) în epură . 1’2’3’. Acesta determină secţiunea plană triunghiulară 123.8.

POLIEDRE 133 b) Metoda secţiunilor longitudinale Pentru determinarea punctelor în care dreapta D(d. Intersecţia proiecţiei orizontale d a dreptei cu proiecţiile secţiunii longitudinale determină proiecţiile α şi β.4 Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale Cunoaşterea regulilor de construcţie a desfăşuratelor unor suprafeţe poliedrale este necesară în activitatea tehnică. la desfăşurarea unui poliedru se obţine o figură geometrică plană.22 Reprezentarea intersecţiei unei piramide cu o dreaptă – metoda secţiunilor longitudinale .8. se foloseşte un plan auxiliar [P].22. Urma orizontală P intersectează proiecţia orizontală a bazei piramidei abc după segmentul 12. Dacă la trasarea laturilor secţiunii longitudinale se respectă vizibilitatea feţelor pe care se găsesc. Pentru a construi grafic desfăşurata unui poliedru trebuie să se cunoască forma şi dimensiunile feţelor laterale cât şi bazele care o delimitează. având în vedere că unele piese componente ale maşinilor şi instalaţiilor se obţin prin înfăşurarea din tablă. determinat de dreapta D şi vârful piramidei S (fig 8. ducând prin vârful S(s. .m’) şi determinând urmele orizontale H(h. Desfăşurarea unei suprafeţe poliedrale se face prin aducerea feţelor suprafeţei într-un singur plan.h’) şi H1(h1. În epură (fig8.h1’) : P = h ∪ h1. dată de alăturarea succesivă a poligoanelor feţelor acestuia.s’) o dreaptă Δ(δ. Ridicând linii de ordine se obţin şi proiecţiile verticale α’ şi β’ pentru punctele de intersecţie dintre dreapta D şi piramidă. Acest plan determină în piramidă secţiunea longitudinală S12. b) în epură 8. Proiecţia verticală d’ a dreptei este invizibilă între punctul α’ şi muchia c’s’.δ’) concurentă cu dreapta D în punctul M(m.22. se determină urma orizontală P a planului [P]. generând în piramidă secţiunea longitudinală 12s. iar proiecţia orizontală d este invizibilă de la punctul α până la muchia bs.a) în spaţiu . Astfel. z [V] [P] Δ S d' α' β' s' z D α δ' m' h O h' s β M x A B 2 H H1 C O x a' b' b δ c' h1' h1 m P 1 [H] y a) a P 1 2 α β d c b) y Fig. a). se determină uşor şi vizibilitatea dreptei de intersecţie.d’) intersectează piramida triunghiulară oblică SABC. b). care este intersectată de dreapta D în punctele α şi β.

astfel încât să se poată efectua desfăşurata în linie dreaptă a poligonului de secţiune şi mărimea reală a muchiilor. B0C0 = bc. B10. Pentru construirea pe desfăşurată a bazei superioare a trunchiului de prismă. adică s-a mai reprezentat desfăşurata secţiunii plane A1B1C1D1.23.1 Desfăşurarea prismei GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a unei prisme trebuie să se cunoască adevărata mărime a unei secţiuni plane normale a ei (perpendiculară pe muchii). în punctele A0. ABC şi ADB. B0.23. b) desfăşurata prismei drepte şi a trunchiului de prismă .4. Având în vedere că direcţiile muchiilor sunt perpendiculare pe baza prismei. a).8. D10. b).8. a). C10. Desfăşurata trunchiului de prismă s-a reprezentat suprapus peste desfăşurata prismei. care în acest caz este chiar baza prismei. împreună cu secţiunea. unde acestea se proiectează în adevărată mărime. D0 D10 = d’d1’ (fig. pornind de la latura B0C0 existentă pe desfăşurata suprafeţei laterale. prin punctele A10. este necesar să se determine adevărata mărime a secţiunii plane A1B1C1D1. segmentul A0B0C0D0A0 este egal cu perimetrul patrulaterului de bază ABCD.134 8. C0 C10 = c’c1’. D0 se ridică perpendiculare egale cu proiecţiile muchiilor din proiecţia verticală.8.23 Desfăşurarea prismei drepte : a) epura prismei dreapte . B0 B10 = b’b1’ . Dacă prisma este secţionată cu un plan [P] (plan de capăt) se obţine trunchiul de prismă ABCDA1B1C1D1 (fig. Pentru determinarea desfăşuratei prismei. Astfel. cu ajutorul cărora s-au determinat punctele A10 şi B10. a) Desfăşurarea prismei drepte Se consideră prisma dreaptă cu baza ABCD un patrulater oarecare (fig. C0. s-a făcut rabaterea planului secant [P]. Pentru construirea bazei pe desfăşurată. măsurând muchiile trunchiului de prismă din proiecţia verticală: A0 A10 = a’a1’. se împarte patrulaterul ABCD în două triunghiuri. Pe desfăşurată acest patrulater s-a reprezentat plecând de la latura C10D10 şi folosind diagonalele a10c10 şi b10d10. b). a10 P' a1' b1' a' b' b=b1 b10 d10 z A10 P0 B10 C10 A0 B0 D0 P y A0 b) C0 D10 D0 A0 A10 A10 B10 x c10 d1' c' d' c' 1 O Px c=c1 a=a 1 d=d1 a) Fig. D0A0 = da (fig. A0B0 = ab.23. pe planul vertical de proiecţie şi s-a determinat patrulaterul a10b10c10d10. folosind diagonala BD şi se construiesc aceste triunghiuri alăturate.8. se desfăşoară conturul unei secţiuni normale.23.8. C0D0 = cd. Astfel.

C0Q0 = c1’q’. E0N0 = e1’n’. F0Q0 = f1’q’.8. cea mai practică în acest caz fiind schimbarea planului de proiecţie. P’ ⊥ a1’d1’. Având în vedere că muchiile sunt normale pe secţiune. În noua proiecţie verticală muchiile prismei sunt în adevărată mărime : a1’d1’ = AD. Astfel. se determină secţiunea plană MNQ(mnq. Q0M0 = q0m0. D0M0 = d1’m’. N0. c1’f1’ = CF. se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. m0n0q0. în primul rând. Secţionarea prismei cu planul [P] se poate face oriunde pe lungimea muchiilor. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig. 8. N0. Q0 şi M0 se duc perpendiculare pe care se măsoară lungimile muchiilor. transformata prin desfăşurare a acesteia. iar noua bază superioară rămâne în planul de nivel de cotă z. Al doilea pas în desfăşurarea prismei este determinarea unei secţiuni normale în prismă. de o parte şi de alta a secţiunii normale: A0M0 = a1’m’.m’n’q’) şi apoi prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. vor fi normale şi în desfăşurată pe transformata prin desfăşurare a secţiunii.POLIEDRE b) Desfăşurarea prismei oblice 135 Fie prisma triunghiulară oblică ABCDEF. deoarece secţiunea normală are aceeaşi mărime. Pe o linie dreaptă se măsoară lungimea laturilor triunghiului de secţiune şi se obţin punctele M0. Baza inferioară rămâne în planul orizontal de proiecţie. d' e' f' A0 O e n0 q0 d f m 0 x1 M0 N0 Q0 C0 M0 A0 B0 A0 x a' b' b c' n P q O1 a b ' 1 a1 ' c c 1' m q' Px m' P' a) n' z D0 E0 F0 b) D0 d 1' e 1' f 1' Fig. În punctele M0. B0N0 = b1’n’.24.24 Desfăşurarea prismei oblice : a) epura prismei oblice . Adevărata mărime a secţiunii normale este necesară pentru a cunoaşte lungimile laturilor poligonului care o determină şi pentru a putea reprezenta apoi. a). N0Q0 = m0n0. deci noua proiecţie verticală a bazei inferioare. b1’e1’ = BE. M0. să se cunoască adevărata mărime a muchiilor. paralel cu muchiile prismei (muchiile devin frontale). ceea ce în epură se materializează prin trasarea liniei de pământ O1x1 paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor : O1x1 || ad || be || cf. a1’b1’c1’ este pe axa O1x1. Q0. M0N0 = m0n0. proiectându-se pe noul plan vertical în d1’e1’f1’. se alege un nou plan vertical de proiecţie [V1]. b) desfăşurata prismei oblice z . [P] : P ⊥ ad. iar pentru a desfăşura suprafaţa prismatică dată este necesar. Muchiile prismei sunt drepte oarecare. Pentru aceasta se duce un plan normal pe muchii. Se poate aplica una dintre metodele Geometriei descriptive.

136 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind punctele A0. C0..se măsoară pe perpendiculare trasate prin punctele de pe desfăşurata secţiunii normale. împreună cu secţiunea. lungimile muchiilor. 2 . A0 şi D0.se determină adevărata mărime a secţiunii normale. F0. Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile corespondente muchiilor.25.24. E0. 3 .se unesc extremităţile muchiilor şi se reprezintă bazele. Acestea se iau din proiecţia verticală : A10K0 = a1’k’. a se urmăreşte metodologia de la punctul b). Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul K0L0M0N0 (perimetrul secţiunii normale rabătute). se determină secţiunea normală [KLMN]. 5 . b s-a reprezentat numai baza inferioară A0B0C0. pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni. alăturat unei feţe de pe desfăşurată. fiind drepte frontale.. care se complectează cu cele două baze. . [k0l0m0n0]. Astfel.8.se determină adevărata mărime a muchiilor prismei (dacă este necesar). b) desfăşurata prismei oblice frontale Observaţie : Pentru determinarea desfăşuratei unei prisme se parcurg următoarele etape : 1 .pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. C 10 P' a1' b1' d1' c1' B 10 A 10 D 10 A 10 x a' a k' l' n' m' b' d' c' P O x b1 b l l0 m c1 c m0 k a1 k 0 d1 n0 n d P a) K0 L0 B0 M0 C0 N0 K0 D0 D0 A0 A0 A0 b) Fig.25 Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale : a) epura prismei oblice frontale . perpendicular pe muchii. pornind de la latura B0C0. b. D0 se obţine desfăşurata suprafeţei prismatice. ca în figura 8.. cu observaţia că muchiile sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală. 6 . se duce un plan secant [P] (plan de capăt).25. Desfăşurata suprafeţei laterale a prismei se complectează cu bazele prismei. c) Desfăşurarea prismei oblice cu muchiile frontale Pentru trasarea desfăşuratei prismei din figura 8. se rabate planul [P]..se secţionează prisma cu un plan normal pe muchii. L0B0 = l’b’. B10L0 = b1’l’. 4 . K0A0 = k’a’. care se cunosc din proiecţia orizontală. acestea construindu-se cu ajutorul diagonalelor B0D0 = bd şi C0A0 = ca şi a laturilor. B0. În figura 8.

care trece prin vârful S(s. situat pe faţa SAC. z' s'=s1' ' A0 r= k' x a' l' l a c a) b' b k c' m O s=z=s1 r= m' m1' k1' c1' b1' l1' c1 b1 l1 s1 'l L0 K0 C0 A0 r= r = ab a1' a1 S0 ab 1 ab M0 B0 b) A0 Fig. La intersecţia lor s-a determinat vârful B0 şi astfel. se măsoară lungimea segmentului s1’m1’ şi se transpune pe desfăşurată pe muchia S0A0 .26 Desfăşurarea piramidei triunghiulare oblice : a) epura piramidei triunghiulare oblice . tuturor muchiilor piramidei. faţa S0A0B0 a desfăşuratei piramidei. Aici desfăşurata a început de la faţa SAB. Celelalte feţe se construiesc similar şi alăturate primei feţe. s1’b1’ = SB şi s1’c1’ = SC.pentru punctul M : se găseşte proiecţia m1’ pe muchia rotită. Se aplică o rotaţie de nivel.k’). s1’a1’ = SA. prin translatarea proiecţiei verticale m’ paralel cu axa Ox. de rază s1’b1’ = S0B0 şi altul cu centrul în A0. Pentru determinarea punctului B0.8.2 Desfăşurarea piramidei 137 Pentru desfăşurata laterală a unei piramide trebuie să se cunoască adevărata mărime a muchiilor care o determină. în jurul unei axe verticale. se procedează astfel : . s1’m1’ = S0M0. S-a trasat segmentul de dreaptă S0A0 = s1’a1’. a). Muchiile se transformă în drepte frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. o dreaptă pe care să se măsoare un segment egal cu una dintre muchii şi să se înceapă cu construirea feţei care conţine acea muchie.8. alăturat laturii B0C0. ca în figura 8.4. cea mai practică este metoda rotaţiei.26.s’) al piramidei. cu baza ABC în planul orizontal de proiecţie (fig.26. undeva în afara epurei. s-au trasat două arce de cerc : unul cu centrul în S0. situat pe muchia SA şi a punctului K(k. iar pentru determinarea adevăratei mărimi a muchiilor. Z(z.m’). cât şi a laturilor bazei. de rază ab = A0B0. Desfăşurata suprafeţei laterale se complectează prin construcţia triunghiului de bază. Pentru a realiza desfăşurata piramidei se poate trasa. a) Desfăşurarea piramidei oblice Fie piramida oblică SABC. se aplică una din metodele Geometriei descriptive.POLIEDRE 8. Laturile patrulaterului de bază sunt în adevărată mărime în proiecţia orizontală. Dacă în practică se cere localizarea pe desfăşurată a punctului M(m. b.z’). În acest caz. până pe muchia s1’a1’. b) desfăşurata piramidei triunghiulare oblice .

este determinat direct. care este o linie frântă. Astfel. se efectuează rotaţia de nivel pentru această dreaptă. s’a’ = SA şi că toate celelalte muchii au lungimea egală cu aceasta. .pentru punctul K : se determină dreapta generatoare SL(sl. desfăşurarea piramidei căreia îi aparţine. S0L0 şi apoi se marchează pe ea punctul K0. se găseşte poziţia generatoarei pe desfăşurată. Pentru desfăşurarea trunchiului de piramidă este necesar să se facă. Desfăşurarea trunchiului de piramidă se obţine prin trasarea pe desfăşurata piramidei a transformatei prin desfăşurare a poligonului de secţiune M0N0R0P0T0U0M0.27 Desfăşurarea piramidei drepte şi a trunchiului de piramidă Desfăşurata piramidei se face pornind de la muchia SA. prin intersecţia dintre urma verticală Q’ şi muchiile piramidei.138 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . b) Desfăşurarea unei piramide drepte şi a trunchiului de piramidă Se consideră piramida dreaptă SABCDEF din figura 8. luând segmentul s1’k1’ = S0K0. deci în proiecţia verticală se proiectează în adevărată mărime. se determină proiecţia k1’ pe generatoarea rotită.8. k’ ∈ s’l’. s-au construit cele şase triunghiuri alăturate care alcătuiesc desfăşurata piramidei. situat în planul orizontal de proiecţie cu centrul în s.s’l’) pe care este situat punctul K. cu observaţia că aceasta este în poziţia de frontală. mai întâi. [MNRPTU]. Poligonul de secţiune făcut de planul [Q] în piramidă. cunoscând lungimea muchiei şi luând din proiecţia orizontală lungimile laturilor bazei. k ∈ sl.27. A0 F0 E0 M0 U0 M0 s'=S0 m'=M 0 u'=n' t'=r' p' x r0 p0 u0 t0 Q d p t e f Qx Q' d' e'=c' c n0 m0 r s n m u a N0 R0 N0 u1'=n1' t1'=r1' f '=b' b P0 R0 T0 P0 D0 C0 B0 a'=A0 O Fig. cu baza ABCDEF un poligon cu şase laturi. Prin secţionarea piramidei cu un plan [Q] se obţine trunchiul de piramidă cuprins între bază şi secţiunea plană determinată de planul [Q].

Observaţie : Desfăşurarea unei piramide se face urmărind paşii de mai jos : 1 – se determină adevărata mărime a muchiilor piramidei. măsurarea fiecărei laturi a secţiunii şi transpunerea ei pe desfăşurată.POLIEDRE 139 Aceasta se poate face în două moduri : 1 . în poziţia de frontală (suprapusă peste muchia SA) şi transpunerea punctelor secţiunii pe muchiile corespunzătoare de pe desfăşurată . a cărei mărime este cea din proiecţia orizontală. împreună cu punctele secţiunii. La intersecţia poliedrelor se întâlnesc următoarele cazuri : a) intersecţia a două piramide – planele auxiliare secante trec prin vârful piramidelor. [m0n0r0p0t0u0]. c) intersecţia unei piramide cu o prismă . Poligoanele de intersecţie se pot determina printr-una din metodele de mai jos : 1 – determinarea punctelor poligonului. 3 – se construieşte baza piramidei.prin rotirea fiecărei muchii. plecând din M0 cu segmentul M0N0 = m0n0. 2) determinarea punctelor de intersecţie dintre muchiile unui poliedru şi feţele celuilalt.planele auxiliare secante trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei. Determinarea punctelor liniei de intersecţie se face cu ajutorul unor plane auxiliare. 2 – se construiesc. b) intersecţia a două prisme ... a cărei mărime se cunoaşte după rabaterea pe planul orizontal de proiecţie şi dacă este necesar şi cu baza inferioară. În rezolvarea intersecţiei dintre două poliedre.3. în R0 . respectiv r1’ pe generatoarea S0C0. a planului de capăt [Q]. Ordinea de unire a punctelor poligonului de intersecţie se face utilizând metoda mobilului sau metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale după cum se va vedea în exemplele următoare. Desfăşurata trunchiului de piramidă se complectează cu baza superioară. în punctul t1’ ≡. convenabil alese şi poartă numele de metoda planelor secante comune. în epură. în general. reducând problema intersecţiei a două poliedre la intersecţia unei drepte cu un poliedru. triunghiurile care alcătuiesc feţele laterale ale piramidei. 3) determinarea poligonului de intersecţie prin unirea într-o anumită ordine a punctelor de intersecţie aflate.planele auxiliare secante sunt paralele cu muchiile prismelor. 2 – prin determinarea adevăratei mărimi a secţiunii (rabatere pe planul orizontal de proiecţie. problemă tratată în subcapitolul 8.5 Intersecţia suprafeţelor poliedrale Din intersecţia a două suprafeţe poliedrale rezultă.. ca puncte în care muchiile unui poliedru intersectează feţele celuilalt poliedru şi reciproc. Se utilizează de obicei prima metodă. ca segmente de drepte rezultate din intersecţia reciprocă a feţelor celor două poliedre între ele. alăturat uneia din feţe. unul sau două poligoane. de unde se roteşte până pe generatoarea de pe desfăşurată căruia îi aparţine : t1’ pe generatoarea S0E0. în ordine. Acestea pot fi plane sau strâmbe în spaţiu.. Construcţia planelor auxiliare secante depinde de natura suprafeţelor intersectate. N0R0 = n0r0. 8. U0M0 = u0m0. Exemplu : proiecţia t’ ≡ r’ se translatează paralel cu axa Ox până pe proiecţia verticală s’a’ a generatoarei frontale. 2 – determinarea laturilor poligonului. în T0.. . 4) determinarea vizibilităţii laturilor poligonului de intersecţie. împreună cu secţiunea). se respectă următoarele etape: 1) determinarea planelor auxiliare secante utile.

urmele orizontale ale planelor limită sunt Pq şi Pc. S1MNP şi S2ABC. Dacă poligonul de intersecţie este un poligon continuu. Astfel.28). cu bazele în planul orizontal de proiecţie (fig.28 Stabilirea tipului de intersecţie dintre poliedre : a) rupere . având în vedere că o latură a poligonului este vizibilă dacă rezultă din intersecţia a două feţe vizibile ale poliedrelor.δ’) care uneşte vârfurile piramidelor şi de urmele muchiilor. iar în figura 8. iar cu ajutorul lor se stabileşte tipul de intersecţie dintre poliedre. intersecţia este o pătrundere.28. Rezultă că intersecţia este o rupere. Acestea trebuie să conţină vârfurile celor două piramide şi să treacă pe rând prin muchiile acestora.intersecţia este o rupere.5. care vor fi date de urma orizontală h. porţiunile separate de acestea sunt cele haşurate . acestea intersectând cealaltă bază în două puncte (fig. determină în cealaltă o secţiune plană longitudinală. poligonul de intersecţie fiind o linie frântă continuă.28. de formă triunghiulară. Având în vedere că piramidele au baza în planul orizontal de proiecţie. sunt cele duse prin vârfurile m.29). unul la intrarea şi altul la ieşirea unuia dintre poliedre din celălalt. intersecţia se numeşte rupere. intersecţia este o pătrundere. care va fi intersectată cu muchia prin care s-a dus planul. ele determinând porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze (porţiunile haşurate). intersecţia este o rupere. a dreptei Δ(δ. b. odată stabilită direcţia lor. În figura 8. care sunt însăşi vârfurile triunghiurilor bazelor. c.140 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se determină odată cu unirea punctelor de intersecţie dintre muchii şi feţe. iar dintre acestea planele [Pm] şi [Pb] sunt plane limită. se duc urmele orizontale ale planelor prin vârfurile unei baze. în acest caz. . urmele orizontale ale planelor limită sunt Pb şi Pc. iar dacă aceste porţiuni sunt pe aceeaşi bază. a.8. iar dacă în urma intersecţiei rezultă două poligoane. este suficientă determinarea urmelor orizontale ale acestor plane. Planele secante utile. Pentru determinarea poligonului de intersecţie dintre cele două piramide se trasează.8. planele secante comune. b) pătrundere 8. Dacă planele limită separă porţiuni nestrăbătute de planele secante pe ambele baze ale poliedrelor. Sunt utile numai acele plane care intersectează ambele baze. Planul auxiliar secant. când bazele celor două poliedre sunt în acelaşi plan (planul orizontal).1 Intersecţia a două piramide Fie piramidele triunghiulare oblice. poligonul de intersecţie despărţindu-se în două. n şi b. cel puţin într-un punct. Natura intersecţiei dintre două poliedre poate fi stabilită încă de la trasarea planelor secante comune. intersecţia fiind o pătrundere. rezultând puncte ale poligonului de intersecţie. Primul şi ultimul dintre acestea sunt numite plane limită. P Pq 1 a Pn Pc a) 5 b 2 3 6 P q 4 Pa Pb Pn 3 a Pc q 1 2 b 4 n 7 8 5 6 8 n Pa c c b) 7 m m Fig.8. în caz contrar latura este invizibilă. dus prin urma h şi printr-un vârf al bazei uneia dintre piramide. în primul rând.

