Seminar Astronomie

Exerciţii şi probleme de Astronomie
Cuprins
Cuprins 1
1 Exerciţii de trigonometrie sferică 2

1.1 Formule . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Exerciţii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
2 Astronomie sferică 27
3 Pamantul - corp ceresc 35
4 Fenomene ce modifica pozitia astrilor pe cer 42
5 Timpul şi măsurarea lui 54
6 Mişcările aparente ale planetelor 62
7 Mecanica cereasca 72
Bibliografie 91
1
Capitolul 1
Exerciţii de trigonometrie sferică
1.1 Formule
Deoarece toate problemele astronomiei de poziţie conduc la rezolvarea unor
triunghiuri sferice să prezentăm aici o parte din relaţiile şi formulele fundamentale
ce există ı̂ntre elementele unui triunghi sferic.
1. Relaţiile cosinusurilor pentru laturi
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A
cos b = cos c cos a + sin c sin a cos B

cos c = cos a cos b + sin a sin b cos C
2. Relaţiile cosinusurilor pentru unghiuri
cos A = − cos B cos C + sin B sin C cos a
cos B = − cos C cos A + sin C sin A cos b

cos C = − cos A cos B + sin A sin B cos c
3. Formulele cu cinci elemente
sin a cos B = cos b sin c − sin b cos c cos A
sin a cos C = cos c sin b − sin c cos b cos A

sin b cos C = cos c sin a − sin c cos a cos B
sin b cos A = cos a sin c − sin a cos c cos B
2
CAPITOLUL 1. EXERCIŢII DE TRIGONOMETRIE SFERICĂ 3
sin c cos A = cos a sin b − sin a cos b cos C

sin c cos B = cos b sin a − sin b cos a cos C
4. Relaţia sinusurilor
sin a sin b sin c
= =
sin A sin B sin C
1.2 Exerciţii rezolvate

Problema 1. Care sunt elementele de bază ale geometriei sferice?
Soluţie:
B B
R
j
E E
Figura 1.1: Problema 1
Geometria sferică se ocupă cu studiul figurilor de pe o sferă.Planele care trec

prin centrul sferei intersectează suprafaţa ei dupã nişte cercuri mari
(EDE1 D1 , P DP1 D1 , P EP1 E1 ), a căror rază este egală cu raza sferei. Intersecţia
planelor a două cercuri mari este un diametru al sferei(DD1 , EE1 , P P1 ). Planele
care nu trec prin centrul sferei intersectează sfera după nişte cercuri mici
(BB1 , AA1 , CC1 ). Diametrul sferei perpendicular pe planul unui cerc (sistem de
cercuri) se numeşte ”axă”. De asemenea punctul ı̂n care axa se intersectează cu
sfera se numeşte ”pol”. Se numeşte ”rază sferică” a unui cerc dat, arcul de cerc
mare cuprins ı̂ntre polul acestui cerc şi un punct oarecare de pe circumferinţa lui.
Raza unui cerc mic este: r = R cos ϕ. Se numeşte ”unghi sferic”, unghiul de pe
suprafaţa sferei format de intersecţia a două arce de cerc mare. Arcele de cerc mare
care formează unghiul sferic se numesc ”laturi”, iar intersecţia lor se numeşte ”vârf”.
Măsurile unghiului sferic:
− arcul de cerc mare cuprins ı̂ntre laturile lui;

− unghiul cuprins ı̂ntre tangentele duse la laturi din vârf;
− unghiul diedru format din planele laturilor.
”Fusul sferic” − reprezintă figura de pe sfera formată din două semicercuri
mari ale căror extremităţi coincid cu extremităţile diametrului lor comun. Aria
fusului sferic este dată de relaţia:
4πR2 ³ ´
SA = mas Â
2π
”Poligonul sferic” − este figura de pe sfera marginită de arce de cerc mare

(laturile <1800 ) şi limitate de intersecţiile lor consecutive. Acesta poate fi ”convex”
sau ”concav”.
Problema 2. Ce este triunghiul sferic?
Soluţie:
Se numeşte triunghi sferic triunghiul format pe suprafaţa unei sfere de trei

arce de cerc mare. Acesta are şase elemente:
− trei laturi
− trei unghiuri sferice
Dacă unul din unghiurile triunghiului este de 900 triunghiul se numeşte drep-
tunghic; dacă are două unghiuri de 900 se va numi bidreptunghic, iar cel cu trei
unghiuri de 900 tridreptunghic. În cazul ı̂n care o latura este de 900 triunghiul se va
numi rectilateral.
Proprietăţi:
(1) a<b+c // a-b<c
(2) 0<a+b+c<3600
Problema 3. Ce este triunghiul polar?
Soluţie:
Triunghiul polar al unui triunghi sferic ABC este triunghiul sferic A’B’C’ ale
cărui laturi au ca poli vârfurile triunghiului dat. Vârfurile triunghiului ABC sunt
polii laturilor triunghiului A’B’C’ iar laturile triunghiului polar sunt suplemente ale
unghiurilor corespunzătoare.
  0
 A + a0 = 1800  A + a = 1800
B + b0 = 1800 =⇒ B 0 + b = 1800
  0
C + c0 = 1800 C + c = 1800
=⇒ a0 = B 0 E + EC 0 = B 0 E + DC 0 − DE = 180 − A
a0 < b0 + c0 ⇒ 1800 − A < 1800 − B + 1800 − C ⇒ B + C < A + 1800
00 < a + b + c < 3600 ⇒ 1800 < A + B + C < 5400
=⇒ ε = A + B + C − 1800
se numeşte exces sferic
Problema 4. Aria triunghiului sferic ABC
Soluţie:
X
SA,B,C − 2SABC = 2πR2 =⇒ SABC = εR2
Problema 5. Să se deducă formulele ce exprimă teoremele cosinusului, sinusului

şi formula celor cinci elemente referitoare la laturile triunghiului sferic ABC. For-
mulele lui Gauss
Soluţie:
a) Teorema cosinusului: ”Într-un triunghi sferic cosinusul unei laturi este egal
cu produsul cosinusurilor celorlalte laturi plus produsul sinusurilor acestor laturi
prin cosinusul unghiului dintre ele”.
(Pentru a)
Fie triunghiurile AKO si OAM cu A = 900 ,AK si AM catete.
Pentru AOM Ô = b.
Pentru AOK Ô = c.
AK
tgÔ = ⇒ tgc = AK,
OA
OA 1
cos Ô = ⇒ = OK,
OK cos c
unde OA=rază=1.
AM
tgb =
OA
OA 1
cos b = ⇒ = OM
OM cos b
Pentru AKM =⇒ KM 2 = AK 2 + AM 2 − 2AKAM cos A
Pentru OKM =⇒ KM 2 = OK 2 + OM 2 − 2OM OK cos a
Prin egalarea acestor două relaţii rezultă:
AK 2 + AM 2 − 2AKAM cos A = OK 2 + OM 2 − OKOM cos a
=⇒ cos a2OM OK = OK 2 + OM 2 − AK 2 − AM 2 + 2AKAM cos A
Cum
OK 2 = AK 2 + OA2
OM 2 = AM 2 + AO2
=⇒ 2OM OK cos a = 2 + AK 2 + AM 2 − AK 2 − AM 2 + 2AKAM cos A
1 1
=⇒ cos a = 1 + tgctgb cos A
cos b cos c
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A (1)
Analog pentru ”b” şi”c”.
cos b = cos a cos c + sin a sin c cos B

b
B
O a
Figura 1.2: Teorema cosinusului
b) ”Într-un triunghi sferic sinusurile laturilor sunt proporţionale cu sinusurile

unghiurilor opuse”.
Fie triunghiurile CFG şi CFH dreptunghice (F̂ = 900 ).
FC
sin B = ⇒ F C = CG sin B
CG
FC
sin A = ⇒ F C = CH sin A
HC
=⇒ CG sin B = CH sin A
În triunghiurile COH şi COG avem relaţiile:
CG
sin a = ⇒ CG = OC sin a
OC
CH
sin b = ⇒ CH = OC sin b
OC
sin a sin b
=⇒ OC sin B sin a = OC sin A sin b =⇒ =
sin A sin B
Analog pentru ”b” şi ”c”.
sin a sin b sin c
=⇒ = = (2)
sin A sin B sin C
F
H
G
O
C
Figura 1.3: Teorema sinusului
c) Conform teoremei: ”proiecţia unui contur poligonal ı̂nchis pe o axă oarecare este
zero”, avem: 

 pr.OG + pr.GF + pr.F H + pr.HO = 0


 pr.OG = 0
pr.OH = −OH sin c



 pr.F H = F H cos c

pr.GF = GF
HO
cos b = =⇒ HO = CO cos b
CO
HF
cos A = =⇒ HF = CO cos A sin b
CH
GF = CO sin a cos B =⇒ cos B sin a = cos b sin c − sin b cos A cos c (3)
Analog obţinem:
sin b cos c = cos c sin a − sin c cos a cos B
sin c cos A = cos a sin b − sin a cos b cos C
Relaţiile (1),(2),(3) reprezintă relaţiile lui Gauss.

O D
G F
Figura 1.4: Teorema celor cinci elemente
Problema 6. Să se deducă formulele lui Gauss referitoare la unghiurile tri-

unghiului sferic.
Soluţie:
Formulele lui Gauss:
sin a cos B = sin c cos b − cos c sin b cos A

sin a sin B = sin b sin A
Pentru triunghiul sferic A’B’C’ avem relaţiile:
a0 = 1800 − A
b0 = 1800 − B
c0 = 1800 − C
cos (1800 − A) = cos (1800 − B) cos (1800 − C) +

¡ ¢ ¡ ¢ ¡ ¢
+ sin 1800 − B sin 1800 − C cos 1800 − a
cos (α − β) = cos α cos β + sin α sin β
sin (α − β) = sin α cos β − sin β cos α
=⇒ cos A = cos B cos C + sin B sin C cos a − formula cosinusului unui unghi
Analog pentru celelalte relaţii vom obţine:
sin A cos b = sin C cos B − cos C sin B cos a
sin A sin b = sin a sin B
Problema 7. Să se particularizeze formulele lui Gauss pentru triunghiul sferic

dreptunghic (A=90).
Soluţie:
Regula lui Neper (mnemonică): ”Într-un triunghi sferic dreptunghic cosinusul

unui element este egal cu produsul cotangentelor elementelor alăturate sau cu pro-
dusul sinusurilor celorlalte două”.
Unghiul drept este exclus din numărul elementelor triunghiului iar catetele se
ı̂nlocuiesc cu complementele lor.
Astfel vom avea:
A = 900 b → 900 − b c → 900 − c
¡ ¢ ¡ ¢
cos a = ctgBctgC = sin 900 − b sin 900 − c
¡ ¢
cos C = ctgactg 900 − b = sin(900 − c) sin B
¡ ¢ ¡ ¢
cos 900 − b = ctgCctg 900 − c = sin a sin B
¡ ¢ ¡ ¢
cos 900 − c = ctg 900 − b ctgB = sin C sin a
¡ ¢ ¡ ¢
cos B = ctg 900 − c ctga = sin C sin 900 − b
=⇒ cos a = cos b cos c = ctgBctgC

cos C = cos c sin B = ctgatgb
sin b = sin a sin B = tgcctgC
sin c = sin a sin C = tgbctgB
cos B = cos b sin C = tgcctga
Problema 8. Să se particularizeze formulele lui Gauss pentru triunghiul sferic

rectilateral (A=90)
Soluţie:
Folosind formula lui Neper ajungem la relaţiile:
=⇒ cos A = − cos B cos C = −ctgbctgc
cos c = cos C sin b = −ctgAtgB
sin B = sin A sin b = tgCctgc
sin C = sin A sin c = tgBctgb
cos b = cos B sin c = −tgCctgA
A A A−B A−B
Problema 9. Să se deducă formulele pentru cos ; sin ; cos ; sin ;
2 2 2 2
A+B A+B
cos ; sin ı̂n funcţie de laturi folosind notaţia a + b + c = 2p (formulele
2 2
lui Delambre).
Soluţie:
A
Pentru cos :
2
cos a − cos b cos c

cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A =⇒ cos A =
sin b sin c
r
A 1 + cos A A 1 + cos A
cos =+ =⇒ cos2 =
2 − 2 2 2
A cos a − cos b cos c

2 cos2 = 1 + cos A = 1 +
2 sin b sin c
A sin b sin c + cos a − cos b cos c
=⇒ 2 cos2 =
2 sin b sin c
A cos a − cos (b + c)
2 cos2 =
2 sin b sin c
a+b+c b+c−a
cos a − cos (b + c) = 2 sin sin
2 2
A 2 sin p sin (p − a)
=⇒ 2 cos2 =
2 sin b sin c
r
A sin p sin (p − a)
cos =
2 sin b sin c
− analog obţinem formulele lui Delambre:
A−B a+b
cos sin
2 = 2
C c
sin sin
2 2
A+B a+b
cos cos
2 = 2
C c
sin cos
2 2
A−B a−b
cos sin
2 = 2
C c
cos sin
2 2
A+B a−b
cos sin
2 = 2
C c
cos sin
2 2
A−B A+B
tg tg
Problema 10. Să se deducă formulele pentru 2 ; 2 ı̂n funcţie
C C
ctg tg
2 2
a−b a+b
tg tg
de laturi şi formulele 2 ; 2 ı̂n funcţie de unghiuri.
c c
tg tg
2 2
Soluţie:
Din formulele lui Delambre prin ı̂mpărţire obţinem:
A−B a−b
tg sin
2 = 2
C a+b
ctg sin
2 2
A+B a−b
tg cos
2 = 2
C a+b
tg cos
2 2
a−b A−B
tg sin
2 = 2
c A + B
tg sin
2 2
a+b A−B
tg cos
2 = 2
c A + B
tg cos
2 2
Problema 11. Folosind relaţia cosinusurilor pentru laturi, ı̂ntr-un triunghi

sferic ABC, să se deducă relaţia:
sin a cos B = cos b sin c − sin b cos c cos A (1)
Soluţie:
În triunghiul sferic ABC aplicăm formula cosinusului, scriind-o pentru laturile
a şi b :
cos b = cos c cos a + sin c sin a cos B
Amplificăm prima relaţie cu cos c şi o adunăm la a doua relaţie.Va rezulta:
cos a cos c + cos b = cos b cos2 c + cos c cos a + sin b sin c cos c cos A + sin a sin c cos B
sau
cos b(1 − cos2 c) = sin b sin c cos c cos A + sin a sin c cos B
cos b sin2 c = sin b sin c cos c cos A + sin a sin c cos B | : sin c
şi va rezulta:
sin a cos B = cos b sin c − sin b cos c cos A.
Problema 12. Să se deducă relaţia sinusurilor din formula fundamentală
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A.
Soluţie:
Din formula cosinusurilor
vom avea:
cos A =
sin b sin c
din care vom deduce:
sin2 b sin2 c − (cos a − cos b cos c)2
sin2 A = 1 − cos2 A =
sin2 b sin2 c
sau
(sin b sin c + cos a − cos b cos c) (sin b sin c − cos a + cos b cos c)
sin2 A =
sin2 b sin2 c
[cos a − cos (b + c)] [cos (b − c) − cos a]

sin2 A =
sin2 b sin2 c
a+b+c b+c−a a+b−c a−b+c
4 sin sin sin sin
sin2 A = 2 2 2 2
sin2 b sin2 c
dar a + b + c = 2p, p =semiperimetrul
b + c − a = 2(p − a)
c + a − b = 2(p − b)
a + b − c = 2(p − c)
4 sin p sin (p − a) sin (p − b) sin (p − c)
⇒ sin2 A =
sin2 b sin2 c
ı̂mpărţim ambii termeni cu sin2 a şi va rezulta:
sin2 A 4 sin p sin (p − a) sin (p − b) sin (p − c)
2 = (1)
sin a sin2 a sin2 b sin2 c
A doua parte a expresiei este simetrică ı̂n raport cu a, b şi c deci plecând de la
sin2 B
formula cosinusului pentru laturile b şi c vom obţine aceeaşi expresie pentru
sin2 b
2 2
sin C sin A
şi 2 ca la .
sin c sin2 a
Avem deci :
sin A sin B sin C
= =
sin a sin b sin c
şi se poate arăta că partea a doua a relaţei (1) este ı̂ntotdeauna pozitivă. Într-
un triunghi sferic, o latură este mai mică decât suma celorlalte două deci cantităţile
a+b+c
p−a, p−b, p−c sunt pozitive. Apoi a+b+c fiind cuprinsă ı̂ntre 0 şi 2π, p =
2
este cuprins ı̂ntre 0 şi π, iar p − a, p − b, p − c, fiind mai mici decât p, sunt inferioare
lui π.
Cele patru cantităţi p, p − a, p − b, p − c sunt deci cuprinse intre 0 si π şi ca
urmare, sinusurile lor sunt pozitive; deci şi produsul
sin p sin (p − a) sin (p − b) sin (p − c)
este pozitiv.
Problema 13. Într-un triunghi sferic avem relaţia:
sin c ctgb = cos c cos A + sin A ctgB (relaţia cotangentelor).

