Sunteți pe pagina 1din 123

1

APLICATII ALE
CALCULULUI
DIFERENTIAL
Material pentru uzul
student ilor de la
FACULTATEA DE
MECANIC

A
2
Contents
1 Aplicat ii ale calculului diferent ial 5
1.1 Extreme ale funct iilor reale de mai multe variabile reale . . . . 5
1.1.1 Exemple si exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.2 Exemple si exercit ii propuse . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2 Funct ii denite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.1 Exemple si exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.2 Exemple si exercit ii propuse . . . . . . . . . . . . . . . 37
1.3 Extreme ale funct iilor denite implicit . . . . . . . . . . . . . 41
1.3.1 Exemple si exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 41
1.3.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
1.4 Extreme condit ionate. Metoda multiplicatorilor lui Lagrange . 50
1.4.1 Exemple si exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 50
1.4.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
1.5 Extremele funct iilor reale denite pe mult imi compacte n IR
m
84
1.5.1 Exemple si exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 84
1.5.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
1.6 Transformari punctuale regulate . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
1.6.1 Exemple si exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 93
1.6.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
1.7 Dependent a si independent a funct ional a . . . . . . . . . . . . 97
1.7.1 Exemple si exercit ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 97
1.7.2 Exemple si exercit ii propuse . . . . . . . . . . . . . . . 100
1.8 Schimbari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
1.8.1 Schimbarea variabilei independente n ecuat ii diferen-
t iale ordinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
1.8.2 Schimbarea ambelor variabile ntro ecuat ie diferen-
t ial a ordinara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
3
4 CONTENTS
1.8.3 Schimbarea variabilelor independente n expresii dife-
rent iale cu derivate part iale . . . . . . . . . . . . . . . 107
1.8.4 Schimbarea tuturor variabilelor ntro ecuat ie diferen-
t ial a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
1.8.5 Exemple si exercit ii propuse . . . . . . . . . . . . . . . 119
Chapter 1
Aplicat ii ale calculului
diferent ial
1.1 Extreme ale funct iilor reale de mai multe
variabile reale
1.1.1 Exemple si exercit ii rezolvate
Exercit iul 1.1.1 S a se determine punctele de extrem local ale funct iei
f : IR
2
IR, f(x, y) = x
4
+y
4
+ 2x
2
y
2
8x + 8y.
Solut ie. Determin am punctele critice (stat ionare) ale funct iei f.

Intruc at funct ia f este de clas a C

(IR
2
), pentru determinarea acestor
puncte stat ionare, trebuie s a calcul am derivatele part iale de ordinul nt ai ale
funct iei f. Avem
f
x
(x, y) = 4x
3
+ 4xy
2
8,
f
y
(x, y) = 4y
3
+ 4x
2
y + 8.
Solut iile sistemului obt inut prin anularea derivatelor part iale de ordinul ntai
ale funct iei f

x
4
+xy
2
= 2
y
3
+ x
2
y = 2
vor ppunctele stat ionare ale funct iei f. Sistemul obt inut este omogen. Dupa
adunarea ecuat iilor si mp art irea cu y
3
se ajunge la ecuat ia
t
3
+t
2
+t + 1 = 0, t =
x
y
.
5
6 Ion Craciun
Singura solut ie reala a ecuat iei n t este t
0
= 1 si pentru a determina
punctele stat ioanre avem de rezolvat sistemul

y = x
x
3
+xy
2
= 2.
Rezolv and acest sistem, gasim c a singurul punct stat ionar este x
0
= (1, 1).
Pentru a decide natura acestui punct stat ionar trebuie sa calcul am valorile
derivatelor part iale de ordinul al doilea ale funct iei f n punctul x
0
. Avem:

2
f
x
2
(x
0
) = (12x
2
+ 4y
2
)

(1,1)
= 16;

2
f
xy
(x
0
) = (8xy)

(1,1)
= 8;

2
f
y
2
(x
0
) = (12y
2
+ 4x
2
)

(1,1)
= 16.
Hessiana funct iei f n punctul x
0
este matricea patratic a simetric a de
ordinul al doilea
H
f
(x
0
) =

16 8
8 16

Minorii principali ai acestei matriec sunt


1
= 16 > 0 si
2
= det H
f
(x
0
) =
192 > 0 si, dup a criteriul lui Sylvester, rezult a c a x
0
= (1, 1) este punct de
minim local al funct iei f, iar valoarea minim a este f
min
= f(1, 1) = 12.
Exercit iul 1.1.2 S a se determine punctele de extrem local ale funct iei
f : D IR, f(x, y) =
1
2
xy + (47 x y)

x
3
+
y
4

,
unde D este domeniul format din toate punctele primului cadran al reperului
xOy.
Solut ie. Derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei sunt:

f
x
(x, y) =
1
2
y

x
3
+
y
4

+
1
3
(47 x y)
f
y
(x, y) =
1
2
x

x
3
+
y
4

+
1
4
(47 x y).
Sistemul dedus dupa anularea acestor derivate are n nal forma

8x + y = 4 47
x + 6y = 3 47.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 7
Solut ia acestui sistem este x
0
= 21, y
0
= 20 si deci singurul punct stat ionar
al funct iei este M
0
(21, 20).
Derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei f sunt:

2
f
x
2
(x, y) =
2
3
;

2
f
xy
(x, y) =
1
12
;

2
f
y
2
(x, y) =
1
2
.
Diferent iala a doua a funct iei f ntrun punct arbitrar M(x, y) D este
d
2
f(x, y) =

2
f
x
2
(x, y)dx
2
+ 2

2
f
xy
(x, y)dxdy +

2
f
y
2
(x, y)dy
2
.

In punctul stat ionar determinat rezulta ca diferent iala a doua a funct iei f n
punctul M
0
(x
0
, y
0
) este
d
2
f(x
0
, y
0
) =
2
3
dx
2

1
6
dxdy
1
2
dy
2
.
Observ am c a aceasta form a p atratic a se poate scrie ca
d
2
f(x
0
, y
0
) =
1
6

2dx +
1
4
dy

2
+
47
16
dy
2

2
,
de unde deducem ca diferent iala a doua a funct iei f n punctul stat ionar
g asit este o forma patratica negativ denita ceea ce atrage c a M
0
este punct
de maxim. Valoarea maxim a local a a funct iei f este f
max
= f(M
0
) = 220.
Exemplul 1.1.1 Funct ia reala de doua variabile reale
f : IR
2
IR, f(x, y) = x
3
+ y
3
+ 21xy + 36x + 36y
are doua puncte stat ionare. Unul dintre ele este punct de maxim iar celalalt
este punct de tip sa.
Solut ie. Sistemul ale c arui solut ii sunt punctele stat ionare ale funct iei f
este

x
2
+ 7y + 12 = 0,
y
2
+ 7x + 12 = 0.
=

x
2
+ 7y + 12 = 0,
(x y)(x +y + 7) = 0.
Ultimul sistem este echivalent cu doua sisteme dintre care doar

x
2
+ 7y + 12 = 0,
x + y + 7 = 0.
8 Ion Craciun
are solut ii reale. Rezolvandul, se g asesc doua solut ii, (4, 4) si (3, 3).
Prin urmare, funct ia f are doua puncte stat ionare M
1
si M
2
, unde M
1
(4, 4),
M
2
(3, 3).
Derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei f au expresiile

2
f
x
2
(x, y) = 6x,

2
f
xy
(x, y) = 21,

2
f
x
2
(x, y) = 6y,
iar valorile acestora n punctele stat ionare sunt:

2
f
x
2
(M
1
) = 24,

2
f
xy
(M
1
) = 21,

2
f
x
2
(M
1
) = 24,

2
f
x
2
(M
2
) = 18,

2
f
xy
(M
2
) = 21,

2
f
x
2
(M
2
) = 18.
Diferent ialele de ordinul al doilea n punctele stat ionare au expresiile:

d
2
f(M
1
) = 24dx
2
+ 42dxdy 24dy
2
;
d
2
f(M
1
) = 18dx
2
+ 42dxdy 18dy
2
,
Fiecare diferent ial a este o forma p atratica denit a pe IR
2
. Vom ncerca
s a scriem aceste forme patratice ca sume de p atrate, ceea ce nseamn a a le
aduce la expresii canonice ale lor.
Vom folosi metoda lui Gauss de aducere a unei forme p atratice la o expre-
sie canonica a sa. Aceasta const a n grupari ale termenilor dupa procedeul:
dac a termenul care cont ine dx
2
are coecientul nenul, atunci se gru-
peaza tot i termenii care au ca factor pe dx;
n cazul c a nu exista termen care sa cont in a dx
2
, se aplica pasul prece-
dent n care dx se nlocuieste cu dy;
se adun a si se scade termenul care lipseste din dezvoltarea unui binom
la patrat;
se reduc termenii asman atori dupa care se reia procedeul n care rolul
lui dx (sau dupa caz dy) l are dy (respectiv dx);
dac a nu exist a termeni care s a cont ina dx
2
si dy
2
, iar coecientul
termenului ce cont ine produsul dxdy este diferit de zero, atunci se
efectueaz a schimbarea dx = d + d, dy = d d.

In acest mod,
expresia diferent ialei a doua a funct iei f ntrun punct va avea un ter-
men care cont ine d
2
si se reia procedeul de la primul pas;
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 9
n nal, aplicarea repetata a acestui procedeu conduce la o expresie a
diferent ialei a doua a funct iei f ntrun punct ca o suma de patrate.
Procedeul de scriere a unei forme p atratice ca o suma de p atrate se poate
aplica si atunci c and forma patratic a are mai mult de dou a variabile, dup a
cum vom vedea ntrun alt exemplu, n care funct ia c areia i cercet am punc-
tele de extrem are trei sau mai multe variabile.

In cazul unei funct ii de trei
variabile, pasul al treilea se nlocuieste corespunz ator cu pasul:
se aduna si se scad termenii care lipsesc din dezvoltarea unui trinom la
p atrat.
Aplic and aici metoda descrisa, gasim:
d
2
f(M
1
) = 6

2dx
7
2

45
8
dy
2
; d
2
f(M
2
) = 2

3dx
7
2

2
+
13
2
dy
2
.
Examinarea acestor expresii ale celor dou a diferent iale arat a c a prima este
o forma p atratic a negativ denita, iar a doua este form a patratic a nedenit a.
Prin urmare, M
1
este un punct de maximn timp ce punctul M
2
nu este punct
de extrem, este punct sa.
Exercit iul 1.1.3 Determinat i punctele din IR
2
n care, local, funct ia
f : IR
2
IR, f(x, y) = x
3
+y
3
9xy + 2
are valori extreme.
Solut ie. Funct ia dat a este innit diferent iabil a iar derivatele sale part iale
de primele doua ordine sunt:
f
x
(x, y) = 3x
2
9y,
f
y
(x, y) = 3y
2
9x;

2
f
x
2
(x, y) = 6x,

2
f
xy
(x, y) = 9,

2
f
y
2
(x, y) = 6y.
Sistemul format prin anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai ale
funct iei f are dou a solut ii, O(0, 0) si M
1
(3, 3) iar diferent ialele corespunz a-
toare au expresiile
d
2
f(0, 0) = 18dxdy,
d
2
f(3, 3) = 18dx
2
18dxdy + 18dy
2
.
10 Ion Craciun
Diferent iala a doua a funct iei f n origine este form a patratica nedenit a
(are valori at at negative cat si nenegative pentru diverse valori ale lui dx si
dy), aceasta ar at and c a originea este un punct de tip sa a funct iei.
Diferent iala a doua a funct iei f n cel de al doilea punct critic este form a
p atratica pozitiv denit a deoarece, folosind metoda lui Gauss, se poate scrie
d
2
f(3, 3) = 18

dx
1
2
dy

2
+
3
4
dy
2

si, prin urmare, punctul M


1
(3, 3) este punct de minim local. Valoarea minim a
locala a funct iei este f
min
= f(3, 3) = 0.
Se constata c a exist a o vecin atate V a punctului M
1
cu proprietatea
f(x, y) > f(3, 3) = 0, () M(x, y) V ` M
1
,
fapt ce conduce la concluzia c a punctul M
1
este un punct de minim local
strict al funct iei f.
Exercit iul 1.1.4 S a se determine punctele de extrem ale funct iei z = xy
2
e
xy
pe domeniul ei maxim de denit ie.
Solut ie. Domeniul maxim de denit ie al funct iei este IR
2
.
Derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei sunt:
z
x
= y
2
(x + 1)e
xy
;
z
y
= xy(2 y)e
xy
.
Rezolv and sistemul care d a punctele stat ionare se gasesc:
M
1
(0, 0); M
2
(1, 0); M
3
(1, 2).
Derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei z sunt:

2
z
x
2
(x, y) = y
2
(x + 2)e
xy
;

2
z
xy
(x, y) = y(x + 1)(2 y)e
xy
;

2
z
y
2
(x, y) = x(2 4y + y
2
)e
xy
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 11
Diferent iala a doua a funct iei z ntrun punct oarecare M(x, y) este
d
2
z(x, y) =

2
z
x
2
(x, y)dx
2
+ 2

2
z
xy
(x, y)dxdy +

2
z
y
2
(x, y)dy
2
.
Diferent iala a doua a funct iei z n M
2
este d
2
z(M
2
) =
2
e
dy
2
si se constat a
c a este o forma p atratic a negativa, deci M
2
este punct de maxim local al
funct iei.
Diferent iala a doua a funct iei n M
3
, d
2
z(M
3
) =
2
e
3
(2dx
2
+ dy
2
), este
form a patratic a pozitiv denita, ceea ce arat a ca M
3
este punct de minim
local al funct iei.
Diferent iala a doua a funct iei z n punctul M
1
este identic nula indiferent
de valorile lui dx si dy.
Prin urmare, nu putem decide asupra naturii punctului stat ionar M
1
(0, 0).

In acest caz se poate aplica denit ia punctului de extrem si pentru aceasta


se studiaza semnul cresterii f(x, y) f(0, 0) n vecin atatea originii.
Cresterea
f(x, y) f(0, 0) = xy
2
e
xy
nu p astreaza semn constant n oricare din vecinat at ile originii si deci punctul
M
1
(0, 0) nu este punct de extrem local al funct iei z; este punct de tip sa.
Exercit iul 1.1.5 S a se determine valorile extreme ale funct iei
f : IR
2
IR, f(x, y) = x
3
+ 3xy
2
15x 12y.
Solut ie. Derivatele part iale p ana la ordinul doi inclusiv ale funct iei sunt:
z
x
(x, y) = 3x
2
+ 3y
2
15,
z
y
(x, y) = 6xy 12;

2
z
x
2
(x, y) = 6x,

2
z
xy
(x, y) = 6y,

2
z
y
2
(x, y) = 6x.
Din anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai, efectuata pentru a se
determina punctele stat ionare ale funct iei, se obt ine

x
2
+y
2
= 5
xy = 2
=

(x +y)2 = 9
xy = 2
=

x + y = 3
xy = 2
12 Ion Craciun
Rezolvarea ultimelor dou a sisteme conduce la patru puncte stat ionare
M
1
(1, 2), M
2
(2, 1), M
3
(1, 2), M
4
(2, 1).
Matricele hessiene corespunzatoare celor patru puncte stat ionare au ele-
mentele
H
z
(M
1
) =

6 12
12 6

, H
z
(M
2
) =

12 6
6 12

,
H
z
(M
3
) =

6 12
12 6

, H
z
(M
4
) =

12 6
6 12

Vom folosi metoda valorilor proprii pentru a stabili natura formelor p atratice
d
2
z(M
1
), d
2
z(M
2
), d
2
z(M
3
), d
2
z(M
4
) care, cu ajutorul matricelor hessiene,
se scriu n forma

d
2
z(M
1
) = (dx dy) H
z
(M
1
)

dx
dy

,
d
2
z(M
2
) = (dx dy) H
z
(M
2
)

dx
dy

,
d
2
z(M
3
) = (dx dy) H
z
(M
3
)

dx
dy

,
d
2
z(M
4
) = (dx dy) H
z
(M
4
)

dx
dy

Valorile proprii ale oric arei din cele patru diferent iale sunt aceleasi cu ale
matricei hessiene corespunzatoare.
Valorile proprii ale unei matrice p atratice simetric a A, cu elementele a
11
,
a
12
= a
21
si a
22
, sunt r adacinile ecuat iei caracteristice P() = 0, unde P()
este polinomul caracteristic al matricei
P() = det (A I
2
) =

a
11
a
12
a
21
a
22

=
2
(a
11
+ a
22
) + det A,
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 13
iar I
2
este matricea unitate de ordinul doi.
O r adacin a a ecuat iei caracteristice a unei matrice p atratice simetric a A
se numeste e valoare proprie a acesteia, e valoare proprie a formei p atratice
f : IR
2
IR care n baza canonica din IR
2
are matricea A.
O forma patratic a f : IR
2
IR, caren baza canonic a din IR
2
are matricea
A, are expresia analitica
f(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
)

a
11
a
12
a
21
a
22

x
1
x
2

= a
11
x
2
1
+ 2a
12
x
1
x
2
+a
22
x
2
2
,
unde x = (x
1
, x
2
) este un vector arbitrar din IR
2
.
Cele patru polinoame caracteristice P
1
(), P
2
(), P
3
(), P
4
() ale respec-
tiv celor patru diferent iale ale funct iei z n punctele stat ionare M
1
, M
2
, M
3
,
M
4
sunt
P
1
() = ( + 6)( 18), P
2
() = ( 6)( 18),
P
3
() = ( 6)( + 18), P
4
() = ( + 6)( + 18).
Criteriul pe care l vom utiliza pentru a determina natura unei forme
p atratice f : IR
2
IR, a carei matrice A n baza canonic a din IR
2
are
r adacinile caracteristice
1
si
2
, const a n urmatoarele:
dac a toate valorile proprii ale formei patratice f sunt pozitive, atunci
forma patratic a este pozitiv denit a;
dac a toate valorile proprii ale formei p atratice f sunt negative, atunci
forma patratic a este negativ denit a;
dac a toate valorile proprii ale formei patratice f sunt nenegative, atunci
forma patratic a este pozitiv a;
dac a toate valorile proprii ale formei p atratice f sunt nepozitive, atunci
forma patratic a este negativ a;
dac a
1
> 0, iar
2
< 0, atunci forma patratic a este nedenit a.
Natura punctului stat ionar analizat depinde de natura diferent ialei a doua
a funct iei n acel punct, aceeasi cu natura formei patratice cu care se exprim a
aceast a diferent iala.
Aplic and funct iei z criteriul descris, gasim:
14 Ion Craciun
punctele M
1
si M
3
nu sunt puncte de extrem ale funct iei z; ele sunt
puncte de tip sa;
punctul M
2
este un punct de minim local al funct iei si f
min
= f(M
2
) =
28;
punctul M
2
este un punct de maxim local al funct iei si f
max
= f(M
4
) =
36.
Exercit iul 1.1.6 S a se determine punctele de extrem local ale funct iei
f : IR
2
IR, f(x, y) = x
2
xy +y
2
3y.
Solut ie. Sistemul obt inut prin anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai
ale funct iei f are o singur a solut ie (1, 2). Prin urmare, funct ia f are un singur
punct stat ionar M
0
(1, 2).
Hessiana funct iei f n punctul M
0
este H
f
(M
0
) =

2 1
1 2

Polino-
mul caracteristic al acestei matrice este
P() = det H
f
(M
0
) =

2 1
1 2

= (1 )(3 ),
iar valorile proprii sunt ambele pozitive. Aceasta arata c a diferent iala a doua
a funct iei f n punctul M
0
d
2
f(M
0
) = 2dx
2
2dxdy + 2dy
2
este o form a patratica pozitiv denit a ceea ce atrage c a M
0
este punct de
minim local.
S a observ am ca expresia algebrica a funct iei f se poate pune sub forma
f(x, y) =
1
4
(2x y)
2
+
3
4
(y 2)
2
3,
de unde deducem f(x, y) 3, oricare ar punctul M(x, y) IR
2
, egalitatea
av and loc dac a si numai dac a x = 1 si y = 2. Aceasta arat a c a punctul
M
0
(1, 2) este punct de minim global strict iar f(M
0
) = 3 este valoare
minim a global a stricta.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 15
Exercit iul 1.1.7 Aratat i ca funct ia
f : D IR, f(x, y) = xy +
50
x
+
20
y
,
denita pe mult imea deschisa D = (x, y) IR
2
[ x > 0, y > 0, are o valoare
minima locala stricta.
Solut ie. Funct ia f ind innit diferent iabil a, determinam valorile extreme
ale sale stabilindui mai ntai punctele critice.
Anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai ale funct iei f conduce la
un sistem care are (5, 2) drept solut ie unic a. Prin urmare, funct ia f are un
singur punct critic, M
0
(5, 2).

In acest punct derivatele part iale de ordinul al
doilea ale funct iei f au valorile

2
f
x
2
(5, 2) =
4
5
,

2
f
xy
(5, 2) = 1,

2
f
y
2
(5, 2) = 5.
Ecuat ia caracteristic a a matricei hessiene corespunzatoare H
f
(M
0
),
5
2
29 + 15 = 0,
are ambele r ad acini pozitive si deci d
2
f(M
0
) este o form a p atratic a pozitiv
denit a ceea ce atrage ca M
0
este punct de minim local strict. Valoarea
minim a local a stricta a funct iei f este f
min
= f(5, 2) = 30.
Observat ia 1.1.1 Criteriul descris n ultimele doua exercit ii poate gene-
ralizat astfel ncat sa se poata aplica pentru determinarea punctelor de extrem
local ale unei funct ii reale de trei sau mai multe variabile reale.
Exemplul 1.1.2 Funct ia reala de trei variabile reale
f : IR
3
IR, f(x, y, z) = x
2
y + yz + 32x z
2
.
are un singur punct stat ionar care nu este punct de extrem.
Solut ie. Derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei f au expresiile:
f
x
(x, y, z) = 2xy + 32,
f
y
(x, y, z) = x
2
+ z,
f
z
(x, y, z) = y 2z.
16 Ion Craciun
Coordonatele punctelor stat ionare sunt solut ii ale sistemului

f
x
(x, y, z) = 0,
f
y
(x, y, z) = 0,
f
z
(x, y, z) = 0,
=

xy + 16 = 0,
x
2
+z = 0,
y 2z = 0
=

x
0
= 2,
y
0
= 8,
z
0
= 4.
Deci singurul punct stat ionar este M
0
(2, 8, 4).
Derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei f n punctul curent
M(x, y, z), sunt:

2
f
x
2
(x, y, z) = 2y;

2
f
xy
(x, y, z) = 2x;

2
f
xz
(x, y, z) = 0;

2
f
y
2
(x, y, z) = 0;

2
f
yz
(x, y, z) = 1;

2
f
z
2
(x, y, z) = 2.
Hessiana asociata funct iei f n punctul x
0
, unde x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
), este
H
f
(x
0
) =

2
f
x
2
(x
0
)

2
f
xy
(x
0
)

2
f
xz
(x
0
)

2
f
xy
(x
0
)

2
f
y
2
(x
0
)

2
f
yz
(x
0
)

2
f
xz
(x
0
)

2
f
yz
(x
0
)

2
f
z
2
(x
0
)

16 2 0
2 0 1
0 1 2

Polinomul caracteristic al matricei H


f
(x
0
) este
P() = det H
f
(x
0
) I
3
=

16 4 0
4 1
0 1 2

=
3
18
2
15+18.
Ecuat ia caracteristic a P() = 0 nu poate avea toate rad acinile pozitive
c aci
1
+
2
+
3
= 18 < 0, dar nici toate negative deoarece produsul
lor este pozitiv,
1

2

3
= 18. Mai precis, folosind sirul lui Rolle pentru
determinarea pozit iilor celor trei r adacini constat am c a
1
< 0 si
2
< 0 iar
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 17

3
> 0. Exist a atunci o baza n spat iul vectorial IR
3
n care forma p atratica
are expresia canonica
d
2
f(x
0
) =
1
(dx

)
2
+
2
(dy

)
2
+
3
(dz

)
2
,
rezultat care arata c a diferent iala a doua a funct iei f n punctul x
0
este o
form a p atratic a nedenita. Prin urmare x
0
nu este punct de extrem; este
punct de tip sa.
Exercit iul 1.1.8 Determinat i punctele de extrem local ale funct iei
f : IR
3
IR, f(x, y, z) = x
2
+ 3y
2
+ 2z
2
2xy + 2xz.
Solut ie. Derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei f au expresiile

f
x
(x, y, z) = 2x 2y + 2z
f
y
(x, y, z) = 6y 2x
f
z
(x, y, z) = 4z + 2x.
Funct ia f ind diferent iabil a, eventualele puncte de extrem local ale sale
se a a printre punctele stat ionare ale lui f. Pentru a determina aceste puncte
stat ionare trebuie s a rezolv am sistemul obt inut din anularea derivatelor part iale
de ordinul nt ai ale funct iei f. Dup a simplicarea prin 2 a ec areia dintre e-
cuat ii se ajunge la sistemul

x y + z = 0
3y x = 0
2z + x = 0.
a carui solut ie unica este x
0
= (0, 0, 0) = 0. Prin urmare, singurul punct
stat ionar al funct iei f este originea sistemului Oxyz.
Pentru a decide asupra naturii punctului stat ionar trebuie s a determin am
matricea H
f
(x
0
), hessiana funct iei f n punctul x
0
= 0.
Aceast a hessian a este o matrice p atratic a simetrica de ordinul al treilea
care are pe linii componentele gradient ilor derivatelor part iale de ordinul ntai
18 Ion Craciun
calculate n x
0
. Efectu and aceste calcule, g asim
H
f
(0) =

2 2 2
2 6 0
2 0 4

Lant ul minorilor principali ai acestei matrice este

1
= [2[ = 2,
2
=

2 2
2 6

= 8,
3
= det H
f
(0) =

2 2 2
2 6 0
2 0 4

= 8.
Deoarece tot i minorii principali ai hessienei H
f
(x
0
) sunt pozitivi, conform
criteriului lui Sylvester, rezulta c a diferent iala a doua a funct iei f n punctul
x
0
= 0
d
2
f(x
0
) = 2dx
2
+ 6dy
2
+ 4dz
2
4dxdy + 4dxdz
este o form a p atratic a pozitiv denit a si deci punctul critic determinat este
punct de minim relativ pentru funct ia f.
Exercit iul 1.1.9 Determinat i punctele de extrem local ale funct iei
f : D IR, f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
1
z
,
unde D = M(x, y, z) IR
3
: x > 0, y > 0, z > 0.
Solut ie. Vom calcula derivatele part iale de ordinul nt ai ale funct iei. Avem:
f
,1
(x, y, z) = 1
y
2
4x
2
, f
,2
(x, y, z) =
y
2x

z
2
y
2
, f
,3
(x, y, z) =
2z
y

2
z
2
.
Din sistemul obt inut prin anularea acestor derivate se deduc

f
,1
(x, y, z) = 0
f
,2
(x, y, z) = 0
f
,3
(x, y, z) = 0
=

1
y
2
4x
2
= 0,
y
2x

z
2
y
2
= 0,
z
y

1
z
2
= 0
=

y = 2x,
z = y,
y = z
3
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 19
Ultimul sistem are solut ia

x =
1
2
,
y = 1,
z = 1
Prin urmare, singurul punct stat ionar al funct iei este M
0
(
1
2
, 1, 1).
Determin am diferent iala a doua a funct iei n punctul M
0
d
2
f(M
0
) = f
,11
(M
0
)dx
2
+f
,22
(M
0
)dy
2
+f
,33
(M
0
)dz
2
+
+ 2(f
,12
(M
0
)dxdy + f
,23
(M
0
)dydz + f
,31
(M
0
))dzdx.
Pentru aceasta avem nevoie de valorile derivatelor part iale de ordinul al
doilea ale funct iei f n punctul M
0
. Avem:

f
,11
(x, y, z) =
y
2
2x
3
; f
,22
(x, y, z) =
1
2x
+
2z
2
y
3
; f
,33
(x, y, z) =
2
y
+
4
z
3
;
f
,12
(x, y, z) =
y
2x
2
; f
,23
(x, y, z) =
2z
y
2
; f
,31
(x, y, z) = 0.
De aici rezulta c a valorile derivatelor part iale de ordinul al doilea ale funct iei
f n punctul M
0
sunt:

f
,11
(M
0
) = 4; f
,22
(M
0
) = 3; f
,33
(M
0
) = 6;
f
,12
(M
0
) = 2; f
,23
(M
0
) = 2; f
,31
(M
0
) = 0.
Atunci diferent iala a doua a funct iei f n punctul M
0
este forma p atratic a
d
2
f(M
0
) = 4dx
2
+ 6dy
2
+ 3dz
2
4dxdy 4dzdx.
Folosim metoda lui Gauss de aducere a unei forma p atratice la o sum a
de patrate.