În mod analog. iar acesta la rândul lui este intersectat de muchia MS1 în punctele M1(m1. 1’s2’2’).b8’).m1’) şi M2(m2.8. N5. B8(b8. M2. ocupând consecutiv poziţiile M1. C3. B7. C4(c4. se determină punctele C3(c3. unde muchiile CS2.b7’). Pentru stabilirea ordinii de unire a punctelor de intersecţie obţinute mai sus se aplică una din cele două metode : .m2’). N6.29 Intersecţia a două piramide oblice y .POLIEDRE 141 Planul [Pm] dus prin muchia din m intersectează piramida S2ABC după triunghiul (1s22.n5’). B8.c4’) şi respectiv B7(b7. punctele N5(n5. respectiv BS2 înţeapă feţele piramidei S1MNP şi de asemenea. C4 şi M1 s2' z s1' n6 ' δ' m 2' b ' 7 m 1' h' a' a 2 n5 ' b 8' c 4' c 3' m' m 3 4 b' c' p' Pc n' n O x 1 c c3 c4 m1 5 6 - Pm Pn Pb m2 b n6 n 5 b7 b 8 7 8 p h δ s1 s2 Fig. N6(n6.metoda mobilului : se consideră un punct mobil care se deplasează pe poligonul de intersecţie din spaţiu.c3’). Aceste puncte sunt punctele în care muchia MS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC.n6’) unde muchia NS1 înţeapă feţele piramidei S2ABC.

altfel este invizibilă.142 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ parcurgând astfel întreg poligonul. se determină punctele din spaţiu. c3’) în spaţiu. n.1. Piramida S1MNP Piramida S2ABC Poligonul de intersecţie (PI) Piram. poate fi urmărită în tabelul 8. 5. întâlnind în continuare planul secant [Pc] în punctul c.n6 b8 n5 c4 m1 . m. Acestor două puncte le corespund. s-a ales punctul 1. Vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie se obţine pe baza principiului că o latură vizibilă se găseşte pe feţe vizibile ale ambelor poliedre.1 m 4 n 8 n 4 m 2 . 4. punctul M1(m1. Metoda mobilului utilizată pentru unirea punctelor de intersecţie se bazează pe principiul invers : pornind de la proiecţiile punctului mobil din spaţiu pe cele două baze. pe baza abc. Proiecţiile mobilului se deplasează pe cele două baze în sensul arătat de săgeţi. generând punctul C3(c3. proiecţii situate pe aceeaşi urmă a unui plan auxiliar secant. 6. suprapuse. Punctul M1 se uneşte cu punctul C3. proiecţiile mobilului întâlnesc planul secant [Pn] în punctul 5. fiecare poziţie ocupată de punctul mobil în spaţiu. şi în punctul 3. pe baza mnp. S2ABC PI Piram. Planul limită [Pb] este întâlnit de proiecţiile mobilului în punctul 7 pe baza mnp şi în punctul b pe baza abc. În proiecţia orizontală se obţin vizibile segmentele : m2n6. în care se înscriu punctele corespunzătoare în ordinea de parcurgere pe cele două baze. pe cele două baze. proiecţiile lui parcurg cele două baze. n6b8 şi c4m1. cât şi punctele poligonului de intersecţie. fiind reprezentate cu linie continuă feţele (respectiv laturile bazelor) văzute şi cu linie întreruptă feţele nevăzute. care se uneşte cu punctul C3. respectiv cu feţele acestora. 1. Proiecţia mobilului pe baza mnp se întoarce spre punctul m. proiecţia mobilului pe baza MNP. Tot aici este stabilită şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în cele două proiecţii. b. în planul orizontal. n.b7 6 3 - Tabelul 8. 2. 7. . pe baza abc. paralel cu muchiile piramidelor. m. b7’m2’.1. în spaţiu.6 b 5 c 1 m2 . S2ABC PI Vizibilitatea în planul m 3 1 c m 1 c3 . 6. respectiv punctele 1. în continuare.m1’). fără a străbate şi zona haşurată. c. ducând muchiile paralele şi începând cu muchiile care nu participă la intersecţie (dacă acestea există) la fiecare piramidă. c. Adică. 3.7 5 b . Dacă se porneşte de la planul limită [Pm].b7’). pe baza abc şi într-un punct notat cu liniuţă (-). în timp ce punctul mobil parcurge poligonul de intersecţie. 3. segmentele : c3’b7’. iar proiecţia mobilului de pe baza abc continuă spre punctul 6. pe baza mnp. Ordinea de unire a punctelor. Între poziţiile punctului mobil şi proiecţiile sale pe baze se creează o legătură biunivocă. formând o latură a poligonului de intersecţie. n6’b8’ şi b8’n5’. Pentru urmărirea uşoară a regulii mobilului se întocmeşte tabelul 8. pleacă din punctul m (spre stânga sau spre dreapta). Parcurgând în continuare bazele. b. 4. iar în proiecţia verticală.metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale : se consideră o desfăşurare aproximativă a celor două piramide. 8. deoarece nu generează punct în spaţiu. se obţin punctele m. rezultând punctul B7(b7. S1MNP [H] Piram. pe baza mnp. iar pe baza ABC din punctul 1 sau 2. Dacă se proiectează. de două ori fiecare porţiune. S1MNP [V] Piram.

2 Intersecţia unei piramide cu o prismă Fie piramida triunghiulară oblică SABC şi prisma triunghiulară oblică MNQM1N1Q1. Deoarece poliedrele au bazele în planul orizontal de proiecţie. b) proiecţia pe planul vertical 8.d’). Cele două diagrame sunt identice. începând pentru piramida S2ABC cu muchia s2a.30 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă . iar pentru piramida S1MNP. suprafaţa dintre două linii consecutive ale reţelei reprezintă o faţă a piramidei. că linia care uneşte două puncte de intersecţie este vizibilă. cu toate că ele sunt concurente în vârful piramidelor. Unirea punctelor de intersecţie se face ţinând seama că o latură a poligonului de intersecţie rezultă ca intersecţia a două feţe.POLIEDRE 143 În figura 8.5. dintre care planele [Pc] şi [Pa] sunt plane limită. cu bazele situate în planul orizontal de proiecţie (fig. se determină planele secante comune. Se pun pe diagramă punctele în care muchiile unei piramide intersectează feţele celeilalte (cu excepţia muchiilor s1p şi s2a). Planele utile sunt planele duse prin urma h şi prin vârfurile a. b ţinându-se seama de vizibilitatea feţelor piramidelor din proiecţia verticală. iar cu semnul (-) feţele invizibile din proiecţia orizontală a piramidelor. S-a format astfel o reţea de linii paralele suprapuse. care sunt date de urma orizontală h a dreptei D şi vârfurile triunghiurilor de bază. Convenţional muchiile piramidelor au fost duse paralele.8. este suficientă determinarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare.31). mnq. Muchia sc . p n m p s2 a + n6 b _ n5 c + + _ b8 + a s1 s1 p' n' m' p' a' + n6 ' b' m2 b7 s2 a) c4 c3 s2 m1 s2 + _ + b8' + c' _ a' s1' s1' n5' s1 s1 m2' b7 ' s2' s2' b) c4' c3' m1' s2' s1' s1' s2' Fig.8. Se notează cu semnul (+) feţele vizibile. a este reprezentată diagrama pentru proiecţia pe planul orizontal de proiecţie. care trece prin vârful piramidei şi este paralelă cu muchiile prismei şi muchiile fiecărui poliedru în parte.30. dacă feţele din intersecţia cărora s-a obţinut sunt vizibile. după care urma orizontală Pc intersectează baza mnq. Pentru aflarea poligonului de intersecţie dintre cele două corpuri. Aceste plane secante determină în cele două poliedre secţiuni plane longitudinale. Porţiunile nestrăbătute de planele secante (porţiunile haşurate) rămân pe aceeaşi bază. Schematic. mai puţin în ce priveşte vizibilitatea. Planul auxiliar [Pc] intersectează prisma după un paralelogram cu una din laturi dată de segmentul 12. rezultă că intersecţia celor două corpuri este o pătrundere şi se obţin două poligoane de intersecţie. cu aceeaşi structură şi pentru proiecţia piramidelor pe planul vertical de proiecţie (fig. Planele secante sunt determinate de două drepte : dreapta D(d. b şi c. Exemplu : muchia s1n intersectează faţa s2ab în punctul n6 şi faţa s2bc în punctul n5. Acestea trec prin vârful piramidei şi sunt paralele cu muchiile prismei. Diagrama se repetă. b).30. iar din punct de vedere al vizibilităţii. la cea din figura 8.30. cu muchia s1p.8.prismă: a) proiecţia pe planul orizontal .

neputând trece de planul limită [Pa]. Se identifică două poligoane de intersecţie. Odată determinate punctele poligonului de intersecţie în proiecţie orizontală. (c2b4a6c2). iar la a doua parcurgere a bazei abc. cu ajutorul planului limită [Pa] se determină punctele a5 şi a6.2 şi se aplică regula mobilului. La prima parcurgere a bazei abc. plecând cu proiecţiile mobilului pe baza abc din punctul c înspre b. În y . proiecţia mobilului de pe baza mnq se mişcă pe porţiunea 1-3-5-3-1. de intrare şi (c1b3a5c1).8. se găsesc punctele şi în proiecţia verticală.31 Intersecţia unei piramide oblice cu o prismă oblică Pentru aflarea ordinii de unire a punctelor de intersecţie se întocmeşte tabelul 8. proiecţia mobilului pe baza mnq se deplasează pe traseul 2-4-6-4-2. în care muchia sa intersectează prisma. În acest tabel se studiază şi vizibilitatea feţelor poliedrelor în cele două proiecţii şi respectiv. iar pe baza mnq din punctul 1 înspre 3. puncte ale poligonului de intersecţie. ce este intersectat de muchia sb în punctele b3 şi b4. vizibilitatea poligoanelor de intersecţie. de ieşire a piramidei din prismă. generând în prismă un paralelogram ca secţiune. cu ajutorul liniilor de ordine corespunzătoare. q1' s' n1' m1' z b 3' d' c 1' a 5' a6 ' b 4' c 2' h' x m n h 1 4 5 6 2 n' q' m' c c' Pc a' b' O b Pb 3 q d c2 c1 b3 a b4 m1 a 5 a6 n1 Pa s q1 Fig. Analog. Planul auxiliar [Pb] intersectează baza prismei după segmentul 34.144 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ intersectează paralelogramul de secţiune în punctele c1 şi c2.

b) pentru proiecţia pe planul vertical 8. cât şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie în planul orizontal. ale dreptelor. q m q n n' _ m' q' q' + + _ + + a' a s' s a6 a5 a6' a5' + b3 + b3' b4 b4' b' _ b s' s + c1 c2 c1' c2' c' s' c s _ + a5 a5' a6 a6' a' a s' s q1' q1 n1 m1 q1 m1' q1' n1' a) b) Fig. h2’). puncte care aparţin poligonului de intersecţie dintre cele două prisme. Aceste secţiuni sunt intersectate de muchia prin care s-a dus planul secant în două puncte. P = h1 ∪ h2. Pentru construirea poligonului de intersecţie dintre cele două prisme se determină direcţia urmei orizontale a planelor auxiliare. H1(h1. deci intersecţia va fi o rupere şi se va obţine un singur poligon de intersecţie. Urma orizontală P a planului auxiliar va trece prin urmele orizontale h1 şi h2. Planele auxiliare secţionează longitudinal prismele. paralele cu urma orizontală P. a şi b s-a studiat modul de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. Piramida SABC Prisma MNQM1N1Q1 Poligonul de intersecţie (PI) Piram.8.3 Intersecţia a două prisme Se consideră prismele oblice cu bazele ABC şi EFG.2 b a c 4 6 2 b4 a6 c2 În figura 8. determinând secţiuni de forma unor paralelograme care au una din laturi segmentul de intersecţie dintre urmele orizontale ale planelor secante şi bazele prismelor. iar în proiecţia verticală. Ducând plane secante comune.i’) din spaţiu. de la un poligon şi b4’a6’. segmentele b3’a5’ şi a5’c1’. printr-un punct oarecare I(i. . Planele utile limită sunt [Pm]. dus prin vârful m al bazei mnr şi [Pc].33).32 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia piramidă . care să fie paralele cu muchiile celor două prisme.POLIEDRE 145 proiecţia orizontală sunt vizibile segmentele c1b3 şi a5b3.prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . situate în planul orizontal de proiecţie (fig. respectiv vertical de proiecţie.8. paralele cu muchiile prismelor şi se determină urmele lor orizontale. de la cel de al doilea poligon. SABC [H] Prisma MNQM1N1Q1 PI Piram. SABC [V] Prisma MNQM1N1Q1 PI Vizibilitatea în planul c 1 c1 b 3 b3 a 5 a5 c 1 c1 c 2 c2 Tabelul 8. dus prin vârful c al bazei abc. se trasează două drepte concurente. a6’c2’.5. h1’) şi H2(h2.32. Astfel. prin muchiile prismelor se observă că rămân porţiuni nestrăbătute de acestea pe ambele baze.

în care muchia rt intersectează feţele prismei mnr.146 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Planul [Pm] dus prin muchia din m determină o secţiune în prisma cu baza abc cu una din laturi. fie se găsesc secţiunile plane şi în proiecţia verticală şi se intersectează cu proiecţiile verticale ale muchiilor. pentru aflarea ordinii de unire a lor. se complectează tabelul 8. Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie în proiecţia verticală. segmentul 12. Analog. cu ajutorul planului [Pb] se determină punctele b3 şi b4. fie se trasează liniile de ordine corespunzătoare din proiecţia orizontală până pe muchiile respective în proiecţia verticală. în care muchia bf intersectează prisma mnr. punctele r5 şi r6.33 Intersecţia a două prisme oblice . Astfel. care este intersectată în punctele c7 şi c8 de muchia cg. Proiecţiile mobilului pe cele două baze pleacă de la punctele determinate pe cele două baze de planul limită Pc. iar cu ajutorul planului [Pr]. iar pe t' l' k' b 4' m 2' m1 ' r 6' r5 ' c 7' c8 ' d 2' i' d 1' f' e' g' z b 3' b' x a' c' l m2 r' e h 1' m' d1 n' i d2 h 2' O h1 m1 f g c8 3 h2 P a 2 t 1 b3 b4 k b Pr 6 5 r6 m Pm Pb 8 r5 c7 4 c r 7 Pc n y Fig.8. pe baza abc se pleacă din punctul c. Odată determinate cele două proiecţii ale punctelor poligonului de intersecţie. Planul limită dus prin muchia din c determină o secţiune longitudinală în prisma mnr. care este intersectată de muchia ml în punctele m1 şi m2.3 conform regulii mobilului studiată anterior.

ambele baze fiind situate în planul orizontal de proiecţie. pentru prisma ABCEFG pornind cu muchia AE. Planele limită sunt cele duse prin muchia din n. Tabelul 8.34 Diagrama desfăşuratelor convenţionale pentru intersecţia prismă .3). din punctul 8. a s-a reprezentat metoda diagramelor cu ordinea de unire a punctelor şi cu studiul vizibilităţii pentru proiecţia pe planul orizontal. m2b4 şi b4c8.POLIEDRE 147 baza mnr. Intersecţia dintre .3. aceeaşi diagramă dar pentru proiecţia prismelor pe planul vertical de proiecţie. Cu aceste observaţii se pot uni punctele de intersecţie în ordinea stabilită în tabelul 8. Planul limită [Fn] conţine muchia NN1 şi intersectează cealaltă prismă după o secţiune dreptunghiulară verticală. urmărind săgeţile marcate pe cele două baze (tabelul 8. b. În tabelul 8. care se duc prin muchiile uneia dintre prisme.34. iar în plan vertical.34. rezolvarea simplificându-se datorită poziţiilor poliedrelor. intersectând-o pe cealaltă.m r 7 r 3 m 4 8 Poligonul de intersecţie (PI) c8 .35 se prezintă intersecţia dintre o prismă dreaptă.3 Prisma ABCEFG c 5 1 5 c 6 b 2 b c Prisma MNREKT 8 . Pentru determinarea punctelor poligonului de intersecţie se folosesc plane auxiliare de front. cu baza ABCDE şi o prismă frontală. a n m r n Vizibilitatea în planul + b + _ + e m2 b4 b3 + c c8 _ r5 a t e k t e a' n' m' r' n' _ b3' b' m1 _ _ + m2' b4' + c' _ r5' a' t' e' k' t' e' c8' m1' r6 c7 g r6 ' e' f' b) c7' g' f a) Fig.3 s-a analizat şi vizibilitatea laturilor poligonului de intersecţie. Fm. În figura 8.8. b) pentru proiecţia pe planul vertical În cazul poliedrelor aflate în poziţii particulare.m1 r5 c7 r6 b3 m2 b4 c8 Prisma ABCEFG [H] Prisma MNREKT PI Prisma ABCEFG [V] Prisma MNREKT PI Şi în acest caz se poate determina ordinea de unire al punctelor de intersecţie prin metoda diagramelor desfăşuratelor convenţionale. respectiv a laturilor bazelor pe care se deplasează proiecţiile mobilului în cele două plane de proiecţie. Porţiunile din baze nestrăbătute de planele secante sunt pe aceeaşi bază (porţiunile haşurate). iar pentru prisma MNREKT.prismă: a) pentru proiecţia pe planul orizontal . orizontal şi vertical. iar în figura 8. cu muchia NF. cu baza KMN. pornind de la vizibilitatea feţelor prismelor. determinarea poligonului de intersecţie se face după metodele stabilite în cazurile generale. Fn şi din m. În plan orizontal sunt vizibile segmentele c7r6. cu una din laturi segmentul 12. În figura 8. doar segmentul c7’r6’. deci intersecţia va fi o pătrundere şi se vor obţine două poligoane de intersecţie. ambele neparticipând la intersecţie.

în proiecţia orizontală proiecţiile intersecţiei suprapunându-se peste baza prismei drepte. Cele două poligoane au fost trasate în proiecţia verticală. folosind metoda mobilului. De asemenea.4 8 12 d 2 k m 6 n k8 m12 d6 n2 . care conţine muchia AA1. Celelalte puncte ale poligonului de intersecţie se determină în mod similar. planul [Fa]. Prisma ABCDE 1 Prisma MNK n Poligonul de intersecţie (PI) n1 Vizibilitate Prisma ABCDE în planul Prisma MNK [V] PI a 3 a3 7 k k7 b 11 b 9 m 10 b9 m11 b10 a 4 a4 1 n n1 2 n n2 d 5 d5 Tabelul 8.4.148 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ muchia n’n1’ şi dreptunghiul de secţiune se evidenţiază în proiecţia verticală. unde a fost studiată şi vizibilitatea laturilor acestora. a1' b1' e1' c1' d1' k8 ' m12' m11' k7' b9' b10' n1' a4' b' e' c' e Fa 5 z k1' m1' n1' d5' d6' n2' a3' x Fn Fd Fk Fb Fm m k 9 10 k' m' 3' 4' n' a' d' n1 d O n 3 6 7 4 1 2 a 8 k1 m1 b 11 c 12 y Fig.35 Intersecţia unei prisme drepte cu o prismă oblică Unirea punctelor de intersecţie pentru trasarea poligonului de intersecţie se face după întocmirea tabelului 8. în proiecţia verticală. determinând punctele de intersecţie n1’ şi n2’.8. Intersecţia dintre muchia a’a1’ şi această secţiune determină punctele a3’ şi a4’. cu una din muchii segmentul 34. determină în cealaltă prismă o secţiune patrulateră frontală.

C050 = c5.30). Pentru desfăşurata prismei se trasează o nouă linie de pământ O1x1. Se desfăşoară în linie dreaptă secţiunea normală R0S0T0R0 şi se trasează perpendicular pe ea. Acesta este intersectat de dreapta D în punctele (α. N(60.60).80.15. ce are baza ABC în planul orizontal de proiecţie : A(130.8. Rezolvare : pentru determinarea punctelor de intersecţie dintre dreaptă şi prismă se trasează prin dreaptă un plan de capăt Q’ ≡ d’. noile proiecţii verticale ale muchiilor prismei a2’a3’ = b2’b3’ = c2’c3’ în adevărată mărime.22. paralelă cu proiecţiile orizontale ale muchiilor. şi s-au trasat. Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d.POLIEDRE 8.6 Probleme rezolvate 149 1. B(85. de pe bază : C040 = c4. a1' c1' b1' m' 1' 3' β' α' x a' c' c 41' 4 5 α 3 2' b' n' d d'=Q' O A0 B0 C0 50 40 A0 O1 c2 ' a a 2' m 51' 1 β1' b b 2' r β t 2 n P s c1 s0 a1 r0 x1 B 10 t0 b1 A10 R0 S0 β0' α0' T0 R0 Px s' α1' C 10 A 10 P' t' r' c 3' a 3' b 3' Fig. S-au determinat pe desfăşurată punctele 40 şi 50. în epură s-au trasat dreptele generatoare pe care sunt situate acestea : punctul α pe 4α. Fie o prismă triunghiulară oblică.0) şi muchia AA1 : A1(50.50. paralel cu muchiile segmentele : 40α0 = 41’α1’ şi 50β0 = 51’β1’. în vederea efectuării unei schimbări de plan vertical de proiecţie.0).50. C(120.1’2’3’). punctele de intersecţie cu prisma.α’) şi (β. a cărei adevărată mărime se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie în r0s0t0. Pentru a figura pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta. iar punctul β pe 5β. c2’c3’ = C0C10. Se unesc extremităţile muchiilor şi se obţine desfăşurata laterală a prismei.β’).d’) : M(110.36 Rezolvarea problemei 1 . Se obţin astfel. atât în proiecţie orizontală cât şi în noua proiecţie verticală.25. Cu ajutorul planului [P] se determină o secţiune normală pe muchii RST. b2’b3’ = B0B10. muchiile prismei : a2’a3’ = A0A10.10) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei.0). care secţionează prisma după triunghiul (123.

h2v2 ∩ cs = u. Se determină poziţiile vârfurilor triunghiului de secţiune pe muchiile rotite : r1’. R0T0U0 = r0t0u0. h1v1 ∩ bs = t. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut. Adevărata mărime a triunghiului RTU. u1’. având ca axă de rabatere urma orizontală P (fig. Rezolvare : în urma intersecţiei dintre fiecare muchie a piramidei cu planul [P] se obţine triunghiul de secţiune RTU : hv ∩ as = r.15.0). străbătute de conducte. OPz = -5. s1’t1’ = S0T0. B(75. având baza situată în planul orizontal de proiecţie. C0 z z' s'=s1'=S0 P' v 2' u' r' x c' a' b' U0 T0 U0 B0 C0 v' v 1' Py t' Px s=z P t Pz u1 '=U0 t 1' O b 1' b1 r 1' R0 A0 a1' c1 '=C 0 a1 c1 u c t0 r a h h2 b h1 r0 ABC u0 y Fig.8. se obţine prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie.37). 2. Desfăşurata trunchiului de piramidă obţinut prin secţionarea piramidei SABC cu planul [P]. t’.0).90) şi planul [P] : OPx = 8. şi vârful S(45.30.37 Rezolvarea problemei 2 . paralel cu axa Ox şi apoi rotirea lor pe muchiile de pe desfăşurată. fiind necesară localizarea pe desfăşurată a punctelor prin care trec acestea. se determină pe desfăşurata piramidei. în jurul vârfului s’ : s1’r1’ = S0R0.55.0). prin translatarea proiecţiilor verticale r’.8. Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC. C(135. A(120. care completează desfăşurata trunchiului de piramidă. Alăturat desfăşuratei laterale se mai reprezintă şi bazele A0B0C0 = abc. s1’u1’ = S0U0. u’. OPy = -8.150 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Problema are aplicabilitate în tehnică la diferite rezervoare din tablă. t1’. r0t0u0. de formă poliedrală.75.

