MATEMATICI SPECIALE

Prof. univ. dr. Gheorghe BARBU

1
 1. Obiectivul disciplinei

Prezentarea, cunoaşterea şi însuşirea elementelor de bază şi a tehnicilor

calcul privind funcţii complexe, transformări integrale, funcţii speciale,
probabilităţi şi grafuri.
2. Desfăşurarea disciplinei

Curs : 3 ore / săptămână.

Seminar: / săptămână.

3. Programa analitică a cursului

I. Funcţii complexe------------------------------------------------------------------15 ore

1. Numere complexe------------------------------------------------------3 ore

 Corpul numerelor complexe
 Planul complex
 Proprietăţile algebrice ale numerelor complexe
 Completarea planului complex
 Structura metrică şi topologică a planului complex
 Funcţii complexe de variabilă reală

2. Funcţii complexe de variabilă complexă-------------------------9 ore

 Limite
 Continuitate
 Derivabilitate----------------------------------------2 ore
 Funcţii elementare----------------------------------1 oră
 Integrarea funcţiilor complexe -------------------3 ore
 Serii de funcţii complexe--------------------------3 ore

3. Teoria reziduurilor şi aplicaţii-------------------------------------3 ore

II. Transformări integrale---------------------------------------------------------------6 ore

 Transformarea Fourier-------------------------------------- 2 ore

 Transformarea Laplace------------------------------------- 2 ore
 Aplicaţii--------------------------------------------------------2 ore

III. Funcţii speciale----------------------------------------------------------------------3 ore

 Funcţiile lui Euler: Gama şi Beta-------------------------------2 ore

  Funcţii Bessel------------------------------------------------------1 oră

2
 IV E le m e n te d e te o r ia
. p o b a b ilită ţilo r- ----------------------------------------- 9 ore

 Câmpuri de evenimente--------------------------------- 3 ore

 Variabile aleatoare. Caracteristici numerice---------- 3 ore
 Repartiţii clasice de probabilitate---------------------- 3 ore
E le m e n te d e te o r ia
V. g r a fu r ilo r - -------------------------------------------------- 6 ore

 Grafuri neorientate--------------------------------------1 oră

 Grafuri orientate-----------------------------------------1 oră
 Algoritmi pentru determinarea fluxurilor optime--- 2ore
 Drumul critic-------------------------------------------- 1 oră
 Aplicaţii--------------------------------------------------- 1 oră
E le m e n te d e te o r ia a ş t e p tă r ii 3
VI. --------------------------------------------------------------- o re

 Model general cu sosiri poissoniene şi timp de servire exponenţială --2 ore

 T ip u ri d e m o d e le d e a ş te p ta re -----------------------------------------------
1 oră

4. Bibliografie

[1] Gheorghe Barbu, Matematici speciale. Note

de curs., Tipografia Universităţii din Piteşti,
1992.
[3] Gheorghe Barbu, Anca Barbu, Camelia Gheldiu,
Probleme de matematici speciale, Tipografia
Universităţii din Piteşti, 1993.
[4] Gheorghe Barbu, Maria Jaică, Modele ale cercetării
operationale, Editura Universităţii din Piteşti, 1999.
[5] Gheorghe Sabac, Matematici speciale, vol.I-II, Editura
Didactică şi Pedagogică,
1984
[6] Valter Rudner, Cornelia Nicolescu, Probleme de
matematici speciale, Editura Didactică şi Pedagogică,
1982.
[7] Marin Nicolae Popescu, Matematici speciale, Editura Universităţii din
Piteşti, 2002.
[8] Gheorghe Mihoc, N. Micu, Teoria probabilităţilor şi statistică
matematică, Editura Didactică if Pedagogică, Bucureşti, 1980.
5. Evaluare
 10
Prezenţă la curs-----------------------------------------------------------------------------%
Prezenţă activă la
seminar----------------------------------------------------------------- 10%
Verificare periodică------------------------------------------------------------------------30%
Temă de casă--------------------------------------------------------------------------------
20%
Examen final--------------------------------------------------------------------------------3 0%

3
 Matem atici
Cursul nr. 1 speciale

CAPITOLUL I FUNCŢII COMPLEXE

1. Numere complexe

1.1. Construcţia numerelor complexe

Mulţimea numerelor complexe a apărut din necesitatea extinderii noţiunii de număr,

având ca punct de pornire mulţimea numerelor reale, cu scopul ca orice ecuaţie de
gradul n să aibă n soluţii în noua mulţime.
Fie R corpul numerelor reale. Pe mulţimea R2 = R×R = {(x,y) / x, y∈R}, produsul
cartezian al perechilor ordonate de numere reale, se definesc operaţiile de adunare
şi înmulţire astfel:

(x1, y1) + (x2, y2) = (x1+ x2, y1+ y2)

(x1, y1) • (x2, y2) = (x1x2 – y1y2, x1y2 + y1x2)
Definiţie. Mulţimea R2 înzestrată cu operaţiile de adunare şi înmulţire definite mai sus
formează corp, numit corpul numerelor complexe, ale cărui elemente se numesc numere
complexe:
C = (R2, +, •)

Observaţie. (R2, +, •) este corp comutativ, axiomele verificâdu-se imediat, ţinând

cont de proprietăţile operaţiilor de adunare şi înmulţire a numerelor reale.
Adunarea are proprietăţile:
• asociativitatea (z1+z2)+z3=z1+(z2+z3) , ∀ z1, z2, z3 ∈ C

• există elementul neutru faţă de adunare, 0=(0,0) şi avem:

z+0=0+z , ∀ z ∈ C
• pentru orice z=(x,y) ∈ C există opus lui
not
–z = (–x, –y) ∈ C atfel ca z+(-z)=(-z)+z=0
• comutativitatea z1+z2=z2+z1 , ∀ z1, z2 ∈ C
Înmulţirea are proprietăţile:
• asociativitatea (z1.z2).z3=z1.(z2.z3) , ∀ z1, z2, z3 ∈ C
 • există elementul neutru faţă de înmulţire, 1=(1,0) şi avem:
z.1=1.z=0 , ∀ z ∈ C
4
 1 sau z-1 astfel ca
• pentru oricez=(x,y)∈C–{(0,0)} există inversul lui notat
z.z-1=z-1.z=1 z

care se m ai poate
scrie (x,y)•(x’,y’) = (1,0) ceea ce ne conduce la sistemul:
xx'−yy'= 1
 yx'+xy'= 0

cu x'
soluţia = x şi y'= y pentru (x,y)≠ (0,0);
+ x
x2 y 2 2 + y2

, ∀ z1,
comutativitate ∈
• a z1.z2= z2.z1 z2 C
Demonstraţiile : temă pentu seminar.

Forma algebrică a unui număr complex este z = x + i y, unde x este partea reală şi
se notează x = Re z, y este partea imaginară şi se notează y = Im z, iar i este
unitatea imaginară, i2 = - 1.
Simbolul z identificând orice număr complex se numeşte variabilă
complexă. Mulţimea numerelor complexe se mai poate scrie astfel:
C = { x + i y | x, y∈ R, i2 = -1 }
Definiţie. Dacă z=x+iy este un număr complex, atunci:
• conjugatulsău, notat cuz se defineşte ca fiind
z = x − iy ;
modulul său, notat cu|z| este numărul real x + y2
• nenegativ 2 .

Propoziţie. Oricare ar fi z1, z2, z ∈C sunt verificate următoarele proprietăţi:

= z1 ⋅ z2
1. z1 + z2 = z1 + z2 , z1z2 , z= z

2. Re z = z + z , Im z = z − z
2 2i

z⋅ z= z2, =
3. 1 z2 , z≠ 0 , zn = zn , ∀ n∈N
z z
4. z = z  z ∈R
5.
,α ⋅ z= α
z z ⋅ z,
= z = −z , ∀ α ∈R
z
z 1

z
6. z1z2 = 1 ⋅ z2 , 1
= , ∀ z2 ≠ 0 , z1 + z2 ≤ z1 + z2
z2
z2

z ≤
+ z2 , 1 − z2 z1 + z2

7. z1 − z 2 ≤ z1

≤ Re z ≤ Imz
−z ≤ z ,− z ≤ z

Rez Re Im Re Im
≤ ≤
z z + z , Imz ≤ ≤
z z + z
5
Demonstraţiile proprietăţilor algebrice 1 – 7: temă pentru seminar.

1.2. Planul complex

Numerele reale se pot reprezenta prin punctele unei axe. Fie (d) o axă pe care am fixat o
origine şi o unitate de măsură. Dacă asociem fiecărei punct al dreptei (d) abscisa sa, se
obţine o funcţie bijectivă de la punctele acestei drepte în mulţimea numerelor reale. Un
număr complex z = x + i y este determinat de două numere reale x şi y.
Dacă raportăm mulţimea punctelor dintr-un plan (P) la un sistem de axe de
coordonate ortogonale xOy cu originea în O, aplicaţia definită pe C cu valori în (P),
care duce elementul arbitrar (x, y) ∈ C în punctul M(x, y) este o bijecţie.

(P)

M(x,y)

x
O

Punctul M se numeşte imaginea numărului complex z = (x, y) în planul (P), iar z se

numeşte afixul lui M.
Definiţia. Planul ale cărui puncte se identifică cu numerele complexe prin funcţia
bijectivă definită mai sus se numeşte planul complex.

R eprezentare trigonometrică a numerelor

1.3. a complexe
sa geometrică. c
Fie z = x + i y un număr complex şi M(x,y) imaginea Notăm u
O , iar cu θ unghiul format de axa reală pozitivă cu vectorul OM.
r= M = z Atunci
6
 Im z
x=|z| cos ө

y=|z| sin ө
y M(x, y)
|
z| ө

Re
O x z

Forma trigonometrică a numărărului complex z se scrie

astfel: z = r(cos ө + i sin ө)
unde r = |z| = x2 + y2 este modulul numărului complex, iar ө este unghiul făcut de
direcţia pozitivă a axei Ox cu vectorul OM , numit argumentul lui z.
Ca argument al lui z poate fi considerat unghiul ө' = ө + 2 π sau ө" = ө - 2π precum şi
orice unghi de forma : ө + 2 k π, cu k∈Z.
De aici rezultă că argumentul unui număr complex dat nu este unic, având o
infinitate de valori ce diferă între ele printr-un multiplu de 2 π.
Mulţimea argumentelor lui z se notează cu Arg z şi are forma:
Arg z = { ө | ө = arg z +2kπ , k∈Z }
Determinarea lui arg z se face ţinând seama de cadranul în care se află numărul complex.

Exemple. Fie z1 = 1 + i , z2 = -1 + i , z3 = - 1- i , z4 = 3 2 − 32i . Să se determine r, arg

z, Arg z şi să se scrie forma trigonometrică pentru fiecare.

Definiţie. Unghiul θ ∈(0, 2π ) (sau θ ∈(−π ,π ) ), măsurat între direcţia pozitivă a axei Ox şi
direcţia vectorului OM , care se determină în mod unic ca soluţie a sistemului format din
cosθ = sin θ
(z≠ s numeşt argumentul principal s
x şi = y 0), e e al lui z şi e
ecuaţiil
e
z z
notează θ = arg
z.
Observaţii:
1. arg((0,0)) este nedeteminat
2. toate unghiurile θ ce determină direcţia vectorului OM se notează prin Arg z = arg

z+2kπ, k∈Z şi se numeşte argumentul lui z.

În baza celor prezentate anterior rezultă forma trigonometrică a unui număr complex
z∈C–{(0,0)}:
z = r (cos θ + i· sin θ),
unde

7
 x2 + y2
r
= z = y

şi II I
 y 15 x
arctg , x, y > 0(cadranulI)

 x
x III IV
 y ’ y’

, x < 0(cadranulII sau IIIsausemiaxa Ox')
x

π + arctg

 y
θ =

2π + arctg , x > 0si y < 0(cadranulIV)
 x
0, x > 0 si y = 0(semiaxaOx)

π / 2, x = 0 si y > 0(semiaxa Oy)

 3 π /2, x = 0 si y < 0(semiaxa Oy')

Propoziţie. Pentru orice numere complexe

ş
z1=r1(cosθ1 + i·sinθ1), z2=r2(cosθ2 + i·sin θ2) i z = r(cos θ + i·sin θ)
au loc
relaţiile:
1
. z1· z2 = r1r2·[cos(θ1+θ2)+ i·sin(θ1+θ2)]
z 1
r
2. 1 = ·[cos(θ1–θ2)+ i·sin(θ1–θ2)]

z2 r2
3
. z n = r n (cos nθ + i·sin nθ) , ∀n∈ N
cos( θ + i·sin θ)n = cos nθ + i·sin nθ
Pentru r = 1 se obţine formula lui Moivre:
θ + θ +
 2kπ 2kπ 
n n
4. z= rcos + isin  , k = 0,n −1

 n n 
Exemple.
1. Să se calculeze (1 + i )100
2. Să se găsească valorile lui z pentru care z5 = - 32 şi să se
figureze în planul complex aceste valori.
z
* −1 n
3. Pentru orice n ∈ N să se rezolve ecuaţia   = −1.

z 
 =1
4. Să se găsească modulul, argumentul şi să se scrie sub formă trigonometrică,
numerele
−
z =1i , z = (1−i 3)6 .
+
1 1i 2
5. Să se transcrie în coordonate complex conjugate (z,z) exuaţiile:
2 x + y = 5 , x2 + y2 = 10

1.4. Completarea planului complex cu punctul infinit

În afară de reprezentarea numerelor complexe ca puncte ale planului

complex, în multe situaţii este utilă reprezentarea lor geometrică, ca puncte
ale unei sfere. Se consideră în

8
spaţiul de coordonate (u, v, w), un plan de coordonate (x, y), unde u=x, v=y (planul
complex).
Se consideră o sferă tangentă la planul complex în punctul corespunzător numărului
complex 0 (originea).
Fie N punctul de pe sferă diametral opus lui O(polul nord). Fie M1 un punct de pe sferă

distinct de N. Vom asocia punctului M1 punctul M din plan în care dreapta NM1

intersectează planul. Reciproc, unui punct M din plan îi vom asocia punctul M1de pe sferă în

care dreapta MN intersectează sfera. Corespondenţa astfel realizată (între punctele

planului complex şi punctele sferei) se numeşte proiecţie stereografică. Când punctul M1

se mişcă pe sferă şi se apropie de N, punctul din planul complex se depărtează, iar atunci
când M1 coincide cu N, dreapta MN devine paralelă cu planul complex, ceea ce înseamnă

că punctul N nu are corespondent în planul complex.

Dacă punctului N îi asociem punctul infinit şi reciproc, atunci se realizează o bijecţie
între punctele de pe sferă şi planul complex.
Notăm C = C ∪{∞} mulţimea numerelor complexe astfel completată, obţinând planul
complex compactificat sau planul lui Gauss.
Prin definiţie, punctul de compactificare îl vom numi punctul infinit al planului lui
Gauss. Introducerea lui s-a făcut prin proiecţie stereografică.
Relaţii algebrice ale numerelor complexe cu
∞ z+∞ =∞ +z=∞ , ∀ z ∈ C
z.∞ =∞ .z=∞ , ∀ z ∈C–{0}
=
z = 0,∀ z∈C , z∞ , ∀ z ∈C–{0}
∞ 0
9
 N

M’
v=
y

u=x

1.5. Structura metrică şi topologică a planului complex

Propoziţie. Aplicaţia d: C×C→R, definită prin

d(z1, z2) = |z1–z2| , ∀ z1, z2 ∈ C
este o metrică (distanţă) pe C.
Demonstraţie: ∈C
1. d(z1, z2) = 0  |z1–z2| = 0  z1 – z2 = 0  z1 = z2 , ∀ z1, z2
2. d(z1, z2) = |z1 – z2| = |z2 – z1| = d(z2, z1) , ∀ z1, z2 ∈ C
3. d(z1, z3) = |z1 – z3| = |(z1 – z2) + (z2 – z3)| ≤ |z1 – z2| + |z2 – z3| = d(z1, z2) + d(z2,
z3) , ∀ z1, z2 ∈ C
Definiţie. Mulţimea C pe care s-a definit metrica d se numeşte spaţiu metric, notat
(C, d) Observaţie. Distanţa d coincide cu distanţa euclidiană pe R2. Fie z1=x1+iy1,
z2=x 2+iy 2 , atunci
d(z1,z2)=|z1-z2|=|(x1+iy1)–(x2+iy2)|=|(x1–x2)+i(y1–y2)| = (x1 − x2)2 + (y1 − y2)2
care reprezintă distanţa euclidiană dintre două puncte din plan, de coordonate (x1,y1)
şi (x2,y 2).
Definiţie. Fie z0 ∈C, z0 ≠ ∞ . Mulţimea Δ(z0; r)={z∈C ; |z–z0|<r} se numeşte disc
deschis cu centrul în z0 şi de raza r (r>0) sau vecinătate deschisă a lui z0 .

10
Definiţie. Mulţimea Γ(z0 ,r)={ z |z∈C , |z-z0 |=r } se numeşte frontiera discului Δ(z0; r).

Adăugând discului frontiera sa se obţine discul închis.

Definiţie. Mulţimea Δ(z0; r) ={z∈C ; |z–z0|≤ r} se numeşte vecinătate închisă a
punctului z0 sau disc închis.
Pe mulţimea C, relativ la metrica d, se poate introduce o topologie τd .
Pentru a da o topologie pe o mulţime trebuie să vedem care este familia mulţimilor
deschise.
Definiţie. O clasă τ de submulţimi ale unei mulţimi X se numeşte topologie pe X,
dacă verifică1)următoarele
Ф,X∈τ trei axiome:∩
2) Dacă D1, D2 ∈τ atunci şi D1 ∩ D2∈τ

3) Dacă Di ∈τ pentru orice i aparţinând unei mulţimi arbitrare de indici I,

Υ Di ∈τ.
atunci i∈I
Definiţie. Cuplul (X,τ) se numeşte spaţiu topologic.
Definiţie. O mulţime V, V⊂ C se numeşte vecinătate a unui punct z0 ∈C dacă există discul

Δ(z0 ,r), astfel încât Δ(z0 ,r)⊂ V.