In acest scop, pentru c a exist a un termen ce l cont ine pe dx


2
, grup am
tot i termenii ce au ca factor pe dx si alc atuim cu acestia un patrat perfect.
G asim
d
2
f(M
0
) = 4(dx
1
2
dy
1
2
dz)
2
+ 5dy
2
2dydz + 2dz
2
.
20 Ion Craciun
Pentru c a exist a termenul ce l cont ine pe dy
2
, proced am similar cu termenii
ce cont in factorul dy.

In cele din urm a se obt ine
d
2
f(M
0
) = 4(dx
1
2
dy
1
2
dz)
2
+ 5(dy
1
5
dz)
2
+
9
5
dz
2
,
de unde se vede c a forma p atratica care exprima diferent iala a doua a func-
t iei f n punctul M
0
este pozitiv denit a si deci punctul stat ionar determinat
este punct de minim pentru funct ia f.
Exercit iul 1.1.10 Determinat i punctele de extrem local ale funct iei
f : IR
3
IR, f(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
+ 2xy yz 4x 3y z + 4.
Solut ie. Derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei f sunt

f
x
(x, y, z) = 2x + 2y 4
f
y
(x, y, z) = 2x + 2y z 3
f
z
(x, y, z) = y + 2z 1.
Sistemul format prin anularea acestor derivate are solut ia (1, 1, 1) si deci
funct ia are un singur punct stat ionar M
0
(1, 1, 1).
Hessiana funct iei f n punctul M
0
este
H
f
(M
0
) =

2 2 0
2 2 1
0 1 2

Vom folosi metoda valorilor proprii pentru a stabili natura formei p atratice
care reprezint a diferent iala a doua a funct iei f n punctul M
0
. Pentru aceasta
calcul am polinomul caracteristic al matricei hessiene
P() =

2 2 0
2 2 1
0 1 2

= ( 2)(
2
4 1)
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 21
si apoi rezolv am ecuat ia caracteristic a P() = 0. Constat am c a
1
= 2 > 0,

2
= 2

5 < 0,
3
= 2 +

5. Rezult a ca diferent iala a doua a funct iei f n


punctul M
0
este o forma p atratic a nedenit a ceea ce atrage c a punctul M
0
nu este punct de extrem, este un punct de tip sa.
1.1.2 Exemple si exercit ii propuse
Exercit iul 1.1.11 Sa se gaseasca punctele stat ionare (critice) si apoi sa se
select ioneze punctele de extrem pentru funct ia
f : IR
2
IR, f(x, y) = x
4
+y
4
2x
2
+ 4xy 2y
2
1. (1.1)
Raspuns. Punctul critic (0, 0) nu este punct de extrem. Punctele critice
(

2,

2) si (

2,

2) sunt puncte de minim local strict. Funct ia f are


aceeasi valoare minima n cele dou a puncte de minim f
min
= f(

2,

2) =
f(

2,

2) = 9.
Exercit iul 1.1.12 Sa se determine punctele de extrem ale funct iei
f : IR
2
IR, f(x, y) = x
3
3x
2
3x +y
4
8y
3
+ 18y
2
8y.
Raspuns. Exist a sase puncte stat ionare:
M
1
(1 +

2, 2); M
2
(1 +

2, 2 +

3); M
3
(1 +

2, 2

3);
M
4
(1

2, 2); M
5
(1

2, 2 +

3); M
6
(1

2, 2

3).
M
1
, M
5
si M
6
sunt puncte de tip sa; M
2
si M
3
sunt puncte de minim; M
4
este punct de maxim.
Exercit iul 1.1.13 Sa se studieze daca funct ia
f : IR
3
IR, f(x, y, z) = x
2
+ 4y
2
+ 9z
2
+ 6xy 2x
are puncte de extrem.
Raspuns. Funct ia f are punctul stat ionar M
0

4
5
,
3
5
, 0

care nu este punct


de extrem deoarece hessiana funct iei n acest punct nu are valorile proprii de
acelasi semn:
1
= 53

5 < 0;
2
= 5+3

5 > 0;
3
= 18 > 0. Prin urmare
d
2
f(M
0
) este forma p atratica nedenit a ceea ce nseamn a c a M
0
este punct
de tip sa pentru funct ia f.
22 Ion Craciun
Exemplul 1.1.3 Funct ia reala de trei variabile reale
f : IR
3
IR, f(x, y, z) = 2x
2
+ 2y
2
+ z
2
+ 2(xy + yz +x +y + 3z)
are n punctul M
0
(3, 5, 8) un minim global strict.
1.2 Funct ii denite implicit
1.2.1 Exemple si exercit ii rezolvate
Exemplul 1.2.1 Daca F C
2
(D
0
) si y = f(x) este funct ia denita implicit
de ecuat ia F(x, y) = 0, atunci
f

(x) =
F
,xx
(F
,y
)
2
2F
,xy
F
,x
F
,y
+ F
,yy
(F
,x
)
2
(F
,y
)
3
(x, f(x))
Solut ie.

Intr-adev ar, din teorema de existent a si unicitate a unei funct ii
reale y = f(x), de o variabil a reala, denita implicit de ecuat ia F(x, y) = 0
rezult a mai ntai
f

(x) =
F
x
(x, f(x))
F
y
(x, f(x))
=
F
,x
(x, f(x))
F
,y
(x, f(x))
.
Pentru a calcula derivata secund a a funct iei f, aplic am operat ia de derivare
n aceasta egalitate. Avem
f

(x) = (f

(x) =

F
,x
(x, f(x))
F
,y
(x, f(x))

.
Calcul am aceasta derivat a folosind regula de derivare a c atului si regula
de derivare a funct iilor compuse dupa care nlocum valoarea lui f

(x).

In
acest mod constat am ca se obt ine rezultatul dorit.
Exercit iul 1.2.1 S a se arate ca ecuat ia
F(x, y, z) = x
3
+ y
3
+ z
4

3
2
(x
2
+y
2
+z
2
) 3xy = 0,
deneste implicit funct ia reala de doua variabile reale z = f(x, y) ntro ve-
cinatate a punctului M
0

1
2
,
1
2
,

6
2

si apoi sa se calculeze

3
f
x
2
y

1
2
,
1
2

.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 23
Solut ie. Trebuie s a veric am c a sunt ndeplinite ipotezele teoremei de
existent a si unicitate a unei funct ii denite implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0.
Aceste ipoteze sunt:
funct ia F : IR
3
IR trebuie sa e de clas a cel put in C
3
(IR
3
);
n punctul M
0
trebuie ca F(M
0
) = 0;
derivata part iala n raport cu variabila z a funct iei F n punctul M
0
trebuie sa e nenul a.
Funct ia F, ind o funct ie polinom, este de clasa C

(IR
2
), deci prima
dintre ipoteze este vericat a.
Constat am c a F(M
0
) = F

1
2
,
1
2
,

6
2

= 0, ceea ce arat a c a si a doua


ipoteza este vericat a.
Derivata part iala de ordinul ntai a funct iei F ntrun punct oarecare din
IR
3
este
F
z
(x, y, z)b = 4z
3
3z,
iar valoarea acesteia n punctul M
0
,
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) =
3

6
2
,
este diferita de zero si prin urmare ultima ipotez a este satisf acuta.
Conform teoremei de existent a si unicitate a unei funct ii reale de dou a
variabile reale denit a implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, exist a un disc nchis
B

(x
0
, y
0
), h

cu centrul n punctul (x
0
, y
0
) si raza h > 0, un num ar k > 0 si
o unica funct ie
f : B

(x
0
, y
0
), h

[z
0
k, z
0
+ k],
de trei ori diferent iabil a, care satisface condit ia f(x
0
, y
0
) = z
0
si identitatea
F(x, y, f(x, y)) 0 pe mult imea B

(x
0
, y
0
), h

.
Pentru a obt ine derivata ment ionat a n enunt , procedam astfel:
deriv am identitatea F(x, y, f(x, y)) 0 n raport cu y si n raport cu
x dup a care luam x = x
0
si y = y
0
, de aici rezult and
f
y
(x
0
, y
0
) si
respectiv
f
x
(x
0
, y
0
);
24 Ion Craciun
identit at ilor obt inute li se aplica operat ia de derivare n raport cu x,
de aici calcul anduse

2
f
xy
(x
0
, y
0
) si respectiv

2
f
x
2
(x
0
, y
0
);
aplic and penultimei identit at i operat ia de derivare part iala n raport
cu x se determina derivata part ial a de ordinul al treilea a funct iei f
ment ionat a n enunt .
Av and n vedere expresia funct iei F rezult a c a identitatea care urmeaza
a derivata part ial conform procedeului descris este
x
3
+ y
3
+

f(x, y)

3
2

x
2
+y
2
+

f(x, y)

3xy 0.
Cele cinci identitat i obt inute prin deriv arile specicate sunt:

3(y
2
y x) + (4f
3
(x, y) 3f(x, y))
f
y
(x, y) 0,
3(x
2
x y) + (4f
3
(x, y) 3f(x, y))
f
x
(x, y) 0;

3 + 3(4f
2
(x, y) 1)
f
x
(x, y)
f
y
(x, y) + (4f
3
(x, y) 3f(x, y))

2
f
xy
(x, y) 0,
3(2x 1) + 3(4f
2
(x, y) 1)

f
x
(x, y)

2
+ (4f
3
(x, y) 3f(x, y))

2
f
x
2
(x, y) 0;
24f(x, y)

f
x
(x, y)

2 f
y
(x, y) + (4f
3
(x, y) 3f(x, y))

3
f
x
2
y
(x, y)+
+3(4f
2
(x, y) 1)

2
f
x
2
(x, y)
f
y
(x, y) + 2
f
x
(x, y)

2
f
xy
(x, y)

0.
Din primele dou a seturi de identit at i se obt in derivatele:

f
y

1
2
,
1
2

6
12
;
f
x

1
2
,
1
2

6
12
;

2
f
xy

1
2
,
1
2

=
19

6
72
;

2
f
x
2

1
2
,
1
2

=
5

6
72
,
iar din ultima identitate se obt ine

3
f
x
2
y

1
2
,
1
2

=
59

6
144
,
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 25
care este derivata part iala din enunt .
Exercit iul 1.2.2 Funct ia z = z(x, y) este denita implicit de ecuat ia F(x, y, z) =
0, unde
F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
(x +y + z),
, si ind constante reale arbitrare, iar u (u) o funct ie reala diferen-
t iabila pe un innterval I IR.
Sa se arate ca derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei z = z(x, y)
satisface egalitatea
( y z)
z
x
+ (z x)
z
y
= x y.
Solut ie.

In ipotezele ment ionate, funct ia F este derivabil a si

F
x
(x, y, z) = 2x
d
du

u
x
= 2x

(u)
F
y
(x, y, z) = 2y
d
du

u
y
= 2y

(u)
F
z
(x, y, z) = 2z
d
du

u
z
= 2z

(u),
unde am f acut notat ia u = x + y + z.
Derivatele part iale de ordinul nt ai ale funct iei z = z(x, y), denit a im-
plicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, sunt
z
x
(x, y) =
F
x
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
,
z
y
(x, y) =
F
y
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
.

Inlocuind aceste derivate part iale de ordinul ntai ale funct iei F, calculate
n punctul (x, y, z(x, y)), g asim ca derivatele part iale ale funct iei z = z(x, y)
au expresiile

z
x
(x, y) =
2x

(u(x, y, z(x, y)))


2z

(u(x, y, z(x, y)))


,
z
y
(x, y) =
2y

(u(x, y, z(x, y)))


2z

(u(x, y, z(x, y)))


,
26 Ion Craciun
unde u(x, y, z(x, y)) = x + y + z(x, y).

Inmult ind derivata part iala a lui z n raport cu variabila x cu y z(x, y)


si cealalta derivata part iala a funct iei z = z(x, y) cu z(x, y) x si sumand
rezultatele, gasim c a
( y z(x, y))
z
x
(x, y) + (z(x, y) x)
z
y
(x, y) = x y,
ceea ce arat a ca funct ia z = z(x, y) satisface egalitatea din enunt .
Exemplul 1.2.2 Funct ia F(x, y, z) =

x+
z
y
, y+
z
x

, unde este o funct ie


diferent iabila pe un domeniu D IR
2
, este astfel ncat ecuat ia F(x, y, z) = 0
deneste implicit funct ia diferent iabila z = z(x, y).
Derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei z satisfac egalitatea
x
z
x
+ y
z
y
= z xy.
Solut ie.

Intr-adev ar, stiind c a exista derivatele part iale de ordinul ntai ale
funct iei denite implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, acestea se calculeaz a dup a
regula
z
x
(x, y) =
F
x
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
,
z
y
(x, y) =
F
y
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
.
Pentru a determina derivatele part iale de ordinul nt ai ale funct iei F,
folosim regula lant ului de derivare a funct iilor compuse. Notand n prealabil
cu u si v variabilele funct iei si aplicand aceast a regul a, obt inem:

F
x
=

u

u
x
+

v

v
x
=

u

z
x
2

v
;
F
y
=

u

u
y
+

v

v
y
=

v

z
y
2

u
;
F
z
=

u

u
z
+

v

v
z
=
1
y

u
+
1
x

v
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 27
Atunci, derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei z vor

z
x
=

u

z
x
2

v
1
y

u
+
1
x

v
z
y
=

v

z
y
2

u
1
y

u
+
1
x

v
.

Inmult ind aceste expresii cu x si respectiv y si adun and membru cu mem-


bru rezultatele nmult irii constatam ca egalitatea din enunt este satisf acuta.
Exercit iul 1.2.3 Sa se arate ca funct ia z = z(x, y) denita implicit de
ecuat ia
(x az, y bz) = 0, a, b IR, xat i, F C
1
(D), D IR
2
,
verica relat ia
a
z
x
(x, y) + b zy(x, y) = 1.
Solut ie. Vom nota F(x, y, z) = (x az, y bz) precum si u = x az,
v = y bz.

In felul acesta funct ia are variabilele u si v. Determin am
derivatele part iale ale funct iei F folosind regula lant ului de derivare a unei
funct ii compus a. Avem:

F
x
(x, y, z) =

u

u
x
+

v

v
x
=

u
F
y
(x, y, z) =

u

u
y
+

v

v
y
=

v
F
z
(x, y, z) =

u

u
z
+

v

v
z
= a

u
b

v
.
Derivatele part iale de ordinul nt ai ale funct iei z = z(x, y), denit a im-
plicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, se calculeaza dup a regula
z
x
(x, y) =
F
x
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
,
z
y
(x, y) =
F
y
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
.
28 Ion Craciun
Folosind rezultatele precedente g asim c a

z
x
(x, y) =

u
a

u
+b

v
,
z
y
(x, y) =

v
a

u
+b

v
.
Examin and expresiile acestor derivate part iale constat am c a
a
z
x
(x, y) + b
z
y
(x, y) = 1
si deci funct ia z = z(x, y) satisface egalitatea din enunt .
Exemplul 1.2.3 Ecuat ia

x
z
,
y
z

= 0 deneste implicit funct ia reala dife-


rent iabila z = z(x, y). Derivatele part iale de ordinul ntai ale acesteia satisfac
ecuat ia diferent iala cu derivate part iale de ordinul ntai
x
z
x
+y
z
y
= z.
Solut ie.

Intr-adev ar, notand F(x, y, z) =

x
z
,
y
z

si aplic and formulele de


calcul ale derivatelor part iale de ordinul nt ai ale funct iei z = z(x, y), denit a
implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, g asim

z
x
(x, y) =
z(x, y)
,1
(u, v)
x
,1
(u, v) + y
,2
(u, v)
z
y
(x, y) =
z(x, y)
,2
(u, v)
x
,1
(u, v) + y
,2
(u, v)
.
Variabilele intermediare u si v ale funct iei , notate la un moment dat cu
1 si 2, sunt funct ii de x, y si z, nsa n relat iile de mai sus z se considera c a
ind nlocuit cu expresia sa rezultat a din ecuat ia F(x, y, z) = 0, adic a
u(x, y, z(x, y)) =
x
z(x, y)
, v(x, y, z(x, y)) =
y
z(x, y)
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 29
Se vede imediat c a x
z
x
(x, y) + y
z
y
(x, y) z(x, y), ceea ce arat a ca
z = z(x, y) este o solut ie a ecuat iei diferent iale cu derivate part iale de ordinul
nt ai din enunt .
Exemplul 1.2.4 Funct ia reala F T(D) de clasa C
1
pe mult imea deschisa
D IR
3
este astfel ncat:
F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0;
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0;
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
Daca funct iile reale:
x = f(y, z); y = g(z, x); z = h(x, y)
sunt solut iile ecuat iei F(x, y, z) = 0 care satisfac condit iile init iale:
x
0
= f(y
0
, z
0
), y
0
= g(z
0
, x
0
), z
0
= h(x
0
, y
0
),
atunci
f
z
(y
0
, z
0
)
g
x
(z
0
, x
0
)
h
y
(x
0
, y
0
) = 1.

Intr-adev ar, deoarece


F C
1
(D), F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 si
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
rezult a ca ecuat ia F(x, y, z) = 0 deneste implicit funct ia z = h(x, y) ntro
vecin atate a punctului (x
0
, y
0
) si
h
y
(x
0
, y
0
) =
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)

In mod similar deducem:


g
x
(z
0
, y
0
) =
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
;
30 Ion Craciun
f
z
(y
0
, z
0
) =
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
)

Inmult ind membru cu membru aceste trei egalit at i se obt ine relat ia dorit a.
Exemplul 1.2.5 Fie F = (F
1
, F
2
) T(IR
5
, IR
2
), unde
F
1
(x, y, z, y
1
, y
2
) = x +yz y
1
y
2
y
2
1
, F
2
(x, y, z, y
1
, y
2
) = x y + y
3
1
y
3
2
.
Sa se arate ca sistemul de ecuat ii

F
1
(x, y, z, y
1
, y
2
) = 0,
F
2
(x, y, z, y
1
, y
2
) = 0,
deneste implicit pe y
1
si y
2
ca funct ii de variabilele x, y, z ntro vecinatate
a punctului (1, 1, 1, 1, 1) IR
5
si sa se calculeze derivatele part iale de ordinul
ntai ale acestor funct ii n punctul (1, 1, 1) IR
3
.
Solut ie.

Intr-adev ar, din expresiile algebrice ale componentelor funct iei F
se vede ca F C

(IR
5
, IR
2
). Apoi, exist a punctul (1, 1, 1, 1, 1) IR
5
, cu
proprietatea
F(1, 1, 1, 1, 1) = 0.
Matricea jacobiana J
yF
(x, y, z, y
1
, y
2
), unde y = (y
1
, y
2
), este
J
yF
(x, y, z, y
1
, y
2
) =

F
1
y
1
F
1
y
2
F
2
y
1
F
2
y
2

y
2
2y
1
y
1
3y
2
1
3y
2
2

Determinantul acestei matrice este jacobianul


D(F
1
, F
2
)
D(y
1
, y
2
)
(x, y, z, y
1
, y
2
) = 3y
3
1
+ 3y
3
2
+ 6y
1
y
2
2
.
Se vede ca
D(F
1
, F
2
)
D(y
1
, y
2
)
(1, 1, 1, 1, 1) = 0.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 31
Prin urmare, ntr-o vecinatate V
0
a punctului x
0
= (1, 1, 1) IR
3
exist a
funct iile f
1
, f
2
de clasa C

cu proprietat ile:
f
1
(1, 1, 1) = 1, f
2
(1, 1, 1) = 1;

F
1
(x, y, z, f
1
(x, y, z), f
2
(x, y, z)) = 0,
F
2
(x, y, z, f
1
(x, y, z), f
2
(x, y, z)) = 0, () (x, y, z) V
0
.
Derivatele part iale de ordinul nt ai ale funct iilor f
1
si f
2
se obt in din
sistemele algebrice:

1
f
1
x
f
2
f
1
f
2
x
2f
1
f
1
x
= 0,
1 + 3f
2
1
f
1
x
3f
2
2
f
2
x
= 0;

z f
2
f
1
y
f
1
f
2
y
2f
1
f
1
y
= 0,
1 + 3f
2
1
f
1
y
3f
2
2
f
2
y
= 0;

y f
2
f
1
z
f
1
f
2
z
2f
1
f
1
z
= 0,
3f
2
1
f
1
z
3f
2
2
f
2
z
= 0.
,
care se deduc deriv and succesiv n raport cu x, y si z egalitatea F(x, f (x))
0, unde x = (x, y, z) iar f = (f
1
, f
2
).
Rezolv and aceste sisteme si f ac and apoi n solut iile gasite x = y = z = 1,
obt inem:

f
1
x
(1, 1, 1) =
1
6
,
f
2
x
(1, 1, 1) =
1
2
;
f
1
y
(1, 1, 1) =
1
3
,
f
2
y
(1, 1, 1) = 0;
f
1
z
(1, 1, 1) =
1
4
,
f
2
z
(1, 1, 1) =
1
4
.
De remarcat ca aceste rezultate se puteau obt ine si direct utlizand for-
mulele de derivare part iala a unei funct ii vectoriale de variabil a vectorial a
denit a implicit de ecuat ia vectorial a F(x, f (x)) = 0.
32 Ion Craciun
Exercit iul 1.2.4 Calculat i derivatele part iale
z
x
(x, y) si
z
y
(x, y), unde z =
z(x, y) este funct ia denita implicit de ecuat ia (x+y +z, x
2
+y
2
+z
2
) = 0,
iar funct ia (u, v) (u, v) admite derivate part iale continue pe mult imea D
deschisa n IR
2
.
Solut ie. Introducem notat iile
F(x, y, z) = (x + y +z, x
2
+y
2
+z
2
),

u = u(x, y, z) = x + y +z,
v = v(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
.
Cu aceste notat ii rezult a ca funct ia z = z(x, y) este denit a implicit de
ecuat ia F(x, y, z) = 0 si satisfac identitatea
F(x, y, z(x, y)) 0
pe o submult ime a spat iului IR
2
care rezult a n urma aplicarii teoremei de
existent a si unicitate a unei funct ii reale de doua variabile reale denita
implicit de ecuat ia de mai sus.
Pentru a obt ine prima dintre derivatele ment ionate n enunt , derivam
identitatea de mai sus n raport cu x t in and cont c a
F(x, y, z(x, y)) = (u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))
si folosind pentru aceasta regula lant ului de derivare a funct iilor compuse.
Avem:

u

u
x
+

v

v
x
0 =

u

1 +
z
x

+

v

2x + 2z
z
x

.0
Din ultima identitate determinam expresia primei derivate
z
x
=

u
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y))) + 2x

v
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))

u
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y))) + 2z

v
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))
.
Schema de calcul de mai sus se poate aplica si n privint a variabilei y
obt in and n acest mod
z
y
=

u
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y))) + 2y

v
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))

u
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y))) + 2z

v
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 33

In expresiile acestor derivate trebuie avut n vedere c a


u(x, y, z(x, y)) = x +y +z(x, y), v(x, y, z(x, y)) = x
2
+ y
2
+ z
2
(x, y)
aceste egalit at i rezult and din expresiile concrete ale variabilelor intermediare
u si v.
Exemplul 1.2.6 Sistemul de ecuat ii

x +y + z = 0
x
2
+y
2
+z
2
1 = 0
deneste implicit, n anumite condit ii, funct iile x = x(z) si y = y(z). Con-
cluziile teoremei de existent a si unicitate a unui sistem de funct ii reale de
o variabila reala denit implicit de acest sistem de ecuat ii permit calculul
derivatelor funct iilor sistemului.
Solut ie.

Intr-adev ar, funct iile F
1
(x, y, z) = x + y + z si F
2
(x, y, z) = x
2
+
y
2
+z
2
1 sunt de clasa C

(IR
3
).

In orice punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) care satisface
sistemul din enunt si pentru care x
0
= y
0
, determinantul funct ional
D(F
1
, F
2
)
D(x, y)
(x, y, z) =

F
1
x
(x, y, z)
F
1
y
(x, y, z)
F
2
x
(x, y, z)
F
2
y
(x, y, z)

1 1
x y

= y x
este diferit de zero. Ca urmare, ntro vecinatatea punctului M
0
n care
x = y, sistemul din enunt deneste funct iile innit diferent iabile x = x(z) si
y = y(z). Aceste funct ii satisfac sistemul

x(z) + y(z) + z = 0
x
2
(z) + y
2
(z) + z
2
= 1.
S a deriv am ambele ecuat ii ale acestui sistem. Obt inem sistemul

dx
dz
(z) +
dy
dz
(z) = 1
x(z)
dx
dz
(z) + y(z)
dy
dz
(z) = z.
34 Ion Craciun
Rezolv and acest sistem, gasim

dx
dz
(z) =
y(z) z
x(z) y(z)
,
dy
dz
(z) =
z x(z)
x(z) y(z)
.
Prin derivarea expresiilor acestor derivate se pot obt ine derivatele de orice
ordin ale funct iilor x = x(z) si y = y(z).
Exercit iul 1.2.5 Aratat i ca funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia
x(z) + (z) y = 0,
unde , C
2
(I), I IR, satisface ecuat ia diferent iala cu derivate part iale
de ordinul al doilea, neliniara

2
z
x
2

z
y

2
2
z
x
z
y

2
z
xy
+

2
z
y
2

z
x

2
= 0.
Solut ie. Dac a z = z(x, y) este funct ia denit a implicit de ecuat ia
F(x, y, z) = x(z) + (z) y = 0,
atunci are loc identitatea F(x, y, z(x, y)) 0, adic a
x(z(x, y)) + (z(x, y)) y 0,
pe care o vom deriva part ial n raport cu ambele variabile independente x si
y, folosind de ecare dat a regula lant ului de derivare a unei funct ii compuse
de doua variabile. Obt inem:

(z(x, y)) + x

(z(x, y))
z
x
(x, y) +

(z(x, y))
z
x
(x, y) = 0;
x

(z(x, y))
z
y
(x, y) +

(z(x, y))
z
y
(x, y) 1 = 0.
Din aceste egalitat i rezult a derivatele part iale de ordinul nt ai ale funct iei
z = z(x, y) :

z
x
(x, y) =
(z(x, y))
x

(z(x, y)) +

(z(x, y))
;
z
y
(x, y) =
1
x

(z(x, y)) +

(z(x, y))
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 35
Pentru a obt ine mai rapid derivatele part iale de ordinul al doilea ale func-
t iei z = z(x, y), deriv am expresiile derivatelor part iale de ordinul ntai ale
funct iei, prima n raport cu x si apoi cu y, iar a doua n raport cu y. Deoarece
n expresiile astfel g asite vor apare derivatele part iale de ordinul ant ai, acestea
se vor nlocui cu expresiile lor.