Soluţie:
Folosim relaţia:
şi analogia sinusurilor

Le ı̂mpărţim, eliminăm pe sin a şi va rezulta:

cos b sin c − sin b cos c cos A
ctgB =
sin b sin A
sau
sin cctgb cos c cos A
ctgB = −
sin A sin A
şi ı̂n sfârşit rezultă relaţia cotangentelor:
sin c ctgb = cos c cos A + sin A ctgB.
Problema 14. Să se stabilească alte formule decât cele obişnuite pentru re-
zolvarea unui triunghi sferic oarecare, când se cunosc două laturi a, b şi unghiul
cuprins C.
Soluţie:
Considerăm formulele:

ctgb sin c − cos c cos A
ctgB =
sin A
ctgc sin b − cos b cos A
ctgC =
sin A
Punem
tgu = tgb cos A
tgv = tgc cos A
şi ultimele două relaţii devin:
tgA sin u
tgB =
sin (c − u)
tgA sin v
tgC = ,
sin (b − v)
iar prima relaţie devine:
cos b cos c
cos a = cos (c − u) = cos (b − v) ,
cos u cos v
u şi v fiind ı̂nalţimile triunghiului ABC duse respectiv din B şi C, perpendiculare
pe laturile opuse.
Problema 15. Să se demonstreze relaţiile:
da = cos Cdb − cos Bdc + sin c sin BdA, (1)
ctgada + ctgBdB = ctgbdb + ctgAdA, (2)

existente ı̂ntr-un triunghi sferic ABC.
Soluţie:
Scriem formula cosinusurilor pentru latura a:
şi o diferenţiem
− sin ada = [− sin b cos c + cos b sin c cos A] db + [− cos b sin c + sin b cos c cos A] dc−
− sin b sin c sin AdA
Observăm că coeficientul lui db este − sin a cos C, iar al lui dA prin − sin a sin c sin B,
obţinem formula (1).
Pentru demonstrarea formulei (2), scriem analogia sinusurilor
sin a sin B = sin b sin A,
aplicăm logaritmii ambilor membri:
log sin a + log sin B = log sin b + log sin A
şi diferenţiem:
ctgada + ctgBdB = ctgbdb + ctgAda
şi obţinem formula căutată.
Problema 16. Să se demonstreze relaţiile:
sin adB = sin Cdb − cos a sin Bdc − sin b cos CdA0 (1)
dA = − cos cdB − cos bdC + sin b sin Cda, (2)

existente ı̂ntr-un triunghi sferic.
Soluţie:
Diferenţiem formula:
sin ActgB = ctgb sin c − cos c cos A
care se obţine ı̂mpărţind formula
la
şi obţinem:
sin A sin c
− 2 dB + [ctgB cos A − sin A cos c] dA = − 2 db + [ctgb cos c + cos A sin c] dc
sin B sin b
sau
sin A cos C sin c cos a
2 dB − dA = 2 db + dc;
sin B sin B sin b sin b
ı̂nmulţind această relaţie cu sin B, găsim:
sin a sin C cos a sin B
− dB − cos CdA = − db + dc
sin b sin b sin b
sau
sin adB = sin Cdb − cos a sin Bdc − sin b cos CdA.
Pentru demonstrarea relaţiei (2), folosim formula:
cos A = sin B sin C cos a − cos B cos c
Problema 17. Să se demonstreze că ı̂ntr-un triunghi sferic avem relaţia:
A B C
sin (b − c) cos2 sin (c − a) cos2 sin (a − b) cos2
2 + 2 + 2 = 0. (1)
sin a sin b sin c
Soluţie:
Ştim că:
A sin p sin (p − a)
cos2 =
2 sin b sin c
B sin p sin (p − b)
cos2 =
2 sin a sin c
C sin p sin (p − c)
cos2 =
2 sin a sin b
a+b+c
ı̂n care p = .
2
Relaţia (1) devine:
sin (b − c) sin p sin (p − c) sin (c − a) sin p sin (p − b) sin (a − b) sin p sin (p − c)

+ + =0
sin a sin b sin c sin a sin b sin c sin a sin b sin c
sau
sin (p − a) sin (b − c) + sin (p − b) sin (c − a) +
+ sin (p − c) sin (a − b) = 0
care se verifică prin dezvoltare.
Problema 18. Să se arate că ı̂ntr-un triunghi sferic ABC avem relaţia
sin b sin c − cos b cos c cos A = sin B sin C − cos B cos C cos a. (1)
Soluţie:
Egalitatea (1) se poate scrie:
sin b sin c + sin b sin c cos A − sin b sin c cos A − cos b cos c cos A =
= sin B sin C + sin B sin C cos a − sin B sin C cos a − cos B cos C cos a
sau:
sin b sin c (1 − cos A) + cos (b − c) cos A =
(2)
= sin B sin C (1 + cos a) − cos (B − C) cos a,
Avem apoi relaţia:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A,
pe care o scriem:
cos a + sin b sin c − sin b sin c cos A = cos b cos c + sin b sin c
sau
A
cos (b − c) = cos a + sin b sin c (1 − cos A) = cos a + 2 sin b sin c sin2
2
şi la fel
a
cos (B − C) = − cos A + 2 sin B sin C cos2
2
Astfel egalitatea (2) se scrie:
A A
2 sin b sin c sin2 + cos a cos A + 2 sin b sin c sin2 cos A =
2 a 2 a
= 2 sin B sin C cos2 + cos a cos A − 2 cos a sin B sin C cos2
2 2
sau
A a
sin b sin c sin2 (1 + cos A) = sin B sin C cos2 (1 − cos a)
2 2
A A a a
2 sin b sin c sin2 cos2 = 2 sin B sin C cos2 sin2
2 2 2 2
2 2
sin b sin c sin A = sin B sin C sin a
sin b sin A sin c sin A = sin B sin C sin2 a, (3)
dar analogia sinusurilor ne dă:
sin b sin A = sin a sin B
sin c sin A = sin a sin C;

deci relaţia (3) se poate scrie:
sin a sin B sin a sin C = sin B sin C sin2 a
şi relaţia (1) a fost demonstrată.

Problema 19.Să se demonstreze formulele:
sin b sin c + cos b cos c cos A = sin B sin C − cos B cos C cos a (1.1)
sin2 a(1 + cos A cos B cos C) = sin2 A(1 − cos a cos b cos c) (1.2)
Rezolvare.
Scriem teorema cosinusului pentru latura a şi pentru unghiul A:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A · cos A
cos A = − cos B cos C + sin B sin C cos a · cos a
şi obţinem:
cos a cos A = cos b cos c cos A + sin b sin c cos2 A
cos a cos A = − cos B cos C cos a + sin B sin C cos2 a
Egalăm aceste două relaţii şi rezultă:
cos b cos c cos A + sin b sin c cos2 A = − cos B cos C cos a + sin B sin C cos2 a (1.3)
Scriem teorema sinusurilor:

sin a sin b sin c
= =
sin A sin B sin C
de unde:
sin b sin A = sin a sin B
sin c sin A = sin a sin C
pe care le ı̂nmulţim membru cu membru şi obţinem:
sin b sin c sin2 A = sin B sin C sin2 a (1.4)
pe care o adunăm membru cu membru cu ecuaţia (1.3) rezultând ecuaţia:
sin b sin c + cos b cos c cos A = sin B sin C − cos B cos C cos a
Pentru a demonstra a doua formulă din teorema cosinusului pentru latura a şi pentru
unghiul A scoatem pe:
sin b sin c =
cos A
şi pe
cos A + cos B cos C
sin B sin C =
cos a
care introduse ı̂n relaţia (1.1) obţinem:
cos2 A+cos A cos B cos C−cos A cos B cos C cos2 a = cos2 a−cos a cos b cos c+cos a cos b cos c cos2 A
cos2 A + (1 − cos2 a) cos A cos B cos C = cos2 a − (1 − cos2 A) cos a cos b cos c
Ştim că:
cos2 A = 1 − sin2 A
cos2 a = 1 − sin2 a
şi ı̂nlocuim ı̂n relaţia de mai sus rezultând ecuaţia (1.2):
1 − sin2 A + sina cos A cos B cos C = 1 − sin2 a − sinA cos a cos b cos c
adică
sin2 a(1 + cos A cos B cos C) = sin2 A(1 − cos a cos b cos c).
Problema 20. Dacă D este un punct situat pe latura BC a unui triunghi

sferic oarecare ABC, să se demonstreze că:
cos AD sin BC = cos AB sin CD + cos AC sin BD
D
B
Rezolvare. Scriem teorema cosinusului ı̂n triunghiurile ADB şi ADC pentru
latura AB,respectiv AC:
\
cos AB = cos BD cos AD + sin BD sin AD cos ADB
\
cos AC = cos CD cos AD + sin CD sin AD cos ADC
Dar
\ = 1800 − ADB
ADC \
deci
\ = − cos ADB
cos ADC \
şi ne rezultă că:
\
cos AC = cos CD cos AD − sin CD sin AD cos ADB
\
Din relaţiile cosinusului pentru AB şi AC scoatem cos ADB:
\= cos AB − cos BD cos AD

cos ADB
sin BD sin AD
\= cos CD cos AD − cos AC

cos ADB
sin CD sin AD
pe care le egalăm şi obţinem:
cos AB sin CD − cos BD cos AD sin CD = sin BD cos CD cos AD − sin BD cos AC
cos AB sin CD + cos AC sin BD = cos AD · (sin BD cos CD + cos BD sin CD)
Cum
sin BC = sin(BD + CD) = sin BD cos CD + cos BD sin CD
am obţinut relaţia ce trebuia demonstrată:
cos AD sin BC = cos AB sin CD + cos AC sin BD.
Problema 21. Să se arate că dacă ı̂ntr-un triunghi sferic ABC avem A = 2B,
avem şi: ¡ ¢
cos b + 2c
cos a =
cos 2c
Rezolvare. Dacă A = 2B ⇒ cos A = cos 2B şi sin A = sin 2B.

Scriem teorema sinusurilor:
sin a sin b sin B sin b sin B sin b
= ⇔ = ⇔ =
sin A sin B sin A sin a sin 2B sin a
Cum
sin 2B = 2 sin B cos B
obţinem:
sin a
cos B =
2 sin b
În continuare vom scrie teorema cosinusului pentru laturile a şi b:

şi obţinem:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos 2B
cos a = cos b cos c + sin b sin c(2 cos2 B − 1)
· ¸
sin2 a
cos a = cos b cos c + sin b sin c 2 −1
4 sin2 b
sin2 a sin c
⇒ cos a = cos b cos c + − sin b sin c
2 sin b
şi
sin a
cos b = cos a cos c + sin a sin c
2 sin b
2
sin a sin c
⇒ cos b = cos a cos c +
2 sin b
Cele două relaţii pentru cos a şi cos b le scădem:
cos a − cos b = cos b cos c − cos a cos c − sin b sin c
cos a(1 + cos c) = cos b cos c − sin b sin c + cos b

dar
cos b cos c − sin b sin c = cos(b + c)
cos(b + c) + cos b
⇒ cos a =
1 + cos c
c
Cum 1 + cos c = 2 cos2 2
ne rezultă că:
2 cos b+c−b
2
cos b+c+b
2
cos a =
2 cos2 2c
cos 2c cos(b + 2c )
cos a =
cos2 2c
şi ı̂n final relaţia dorită: ¡ ¢
cos b + 2c
cos a = .
cos 2c
Problema 22. Dacă 2 triunghiuri sferice au toate laturile egale, două câte
două, să se arate că unghiurile opuse sunt de asemenea egale, două câte două.
Rezolvare.
Scriem teorema cosinusului pentru fiecare latură a triunghiurilor ABC şi A0 B 0 C 0 :
½
cos a0 = cos b0 cos c0 + sin b0 sin c0 cos A0
½
cos b0 = cos a0 cos c0 + sin a0 sin c0 cos B 0
½
cos c0 = cos a0 cos b0 + sin a0 sin b0 cos C 0
Cum ½
0 cos a = cos a0
a=a ⇒
sin a = sin a0
½
0 cos b = cos b0
b=b ⇒
sin b = sin b0
½
0 cos c = cos c0
c=c ⇒
sin c = sin c0
obţinem:
cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A0
⇒ 0 = sin b sin c(cos A − cos A0 )
de unde rezultă că A = A0 .
Analog se demonstrează că B = B 0 şi C = C 0 .
Problema 23. Să se demonstreze că, dacă 2 triunghiuri sferice au 2 laturi

respectiv egale şi unghiurile formate de ele inegale, laturile opuse acestor unghiuri
sunt inegale, şi anume la unghiul mai mare se opune latura mai mare.
Rezolvare. În triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 cu b = b0 şi c = c0 scriem teorema

cosinusului pentru laturile a şi a0 :
½
cos a0 = cos b0 cos c0 + sin b0 sin c0 cos A0
şi obţinem:
cos a − cos a0 = sin b sin c(cos A − cos A0 )
Dacă
cos a − cos a0 > 0 ⇒ cos a > cos a0 ⇒ cos A > cos A0
Cum a, a0 , A, A0 ∈ [0, π] ⇒ a < a0 şi A < A0 .
Problema 24. Să se arate că, ı̂ntr-un triunghi sferic ABC, avem:
a b c
sin(p − a) + sin(p − b) + sin(p − c) − sin p = 4 sin sin sin
2 2 2
unde p este semiperimetrul triunghiului.
a+b+c
p=
2
Rezolvare.
p−a+p−b p−a−p+b
sin(p − a) + sin(p − b) = 2 sin cos
2 2
2p − a − b b−a
= 2 sin cos
2 2
a+b+c−a−b b−a
= 2 sin cos
2 2
c b−a
= 2 sin cos
2 2
p−c−p p−c+p
sin(p − c) − sin p = 2 sin cos
2 2
c 2p − c
= 2 sin(− ) cos
2 2
c a+b+c−c
= −2 sin cos
2 2
c a+b
= −2 sin cos
2 2
Adunăm cele două relaţii şi obţinem:
· ¸
c b−a a+b
sin(p − a) + sin(p − b) + sin(p − c) − sin p = 2 sin cos − cos
2 2 2
c b−a+a+b a+b−b+a
= 2 sin · 2 sin sin
2 4 4
a b c
⇒ sin(p − a) + sin(p − b) + sin(p − c) − sin p = 4 sin sin sin .
2 2 2
Capitolul 2
Astronomie sferică
Problema 1. Enumeraţi punctele fundamentale de referinţă de pe sfera cerească.
Soluţie:
Polul nord al lumii (P ), polul sud al lumii (P 0 ); zenitul (Z), nadirul (Z 0 ); punc-
tul cardinal sud (S), punctul cardinal (N ), punctul cardinal est (E), punctul cardinal
vest (V ); polul nord ecliptic (Π), polul sud ecliptic (Π0 ); punctul vernal (γ=punctul
echinocţiului de primăvară), punctul autumnal (Ω=punctul echinocţiului de toamnă),
punctul solstiţiului de vară (ε), punctul solstiţiului de iarnă (ε0 ); polul nord galac-
tic (G), polul sud galactic (G0 ), nodul ascendent al ecuatorului galactic (Ω), nodul
descendent al ecuatorului galactic (Ω0 ).
Problema 2. Să se scrie coordonatele ecuatoriale ale punctelor fundamen-

tale de referinţă de pe sfera cerească.
Soluţie:
Conform figurilor (2.1) şi (2.2) avem:

_ _
(Z) α = γQ = θ, δ = QZ = ϕ;
_ _
(Z 0 ) α = γQQ0 = θ + 12h , δ = Q0 Z 0 = −ϕ;
_ _ _ _
(S) α = γQ = θ, δ = QS = QP 0 − SP 0 = −(900 − ϕ);
_ _ _ _
(N ) α = γQQ0 = θ + 12h , δ = Q0 N = Q0 P − N P = 900 − ϕ;
27
CAPITOLUL 2. ASTRONOMIE SFERICĂ 28
Z
P
Q
O
N S
Q
P
Z

P P
P
G L
x
Q
Q Q Q
O
x
L G
P
P P
_
(E) α = γQE = θ + 6h , δ = 00 ;
_ _ _
(V ) α = γV = γQ − V Q = θ − 6h , δ = 00 ;
_
(Π) α = γQQ0 = 2700 = 18h ,
_ _ _
δ = Q0 Π = Q0 P − ΠP = 900 − ε = 900 − 230 270 = 660 330 ;
_
(Π0 ) α = γQ = 900 = 6h ,
_ _ _
δ = QΠ0 = QP 0 − Π0 P 0 = −900 −(−ε) = −900 +230 270 = −660 330 ;
(γ) α = 0h , δ = 00 ;
_
(Ω) α = γQΩ = 1800 = 12h , δ = 00 ;
_ _
(ε) α = γQ = 900 = 6h , δ = Qε = ε = 230 270 ;
_ _
(ε0 ) α = γQQ0 = 2700 = 18h , δ = Q0 ε0 = −ε = −230 270 ;
(G) α = 12h 40min , δ = 280 ;
(G0 ) α = 0h 40min , δ = −280 ;
(Ω) α = 18h 40min , δ =0 ;

(Ω0 ) α = 6h 40min , δ = 00 ;
Problema 3. Să se arate că relaţia:
θ = α + H,
are o valabilitate generală (nedepinzând de situarea observatorului O pe globul tere-
stru şi a astrului σ pe sfera cerească)
Soluţie:
Se consideră cazurile posibile de situare a cercurilor de declinaţie ale punctelor

γ şi δ faţă de meridianul ceresc al locului O.
Avem patru cazuri posibile (Figura 2.3):
P P
H Z a
u u Z
Cazul 1 Cazul 2
H
Z u
P P
u s
H Z
s
Cazul 3 Cazul 4
Cazul 1 :
θ =α+H
Cazul 2:
θ + 3600 − H = α
θ = α + H − 3600
θ = α + H − 24h
Cazul 3:
θ = α + H3600
θ = α + H − 24h
Cazul 4:
H − θ = 3600 − α
θ = α + H − 3600
θ = α + H − 24h
Problema 4. Să se scrie formula pentru distanţa dintre două puncte de pe

suprafaţa globului terestru, de coordonate geografice (L1 , ϕ1 ) şi (L2 , ϕ2 ).
Soluţie:
Considerăm Figura 2.4 unde am notat:

p
O2
O1 j2
G
g g
T j1
L1
L2
T − centrul Pământului, G− Greenwich, pp0 − axa polilor, qq 0 − ecuatorul tere-

_
stru, L− longitudinea geografică, ϕ− latitudinea geografică, O1 O2 = x şi O1 (L1 , ϕ1 ),
O2 (L2 , ϕ2 ).
În triunghiul sferic pO1 O2 , avem:
_ _
p̂ = L2 − L1 = ∆L, pO1 = 900 − ϕ1 , pO2 = 900 − ϕ2 .
_
Aplicând teorema cosinusului pentru O1 O2 = x :
_
cos O1 O2 = cos(900 − ϕ1 ) cos(900 − ϕ2 ) + sin(900 − ϕ1 ) sin(900 − ϕ2 ) cos(∆L)
Ştim că :
cos(900 − ϕ) = sin ϕ
sin(900 − ϕ) = − cos ϕ
=⇒ cos x̂ = sin ϕ1 sin ϕ2 + cos ϕ1 cos ϕ2 cos(∆L) (1)
=⇒ x = arccos(sin ϕ1 sin ϕ2 + cos ϕ1 cos ϕ2 cos(∆L))
Notăm:
sin ϕ2 = A şi cos ϕ2 cos(∆L) = B.
cos ϕ2 cos(∆L) B
=⇒ = cot ϕ2 cos(∆L) = = tan M,
sin ϕ2 A
unde M este un unghi auxiliar.
Atunci formula (1) devine:
cos x̂ = sin ϕ1 A + B cos ϕ1 = sin ϕ1 A + cos ϕ1 A tan M =

A sin(ϕ1 + M ) sin ϕ2 sin(ϕ1 + M )
= A(sin ϕ1 + tan M cos ϕ1 ) = =
cos M cos M
Problema 5. Un vapor pleacă ı̂n ziua de 8 iulie, ora 6 dimineaţa, din portul
B(ϕ1 = 480 230 N, L1 = 40 300 V ) pe un cerc mare, spre portul C(ϕ2 = 50 170 N, L2 =
520 330 V ). Când ajunge vaporul la destinaţie dacă viteza sa medie de deplasare este
de 18 mile marine pe oră?
Soluţie:
În triunghiul sferic P BC (Figura 2.5), avem:
h
ic
L2
nw
L1
ee
Gr
ul
an
idi
)
er
1
j1 L
M
C( j1, L1 )
B(
Ecuator
_ _
\
P B = 900 − ϕ1 , P C = 900 − ϕ2 , BP C = L2 − L1 .
Aplicând teorema cosinusului pentru latura BC :
_ _ _ _ _
\
cos BC = cos BP cos CP + sin BP sin CP cos BP C
_
⇐⇒ cos BC = sin ϕ1 sin ϕ2 + cos ϕ1 cos ϕ2 cos(L2 − L1 )
_
=⇒ BC = 590 160 , 6
⇐⇒ BC = 3556, 6 mile marine
(1 milă marină = lungimea arcului de cerc mare de 10 de pe sfera cerească)
BC 3556, 6
=⇒ t = = = 197h , 6 = 8 zile şi 5h , 6 ∼
= 8 zile şi 6h .
18 18
Aşadar, vaporul va ajunge ı̂n portul C la data de 16 iulie, ora 12.

Probleme propuse.
Problema 6. Să se scrie formula pentru distanţa dintre două puncte de pe

suprafaţa globului terestru, de coordonate ecuatoriale σ1 (α1 , δ1 ) şi σ2 (α2 , δ2 ).
Problema 7. Într-o zi, la momentul sideral θ = 19h 35min 24s , coordonatele

ecuatoriale ale unei comete sunt următoarele: α = 17h 50min 47s , 5; δ = +270 170 3600 .
În ce direcţie (A, z) trebuie ı̂ndreptat teodolitul de la Observatorul Astronomic din
Cluj-Napoca (ϕ = 460 450 3400 ) pentru a observa cometa?(Figura 2.6)
Problema 8. O cometă are coordonatele ecliptice (λ, β)(Figura 2.7). Care

sunt coordonatele ecuatoriale ale cometei ştiind că ı̂nclinarea pe ecuator este ε?
Aplicaţie: λ = 5h 43min 01s , 5; β = 450 070 4800 ; ε = 230 260 2100 .
Problema 9. Să se stabilească formulele pentru transformarea coordonatelor

ecuatoriale (α, δ) ı̂n coordonate galactice (l, b)(Figura 2.8).
Problema 10. Să se determine timpul sideral şi azimutul pentru punctele
unde răsare şi apune steaua S, de coordonate ecuatoriale (α, δ), ı̂ntr-o localitate de
latitudine ϕ (nu se ţine seama de refracţie)(Figura 2.9).
Z
P H o
180 -A
o
90 -d
Q
S
N S
d
P
Z

P o
90 -a
P o
90 -l o
90 -d
o
90 -b
x
s
Q Q
d
P
P
a- +90
i
o
90 -d
o
90 -d
G o
90 -z
Z
P H o
180 -A
o
90 -d
Q
S
N S
d
P
Z

Capitolul 3
Pamantul - corp ceresc
Problema 1. Să se demonstreze că valoarea unghiulară a arcului de meridian O1 O2

(ı̂n ipoteza sfericitaţii Pământului) se determină cu ajutorul formulei:
n0 = φ1 − φ2 = z1 − z2 ,
unde φ1 , φ2 sunt latitudinile geografice ale punctelor O1 , O2 , iar z1 , z2 sunt distanţele

zenitale meridiane ale unei stele măsurate simultan din punctele O1 , O2 .
Soluţie:
Z 1
O 1
Z 2
O 2
F 1
Q’ Ecuator F 2
Q
qq 0 −ecuatorul terestru ; O1 şi O2 −doi observatori situaţi pe acelaşi meridian.
_
O1 O2 = n0 şi n0 = φ1 − φ2
35
CAPITOLUL 3. PAMANTUL - CORP CERESC 36
z = φ − δ (δ > 0)
rezultă astfel că pentru cei doi observatori ,care studiază steaua σ obţinem:
z1 = φ1 − δ şi z2 = φ2 − δ (−) =⇒ z1 − z2 = φ1 − φ2
Problema 2. Considerând Pamântul drept elipsoid de rotaţie,având turtirea ε,să

se arate că ı̂ntre această mărime şi excentricitatea unei elipse meridiane ’e’există
relaţia:
(1 − ε)2 = 1 − e2
Soluţie:
q a
T q
a−b
ε= (1)
a
a=semiaxă ecuatorială ; b=semiaxă polară
r
b2
e= 1− 2 (2)
a
Din relaţia (1) rezultă că
b b
ε=1− =⇒ = 1 − ε.
a a
Din (2) rezultă că

b √
= 1 − e2 .
a
Prin egalare obţinem:

√
1−ε= 1 − e2 =⇒ (1 − ε)2 = 1 − e2
Problema 3. Să se exprime coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare ale

unui punct al elipsei meridiane, M(x,y), cu ajutorul latitudinii geocentrice φ0 .
Soluţie:
J
m
b M
j
j
q m
a T Q q
Observatorul se află ı̂n punctul M; ρ− rază vectoare geocentrică; φ0 − latitudine

geocentrică; M 0 − punctul de pe cercul circumscris elipsei corespunzător punctului
M; Q− piciorul perpendicularei; Ψ =≮ M 0 T Q− latitudinea excentrică.
Pentru sistemul de coordonate Txyz avem:
x
cos φ0 = ⇒ x = ρ cos φ0
ρ
şi
y
sin φ0 = ⇒ y = ρ sin φ0
ρ
Ecuaţiile parametrice ale elipsei (ı̂n cazul nostru t → Ψ) sunt:
x = a cos Ψ
şi
y = b sin Ψ
Cum
b √ √
= 1 − ε = 1 − e2 ⇒ b = a 1 − e2
a
Astfel putem scrie: √

y = a 1 − e2 sin Ψ
p p
ρ2 = x2 + y 2 ⇒ ρ = x2 + y 2 = a2 cos2 Ψ + a2 (1 − e2 ) sin2 Ψ =
p p
= a cos2 Ψ + sin2 Ψ − e2 sin2 Ψ = a 1 − e2 sin2 Ψ
√
y a 1 − e2 sin Ψ
0
sin φ = ⇒ sin φ = p 0
prin ridicare la pătrat rezultă: sin2 φ0 =
ρ 2
a 1 − e sin Ψ 2
sin2 φ0
(1 − e2 ) sin2 Ψ + e2 sin2 Ψ sin2 φ0 ⇒ sin2 Ψ =
1 − e2 cos2 φ0
√ √
a 1 − e2 a 1 − e2 cos φ0
ρ= p ⇒x= p
1 − e2 cos2 φ0 1 − e2 cos2 φ0
√
a 1 − e2 sin φ0
y=p
1 − e2 cos2 φ0
Problema 4. Să se exprime aceleaşi coordonate rectangulare ca şi ı̂n problema

precedentă,ı̂n funcţie de latitudinea geodezică B (φ0 )
Soluţie:
j B
q q
T
Coordonatele punctului trebuie să satisfacă atât ecuaţia elipsei (ε), cât şi ecuaţia
tangentei(T )
x2 z2
+ =1
a2 a2 (1 − e2 )
1
z=− x+c
tgB
Constanta c trebuie aleasă astfel ca elipsa (ε) şi dreapta (T ) să aibă un punct
comun p
=⇒ c = a 1 + ctg2 B − e2
Astfel coordonatele rectangulare ale punctului M ı̂n funcţie de B vor fi:
a cos B a (1 − e2 ) sin B
x= p ; y= p
1 − e2 sin2 B 1 − e2 sin2 B
Problema 5. Să se arate că, coordonatele geocentrice ecuatoriale rectangulare

ale unui observator situat la suprafaţa Pământului, ı̂n punctul având coordonatele
geodezice: L− longitudine geodezică, B− latitudine geodezică şi H− ı̂nălţime geo-
dezică, sunt date de formulele:
x = (C + H) cos B cos L, y = (C + H) cos B sin L, z = (S + H) sin B
unde ¡ ¢
a
C=p , S = 1 − e2 C
1 − e2 sin2 B
iar a şi e sunt semiaxa mare, respectiv excentricitatea elipsei meridiane.
Reamintim definiţia coordonatelor geodezice: ”L− unghiul format de planul
meridian al locului dat cu planul meridianul zero de la Greenwich; B− unghiul
cuprins ı̂ntre verticala dusă la planul tangent al elipsoidului de referinţă ı̂n punc-
tul dat şi planul ecuatorului; H− distanţa locului de observaţie de la elipsoidul de
referinţă.
Soluţie:
O
Z
DZ
M D
X
Z
B M
Ecuator Q
Q’ X
T X
M
(E)
Fie O − poziţia observatorului, având ı̂nălţimea geodezică H deasupra elipsoidului

(cu centrul ı̂nT).
∆x = H cos B, ∆z = H sin B
x0 = xM + ∆x, z0 = zM + ∆z,
unde (x0 , z0 ) sunt coordonatele rectangulare ale punctului M,situat pe suprafaţa
elipsoidului, la intersecţia cu verticala ce trece prin O.
Cum am văzut ı̂n problema precedentă expresiile coordonatelor rectangulare
ale punctului M sunt:
x= p ;y = p ,
1 − e2 sin2 B 1 − e2 sin2 B
ı̂n cazul nostru va rezulta:
x0 = p şi z0 = p
1 − e2 sin2 B + H 1 − e2 sin2 B + H
Folosind notaţiile C şi S din enunţ, precum şi definiţia longitudinii geodezice
L, ajungem la relaţiile cerute.
Probleme propuse
Problema 6. Să se arate că ı̂ntre latitudinea geodezică (B) şi latitudinea
geocentrică (φ0 ) există relaţia:
1
tgB = tgφ0 ,
1 − e2
unde e este excentricitatea elipsei meridiane.
Problema 7. Să se arate că ı̂ntre latitudinea excentrică (Ψ) ¸si latitudinea
geodezică (B) există relaţia:
√
tgΨ = 1 − e2 tgB,
Problema 8. Să se demonstreze că diferenţa dintre latitudinea geodezică (B)

şi latitudinea geocentrică (φ0 ) se exprimă prin urmatoare relaţie aproximativă:
B − φ0 = 10313200 , 4e2 sin (2B) ,


Care este max (B − φ0 ) şi pentru care cerc meridian are loc?
Problema 9. Să se demonstreze că lungimea arcului de meridian l _

O1 O2
dintre puctele O1 (φ1 ) şi O2 (φ2 ) ,care reprezintă latitudinea astronomică,se exprimă
prin formula:
Zφ2 3
2
¡ 2 2
¢−
l _ = a(1 − e ) 1 − e sin φ 2 dφ,
O1 O2
φ1
unde a şi e reprezintă semiaxa mare, respectiv excentricitatea elipsei meridiane(ε).