Definiţie. Mulţimea (z0; r1, r2) = {z∈C; r1 < |z – z0| < r2} se numeşte coroana circulară
centrată în z0 de raze r1 şi r2, unde r1, r2 > 0.
Definiţie. Punctul z0∈C se numeşte punct interior mulţimii E⊂ C, dacă z0∈E şi există o
vecinătate V⊂ E a lui z0 conţinută în întregime în E.

ο
Mulţimea tuturor punctelor interioare lui E se noteaza cu E .
Definiţie. Mulţimea E⊂ C se numeşte mulţime deschisă dacă orice punct al său
este punct interior.
Observaţie. Orice reuniune finită de mulţimi deschise şi orice intersecţie finită de
mulţimi deschise este o mulţime deschisă. Mulţimea C este deschisă.
Definiţie. Complementara mulţimii E este mulţimea C\E a tuturor punctelor care nu
sunt în E. Se notează cu CE.
Observaţie. Un punct z0 este exterior mulţimii E dacă există o vecinătate a sa conţinută în

întregime în CE.
Definiţie. Mulţimea E este închisă dacă complementara sa este deschisă.
Definiţie. Punctul z0∈C se numeşte punct aderent mulţimii E⊂ C dacă în orice
vecinatate V a lui z0 există cel puţin un punct al mulţimii E.
Mulţimea tuturor punctelor aderente multimii E se numeşte închiderea lui E şi se
notează cu E .
Definiţie. Mulţimea E se numeşte închisă dacă E = E .
11
 Obsrevaţie. Mulţimile C şi Φ sunt închise şi deschise.
Definiţie. Punctul z0∈C se numeşte punct de acumulare pentru mulţimea E⊂ C dacă în
orice vecinătate V a lui z0 există cel puţin un punct din E diferit de z0 , z∈E–{z0} ((V–

{z0})∩E≠ ∅).
Mulţimea tuturor punctelor de acumulare ale lui E se numeşte derivata lui E şi se
noteaza cu E′ (evident E = E ∪ E')
Definiţie. Punctul z0∈C este punct frontieră al mulţimii E⊂ C dacă în orice vecinătate a lui
z0 există puncte z≠ z 0 ce aparţin lui E şi puncte z≠ z0 ce nu aparţin lui E.
Mulţimea tuturor punctelor frontieră ale lui E se numeşte frontiera mulţimii E şi se
notează cu ∂E (evident ∂E = E ∪C − E ).
Definiţie. Punctul z0 se numeşte punct izolat al mulţimii E dacă există o vecinătate a lui

z0 astfel încât Δ(z0 ,r)\{z0 }∩E=Φ.

dac exist astfe înca
Definiţie. Mulţimea E, E⊂ C este marginită ă ă discul (0;r) l t
E⊂ (0;r). Altfel se numeşte nemarginită.
Definiţie. O mulţime închisă şi mărginită se numeşte
mulţime
compactă.
Definiţie. O mulţime deschisă E⊂ C se numeşte conexă dacă oricare ar fi z1,z2 ∈E, ele pot

fi unite printr-o curbă continuă conţinută în E.

Definiţie. O mulţime deschisă şi conexă se numeşte domeniu.
Definiţie. O mulţime deschisă şi conexă a cărei frontieră este formată dintr-o singură
curbă, se numeşte domeniu simplu conex.
Definiţie. O mulţime deschisă şi conexă a cărei frontieră este formată din două sau
mai multe curbe, se numeşte domeniu multiplu conex.
Un domeniu multiplu conex se poate trensforma în domeniu simplu conex dacă se
efectuează un anumit număr de tăieturi.
Definiţie. Se numeşte tăietură o operaţie prin care se îndepărtează din domeniul respectiv
acele puncte situate pe o curbă conţinută în domeniu şi care reuneşte două puncte de pe
exterioară
frontiere diferite, una interioară şi alta .

A B z1 .

. z2

D = A U B nu este C este
conexă conexă
12
 Exemple. Fie A= |z| < B= C ||z|>
{z ∈C | 1 } , {z ∈1 }
1. Care este frontiera lui A ?
2. Ce fel de mulţimi sunt A şi B ?
3. Daţi exemplu de mulţime închisă.
4. Care din mulţimile de mai sus sunt conexe ?
5. Daţi exemplu de mulţime care nu este conexă.

2. Funcţii complexe de variabilă reală

Definiţie.. Fie E⊂ R. Se numeşte funcţie complexă de variabilă reală, aplicaţia mulţimii

E de numere reale în corpul C al numerelor
complexe: f : E⊂ R →C
Notând cu t argumentul funcţiei, valoarea funcţiei în punctul t va fi un număr complex şi
se va scrie:
f(t)=z(t)=x(t)+i y(t), t∈E
Deci o funcţie complexă de variabilă reală este determinată de o pereche ordonată
x=x(t), y=y(t), t∈E
de funcţii reale de variabilă reală.
Definiţia. Spunem că numărul complex l este limita funcţiei f în punctul de acumulare t0 al

lui E, dacă ∀ ε>0 ∃ δ(ε)>0, astfel încât pentru |t-t0 |<δ, t∈ E \ t0 , avem |f(t)-l|<ε.

Propoziţie. Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia complexă de variabilă reală f(t) să

aibă limită în punctul t0∈ E este ca în acel punct să aibă limită funcţiile reale x(t) şi y(t),

t∈E.
Definiţie. Spunem că funcţia complexă de variabilă reală f este continuă în punctul t0 ∈E,

dacă ∀ ε>0 ∃ δ(ε)>0, astfel încât pentru |t-t0 |<δ, t∈ E , avem |f(t)-f(t0 )|<ε.
Propoziţie. Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia complexă de variabilă reală f(t) să fie
continuă în punctul t0∈ E este ca funcţiile reale x(t) şi y(t) să fie continue în punctul t0 ∈E.

Definiţie Spune funcţi est derivabil t dac exist

. m că a f(t) e ă în punctul 0 ∈E, ă ă
f (t)− f (t ) şi este finită.
lim 0

t→t0 t − t0

Propoziţie. Condiţia necesară şi suficientă ca funcţia complexă de variabilă reală f să fie

derivabilă într-un punct este ca funcţiile reale x(t) şi y(t) să fie derivabile în acel punct.
 f'(t0 ) = x′ (t0 ) + iy′ (t0 )

13
Definiţie. Diferenţiala funcţiei în punctul ∈E este numărul complexdf(t0 )= (t0 )
f t0 f ′ dt

′
sau df(t)=x (t)dt+i y'(t)dt.
Definiţie. Fie f : [a,b]⊂ R→C o funcţie reală de variabilă complexă,
continuă f(t)=x(t)+i y(t), t∈[a,b]

2.1. Integrala funcţiei complexe de variabilă reală se defineşte astfel:

b b b
f (t)dt = x(t)dt + i
y(t)dt
∫ ∫ ∫
a a a

Observaţie. Multe dintre proprietăţile integralelor funcţiilor reale se păstrează şi în

cazul integralelor funcţiilor complexe de variabilă reală, astfel:
1. Dacă f,g:[a,b]→ C sunt integrabile pe [a,b], atunci şi αf+βg este integrabilă pe
[a,b], oricare ar fi
α,β∈ C.

b b b
[α f (t) + β g(t)]dt = α f (t)dt + β g(t)dt
∫ ∫ ∫

a a a

2. Dacă f:[a,b]→ C este integrabilă pe [a,b], atunci oricare ar fi c∈[a,b], f este

integrabilă pe [a,c]şi pe [c,b] :

b c b
f (t)dt = f (t)dt + f (t)dt
∫ ∫ ∫

a a c

3. Dacă f:[a,b]→ C este integrabilă pe [a,b], atunci

b a
f (t)dt = − f (t)dt
∫ ∫

a b

4. Dacă f:[a,b]→ C este continuă pe [a,b], atunci f şi |f| sunt integrabile pe [a,b] şi
avem:

b b
| f (t)dt |≤ | f (t) | dt
 ∫ ∫
1 a

5. Dacă funcţia F(t) este o primitivă a funcţiei f:[a,b]→ C,

14
 atunc
∫ i b f (t)dt = F(b)− F(a), ceea ce înseamnă ca se poate aplica
f (t)dt = F(t)dt +
C ∫
a

formula lui Newton-Leibniz.

Definiţie. Fie x(t) şi y(t) două funcţii definite pe [a,b] cu valori în R. Mulţimea
punctelor Г din planul complex definită astfel:

Г={z | z(t)=x(t)+i y(t), t∈[a,b] }

luate în ordinea în care se obţin când parametrul t parcurge intervalul [a,b] crescând de la a la
b, se numeşte curbă continuă, iar z(t)=x(t)+i y(t), t∈[a,b] reprezintă ecuaţia curbei. Definiţie.
O curbă Г se numeşte curbă netedă dacă admite o reprezentare de forma:
z(t)=x(t)+i y(t), t∈[a,b] unde x,y∈C1[a,b]

ceea ce înseamnă că z(t) este continuă şi z'(t) ≠ 0.

Definiţie. O curbă Г se numeşte curbă netedă pe porţiuni dacă este formată dintr-
un număr finit de curbe netede.
Definiţie. O curbă Г se numeşte curbă închisă dacă oricare ar fi o reprezentare a
sa de forma:

z(t)=x(t)+i y(t), t∈[a,b]

x(a)=x(b), y(a)=y(b)

Definiţie. O curbă Г se numeşte curbă simplă, dacă oricare ar fi o reprezentare a sa

x(t1) ≠ x(t2 ), y(t1) ≠ y(t2 dac t ≠ oricare ar
z(t)=x(t)+iy(t), t∈[a,b] are − t
propriettea ) ă 1 2 0 fi

t1,t2 ∈[a,b].

Tema de casă nr.1

1
. Funcţii şi formule trigonometrice
2
. Formule de derivare
3
. Formule de integrare
15
Cursul nr. 2 Matematici speciale

3. Funcţii complexe de variabilă complexă

Fie D un domeniu simplu conex, D⊂ C.

Definiţie. Spunem că am definit o funcţie complexă de variabilă complexă pe D cu
valori în C, f : D⊂ C→C dacă am dat o lege de corespondenţă care asociază fiecărui
element din D, unul sau mai multe elemente din C.
Dacă se notează cu z=x +iy∈D variabila funcţiei, atunci valoarea funcţiei în punctul z
va fi numărul complex :
w=f(z)=u(x,y) +iv(x,y), z∈D⊂ C
unde funcţiile reale
u(x,y)=Re f(z) , v(x,y)=Im f(z)
reprezintă partea reală, respectiv imaginară a funcţiei complexe f.
Dacă notăm cu Cz planul complex în care z=x+iy şi cu Cw planul complex în care

w=u+iv, funcţia complexă w=f(z) asociază punctului M(z) din planul Cz punctul N(w)

din planul Cw .

Im
Im z w

N(w)
w=f(z)
M(z)

Re z Re w

Se poate spune că funcţia complexă defineşte o corespondenţă între planele Cz şi Cw prin

transformarea punctuală u(x,y)=Re z, v(x,y)=Im z.

16
 3.1. Limite şi continuitate

Topologia planului complex fiind de fapt topologia spaţiului euclidian bidimensional R2 ,

noţiunile de limită şi continuitate se extind cu uşurinţă şi în complex.
Definiţii. Fie z0 punct de acumulare al mulţimii E⊂ C. Funcţia f : E→C are limita l în
f (z) = l următoarele
punctul z0 (se scrie lim ) dacă este îndeplinită una din afirmaţii
z→z0
echivalente:
pentru orice ε > 0 există astfel încat (∀)z∈ E cu proprietatea 0<|z–z0|<η
1
. η (ε ,z0) avem
|f(z)–l|<ε . V l U z0
2 vecinătat exist vecinătat astfe încâ
. pentru orice e a lui ă e a lui l t
(∀)z∈ E ∩U avem f(z)∈V.
3 pentru orice şir (zn)n ⊂ E cu zn = z0, şirul (f(zn))n este convergent li
. lim şi m f (zn) = l .
n→∞ n→∞
Există variante obişnuite ale definiţiilor care corespund cazului l = ∞ sau z0 = ∞. De
asemenea, se menţin rezultatele privind limita unei sume, a unui produs, etc., ca la
funcţii reale.
Propoziţie. Fie z0 = x0 + iy0 un punct de acumulare al mulţimii E⊂ C şi funcţia f:E→C,
f(z)=u(x,y)+iv(x,y). f (z) = l = + u(x,
Atunci lim l il dacă şi numai dacăl = lim y)
z→z0 1 2 1 (x,y)→(x0,y0 )

şi l2
= lim v(x, y) .
(x,y)→(x0 ,y0 )

Definiţie.Fie z0 ∈E un punct de acumulare al mulţimii

E⊂ C. Funcţia f : E→C se numeşte
continuă in z0 dacă (∃ ) lim f (z) = f (z0) .
z→z0

Definiţie. Se spune că funcţia f :E→C este continuă în punctul z0 ∈E dacă oricare ar fi

ε>0, există un δ(ε)>0 astfel încât pentru orice z∈ E cu proprietatea că |z-z0 |< δ(ε) să avem

|f(z)-f(z )|<ε.
0

Propoziţie. Dacă f(z)=u(x,y)+i v(x,y), atunci continuitatea funcţiei f în z0 este echivalentă

cu continuitatea funcţiilor u=Re f(z), v=Im f(z) în punctul (x0 ,y0 ).

Definiţie. Funcţia f :E→C este mărginită pe E dacă există 0<M< ∞ astfel încât |f(z)|≤ M,

∀ z∈E.

17
3.2. Derivabilitate
Definiţie.Fie D⊂ C domeniu şi
z0 ∈D. Functia f : D→C este derivabilă (monogenă) în z0
f
f (z) − f (z0) not (z0 + h)− f (z0) not ′
dacă (∃ ) lim ′
= f (z )
(sau (∃) lim = f (z )) şi este finită.
0
0

z→z0 z − z0 h→0 h
Observaţie. h este un număr complex arbitrar, z0 +h∈D, iar limita respectivă nu depinde

de modul în care h→0.

Definiţia 47. O funcţie f : D→C derivabilă în orice punct din D se numeşte olomorfă
(analitică) pe D.
Observaţie. O funcţie derivabilă într-un punct se numeşte monogenă în acel punct.
Observaţie. O funcţie este olomorfă într-un punct dacă există o vecinătate a punctului
respectiv astfel încât funcţia să fie monogenă în fiecare punct din acea vecinătate.
Teoremă. Fie f,g : D⊂ C→C două funcţii complexe de variabilă complexă. Dacă f şi g
fg (g(z0 )≠ 0)
sunt monogene într-un punct z0∈D, atunci şi funcţiile f, f± g, , f/g sunt
monogene în acest punct şi între derivatele lor există
relaţiile :
′ ′
1 [α f = α f (z0 ),α
. (z)]z= z 0
∈C
2
. ′ ′ ′
[ f (z) ± g(z)]z= z0 = f (z0 )± g (z0 )
3
. ′ ′ ′
[ f (z)g(z)]z= z0 = f (z0 )g(z0 )+ f (z0 )g (z0 )
′ ′
4
. f (z) ′ f (z )g(z ) − f (z )g (z )
0 0 0 0
,g(z0 ) ≠ 0
[
]
z= z =
[g(z0 )]2
g(z) 0

Demonstraţiile nu diferă de cazul funcţiilor reale de variabilă reală.