In felul acesta se obt in derivatele part iale de
ordinul al doilea. De notat c a peste tot unde apare variabila z ea trebuie
considerat a ca ind z(x, y). Expresiile acestor derivate secunde sunt:

2
z
x
2
(x, y) =
2(x

(z) +

(z))(z)

(z) (x

(z) +

(z))
2
(z)
(x

(z) +

(z))
3
;

2
z
xy
(x, y) =
(x

(z) +

(z))(z) (x

(z) +

(z))

(z)
(x

(z) +

(z))
3
;

2
z
y
2
(x, y) =
x

(z) +

(z)
(x

(z) +

(z))
3
.
Pentru a arata ca funct ia z = z(x, y) este solut ia ecuat iei diferent iale din
enunt , s a observ am n prealabil ca

2
z
x
2
(x, y)

z
y
(x, y)

2
2
z
x
(x, y)
z
y
(x, y)

2
z
xy
(x, y) +

2
z
y
2
(x, y)

z
x
(x, y)

2
=
=
1
(x

(z) +

(z))
2

2
z
x
2
(x, y) + 2 (z(x, y))

2
z
xy
(x, y) +
2
(z(x, y))

2
z
y
2
(x, y)

.
Vericarea faptului c a z = z(x, y) este o solut ie a ecuat iei diferent iale este
de acum o banalitate.
Exercit iul 1.2.6 Sa se gaseasca cat iva termeni a dezvoltarii dupa puterile
lui x 1 si y 1 a funct iei (x, y) z(x, y) denita implicit de ecuat ia
F(x, y, z) = z
3
+yz xy
2
x
3
= 0.
Solut ie. Observ am c a ecuat ia F(x, y, z) = 0 deneste implicit funct ia innit
diferent iabil a (x, y) z(x, y) ntro vecin atate a punctului (1, 1, 1) si aceasta
pentru c a F C

(IR
3
), F(1, 1, 1) = 0, iar derivata part ial a a funct iei F n
raport cu z n punctul (1, 1, 1) este diferita de zero. Funct ia (x, y) z(x, y)
are propriet at ile: z(1, 1) = 1; F(x, y, z(x, y))

= 0; este diferent iabila de orice


ordin; diferent ialele de diverse ordine se pot determina diferent iind de cate
ori avem nevoie identitatea F(x, y, z(x, y))

= 0.
36 Ion Craciun
Dac a impunem ca dezvoltarea funct iei (x, y) z(x, y) dupa puterile
binoamelor x 1 si y 1 sa cont ina termeni de cel mult gradul al doilea,
atunci aceasta poate rezulta din formula lui Taylor cu restul de ordinul doi
z(x, y) = z(1, 1) + dz((1, 1); (x 1, y 1))+
+
1
2
d
2
z((1, 1); ((x 1, y 1), (x 1, y 1)))+
+
1
6
d
3
z((, ); (x 1, y 1), (x 1, y 1), (x 1, y 1)),
unde punctul (, ) apart ine segmentului deschis cu extremit at ile n punctele
(1, 1) si (x, y).
Dup a neglijarea restului, se obt ine formula aproximativa
z(x, y)

= z(1, 1)+dz((1, 1); (x1, y1))+
1
2
d
2
z((1, 1); ((x1, y1), (x1, y1))).
Pentru determinarea celor dou a diferent iale, diferent iem de doua ori iden-
titatea F(x, y, z(x, y))

= 0. Se obt ine:
(3z
2
+y)dz = (3x
2
+y
2
)dx + (2xy z)dy;
(3z
2
+y)d
2
z = 6xdx
2
+ 4ydxdy + 2xdy
2
2dydz 6zdz
2
.
De aici se obt in diferent ialele funct iei (x, y) z(x, y) n punctul (1, 1)
dz(1, 1) = dx +
1
4
dy,
d
2
z(1, 1) =
1
4
dxdy +
9
64
dy
2
.
Consider and ca dx = x 1 si dy = y 1 obt inem n nal formula de
aproximare
z(x, y)

= 1 + (x 1) +
1
4
(y 1)
1
8
(x 1)(y 1) +
9
64
(y 1)
2
,
pentru valori mici ale lui [x 1[ si [y 1[.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 37
1.2.2 Exemple si exercit ii propuse
Exercit iul 1.2.7 Sa se arate ca funct ia z = f(x, y) denita implicit de e-
cuat ia
G

x x
0
z z
0
,
y y
0
z z
0

= 0,
verica relat ia
(x x
0
)
f
x
(x, y) + (y y
0
)
f
y
(x, y) = f(x, y) z
0
.
Exercit iul 1.2.8 Sa se arate ca funct ia z = f(x, y) denita implicit de e-
cuat ia
G(x + y +z, x
2
+y
2
+z
2
) = 0,
verica ecuat ia diferent iala cu derivate part iale de ordinul ntai
(y f(x, y))
f
x
(x, y) + (f(x, y) x)
f
y
(x, y) = x y.
Exercit iul 1.2.9 Sa se arate ca funct ia z = z(x, y), denita implicit de
ecuat ia
F(x, y, z) = (z + y) sin z y(x +z) = 0,
satisface ecuat ia diferent iala cu derivate part iale de ordinul ntai
z sin z
z
x
y
2
z
y
= 0.
Raspuns. Derivatele part iale ale funct iei z sunt
z
x
=
y
sin z + (z + y) cos z y
,
z
y
=
x + z sin z
sin z + (z + y) cos z y
iar pentru a demonstra c a acestea veric a ecuat ia dat a se t ine cont de faptul
c a z = z(x, y) satisface identitatea F(x, y, z(x, y)) = 0.
Exemplul 1.2.7 Funct ia z = z(x, y), denita implicit de ecuat ia F(x, y, z) =
0, unde
F(x, y, z) = y(x + z) (y +z)f(z),
iar f este o funct ie reala de variabila reala, diferent iabila, satisface identitatea
z(x +z)
z
x
y(y +z)
z
y
= 0.
38 Ion Craciun
Indicat ie. Se calculeaz a derivatele part iale de ordinul nt ai ale funct iei z =
z(x, y) dupa formulele
z
x
=
F
x
F
z
,
z
y
=
F
y
F
z
si n nal se foloseste faptul ca funct ia z satisface ecuat ia F(x, y, z) = 0.
Exemplul 1.2.8 Funct ia z = z(x, y), denita implicit de ecuat ia
F(x, y, z) = x
2
+y
2
2xz 2yf(z) = 0,
satisface ecuat ia diferent iala cu derivate part iale
(y
2
x
2
+ 2xz)
z
x
+ 2y(z x)
z
y
= 0.
Exercit iul 1.2.10 Se da ecuat ia
F(x + 2y, y 2x) = 1
care deneste pe y ca funct ie de x.

In ipoteza ca F admite derivate part iale
de ordinul doi continue n domeniul D IR
2
, sa se calculeze y

si y

.
Indicat ie. Notam x +2y = u, y 2x = v si deriv am de doua ori identitatea
F(u(x), v(x)) 1 0,
unde u(x) = x + 2y(x), v(x) = y(x) 2x.
Raspuns.
y

(x) =
2F
, v
(u(x), v(x)) F
, u
(u(x), v(x))
2F
, u
(u(x), v(x)) + F
, v
(u(x), v(x))
;
y

(x) =
F
, uu
(u

(x))
2
+ 2F
, uv
u

(x) v

(x)) + F
, vv
(v

(x))
2
2F
, u
(u(x), v(x)) + F
, v
(u(x), v(x))
,
n care u

(x) = 1 + 2y

(x), v

(x) = y

(x) 2, urm and ca derivata y

(x) s a e
nlocuita cu expresia sa de mai sus.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 39
Exercit iul 1.2.11 Funct ia (u, v) F(u, v) este astfel ncat ecuat ia
F(y + sin x, x + cos y) = 0
deneste implicit funct ia x y(x), de doua ori derivabila. Sa se calculeze
derivatele y

(x) si y

(x).
Indicat ie. Se deriveaza de doua ori identitatea
F(y(x) + sin x, x + cos y(x)) 0
folosind regulile de derivare ale funct iei compuse f(x) = F(u(x), v(x)) n
care:
u(x) = y(x) + sin x; v(x) = x + cos y(x).
Prima derivat a rezulta din
F
u
(u(x), v(x)) (y

(x) + cos x) + F
, v
(u(x), v(x)) (1 y

(x) sin x) 0,
iar cea de a doua din
F
, uu
(u(x), v(x)) (u

(x))
2
+ 2F
, uv
(u(x), v(x)) u

(x) v

(x)+
+F
, vv
(u(x), v(x)) (v

(x))
2
+F
, u
(u(x), v(x)) u

(x) + F
, v
(u(x), v(x)) v

(x) 0.
Raspuns.
y

(x) =
F
, u
(u(x), v(x)) cos x + F
, v
F
, v
(u(x), v(x)) sin y(x) F
, u
(u(x), v(x))
;
y

=
E(F
, u
, F
, v
, F
, uu
, F
, uv
, F
, vv
)
(F
, v
sin y(x) F
, u
)
3
,
unde E(F
, u
, F
, v
, F
, uu
, F
, uv
, F
, vv
) este un polinom de gradul al treilea cu
coecient i funct ii de x.
Exercit iul 1.2.12 S a se ae derivatele part iale de ordinul ntai ale func-
t iilor
(x, y) u(x, y), (x, y) v(x, y)
denite implicit de sistemul

F
1
(x, y, u, v) = x u
2
v = 0,
F
2
(x, y, u, v) = y
2
uv +v
2
= 0.
40 Ion Craciun
Indicat ie. Se poate proceda pe doua cai: e aplic and formulele care dau
derivatele part iale ment ionate n enunt , e derivand sistemul dat nt ai n
raport cu variabila x si apoi cu y si rezolv and sistemele obt inute n care
necunoscute sunt derivatele part iale ale funct iilor u si v.
Raspuns.

u
x
=
u 2v
2u
2
4uv v
,
u
y
=
2y
4uv + v 2u
2
;

v
x
=
v
4uv +v 2u
2
,
v
y
=
4uy
2u
2
4uv v
.
Variabilele u si v din membrul doi sunt funct ii de x si y.
Exercit iul 1.2.13 Sa se calculeze diferent ialele du si dv ale funct iilor u =
u(x, y) si v = v(x, y), denite implicit de sistemul:
e
u
+ usin v = x; e
u
ucos v = y.
Indicat ie. Se diferent iaz a n ambii membri ai ecuat iilor sistemului si se
rezolv a sistemul obt inut n care necunoscutele sunt diferent ialele du si dv.
Raspuns.
du =
sin v
1 + (sin v cos v)e
u
dx
cos v
1 + (sin v cos v)e
u
dy,
dv =
e
u
+ sin v
u[1 + (sin v cos v)e
u
]
dx
e
u
cos v
u[1 + (sin v cos v)e
u
]
dy,
n care se t ine cont ca u si v sunt funct ii de x si y.
Exercit iul 1.2.14 Sa se calculeze diferent ialele de ordinul ntai si doi ale
funct iei z = z(x, y), denita implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, unde
F(x, y, z) = (x +z, y + z),
iar (u, v) (u, v) este o funct ie diferent iabila de doua ori pe un domeniu
D IR
2
.
Indicat ie. Se noteaza u = x + z, v = y + z, se diferent iaza de dou a ori
egalitatea (u, v) = 0 si se t ine cont ca du = dx + dz, dv = dy + dz,
d
2
u = d
2
v = d
2
z.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 41
Raspuns.
dz =

, u

, u
+
, v
dx

, v

, u
+
, v
dy;
d
2
z =
(
, v
)
2

, uu
2
, u

, v

, uv
+ (
, u
)
2

, vv
(
, u
+
, v
)
3
(dx dy)
2
.
Exercit iul 1.2.15 Funct iile F si G, denite pe mult imi deschise n IR
2
, sunt
astfel ncat sistemul

F(x + y +z, xy + zu) 1 = 0,


G(x + y +z, xz + y
2
+ u
2
) = 0
deneste implicit pe z si u ca funct ii de x si y. Se cer:
dz; du;
z
x
;
z
y
;
u
x
;
u
y
.
Indicat ie. Se diferent iaza ecare ecuat ie a sistemului si se obt ine sistemul

(F
,1
+ uF
,2
)dz + zF
,2
du = (F
,1
+yF
,2
)dx (F
,1
+xF
,2
)dy,
(G
,1
+ xG
,2
)dz + 2uG
,2
du = (G
,1
+zG
,2
)dx (G
,1
+ 2yG
,2
)dy,
din care se determin a dz si du. Derivatele part iale cerute sunt coecient ii lui
dx si dy din expresiile diferent ialelor dz si du.
1.3 Extreme ale funct iilor denite implicit
1.3.1 Exemple si exercit ii rezolvate
Exercit iul 1.3.1 S a se determine extremele locale ale funct iei reale z =
z(x, y) denita implicit de ecuat ia
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+ z
2
2x + 2y 4z 10 = 0
si sa se dea o interpretare geometrica rezultatelor.
42 Ion Craciun
Solut ie. Funct ia F este innit diferent iabil a pe IR
3
iar derivata sa part ial a
n raport cu z, F
,z
(x, y, z) = 2z 4, este diferit a de zero ntro vecinatate a
oric arui punct x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
) pentru care F(x
0
) = 0 si z
0
= 2.
Dac a x
0
IR
3
este un astfel de punct, atunci conform teoremei de
existent a si unicitate a unei funct ii reale de doua variabile reale denita
implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, ntro vecin atate V
0
1(x
0
) ecuat ia
F(x, y, z) = 0 deneste implicit funct ia reala z = z(x, y), innit diferen-
t iabil a pe discul nchis
B((x
0
, y
0
); h) = (x, y) IR
2
:

(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
h xOy.
Valorile funct iei z = z(x, y) sunt n intervalul [z
0
k, z
0
+k] iar mult imea
B((x
0
, y
0
); h) [z
0
k, z
0
+k] V
0
este o port iune din cilindrul circular de raz a h si nalt ime 2k, cu generatoarele
paralele cu axa Oz, ale carui baze sunt dou a discuri de raz a h situate n
planele z = z
0
k si z = z
0
+k. Ambele discuri sunt paralele cu planul xOy,
centrele lor ind n punctele (x
0
, y
0
, z
0
k) si (x
0
, y
0
, z
0
+k).
Funct ia z = z(x, y) astfel denit a are n plus propriet at ile:
z
0
= z(x
0
, y
0
); F(x, y, z(x, y)) = 0, () (x, y) B((x
0
, y
0
); h).
Derivatele part iale de ordinul nt ai ale funct iei z = z(x, y), n punctele
discului B((x
0
, y
0
); h), sunt date de:

z
x
(x, y) =
F
x
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
;
z
y
(x, y) =
F
y
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
.
(1.2)
Pentru a determina punctele de extrem ale funct iei z = z(x, y) trebuie
s a rezolv am mai nt ai sistemul format prin anularea derivatelor part iale de
ordinul 1 ale acesteia.
Dar, din (1.2) rezult a c a anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai ale
funct iei z = z(x, y) implica anularea derivatelor de ordinul ntai ale funct iei
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 43
F.

In plus, trebuie avut n vedere c a intereseaz a doar acele puncte (x, y, z)
n care F(x, y, z) = 0. Rezult a ca punctele stat ionare ale funct iei z = z(x, y)
sunt date de sistemul

F
x
(x, y, z) = 0,
F
y
(x, y, z) = 0,
F(x, y, z) = 0,
=

2x 2 = 0,
2y + 2 = 0,
x
2
+ y
2
+z
2
2x + 2y 4z 10 = 0,
(1.3)
cu solut iile (1, 1, 2) si (1, 1, 6), pentru care z = 2. Fiecare din punctele
(1, 1, 2) si (1, 1, 6) poate interpretat ca punct de forma (x
0
, y
0
, z
0
) din
rat ionamentul descris la nceputul exercit iului.
Corespunz ator primului punct, avem funct ia denita implicit z = z
1
(x, y),
cu punctul stat ionar (1, 1) si n care valoarea ei este z
1
(1, 1) = 2.
Acelasi punct stat ionar l are si funct ia z = z
2
(x, y), denit a implicit de
ecuat ia F(x, y, z) = 0 n vecinatatea punctului (1, 1, 6).
Pentru a decide natura punctului stat ionar pentru ecare din cele dou a
funct ii trebuie sa calcul am d
2
z
1
(1, 1) si d
2
z
2
(1, 1).
Diferent iind de doua ori ecuat ia F(x, y, z) = 0, obt inem:

(x 1)dx + (y + 1)dy + (z 2)dz = 0;


dx
2
+dy
2
+ dz
2
+ (z 2)d
2
z = 0.
(1.4)
Dac a n a doua din relat iile (1.4) lu am drept z, pe rand, cele dou a funct ii
denite implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, g asim:

dx
2
+ dy
2
+

dz
1
(x, y)

2
+d
2
z
1
(x, y) = 0;
dx
2
+ dy
2
+

dz
2
(x, y)

2
+d
2
z
2
(x, y) = 0.
(1.5)
Din aceste relat ii, considerand x = 1 si y = 1, z
1
(1, 1) = 2 si
z
2
(1, 1) = 6, dz
1
(1, 1) = 0 si dz
2
(1, 1) = 0, rezult a
d
2
z
1
(1, 1) =
1
4
(dx
2
+dy
2
), d
2
z
2
(1, 1) =
1
4
(dx
2
+dy
2
).
Aceste diferent iale sunt forme patratice pe IR
2
, prima pozitiv denita, a
doua negativ denit a. Asadar, funct ia z = z
1
(x, y) are n (1, 1) un punct
44 Ion Craciun
de minim, iar pentru funct ia z = z
2
(x, y), acelasi punct este un punct de
maxim. Valoarea minim a a funct iei z = z
1
(x, y) este z
1
(1, 1) = 2 iar
valoarea maxim a a funct iei z = z
2
(x, y) este z
2
(1, 1) = 6.
Pentru a interpreta geometric rezultatele, s a scriem ecuat ia F(x, y, z) = 0
n forma echivalent a
(x 1)
2
+ (y + 1)
2
+ (z 2)
2
16 = 0 (1.6)
ce, n IR
3
, reprezint a sfera cu centrul n punctul C(1, 1, 2) si raza 4. Punctele
sferei n care nu se poate aplica teorema de existent a si unicitate sunt cele
de pe cercul mare al sferei aat n planul z = 2.

In oricare alt punct x
0
al
sferei nesituat pe acest cerc, ecuat ia F(x, y, z) = 0 deneste implicit pe z ca
funct ie de x si y. Dac a acest punct este situat oriunde pe semisfera inferioar a
planului z = 2, din (1.6) rezulta c a funct ia z = z(x, y) are expresia
z(x, y) = 2

16 (x 1)
2
(y + 1)
2
,
iar dac a punctul x
0
se a a pe cealalt a semisfera, funct ia z = z(x, y) are
expresia
z(x, y) = 2 +

16 (x 1)
2
(y + 1)
2
.
Cele doua puncte determinate prin rezolvarea sistemului (1.3) sunt, primul
pe emisfera inferioar a (z < 2), iar cel de al doilea pe semisfera superioar a.
Asadar, funct iile z = z
1
(x, y) si z = z
2
(x, y) sunt
z
1
(x, y) = 2

16 (x 1)
2
(y + 1)
2
,
z
2
(x, y) = 2 +

16 (x 1)
2
(y + 1)
2
.
Cum punctele M
1
(1, 1, 2) si M
2
(1, 1, 6) au aceleasi abscise si aceleasi
ordonate cu centrul sferei, rezult a ca M
1
este polul sud al sferei iar M
2
polul
nord, ele ind si puncte sferei de cote extreme.
Punctele M
1
si M
2
sunt puncte de extrem global ale respectiv funct iilor
z
1
si z
2
.
Exercit iul 1.3.2 S a se determine extremele locale ale funct iei reale z =
z(x, y) denita implicit de ecuat ia
F(x, y, z) = x
3
y
2
+ z
2
3x + 4y +z 8 = 0.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 45
Solut ie. Funct ia F satisface ipotezele teoremei de existent a si unicitate a
unei funct ii denite implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, deoarece F este dife-
rent iabil a pe IR
3
, exist a puncte, de exemplu M
1
(1, 2, 2), n care F(M
1
) = 0
iar F
,z
(1, 2, 2) = (2z+1)[
(1,2,2)
= 5 = 0. Prin urmare, n vecinatatea punctului
M
1
, exist a funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0.
Pentru determinarea punctelor de extrem ale funct iei denite implicit de
ecuat ia F(x, y, z) = 0 ntro vecin atate a unui punct din IR
3
, calcul am
F
x
(x, y, z) = 3x
2
3,
F
y
(x, y, z) = 2y + 4,
iar apoi rezolv am sistemul

F
x
(x, y, z) = 0,
F
y
(x, y, z) = 0,
F(x, y, z) = 0,
=

3x
2
3 = 0,
2y + 4 = 0,
x
3
y
2
+z
2
3x + 4y + z 8 = 0.
Acest sistem are solut iile:
(1, 2, 3); (1, 2, 2); (1, 2, 2); (1, 2, 1),
care pot interpretate ca puncte n IR
3
.

In toate aceste puncte, F


,z
(x, y, z) =
2z + 1 este diferit a de zero.
Pentru funct iile z = z
i
(x, y), i = 1, 2, 3, 4, denite implicit de ecuat ia
F(x, y, z) = 0 n vecinat at i ale punctelor:
M
1
(1, 2, 2); M
2
(1, 2, 3); M
3
(1, 2, 2); M
4
(1, 2, 1)
exist a punctele stat ionare
M

1
(1, 2); M

2
(1, 2) M

1
; M

3
(1, 2); M

4
(1, 2) M

3
.
Pentru a determina natura acestor puncte stat ionare, calcul am diferen-
t iala de ordinul doi pentru ecare din funct iile z = z
i
(x, y)
d
2
z
i
(x, y) =
1
F
,z
(x, y, z
i
(x, y))

F
,xx
(x, y, z
i
(x, y))dx
2
+
+ 2F
,xy
(x, y, z
i
(x, y))dxdy +F
,yy
(x, y, z
i
(x, y))dy
2

.
46 Ion Craciun

Inlocuind derivatele part iale secunde ale lui F, g asim:


d
2
z
i
(x, y) =
2
2z
i
(x, y) + 1
(3xdx
2
dy
2
).
Corespunz ator celor patru puncte si totodat a celor patru funct ii, avem:

d
2
z
1
(1, 2) =
2
5
(3dx
2
dy
2
);
d
2
z
2
(1, 2) =
2
5
(3dx
2
dy
2
);
d
2
z
3
(1, 2) =
2
3
(3dx
2
+dy
2
);
d
2
z
4
(1, 2) =
2
3
(3dx
2
+dy
2
).
Primele doua diferent iale sunt forme patratice nedenite pe IR
2
, a treia
este form a p atratic a negativ denita n timp cea de a patra este o form a
p atratica pozitiv denita.

In concluzie,
punctul M

1
(1, 2) este punct de tip sa at at pentru funct ia z = z
1
(x, y)
c at si pentru funct ia z = z
2
(x, y);
M

3
(1, 2) este punct de maxim al funct iei z = z
3
(x, y);
M

4
(1, 2) este punct de minim al funct iei z = z
4
(x, y);
valoarea maxim a a funct iei z = z
3
(x, y) este 2;
valoarea minim a a funct iei z = z
4
(x, y) este 1.
Nu putem sa ne pronunt am daca punctele de extrem ale funct iilor z =
z
3
(x, y) si z = z
4
(x, y) sunt globale.

In mod cert ns a ele sunt puncte de
extrem local.
Exercit iul 1.3.3 S a se determine extremele funct iei z = z(x, y) denita
implicit de ecuat ia
(x
2
+ y
2
+ z
2
)
2
= a
2
x
2
z
2
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 47
Solut ie. Ecuat ia dat a este echivalent a cu
F(x, y, z) = 0, (1.7)
unde
F(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
2
a
2
+ x
2
+z
2
.
Funct ia F satisface ipotezele teoremei de existent a si unicitate a funct iilor
denite implicit de ecuat ia (1.7), deci exist a funct ia z = z(x, y) care satisface
identitatea
F(x, y, z(x, y)) 0, (1.8)
ntro vecin atate a unui punct x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
), cu z
0
= 0 si F(x
0
) = 0.
Funct ia denit a implicit pe o vecin atate a punctului (x
0
, y
0
) este innit
diferent iabil a si n orice punct al acestei vecinat at i
z
x
(x, y) =
F
x
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
,
z
y
(x, y) =
F
y
(x, y, z(x, y))
F
z
(x, y, z(x, y))
,
F
z
(x, y, z(x, y)) = 0.
Se pot indica cel put in doua puncte x
0
care se ncadreaz a n ipotezele
teoremei de existent a si unicitate:
x
0
=

0, 0,

1 + 4a
2
1
2

; x
0
=

0, 0,

1 + 4a
2
1
2

,
(1.9)
n vecinatatea carora exista funct iile z = z
1
(x, y) si z = z
2
(x, y) denite
implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0.
Pentru a determina punctele de extrem ale funct iei z = z(x, y) trebuie sa
determin am mai nt ai punctele sale critice, solut ii ale sitemului

F
x
(x, y, z) = 0,
F
y
(x, y, z) = 0,
F(x, y, z) = 0.
Acest sistem are doua solut ii si acestea sunt date n (1.9). Prin urmare,
ecare din funct iile z = z
i
(x, y), i = 1, 2, au originea (0, 0) ca punct stat ionar.
48 Ion Craciun
Pentru determinarea naturii punctelor stat ionare ale celor dou a funct ii,
calcul am d
2
z
i
(0, 0), i = 1, 2, e dupa formula de calcul
d
2
z
i
(0, 0) =
1
F
,z
(0, 0, z
i
(0, 0))

F
,xx
(0, 0, z
i
(0, 0))dx
2
+
+ 2F
,xy
(0, 0, z
i
(0, 0))dxdy +F
,yy
(0, 0, z
i
(0, 0))dy
2

,
e diferent iind de dou a ori n egalitatea (1.7) dup a care se ia x = 0, y = 0,
z = z
i
(0, 0), cu i = 1, 2. G asim:
d
2
z
i
(0, 0) =
1
z
i
(0, 0)(1 + 2z
2
i
(0, 0))

(1 + 2z
2
i
(0, 0))dx
2
+ 2z
2
i
(0, 0)dy
2

.
Se observ a c a natura formei patratice prin care se exprim a diferent ialele
de ordin doi n origine ale respectiv funct iilor z = z
1
(x, y) si z = z
2
(x, y)
depinde doar de semnul lui z
i
(0, 0), i = 1, 2.
Cum z
1
(0, 0) < 0 si z
2
(0, 0) > 0, rezult a c a d
2
z
1
(0, 0) si d
2
z
2
(0, 0) sunt
forme patratice, prima pozitiv denita, iar a doua negativ denita.