0).0.d’) : H(15. Să se determine desfăşurata piramidei şi să se figureze pe aceasta punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.50). E(30. 11. OPy = ∞. cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie .36. P’ ⊥ a’a1’. cu muchiile paralele cu EE1.55.0). 9. C(30.10. OPz = 45. B(90.0) şi muchia AA1 : A1(30.20.60.30). Să se determine şi desfăşurata prismei.95.65. 5. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în piramidă şi să se determine desfăşurata piramidei. C(17.0). Să se desfăşoare prisma frontală ABCA1B1C1. Se consideră prisma triunghiulară oblică ABCA1B1C1. având baza situată în planul orizontal de proiecţie.0).45. C(30. B(75.0). A(70.20.d’) : M(60.5.50). B(60. Se consideră piramida patrulateră oblică.35.0).15.23.60). 6.0).30. B(10. A1(20.0).75). în prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1 : A(45.0).0). C(83.0) şi vârful S(7. E(120.0).19.0).0). A(120. OPz = -20. OPy = -10. C(110.50.10.0).65. situată în planul orizontal de proiecţie.60. Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1. având baza ABC situată în planul orizontal de proiecţie.5. 10. V(29. Să se determine adevărata mărime a secţiunii şi să se desfăşoare prisma.5. C(120. Se consideră piramida triunghiulară oblică.0).15. în piramida SABCE : S(20. 12. B(23. Se consideră piramida patrulateră oblică SABCE.10.26). B(65. B(10.20.40. în prisma triunghiulară oblică.60).35) şi dreapta D(d. N(40. A(105. C(90. având baza inferioară ABC situată în planul orizontal de proiecţie : A(100.15).70. 3.0) şi vârful S(70.5. înconjurând prisma.50. OPz = ∞.0).0). punctele de intersecţie dintre piramidă şi dreapta D(d.0).40.24.0).65.50. să se desfăşoare prisma şi să se figureze pe desfăşurată punctele de intersecţie cu dreapta. Să se determine proiecţiile celui mai scurt drum care uneşte punctele A1 şi M.0. OPz = -24.0). Să se figureze pe desfăşurata piramidei triunghiulare oblice SABC : S(10. B(95. P ⊥ aa1.15. 2. Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 10.60) şi planul [P] : OPx = 90.38.80). Se consideră prisma frontală ABCEA1B1C1E1 cu baza un pătrat ABCE.0).65.45. definită de baza ABC : A(135. OPy = -45. cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(90.0).40) şi piramida VABCE şi să se figureze acestea pe desfăşurată. Pe muchia AA1 se fixează punctul M(47.40. V(62.0).60. A1(78. E(45. OPy = ∞. având baza situată în planul orizontal de proiecţie.0).0) şi vârful S(10.10. având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie : A(20. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma. B(40.POLIEDRE 8.0) E1(135. 8. B(33. muchiile paralele cu AA1 : A(40. A(100.40) şi planul [P] : OPx = 35.38) şi piramidă.7 Probleme propuse 151 1.0) şi să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut în urma secţionării cu planul [P].0) şi muchia AA1. 4. N(10.zM).0).45.0). 7.46. E(45.26.30).35.60).d’) : M(60. . E(75.0).0). Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 30.10.35. B(75.90.50. 5.30. iar baza superioară într-un plan de nivel : A1(40. A1(25.10. C(75. A(20.0). Să se determine punctele de intersecţie dintre dreaptă şi prismă. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] : OPx = 20.yM.15). Să se desfăşoare piramida oblică SABCD.5.55.d’) : H(75. A(60. C(90.0).0).15.0).35. Să se determine desfăşurata piramidei şi să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.25.0) şi vârful S(70.50.90). B(45.

152

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

13. Să se desfăşoare piramida oblică SABC, cu baza un triunghi echilateral ABC situat în planul orizontal de proiecţie : A(120,70,0), B(90,20,0) şi vârful S(20,10,70). Să se vizualizeze pe desfăşurată punctul M(60,30,zM), de pe faţa SAB. 14. Să se determine în adevărată mărime secţiunea plană determinată de planul [P] : OPx = 170, OPy = ∞, OPz = 55, în piramida triunghiulară oblică SABC : A(55,20,0), B(105,35,0), C(70,75,0), S(150,95,80) şi să se desfăşoare piramida. 15. Se consideră prisma patrulateră oblică ABCEA1B1C1E1, având baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(10,28,0), B(5,17,0), C(17,4,0), E(28,7,0), A1(48,41,42) şi planul [P] : OPx = 50, P’⊥ a’a1’, P ⊥ aa1. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul [P] în prismă şi să se desfăşoare prisma. 16. Fie o piramidă patrulateră oblică, cu baza ABCE situată în planul orizontal de proiecţie, A(50,50,0), B(25,35,0), C(40,20,0), E(55,30,0), vârful S(110,10,50) şi planul [P] : OPx = 125, OPy = ∞, OPz = 40. Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcute de planul [P] în piramidă şi să se desfăşoare piramida. 17. Să se desfăşoare prisma frontală ABCDA1B1C1D1, cu baza un pătrat ABCD situat în planul orizontal de proiecţie : A(60,20,0), B(50,5,0) şi muchia AA1 : A1(10,20,50). Să se figureze pe desfăşurată punctul M(30,10,zM), de pe faţa ABB1A 1. 18. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută în piramida SABC : S(95,5,75), A(20,40,0), B(35,20,0), C(55,65,0) de planul [P], care trece prin linia de pământ şi prin punctul M(10,15,20) (Indicaţie : secţiunea se obţine direct în proiecţia pe planul lateral). Să se desfăşoare trunchiul de piramidă obţinut. 19. Fie o prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCE în planul orizontal de proiecţie : A(60,65,0), B(35,45,0), C(25,20,0), E(45,30,0) şi muchia CC1 : C1(115,30,50). Să se determine proiecţiile punctelor de intersecţie dintre dreapta D(d,d’) : I(80,40,10), J(65,55,20) şi prismă şi să se figureze acestea pe desfăşurata prismei. 20. Să se desfăşoare piramida SABC : S(20,10,100), A(110,100,0), B(50,70,0), C(140,50,0) şi să se noteze pe aceasta punctele în care dreapta D(d,d’) : H(30,90,0), V(160,0,60) intersectează piramida. 21. Se dă prismă patrulateră oblică, ce are baza ABCD în planul orizontal de proiecţie : A(70,30,0), B(60,60,0), C(10,70,0), D(30,10,0) şi muchia AA1 : A1(125,70,95). Să se determine pe suprafaţa prismei cel mai scurt traseu care uneşte vârfurile A şi A1, înconjurând prisma. 22. Se consideră piramida triunghiulară oblică SABC : S(60,35,40), A(20,25,0), B(5,10,0), C(40,10,0). Să se desfăşoare piramida şi să se găsească pe desfăşurată poziţia punctelor în care dreapta D(d,d’) : E(35,30,20), F(15,35,30) intersectează piramida. 23. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi piramida SMNR : a) A(76,10,0), B(113,14,0), C(100,33,0), A1(17,47,65), S(90,60,60), M(21,44,0), N(4,20,0), R(53,18,0); b) A(240,80,0), B(205,123,0), C(155,90,0), A1(170,10,120), S(240,0,160), M(20,120,0), N(60,60,0), R(140,100,0). 24. Să se determine poligonul de intersecţie dintre prisma ABCA1B1C1 şi prisma MNRM1N1R1 : a) A(140,40,0), B(150,65,0), C(120,80,0), A1(73,5,62), M(55,60,0), N(45,90,0), R(75,80,0), M1(115,14,60); b) A(240,67,0), B(257,28,0), C(180,24,0), A1(75,140,120), M(54,53,0), N(87,102,0), R(132,28,0), N1(170,105,145). 25. Să se determine poligonul de intersecţie dintre piramida S1ABC şi piramida S2MNR (S2MNRT): a) S1(85,70,45), A(60,4,0), B(7,17,0), C(33,60,0), S2(36,84,84), M(107,12,0), N(85,50,0), R(70,160,0); b) S1(275,17,152), A(115,90,0), B(15,70,0), C(80,140,0), S2(165,63,95), M(240,75,0), N(185,10,0), R(124,35,0), T(150,105,0).

SUPRAFEŢE CURBE

153

9. SUPRAFEŢE CURBE
Suprafeţele curbe sunt suprafeţe generate prin mişcarea unor linii drepte sau curbe, numite generatoare, după anumite legi. Clasificarea suprafeţelor curbe, după forma generatoarei : a) suprafeţe riglate : au generatoarea o linie dreaptă (suprafeţele cilindrice, conice, etc.); b) suprafeţe neriglate : au generatoarea o curbă (suprafaţa sferei, a torului, etc.).

9.1 Reprezentarea suprafeţelor curbe
Reprezentarea suprafeţelor curbe, în epură, se face prin reprezentarea conturului aparent, cu respectarea regulilor generale de vizibilitate şi a criteriilor stabilite la poliedre. La reprezentarea suprafeţelor curbe închise se trasează şi axele de rotaţie, de simetrie şi de centre. 9.1.1 Reprezentarea cilindrului. Punct pe suprafaţa cilindrică Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare, fiind paralelă în timpul mişcării cu o direcţie dată Δ (fig.7.1, a). Făcând analogia cu suprafaţa prismatică, suprafaţa cilindrică este o suprafaţă prismatică cu un număr infinit de feţe. Un corp cilindric se obţine dacă suprafaţa cilindrică se secţionează cu două plane care taie toate generatoarele, obţinând bazele cilindrului. Dacă generatoarea se roteşte în jurul unei axe O1O2, cu care este paralelă, iar curba directoare (C) este un cerc, se obţine cilindrul de revoluţie (fig.7.1, b). Bazele cilindrului de revoluţie, cercuri cu centrele în O1 şi O2, pot fi situate în două plane paralele. Un cilindru care are axa O1O2 perpendiculară pe cercul de bază (C) şi respectiv, pe baza cilindrului, este un cilindru circular drept (fig.7.1, c). Acesta este o suprafaţă proiectantă, orice punct situat pe suprafaţa cilindrului se proiectează pe cercul de bază (C). Un cilindru este determinat în epură prin proiecţia curbei directoare pe planul de proiecţie şi direcţia cu care generatoarele sunt paralele, construindu-se apoi conturul aparent orizontal şi vertical. În probleme, cilindrul este dat prin coordonatele centrelor cercurilor de bază şi prin raza acestora. În figura 9.2 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel, având axa O1O2. Bazele se proiectează pe planul orizontal de proiecţie ca cercuri cu centrul în o1 şi o2, iar pe planul vertical de Δ O1 O1

G

C C a) O2 b) Fig.9.1 Generarea suprafeţelor cilindrice

C

O2 c)

154

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

proiecţie ca segmente egale cu c1' 11' a1' o1' b1' 21' d1' z diametrul cercurilor, c’d’ ⊂ Ox şi c1’d1’ || Ox. m1 ' Pentru reprezentarea conturului aparent, în cele două proiecţii pe planele de proiecţie, se duc tangentem2' le exterioare la baze : aa1 şi bb1, în b' 2' c' 1' a' O proiecţia orizontală, respectiv c’c1’ şi x d’d1’, în proiecţia verticală. d' b 1 În general, în spaţiu, un punct 2 se află pe suprafaţa cilindrică dacă se b1 o1 d m =m 11 află pe o generatoare a cilindrului. În c 1 2 epură, pentru ca un punct să aparţină 21 unui cilindru, proiecţiile lui trebuie să d1 c1 o2 se găsească pe proiecţiile de acelaşi a nume ale unei generatoare a y cilindrului. a1 Fie dată proiecţia orizontală m1 a unui punct M1 pe suprafaţa Fig.9.2 Punct pe suprafaţa cilindrică cilindrului din figura 9.2. Proiecţia verticală m1’ va fi situată pe proiecţia verticală a generatoarei ce trece prin punctul m1. Prin punctul m1 se pot trasa două generatoare, suprapuse, una pe faţa vizibilă 111 şi una pe faţa invizibilă 221. Găsind proiecţiile verticale ale acestora, 1’11’ şi 2’21’ şi ridicând o linie de ordine din proiecţia orizontală m1, se găsesc două proiecţii verticale m1’ şi m2’, m1’ ∈ 1’11’, m2’ ∈ 2’21’, ale celor două puncte M1(m1,m1’) şi M2(m2,m2’), care în proiecţie orizontală se suprapun, m1 ≡ m2. 9.1.2 Reprezentarea conului. Punct pe suprafaţa conică Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă G (generatoare) care se sprijină pe o curbă deschisă sau închisă (C), numită curbă directoare şi trece printr-un punct fix S (vârful conului) (fig.9.3, a). Când generatoarea depăşeşte vârful conului, se obţine suprafaţa conică cu două pânze. Prin analogie cu piramida, suprafaţa conică este o suprafaţă piramidală cu un număr infinit de feţe.

V G

V [P]

V

C O a) b) Fig.9.3 Generarea suprafeţelor conice O c)

SUPRAFEŢE CURBE

155

În practică se utilizează numai una dintre pânzele suprafeţei conice, numită con de revoluţie şi obţinută prin deplasarea generatoarei în jurul unei axe OS, care trece prin vârful conului S, având curba directoare (baza) un cerc cu centrul în O (fig.9.3, b). Dacă axa conului, OS, este perpendiculară pe planul bazei se obţine un con drept (fig 9.3, c). Dacă un con se secţionează cu un plan [P] paralel sau nu cu baza lui, corpul delimitat de bază şi această secţiune plană se numeşte trunchi de con (fig 9.3, c). Un con este determinat, în epură, prin proiecţiile curbei directoare şi prin proiecţiile vârfului conului, construindu-se apoi şi generatoarele care limitează conturul aparent, atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical. În probleme, conul este dat prin coordonatele centrului cercului de bază, raza acestuia şi coordonatele vârfului conului. Conul oblic din figura 9.4 are baza un cerc cu centrul în O, situat în planul orizontal de proiecţie şi vârful, punctul oarecare V(v,v’). În proiecţia orizontală, conturul aparent este format din arcul de cerc ab, al bazei, vizibil şi din generatoarele extreme sa şi sb, tangente în a şi b la bază. În proiecţia verticală, conturul aparent este compus din proiecţia verticală a bazei (diametrul frontal c’d’, suprapus pe axa Ox) şi generatoarele s’c’ şi s’d’. În proiecţia orizontală vizibilitatea este evidentă, iar în proiecţia verticală toate generatoarele care se sprijină pe arcul bazei c’b’d’ sunt vizibile, iar celelalte invizibile. Generatoarea s’a’ este invizibilă, iar generatoarea s’b’, vizibilă. Un punct aparţine unei suprafeţe conice dacă este situat pe o generatoare a s' z acestei suprafeţe. Fie un punct N1, dat prin proiecţia verticală n1’, pe suprafaţa conică din proiecţia verticală (fig.9.4). n1'=n2' Pentru determinarea proiecţiei orizontale n1, se trasează generatoarea s’n1’, pe care este situat punctul, se găseşte proiecţia c' b' a' O urmei orizontale a acesteia, 1’ ≡ 2’ şi se x 2'=1' a d' coboară o linie de ordine până pe 1 proiecţia orizontală a bazei, unde se determină proiecţiile orizontale 1 şi 2, n1 o d ale urmelor generatoarelor. Unind vârful c s cu urmele 1 şi cu 2 se găsesc două s n2 proiecţii orizontale pentru proiecţia verticală a generatoarei s’n1’, pe care ar 2 y b putea fi situată proiecţia orizontală a punctului N1. Problema are două soluţii : Fig.9.4 Punct pe suprafaţa conică fie punctul N1(n1,n1’) cu n1 ∈ 1s, fie punctul N2(n2,n2’) cu n2 ∈ 2s, cu proiecţiile verticale suprapuse, n1’ ≡ n2’.
9.1.3 Reprezentarea sferei. Punct pe suprafaţa sferică Sfera este definită ca locul geometric al punctelor egal depărtate de un punct fix, numit centrul sferei. O suprafaţă sferică este generată de un cerc care se roteşte în jurul uneia dintre axe. În tripla proiecţie ortogonală o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’,ω”) se proiectează prin conturul ei aparent, care este câte un cerc egal cu cercul generator (fig.9.5). Conturul aparent din planul vertical de proiecţie, numit meridian principal, este un cerc cu centrul în ω’, de rază egală cu raza sferei şi se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de front [F], care trece prin centrul sferei.

156

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Conturul aparent din planul orizontal de proiecţie se obţine prin secţionarea sferei cu un plan de nivel [N], dus prin centrul sferei şi este un cerc cu centrul în ω, de rază egală cu raza sferei şi se numeşte ecuator. Cercul de contur aparent din planul lateral este tot un meridian şi reprezintă proiecţia secţiunii făcute, în sferă, de un plan de profil [P], dus prin centrul sferei. În spaţiu, ecuatorul şi cele două meridiane, sunt perpendiculare două câte două. Orice alte plane de front, de nivel sau de profil vor intersecta sfera după cercuri de diferite diametre, care se vor proiecta, în epură, concentric cu proiecţia meridianului principal, a ecuatorului, respectiv a cercului meridian din planul lateral. Un punct situat pe o suprafaţă sferică este definit prin proiecţiile lui, care sunt situate pe cercul de secţiune determinat prin secţionarea sferei cu un plan perpendicular pe axă şi care trece prin punctul z respectiv (fig.9.5). Dacă se P' F" cunoaşte proiecţia verticală 1’, a unui punct 1 de pe sferă, se duce 4" r2 4' prin 1’ un plan de nivel [N1], care N' N" determină în sferă o secţiune ω" ω' circulară cu centrul în ω şi de rază 3" 3' N1' 2'=1' N1" r1, proiectată pe planul orizontal 2" 1" în adevărată mărime. Proiecţiei 1’ r1 îi corespund două proiecţii O x orizontale, 1 şi 2, şi deci şi în proiecţia verticală avem 1’ ≡ 2’, 1 proiecţiile verticale ale punctelor F ω r1 1 şi 2, situate pe sferă de o parte şi de alta a cercului meridian. F1 În mod similar, se 2 4=3 procedează dacă se cunoaşte r2 proiecţia orizontală a unui punct y P dublu, 3 ≡ 4, situat pe sferă de o parte şi de alta a cercului ecuator, Fig.9.5 Tripla proiecţie ortogonală a sferei. Punct pe folosind planul de front [F1] şi suprafaţa sferică obţinând în final, proiecţiile verticale 3’ şi 4’ (fig.9.5).

9.2 Plane tangente la suprafeţe curbe
Planul tangent la o suprafaţă curbă poate avea o infinitate de puncte comune cu suprafaţa respectivă sau numai unul, în funcţie de forma acelei suprafeţe. Din multitudinea de probleme ce se pot pune în ce priveşte determinarea planelor tangente la suprafeţe curbe, în continuare se vor trata planele tangente duse printr-un punct pe suprafaţă şi dintr-un punct exterior acesteia.
9.2.1 Plan tangent la o suprafaţă cilindrică

Planul tangent la suprafaţa unui cilindru conţine o generatoare a acestei suprafeţe şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. Planele tangente sunt paralele cu generatoarele suprafeţei cilindrice.