Teoremă. Fie D1, D2 ⊂ C două domenii şi f : D1→ D2 , g :D →C. Dacă f este monogenă
2

într-un m onogen în punctul w0 = f (z0 ∈ D2

punct z0∈ D1 şi g este ă ),w0 , atunci funcţia

compusă h=g0h este monogenă în z0 şi avem :

 ′ ′ ′ ′ ′
z= z

[ h(z )]
0 = g (w ) f (z ) = g ( f (z ))f (z )

0 0 0 0

Demonstraţiile : temă de
seminar.
Teorema lui Cauchy-Riemann.
Fie f : D⊂ C →C, f(z) = u(x,y) + iv(x,y). Daca f este
∂u
monogenă înz0∈D, atunci ∂ ∂ ∂
există u , , v , v într-o vecinatate a punctului
z0 = x0 + iy0
∂
∂x ∂y ∂x y
şi satisfac
condiţiile:

18
 
∂u ∂v
 (x0, y0) = (x0, y0)

(condiţiile de monogenitate Cauchy-

 ∂x ∂y Riemann)

∂ ∂
u v

(x , y ) = − (x , y )

0 0 0 0

∂y ∂x


Reciproc, dacă funcţiile u(x,y) şi v(x,y) admit derivate partiale de ordinul I în raport cu
x şi y într-o vecinătate a punctului z0, continue în z0 şi satisfac condiţiile Cauchy-
Riemann, atunci f este monogenă în z0 şi avem:
′ ∂u ∂v ∂v ∂u
f (z0) = (x0, y0)+ i (x0, y0) = (x0, y0)− i (x0, y0)
∂x ∂x ∂y ∂y
D em onstraţie
:
“⇒”(necesitatea) Cum funcţia
f este monogena, atunci
(∃ ) f (z)− f (z0) ′ (z0).
= f

lim
z − z0
z→z0

′ f (z)− f (z0) u(x, y)+ iv(x, y) −u(x0, y0)− iv(x0, y0)

=

f (z ) = lim
z − z0 = lim
(x − x0) + i(y − y0)
0

z→z0 z→z0
= lim u(x, y) − u(x , y ) v(x, y) + v(x , y )
0 0 +i lim 0 0

z→z0 (x −x0) + i(y − y0 ) z→z0 (x −x0) + i(y −y0 )

Presupunând că
z → z0 pe o paralelă la axa realăy =
( y0, x → x0 ) rezultă că
′ u(x, y0)− u(x0, y0) v(x, y0) − iv(x0, y0)
f (z ) = lim
x − x0 + i⋅ lim x − x0 =>
0

x→x0 x→x0
y= y0 y= y0
′ ∂u ∂v (1.1)
f (z0) = (x , y )+ i (x , y )
∂x 0 0 ∂x 0 0
Analog, presupunând că z → z0 pe o paralelă la axa imaginară
Oy ( x = x0, y → y0)
rezultă că
′ u(x0 , y)−u(x0 , y0 ) v(x0 , y)−v(x0 , y0 )
 f (z ) = lim
i(y − y0 ) +i lim
i(y − y0 ) =>
0
y→ y y→y
0 0
x= x0 x= x0

∂
′ 1 ∂u v ∂u ∂v (1.2)
f (z0) = ⋅ (x0, y0) + (x0, y0) = i−⋅ (x0, y0)+ (x0, y0)
i ∂y ∂y ∂y ∂y
Din relaţiile (1.1) şi (1.2) rezultă
că
∂
u ∂v ∂v ∂u
f ′ (z0) =
(x , y )+ i (x , y ) = (x , y )− i
∂x 0 0 ∂x 0 0 ∂y 0 0
(x , y )
∂ y 0 0 de unde se obţine

19
 
∂u ∂v
 (x0, y0) = (x0, y0)
 ∂x ∂y

∂ ∂
u v

(x , y ) = − (x , y )

0 0 0 0

∂y ∂x


“⇐”(suficienţa) Cum u şi v admit derivate partiale de ordinul I continue în (x0, y0), din
formula creşterilor finite rezultă că
∂u(x0, ∂u(x0,
 y0) y0)
u(x, y) − u(x , y ) = (x − x ) + (y − y ) + (x − x )α (x, y) + (y − y )α (x, y)
 0 0 0 0 0 1 0 2

 ∂x ∂y unde

∂v(x0, y0 ) ∂v(x0, y0)

v(x, y) − v(x , y ) = (x − x ) + (y − y ) + (x − x )β (x, y) + (y − y )β (x, y)

 0 0 0 ∂x 0 ∂y 0 1 0 2


funcţiile α ,α ,β ş
,β tind la zero cândz → z (adica x → x i y → y ).
1 2 1 2 0 0 0

f (z) − f (z0) = u(x, y) − u(x0, y0) + i[v(x, y) − v(x0, y0)] =

z − z0 (x − x0)+ i(y − y0)

(x − x )∂ u (x , y )+ (y − y )∂ u (x , y )+ (x − x )α (x, y) + (y − y )α (x, y)
= 0 ∂x 0 0 0 ∂y 0 0 0 1 0 2 +
(x − x0)+ i(y − y0)

i(x − x ) ∂ v (x , y )+ i(y − y ) ∂ v (x , y ) + i(x − x )β (x, y) + i(y − y )β (x, y)

+ 0 ∂x 0 0 0 ∂y 0 0 0 1 0 2 =
(x − x0) + i(y − y0)

∂ ∂ ∂ ∂
u v  v u 
(x − x0 ) (x0, y0 ) + i(y − y0) (x0, y0 ) + i (x − x0 ) (x0, y0) − i(y − y0) (x0, y0)
C.R. ∂x ∂y ∂x ∂y
=   +
(x − x0 ) + i(y − y0)
 (x − x )[α (x, y)+ iβ (x, y)]+ (y − y )[α (x, y)+ iβ (x, y)]
+ 0 1 1 0 2 2 =
(x − x0) + i(y − y0)

∂ ∂ ∂
∂u u  v v 
(x − x0) (x0, y0)+ i(y − y0) (x0, y0) + i (x − x0) (x0, y0) + i(y − y0) (x0, y0)

∂ ∂ ∂
∂x x 
x x 

=   +
(x − x0)+ i(y − y0)

(x − x )[α (x, y)+ iβ (x, y)]+ (y − y )[α (x, y)+ iβ (x, y)]
+ 0 1 1 0 2 2 =
(x − x0) + i(y − y0)

⋅ [α (x, y) + iβ (x,
= ∂ u (x , y )+ i∂ v (x , y )+ x − x0 ⋅ [α (x, y) + iβ (x, y)] + y − y0 y)].
∂
x 0 0 ∂x 0 0 z − z0 1 1 z − z0 2 2

20
 α 1(x,
Cum x − x0 = Re(z − z0) ≤ z − z0 , y − y0 = Im(z − z0) ≤ z − z0 şi lim y) =
z→z0
lim β (x, = 0 rezultă
= lim α (x, y) = lim β (x, y) =
2 1
y)2
că
z→z0 z→z0 z→z0

∂ (x0, y0) + ∂
lim f (z) − f (z0) = u i v (x0, y0)
∂ ∂
z − z0 x x
z→z0

ceea ce demonstrează că funcţia

f este monogenă în punctul
z0 şi că
∂
′ ∂u v cond.C.R. ∂ v ∂u

(x0, y0 ) − i (x0, y0).

∂y ∂y
f (z0) = (x0, y0) + i (x0, y0)
∂x ∂x =

Propoziţie. Orice funcţie monogenă într-un punct este continuă în acel

punct. Reciproca nu este adevărată.
Exemplu. Funcţia f(z)= z este continuă în orice punct z0 dar nu este monogenă.
Consecinţă. Dacă o funcţie olomorfă într-un domeniu D are derivate nulă, atunci ea
este constantă în domeniul D.
Observaţie. Ca o consecinţă a teoremei Cauchy-Riemann se poate determina o
funcţie olomorfă pe un domeniu, când i se cunoaşte doar partea reală sau doar
partea imaginară. Observaţie. Funcţiile monogene f(x,y) = u(x, y) + i·v(x, y) pot fi
scrise sub forma w = f(z) observând că w = f(z) = u(z,0) + i·v(z,0), adică în expresia
funcţiei în parametri x şi y luăm y = 0 şi înlocuim x cu z.
Exemple. 1. Să se determine constantele a, b, c, d astfel încât
funcţia f(x,y) = x2 + axy + by2 + i(cx2 + dxy + y2)
să fie olomorfă pe C. Scrieţi expresia funcţiei folosind variabila z.

2. Să se determine funcţia olomorfă (pe C) f = u + iv ştiind

că u(x,y) = ex cos y şi f(0) = 1.

3. Să se determine funcţia olomorfă (pe C) f = u + iv ştiind

că v(x,y) = 2ex sin y şi f(0) = 0.

3.3. Funcţii complexe elementare

Funcţiile complexe elementare sunt extensii la mulţimea C a funcţiilor definite pe R.

Funcţia putere: f: C→C, f(z)= zn (n∈N)

f(z) = zn = [r(cosθ +i· sinθ )]n = r n (cos nθ + i·sin nθ) = rncos nθ + i·rnsin nθ

Funcţia polinomială: f: C→C, f(z)= anzn + an-1zn-1 + … + a1z1 + a0 (n∈N, a0, a1,
…, an∈C, an≠ 0) este olomorfă pe C, iar derivata sa are aceeaşi formă ca în cazul
funcţiilor reale.
21
Funcţi
a raţională: f:{z∈C / Q(z)≠ 0}→C, f(z)= P(z) este olomorfă pe tot domeniul
Q(z)
{z∈C / Q(z)≠ 0}, iar derivata sa are aceeaşi formă ca în cazul funcţiilor reale.
Funcţi radical de ordin
a n: f: C→C, f(z) = n (n∈N, n≥ 2)
z
θ +
f(z) = n n  2kπ θ + 2kπ 
z=
n
r(cosθ + isinθ ) = r cos + isin  , k = 0,n −1.
n n
 
Funcţia radical nu este olomorfă pe tot planul
C.
Funcţi exponentială: f: C→C, f(z) =
a ez
f(z) =
ez = ex+iy = ex ⋅ eiy = ex(cos y + isin y) = ex cos y + i⋅ ex sin y .
′

Funcţi
peiar ez
exponentială este olomorfă C, ( ) = ez ; în plus, este periodică de
a perioada

= = ⋅ e2
principală 2π i, pentru că f (z + = ez (cos2π + isin 2π ) = ez =
2π i) ez+2π i ez π i f(z).
Funcţi logaritm ică
a : f: C–{0}→C, f(z) = ln z
f(z) = ln z = ln(r = ln r +
⋅ ei(θ + 2kπ )) lnei(θ + 2kπ ) = ln r + i(θ + 2kπ ), unde k∈Z.
Funcţi putere
a generalizată: f: C→C, f(z)=z α (α ∈C)
i(θ + 2k α = a+b
z≠ 0 π ) i

f(z) = eα ln z = eα ln e(a+bi)⋅ [lnr+i(θ + 2kπ )]

=zα r⋅ e = =

= ealn ·ei[a(θ + 2kπ )+blnr] =

r−b(θ + 2kπ )

=ealn r−b(θ + 2kπ )·[cos( a(θ + 2kπ ) + bln r) + isin( a(θ + 2kπ ) +
 blnr) ]

Funcţii circulare (sinus şi cosinus):

i
 z −iz
sin z = e −e
 2i −iz
, (∀)z∈C (formulele lui Euler)
i
 z
+
 e e
cosz =

 2

Funcţii
hiperbolice:
−
 z z
sh z = e −e
 2 , (∀)z∈C

chz
= ez + e−z


 2

22
Proprietăţi:
1. cos iz = ch z
sin iz = i · sh
z ch iz = cos
z sh iz = i ·
sin z
2. Funcţiile circulare şi hiperbolice sunt olomorfe pe C şi au
derivatele: (cos z)’ = – sin z
(sin z)’ = cos z
(ch z)’ = sh z (sh
z)’ = ch z
3. Funcţiile circulare au perioada principală 2π , iar cele hiperbolice 2π i .
4. Pentru oricare ar fi z1, z2, z∈C se pot demonstra
relaţiile: cos(z1 + z2) = cos z1·cos z2 – sin z1·sin z2
sin(z1 + z2) = sin z1·cos z2 + sin
z2·cos z1 sin2z + cos2z = 1
sin 2z = 2·sinz·cos z cos
2z = cos2z – sin2z
ch(z1 + z2) = ch z1·ch z2 + sh z1·sh
z2 sh(z1 + z2) = sh z1·ch z2 + sh
z2·ch z1 ch2 z – sh2 z = 1
sh 2z = 2 · sh z · ch z ch
2z = ch2 z + sh2 z

Demonstraţiile: temă pentru seminar.

Exemple. Să se aducă sub forma A+iB expresiile :

ei , sh 2i , ch (2+3i) , cos(1–i) , ln(1+i) , e i

Temă de casă nr.2

1. Să se determine constantele a şi b astfel încât

funcţia f(x,y) = x2 + ay2 + i(bxy)
să fie olomorfă pe C.
2. Să se determine funcţia olomorfă (pe C) f = u + iv ştiind
că u(x,y) = x3 – 3y2x – 2y şi f(0) = 0.
3. Să se determine funcţia olomorfă (pe C) f = u + iv
ştiind că v(x,y) = x2 – y2 + xy şi f(0) = 0.
4. Calculaţi

e1+ ln(- ln(4i- l (1+ sin(1+i)

(1+i)25, i 3 , 2+2i), 3), n 1− i , i 2 , i 3)1−i , ii , ,
 3+
i

tg(1-2i), ch(4i-3)

23
 Cursul nr. 3 Matematici speciale

3.4 Integrarea funcţiilor complexe de variabilă complexă

Fie f : D⊂ C→C şi o curbă de lungime finită Г⊂ D, netedă sau netedă pe porţiuni, iar f
continuă pe Г, ale cărei ecuaţii parametrice sunt date de x=x(t), y=y(t), t∈[a,b].
Luăm pe Г o diviziune prin punctele a = z0 ,z1,.......,zn = b.

Pe fiecare arc ce uneştek−1 zcu zk (1≤ k≤ n) alegem un punct ξ k .

Formăm
sumele :
n

Sn ( f ,ξ ,dn ) = ∑ f (ξ k
)(zk − zk−1)
k= 1

Notăm
:
µ dn = max{|
zk − zk−1 |}
D ac
ă
n

lim Sn ( f ,ξ ,dn ) = lim ∑ f (ξ )(zk − zk−1)

k
k= 1
µ →0
dn

există, indiferent de alegerea ξ pe arcele de curbă ce unesc

k
punctelor punctele zk−1,zk ,

Г între a şi b şi se notează limita ∫cu

spunem că f esteintegrabilă de-a lungul curbei f (z)dz
Γ

sa
u b
f
∫ (z)dz.
a

Notăm cu f(z)=u(x,y)+i v(x,y)

∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗

f (ξ k ) = u(xk , yk )+ iv(xk , yk =
),ξ k xk + iyk

− = = xk +
zk−1 zk xk − xk−1 + i(yk − yk−1),zk iyk
 n

lim Sn ( f ,ξ ,dn ) = lim ∑ f (ξ )(zk − zk−1) =

k
k= 1
d
µn →0

n ∗ ∗ ∗ ∗
−x
= (u(xk , yk ) + iv(xk , yk ))(xk
∑
k−1 + i(yk − yk−1 )) =
k=
1

24
n ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗
= [u(xk , yk )(xk − xk−1)− v(xk , yk )(yk − yk−1) + i(u(xk , yk )(yk − yk−1)+ v(xk , yk )(xk − xk−1))]=
∑
k= 1

= u(x, y)dx − v(x, y)dy + i u(x, y)dy + v(x, y)dx

∫ ∫
Γ Γ

Exem plu.Să se
calculeze ∫ zdz de la z=0 la z=4+2i de-a lungul curbeiГ dată de z=t2 +i t.
Γ

3.4.1. Proprietăţi ale integralei com plexe

1
. Dacă f(z) şi g(z) sunt integrabile pe Г , atunci
(α f (z) + β g(z))dz = α f (z)dz + β
g(z)dz
∫ ∫ ∫
Γ Γ Γ

funcţia, α ,β
se numeşte liniaritatea integralei complexe în raport ∈
cuC.

2. f (z)dz = − f (z)dz
∫ ∫
Γ Γ −

conduc
schimbarea orientării pe drumul de integrare sau pe curba integrare
de e
la schimbarea semnului valorii integralei.
3
. f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz
∫ ∫ ∫
Γ ∪Γ Γ Γ
1 2 1 2

arce
aditivitatea integralei complexe la drum.Г1, Г2 fiind două succesive.

4. Fie z=g(ξ) continuă de ξ=u+i v. Presupunem că, curbeiГ în planul z, îi

corespund şi că
e curba Г' în planul ξ derivata g' (ξ) este continuă pe Г' .
Atunci

′
∫ ∫
f (z)dz = f (g(ξ ))g (ξ )d ξ

Γ Γ′

5 d =
. z 2π i Γ :| z − z0 |= r
∫

Γ
z − z0
d formula
6. Lungimea drumului de integrare
Г : z=z(t), t∈[a,b] este dată e :
b ′
 ∫
L(Γ ) = | z (t )| dt

7. Fie D⊂ C şi un arc de curbăΓ ⊂ D, netedă sau netedă

pe porţiuni şi f :D→C
continuă pe
Г.
a ce st
Fie L(Г) lungimea arcului de curbăГ şi M=sup|f(z)|. În e condiţii avem :
z∈
Г
25
 | ∫ f (z)dz |≤ ML(Γ )
Γ

3.4.2. Teorema fundamentală a lui Cauchy

Dacă : a) D este un domeniu simplu conex,

D⊂ C,
b) f :D→C , f ∈C' (D)
atunc oricare ar fi curbaГ simplă, închisă, netedă sau netedă pe
i ∫ f (z)dz = 0, porţiuni,
Γ

situată în întregime în
D.
Demonstraţie :Fie f(z)=u(x,y)+iv(x,y),z=x+iy
f (z)dz udx − vdy + i udy +
= vdx
∫ ∫ ∫
Γ Γ Γ

Integralelor din membrul doi le aplicăm formula lui Green-Riemann :

Pdx + Qdy
∫
∫= ∫ (∂ Q − ∂ P)dxdy
∂x ∂y
Γ D′

Unde Г este frontiera domeniului sun continue c derivat

compact D , iar P,Q t
' , u e
∂P ∂Q ′
parţiale , c ontinue pe Γ ∪ D .

∂
y ∂x
Aplicarea formulei lui Green-Riemann este posibilă deoarece
∂ ∂ ∂
′ u v 1 ∂u v )

f (z) = + i = ( + i

∂ ∂ ∂
x x i ∂y y

Deoarec ∈C
e f' (D) rezultă că u,v
∈ C' (D) if se obţine:

∂
v ∂u ′ ′
 ∫
∫ ∫
∂
udx − vdy = − ( + )dx dy , D = D ∪Γ ⊂ D

x ∂y
Γ D ′

∫
udy + vdx
∫= ∫ (∂ u − ∂ v)dxdy
∂x ∂y
Γ D′

26
 Aplicând condiţiile lui Cauchy-Riemann integralelor duble din membrul doi, ele vor
fie egale cu zero şi teorema este demonstrată.
Definiţie. O mulţime deschisă şi conexă a cărei frontieră este formată din mai
multe curbe se numeşte multiplu conexă.
Definiţie. O mulţime deschisă şi multiplu conexă se numeşte domeniu multiplu
conex. Observaţie. În cazul în care domeniul este multiplu conex se utilizează
generalizarea teoremei fundamentale a lui Cauchy.

3.4.3. Generalizarea teoremei fundamentale a lui Cauchy.

Dacă :
a) D este un domeniu multiplu conex delimitat de curba Г0 în exterior şi curbele

Гk (k=1,n) în interior, netede sau netede pe porţiuni, care sunt frontiere ale

unor domenii mărginite Dk ⊂ D ;

b) f :D→C , f este olomorfă pe D, atunci:

∫
Γ
f (z)dz =
Γ
∫ f (z)dz +
Γ
∫ f (z)dz +......+
Γ
∫ f (z)dz
0 1 2 n

Demonstraţie : Fie C1,C2,..........,Cn arce de curbă ce realizează n tăieturi în domeniul D,

unind respectiv un punct de pe Γ 1,Γ 2 ,...........,Γ n cu un punct de pe Γ 0 , astfel încât

oricare două din arcele C1,C2,..........,Cn nu se intersectează.