In concluzie, z = z
1
(x, y), z = z
2
(x, y) au n origine un punct de minim,
respectiv punct de maxim.
Exercit iul 1.3.4 Sa se determine extremele locale ale funct iei z = f(x, y)
denita implicit de ecuat ia
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0.
Solut ie. Domeniul de denit ie al funct iei reale F de mai sus poate con-
siderat ca este ntreg spat iul IR
3
, prin urmare F T(IR
3
). Funct ia F este
innit diferent iabil a iar derivatele sale part iale de ordinul nt ai sunt:
F
x
(x, y, z) = 2xz+2;
F
y
(x, y, z) = 2yz+2;
F
z
(x, y, z) = xy+2z+2.
Putem arma c a ecuat ia F(x, y, z) = 0 deneste implicit pe z ca funct iie reala
f de variabilele reale x si y n vecinatatea oric arui punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) IE
3
pentru care avemndeplinite condit iile: F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0;
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
Nu este dicil de constatat c a astfel de puncte M
0
exist a. Presupun and c a
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 49
M
0
este un astfel de punct, atunci punctele critice ale lui f se determina
rezolv and sistemul de ecuat ii

F
x
(x, y, z) = 0,
F
y
(x, y, z) = 0,
F(x, y, z) = 0,
=

2x y + 2 = 0,
2y z + 2 = 0,
x
2
+y
2
+z
2
xz yz + 2x + 2y + 2z 2 = 0.
Acest sistem are solut iile

x
1
= 3 +

6,
y
1
= 3 +

6,
z
1
= 4 + 2

6,
si

x
2
= 3

6,
y
2
= 3

6,
z
2
= 4 2

6.
Consider am acum punctele M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) si M
2
(x
2
, y
2
, z
2
). Derivata part ial a
a lui F n raport cu z n aceste dou a puncte este diferit a de zero.

In acest mod sau obt inut dou a puncte stat ionare ale funct iei f si anume
M

1
(3 +

6, 3 +

6) si M

1
(3

6, 3

6), valorile corespunz atoare


ale funct iei f ind f(M

1
) = 4 + 2

6 respectiv f(M

2
) = 4 2

6. De
asemeni, utilizand regulile de diferent iere si considerand variabila z drept o
constant a gasim:
d
2
(x,y)
F(x, y, z) = 2(dx
2
+dy
2
); d
2
(x,y)
F(M
1
) = 2(dx
2
+dy
2
); d
2
(x,y)
F(M
2
) = 2(dx
2
+dy
2
).
Dac a preciz am ca:
F
z
(x
1
, y
1
, z
1
) = 2

6;
F
z
(x
2
, y
2
, z
2
) = 2

6,
atunci folosind formula de calcul a diferent ialei de ordinul al doilea a unei
funct ii denite implicit de ecuat ia F(x, y, z) = 0, obt inem
d
2
f(x
1
, y
1
) =
1
F
z
(x
1
, y
1
, z
1
)
d
2
(x,y)
F(x
1
, y
1
, z
1
) =

6
6
(dx
2
+dy
2
),
din care tragem concluzia c a diferent iala a doua a lui f n punctul M

1
este
negativ denit a si ca atare punctul M

1
este punct de maxim local pentru
funct ia f si valoarea maxima a lui f este z
max
= f(x
1
, y
1
) = z
1
= 4 +

6.
50 Ion Craciun

In mod similar gasim


d
2
f(x
2
, y
2
) =
1
F
z
(x
2
, y
2
, z
2
)
d
2
(x,y)
F(x
2
, y
2
, z
2
) =

6
6
(dx
2
+dy
2
),
de unde deducem c a diferent iala a doua a lui f n punctul M

2
este pozitiv
denit a fapt care duce la armat ia c a punctul M

2
este punct de minim local
iar valoarea minim a a lui f este z
min
= f(x
2
, y
2
) = z
2
= 4

6.
1.3.2 Probleme propuse
Exercit iul 1.3.5 Sa se determine extremele locale ale funct iei y = f(x),
denita implicit de ecuat ia
F(x, y) = y
3
+x
2
xy 3x y + 4 = 0.
Raspuns. Punctul M
0
(5/8, 7/4) este singurul punct critic al funct iei y =
f(x) denita implicit de ecuat ia F(x, y) = 0, ntro vecinatate a lui M
0
.
Derivata secund a a funct iei f ntrun punct al acestei vecin atat i este
f

(x) =
(f

(x) 2)(3f
2
(x) x 1) + (2x f(x) 3)(6f(x)f

(x) 1)
(3f
2
(x) x 1)
2
.
Av and n vedere ca f

(5/8) = 0 si c a f(5/8) = 7/4, din expresia


derivatei secunde a funct iei f deducem f

(5/8) = 32/121 < 0.


Rezult a c a x
0
= 5/8 este punct de maxim pentru funct ia y = f(x),
valoarea sa maxim a ind f
max
= 7/4.
1.4 Extreme condit ionate. Metoda multipli-
catorilor lui Lagrange
1.4.1 Exemple si exercit ii rezolvate
Exercit iul 1.4.1 S a se determine punctele de extrem condit ionat ale func-
t iei scop f(x, y) = x
2
+ y
2
stiind ca coordonatele sale sunt supuse legaturii
F(x, y) = (x

2)
2
+ (y

2)
2
9 = 0
si apoi sa se dea o interpretare geometrica rezultatelor stabilite.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 51
Solut ie. Analiza enunt ului arat a c a avem de rezolvat o problema de extrem
condit ionat a unei funct ii scop de dou a variabile x si y, supuse unei singure
leg aturi.
Pentru rezolvarea acestei probleme introducem funct ia lui Lagrange
L(x, y; ) = f(x, y) + F(x, y)
si determin am punctele stat ionare ale acesteia.

In acest scop, anulam derivatele
part iale de ordinul nt ai ale funct iei L. Se obt ine n acest fel sistemul de trei
ecuat ii

2x + 2(x

2) = 0,
2y + 2(y

2) = 0,
(x

2)
2
+ (y

2)
2
9 = 0,
care are solut iile

2
2
,

2
2
;
1
3

2
2
,
5

2
2
;
5
3

.
Prin urmare, funct ia f are punctele stat ionare condit ionate
M
1

2
2
,

2
2

; M
2

2
2
,
5

2
2

,
corespunz atoare valorilor
1
=
1
3
si
2
=
5
3
ale multiplicatorului a lui
Lagrange.
Pentru a determina natura acestor puncte stat ionare condit ionate ale
funct iei f cercet am natura punctelor critice corespunzatoare ale funct iei lui
Lagrange.

In acest sens, calcul am diferent iala a doua a funct iei L n cele
dou a puncte. Avem:
d
2
L(x
1
, y
1
;
1
) = 2(1 +
1
)(dx
2
+ dy
2
) + 2[2(x
1

2)dx + (y
1

2)dy]d;
d
2
L(x
2
, y
2
;
2
) = 2(1 +
2
)(dx
2
+dy
2
) + 2[2(x
2

2)dx + (y
2

2)dy]d.
Dar, din faptul c a lu am n calcul numai puncte M(x, y) ale c aror coordo-
nate veric a legatura F(x, y) = 0, prin diferent ierea acesteia si nlocuirea
punctului M(x, y) cu punctele M
1
(x
1
, y
1
) si M
2
(x
2
, y
2
) obt inem
2(x
1

2)dx + 2(y
1

2)dy = 0, 2(x
2

2)dx + 2(y
2

2)dy = 0,
52 Ion Craciun
din ecare egalitate rezult and n plus dy = dx.
Astfel, diferent ialele de ordinul al doilea a funct iei lui Lagrangen punctele
sale stat ionare devin
d
2
L(x
1
, y
1
;
1
) =
8
3
dx
2
; d
2
L(x
2
, y
2
;
2
) =
8
3
dx
2
,
constat and totodata c a prima dintre aceste diferent iale este o form a patratica
pozitiv denita, iar cea de a doua este form a p atratic a negativ denit a.
Prin urmare, M
1
este punct de minim condit ionat al funct iei f, iar M
2
este punct de maxim condit ionat. Valorile extreme ale funct iei scop sunt
f
min
= f(M
1
) = 1 si f
max
= f(M
2
) = 25.
Pentru a interpreta geometric rezultatele g asite sa observ am mai ntai c a
leg atura reprezint a cercul de raz a 3 cu centrul aat pe prima bisectoare n
punctul C(

2,

2), apoi c a funct ia scop este p atratul distant ei de la originea


reperului xOy la punctul M(x, y).
Atunci, problema de extrem condit ionat poate reformulat a astfel: dintre
toate punctele cercului sa se determine punctul cel mai apropiat de origine si
punctul cel mai ndepartat de origine.
Cum originea este punct interior cercului, rezult a ca cele dou a puncte
sunt extremit at ile diametrului prin origine al cercului, diametru care se a a
pe prima bisectoare a reperului xOy. Valorile extreme ale funct iei scop arat a
c a originea se aa la o unitate de punctul M
1
si la

25 = 5 unitat i de lungime
de punctul M
2
.
Exercit iul 1.4.2 Determinat i extremele condit ionate ale funct iei scop u =
xy
2
z
3
cu legatura x + 2y + 3z = a, unde x > 0, y > 0, z > 0, iar a este o
constanta pozitiva data.
Solut ie. Observ am ca funct ia scop u are aceleasi extreme ca si funct ia
ln u = v. Atunci, putem transfera problema data la determinarea extremelr
condit ionate ale funct iei scop
v = ln x + 2 ln y + 3 ln z,
leg atura ind aceeasi.
Introducem funct ia lui Lagrange a acestei probleme
L(x, y, z; ) = ln x + 2 ln y + 3 ln z +(x + 2y + 3z a)
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 53
si rezolv am sistemul

1
x
+ = 0,
2
y
+ = 0,
3
z
+ = 0,
x + 2y + 3z a = 0.
obt inut prin anularea celor patru derivate part iale de ordinul nt ai ale funct iei
L. Acest sistem are solut ia
w
0
=

a
6
,
a
6
,
a
6
;
6
a

,
care reprezint a punctul stat ionar a funct iei L.
Rezult a c a funct ia scop v are punctul stat ionar condit ionat M
0

a
6
,
a
6
,
a
6

corespunz ator multiplicatorului Lagrange


0
=
6
a
.
Diferent iala a doua a funct iei lui Lagrange ntrun punct oarecare al
domeniului ei de denit ie este
d
2
L(x, y, z; ) =
1
x
2
dx
2

1
y
2
dy
2

1
z
2
dz
2
+ 2d(dx + 2dy + 3dz).
Dar, din diferent ierea leg aturii rezulta dx + 2dy + 3dz = 0, care scrisa n
forma echivalenta dx = 2dy 3dz si introdus a n expresia diferent ialei a
doua n care x = 2y 3z, conduce la
d
2
L(x, y, z; ) =
1
(2y + 3z)
2
(2dy + 3dz)
2

1
y
2
dy
2

1
z
2
dz
2
care, calculata n punctul stat ionar d a
d
2
L(M
0
;
0
) = d
2
L(w
0
) =
36
25a
2
(29dy
2
+ 12dydz + 34dz
2
).
Hessiana acestei diferent iale,
H
L
(w
0
) =

29 36
25a
2

6 36
25a
2

6 36
25a
2

34 36
25a
2

,
54 Ion Craciun
are minorii principali
1
=
29 36
25a
2
< 0 si
2
= det H
L
(w
0
) > 0 si deci, con-
form criteriului lui Sylvester, d
2
L(w
0
) este o forma p atratica negativ denit a.
Rezultatele stabilite demonstreaz a c a M
0
este un punct de maxim condi-
t ionat pentru funct ia v, prin urmare si pentru funct ia u. Pentru c a
u(x, y, z) = xy
2
z
3
u
max
= u(M
0
) =

a
6

6
rezult a c a M
0
este un punct de maxim condit ionat global pentru funct ia u.
Exercit iul 1.4.3 Numerele pozitive x, y, z satisfac condit ia x + y + z =

2
.
Care sunt atunci valorile extreme ale funct iei u = sin x sin y sin z?
Solut ie. La fel ca n exercit iul precedent, vom determina extremele condi-
t ionate ale funct iei scop
v = ln u = ln sin x + ln sin y + ln sin z,
cu legatura ntre variabilele sale dat a de
F(x, y, z) = x +y +z

2
= 0.
Punctele astfel determinate vor identice cu punctele de extrem condit ionat
ale funct iei u = u(x, y, z) cu leg atura F(x, y, z) = 0.
Funct ia lui Lagrange corespunz atoare funct iei scop v si leg aturii F(x, y, z) =
0 are punctul stat ionar
w
0
=

6
,

6
,

6
;

Dac a t inem cont de faptul ca prin diferent ierea leg aturii rezult a dz =
dxdy, diferent iala a doua a funct iei lui Lagrange n punctul stat ionar w
0
are expresia
d
2
L(w
0
) = 8(dx
2
+dxdy +dz
2
).
Pentru c a aceast a diferent iala este o form a p atratic a negativ denit a,
rezult a ca n M
0

6
,

6
,

6

, punct stat ionar condit ionat al funct iei v cores-


punz ator multiplicatorului lui Lagrange
0
=

3, avem un punct de maxim


condit ionat al funct iei v si la fel va avea si funct ia dat a u, valoarea maxim a
a celei din urm a ind
u

6
,

6
,

6

=
1
8
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 55
Mai mult, putem arma c a n ipotezele:
x +y +z =

2
; x > 0; y > 0; z > 0,
au loc inegalit at ile
0 < sin x sin y sin z
1
8
,
egalitatea realizanduse dac a si numai dac a x = y = z =

6
.
Exercit iul 1.4.4 Utilizand un rat ionament geometric, sa se determine for-
mula de calcul a distant ei euclidiene de la punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) la planul
(P) de ecuat ie carteziana
(P) : Ax +By + Cz +D = 0,
unde A, B, C, D IR si A
2
+B
2
+ C
2
> 0.
Sa se deduca apoi aceeasi formula folosind metoda multiplicatorilor lui
Lagrange.
Solut ie. Fie M(x, y, z) un punct oarecare al planului (P). Coordonatele sale
trebuie sa verice ecuat ia planului, deci
F(x, y, z) = Ax + By +Cz + D = 0.
Distant a euclidian a ntre punctele M (P) si M
0
este
d(M
0
, M) =

(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
.
Distant a d(M
0
, (P)), de la punctul M
0
la planul (P), este cea mai mic a
valoare a distant elor d(M
0
, M) cand M descrie planul (P)
d(M
0
, (P)) = mind(M
0
, M)[ M (P).
Este evident ca acest minim al distant elor euclidiene d(M
0
, M) se reali-
zeaz a c and punctul M este proiect ia ortogonal a M

0
a punctului M
0
pe planul
(P), prin urmare
d(M
0
, (P)) = d(M

0
, M
0
).
Punctul M

0
este intersect ia dintre planul (P) si normala (N) la planul
(P) care trece prin M
0
. Vectorul director al normalei (N) la planul (P) este
56 Ion Craciun
coliniar cu vectorul normalei planului N = Ai +Bj +Ck. Un punct oarecare
al spat iului M(x, y, z) apart ine dreptei (N) daca si numai daca vectorul

M
0
M= (x x
0
)i + (y y
0
)j + (z z
0
)k
este coliniar cu vectorul N. Acesti vectori sunt coliniari dac a si numai dac a
coordonatele lor sunt proport ionale. Rezult a atunci ca ecuat iile canonice ale
normalei (N) sunt
(N) :
x x
0
A
=
y y
0
B
=
z z
0
C
.
Dac a egalam rapoartele cu t IR, deducem ecuat iile parametrice ale
normalei
(N) :

x = x
0
+At,
y = y
0
+ Bt,
z = z
0
+Ct.
Coordonatele punctului M

0
sunt egale cu componentele corespunz atoa-
re ale solut iei sistemului format de ecuat iile parametrice ale dreptei (N) si
ecuat ia planului (P)

x = x
0
+At,
y = y
0
+Bt,
z = z
0
+Ct,
Ax + By +Cz + D = 0.
Introduc and valorile lui x, y, z din primele trei ecuat ii ale sistemului n
cea de a patra deducem c a
t =
Ax
0
+ By
0
+Cz
0
+ D
A
2
+B
2
+C
2
.
Revenind cu aceast a valoare a lui t n primele trei ecuat ii ale sistemului re-
zult a coordonatele x

0
, y

0
, z

0
ale punctului M

0
= x
0

Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D
A
2
+B
2
+C
2
A
y

0
= y
0

Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D
A
2
+B
2
+C
2
B
z

0
= z
0

Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D
A
2
+B
2
+C
2
C.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 57
Acum putem determina d(M

0
, M
0
) c aci aceasta este distant a d(M
0
, (P))
de la punctul M
0
la planul (P). Avem
d(M

0
, M
0
) =

(x

0
x
0
)
2
+ (y

0
y
0
)
2
+ (z

0
z
0
)
2
.
Dac a se efectueaza calculele, se g aseste c a distant a de la punctul M
0
la planul
(P) este dat a de formula
d(M
0
, (P)) =
Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D

A
2
+ B
2
+C
2
.
Semnul plus corespunde cazului n care vectorul

0
M
0
are acelasi sens cu
vectorul normalei N a planului (P), ceea ce este totuna cu a spune c a acest
semn se ia atunci cand F(M
0
) > 0.
Ne propunem s a determinam acest rezultat folosind nsa metoda multi-
plicatorilor lui Lagrange.
Dac a vom considera c a funct ia scop u = f(x, y, z) este p atratul distant ei
de la punctul M
0
la un punct M (P)
f(x, y, z) = (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
,
atunci avem o problema tipic a de extrem condit ionat n care legatura este
F(x, y, z) = Ax +By +Cy +D = 0.
Funct ia lui Lagrange este
L(x, y, z; ) = f(x, y, z) + F(x, y, z),
iar daca avem n vedere expresiile funct iilor f si F
L(x, y, z; ) = (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
+ (Ax + By + Cy +D).
Sistemul care da punctele stat ionare ale funct iei lui Lagrange este

2(x x
0
) + A = 0,
2(y y
0
) + B = 0,
2(z z
0
) + C = 0,
Ax +By +Cz + D = 0.
58 Ion Craciun

Inmult im prima ecuat ie cu A, a doua cu B, a treia cu C, adun am rezultatele


si t inem cont de ultima ecuat ie a sistemului. Obt inem

0
= 2
Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D
A
2
+B
2
+C
2
.

Inlocuind aceast a valoare a lui n primele trei ecuat ii ale sistemului, de-
ducem coordonatele punctului stat ionar condit ionat al funct iei f. Analiz andu
le, constatam c a sunt coordonatele lui M

0
.
Diferent iala a doua a funct iei L n punctul ei critic (x

0
, y

0
, z
0
;
0
) are
expresia
d
2
L(x

0
, y

0
, z
0
;
0
) = 2(dx
2
+dy
2
+dz
2
) + 2d(Adx + Bdy +Cdz).
Dac a se t ine cont ca M(x, y, z) veric a leg atura, prin diferent ierea acesteia
g asim
Adx +Bdy + Cdz = 0,
astfel c a diferent iala a doua a funct iei lui Lagrange n punctul stat ionar
(x

0
, y

0
, z
0
;
0
) devine
d
2
L(x

0
, y

0
, z
0
;
0
) = 2(dx
2
+dy
2
+ dz
2
).

In aceast a ultima expresie a diferent ialei a doua a funct iei L n punctul ei


stat ionar ar trebui s a nlocuim pe dz, n ipoteza ca C = 0, cu expresia
care rezult a din diferent iala legaturii, nsa se vede ca si f ara aceast a operat ie
d
2
L(x

0
, y

0
, z
0
;
0
) este o forma p atratic a pozitiv denit a, ceea ce arat a ca
punctul stat ionar condit ionat M
0
(x

0
, y

0
, z
0
) este punct de minim condit ionat
pentru funct ia f si
f
min
= f(x

0
, y

0
, z
0
) =
(Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D)
2
A
2
+B
2
+C
2
.
De aici, prin extragerea radicalului, se obt ine formula distant ei de la
punctul M
0
la planul (P), aceeasi cu cea care a fost dedus a mai sus pe cale
geometric a.
Exercit iul 1.4.5 S a se determine valorile extreme ale funct iei
f(x, y, z) = x + 2y 2z
stiind ca variabilele sale sunt supuse restrict iei
F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
16 = 0.
Sa se dea o interpretare geometrica rezultatului.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 59
Solut ie. Analiz and enunt ul constatam ca avem de a face cu o problem a de
extrem condit ionat n care funct ia scop este f iar leg atura este F(x, y, z) = 0.
Pentru a determina extremele condit ionate al funct iei scop f cu legatura
F(x, y, z) = 0,
introducem funct ia lui Lagrange
L(x, y, z; ) = f(x, y, z) + F(x, y, z).
Rezult a c a aceasta funct ie este
L(x, y, z; ) = x + 2y 2z +(x
2
+ y
2
+ z
2
16).
Punctele stat ionare condit ionate se desprind din punctele critice ale func-
t iei lui Lagrange, iar acestea din urm a se determin a rezolvand sistemul

1 + 2x = 0
2 + 2y = 0
2 + 2z = 0
x
2
+y
2
+z
2
= 16,
obt inut prin anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai ale funct iei lui
Lagrange. Solut iile acestui sistem sunt:

4
3
,
8
3
,
8
3
;
3
8

4
3
,
8
3
,
8
3
;
3
8

.
Av and n vedere legatura ntre punctele stat ionare condit ionate ale func-
t iei f si punctele critice ale funct iei lui Lagrange, rezult a c a f are doua puncte
stat ionare:
M
1

4
3
,
8
3
,
8
3

; M
2

4
3
,
8
3
,
8
3

.
care corespund valorilor
1
=
3
8
si respectiv
2
=
3
8
ale multiplicatorului
lui Lagrange .
Pentru a stabili dac a aceste doua puncte stat ionare condit ionate sunt sau
nu sunt puncte de extrem condit ionat pentru funct ia scop, calculam diferen-
t iala de ordinul al doilea a funct iei lui Lagrange, nt ai ntrun punct arbitrar
60 Ion Craciun
(x, y, z; ) al domeniului ei de denit ie si apoi n cele dou a puncte critice
determinate. Constat am c a
d
2
L(x, y, z; ) = 2(dx
2
+dy
2
+dz
2
) + 2(2xdx + 2ydy + 2zdz)d.

Ins a, din faptul c a un punct oarecare M(x, y, z) trebuie sa satisfac a leg atura,
prin diferent ierea acesteia obt inem 2xdx+2ydy +2zdz = 0 astfel c a expresia
diferent ialei a doua a funct iei lui Lagrange devine
d
2
L(x, y, z; ) = 2(dx
2
+ dy
2
+dz
2
),
cu ment iunea c a ntre diferent ialele dx, dy si dz exist a legatura obt inuta prin
diferent ierea egalit at ii F(x, y, z) = 0.
Expresiile diferent ialelor de ordinul al doilea ale funct iei L n cele dou a
puncte critice ale sale sunt:
d
2
L(M
1
;
1
) = 2
3
8
(dx
2
+dy
2
+dz
2
);
d
2
L(M
2
;
2
) = 2
3
8
(dx
2
+dy
2
+dz
2
),
ntre dx, dy si dz exist and relat ia
dx = 2(dz dy).
Introduc and dx n expresiile celor dou a diferent iale, obt inem:
d
2
L(M
1
;
1
) =
3
20
[(5dy 4dz)
2
+ 9dz
2
];
d
2
L(M
2
;
2
) =
3
20
[(5dy 4dz)
2
+ 9dz
2
].
Examin andule, constatam c a prima dintre aceste diferent iale este o form a
p atratica pozitiv denit a n timp ce a doua este forma patratic a negativ
denit a. Aceste rezultate arata c a M
1
este punct de minim condit ionat al
funct iei scop f, iar M
2
este punct de maxim condit ionat pentru f. Evident:
f
min
= f(M
1
) = 12; f
max
= f(M
2
) = 12.
Pentru a da o interpretare geometrica rezultatelor g asite s a remarc am
nt ai c a toate punctele M(x, y, z) care satisfac leg atura se a a pe sfera (S) cu
centrul n origine si raza 4, sfer a care are ecuat ia (S) : X
2
+Y
2
+Z
2
16 = 0.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 61
Funct ia de optimizat este, pan a la un factor multiplicativ, distant a de la
punctul M(x, y, z) de pe sfera la planul (P) : X + 2Y 2Z = 0, care trece
prin origine si are vectorul normalei N de parametri directori N = (1, 2, 2).
Deoarece distant a de la punctul M(x, y, z) la planul (P) este
d(M, (P)) =
x + 2y 2z

1
2
+ 2
2
+ (2)
2
=
x + 2y 2z
3
rezult a c a f(x, y, z) = 3d(M, (P)). De aici rezult a ca funct ia scop f este
maxim a sau minim a c and distant a de la un punct al sferei (S) la planul (P)
este maxima, respectiv minima.
Dintre toate punctele sferei (S), exist a dou a care au distant e extreme la
planul (P). Aceste puncte se g asesc evident la intersect ia dintre dreapta (N),
normala la plan n origine, si sfera (S).
Pentru a determina punctele de intersect ie trebuie s a rezolv am sistemul
format de ecuat ia sferei (S) si ecuat iile normalei (N).
Ecuat iile canonice ale normalei sunt
(N) :
X
1
=
Y
2
=
Z
2
.
Asadar, trebuie sa rezolv am sistemul

X
2
+Y
2
+Z
2
16 = 0
Y = 2X
Z = 2X.
Acest sistem are solut iile M
1
, M
2
si d(M
1
, (P)) = 4, d(M
2
, (P)) =
4. Urmeaz a c a f
min
= 3d(M
1
, (P)) iar f
max
= 3d(M
2
, (P)), aceasta ind
interpretarea geometric a a rezultateleor stabilite.
Exercit iul 1.4.6 S a se determine valorile extreme ale funct iei
f(x, y, z) = x 2y + 2z
stiind ca variabilele sale sunt supuse restrict iei
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
9 = 0.
Sa se dea o interpretare geometrica rezultatelor stabilite.
62 Ion Craciun
Solut ie. Aceast a problem a de extrem condit ionat cu o singura legatur a
a unei funct ii scop de trei variabile este foarte aseman atoare cu cea din
exercit iul precedent.
Dac a se fac calculele, se gasesc dou a puncte de extrem condit ionat. Co-
ordonatele acestor puncte sunt M
1
(1, 2, 2) si M
2
(1, 2, 2), primul ind
punct de minim iar cel de al doilea, punct de maxim. Valorile extreme ale
funct iei scop vor f
min
= f(M
1
) = 9 si f
max
= f(M
2
) = 9.
Interpretarea geometric a a rezultatelor gasite este asem an atoare celei date
la exercit iul precedent.
Funct ia scop f(x, y, z) reprezinta de trei ori distant a de la punctul M(x, y, z),
situat pe sfera cu centrul n origine de raza 3, la planul (P) : X2Y +2Z = 0,
plan care trece prin centrul sferei. Atunci, este evident faptul c a punctele
aate la distant a extrema de plan sunt extremitat ile diametrului sferei care
are direct ia normalei N = i 2j + 2k a planului (P).
Exercit iul 1.4.7 Sa se determine extremele locale ale funct iei scop f(x, y, z) =
z condit ionate de legaturile

F
1
(x, y, z) = x +y + z = 0,
F
2
(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
1 = 0.
Sa se dea o interpretare geometrica rezultatelor gasite.
Solut ie. Funct ia lui Lagrange este
L(x, y, z; , ) = f(x, y, z) + F
1
(x, y, z) + F
2
(x, y, z).