Capitolul 4
Fenomene ce modifica pozitia

astrilor pe cer
Problema 1. Să se stabilească o formulă pentru refracţia astronomică ı̂n cazul

modelului sferic concentric pentru atmosfera terestră (figura 4.1).
Soluţie :
n =n+dn Z
n
di
i+
i=
i-dq
A
z
M
Z
O
dq
q
q
→ se presupune că atmosfera terestră este formată din straturi sferice, con-
centrice şi suficient de subţiri pentru a putea fi considerate omogene
→ fie două straturi având indicii de refracţie n şi n0 = n + dn
r, r0 = r + dr → distanţele lor faţă de centrul Pământului
r0 → raza Pământului (figura 4.1)
42
CAPITOLUL 4. FENOMENE CE MODIFICA POZITIA ASTRILOR PE CER43
→ fie sistemul de coordonate polare (r, θ) , având polul ı̂n T şi axă verticala
locului T Z
→ lumina care vine de la astru până la observatorul situat ı̂n O descrie o curbă
_
din care stratul atmosferic cu indicile refracţie n delimitează arcul BA, asimilabil
cu segmentul de dreaptă BA, a cărui formează unghiul ζ cu verticala locului
→ i, i0 = i + di sunt unghiurile de incidenţă ı̂n A, B
→ din triunghiul AT B avem : i − dθ unghiul de refracţie ı̂n B
→ din teorema sinusului
sin i0 n
⇒ = 0 (1)
sin (i − dθ) n
sin (i − dθ) r
= 0 (2)
sin i r
sin i0 nr
→ ı̂nmulţind termen cu termen (1) şi (2) ⇒ = 0 0 sau
sin i nr
n0 r0 sin i0 = nr sin i (3)
→ la suprafaţa Pământului avem : n = n0 , r = r0 , i = z
⇒ nr sin i = n0 r0 sin z = K (4)
K → invariantul refracţiei
→ diferenţiind logaritmic (4)
dn dr
⇒ + + ctgidi = 0 (5)
n r
→ ı̂n coordonate polare, tangenta unghiului i format de raza vectoare şi tan-
genta la curbă ı̂n punctul A este :
r
tgi = (6)
dr
dθ
dr 1
⇒ = dθ = ctgidθ (7)
r tgi
→ ı̂nlocuind (7) ı̂n (5)
dn
⇒ dθ + di = −tgi (8)
n
→ din triunghiul AM T : ζ = θ + i
⇒ dζ = dθ + di (9)
→ din (8) şi (9)

dn
⇒ dζ = −tgi (10)
n
(10) → ecuaţia diferenţială a refracţiei astronomice : variaţia totală a distanţei
zenitale, ζ, datorită refracţiei ı̂n stratul elementar din vecinătatea punctului A.
→ refracţia astronomică este variaţia totală a distanţei zenitale, ζ, de-alungul
razei de lumină, când aceasta străbate toată grosimea atmosferei; ea este dată de
integrala curbilinie : Z Z
dn
R= dζ = − tgi (11)
C C n
→ din (4)
r0 n0
⇒ sin i = sin z
r n
→ (11) devine : Z 1
n r sin z dn
R=− √0 0
n0 n2 r2 sin2 z n
sau Z n
1 dn
R = sin z sµ ¶2 (12)
1 nr n
− sin2 z
n0 r0
(12) → integrala refracţiei

→ dezvoltată ı̂n serie după puterile impare ale lui tgz
⇒ R = Atgz + Btg3 z + Ctg5 z + ... (13)
A, B, C, ... se deduc din observaţii, fie teoretic, pe baza modelelor de atmosferă

terestră.
Problema 2. Să se determine efectul pe care ı̂l are refracţia asupra coordo-
natelor ecuatoriale ale unui astru (figura 4.2).
Soluţie :
Z
P H1 9 o
a1 0 -d1
-a
90
-od Z1
1
Q
m
d1
O
d
a
a1 D1
Q
D
g
P
Z
σ (α, δ) → poziţia adevărată a unui astru pe sfera cerească
σ1 (α1 , δ1 ) → poziţia aparentă a acestuia (figura 2)

⇒ σσ1 = z1 − z = dz = R (1)
→ ı̂n plus :
mσ1 = (α1 − α) cos δ1
mσ = δ1 − δ
→ din triunghiul dreptunghic σmσ1 ı̂n care unghiul q se numeşte unghi par-
alactic şi este presupus cunoscut, şi din (1)
⇒ mσ = δ1 − δ = R cos q
mσ1 = (α1 − α) cos δ1 = R sin q
⇒ (da)00 = (α1 − α)00 = R00 sin q sec δ1
(dδ)00 = (δ1 − δ)00 = R00 cos q
sau
R
dαs = (α1 − α)s = sin q sec δ1
15
dδ 00 = (δ1 − δ)00 = R cos q (2)
→ se consideră triunghiul P Zσ1 , ı̂n care unghiul σ se aproximează cu unghiul

q din σ
→ din formulele lui Gauss ⇒
cos z1 = sin ϕ cos δ1 + cos ϕ cos δ1 cos H1 ,

sin z1 cos q = sin ϕ cos δ1 − cos ϕ sin δ1 cos H1 , (3)
sin z1 sin q = sin H1 cos ϕ.
→ se introduc notaţiile :
sin ϕ = m sin M, cos ϕ cos H1 = m cos M
tgϕ
⇒ tgM =
cos H1
cos ϕ cos H1
m= (4)
cos M
→ din (3)
⇒ cos z1 = m cos (M − δ1 ) ,
sin z1 cos q = m sin (M − δ1 ) ,
sin z1 sin q = sin H1 cos ϕ
tgH1 cos M
⇒ tgq =
sin (M − δ1 )
tg (M − δ1 )
tgz1 =
cos q
Problema 3. Să se determine paralaxa diurnă orizontală ecuatorială a Lunii

(figura 4.3).
Soluţie :
P
O1 Z1 P1
P2
R
j1
q j2 q
T
Z2
O2
ϕ1 , ϕ2 → latitudinile geografice a doi observatoriO1 , O2
z1, , z2, → distanţele zenitale topocentrice ale Lunii
p,1 , p,2 → paralaxele de ı̂nălţime ale Lunii pentruO1 , O2
∧ ∧ ∧ ∧
T O1 LO2 : T + O1 + L + O2 = 3600
∧
T = ϕ1 + |ϕ2 |
∧
O1 = 1800 − z1,
∧
L = p,1 + p,2
∧
O2 = 1800 − z2,
⇒ ϕ1 + |ϕ2 | + 1800 − z1, + p,1 + p,2 + 1800 − z2, = 3600

⇒ p,1 + p,2 = z1, + z2, − ϕ1 − |ϕ2 | (1)
ı̂n cazul Pământului sferic există relaţia :
p,1 = πL sin z1,
p,2 = πL sin z2, (2)
R
unde πL = →paralaxa diurnă oizontală ecuatorială a Lunii iar ∆L →distanţa
∆L
medie Lună-Pământ.
(2) → (1) ⇒ πL sin z1, + πL sin z2, = z1, + z2, − ϕ1 − |ϕ2 |
⇒ πL (sin z1, + sin z2, ) = z1, + z2, − ϕ1 − |ϕ2 |
z1, + z2, − ϕ1 − |ϕ2 |

⇒ πL =
sin z1, + sin z2,
⇒ πL = 570 0200 .7 pentru R0 = 6378.2km →raza ecuatorială a Pământului

R
πL = ⇒ ∆L = 384403km
∆L
Problema 4. Să se determine paralaxa diurnă orizontală ecuatorială a Soare-

lui (figura 4.4).
Soluţie :
→ se presupune cunoscută paralaxa diurnă orizontală ecuatorială a planetei

Marte πM u 2300 .28
Soarele şi Marte sunt ı̂n mare opoziţie faţă de Pământ, adică opoziţia ı̂n care
Marte se găseşte la periheliu.
r¯ → raza orbitei Pământului

R R
p pm
S P m M
rM → distanţa Pământ-Marte la opoziţie
aM → semiaxa mare a orbitei planetei Marte
e → excentricitatea orbitei planetei Marte
SM = aM (1 − e) → distanţa de la periheliul lui Marte la Soare
R = r¯ sin π¯ , R = rM sin πM ⇒ r¯ sin π¯ = rM sin πM
π¯ , πM → unghiuri mici
rM = SM − SP = aM (1 − e) − r¯
µ ¶
aM (1 − e)
⇒ π¯ = − 1 πM (1)
r¯
→ din legea a treia a lui Kepler
µ ¶2
aM TM 3
⇒ = (2)
e TP
TM , TP → perioadele de revoluţie siderală a lui Marte şi Pământ

 
¶2 µ
 TM 3 
(2) → (1) ⇒ π¯ =  (1 − e) − 1 πM
TP
→ ı̂n 1970 :
π¯ = 800 .794 care corespunde distanţei Pământ- Soare de
149.6 ∗ 106 km = 1U.A.
Problema 5. Dându-se raza Pământului R+0 , paralaxa diurnă orizontală

a unui astru π∗ şi diametrul său aparent 2β (unghiul sub care se vede diametrul
acestui astru de către observator situat ı̂n centrul Pământului), să se calculeze raza
astrului respectiv şi distanţa până la el (figura 4.5).
Soluţie :
Ro
+
s P*
D* b T
R*
→ din figură
⇒ R+0 = ∆∗ sin π∗
R+0
⇒ R∗ = sin β (1)
π∗
→ ı̂n cazul Lunii avem :
βL = 150 , 5 csi πL = 570 0200 , 7
→ din (1)
⇒ RL = 0, 27R+0 = 3476km, ∆L = 60, 3R+0

→ ı̂n cazul Soarelui avem :
β¯ = 95900 , 6 w 160
şi
π¯ = 800 , 794
→ din (1)
⇒ R¯ = 109R+0 , ∆¯ = 1U.A.
Problema 6. Din două observatoare diferite A, B de pe Pământ se observă

ı̂n acelaşi timp astrul σ şi se determină distanţele zenitale zA , zB . Suma celor două
paralaxe geocentrice ı̂n raport cu cele două observatoare este p. Să se determine
distanţa de la astru la centrul Pământului exprimată ı̂n raze terestre (figura 4.6).
Soluţie :
P
1
P2
ZB
D
R
+
O
T
ZB
→ din figură
R+0
⇒ p1 = sin zA
∆σ
R+0
p2 = sin zB
∆σ
R+0
⇒ p = p1 + p2 = (sin zA + sin zB )
∆σ
R+0 (sin zA + sin zB )
⇒ ∆σ = (1)
p
→ presupunem că :
zA = 300 , zB = 450 , p = 700
→ exprimăm p ı̂n radiani :

π
70 ·
p= 180 = 7π
60 1080
→ din (1) ¡ √ ¢
1 + 2 · 1080
⇒ ∆σ = R+0 = 59, 276R+0
2 · 7π
Probleme propuse.
Problema 7. Să se stabilească formulele pentru determinarea corecţiilor de
paralaxă diurnă ı̂n coordonate ecuatoriale (figura 4.7).
Problema 8. Să se determine corecţiile de paralaxă heliocentrică, atât ı̂n
coordonate ecuatoriale, cât şi ı̂n coordonate eliptice (figura 4.8) .
Problema 9. Să se determine locul geometric al poziţiilor aparente (geocen-
trice) σ 0 ale unei stele ı̂n decurs de un an ı̂n jurul poziţiei sale adevărate (heliocen-
trice) σ (figura 4.9).
Problema 10. Să se determine expresiile corecţiilor de aberaţie anuală ı̂n
coordonate ecuatoriale (figura 4.10).
Problema 11. Să se determine ecuaţia traiectoriei poziţiei aparente σ 0
datorită aberaţiei anuale.
Z s
Z
p
D
P
D
M d
Y
a
R
X
T d
j
Y
q
H
a
N
0=a-H
X

D D x
Q
T
d Y
a
a d
S
a 1
Y
X
2
e
X
l
-l
h (l ,b );(x,h )
(l ,b )
d
d
Z
A
A
,d)
)V
C(C,a
(C,a,d
x
Q
S
Y
O V D
lO+180
T
g
X e g

Capitolul 5
Timpul şi măsurarea lui
Problema 1. Din Bucureşti s-a observat un satelit artificial al Pământului la

momentul t = 17h 35m 43s , 2. Care a fost momentul sideral al observaţiei, ştiind
că longitudinea localităţii Bucureşti este L = +1h 34m 23s , 46, iar timpul sideral la
miezul nopţii mijlocii la Greenwich (0h T U ) a fost θ0G = 1h 13m 32s , 6?
Rezolvare. Relaţia fundamentală dintre timpul mediu şi timpul sideral este:
1 an tropic = 365, 2422 z.m. = 366, 2422z.s. (1)

1z.s. 365, 2422
(unde z.m. ı̂nseamnă zi medie, iar z.s.-zi siderală.) Notând µ = = ,
1z.m. 366, 2422
rezultă:
1 1
1 z.m. = z.s. = 1 + z.s. , (2)
µ 365, 2422
sau:
1 z.m. = 1 z.s. + 35 6s , 555 u.s., (unităţi siderale)
1h.m. = 1h.s. + 9s , 856 u.s.,
(3)
1m.m. = 1m.s. + 0s , 164 u.s.
1s.m. = 1s.s. + 0s , 003 u.s.
Ralaţia inversă relaţiei (2) este:
1
1 z.s. = µ z.m. = 1 − z.m., (4)
366, 2422
sau:
1 z.s. = 1 z.m. − 3m 55s , 909 u.m. (unităţi medii)
1h.s. = 1h.m. − 9s , 830 u.m.,
(5)
1m.s. = 1m.m. − 0s , 164 u.m.,
1s.s. = 1s.m. − 0s , 003 u.m.
54
CAPITOLUL 5. TIMPUL ŞI MĂSURAREA LUI 55
România aflându-se ı̂n cel de-al doilea fus orar, legătura dintre timpul său mediu tm
şi timpul universal TU (timpul mediu de la Greenwich) este dată de relaţia:
T U = tm − 2h . (6)
Dacă ı̂ntr-un anumit loc pe Pământ momentului mediu tm ı̂i corespunde momentul
sideral θ, iar miezul nopţii mijlocii (medii) ı̂i corespunde momentul sideral θ0 , atunci
intervalul de timp mediu t−0 ı̂i corespunde intervalul de timp sideral θ −θ0 . Rezultă
că:
tm = 0 = (θ − θ0 )µ. (7)
Pentru observatorul din Greenwich, relaţia (7) devine:
tmG = T U = µ(θG − θ0G), (8)
de unde:
1
θG = T U + θ0G . (9)
µ
Legătura dintre diferenţa de timp pentru două localităţi, corespunzând aceluiaşi
moment fizic, şi diferenţa legăturilor lor geografice este dată de:
HA − HB = LA − LB , (10)
care, scrisă pentru timpul sideral, unde localitatea A este Bucureşti, iar lovalitatea
B este Greenwich, devine:
thetaCj − θG = LCj − LG , (11)
sau
θCj = θG + LCj . (12)
Formulele (6),(9) şi (12) rezolvă problema propusă a trecerii de la timpul mediu la
timpul sideral.
În cazul numeric dat, avem:
T U = 17h 35m 43s , 2 − 2h = 15h 35m 43s , 2.