SUPRAFEŢE CURBE

157

a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui cilindru Fie cilindrul oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’) pe suprafaţa lui laterală (fig.9.6). Pentru determinarea urmelor planului tangent în punctul M la suprafaţa cilindrică se trasează generatoarea (12,1’2’), care trece prin M şi care va fi conţinută de planul tangent [T]. Urma orizontală T a planului tangent este tangentă bazei cilindrului în punctul (1,1’), urma orizontală a generatoarei 12. Intersecţia urmei orizontale T cu axa Ox determină punctul Tx, un punct al urmei verticale T’ a planului tangent. Pentru a afla încă un punct al acestei urme, se determină urma verticală a generatoarei 12 sau urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T], ce trece prin punctul M, T’ = Tx ∪ v’. z z o2' 2' o2'

T' g' x T
1' o1' 1

d' g' O o1' x T2 2 h' T1x h g
1

m' Tx m

v' v

m'

v1' v1

T1' O d

m

g

o1

2

o1 o2 y T1

o2 y

Fig.9.6 Plan tangent în punctul M(m,m’) pe suprafaţa cilindrului

Fig.9.7 Plan tangent la cilindru dintr-un punct M(m,m’), exterior cilindrului

b) Plan tangent la cilindru dintr-un punct exterior cilindrului În figura 9.7 se consideră un cilindru oblic, cu bazele cercuri situate în planul orizontal de proiecţie şi într-un plan de nivel şi un punct M(m,m’), exterior cilindrului. Dacă se cere construirea unui plan tangent la cilindru prin punctul M, problema are două soluţii. Pentru rezolvare, se duce prin M(m,m’) dreapta D(d,d’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma ei orizontală H(h,h’). Planul tangent la cilindru va conţine această dreaptă, deci urmele orizontale T1 şi T2 trec prin urma h şi sunt tangente la baza cilindrului din planul orizontal de proiecţie, în punctele 1 şi 2. Pentru determinarea urmei verticale T1’ a planului tangent [T1], se foloseşte urma verticală a dreptei D sau urma verticală V1(v1,v1’) a orizontalei G(g,g’) a planului tangent, trasată prin punctul M, T1’ = T1x ∪ v1’. Analog, se poate construi şi urma T2’.
9.2.2 Plan tangent la o suprafaţă conică

Planul tangent la o suprafaţă conică trece prin vârful conului, conţine o generatoare a conului şi tangenta la curba directoare în punctul în care generatoarea o intersectează. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa unui con Se consideră dat conul cu vârful în punctul S(s,s’) şi baza un cerc situat în planul orizontal de proiecţie (fig.9.8).

158

GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

Planul tangent dus printr-un punct N(n,n’) de pe suprafaţa conului va conţine generatoarea 1S(1s,1’s’) pe care este situat punctul. Astfel, urma orizontală T este tangentă în punctul 1 la curba directoare. Pentru trasarea urmei verticale T’ se determină urma verticală a generatoarei 1S sau se găseşte urma verticală v’ a unei orizontale G(g,g’) a planului tangent [T], care trece prin punctul N, T’ = Tx ∪ v’.

s' z T' O g' d' x O'
2

s' z T1' n' v' h' d h n O O

g' x T
1' 1

n' o' Tx n

v' v

T2

T1x v

g

o

s y T1

1 g

s y

Fig.9.8 Plan tangent în punctul N(n,n’) pe suprafaţa conului

Fig.9.9 Plan tangent la con dintr-un punct N(n,n’), exterior conului

b) Plan tangent la con dintr-un punct exterior conului Fie conul circular oblic cu vârful în punctul S(s,s’), baza în planul orizontal de proiecţie şi un punct N(n,n’), exterior conului (fig.9.9). Planul tangent conului dus prin punctul N trece prin vârful S(s,s’) şi este tangent la cercul de bază. Se trasează dreapta D(d,d’) prin punctul N şi prin vârful conului şi se determină urma orizontală H(h,h’) a acestei drepte. Din punctul N se pot duce două plane tangente la con, a căror urme orizontale, T1 şi T2, trec prin urma orizontală h şi sunt tangente la bază în punctele 1 şi 2. Pentru trasarea urmei verticale T1’ se determină urma verticală a dreptei D sau se utilizează urma verticală V(v,v’) a orizontalei G(g,g’) a planului [T1], trasată prin punctul N, T1’ = T1x ∪ v’. Analog, se procedează şi pentru urma T2’.
9.2.3 Plan tangent la o suprafaţă sferică

Planul tangent la o suprafaţă sferică are un punct comun cu aceasta şi este perpendicular pe raza care trece prin punctul de tangenţă. a) Plan tangent într-un punct pe suprafaţa sferei Se consideră o sferă cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) situat pe suprafaţa ei (fig.9.10). Pentru a se trasa urmele planului [T] tangent la sferă, dus prin punctul M, se foloseşte o orizontală D(d,d’) a acestui plan. Deoarece planul tangent este perpendicular pe raza ΩM(ωm,ω’m’), proiecţia orizontală d a orizontalei se trasează prin punctul m, perpendiculară pe raza ωm. Se determină urma verticală V(v,v’) a orizontalei şi prin proiecţia verticală v’ se trasează urma verticală T’ a planului tangent, perpendicular pe raza ω’m’. Urma orizontală T trece prin Tx şi este paralelă cu proiecţia orizontală d a orizontalei (sau perpendiculară pe raza ωm).

SUPRAFEŢE CURBE
z
v'

159
z
v2'
2' 1'

m'

N'=d'

m'

v1'

N'=d1'=d2' T1'

ω' T' x
v

ω' T2' Tx T m O x
v2 v1

T1x O T2x d2 T1 y T2

d1
2

m
1

ω

d y

ω

Fig.9.10 Plan tangent într-un punct M(m,m’), pe suprafaţa sferei

Fig.9.11 Plan tangent la sferă dintr-un punct M(m,m’),exterior sferei

b) Plan tangent la sferă dintr-un punct exterior ei Fie sfera cu centrul în Ω(ω,ω’) şi un punct M(m,m’) exterior ei (fig.9.11). Problema trasării unui plan tangent la suprafaţa sferică prin punctul M(m,m’) are o infinitate de soluţii. În continuare, se vor trasa două astfel de plane, folosind tangentele duse din punctul M(m,m’) la secţiunea circulară determinată în sferă de planul de nivel [N], care trece prin acest punct. În epură, secţiunea circulară determinată de planul de nivel se proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal de proiecţie. Tangentele duse din punctul m la acest cerc sunt orizontalele D1(d1,d1’) ≡ M1(m1,m’1’) şi D2(d2,d2’) ≡ M2(m2,m’2’). Planele tangente [T1] şi [T2] au urmele verticale T1’ şi T2’ perpendiculare pe razele ω’1’, respectiv ω’2’ şi trec prin urmele verticale v1’ şi v2’, ale celor două orizontale. Urmele orizontale T1 şi T2 se trasează prin T1x şi T2x şi sunt paralele cu proiecţiile orizontale ale orizontalelor tangente, d1 şi respectiv d2.

9.3 Secţiuni plane în suprafeţe curbe
Secţiunea plană într-o suprafaţă curbă este, în general, o curbă plană, definită de punctele de intersecţie ale generatoarelor cu planul secant. Determinarea secţiunii plane se face utilizând metodele de la determinarea secţiunilor plane în poliedre, alegând un număr suficient de generatoare, în special cele pe care sunt situate punctele de maxim, de inflexiune, de schimbare a vizibilităţii, etc. Punctele astfel determinate se vor uni printr-o linie curbă continuă.
9.3.1 Secţiuni plane în cilindri

În funcţie de poziţia relativă plan-cilindru, secţiunea plană într-un cilindru circular poate fi : - un paralelogram – dacă planul secant este paralel cu axa cilindrului sau o conţine (fig.9.12, a);

9. convenabil alese.14).c’) şi D(d.12 Secţiuni plane în cilindri a) Secţiune plană în cilindru.a’) a şi B(b. Generatoarele din 2 b 1 o1 punctele 1 şi 2 determină punctele A(a.9. perpendicular pe generatoarele cilindrului frontal. c) sau doar o parte dintre ele (fig. determinată de un plan de capăt Secţiunea plană făcută de planul de capăt [P].13 Secţiune plană în cilindru.160 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . se numeşte secţiune normală şi este o elipsă (fig. dacă se consideră un număr oarecare de generatoare.un cerc . b). 3.9.9. cu baza inferioară în planul orizontal de proiecţie. Secţiunea plană d' v4' a' este o elipsă şi se găseşte determinând v2 ' punctele în care generatoarele c' intersectează planul secant. Planul secant fiind proiectant faţă de planul vertical de proiecţie.13).9. Se folosesc Px O o1' 1'=h1' b' v4 x plane auxiliare de capăt [Q1] ÷ [Q4].12. . d).9. proiecţia verticală a secţiunii [m’r’n’q’] rezultă direct prin punctele în care acestea intersectează urma verticală P’ a planului de capăt.12. determinată de un plan oarecare Fie un cilindru circular oblic cu Q1' Q3' Q2' Q4' baza inferioară în planul orizontal de P' v1' v3' o2' z proiecţie şi un plan oarecare [P]. duse 3'=h3' 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 v2 prin generatoarele de contur aparent 4 P d vertical şi orizontal (cele care trec prin punctele 1.dacă planul secant este paralel cu planul bazei (fig.9.d’) ale secţiunii (punctele h1 Q3 y în care proiecţia orizontală a elipsei îşi Q1 schimbă vizibilitatea). Pentru o determinare mai exactă a Fig. 2. care îl secţionează (fig. iar generatoarele h4 Q 2 din punctele 3 şi 4 determină punctele h3 Q4 C(c. elipsei de secţiune pot fi intersectate şi determinată de un plan oarecare [P] alte generatoare cu planul secant [P]. O1 [P] O1 O1 O1 Ω Ω O2 c) [P] Ω O2 d) [P] O2 a) O2 b) Fig. Ducând liniile de ordine corespunzătoare se obţine şi proiecţia orizontală .b’) ale elipsei de secţiune (punctele o2 h2 în care proiecţia verticală a elipsei îşi 3 c schimbă vizibilitatea).o elipsă sau o porţiune de elipsă – după cum planul secant intersectează toate generatoarele cilindrului (fig.12. şi 4). b) Secţiune plană într-un cilindru frontal.

împreună cu secţiunea. Conturul secţiunii eliptice s-a trasat respectând vizibilitatea cilindrului.16. obţinând elipsa cu axele 1050 şi 3070. c) şi intersectează toate generatoarele conului. 2. a). 9. F şi I. b). Pentru a se trasa elipsa.un triunghi – dacă planul secant conţine vârful conului (fig. Elipsa de secţiune se proiectează deformat pe cele două plane de proiecţie.16. împreună cu secţiunea. s-au mai luat patru generatoare intermediare celor de contur aparent. În y toate cele trei proiecţii. determinând încă patru puncte ale elipsei 1.9. determinată de un plan de capăt [P] 70 60 z 50 c) Secţiune plană într-un 80 o2' o2" cilindru drept 40 Se consideră cilindrul 5" 5' 4" 4'=6' 10 6" circular drept din figura 9. se determinată de planul de capăt [P] rabate planul de capăt.15 Secţiune plană într-un cilindru drept. care îl 20 3" 3'=7' 7" P0 secţionează. .3.un cerc sau o elipsă – după cum planul secant este paralel (fig. care trec prin punctele E. pe planul orizontal de proiecţie. pe planul vertical de proiecţie.16.9.9. iar pe planul lateral după o d c elipsă cu axele 3”7” şi 1”5”.9.9.9. e).o parabolă – dacă planul secant este paralel cu o generatoare a conului (fig. se rabate planul secant [P]. iar Fig. Secţiunea normală într-un cilindru frontal serveşte la trasarea desfăşuratei cilindrului (subcapitolul 9.16. elipsa de secţiune se proiectează deformat. Secţiunea plană 2'=8' 2" 8" 1' 1" o1' x O obţinută este o elipsă şi se o1" Px proiectează pe planul orizontal de g f i proiecţie suprapusă peste baza cilindrului.15 şi un 30 plan de capăt [P]. d) . pe planul vertical sub e a forma segmentului 1’5’. suprapus pe o1=o2 urma verticală P’ a planului de P b capăt. Pentru a afla adevărata mărime a secţiunii.14 Secţiune plană într-un cilindru frontal.2 Secţiuni plane în conuri După poziţia relativă pe care o are un plan secant faţă de conul pe care îl secţionează.16.5. respectiv înclinat faţă de planul bazei (fig. 3 şi 4.9. G.1) 161 P' m' 1'=3' q'=r' 2'=4' o2' a' x a d'=c' g'=f ' b' q e'=i' c o1' g 1 2 e o1 i d m b f 3 r n' Px 20 O q0 10 n 4 o2 n0 40 m0 30 P r0 Fig. obţinând elipsa [m0r0n0q0].o hiperbolă – dacă planul secant este paralel cu un plan ce trece prin vârful conului (fig. .SUPRAFEŢE CURBE a elipsei de secţiune [mrnq]. pentru a afla mărimea ei reală. secţiunea plană obţinută poate avea următoarele forme : . .

O 2 b 1 a h4v4 ∩ 4s = d). se Q' s' 1 P' utilizează planele auxiliare de v1' capăt [Q1] ÷ [Q4] duse prin v4' generatoarele care definesc contuv3' v2' a' rul aparent în cele două proiecţii : c' 1S şi 2S.9.9. o hiperbolă sau o parabolă. . secţionat de un plan oarecare [P] (fig. în proiecţia orizontală şi b' d' O 3S. obţinând alte puncte de pe determinată de un plan oarecare [P] conturul secţiunii eliptice. Q2 h4 Acestea sunt şi punctele care delimitează conturul vizibil al Q3 elipsei în cele două proiecţii : cad. Se v4 v2 1'=h1' obţin. c şi d. P pentru proiecţia orizontală şi Q4 h1 y a’b’d’. punctele a.17). b. 4S. h3v3 ∩ 3s = c. Fig. c’. d’ d (a’ ∈ 1’s’. Astfel.9. pentru proiecţia verticală. Dandelin a emis următoarea teoremă în ce priveşte secţiunile în conuri : secţiunea făcută de un plan într-un con este o elipsă. c’ ∈ 3’s’.162 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Ştiind că suprafaţa conică este alcătuită din două pânze (de o parte şi de alta a vârfului). ambele pânze ale acestuia sau este paralel cu un plan tangent la con. iar apoi cu linii de ordine corespunzătoare şi s h2 proiecţiile verticale a’. în proiecţia verticală. Secţiunea eliptică este determinată de punctele în care generatoarele conului intersecQ2' z tează planul secant [P]. după cum planul de secţiune taie o singură pânză a conului. mai întâi în proiecţia x 4'=h4' 2'=h2' v1 v3 Px orizontală. Pentru trasarea mai exactă a Q1 elipsei se pot intersecta şi alte generatoare cu planul [P].16 Secţiuni plane în conuri V V [P] Ω [P] O a) O b) O d) O e) a) Secţiune eliptică în con Fie conul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie. h2v2 ∩ 2s = b.17 Secţiune eliptică în con circular oblic. V [P] V V [P] [P] O c) Fig. b’. b’ ∈ 2’s’. de 3 3'=h3' pe conturul orizontal al elipsei de c secţiune (h1v1 ∩ 1s = a. h3 4 d’ ∈ 4’s’).

m’n’). s' b1' d1 " z P' b1" c1" s" c1'=d1' N1' N' a1' x d10 b10 c10 m e0 0 P n0 f 0 a10 Px a' f a a1 n'=m' e'=f ' r1 d n d 1 s e m c1 c b1 O b' d" r1 a1" a"=b" c" b y Fig.b1’) fiind punctele de intersecţie dintre generatoarele SA şi SB cu acest plan. paralel cu generatoarea SA a conului. împreună cu secţiunea. punctele A1(a1. Adevărata mărime a secţiunii se poate determina prin rabaterea planului de capăt [P]. conform metodologiei explicate mai sus.9.SUPRAFEŢE CURBE 163 O secţiune eliptică se poate obţine şi prin secţionarea unui con circular drept. adică prin centrul elipsei din proiecţia verticală şi reprezintă punctele de intersecţie dintre planul [P]. . fiind situate pe generatoarele s”c” şi s”d”. elipsa de secţiune este dată în proiecţia verticală de segmentul a1’b1’ (axa mare a elipsei). determinată de un plan de capăt [P] Alte puncte ale secţiunii eliptice se determină ducând alte plane de nivel. fiind punctele de tangenţă a elipsei cu conturul aparent din planul lateral.18). b) Secţiune parabolică în con Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi planul de capăt [P]. În proiecţia orizontală.f”) de pe conturul elipsei. secţiunea este elipsa cu axele a1b1 şi mn. Condiţia este ca unghiul de înclinare a planului secant faţă de planul orizontal să fie mai mic decât unghiul dintre generatoarele conului şi planul curbei directoare (fig. cu centrul în centrul bazei (se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime). având baza în planul orizontal de proiecţie. Axa mică a elipsei MN(mn.18 Secţiune eliptică în conul circular drept. Cu ajutorul planului [N1] se determină punctele E(e. de intersecţie dintre planul [N] şi planul [P] şi apoi se intersectează cele două elemente rezultate : cercul şi dreapta de capăt. În acest caz. Proiecţiile orizontale c1 şi d1 de pe conturul orizontal al elipsei de secţiune se determină cu ajutorul proiecţiei laterale a conului.e’.9. se determină dreapta de capăt MN(mn. suprafaţa conică şi planul de nivel. cu un plan de capăt.m’n’) se obţine cu ajutorul planului auxiliar de nivel [N] dus la jumătatea segmentului a1’b1’. pe planul orizontal de proiecţie. Se procedează astfel : se intersectează planul [N] cu suprafaţa conică şi se obţine cercul de rază r1.f’.a1’) şi B1(b1.e”) şi F(f. Aceasta este elipsa cu axele a10b10 şi m0n0. suprapus peste urma verticală P’ a planului secant.

4’) rezultă ca intersecţia planului [P] cu cercurile bazelor celor două pânze ale conului şi aparţin hiperbolelor.s’a’) şi SB(sb. Urma orizontală P a planului secant [P] intersectează în punctele m1 şi n1 tangentele la curba generatoare.c1’) şi D1(d1. Secţiunea parabolică se proiectează deformat pe cele trei plane de proiecţie.s’n’). împreună cu secţiunea.a1’) şi B1(b1. de intersecţie a generatoarelor SC şi SD cu planul [P].d1’). cu un plan de capăt [P] paralel cu un plan [Q]. generând două hiperbole ca secţiune.m’) şi N(n. (2. c1” şi d1” fiind punctele de tangenţă a proiecţiei laterale a parabolei cu conturul aparent lateral al conului.9. punctele (1. duse prin punctele m şi n.2’). Punctele C1(c1. . Planul [Q] secţionează conul după generatoarele SM(sm. Vârful parabolei B1(b1. ducând un plan auxiliar de nivel [N1]. care trece prin vârful conului (fig.20).1’) şi determinată de un plan de capăt [P] (2. c) Secţiune hiperbolică în con O secţiune hiperbolică se obţine prin secţionarea unui con circular drept. care secţionează conul după un cerc. Punctele C1(c1. pe planul orizontal. care aparţin parabolei. obţinând parabola 10b1020. ca fiind punctele de intersecţie dintre dreapta de capăt MN şi cercul de secţiune rezultat în urma intersecţiei conului cu planul de nivel (intersecţia este vizibilă pe proiecţia orizontală). b1 b b10 Proiecţia c10 c1 verticală a parabolei m m0 este confundată cu 1=10 urma verticală P’ a c y P planului.164 s' P' z s" GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Secţiunea determinată de acest b1" b1' plan în con este o parabolă şi se c1" d1" observă că planul c1'=d1' secţionează numai o N' pânză a conului.9.3’) şi (4. Punctele (1.9. cu planul [P] se determină fie prin construirea proiecţiei laterale a conului. fie ca în figură. cu baza în planul orizontal de proiecţie. respectiv SD.b1’).c1’) şi D1(d1.b1’) este dat de intersecţia generatoarei SB cu planul secant [P].19 Secţiune parabolică în conul circular drept.n’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N].1’). iar pentru determinarea mărimii ei reale se rabate planul de capăt. cum sunt punctele M(m.s’m’) şi SN(sn.2’).s’b’) intersectează planul secant [P]. Alte puncte utile pentru trasarea parabolei. m" n" m'=n' având unghiul de înclinare faţă de a' Px 1'=2' x O 1" c" planul orizontal egal d" 2" a"=b" 2=20 d cu unghiul dintre n0 nd d10 generatoarea conului 1 şi planul bazei a s (fig. în care generatoarele SA(sa.19). (3.d1’) de intersecţie a generatoarelor SC. sunt determinate cu ajutorul proiecţiei laterale a conului. Se observă că planul [P] intersectează ambele pânze ale conului. Acestea au vârfurile în punctele A1(a1. Urma orizontală P intersectează baza conului în Fig.

punctele m1 şi n1 fiind în planul orizontal.4’). care intersectează sfera după cercuri paralele cu cercul meridian sau cu ecuatorul.3. cu planul [N2] se determină punctele (7. de regulă de nivel sau de front.6’). secţionează sfera după cercul ecuator (proiecţia orizontală a sferei) şi intersectează planul [P] după orizontala G(g. Intersecţia lor reprezintă centrul hiperbolei (α. 3'=4' P' Q' z c1'=d1' 7'=8' N1' N2' s' b1' α' a1' 5'=6' N3' d 8 4 O x 40 d10 80 1=10 n1 60 6 n d1 s c1 c 3 y b b10 α0 a10 a 50 a1 b1 α 30 c10 70 2=20 5 7 m1 P m Q Fig. Odată cu hiperbolele s-au rabătut şi asimptotele. prin rabaterea centrului hiperbolelor (α.α’) în α0.20 Secţiune hiperbolică în conul circular drept.9.3’) şi (4.8’). iar cu planul [N3].3 Secţiuni plane în sferă Secţiunea făcută de un plan într-o sferă este un cerc.7’) şi (8.g’).α’). Adevărata mărime a secţiunilor hiperbolice se determină prin rabatere pe planul orizontal de proiecţie. Elementele rezultate se intersectează la rândul lor după puncte. Punctele secţiunii circulare se determină cu ajutorul unor plane auxiliare. iar planul secant după drepte particulare.SUPRAFEŢE CURBE 165 Asimptotele hiperbolelor din proiecţia orizontală trec prin punctele m1 şi n1 şi au direcţia paralelă cu generatoarele sm şi sn.21). determinând axa mare a . Alte puncte ale hiperbolelor de secţiune se găsesc ducând plane de nivel ajutătoare. Planul de nivel [N] dus prin centrul sferei.ω’) şi planul oarecare [P]. Secţiunea plană determinată de planul [P] în sferă este un cerc şi se proiectează pe cele două plane de proiecţie sub forma unor elipse (fig.9. a) Secţionarea sferei cu un plan oarecare Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω. ω’ ∈ N’. punctele (5. iar acestea la rândul lor se intersectează în punctele (3. care aparţin cercului de secţiune al sferei. determinată de un plan de capăt [P] 9.5’) şi (6.

f' z N1' P' N1'=g1' v1' 5' N'=g' v' 3' N2'=g2' v2' 7' 1' 2' 6' = = 1' Q' 2' z 4' 8' = = ω' d1'=6'=o'=5' ω' d'=4'=3' N' Px x v2 v1 h'=v 3 5 7 1 O c1=c2 Qx x O 3 5 c 2 h ω 2 g2 8 6 4 g g1 F=f 1 4 o ω P y Q d d1 6 y Fig.1’) şi (2. dus prin punctul O. suprapus pe urma verticală Q’.9. Acesta este diametrul cercului de secţiune şi este în adevărată mărime. este situată pe dreapta de capăt D1(d1. punctele 5. o’∈ N1’. iar pentru determinarea ei în proiecţia orizontală. respectiv 7.22).9.9. a căror proiecţii orizontale sunt confundate. Planul de front [F] dus prin centrul sferei. care secţionează sfera după cercul c. secţionează sfera după cercul meridian (proiecţia verticală a sferei) şi intersectează planul [P] după frontala F(f. ω’ ∈ N’. d1 ∩ c = 6. . Orizontalele G1(g1. echidistante faţă de centrul sferei.d1’). 4 limitează porţiunile vizibile pentru cele două proiecţii ale secţiunii în sferă. d1 ∩ c = 5.o’) al secţiunii (1’o’ = o’2’). Pentru determinarea altor puncte aparţinând elipsei s-au mai folosit alte două plane de nivel [N1] şi [N2]. iar în proiecţia orizontală 12 reprezintă axa mică a elipsei după care se proiectează cercul de secţiune.2’). iar din intersecţia lor rezultă punctele (1. Axa mare a elipsei. 1’2’. şi se determină punctele 3 şi 4 pe proiecţia orizontală a conturului aparent al sferei. 6. prin intersecţia acestuia cu dreapta de capăt d. unde curba de secţiune îşi schimbă vizibilitatea. se trasează planul de nivel [N]. fiind paralel cu planul vertical de proiecţie. Punctele 1’. dus prin centrul sferei.166 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ elipsei din proiecţia orizontală. 2’ şi respectiv 3. care determină axa mare a elipsei de secţiune din proiecţia verticală.f’).21 Secţionarea sferei cu un plan oarecare [P] Fig. astfel încât acestea determină în sferă secţiunile circulare c1 şi c2. 34. rezultată ca intersecţia planului de capăt [Q] cu planul de nivel. 8 ale secţiunii. dat de punctele în care planul intersectează cercul meridian (fig. ω ∈ F. Astfel. care trece prin centrul O(o.22 Secţionarea sferei cu un plan de capăt [Q] b) Secţionarea sferei cu un plan proiectant Dacă sfera este secţionată cu un plan de capăt [Q].g2’) determină la intersecţia cu cercul c1 ≡ c2.g1’) şi G2(g2. Pentru trasarea elipsei în proiecţia orizontală sunt importante şi punctele de pe conturul cercului ecuator. 56. se utilizează planul de nivel [N1]. cercul de secţiune se determină în proiecţia verticală direct prin segmentul 1’2’.