Inlocuind expresiile funct iei scop si ale leg aturilor, obt inem
L(x, y, ; , ) = z +(x +y +z) + (x
2
+ y
2
+z
2
1).
S a determinam acum derivatele part iale de ordinul nt ai ale funct iei lui
Lagrange. Avem
L
x
(x, y, z; , ) = + 2x,
L
y
(x, y, z; , ) = + 2y,
L
z
(x, y, z; , ) = 1 + + 2z,
L

(x, y, z; , ) = F
1
(x, y, z) = x +y + z,
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 63
L

(x, y, z; , ) = F
2
(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
1.
S a rezolv am sistemul

+ 2x = 0
+ 2y = 0
1 + + 2z = 0
x +y +z = 0
x
2
+y
2
+z
2
= 1,
obt inut prin anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai ale funct iei lui
Lagrange.
Solut iile acestui sistem sunt:

6
6
,

6
6
, 2

6
6
;
1
3
,

6
6

6
6
,

6
6
, 2

6
6
;
1
3
,

6
6

.
Aceste rezultate arat a ca funct ia scop are dou a puncte stat ionare condi-
t ionate:
M
1

6
6
,

6
6
, 2

6
6

; M
2

6
6
,

6
6
, 2

6
6

,
corespunz atoare respectiv valorilor
1
=
1
3
,
1
=

6
6
si
2
=
1
3
,
2
=

6
6
.
Diferent iala a doua a funct iei Lagrange este
d
2
L(x, y, z; , ) = 2(dx
2
+dy
2
+dz
2
) + 2(dx +dy + dz)d+
+ 2(xdx + ydy + zdz)d.
Dac a avem n vedere faptul c a ntrun punct oarecare al mult imii solu-
t iilor sistemului format de leg aturi au loc relat ile:
dx +dy +dz = 0; 2xdx + 2ydy + 2zdz = 0,
obt inute prin diferent ierea leg aturilor, rezult a c a expresia diferent ialei a doua
a funct iei lui Lagrange devine
d
2
L(x, y, z; , ) = 4(dx
2
+dxdy +dy
2
).
64 Ion Craciun
Pentru cazul c and consideram primul punct stat ionar condit ionat dife-
rent iala a doua a funct iei lui Lagrange
d
2
L(x
1
, y
1
, z
1
;
1
,
1
) = 2

6
3
(dx
2
+dxdy +dy
2
)
este o form a patratic a pozitiv denit a, cea de a doua diferent iala
d
2
L(x
2
, y
2
, z
2
;
2
,
2
) = 2

6
3
(dx
2
+dxdy +dy
2
)
ind o form a patratic a negativ denita.

In concluzie, M
1
este punct de minim condit ionat n timp ce M
2
este un
punct de maxim condit ionat al funct iei scop f(x, y, z) = z.
Rezultatele pot interpretate geometric.
Sistemul format de legaturi reprezint a mult imea punctelor aate la intersect ia
sferei cu centrul n origine si raza 1, cu planul care trece prin centrul sferei
si are normala de paramatri directori (1, 1, 1). Evident, planul specicat taie
sfera dup a un cerc mare al ei. Atunci, funct ia scop reprezinta cota unui punct
aat pe cerc. Este clar acum c a dintre toate punctele cercului exista unul de
cea mai mic a cota, acesta ind M
1
si un altul, M
2
, cu cea mai mare cota.
Exemplul 1.4.1 Dintrun er cornier de lungime 20 de unitat i si o foaie
de sticla cu aria egala cu 16 unitat i, urmeaza sa se construiasca un ac-
variu. Cum trebuiesc croite materialele astfel ncat capacitatea acvariului sa
e maxima?
Solut ie. Acvariul ce urmeaza a proiectat are forma unui paralelipiped
dreptunghic cu lungimea x, l at imea y si n alt imea z, capacitatea sa ind
atunci egala cu xyz.
Putem presupune c a x y z > 0.
Laturile paralelipipedului provin din erul cornier, deci nsumarea lungim-
ilor acestora trebuie sa dea lungimea materialului. Cum din cele 12 muchii
ale unui paralelipiped din ecare dimensiune sunt cate patru, urmeaza c a
x +y +z = 5.
Oricare din cele sase fet e ale paralelipipedului este un dreptunghi de arie
e xy, e yz, e zx. Deoarece sunt cate doua dreptunghiuri cu aceleasi dimen-
siuni si pentru c a provin din foaia de sticla ce trebuie nntregime consumata,
suma ariilor acestor fet e trebuie sa e 16. Prin urmare, xy +yz +zx = 8.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 65
Constat am c a pentru a rezolva problema data trebuie sa solut ion am o
problem a de extrem condit ionat n care funct ia scop, denit a pe mult imea
deschis a D = M(x, y, z)[ x y z > 0, este f(x, y, z) = xyz, iar legaturile
sunt:
F
1
(x, y, z) = x + y +z 5 = 0, F
2
(x, y, z) = xy +yz +zx 8 = 0.
Fie L(x, y, z; , ) funct ia lui Lagrange corespunz atoare
L(x, y, z; , ) = f(x, y, z) + F
1
(x, y, z) + F
2
(x, y, z).
Derivatele part iale de ordinul ntai ale ei sunt:

L
x
(x, y, z; , ) = yz + + (y +z),
L
y
(x, y, z; , ) = zx + +(z +x),
L
z
(x, y, z; , ) = xy + +(x +y),
L

(x, y, z; , ) = F
1
(x, y, z),
L

(x, y, z; , ) = F
2
(x, y, z).
Sistemul de cinci ecuat ii cu cinci necunoscute format prin anularea acestor
derivate part iale este

yz + + (y + z) = 0,
zx + +(z +x) = 0,
xy + +(x +y) = 0,
x +y + z 5 = 0,
xy + yz +zx 8 = 0.
(1.10)
Pentru a rezolva mai simplu acest sistem, observam ca primele trei ecuat ii
ale sale pot interpretate ca un sistem liniar si omogen n necunoscutele 1,
si . Fiindc a o solut ie a acestui sistem este nebanala (prima sa componenta
este egala cu 1), urmeaza c a rangul matricii sistemului trebuie sa e mai mic
dec at 3 si deci
66 Ion Craciun

yz 1 y +z
zx 1 z +x
xy 1 x + y

= 0 = (z y)(3x
2
10x + 8) = 0.
Egalarea cu zero a ecarui factor din ecuat ia rezultata, la care se adaug a
ultimele doua ecuat ii ale sistemului (1.10), conduce la dou a sisteme de trei
ecuat ii cu necunoscutele x, y si z

z y = 0,
x +y + z 5 = 0,
xy + yz + zx 8 = 0,

3x
2
10x + 8 = 0,
x +y +z 5 = 0,
xy +yz + zx 8 = 0.
Solut iile acestor sisteme sunt:
(1, 2, 2);

7
3
,
4
3
,
4
3

; (2, 2, 1); (2, 1, 2);

4
3
,
7
3
,
4
3

4
3
,
4
3
,
7
3

,
dar numai doua se ncadreaz a n datele problemei si anume:

7
3
,
4
3
,
4
3

; (2, 2, 1).
Pentru a determina valorile parametrilor lui Lagrange si corespunz a-
toare acestor solut ii, vom nlocui pe r and componentele acestora n primele
trei ecuat ii ale sistemului (1.10) si astfel g asim pentru perechea (, ) respec-
tiv valorile:

16
9
,
4
3

; (4, 2).
Prin urmare, funct ia lui Lagrange are doua puncte stat ionare:

7
3
,
4
3
,
4
3
;
16
9
,
4
3

; (2, 2, 1; 4, 2)
si deci, funct ia scop are dou a puncte stat ionare condit ionate:
M
1

7
3
,
4
3
,
4
3

; M
2
(2, 2, 1),
corespunz atoare respectiv celor doua perechi de valori ale lui si .
Diferent ierea legaturilor ntrun punct arbitrar al mult imii D, conduce la
dx +dy +dz = 0, (y +z)dx + (z +x)dy + (x +y)dz = 0,
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 67
care n cele doua puncte stat ionare condit ionate, devin

dx +dy +dz = 0,
8dx + 11(dy + dz) = 0,

dx + dy +dz = 0,
3(dx +dy) + 4dz = 0.
Din primul sistem obt inem dx = 0 si dz = dy, iar din al doilea dy = dx
si dz = 0.
Diferent iala de ordinul al doilea a funct iei lui Lagrange, ntrun punct
arbitrar al mult imii D, are expresia
d
2
L(x, y, z; , ) = 2[(z +)dxdy + (x + )dydz + (y + )dzdx]+
+2(dx +dy + dz)d + 2[(y +z)dx + (z + x)dy + (x + y)dz]d.
care, n cele doua puncte stat ionare ale funct iei L, devine:
d
2
L

M
1
;
16
9
,
4
3

= 2dy
2
; d
2
L(M
2
; 4, 2) = 2dx
2
.
Prima diferent ial a este o forma p atratic a negativ denit a si deci M
1
este
punct de maxim condit ionat, iar cea de a doua este o form a p atratic a pozitiv
denit a, fapt ce atrage ca punctul M
2
este punct de minim condit ionat.
Valorile extreme corespunzatoare ale funct iei scop sunt: f
max
= f(M
1
) =
112
27
; f
min
= f(M
2
) = 4.

In concluzie, problema dat a revine la dimensionarea erului cornier n


patru bucat i a c ate 5 unit at i lungime, ecare din ele urm and a divizat a n
c ate trei buc at i cu lungimile:
7
3
;
4
3
;
4
3
.
C at priveste foaia de sticl a, aceasta urmeaza a croita n dou a p art i cu
arii egale, ecare parte la r andui urm and a divizata n trei buc at i avand
ariile:
28
9
;
28
9
;
16
9
.
Pentru aceasta, se comand a foaia de sticla cu lungimea de 6 unitat i si lat imea
de
8
3
unit at i. Foaia astfel comandata se divizeaza apoi n doua p art i identice
cu dimensiunile 6 si
4
3
. Din ecare parte se extrage un p atrat cu latura
4
3
,
68 Ion Craciun
iar din cele doua buc at i r amase se croiesc c ate doua dreptunghiuri identice
de dimensiuni
7
3
si
4
3
.
Exemplul 1.4.2 S a se dimensioneze o cutie paralelipipedica de volum dat
a
3
, astfel ca aria acesteia, fara capac, sa e minima.
Solut ie. Fie x, y dimensiunile fet ei inferioare a cutiei si z nalt imea acesteia.
Dimensionarea cutiei, cu capacitatea prestabilit a egala cu a
3
, astfel nc at
aria acesteia, f ara capac, s a e minima, se realizeaz a rezolv and o problema
de extrem cu leg aturi, n care funct ia scop este
S : D IR+

, S(x, y, z) = xy + 2(yz +zx),


unde D = (x, y, z) IR
3
[ x > 0, y > 0, z > 0, iar legatura este
F(x, y, z) = xyz a
3
= 0.
Ca si p an a acum, introducem funct ia lui Lagrange
L(x, y, z; ) = xy + 2(yz +zx) + (xyz a
3
),
derivatele sale part iale de ordinul nt ai ind

L
x
(x, y, z; ) = y + 2z +yz,
L
y
(x, y, z; ) = x + 2z + zx,
L
z
(x, y, z; ) = 2(x +y) + xy,
L

(x, y, z; ) = xyz a
3
.
Egal and cu zero aceste derivate si mp art ind respectiv cu yz, zx, xy
primele trei ecuat ii ale sistemului, se obt ine sistemul

1
z
+
2
y
+ = 0,
1
z
+
2
x
+ = 0,
2
x
+
2
y
+ = 0,
xyz a
3
= 0,
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 69
echivalent cu sistemul ale c arui solut ii sunt punctele stat ionare ale funct iei
lui Lagrange. Acest sistem are o singur a solut ie

a
3

2, a
3

2,
a
3

2
2
;
2
3

4
a

,
din care rezulta c a funct ia scop S = S(x, y, z) are punctul stat ionar condi-
t ionat
M
0

a
3

2, a
3

2,
a
3

2
2

corespunz ator valorii


0
=
2
3

4
a
a multiplicatorului Lagrange .
Diferent ierea leg aturii n punctul stat ionar condit ionat pune n evident a
urm atoarea leg atur a ntre diferent ialele variabilelor x, y si z
dz =
1
2
(dx +dy).
Calculul diferent ialei a doua a funct iei lui Lagrangen punctul ei stat ionar,
n care se t ine cont de leg atura dintre diferent ialele variabilelor, conduce la
expresia
d
2
L(M
0
;
0
) = 2(dx
2
+dxdy +dy
2
).
Constat am ca d
2
L(M
0
;
0
) este o forma p atratic a pozitiv denit a ceea ce
atrage faptul c a punctul M
0
este punct de minim condit ionat pentru funct ia
scop.
Prin urmare, capacul cutiei trebuie s a e un patrat cu latura a
3

2 si daca
nalt imea sa este
a
3

2
2
, atunci aria cutiei, f ara capac, are valoarea minim a
S
min
= 3a
2
3

4. Capacitatea cutiei este evident egal a cu a


3
.
Exemplul 1.4.3 Fie a
i
0, x
i
0, i = 1, 2, , n, p > 1 si q > 0 astfel
ncat
1
p
+
1
q
= 1.

In aceste ipoteze are loc inegalitatea


n

i=1
a
i
x
i

i=1
a
p
i
1
p

i=1
x
q
i
1
q
,
numita inegalitatea lui Holder.
70 Ion Craciun
Solut ie. Consider am funct ia real a de n variabile reale
u : D IR
+
, u(x
1
, x
2
, , x
n
) =

i=1
a
p
i
1
p

i=1
x
q
i
1
q
,
D = x = (x
1
, x
2
, , x
n
) IR
n
[ x
i
0, i = 1, 2, , n
(1.11)
si egalitatea A =
n

i=1
a
i
x
i
, n care A IR este o constanta.
Ne propunem s a determin am extremele condit ionate ale funct iei scop u
cu legatura
F(x
1
, x
2
, , x
n
) = A
n

i=1
a
i
x
i
= 0. (1.12)
Pentru aceasta, consider am funct ia lui Lagrange
L(x; ) =

i=1
a
p
i
1
p

i=1
x
q
i
1
q
+(A
n

i=1
a
i
x
i
),
derivatele part iale de ordinul ntai ale acesteia

L
,j
(x; ) = x
q1
j

i=1
a
p
i
1
p

i=1
x
q
i
1
q
1
a
j
,
L
,
(x; ) = A
n

i=1
a
i
x
i
,
si sistemul de n + 1 ecuat ii cu necunoscutele x
1
, x
2
, , x
n
si

x
q1
j

i=1
a
p
i
1
p

i=1
x
q
i
1
q
1
= a
j
, j = 1, 2, , n,
n

i=1
a
i
x
i
= A,
(1.13)
obt inut prin anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai ale funct iei L.
F ara a restrange generalitatea putem presupune c a x
i
> 0 si a
i
> 0.

Imp art ind membru cu membru oricare dou a ecuat ii din primele n ale sis-
temului (1.13), de exemplu cele de indici j si m, avem

x
j
x
m

q1
=
a
j
a
m
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 71
Pentru un m xat, rezulta
x
j
= x
m

a
j
a
m
1
q1
, j 1, 2, , n ` m. (1.14)

Inlocuind (1.14) n (1.12), obt inem


n

i=1
i=m
a
i
x
m

a
i
a
m
1
q1
+ a
m
x
m
= A,
sau
x
m
a
1
q1
m

i=1
a
q
q1
i
= A. (1.15)
Dac a t inem cont c a
q
q 1
= p si
1
q 1
=
p
q
, din (1.15) deducem coordo-
natele x
0
m
ale punctului stat ionar condit ionat x
0
al funct iei u
x
0
m
=
A
n

i=1
a
p
i
a
p
q
m, m = 1, 2, , n.
(1.16)
Diferent iala de ordinul 1 a funct iei lui Lagrange ntrun punct arbitrar al
ei este
dL(x; ) =

i=1
a
p
i
1
p

i=1
x
q
i
1
q
1
n

j=1
x
q1
j
dx
j

j=1
a
j
dx
j
. (1.17)
Dar punctul x = (x
1
, x
2
, , x
n
) D veric a leg atura (1.12) care, dup a
diferent iere, devine
n

j=1
a
j
dx
j
= 0. (1.18)
Folosirea acesteia n (1.17) conduce la
dL(x; ) =

i=1
a
p
i
1
p

i=1
x
q
i
1
q
1
n

j=1
x
q1
j
dx
j
.
Diferent iind n ambii membri aceast a noua expresie, obt inem
d
2
L(x; ) =

i=1
a
p
i
1
p

(q 1)

i=1
x
q
i
1
q
1
n

j=1
x
q2
j
dx
2
j
+
+(1 q)

i=1
x
q
i
1
q
2

j=1
x
q1
j
dx
j

.
(1.19)
72 Ion Craciun
S a cercetam ce devine diferent iala (1.19) n punctul stat ionar condit ionat
x
0
al funct iei u.
Folosind (1.16) precum si relat iile ntre p si q constat am mai nt ai c a
n

m=1
(x
0
j
)
q1
dx
j
=
n

m=1

n
i=1
a
p
i
a
p
q
j

q1
dx
j
=

n
i=1
a
p
i

q1

m=1
a
j
dx
j
= 0.
Cu acestea, diferent iala de ordinul 2 a funct iei L n punctul ei stat ionar
este (de valoarea lui
0
nu avem nevoie pentru ca ea nu apare n exprsia
(1.19))
d
2
L(x
0
;
0
) = (q 1)

i=1
a
p
i
1
p

i=1
(x
0
i
)
q
1
q
1
n

j=1
(x
0
j
)
q2
dx
2
j
.
(1.20)
F ara a utiliza relat ia (1.18), constat am ca (1.20) este o form a p atratic a
pozitiv denit a pe IR
n
. Dac a ns a utiliz am (1.18), diferent iala (1.20) este, de
asemenea, o form a patratic a pozitiv denit a, ns a pe IR
n1
.
Asadar, funct ia u are un punct de minim condit ionat global, iar valoarea
sa minima este u
min
= u(x
0
) = A si ca atare se poate scrie
A u(x
1
, x
2
, , x
n
), () x = (x
1
, x
2
, , x
n
) D. (1.21)
Din (1.12), (1.11) si (1.21) rezulta inegalitatea lui H older.
Exercit iul 1.4.8 Fie D = (x, y) IR
2
[ x 0, y 0 si n IN

. Sa se
demonstreze ca are loc inegalitatea
x
n
+y
n
2

x +y
2

n
, () (x, y) D.
Solut ie. Determin am extremele condit ionate ale funct iei scop
f : D IR
+
, f(x, y) =
x
n
+y
n
2
cu legatura
F(x, y) = s x y = 0,
unde s este un numar nenegativ considerat ca un parametru. Funct ia lui
Lagrange corespunzatoare este
L(x, y; ) = f(x, y) + F(x, y) =
x
n
+y
n
2
+ (s x y),
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 73
iar derivatele part iale de ordinul 1 ale sale sunt:

L
x
(x, y; ) =
n
2
x
n1
;
L
y
(x, y; ) =
n
2
y
n1
;
L

(x, y; ) = s x y.
Sistemul format prin anularea derivatelor part iale de ordinul 1 are solut ia
x
0
=
s
2
, y
0
=
s
2
;
0
=
n
2

s
2

n1
si deci (x
0
, y
0
;
0
) este punct critic al funct iei lui Lagrange, iar M
0
(x
0
, y
0
)
este punct stat ionar condit ionat al funct iei scop f corespunz ator valorii
0
a
multiplicatorului Lagrange .
Natura punctului stat ionar condit ionat al funct iei scop f este aceeasi cu
natura punctului critic al funct iei lui Lagrange, aceasta din urma stabilindu
se n urma studierii diferent ialei de ordinul al doilea al funct iei L n punctul
(x
0
, y
0
;
0
).
Dac a avem n vedere ca dy = dx, fapt ce rezult a din diferent ierea
leg aturii F(x, y) = 0, rezult a c a
d
2
L(x
0
, y
0
;
0
) = n(n 1)

s
2

n2
dx
2
,
din care se vede c a diferent iala de studiat este o form a patratic a pozitiv
denit a pe IR, fapt ce atrage c a M
0
este punct de minim global al funct iei
scop f. Prin urmare,
f(x, y) f(x
0
, y
0
) =
x
n
+ y
n
2

(
s
2
)
n
+ (
s
2
)
n
2
=

s
2

n
=

x +y
2

n
si cu acestea inegalitatea este demonstrat a.
Exemplul 1.4.4 Daca forma patratica
h : IR
n
IR, h(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
74 Ion Craciun
este pozitiv denita, exista > 0 si > 0 astfel ncat
|x|
2
h(x) |x|
2
, () x IR
n
, (1.22)
unde |x| =

i=1
x
2
i
este norma euclidiana a vectorului x = (x
1
, x
2
, , x
n
).
Solut ie. Vom determina nt ai valorile extreme ale funct iei h pe sfera din
spat iul euclidian IR
n
cu centrul n origine si raza unitate
x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
1 = 0.
Aceasta este o problem a de extrem condit ionat a funct iei h cu legatura
F(x) = F(x
1
, x
2
, , x
n
) = 1 x
2
1
x
2
2
x
2
n
= 0.
Pentru a o rezolva, introducem funct ia lui Lagrange
L(x; ) = h(x) + F(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+(1 x
2
1
x
2
2
x
2
n
),
determin am derivatele part iale de ordinul 1 ale sale

L
x
i
(x; ) = 2

j=1
a
ij
x
j
x
i

, i = 1, 2, , n,
L

(x; ) = 1 |x|
2
,
si apoi rezolvam sistemul de n+1 ecuat ii n necunoscutele x
1
, x
2
, , x
n
si

j=1
(a
ij

ij
)x
j
= 0,
1 |x|
2
= 0,
(1.23)
obt inut prin anularea derivatelor part ialen care, folosind simbolul Kronecker

ij
, termenul x
i
al ecuat iei de rang i sa scris ca
n

j=1

ij
x
j
.

In calculul derivatelor part iale ale funct iei L n raport cu variabilele x


i
sau aplicat regulile de derivare a sumei si produsului de funct ii si sa t inut
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 75
cont de faptul c a matricea A = (a
ij
)
nn
(IR) a formei p atratice h este
simetric a (a
ij
= a
ji
).
Subsistemul format de primele n ecuat ii ale sistemului (1.23)

(a
11
)x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= 0,
a
21
x
1
+ (a
22
)x
2
+ + a
2n
x
n
= 0,

a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ + (a
nn
)x
n
= 0
este un sistem liniar si omogen n necunocutele x
1
, x
2
, , x
n
, necunoscuta
ind considerat a un parametru real. Acesta are solut ii nebanale dac a si
numai dac a determinantul matricei sale este nul,
P() = det (A I
n
) = 0.
Ecuat ia P() = 0 este ecuat ia caracteristic a a matricei A, iar rad acinile
sale sunt valorile proprii ale matricei A. Deorece h este form a p atratica pozitiv
denit a, matricea acesteia A are valorile proprii reale, pozitive si distincte.
Fie ca acestea sunt
1
,
2
,
n
.
Prin urmare, pentru ecare valoare a lui i ntre 1 si n, sistemul

(a
11

i
)x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= 0,
a
21
x
1
+ (a
22

i
)x
2
+ + a
2n
x
n
= 0,

a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ + (a
nn

i
)x
n
= 0
(1.24)
are solut ii nebanale. Fie y
(i)
= (y
(i)
1
, y
(i)
2
, , y
(i)
n
) o astfel de solut ie. Sistemul
(1.24) ind liniar si omogen, rezulta c a x
(i)
= ky
(i)
este, de asemenea, solut ie
nebanal a daca k este o constant a reala nenul a oarecare.

In particular, pentru
k =
1
|y
(i)
|
solut ia corespunz atoare a sistemului (1.24) este de norm a unitate.
Dac a x
(i)
= (x
(i)
1
, x
(i)
2
, , x
(i)
n
) este o solut ie nebanala a sistemului (1.24),
cu
|x
(i)
| = 1 = (x
i
1
)
2
+ (x
(i)
2
)
2
+ + (x
(i)
n
)
2
= 1 = F(x
(i)
) = 0,
(1.25)
atunci
(x
(i)
1
, x
(i)
2
, , x
(i)
n
;
i
) (1.26)
76 Ion Craciun
este un punct stat ionar pentru funct ia lui Lagrange, iar
M
i
(x
(i)
1
, x
(i)
2
, , x
(i)
n
)
este punct stat ionar condit ionat pentru funct ia h corespunz ator valorii
i
a
multiplicatorului lui Lagrange.
S a determin am valorile funct iei h n punctele stat ionare condit ionate M
1
,
M
2
, , M
n
. Pentru aceasta, scriem relat iile

a
11
x
(i)
1
+ a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
=
i
x
(i)
1
,
a
21
x
(i)
1
+ a
22
x
(i)
2
+ + a
2n
x
n
=
i
x
(i)
2
,

a
n1
x
(i)
1
+ a
n2
x
(i)
2
+ + a
nn
x
(i)
n
=
i
x
(i)
n
,
(1.27)
care exprima faptul c a x
(i)
este o solut ie a sistemului (1.24). Dac a nmult im
cele n egalit at i din (1.27) respectiv cu x
(i)
1
, x
(i)
2
, , x
(i)
n
, adun am rezultatele
membru cu membru si t inem seama de (1.25), obt inem
h(x
(i)
) =
i
, i = 1, 2, , n. (1.28)
Diferent ialele de ordinul 2 ale funct iei lui Lagrange n punctele stat ionare
(1.26) au expresiile
d
2
L(x
(i)
;
i
) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
dx
i
dx
j
si cum h este o form a p atratic a pozitiv denita va rezulta ca si aceatea sunt
forme patratice pozitiv denite.
Asadar, toate cele n puncte stat ionare condit ionate ale funct iei h sunt
puncte de minim condit ionat, iar valorile salen aceste puncte sunt
1
,
2
, ,

n
.
Fie = min
1
,
2
, ,
n
, = max
1
,
2
, ,
n
. Atunci,
h(x), () x IR
n
, |x| = 1. (1.29)
Pe de alt a parte, funct ia h ind un polinom omogen de gradul al doilea
n variabilele x
1
, x
2
, , x
n
, deci o funct ie continua, iar sfera
(S) = x IR
n
[ |x| = 1 IR
n
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 77
o mult ime compact a n IR
n
, conform teoremei lui Weierstrass, funct ia h este
m arginita si si atinge efectiv marginile.
Din (1.29) rezult a c a marginea inferioar a a valorilor funct iei hn punctele
sferei (S) este .
C at priveste marginea superioara a valorilor funct iei h pe sfera (S), aceasta
este , deoarece, n caz contrar, din (1.28) si din faptul ca oricare din punc-
tele M
1
, M
2
, , M
n
este punct de minim condit ionat al funct iei h rezult a
c a exista o vecin atate V n IR
n
a punctului considerat cu proprietatea c a
valorile funct iei h n punctele intersect iei acestei vecinat at i cu sfera (S) sunt
mai mari sau cel put in egale cu . Acest rezultat nsa contrazice c a este
marginea superioara a valorilor funct iei h n punctele sferei (S).