1 1 1 1
T U = 15h + 35m + 43s , 2 =
µ µ µ µ
15(1h 09s , 856) + 35(1m 00s , 164) + 43, 2(1s , 003) =
= 15h 02m 27s , 84 +

35m 05s , 74
43s , 13
= 15h 38m 16s , 91.
Din (9) rezultă:
θG = 15h 38m 16s , 91 + 1h 13m 32s , 6 = 16h 51m 49s , 51,
iar pe baza relaţiei (12) obţinem:
θCj = 16h 51m 49s , 51 + 1h 34m 23, 46 = 18h 26m 12s , 97.
Problema 2. La Bucureşti s-a determinat timpul sideral, observându-se tre-

cerea la meridian a unei stele având ascensia dreaptă α = 5h 05m 42s , 03. Care a
fost momentul de timp legal corespunzător observaţiei, ştiind că timpul sideral
la 0h T U era θ0G = 2h 24m 30s , 5, iar longitudinea localităţii Bucureşti este LCj =
1h 34m 23s , 46?
Rezolvare. Se ştie că θ = α + H. În momentul trecerii la meridian, H = 0 şi
atunci θCj = α = 5h 05m 42s , 03.
Trecerea de la timpul sideral la timpul mediu este realizată prin intermediul
formulelor (12),(8) şi (6). Din (12) rezulta̧: θG = θCj − LCj = 3h 31m 18s , 57 şi:
θG − θ0G = 1h 06m 48s , 07. În conformitate cu (8), avem: T U = (1h 06m 48s , 07)µ =
1h 06m 37s , 28, iar din (6) rezultă că timpul mediu corespunzător observaţiei a fost:
tmCj = T U + 2h = 3h 06m 37s , 28.
Problema 3. La Tokyo timpul solar mijlociu este t¯m = 19h 53m 14s , 5. Să se
determine:
a) timpul fusului la Tokyo, ştiind că LT = 9h 19m 00s , 0 E şi n = 9;
b) timpul legal român corespunzător;
c) timpul sideral corespunzător la Bucureşti ı̂n ziua de 17 octombrie 1973
(LCj = 1h 34m 23s , 5 E şi θ0G = 1h 41m 25s , 2).
Rezolvare. a) Pentru determinarea timpului fusului la Tokyo, se aplică for-
mula: Tn = t¯m + (n ± L), unde semnul + se ia pentru longitudini vestice, iar
semnul - se ia pentru longitudini estice. Avem succesiv:
LT = 9h 19m 00s , 0,
n = 9
n − Lt = −0h 19m 00s , 0,
t¯m = 19h 53m 14s , 5,
Tm = 19h34m 14s , 5.
b) Pentru determinarea timpului legal român corespunzător, se aplică formula

următoare:
Tm = Tn + (m − n).
În cazul nostru, m=2, n=9. Se deduce imediat:
T2 = 12h 34m 14s , 5.
c) Pentru a trece de la T2 la θCj pentru data de 17 octombrie 1973, raţionamentul

logic al transformării este:
T2 = 123 4m 14s , 5
T0 = 10h 34m 14s , 5
∆m = 1m 44s , 2
θ0 = 10h 35m 58s , 7
θ0G = 1h 41m 25s , 2
θ = 12h 17m 23s , 9
LCj = 1h 34m 23s , 5
θCj = 13h 51m 47s , 4
Observaţie. Corecţia ∆m a fost calculată, pornind de la T0 , pe baza tabelului

transformării unui interval de timp, exprimat ı̂n unităţi de timp mediu, ı̂n unităţi
de timp sideral, astfel:
10h ... 1m 38s , 6

34m ... 5s , 6
14s , 5 ... 0s , 0
∆m = 1m 44s , 2.
Problema 4. Două stele cunoscute, σ(α, δ) şi σ 0 (α0 , δ 0 ), observate dintr-un

loc de latitudine ϕ, ating o aceeaşi distanţă zenitală la momentele siderale θ şi, re-
spectiv, θ0 . Să se calculeze această distanţă zenitală, precum şi latitudinea locului
de observare.
o Z
90-
P H 90 o z Q
-δ
H' σ
90
δ z'
o
-
σ H
H'
Q' P'
Z'
Figura 5.1: Pentru calculul distanţei zenitale a unui astru şi al latitudinii locului de
observare.
Rezolvare. Problema este reprezentată schematic ı̂n Fig. 5.1.

Se cunsideră triunghiurile de poziţie P Zσ şi P Zσ. Aplicând prima formulă
fundamentală a trigonometriei sferice (formula cosinusului a lui Gauss) ı̂n aceste
două triunghiuri de poziţie, obţinem următoarele relaţii:
cos z = sin ϕ sin δ + cos ϕ cos δ cos H,
(13)
cos z 0 = sin ϕ sin δ 0 + cos ϕ cos δ 0 cos H 0
unde z = z 0 . Ţinând seama de acest fapt, pe baza formulelor (13), se deduce imediat:
sin ϕ sin δ + cos ϕ cos δ cos H = sin ϕ sin δ 0 + cos ϕ cos δ 0 cos H 0 .
Împărţind această relaţie prin cos ϕ, se obţine:

tan (sin δ − sin δ 0 ) = cos δ 0 cos H 0 − cos δ cos H,
de unde:
cos δ 0 cos H 0 − cos δ cos H
tan ϕ = . (14)
sin δ − sin δ 0
Prima dintre formulele (13) ı̂mpreună cu (14) rezolvă problema dată.

Observaţie. Pentru determinarea lui H şi H’ se aplică cunoscuta formulă care
leagă timpul sideral de unghiul orar şi de ascensia dreaptă.
Problema 5. Două stele de coordonate ecuatoriale cunoscute au, ı̂n acelaşi

moment (fizic), aceeaşi ı̂nălţime. Care este valoarea timpului sideral ı̂n momentul
respectiv?
Rezolvare. Dacă stelele σ1 (α1 , δ1 ) şi σ2 (α2 , δ2 ) au aceeaşi ı̂nălţime, atunci şi
distanţele lor zenitale sunt egale, adică z1 = z2 , ceea ce duce la: cos z1 = cos z2 .
Din formula cosinusurilor aplicată triunghiurilor sferice de poziţie P Zσ1 şi
P Zσ2 rezultă ı̂n acest caz:
sin ϕ sin ϕ1 + cos ϕ cos δ1 cos H1 = sin ϕ sin δ2 + cos ϕ cos δ2 cos H2 ; (15)
cos ϕ(cos δ1 cos H1 − cos δ2 cos H2 ) = sin ϕ(sin δ2 − sin δ1 . (16)
Punând condiţia cos ϕ 6= 0 (adicăϕ 6= 90◦ ), obţinem, prin ı̂mpărţirea relaţiei

(16) cu cos ϕ, egalitatea:
δ1 + δ2 δ2 − δ1
cos δ1 cos H1 − cos δ2 cos H2 = 2 tan ϕ cos sin ,
2 2
din care trebuie să eliminăm pe H1 şi H2 .
Timpul sideral ı̂n momentul observaţiei siderale este:
θ = H1 + α1 = H2 + α2
de unde rezultă imediat:
H1 = θ − α1 , H2 = θ − α2
.
Introducând notaţia: x = θ − α1 (de unde rezultă imediat θ = x + α1 ), putem

scrie:
x + (α1 − α2 ) = θ − α2 .
După transformări simple şi introducând, ı̂n plus, notaţiile:
a = cos δ1 − cos δ2 cos (α1 − α2 ),

b = cos δ2 sin (α1 − α2 ),

δ2 − δ1 δ1 + δ2
c = 2 tan ϕ sin cos ,
2 2
problema revine la rezolvarea următoarei ecuaţii trigonometrice:
a sin x + b cos x = c, (17)
ecuaţie trigonometrică de tipul liniar, pentru a cărei rezolvare există - după cum se
şie din trigonometrie - mai multe metode.
Soluţia generală a acestei ecuaţii este:
c
x = (−1)k arcsin ( cos β + kπ − β, (18)
a
b
unde β = arctan , k ∈ Z; atunci:
a
c
θ = (−1)k arcsin ( cos β + kπ − β + α1 . (19)
a
Discuţie. Deosebim, după valorile lui ϕ, câteva cazuri:

c
1) ϕ = 0◦ ; corespunde cazului a2 + b2 = c2 . Atunci avem arcsin ( cos β) = 0
a
b
şi ecuaţia devine o ecuaţie cu soluţia generală: θ = kπ − β + α1 , cu β = arctan şi
a
k ∈ Z. În acest caz, ecuaţia admite 1 · ∞ soluţii reale.
2)ϕ = 90◦ (pol); corespunde cazului a2 + b2 < c2 . Formula nu are sens ı̂n acest
caz, ea fiind dedusă cu condiţia (pusă la ı̂nceput) ϕ 6= 90◦ . Aşadar, ı̂n cazul de faţă,
ecuaţia nu admite soluţii reale.
3)0◦ < ϕ < 90◦ ; corespunde cazului a2 + b2 > c2 . Acum aecuaţia are 2 · ∞
soluţii reale. Se aplică ı̂n acest vaz formula obţinută ı̂n forma sa generală.
Problema 6. Cunoscând direcţia meridianei şi declinaţia Soarelui la un mo-

ment dat, să se determine ora locală, utilizând pentru aceasta umbra lăsată de un
stâlp vertical de lungime l.
Problema 7. Un acuzat de comiterea unei crime ı̂ntr-o zi cunoscută, la o oră

cunoscută, aduce ca o dovadă a nevinovăţiei sale o fotografie a sa făcută ı̂n faţa unei
case din alt oraş. Pe fotografie se vede umbra lăsată de un stâlp de telegraf, atât pe
teren, cât şi pe zidul casei. Cum se poate verifica faptul că fotografia a fost făcută
ı̂n ziua şi la ora la care s-a săvârşit crima?
Problema 8. Să se reprezinte grafic ”ecuaţia timpului”:
E = tm − ta ,
Folosind datele numerice din Anuarul Astronomic pentru anul 1997.
Problema 9. Care sunt scările de timp folosite astăzi ı̂n astronomie?

Capitolul 6
Mişcările aparente ale planetelor

şi sateliţilor.
Cinematica mişcării eliptice.
Problema 1. Să se exprime ı̂n formă matematică legile mişcărilor planetare ale lui
Kepler.
Rezolvare. 1) Legea I a lui Kepler se reduce ı̂n următoarea ecuaţie (care

reprezintă ecuaţia unei elipse ı̂n coordonate polare):
a(1 − e2 )
r= , 0 ≤ e < 1, (6.1)
1 + e cos v
unde r este raza vectoare a planetei P , socotită de la Soare (aflat ı̂n focarul elipsei),
variind ı̂ntre limitele numite distanţa periheliului SΠ (notată cu q) = a(1 − e), ı̂n
care unghiul polar (denumit ı̂n astronomie anomalie adevărată) v = 0◦ , respectiv
distanţa afeliului SA (notată cu Q) = a(1 + e), când v = 180◦ (fig.6.1).
Prin distanţa medie a planetei de la Soare se ı̂nţelege semiaxa mare a orbitei sale:
q+Q
a=
2
2) Legea a II-a a lui Kepler se exprimă ı̂n formă matematică ı̂n modul
următor:
aria(SP Π) = K(t − τ ), (6.2)
unde K este viteza areolară (aria descrisă ı̂n unitatea de timp), iar t−τ este intervalul
de timp scurs de la trecerea planetei P la periheliu.
62
CAPITOLUL 6. MIŞCĂRILE APARENTE ALE PLANETELOR 63
Ştiind că aria ı̂ntregii elipse este πab, iar T este perioada de revoluţie a planetei,
rezultă pentru factorul de proporţionalitate K expresia:
πab
K= ,
T
care se inlocuieşte ı̂n formula (6.2).
3) Legea a III-a a lui Kepler se poate exprima ı̂n formă matematică astfel:
T12 T22
= = . . . = const., (6.3)
a31 a32
P’
a E V
A ,
O Q S P
Figura 6.1: Elementele mişcării pe elipsă.
unde T1 , T2 , . . . sunt perioadele de revoluţie ale planetelor, iar a1 , a2 , . . . - semiaxele

mari ale orbitelor lor.
Dacă pentru sistemul Soare-Pământ se ia T1 = 1 an şi a1 = 1U A, rezultă că
const. = 1 şi obţinem pentru orice planetă formula (făcând abstracţie de indici):
T 2 = a3
ı̂n care T se exprimă ı̂n ani, iar a ı̂n U A.

Problema 2. Să se arate că viteza orbitală medie, sau viteza circulară, a unei
planete se determină, ı̂n km/s, cu ajutorul formulei:
29, 8
va ∼
= √ ,
a
a fiind semiaxa mare a orbitei planetei, exprimate ı̂n U A. Aplicaţie numerică pentru
mica planetă Poesia.
Rezolvare. Viteza orbitală medie, sau viteza circulară, a planetei se exprimă

cu ajutorul formulei:
2πa
va = ,
T
fiind de obicei măsurată ı̂n km/s. Deoarece semiaxa mare, a, se dă, de regulă, ı̂n U A
şi perioada siderală, T, ı̂n ani, şi ţinând seama de faptul că 1U A = 149, 6 · 106 km
şi că 1 an = 31, 56 · 106 s, rezultă că:
106 29, 78a

va = 2πa · 149, 6 · 6
= ,
T · 31, 56 · 10 T
iar după scrierea lui T ı̂n funcţie de a (conform legii a iii-a a lui Kepler: T 2 = a3
obţinem:
29, 78
va = √ km/s.
a
Pentru mica planetă Poesia: va = 16, 9km/s.
Problema 3. Într-un roman al lui Jules Verne este descrisă o cometă imag-
inară, având perioada de revoluţie ı̂n jurul Soarelui T = 2ani şi distanţa afeliului
orbitei rA = 820000000 km. Este corectă imaginaţia scriitorului, adică poate exista
o asemenea cometă?
Indicaţie. Se aplică legea a III-a a lui Kepler:
T2
=1
a3
unde T (perioada de revoluţie) este exprimată ı̂n ani siderali, iar a (semiaxa mare)
- ı̂n unităţi astronomice. Se ţine, de asemenea, seama de faptul că a = rΠ +r
2
A
.
Răspuns. Nu, deoarece rezultă rΠ = −343000000 km (adică datele problemei

nu sunt compatibile).
Problema 4. Să se demonstreze că proiecţia pe planul p a unui cerc de rază

a din planul P este o elipsă având semiaxa mare a şi semiaxa mică b = a cos ϕ,
unghiul ϕ fiind unghiul format ı̂ntre planele p şi P.
Rezolvare. Fie OX (≡ Ox) dreapta de intersecţie a planelor P şi p, iar O

- originea comună a axelor OX şi OY din planul p (Oy⊥Ox), precum şi centrul
cercului din P, respectiv al elipsei din p (fig. 6.2).
Fie M un punct de pe cerc din P şi P proiecţia sa pe planul p. Conform
teoremei celor trei perpendiculare, perpendicularele din M şi P pe axa comună
OX (≡ Ox) vom avea piciorul comun Q: rezultă că M \ QP = ϕ.
b
Notând b = a cos ϕ, vom avea cos ϕ = a .
\ - unghiul de orientare al punctului M, coordonatele lui M
Notând E = QOM
ı̂n planul P sunt:
X = a cos E, Y = a sin E,
iar coordonatele lui P ı̂n planul p vor fi:
x = X = a cos E,
b
y = Y cos ϕ = a sin E · = b sin E. (6.4)
a
Y
y
M
M
E X
O Q x
Figura 6.2: Proiecţia unui cerc pe un plan.