9. d' m' h' x δ' α' o1' 2' 2 3' o2' 4' z d' v' z β' h1' h1 O x 1' α' o' 2' δ' β' n' h' h h1 ' O h1 n 1' δ' h P 1 δ o1 α d m β o2 3 4 2 o β α δ v y y P 1 d Fig. punctele în care o dreaptă intersectează un astfel de corp pot să rezulte direct.d’) (fig.9.1’3’) şi (24. P = h ∪ h1. Când corpurile sunt situate în poziţii particulare faţă de planele de proiecţie.δ’).2’4’).SUPRAFEŢE CURBE 167 9. a planului secant intersectează cercul bazei cilindrului după segmentul 12. Dacă se foloseşte metoda secţiunilor transversale.23 Intersecţia unui cilindru circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d. iar suprafaţa laterală a cilindrului după generatoarele (13. Planul auxiliar dus prin dreapta D(d.d’) Fig. se preferă metoda secţiunilor longitudinale.1 Intersecţia unui cilindru cu o dreaptă Fie cilindrul circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecţie şi dreapta D(d. iar exactitatea determinării punctelor de intersecţie este influenţată de precizia de construire a elipsei de secţiune. Astfel. este determinat de două drepte concurente în punctul M(m. dreapta D şi o dreaptă Δ(δ.d’) . Pentru determinarea punctelor în care dreapta intersectează cilindrul. Punctele de intersecţie dintre dreapta dată şi conturul secţiunii determinate de planul auxiliar sunt punctele căutate. paralel cu generatoarele cilindrului. Urma orizontală P. paralelă cu generatoarele cilindrului.23).1’α’) şi (2β. Dreapta D intersectează cilindrul în punctele (α.9.4 Intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte Problema determinării punctelor de intersecţie dintre o dreaptă şi o suprafaţă curbă se rezolvă ducând prin dreaptă un plan auxiliar.9. secţiunea determinată în cilindru de planul auxiliar este o elipsă. Vizibilitatea dreptei în cele două proiecţii este dată de vizibilitatea generatoarelor (1α. care rezultă ca puncte de intersecţie dintre proiecţiile dreptei şi paralelogramul de secţiune.β’).2’β’).4. se poate aplica una din cele două metode studiate la intersecţia poliedrelor cu drepte (având în vedere că cilindrul este o prismă cu un număr infinit de muchii şi respectiv de feţe). fără a mai utiliza plane auxiliare.24 Intersecţia unui con circular oblic cu o dreaptă oarecare D(d.α’) şi (β. M ∈ D.m’).d’).

δ’). a) Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Se consideră sfera cu centrul în punctul Ω(ω.4. simplificând rezolvarea problemei. care trece prin centrul sferei (fig. Punctele (α.1’v’2’) sunt punctele în care dreapta intersectează conul.v’) al conului. iar planul [P] intersectează suprafaţa conului după generatoarele V1 şi V2. Punctele în care dreapta D(d. deoarece punctul (β. Pentru determinarea punctelor de intersecţie se folosesc metodele Geometriei descriptive.25 Intersecţia sferei cu o dreaptă care trece prin centrul sferei Fig.9. definită de punctul N şi de vârful conului. se determină ducând un plan auxiliar prin dreaptă şi prin vârful V(v.β’) este situat pe suprafaţa invizibilă a conului.25). Planul secant [P] este determinat de două drepte concurente în punctul N(n. P = h1 ∪ h.24. Aceasta intersectează cercul de bază al conului în punctele 1 şi 2.3 Intersecţia unei sfere cu o dreaptă În general. cu baza în planul orizontal de proiecţie. cât şi în proiecţia verticală vizibilitatea dreptei este dată de cele două generatoare pe care le intersectează.4. δ = n ∪ v. 9.168 9.n’). o dreaptă intersectează o sferă în două puncte. Atât în proiecţia orizontală.d’) intersectează triunghiul de secţiune (1v2.β’) şi mai departe până la generatoarea de contur aparent.β’) în care dreapta D(d.α’) până la punctul (β.d’). Se disting două cazuri : dreapta trece sau nu prin centrul sferei. Se determină urmele orizontale ale celor două drepte şi se trasează urma orizontală P a planului secant. rezultând o secţiune longitudinală triunghiulară în con.9. Printr-o z' d' 2' 21' z 1 b' d' N' z d1' 11' ω' 1' a' 2 ω' a1' x a' d 2 O x a=a0 2 20 O d0 a1 1 d1=F ω=z 10 ω d 1 b0 ω1 b b1 y a y Fig.2 Intersecţia unui con cu o dreaptă GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Şi în cazul intersecţiei dintre un con şi o dreaptă. Proiecţia sferei pe planul vertical de proiecţie este cercul meridian obţinut prin secţionarea sferei cu planul de front [F]. metoda care dă rezultatele cele mai exacte este metoda secţiunilor longitudinale. din figura 9.26 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei (rabatere pe plan de nivel) . δ’ = n’ ∪ v’.d’) intersectează conul circular oblic.9.ω’) şi dreapta D(d. [1V2]. Astfel cele două proiecţii sunt invizibile de la punctul (α. N ∈ D : dreapta dată D şi o dreaptă Δ(δ.α’) şi (β. ce trece prin centrul sferei.

Se rabate planul împreună cu dreapta şi cu secţiunea circulară. pe care d' P' z ω' a' Px P ω r 1 2 2' 1' ω' a' x 2' 1' b' b' d' z O x P0 ω 2 O F=d b x1 d b d0 ω0 r b0 a y O1 r 20 1 d1' 21' 11' b1' a a0 10 ω1' y a1' Fig. Axa de rabatere este orizontala aω şi pentru determinarea poziţiei rabătute d0 a dreptei. iar în proiecţia verticală este invizibilă între punctele 1’ şi 2’. se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2.z’) prin centrul sferei. Dreapta D şi centrul sferei determină un plan care se rabate pe planul de nivel [N]. se transformă dreapta D în frontala D1(d1. care o intersectează (fig. conţinută în planul [F]. ce trece prin centrul sferei.ω’) şi dreapta D(d. iar dreapta rabătută d0 îl intersectează în punctele 10 şi 20. dreapta este invizibilă de la conturul aparent până în punctul 2. Revenind din rotaţie. Astfel.9.d’) rezultă din epură. punctele 1’ şi 2’.d1’). P ≡ d (fig. Vizibilitatea dreptei D(d.1’) şi (2. Punctele (1.26). Ridicând din rabatere aceste puncte. Aceeaşi problemă se poate rezolva ducând prin dreaptă un plan proiectant vertical [P]. cu ajutorul punctului A(a.27).2’) sunt punctele în care dreapta D(d. în mai multe moduri. pe proiecţia verticală d’. cercul meridian şi dreapta D1 sunt coplanare şi se intersectează în punctele 11’ şi 21’. se mai rabate punctul B(b. luând axa de rotaţie Z(z.28 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei . Fie sfera cu centrul în punctul Ω(ω.9.SUPRAFEŢE CURBE 169 rotaţie de nivel. În proiecţia orizontală. proiecţiile dreptei fiind invizibile între punctele de intersecţie cu sfera. iar apoi cu linii de ordine se determină şi proiecţiile orizontale 1 şi 2 pe proiecţia orizontală d. pe proiecţia d şi ducând liniile de ordine corespunzătoare. se poate face utilizând metodele Geometriei descriptive. d0 = a0 ∪ b0. Planul de nivel [N] taie sfera după cercul ecuator.a’).b’).d’).9. acestea fiind punctele de intersecţie dintre dreaptă şi sferă. cu ajutorul triunghiului de poziţie.9. în funcţie de poziţia punctelor de intersecţie pe sferă.27 Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Fig.d’) intersectează sfera. b) Intersecţia sferei cu o dreaptă care nu trece prin centrul sferei Determinarea punctelor în care o dreaptă care nu trece prin centrul sferei o intersectează. în proiecţia verticală se obţin proiecţiile 1’ şi 2’ pe proiecţia d’.

se determină cu una din metodele Geometriei descriptive. prezintă inflexiuni (punctele în care transformata curbei de secţiune îşi schimbă sensul concavităţii) în punctele în care planul tangent la suprafaţa cilindrică sau conică este perpendicular pe planul secant. concentric cu proiecţia sferei în ω1’.d1’). dreapta D(d. se obţin punctele (1. Secţiunea normală pe generatoare este aceeaşi indiferent unde este făcută pe lungimea generatoarelor şi este necesară pentru determinarea distanţei dintre două generatoare consecutive. În figura 9. ţinând seama de Teorema lui Olivier : Transformata prin desfăşurare a secţiunii făcute de un plan într-un cilindru sau un con. pe planul orizontal de proiecţie. . în ambele proiecţii. pe proiecţia d.9.d’) intersectează sfera. determinată de planul secant [P]. Cercul de secţiune obţinut se proiectează pe noul plan vertical de proiecţie în adevărată mărime. paralele sau perpendiculare pe planul de proiecţie. în cilindru. peste care se suprapune desfăşurata curbei de secţiune. 9. ce conţine proiecţia d. când acestea nu sunt într-o poziţie particulară. Proiecţia verticală d1’ intersectează cercul de secţiune în punctele 11’ şi 21’. Revenind din schimbarea de plan. care este o frontală. se face desfăşurarea întregului cilindru. iar apoi cu linii de ordine se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’.5 Desfăşurarea suprafeţelor curbe Desfăşurarea suprafeţelor curbe riglate se face. Proiecţia rabătută d0 a dreptei intersectează cercul de secţiune în punctele 10 şi 20.d’) intersectează sfera cu centrul în punctul Ω(ω. pe care le subîntind. Vizibilitatea dreptei D(d.29). În cazurile când suprafaţa curbă are o generatoare perpendiculară pe planul secant. a) Desfăşurarea cilindrului drept Fie dat cilindrul circular drept. luând noua linie de pământ O1x1 paralelă cu proiecţia d. suprafaţa curbă transformându-se într-o suprafaţă poliedrală cu un număr n de feţe. Se revine din rabatere şi se obţin proiecţiile orizontale 1 şi 2. Astfel. Precizia obţinută la desfăşurarea unei suprafeţe curbe este direct proporţională cu mărimea numărului n.1’) şi (2. în principiu. cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [P].d’). se face utilizând metoda schimbării planului de proiecţie vertical. elementele necesare sunt mărimea reală a generatoarelor şi lungimea curbei de secţiune normală (perpendiculară) pe generatoare. după metodologia de la desfăşurarea poliedrelor.ω’). punctele (1. în sistemul iniţial de proiecţie. înscriind în curba lor directoare un poligon cu n laturi. care îl secţionează (fig.170 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ o determină în sferă. pe proiecţia d’ a dreptei.d’) se transformă în dreapta D1(d1. rezultă analizând poziţia punctelor de intersecţie pe sferă.2’). Lungimea curbei de secţiune se aproximează prin coardele arcelor de curbă din care este formată aceasta. Se secţionează sfera cu un plan de front [F].1 Desfăşurarea suprafeţelor cilindrice Pentru desfăşurarea unui cilindru. Pentru desfăşurarea suprafeţei cilindrice cuprinsă între planul [P] şi planul orizontal. 9.2’) fiind punctele de intersecţie dintre sferă şi dreapta D(d. Lungimea generatoarelor. puncte în care dreapta D(d. Pentru trasarea desfăşuratei suprafeţei curbe se unesc punctele de pe desfăşurata poliedrului înscris cu linii curbe.5.28 determinarea punctelor în care dreapta D(d.1’) şi (2. de obicei prin schimbarea planelor de proiecţie.d’). transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune nu are puncte de inflexiune.

SUPRAFEŢE CURBE 171 Desfăşurata cilindrului drept este un dreptunghi cu lungimea egală cu circumferinţa cercului bazei. Pentru trasarea grafică a desfăşuratei.…. în noul sistem de proiecţie ([H]. Axa O1O2 a cilindrului devine O3O4. prin intersectarea lui cu un plan de capăt [P]. b) desfăşurata cilindrului drept şi a trunchiului de cilindru b) Desfăşurarea cilindrului oblic Pentru a trasa desfăşurata cilindrului oblic din figura 9. C030 = c’3’. [V1]). 3) Se determină o secţiune normală în cilindru. Prin punctele A0.…80. 2) Se înscrie în cilindrul transformat o prismă cu opt feţe. care se desfăşoară pe o linie dreaptă A0A0.…81 = 8010. păstrându-şi cota egală cu cota punctului O2.10. …K080 = k’8’ şi unirea punctelor 10. Noua linie de pământ se ia paralelă cu proiecţiile orizontale ale generatoarelor. B020 = b’2’. prin rabaterea planului [P]. iar baza superioară cu centrul în O4. pe planul orizontal de proiecţie. acestea devenind frontale. perpendiculare pe aceasta şi se măsoară pe ele lungimile reale ale . iar lăţimea. se procedează ca şi la desfăşurarea prismei oblice.A0 se ridică segmente egale cu lungimea generatoarelor. 23 = 2030. Transformata secţiunii eliptice se obţine prin măsurarea pe generatoarele de pe desfăşurată a segmentelor A010 = a’1’. având în vedere că sunt drepte verticale).9. baza inferioară cu centrul în O3 având cota zero. care se proiectează pe planul vertical [V1] după segmentul 1’5’. parcurgându-se următoarele etape : 1) Se determină adevărata mărime a generatoarelor cilindrului. 5) Pe o linie dreaptă se trasează desfăşurata secţiunii normale. înălţimea generatoarelor (în adevărată mărime în proiecţia verticală. B0C0 = bc. Secţiunea normală necesară pentru desfăşurare este chiar cercul bazei. aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : 12 = 1020. B0.….K0A0 = ka. P ⊥ a5. din proiecţia orizontală. printr-o schimbare de plan vertical de proiecţie. 6) În punctele care determină desfăşurata secţiunii normale se trasează direcţiile generatoarelor. Secţiunea obţinută (1÷8) este o elipsă. 4) Se determină mărimea reală a elipsei de secţiune. măsurând segmentele A0B0 = ab. o2' 8'=2' 7'=3' P' 1' z 10 6'=4' 20 30 40 50 60 70 80 10 x Px c'=o1'=g' a' O e'd'=f ' g b'=k' k f e o1=o2 d a) c b a y A0 B0 5' C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 P b) Fig. împreună cu secţiunea. P’⊥ a1’5’. se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe.30. 20. 30.29 Desfăşurarea cilindrului drept : a) epura cilindrului drept .

ţinând seama că punctele de inflexiune în trasarea transformatelor cercurilor bazelor sunt în punctele C0 şi G0. a) Desfăşurarea conului drept Se consideră conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie şi un plan de capăt [Q]. care este planul orizontal de proiecţie. o2' z A0 o1' x a O1 a1' k1'=b1' b c d g1'=c1' e ' 1 k o1 g f 8 7 6 e 1 24 3 5 B0 C0 D0 E0 F0 G0 K0 A0 O P' 60 50 70 80 10 30 20 1 2 3 4 5 6 7 8 1 o2 40 f 1'=d1' P a) 1' 5' 6'=4' 7'=3' 8'=2' Px y x1 b) Fig. din noua proiecţie verticală. . 5E0 = e1’5’ .30 Desfăşurarea cilindrului oblic : a) epura cilindrului oblic .9.172 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ generatoarelor corespunzătoare. 7) Se unesc extremităţile generatoarelor cu arce de curbă. Elementele necesare desfăşurării unei suprafeţe conice sunt lungimea reală a generatoarelor conului şi lungimea curbei de bază. Pentru desfăşurarea trunchiului de con obţinut se face desfăşurarea suprafeţei laterale a întregului con.31).9. se pot adăuga şi suprafeţele celor două cercuri de bază. iar apoi pe aceasta se trasează transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune generată de planul [Q]. b) desfăşurata cilindrului oblic 9. unde planele tangente la suprafaţa cilindrică este perpendiculară pe planul secant. după caz.2 Desfăşurarea suprafeţelor conice Desfăşurarea suprafeţei laterale a unui con se face considerând conul ca o piramidă cu un număr infinit de laturi şi respectând raţionamentul făcut la desfăşurarea piramidei. 8) Pentru ca desfăşurata cilindrului să fie completă. de o parte şi de alta a urmei verticale P’.5. care îl secţionează (fig. Exemplu : 1A0 = a1’1’.

de rază s’a’. b'=k' c'=l' n'=m' g' h' O Acestea sunt α’ ≡ β’ = a'=A0 x Qx m e'=f ' s’m’ ∩ Q’. obţinând punctele 10 ÷ 80. Pentru precizia trasării curbei de secţiune. Aceste puncte există când A0 K0 conul admite plan tangent 10 perpendicular pe planul L0 secant [Q] şi se verifică.d’).9. se determină punctele de inflexiune. proiecţiile verticale ale punctelor de secţiune 1’ ÷ 8’ se translatează paralel cu axa Ox până pe generatoarea s’a’. Pentru trasarea grafică a desfăşuratei conului se construieşte un arc de cerc cu vârful în punctul s’ ≡ S0. … k’s’ ∩ Q’ = 8’. astfel încât fiecare generatoare se suprapune peste generatoarea SA). Secţiunea făcută de planul [Q] în con este o elipsă. măsurând g a s coardele en = E0N0 şi fm = F0M0. Fig. b’s’ ∩ Q’ = 2’. hm şi hn. trasată F0 prin vârful conului şi 70 perpendiculară pe planul α0 z secant are urma orizontală h 60 G0 în afara cercului de bază. după procedeul descris mai sus. iar generatoarele 2'=8' 20 31' C0 3'=7' de tangenţă. Punctele obţinute se transpun pe generatoarele de pe desfăşurată. de unde sunt rotite pe generatoarele corespunzătoare de pe desfăşurată. Desfăşurarea conului este aproximată prin desfăşurarea unei piramide cu 8 feţe înscrisă în con. pe care se transpun lungimile coardelor care aproximează lungimile arcelor bazei. B0C0 = bc.…K0A0 = ka. A0B0 = ab. SM şi SN.31 Desfăşurarea conului drept . după ce în prealabil generatoarele lor au fost rotite şi transformate în frontale. punctele ce o determină obţinându-se la intersecţia generatoarelor conului cu urma verticală Q’ a planului. iar apoi se transpun pe generatoare e b y n Q punctele de inflexiune α0 şi c β0. 50 s'=S0 Urmele orizontale ale celor 40 Q' două plane tangente sunt β0 E0 date de tangentele duse din 51' 30 N0 5' urma h la cercul de bază. Punctele de pe desfăşurata bazei se unesc cu vârful S0 şi se obţin generatoarele transpuse pe desfăşurată. dau α'=β' 21' 2'=8' la intersecţia cu planul [Q] d' B0 1'=10 punctele de inflexiune. l f k Se trasează pe desfăşurată generatoarele h d S0M0 şi S0N0.SUPRAFEŢE CURBE 173 Desfăşurata conului drept este un sector de cerc de rază egală cu generatoarea extremă. a’s’ ∩ Q’ = 1’. 80 M0 dacă dreapta D(d. S0A0 ≡ s’a’ (generatoare în poziţie de frontală) şi cu lungimea arcului egală cu lungimea cercului de bază. pentru a fi în adevărată mărime în proiecţia verticală (rotaţie de nivel în jurul unei axe care este chiar axa conului. Curba generată de aceste puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice şi delimitează în partea superioară desfăşurata trunchiului de con. În timpul rotaţiei.