In concluzie, dac a t inem cont si de (1.29), putem arma ca


h(x) , () x IR
n
, |x| = 1. (1.30)
Forma p atratic a h ind o funct ie omogen a de gradul doi, avem
h(tx) = t
2
h(x), () x IR
n
, () t IR. (1.31)
S a consideram acum un element oarecare x IR
n
`0. Dac a acest vector
este versor, atunci (1.30) este echivalent a cu
|x|
2
h(x) |x|
2
, () x (S). (1.32)
Dac a vectorul x IR
n
` 0 nu este versor, atunci vectorul
y =
1
|x|
x (1.33)
este versor si, conform (1.30),
h(y) . (1.34)
Relat iile (1.31) (1.34) conduc la
|x|
2
h(x) |x|
2
, () x IR
n
` 0. (1.35)

In sf arsit, consider and vectorul nul din IR


n
si t in and cont c a h(0) = 0,
avem
|0|
2
= h(0) = |0|
2
. (1.36)
Din (1.35) si (1.36) rezulta (1.22), ceea ce trebuia de demonstrat.
78 Ion Craciun
Exercit iul 1.4.9 Sa se gaseasca cea mai mica si cea mai mare valoare a
funct iei
f : D IR, f(x
1
, x
2
, , x
n
) =
a
1
x
1
+
a
2
x
2
+ +
a
n
x
n
,
stiind ca x
1
> 0, x
2
> 0, , x
n
> 0 satisfac condit ia (legatura)
F(x
1
, x
2
, , x
n
) = b
1
x
1
+b
2
x
2
+ + b
n
x
n
p = 0,
unde: a
1
, a
2
, , a
n
; b
1
, b
2
, , b
n
; p sunt numere pozitive cunoscute.
Solut ie. Vom determina valorile extreme ale funct iei f n condit iile impuse
folosind metoda multiplicatorilor a lui Lagrange. Pentru aceasta introducem
funct ia
L(x
1
, x
2
, , x
n
; ) =
a
1
x
1
+
a
2
x
2
+ +
a
n
x
n
+(b
1
x
1
+ b
2
x
2
+ +b
n
x
n
p).
Anularea derivatelor part iale de ordinul ntai ale acestei funct ii conduce
la punctul stat ionar condit ionat M
0
al funct iei f ale carui coordonate sunt
x
0
i
=
p

a
1
b
1
+

a
2
b
2
+ +

a
n
b
n

a
i
b
i
, i = 1, 2, , n,
punct ce corespunde valorii

0
=
(

a
1
b
1
+

a
2
b
2
+ +

a
n
b
n
)
2
p
2
a multiplicatorului Lagrange .
Diferent iala a doua a funct iei Lagrange n punctul ei stat ionar (M
0
;
0
)
este
d
2
L(M
0
;
0
) =
2a
1
(x
0
1
)
3
dx
2
1
+
2a
2
(x
0
2
)
2
dx
2
2
+ +
2a
n
(x
0
n
)
2
dx
2
n
, (1.37)
n care trebuie s a se t ina cont de faptul ca diferent ialele dx
1
, dx
2
, , dx
n
satisfac relat ia
b
1
dx
1
+b
2
dx
2
+ +b
n
dx
n
= 0, (1.38)
obt inuta prin diferent ierea legaturii.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 79
Din (1.37) si (1.38) rezulta c a diferent iala a doua a funct iei L n punctul
ei stat ionar este o form a patratic a pozitiv denita si deci M
0
este punct de
minim condit ionat al funct iei f, valoarea minim a ind
f(M
0
) =
1
p

a
1
b
1
+

a
2
b
2
+ +

a
n
b
n

2
.
Punctul de extrem astfel determinat este global, ceea ce permite scrierea
inegalit at ii
a
1
x
1
+
a
2
x
2
+ +
a
n
x
n

1
p

a
1
b
1
+

a
2
b
2
+ +

a
n
b
n

2
,
oricare ar numerele pozitive x
1
, x
2
, , x
n
care satisfac condit ia b
1
x
1
+
b
2
x
2
+ +b
n
x
n
p = 0.
Exemplul 1.4.5 Fie A media aritmetica a numerelor nenegative x
1
, x
2
, ,
x
n
. Atunci au loc inegalitat ile:

x
1
x
2
+ x
1
x
3
+ +x
n1
x
n

n(n 1)
1 2
A
2
;
x
1
x
2
x
3
+x
1
x
2
x
4
+ +x
n2
x
n1
x
n

n(n 1)(n 2)
1 2 3
A
3
;
x
1
x
2
x
3
x
4
+ x
1
x
2
x
3
x
5
+ + x
n3
x
n2
x
n1
x
n
C
4
n
A
4
;
.
.
.
(1.39)
unde C
k
n
nseamna combinari de n elemente luate cate k.
Solut ie. Pentru demonstrarea primei inegalitat i vom folosi metoda multi-
plicatorilor lui Lagrange pentru determinarea extremelor funct iei scop
f(x
1
, x
2
, , x
n
) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+ +x
n1
x
n
,
condit ionate de legatura
F(x
1
, x
2
, , x
n
) = x
1
+x
2
+ +x
n
nA = 0.
Funct ia lui Lagrange este
L(x
1
, x
2
, , x
n
; ) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+ +x
n1
x
n
+(x
1
+x
2
+ +x
n
nA),
80 Ion Craciun
iar sistemul

x
2
+ x
3
+x
4
+ +x
n
+ = 0,
x
1
+ x
3
+x
4
+ +x
n
+ = 0,
x
1
+ x
2
+x
3
+ +x
n1
+ = 0,
.
.
.
x
1
+ x
2
+ + x
n
nA = 0,
obt inut prin anularea derivatelor part iale de ordinul ntai ale funct iei L, are
o singura solut ie

1
A
,
1
A
, ,
1
A
;
n 1
A

,
de unde deducem c a funct ia scop f are punctul stat ionar condit ionat
M
0

1
A
,
1
A
, ,
1
A

ce corespunde valorii
0
=
n 1
A
a multiplicatorului lui Lagrange .
Pentru determinarea naturii punctului stat ionar condit ionat g asit, cal-
cul am diferent iala de ordin doi a funct iei Lagrange n punctul ei stat ionar
(M
0
;
0
), n acest calcul av and grij a sa t inem cont de faptul c a
dx
1
+dx
2
+ + dx
n
= 0,
relat ie obt inut a prin diferent ierea legaturii.

Intro prim a faz a se g aseste
d
2
L(M
0
;
0
) = 2(dx
1
dx
2
+dx
1
dx
3
+ +dx
n1
dx
n
).
Dac a n aceast a expresie se foloseste legatura ntre diferent ialele variabilelor
x
1
, x
2
, , x
n
, atunci
d
2
L(M
0
;
0
) = 2(dx
2
1
dx
2
2
dx
2
n1
dx
1
dx
2
dx
1
dx
3
dx
n2
dx
n1
).
Noua expresie a diferent ialei de ordinul doi a funct iei Lagrange n punctul
(M
0
;
0
) este o form a p atratica pe IR
n1
de matrice (patratica de ordinul
n 1)
H =

2 1 1 1
1 2 1 1
1 1 2 1

1 1 1 2

.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 81
Vom folosi metoda valorilor proprii pentru determinarea naturii acestei
forme patratice si n acest sens vom analiza r adacinile polinomului caracter-
istic P() al matricei H egal, dup a cum se stie, cu P() = det (H I
n1
),
unde I
n1
este matricea unitate de ordinul n 1. Se obt ine
P() = (n )(1 )
n2
,
iar rad acinule ecuat iei caracteristice P() = 0, identice cu valorile proprii ale
matricei H, sunt
1
=
2
= =
n2
= 1 si
n1
= n.
Cum toate valorile proprii ale matricei H sunt negative rezulta ca d
2
L(M
0
;
0
)
este o form a p atratic a negativ denita, ceea ce atrage c a punctul stat ionar
condit ioant M
0
al funct iei scop f este un punct de maxim condit ionat, va-
loarea sa ind
f
max
= f(M
0
) = A
2
+A
2
+ +A
2
= C
2
n
A
2
=
n(n 1)
2!
A
2
.
Se vede c a punctul de maxim condit ionat determinat este global si ca
atare
x
1
x
2
+ x
1
x
3
+ +x
n1
x
n

n(n 1)
1 2
A
2
,
oricare ar numerele nenegative x
1
, x
2
, , x
n
a caror sum a este nA.

In mod analog se demonstreaz a si celelalte inegalit at i, schimb anduse de


ecare data doar funct ia scop.
1.4.2 Probleme propuse
Exercit iul 1.4.10 Sa se gaseasca paralelipipedul de volum maxim, astfel ca
suma dimensiunilor sale sa e constanta.
Indicat ie. Notam cele trei dimensiuni ale paralelipipedului cu x, y, z. Ele
sunt legate prin relat ia
F(x, y, z) = x + y +z a = 0.
Volumul paralelipipedului este V = xyz. Problema se reduce la a g asi ex-
tremele condit ionate ale funct iei f(x, y, z) = xyz cu leg atura F(x, y, z) = 0.
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Raspuns. M
0
(a/3, a/3, a/3) este punct de maxim condit ionat corespunz a-
tor valorii
0
= a
3
/9 a multiplicatorului Lagrange . Volumul maxim este
V
max
= a
3
/27.
82 Ion Craciun
Exercit iul 1.4.11 Sa se determine dimensiunile unei cisterne avand forma
unui paralelipiped dreptunghic astfel ncat sa aiba:
1. aria totala 2a
2
si capacitate maxima;
2. capacitate data a
3
si suprafat a totala minima
Raspuns.
1. V
max
= V (
a

3
,
a

3
,
a

3
) =
a
3

3
9
;
2. S
min
= S(a, a, a) = 6a
2
.
Exercit iul 1.4.12 Sa se determine punctele de extrem ale funct iei scop
f : (0, 2) (0, 2) IR, f(x, y) = cos
2
x + cos
2
y,
condit ionate de legatura F(x, y) = x y

4
= 0.
Indicat ie. Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange, funct ia L ind
L(x, y, ) = cos
2
x + cos
2
y +

x y

4

.
Raspuns. Sistemul din care rezult a punctele stat ionare ale funct iei L
are solut iile:
x
1
=
5
8
, y
1
=
3
8
,
1
=

2
2
; x
2
=
9
8
, y
2
=
7
8
,
2
=

2
2
;
x
3
=
13
8
, y
3
=
11
8
,
3
=

2
2
.
Se deduce c a f are trei puncte stat ionare condit ionate: M
1
(x
1
, y
1
); M
2
(x
2
, y
2
);
M
3
(x
3
, y
3
), corespunz atoare valorilor
1
,
2
,
3
ale multiplicatorului Lagrange
.
Punctele M
1
si M
3
sunt puncte de minim condit ionat si f
min
= f(M
1
) =
f(M
3
) = (2

2)/2, iar M
2
este punct de maxim condit ionat si f
max
=
f(M
2
) = (2 +

2)/2.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 83
Exercit iul 1.4.13 Sa se determine extremele funct iei scop
f(x, y, z) = x +y +z
condit ionate de legatura F(x, y, z) =
1
x
+
1
y
+
1
z
1 = 0.
Raspuns. f
min
= f(3, 3, 3) = 9.
Exercit iul 1.4.14 Sa se determine extremele funct iei scop
f(x, y, z) = x
4
+ y
4
+ z
4
condit ionate de legatura F(x, y, z) = x + y +z 3 = 0.
Raspuns. M
0
(1, 1, 1) este punct de minim condit ionat corespunzator valorii

0
= 4 a multiplicatorului lui Lagrange.
Exercit iul 1.4.15 Sa se determine punctele de extrem local ale funct iei
f : D IR, f(x, y, z) = xyz, D = x = (x, y, z) IR
3
[ x > 0, y > 0, z > 0,
condit ionate de legaturile F
1
(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
1 = 0 si F
2
(x, y, z) =
x + y z = 0.
Ce interpretare geometrica poate data rezultatului determinat?
Indicat ie. Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Raspuns. Punctul M
0

6
6
,

6
6
,

6
3

este punct de minim condit ionat co-


respunz ator valorilor
0
=

6
12
,
0
=
1
6
ai multiplicatorilor lui Lagrange ,
si f
min
= f(M
0
) =

6
18
.
Rezultatul gasit poate interpretat geometric astfel: dintre toate par-
alelipipedele dreptunghice din primul octant cu trei dintre fet e coinciz and
cu planele de coordonate ale reperului Oxyz si v arful opus originii situat pe
port iunea din primul octant a cercului de intersect ie dintre sfera cu centrul
n origine si raza 1 cu planul x + y z = 0, cel care are v arful opus originii
n punctul M
0
are volum minim, egal cu

6
18
.
84 Ion Craciun
1.5 Extremele funct iilor reale denite pe mul-
t imi compacte n IR
m
1.5.1 Exemple si exercit ii rezolvate
Exemplul 1.5.1

In planul raportat la reperul cartezian Oxy se considera
mult imea
K = M(x, y) : x 0, y 0, x + y 1 0.
Dintre toate punctele acestei mult imi compacte limitata de segmentele
OA, OB si AB, unde A(1, 0) si B(0, 1), exista unul cu proprietatea ca suma
patratelor distant elor euclidiene la punctele O, A si B este cea mai mica.
Solut ie. Suma p atratelor distant elor euclidiene de la un punct M(x, y) K
la cele trei puncte este :
(5.1) f(x, y) = 2x
2
+ 2y
2
+ (x 1)
2
+ (y 1)
2
.
Problema se reduce atunci la aarea celei mai mici valori a funct iei
f T(K), f(x, y) = 2x
2
+ 2y
2
+ (x 1)
2
+ (y 1)
2
, () (x, y) K.
(1.40)
C autam punctele de extrem ale restrict iei funct iei (1.40) la interiorul
domeniului de denit ie.
Pentru aceasta rezolvam sistemul format prin anularea derivatelor part iale
de ordinul nt ai ale lui f.
Se gaseste punctul M
0
(x
0
, y
0
), unde x
0
=
1
3
, si y
0
=
1
3
.
Diferent iala a doua a funct iei f n punctul M
0
este d
2
f(x
0
, y
0
) = 6dx
2
+
6dy
2
. Aceast a diferent iala este o form a p atratic a pozitiv denit a, deci M
0
este
punct de minim local al funct iei f aat n interiorul domeniului de denit ie
al funct iei. Valoarea funct iei f n acest punct este f(x
0
, y
0
) =
4
3
.
Examin am acum valorile lui f pe segmentul OA care face parte din fron-
tiera lui K. Pentru aceasta este sucient s a punem y = 0 n expresia lui
f(x, y). Obt inem astfel valorile restrict iei funct iei f la acest segment, pe care
o notam cu f
/OA
f
/OA
: [0, 1] IR, f
/OA
(x) = 2x
2
+ (x 1)
2
+ 1, x [0, 1]. (1.41)
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 85
Funct ia real a de variabila reala din (1.41) are un singur punct stat ionar c aci
derivata acesteia se anuleaz antrun singur punct din itervalul (0, 1) si anume
x
0
=
1
3
.
Diferent iala a doua a funct iei (1.41) n punctul x
0
=
1
3
este d
2
f
/OA
(x
0
) =
6dx
2
care evident este form a patratic a pozitiv denit a si ca atare punctul
M
1
(x
0
, 0) este punct de minim pentru funct ia f care are n acest punct va-
loarea
5
3
.
S a remarcam c a n extremit at ile intervalului [0, 1] funct ia din (1.41) are
valori extreme de asemenea ns a ambele sunt puncte de maxim.

Intrun mod similar se constata c a cea mai mica valoare a restrict iei func-
t iei f la segmentul OB este
5
3
si reprezinta valoarea lui f n punctul de minim
M
2

0,
1
3

.
Pentru a examina valorile lui f pe segmentul deschis BA vom considera
restrict ia sa la acest segment care se obt ine din f(x, y) prinnlocuirea lui y cu
valoarea sa scoas a din ecuat ia segmentului BA, adic a y = 1 x, x (0, 1).
Se obt ine
f
/BA
: (0, 1) IR, f
/BA
(x) = 3x
2
+ 3(x 1)
2
, x (0, 1). (1.42)
Aplic and funct iei (1.42) algoritmul de determinare a extremelor libere
care se desprinde din Sect iunea 8.1, g asim c a pentru x
3
=
1
2
se realizeaz a un
minim al funct iei (1.42) de valoare
3
2
. Aceasta atrage can punctul M
3

1
2
,
1
2

,
aat pe segmentul BA, funct ia f are un minim local si valoarea valoarea
funct iei n acest punct este desigur
3
2
.
Analiza rezultatelor conduce la concluzia ca valoarea cea mai mic a a func-
t iei f din (1.40) este
4
3
si este atins a n punctul M
0

1
3
,
1
3

care este centrul


de greutate al unei placi plane omogene ce ocup a domeniul K.
Exemplul 1.5.2 Cea mai mare valoare a funct iei reale
f T(K), f(x, y) = x
2
y
2
, (x, y) K,
unde K este discul nchis cu centrul n origine si raza 2, este atinsa ntrun
punct de pe frontiera mult imii K.
86 Ion Craciun
Solut ie. Deoarece K = B(0, 2) rezult a c a aceast a mult ime se poate scrie n
forma
K = (x, y) IR
2
: x
2
+y
2
4.
Singurul punct stat ionar al restrict iei funct iei f la mult imea

K este
originea reperului Oxy, care se vede imediat c a nu este punct de extrem
al funct iei deoarece diferent iala a doua a funct iei f n acest punct este
d
2
f(0) = 2dx
2
2dy
2
care este form a patratic a nedenit a deci originea repe-
rului este punct sa pentru funct ia f.
Determin am valorile extreme ale restrict iei funct iei f la frontiera mult imii
K, deci la cercul de ecuat ie F(x, y) = x
2
+y
2
4 = 0. Pentru aceasta folosim
metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Funct ia lui Lagrange este
L(x, y; ) = f(x, y) + F(x, y) = x
2
y
2
+(x
2
+ y
2
4).
Sistemul care da punctele stat ionare ale funct iei L

2x + 2y = 0,
2y + 2y = 0,
x
2
+ y
2
4 = 0,
are solut iile:
(2, 0; 1); (2, 0; 1); (0, 2; 1); (0, 2; 1).
Rezult a atunci c a funct ia scop f are punctele stat ionare condit ionate
M
1
(2, 0), M
2
(2, 0), M
3
(0, 2), M
4
(0, 2),
primele dou a corespunz atoare valorii = 1, ultimele ind corespunzatoare
valorii = 1 a multiplicatorului lui Lagrange .
Diferent iala a doua ntrun punct curent al funct iei lui Lagrange este
d
2
L(x, y; ) = 2( + 1)dx
2
+ 2( 1)dy
2
.
Pentru primele doua puncte se obt ine c a diferent iala a doua a funct iei lui
Lagrange este 4dy
2
, deci form a p atratic a negativ denit a, ceea ce atrage c a
M
1
si M
2
sunt puncte de maxim condit ionat.

In celelalte dou a puncte critice
ale funct iei lui Lagrange, diferent iala a doua este egal a cu 4dx
2
. Cum aceasta
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 87
este o form a patratic a pozitiv denit a, rezulta ca M
3
si M
4
sunt puncte de
minim condit ionat ale funct iei scop f.

In punctele de maxim condit ionat, funct ia f are valoarea 4.


Deci, cea mai mare valoare a funct iei f este 4 si aceasta este valoarea func-
t iei e n punctul M
1
e n punctul M
2
, ambele aate pe frontiera domeniului
de denit ie al funct iei f.
Exemplul 1.5.3 Fie funct ia
f : D IR, f(x, y, z) = x
2
+ 2y
2
+ 3z
2
,
unde D = x = (x, y, z)[ x
2
+y
2
+z
2
100.
Cea mai mica valoare a funct iei f este atinsa n interiorul domeniului de
denit ie, iar cea mai mare, egala cu 300, este valoarea sa ntrun punct de
pe frontiera.
Solut ie. Domeniul D de denit ie al funct iei f este o mult ime compact a si
reprezint a bila nchis a n IR
3
de raza 10 cu centrul n origine.
Deoarece funct ia f este diferent iabila n interiorul mult imi D, pentru a
aa valorile sale extreme n puncte ale interiorului mult imii D proced am ca
la determinarea punctelor de extrem local ale unei funct ii reale de mai multe
variabile reale.
Sistemul format prin anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai ale
funct iei f are doar solut ia (0, 0, 0) si deci singurul punct stat ionar al funct iei
f este originea reperului.
Diferent iala de ordinul al doilea a funct iei f n origine este
d
2
f(0, 0, 0) = 2dx
2
+ 4dy
2
+ 6dz
2
si este evident c a este o forma patratica pe IR
3
, pozitiv denita.
Prin urmare, n origine, funct ia f are un punct de minim iar valoarea
minim a este zero.
S a determinam valorile extreme ale funct iei f pe frontiera domeniului
acesteia care este sfera de ecuat ie
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
100 = 0.
Deci, trebuie sa rezolvam o problem a de extrem condit ionat n care funct ia
scop este f iar leg atura este ecuat ia de mai sus. Pentru aceasta, introducem
funct ia lui Lagrange
L(x, y, z; ) = f(x, y, z) + F(x, y, z)
88 Ion Craciun
c areia i determin am punctele critice ale caror coordonate sunt solut ii ale
sistemului

2x( + 1) = 0
2y( + 1) = 0
2z( + 1) = 0
x
2
+y
2
+z
2
100 = 0,
format prin anularea derivatelor part iale de ordinul nt ai ale funct iei L.
Prin rezolvarea acestui sistem g asim trei puncte stat ionare ale funct iei L
(10, 0, 0; 1), (0, 10, 0; 1), (0, 0, 10; 1)
din care deducem c a funct ia f are punctele stat ionare condit ionate
M
1
(10, 0, 0), M
2
(0, 10, 0), M
3
(0, 0, 10)
corespunz atoare respectiv valorilor 1, 2, 3 ale multiplicatorului a lui
Lagrange.
Diferent iala de ordinul 2 a funct iei lui Lagrange Lntrun punct oarecare
de pe sfer a are expresia
d
2
L(x, y, z; ) = 2(+1)dx
2
+2(+2)dy
2
+2(+3)dz
2
+4(xdx+ydy+zdz)d,
expresie ce se simplic a dac a t inem cont ca ntre diferent ialele variabilelor
exist a leg atura
xdx + ydy + zdz = 0.
Astfel, ntro prim a faza, putem scrie
d
2
L(x, y, z; ) = 2

+ 1)dx
2
+ ( + 2)dy
2
+ ( + 3)dz
2

.
Diferent ialele de ordinul 2 ale funct iei L n punctele ei stat ionare au re-
spectiv expresiile
d
2
L(M
1
; 1) = 2(dy
2
+dz
2
), d
2
L(M
2
; 1) = 2(dz
2
dx
2
),
d
2
L(M
3
; 1) = 2(2dx
2
+dy
2
).
Prima diferent iala este o forma patratic a pozitiv denit a, a doua este form a
p atratica nedenit a, n timp ce a treia diferent ial a este form a patratic a neg-
ativ denita.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 89
Rezultatele g asite arata c a, pentru funct ia f, M
1
este punct de minim
condit ionat, M
2
este un punct de tip sa, iar M
3
este punct de maxim condi-
t ionat.
Prin urmare, n punctele sferei de raz a 10 cu centrul n origine, func-
t ia f are o valoare minim a, egala cu f(M
1
) = 100 si o valoare maxim a
f(M
3
) = 300.
Lu and n calcul si valorile pe care le ia funct ia f n interiorul domeniului
ei de denit ie, rezult a ca cea mai mic a valoare a funct iei este zero, atinsa
n origine, iar cea mai mare valoare este 300, iar aceast a valoare este luata
ntrun punct de pe frontiera domeniului D.
Exercit iul 1.5.1 Sa se gaseasca cea mai mica si cea mai mare valoare a
funct iei
f : IK IR, f(x, y) = x
3
+ y
2
,
unde IK = (x, y) IR
2
[ x
2
+y
2
1 0.
Solut ie. Determin am ntai extremele locale ale funct iei f n interiorul D al
mult imii compacte IK, D = (x, y) IR
2
[ x
2
+ y
2
1 < 0, ce reprezinta
discul deschis de raz a 1 cu centrul n origine.
Derivatele part iale de ordinul ntai ale funct iei f,
f
,x
(x, y) = 3x
2
, f
,y
(x, y) = 2y,
se anuleaza doar n origine si deci O(0, 0) este singurul punct stat ionar al
restrict iei funct iei f la domeniul D.
Diferent iala a doua a funct iei f n origine, d
2
f(0, 0) = 2dy
2
, este form a
p atratica pozitiva si deci nu putem preciza natura punctului stat ionar pe
aceast a cale. Se impune sa cercet am semnul diferent ei f(x, y) f(0, 0).
Aceast a diferent a poate avea valori at at pozitive c at si negative n orice
vecin atate a originii si ca atare originea nu este punct de extrem al restrict iei
funct iei f la interiorul domeniului ei de denit ie. Acest punct este de tip sa.
Cercet am acum extremele restrict iei funct iei f la mult imea IK ` D. Cum
coordonatele x, y ale punctelor acestei mult imi satisfac ecuat ia x
2
+y
2
1 = 0,
rezult a c a trebuiesc determinate extremele condit ionate ale funct iei scop f
cu leg atura F(x, y) = x
2
+ y
2
1 = 0. Pentru a le determina, introducem
funct ia lui Lagrange
L(x, y; ) = f(x, y) + F(x, y) = x
3
+y
2
+(x
2
+y
2
1),
90 Ion Craciun
c areiai calcul am derivatele part iale de ordinul nt ai si apoi rezolvam sistemul
format prin anularea acestora. Se g asesc solut iile:

(0, 1; 1); (0, 1; 1);

2
3
,
1
3

5; 1

2
3
,
1
3

5; 1

1, 0;
3
2

1, 0;
3
2

,
(1.43)
care vor punctele stat ionare ale funct iei L. Corespunz ator,

M
1
(0, 1); M
2
(0, 1); M
3

2
3
,
1
3

;
M
4

2
3
,
1
3

; M
5
(1, 0); M
6
(1, 0)
(1.44)
vor puncte stat ionare condit ionate ale funct iei f. Punctelor M
1
, M
2
, M
3
, M
4
le corespunde valoarea = 1 a multiplicatorului Lagrange, M
5
corespunde
lui = 3/2, iar pentru M
6
valoarea multiplicatorului este = 3/2.
Diferent iala a doua a funct iei lui Lagrangentrun punct oarecare (x, y; )
IR
3
are expresia
d
2
L(x, y; ) = 2(3x + )dx
2
+ 2(1 + )dy
2
, (1.45)
n care trebuie avut n vedere c a ntre diferent ialele variabilelor independente
exist a relat ia
2xdx + 2ydy = 0, (1.46)
obt inuta prin diferent ierea legaturii.