După efectuarea tăieturilor cu ajutorul arcelor C1,C2,..........,Cn , domeniul D se transformă

într-un domeniu simplu conex, funcţia f fiind olomorfă pe D se poate aplica

teorema lui Cauchy.
FrontieraГ a domeniului D simplu conex este dată
de :
Γ = Γ ∪........∪ ∪ ∪ ∪........∪ ∪
∪ Γ − Γ − C + C − C + C −

0 1 n 1 1 n n

f (z)dz = f (z)dz f (z)dz f (z)dz f (z)dz f (z)dz + f

+ +........ + + f (z)dz +.....+ (z)dz
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
Γ Γ − − + − + −
Γ Γ C C C C
0 1

n 1 1 n n

Ţinând seama f (z)dz =

că ∫ − ∫ f (z)dz iar ∫ f ( z ) dz = 0
+ − Γ
 C C
k k

Se
obţine :
f (z)dz f ( z) dz f (z)dz =
∫ + ∫ +.............+ ∫ 0
Γ − −
Γ Γ
0 1 n

27
 Rezultă:
f (z)dz f (z)dz + f
∫ = ∫ ..................+ ∫ (z)dz
Γ Γ Γ
0 1 n

Observaţie. Sensul pozitiv de parcurgere al unei curbe închise este sensul

în care deplasându-ne de-a lungul curbei, domeniul
delimitat de aceasta rămâne în partea stângă.
Consecinţa teoremei lui Cauchy. Dacă :
a) D este un domeniu simplu conex :
b) L ,L2 ⊂ D sunt două arce de curbă simple, netede sau netede pe porţiuni
1

care au aceleaşi extremităţi z0 şi z şi sunt orientate de la z0 la z ;

c) f :D→C, f este olomorfă pe D,

atunci

∫
L
1
f (z)dz = ∫
L
2
f (z)dz

3.4.4. Formula integrală a lui

Cauchy. Teorema. Dacă:
a) D este un domeniu simplu conex;
b) f : D⊂ C→C, f olomorfă pe D, atunci oricare ar fi curba Г situată în întregime în
fiind domeniul mărginit
D, netedă sau netedă pe porţiuni si oricare zar∈ fi de
∆ ,∆

Г, are loc formula :

f (z)
= 1 ∫ f (t)dt
2
π
i t −z
Γ

cunoscută sub numele de formula integrală a lui

Cauchy.
Demonstraţie : fiind o mulţime deschisă, rezultă că oricare ar fi z ∈
Domeniul ∆
există un disc ∆ 1(z,r)cu centrul în z şi rază r, suficient de mică astfel încât,
împreună cu frontiera γ , să fie inclus în .
Fie ∆ ′ = ∆ \ ∆ 1(z,r) . Frontiera Γ şi γ sunt orientate pozitiv, adică în sens trigonometric.

f (t) ′ ′
Considerăm funcţia : g(t) = t −z ,g : ∆ →C olomorfă în ∆ (delimitat de Γ şi γ) dublu
conex şi conform teoremei generalizate a lui Cauchy avem :

28
 f (t) dt f (t)
g(z)dz g(z)dz = sa
∫+ ∫ 0 u ∫= ∫ dt
t −z t −z
Γ γ− Γ γ

Ţinând seama de continuitatea funcţiei f în punctul z, avem :

I= f (t) − f (z)+ f (z)dt = f (t) − f (z)dt + f (z) dt

∫ t −z ∫ t −z ∫ t −z
γ γ γ

Da = 2π i,I
r dt = f (t)− f (z) + 2π if (z)
∫ t −z ∫ t −z
γ γ

Trebuie demonstrat că integrala I→0 când r→0.

Funcţia f fiind continuă în punctual z, rezultă că dacă oricare ar fi ε>0, există un δ(ε)>0
astfel încât pentru orice t ∈ Dcu proprietatea că |t-z|< δ(ε) să avem |f(t)-f(z)|<ε.
Dacă
r<δ (ε ) pentru oricet ∈γ , avem:

| f (t)− f (z) |= | f (t)− f (z) | ≤

ε
t −z | t −z | r
| dt |≤ | dt | =
2π r = 2π ε ,
| ∫ f (t)− f (z)dt |≤ ∫ | f (t) − f (z) | ε ∫ε (∀)ε > 0
t −z |t − z | r r
γ γ γ

li
m ∫ f (t)− f (z) 0
= 1 1 f (t)
t−z
γ

2 2
π π
Rezultă că r →0 , deci I = 2π if (z) ⇒ f (z) = i I= i ∫ t −z dt
Γ

Observaţie. Formula integrală a lui Cauchy este consecinţă directă a teoremei

integrale a lui Cauchy, obţinând o relaţie foarte importantă între valorile funcţiei pe
frontiera domeniului şi valorile funcţiei în interiorul domeniului.
Cu alte cuvinte, dacă funcţia f este olomorfă pe un domeniu şi i se cunosc valorile
pe o curbă, formula integrală a lui Cauchy ne permite să calculăm valorile funcţiei
f în orice punct din interiorul acelei curbe.
Această proprietate este specifică funcţiilor de variabilă complexă.

Exemplu. Să se calculeze :

I= dz
+ bz +
∫ 2
az
c
Γ

29
Unde Г este o curbă simplă, închisă, netedă sau netedă pe porţiuni care nu

conţine punctele z1,z2 soluţii ale ecuaţiei az2 +bz+c=0.

Exemplu. Să se calculeze integrala :

I d
∫
= cosz z

|z+i|= 2 z(z − 3i)

3.4.5. Integrala de tip Cauchy

Definiţie. Fie f : E→C o funcţie complexă continuă pe mulţimea deschisă E⊂ C şi

un arc de curbă neted sau neted pe porţiuni, Г⊂ E. Funcţia :

F(z) ∀z
= ∫ f (t)dt , ∈C
t −z
Γ

se numeşte integrala de tip Cauchy.

Teoremă. Funcţia F(z) (integrala de tip Cauchy) este monogenă în orice punct
z∈C\Г, iar derivata sa se obţine derivând sub semnul de integrare în raport cu z:

f
′ (t) , ∀z ∈C
F (z) = dt
∫ (t − z)
2
Γ

Demonstraţie :Fie z ∈ D un punct arbitrar, δ (z,ρ ) un disc cu centrul în z

D=C\Γ , şi
raza ρ suficient de mică astfel încât acest disc împreună cu frontiera sa γ să fie
inclus în D.
Fie z+h∈δ (z,ρ ). Calculăm
diferenţa:
f (t)dt
) f (t)dt = d
F(z + h)− F(z) = ∫ f (t) dt − ∫ = ∫( 1 − 1h ∫ f (t) t
t −z −h t −z t −z −h t −z (t − z − h)(t − z)
Γ Γ Γ Γ

Folosim identitatea:

1 = 1 + h
 (t − z − h)(t − z) (t − z)2 (t − z)2 (t − z)

F(z + h)− F(z) f (t) f (t)

= ∫ (t dt + h∫ dt
− z)2 (t − z)2 (t − z − h)
h
Γ Γ

30
Trebuie demonstrat că a doua integrală din membrul doi tinde către zero când h
tinde către zero.
Ţinând seama de faptul că f(t) este continuă pe mulţimea E, rezultă f(t) continuă pe
arcul de curbă Г conţinut în E. Un arc de curbă este format dintr+o mulţime de
puncte închisă. O funcţie continuă pe o mulţime închisă este mărginită.
Fie M=sup|f(t)|
t∈ Γ
Deoarece ∀t şi z +
∈Γ h∈δ (z,h), avem | t − z |> ρ .

Dar | t − z − h |≥ |t − z | − | h |≥ ρ − | h |

f (t) f (t) | f (t)|

h
| dt |= | h || dt |≤ | h | dt ≤
∫ ∫ ∫
(t − z)2 (t − z − h) (t − z)2 t − z − h) (t − z)2 |t − z − h |
Γ Γ Γ

≤|h
| M L(Γ )
ρ 2 (ρ − | h
|)

f
(t) F(z + h) − F(z) ′ f (t)
dt = 0 ⇒ lim = F (z) =
lim h
∫ 2
(t − z) (t − z − h)
h ∫ 2
(t − z)
dt
Γ Γ

h →0
Teoremă.
Dacă :
1) D este un domeniu simplu conex :
2) f : D⊂ C→C este olomorfă pe D;
3) Г este o curbă simplă închisă, netedă sau netedă pe
porţiuni, situată în întregime în D, împreună cu domeniul
mărginit a cărui frontieră este; atunci (oricare ar fi curba Г)
funcţia f este indefinite derivabilă (admite derivate de
orice ordin) pe D if avem:
(n
) n! f (t)
(z)
f = ∫ dt,∀z ∈∆
(t − z)n+1
2
π i
Γ

Demonstraţie : Conform formulei integrale a lui Cauchy:

 f (z)
= 1 ∫ f (t) dt,∀z ∈∆
2
π
i (t − z)
Γ

f (t) se
Aplicăm teorema precedentă funcţiei1 obţine :
2
π i

31
 ′ 1 f (t)
(z)
f = dt,∀z∈∆
2π i ∫ (t − z)2
Γ

Derivând sub semnul integralei, avem :

′ 2
′ ! f (t)
(z)
f = dt,∀z ∈∆
2π i ∫ (t − z)3
Γ

Prin inducţie, repetând acest raţionament, se obţine:

(n
) n! f (t)
f (z) = ∫ dt,∀z ∈∆
2π i (t − z)n+1
Γ

n fiind un număr natural, arbitrar, rezultă că funcţia f este indefinit

derivabilă. Exemplu. Să se calculeze integrala:

I= ∫ z dz
(z − 2)3 (z + 5)
|z−1|
=3

Temă de casă nr.

3
1. Să se (3z + z2 )dz,Γ :| z |=
calculeze ∫ 2
Γ

2. Să se calculeze
integralele :
sin
ez dz ( π z) sin z
4 dz , ∫ , ∫ z
d
∫ z − 2i
dz, ∫ , ∫ z(z − 3i)dz z 2 z
+ +
z2 1 (z −1)2 (z − 3) 9
z+ =
i z 1
|z| =
|z|= 3 =2 |z−1|= 1 2
32
 Matem atici
Cursul nr. 4 speciale

3.
5 Reprezentarea funcţiilor complexe prin serii

Definiţie. Se numeşte serie de numere complexe suma

∞
+
∑zn = z1 z2 +...+ zn +...,
n= 1

unde zn∈C, ( ∀) n≥1.

Definiţie. Se spune că o serie numerică este convergentă şi are suma S dacă şirul sumelor
∞
parţiale converge către S ((∃ )lim = S , unde
Sn Sn = z1 + z2 + … + zn => ∑zn = S
n→∞ n= 1

convergentă). Altfel se numeşte

divergentă.
Observaţie Condiţi necesar seri convergent est zn =
. a ă ca o e să fie ă e ca lim 0
n→∞

(lim zn ≠ 0=> serie divergentă)

n→∞

Propoziţie. Seria ∑zn , cu zn = xn + iyn este convergentă şi are suma S = X + iY dacă şi

n= 1
∞ ∞
numai dacă seriile ş
reale ∑xn i ∑yn sunt convergente şi au suma X, respectiv Y.
n= 1 n= 1
un şir de funcţii complexe,fn : D⊂ C→C. Se numeşte serie
Definiţia 53.Fie (fn)n≥1 de
∞
funcţii complexe
suma ∑ fn .
n= 1
O clasă importantă de serii de funcţii o constituie seriile de puteri numite şi serii întregi.
Definiţie. Se numeşte serie de puteri o serie de forma
 ∞

n 2 n
∑cn(z − z0) = c0 + c1(z − z0) +c2(z − z0) +...+cn(z − z0) +...,
n= 0
unde z0, z, cn∈C pentru n≥0.

3.5.1 Seria Taylor

Definiţe. Fie f :D⊂ C→C o funcţie olomorfă pe D şi z0∈D un punct arbitrar.

Seria
33
 ∞ n 2 n
c (z − z0) = c0 + c1(z − z0) +c2(z − z0) +...+cn(z − z0) +...
∑ n
n= 0

unde
(n
cn = f ) (z0)
n!

se numeşteseria Taylor a funcţieiînf jurul lui

z0.
Pentruz0=0 seria se numeşte serie Mac-
Laurin.
Teorema. Fie f :D⊂ C→C o funcţie olomorfă peD şi z0∈D.
Fie ∆ (z0 ,r) un disc deschis cu centrul în
raza r>0, a cărui frontieră o notăm cu Γ
z0 .
Dacă discul ∆ = ∆ ∪ atunci Taylor funcţie est
Γ ,∆ ⊂ D, seria a i f în jurul punctului z0 e
convergentă pe ∆ şi oricare ar fi z din interiorul acestui disc are loc egalitatea
:

z − z0 (z − z0 )n (n) ∞ n
′ (z ) +........= (z − z ) c
∑
1! n!
0 0 n

f (z) = f (z )+ f (z ) +......+ f
0 0

k= 0

unde cn = 1 f (n) (z0 ) ,

∀z ∈ ∆
n!
Demonstraţie.
∞ f (n) (z ) n
∑
În mod firesc se pune întrebarea dacă este convergentă şi
seria 0 (z − z0) spre
n!
n=
0

cine converge.
∞ n
Teorem puter rea
a lui Abel. Pentru orice serie de i ∑cn(z − z0) , există un număr l
n=
0
R∈[0,∞]
numit rază de convergenţă
astfel încât seria converge în discul
z < R şi diverge
în exteriorul său.
R= 1 sau R = lim cn .
li c
m n n n→∞ cn 1
+
n→∞
(n!
∞ ) 3 zn
∑
Exem plu: Să se determine raza de convergenţă ale seriei

n= 0 (3n)!
Definiţie. Orice funcţie olomorfă pe C se numeşte funcţie
întreagă.

34
 Observaţii:
0  Funcţiile polinomiale, exponenţiale, hiperbolice şi circulare sunt întregi.

0Seria Taylor a unei funcţii întregi în jurul oricărui punct din D are raza de
convergenţă R = ∞.
Exemplu. Funcţia f:C→C, f(z) = ez este olomorfă pe C şi deci admite dezvoltare în serie

Taylor în jurul oricărui punct dinC. Cum f (n)(z) = ez,(∀)n ≥ 0 rezultă că

z z z − z0 z ( z − z0 ) n z

e =e 0 + e 0 +…+ e 0 +…
1
! n!

Pentru z0=0 se
obţine
z z2 zn
z
e = 1 + + +…+ +…, (∀)z∈C.
1
! 2! n!

Observatie. Analog se obţin dezvoltările în serie Mac-Laurin a altor funcţii întregi

z3 z5 + … + (−1)n z 2n+1
sin z = z
– + +…, (∀)z∈C

3! 5! (2n +1)!
cos z = 1 –
z 2 z 4 + … + (−1)n z 2n
+ +…, (∀)z∈C
2
! 4! (2n)!
3 5 2n+1
sh z = z + z + z + … + z +…, (∀)z∈C
3
! 5! (2n +1)!
ch z = 1 + + +…+
z 2
z 4
z 2n +…, (∀)z∈C
2! 4! (2n)!
Exemplu. Fie
f:C→C, f(z) = z3 – 2z2 + 3z – 1. Să se dezvolte funcţia
f în serie Taylor în
jurul luiz0 = –
2.
Seriile geometrice:
1 = 1 + z + z2 + … + zn + … , pentru z <1
1− z
1 = 1 – z + z2 – … + (-1)nzn + … , pentru z <1.
1+ z
Exemplu. Dezvoltaţi f:C→C, f(z)
funcţia = 1 în serie Mac Laurin.
2

( 1+ z2 )
3.5.2 Serii Laurent
∈D.
Fie f:D =
{z < R}→C olomorfă pe D si z0
r < z − z0

Definiţie. Se numeşte serie Laurent a funcţiei f centrată în z0 o serie de forma

35
 ∞ n
c−n c−1 n
= ... +..
∑ cn(z − z0) + +...+ + c0 + c1(z − z0) +...+cn(z − z0) .
1 4 4 4 4 4 44 2 4 4 4 4 4 4
n=−∞ (z − z0) n (z − z0) 43
1 4 4 4 44 2 4 4 4 4 43 parteatayloriana

parteaprincipala

unde
cn
= 1 f (t) dt .
∫
n

2π i
Γ (z −

z0)

Unei serii Laurent i se asociază două serii de funcţii :

−∞ n

(z − z0 ) cn
∑
care se numeşte partea principală
n=−1

şi
∞ n

∑
(z − z0 ) cn care se numeşte partea tayloriană.
n= 0

Definiţie. Seria Laurent este convergentă într-un punct z0 din C dacă partea
principala şi partea tayloriană sunt convergente în punctul z0.
Suma unei serii Laurent, convergentă într-un punct z este egală cu suma părţii
principale, la care se adaugă suma părţii tayloriene.
Suma unei serii Laurent este convergentă pe o coroană circulară ∆ (z0 ,r1,r2 ) şi suma sa este

olomorfă pe această coroană

circulară.
Teoremă.Fie f :D⊂ C→C o funcţie olomorfă peD şi z0∈D un punct
arbitrar.
Fie Δ(z0; r < r2}o coroană circulară centrul în şiz0
Fie cu raze
∆ (z0 ,r1,r2 ) = {z
∈C
r1
< z − z0
 este
inclus
r ,r > 0 ale cărei frontiere le notăm cu Γ ,Γ . Dacă discul închis ∆ = ∆ ∪
Γ ∪ Γ
1 2 1 2 1 2

în D, atunci funcţia f admite o dezvoltare în serie Laurent, convergentă pe acestă

coroană şi oricare ar fi z în interiorul ei are loc egalitatea :
∞ n

f (z) = cn (z − z0 ) ,
∑
n=−
∞

unde
(n ( sa
f ) z 0) u 1 ∫ f (t)
cn c d
= n = t
2 (t −
n! π i z 0 )n+1
Γ

Γ fiind un cerc cu centrul în z0 şi de rază r ∈[r1,r2 ].