La trasarea desfăşuratei cercului de bază cu arce de curbă. z s' z' a' x k' a k g f g' c' c f '=d' e' b d O e s=z y a) e1 d1=f 1 c1=g1 O A0 B0 C0 D0 a1' e1' d1'=f 1' b1'=k1' c1'=g1' b1=k1 a1' G0 K0 A0 b) F0 E0 S0 Fig. în jurul axei Z(z. Punctele de inflexiune ale transformatei bazei prin desfăşurare sunt punctele D(d. . iar coardele arcelor subânscrise între două generatoare consecutive sunt laturile poligonului înscris în cercul de bază. Se exemplifică desfăşurarea sferei prin fusuri sferice. prin zone sferice. unde aceasta îşi schimbă concavitatea. 9. unde generatoarele de contur aparent orizontal sunt tangente la curba de bază. împărţind suprafaţa sferei în elemente mici.3 Desfăşurarea sferei Sfera este o suprafaţă nedesfăşurabilă. Astfel. Pentru a trasa desfăşurata suprafeţei laterale a conului.174 b) Desfăşurarea conului oblic GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Fie conul oblic.f’). În orice punct al generatoarelor SD şi SF.9.9.d’) şi F(f. iar pentru a determina lungimea reală a generatoarelor se face o rotaţie de nivel.z’). cu baza un cerc în planul orizontal de proiecţie şi vârful în punctul S(s. b) desfăşurata conului oblic Având elementele necesare desfăşurării conului. Metodele cele mai cunoscute sunt : prin fusuri sferice. dusă prin vârful conului. prin pentagoane sau triunghiuri sferice şi altele. generatoarele se transformă în frontale şi se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie. Desfăşurata conului s-a făcut pornind de la generatoarea SA. se trasează desfăşurata piramidei înscrise – generatoarele reprezintă muchiile. construind triunghiul S0A0B0. cu ajutorul arcelor de cerc A0B0 = ab şi S0B0 = s’b1’.5. în proiecţia din planul orizontal. s-a ţinut seama de punctele de inflexiune D0 şi F0. planul tangent la con este perpendicular pe planul orizontal de proiecţie. S0A0 = s’a1’.s’) (fig. avem adevărata mărime a bazei.32 Desfăşurarea conului oblic : a) epura conului oblic . Desfăşurarea sferei poate fi obţinută prin metode aproximative.32).

mărginite de suprafeţe curbe. se consideră patru plane auxiliare de nivel [N1].ω’) şi de rază R. eroarea fiind invers proporţională cu numărul fusurilor în care se împarte sfera. se măsoară segmente egale cu arcele determinate de planele de nivel pe fus : J0L0 = jl. Construcţia se repetă şi pentru jumătatea inferioară a fusului. Înălţimea unui fus sferic desfăşurat este jumătate din lungimea cercului meridian. Suprafeţele auxiliare se aleg în funcţie de tipul şi de poziţia relativă a suprafeţelor curbe care se intersectează. adică πR. pentru desfăşurare se trasează un segment de această lungime şi jumătatea superioară se împarte în patru părţi egale (lungimile determinate de planele de nivel) : 1020 = 2030 = 3040 = 4050. care să le intersecteze pe cele date. după arcele de cerc lj. metoda de obţinere a desfăşuratei fusului cuprins între planele [T1] şi [T2]. [N2].9. În aceste puncte. alese astfel încât din intersecţia lor să rezulte linii drepte sau curbe simple (cercuri). rezultă o curbă strâmbă în spaţiu. mn. cuprinsă între două semimeridiane consecutive. constă în a determina atâtea puncte ale ei încât să poată fi trasată cât mai exact.33 Desfăşurarea sferei prin fusuri sferice 9. Se prezintă. având în vedere că acesta este simetric faţă de cercul ecuator. Se obţine astfel o desfăşurare aproximativă a sferei.6 Intersecţia suprafeţelor curbe Din intersecţia a două corpuri geometrice. numită curbă de intersecţie.33 cu centrul în punctul Ω(ω. pe perpendiculare pe axa fusului. pentru celelalte procedându-se în mod similar. care trec prin centrul sferei şi divizează sfera în opt fusuri sferice. Pentru a desfăşura aproximativ un fus sferic. Aceste plane secţionează sfera după cercuri. în continuare. iar fusul considerat. plane sau sferice. Se secţionează sfera cu patru plane proiectante verticale echidistante. [N3] şi [N4]. pq şi ab. Fie sfera din figura 9. M0N0 = mn. Astfel. P0Q0 = pq şi A0B0 = ab. obţinută prin secţionarea sferei cu plane proiectante verticale. care se regăsesc în adevărată mărime în proiecţia orizontală. πR .SUPRAFEŢE CURBE 175 Fusul sferic este o porţiune din suprafaţa sferei. Aceste puncte se găsesc cu ajutorul unor suprafeţe auxiliare. N 2' N3' N4' N1' d' 1' 2' z 3' 4' 5' 10 ω' c' R J0 M0 P0 A0 20 L0 Q0 30 N0 40 x f O g k pa l m T1 50 B0 1=ω e d 2 3 4 j n q b T2 y c 5 Fig. duse astfel încât arcele determinate pe cercul meridian să fie egale între ele : 1’2’ = 2’3’ = 3’4’ = 4’5’. Metoda generală de construcţie a curbei de intersecţie a două suprafeţe curbe.

Rezultă o Fig. nu participă la intersecţie şi sunt numite zone interzise (zonele haşurate).34). . 9. respectiv o piramidă cu un număr de muchii convenabil ales şi parcurgând aceleaşi faze.9. Intersecţia se reduce deci. Fig.pentru intersecţia a doi cilindri : planele auxiliare vor fi paralele cu generatoarele celor doi cilindri. Planele auxiliare secante. determinând în aceştia secţiuni longitudinale.9.9. . determinând pe e e cealaltă două zone interzise P1 1 c P1 1 (fig.176 9. Pentru unirea punctelor de intersecţie se folosesc arce de curbe plane.35). Zonele din baze care nu sunt străbătute de plane utile. descrise mai sus. Rezultă două curbe de intersecţie. faţă de bazele celor două corpuri care se intersectează. Din totalul planelor auxiliare utile folosite. a două conuri sau a unui cilindru cu un con. h O1 sunt tangente la aceeaşi O1 O2 O2 c bază.35 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere .34 Stabilirea naturii intersecţiei : rupere singură curbă de intersecţie. determinând în aceştia secţiuni longitudinale. determinând în cealaltă o zonă interzisă (fig. descrise în paragraful 8. P1 şi Pa. rezultând curba de intersecţie. La intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se folosesc aceleaşi reguli stabilite la intersecţia poliedrelor. P1 şi Pa. Aceste puncte de intersecţie se determină utilizând plane auxiliare secante. la determinarea punctelor de intersecţie dintre un număr suficient de generatoare ale unuia dintre corpuri cu suprafaţa celuilalt şi reciproc.pentru intersecţia dintre un cilindru şi un con : planele auxiliare vor conţine vârful conului şi vor fi paralele cu generatoarele cilindrului. distingem Pa următoarele tipuri de 3 a Pa a 2 intersecţii : 2 h 3 . de formă patrulateră. planele limită vor fi tangente la una din baze şi o vor intersecta pe cealaltă în două puncte. care înlocuiesc laturile poligonului de intersecţie din cazul poliedrelor.pătrundere : urme2 b le orizontale ale planelor b a a P2 2 auxiliare limită. Ordinea de unire a punctelor de intersecţie şi vizibilitatea curbei de intersecţie în epură se stabileşte ca şi la poliedre cu metoda mobilului sau cu metoda desfăşuratelor convenţionale. după cum urmează : . vor conţine generatoarele unei suprafeţe care se intersectează cu cealaltă suprafaţă.1 Intersecţia suprafeţelor cilindro . P2 . de formă triunghiulară. P1 1 sunt tangente la fiecare b c P1 1 bază.rupere : urmele O1 O2 c orizontale ale planelor O1 O2 b auxiliare limită.5. asemănând cilindrul şi conul cu o prismă. În funcţie de poziţia planelor auxiliare limită.6. în general.conice GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Prin intersecţia suprafeţelor cilindro – conice se înţelege intersecţia a doi cilindri.pentru intersecţia a două conuri : planele auxiliare vor conţine dreapta care uneşte cele două vârfuri ale conurilor.

cu bazele cercuri conţinute în planul orizontal de proiecţie. având centrele în punctele O1(o1. P1 P2 2 şi P2 .o1’) şi O2(o2. pentru cilindrul O1.38). este tangentă la h O1 O2 ambele baze. cuprinse în zona utilă.pătrundere cu simplă P2 2 tangenţă : urma orizontală a b b a unuia dintre planele auxiliare P 2 a 2 O2 limită. dublă tangenţă Intersecţia a doi cilindri circulari oblici Fie daţi doi cilindri oblici. Cele două curbe de Fig. pentru cilindrul O2 şi P6. planele auxiliare secante se duc prin generatoarele cilindrilor. convenabil alese. .o2’) (fig. astfel încât să fie paralele cu acestea.37 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu prin punctele de tangenţă. Acestea vor fi paralele cu urma orizontală P. P = h1 ∪ h2.37). P2. tangent la baza cilindrului O2 în punctul a şi planul [P13].t’). este suficientă utilizarea urmelor orizontale ale planelor auxiliare secante la determinarea secţiunilor în cilindri. Pj şi Pi. P12. este tangentă la c P1 1 una dintre baze şi determină pe P1 1 cealaltă o zonă interzisă (fig. Proiecţiile lor verticale se obţin cu linii de ordine pe generatoarea corespunzătoare. deci se va obţine o singură curbă de intersecţie. În figura 9. care intersectată cu generatoarea dă puncte ale curbei de intersecţie. Aceste plane sunt : Pd.pătrundere cu dublă P2 a 2 tangenţă : urmele orizontale a ale planelor auxiliare limită. fiind puncte comune celor doi cilindri. care este o latură a secţiunii longitudinale. P7 şi P3.9. sunt tangente la ambele h O2 O1 O2 baze (fig. După poziţia acestor plane faţă de cele două baze ale cilindrilor intersecţia este o rupere. curba de intersecţie îşi schimbă vizibilitatea.36 Stabilirea naturii intersecţiei : pătrundere cu intersecţie rezultate au un simplă tangenţă punct comun. Planul determinat de ele dă direcţia cu care vor fi paralele planele auxiliare secante.9. Planele auxiliare limită sunt : planul [Pa]. Deoarece cilindrii au bazele inferioare în planul orizontal. P1 1 punctele determinate de intersecţia generatoarelor care trec Fig. La fel se procedează şi pentru celelalte plane auxiliare secante. determină în celălalt o secţiune longitudinală. care b P1 1 au două puncte comune. Generatoarele trasate din punctele 1 şi 2 sunt intersectate de generatoarea din a în punctele a1 şi a2.9. .SUPRAFEŢE CURBE 177 .d1’) şi D2(d2. Intersecţia este O1 b formată din două curbe. iar cealaltă urmă O1 c orizontală. în spaţiu şi se trasează prin el două drepte D1(d1. Pentru aceasta se ia un punct oarecare T(t. P1. puncte ale curbei de intersecţie.9.36). tangent la baza cilindrului Ω1 în punctul 13.9.38 s-au dus plane auxiliare secante prin toate generatoarele de contur aparent. Pentru determinarea curbei de intersecţie dintre cei doi cilindri. Exemplu : planul Pa dus prin generatoarea din a taie baza cilindrului O1 după segmentul 12. Planul auxiliar secant dus prin generatoarea unui cilindru.d2’). paralele cu generatoarele celor doi cilindri. deoarece în punctele de intersecţie situate pe acestea.

(CI) a1 d4 e6 j8 l12 n13 j9 g7 d5 b3 a2 Cil O1 [H] Cil O2 CI Cil O1 [V] Cil O2 CI Vizibilitatea în planul x 6' P3 P6 Pa Pd 4 6 8 10 12' 1 P7 P12 P13 12 i10' m12' a1' i11' r13' e6' d4' j 8' l ' n13' a2' c3' k7' 12 d5' b3' j 9' g7' t' d2' d1' h1' a' d'=n' a 3' 7' P 13' j' 2 c d h2 h1 b 5 3 t d1 d2 e Pj g o2 7 b3 j o1 9 d5 11 a2 l g7 c3 a1 n d4 j9 13 f 6' O f k Pi i m r e6 j8 l12 n13 f6 i10 m12 r13 k7 i11 Fig.1 3 7 11 13 12 10 6 1 c k i r m i f a c3 k7 i11 r13 m12 i10 f6 a1 Cilindrul O1 1 4 6 8 12 13 9 7 5 3 2 Cilindrul O2 a d e j l n j g d b a Curba de int.178 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Tabelul 9.9.38 Intersecţia a doi cilindri circulari oblici .

2’) şi (3. iar pe planul S1 vertical după diametrul 1’-1’. dat de punctele de tangenţă dintre conturul aparent vertical x S1 S 3 1 2 2 1 3 z O y sferă z o' O v=o1=o y Fig. Locul S1' 2' geometric al punctelor comune cilindrului şi sferei S.40) şi o sferă S cu centrul în punctul O1(o1. situat pe axa cilindrului.9. iar pe planul vertical după diametrele 2’2’ şi 3’-3’. 1' 1' o1' 3' 3' Intersecţia dintre un con şi o sferă Fie conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecţie (fig. se face ca şi la poliedre.9.sferă . conform urmei Pa. spre d. În acest tabel s-a studiat şi vizibilitatea curbei de intersecţie. punctele curbei de intersecţie se determină utilizând suprafeţe auxiliare sferice. 2=1=3 2=1=3 Intersecţia dintre cilindru şi sfera S1 cu o1=o2 centrul tot în O1(o1.1.9. fiind concentrice cu Fig. Pe baza cilindrului O1 s-a pornit din punctul a. Acesta o' este notat în epură (1-1. fiind cuprinse în plane de nivel. iar pe baza cilindrului O2. Acesta se proiectează pe planul orizontal în adevărată mărime cu centrul în ω1 şi pe planul vertical după diametrul 1’-1’. 2’-2’) şi (3-3.o1’) situat pe axa conului. folosind regula mobilului.39 Intersecţia cilindru ecuatorul. 3’-3’). întocmind tabelul 9. de rază mai mare decât raza S cilindrului este o pătrundere.SUPRAFEŢE CURBE 179 Ordinea de unire a punctelor de intersecţie.9.40 Intersecţia con . Intersecţia dintre un cilindru şi o sferă Fie cilindrul circular drept cu baza inferioară 2' în planul orizontal de proiecţie (fig.2 Intersecţia suprafeţelor de rotaţie utilizând suprafeţe auxiliare sferice În cazurile în care corpurile cilindrice şi conice care se intersectează sunt situate în poziţii particulare în spaţiu şi au axele concurente şi paralele cu planul de proiecţie. obţinute cu ajutorul planelor de mai sus. pornind de la vizibilitatea bazelor celor doi cilindri. Se foloseşte proprietatea că o suprafaţă sferică având centrul pe axa unui corp geometric de rotaţie.1’-1’) şi fiind paralel cu x planul orizontal (plan de nivel) se proiectează pe acesta suprapus cu baza cilindrului. curbele de intersecţie fiind cercurile (2-2. spre d. a. Punctele v' (2.3’) sunt determinate de intersecţia 2' S' conturului aparent al sferei (cercul meridian) şi S1' 2' proiecţia cilindrului pe planul vertical.6.1’-1’) (cercul de tangenţă) situat într-un plan de nivel. Locul geometric al punctelor comune conului şi sferei este un cerc (1-1. 1' 1' de rază egală cu raza cilindrului şi cu centrul în o1' S' 3' punctul O1(o1. este 3' cercul de tangenţă dintre sferă şi cilindru. se intersectează cu acesta după două cercuri.o1’).o1’). din punctul corespunzător. Acestea se proiectează pe planul orizontal suprapuse cu proiecţia orizontală a cilindrului. în cele două proiecţii. astfel încât să fie tangentă suprafeţei laterale a acestuia. 9.39). Aceste cazuri sunt des întâlnite în practică.

astfel încât se proiectează pe planul vertical.180 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ al conului şi cercul meridian al sferei. α' m' b' c' n' δ' punctul de intersecţie al axelor celor doi a' cilindri. Asimptotele hiperbolei. cu vârfurile în punctele a1’ şi a2’ şi axa transversală a hiperbolei identică cu axa cilindrului C2. două câte două identice. Intersecţia acestor patru cercuri determină opt puncte. aceasta este coaxială cu cele două suprafeţe şi le intersectează pe fiecare după câte două cercuri. În continuare. φ2 < φ1 intersecţie. care sunt părţi din ramurile unei hiperbole.41 Intersecţia a doi cilindri. Punctele comune celor trei a2' 2' 2' cercuri sunt a1’ şi a2’. Cilindrul C1 are diametrul φ1 şi bazele situate în plane de profil. puncte care aparţin implicit curbei de intersecţie.2’.a’) ∩ (1’ -1’) = a1’ c' j' β' γ' i' b' (a’. se va studia intersecţia suprafeţelor cilindrice şi conice. se mai determină şi alte puncte de intersecţie. 2’-2’) şi (3-3. iar cilindrul C2 după cercurile ω' φ1 1’. Intersecţia dintre con şi sfera S1. φ1 . deformate. Cele mai întâlnite corpuri în practică sunt: a) Intersecţia a doi cilindri Fie cilindrii C1 şi C2 cu axele concurente şi paralele cu planul vertical de proiecţie (fig.a’) ∩ (2’. cu centrul tot în punctul O1(o1. Intersecţia celor patru cercuri rezultate pe sferă determină opt puncte de intersecţie. φ2 < φ1 şi bazele situate în plane de nivel. care aparţin curbelor de intersecţie ale corpurilor. C1. Sfera cea mai mică utilă este sfera 3' 3' c3' b3' S. i’.9. diametrul maxim. folosind suprafeţe auxiliare sferice. fiind cercuri concentrice cu baza conului.9. ducând alte sfere concentrice cu sfera S.41).b’ şi c’. c3’. de rază mai mare decât aceasta. Sfera S1 intersectează cilindrul C1 după cercurile b’. metoda fiind numită metoda sferă – cerc.c’. Cei doi cilindri sunt reprezentaţi prin proiecţiile lor pe planul vertical. m’. 3’-3’). b4’.3’ şi 4’. dar de rază mai mare decât sfera S este o pătrundere şi se realizează după două curbe. cilindrul C2 are diametrul φ2. Unind punctele determinate anterior se obţin proiecţiile verticale ale curbelor de intersecţie dintre cei doi cilindri. Pentru construcţia curbei de intersecţie a două corpuri prin această metodă.4’. ducând o sferă cu centrul în punctul de intersecţie al axelor celor două corpuri. 1' 1' a1' Sfera S intersectează cilindrul C1 după cercul a’. este suficientă proiecţia corpurilor pe planele de proiecţie cu care axele corpurilor sunt paralele.o1’). iar cilindrul C2 după cercurile 3’. cercurile (2-2. n’.2’) = a2’ C2 C1 Aceste puncte sunt comune celor doi cilindri. Pentru a se trasa cât mai exact curbele de intersecţie. Sfera cea mai mare utilă este sfera ce trece prin punctele de intersecţie ale generatoarelor de contur aparent. prin diametrele 2’-2’ şi 3’-3’. tangentă la cilindrul cel mai mare. iar pe planul orizontal în adevărată mărime. Acestea sunt perpendiculare pe axa conului. α’β’ şi γ’δ’ s-au construit considerând intersecţia a doi cilindri cu acelaşi diametru φ1.a’. Astfel. j’. Suprafeţele auxiliare sferice φ2 utilizate pentru determinarea curbei de intersecţie au centrul în punctul ω’.1’ şi 2’. puncte duble în S S1 b4 ' c4' proiecţia pe planul vertical : 4' 4' a' (a’. deci aparţin curbei de Fig. c4’ şi b3’.