Inlocuind pe r and (x, y; ) din (1.45) cu ternele din (1.43) si t in and cont
de (1.45), g asim c a diferent iala a doua a funct iei lui Lagrange n punctele
sale stat ionare are valorile:

d
2
L(M
1
; 1) = 2dx
2
; d
2
L(M
2
; 1) = 2dx
2
;
d
2
L(M
3
; 1) = 10dy
2
; d
2
L(M
4
; 1) = 10dy
2
;
d
2
L

M
5
;
3
2

= 5dy
2
; d
2
L

M
6
;
3
2

= dy
2
.
(1.47)
Din analiza formelor p atratice (1.47) putem spune c a M
1
, M
2
, M
6
sunt
puncte de maxim condit ionat si M
3
, M
4
, M
5
sunt puncte de minim condi-
t ionat ale funct iei f, valorile funct iei f n aceste puncte ind
f(M
1
) = f(M
2
) = f(M
6
) = 1, f(M
3
) = f(M
4
) =
23
27
, f(M
5
) = 1.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 91
Asadar, valoarea maxim a a funct iei f este 1, aceast a valoare ind luat a
n oricare din punctele M
1
, M
2
, M
6
, iar cea mai mic a valoare a lui f este 1
si reprezinta valoarea funct iei n punctul M
5
.
S a observam ca extremele condit ionate ale funct iei f(x, y) = x
3
+ y
2
cu leg atura F(x, y) = x
2
+ y
2
1 = 0 se pot determina si pe alt a cale,
calcul and extremele locale ale funct iei h : [1, 1] IR ale carei valori, h(x) =
x
3
x
2
+1, se obt in prinnlocuirea lui y
2
din expresia lui f(x, y) cu y
2
= 1x
2
,
aceasta din urm a rezultand din legatura.
Tabloul de variat ie al funct iei h arat a c a x = 0 si x = 2/3 sunt puncte de
extrem din interiorul domeniului de denit ie al funct iei h, primul de maxim,
al doilea de minim, cu valorile corespunzatoare 1 si 23/27.
Lu and n calcul si valorile lui h n extremitat ile intervalului [1, 1] de-
ducem c a cea mai mic a valoare a funct iei h este 1 iar cea mai mare este 1.
Valorile extreme ale funct iei h coincid cu cele ale funct iei f.
Pentru determinarea coordonatelor punctelor n care f ia valori extreme
se foloseste legatura y
2
= 1 x
2
.
Rezultatele stabilite arata ca daca perechile (x, y) sunt astfel ncat x
2
+
y
2
1 0, atunci
1 x
3
+y
2
1.
Aceast a dubl a inegalitate a rezultat e folosind metoda de determinare
a extremelor locale ale funct iilor denite pe mult imi compacte, e deter-
min and extremele funct iei h, restrict ia funct iei f la mult imea solut iilor ecua-
t iei F(x, y) = 0.
1.5.2 Probleme propuse
Exercit iul 1.5.2 Dintre toate valorile funct iei
f :

0,

2

0,

2

IR, f(x, y) = sin x + sin y + sin (x +y),


sa se determine cea mai mica si cea mai mare.
Raspuns.

In interiorul mult imii de denit ie, funct ia f are o valoare maxima
locala f
max
= 3

3/2 n punctul M
0
(/3, /3). Pe frontiera mult imii de
denit ie, f are un punct de minimn origine, valoarea minim a ind f
min
= 0,
dou a puncte de maxim M
1
(/2, /4), M
2
(/4, /2), n ambele funct ia f
av and valoarea f
max
= 1 +

2 si un punct de minim M
3
(/2, /2) cu
f(M
3
) = 2.
92 Ion Craciun
Rezult a ca cea mai mic a valoare a funct iei f este egal a cu zero, iar cea
mai mare valoare a sa este 3

3/2.
Exercit iul 1.5.3 Sa se determine extremele globale ale urmatoarelor funct ii
denite pe mult imi compacte:
1. f : K IR,

f(x, y) = x
2
+y
2
12x + 16y,
K = (x, y) IR
2
[ x
2
+y
2
25
;
2. f : K IR,

f(x, y) = x
2
xy +y
2
,
K = (x, y) IR
2
[ [x[ +[y[ 1
Raspuns. 1. Funct ia f are pe mult imea K dou a puncte de extrem, unul
de maxim M
1
(3, 4) si altul de minim M
2
(3, 4), valorile sale ind f
max
=
f(M
1
) = 125 si f
min
= f(M
2
) = 75. Ambele puncte sunt pe frontiera
mult imii compacte K si pentru determinarea lor se foloseste metoda multi-
plicatorilor lui Lagrange, leg atura ind ecuat ia frontierei x
2
+y
2
25 = 0.
Conform teoremei lui Weierstrass, care spune c a o funct ie continu a pe o
mult ime compact a este m arginit a si si atinge marginile, rezult a c a extremele
g asite sunt globale, deci:
sup
x
2
+y
2
25
f(x, y) = f(3, 4) = 125, inf
x
2
+y
2
25
f(x, y) = f(3, 4) = 75.
2. Domeniul de denit ie al funct iei f este, n metrica , bila nchis a de
raz a 1 si centrul n originea reperului cartezian ortogonal Oxy. Aceast a bil a
reprezint a p atratul cu diagonalele de lungime 2 situate pe axele de coor-
donate. Funct ia f are un punct de minim n origine, cu f
min
= 0, patru
puncte de minim, c ate unul n interiorul ec arei lature a frontierei mult i-
mii K : M
1
(1/2, 1/2) cu f(M
1
) = 1/4; M
2
(1/2, 1/2) cu f(M
2
) = 3/4;
M
3
(1/2, 1/2) cu f(M
3
) = 1/4; M
4
(1/2, 1/2) cu f(M
4
) = 3/4 si nc a
patru puncte de maxim situate n extremitat ile segmentelor de dreapt a care
reunite dau frontiera: A(1, 0) cu f(A)=1; B(0, 1) cu f(B) = 1; C(1, 0) cu
f(C)=1; D(0, 1) cu f(D) = 1.
Rezult a c a valoarea maxim a a funct iei f pe mult imea [x[ +[y[ 1 este 1,
atins a n oricare din punctele A, B, C, D, iar valoarea minima este 0, punctul
unde f ia aceasta valoare indn origine, ce este punct din interiorul mult imii
K.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 93
1.6 Transformari punctuale regulate
1.6.1 Exemple si exercit ii rezolvate
Exercit iul 1.6.1 Sa se arate ca transformarea T data prin
T :

u = x
2
+y
2
v = x
2
y
2
, (x, y) D,
unde D = (x, y) IR
2
[ x > 0, y > 0, x > y, este o transformare punc-
tuala regulata, sa se determine inversa acesteia si sa se verice ca produsul
jacobienilor celor doua transformari este egal cu 1.
Solut ie. Funct iile u = u(x, y) si v = v(x, y) sunt innit diferent iabile pe mul-
t imea deschis a D care este mult imea punctelor planului raportat la reperul
cartezian xOy cuprinse ntre semiaxa pozitiva Ox si port iunea din prima
bisectoare y = x aat a n primul cadran.
Determinantul funct ional
D(u, v)
D(x, y)
(x, y) =

u
x
(x, y)
u
y
(x, y)
v
x
(x, y)
v
y
(x, y)

2x 2y
2x 2y

= 8xy
nu se anuleaza n punctele domeniului D. Rezult a ca transformarea T este o
transformare punctual a regulat a.
Inversa T
1
T
1
:

x =
1

u + v
y =
1

u v
, (u, v) ,
a transform arii punctuale regulate T este, de asemenea, o transformare punc-
tual a regulat a pe domeniul = (u, v) IR
2
[ u > v > 0 si are jacobianul
D(x, y)
D(u, v)
(u, v) =

x
u
(u, v)
x
v
(u, v)
y
u
(u, v)
y
v
(u, v)

=
1
8
1

u
2
v
2

1 1
t1 1

=
1
4

u
2
v
2
.
94 Ion Craciun
Dac a t inem cont c a

u
2
v
2
= 2xy, atunci
D(u, v)
D(x, y)
(x, y)
D(x, y)
D(u, v)
(u, v) = 1,
constat and astfel c a relat ia ntre cei doi jacobieni este vericata.
Exercit iul 1.6.2 Se dau transformarile
(T
1
) u
1
= x +y, u
2
= y +z, u
3
= z +x, D IR
3
,
(T
2
) v
1
= u
2
u
3
, v
2
= u
3
u
1
, v
3
= u
2
1
+u
2
2
, D

IR
3
.
Se cere sa se determine domeniile maxime D si D

n care (T
1
) si (T
2
)
sunt transformari punctuale regulate. Sa se determine transformarea com-
pusa T
2
(T
1
) si sa se verice relat ia
D(u
1
, u
2
, u
3
)
D(x, y, z)

D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(u
1
, u
2
, u
3
)
=
D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(x, y, z)
.
Solut ie. Avem
D(u
1
, u
2
, u
3
)
D(x, y, z)
=

1 1 0
0 1 1
1 0 1

= 2 = 0
deci D = IR
3
; avem si
D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(u
1
, u
2
, u
3
)
=

0 u
3
u
2
u
3
0 u
1
2u
1
2u
2
0

= 2u
3
(u
2
1
+u
2
2
)
deci D

= IR
3
` A, unde A este reuniunea mult imii punctelor din spat iu
pentru care u
3
= 0 (un plan) cu mult imea punctelor din spat iu pentru care
u
1
= u
2
= 0 (dreapt a).
Transformarea compusa T
2
(T
1
) este dat a de
T
2
(T
1
)

v
1
= (y +z)(z +x),
v
2
= (z +x)(x +y),
v
3
= (x +y)
2
+ (y +z)
2
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 95
deci
D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(x, y, z)
=

y + z z +x 2z +x +y
2x +y + z z +x x +y
2(x +y) 2(2y +x +z) 2(y +z)

=
= 4(z +x)[(y +z)
2
+ (x + y)
2
].
Dac a t inem seama de forma transform arii (T
1
) rezulta c a
D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(x, y, z)
= 4u
3
(u
2
1
+ u
2
2
) =
D(u
1
, u
2
, u
3
)
D(x, y, z)

D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(u
1
, u
2
, u
3
)
si egalitatea din enunt este vericat a.
1.6.2 Probleme propuse
Exercit iul 1.6.3 Sa se stabileasca daca transformarea
T : IR
3
` x = (x
1
, x
2
, x
3
)[ x
1
IR, x
2
> x
3
> 0 IR
3
, T = (y
1
, y
2
, y
3
),
unde
(T)

y
1
= x
1
,
y
2
=
1
2
(x
2
2
x
2
3
),
y
3
= x
2
x
3
,
este transformare punctuala regulata (difeomorsm).

In caz armativ, sa se
determine transformarea inversa transformarii (T).
Raspuns. Aplicat ia T este difeomorsm. Mult imea valorilor sale este `y =
(y
1
, y
2
, y
3
)[ y
1
IR, y
2
> y
3
> 0 si
(T
1
)

x
1
= y
1
,
x
2
=

y
2
+

y
2
2
+y
2
3
,
x
3
=

y
2
+

y
2
2
+ y
2
3
.
96 Ion Craciun
Exercit iul 1.6.4 Sa se cerceteze daca transformarea
T : IR
3
IR
3
, T = (y
1
, y
2
, y
3
), (T)

y
1
= e
2x
2
+e
2x
3
,
y
2
= e
2x
1
e
2x
3
,
y
3
= x
1
x
2
este transformare punctuala regulata (difeomorsm).

In caz armativ, sa se
determine transformarea inversa transformarii (T).
Raspuns. ImT = IR
3
` y = (y
1
, y
2
, y
3
)[ y
1
> 0. Aplicat ia T este difeomor-
sm de la IR
3
la ImT.
Exemplul 1.6.1 Aplicat ia
T : IR

+
[0, 2) IR IR
3
` x = (0, 0, z)[ z IR, T = (x, y, z),
unde
(T)

x = cos ,
y = sin ,
z = z
este un difeomorsm de la mult imea IR

+
[0, 2) IR la mult imea IR
3
`x =
(0, 0, z)[ z IR. Sa se determine inversa aplicat iei T.
Raspuns. T
1
: IR
3
` x = (0, 0, z)[ z IR IR

+
[0, 2) IR, T
1
=
(, , z), unde
(T
1
)

x
2
+y
2
,
cos =
x

x
2
+y
2
,
sin =
y

x
+
y
2
,
z = z.
Pentru determinarea funct iei unghi polar se precizeaza mai nt ai cadranul
si apoi se cauta solut ia ecuat iei tg = y/x din acel cadran.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 97
1.7 Dependent a si independent a funct ionala
1.7.1 Exemple si exercit ii rezolvate
Exercit iul 1.7.1 S a se arate ca funct iile reale de trei variabile reale
f(x, y, z) = x +y + z, g(x, y, z) = x y +z, h(x, y, z) = 4xy + 4yz,
denite pe IR
3
, sunt dependente funct ional si sa se gaseasca relat ia lor de
dependent a funct ionala.
Solut ie. Deoarece num arul funct iilor este egal cu num arul variabilelor inde-
pendente, vom calcula jacobianul acestora. Avem
D(f, g, h)
D(x, y, z)
=

f
x
f
y
f
z
g
x
g
y
g
z
h
x
h
y
h
z

1 1 1
1 1 1
4y 4x + 4z 4y

= 0.
Acest rezultat demonstreaz a ca funct iile f, g si h sunt dependente func-
t ional pe mult imea IR
3
.
Termenii care compun expresia funct iei h pot aparea din ridicarea la
p atrat a exprsiilor funct iilor f si g. Folosind aceast a observat ie vericam
simplu ca relat ia de dependent a funct ional a este
h(x, y, z) = f
2
(x, y, z) g
2
(x, y, z)
si aceasta are loc n toate punctele spat iului IR
3
.
Exemplul 1.7.1 Fie f, g, h, funct ii reale de o variabila reala derivabile si
inversabile.
Funct iile u = u(x, y, z), v = v(x, y, z) si w = w(x, y, z), unde
u = f

y
z

, v = g

z
x

, w = h

x
y

, x > 0, y > 0, z > 0,


sunt n dependent a funct ionala pe domeniul D = (x, y, z) IR
3
[ x > 0, y >
0, z > 0.
98 Ion Craciun
Solut ie. Funct iile u, v, w sunt funct ii compuse, iar variabilele intermediare
s = s(x, y, z) =
y
z
, t = t(x, y, z) =
z
x
, = (x, y, z) =
x
y
satisfac evident identitatea
s(x, y, z) t(x, y, z) (x, y, z) 1.
Deoarece num arul funct iilor este acelasi cu numarul variabilelor inde-
pendente, pentru a decide dac a u, v si w sunt sau nu sunt n dependent a
funct ional a, este de ajuns s a calculam determinantul funct ional
D(u, v, w)
D(x, y, z)
(x, y, z) =

u
x
(x, y, z)
u
y
(x, y, z)
u
z
(x, y, z)
v
x
(x, y, z)
v
y
(x, y, z)
v
z
(x, y, z)
w
x
(x, y, z)
w
y
(x, y, z)
w
z
(x, y, z)

Folosind regula de derivare a funct iilor compuse constat am ca valoarea


acestui determinant este
D(u, v, w)
D(x, y, z)
(x, y, z) =
f

(s)g

(t)h

()
(xyz)
2

0 z y
z 0 x
y x 0

Cum ultimul determinant este nul, rezult a ca cele trei funct ii sunt de-
pendente funct ional. Relat ia de dependent a ntre inversele acestor funct ii
este
f
1
(u) g
1
(v) h
1
(w) = 1,
aceasta rezultand din faptul ca s t = 1.
Exemplul 1.7.2 Funct iile
u = f

1
(x y)(x z)

, v = g

1
(y z)(y x)

, w = h

1
(z x)(z y)

,
cu f, g si h funct ii derivabile si injective pe un acelasi interval I IR, sunt
dependente funct ional.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 99
Solut ie.

Intr-adev ar, deoarece numarul funct iilor este acelasi cu numarul
variabilelor independente este de ajuns s a calcul am determinantul funct ional
D(u, v, w)
D(x, y, z)
(x, y, z) =

u
x
(x, y, z)
u
y
(x, y, z)
u
z
(x, y, z)
v
x
(x, y, z)
v
y
(x, y, z)
v
z
(x, y, z)
w
x
(x, y, z)
w
y
(x, y, z)
w
z
(x, y, z)

Pentru a calcula mai usor derivatele part iale din expresia acestui deter-
minant, introducem variabilele intermediare
s =
1
(x y)(x z)
, t =
1
(y z)(y x)
, =
1
(z x)(z y)
.
Acum, funct iile u, v, w sunt funct ii compuse si aplic and regula lant ului de
derivare a funct iilor compuse, gasim
D(u, v, w)
D(x, y, z)
(x, y, z) =

y +z 2x x z x y
y z z +x 2y y x
z y z x x + y 2z

,
unde am folosit notat ia
=
f

(s)g

(t)h

()
[(x y)(y z)(z x)]
4
.
Ultimul determinant este nul deoarece prima coloana C
1
a sa este combinat ie
liniar a de celelalte doua, C
2
si C
3
; mai precis, C
1
= C
2
C
3
.
Rezultatul stabilit demonstreaza ca cele trei funct ii u, v, w sunt depen-
dente funct ional.
Deoarece
s + t + =
z y + x z +y x
(x y)(y z)(z x)
= 0,
rezult a ca relat ia de dependent a funct ionala ce se poate pune n evident a
este
f
1
(u) + g
1
(v) + h
1
(w) = 0,
100 Ion Craciun
unde s = f
1
(u), t = g
1
(v) si = h
1
(w) sunt funct iile inverse corespunz a-
toare funct iilor date.
Exemplul 1.7.3 Funct iile reale de n variabile reale
f
1
(x) = x
1
+x
2
+ +x
n
, f
2
(x) = x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
,
f
3
(x) = x
1
x
2
+ +x
1
x
n
+x
2
x
3
+ +x
2
x
n
+ +x
n1
x
n
,
unde x = (x
1
, x
2
, , x
n
) IR
n
, sunt n dependent a funct ionala pe IR
n
.
Solut ie. Fie f = (f
1
, f
2
, f
3
). Matricea jacobiana J
f
(x)
3n
(IR) are
ca elemente pe cele trei linii componentele corespunz atoare ale gradient ilor
(f
1
)(x), (f
2
)(x) si (f
3
)(x). Prin urmare,
J
f
(x) =

1 1 1
2x
1
2x
2
2x
n
x
2
+ x
3
+ x
n
x
1
+x
3
+ +x
n
x
1
+x
2
+ +x
n1

Aceast a matrice are rangul 2 pentru c a orice minor de ordinul trei al matricei
este nul si exista cel put in un minor de ordinul al doilea diferit de zero. Prin
urmare, dou a din cele trei funct ii sunt independente funct ional, cea de a treia
exprim anduse n funct ie de aceste dou a. Se observ a ca are loc identitatea
f
2
(x) f
2
1
(x) 2 f
3
(x),
ceea ce arat a c a relat ia de dependent a funct ional a ntre cele trei funct ii este
f
2
= f
2
1
2 f
3
.
1.7.2 Exemple si exercit ii propuse
Exemplul 1.7.4 Funct iile reale de trei variabile reale

u = xy z,
v = xz + y,
w = (x
2
+ 1)(y
2
+z
2
) yz(x
2
+ 1) x(y
2
z
2
),
denite pe IR
3
, sunt n depndent a funct ionala pe IR
3
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 101
Indicat ie. Se arat a ca determinantul funct ional al celor trei funct ii n raport
cu variabilele x, y, z este nul, deci funct iile sunt n dependent a funct ional a.
Raspuns. Legatura dintre u, v si w este : w = u
2
uv + v
2
.
Exercit iul 1.7.2 Ce relat ie trebuie sa satisfaca derivatele part iale ale func-
t iei z = f(x, y) astfel ncat z sa depinda de x si y prin intermediul funct iei
u = x
2
+ y
2
?
Indicat ie. Relat ia rezulta din condit ia ca funct iile z = f(x, y) si u = x
2
+y
2
s a e dependente funct ional. Pentru aceasta trebuie ca
D(z, u)
D(x, y)
= 0.
Raspuns. Relat ia cautat a este y
z
x
x
z
y
= 0.
Exercit iul 1.7.3 Sa se studieze dependent a sau independent a funct iilor

f
1
(x, y, z) =
z
x
,
f
2
(x, y, z) = x +
y
x
,
f
3
(x, y, z) = z e
x+
y
x
,
n punctele (1, 0, 0) si (1, 1, 0).
Raspuns. Deoarece det J
f
(1, 0, 0) = 0 si det J
f
(1, 1, 0) = 0, rezult a c a n
ambele puncte f
1
, f
2
, f
3
sunt independente funct ional. Aici, J
f
(x, y, z) este
matricea jacobiana a funct iei vectoriale f = (f
1
, f
2
, f
3
) calculat a n punctul
(x, y, z).
Exercit iul 1.7.4 Sa se studieze dependent a sau independent a funct iilor reale
de patru variabile reale

f
1
(x, y, z, u) =
y
z
,
f
2
(x, y, z, u) =
u
y
,
f
3
(x, y, z, u) = x
2
+y
2
+z
2
u,
denite pe mult imea (0, ) (0, ) (0, ) (0, ).
102 Ion Craciun
Indicat ie. Matricea jacobian a a funct iei vectoriale f = (f
1
, f
2
, f
3
) are trei
linii si patru coloane. Se determin a rangul acesteia. Se gaseste rangJ
f
(x, y, z) =
3 n toate punctele (x, y, z) ((0, ))
4
.
Raspuns. Funct iile date sunt independente funct ional.
Exercit iul 1.7.5 Studiat i dependent a sau independent a funct ionala a func-
t iilor

f
1
(x, y, z) = (x +y +z)
3
1,
f
2
(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
,
f
3
(x, y, z) = (xy +yz +zx)
2
+ 2,
denite pe IR
3
.
Raspuns. Cele trei funct ii sunt dependente funct ional.
1.8 Schimbari de variabile
1.8.1 Schimbarea variabilei independente n ecuat ii di-
ferent iale ordinare
Exercit iul 1.8.1 Ce devine ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul al doilea
cu coecient i variabili
x
2
d
2
y
dx
2
+ 2x
dy
dx
+
a
2
x
2
y = 0,
daca noua variabila independenta este t, iar legatura cu vechea variabila x
este x = (t) =
1
t
?
Solut ie. Pentru x = (t), obt inem funct ia compus a
z(t) = y((t)) y(x) = z(
1
(x)).

In cazul considerat y(x) = z

1
x

, deci:
dy
dx
(x) =
dz
dt
(t)
dt
dx
=
1
x
2
dz
dt
(t) = t
2
dz
dt
(t);
d
2
y
dx
2
(x) =
d
dx

t
2
dz
dt
(t)

=
d
dt

t
2
dz
dt
(t)

dt
dx
= t
4
d
2
z
dt
2
(t) + 2t
3
dz
dt
(t).
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 103

Inlocuind expresiile acestor dou a derivate n ecuat ie constatam c a forma


transformat a a sa este ecuat ia diferent iala a vibrat iilor armonice
d
2
z
dt
2
+a
2
z = 0.
Avantajul efectu arii schimbarii de variabila indicat a const a n aceea c a
ecuat ia transformat a este una cunoscuta, c areia i se cunosc toate solut iile
z(t) = C
1
cos at + C
2
sin at,
unde C
1
si C
2
sunt constante reale arbitrare.
Revenind la variabila x, obt inem
y(x) = C
1
cos
a
x
+C
2
sin
a
x
ce reprezint a toate solut iile ecuat iei diferent iale date.
Exemplul 1.8.1 Ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul al doilea, liniara
si cu coecient i variabili
x
2
d
2
y
dx
2
+ 2x
dy
dx
+y = 0,
unde x > 0, este o ecuat ie de tip Euler.
Schimbarea de variabila independenta x = e
t
conduce la ecuat ia diferen-
t iala liniara cu coecient i constant i
d
2
z
dt
2
+
dz
dt
+ z = 0,
careia i se poate determina toate solut iile.
Solut ie. Deoarece funct iile z si y sunt legate prin relat ia z = y(e
t
), avem
y = z(ln x).
Deriv and ultima relat ie dup a regula de derivare a funct iilor compuse,
avem:
dy
dx
=
dz
dt

dt
dx
=
1
x

dz
dt
= e
t

dz
dt
;
d
2
y
dx
2
=
d
dx

dy
dx

= e
t
d
dt

e
t
dz
dt

= e
2t

d
2
z
dt
2

dz
dt

.
104 Ion Craciun

Inlocuirea acestoran ecuat ia init ial a conduce la ecuat ia diferent ial a liniar a
si omogena, de ordinul al doilea, cu coecient i constant i
d
2
z
dt
2
+
dz
dt
+ z = 0.
Acestei ecuat ii i putem aa solut iile dup a urmatorul procedeu.
Se cauta o solut ie de forma z = e
t
, unde este un parametru real sau
complex. Impun and o astfel de solut ie constat am c a parametrul trebuie s a
verice asa numita ecuat ie caracteristica

2
+ + 1 = 0
si care are rad acinile
1,2
=
1
2
+i

3
2
.
Celor doua r adacini ale ecuat iei caracteristice le corespund solut iile

z
1
(t) = e

1
t
= e

1
2
t

cos

3
2
t + i sin

3
2
t

,
z
2
(t) = e

1
t
= e

1
2
t

cos

3
2
t i sin

3
2
t

ce sunt funct ii complexe, conjugate una celeilalte. Cum ecuat ia diferent ial a
este liniara, putem s a consider am alte dou a solut ii, combinat ii liniare ale
acestora,
z
1
(t) =
z
1
(t) + z
2
(t)
2
= e

1
2
t
cos

3
2
t, z
2
(t) =
z
1
(t) z
2
(t)
2i
= e

1
2
t
sin

3
2
t
care, dupa cum se vede, sunt funct ii reale.
Orice alta solut ie a ecuat iei liniare cu coecient i constant i este o combinat ie
liniar a a solut iilor z
1
(t) si z
2
(t)
z(t) = C
1
z
1
(t) + C
2
z
2
(t),
unde C
1
si C
2
sunt constante reale arbitrare. Alte solut ii nu mai exista.
Spunem c a aceasta este solut ia generala a ecuat iei diferent iale dat a. Asadar,
z(t) = e

1
2
t
(C
1
cos

3
2
t +C
2
sin

3
2
t).
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 105
T in and cont de leg atura dintre funct iile t z(t) si x y(x) rezult a ca
solut ia general a a ecuat iei diferent iale dat a este
y(x) =
1

C
1
cos

3
2
ln x

+C
2
sin

3
2
ln x

.
Dac a se doreste o solut ie anume, trebuiesc precizate valorile constantelor
C
1
si C
2
. Aceste constante se pot determina din condit ii init iale care constau
n precizarea valorilor funct iilor x y(x) si x y

(x) ntrun punct arbitrar


dar xat din intervalul (0, ). De exemplu, daca luam drept condit ii init iale
valorile
y(1) = 1, y

(1) =
1
2
+

3
2
,
atunci C
1
= C
2
= 1 si deci
y(x) =
1

cos

3
2
ln x

+ sin

3
2
ln x

este solut ia ecuat iei date init ial care veric a si condit iile init iale precizate.
1.8.2 Schimbarea ambelor variabile ntro ecuat ie di-
ferent iala ordinara
Exercit iul 1.8.2 Ce devine ecuat ia diferent iala de ordinul al doilea
x
d
2
y
dx
2
+

dy
dx

dy
dx
= 0
daca se schimba ntre ele rolul variabilelor?
Solut ie. Variabilele ecuat iei diferent iale sunt x si y, prima ind indepententa
iar a doua dependent a de prima, y = y(x).
Variabila y este funct ia necunoscuta a ecuat iei diferent iale.
A schimba rolurile variabilelor nseamn a a considera c a
x = (y) = y
1
(x).
Folosind leg atura ntre derivata unei funct ii cu derivata inversei sale
dy
dx
=
1
dx
dy
106 Ion Craciun
si regulile de derivare a funct iilor compuse, g asim
d
2
y
dx
2
=
d
2
x
dy
2

dx
dy

3
.