36
 Exemplu.Dezvoltaţi f(z) în serie Laurent în jurul lui
z0 =
funcţia = ez 2.

(z − 2)3

Exemplu. Să se dezvolte în serie de puteri ale lui z în jurul lui z0 = 0 funcţia f:C–{2,
3}→C,
f(z)
= 1 .
(z − 2)(z − 3)

în coroana circulară 2< z <3

3.6. Singularităţile unei funcţii complexe

Fie f : E→C, E o mulţime deschisă din C, E⊂ C.

Definiţie. Punctul z0 ∈C se numeşte punct ordinar pentru f dacă există o vecinătate

∆ (z0 ,r) = {z∈C,│z-z0│<r} a lui z0 în care f este olomorfă.

De aici se desprinde concluzia că dacă f este olomorfă pe un domeniu D⊂ E, toate

punctele domeniului sunt puncte ordinare ale funcţiei.
Definiţie. Punctul z0 ∈ C se numeşte punct singular izolat al lui f dacă există un număr

real r>0 astfel încât f este olomorfă în coroana circulară {z∈C, 0 <│z-z0│< r}, dar nu
este definită sau nu este monogenă în z0.
În ceea ce priveşte natura punctelor singulare izolate ale funcţiei f, există trei posibilităţi: 1)

Punctul singular izolat z0 ∈ C se numeşte punct singular aparent (înlăturabil,

eliminabil) al lui f dacă (∃ )lim f (z) = l( finit) ≠ {0,∞}.

z→z
0

De exemplu, pentru
funcţia f(z)=sin z punctulz =0 este singular aparent, pentru că
z
n
în acest punct funcţia u este definită, pe C-{0} funcţia este olomorfă, iar
li
m f (z) = 1≠ {0,∞}.
z→z

2) Punctul singular z ∈ C se numeştepunct singular esenţial

al funcţieif dacă
izolat
 0
nu există
lim f (z).
z→z0

D exemplu
e , pentru funcţia f(z)=e1/ z2 punctul z=0 este punct singular esenţial
pentru că funcţia nu este definită în punctulz=0, este olomorfă peC-{0} şi
cum

37
 1/
1/ x2 0 ∞ 1/(iy)2 −1/ 0 −∞
lim f (z)= lim e = e + = e = ∞ , iar lim f (z)= lim e =e = e = 0
z→0 x→0 z→0 y→0
z= x z= iy
rezultă că nu li
există m f (z).
z→z

Punctul izola
3) singular t z0 ∈ C se numeşte pol de ordinul k al funcţiei fdacă
f (z) = ±∞
lim şi lim (z − z0)k f (z) ≠ {0,∞}.
z→z0 z→z0
De exemplu, pentru funcţia punctele z=0 şi z=1 sunt poli de ordinul
f(z)= 1 I
z(1− z)

(poli simpli) pentru că funcţia nu este definită în aceste puncte, este olomorfă
C- pe
1 =
=
±∞ ,
f (z)
{0, 1} şi lim = lim f (z) = 1 ±∞ ,
z→0 0± z→1 0±
lim (z − 0)1 f (z) = lim (z −1)1 f (z) =
lim 1 = 1≠ {0,∞}, iar lim 1 = 1≠ {0,∞}.
z→0 z→01− z z→1 z→1 z

Definiţie. O funcţie f se numeşte meromorfă într-un domeniu, dacă în acel domeniu

nu are alte singularităţi decât poli.
f(z)
De exemplu,
funcţia = 1 este meromorfăz=1
( şi z=2 sunt poli simpli şi nu are
z
2 − 3z + 2

alte singularităţi).
Observaţie. în cazul în care funcţia complexă este definită în planul complex z > R ,
punctul de la ∞ constituie un punct singular izolat al funcţiei date. În ceea ce priveşte
natura punctului ∞ ca punct singular izolat pentru o funcţie f, studiul său se reduce la
studiul punctuluiz=0 pentru funcţia  1
f .
 z
5
Exemplu:Fie funcţiaf(z) z −7 . Să se studieze natura punctului
= ∞.
z
2

− 4z +13

Tema de casă nr. 4

1. Să se determine raza de convergenţă a zn ,
seriilor ∑ respectiv ∑ 1 zn .
n≥ 0 n≥ 0n!
2. Să se dezvolte în serie Taylor în jurul originii (serie Mac-Laurin) f(z) = ln (1+z).

3. Să se dezvolte în serie Laurent în jurul originii funcţiile

38
 b) │z│<1 şi c) │z│>3.

6. Dezvoltaţi în serie Laurent functia

f(z) pe domeniul
= z 1<│z│<2.
(z
2 +1)(z2
− 4)
7. Determinaţi singularităţile următoarelor funcţii
1) f(z) = e1/ z ( z = 0 este punct singular esenţial)

b)f(z) = 1 (z = 0 este punct singular

apparent, z = 1 este pol simplu)
z(1− z)
c)f(z) =
z + i (z
= 0 şi z
= i sunt
d)f(z) = poli
simpli)
ez − z(z −1)

e)f(z) = 1 (z =
±1 şi
f z=±i
sunt poli
simpli)
z4 −1

ez (z = ∞ este punct singular

4.Dezvoltaţi în serie Laurent funcţia
esenţial)
(z = ∞ este pol
f)f(z) = z 2 simplu)
z −1 5. Dezvoltaţi în serie Laurent funcţia
39
 Matematici
Cursul nr. 5 speciale

3.7. Teoria reziduurilor şi aplicaţii

3.7.1. Calculul reziduului umei funcţii

Fie f : D→C, E o mulţime deschisă din C, D⊂ C.

circular
Dacă z0 este un punct singular izolat al funcţiei
f, atunci există o coroană ă
cu centrul în z0, 0<│z-z0│< r în care funcţia f este olomorfă, ceea ce înseamnă că poate fi
dezvoltată în serie Laurent :
∞

f (z) = ∑cn (z − z0 ) n

n=−∞

z0 număru
Definiţie.Se numeştereziduul funcţieif în punctulz0 şi se notează rez(f, ) l
definit de relaţia :
rez(f, z0)= 1 ∫ f (z)dz
2
π
i
Γ

situat în coroana circulară de ρ ,0∠ ρ

unde Γ este uncerc cu centrulz0în rază ∠r, parcurs
în sens pozitiv.
Teoremă. Fie f : D→C o funcţie olomorfă pe D, cu excepţia punctului singular z0
izolat ,
poate face
atunci calculul reziduului funcţiei f în punctulz0 se astfel :

1) rez(f,z0 )=c−1

unde c-1 este coeficientul lui 1 din dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei
f pe 0<│z-
z − z0

z0│< r.
(k−1)
2) rez(f, z0) = 1 lim [(z − z0)k f (z)]
(k −1)!z→z0
dacă z = z0 este un pol al funcţiei f şi k este ordinul său de multiplicitate( f (0) = f şi
0!=1).
3) rez(f, z0) , dacă
= g(z ) z0
0
este un pol al funcţiei f şi f se poate scrie ca un cât de
′
h (z0 )
două funcţii
f=g/h, g(z0 ) ≠ 0 .

Exemple:
1) Calculaţi Rez(f, 0) pentru f(z) = e1/ z .
40
 2) Calculaţi reziduurile funcţieif(z) = z .
(z
2 +1)(z −1)

3) Calculaţi reziduurile funcţieif(z) = z 2 în punctele sale singulare.

(z
2 +1)2

În situaţia punctului ∞, f este olomorfă pe exteriorul unui disc de oricât

rază de mare.
Notăm cuΓ frontiera discului de rază R oricât de mare, cu centrul
în origine, ∆(0,R).
R

Orientarea acestei frontiere se face de aşa manieră parcurgând-o,

încât exterioruldiscului
răm âne în stânga, adică invers decât
orientarea normală, motiv pentru care se notează cu
−

ΓR .
Definiţie.Se numeştereziduul funcţiei f în punctul∞ şi se notează cu rez (f, ∞)
vecinătate punctulu
−1
coeficientul luiz din dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei f în a i
de la infinit, luat cu semn schimbatc–1
(–).
O altă definiţie :
rez(f,∞)=
rez(f,∞)= 1 ∫ f (z)dz sau - 1 ∫ f (z)dz
2 2
π π
i i
Γ− Γ
R R

Transformareaξ = 1 duce exteriorul discului de rază R în discului de rază

interiorul 1,
z R
ambele centrate în
0.
De asemenea, ξ ≡ 1 duce punctul z=0 în punctul ∞ şi punctul ∞ în z=0.
z
Calculul reziduului în punctul de la ∞ al lui f(z) se reduce la reziduulu
calculul i în
punctul ξ = 0 al funcţiei g(ξ ) =
− 12 f (1).
ξ ξ
 z 1
Exemplu.Calculaţi Rez f,( ∞) pentruf (z) = ⋅ e3z .
z+3

Teorema reziduurilor. Fie f : D→C şi Γ o curbă simplă închisă, netedă sau netedă pe
porţiuni, inclusă în întregime în D. Dacă f este olomorfă pe D, cu excepţia unui număr
finit de puncte singulare izolate a1, a2, …, an situate în domeniul ∆ ⊂ D, ∆ fiind delimitat
de frontiera Γ care nu trece prin nici-unul din aceste puncte, atunci

n
∫ f (z)dz = 2π i⋅ ∑Re z( f ,ak )
k= 1
Γ

41
Dem onstraţie ∆ ⊂ D,
: Punctele a ,
1 2a , …, an fiind singulare izolate din domeniul rezultă
că putem construe γ k având centrele în if razele rk sufficient de mici
cercurile ak astfel
încât γ k ∩γ j = Φ,∀ i,j=1,2,…,n ceea ce înseamnă că nu au puncte
commune.
n

Notăm cu δ k discurile determinate şi

de γ k
. Funcţia f este olomorfă pe ∆ \ Υ δ k putem
k= 1

aplica teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe :

f (z)dz f (z)dz f (z)dz
∫= ∫ + ∫ +.......+ ∫ f (z)dz
Γ γ 1 γ 2 γ n

Conform definiţiei reziduului se obţine :

n

∫ f (z)dz = 2π i[rez( f ,a )+ rez( f ,a

1 2
) +.......+ rez( f ,an ) = 2π i∑rez( f ,ak )
k= 1
Γ

Observaţii.
1. Teorema reziduurilor poate fi considerată ca o consecinţă a teoremei lui
Cauchy pentru domenii multiplu conexe.
2. Teorema reziduurilor prezintă mare importanţă deoarece reduce calculul unor
integrale la calculul unor reziduuri, care de cele mai multe ori nu prezintă
dificultăţi.
3. În cazul când numărul punctelor singulare izolate ale funcţiei f este foarte
mare, aplicarea teoremei reziduurilor poate conduce la calcule laborioase. În
această situaţie se poate calcula reziduul funcţiei f în punctul ∞.
Consecinţă. Dacă f are în tot planul complex numai un număr finit de puncte
singulare izolate, atunci suma tuturor reziduurilor acestei funcţii este nulă
n
Rez( f ,∞) + ∑Re z( f ,ak ) = 0 .
k= 1
Demonstraţie
: Fie un disc cu centrul în origine şi de rază suficient de mare astfel încât
să conţină toate punctele singulare izolate ale funcţiei f.
Considerăm cer teorem e
un c Г cu centrul în origine şi cu raza R> R0 . Conform i
reziduurilor,
avem :
n
 ∫ f (z)dz = 2π i∑rez( f ,ak )
k= 1
Γ

dar

1 n

− ∫ f (z)dz = rez( f ,∞) ⇒ rez( f ,∞)+ ∑rez( f ,a k

)= 0
2
π i
k= 1
Γ

42
 Exemplu Calculaţi
. integrala: dz .
∫
2 2
z−1= 3 z (z −1)(z + 5)

3.7.2. Aplicaţii ale teoriei reziduurilor la calculul unor integrale

1) Calculul integralelor de forma :I R(cosθ ,sinθ )dθ , unde R este o

2
= π funcţir
∫
0

raţională, R(x, y) = P(x, y) , P,Q fiind două polinoame, iar Q(x,y) ≠ 0 pe

Q(x, y)

γ = {(x, y) | x2 + y2 = 1}, ceea ce înseamnă că Q nu se anulează în nici-un punct de pe cercul

unitate.
Reprezentarea cercului unitate este dată de :

x = cosθ
θ ∈[0,2π ]
y = sinθ

ceea ce înseamnă că z = cosθ + isinθ = eiθ ,θ ∈[0,2π ].

Când θ parcurge intervalul [0,2π ],z descrie cercul γ cu centrul în origine şi cu raza 1,
│z│=1, o singură dată în sens direct, ceea ce înseamnă că vom calcula integrala pe,
reprezentând cercul unitate.
ln => dθ dz
θ = 1z = 1.
i
i z

c o s θ e=iθ + e−iθ = z +1 / z = z2 +1
2 2 2z

s in θ e=iθ − e−iθ =z −1 / z = z2 −1.

2
2i i 2iz
Integrala
devine:
 z2 z2 
 I= ∫ +1 −1 1
R  dz
, ⋅
i
 2z 2iz  z
=
z 1  

Această integrală, în ipoteza că polii funcţiei f(z) nu sunt pe cercul │z│=1(ei se află fie
în discul unitate, fie în exteriorul său), conform teoremei reziduurilor, avem :

2π i ∑rez( f ,z k ),|

I
= 1 1 zk |<1
f (z)dz
∫ =
i
z= 1 i k
43
 2 1+ sin
Exemplu.
integrala Calculaţi π θ
d
∫ θ
2+
cosθ
0

2)Calculul integralelor de dx =
forma: ∞ P(x) 2π i⋅ ∑Re z( f ,zk )
∫
Q(x
)
Im zk >0
−∞

unde P(x) şi Q(x) sunt două polinoame care îndeplinesc condiţiile:≠Q(x) P(x
0, ∀x∈R, )
şi Q(x) sunt prime între ele, iar între gradele celor două polinoame există relaţia grad
P(x)+2≤ grad Q(x).

d
∞ x

∫ −∞ (x2 +1 )3 .
Exem plu.Calculaţi integrala
iλ
∞ x iλ x

3) Calculul integralelor de forma: ∫ e f (x)dx = 2π i⋅ Rez(e f (x),zk ),

∑
Imz>0
−∞

Ţinând seama de faptul că eiλ x = cosλ x + isin λ x ,

avem:

∞ ∞ ∞
λ x
ei f (x)dx = cosλ x.f (x)dx + i sin λ x.f (x)dx
∫ −∞ ∫ −∞ ∫
−∞

unde
I1 = ∞  ∞ iλ x 
∫ ∫
 
cosλ x⋅ f (x)dx = ⋅ f
Re e (x)dx
  
−∞  −∞ 
şi
iλ
I2 = ∞ ∞ x 
 
∫ sin λ x⋅ f (x)dx = Im
∫ e ⋅ f (x)dx .

 
−∞  −∞ 

Lema lui Jordan. Dacă f este o puncte singulare izolate funcţie olomorfă în C, cu excepţia
situate în unui număr finit de semiplanul
superior şi sunt îndeplinite
condiţiile :
M (r) = sup| f (z)| limM(r)= 0
|z|= r,Imz>0 r→∞

lim∫ f

atunci ∀λ ∈R , i

λ>0 , (z)e λ
dz = 0
z

r→∞ Γ

unde Г este un semicerc de rază r din semiplanul superior, centrat în origine.

44
Teoremă Dacă f condiţiil leme Jordan atunc ∀λ λ>0 exist
. satisface e i lui , i ∈R , , ă
∞ există şi avem :
ei λ x f
∫ (x)dx
−∞

0 n

0  eiλ x f (x)dx = 2π i∑Re z[eiλ z f (z),zk ]

−∞ k= 1

unde zk sunt puncte singulare izolate ale funcţiei f situate în semiplanul superior.
Demonstraţie.
Prin ipoteză, f satisface condiţiile lemei lui Jordan, ceea ce înseamnă că există R>0,
suficient de mare astfel încât domeniul delimitat de conturul C conţine toate punctele
singulare izolate ale funcţiei f :
C=Γ ∪ [-R,R]
În baza teoremei
reziduurilor :
i
λ
z n iλ z

∫ e f (z)dz = 2π i Re z[e f (z),zk ]

∑
i= 1
C

R n
i
λ −iλ
z x iλ z iλ z
e f (z)dz = e f (x)dx + e f (z)dz = 2π i Re z[e f (z),zk ]
∑
∫ ∫ −R ∫ k= 1
C Γ

Conform lemei lui Jordan, avem :

lim∫
e
i
λ
z f (z)dz = 0
r→∞ Γ

R ∞ n
i
λ
x iλ x iλ z
e
lim∫ f (x)dx = e f (x)dx = 2π i Re z(e f (z),zk )
∫ ∑
r→∞ −R −∞ k= 1

Observaţie.Cu ajutorul acestei teoreme se poate calcula integrala Laplace :

I= ∞ cosα x
 ∫ x2 + a2
dx
−∞
sin
∞ x
Exemplu. Calculaţi integrala ∫ x(x2 + 1)2 dx .
−∞
Teorema semireziduului.Dacă f este o funcţie olomorfă înC, cu unui
excepţia număr
finit de puncte singulare izolate a1, a2, …, an situate în semiplanul superior şi a unor
poli simpli x1, x2, …, xm de pe axa reală, dacă sunt îndeplinite condiţiile lemei lui
Jordan, atunci are loc formula:
45
 n m

∫ f (z)dz = 2π i⋅ ∑Re z( f ,a k
) +π i⋅ ∑Re z( f ,xk )
k= 1 k= 1
Γ

Demonstraţie : Considerăm un semicerc de rază R>0 situat în semiplanul superior,

astfel încât toate punctele singulare ale funcţiei f, cu Im z>0 , să se afle în semicercul
de rază R cu centrul în origine. Fie Γ conturul acestui semicerc. Aplicând teorema
reziduurilor, avem :
x− R n

f (z)dz = 2π i∑Re z( f ,ak )

∫−
1

f (z)dz f (x)dx f (x)dx

∫ + R +.......+ ∫ + ∫ f (z)dz +........+ ∫
k= 1
|z| γ γ
=R x +
m 1 m
Imz>0

u n d eγ 1,γ
sunt semicercurile de rază δ (care nu se intersectează) cu centrele
γ
2 ,........., m în
punctelex1, x2, … ,xm.
Presupunând când R→∞,
că ∫ f (z)dz → 0 obţinem :
|z|= R,Imz>0

∞ n m

∫ −∞ f (x)dx = 2π i∑Re z( f ,ak )− ∑lim∫ f (z)dz

k = k= δ →0
1 1 γ k

Notăm cu kr =Rez(f,xk ), ceea ce înseamnă că

)f
r k
= lim[(z−xk (z)]
z→xk

Pentru δ suficient de mic,

avem :
|< dac | z − xk |< δ , z∈γ k, Imz
| (z − xk ) f (z) − rk ε ă >0

Vom arăta lim

d
că ∫ π z
f (z)dz = r
k
∫ 0
z − xk
δ
→0 γ k

Calculăm
diferenţa :
dz (z − x ) f (z) − r π | (z − x ) f (z)− r |
 |
f (z)dz − = k dz |
| rk | k ≤ k k dz ≤ ε π
∫ ∫ ∫ ∫
γ
γ
z − xk γ z − xk 0 | z − xk |
k k k

γ :z= + δ eiϕ ,ϕ ∈[0,π ],| z |=

k
xk − xk δ
Obţinem :
Exemplu. Cu ajutorul teoremei semireziduului se potate calcula integrala (improprie)
Poisson :
s in

I = ∞ xd x
∫
x
0

46
Tema de casă nr.5

1. Calculaţi reziduurile următoarelor funcţii în punctele lor singulare:

a)
f(z)= e 1/ z

(z −1)2

2)1 f(z)= z3e1−z

2. Calculaţi următoarele integrale:
1− sin
z z ∞ dx
a)
I= ∫ dz , b) I= ∫ dz , c) I=∫
2 2
+
z = 2 (z +1)(z −1) z = 1/2 z −∞ (x2 + 9)(x2 4)
xsin
2π dθ ∞ x ∞ xcos2x
d) e)
I= ∫ , I= ∫ dx f) I= ∫ dx
5+
3cosθ 2 2
0 −∞ x + 2x +10 −∞ x + 4x + 20
47
Cursul nr. 6 Matematici speciale

Transformarea Fourier

Serii Fourier

Definiţie. O funcţie f:R→R se numeşte periodică dacă (∃ )T ∈ R* astfel încât

(∀)x∈ R , f (x +T) = f (x).

Exemple. Funcţia constantă are ca perioadă orice număr. Funcţiile sinx şi

cos x au perioadele 2π, 4π, 6π, …

Observaţie. Având în vedere că orice multiplu întreg de T (kT, k∈ Z ) este de

asemenea perioadă pentru f, cea mai mică perioadă pozitivă T>0 se numeşte

perioada principală a funcţiei f.

Propoziţie. Dacă f (x) este periodică de perioadă T, atunci f (α x) este

periodică de perioadă T/α.

Demonstraţie.
f[α (x + T )]= f (α x +T) = f (α x)
α
Exemplu. Funcţiile sin x şi cos x sunt periodice, de perioadă 2π, funcţiile sin

nx şi cos nx au perioada 2π/n, iar perioada comună a funcţiilor {sin nωx, cos

nωx}n∈N este 2π/ω.

Propoziţie. Fie f:R→R periodică de perioadă T, integrabilă pe R, atunci

(∀)α ∈ R avem:
α+ T T
∫ f (x)dx = ∫ f (x)dx
α 0

Definiţie. Se numeşte serie trigonometrică, o serie de forma:

48
 a0
∞

+ ∑(ak coskx + bk sin kx)

2
k= 1

unde a0 ,ak sunt num ere

,bk reale.
Propoziţie. Dacă f:R→R este o funcţie integrabilă pe R, periodică de perioadă

2π, care poate fi reprezentată printr-o serie trigonometrică

a ∞
f (x)
= 0 + ∑(ak coskx + bk sin kx)
2
k= 1

atunci coeficienţiia0 ,ak

,bk se calculează cu formulele :
a0 = bn =
=
1 2
π
1 2
π
1 2
π
a f (x)sin
∫ f (x)dx, n ∫ f (x)cosnxdx, ∫ nxdx
π π π
0 0 0

Definiţie. Seria trigonometrică a funcţiei f (x) ai cărei coeficienţi se

calculează cu ajutorul formulelor de mai sus se numeşte serie Fourier.

Observaţie. Ţinând seama de faptul că integrala unei funcţii periodice de perioadă

2π este aceeaşi pe orice interval de lungime 2π, coeficienţii a0 ,ak ,bk

pot fi calculaţi şi astfel :

a0 = an =
1 π
1 π
f
∫ (x)dx, ∫ f (x)cosnxdx,
π π
− −
π π

Integrala
Fourier
 n poat f
Fie f : R → R o funcţie care nu este periodică. Funcţia f u e i

reprezentată printr-o serie Fourier pe axa reală.

Teoremă.Dacă funcţia f :R → R îndeplineşte următoarele condiţii :

1) f ese monotonă pe poţiuni ;
2) f este mărginită ;

49
 c) f este continuă, având cel mult un număr finit de puncte de

discontinuitate de prima speţă ;

d) în oricare punct ξ de discontinuitate, valoarea funcţiei se

calculează astfel :

f (ξ ) = f (ξ − 0) + f (ξ
+ 0) 2

e) f este absolut integrabilă pe R,

atunci
funcţia f (x) poate fi reprezentată astfel :
1 ∞ ∞

∫
f (x) = ∫ f (t)eiα (t−x)dtdα
2
π

−∞−∞

f
care se numeştefoma complexă a integralei Fourier a funcţiei
(x).
Dacă
notăm:
1 ∞

F(α ) = ∫ f (t)eiα t dt
2π −∞

atunci
1 ∞

f (x) = ∫ F(α )e−iα xdα

2π −∞

Definiţie. Funcţia
F(α ) se numeşte transformata Fourier (directă) a funcţiei
f (x),
iar f (x) se numeşte inversa transformatei Fourier.
Dacă
funcţia f (x) este pară, se obţine :
2∞
 F c (α )
= ∫ f (t)cosα tdt
π
0

f (x) = 2 F c
(α )cosα xdα
π ∫

Definiţie.Funcţia Fc
(α ) se numeşte transformata Fourier prin cosinus a funcţiei

f (x), iar f (x) este inversa transformatei Fourier prin cosinus.

50
Dacă
funcţia f (x) este impară, se obţine :
2∞
Fs (α ) = ∫ f (t)sinα tdt
π

∞
2
f (x) Fs
= ∫ (α )sinα xdα
π

Definiţie. Fs (α ) se numeşte transformata Fourier prin sinus a

Funcţia funcţiei

f (x),
iar f (x) este inversa transformatei Fourier prin sinus.
Exemple
.
1. Să se calculeze transformata Fourier a
funcţiei
1
, x <a
f (x) = 


x >a
0,


Transformata Fourier a funcţiei

f (x) este

1 ∞ 1 a 2 sinα a ,
F(α ) = f (t)eiα t dt = eiα t dt = α ≠ 0

2 2
π ∫ −∞ π ∫ −a π α

2. Să se calculeze transformata Fourier a

funcţiei
f (x) = 1 ,x∈R
 +
x2 4

Transformata Fourier a funcţiei

f (x) este

∞ eiα t
1 π
∫
t2 −2α

F(α )
= dt = 2π iRe z( f ,2i) = e
+α 2

π
2 −∞ 2 2
3. Să se calculeze transformatele Fourier prin cosinus şi sinus ale funcţiei
f (x) = e−x ,x∈
R.
∞ ∞

2 2
f (t)cosα tdt e−x
Fc (α ) = ∫ = ∫ cosα tdt
π π
0 0

∞ ∞

2 2
f (t)sinα tdt
Fs (α ) = ∫ = ∫ e−x sinα tdt
π π

0 0

51
 e−t eiα t d t
e−t (cosα t + sinα t)dt 2 1+
2∞ = 2∞= iα
Fc (α )+ iFs (α )
=
π π
π
∫ ∫ 1+ α 2
0 0
1 α
F c (α ) F s (α )
= 2 , = 2
π π 1+ α
1+ α 2 2

4. Să se determine funcţia
F(α ) ştiind că
F(α )sinα xdα = unde x >
∞ e ,
−x
0
∫
0

Ecuaţia poate fi scrisă sub forma :

2∞
2e−x
F(α )sinα xdx
∫=
π π
0

Aplicând inversa transformatei Fourier prin sinus, se

obţine:
2 ∞
F(α ) e−t
= sinα tdt
π ∫
0

Proprietăţi ale transformatei Fourier

Propoziţia 1. Transformarea Fourier directă este
liniară.
F[c1 f1(x) + c2 f2 (x)]= c1F[ f1(x)]+ c2F[ f2 (x)],c1,c2 ∈ R

Demonstraţie.
F[c1 f1(x)+ c2 f2 (x)]
=
 1 ∞ c ∞ c ∞

(c1 f1(t) + c2 f2 (t))eiα t dt f1(t)eiα t dt f2 (t)eiα t dt

= ∫= 1
∫+ 2
∫ =

2π 2π 2π
−∞ −∞ −∞

= c1F[ f1(x)]+ c2F[ f2 (x)]

Propoziţia 2. Transformarea Fourier directă are proprietatea de translaţie.

F[ f (x + h)] = e−iα h F[ f (x)] ∀h∈R

Demonstraţie.
1 ∞

F[ f (x + h)]
= ∫ f (t + h)eiα t dt
2π
−∞
Se face v = t + hşi se obţine
substituţia :
52
 1 ∞ 1 ∞

F[ f (x + h)] f (v)eiα vdv = e−iα hF[ f

= ∫ f (v)eiα (v−h)
dv = e−iα h ∫ (x)]

2π 2π
−∞ −∞
∗

Propoziţia 3.Pentru oricea∈ R , are loc relaţia :

F[ f
1 F(α
(ax)]= )
|a
| a
Dem onstraţie
.
Pentru a>0 facem substiuţia
v= şi se
at obţine:
i i d i
α α α
1 ∞ t 1 ∞ v v 1 ∞ v 1 α
F[ f (ax)]=
∫ f (at)e dt =
∫ f (v)e
a
=
∫ a
f (v)e dv = F( )

a a a a
2π 2π 2π
−∞ −∞ −∞
Pentru a<0,
avem :
i d i
α iα α
1 ∞ t 1 −∞ v v 1 ∞ v 1 α
F[ f (ax)] =
∫ f (at)e dt =
∫ f (v)e
a
= −
∫ a
f (v)e dv = − F( )

a a a a
2π
2
−∞ π ∞
2π −∞

Propoziţia 4. Pentru orice număr real oarecare h, are loc relaţia :

F[eixh f (x)] = F(α +
h)
Dem onstraţie
.
1 ∞ 1 ∞

F[eixh f (x)] eith f (t)eiα t dt

= ∫ = ∫ f (t)eit(α +h)dt = F(α + h)
 2π 2π
−∞ −∞

Propoziţia 5. Pentru k întreg şi pozitiv are loc

relaţia:
dk
F(α ) ik ∞

tk f (t)eiα t
= ∫ dt
dα k

π
2 −∞

Dem onstraţie
.
1 ∞

F(α ) f (t)eiα t
= ∫ dt
2π
−∞

dF(α )

= d( 1 ∞ i ∞
f (t)eiα t dt)
∫ = ∫ tf (t)eiα t dt
dα dα
2π

−∞
2π −∞

53
Presupunem, prin inducţie, că este adevărată pentru k-
1
=
dk−1F(α
) i k−1 ∞

∫ tk−1 f (t)eiα t dt
k−1
dα
π
2 −∞

şi demonstrăm pentru
k
dk
F(α ) d dk−1F(α ) d ik−1 ∞ ik ∞
i i
α α
k−1 t k t

) = dα ∫ dt)
= ( t ∫ t f (t)e dt
dα dα k−1 ( f (t)e =
dα k

π π
2 −∞ 2 −∞
f
Definiţie.Se numeşte produs de convoluţie al funcţiilor
(x) şi g(x), integrala :
∞
h(x) = f (x − y)g(y)dy
∫
−∞

Propoziţia 6.Tranfomarea Fourier a produsului de convouţie a funcţiilor

f (x)
şi g(x) este dată
de
∞
F[ f (x − y)g(y)dy] = 2π F(α )G(α )
∫
−∞

unde F(α ) = F[ f
(x)] şi G(α ) = F[g(x)]

Demonstraţie.
1 ∞ 1 ∞ ∞ 1 ∞ ∞
F[h(x)] = h(t)eiα t dt = ( f (t − v)g(v)dv)eiα t dt = ( f (t − v)g(v)eiα (t−v) iα v
e dv)dt =
∫ ∫ ∫ ∫ ∫

2π −∞

2π 2π −∞ −∞ −∞
−∞
= 2π (
1 ∞ g(v)eiα vdv)( 1 ∞

f (t − v)eiα (t−v)dt =
∫ ∫ 2π G(α )F(α )
2π −∞ 2π −∞

54
Tema de casă nr. 6

1. Să se calculeze transformatele Fourier ale funcţiilor :

0 dacă -∞<x<0

f(x)= 1 dacă 0<x<d

g(x) = e−a|x|,a > 0,x∈ R

h(x)
= xea ,a > 0,a∈ R
x2 + a2

2 . Să se calculeze transformatele prin sinus şi cosinus ale funcţiei

cosx 0 < x < a

f (x) =

0 x≥ a

3. Să se determine funcţia f (t) din ecuaţia :

∞

∫0 f (t)cosα tdt = ϕ (α )

unde

1-x , 0<x<1
 ϕ (x) =
0 , x≥ 1

55
Cursul nr. 7 Matematici speciale

Transformata Laplace

În fizică şi în diferite domenii tehnice se foloseşte adeseori o

corespondenţă între două mulţimi de funcţii: o primă mulţime numită clasa

originalelor şi o a doua mulţime formată cu imaginile lor obţinute printr-o

anumită transformare. Această corespondenţă prezintă interes dacă este

biunivocă şi dacă unor operaţii din prima mulţime le corespund în a doua

mulţime operaţii mai simple. Definiţie. Fie f: R→R/C. Dacă are sens

integrala improprie cu parametrul p∈C, Re(p) > 0

− pt
F(p) = ∫ 0f (t)e dt

atunci F se numeşte transformata Laplace a funcţiei f şi se notează cu

L[ f (t)](p) .

Exemplu. Să se calculeze, folosind definiţia, transformata Laplace a funcţiei

f (x) = a ∈R/C.
− pt
∞
a⋅ e− ptdt = e− ptdt =
∞
a⋅ ∞
a⋅ e a
L[a](p)
= ∫ ∫ =
−p 0 p
0 0

Definiţie. Funcţia f : R→C se numeşte funcţie original dacă satisface

condiţiile:

1) f(t) = 0 pentru t<0 (adică mărimea fizică este studiată pentru t≥0, în
 rest este nulă sau fără interes);

56
 2) f(t) este continuă pe porţiuni (adică pentru t≥0 este continuă cu

excepţia unui mulţimi cel mult numărabil de puncte în care are

discontinuităţi de speţa întâi);

c) | f(t)e−at | ≤ M , pentru M>0, t>t0 , unde a, M, t0 ∈ R (adică f are o creştere

exponenţială, a numindu-se indicele de creştere al funcţiei original).

Observaţie. Condiţia de creştere exponenţială ( p = σ + iτ ) se scrie sub forma :
∞
− pt
∞
− pt −σ t
∞
− σ −a)t
∞ M
| f (t)e dt |≤ | f (t) || e | dt ≤ M eate dt = M e ( dt =

σ −
∫ 0
∫ 0
∫ 0
∫ 0
a

ultima integrală fiind convergentă pentru Re(p) = σ > a.

În baza criteriului comparaţiei pentru integrale improprii, va rezulta

convergenţa absolută şi uniformă a integralei care defineşte pe(p) .
L[ f (t)]

Exemplu. Cea mai simplă funcţie original este funcţia unitate Heaviside
0, t < 0

f (t) = 1/2,t = 0 .

1, t > 0


Alte exemple de funcţii original: funcţia constantă, funcţia putere, funcţia

exponenţială, funcţiile circulare şi hiperbolice.

Exemplu
. 2 2

est
Funcţia f (x) = ex nu are creştere exponentială pentru căet e−a t e
nemărginită pentrut →
±∞ , ∀a;
deci nu poate fi considerată funcţie original.
Exemplu.Funcţia f (t) = ebt , cu b∈R/C are creştere exponenţială,
deoarece
se poate alegea = Re(b),M ≥ 1,t0 ∈ R ⇒| f (t)e−at |= eRe(b)te−at = 1≤ M,∀t ∈ R

∞
− pt
∞
− −
1
L[ebt ](p) = ebt e dt = e ( p b)t dt =
 ∫ 0
∫ 0
p −b
est
ceea ce ănseamnă că im aginea funcţiei
ebt e 1 .
p −b

Propoziţie. Cu funcţiile original se pot face următoarele operaţii:

57
 0 suma a două funcţii original este tot o funcţie original;
0produsul dintre o funcţie original şi o constantă complexă este de
asemenea o funcţie original;
0produsul a două funcţii original este tot o funcţie original.
Definiţie.Transformata Laplace a unei funcţii original (care există) se

numeşte funcţie imagine.