Mai trebuie arătat că punctul P se află pe elipsa de semiaxe a şi b (= a cos ϕ),
ceea ce ı̂nseamnă că coordonatele sale verifică ecuaţia acestei elipse. Într-adevar,
ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia elipsei:
x2 y 2
+ 2 =1
a2 b
pe x şi y cu expresiile lor date de (6.4), se ajunge la egalitatea evidentă cos2 E +
sin2 E = 1.
Rezultă deci că orice elipsă de semiaxe a şi b este proiecţia (ortogonală) pe
planul ei (p) a unui cerc de rază a dintr-un plan P ce formează cu planul elipsei (p)
unghiul ϕ, având cos ϕ = ab .
Observaţie. În astonomie, unghiul E se numeşte unghiul lui Kepler sau

anomalia excentrică P .
Problema 5. În ce punct al orbitei sale se află o planetă la un moment dat

(problema lui Kepler)?
Rezolvare. Trebuie deduse ecuaţiile coordonatelor planetei ı̂n funcţie de ele-

mentele elipsei şi de unghiul auxiliar E (anomalia excentrică), precum şi ecuaţia lui
Kepler, care dă legea de mişcare pe elipsă (ecuaţia funcţională dintre E şi timpul t).
Coordonatele orbitale rectangulare ale planetei P ı̂n sistemul heliocentric or-
bital de referinţă Sξη (fig. 6.2) sunt:
√
ξ = a(cos E − e), η = a 1 − e2 sin E,
iar raza vectoare heliocentrică:
r = a(1 − e cos E). (6.5)
Observăm că (fig. 6.2):
√
r sin v = a 1 − e2 sin E, r cos v = a(cos E − e), (6.6)
se obţin şi următoarele formule:

a(1 − e2 )
r= , (6.7)
1 + e cos v
r
v 1+e E
tg = tg . (6.8)
2 1−e 2
Să deducem pe cale geometrică formulele scrise.
După cum se ştie din geometria analitică, ecuaţia canonică a elipsei ı̂n sistemul
de coordonate Oξ¯η̄ (fig. 6.2):
ξ¯2 η̄ 2
+ =1
a2 b2
este echivalentă cu următoarele ecuaţii:
ξ¯ = a cos E, η̄ = b sin E
numite ecuaţiile parametrice ale elipsei, rolul parametrului jucându-l tocmai anom-
alia excentrică, E. Rezultă, deci că şi poziţia planetei P poate fi determinată cu
ajutorul lui E.
Notând cu r = SP - raza vectoare a planetei P , iar cu e = POSΠ - excenricitatea
√ √
elipsei, avem: OS = ae, b = a2 − OS 2 = a 1 − e2 , iar din fig. 6.2 rezultă:
ξ = a cos E − ae = a(cos E − e),

√
η = b sin E = a 1 − e2 sinE,
iar pe de altă parte:
ξr cos v, η = r sin v.
Din ultimele perechi de formule obţinem, prin calcule simple, toate formulele
scrise mai sus. Să obţinem, de exemplu formula (6.8).
Prin combinarea formulei (6.5) cu a doua formulă (6.6), se deduc următoarele
formule:
r(1 − cos v) = a(1 + e)(1 − e cos E),

r(1 + cos v) = a(1 + e)(1 + e cos E),
sau:
√ v p E
r sin= a(1 + e) sin ,
2 2
√ v p E
r cos = a(1 − e) sin ,
2 2
v E
ı̂n care ı̂n fatţa radicalului se ia semnul ”+”. ı̂ntrucât unghiurile 2
şi 2
sunt,
ı̂n tot timpul micscării planetei, ı̂n acelaşi cadran.
Din ultimele două formule rezultă, prin ı̂mparţire, formula (6.8).
Pentru a desăvârşi rezolvarea problemei puse, vom stabili şi legea de mişcare
pe elipsă adică ecuaţia lui Kepler.
Dacă notăm cu τ momentul trecerii planetei prin vârful Π al elipsei, vârful
mai apropiat de focarul S (periheliu), atunci cantitatea M , definită prin relaţia:
2π
M = n(t − τ ), n = T
,
se numeşte anomalia mijlocie a planetei, iar n - mişcarea medie a ei (fiind, de fapt,
o viteză unghiulară medie); T este perioada de revoluţie siderală (pe elipsă), iar t -
momentul ı̂n care planeta se află ı̂n punctul P .
Vom utiliza teorema demonstrată ı̂n problema precedentă, pentru calculul ariei
sectorului de elipsă SP Π, descris de raza vectoare ~r ı̂n intervalul t − τ .
Dacă se consideră elipsa ca fiind proiecţia ortogonală a cercului situat ı̂ntr-un
alt plan, atunci, aşa cum s-a demonstrat ı̂n cazul fig.7.2, avem următoarea relaţie
ı̂ntre distanţele QP şi QP 0 :
b
QP = QP 0 · .
a
Avem, de asemenea, şi ı̂n cazul ariilor relaţia:
b
aria(SP Π) = aria(SP 0 Π) · .
a
Observăm că:
aria(SP 0 Π) = aria(OP 0 Π) − aria(OP 0 S).
Dacă unghiul E este exprimat ı̂n radiani, aria sectorului de cerc cu unghiul la
centru E este, după cum se ştie:
0 a2 E
aria(OP Π) = .
2
De asemenea, aria triunghiului OP 0 S, având unghiul SOP 0 de măsură E, se
scrie ca:
a sin E a2 e sin E
aria(OP 0 S) = ae · = .
2 2
Pe de altă parte, aria(SP Π) este, conform celei de-a doua legi a lui Kepler
(probema 1):
πab
aria(SP Π) = (t − τ ) .
T
Înlocuind expresiile obţinute ı̂n relaţia dintre aria sectorului de elipsă SP Π şi
aria sectorului circular SP 0 Q, după simplificările respective, rezultă ecuaţia:
2π
(t − τ ) = E − e sin E,
T
sau:
M = E − e sin E, (6.9)
care poartă numele de ecuaţia lui Kepler.
Se vede că ecuaţia lui Kepler este o ecuaţie transcedentă şi, deci, soluţia ei nu
poate fi dată printr-o expresie finită (formulă). Ea poate fi, totuşi, rezolvată prin
metode aproximative, soluţia ei putându-se obţine cu orice precizie dinainte dată.
Observaţii. 1) Când cercul şi elipsa având acelaşi centru, O - originea unui
sistem de coordonate Oxy, se află ı̂n acelaşi plan, elipsa se obţine din cerc - după
cum se ştie din geometrie - prin alungirea (sau comprimarea) omogenă a cercului
de-a lungul uneia dintre axele de coordonate, nefăcând nici o modificare de-a lungul
celeilalte axe. Astfel, elipsa orbitală din fig.6.1 se obţine din cercul circumscris
acesteia, prin comprimarea de-a lungul axei Oη̄, de măsură ab (unde b < a). Prin
această comprimare, punctul P 0 al cercului trece ı̂n punctul P al elipsei, iar sectorul
circular SΠP 0 - ı̂n sectorul de elipsă SΠP , acesta din urmă deoarece raportul ab este
măsura nu numai a comprimării distanţelor după direcţia Oη̄, dar ı̂n acelaş timp şi
a comprimării ariilor.
2) Ecuaţia lui Kepler se poate obţine şi pe cale dinamică, ı̂n cadrul rezolvării
ecuaţiilor problemei celor două corpuri. Dar tratarea geometrică a problemei, după
cum arată sursele bibliografice, corespunde mai mult modului de gândire a lui Kepler
- descoperitorul ecuaţiei care-i poartă numele.
Problema 6. La ce moment ajunge planeta ı̂ntr-un punct dat al orbitei sale?

(Se observă că această problemă este problema inversă celei precedente.)
Rezolvare. Timpul căutat (t) se obţine pe baza ecuaţiei lui Kepler, după
următoarea formulă (”legea orară”):
T
t=τ+ · (E − e sin E),
2π
unghiul E putându-se determina, pentru orice poziţie dată a planetei P , fie prin
construcţia geometrică, fie prin calcule trigonometrice, utilizând formula (6.8).
Problema este, deci, rezolvată ı̂n mod exact (fără aproximaţii). Pentru apli-
carea formulei de mai sus sunt necesare următoarele date iniţiale:τ - timpul absolut
corespunzător trecerii prin periheliu, T - perioada de revoluţie şi e - excentricitatea
orbitei.
Observaţie. Forma simplă a ecuaţiei lui Kepler permite ca pentru fiecare
din punctele orbitale, luate suficient de des, să determinăm coordonata orară, adică
săconstruim diagrama desfăcsurării ı̂n timp a mişcarii planetei (”mersul planetei”.
Problema 7. Să se arate că ecuaţia lui Kepler are o soluţie unică şi să se
determine această rădacină cu ajutorul raţionamentului metodei punctului fix a lui
Picard-Banach (cunoscută din teoria ecuaţiilor diferenţiale).
Problema 8. Anomalia adevărată a planetei (v) se exprimă ı̂n funcţie de

anomalia excentrică prin formula:
v √ E
tg = 1 + e1 − etg .
2 2
Să se dezvolte v ı̂n serie trigonometrică de E
Problema 9. Să se arate că tangenta unghiului θ format de direcţia vitezei pe

o orbită eliptică (V~ ) cu raza vectoare corespunzătoare (~r) se exprimă prin formula:
√
1 − e2
tgθ = ,
e sin E
unde e este excentricitatea elipsei, iar E este anomalia excentrică.
Problema 10. Dacă opoziţia planetei Uranus s-a produs la o anumită dataă
tocmai când Pământul se afla la afeliul orbitei sale, să se determine:
1) distanţa celor doua planete la acel moment, fiind cunoscut unghiul α format
ı̂ntre axele mari ale celor două orbite;
2) perioada de rotaţie siderală a planetei Uranus;
3) cu cât timp ı̂n urma planetei Uranus a trecut la periheliul orbitei sale.
(Se presupune că planele orbitelor planetei Uranus şi Pământului sunt confun-
date.)
Aplicaţie numerică: pentru Pământ avem a = 1U A, e = 0, 016, T = 1an;
pentru Uranus avem a0 = 19U A, e0 = 0, 05; α = 60◦ .
Capitolul 7
Mecanica cereasca
Problema 1. Să se determine acceleraţia gravitaţională imprimată de planeta

Jupiter satelitului său Europa, aflat la distanţa medie de 670, 9 · 103 km de planetă,
ştiind că masa lui Jupiter este de 318 ori mai mare decât masa Pământului, raza
medie a Pământului este de 6371 km, iar acceleraţia căderii libere la suprafaţa lui
- de 981 cm/s2 . (Diminuarea acceleraţiei gravitaţionale pe seama rotaţiei corpurilor
se neglijează ı̂n această problemă.)
Soluţie:
Potrivit cu legea atracţiei gravitaţionale universale, la suprafaţa unui corp
de formă sferică (de rază R) şi de repartiţie sferică a masei lui (M) acceleraţia
gravitaţională se exprimă(ı̂n ipoteza menţionată ı̂n enunţ) prin formula:
GM
g= , (7.1)
R2
G fiind constanta de gravitaţie.
La suprafaţa Pământului, această formulă dă:
GM0
g0 = = 981 cm/s2 ,
R0
cu semnificaţia evidentă a notaţiilor folosite.
Împărţind prima egalitate la cea de-a doua, obţinem:
g0 M
g= ,
R2
Formulă ı̂n care masa M este exprimată ı̂n mase terestre, iar raza R ı̂n raze terestre.
72
CAPITOLUL 7. MECANICA CEREASCA 73
În câmpul gravitaţional al planetei (ı̂n cazul nostru, Jupiter), la o distanţă

oarecare (r) de centrul acesteia, acceleraţia gravitaţională se exprimă prin formula:
GM
gr = ,
r2
sau ţinând cont de relaţia (7.1), prin formula:
g gR2
gr = ³ ´2 = 2 ,
r r
R
ı̂n care distanţele r şi R se pot exprima ı̂n orice unităţi de lungime (dar obligatoriu,
ı̂n aceleaşi!).
În cazul nostru, avem:
M 2
gR 2 g0 R g0 M
gr = = R2 = 2 ,
r2 r 2 r
unde distanţa r este exprimată ı̂n raze terestre, masa M ı̂n mase terestre, adică ı̂n
aceleaşi unităţi de măsură ca şi ı̂n cea de-a treia formulă.
Folosind datele numerice ale problemei, obţinem:
318 2
gr = 981 · µ 3
¶2 = 28, 1 cm/s .
10
670, 9 ·
6371
Problema 2. Să se arate că ecuaţiile mişcării a două puncte materiale (S, M)
şi (P, m) ı̂n jurul centrului comun de masă,G,sunt:
µS ~rS Gm3
~r¨S = − 3 , unde µS = ,
rS (M + m)2
µP ~rP GM3
~r¨P = − 3 , unde µP = ,
rP (M + m)2
adică au aceeşi formă cu ecuaţia mişcării punctului material(P, m) de centrul atrac-
tiv (S, M), dar parametrii gravitaţionali µS , µP şi µ diferă unul de celălalt.
Soluţie:
Pe baza formulei centrului de masă:
~ 0 + mR
MR ~
ρ~ = (7.2)
M+m
şi a relaţiilor vectoriale evidente (fig. 7.1):
~ 0 = ρ~ + ~rS , R
R ~ = ρ~ + ~rP , −~rS + ~rP = ~r,
rezultă următoarele sisteme de ecuaţii vectoriale:
M~rS + m~rP = 0, −m~rS + m~rP = m~r;
precum şi:
M~rS + m~rP = 0, −M~rS + M~rP = M~r;
de unde:
(M + m) ~rS = −m~r, (M + m) ~rP = M~r. (7.3)
Rezultă că ~r¨S = − M+m
m ¨
~r şi ~r¨P = − M+m
M ¨
~r.
Folosindu-ne de ecuaţia vectorială a mişcării relative ı̂n cadrul problemei a
două corpuri:
µ~r
~r¨ = − 3 ,
r
unde µ = G (M + m), şi având ı̂n vedere formulele (7.3) şi faptul că ı̂ntre versorii
~r ~rS ~r ~rP
vectorilor ~r, ~rS , ~rP există relaţiile: = − , = , rezultă ecuaţiile diferenţiale
r rS r rP
(P,m)
rP
rS R
r
(S,M)
R0
O
Figura 7.1: Mişcarea faţă de centrul de masă, G.
ale mişcării faţă de centrul comun de masă, G:
m ¨ m G (M + m) ~r Gm3 ~rS µS ~rS

~r¨S = − ~r = = − 2 3 = − ,
M+m M+m r 3
(M + m) rS rS3
M ¨ M G (M + m) ~r GM3 ~rP µP ~rP

~r¨P = ~r = − = − 2 3 = − ,
M+m M+m r 3
(M + m) rP rP3
ceea ce trebuia demonstrat.

Observaţie. Relaţiile arată că, odată găsită raza vectoare ~r din ecuaţia sa
diferenţială, rezultă imediat şi razele vectoare ~rS şi ~rP , adică mişcările faţă de cen-
trul comun de masă, G.
Problema 3. Să se scrie succesiunea funcţiilor ce reprezintă soluţia generală

a problemei celor două corpuri, ı̂n cazul mişcării eliptice.
Soluţie:
Coordonatele şi componentele vitezei punctului material (P, m) ı̂n raport cu
punctul material (S, M), ı̂n funcţie de timp şi de cele 6 constante de integrare
(elementele orbitale a, e, M0 , Ω, i, ω), sunt determinate prin următoarea succesiune
de formule:
√
n = µa−3/2 , unde µ = G (M + m) ;
M = n (t − τ ) = M0 + n (t − t0 ) ;
E − e sin E = M ;
a (1 − e2 )
r = a (1 − e cos E) = ;
1 + e cos φ
r
φ 1+e E
tg = tg ;
2 1−e 2
ξ = r cos φ = a (cos E − e) ;
√
η = r sin φ = a 1 − e2 sin E;
u = φ + ω;
precum şi formulele:
x = r (cos u cos Ω − sin u sin Ω cos i) ,

y = r (cos u sin Ω − sin u cos Ω cos i) ,
z = r sin u sinpi;
√
µ a (1 − e2 ) (7.4)
u̇ = φ̇ = ,
r r2
µ
ṙ = e sin φ;
a (1 − e2 )
ṙx
ẋ = + u̇r (− sin u cos Ω − cos u sin Ω cos i) ,
x
ṙy
ẏ = + u̇r (− sin u sin Ω − cos u cos Ω cos i) , (7.5)
y
ṙz
ż = + u̇r cos u sin i;
z
sau formulele corespunzătoare, exprimate cu ajutorul coordonatelor orbitale rectan-

gulare, scrise ı̂n forma matricială următoare:
    
x Px Qx Rx ξ
 y  =  Py Qy Ry   η  ,
z Pz Qz Rz 0
unde vectorii P~ (Px , Py , Pz ), Q(Q

~ x , Qy , Qz ), R(R
~ x , Ry , Rz ) se numesc elementele vec-
toriale ale orbitei, componentelor reprezentând cosinuşii directori ai axelor de coor-
donate orbitale:  
P x Qx R x
 Py Qy Ry  =
Pz Qz Rz
 
cos Ω cos ω − sin Ω sin ω cos i − cos Ω sin ω − sin Ω cos ω cos i sin Ω sin i
=  sin Ω cos ω + cos Ω sin ω cos i − sin Ω sin ω + cos Ω cos ω cos i − cos Ω sin i 
sin Ω sin i cos Ω sin i cos i
la care se adaugă şi formulele pentru componentele vitezei faţă de sistemul de
referinţă fundamental, Sxyz .
Problema 4. Să se stabilească succesiunea funcţiilor ce reprezintă soluţia

generală a problemei celor două corpuri,ı̂n cazul mişcării hiperbolice.
Soluţie:
Cazul mişcării punctului material (P, m) ı̂n raport cu punctul material (S, M)
pe hiperbolă diferă de cazul mişcării pe elipsă numai prin faptul că, ı̂n ecuaţiile ı̂n
care apar excentricitatea şi semiaxa mare, trebuie considerat e > 1 şi a < 0, axa
mare fiind socotită ı̂ntre vârfurile celor două ramuri ale hiperbolei (fig. 7.2).(Fireşte,
sub acţiunea atractivă a punctului (S, M), punctul (P, m) descrie numai una dintre
ramurile hiperbolei, cea care conţine ı̂n interiorul său punctul S.)
Pentru a evita mărimile imaginare ı̂n formulele finale, ı̂n cazul mişcării hiper-
bolice se folosesc funcţiile hiperbolice, introducând ı̂n locul anomaliei excentrice, E,
un nou argument real, H, astfel:
H = iE, shH = i sin E, chH = cos E,
precum şi valoarea absolută a semiaxei mari,|a|.

Făcând această substituţie ı̂n toate formulele mişcării eliptice, obţinem for-
mulele corespunzătoare pentru mişcarea hiperbolică. De exemplu:
√ 1 √ √
η = r sin φ = a 1 − e2 sin E = a 1 − e2 shH = |a| 1 − e2 shH.
i
Vom avea, deci, succesiv:
ξ = r cos φ = |a| (e − chH) ;

√
η = r sin φ = |a| 1 − e2 shH;
r = |a| (e chH − 1) ;
r
φ e+1 H
tg = th ;
2 e−1 2
e shH − H = ν (t − τ ) ;
√
ν = µ|a|−3/2 , µ = G (M + m) .
Ecuaţia analoagă ecuaţiei lui Kepler are - ca şi ecuaţia lui Kepler pentru fiecare
valoare a lui t, o singură rădăcină reală.
Evident, mişcarea mijlocie pentru hiperbolă, ν, nu poate fi legată de perioada
de revoluţie, care nu se defineşte pentru hiperbolă (orbită deschisă).
B
P
A
r
f -a
S
rP P O x
Figura 7.2: Mişcarea pe hiperbolă.
Pentru calculul vitezei hiperbolice, din integrala energiei rezultă formula:

µ ¶
2 2 1
V =µ + . (7.6)
r |a|
Problema 5. Să se stabilească formulele ce reprezintă soluţia generală a

problemei celor două corpuri,ı̂n cazul mişcării parabolice.
Soluţie:
În cazul parabolei, e = 1, ecuaţiei orbitei ı̂n coordonate polare devine:
p
r= .
1 + cos φ
Dacă introducem următoarea notaţie (fig. 7.3):

p
q= ,
2
ecuaţia parabolei se poate pune sub forma:
q φ
r= = q sec2 .
φ 2
cos2
2
h
P
C
p
q 2
S p P x
2
Figura 7.3: Mişcarea pe parabolă.
În aczul mişcării parabolice, ı̂n locul elementelor orbitale a şi e, vom avea
un singur element: q, numit distanţa periastrului. Într-adevăr, la φ = 0 avem
r = rΠ = q.
Din integrala ariilor rezultă:

dφ √ p
r2 = µ 2q,
dt
sau:
φ √ √
sec4 dφ = 2 µq −3/2 dt.
2
Această ecuaţie se mai poate scrie sub forma:
µ ¶ µ ¶ √
2φ φ µdt
1 + tg d tg =√ ,
2 2 2q 3/2
φ
de unde, cu notaţia σ = tg , obţinem:
2
r
σ3 µ
σ+ = B,
3 2
unde:
B = q −3/2 (t − τ ) ,
τ fiind timpul trecerii prin periastru (Π).
Mărimea B se numeşte ı̂n astronomie argumentul parabolic.
După cum se vede cu uşurinţă, ecuaţia ı̂n σ şi t, pentru fiecare valoare a lui t,
dă o singură valoare φ.
Pentru calculul vitezei parabolice, din integrala energiei rezultă formula:
2µ
V2 = .
r
Problema 6. Să se demonstreze că ecuaţiile mişcării relative ı̂n problema

celor două corpuri posedă şi următoarele integrale prime (integralele lui Laplace):
xṙ∗ − r∗ ẋ = fx , y ṙ∗ − r∗ ẏ = fy , z ṙ∗ − r∗ ż = fz ,
unde am notat, pentru prescurtare (introducând, de fapt, o variabilă auxiliară):
r∗ = rṙ = xẋ + y ẏ + z ż,
iar fx , fy , fz sunt constantele de integrare (componentele vectorului Laplace, f~).

Soluţie:
Derivând expresia lui r∗ ı̂n raport cu timpul:
ṙ∗ = xẍ + y ÿ + z z̈ + ẋ2 + ẏ 2 + ż 2
şi folosind ecuaţiile mişcării relative şi integrala energiei, obţinem:

³µ´
ṙ∗ = − 3 (x2 + y 2 + z 2 ) + ẋ2 + ẏ 2 + ż 2 =
r
µ µ µ
=− + 2 + h = + h.
r r r
Derivând şi această relaţie ı̂n raport cu timpul şi ţinând cont de notaţia din
enunţul problemei, se ajunge la următoarea ecuaţie diferenţială:
³µ´ ³µ´ ³µ´
r̈∗ = − 2 ṙ = − 3 rṙ = − 3 r∗ ,
r r r
ecuaţie asemănătoare cu ecuaţia vectorială a mişcării punctului
p material (P, m) faţă
de punctul material (S, M), unde µ = G(M + m) şi r = x2 + y 2 + z 2 .
Făcând combinaţiile xr̈∗ −r∗ ẍ etc., obţinem următoarele ecuaţii (asemănătoare
ı̂ntrucâtva cu cele din care au rezultat integralele ariilor):
d
xr̈∗ − r∗ ẍ = (xṙ∗ − r∗ ẋ) = 0,
dt
d
yr̈∗ − r∗ ÿ =(y ṙ∗ − r∗ ẏ) = 0,
dt
d
zr̈∗ − r∗ z̈ = (z ṙ∗ − r∗ ż) = 0,
dt
de unde, prin integrare, ajungem la integralele lui Laplace din enunţul problemei.
În problema următoare vom arăta că integralele lui Laplace pot fi puse şi sub
altă formă, dacă ne folosim de integralele ariilor.
Problema 7. Să se arate că integralele lui Laplace pot fi puse sub următoarea
formă vectorială:
µ
~r + ~c × ~r˙ = −f~,
r
echivalentă cu următoarele integrale scalare:
µ
− x − (cy ż − cz ẏ) = fx ,
r
µ
− y − (cz ẋ − cx ż) = fy ,
r
µ
− z − (cx ẏ − cy ẋ) = fz .
r
Soluţie:
µ
Pornind de la expresia derivatei ṙ∗ din problema precedentă: ṙ∗ = + ẋ2 +
r
ẏ 2 + ż 2 şi utilizând expresia lui r∗ din aceeaşi problemă, integralele lui Laplace, după
calcule simple, se pot scrie sub forma:
µ
− x + ẏ(xẏ − y ẋ) − ż(z ẋ − xż) = fx ,
r
µ
− y + ż(y ż − z ẏ) − ẋ(xẏ − y ẋ) = fy ,
r
µ
− z + ẋ(z ẋ − xż) − ẏ(y ż − z ẏ) = fz .
r
Folosindu-ne de integralele ariilor ale ecuaţiilor mişcării relative:
y ż − z ẏ = cx , z ẋ − xż = cy , xẏ − y ẋ = cz , (7.7)
unde cx , cy , cz sunt constantele ariilor, reprezantând componentele vectorului ~c (vec-

torul moment cinetic), rezultă imediat integralele scalare din enunţul problemei.
Reamintinu-ne că integralele ariilor folosite sunt reprezentarea analitică a in-
tegralei vectoriale a ariilor:
~r × ~r˙ = ~c, (7.8)
rezultă şi forma vectorială a integralelor lui Laplace din enunţul problemei.
Problema 8. Să se demonstreze că ı̂ntre constantele de integrare f~(fx , fy , fz ),

~c(cx , cy , cz ) şi h există relaţiile:
f~ · ~c = 0, f 2 = µ2 + hc2 ,
unde f = |f~|, c = |~c|, ceea ce arată că cele şapte integrale prime ale ecuaţiilor
mişcării relative, din cadrul problemei celor două corpuri, numai cinci integrale
prime sunt independente.
Soluţie:
Dacă ı̂nmulţim scalar cu ~c ecuaţia vectorială a lui Laplace:
³µ´
~c × ~r˙ + ~r = −f~, (7.9)
r
ne reamintim faptul că:
~c · ~r = 0 (7.10)
(ecuaţia planului mişcării) şi ţinem seama de proprietatea produsului mixt:
~c · (~c × ~r˙ ) = ~r · (~c × ~c) = 0,
rezultă:
f~ · ~c = 0, (7.11)
adică vectorul lui Laplace se află ı̂n planul orbitei mişcării relative (ca şi vectorul ~r).
A doua relaţie se obţine prin calculul direct al expresiilor lui f 2 şi c2 , din care
se va elimina r∗2 :
f 2 = fx2 + fy2 + fz2 =
= r2 ṙ∗2 + r∗2 (ẋ2 + ẏ 2µ+ ż 2 ) − ¶
2r∗ ṙ∗ (xẋ + y ẏ + z ż) =
³µ ´2 2µ ³µ ´
= r2 + h + r∗2 + h − 2r∗2 +h =
³µr ´2 r r
= r2 + h − r∗2 h;
r
c2 = c2x + c2y + c2z =
= (y ż − z ẏ)2 + (z ẋ − xż)2 + (xẏ − y ẋ)2 =
= (x2µ+ y 2 + z¶2 )(ẋ2 + ẏ 2 + ż 2 ) − (xẋ + y ẏ + z ż)2 =
2µ
= r2 + h − r∗2 .
r
Din aceste relaţii se obţine imediat:
f 2 − hc2 = µ2 , (7.12)
ceea ce trebuia demonstrat.
Problema 9. Să se demonstreze că orbita relativă a celor două puncte ma-
teriale, (P, m) şi (S, M), este dată de soluţia (comună a) următorului sistem de
ecuaţii:
cx x + cy y + cz z = 0,
µr + fx x + fy y + fz z − c2 = 0,
prima dintre aceste ecuaţii reprezentând ecuaţia planului orbitei, iar cea de-a doua
- ecuaţia unei suprafeţe de gradul al doilea.
Indicaţie. Trebuie arătat că punctul mobil P (x, y, z) se află ı̂ntotdeauna pe
suprafaţa de ordinul al doilea din enunţul problemei (ı̂n planul orbitei acest punct se
află ı̂n mod evident). Se porneşte de la ecuaţia vectorială a lui Laplace, satisfăcută
de coordonatele rectangulare ale punctului mobil.
z
h 90 o
P
z
cxf x
f f P
S
c y
w
W
o
90 - i i
o
x 180 - i
Orbita
Figura 7.4: Pentru definirea coordonatelor orbitale.
Problema 10. Să se exprime componentele vectorului Laplace, fx , fy , fz , ı̂n

funcţie de elementele unghiulare ale orbitei Ω - longitudinea nodului ascendent, i -
ı̂nclinarea orbitei şi ω - longitudinea periastrului Π (fig. 7.4).
Soluţie:
Introducând coordonatele polare (r, φ) ı̂n planul orbitei, conform formulelor:
ξ = r cos φ, η = r sin φ, ζ = 0,
relaţiile de transformare capătă următoarea formă:
fx cy fz − cz fy
x= r cos φ + r sin φ,
f cf
fy cz fx − cx fz
y= r cos φ + r sin φ,
f cf
fz c x fy − c y fx
z = r cos φ + r sin φ.
f cf
Comparând aceste relaţii cunoscute din soluţia generală a problemei celor două
corpuri (care pot fi citite şi din triunghiurile sferice xP N, yP N şi zP N din figura
4):
x
= cos Ω cos(ω + φ) sin Ω sin(ω + φ) cos i =
r
= (cos ω cos Ω − sin ω sin Ω cos i) cos φ−
−(sin ω cos Ω + cos ω sin Ω cos i) sin φ,
y
= cos(90◦ − Ω) cos(ω + φ) + sin(90◦ − Ω) sin(ω + φ) cos i =
r
= (cos ω sin Ω + sin ω cos Ω cos i) cos φ−
−(sin ω sin Ω − cos ω cos Ω cos i) sin φ,
z
= cos 90◦ cos(ω + φ) + sin 90◦ sin(ω + φ) cos(90◦ − i) =
r
= sin ω sin i cos φ + cos ω sin i sin φ,
rezultă relaţiile căutate:
fx
= cos ω cos Ω − sin ω sin Ω cos i,
f
fy
= cos ω sin Ω + sin ω cos Ω cos i, (7.13)
f
fz
= sin ω sin i,
f
precum şi relaţiile:
cy fz − cz fy
= − sin ω cos Ω − cos ω sin Ω cos i,
cf
c z fx − c x fz
= − sin ω sin Ω + cos ω cos Ω cos i, (7.14)
cf
cx fy − cy fx
= cos ω sin i.
cf
Problema 11. Să se determine elementele orbitale ale punctului material

(P, m) ce se mişcă faţă de centrul atractiv (S, M), fiind daţi pentru un anumit
moment t vectorii de poziţie (~r(x, y, z) şi de viteză V~ (ẋ, ẏ, ż) ai punctului (P, m).
Soluţie:
Elementele orbitale ale punctului (P, m) sunt, după cum se ştie din problema
celor două corpuri:
p(sau a), e, i, Ω, ω, τ,
având semnificaţiile cunoscute.
s
c2 hc2
Elementele p, e şi a se determină din relaţiile următoare:p = , e = 1 + 2 ,
µ µ
p
a= . Din condiţiile iniţiale t : x, y, z; ẋ, ẏ, ż trebuie, aşadar, determinate ı̂n
1 − e2
prealabil constantele c şi h.
Integralele ariilor ne dau componentele cx , cy , cz ale vectorului ~c:
y ż − z ẏ = cx , z ẋ − xż = cy , xẏ − y ẋ = cz ,
p 2
de unde c = cx + c2y + c2z .
Din integrala energiei se determină h:
2µ 2µ
h=V2− = ẋ2 + ẏ 2 + ż 2 − p ,
r x + y2 + z2
2
unde µ = G(M + m), G fiind constanta gravitaţională.

Elementele Ω şi i se determină din relaţiile:
cx cy cz
sin i sin Ω = , sin i cos Ω = − , cos i = ,
c c c
de unde deducem: s
cx c2x + c2y
tgΩ = − , tg i = ,
cy c2z
din care rezultă imediat:
s 
µ ¶
cx c2x + c2y
Ω = arctg − , i = arctg  .
cy c2z
Pentru determinarea elementului ω, este oportun a utiliza integralele Laplace

(problema 7.), care dau vectorul f~(fx , fy , fz ):
µx
fx = − p + cz ẏ − cy ż,
x2 + y 2 + z 2
µy
fy = − p + cx ż − cz ẋ,
x2 + y 2 + z 2
µz
fz = − p + cy ẋ − cx ẏ,
x2 + y 2 + z 2
p
după care, cunoscându-se f = fx2 + fy2 + fz2 , Ω şi i, unghiul ω se obţine din relaţiile
(7.13)(problema 10.):
fx
= cos ω cos Ω − sin ω sin Ω cos i,
f
fy
= cos ω sin Ω + sin ω cos Ω cos i,
f
fz
= sin ω sin i,
f
de unde, ı̂n cazul cos i 6= 0:

−fx sin Ω + fy cos Ω
sin ω = ,
f cos i
fx cos Ω + fy sin Ω
cos ω = ,
f
relaţii din care rezultă: µ ¶
cfz
ω = arctg .
c x fy − c y fx
În cazul cos i = 0:

fz fy
sin ω = , cos ω =
f f sin Ω
şi rezultă: µ ¶
fz
ω = arctg sin Ω .
fy
Mai trebuie determinat elementul τ . Pentru această determinare se procedează

astfel:
Din ecuaţia orbitei ı̂n coordonate polare:
p
r= ,
1 + e cos φ
ı̂n care sunt cunoscute r, p şi e, se determină unghiul φ, după care unghiul E se
obţine din relaţia: r
E 1−e φ
tg = tg .
2 1+e 2
Ecuaţia Kepler ne va furniza apoi unghiul M :
M = E − e sin E;
r
µ
ı̂n sfârşit, din relaţia M = n(t − τ ), unde n = ş t sunt cunoscute, obţinem
a3
elementul τ :
M
τ =t− .
n
Observaţie. Problema este rezolvată pentru cazul mişcării pe elipsă. Pentru
cazurile mişcării pe hiperbolă sau parabolă, formulele care nu sunt comune (val-
abile pentru orice secţiune conică) se ı̂nlocuiesc cu formulele corespunzătoare de la
problemele 4 şi 5.
Problema 12. Să se arate că:

Z 2π √
1
rdφ = b = a 1 − e2 ,
2π 0
unde r este raza vectoare, iar φ - anomalia adevărată ale punctului material ce se
mişcă pe o orbită eliptică, de semiaxe a şi b şi de excentricitate e, ı̂n condiţiile
problemei celor două corpuri.
Soluţie:
Exprimăm r şi φ ı̂n funcţie de anomalia excentrică, E, folosind formulele:
dφ
r = a(1 − e cos E), E − e sin E = n(t − τ ), r2 = c,
dt
de unde rezultă:
1
dt =
(1 − e cos E)dE,
n
c cdt c
rdφ = = = dE.
τ a(1 − e cos E) na
r
p µ
2
Dar din c = µa(1 − e ) şi n = se deduce imediat:
a3
c √
= a 1 − e2 = b.
na
În final rezultă:

1 R 2π 1 R 2π c
0
rdφ = dE =
2π 2π 0 na
1 R 2π √
= 0
a 1 − e2 dE =
2π
√
= a 1 − e2 = b.
Observaţie. Integrala din enunţul problemei se poate calcula folosind for-

mulele:
r = a(1 − e cos E),
r cos φ = a(cos E − e),
√
r sin φ = a 1 − e2 sin E,
obţinem pentru cos φ expresia:

cos E − e
cos φ = ,
1 − e cos E
de unde, prin diferenţiere, şi ţinând cont şi de a doua formulă rezultă:
√
1 − e2
dφ = dE.
1 − e cos E
Deci: √
rdφ = a 1 − e2 dE.
Problema 13. Să se arate că ı̂n cazul mişcării eliptice:

Z µ ¶
1 T e2
rdt = a 1 + ,
T 0 2
r fiind raza vectoare, iar T - perioada de revoluţie pe elipsă.

Indicaţie. A se vedea rezolvarea problemei precedente.
Problema 14. Să se demonstreze că ı̂n cazul mişcării eliptice:

Z
1 L
rdl = a,
L 0
unde L este lungimea elipsei, iar dl - elementul de arc al elipsei.
Soluţie:
Avem:
1 RL 1 RL
0
rdl = a(1 − e cos E)dl =
L L 0ae R
L
=a− 0
cos Edl.
L
Vom calcula integrala: Z L
I= cos Edl.
0
Vom folosi ecuaţiile parametrice ale elipsei:
x = a cos E, y = b sin E;
dx = −a sin EdE, dy = b cos EdE.

Rezultă, conform formulei lui Cauchy:

p p
dl = (dx)2 + (dy)2 = a2 sin2 E + b2 cos2 EdE.
Atunci integrala I se exprimă astfel:

RL
I = 0 √ cos Edl =
Rπ
= 0 √a2 sin2 E + b2 cos2 E cos EdE+
R 2π
+ 0 a2 sin2 E + b2 cos2 E cos EdE.
Punând E = E1 + π, a doua integrală devine:

Z 2π p
a2 sin2 E + b2 cos2 E cos EdE =
0
Z 2π p
=− a2 sin2 E1 + b2 cos2 E1 cos E1 dE1 ,
0
ı̂n urma căreia: Z L
I= cos Edl
0
şi obţinem ı̂n final: Z L
1
rdl = a.
L 0
Observaţie. Comaparând valorile medii (integrale) de la problemele 12,13 şi

14, se vede că cea din urmă este acea ”distanţă medie” care figurează ı̂n legea a treia
a lui Kepler.
Probleme propuse.
Problema 15. Să se calculeze acceleraţia gravitaţionaă a sateliţilor galileeni
Io şi Callisto, ai lui Jupiter, care evoluează ı̂n jurul planetei la distanţe medii de
5, 92 şi 26, 41 unităţi de rază a planetei. Masa lui Jupiter este de 318, iar raza - de
10, 9 (ı̂n unităţi ”terestre”).
Răspuns. 75 cm/s2 şi 3, 76 cm/s2 .
Problema 16. Să se calculeze acceleraţia căderii libere la suprafaţa plan-

etelor Venus şi Marte, precum şi a asteroidului Ceres. Masele şi razele acestora, ı̂n
comparaţie cu cele similare ale Pământului, sunt, respectiv: 0, 815 şi 0, 950; 0, 107
şi 0, 533; 28, 9 · 10−5 şi 0, 0784.
Răspuns. 8, 86 m/s2 , 3, 70 m/s2 şi 0, 46 m/s2 .
Problema 17. Masa Lunii este de 81, 3 ori, iar diametrul ei - de 3, 67 ori mai
mici decât mărimile similare ale Pământului. De câte ori greutatea unui astronaut
este mai mică pe Lună decât pe Pământ?
Răspuns. De 6 ori.
Problema 18. Să se calculeze acceleraţia căderii libere la suprafaţa Soarelui

şi a planetei Saturn, ale căror raze şi densităţi medii, exprimate ı̂n unităţi similare
”terestre”, sunt, respectiv: 100, 1 şi 0, 255; 9, 08 şi 0, 127.
Răspuns. 273 m/s2 şi 11, 3 m/s2 .
19. Să se studieze cazul mişcării ı̂n linie dreaptă a celor două puncte materi-
ale, (S, M) şi (P, m).
Problema 20. Să se demonstreze că direcţia semiaxei mari a secţiunii conice
din problema 9 este arătată de vectorul Laplace.
Indicaţie. Va trebui demonstrată conjectura că suprafaţa dată de ecuaţia
µr + fx x + fy y + fz z − c2 = 0 este o suprafaţă de rotaţie, a cărei axă de rotaţie este
o dreaptă ce trece prin originea coordonatelor (centrul atractiv, S), vectorul ei de
orientare fiind vectorul f~.
Problema 21. Să se calculeze ecuaţia orbitei pe calea rezolvării sistemului de

ecuaţii din problema 9.
Problema 22. Să se arate că, ı̂n cazul orbitei eliptice, anomalia excentrică,
E, se exprimă, ı̂n funcţie de anomalia mijlocie, M , cu precizia e2 , prin formula
aproximativă:
sin M
tgE = .
cos M − e
Indicaţie. Se foloseşte ecuaţia lui Kepler şi se dezvoltă ı̂n serii de puteri
funcţiile sin M şi cos M .
Bibliografie
[1] Bate, R..R; D.D. Mueller; J.E. White, Fundamentals of Astrodynamics. Dover
Publications Inc., New York, (1971).
[2] Bond, V.R.; M.C. Allman, Modern Astrodynamics, Princeton University Press,
New Jersey, (1996).
[3] Pál, A.; V. Pop; V. Ureche, Astronomie - Culegere de probleme şi exerciţii,
Presa Universitară Clujeană, Cluj, (1998).
[4] Pál, A.; V. Ureche, Astronomie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, (1983).
[5] William, T.T., Introduction to Space Dynamics, Wiley, New York, (1961).
91

Seminar Astronomie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seminar Astronomie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Exerciţii şi probleme de Astronomie

1 Exerciţii de trigonometrie sferică 2

3 Pamantul - corp ceresc 35

4 Fenomene ce modifica pozitia astrilor pe cer 42

5 Timpul şi măsurarea lui 54

6 Mişcările aparente ale planetelor 62

Exerciţii de trigonometrie sferică

1. Relaţiile cosinusurilor pentru laturi

cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A

cos b = cos c cos a + sin c sin a cos B

2. Relaţiile cosinusurilor pentru unghiuri

cos A = − cos B cos C + sin B sin C cos a

cos B = − cos C cos A + sin C sin A cos b

3. Formulele cu cinci elemente

sin a cos B = cos b sin c − sin b cos c cos A

sin a cos C = cos c sin b − sin c cos b cos A

sin c cos A = cos a sin b − sin a cos b cos C

1.2 Exerciţii rezolvate

Figura 1.1: Problema 1

Geometria sferică se ocupă cu studiul figurilor de pe o sferă.Planele care trec

− arcul de cerc mare cuprins ı̂ntre laturile lui;

”Poligonul sferic” − este figura de pe sfera marginită de arce de cerc mare

Problema 2. Ce este triunghiul sferic?

Se numeşte triunghi sferic triunghiul format pe suprafaţa unei sfere de trei

Problema 3. Ce este triunghiul polar?

a0 < b0 + c0 ⇒ 1800 − A < 1800 − B + 1800 − C ⇒ B + C < A + 1800

00 < a + b + c < 3600 ⇒ 1800 < A + B + C < 5400

Problema 4. Aria triunghiului sferic ABC

Problema 5. Să se deducă formulele ce exprimă teoremele cosinusului, sinusului

AK 2 + AM 2 − 2AKAM cos A = OK 2 + OM 2 − OKOM cos a

=⇒ cos a2OM OK = OK 2 + OM 2 − AK 2 − AM 2 + 2AKAM cos A

cos b = cos a cos c + sin a sin c cos B

cos c = cos a cos b + sin a sin b cos C

Figura 1.2: Teorema cosinusului

b) ”Într-un triunghi sferic sinusurile laturilor sunt proporţionale cu sinusurile

În triunghiurile COH şi COG avem relaţiile:

Figura 1.3: Teorema sinusului

sin b cos c = cos c sin a − sin c cos a cos B

sin c cos A = cos a sin b − sin a cos b cos C

Relaţiile (1),(2),(3) reprezintă relaţiile lui Gauss.

Figura 1.4: Teorema celor cinci elemente

Problema 6. Să se deducă formulele lui Gauss referitoare la unghiurile tri-

Formulele lui Gauss:

cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A

sin a cos B = sin c cos b − cos c sin b cos A

cos (1800 − A) = cos (1800 − B) cos (1800 − C) +

cos (α − β) = cos α cos β + sin α sin β

sin (α − β) = sin α cos β − sin β cos α

Analog pentru celelalte relaţii vom obţine:

sin A cos b = sin C cos B − cos C sin B cos a

sin A sin b = sin a sin B

Problema 7. Să se particularizeze formulele lui Gauss pentru triunghiul sferic

Regula lui Neper (mnemonică): ”Într-un triunghi sferic dreptunghic cosinusul

A = 900 b → 900 − b c → 900 − c

=⇒ cos a = cos b cos c = ctgBctgC

cos C = cos c sin B = ctgatgb

sin b = sin a sin B = tgcctgC

sin c = sin a sin C = tgbctgB

cos B = cos b sin C = tgcctga

Problema 8. Să se particularizeze formulele lui Gauss pentru triunghiul sferic

Folosind formula lui Neper ajungem la relaţiile:

=⇒ cos A = − cos B cos C = −ctgbctgc

cos c = cos C sin b = −ctgAtgB