Inlocuind expresiile acestor derivate n ecuat ia dat a, obt inem


x(y)
d
2
x
dy
2
+

dx
dy

dx
dy
= 0.
Schimbarea rolului variabilelor nu aduce simplicarea ecuat iei diferent iale
date.
Exercit iul 1.8.3 Ce devine ecuat ia
(1 x
2
)
2
y

+y = 0, x (1, 1)
prin schimbarea
x = tanh t, y =
u
cosh t
,
unde u = u(t) este noua funct ie necunoscuta?
Solut ie. Diferent iem pe x si y
dx =
1
cosh
2
t
dt; dy =
1
cosh t
du u
sinh t
cosh
2
t
dt,
dup a care efectu am raportul celor doua diferent iale. Obt inem
y

=
dy
dx
= cosh t
du
dt
u sinh t.
Pentru calculul derivatei secunde a funct iei x y(x) deriv am ambii
membri ai egalitat ii de mai sus n raport cu x, n membrul al doilea aplicand
regula de derivare a funct iilor compuse
d
2
y
dx
2
=
d
dt

cosh t
du
dt
u sinh t

dt
dx
= cosh
3
t

d
2
u
dt
2
u

.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 107
Cu acestea, ecuat ia init iala devine
(1 tanh
2
t)
2
cosh
3
t

d
2
u
dt
2
u

+
u
cosh t
= 0,
sau echivalent,
d
2
u
dt
2
= 0.
Solut ia general a a ultimei ecuat ii este u(t) = 2C
1
t + C
2
, unde C
1
si C
2
sunt constante reale arbitrare.
Revenind la variabilele init iale rezult a ca solut ia generala a ecuat iei dife-
rent iale dat a este
y(x; C
1
, C
2
) =

C
1
ln
1 + x
1 x
+C
2

1 x
2
la aceasta ajung anduse dup a ce se inverseaza funct ia x = tanh t.
1.8.3 Schimbarea variabilelor independente n expresii
diferent iale cu derivate part iale
Exercit iul 1.8.4 Sa se transforme ecuat ia diferent iala liniara, cu derivate
part iale de ordinul ntai
y
z
x
x
z
y
= 0,
daca u = x, v = x
2
+y
2
, u si v ind noile variabile independente.
Solut ie. Consider am funct ia
w(u, v) = z(x(u, v), y(u, v)) z(x, y) = w(u(x, y), v(x, y)).
Folosind regulile de derivare ale funct iilor compuse, de doua variabile, ob-
t inem

z
x
(x, y) =
w
u
(u, v)
u
x
(x, y) +
w
v
(u, v)
v
x
(x, y) =
w
u
(u, v) + 2x
w
v
(u, v),
z
y
(x, y) =
w
u
(u, v)
u
y
(x, y) +
w
v
(u, v)
v
y
(x, y) = 2y
w
v
(u, v).
108 Ion Craciun
Cu acestea, ecuat ia dat a se transform a n ecuat ia diferent ial a
w
u
(u, v) = 0,
evident mult mai simpl a, care poate integrat a, adic a i se poate determina
toate solut iile.

Intr-adev ar, avem c a w = f(v), unde f este o funct ie arbi-
trar a.
Asadar, solut ia general a a ecuat iei init iale este z = f(x
2
+y
2
).
Din punct de vedere geometric, solut ia generala a acestei ecuat ii reprezint a
o suprafat a de rotat ie.
Exercit iul 1.8.5 S a se transforme ecuat ia diferent iala cu derivate part iale
de ordinul al doilea

2
u
t
2
= a
2


2
u
x
2
,
(ecuat ia propagarii undelor sau ecuat ia coardei vibrante) daca = x at,
= x +at, si ind noile variabile independente.
Solut ie. Introducem noua funct ie necunoscuta w prin
z(x, t) = w((x, t), (x, t)) = w(x at, x +at),
ce va depinde de variabilele si .
Derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei w, necesare nlocuirii
n ecuat ia diferent iala dat a, se determin a pornind de la cele de ordinul unu

u
x
(x, t) =
w

(, )

x
(x, t) +
w

(, )

x
(x, t) =
w

(, ) +
w

(, ),
u
t
(x, t) =
w

(, )

t
(x, t) +
w

(, )

t
(x, t) = a

(, ) +
w

(, )

.
Aplic and aici operatorii de derivare part ial a care se impun si folosind
derivarea funct iilor compuse, g asim derivatele part iale de ordinul doi nemixte
ale funct iei u

2
u
x
2
(x, t) =

2
w

2
(, ) + 2

2
w

(, ) +

2
w

2
(, ),

2
u
t
2
(x, t) = a
2

2
w

2
(, ) 2

2
w

(, ) +

2
w

2
(, )

,
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 109
care nlocuite n ecuat ia init ial a, conduce la forma transformat a

2
w

(, ) = 0,
mult mai simpl a, careia putem s a i determinam solut ia generala.

Intr-adev ar, func-
t ia
w(, ) = f() + g(),
unde f si g sunt funct ii arbitrare de dou a ori diferent iabile, reprezint a solut ia
general a a ecuat iei transformate.

In consecint a,
u(x, t) = f(x at) + g(x +at)
reprezint a solut ia general a a ecuat iei propagarii undelor. Primul termen din
membrul al doilea al expresiei solut iei generale corespunde unei unde regre-
sive, cel de al doilea termen unei unde progresive.
Exemplul 1.8.2 Expresia operatorului lui Laplace din IR
2
n coordonate po-
lare este

2
=

2

2
+
1

2
+
1

. (1.48)
Solut ie. Dac a polul reperului polar coincide cu originea reperului cartezian
ortogonal Oxy, iar axa polar a coincide cu axa Ox, atunci legatura dintre
coordonatele carteziene x, y si coordonatele polare , este
x = cos , y = sin . (1.49)
S a remarcam c a (1.49) reprezint a o transformare punctual a regulat a ntre
mult imea (0, ) [0, 2) si mult imea IR
2
` 0 = (0, 0).
Pentru a aa expresia laplacianului

2
=

2
x
2
+

2
y
2
(1.50)
n coordonatele polare (, ), n (1.50) trebuie s a efectuam schimbarea de
variabile independente (1.49).

In acest scop trebuie sa exprimam operatorii
de derivare part ial a de ordinul ntai si pe cei de ordinul al doilea, nemixti, n
funct ie de operatorii

,

2

2
,

2

,

2

2
.
110 Ion Craciun
Folosind regula lant ului de derivare a funct iilor compuse, avem

x
=



x
+



x
,

y
=



y
+



y
.
(1.51)
Examin and (1.51), constat am c a avem nevoie de expresiile derivatelor
part iale de ordinul nt ai ale lui si n raport cu variabilele x si y. Acestea,
le putem determina e precizand mai ntai transformarea punctual a regu-
lat a invers a transformarii (1.49) si apoi calcul and efectiv ceea ce dorim, e
aplic and teoria sistemelor de funct ii denite implicit, c aci (1.49) poate
interpretat si ca un sistem de funct iii denite implicit de forma

F
1
(, , x, y) = cos x = 0,
F
2
(, , x, y) = sin y = 0,
dup a care derivatele part iale sunt rapoarte de determinant i funct ionali. De
exemplu,

x
=
D(F
1
, F
2
)
D(x, )
D(F
1
, F
2
)
D(, )
.
Pe orice cale am proceda, obt inem

x
= cos ,

x
=
sin

y
= sin ,

y
=
cos

.
(1.52)

Inlocuind (1.52) n (1.51), g asim

x
=

cos


sin

y
=

sin +


cos

.
(1.53)
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 111
Pentru determinarea derivatelor part iale de ordinul al doilea nemixte n
raport cu coordonatele carteziene x si y, se foloseste (1.53) si regula lant ului
de derivare a funct iilor compuse. Concomitent, se t ine cont de (1.52). G asim

2
x
2
=

2

2
+ 2

2



x


x
+

2

2
+

x
2
+

x
2
,

2
y
2
=

2

2
+ 2

2



y


y
+

2

2
+

y
2
+

y
2
.
Adun and membru cu membru aceste relat ii, obt inem

2
=

2

2
||
2
+2

2

()+

2

2
||
2
+

2
+

2
, (1.54)
unde factorul ( ) reprezint a produsul scalar al gradient ilor funct iilor
si
=

x
i +

y
j, =

x
i +

y
j,
ale caror expresii concrete, dupa utilizarea relat iilor (1.52), sunt

= cos i + sin j,
=
sin

i +
cos

j.
De aici rezult a
|| = 1, || =
1

, = 0. (1.55)
Examin and expresia lui
2
din (1.54), deducem ca avem nevoie de derivatele
part iale de ordinul al doilea, nemixte, ale funct iilor si n raport cu x si
y. Pentru aceasta folosim (1.53), aplic and operat ia de derivare n raport cu
x sau y, dup a caz, utilizand totodata regula lant ului de derivare a funct iilor
compuse. G asim

x
2
=
sin
2

;

2

x
2
=
sin 2

2
;

y
2
=
cos
2

;

2

y
2
=
sin 2

2
,
112 Ion Craciun
de unde deducem laplacienii funct iilor si

2
=

2

x
2
+

2

y
2
=
1

,
2
=

2

x
2
+

2

y
2
= 0. (1.56)
Din (1.54), (1.55) si (1.56) rezulta c a
2
are expresia (1.48).
Exemplul 1.8.3 Expresia laplacianului
2
=

2
x
2
+

2
y
2
+

2
z
2
n coordo-
natele sferice (coordonatele polare n spat iu) (, , ), legate de coordonatele
carteziene prin

x = sin cos ,
y = sin sin ,
z = cos ,
(1.57)
este

2
=
1

+
1

2
sin

sin

+
1

2
sin
2

2
. (1.58)
Solut ie. Mai nt ai trebuiesc determinat i operatorii de derivare part iala de
ordinul unu. Aplic and regula de derivare a funct iilor compuse, avem

x
=

x

+

x

+

x

y
=

y

+

y

+

y

z
=

z

+

z

+

z

.
(1.59)
Apoi, calculam operatorii de derivare part ial a de ordinul al doilea, nemixti.
Aceasta o vom putea realiza plec and de la (1.59) si aplic and din nou regula
de derivare a funct iilor compuse. Astfel, expresia operatorului de derivare
part ial a de ordinul al doilea n raport cu variabila x este

2
x
2
=

2
+

2
+

2
+
+ 2

x


x


2

+

x


x


2

+

x


x


2

+
+

2

x
2

+

2

x
2

+

2

x
2

.
(1.60)
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 113
Celelalte doua derivate part iale de ordinul al doilea din expresia lapla-
cianului se obt in din (1.60) trec and pe x n y si mai apoi n z. Sum and aceste
trei derivate part iale, obt inem forma laplacianului n coordonate polare n
spat iu

2
= ||
2

2
+||
2

2
+||
2

2
+
+ 2

( )

2

+ ( )

2

+ ( )

2

+
+
2

+
2

+
2

.
(1.61)
Pentru a determina expresia concreta a laplacianului, din (1.61) se con-
stat a c a avem nevoie de gradient ii si laplacienii funct iilor , , ce de-
pind de variabilele x, y si z. Aceste funct ii exist a caci (1.57) constituie
o transformare punctual a regulata T : IR
3
` x = (0, 0, z), unde
= (0, ) (0, ) [0, 2).
Efectu and calculele, gasim c a gradient ii necesari n (1.61), exprimat i n
funct ie de coordonatele sferice, sunt

= sin cos i + sin sin j + cos k,


=
cos cos

i +
cos sin

j
sin

k,
=
sin
sin
i +
cos
sin
j.
Deducem apoi:
|| = 1, || =
1

, || =
1
sin
;
= 0, = 0, = 0.
(1.62)
Pentru calculul laplacienilor funct iilor , si se aplic a din nou regula
de derivare a funct iilor compuse si se gaseste

2
=
2

,
2
=
cos

2
sin
,
2
= 0. (1.63)
Folosirea relat iilor (1.62) si (1.63) n (1.61) conduce la

2
=

2

2
+
1

2


2

2
+
1

2
sin
2

2
+
2

+
cos

2
sin

,
114 Ion Craciun
care este echivalent a cu (1.58).
1.8.4 Schimbarea tuturor variabilelorntro ecuat ie di-
ferent iala
Exercit iul 1.8.6 S a se transforme ecuat ia diferent iala cu derivate part iale
de ordinul ntai
x
2
z
x
+ y
2
z
y
= z
2
luand drept noi variabile independente
u = x, v =
1
y

1
x
si funct ie necunoscuta
w =
1
z

1
x
.
Solut ie. Vom determina derivatele part iale de ordinul ntai
z
x
si
z
y
n
funct ie de derivatele part iale
w
u
si
w
v
plec and de la diferent ialele noilor
variabile
du = dx, dv =
1
x
2
dx
1
y
2
dy
2
, dw =
1
x
2
dx
1
z
2
dz
2
.
Pe de alta parte avem
dw =
w
u
du +
w
v
dv.
Cum diferent iala unei funct ii este unic a, putem scrie
w
u
du +
w
v
dv =
1
x
2
dx
1
z
2
dz
2
.
Dac a n aceast a egalitate nlocuim diferent ialele funct iilor u si v, obt inem
w
u
dx +
w
v

1
x
2
dx
1
y
2
dy
2

=
1
x
2
dx
1
z
2
dz
2
,
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 115
din care se poate determina diferent iala funct iei z
dz =

1
x
2

w
u

1
x
2
w
v

z
2
dx +
z
y
2
w
v
dy.
Din aceasta expresie, folosind unicitatea diferent ialei unei funct ii de dou a
variabile, rezult a

z
x
=

1
x
2

w
u

1
x
2
w
v

z
2
,
z
y
=
z
y
2
w
v
.

Inlocuind acestea n ecuat ia init iala, se gaseste


x
2
z
2

1
x
2

w
u

1
x
2
w
v

+z
2
w
v
= z
2
,
care, dupa reducerea termenilor asemenea, conduce la ecuat ia simpla
w
u
(u, v) = 0
a c arei solut ie general a este w = f(v), unde f este o funct ie real a diferent ia-
bil a, arbitrar a.
Folosind leg aturile dintre noile si vechile variabile, g asim ca funct ia
z =
x
1 + xf

1
y

1
x

este solut ia generala a ecuat iei diferent iale init iale.


Exercit iul 1.8.7 Transformat i ecuat ia
y
z
x
x
z
y
= (y x)z
introducand noile variabile independente
u = x
2
+y
2
, v =
1
x
+
1
y
si noua funct ie necunoscuta w = x y + ln z.
116 Ion Craciun
Solut ie. Diferent iind leg aturile dintre variabile, obt inem

du = 2xdx + 2ydy,
dv =
1
x
2
dx
1
y
2
dy,
dw = dx dy +
1
z
dz.
Pe de alta parte
dw =
w
u
du +
w
v
dv.
Egal and expresiile diferent ialei funct iei w, avem
dx dy +
1
z
dz = (2xdx + 2ydy)
w
u

1
x
2
dx +
1
y
2
dy

w
v
,
de unde rezult a
dz = z

2x
w
u

1
x
2
w
v
+ 1

dx +z

2y
w
u

1
y
2
w
v
+ 1

dy.
Pe de alta parte,
dz =
z
x
dx +
z
y
dy.
Folosind aceste expresii ale diferent ialei funct iei z si unicitatea expresiei ei,
deducem

z
x
= 2x
w
u

1
x
2
w
v
+ 1,
z
y
= 2y
w
u

1
y
2
w
v
+ 1.
Cu acestea, ecuat ia init iala ia forma mai simpl a

zx
y
2

zy
x
2

w
v
= 0 =
w
v
= 0,
ce se poate integra,
w = f(u)
ind solut ia sa general a, unde f este o funct ie diferent iabila arbitrar a.
T in and cont de leg atura dintre variabile, gasim c a
z(x, y) = e
x+y+f(x
2
+y
2
)
este solut ia generala a ecuat iei init iale.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 117
Exercit iul 1.8.8 Sa se transforme ecuat ia diferent iala cu derivate part iale
de ordinul doi

2
z
x
2
2

2
z
xy
+

2
z
y
2
= 0, (1.64)
daca u = x +y, v = y/x, w = z/x, u si v ind noile variabile independente,
iar w noua funct ie necunoscuta.
Solut ie. Putem utiliza si aici metoda diferent ierii legaturilor dintre vechile
si noile variabile, cu precizarea ca la a doua diferent iere a acestora trebuie
s a se aib a n vedere ca diferent iala doua a unei funct ii compuse nu mai este
invariant a la o schimbare a variabilelor.
Dup a prima diferent iere se obt ine

du = dx +dy,
dv =
1
x
2
(ydx xdy),
(1.65)
dw =
1
x
2
(xdz zdx). (1.66)
Din (1.66) avem x
2
dw = xdz zdx, care, diferent iindo nc a o dat a, conduce
la
2dxdw +xd
2
w = d
2
z. (1.67)

In aceasta egalitate t inem cont de urm atoarele:


dw =
w
u
(dx +dy) +
1
x
2
(xdy ydx)
w
v
=

w
u

y
x
2

dx +

w
u
+
1
x
w
v

dy;
(1.68)
d
2
z =

2
z
x
2
dx
2
+ 2

2
z
xy
dxdy +

2
z
y
2
dy
2
; (1.69)
d
2
w =

2
w
u
2
du
2
+ 2

2
w
uv
dudv +

2
w
v
2
dv
2
+
w
u
d
2
u +
w
v
d
2
v.
(1.70)
Diferent ialele de ordinul al doilea ale funct iilor u si v sunt
d
2
u = 0, d
2
v =
2y
x
3
dx
2

2
x
2
dxdy. (1.71)
118 Ion Craciun

Inlocuind (1.65) si (1.71) n (1.70) si grup and dup a dx


2
, dxdy si dy
2
, se
obt ine
d
2
w =

2
w
u
2
2
y
x
2

2
w
uv
+
y
2
x
4

2
w
v
2
+ 2
y
x
3
w
v

dx
2
+
+ 2

2
w
u
2
+

1
x

y
x
2


2
w
uv

y
x
3

2
w
v
2

1
x
2
w
v

dxdy+
+

2
w
u
2
+ 2
1
x

2
w
uv
+
y
2
x
4

2
w
v
2

dy
2
.
(1.72)
Folosirea relat iilor (1.68), (1.72), (1.69) n egalitatea (1.67), urmat a de
egalarea coecient ilor lui dx
2
, dxdy si dy
2
, conduce la derivatele part iale de
ordinul al doilea ale funct iei z, exprimate n funct ie de derivatele part iale ale
funct iei w,

2
z
x
2
= 2
w
u
+x

2
w
u
2
2
y
x

2
w
uv
+
y
2
x
3

2
w
v
2
,

2
z
xy
=
w
u
+x

2
w
u
2
+

1
y
x


2
w
uv

y
x
2

2
w
v
2
,

2
z
y
2
= x

2
w
u
2
+ 2

2
w
uv
+
1
x

2
w
v
2
.

Inlocuirea acestora n (1.64) conduce la o forma simplicata a ecuat iei


date

2
w
v
2
(u, v) = 0,
care are solut ia general a
w(u, v) = vf(u) + g(u),
unde f si g sunt funct ii arbitrare de dou a ori diferent iabile.
Cu legatura dintre variabile avem c a
z(x, y) = yf(x +y) + xg(x +y)
este solut ia generala a ecuat iei diferent iale (1.64).
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 119
1.8.5 Exemple si exercit ii propuse
Exercit iul 1.8.9 Ce devine ecuat ia diferent iala cu derivate part iale de or-
dinul ntai
x
z
x
+ y
z
y
z = 0,
daca variabilele independente x si y trec n variabilele u si v, unde u = x, v =
y/x?
Indicat ie. Fie (u, v) w(u, v) funct ia denita de
z(x, y) = w(u(x, y), v(x, y)).
Derivatele part iale ale funct iei (x, y) z(x, y) se calculeaz a folosind regula
lant ului de derivare a funct iilor compuse.
Raspuns. u
w
u
w = 0.
Exercit iul 1.8.10

In ce se transforma ecuat ia diferent iala cu derivate part iale
z
x
+
z
y
= 0
daca noile variabile independente u si v sunt date prin
x = u
2
v
2
, y = u
2
+v
2
, (u, v) D IR
2
?
Indicat ie. Se introduce funct ia necunoscut a (u, v) w(u, v) legat a de func-
t ia (x, y) z(x, y) prin
z(x, y) = w(u(x, y), v(x, y))
si se calculeaz a derivatele part iale ale funct iei z.
Pentru calculul derivatelor part iale de ordinul nt ai ale funct iilor (x, y)
u(x, y) si (x, y) v(x, y) folosim teorema de existent a si unicitate a sis-
temelor de funct ii denite implicit, funct iile F
1
si F
2
ale sistemului ind
F
1
(x, y, u, v) = u
2
v
2
x, F
2
(x, y, u, v) = u
2
+v
2
y.
Raspuns. Derivatele funct iilor u si v sunt
u
x
=
1
4u
,
u
y
=
1
4u
,
v
x
=
1
4v
,
v
y
=
1
4v
,
120 Ion Craciun
iar ecuat ia dat a devine
w
u
= 0. Aceasta are solut ia sa general a w = f(v),
unde f este o funct ie arbitrar a diferent iabil a, z(x, y) = f

y x
2

.
Exercit iul 1.8.11 Ce devine ecuat ia diferent iala ordinara de ordinul al doilea
y

+ (x + y)(1 + y

)
3
= 0,
daca x = u +t si y = u t, iar u = u(t) este noua funct ie necunoscuta?
Indicat ie. Dac a not am y

=
dy
dx
,
.
u=
du
dt
, y

=
d
2
y
dx
2
,

u=
d
2
u
dt
2
si utiliz am
regula de derivare a funct iilor compuse, g asim
y

=
.
u 1
.
u +1
, y

=
2

u
(1+
.
u)
3
.
Raspuns. Ecuat ia devine

u +8u
.
u
3
= 0.
Exemplul 1.8.4 Ecuat ia diferent iala cu derivate part iale de ordinul al doilea

2
z
x
2
+ 2

2
z
xy
+

2
z
y
2
= 0
nu si schimba forma n urma schimbarii de variabile
u = x + z, v = y + z.
Exercit iul 1.8.12 Sa se transforme ecuat ia
z

x
z
x
+y
z
y

+ x
2
+y
2
= 0,
punand n locul variabilelor independente x si y variabilele u si v, unde
u =
y
x
, v = x
2
+ y
2
,
iar n locul funct iei necunoscute, funct ia (u, v) w(u, v) unde w = z
2
.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 121
Indicat ie. Se diferent iaza toate legaturile dintre variabile, iar dup a identi-
carea coecient ilor lui dx si dy se gaseste

z
x
=
y
2x
2
z
w
u
+
x
z
w
v
,
z
y
=
1
2xz
w
u
+
y
z
w
v
.
Raspuns. Se ajunge la ecuat ia
w
v
+1 = 0 care are solut ia w = v+f(u), cu
f o funct ie diferent iabil a arbitrar a, din care se poate obt ine solut ia general a
a ecuat iei init iale z
2
+x
2
+ y
2
= f

y
x

.
Exercit iul 1.8.13 Sa se rezolve ecuat ia

z
y


2
z
x
2
2
z
x

z
y


2
z
xy
+

z
x

z
y
2
= 0, (1.73)
luand pe x ca funct ie necunoscuta de variabilele y si z.
Indicat ie. Consider and c a x = x(y, z), se obt ine:
z
x
=
1
x
z
,
z
y
=
x
y
x
z
;

2
z
x
2
=

2
x
z
2

x
z

3
,

2
z
y
2
=
2

2
x
yz

x
y

x
z

x
y


2
x
z
2

x
z


2
x
y
2

x
z

3
;

2
z
xy
=


2
x
yz

x
z
+
x
y


2
x
z
2

x
z

3
.
Raspuns. Se g aseste

2
x
y
2
= 0, de unde x = y(z) + (z), cu si funct ii
arbitrare de dou a ori diferent iabile, este solut ia general a a ecuat iei init iale.
122 Ion Craciun
Observat ia 1.8.1 Problema de mai sus se poate formula n termenii func-
t iilor denite implicit n modul urmator:
Sa se arate ca funct ia z = z(x, y) denita implicit de ecuat ia
y(z) + (z) x = 0,
unde si sunt funct ii arbitrare de doua ori diferent iabile, satisface ecuat ia
diferent iala cu derivate part iale de ordinul al doilea (1.73).
Exercit iul 1.8.14 Ce devine ecuat ia diferent iala cu derivate part iale de or-
dinul al doilea

2
z
x
2
+ 2

2
z
xy
+

2
z
y
2
= 0,
daca se face schimbarea u = x+y, v = xy, w = xyz, unde (u, v) w(u, v)
este noua funct ie necunoscuta.
Raspuns.

2
w
u
2
=
1
2
.
Exercit iul 1.8.15 Sa se gaseasca expresia laplacianului n coordonatele semipo-
lare n spat iu (coordonatele cilindrice) (, , z), unde

x = cos ,
y = sin ,
z = z.
Raspuns.
2
=

2

2
+
1

+
1

+

2
z
2
.
Exercit iul 1.8.16 Ce devine ecuat ia

2
z
x
2
+

2
z
y
2
+ kz = 0 n coordonate
polare daca se presupune ca noua funct ie necunoscuta este funct ie numai
de marimea razei vectoare si ca nu depinde de unghiul polar .
Raspuns.
d()
d
+k = 0.
Exercit ii si probleme rezolvate si propuse 123
Aceast a ecuat ie poate integrat a. Se g aseste ca solut ia sa generala este
() =
C

1
2
k
2
, unde C este o constanta pozitiva. De aici rezulta c a
z(x, y) =
C

x
2
+ y
2
e

1
2
k(x
2
+y
2
)
,
deoarece =

x
2
+ y
2
.
Exercit iul 1.8.17

In ecuat ia diferent iala cu derivate part iale de ordinul al
doilea
q(1 + q)

2
z
x
2
(1 + p + q +pq)

2
z
xy
+p(1 + p)

2
z
y
2
= 0,
n care p =
z
x
si
z
y
= q sunt notat iile lui Monge, sa se schimbe variabilele
dupa legea
u = x +z, v = y + z, w = x +y +z,
considerand ca noua funct ie necunoscuta este w = w(u, v).
Raspuns.

2
w
uv
= 0.
Exercit iul 1.8.18 Aratat i ca forma ecuat iei diferent iale cu derivate part iale
de ordinul al doilea

2
z
x
2


2
z
y
2


2
z
xy

2
= 0
nu se schimba daca noua funct ie necunoscuta este x, iar variabilele indepen-
dente sunt y si z.
Indicat ie. Se consider a ca x = x(y, z) si se determin a derivatele part iale
de ordinul doi ale funct iei (x, y) z(x, y) n funct ie de derivatele funct iei
(y, z) x(y, z).