În acest mod s-a definit o corespondenţă între două mulţimi: una numită

clasa originalelor şi o a doua formată cu imaginile lor obţinute printr-o

anumită transformare.
Teoremă.Transformata Laplace a unei funcţii original f există şi este o funcţie

olomorfă în semiplanul Re p > a, unde a este indicele de creştere al funcţiei

original f; derivata sa se obţine din definiţie derivând sub semnul de integrare.

Proprietăţile transformatei Laplace

Dacă f1 (t), f2 (t) , t∈ R sunt două funcţii original,

Propoziţia 1 (liniaritatea).
atunci(∀)c1, c2 ∈ C are loc relaţia :
L[c1 f1(t) + c2 f2 (t)](p) = c1L[ f1(t)](p) + c2L[ f2 (t)](p)
Demonstraţie.L[c1 f1(t) + c2 f2 (t)](p)
= ∞
e− pt ⋅ f1(t) + c2 ⋅ f2 (t)]dt
⋅ [c1 =
∫ 0
− pt
∞e f (t)dt + c ∞ e − pt
f
= c (t)dt = c L[ f (t)](p) + c L[ f (t)](p)
1 2

∫0 1
∫0 2 1 1 2 2

Propoziţie 2 (teorema asemănării). Dacă f(t), t∈ R este o funcţie original,

atunci oricare ar fi a∈R , a>0 are loc relaţia :
 1  p
L[ f{at)](p) = ⋅ L[ f (t)] 

a
a  

58
 Demonstraţie
:
p
∞
u= a
⋅t ∞ − p⋅ u du 1 ∞ − p⋅ u 1 
L[ f (at)](p) = ∫ e − pt ⋅ f (at)⋅ dt = ∫ e a
f (u) = ∫ e
a
f (u)du = ⋅ L[ f (t)] 

a
a 
0 0 a a0
Propoziţia 3 (teorema întârzierii).
Dacă f(t), ∈t R este o funcţie
original,

atunci oricare ar fi a
∈R , a>0 are loc relaţia :

L[ f (t − a)](p) = e− pa ⋅ L[ f (t)](p)
Demonstraţie:L[ f (t − a)](p) t−a= f
= ∞ f (t − a)⋅ e− ptdt u ∞ f (u)⋅ e−p(u+a)du (u)= 0,u<0
∫ ∫
0 −a
∞ − pu − pa −pa
∞ −pu −pa
= f (u)⋅ e ⋅e du = e ⋅ f (u)⋅ e du = e L[ f (t)](p).
∫ ∫

0 0
Propoziţia 4 (teorema deplasării) Dacă f(t), t∈ R este o funcţie original, atunci

oricare a∈C ar fi are loc relaţia :

L[eat f (t)](p) = L[ f (t)](p − a)

Demonstraţie:L[eat ⋅ − pt
f (t)](p) ea ⋅ f (t)⋅ e dt
= ∞t = ∞ e−(p−a)t
⋅ f (t)dt = L[ f (t)](p −
∫ ∫ a)
0 0
Propoziţia 5 (teorema derivării originalului) Dacă f(t), t∈ R este o funcţie

original şi f' (t) există şi este funcţie original, atunci are loc relaţia :

L[ f '(t)](p) = p⋅ L[ f (t)]− f (0 + )
Demonstraţie:L[ f '(t)](p) −
= ∞ −pt −pt ∞ ∞ pt
∫
e ⋅ f '(t)dt = e f (t) |0 − ∫
(−p)e f (t)dt =
0 0
∞
=lim e− pt f (t)− e−0⋅ p f (0+ )+ p ∫ e− pt f (t)dt = p⋅ L[ f (t)](p)− f (0+ ) , deoarece:
t→∞ 0
 | f (t)⋅ e− pt |= | f (t) |⋅ | e− |≤ M ⋅ e−σ ⋅ t
pt ⋅ eat = M ⋅ e−(σ + a)t ,
iar pentru σ > lim | f (t)⋅ e− f (t)⋅ e−
|= =
a se obţine pt 0 ⇒lim pt 0
t→∞ t→∞

În general, dacă f (t) admite derivate de ordin n şi toate sunt

funcţii original, atunci:

L[ f (n)(t)](p) = pn ⋅ L[ f (t)]− pn−1 f (0) − pn−2 f '(0) −...− f (n−1) (0)

Demonstraţia se face folosind metoda inducţiei.

59
Propoziţia 6 (teorema derivării imaginii). Dacă f(t), t∈ R este o

funcţie original, atunci

L[t ⋅ f (t)](p) = −(L[ f (t)]
(p))' ,
În general,

L[tn f (t)](p) = (−1)n ⋅ (L[ f (t)](p))(n) , pentru orice n≥1

Demonstratie:(L[ f (t)]
(p))' ∞ ∞
⋅ dt
= ∫ (e−pt f (t))' dt = ∫ − t ⋅ f (t)⋅ e−pt =
0 0

t⋅ f
=− ∞ (t)⋅ e−pt
∫ ⋅ dt = −L[t ⋅ f (t)](p)
0
−p −p
'' ∞ 2 t 2 ∞ 2 t 2 2
∫ ∫ = (−1) L[t f (t)](p)
d
(L[ f (t)](p)) = (−t) e dt = (−1) t ⋅e t
0 0
Pentru derivata de ordinul n se
obţine:
(L[ f (t)](p))(n) ∞
= (−1)n tn f (t)e− ptdt = (−1)n L[ f (tn )](p)
∫
0

Propoziţia 7 (teorema integrarii originalului) Dacă f(t), t∈ R este o funcţie

original, atunci
 t  1
L f (u)du (p) = L[ f (t)](p)
∫ 0 

 
p

şi
u u u
t n 3 2 1
L du ...... du f (u1)du1] L[ f (t)]
[ ∫n ∫ d un−1 . ∫ 2 ∫ = (p)
pn
0 0 0 0
Demonstratie:Notăm f1(t)
= t ′
∫ f (u)du şi se obsrevă că f1 (t) = f (t), f1(0) = 0
0

Si aplicând propoziţia 5 se
obţine :
L[ f1(t)] = L[ f (t)]
L[ f (t)](p) = pL[ f1(t)](p) − f1(0) sau = L
1 [ f (t)](p)
p p

Presupunând proprietatea adevărată pentru n-1 şi notând

60
 u
u3 u2
n

f (u1 )
f (un ) ........ du
= ∫ d un − 1 . ∫2 ∫ du1
0 0 0

obţinem:
∞ 1
L[ f (un )](p) = ∫e − pu n
f (un )dun = F(p)
p n −1
0

şi
t f (un )d un ] = L[ f (un )](p) 1
L[ = L[ f (t)](p)
∫ p pn
0

Propoziţia 8 (teorema integrării imaginii).Dacă f(t), t∈ R este o funcţie

original, atunci
L  f

(t) (p)= ∞
 
∫ L[ f (t)](q)dq
 t  p

Dem onstraţie:
Fie
∞ z

G(p) = ∫ F(q)dq = lim∫ F(q)dq = limΦ (z)− Φ (p)

z→
p ∞ p z→∞

′
De aici rezultă G (p) = −F(p). Fie g(t) originalul funcţiei G(p). Ţinând
că seama
′ ′
că G (p)= L[−tg(t)](p) şi F(p) = L[ f (t)](p), iar G (p) = −F(p) avem − tg(t) = − f (t) şi deci
g(t) = f (t) , de unde rezultă că G(p) = L[ f (t)](p).
t t
Definiţie. Se numeşte produs de convoluţie a două funcţii original f(t) şi
g(t), t∈ R , cărora li se aplică transformarea Laplace, esxpresia :
t

( f ∗ g)(t) = ∫ 0f (t − u)g(u)du

Observaţe. Produsul de convoluţie este comutativ : ( f ∗ g)(t) = (g ∗ f )(t).

Propoziţia 9(teorema produsului de convoluţie). Dacă f(t) şi g(t), t∈ R sunt

două funcţii original, atunci

L[ f ∗ g](t) = L[ f (t)](p)L[g(t)](p)
61
Demonstraţie.
Notăm:
∞ şi ∞
− pt
F(p) = f (t)e dt G(p) = g(t)e− pt dt
∫ ∫
0 0

∞
F(p)G(p) = f (t)e− ptG(p)dt
∫
0

Conform propoziţiei 3,
avem:
∞
e− ptG(p) = L[g(τ − t)](p) g(τ − t)e− pτ
= dτ
∫
0

Prin înlocuire în relaţia de mai sus, se

obţine:
∞ ∞
F(p)G(p) = f (t)dt g(τ −t)e− pτ dτ
∫ ∫
0 0

Se poate schimba ordinal de integrare şi avem:

∞ ∞
F(p)G(p) = e− pτ dτ f (t)g(τ − t)dt
∫ ∫
0 0

g(t) fiind funcţie original, avemg(τ − t) = pentr τ >

0 u t şi se obţine:
∞ τ
f (t)g(τ − t)dt = f (t)g(τ − t)dt = ( f ∗ g)
(τ )
∫ ∫
0 0

ceea ce înseamnă
că
∞ ∞ ∞ τ ∞ τ ∞
e− pτ dτ f (t)g(τ − t)dt = e− pτ dτ f (t)g(τ − t)dt = e− pτ dτ f (τ − u)g(u)du = ( f ∗ g)
(τ )e− pτ dτ
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
0 0 0 0 0 0 0

Deci
∞

F(p)G(p) = ∫ ( 0f ∗ g)(τ )e− pτ dτ

Rezumând:

1) (liniaritate)

L[c1⋅ f1(t) + c2⋅ f2(t)](p) = c1⋅ L[f1(t)](p) + c2⋅ L[f2(t)](p)

62
2) (teorema asemănării)

L[f(at)](p) =1 ⋅ L[ f (t)]  p  
1  a

3) (teorema întârzierii)

L[ f (t − a)](p) = e− pa ⋅ L[ f (t)](p)

4) (teorema deplasării)

L[eat f (t)](p) = L[ f (t)](p − a)

5) (teorema derivării originalului)

L[ f '(t)](p) = p⋅ L[ f (t)]− f (0 )
+

L[ f (n)(t)](p) = pn ⋅ L[ f (t)]− pn−1 f (0) − pn−2 f '(0) −...− f (n−1) (0)

6) (teorema derivării imaginii)

L[t ⋅ f (t)](p) = −(L[ f (t)](p))'

L[tn f (t)](p) = (−1)n ⋅ (L[ f (t)](p))(n)

7) (teorema integrarii originalului)

 ∞  1
L ∫ f (u)du (p) = L[ f ](p)

 p
 0


8) (teorema integrării imaginii)

L  f

(t) (p)= ∞
 
∫ L[ f (t)](q)dq
 t  p

9) (teorema produsului de convoluţie)

L[ f ∗ g](t) = L[ f (t)](p)L[g(t)](p)
Transformatele Laplace ale unor funcţii elementare:

L[a](p) = a p

63
L[tn ](p)
= n!

pn+1

L[eat ](p)
= 1
p −a
L[sin at](p)
= a ; L[cosat](p)= p
p2 + a2 p2 + a2

L[sh at](p)= a 2 ; L[chat](p)=

2 2 p 2
p −a p −a

2 ; L[t ⋅ e ](p)
L[t ⋅ eat ](p) n at
= 1 = n!
( p − a) ( p − a) n+1

2ap 2 2
L[tsin at]
= ; L[tcosat](p) = p −a

(p2 + a2 )2 (p2 + a2)2

L[e−at sin ω t](p) ; L[e−at cosω t](p)
= ω = p+a
(p + a)2 +
(p + a)2 + ω 2 ω 2
Demonstraţiile : temă pentru
seminar.
Calculul inversei transformatei
Laplace
În unele situaţii este utilă determinarea din
formula
∞
F(p) = e− pt f (t)dt
∫
0

a funcţiei f(t). Pentru aceasta vor fi prezentate trei metode.

1. Utilizarea proprietăţii de
liniaritate
Fie
F(p) = c1F1(p) + c2
F(p)
ş respecti
unde F1(p) i F2 (p) sunt imaginile (transformatele) unor funcţii f1(t) v
f2 (t),
cunoscute.
Funcţia original f(t) se obţine
astfel:

64
 f (t) = c1 f1(t) + c2 f2 (t)

Deoarece
L[ f (t)]( p) = L[c1 f1(t)+ c2 f2 (t)]( p) = c1L[ f1(t)](p) + c2L[ f2 (t)]( p) = c1F1(p) + c2 F2 (p) = F(p)

Observaţie. Determinarea funcţiei original f (t) când se cunoaşte imaginea

sa F(p) se poate face prin dezvoltare expresiei funcţiei în fracţii simple şi

recunoaşterea transformatelor uzuale.

Exemplu. Determinaţi funcţia original a imaginii F(p)

= p .
p
2 +4

2. Formula lui Mellin-Fourier

În condiţii destul de generale, relaţia :

∞

F(p)=∫ e− pt f (t)dt
0

ca ecuaţie integrală în funcţia necunoscută f(t) admite o soluţie unică. Definiţie.

Se spune că funcţia f(t) definită pe un interval [a,b] este derivabilă pe

porţiuni dacă există o diviziune

a = t0 < t1 < ............< ti < ti+1 < ............< tn = b

astfel încât f(t) este derivabilă în fiecare interval (ti−1,ti ) şi există limitele

laterale f (ti − 0), f (ti + 0).

Teoremă. Dacă funcţia f: R→C îndeplineşte următorele condiţii :

a) f(t)=0, t≤ 0

b) f(t) este derivabilă pe porţiuni

c) există s0 real, s0 ≥ 0 astfel încât | f (t) | e−s t este mărginită pentru 0 ≤
0
t< ∞

65
atunci, în punctele în care f(t) este continuă, valorile ei sunt date de formula

lui Mellin-Fourier :
a+i
f(t) = 1 ∞ F(p)⋅ ept dp, pentru p = a + iσ şi a >s0 (1)
∫
2π i a−i∞
unde F(p) este transformarea Laplace a funcţiei f(t).
Observaţie. Integrala din formula (1) se poate calcula cu ajutorul reziduurilor :

f(t)=∑k Re z[ept F(p), pk ]

unde pk sunt singularităţi ale lui F(p) din semiplanul Re p<a.

Exemplu. Determinaţi funcţia original a imaginii F(p) = p .

p2 + 4

3. Formula lui Heaviside

Teoremă. Dacă F(p) = P(p) este o funcţie raţională, unde grad P < grad Q, iar Q
Q(p)

are rădăcinile simple diferite de zero p1, p2, …, pn, atunci originalul funcţiei

F(p) se poate determina direct cu formula :

(2
n P(pk ) )
∑ pt
f (t) = ⋅ek
'

k= 1Q (pk )

Exemplu. Determinaţi funcţia original f(t) a imaginii F(p) p(

= p 2 + 7) .
(p
2 +1)⋅ (p2 + 9)

Consecinţă. Dacă una din rădăcinile simple este nulă, adică Q(p) =
p·C(p), atunci
Q’(p) = C(p) + pC’(p) => Q’(0) = C(0) şi Q’(pk) = pk·C’(pk) şi deci

P(0 (2’
) n P(pk ) pt )
⋅
f (t) = + ∑ e k

C(0) '
k= 2 pkC (pk )
(formula lui Heaviside)

66
 Exemplu. Determinaţi funcţia original a imaginii
F(p)
= 2p −1 .
p(p2 −1)

Teoremă.Dacă F(p) = P(p) este funcţie raţională, unde grad

P ≤ grad Q–2, iar
Q(p)

Q are rădăcinile p1, p2, …, pn, cu ordinele de multiplicitate k1, k2, …, kn,
atunci originalul funcţiei F(p) se poate determina direct cu formula:
n
pt
f (t) = Rez( F(p)⋅ e , pk )
∑
(3)
k= 1
Exemplu. Determinaţi funcţia original a imaginii
F(p)
= 1 .
p2(p − 2)3

Aplicaţii ale transformării Laplace

1. Rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuaţii/sisteme de ecuaţii

diferenţiale cu coeficienţi constanţi

Fie ecuaţia:

y(n) + a1 y(n−1) +.......+ an y = f (t)

cu condiţiile iniţiale:

y(0) = y0, y' (0) = y1,........., y(n−1) (0) = yn−1

Se cere determinarea funcţiei necunoscute y=y(x), x>0, de clasă Cn

[0,∞], care să fie soluţie a ecuaţiei diferenţiale şi să satisfacă condiţiile

iniţiale. Problema astfel formulată reprezintă o problemă Cauchy pentru

ecuaţia diferenţială de mai sus.

În ipoteza că că f(t) este definită pe [0,∞] şi are imagine, aplicând

transformarea Laplace se obţine :

 L[y(n) + a1 y(n−1) +.......+ an y](p) = L[ f (t)](p)

67
sau
L[y(n) ](p) + a1L[y(n−1) ](p)+.......+ an L[y](p) = L[ f (t)](p)
Aplicând propoziţia 5 se
obţine:
(n n−
) n 1 n−2 ′ n−1

L[y ](p) = p L[y](p) − p y(0)− p y (0)−.......− y (0)

…………………………………………………..
(k
) k k−1 k−2 ′ (k−1)

L[y ] = p L[y](p) − p y(0)− p y (0)−.........− y (0)

…………………………………………………..
′
L[y ] = pL[y](p)− y(0)
Notând

L[y](p) = y şi L[ f (t)]= F(p)

se obţine:
=
y(pn + a1 pn−1 +.......+ an )− y0 (pn−1 + a1 pn−2 +.........+ an−1) +......+ yn−2 (p + a1)− yn−1 F(p)

Cu notaţiile:
P(p) = pn + a1 pn−2 +..........+ an
Q(p) = y0 (pn−1 + a1 pn−2 +........+ an−1)+ .........+ yn−1
relaţia de mai sus
devine:
yP(p)− Q(p) = F(p)

de unde

y= [
1 F(p) + Q(p)]
P(p)
Soluţia ecuaţiei
este
−1

y(t) = L [y](p)
Exemple.Să se rezolve
ecuaţia :
 3t

cu condişiile
′′
iniţiale ′

y + 4y = y(0) = 0, y (0) =
e 0

68
2. Rezolvarea ecuaţiilor integrale de tip Voltera

Definiţie. O ecuaţie în necunoscuta y(t) de forma :

t

y(t) + ∫ 0k(t − u)y(u)du = f (t)

unde k(t-u) şi f(t) sunt funcţii date se numeşte ecuaţie integrală de tip

Voltera. Norând :
L(y(t))=Y(p), L(k(t))=K(p), L(f(t))=F(p)

şi aplicând ecuaţiei Propoziţia 9, se obţine :

Y(p)+K(p)Y(p)=F(p)

de unde rezultă că
Y(p)
= F(p) , ceea ce înseamnă că −1
y(t) = L (Y(p))
1+ K(p)
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia integrală de tip
Voltera :
t
y(t)
+ ∫ et−u y(u)du = cost
0

3. Studiul circuitului R.L.C.

Considerăm un circuit electric care are legate în serie un rezistor ( având

ca parametru rezistenţa R), o bobină ( cu inductanţa L )

şi un condensator ( cu capacitatea C).

69
 i(t)

Notăm cu q(t) sarcina variabilă pozitivă de pe placa condensatorului şi cu E(t)

tensiunea cu care se alimentează circuitul. Datorită alimentării în circuit apare

un curent de intensitate variabilă şi conform legilor lui Kirchoff, circuitului

R.L.C. îi corespunde ecuaţia:

q(t i(t)
E(t) = L di(t) + Ri(t) + )
dt C
i(t) = dq(t) ecuaţia de m ai sus
Ţinând seama de faptul că
devine:
dt
i(τ )dτ ,t >
E(t) = L di(t) + Ri(t) + 1 0
dt C∫

care este o ecuaţie integrală în necunoscuta i(t). Această ecuaţie poate fi

transformată într-o ecuaţie diferenţială de ordinul doi în raport cu sarcina

q(t), astfel:

L d q(t) + R d q(t) + q(t) = E(t)

2

dt2 dt C

cu condiţiile q(0) = q0 , dq |
= i(0) =
iniţiale: t= 0 i0
dt
2
Presupunând că E(t),q(t),dq , d q sunt funcţii original, ecuaţia de mai sus se poate
dt dt2

rezolva aplicând transformarea Laplace:

 L[L d q(t) + R
2
dq(t) + q(t)] (p) = L[E(t)](p)

dt2 dt C

70
 Notăm: L[q(t)]( p) = = şi se
q , L[E(t)](p) E obţine:
q(Lp + Rp +1/C) = E + pLq0 +
2

Li0 + q0R

sau
+ Li0 +
−
1
E + pLq0 q0R
q(t) = L (
Lp2 )

+ Rp
+1/C

Tema de casă nr. 7

1. Calculaţi următoarele transformate Laplace:

L[2](p) , L[t3 ](p) , L[e2t ](p) , L[sin 2t](p) , L[cos3t](p)

L[
L[sh 3t](p) , L[ch2t](p) , t ⋅ e3t ](p) , L[t5 ⋅ e4t ](p)
L[
L[tsin3t]; L[tcos2t](p) , e −3t
sin 2t](p); L[e−2t cos3t](p)

4. Determinaţi funcţiile original ale următoarelor imagini:

F(p) = p ,F(p) = p2 + p +1
(p −1)(p − 4)2 p(p +1)(p2 −1)

et ,
3 . Rezolvaţi ecuaţia diferenţială x''(t) – 5x'(t) + 6x(t) = cunoscând
condiţiile iniţiale x(0) = –1, x'(0) = 1.

4 . Rezolvaţi ecuaţia diferenţială x''(t) – 4x'(t) + 4x(t) = sin t, cunoscând

condiţiile iniţiale x(0) = 1, x'(0) = 2.

71
 Cursul nr. 8 Matematici speciale

Funcţiile lui Euler

Funcţia gamma
Definiţie. Se numeşte funcţie gamma sau funcţia lui Euler de speţa a doua,

integrala:
∞ , ,
Γ (z) = tz−1e−t
dt z = x + iy Rez = x > 0
∫
0

Teoremă. Γ (z)este olomorfă pe domeniul Re z > 0 şi verifică

Funcţia relaţia

funcţională:
Γ (z +1) =
zΓ (z)

Dem onstraţie.Se ştie că

tz−1 = e(x−1)lnteiy lnt
= tx−1(cos(ylnt) + isin(ylnt))

unde
∞
u(x, y)
= ∫t x−1e−t cos(ylnt)dt
0

∞
v(x, y)
= ∫t x−1
e−t sin(ylnt)dt
0

ş
Funcţiile u şi v admit derivate parţiale de ordinul întâi pe domeniul
Re z > 0 i

acestea se obţin derivând sub semnul de integrare:

∞

∂u = ∂v
 =
∫ tx−1e−t ln(t)cos(ylnt)dt
∂ ∂
x y
0

∂v = −∂u

= ∞
tx−1e−t ln(t)sin(ylnt)dt
∂
x ∂y ∫
0

72
Condiţiile lui Cauchy-Riemann fiind îndeplinite, rezultă că funcţia Γ=u+iv

este olomorfă pentru Re z > 0 .

Folosind metoda integrării prin părţi pentru expresia funcţiei Г(z+1) se obţine:
∞ ∞
Γ (z +1) = tze−t dt = ∞
+ z tz−1e−t dt =
−tze−t zΓ (z)
∫ 0 ∫
0 0

Observaţie. Relaţia Γ (z +1) = zΓ (z) descrie o proprietate fundamentală a

funcţiei gamma, esenţială pentru calculul valorilor acestei funcţii.

∞ ∞

Γ (1)
= e−t dt = −e−t | = 1
∫ 0
0

Γ (2) = 1Γ (1)
= 1.1= 1!
Γ (3) = 2Γ (2) = 2.1!
= 2!
...................................
.
Γ (n +1) = nΓ (n) = n.(n −1)!= n!
Pentru z , efectuând substituţia t =τ 2 se obţine integrala
= 1 Poisson:
2
∞ dt ∞
= 2
Γ (1) = e−t e−τ 2
dτ
2 ∫ t ∫
0 0

Notăm
∞
∞ ∞ ∞

∫
∫ 2
∫ 2
∫ 2 2
 I2 = e−x dx e−y dy = e−(x
+ y)
dxdy

0 0 00

Se trece la coordonate polare:

x= rcosθ , y =
rsinθ şi se obţine

π π
−
2 ∞ r 2 ∞
2

e ∞ π π 1
∫
2 ∫ 2
−r ∫ 2
−x

I = e rdrdθ = −θ | | = ⇒ e dx = ⇒Γ( )= π
2 4 2 2
0 0
0
0 0

73
Pe baza acestui rezultat putem calcula alte valori ale funcţiei gamma:
)=
Γ (n + 1) = (n )Γ (n ) = (n )..... Γ
− 1 − 1 − 1 )(n − 3 .1( 1 (2n)!
π
2 2 2 2 2 2 2 n!22n
Relaţia Γ (z +1) = se poate scrie sub formaΓ (z) = Γ (z şi se poate utiliza
zΓ (z) 1 +1) la
z
calculul valorilor funcţiei gamma pentru valori negative ale argumentului:
Γ (−n + Γ (1

1
3) Γ (−n + 5) )
Γ (−n ) ...
+ = 2 = 2 . 2

2 1 1 3 1 3 1
−n + (−n + )(−n + ) (−n + )(−n + )....(− )

2 2 2 2 2 2
Γ (−n
1) ( 1 )n 22n n!
+ = −
2 (2n)!

O altă proprietate importantă este dată de

π
Γ (z)Γ (1− z) =
sinπ z
Care se numeşte formula complementelor.

Funcţia beta

Definiţie. Se numeşte funcţie beta sau funcţia lui Euler de prima speţa,

integrala:
1

B(p,q) = ∫ t p−1(1− t)q−1 dt , Re p > 0, Re q > 0

0

Funcţia B(p,q) este simetrică în argumentele p şi q:

B(p,q)=B(q,p)
ceea ce este evident dacă se face schimbarea de variabilă t=1-v
0 1
B(p,q) = −(1− v)p−1vq−1dv = vq−1(1− v)p−1dv = B(q, p)
∫ ∫
1 0

Funcţia beta se poate exprima cu ajutorul funcţiei gamma, astfel:

B(p,q) = Γ (p)Γ (q)/Γ (p + q)

74
 Pentru a demonstra această formulă, considerăm produsul:
∞ ∞
Γ (p)Γ (q) = e−x xp−1dx e−y
yq−1dy
∫ ∫
0 0

schimbările de x= y= î cele două s

Efectuân
d variabilă t2 şi v2 n integrale, e

obţine:
∞ t 2 ∞
2
−
Γ (p)Γ (q) = 4 e 2p−1
t dt e
−v
y
2q−1
dv
∫ ∫
0 0

sau
∞
∞

∫
∫ 2 2

Γ (p)Γ (q)
= 4 e−(x +y)
x2 p−1 y2q−1dxdy
0
0

Trecând în coordonate polare, avem:

, 0 < r < ∞,0 ≤ θ
x= r dxdy =
cosθ ≤ π , rdrdθ
y = rsinθ 2

Şi formula precedentă se poate scrie astfel:

π
∞ 2
2( p+q)− 2q−
2
−r 1 2p−1 1
Γ (p)Γ (q) = 4 e r dr cos θ sin θ dθ
∫ ∫
0 0

Efectuând în prima integrală substituţia r2 = t , se obţine:

∞ ∞
1 Γ (p +
1 q)
2 e−tt p+q−1
dt =
−r 2( p+q)−1
∫ e r dr = ∫

0
20 2
Efectuând în a doua integrală substituţia
x= ϑ ,
cos2 avem
 π
2q− p− q−
2 2p−1 1 11 1 1 1
co θ θ dθ
∫ s sin = ∫ x (1− x) dx = B(p,q)

0
20 2
se obţine
Γ (p)Γ (q) = Γ (p +
q)B(p,q)
şi formula este
demonstrată.

Exemple. Calculaţi integralele :

75
 1 2 , ∞ x
x−
∫ x dx ∫ (1+ x2 )
dx
0 0

Funcţia zeta a lui Riemann

Funcţia zeta a lui Riemann se poate defini astfel:

 prin sumă 1
∞
Re s >
ξ (s) =
∑ s
, 1
n= 1 n

, Re s >
 p rin in te g ra ξlă(s) = 1 ∞ x s−1 1
∫
x
dx
Γ (s) 0
e −1

 prin produs infinit

Funcţii Bessel

Definiţie. Se numesc funcţii Bessel sau funcţii cilindrice soluţiile ecuaţiei:

′
2 ′ ′ 2 2

x y + xy + (x −ν )y = 0
unde ν este un parametru real sau complex.
ecuaţie funcţiilo elementar dac
Soluţiile i se pot exprima cu ajutorul r e ă
ν = n+1

,n∈Z.
2
ecuaţie s caut und
Pentru rezolvarea i e ă soluţii de forma: ∞ e
y(x) = ∑ai
x r
x i
 i= 0

exponentul r şi
coeficienţii ai se determină din condiţia ca soluţia să verifice
ecuaţia
.

Dacă derivăm de două ori expresia soluţiei se obţine:

……………………………………………………………………
a0
Alegând = 1
ν

2 Γ (ν +1)

76
 se a2k+ a2
obţine 1 = 0 , = k (−1)k
22k+ν Γ (k +1)Γ (k + ν
+1)

Rezultatul înlocuirii coeficienţilor în expresia soluţiei se numeşte funcţie

prim s noteaz Jν (x).

Besse
l de a speţă, de ordinul ν şi e ă cu Pentru r= ν
J (x)
= ∞ (−1)k (x)2k+ν
∑
ν

k= 0 Γ (k +1)Γ (k + ν +1) 2
Pentru r=-
ν

J (x) = ∞
(−1)k (x)2k−ν
−ν ∑ Γ (k +1)Γ (k −ν +1) 2
k=
0

Se poate demonstra (utilizând criteriul lui D’Alembert) că cele două serii care

definesc funcţiile lui Bessel de prima speţă sunt convergente.

Teorema1. ν ∉Z atunci funcţiile Bessel de prima Jν (x),J−ν sun
Dacă speţă (x) t
liniar independente şi pot fi obţinute prin particularizarea constantelor
c1,c2 din

expresia :
y(x) = c1Jν (x)+ c2 J−ν (x)

Observaţie. Pentru x → 0 , Jν (x) → 0 şi J−ν (x) → ∞ , ceea ce înseamnă că nu

se pot exprima liniar una în funcţie de cealaltă.

Teorema 2. Între funcţiile Bessel de prima speţă există relaţia :

J−n (x) = (−1)n Jn (x),n∈Z

Teorema 3. Funcţiile Bessel de prima speţă verifică următoarele relaţii de

 recurenţă
ν ν

Jν (z)]= −z−ν Jν
[
d zν J
ν
(z)]= z J
ν −1
(z) , d
[z− +1
(z)
dz dz
Definiţie. Funcţia
(z)cosν π
J −J (z) ,
1 ν ∉Z
yν (z) ,ν ≠
= ν
−
ν n+
sinν
π 2
77
 se numeşte funcţie Bessel de speţa a doua.
Funcţia yν (z) ca funcţie liniară de soluţii ale ecuaţiei Bessel este şi ea o soluţie a

acestei ecuaţii. Limita funcţieiyν pentru ν → este de

(z) m , m∈Z asemenea

soluţie a ecuaţiei.
y (z) = y (z) = J (z)cosν π − J (z)
ν −ν

sin
m lim ν lim νπ
ν →m ν →m

S poat demonstr că yν est independent de Jν

e e a (z) e ă (z) şi ∀ν ∈Z, soluţia
generală a ecuaţiei Bessel
este
y(z) = c J (z)+ c y (z)
1 ν 2 ν

Teorema 4. Funcţiile Bessel de prima speţă satisfac următoarele relaţii de

recurenţă :
1. ′
zJν (z) = ν Jν (z)− zJν (z)
+1
2. ′
zJν (z) = −ν Jν (z)+ zJν −1
(z)
3. ν
2 Jν (z) = Jν (z) + Jν
+1
(z)
−1
z
4. ′
2Jν (z) = Jν −1
(z)− Jν +1(z)
Expresiile funcţiilor Bessel pentru unel valori particulare ale indicilor

(x)2k+
∞
J (x) = (−1)k ν
ν ∑

k= 0 Γ (k +1)Γ (k + ν
+1) 2
Pentru ν=0 şi ν=1 se
obţine:
z
J0 (z) = 1− z2 + 4 − z6 +......
2
2 (2.4)2 (2.4.6)2
+......
J1(z) = z (1− z2 + z4 − z6 )
2 22.2! 24.2!.3! 26.3!.4!

78
Cunoscând expresiile funcţiilor J0 (x),J1(x), cu ajutorul relaţiei de recurenţă
ν
2 Jν (z) = Jν +1
(z) + Jν −1
(z) z
Se pot calcula expresiile funcţiilor de indici întregi mai mari ca 1 şi mai mici

ca 0.
Pentru ν
= 1 se obţine:
2

∞ (−1) k z 1
2k+

J1 (z) = ∑
( ) 2

3
2 k= 0 2
Γ (k +1)Γ (k + )

unde
)
3 = Γ (k
Γ (k ) = (k )... Γ ) 1.3.5...(2k
+ +1+ 1 +1− 1 )(k +1− 3 . 1 ( 1 = +1)
π

2k+1
2 2 2 2 2 2
Γ (k ) = k!Γ (k ) (2k
+1)Γ (k + 3 + 3 = +1)!
π
2 2
22k+1
Rezultă
x2k+
J1 ∞ (−1)k 1
2
∑

π z k= 0 (2k
+1)!
 Analog
− pentruν = 1
2

∞ (−1) k z 1
2k−

J 1 (z) = ∑ ( )
2
 1
− k= 0 2
2 Γ (k +1)Γ (k + )

unde
Γ (1 )
Γ (k
3 )... 1.3.5...2
+ 1 ) = (k −1 )(k − .1 = k
π
2 2 2 2 2 22k
Γ (k ) = k!Γ (k )
+1)Γ (k + 1+ 1 = (2k)!
π
22k
2 2
După efectuarea înlocuirilor se obţine:
∞ (−1)k z2k
−
J1 (z) = ∑
k
2

πz

k= 0 2 k!
79
 Se observă că J1 (z ) şi J 1 (z) reprezintă seriile funcţiilorsinx şi cosx , ceea ce
−
2 2

înseamnă că putem scrie:

J cos
s in , J 1 (z) = 2 z
(z) = 2 z
1 π
π z
z −
2
2

Folosind formula de recurenţă

2 Jν (z) = Jν (z)
+1
z
pentru valori ale lui
3 (z)
şi J 3
= 2 (z).
−
2

Tema de casă
nr. 8

Calculaţi
integralele:

cu substituţiax şi se
1. ∞ dx = t obţine π
∫
π
si
3 x(1+ x) 1−t n
0

∞ 2 t
x dx 6 π
cu substituţiax şi se
2 . ∫ (1+ x 6
)2 = obţine
1− 1
t 2
0
π

cu se 3
3. 2 substituţia obţine π
 sin4 x=
∫ xcos2xdx sin2 t
512
0

d x se 2
4. 1 x cu substituţia = t obţine π
∫
3 2 21− t 3
0 (x +1) x (1− x) 3 2

cu se 16π
substituţia obţine
93
x
∫ 3 8− x3 dx
0

6 . Calculaţi J3 (z) şi
2

80