φ1< φ2.a’.42 cilindri C1 şi C2 au φ2 diametrele egale φ2 = φ1. În figura 9.a’ şi b’.1’ S1 S şi intersectează cilindrul C1 după cercurile j' a' i' b' a’. cu baza situată într-un plan de nivel. puncte duble suprapuse care aparţin curbei de intersecţie. punctele a1’ şi b1’. Fig. sfera minimă utilă S ω' este tangentă conului C2. concurente în punctul ω’. după cercul 1’. Cele trei cercuri au patru c' d' γ' β' puncte comune. cu bazele i' γ' j' β' C2 C1 situate în plane de profil şi un con circular drept C2. C2 Există trei cazuri distincte de C1 α' c' intersecţie după cum sunt circumscrise d' δ' b' n' d2' corpurile : ambele aceleiaşi sfere sau sfera m' a' 2' 2' minimă utilă este intersectată de un corp şi θ' b ' 1' c2' 1' 1 tangentă celuilalt. φ1 φ1 φ2 . φ1 < φ2 determina utilizând sfere auxiliare cu centrul în punctul ω’. curbele de intersecţie se pot Fig. s-au obţinut ducând un cilindrul coaxial cu cilindrul C1 şi tangent sferei S. Sfera minimă utilă în acest caz este sfera S.9.43. de intersecţie al v' axelor celor două corpuri. 1' 1' ω' b) Intersecţia unui cilindru cu un con c3' d3' 3' 3' În cazul intersecţiei dintre un c' a' b' d' cilindru fronto-orizontal C1. s-au determinat curbele de m' b' c' n' a' intersecţie dintre cei doi cilindri. Cele două cercuri au două a' c' i' b' j' puncte comune.9. cazul intersectării δ' n' celor doi cilindri este similar cilindrilor din m' α' c' a' b' d' figura 9. c2’.41. după cercurile c3' b3 ' 1’. de intersecţie al axelor celor 1' 1' ω' doi cilindri. a' 3' c3' 1 d3' 3' În figura 9.42 Intersecţia a doi cilindri. cu diametrul mai mare decât diametrul Fig. Asimptotele α’β’ şi γ’δ’. situate într-adevăr pe φ2 curba de intersecţie.1’ şi a’. Pentru C2 C1 verificare s-a mai trasat şi sfera S1.43 Intersecţia a doi cilindri. care se c2' b2 ' 2' proiectează pe planul vertical după 2' segmentele m’j’ şi i’n’.44. b3’.44 Intersecţia unui cilindru cu un con Acestea sunt vârfurile hiperbolei – sfera minimă tangentă conului după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. cu centrul în punctul ω’ şi S S1 3' 3' tangentă celor doi cilindri.b’. φ2 = φ1 cilindrului. doar că de această dată 2' c2' 2' d2 ' cilindrul fronto-orizontal C1 are diametrul S1 φ1 mai mic decât diametrul φ2 al cilindrului S a1' b1 ' C2. axele concurente şi coplanare. confundate cu ω’.SUPRAFEŢE CURBE 181 În figura 9.9. şi c3’. aceasta determinând punctele b2’. concurente în θ’. Repetând raţionamentul de mai sus.

concurente în punctul θ’ ≡ a1’. α’β’ şi γ’δ’.45 cele două corpuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S.48.a’ (conul C1) şi 1’-1’ (conul C2). se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu C2. după cercurile determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. a1’ şi a2’. c3’.tangentă unui con şi intersectată de celălalt. obţin ducând şi alte sfere de diametre mai m' b' a' c' n' C1 c2' 1' θ'=a1' c3' 3' b3' ω' 2' S j' i' b' a' c' Fig. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă. iar conul C2 are axa V2O2 fronto-orizontală şi baza într-un plan de profil.182 v' C2 S1 3' 2' 1' b2' GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Pentru a se obţine şi alte puncte ale curbei de intersecţie. sfera minimă utilă S este tangentă conului C2. În situaţia din figura 9. iar cilindrul C1 după cercurile c’-c’ şi d’-d’. Cele patru cercuri au opt puncte comune. d2’ şi d3’. În cazul intersecţiei din figura 9.45 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă conului şi cilindrului C2 3' v' δ' C1 3' 1' 2' 4' α' S1 1' 2' 4' m' b' a' c' n' b2' a1' c2' θ' a2 ' c ' b3' 3 ω' b' a' c' S j' γ' β' i' Fig.9. Curba de intersecţie se proiectează pe planul vertical deformată. după cercul a’-a’ şi intersectează conul C2 1’-1’ şi 2’-2’. suprapuse două câte două în proiecţia verticală : c2’. concurente în punctul θ’ ≡ a1’.46 sfera minimă utilă S este tangentă cilindrului C1. Curba de intersecţie formată din două elipse se proiectează pe planul vertical deformată.47 cele două conuri sunt circumscrise aceleiaşi sfere S. Asimptotele hiperbolei. de intersecţie al axelor celor două corpuri. Acestea au patru puncte .tangentă ambelor conuri sau sfera minimă utilă . fiind tangente după cercurile a’.46 Intersecţia unui cilindru cu un con – sfera minimă tangentă cilindrului Alte puncte ale curbei de intersecţie se mari decât diametrul sferei S. după diagonalele trapezului isoscel m’n’j’i’. după cercul a’-a’ şi intersectează conul C1 după cercurile 1’-1’ şi 2’-2’. Se întâlnesc două situaţii : sfera minimă utilă . cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S. Curbele de intersecţie dintre cele două corpuri se determină folosind sfere auxiliare. fiind tangente după cercurile 1’-1’ (conul C2) şi a’-a’ (cilindrul C1). În cazul intersecţiei din figura 9.9. punct dublu de intersecţie dintre cercurile de tangenţă. după diagonalele patrulaterului m’n’j’i’. cu centrul în punctul ω’. Conul vertical C1 are axa V1O1 verticală şi baza în planul orizontal. cu axele concurente şi paralele cu planul vertical. c) Intersecţia a două conuri Se consideră două conuri circulare drepte. În figura 9. s-a mai dus şi sfera S1 care intersectează conul C2 după cercurile 2’-2’ şi 3’-3’.

v1' C2 v' C 1 n' m' v2' i' C1 1' a' θ'=a1' ω' a' j' o1' C1 1' o2' S v2' a' a1' θ' ω' 2' a2' β' i' a' α' 1' n' δ' 1' 2' 2 o2 ' S γ' o1' j' Fig. Curbele de intersecţie dintre corpurile de rotaţie se regăsesc pe piesele metalice din construcţiile de maşini şi vor fi folosite în reprezentarea ortogonală a acestora în desenul tehnic. În figura 9.49 se prezintă racordul între un cilindru fronto-orizontal C1 şi unul vertical C2. coturi şi mai ales în diferite confecţii metalice. În continuare. C0.SUPRAFEŢE CURBE 183 comune. .5.41 ÷ 9. astfel încât s-au proiectat pe planul vertical prin diametrele lor. Pentru trasarea curbelor de intersecţie se determină şi alte puncte. Diametrele celor doi cilindri sunt diferite şi cu ajutorul sferelor S. se întâlnesc în practică la intersecţii de conducte. Pentru realizarea confecţiilor metalice. este necesară determinarea desfăşuratelor acestor corpuri. se dau câteva exemple de astfel de desfăşurate.48 cercurile de intersecţie dintre sfere şi cilindri sau conuri sunt paralele cu bazele acestora. B0. aproximând arcele cu coarde. α’β’ şi γ’δ’.9. C10. S1 şi S2 se determină curba de intersecţie dintre ei : a-b-c-d-c1-b1-a1. din diferite materiale. fiind cercuri de nivel sau de profil.9.47 Intersecţia a două conuri – sfera minimă tangentă ambelor conuri Fig. Pentru desfăşurarea suprafeţei laterale a celor doi cilindri se aplică teoria de la paragraful 9. perpendiculare pe axele corpurilor. a1’ şi a2’ (puncte duble).48 Intersecţia a două conuri . rabatând alături de fiecare cilindru jumătate din bază şi ducând generatoarele corespunzătoare punctelor de pe curba de intersecţie. racorduri. Asimptotele hiperbolei. determinând vârfurile hiperbolei după care se proiectează curba de intersecţie pe planul vertical. D0. a). 9. folosind alte sfere de diametre mai mari decât diametrul sferei S şi concentrice cu aceasta. se obţin trasând generatoarele extreme ale unui con coaxial cu conul C1. 60 şi 70 şi rezultă punctele A0. În continuarea bazelor cilindrilor se trasează o linie dreaptă.sfera minimă tangentă conului C1 Observaţie : În exemplele tratate în figurile 9.1. punctele curbei de intersecţie se transferă pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 40. pe care se desfăşoară bazele cilindrilor. punctele de pe curba de intersecţie.7 Desfăşurarea corpurilor de rotaţie intersectate Corpurile de rotaţie aflate în poziţii particulare. Se duc pe desfăşurate generatoarele corespunzătoare punctelor de pe bază şi se transferă pe acestea. B10 şi A10. Pentru cilindrul C1. intersectate. cu acelaşi unghi al generatoarei faţă de axă şi tangent la aceiaşi sferă S. 50.

Curba obţinută prin unirea acestor puncte reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi mărgineşte în partea inferioară desfăşurata cilindrului C2. . B0. obţinându-se punctele A0. 610 şi 710. C0. 510. se determină desfăşurata cilindrului. Aceştia au diametre egale şi conform celor prezentate pe marginea figurii 9.9. 410. În mod similar se procedează şi pentru desfăşurarea cilindrului C2. Pentru stabilirea desfăşuratei suprafeţei laterale a porţiunii din cilindrul C1 cuprinsă în acest racord.184 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ Unind aceste puncte se obţine transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie şi respectiv partea care trebuie exclusă din desfăşurarea cilindrului C1. D0. Pentru cilindrul C2 punctele curbei de intersecţie se translatează pe generatoarele de pe desfăşurată din punctele 110.42. 310. 31' 21' 110 210 310 410 510 610 710 610 510 410 310 210 110=11' 41' 51' 61' 71' desf asurata cilindrului C2 A0 B0 B10 A10 4' 3' 5' C2 C1 B10 6' C10 7' B0 C0 A0=a' b' c' d' c1' b1' a1' S1 C0 D0 C10 D0 S 2' 10=1' 20 S2 desf asurata cilindrului C1 30 40 50 60 70 60 50 D0 B0 A0 B0 C0 C0 C10 B10 A10 B10 C10 Fig. 210. curba de intersecţie dintre ei se va proiecta pe planul vertical după segmentele a-e-h. precum şi desfăşuratele suprafeţelor laterale ale celor doi cilindri. B10 şi A10. unde punctul e reprezintă punctul de intersecţie dintre axele cilindrilor.50 este reprezentată intersecţia dintre cilindrul frontal C1 şi cilindrul fronto-orizontal C2.49 Desfăşurarea a doi cilindri intersectaţi În figura 9. pe care se reprezintă transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie A0-B0-C0-D0-E0-F0-G0-I0-H0 şi transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice care mărgineşte cilindrul în partea superioară. C10.

5. Desfăşurarea suprafeţei laterale a trunchiului de con care intră in componenţa racordului. Cele două corpuri au axele concurente şi sunt tangente aceleiaşi suprafeţe sferice S.51 este prezentat racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru fronto-orizontal. a). Aceasta este mărginită în partea inferioară de transformata prin desfăşurare a curbei de intersecţie dată de punctele A0-B0-D0-B10-A10. Curba de intersecţie dintre ele se proiectează pe planul vertical după segmentul a-d-a1. . se face pornind de la desfăşurarea conului drept.SUPRAFEŢE CURBE 6' 7' 8' 9' 185 5' 4' 3' 2' 10=1' 20 50 40 30 C1 C2 a'=A0 b' c' d' B0 D0 C0 81'=810 710 h' i' f' g' e' 11' 21' 31' 41' 51' 60 70 80 90 S 71' 61' ui C 1 de sf as ur at ac ili nd ru l I0 G0 F0 E0 desf asurata cilindrului C2 E0 D0 F0 C0 G0 610 510 410 310 210 110 H0 I0 G0 C0 D0 F0 E0 A0 B0 I0 H0 B0 C0 I0 G0 210 310 410 Fig.9. Astfel. determinate cu ajutorul sferei S1.2.50 Desfăşurarea a doi cilindri de diametre egale. trecând prin punctele b şi b1. intersectaţi În unele cazuri racordarea trebuie făcută între un cilindru şi un con. iar în partea superioară de desfăşurata bazei mici a trunchiului de con. în figura 9. studiată în paragraful 9.

circumscrişi aceleiaşi sfere C1 C2 a1' c' d' 2' 3' 4' 5' D0 C0 B A0=a' 0 30 20 10=1' b' c1' b1' 6' 7' S S1 S2 Fig.51 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru.186 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 10 A0 20 B0 D0 s'=S0 asu desf 30 40 B10 50 C1 ului con rata A10 B10 40 C1 A0=a' C2 a1' b' d' 2' 4' 3' 10 D0 A0 30 20 B0 10=1' 20 30 40 D 0 50 60 70 60 50 b1' S 5' B0 C0 C10 B10 s'=S0 S1 A10 B10 C10 40 rata f asu des C ului con 1 Fig.52 Desfăşurarea unui con intersectat cu un cilindru .9.9.

52. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. Desfăşurarea trunchiului de con se obţine în mod similar cu desfăşurarea de la figura 9. B0C0 = b0c0. intersectează conul C1..1 b). 9.. împreună cu secţiunea. se înscrie în cilindru o prismă cu opt feţe.0). tangentă cilindrului C2. a se urmăreşte metodologia de la paragraful 9. K0A0 = k0a0. Curba de intersecţie are în proiecţie pe planul vertical forma unui arc de hiperbolă.5. pe planul orizontal de proiecţie şi se determină adevărata mărime a acestei secţiuni.5. perpendicular pe generatoarele cilindrului şi se determină secţiunea normală [ABCEFGLK]. Transformata prin desfăşurare a acestei secţiuni este segmentul A0B0C0E0F0G0L0K0 (perimetrul secţiunii normale rabătute).. de rază R = 18 şi cealaltă bază cu centrul în punctul O2(20. S1 şi S2.25. dat de punctele a-b-c-d-c1-b1-a1.9. deoarece generatoarele sunt în adevărată mărime în proiecţia verticală. unde sfera S1.SUPRAFEŢE CURBE 187 Racordul dintre un con circular drept C1 şi un cilindru C2 poate avea şi forma din figura 9. Se consideră cilindrul frontal definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul O1(80. Prin aceste puncte se duc perpendiculare şi se măsoară pe ele lungimile Q' 11' o2' z δ' n' m' d' a' b'=k' c'=l' f' Qx l k a b c a) Fig.8 Probleme rezolvate 1.d’) : H(50. Rezolvare : Pentru trasarea desfăşuratei cilindrului frontal din figura 9. [a0b0c0e0f0g0l0k0]. fiind drepte frontale. se duce un plan secant [Q] (plan de capăt).53.51..0) şi N(110.53 Rezolvarea problemei 1 g f e Q o2 g0 f0 α' β' e'=g' h' x h1 ' h1 1' j' 8 1 j d n m 2 o1' 7 i' 6 i O l0 k0 a0 b0 c0 β 5 o1 P h α 4 3 δ e0 y . Astfel. L0K0 = l0k0.45) şi dreapta D(d. care se trasează aproximând lungimile arcelor de elipsă cu coardele corespunzătoare : A0B0 = a0b0. cu observaţia că nu mai este nevoie de efectuarea schimbării de plan.25.50. determinate cu ajutorul sferelor S. Se rabate planul [Q]. a) Să se desfăşoare cilindrul .25).

b. β0 Planul intersectează cilindrul după o secţiune longitudinală 50 α0 60 i 40 determinată de punctele i şi j 0 de pe baza din planul 70 30 D orizontal.β’). . în punctele 11’ ÷ 81’ şi apoi se figurează pe desfăşurata conului. de o parte şi de alta a urmei verticale Q’ : A010 = a’1’.. la intersecţia generatoarelor cu urma verticală N’ şi apoi se coboară cu linii de ordine pe proiecţia orizontală..m’) de pe dreapta A0 B0 C0 E0 F0 G0 L0 K0 A0 D(d. Fig. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N]. pe generatoarele rotite. Astfel. se determină pe desfăşurata conului.. Rezolvare : se trasează conul considerând pentru conturul aparent din proiecţia orizontală generatoarele vd şi vg. a) Să se determine secţiunea făcută de planul de nivel [N]. paralel cu axa Ox... cu centrul în punctul Ω(50.α’) şi (β.δ’) paralelă cu generatoarele cilindrului şi se determină urma orizontală P a planului definit de aceste două drepte. Secţiunea determinată de planul de nivel [N] în con are formă eliptică şi rezultă în proiecţia orizontală în adevărată mărime.40).. VC. de cotă 18. VK. ca în figura 9. luându-le din proiecţia verticală.53. b) considerând vizibilitatea generatoarelor cilindrului. obţinându-se transformata prin desfăşurare a secţiunii eliptice.188 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ corespondente generatoarelor. A0110 = a’11’. Desfăşurata trunchiului de con. de rază R = 20 şi vârful în punctul V(10. Punctele care definesc elipsa de secţiune se determină mai întâi în proiecţia verticală..z’) ce trece prin vârful conului. VF. obţinându-se elipsa (1 ÷ 8).. Se 10 10 j 0 determină vizibilitatea dreptei.25. v’81’ = V080. Prin punctul M(m. Pentru trasarea ei se consideră şi alte generatoare ale conului : VB. Dreapta intersectează această secţiune 20 80 în punctele (α. Punctele secţiunii se translatează. Extremităţile acestor generatoare se unesc cu arce de curbă. Pentru desfăşurarea conului se determină adevărata mărime a generatoarelor.d’) se trasează o dreaptă Δ(δ.0). în con. i0β0 = i’β’. v’21’ = V020. considerând distanţele : v’11’ = V010. Acestea mărginesc desfăşurata cilindrului.53 Rezolvarea problemei 1 Vizualizarea punctelor de intersecţie pe desfăşurată se face marcând arcul 1j =10j0.9. Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie. respectiv 6i = 60i0 şi lungimea generatoarelor (din proiecţia verticală) de la bază până la aceste puncte : j0α0 = j’α’. obţinând transformatele prin desfăşurare a bazelor.10. se figurează pe fiecare generatoare de pe desfăşurată punctele de intersecţie cu planul de nivel şi se unesc acestea cu o curbă. prin rotaţia lor în jurul unei axe verticale Z(z.. iar pentru conturul aparent din proiecţia verticală generatoarele v’a’ şi v’e’. 2. Punctele de intersecţie 110 dintre dreapta D şi cilindrul frontal se obţin cu metoda secţiunilor longitudinale.

30. definită de punctele A(75. În proiecţia verticală dreapta este invizibilă în dreptul sferei. Se ridică linii de ordine şi se determină proiecţiile verticale 1’ şi 2’ pe proiecţia verticală d’. Se consideră sfera de rază R = 25. Secţiunea eliptică determinată de planul [P] în sferă este definită de axele acesteia : 34 şi 56. Revenind din rabatere. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.d’).55).20. OQy = ∞. cu perpendiculare pe axa de rabatere. trasat prin centrul sferei. pe proiecţia d.9. se obţin proiecţiile orizontale ale punctelor de intersecţie 1 şi 2. OQz = -10 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.10. trasate prin 10 şi 20.30).SUPRAFEŢE CURBE z' v' z 189 N' 1' 5' 51'=61' 41'=71' 21'=11' 31'=81' x a' b' k' k a b f '=d' c' g' g 8 f 1 e' 7 6 5 O v=z e1'=f 1' e1=f 1 d1'=g1' d1=g1 c1'=k1' b1'=a1' c1=k1 b1=a1 ω 2 e 3 4 y V0 a) d c 10 20 30 40 50 60 70 80 10 A0 B0 D0 C0 E0 b) F0 G0 K0 A0 Fig.5’) şi (6. iar în proiecţia orizontală dreapta este invizibilă între punctele de intersecţie cu sfera (fig.54 Rezolvarea problemei 2 3.9. Dreapta rabătută D0 intersectează sfera în punctele 10 şi 20. Adevărata mărime a secţiunii se obţine prin rabaterea acesteia pe planul orizontal : 30-50-40-60. fiind acoperită de aceasta. Rezolvare : punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă se determină rabătând dreapta pe planul de nivel [N].45) şi să se studieze vizibilitatea dreptei. b) Să se determine secţiunea plană făcută de planul de capăt [P] : OPx = 15.6’) se determină cu ajutorul planului de nivel [N1]. cu centrul în punctul Ω(45. Punctele (5.30) şi B(15. . având ca axă de rabatere orizontala aω.

Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9. b şi se bazează pe teoria prezentată la desfăşurata cilindrului a) drept şi a conului (trunchiului de con) drept.2.9. respectiv conul C2.56 Rezolvarea problemei 4 şi a teoriei de la paragraful 9. secţionate cu un plan de capăt Fig. . Conform teoriei prezentate în paragraful 9.6.56. Punctul M1 aparţine curbei de 600 m1' intersecţie şi este dat de intersecţia cercurilor de tangenţă (1’-1’) şi o' 1' S (m’-m’).190 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ z 1' b' d' a' 3' 2' ω' N' N1' 5'=6' x 20 2 6 4' P' Px P O b0 Pz d0 d b1 40 30 60 a=a0 10 1 b 3 ω 4 ω1 5 y 50 Fig. Se observă că cilindrul şi conul au axele v' concurente în punctul o’ şi sunt tangente aceleiaşi sfere S.56.55 Rezolvarea problemei 3 4. şi sfera S. b) cele două corpuri se intersectează C1 după o curbă care în proiecţia m' a' verticală din figura 9.9. a se 1' C2 proiectează după segmentul a’ – m1’ – h’. dintre cilindrul C1.7.56 este format dintr-un cilindru şi un trunchi de con. Rezolvare : racordul din figura 9.56 şi desfăşurata acestora. celor două Desfăşuratele m' h' corpuri sunt prezentate în figura 9.

9.SUPRAFEŢE CURBE 191 10 20 30 40 50 60 desf asurata conului C2 B0 C0 D0 F0 A0 G0 H0 70 110 210 310 A0 B0 C0 s'=S0 E0 desf asurata cilindrului C1 F0 G0 31 21 11=11' 21' 31' 41' 51' 61' 71=71' 60 G0 50 F0 D0 C0 A0=a' B0 b1' c' b' 1d1' f 1' g ' c' 1 h1' 30 40 410 510 610 710 610 510 410 H0 G0 41 51 d' e' f' g' h' 5' 6' 20 10=1=1' 2' 3' 4' F0 E0 61 2 310 210 110 C0 B0 A0 7=7' 3 4 5 6 b) Fig.57 Rezolvarea problemei 4 .

2. M(80.d’) : A(110.0) şi Ω1(80. 3.yM. b) Să se desfăşoare porţiunea de cilindru cuprinsă între planul orizontal şi planul [P].) aparţinând cilindrului oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. OPy = -40. de raze R = 25 şi dreapta D(d. cu centrele în punctele Ω(60.40.90).8) aparţinând cilindrului.50. de raze R = 25. a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru.70).35). cu centrele în punctele Ω(30.70).35.10). a) Să se desfăşoare cilindrul .60).80) şi dreapta D(d.60).35. b) Să se desfăşoare cilindrul. 30.70). Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(90.50. cu centrele bazelor în punctele : O(100. a) Să se desfăşoare cilindrul .60. de raze R = 25 şi un punct M(60.0) şi O1(50. cu centrele în punctele Ω(110. b) Să se desfăşoare cilindrul. Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. 7.50. de raze R = 20 şi planul oarecare [P] : OPx = 30. zM < 30 şi N(60.100). de raze R = 20.50).0) şi M(40. Se consideră cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. 8. OPz = -25.30.20. a) Să se desfăşoare cilindrul. Fie cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. de raze R = 20 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(50.0) şi Ω1(25.d’) : A(40.zM).40.60). cu centrele în punctele Ω(100.70.30. a) Să se construiască secţiunea plană determinată de planul [P] în cilindru (Indicaţie : pentru determinarea punctelor secţiunii se utilizează plane de front auxiliare). 10.20. 6. yM < 40.30. Să se desfăşoare cilindrul circular oblic.9 Probleme propuse GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 1. 9.5.0) şi Ω1(130.0) şi Ω1(110.55.15. 5. de raze R = 20.d’) : H(150.35. cu centrele în punctele Ω(82.0).zM.40. B(110.30.0) şi Ω1(55.20). de rază R = 20 şi cealaltă bază cu centrul în punctul Ω1(130. Se consideră cilindrul oblic definit prin curba directoare care este un cerc cu centrul în punctul Ω(75.60).75).0).192 9. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.8.yM.55.40.10) şi cilindrul oblic cu bazele cercuri situate în plane paralele. de rază R = 30 şi dreapta D(d.zM.20. Se dă dreapta D(d. un plan tangent la cilindru şi să se desfăşoare cilindrul.0) şi Ω1(80.) aparţinând cilindrului. să se figureze aceste găuri pe desfăşurată.0) şi Ω1(20. . cercuri cu centrele în punctele O(100. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată.65.60.25.0) şi O1(100.50. 4.5. Să se traseze prin punctul M(60. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. Fie cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele. a) Să se ducă prin punctul M un plan [T] tangent la cilindru.50.70).50) şi B(30. Să se construiască desfăşurata cilindrului frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele. exterior lui.d’) : H(45. cu centrele în punctele Ω(30. cu centrele în punctele Ω(50. Se dă cilindrul drept definit de curbele directoare. de raze R = 20 şi un punct M(20.55.

Se dă conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie. OPz = -10.0). Fie conul oblic având curba directoare un cerc situat în planul orizontal de proiecţie. B(30. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con.0) şi Ω1(35. B(110.90). b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul [P]. b) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi cilindru.30.40. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con. Se consideră conul oblic cu baza cerc situat în planul orizontal. planul [P] : OPx = 30. . ∠OPxP = 450. a) Să se traseze prin punctul M un plan tangent la con . de rază R = 30. b) Să se desfăşoare conul şi să se figureze aceste puncte pe desfăşurată. 17. cu centrul în punctul Ω(100.65) şi punctul M(20.40. 18.0) de rază R = 30. 15.30.80. dus prin dreapta D. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(20. cu centrul în punctul Ω(40.d’) : A(50. M(100. 19. un plan [T] tangent la cilindru . 11.20.40. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(80.40. b) Să se desfăşoare cilindrul. 13. de rază R = 25 şi vârful în punctul S(5.SUPRAFEŢE CURBE 193 a) Să se construiască desfăşurata cilindrului. 20.Se consideră conul oblic cu baza un cerc. vârful în punctul S(110. b) Să se desfăşoare conul.70) şi dreapta D(d.20.0). vârful în punctul S(0. OPy = ∞.10).90.65) şi planul proiectant vertical [P] : OPx = -20. Să se traseze desfăşurata trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 15. de rază R = 25 şi vârful S(60. a) Să se determine punctele de intersecţie dintre con şi dreapta D . OPz = -20 şi dreapta D(d.40. a) Să se ducă prin punctul M(75.60. a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M .65). ∠OPxP’ = 900. Se consideră conul oblic cu baza un cerc.10.40.80.5) exterior conului.0).70. Să se desfăşoare cilindrul circular oblic.0). de raze R = 25. cu centrul în punctul O (90.0). cu centrele în punctele Ω(90.zM). b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal de proiecţie şi planul de nivel de cotă z = 30.40.30. a) Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane determinate de planul [P] în con .80.60). 14. 16.20). cu centrul în punctul O(77. rezultat din conul drept cu baza un cerc situat în planul orizontal. cu centrul în punctul O(75. b) Să se desfăşoare trunchiul de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [Q]. Fie conul oblic cu baza un cerc din planul orizontal.70) şi punctul M(40. cu centrul în punctul Ω(5.10. b) Să se desfăşoare trunchiului de con cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P].30.0) şi O1(110.0). a) Să se determine punctele de intersecţie dintre dreapta D şi con.0). Se consideră cilindrul frontal cu bazele cercuri situate în plane paralele. de raze R = 25 şi să se determine urmele planului tangent cilindrului trasat prin punctul M(110. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(10. cu centrele bazelor în punctele : O(55.0.yM.d’) : H(30.d’) : A(90. 12. un plan tangent la acesta.30.30.50).20). cu centrul în punctul O(60.60). OPy = ∞.50).0).40.30). de pe suprafaţa conului. de pe suprafaţa cilindrului. vârful în punctul S(11.70) şi dreapta D(d.70.70).zM).60. cu centrul în punctul Ω(100.30.34. exterior lui. Se consideră conul oblic cu baza un cerc. de rază R = 25.15. a) Să se ducă prin punctul M(44.20) aparţinând conului.

b) Prin punctul M(80. cu centrul în punctul O(80.80). Fie sfera de rază R = 35. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. să se figureze aceste găuri pe desfăşurată.Se consideră conul oblic cu baza un cerc.yM. de rază R = 30 şi vârful în punctul S(5. Se consideră sfera de rază R = 35.80.65) şi punctul M(40.yM.40. de rază R = 30.50) şi dreapta D(d. 23.50). exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. OPz = -30. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei. yM > 40. OQy = ∞. OPz = 60.40. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(90.100). a) Prin punctul M(70. 27. OPy = ∞.0). c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 10. Să se determine adevărata mărime a secţiunii plane făcută de planul [P] în con. b) Prin punctul M(35.yM. de rază R = 25 şi vârful în punctul S(100. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se transformă dreapta într-o frontală. Fie sfera de rază R = 30.30.50).35. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei. OQy = ∞.0).60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta (Indicaţie : prin M se duce o orizontală a planului [T]. b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 90. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 70.80.yM.10). B(110.d’).60.zM) şi N(35.d’) : A(20. OQy = ∞. cu centrul în punctul Ω(60.60.40. Să se desfăşoare trunchiul de con determinat de planul [P] : OPx = 30.d’) : A(100. de rază R = 35 şi vârful în punctul S(100.30. 26.30.10).65. cu centrul în punctul Ω(25. OPy = ∞. OPz = -25. OPy = ∞. a) Prin punctul M(65. cuprins între planul orizontal şi planul de nivel [N].65). prin rotaţie.10. în conul oblic cu baza un cerc. luând axa de rotaţie prin centrul sferei. Se consideră sfera de rază R = 30.30.10. OQz = -7 în sferă (Indicaţie : se utilizează rabaterea planelor proiectante).yM. Considerând că pe aceasta trebuie practicate două găuri cu diametrul de 6 mm şi ştiind că centrul lor este în punctele M(60. Să se desfăşoare trunchiul de con şi să se afle adevărata mărime a secţiunii în conul drept cu centru în punctul Ω(100. Să se construiască desfăşurata conului oblic cu baza un cerc situat în planul orizontal. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(130. determinată de planul [P] : OPx = 40. Ω şi de punctul B) . cu centrul în punctul Ω(50. 21.40).zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.194 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ b) Să se traseze desfăşurata trunchiului de con. . cu centrul în punctul Ω(50.50) şi dreapta D(d. B(10. OQz = 80 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. 28. a) Să se determine urmele planului [T] tangent la con în punctul M . axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul de intersecţie dintre dreapta D şi planul de nivel) .0).10). ce trece prin punctul M. 24.20.0). cu centrul în punctul Ω(80. vârful în punctul S(100.50. 22.80).40.80).20) aparţinând conului. perpendiculară pe raza sferei ΩM).15). Ω) .65.d’). a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei. cuprins între planul orizontal şi planul de capăt [P] : OPx = 70. 25.40. cu centrul în punctul Ω(35. OQz = 110 în sferă.

50). a ÷ h şi desfăşurata acestora.70) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei.10).40.30. 33.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta.50). 32. B(100. Se consideră sfera de rază R = 35.yM. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 100. 30.60. OQy = ∞. 29.d’) : A(10.58.10. OQy = ∞.50) şi dreapta D(d. Fie sfera de rază R = 30.d’). OQz = 55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. exterior sferei şi să se studieze vizibilitatea dreptei. Fie sfera de rază R = 35.20.10).40. φ38 90 50 φ45 ? φ70 b) 25 90 a) Fig. OQz = -55 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia.SUPRAFEŢE CURBE 195 c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 120. axa de rabatere fiind dată de centrul sferei Ω şi de punctul B) .10. OQz = 65 în sferă.yM. a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei (Indicaţie : se rabate dreapta D pe un plan de nivel ce trece prin centrul sferei.60) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. OQz = -60 în sferă. cu centrul în punctul Ω(80.35. a) Prin punctul M(55. b) Prin punctul M(40.9.d’). cu centrul în punctul Ω(80. Se consideră sfera de rază R = 30. OQz = -20 în sferă şi să se determine adevărata mărime a acesteia. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d.40. cu centrul în punctul Ω(60.50) şi dreapta D(d.80. b) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D(d. a) Prin punctul M(90. care trece prin centrul sferei şi prin punctul A(30.40).58 φ30 ? 40 ? .80).d’) : A(120. OQy = ∞. cu centrul în punctul Ω(70.10). OQy = ∞. c) Să se determine adevărata mărime a secţiunii făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50. OQy = ∞. b) Prin punctul M(60. B(30.yM.80). a) Să se găsească punctele de intersecţie dintre dreapta D şi sferă şi să se studieze vizibilitatea dreptei.30. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 50. Să se determine curba de intersecţie a corpurilor din figura 9. 31.zM) de pe sferă să se ducă un plan [T] tangent la aceasta. c) Să se determine secţiunea făcută de planul de capăt [Q] : OQx = 40.

196 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ φ45 0 10 φ4 5 60 0 ? ? 20 70 80 ? 50 φ 40 40 φ70 c) φ22 φ30 d) 45 ? φ46 φ45 90 ? φ70 φ4 0 40 25 ? 90 e) φ45 φ4 5 f) 100 60 0 11 0 20 φ70 g) Fig.58 50 ? 70 90 45 0 50 ? ? h) 100 60 0 .9.

17. M. Editura U. G. Bodea. II. Grafică inginerească. 2002.. 1982. I. 23.-I. Editura RISOPRINT.. Geometrie descriptivă – curs practic. J. Geometrie descriptivă. Bucureşti. 22. A. Editura Didactică şi Pedagogică. Stănescu. Buţu. Iancău.. . M. 1982. Bucureşti. Bucureşti. Botez. Reprezentări geometrice şi desen tehnic. 1999. E. Marin. Geometrie descriptivă. Editura Didactică şi Pedagogică.. Cluj-Napoca. Moncea. 1999. Editura U. Editura Didactică şi Pedagogică.BIBLIOGRAFIE 197 BIBLIOGRAFIE 1. 8.T. Noţiuni fundamentale în Desenul Tehnic Industrial.. 1980. Cluj-Napoca. Gh. S. Kiraly. 4.PRES. V. Litografia Universităţii Valahia din Tîrgovişte. Crişan.. 15. Editura Universitaria.. Moscova. ş. 11. Alb. Editura Didactică şi Pedagogică... Florea. Geometrie descriptivă. Tîrgovişte. Bucureşti. Editura RISOPRINT.. Litografia Institutului Politehnic.. ş. Editura U. Enache.... D. Editura Tehnică. ş. Crişan. S. a. 14. Crişan.... 13.. V. 1965. L. 19. 12. C. 1999. F. Craiova. Geometrie descriptivă – probleme şi aplicaţii. Drăgan.. 16.. M. Mănescu. 2. Gromov. Geometrie descriptivă. Gogu. Bibennikov. Bucureşti. ş. Reprezentări geometrice – Îndrumător de lucrări. 10... 1965. Zetea. A. Geometrie descriptivă. 6. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii. Cluj-Napoca. I. V. a.-I. Bucureşti. ş. M. Curs de reprezentări tehnice. 2001. Litografia Institutului Politehnic.. N. I şi vol.. Cluj-Napoca. 21. Enache. a. Bodea. Şt. Bodea. Desen tehnic – Elemente de bază. Cluj-Napoca. Editura Didactică şi Pedagogică. ş. Craiova.. Bazele geometriei descriptive. Cluj-Napoca. Editura BREN. V. Matei. Editura Didactică şi Pedagogică.. ş. 7. Iancău. Cluj-Napoca. Sass. 1970.T. a. Mănescu. a. Bucureşti. A.. ş. a. D. 3. vol. Geometrie descriptivă – Aplicaţii. Cluj-Napoca. Editura Universităţii Petru Maior.-I. 1980. Iordache. Olariu. M.PRES. Litografia Institutului Politehnic. 2003. Editura RISOPRINT. Geometrie descriptivă şi desen tehnic – Probleme şi aplicaţii. ş. 1982. a. A. S. 9. 18. 2005. N. Boloş. Cluj-Napoca. Tîrgu-Mureş. Editura Tehnică. C. 1995.. 2002. D. 1997. Desen industrial.1995.. a. Nacertatelnaia geometria. 1998.. 2004. Bucureşti..T. ş. 1982. Grafică inginerească – Geometrie descriptivă – teste grilă. Mârza. Geometrie descriptivă.PRES. C. Editura Universitaria. Bucureşti. Bendic.. Geometrie descriptivă. 2002. Graphique Industrielle. a. a. Hulpe. T. 5. 20. N.

. ş. M. perspectivă. 2001. . 1987. M. Cluj-Napoca.. 25.T. A. M.PRES. Nancy.. Bucureşti. 26. A.. Orban. Cluj-Napoca. Editura Didactică şi Pedagogică. 31. 1997. Geometrie descriptivă – Probleme. 1983.. E. Vasilescu. 28. Grafic şi vizual între clasic şi modern. Geometrie descriptivă şi aplicaţii. 2003. Géométrie descriptive.. Cluj-Napoca.B. Simion.. Bucureşti. Raicu.. 1975. Tănăsescu.. Geometrie descriptivă. Editura U. Editura Classiques. a. Noveanu.P. axonometrie.PRES. Editura U. Geometrie descriptivă – Sinteze şi aplicaţii. Voilquin.. M. 30. 29. Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. a. Geometrie descriptivă. L. ş. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.L. Bucureşti. Culegere de probleme.2002. I. I.198 GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ 24. Tănăsescu. Orban.T. 32. Geometrie descriptivă. Litografia Universităţii Politehnica Bucureşti. Editura PAIDEIA. 1967.. Geometrie descriptivă – Suprafeţe şi corpuri cu aplicaţii în tehnică.. 2002. 27. Orban.

2009 Student : Grupa : .UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MECANICĂ CATEDRA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ ŞI GRAFICĂ INGINEREASCĂ PORTOFOLIU DE LUCRĂRI LA GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ an universitar 2008 .

O problemă rezolvabilă prin două schimbări de plan succesive. o verticală.10. b. Să se determine măsura unghiul dintre două drepte concurente prin : a) rabatere pe planul [H] de proiecţie (model . b.4.?). fig. PLANŞA 4 – Metoda schimbării planelor de proiecţie (săpt. ([1] .__. pag. Să se construiască epura acestor drepte.3. D – dreaptă de profil. b.3.?).?. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__.4.__). În planul oarecare [P]. O problemă rezolvabilă printr-o rotaţie.an universitar 2008-2009 An I Facultatea de Mecanică ( Ingineria Autovehiculelor + Inginerie Mecanică + Mecatronică) PLANŞA 1.12. prin dubla rotaţie. o dreaptă de capăt şi o frontoorizontală.?.?) şi N(?. 2.problema 1 pentru una din figurile a – f. 10– 14 noiembrie 2008) 1. fig. prin dubla schimbare de plan.18.linie de cea mai mare pantă faţă de [H].[1] – fig. B(?. 71. ([1] .12. pag.3.51).[1] .__) şi C(__.[1] problema 7 rezolvată sau problema 63.__.?).Epura planului PLANŞA 3 –Poziţii relative (săptămâna 27 octombrie – 31 octombrie 2008) 1.[1] problema 9 rezolvată sau problema 70. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__. c.__. OPy =__. astfel încât acestea să determine succesiv o orizontală. fig. pag.28.4.__.112).__. ([1] . fig. 2. 2.__) şi C(__. b) rabatere pe un plan de nivel (model .110). b.__. pag.4.114).23. b).111).?. b. O problemă rezolvabilă printr-o schimbare de plan. o frontală.15.4.[1] – fig. b. pag. b.111).__.9 şi problema 2. pag.fig. (model .114) 3. D1 . b.4. (săptămâna 20 – 24 octombrie 2008) 1. definit prin OPx =__.21.117.fig. ([1] .__).19. c) plan paralel cu axa Ox.?) şi să se reprezinte epura pătratului MNST.4. b. b) plan de capăt . ([1] . Să se determine urmele planului definit de : a) două drepte paralele (model . OPz =__. b) două drepte concurente (model . 2.?.__).__. PLANŞA 5 – Metoda rotaţiei (săptămâna 17 – 21 noiembrie 2008) 1. fig. să se reprezinte următoarele drepte : G – orizontală. o dreaptă de profil. fig. (model . B(__. 3. astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan de nivel .una din problemele 28 ÷ 44. fig. b.113) . F – frontală. b. PLANŞA 6 – Metoda rabaterii (săptămâna 24 – 28 noiembrie 2008) 1. 3.una din problemele 1 ÷ 16. 24.?). b) plan de front . C(?.3. Să se determine adevărata mărime a triunghiului ABC dat de punctele A(__.113).5. 23 b. b) 3.3. pag. astfel încât acesta să fie cuprins succesiv într-un : a) plan proiectant vertical .una din problemele 45 ÷ 55.?).__).__) şi C(__.?).6. D2. (model .8 şi problema 1.4. Să se determine dreapta de intersecţie dintre două plăci plane opace şi să se studieze vizibilitatea plăcilor.10. O problemă rezolvabilă prin două rotaţii succesive. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor A(?. b) PLANŞA 2.?. d. N(?. Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?.11. c) plan de profil .[1] . Să se stabilească valorile coordonatelor punctelor M(?. ([1] . pag. b.73). b).4.4.[1] – una din problemele 22. fig.111). (model . pag.7. pag. S(?.3. 2. Să se determine măsura unghiul diedru format de două plane oarecare concurente.112). B(__.[1] .4.4. prin rabatere.?. fig. pag. fig.__).?.?.__.problema 56.52).?.4. (model .27. b. B(__. (model .__).una din problemele 17 ÷ 26.[1] problema 7 rezolvată sau problema 63.linie de cea mai mare pantă faţă de [V].[1] – fig.[1] – fig. pag. pag.PORTOFOLIU DE LUCRĂRI la GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ . fig. fig.Epura dreptei şi a planului (săptămâna 13 – 17 octombrie 2008) 1. 2. pag. [1] . (model .26.?) şi să se reprezinte epura triunghiului ABC.14. fig. .problema 27. T(?.problema 75.

L. S. având axele coplanare şi concurente.25P2 notei Condiţie de promovare: P>5. 2.. 2.32. PLANŞA 8 – Cilindro – Conice (săptămâna 8 – 12 decembrie 2007) 1. Geometrie descriptivă. la cererea studentului). 6 decembrie 2008. Elemente de geometrie descriptivă şi aplicaţii. Florea.25P1 + 0.Inginerie Mecanică + Mecatronică . 1997. sala A123 Modul de examinare şi atribuire a notei Modul de examinare Examen oral (3 ore). 1997.sâmbătă. Editura RISOPRINT.sâmbătă. TG – nota testului grilă teorie. ş. ora 9 – 11.Ingineria Autovehiculelor . Sanda BODEA = EXAMEN PARŢIAL = Examenul parţial este opţional şi se dă din materia aferentă cursurilor 1 – 6. Să se traseze desfăşurata unei prisme patrulatere oblice. PLANŞA 9 – Sfera PLANŞA 10 – Metoda sferă .. respectiv planşelor 1 – 6 din portofoliul de lucrări (examenul parţial promovat poate înlocui componenta P1 din formula de calcul a notei la examen. ora 11 – 13. b) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un con circular drept C2. 1967.. 2006.h. Bucureşti.2TG + 0. P2 >5 . 2.-I. având axele coplanare şi concurente. pag. P1– nota problema I ex.. Editura RISOPRINT. Geometrie descriptivă – Probleme. P1 >5. a . pag. Să se traseze desfăşurata unei piramide patrulatere obice. Tănăsescu. 5. Cluj–Napoca. P2– nota problema II ex.cerc (săptămâna BILIOGRAFIE 1. Cluj-Napoca. Crişan. Lucrările din portofoliu se predau şi se corectează săptămânal. Formula de calcul a N = 1 + 0.. Să se traseze desfăşurata unui con circular oblic.dr. Bucureşti. Intersecţia sferei cu o dreaptă. (săptămâna 15 – 19 decembrie 2008) 1. N. Geometrie descriptivă.PLANŞA 7 – Poliedre (săptămâna 1 – 5 decembrie 2008) 1. 2003. Componentele notei P – nota portofoliului de lucrări. 6 decembrie 2008.ing. Noveanu. sala A123 Anul I . Orban. Editura Didactică şi Pedagogică. - Anul I . plan tangent la sferă şi secţiuni plane în sferă ([1] – una din problemele 25 . S.cerc) şi să se desfăşoare corpurile de rotaţie în cazul intersecţiei dintre ([1] – două din problemele 33. Enache I. C.194).197): a) un cilindru drept frontoorizontal C1 şi un cilindru drept vertical C2. M. 5 – 9 ianuarie 2008) 1.. 3. oral. Să se determine curba de intersecţie (prin metoda sferă . Bodea. A. Bodea. a. Litografia Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.2P + 0. Geometrie descriptivă şi aplicaţii. 4.. Să se traseze desfăşurata unui cilindru circular oblic. Responsabil disciplină : conf. oral.. Editura Didactică şi Pedagogică. Cluj–Napoca.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful