Geometrie Analitica - Probleme

Geometrie analitică
Suport de sudiu pentru seminar
Mihaela Sterpu
October 22, 2002

Cuprins
1 Spaţii afine 5
1.1 Exerciţii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
2 Spaţii afine 9
2.2 Exerciţii propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3 Subspaţii afine 19
4 Subspaţii afine 27
5 Tranformări afine 37
1
2 CUPRINS
6 Tranformări afine 47
7 Spaţii euclidiene punctuale 57

8 Spaţii euclidiene punctuale 65

9 Izometrii 67
10 Izometrii 73
11 Asemănări 79
12 Conice 87
Geometrie analitică 3
13 Conice 93
14 Cuadrice 101
4 Mihaela Sterpu
Seminarul 1
Spaţii afine
1.1 Exerciţii rezolvate

E 1.1 Să se arate că aplicaţia ϕ : E3 × E3 → V3 , ϕ(A, B) = AB, pentru
orice A, B ∈ E3 , defineşte o structură afină.
Soluţie. Axioma (a1 ) este verificată. Axioma (a2 ) este verificată,

conform definiţiei adunării vectorilor liberi.
E 1.2 Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită. Să se arate

că ϕ : V × V → V, ϕ(x̄, ȳ) = ȳ − x̄, pentru orice x̄,ȳ ∈ V, defineşte o
structură afină.
Soluţie. Dacă v̄, ā ∈ V, atunci ϕ(ā, ā + v̄) = v̄, deci axioma (a1 ) este
verificată. Cum ϕ(x̄, ȳ) + ϕ(ȳ, z̄) = (ȳ − x̄) + (z̄ − ȳ) = z̄ − x̄ = ϕ(x̄, z̄),
pentru orice x̄, ȳ, z̄ ∈ V, axioma (a2 ) este verificată.
5
6 SEMINARUL 1. SPAŢII AFINE
E 1.3 Să se arate că orice spaţiu afin punctual (A, V, ϕ) poate fi dotat
cu o structură de spaţiu vectorial.
Soluţie. Fie O ∈ A un punct fixat. Dacă A, B ∈ A şi α ∈ R, atunci

există punctele unice C, D ∈ A astfel ı̂ncât ϕ(O, C) = ϕ(O, A)+ϕ(O, B),
ϕ(O, D) = αϕ(O, A). Considerăm, prin definiţie, A + B = C, αA = D.
În raport cu aceste operaţii A are structură de spaţiu vectorial real.
E 1.4 Să se determine legătura dintre coordonatele afine şi coordonatele

carteziene ale unui punct M relative la reperul afin S = {A0 , ..., An } şi,
¡ ¢
respectiv, la reperul cartezian asociat reperului afin R = A0 , {A0 A1 , ..., A0 An } .
Soluţie. Fie (α0 , ..., αn ) coordonatele afine ale punctului M relative

la reperul afin S şi (x1 , ..., xn ) coordonatele carteziene ale punctului M
relative la reperul cartezian R. Din M = α0 A0 + α1 A1 + ... + αn An ,
α0 + α1 + ... + αn = 1, rezultă A0 M = α1 A0 A1 + ... + αn A0 An . Deducem
α1 = x1 , ..., αn = xn , α0 = 1 − x1 − ... − xn .
E 1.5 În planul afin A2 se consideră punctele afin independente A, B, C,

miloacele A0 , B 0 , C 0 ale segmentelor BC, CA, AB, respectiv, şi reperele
afine Ra = {A, B, C} şi R0a = {A0 , B 0 , C 0 }.
a) Ce ı̂nţelegeţi prin faptul punctul M este o combinaţie afină a punctelor

A, B, C? Explicaţi semnificaţia expesiei M = 31 B + 23 C.
b) Să se determine coordonatele afine ale centrului de greutate G al

triunghiului ABC ı̂n reperul afin R0a .
1.1. EXERCIŢII REZOLVATE 7
c) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor carteziene ale

unui punct când se trece de la reperul cartezian Rc canonic asociat
lui Ra la reperul cartezian R0c asociat lui R0a .
d) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor afine ale unui

punct când se trece de la reperul afin Ra la reperul afin R0a .
1
Soluţie. b) Din A0 = 2
B + 21 C, B 0 = 1
2
C + 12 A, C0 = 1
2
A + 21 B,
G = 13 A + 31 B + 13 C, deducem G = 31 A0 + 1 0
3
B + 13 C 0 .
c) În reperul cartezian Rc , canonic asociat reperului afin Ra , avem
A(0, 0), B(1, 0), C(0, 1), A0 ( 21 , 12 ), B 0 (0, 12 ), C 0 ( 21 , 0), A0 B 0 (− 21 , 0), A0 C 0 (0, − 21 ).
Notând (x1 , x2 ), (y 1 , y 2 ) coordonatele carteziene ale unui punct relative,
respectiv, la reperele carteziene Rc , R0c , formulele de schimbare a coor-
donnatelor au expresia
Ã ! Ã ! Ã !Ã !
1 1
x1 2
− 2
0 y 1
2
= 1
+ 1 2
.
x 2
0 − 2
y
d) Fie (α0 , α1 , α2 ), (β 0 , β 1 , β 2 ) coordonatele afine ale lui M respectiv
ı̂n Ra şi R0a . Din α1 = x1 , α2 = x2 , β 1 = y 1 , β 2 = y 2 , folosind rezultatele
de la c) obţinem

 0 1 1 0
 α = 2 − 2β

1
α1 = − 12 β 1 .


2
 α2 = 1
− 12 β 2
2
E 1.6 În spaţiul afin A3 se consideră punctele afin independente O, A,

B, C şi se notează cu D, E, F mijloacele segmentelor BC, CA şi, respec-
tiv, AB. Să se determine coordonatele vârfurilor tetraedrului ı̂n raport cu
¡ ¢
reperul cartezian O, {OD, OE, OF } .
Soluţie. În reperul cartezian considerat avem O(0, 0, 0), D(1, 0, 0),
E(0, 1, 0), F (0, 0, 1). Din D = 12 B + 12 C, E = 21 C + 12 A, F = 12 A + 21 B,
deducem A(−1, 0, 0), B(1, −1, 1), C(1, 1, −1).
E 1.7 Fie A, B, C trei puncte coliniare distincte din spaţiul afin punctual
A. Dacă C = αA + βB, α, β ∈ R, α + β = 1, atunci (AB | C) = − αβ .
Soluţie. Dacă C = αA + βB atunci CC = αCA + βCB. Cum C 6= A,

rezultă α 6= 0, şi CA = − αβ CB, adică (AB | C) = − αβ .
E 1.8 Fie A, B, C trei puncte coliniare distincte din spaţiul afin punctual
1
A. Dacă (AB | C) = k atunci (BA | C) = k
, (AC | B) = 1 − k,
1 k k−1
(CA | B) = 1−k
, (CB | A) = k−1
, (BC | A) = k
.
1 k
Soluţie. Dacă (AB | C) = k atunci C = 1−k
A − 1−k B, A = kB + (1 −
k)C şi B = k1 A − 1−k
k
C. Aplicând exerciţiul anterior se obţine relaţiile
cerute.
Seminarul 2
Spaţii afine

E 2.1 În planul afin A2 se consideră reperele carteziene R = (O; {ē1 , ē2 }) şi
R0 = (O0 ; {f¯1 , f¯2 }). Se notează (x, y), (x0 , y 0 ) coordonatele unui punct ı̂n
R, R0 , respectiv. Axele O0 x0 , O0 y 0 au, ı̂n raport cu reperul R, ecuaţiile
2x + y − 4 = 0, şi, respectiv, x − y − 2 = 0, iar punctul P, care ı̂n repe-
rul R are coordonatele (1, 1) , ı̂n reperul R0 are cooronatele (3, 1) . Să se
scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de la reperul
cartezian R la reperul cartezian R0 .
Soluţia 1. Deoarece O0 x0 are ecuaţiile parametrice x = t, y = 4 − 2t,

rezultă că putem considera vectorul ḡ1 (1, −2) ca vector director al axei
O0 x0 . Analog se găseşte că ḡ2 (1, 1) este un vector director pentru axa
O0 y 0 . Atunci f¯1 = αḡ1 , f¯2 = βḡ2 , α, β ∈ R∗ .
Originea reperului R0 este punctul O0 (2, 0) de intersecţie a dreptelor
9
O0 x0 , O0 y 0 . Formula matriceală de schimbare a coordonatelor este

Ã ! Ã ! Ã !Ã !
x 2 α β x0
= + . (2.1)
y 0 −2α β y0
Punând condiţia ca x = 1, y = 1, x0 = 3, y 0 = 1 să verifice (2.1), se
obţine α = − 29 , β = − 13 .
Ã ! Ã ! Ã !Ã !
x 2 − 92 − 13 x0
= + .
y 0 − 94 − 13 y0
Soluţia 2. Formulele de schimbare a coordonatelor sunt de forma
(
x0 = α11 x + α21 y + a1
.
y 0 = α12 x + α22 y + a2
Axa O0 x0 are ı̂n reperul R0 ecuaţia y 0 = 0, adică α12 x + α22 y + a2 = 0, axa

O0 y 0 are ı̂n reperul R0 ecuaţia x0 = 0, adică α11 x + α21 y + a1 = 0. Rezultă
(
x0 = γ(x − y − 2)
. (2.2)
y 0 = δ(2x + y − 4)
Punând condiţia ca x = 1, y = 1, x0 = 3, y 0 = 1 să verifice (2.2), se
obţine γ = − 23 , δ = −1.
E 2.2 În spaţiul afin punctual A3 se consideră reperele carteziene R =

(O; {ē1 , ē2 , ē3 }) şi R0 = (O0 ; {f¯1 , f¯2 , f¯3 }), astfel ı̂ncât planele O0 x0 y 0 , O0 y 0 z 0 ,
O0 z 0 x0 au, ı̂n raport cu reperul R, ecuaţiile x+1 = 0, 2x−y = 0 şi, respec-
tiv, x − 2y + 3z − 6 = 0, iar punctul P, care ı̂n reperul R are coordonatele
(1, 1, 1) , ı̂n reperul R0 are coordonatele (1, 3, 1) . Să se scrie formulele
de schimbare a coordonatelor când se trece de la reperul cartezian R la
reperul cartezian R0 .
Soluţia 1. Originea reperului R0 este punctul O0 (−1, −2, 1) de intersecţie

a planelor de coordonate O0 x0 y 0 , O0 y 0 z 0 , O0 z 0 x0 .
Axa O0 x0 are ecuaţiile x + 1 = 0, x − 2y + 3z − 6 = 0. Deci ḡ1 (0, −3, 2)
este un vector director pentru O0 x0 . Vectorii directori ai axelor O0 y 0 , O0 z 0
sunt ḡ2 (0, 0, −1), respectiv ḡ3 (1, 2, 1). Deducem f¯1 = αḡ1 , f¯2 = βḡ2 , f¯3 =
γḡ3 , α, β, γ ∈ R∗ . Formula matriceală de schimbare a coordonatelor se
scrie
      
x −1 0 0 γ x0
      
 y  =  −2  +  −3α 0 2γ   y 0  . (2.3)
      
0
z 1 2α −β γ z
Punând condiţia ca x = 1, y = 1, z = 1, x0 = 1, y 0 = 3, z 0 = 1 să verifice

(2.3), se obţine α = 31 , β = 89 , γ = 2. Formula (2.3) se scrie
      
0
x −1 0 0 2 x
      
 y  =  −2  +  −1 0 4   y 0  .
      
2 8 0
z 1 3
−9 2 z
Soluţia 2. Formulele de schimbare a coordonatelor sunt de forma


 0 1 1 1 1
 x = α1 x + α2 y + α3 z + a

y 0 = α12 x + α22 y + α32 z + a2 .


 z 0 = α 3 x + α 3 y + α 3 z + a3
1 2 3
Planul O0 x0 y 0 are ı̂n reperul R0 ecuaţia z 0 = 0, adică α13 x+α23 y+α33 z+a3 =
0, planul O0 y 0 z 0 are ı̂n reperul R0 ecuaţia x0 = 0, adică α11 x + α21 y + α31 z +
a1 = 0, iar planul planul O0 x0 z 0 are ı̂n reperul R0 ecuaţia y 0 = 0, adică
α12 x + α22 y + α32 z + a2 = 0 Rezultă


 0
 x = α(2x − y)

y 0 = β(x − 2y + 3z − 6) . (2.4)


 z 0 = γ(x + 1)
Punând condiţia ca x = 1, y = 1, z = 1, x0 = 1, y 0 = 3, z 0 = 1 să verifice

(2.4), se obţine α = 1, β = − 34 , γ = 12 .
E 2.3 În spaţiul geometric elementar E3 , se consideră paralelipipedul
ABCDA0 B 0 C 0 D0
şi reperele carteziene
R = (A; {AB, AD, AA0 })şi R0 = (C 0 ; {C 0 B 0 , C 0 D0 , C 0 C}).
Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de la

reperul R la reperul R0 .
Soluţie. În reperul R avem
A(0, 0, 0), B(1, 0, 0), D(0, 1, 0), A0 (0, 0, 1), C(1, 1, 0),
B 0 (1, 0, 1), C 0 (1, 1, 1), D0 (0, 1, 1),
C 0 B 0 (0, −1, 0), C 0 D0 (−1, 0, 0), C 0 C(0, 0, −1).
Formula de schimbare a coordonatelor se scrie

      
x1 1 0 −1 0 y1
      
 x2  =  1  +  −1 0 0   y2  .
      
x3 1 0 0 −1 y3

ABCDA0 B 0 C 0 D0
şi reperele carteziene
R = (C; {CB, CD, CC 0 })şi R0 = (A; {AG1 , AG2 , AG3 }),
unde G1 , G2 , G3 sunt centrele de greutate ale feţelor BCB 0 C 0 , CDC 0 D0
şi, respectiv, A0 B 0 C 0 D0 . Să se scrie formulele de schimbare a coordo-
natelor când se trece de la reperul R la reperul R0 .
E 2.5 În spaţiul geometric elementar E3 se consideră reperul cartezian

R = (O; {ē1 , ē2 , ē3 }) şi punctele
E0 (1, 1, 0), E1 (0, 3, −1), E2 (1, 2, 1) , E3 (−1, 1, −1) ,
date prin coordonatele lor ı̂n reperul R.
a) Să se arate sistemul Ra = {E0 , E1 , E2 , E3 } determină un reper afin

şi să se calculeze coordonatele afine relative la Ra ale punctului
P (0, 5, 1).
b) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de

la reperul R la reperul cartezian canonic asociat reperului afin Ra .
Soluţie. a) Vectorii E0 E1 (−1, 2, −1), E0 E2 (0, 1, 1), E0 E3 (−2, 0, −1)

sunt liniar independenţi, deci Ra ete un reper afin. Dacă (α0 , α1 , α2 , α3 )
sunt coordonatele afine ale punctului P relativ la reperul afin Ra , atunci


 1 = α0 + α1 + α2 + α3


 0 = −α1 − 2α3 + 1
.

 5 = 2α 1
+ α 2
+ 1



1 = −α1 + α2 − α3
Deducem α0 = −2, α1 = 1, α2 = 2, α3 = 0.
b) Formula de schimbare a coordonatelor se scrie
      
x1 1 −1 0 −2 y1
      
 x2  =  1  +  2 1 0   y 2  .
      
3 3
x 0 −1 1 −1 y
E 2.6 În spaţiul geometric elementar E3 se consideră reperul cartezian

Oxyz şi punctele A(2, 1, 3), B(2, 4, 0), C (−3, 0, 4) care determină planul
¡ ¢
π. În planul π se consideră reperul cartezian Rπ = A, {AB, AC} .
a) Să se determine coordonatele spaţiale ale punctului P din planul π

care are coordonatele (5, 3) ı̂n reerul Rπ
b) Să se determine coordonatele ı̂n reperul plan ale punctului de intersecţie

dintre axa Oz şi planul π.
Soluţie. a) Din AB(0, 3, −3), AC(−5, −1, 1) şi AP = 5AB + 3AC de-
ducem AP (−15, 12, −12). Cum OP = OA+AB, rezultă P (−13, 13, −9).
b) Ecuaţia planului π se scrie:
¯ ¯
¯ ¯
¯ x−2 0 −5 ¯
¯ ¯
¯ y−1 3 −1 ¯¯ = 0,
¯
¯ ¯
¯ z−3 −3 1 ¯
sau y + z − 4 = 0. Punctul M de intersecţie dintre axa Oz şi planul

π are coordonatele carteziene (0, 0, 4). Din OM = OA + t1 AB + t2 AC,
deducem că punctul M are coordonatele (t1 , t2 ) = (− 15 , − 25 ) ı̂n reperul
cartezian din planul π.
E 2.7 În spaţiul afin punctual A4 , ı̂ntr-un reper cartezian R, se dau

punctele A(1, 0, 0, 1), B(0, 1, 0, 1), C(0, 0, 1, 1), D(0, 0, 0, 1), E(1, 1, 1, 0).
a) Să se arate că sistemul Ra = {A, B, C, D, E} defineşte un reper

afin.
b) Să se găsească coordonatele afine ale punctului M (1, 2, −2, −1) ı̂n
raport cu reperul afin Ra
c) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de

la reperul cartezian R la reperul cartezian canonic asociat reperului
afin Ra .
Soluţie. a) Sistemul de vectori
{AB(−1, 1, 0, 0), AC(−1, 0, 1, 0), AD(−1, 0, 0, 0), AE(0, 1, 1, −1)}

 
−1 −1 −1 0
 
 1 0 0 1 
este liniar independent (rang   0
 = 4).
 1 0 1  
0 0 0 −1
0 1 2 3 4
b) Dacă (α , α , α , α , α ) sunt coordonatele afine ale punctului M
relativ la reperul afin Ra , atunci M = α0 A + α1 B + α2 C + α3 D + α4 E,
de unde rezultă


 1 = α0 + α1 + α2 + α3 + α4



 1 2 3
 1=1−α −α −α

2 = α1 + α4 .



 −2 = α2 + α4



 −1 = 1 − α4
Deducem α0 = −1, α1 = 0, α2 = −4, α3 = 4, α4 = 2.

b) Formula de schimbare a coordonatelor se scrie
      
x1 1 −1 −1 −1 0 y1
 2      2 
 x   0   1 0 0 1   
      y .
 x3  =  0  +  0 1 0 1   3 
      y 
4
x 1 0 0 0 −1 y4
2.2 Exerciţii propuse

E 2.8 Fie R = Oxy, R0 = O0 x0 y 0 două repere carteziene ı̂n planul afin
A2 . Axele O0 x0 , O0 y 0 au, ı̂n raport cu reperul R, ecuaţiile x+y −4 = 0, şi,
respectiv, 2x − y + 1 = 0, iar punctul O are coordonatele (1, 5) ı̂n reperul
R0 . Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de
la reperul cartezian R la reperul cartezian R0 .
E 2.9 Fie R = Oxyz, R0 = O0 x0 y 0 z 0 două repere carteziene ı̂n spaţiul

afin A3 , astfel ı̂ncât planele O0 x0 y 0 , O0 y 0 z 0 , O0 z 0 x0 au, ı̂n raport cu reperul
R, ecuaţiile x + z = 0, x − y − 2z = 0 şi, respectiv, 2y − z − 5 = 0, iar
punctul P, care ı̂n reperul R are coordonatele (1, 0, 1) , ı̂n reperul R0 are
cooronatele (1, 2, −4) . Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor
când se trece de la reperul cartezian R la reperul cartezian R0 .

ABCDA0 B 0 C 0 D0 şi reperele carteziene
R = (C; {CB, CD, CC 0 })şi R0 = (A; {AG1 , AG2 , AG3 }),

2.2. EXERCIŢII PROPUSE 17
unde G1 , G2 , G3 sunt centrele de greutate ale feţelor BCB 0 C 0 , CDC 0 D0

şi, respectiv, A0 B 0 C 0 D0 . Să se scrie formulele de schimbare a coordo-
natelor când se trece de la reperul R la reperul R0 .

punctele
A(1, −1, 0, 1), B(0, 0, 2, 1), C(2, 1, −1, 1), D(1, −1, 1, 1), E(0, −1, 0, 0).
a) Să se arate că sistemul Ra = {A, B, C, D, E} este un reper afin.
b) Să se găsească coordonatele afine ale punctului M (1, 1, 1, 1) ı̂n ra-

port cu reperul afin Ra .
Seminarul 3
Subspaţii afine

E 3.1 Să se arate că submulţimea nevidă A0 ⊆ An este un subspaţiu afin
al spaţiului fin real (An , Vn , ϕ) dacă şi numai dacă pentru orice P, Q ∈ A0
şi pentru orice α, β ∈ R, α + β = 1, avem αP + βQ ∈ A0 .
Soluţie. Dacă A0 este un subspaţiu afin, O ∈ A0 , atunci A0 are

subspaţiul vectorial director W = {OM | M ∈ A0 }. Fie P, Q ∈ A0 şi
α, β ∈ R, α + β = 1. Rezultă OP , OQ ∈ W, deci αOP + βOQ ∈ W (W
este subspaţiu vectorial). Din definiţia lui W rezultă că există un punct
R ∈ A0 astfel ı̂ncât OR = αOP + βOQ, deci R = αP + βQ ∈ A0 .
Reciproc, demonstrăm că mulţimea W = {OM | M ∈ A0 } ⊆ Vn este
un subspaţiu vectorial.
Dacă v̄ ∈ W, λ ∈ R, rezultă că există un punct P ∈ A0 astfel ı̂ncât
OP = v̄. Aplicând ipoteza deducem că Q = (1 − λ)O + λP ∈ A0 , deci
19
20 SEMINARUL 3. SUBSPAŢII AFINE
OQ = λOP = λv̄ ∈ W.
Dacă ū, v̄ ∈ W, atunci există P, Q ∈ A0 astfel ı̂ncât OP = ū, OQ = v̄.
Aplicând ipoteza deducem că R = 12 P + 12 Q ∈ A0 , deci OR ∈ W. Rezultă
¡ ¢
că ū + v̄ = 2 21 OP + 12 OQ = 2OR ∈ W.
E 3.2 Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită, W un subspaţiu

vectorial al lui V şi x̄0 ∈ V. Submulţimea
L = {x̄0 + ȳ |ȳ ∈ W }
a lui V se numeşte varietate liniară determinată de vectorul x̄0 şi subspaţiul

vectorial W. Dacă pe V se consideră structura afină ϕ definită la E 2.2,
să se arate că L este un subspaţiu afin.
Soluţie. Deoarece x̄0 ∈ L şi ϕ(x̄0 , x̄0 + ȳ) = (x̄0 + ȳ)− x̄0 = ȳ, mulţimea
{ϕ(x̄0 , x̄0 + ȳ), ȳ ∈ W } = W este un subspaţiu vectorial al lui V.
E 3.3 Fie (A, V, ϕ) un spaţiu afin real de dimensiune finită n. Să se

arate că dacă S = {A0 , ..., Ap } ⊂ A, atunci
½ ¾
0 p i
P
p
i
L(S) = M ∈ A, M = α A0 + ... + α Ap , α ∈ R, i = 0, p, α =1 .
i=0
Soluţie. Notăm
½ ¾
0 0 p i
P
p
i
A = M ∈ A, M = α A0 + ... + α Ap , α ∈ R, i = 0, p, α =1 .
i=0
0 0 0
Evident, A este un subspaţiu afin şi S ⊂ A , deci L(S) ⊆ A .
Fie A00 ⊆ A un subspaţiu afin care include S şi M = α0 A0 + ... +
P
p
αp Ap ∈ A0 , αi = 1 arbitrar. Din A0 , ..., Ap ∈ A00 , rezultă M ∈ A00 .
i=0
Prin urmare A0 ⊆ A00 . În concluzie A0 = L(S).
E 3.4 În spaţiul afin real (A, V, ϕ), de dimensiune finită n, raportat la
reperul cartezian R = (O; ē1 , ..., ēn ) , se consideră hiperplanul πn−1 :
Pn Pn
a1 xi + a = 0. Să se arate că vectorul nenul ū = ui ēi este paralel cu
i=1 i=1
P
n
i
πn−1 dacă şi numai dacă ai u = 0.
i=1
Soluţie. Presupunem că vectorul ū este paralel cu hiperplanul πn−1 ,

adică ū ∈ Vn−1 , unde Vn−1 este subspaţiul director al lui πn−1 . Dacă
a1 6= 0 (nu micşorăm generalitatea presupunând aceasta), ecuaţiile para-
metrice ale hiperplanului πn−1 sunt:
(
x1 = − aa21 t2 − aa13 t3 − ... − aan1 tn − a
a1
,
xi = ti , i = 2, n.
Atunci Vn−1 = L({b̄2 , ..., b̄n }), unde
a2
b̄2 = (− , 1, 0, ..., 0),
a1
a3
b̄3 = (− , 0, 1, 0, ..., 0),
a1
...
an
b̄n = (− , 0, ..., 0, 1).
a1
Dar ū ∈ Vn−1 implică existenţa scalarilor α2 , ..., αn ∈ R, astfel ı̂ncât
ū = α2 b̄2 + ... + αn b̄n , adică
a2 a3 an
−α2 − α3 − ... − αn = u1 , α i = ui , i = 2, n.
a1 a1 a1
De aici, rezultă uşor că a1 u + ... + an un = 0.
1
Reciproc, presupunem că a1 u1 + ... + an un = 0. Dacă admitem că

a1 6= 0, obţinem
a2 a3 an
u1 = −u2 − u3 − ... − un .
a1 a1 a1
Atunci
n
X
ū = ui ēi
i=1
µ ¶
2 a2 3 a3 n an
= −u −u − ... − u ē1 + u2 ē2 + ... + un ēn
a1 a1 a1
µ ¶ µ ¶
a2 an
= − ē1 + ē2 u + ... + − ē1 + ēn un
2
a1 a1
2 n
= u b̄2 + ... + u b̄n ∈ Vn−1 .
E 3.5 În spaţiul afin real (A4 , V4 , ϕ) raportat la reperul cartezian R =

(O; ē1 , ē2 , ē3 , ē4 ) se consideră punctele
A (3, 1, 0, 1) , B (−10, 4, −6, 5) , P (1, 0, 2, 1) , Q (4, −1, 2, 1) , R (−1, 1, −1, 4) .
Să se determine locul geometric al mijlocului segmentului (M N ) , unde

M este varibil pe drepta AB, iar N un punct variabil ı̂n planul (P QR).
Soluţie. Fie M (3−13α, 1+3α, −6α, 1+4α), α ∈ R, un punct variabil

pe dreapta AB şi N (1 + 3β − 2γ, −β + γ, 2 − 3γ, 1 + 3γ), β, γ ∈ R, un
punct variabil ı̂n planul (P QR). Atunci coordonatele mijlocului H al
segmentului (M N ) sunt:


 x1 = 21 (4 − 13α + 3β − 2γ)


 x2 = 1 (1 + 3α − β + γ)
2

 x = 21 (2 − 6α − 3γ)
3


 4 1
x = 2 (2 + 4α + 32γ).
Eliminând α, β, γ din relaţiile de mai sus, se obţine ecuaţia locului geo-
metric:
6x1 + 18x2 − 16x3 − 18x4 + 13 = 0,

adică un hiperlan.
E 3.6 În spaţiul afin punctual E3 raportat la reperul cartezian Oxyz, se

consideră
( punctul A(1, −1, 2), planul π : x + y − z − 3 = 0 şi dreapta
2x + y + z = 0
d: . Se cere:
x − y + 2z + 3 = 0
a) Ecuaţia planului care trece prin punctul A şi conţine dreapta d.
b) Ecuaţia planului care conţine dreapta d şi este paralel cu dreapta

x−1 y z−2
d0 : 2
= 1
= −1
.
Soluţie. a) Ecuaţiile parametrice ale dreptei d sunt



 x=t

y = −t + 1 , t ∈ R,


 z = −t − 1
deducem că d trece prin punctul P (0, 1, −1) şi are vectorul director
v̄(1, −1, −1). Planul π1 trece prin punctul A şi are vectorii directori v̄,
AP (−1, 2, −3). Ecuaţia carteziană a planului π1 este
¯ ¯
¯ ¯
¯ x − 1 1 −1 ¯
¯ ¯
¯ y + 1 −1 2 ¯ = 0,
¯ ¯
¯ ¯
¯ z − 2 −1 −3 ¯
adică 5x + 4y + z − 3 = 0.
b) Dreata d0 are vectorul director ū(2, 1, −1). Planul π2 trece prin

punctul P şi are vectorii directori v̄, ū. Ecuaţia carteziană a planului π2
este
¯ ¯
¯ ¯
¯ x 1 2 ¯
¯ ¯
¯ y − 1 −1 1 ¯ = 0,
¯ ¯
¯ ¯
¯ z + 1 −1 −1 ¯
adică 2x − y + 3z + 4 = 0.
E 3.7 În spaţiul afin punctual A4 , ı̂ntr-un reper cartezian, se dau punctele
A(1, −1, 0, 1), B(0, 1, −1, 0), C(1, 0, −1, 0), D(1, 2, 0, 1). Să se scrie:
a) ecuaţiile carteziene ale dreptei AB şi ale dreptei care trece prin C
şi este paralelă cu AB;
b) ecuaţiile carteziene ale planului ABC;
c) ecuaţia carteziană a hiperplanului ABCD.
Soluţie. a) Dreapta (AB) are ecuaţiile
x1 − 1 x2 + 1 x3 x4 − 1
= = = .
−1 2 −1 −1
Ecuaţiile carteziene ale dreptei care trece prin C şi este paralelă cu (AB)
sunt
x1 − 1 x2 x3 + 1 x4
= = = .
−1 2 −1 −1
b) Planul (ABC) are vectorii directori AB(−1, 2, −1, −1), AC(0, 1, −1, −1),
Ecuaţia vectorială parametrică a planului ABC este r̄ = OA + t1 AB +
t2 AC, t1 , t2 ∈ R. Prin eliminarea parametrilor din ecuaţiile parametrice

 1 1
 x =1−t


 x2 = −1 + 2t1 + t2

 x3 = −t1 − t2


 3
x = 1 − t1 − t2
se obţin ecuaţiile carteziene cerute
¯ ¯ ¯ ¯
¯ 1 ¯ ¯ 1 ¯
¯ x − 1 −1 0 ¯ ¯ x − 1 −1 0 ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x2 + 1 2 1 ¯ = 0, ¯ x2 + 1 2 1 ¯ = 0,
¯ ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x3 −1 −1 ¯ ¯ x4 − 1 −1 −1 ¯
adică x1 + x2 + x3 = 0, x1 + x2 + x4 − 1 = 0.
c) Hiperplanul ABCD este determinat de punctul A şi vectorii AB,
AC, AD(0, 3, 0, 0). Ecuaţia carteziană a acestui hiperplan este:
¯ ¯
¯ x1 − 1 −1 0 0 ¯
¯ ¯
¯ 2 ¯
¯ x +1 2 1 3 ¯
¯ ¯ = 0,
¯ x3 −1 −1 0 ¯
¯ ¯
¯ ¯
¯ x4 − 1 −1 −1 0 ¯
adică x3 − x4 + 1 = 0.

E 3.8 Fie (A, V, ϕ) un spaţiu afin real de dimensiune finită n. Să se
arate că submulţimea nevidă A0 a lui A este un subspaţiu afin dacă şi
numai dacă mulţimea razelor vectoare ale punctelor sale, ı̂ntr-un reper
cartezian fixat, constituie o varietate liniară.

punctele A(1, 0, 0, 1), B(0, 1, 0, 1), C(0, 0, 1, 1), D(0, 0, 0, 1), E(1, 1, 1, 0).
a) Să se scrie ecuaţiile planului (ABC);
b) Să se scrie ecuaţiile planului care trece prin punctul D şi este paralel
cu planul (ABC);
c) Să se scrie ecuaţia hiperplanului care trece prin punctul E şi este
paralel cu hiperplanul (ABCD).
E 3.10 În spaţiul afin punctual A5 , ı̂ntr-un reper cartezian, se dau punctele
A(1, 1, 0, 1, 2), B(2, −1, 3, 4, 2), C(1, 2, 7, 6, 1). Să se scrie ecuaţiile carteziene
ale dreptei AB şi ale planului ABC.
E 3.11 Fie (A3 , V3 ) un spaţiul afin real raportat la reperul cartezian

Ox1 x2 x3 . Se cere:
a) Să se scrie (
ecuaţia generală a planului afin π1 care trece prin dreapta
x1 − 2x2 + x3 + 1 = 0
afină d1 : şi este paralel cu dreapta de-
2x1 + x2 − x3 + 3 = 0
terminată de punctele A(−1, 2, 3), B (1, 7, −2) .
b) Să se scrie ecuaţia carteziană generală a planului afin π2 care este

paralel cu planul afin π3 : 2x1 − x2 + 3x3 − 4 = 0 şi conţine dreapta
x1 −5 x2 x3
afină d2 : 2
= 7
= 1
.
Seminarul 4
Subspaţii afine

, ı̂n reperul cartezian Ox1 x2 x3 se dau
E 4.1 În spaţiul afin punctual A3(
x1 + x2 − x3 − 1 = 0 1
punctul A(5, −3, 2), dreptele d1 : 1 2
, d2 : x 1−1 =
2x − x − 2 = 0
x2 +1 x3 −2 x1 +3 x2 −2 x3 −1
−1
= 2
şi d3 : 4
= 1
= 5
. Se cere:
a) să se scrie ecuaţia planului care trece prin A şi este paralel cu planul
Ox1 x2 ;
b) să se scrie ecuaţia carteziană a planului care trece d1 şi este paralel
cu d2 ;
c) să se scrie ecuaţiile dreptei d care intersectează d1 şi d2 şi este

paralelă cu d3 .
27
Soluţie. a) Planul Ox1 x2 are ecuaţia x3 = 0. Un plan π1 paralel cu

planul Ox1 x2 are ecuaţia x3 + λ = 0. Condiţia A ∈ π1 implică λ = −2.
b) Ecuaţiile parametrice ale dreptei d1 se scriu

 1
 x =t

x2 = 2t − 2 , t ∈ R,


 x3 = 3t − 3
deducem că d1 trece prin punctul P (0, −2, −3) şi are vectorul director
v̄1 (1, 2, 3). Dreapta d2 are vectorul director v̄2 (1, −1, 2). Planul π2 trece
prin punctul P şi are vectorii directori v̄1 , v̄2 . Ecuaţia carteziană a plan-
ului π2 este
¯ ¯
¯ ¯
¯ x1 1 1 ¯
¯ ¯
¯ x2 + 2 2 −1 ¯ = 0,
¯ ¯
¯ 3 ¯
¯ x +3 3 2 ¯
adică 7x1 + x2 − 3x3 − 7 = 0.

c) Fie M (t, 2t − 2, 3t − 3), N (s + 1, −s − 1, 2s + 2) punctele ı̂n care
dreapta d intersectează dretele date d1 , resectiv d2 . Din condiţia ca dreapta
d să fie paralelă cu dreapta d3 rezultă că vectorii M N (s + t − 1, −s −
2t + 1, 2s − 3t + 5) şi v̄3 (4, 1, 5) sunt liniar dependenţi. Deducem că ex-
istă un număr real nenul λ astfel ı̂ncât s + t − 1 = 4λ, −s − 2t + 1 = λ,
2s − 3t + 5 = 5λ. Se obţine t = 34 , s = − 43 , M ( 43 , 32 , 1), iar ecuaţiile dreptei
d sunt
4 2
x1 − 3
x2 − 3 x3 − 1
= = .
4 1 5
E 4.2 În spaţiul afin punctual A4 , ı̂ntr-un reper cartezian, se dau dreptele

 x1 = 1 + t 

  1

 x2 = 2 + t  x =0

d1 : , d2 : x2 + x3 + 1 = 0 .

 3
x =3+t 


  x4 − 3 = 0
 4
x =4+t
Să se scrie ecuaţiile sumei geometrice a celor două drepte (acoperirea
afină a reuniunii d1 ∪ d2 ).
Soluţie. Dreapta d1 trece prin punctul A(1, 2, 3, 4) şi are vectorul

director v̄1 (1, 1, 1, 1), iar dreapta d2 trece prin punctul B(0, 0, −1, 3) şi
are vectorul director al v̄2 (0, 1, −1, 0). Acoperirea afină a mulţimii d1 ∪
d2 ⊂ A4 este subspaţiul afin care trece prin unctul A şi are aubspaţiul
vectorial director generat de vectorii v̄1 , v̄2 , AB(−1, −2, −4, −1). Cum
aceşti vectori sunt
Rangul sistemului de vectori este egal cu liniar independenţi,
 
1 0 −1
 
 1 1 −2 

rang   = 3,

 1 −1 −4 
1 0 −1
acoperirea afină d1 + d2 este hiperplanul de ecuaţie
¯ ¯
¯ x1 − 1 1 0 −1 ¯
¯ ¯
¯ 2 ¯
¯ x − 2 1 1 −2 ¯
¯ ¯
¯ x3 − 3 1 −1 −4 ¯ = 0,
¯ ¯
¯ ¯
¯ x4 − 4 1 0 −1 ¯
adică x1 − x4 +3 = 0.
E 4.3 În spaţiul

( afin punctual A4 , ı̂ntr-un reper cartezian, se dau subspaţiile
x + 2x2 − x3 + 2 = 0
1
afine α1 : şi α2 definit de punctul B(1, 0, 0, 1)
2x1 + x2 + x4 = 0
şi vectorii b̄1 (1, −1, 0, 2), b̄2 (1, 0, 2, 1).
a) Să se scrie ecuaţiile subspaţiilor afine α1 ∩ α2 şi α1 + α2 .
b) Să se scrie ecuaţia hiperplanului care trece prin α1 şi este paralel
cu dreapta d : x1 = x2 , x3 = x4 , x2 = 2x3 .
c) Să se scrie ecuaţia unui plan β astfel ı̂ncât β∩α1 = {Q(0, −1, 0, 1)}.
Soluţie. Planul α1 trece prin punctul A(0, 0, 2, 0) şi admite vectorii di-
rectori
( ā1 (1, 0, 1, −2), ā2 (0, 1, 2, −1), iar planul α2 are ecuaţiile carteziene
2x1 + 2x2 − x3 − 2 = 0
. Dacă α1 ∩ α2 6= ∅, Ecuaţiile subspaţiului
−x1 + x2 + x4 = 0
afin α1 ∩ α2 sunt date de sistemul principal asociat sistemului de ecuaţii
liniare


 x1 + 2x2 − x3 + 2 = 0


 2x1 + x2 + x4 = 0
.

 2x1 + 2x2 − x3 − 2 = 0



−x1 + x2 + x4 = 0
În acest caz sistemul este incompatibil şi α1 ∩ α2 = ∅. Subspaţiul afin

α1 + α2 trece prin punctul A şi are subspaţiul vectorial director generat
de vectorii {ā1 , ā2 , b̄1 , b̄2 , AB}. Cum sistemul {ā1 , ā2 , b̄1 , AB} este liniar
independent, rezultă dim(α1 + α2 ) = 4 şi α1 + α2 = A4 .
b) Dreapta d are vectorul director v̄(2, 2, 1, 1). Se obţine

¯ ¯
¯ x1 1 0 2 ¯¯
¯
¯ ¯
¯ x2 0 1 2 ¯¯
¯ = 0,
¯ x3 − 2 1 2 1 ¯¯
¯
¯ ¯
¯ x4 −2 −1 1 ¯
adică 3x1 − 9x2 + 7x3 + 5x4 − 14 = 0.

c) Deoarece Q ∈ α1 , orice plan care trece prin Q şi are vectorii di-
rectori c̄1 , c̄2 ı̂ndeplineşte condiţia cerută dacă vectorii ā1 , ā2 , c̄1 , c̄2 sunt
liniar independenţi. De exemplu putem alege c̄1 = ē3 , c̄2 = ē4 . şi pentru
β obţinem ecuaţiile:
(
x1 = 0
.
x2 + 1 = 0
E 4.4 În spaţiul afin punctual A4 , ı̂ntr-un reper cartezian, se dau subspaţiile
afine


 x1 = 1 + 2t

 (
 x2 = 2 + 3t x1 − x2 = 0
α: , β: .

 x 3
= 3 + 4t x3 − x4 − 1 = 0


 4
x = 4 + 5t
Să se scrie ecuaţiile hiperplanelor paralele care conţin subspaţiile α şi,

respectiv, β.
Soluţie. Subspaţiul afin α este dreapta care trece prin punctul A(1, 2, 3, 4)
şi are vectorul director ā(2, 3, 4, 5). Subspaţiul afin β este planul care trece
prin punctul B(0, 0, 1, 0) şi are vectorii directori b̄1 (1, 1, 0, 0), b̄2 (0, 0, 1, 1).
   
2 3 4 5
   
Vectorii ā, b̄1 , b̄2 fiind liniar independenţi 
 rang  1 1 0 0  = 3 ,
  
0 0 1 1
hiperplanele cerute π1 , π2 vor avea acelaşi subspaţiu director L(ā, b̄1 , b̄2 )
şi vor trece, respectiv, rin unctele A şi B. Obţinem:
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x1 − 1 2 1 0 ¯¯ ¯ x1 2 1 0 ¯¯
¯ ¯
¯ 2 ¯ ¯ ¯
¯ x −2 3 1 0 ¯¯ ¯ x 2
3 1 0 ¯¯
π1 : ¯¯ 3 ¯ = 0, π2 : ¯¯ 3 = 0,
¯ x −3 4 0 1 ¯ ¯ x −1 4 0 1 ¯¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ x4 − 4 5 0 1 ¯ ¯ x4 5 0 1 ¯
deci π1 : x1 − x2 − x3 + x4 = 0, π2 : x1 − x2 − x3 + x4 + 1.
E 4.5 În spaţiul afin punctual A4 , ı̂ntr-un reper cartezian, se consideră

subspaţiile afine
(
1 2 3 4 x1 − x 2 − x3 − 1 = 0
α : x + x + x − x − 2 = 0, β: ..
2x1 − x2 − 2 = 0
Să se determine intersecţia şi suma geometrică a subspaţiilor afine α şi
β.
Soluţie. Subspaţiul afin α trece prin punctul A(2, 0, 0, 0) şi are vectorii
directori ā1 (−1, 1, 0, 0), ā2 (−1, 0, 1, 0), ā3 (1, 0, 0, 1). Planul β trece prin
punctul B(0, 0, −1, −2) şi are vectorii directori b̄1 (1, 0, 1, 2), b̄2 (0, 1, −1, 0).
Subspaţiul afin α ∩ β este determinat de ecuaţiile

 1 2 3 4
 x +x +x −x −2=0

x1 − x2 − x3 − 1 = 0 .


 2x1 − x4 − 2 = 0
Sistemul fiind incompatibil, deducem α ∩ β = ∅.

Sistemul de vectori ā1 , ā2 , ā3 , b̄1 , b̄2 , AB(−2, 0, −1, −2) are rangul 4
(ā1 , ā2 , ā3 , AB sunt liniar independenţi), deci suma geometrică α + β
coincide cu spaţiul afin A4 .
d1 , d2 prin ecuaţiile lor. Să se decidă dacă aceste drepte sunt sau nu
coplanare şi, dacă este cazul, să se scrie ecuaţia planului determinat de
ele.
( (
x1 + x3 − 1 = 0 x1 − 2x2 + 3 = 0
a) d1 : , d2 : ;
3x1 + x2 − x3 + 13 = 0 x2 + 2x3 − 8 = 0
( (
2x1 + 3x2 = 0 x3 − 4 = 0
b) d1 : , d2 : ;
x1 + x3 − 8 = 0 2x1 + 3x3 − 7 = 0
( (
x1 + x2 + x3 − 1 = 0 2x1 + 3x2 + 6x3 − 6 = 0
c) d1 : , d 2 : .
x2 + 4x3 = 0 3x1 + 4x2 + 7x3 = 0
Soluţie. a) A1 (0, −12, 1) ∈ d1 , A2 (−3, 0, 4) ∈ d2 şi d1 , d2 au vectorii
directori, respectiv, ā1 (−1, 4, 1), ā2 (4, 2, −1). Deoarece
¯ ¯
¯ ¯
¯ −1 4 3 ¯
¯ ¯
¯ 4 2 12 ¯ = 0,
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 −1 3 ¯
d1 şi d2 sunt coplanare. Planul determinat de ele are ecuaţia
¯ ¯
¯ 1 ¯
¯ x + 3 −1 4 ¯
¯ ¯
¯ x2 4 2 ¯ = 0,
¯ ¯
¯ 3 ¯
¯ x − 4 1 −1 ¯
adică −2x1 + 18 + x2 − 6x3 = 0.

E 4.7 În spaţiul afin punctual A5 , ı̂ntr-un reper cartezian, se consideră
subspaţiile afine

 2 4 (
 x −x −2=0

x1 − x2 + 3 = 0
α: x5 − x4 − 1 = 0 , β: ..

 x2 + x3 + x4 − 2x5 = 0
 x1 + x2 − x3 + 3 = 0
Să se determine intersecţia şi suma geometrică a subspaţiilor afine α

şi β.
E 4.8
( În spaţiul afin punctual A4 , (
ı̂ntr-un reper cartezian, se dau dreapta
1 2 3
x = x = 3x 3x1 − 2x2 + x4 + 1 = 0
d: , planul π : şi punctul
x3 = x4 x2 + x3 = 0
P (1, 0, −1, 1).
a) Să se scrie ecuaţiile acoperii afine a mulţimii π ∪ {P }.
b) Să se scrie ecuaţia hiperplanului care trece prin π şi este paralel cu
dreapta d.
c) Să se scrie ecuaţiile planului care trece prin punctul P şi este paralel
cu π.
d) Să se scrie ecuaţiile unui plan π1 astfel ı̂ncât π∩π1 = {B(1, 1, −1, −2)}.
( (
x1 + x2 = 0 x1 + 3x2 − 1 = 0
d1 : , d 2 : ,
x1 − x2 + x3 + 4 = 0 x2 + x3 − 2 = 0
punctul M (2, 3, 1) şi vectorul v̄(−1, 0, 2).
a) Să se scrie ecuaţiile dreptei care intersectează dreptele d1 , d2 şi trece

prin punctul M.
b) Să se scrie ecuaţiile dreptei care intersectează dreptele d1 , d2 şi este

paralelă cu vectorul v̄.
Seminarul 5
Tranformări afine

E 5.1 Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită dotat cu struc-
tură afină ϕ : V × V → V, ϕ(x̄, ȳ) = ȳ − x̄, (∀) x̄,ȳ ∈ V. Să se arate că
dacă τ : V → V este o aplicaţie liniară atunci τ este o aplicaţie afină.
Soluţie. Deoarece τ este aplicaţie liniară rezultă că
τ (αx̄ + β ȳ) = ατ (x̄) + βτ (ȳ),
pentru orice x̄, ȳ ∈ A, α, β ∈ R, ı̂n particular pentru α, β ∈ R, cu

α + β = 1, deci τ este o aplicaţie afină.
E 5.2 În spaţiul afin real (A, V, ϕ) de dimensiune n, se consideră reperul

cartezian R = (O, B = {ē1 , ..., ēn }) , hiperplanul π : a1 x1 + .... + an xn +
a0 = 0 şi dreapta d astfel ı̂ncât d ∦ π.
37
38 SEMINARUL 5. TRANFORMĂRI AFINE
1. Să se scrie ecuaţiile proiecţiei τ : A → A a spaţiului afin A pe

hiperplanul π, ı̂n direcţia dreptei d.
2. Să se scrie ecuaţiile simetriei sτ : A → A a spaţiului afin A faţă

de hiperplanul π, ı̂n direcţia dreptei d.
P
n
Soluţie. a) Fie v̄ = v i ēi , vectorul director al dreptei d. Condiţia d ∦
i=1
P
n P
n
π implică v i ai 6= 0. Pentru M ∈ A, OM = xi ēi , notăm M 0 = τ (M ),
i=1 i=1
P
n
OM 0 = y i ēi . Punctul M 0 ete determinat de condiţiile (i) M 0 ∈ π şi (ii)
i=1
vectorii v̄, M M 0 sunt liniar dependenţi, adică există t ∈ R, t 6= 0, astfel
ı̂nct M M 0 = tv̄. Exprimând ı̂n ecuaţii cele două condiţii rezultă

 y j = xj + tv j , j = 1, n,
Pn (5.1)
 y i ai + a0 = 0.
i=1
Prin eliminarea parametrului real t din (5.8) se obţin ecuaţiile proiecţiei

τ ı̂n reperul R :

 Pn

 xi ai + a0
i=1
y j = xj − P n v j , j = 1, n. (5.2)


 v i ai
i=1
b) Simetria faţă de hiperplanul π ı̂n direcţia v̄ este aplicaţia sτ ,

definită prin sτ (M ) = 2τ (M ) − M, pentru orice M ∈ A. În consecinţă,
ecuaţiile simetriei sunt

 Pn

 xi ai + a0
y j = xj − 2 i=1P
n v j , j = 1, n. (5.3)


 v i ai
i=1
În cazul particular n = 3, ecuaţiile proiecţiei spaţiului afin A3 pe

planul π : a1 x1 + a2 x2 + a3 x3 + a0 = 0 ı̂n direcţia v̄ = v 1 ē1 + v 2 ē2 + v 3 ē3 ,
sunt


 1 1 a1 x1 + a2 x2 + a3 x3 + a0 i

 y = x − v,

 a1 v 1 + a2 v 2 + a3 v 3
a1 x1 + a2 x2 + a3 x3 + a0 2
y 2 = x2 − v , (5.4)

 a1 v 1 + a2 v 2 + a3 v 3

 1 1 2 2 3 3 0
 y 3 = x3 − a x + a x + a x + a v 3 ,

a1 v 1 + a2 v 2 + a3 v 3
iar ecuaţiile simetriei faţă de planul π, ı̂n direcţia v̄, sunt


 1 1 a1 x1 + a2 x2 + a3 x3 + a0 i

 y = x − 2 v,

 a1 v 1 + a2 v 2 + a3 v 3
1 1 2 2 3 3 0
a x +a x +a x +a 2
y 2 = x2 − 2 v , (5.5)

 a 1 v 1 + a2 v 2 + a3 v 3

 1 1 2 2 3 3 0
 y 3 = x3 − 2 a x + a x + a x + a v 3 .

a1 v 1 + a2 v 2 + a3 v 3
Dacă n = 2, ecuaţiile proiecţiei spaţiului afin A2 pe dreapta π : a1 x1 +
a2 x2 + a0 = 0 ı̂n direcţia v̄ = v 1 ē1 + v 2 ē2 , sunt

 a1 x1 + a2 x2 + a0 i
 y 1 = x1 − v,
a1 v 1 + a2 v 2 (5.6)
1 1 2 2 0
 y 2 = x2 − a x + a x + a v 2 ,

a1 v 1 + a2 v 2
iar ecuaţiile simetriei faţă de dreapta π, ı̂n direcţia v̄, sunt

 a1 x1 + a2 x2 + a0 i
 y 1 = x1 − 2 v,
a1 v 1 + a2 v 2 (5.7)
1 1 2 2 0
 y 2 = x2 − 2 a x + a x + a v 2 .

a1 v 1 + a2 v 2
E 5.3 În spaţiul afin real (A3 , V3 , ϕ) se consideră reperul cartezian R =
(O, B = {ē1 , ē2 , ē3 }) , planul π : a1 x1 + a2 x2 + a3 x3 + a0 = 0 şi dreapta d
care trece prin punctul P (r̄0 ) şi are vectorul director v̄, astfel ı̂ncât d ∦ π.
a) Să se scrie ecuaţiile proiecţiei τ : A → A a spaţiului afin A pe

dreapta d, paralelă cu planul π .
b) Să se scrie ecuaţiile simetriei sτ : A → A a spaţiului afin A faţă

de dreapta d, paralelă cu planul π.
Soluţie. a) Fie v̄ = v 1 ē1 + v 2 ē2 + v 3 ē3 , vectorul director al dreptei

d. Condiţia d ∦ π implică v 1 a1 + v 2 a2 + v 3 a3 6= 0. Pentru M ∈ A,
OM = x1 ē1 + x2 ē2 + x3 ē3 , notăm M 0 = τ (M ), OM 0 = y 1 ē1 + y 2 ē2 + y 3 ē3 .
Punctul M 0 este determinat de condiţiile (i) M 0 ∈ d şi (ii) dreapta M M 0
este paralelă cu planul π. Exprimând ı̂n ecuaţii cele două condiţii rezultă
(
y j = xj0 + tv j , j = 1, 3,
(5.8)
(y 1 − x1 ) a1 + (y 2 − x2 ) a2 + (y 3 − x3 ) a3 = 0.
Prin eliminarea parametrului real t din (5.8) se obţin ecuaţiile proiecţiei

τ ı̂n reperul R :

 P3

 (xi − xi0 ) ai
j j i=1
y = x0 + 1 1 v j , j = 1, 3. (5.9)


2 2
v a +v a +v a 3 3

b) Conform E ??, simetria faţă de dreapta d, paralelă cu planul π.

este aplicaţia sτ , definită prin sτ (M ) = 2τ (M )−M, pentru orice M ∈ A.
În consecinţă, ecuaţiile simetriei sunt

 P3

 (xi − xi0 ) ai
y j = 2xj0 − xj + 2 1 i=1 v j , j = 1, n. (5.10)


1 2 2
v a +v a +v a 3 3

E 5.4 În spaţiul afin real (A3 , V3 , ϕ) se consideră un reper cartezian R =

(O; ē1 , ē2 , ē3 ) şi punctul O0 (2, −1, 3).
a) Să se scrie ecuaţiile simetriei S spaţiului afin A3 faţă de punctul

O0 .
b) Să se scrie ecuaţiile omotetiei Oα,O0 de centru O0 şi coeficient α = 3
c) Să se determine imaginea punctului P (1, 0, 3) prin transformările

afine definite la a) şi, respectiv, b).
x1 −2 x2 x3 +1
d) Să se determine imaginea dreptei d : 2
= 3
= −1
prin trans-
formările afine definite la a) şi, respectiv, b).
e) Să se determine imaginea planului π : x1 + 2x2 − x3 − 1 = 0 prin

transformările afine definite la a) şi, respectiv, b).
Soluţie. a) Ecuaţiile simetriei S sunt



 y 1 − 2 = −(x1 − 2)

y 2 + 1 = −(x2 + 1) .


 y 3 − 3 = −(x3 − 3)
a) Ecuaţiile omotetiei Oα,O0 sunt


 1 1
 y − 2 = 3(x − 2)

y 2 + 1 = 3(x2 + 1) .


 y 3 − 3 = 3(x3 − 3)
c) Dreapta S(d) are ecuaţiile

2 − (x1 − 2) − 2 −1 − (x2 + 1) 3 − (x3 − 3) + 1
d: = = ,
2 3 −1
iar ecuaţiile dreaptei Oα,O0 (d) sunt

2 + 31 (x1 − 2) − 2 −1 + 31 (x2 + 1) 3 + 13 (x3 − 3) + 1
d: = = .
2 3 −1
d) Planul S(π) are ecuaţia
¡ ¢ ¡ ¢
2 − (x1 − 2) + 2 −1 − (x2 + 1) − 3 − (x3 − 3) − 1 = 0
adică x1 + 2x2 − x3 + 7 = 0, iar planul Oα,O0 (π) are ecuaţia

µ ¶ µ ¶
1 1 1 2 1 3
2 + (x − 2) + 2 −1 + (x + 1) − 3 + (x − 3) − 1 = 0,
3 3 3
adică x1 + 2x2 − x3 − 9 = 0.
E 5.5 Să se arate că aplicaţia ϕ : A3 → A3 , dată ı̂ntr-un reper cartezian

prin ecuaţiile

 1 1 2 3
 y = −x + x − 3x − 6

y 2 = x1 + 12 x2 + 32 x3 + 3


 y 3 = x1 − 1 x2 + 5 x3 + 3
2 2
este o proiecţie a lui A3 . Să se determine subspaţiul afin de proiecţie şi

direcţia de proiecţie.
Soluţie. Prin calcul direct se arată că ϕ◦ϕ = ϕ, deci ϕ este o proiecţie.
Conform E ??, subspaţiul afin de proiecţie este mulţimea punctelor fixe
ale lui ϕ. Rezolvând sistemul

 1 1 2 3
 x = −x + x − 3x − 6

x2 = x1 + 12 x2 + 32 x3 + 3 ,


 x3 = x1 − 1 x2 + 5 x 3 + 3
2 2
se obţine că subspaţiul de proiecţie este planul
π : −2x1 + x2 − 3x3 − 6 = 0.
Direcţia de proiecţie este ker T, unde T este operatorul liniar asociat lui
ϕ, operator definit de ecuaţiile

 1 1 2 3
 y = −x + x − 3x

y 2 = x1 + 12 x2 + 32 x3 .


 y 3 = x1 − 1 x2 + 5 x3
2 2
Rezolvând sistemul

 1 2 3
 0 = −x + x − 3x

0 = x1 + 21 x2 + 23 x3 ,


 0 = x1 − 1 x2 + 5 x 3
2 2
se obţine că ker T = L ({v̄}) , unde v̄ (−2, 1, 1) .
E 5.6 Să se arate că dacă o transformare afină ϕ a spaţiului afin real A
are două puncte fixe, distincte, atunci ea are o infinitate de puncte fixe.
Soluţie. Fie A şi B ∈ A, A 6= B, două puncte fixe pentru ϕ. Fie C

un punct arbitrar pe dreapta AB şi fie (AB | C) = k, raportul simplu al
punctelor coliniare A, B, C. Deoarece raportul simplu este un invariant
afin, rezultă
(ϕ(A)ϕ(B) | ϕ(C)) = (AB | ϕ(C)) = k.
Din unicitatea punctului care ı̂mparte un segment ı̂ntr-un raport dat

deducem ϕ(C) = C. În concluzie, τ1 (C) = τ2 (C), pentru orice C ∈ AB.
E 5.7 Să se arate că, dacă o transformare afină ϕ : E2 → E2 are un unic

punct fix C, atunci orice dreaptă invariantă ı̂n raport cu ϕ trece prin C.
Soluţie. Preupunem prin absurd că C ∈

/ d. Atunci putem alege un
reper cartezian cu originea C şi axa Cx paralelă cu dreapta d. Punctul
C(0, 0) fiind fix pentru transformarea ϕ, ecuaţiile lui ϕ sunt
(
x0 = a11 x + a12 y
y 0 = a21 x + a22 y.
În plus, punctul fix este unic. Atunci

¯ ¯
¯ a −1 a ¯
¯ 11 12 ¯
¯ ¯ 6= 0. (5.11)
¯ a21 a22 − 1 ¯
Fie y = a, a 6= 0, ecuaţia dreptei d ı̂n reperul ales. Ţinând seama că

dreapta d este invariantă ı̂n raport cu ϕ avem ϕ (M ) = M 0 (x0 , a) ∈ d,
oricare ar fi M (x, a) ∈ d. Deci
a = a21 x + a22 a,
oricare ar fi x ∈ R. Obţinem a21 = 0, a22 = 1, ceea ce contrazice (??).

E 5.8 În spaţiul afin real (A3 , V3 , ϕ) , ı̂n reperul cartezian
R = (O, B = {ē1 , ē2 , ē3 })
se consideră vectorul v̄(−2, 1, 1) şi planul π : 2x1 − x2 + 3x3 + 6 = 0.

a) Să se scrie ecuaţiile proiecţiei τ : A3 → A3 a spaţiului afin A3 pe

planul π, paralel cu v̄.
b) Să se scrie ecuaţiile simetriei sτ : A3 → A3 a spaţiului afin A3 faţă

de planul π paralel d.
E 5.9 Să se arate că aplicaţia ϕ : A3 → A3 , dată ı̂ntr-un reper cartezian

prin ecuaţiile

 1 1 1 2 2 2
 y = 3x − 3x +
 3
y 2 = − 43 x1 − 31 x2 + 4


3
 y 3 = −x3
este simetria lui A3 faţă de un subspaţiu al său. Să se determine acest

subspaţiu afin şi direcţia de simetrie.
E 5.10 Să se arate că, dacă o transformare afină ϕ : A3 → A3 are un

unic punct fix C, atunci orice dreaptă invariantă ı̂n raport cu ϕ trece
prin C şi orice plan invariant ı̂n raport cu ϕ trece prin punctul C.
E 5.11 Fie (A, V, ϕ) un spaţiu afin real, de dimensiune finită n, C ∈ A,

v̄ ∈ V şi α ∈ R, α 6= 0. Se notează cu Oα,C omotetia de centru C şi
coeficient α, iar cu tv̄ translaţia de vector v̄. Să se precizeze semnificaţia
geometrică a aplicaţiei Oα,C ◦ tv̄ ◦ (Oα,C )−1 .
E 5.12 Fie (A, V, ϕ) un spaţiu afin real, de dimensiune finită n, C ∈ A,

v̄ ∈ V şi α ∈ R, α 6= 1. Se notează cu Oα,C omotetia de centru C şi
coeficient α, iar cu tv̄ translaţia de vector v̄. Să se arate că Oα,C ◦ tv̄ este
o omotetie de centru C1 şi coeficient α, unde punctul C1 este determinat

de relaţia
α
CC1 = v̄.
1−α
E 5.13 Fie (A, V, ϕ) un spaţiu afin real, de dimensiune finită n, şi ϕ1 , ϕ2
două omotetii de centre C1 , C2 respectiv. Dacă ϕ1 ◦ ϕ2 este o omotetie
de centru C3 atunci punctele C1 , C2 , C3 sunt coliniare.
Seminarul 6
Tranformări afine
E 6.1 Să se determine semnificaţia geometrică a transformării afine τ

a spaţiului euclidian E3 care transformă vârfurile tetraedrului ABCD ı̂n
centrele de greutate ale feţelor opuse, respectiv.
Soluţie. Alegem reperul cartezian R = {A; AB, AC, AD}. Coordo-

natele punctelor date ı̂n acest reper sunt A(0, 0, 0), B(1, 0, 0), C(0, 1, 0),
D(0, 0, 1). Notăm cu A0 , B 0 , C 0 , D0 respectiv centrele de greutate ale tri-
unghiurilor [BCD], [CDA], [DAB], [ABC]. Coordonatele acestor puncte
ı̂n reperul R sunt A0 ( 13 , 13 , 13 ), B 0 (0, 13 , 31 ), C 0 ( 13 , 0, 13 ), D0 ( 13 , 31 , 0). Ţinând
seama de ipoteza τ (A) = A0 , τ (B) = B 0 , τ (C) = C 0 , τ (D) = D0 , obţinem
47
ecuaţiile transformării τ

 1 1 1 1
 y = −3x + 3

y 2 = − 13 x2 + 1 .


3
 y 3 = − 1 x3 + 1
3 3
Punctul fix este G( 14 , 41 , 14 ), adică centrul de greutate al sistemului

{A, B, C, D}. Transformarea afină τ este omotetia de centru G şi coefi-
cient k = − 31 .
E 6.2 Să se determine punctele fixe, dreptele invariante şi planele in-
variante ale transformărilor afine ϕ : A3 → A3 ale spaţiului afin A3
date, ı̂ntr-un reper cartezian R = (O; ē1 , ē2 , ē3 }, prin ecuaţiile:

 0
 x = 2x + y + 1

y 0 = 2y + z + 2 .


 z 0 = 2z + 3
Soluţie. a) Punctele fixe se obţin rezolvând sistemul



 x = 2x + y + 1

y = 2y + z + 2 .


 z = 2z + 3
Rezultă că ϕ admite unicul punct fix C(−2, 1, −3).

Matricea operatorului liniar asociat transformării ϕ, ı̂n raport cu baza
{ē1 , ē2 , ē3 }, este
 
2 1 0
 
A=  0 2 1 .

0 0 2
Valorile proprii ale matricei A sunt λ1 = λ2 = λ3 = 2. Atunci ϕ are o

unică direcţie invariantă dată de vectorul ā = ē1 . Tranformarea ϕ are
unică dreaptă invariantă d, care trece prin punctul fix C şi are vectorul
director ā. Ecuaţiile dreptei invariante sunt:
(
y−1=0
d: .
z+3=0
Fie π : a1 x + a2 y + a3 z + a4 = 0 un plan invariant ı̂n raport cu ϕ.

Planul ϕ(π) are ecuaţia
a1 (2x + y + 1) + a2 (2y + z + 2) + a3 (2z + 3) + a4 = 0,
sau
ϕ(π) : 2a1 x + (a1 + 2a2 )y + (a2 + 2a3 )z + a1 + 2a2 + 3a3 + a4 = 0.
Condiţia ϕ(π) = π implică

2a1 a1 + 2a2 a2 + 2a3 a1 + 2a2 + 3a3 + a4
= = = ,
a1 a2 a3 a4
de unde se obţine a1 = 0, a2 = 0, a3 = α, α 6= 0, a4 = 3α, iar planul
invariant ı̂n raport cu ϕ are ecuaţia
π : z + 3 = 0.
E 6.3 În planul afin (A2 , V2 ), se consideră reperul cartezian R = {O, ē1 , ē2 }.
Să se determine ecuaţiile transformării afine ϕ : A2 → A2 , care duce
punctul A(1, 2) ı̂n punctul A0 (3, 5) , vectorul ū(2, 1) ı̂n ū0 (1, −2) şi v̄ (1, −1)
ı̂n v̄ 0 (2, 5) .
Soluţie. Fie T : V2 → V2 operatorul liniar asociat transformării afine

ϕ. Din T (ū) = ū0 ; T (v̄) = v̄ 0 , rezultă
(
T (2ē1 + ē2 ) = ē1 − 2ē2
,
T (ē1 − ē2 ) = 2ē1 + 5ē2
deci T (ē1 ) = ē1 + ē2 , T (ē2 ) = −ē1 − 4ē2 . Ecuaţiile lui ϕ ı̂n reperul
considerat sunt
(
y 1 = x1 + 2x2 + a1
.
y 2 = −2x1 + 5x2 + a2
Condiţia ϕ(A) = A0 implică a1 − 2, a2 = −3.
E 6.4 În planul afin A2 , se consideră reperul cartezian R = {O, ē1 , ē2 }.
punctele A(1, 0), B (2, −1) , C (1, 2) ı̂n punctele A0 (2, 1) , B 0 (3, 2) , C 0 (1, 4)
respectiv.
Soluţie. Ecuaţiile lui ϕ sunt de forma

(
x0 = a11 x + a12 y + a1
.
y 0 = a21 x + a22 y + a2
1
Din condiţiile ϕ(A) = A0 , ϕ(B) = B 0 , ϕ(C) = C 0 se obţine a11 = 2
,
a12 = − 12 , a21 = 52 , a22 = 32 , a1 = 32 , a2 − 32 .
E 6.5 În planul afin (A2 , V2 ) se consideră punctele afin independente A,

B, C şi transformarea afină τ : A2 → A2 cu proprietatea că τ (A) = B,
τ (B) = A, τ (C) = C. Să se determine punctele fixe, direcţiile invariante
şi să se interpreteze geometric transformarea τ.
Soluţie. Alegem reperul cartezian R = {C; CA, CB}. În acest reper,
coordonatele punctelor date sunt A(1, 0), B(0, 1), C(0, 0). Ţinând seama
de ipoteză obţinem ecuaţiile transformării
(
y 1 = x2
.
y 2 = x1
Punctele fixe sunt P (α, α), α ∈ R, adică punctele dreptei CD, unde D
este mijlocul segmentului [AB].
Matricea transformării τ este
Ã !
0 1
M= .
1 0
Atunci valorile proprii ale operatorului liniar asociat lui τ sunt λ1 = 1,

λ2 = −1, iar vectorii proprii corespunzători sunt ā1 (1, 1), ā2 (1, −1).
Transformarea admite două direcţii invariante: direcţia dreptei CD
şi direcţia dreptei AB. Astfel, transformarea τ este simetria planului A2
faţă de dreapta x1 = x2 , adică faţă de dreapta CD, ı̂n direcţia dreptei
AB.
E 6.6 Se consideră transformarea afină ϕ : A2 → A2 , care ı̂n raport cu

reperul cartezian R = (O, {e1 , e2 }) are ecuaţiile
(
x0 = x + 2y
.
y 0 = 4x + 3y
Se cere:
a) să se determine punctele fixe şi dreptele invariante ı̂n raport cu ϕ;

b) să se scrie ecuaţiile transformării ϕ ı̂n reperul cartezian raportat la

dreptele invariante.
Soluţie. a) Punctele fixe se obţin rezolvând sistemul

(
x = x + 2y
.
y = 4x + 3y
Rezultă că tranformarea ϕ admite unicul punct fix O(0, 0).

Matricea operatorului liniar asociat transformării ϕ, ı̂n raport cu baza
{e1 , e2 }, este
Ã !
1 2
A= .
4 3
Valorile proprii ale matricei A sunt λ1 = −1, λ2 = 5. Atunci direcţiile

invariante ı̂n raport cu ϕ sunt date de vectorii ā1 = 2ē1 + ē2 şi ā2 =
ē1 − ē2 . Tranformarea ϕ are două drepte invariante d1 şi d2 , care trec
prin punctul fix O şi au vectorii directori ā1 şi, respectiv, ā2 . Ecuaţiile
dreptelor invariante sunt:
x y x y
d1 : = , d2 : = .
2 1 1 −1
b) În reperul cartezian R0 = (O; ā1 , ā2 ), punctul O este punct fix
pentru ϕ Ãmatricea !
operatorului liniar asociat lui ϕ are forma diagonală
−1 0
canonică , deci ecuaţiile transformării ϕ sunt:
0 5
(
X 0 = −X
.
Y 0 = 5Y
E 6.7 În planul planul A2 , raportat la reperul cartezian R = {O, ē1 , ē2 },
se consideră dreptele d1 : x + y − 1 = 0, d2 : x − 3y + 1 = 0. Să se
scrie ecuaţiile transformării afine ϕ : A2 → A2 , ı̂n raport cu R, ştiind
că dreptele d1 , d2 sunt invariante ı̂n raport cu ϕ, iar ϕ(O) = O0 (1, −1).
Soluţia 1. Ecuaţiile lui ϕ sunt de forma

(
x0 = a11 x + a12 y + a1
.
y 0 = a21 x + a22 y + a2
Deoarece ϕ(O) = O0 , obţinem a1 = 1, a2 = −1. Ţinând seama că dreptele
d1 , d2 sunt invariante ı̂n raport cu ϕ, oricare ar fi M (α, 1 − α) ∈ d1 şi
N (3β − 1, β) ∈ d2 avem:
ϕ(M ) = M 0 (a11 α + a12 (1 − α) + 1, a21 α + a22 (1 − α) − 1) ∈ d1
şi
ϕ(N ) = N 0 (a11 (3β − 1) + a12 β + 1, a21 (3β − 1) + a22 β − 1) ∈ d2 .
Rezultă
(a11 − a12 + a21 − a22 )α + a12 + a22 − 1 = 0,
oricare ar fi α ∈ R şi
(3a11 + a12 − 9a21 − 3a22 )β − a11 + 3a21 + 5 = 0,
oricare ar fi β ∈ R. Deducem


 a11 − a12 + a21 − a22 = 0


 a +a =1
12 22

 3a11 + a12 − 9a21 − 3a22 = 0



−a11 + 3a21 = −5
de unde găsim a11 = 2, a12 = −3, a21 = −1, a22 = 4. Astfel, ecuaţiile
transformării ϕ sunt:
(
x0 = 2x − 3y + 1
.
y 0 = −x + 4y − 1

E 6.8 Să se determine punctele fixe, dreptele invariante şi planele in-
variante ale transformărilor afine ϕ : A3 → A3 ale spaţiului afin A3
date, ı̂ntr-un reper cartezian R = (O; ē1 , ē2 , ē3 }, prin ecuaţiile:
 
 0  0
 x = 3x − 4y + 6
  x =x+z+1

a) y 0 = 4x + 3y − 8 ; b) y 0 = y + 2z + 2 ..

 

 z 0 = −2z + 9  z0 = y − 1
E 6.9 În planul afin A2 , se consideră reperul cartezian R = {O, ē1 , ē2 }.
punctul A(1, −1) ı̂n punctul A0 (2, 1) , vectorul ū(−1, 2) ı̂n ū0 (−2, 6) şi
v̄ (2, 1) ı̂n v̄ 0 (4, −2). Să se determine punctele fixe şi direcţiile invariante
ale transformării ϕ.
E 6.10 În spaţiul afin A2 se consideră trei puncte afin independente

A, B, C.
a) să se determine punctele fixe şi dreptele invariante ale transformării

afine τ : A2 → A2 , care duce punctele A, B, C ı̂n punctele B, C, A
respectiv.
b) să se determine semnificaţia geometrică a transformării afine ϕ

care transformă vârfurile triunghiului ABC ı̂n mijloacele laturilor
opuse, respectiv.
E 6.11 Se consideră transformarea afină ϕ : A2 → A2 , care ı̂n raport

cu reperul cartezian R = (O, {e1 , e2 })(= Oxy) are ecuaţiile
(
x0 = 2x + 3y
.
y 0 = x + 4y
Se cere:
a) să se determine punctele fixe şi dreptele invariante ı̂n raport cu ϕ;
b) să se arate că există o dreaptă d ı̂n plan astfel ı̂ncât oricare ar fi
M ∈ E2 , M M 0 kd, unde M 0 = ϕ(M ).
E 6.12 Să se determine punctele fixe şi dreptele invariante ale trans-
formării afine ϕ : A2 → A2 , dată ı̂ntr-un reper cartezian R = (O, {e1 , e2 })
prin ecuaţiile
( (
13
x0 = 7x − y + 1 x0 = 5
x + 45 y − 85
a) ; b) 4
y 0 = 4x + 2y + 4 y0 = 5
x + 75 y − 45
Seminarul 7
Spaţii euclidiene punctuale

E 7.1 În spaţiul punctual euclidian E3 , ı̂n reperul cartezian ortonormat
R = Ox1 x2 x3 , se consideră punctele A (1, 0, 1) , B (2, 1, −1) , C (1, α, 3) .
a) Să se determine α astfel ı̂ncât punctele A, B, C şi O să fie coplanare.
b) Pentru α = 2, să se calculeze aria triunghiului ABC şi volumul

tetraedrului OABC.
Soluţie. a) Condiţia de coplanaritatea a punctelor A, B, C, O este ca

vectorii OA, OB, OC să fie liniar dependenţi, deci ca
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 2 1 ¯
¯ ¯
¯ 0 1 α ¯ = 0.
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 −1 3 ¯
57
58 SEMINARUL 7. SPAŢII EUCLIDIENE PUNCTUALE
Rezultă că α = 23 .
° °
b) Aria(ABC) = 21 °AB × AC ° . Avem AB (1, 1, −2) , AC (0, 2, 2) şi
¯ ¯
¯ ¯
ē
¯ 1 2 ē ē3 ¯
¯ ¯
AB × AC = ¯¯ 1 1 −2 ¯¯ = 6ē1 − 2ē2 + 2ē3 ,
¯ ¯
¯ 0 2 2 ¯
de unde rezultă Aria(ABC) = 22. Volumul tetraedrului ABCD este
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 2 1 ¯
1¯ ¯ 2
V ol (ABCD) = ¯¯ 0 1 32 ¯¯ = .
6¯ ¯ 3
¯ 1 −1 3 ¯

R = (O, ē1 , ē2 , ē3 ), se consideră dreapta
(
2x1 + x2 − x3 − 1 = 0
d:
x1 − x2 + 1 = 0
şi punctul A (2, 1, −1) . Se cere:
a) Să se calculeze distanţa de la punctul A la dreapta d.
b) Să se determine coordonatele proiecţiei ortogonale a punctului A pe

dreapta d.
c) Să se scrie ecuaţiile perpendicularei dusă din A pe dreapta d.
Soluţie. Ecuaţiile parametrice ale dreptei d se scriu



 x1 = t

d: x2 = t + 1 , t ∈ R.


 x3 = 3t
Dreapta d trece prin punctul P (0, 1, 0) şi are vectorul director v̄ (1, 1, 3) .
a) Avem
¯ ¯
¯ ¯
¯ ē1 ē2 ē3 ¯
¯ ¯
v̄ × AP = ¯¯ 1 1 3 ¯¯ = ē1 − 72ē2 + 2ē3 ,
¯ ¯
¯ −2 0 1 ¯
deci
° ° √
°v̄ × AP ° 54
ρ (A, d) = =√ .
kv̄k 11
b) Fie M proiecţia ortogonală a punctului A pe dreapta d. Atunci
M (t, t + 1, 3t) şi AM ⊥d, de unde rezultă că < AM , v̄ >= 0, adică t −
1
¡ 1 10 3
¢
2 + t + 3 (3t + 1) = 0. Se obţine t = − 11 şi M − 11 , 11 , − 11 .
c) Dreapta cerută este
x1 − 2 x2 − 1 x3 + 1
AM : = = .
−23 −1 8

R = (O, ē1 , ē2 , ē3 ), se consideră planul π : 2x1 +x2 −x3 −1 = 0 şi punctul
A (2, −1, 1) .şi punctul . Se cere:
a) Să se scrie ecuaţiile perpendicularei dusă din A pe planul π.
b) Să se determine coordonatele proiecţiei ortogonale A0 a punctului

A pe planul π şi coordonatele punctului A00 , simetricul lui A faţă de
planul π.
c) Să se calculeze distanţa de la punctul A la planul π.

Soluţie. a) Vectorul n̄(2, 1, −1) este un vector normal pentru planul

π. Dreapta cerută d trece prin punctul A şi are vectorul director n̄, deci
are ecuaţiile
x1 − 2 x2 + 1 x3 − 1
d: = = .
2 1 −1
b) Punctul A0 este intersecţia dintre planul π şi dreapta d, deci coor-
donatele ale sunt soluţiile sistemului
(
2x1 + x2 − x3 − 1 = 0
x1 −2 x2 +1 x3 −1
.
2
= 1
= −1
¡ ¢ ¡ ¢
Se obţine A0 34 , − 43 , 34 . Deoarece A00 = 2A0 − A, rezultă A00 23 , − 35 , 53 .
c) Aplicând formula distanţei de la un punct la un plan se obţine:
|2 · 2 − 1 − 1 − 1| 1
ρ (A, π) = =√ .
kn̄k 6
E 7.4 În spaţiul punctual euclidian E3 , ı̂ntr-un reper cartezian ortonor-

mat, se consideră dreptele
(
x1 + 2x2 − 3x3 + 1 = 0
d1 : ,
2x1 − 3x2 + x3 − 4 = 0
(
x1 + x2 + x3 − 9 = 0
d2 :
2x1 − x2 − x3 = 0
şi planul π : x1 − x2 + 2x3 − 9 = 0.
a) Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune a dreptelor d1 , d2 .
b) Să se calculeze distanţa dintre dreptele d1 şi d2 .

c) Să se scrie ecuaţiile proiecţiei dreptei d1 pe planul π.
¡ 11 ¢
Soluţie. Dreapta d1 trece prin punctul A 7
, 0, 67 şi are vectorul di-
rector ā (1, 1, 1) , iar dreata d2 trece prin punctul B (3, 0, 6) şi are vectorul
director b̄ (0, 1, −1) .
a) Vectorii ā, b̄, AB sunt liniar independenţi, ı̂ntrucât
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 0 10 7 ¯¯
¯
¯ 1 1 0 ¯ = 16 6= 0,
¯ ¯ 7
¯ ¯
¯ 1 −1 36 7
¯
deci există o unică perpendiculară comună d a dreptelor d1 , d2 . Vectorul

director al dreptei d este
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 0 ē1 ¯
¯ ¯
ā × b̄ = ¯¯ 1 1 ē2 ¯ = ē3 + ē2 − 2ē1 .
¯
¯ ¯
¯ 1 −1 ē3 ¯
Dreapta d este intersecţia planelor

¯ ¯
¯ 1 11 ¯
¯ x − 7 1 −2 ¯
¯ ¯
π1 : ¯¯ x2 1 1 ¯¯ = 0,
¯ 3 6 ¯
¯ x −7 1 1 ¯
şi
¯ ¯
¯ 1 ¯
¯ x − 3 0 −2 ¯
¯ ¯
π2 : ¯¯ x2 1 1 ¯¯ = 0.
¯ 3 ¯
¯ x − 6 −1 1 ¯
Rezultă că
(
6
−x2 + x3 − 7
=0
d: 1 2 3
.
x +x +x −9=0
b) Aplicând formula distanţei dintre două drepte necoplanare, de-
ducem
¯ ¯
¯ ¯
¯ 1 0 107 ¯¯
¯
¯ 1 1 0 ¯
¯ ¯
¯¡ ¢¯ ¯ ¯
¯ ā, b̄, AB ¯ ¯ 1 −1 36
7
¯ 16
ρ (d1 , d2 ) = ° ° =
°ā × b̄°
√ = √ .
6 7 6
c) Dreapta prπ d1 este intersecţia dintre planul π şi planul π3 , care
trece prin dreapta d1 şi este perpendicular pe planul π. Rezultă că π2
trece prin punctul A şi are vectorii directori ā şi n̄(1, −1, 2), n̄ fiind un
vector normal pentru planul π. Deducem
¯ ¯
¯ 1 11 ¯
¯ x − 7 1 1 ¯
¯ ¯
π3 : ¯¯ x2 1 −1 ¯¯ = 0,
¯ 3 6 ¯
¯ x −7 1 2 ¯
deci π3 : 3x1 − x2 − 2x3 − 3 = 0, iar dreapta prπ d1 are ecuaţiile:

(
3x1 − x2 − 2x3 − 3 = 0
prπ d1 : .
x1 − x2 + 2x3 − 9 = 0

E 7.5 Să se determine planul care trece prin punctul A(1, 2, 3), este
perpendicular pe planul π1 : 5x − 2y + 5z − 10 = 0 şi face cu planul
π2 : x − 4y − 8z + 12 = 0 un unghi de 45◦ .
E 7.6 Se consideră dreptele

( (
x−z−1=0 x − 2y + 3 = 0
d1 : , d2 : .
3x + y − z + 13 = 0 y + 2z − 8 = 0
1. Să se arate că d1 , d2 sunt concurente şi să se determine ecuaţia

planului determinat de ele.
2. să se scrie ecuaţiile bisectoarelor unghiurilor formate de d1 şi d2 .

Oxyz, se consideră planele π1 : 2x + y − z + 2 = 0, π2 : x − 3y − 4z = 0,
π3 : y + z − 2 = 0.
1. Să se arate că cele trei plane determină o prismă.
2. Să se determine axa şi raza cilindrului de rotaţie circumscris acestei

prisme.
3. Să se calculeze aria unei secţiuni ortogonale ı̂n prismă.
E 7.8 să se găsească centrul şi raza sferei ı̂nscriă ı̂n tetraedrul determi-
nat de alnele de coordonate şi de planul π : 11x − 10y − 2z − 57 = 0. Să
se determine proiecţia axei Oz pe planul π.
E 7.9 Fie x, y distanţele de la punctul M la două drete date şi α,

β, γ constante reale, strict pozitive. Să se găsească locul geometric al
punctelor M pentru care αx + βy = γ.
Seminarul 8
Spaţii euclidiene punctuale

În spaţiul euclidian E3 se consideră reperul ortonormat R = (O; {e1 , e2 , e3 }) .
E 8.1 Să se scrie ecuaţia sferei care are centrul ı̂n punctul A (1, −1, 2)
şi este tangentă la planul de ecuaţie x + y + z = 0.
E 8.2 Să se scrie ecuaţiile sferelor ce conţin cercul γ : z = 0, x2 + y 2 =

11, şi sunt tangente la planul de ecuaţie x + y + z − 5 = 0.
E 8.3 Să se scrie ecuaţia sferei S care trece prin punctul A (1, 1, 1) şi
x−1 y+1 z−3
este tangentă la dreptele d1 : x = y = z, d2 : 1
= −1
= 1
.
E 8.4 Se consideră sfera S definită de ecuaţia x2 +y 2 +z 2 −2x+4y−4 = 0.

Se cere:
65
a) Să se scrie ecuaţiile planelor tangente la S, care sunt paralele cu

planul π : x − y + 2z − 2 = 0.
b) Să se determine centrul şi raza cercului S ∩ π.

(
x2 + y 2 + z 2 + 2x − 4y + 4z − 40 = 0
E 8.5 Se consideră cercul γ: .
2x + 2y − z + 4 = 0
Se cere:
a) Să se determine centrul şi raza cercului γ.
b) Să se scrie ecuaţia sferei care conţine cercul γ şi trece prin originea
reperului.
y+1
E 8.6 Să se scrie ecuaţia sferei tangentă dreptei d1 : x − 1 = 2
=z
x+1 y
ı̂n punctul A (1, −1, 0) şi dreptei d2 : 2
= −1
= z − 2 ı̂n punctul
B (−1, 0, 2) .
E 8.7 Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul A (5, 2, 0) şi
este tangent la sferele S1 : x2 + y 2 + z 2 − 12x − 2y + 2z + 37 = 0 şi
S2 : x2 + y 2 + z 2 − 10x + 8z + 32 = 0.
E 8.8 Să se determine locul geometric al centrelor sferelor care trec

prin punctul A (2, 3, −1) şi sunt tangente la axa Oz. Să se recunoască
suprafaţa.
E 8.9 Să se determine locul geometric al centrelor sferelor are trec printr-
un punct fix şi sunt tangente la un plan fix. Să se recunoască locul geo-
metric.
Seminarul 9
Izometrii

E 9.1 În planul euclidian E2 , ı̂ntr-un reper ortonormat, se cere:
a) să se scrie ecuaţiile rotaţiei planului ı̂n jurul punctului C(2, −5),
5π
de unghi θ = 6
;
b) să se scrie ecuaţiile simetriei ortogonale a planului faţă de dreapta

x + y − 2 = 0.
Soluţie. a) Ecuţiile rotaţiei sunt:

(
x0 − 2 = (x − 2) cos 5π 6
− (y + 5) sin 5π
6
.
y 0 + 5 = (x − 2) sin 5π
6
+ (y + 5) cos 5π
6
b) Direcţia de proiecţie este dată vectorul normal v̄ (1, 1) al dreptei

d. Aplicând formulele deduse la E 5.2 rezultă că ecuaţiile simetriei cerute
67
68 SEMINARUL 9. IZOMETRII
sunt
(
x0 = −y + 2
.
y 0 = −x + 2
E 9.2 În planul euclidian E2 , ı̂n reperul ortonormat R = (O; ē1 , ē2 ) , se
consideră punctele A(1, 0), B(0, 1). Să se determine izometriile ϕ : E2 →
E2 ale planului care duc punctele A, O ı̂n punctele O, B respectiv. Să se
determine elementele geometrice asociate acestor izometrii.
Soluţie. Dacă ϕ este o izometrie de tipul I, ecuaţiile sale sunt de forma

(
x0 = x cos θ − y sin θ + a1
.
y 0 = x sin θ + y cos θ + a2
Din condiţia ϕ(A) = O rezultă a1 = 0, a2 = 1, iar din condiţia ϕ(O) = B
se obţine sin θ = −1, cos θ = 0. Ecuaţiile izometriei se scriu
(
x0 = y
.
y 0 = −x + 1
3π
Izometria ϕ este rotaţia planului de unghi θ = 2
, ı̂n jurul punctului fix
¡ ¢
C 21 , 12 .
Dacă ϕ este o izometrie de tipul II, ecuaţiile sale sunt de forma
(
x0 = x cos θ + y sin θ + a1
.
y 0 = x sin θ − y cos θ + a2
Din condiţiile ϕ(A) = O, ϕ(O) = B rezultă a1 = 0, a2 = 1, sin θ = −1,
cos θ = 0, deci ecuaţiile izometriei se scriu
(
x0 = −y
.
y 0 = −x + 1
Izometria ϕ este produsul dintre simetria planului faţă de dreapta d şi

translaţia de vector v̄. Vectorul propriu al operatorului liniar asociat lui ϕ,
corespunzător valorii proprii λ = −1, este ā (1, −1) . Rezultă că vectorul
de translaţie este
< ā, Oϕ(O) > 1 1

v̄ = 2 ā = − ē1 + ē2 .
kāk 2 2
Dreapta de simetrie este definită de ecuaţia
x y − 12
= .
1 1
E 9.3 În spaţiul euclidian E3 , ı̂ntr-un reper ortonormat, se cere:
a) să se scrie ecuaţiile translaţiei de vector v̄(1, −2, 4);
b) să se scrie ecuaţiile omotetiei de centru C(2, 0, −1) şi coeficient

k = −3.

 0
 x =x+1

Soluţie. a) y0 = y − 2 .


 z0 = z + 4

 0
 x − 2 = −3 (x − 2)

b) y 0 = −3y


 z 0 + 1 = −3 (z + 1)
E 9.4 În spaţiul euclidian E3 , ı̂ntr-un reper ortonormat, se cere:
a) să se scrie ecuaţiile rotaţiei spaţiului ı̂n jurul axelor de coordonate,

respectiv, de unghi θ;
b) să se scrie ecuaţiile rotaţiei spaţiului ı̂n jurul dreptei de ecuaţii
y z−2
x−1= =
2 −1
de unghi θ = π3 .
Soluţie.
E 9.5 În spaţiul euclidian E3 , ı̂ntr-un reper ortonormat, se dau planele

π1 : 2x + 2y − z + 1 = 0, π2 : z = 0, şi dreapta
(
x−z+1=0
d: .
y+z−1=0
Se cere:
a) să se scrie ecuaţiile simetriei s a spaţiului faţă de planul π1 ;
b) să se scrie ecuaţiile subspaţiilor simπ1 π2 , simπ1 d;
c) să se scrie ecuaţiile simetriei spaţiului faţă de drepta d şi să se scrie
ecuaţiile simd π1 .
Soluţie. a) Ecuaţiile simetriei spaţiului faţă de planul π1 sunt:


 x − 8y + 4z − 4
 x0 =


 9
0 −8x + y + 4z − 4
y = .

 9

 z 0 = 4x + 4y + 7z + 2

9
b) Întrucât s ◦ s = 1E3 , deducem

4x + 4y + 7z + 2
simπ1 π2 : =0
9
şi

 x − 8y + 4z − 4 − 4x + 4y + 7z + 2 + 1 = 0

simπ1 d : 9 9
 −8x + y + 4z − 4 4x + 4y + 7z + 2
 + −1=0
9 9
c) Ecuaţiile simetriei spaţiului faţă de dreapta d sunt:

 −x − 2y + 2z − 2

 x 0
=

 3
0 −2x − y − 2z + 2
y = ,

 3

 z 0 = 2x − 2y − z + 4

3
iar ecuaţia planului simd π1 este
simd π1 : 2 −x−2y+2z−2
3
+ 2 −2x−y−2z+2
3
− 2x−2y−z+4
3
+1=0

E 9.6 În planul euclidian E2 , ı̂ntr-un reper ortonormat cu originea ı̂n
punctul O, se consideră punctele A(1, 0), B(1, 1), C(0, 1). Să se deter-
mine izometriile planului care duc dreptele OA şi OC ı̂n dreptele OB şi
AC, respectiv. Interpretare geometrică.
E 9.7 Să se determine izometriile planului pentru care dreptele x − y +

1 = 0 şi x + y − 1 = 0 sunt drepte invariante. Să se determine elementele
geometrice asociate acestor izometrii.
E 9.8 Să se studieze tranformările afine ale planului euclidian E2 definite

ı̂ntr-un reper ortonormat prin ecuaţiile
( (
x0 = x + 2 x0 = 53 x − 45 y − 85
a) ;b) ;
y0 = y − 4 y 0 = 45 x + 35 y − 45
(
x0 = − 45 x − 53 y + 10
c) .
y 0 = − 35 x + 54 y − 20
Seminarul 10
Izometrii

E 10.1 Să se studieze transformarea afină ϕ : E3 → E3 a spaţiului euclid-
ian E3 definită, ı̂ntr-un reper cartezian ortonormat, prin ecuaţiile:

  −6x + 2y + 3z
 0 
 x0 = −7

 x = z + 4 
 7
2x − 3y + 6z
a) y 0 = x − 2 ; b) y0 = − 14 .

 
 7
 z0 = y + 6 
 z 0 = 3x + 6y + 2z + 7

7
Soluţie. a) Matricea asociată transformării afine ϕ
 
0 0 1
 
A=  1 0 0 

0 1 0
este ortogonală şi det A = 1, prin urmare ϕ este o izometrie de tipul I a
spaţiului euclidian E3 , şi anume produsul dintre o translaţie de vector v̄
73
şi o rotaţie de unghi θ ı̂n jurul dreptei d. Unghiul de rotaţie este soluţia
ecuaţiei
2 cos θ + 1 = tr A,
deci cos θ = − 12 . Vectorul director ā al dreptei d este vector propriu

pentru matricea A, coreunzător valorii proprii λ = 1. Rezultă că ā(1, 1, 1).
Vectorul de translaţie este
< ā, Oϕ(O) > 8
v̄ = 2 ā = ā.
kāk 3
Dreapta de rotaţie d este mulţimea punctelor fixe ale transformării t−v̄ ◦ϕ,
definită de ecuaţiile

 0 8
 x =z+4− 3

y 0 = x − 2 − 83 .


 z0 = y + 6 − 8
3
Se obţine
(
4
−x + z + 3
=0
d: 14
.
x−y− 3
=0

ian E3 definită, ı̂n reperul cartezian ortonormat R = (O; ē1 , ē2 , ē3 ), prin
ecuaţiile:

  2x + 2y + z
 0 
 x0 = +1
 x = −y + 6
 
 3
−11x + 10y + 2z
a) y0 = z − 8 ; b) y0 = +2 .

 
 15
 z0 = x + 2 
 2x + 5y − 14z
 z0 = +3
15

 
0 −1 0
 
A=  0 0 1 

1 0 0
este ortogonală şi det A = −1, prin urmare ϕ este o izometrie de tipul
II a spaţiului euclidian E3 . Deoarece urma matricei A este diferită de 1,
izometria ϕ este produsul dintre o simetrie faţă de un plan π şi o rotaţie
de unghi θ ı̂n jurul dreptei d. Unghiul de rotaţie este soluţia ecuaţiei
2 cos θ − 1 = tr A,
deci cos θ = 12 .
Planul π şi dreapta d trec prin punctul fix C (6, 0, 8) al izometriei ϕ.
Vectorul director ā al dreptei d este vector propriu pentru matricea A,
corespunzător valorii proprii λ = −1. Rezultă că ā(1, 1, −1) şi avem
x−6 y z−8
d : = = ,
1 1 −1
π : x − 6 + y − (z − 8) = 0.

< ā, Oϕ(O) > 8
v̄ = 2 ā = ā.
kāk 3
Dreapta de rotaţie d este mulţimea punctelor fixe ale transformării t−v̄ ◦ϕ,
definită de ecuaţiile

 0 8
 x =z+4− 3

y 0 = x − 2 − 83 .


 z0 = y + 6 − 8
3
Se obţine
(
4
−x + z + 3
=0
d: 14
.
x−y− 3
=0
ecuaţiile:

 0 3 4
 x = 5x + 5y + 1

y 0 = 45 x − 53 y − 2 .


 z0 = z + 3
.
 
3 4
0
 5 5 
A=  5
4
− 3
5
0 

0 0 1
este ortogonală şi det A = −1, prin urmare ϕ este o izometrie de tipul
II a spaţiului euclidian E3 . Deoarece urma matricei A este egală cu 1,
izometria ϕ este produsul dintre o simetrie faţă de un plan π şi o translaţie
de vector v̄.
Planul π trece prin mijlocul P al segmentului [Oϕ (O)], iar vectorul
normal ā al planului π este vector propriu pentru matricea A, core-
spunzător valorii proprii λ = −1. Rezultă că ā(1, −2, 0) şi avem
1
π : x − − 2 (y + 1) = 0.
2
< ā, Oϕ(O) >
v̄ = Oϕ(O) − ā = 3ē3 .
kāk2

ian E3 definită, ı̂ntr-un reper cartezian ortonormat, prin ecuaţiile:

 −6x + 2y + 3z

 x 0
= −7

 7
2x − 3y + 6z
y0 = − 14 .

 7

 z 0 = 3x + 6y + 2z + 7

7

ecuaţiile:

 2x + 2y + z

 x0 = +1

 3
−11x + 10y + 2z
y0 = +2

 15

 z 0 = 2x + 5y − 14z + 3

15
.

ecuaţiile:

 11x + 2y + 10z

 x0 = +7

 15
2x + 14y − 5z
y0 = +4 .

 15

 z 0 = −2x + y + 2z + 6

3
E 10.7 Să se studieze izometria ϕ : E3 →E3 , ı̂n reperul cartezian orto-

 0 4 1 8
 x = − 9 x − 9 y − 9 z + 14

normat R = (O; ē1 , ē2 , ē3 ) , prin ecuaţiile y 0 = − 79 x − 49 y + 94 z + 2


 z 0 = 4 x − 8 y − 1 z − 5.
9 9 9
E 10.8 În spaţiul punctual euclidian E3 se consideră reperul cartezian

ortonormat R = (O; ē1 , ē2 , ē3 ) . Să se determine izometriile spaţiului
euclidian E3 pentru care punctele A(1, 0, 0), B(0, 1, 0), C(0, 0, 1) sunt
puncte fixe. Interpretare geometrică.
Seminarul 11
Asemănări

E 11.1 Se consideră transformarea afină ϕ : E2 → E2 , care ı̂n raport cu
reperul cartezian ortonormat R = {O; ē1 , ē2 } are ecuaţiile
(
x0 = 8x − y + 1
y 0 = x + 8y.
Se cere:
a) Să se arate că ϕ este o asemănare.
b) Să se studieze asemănarea ϕ.
Soluţie. a) Se observă că

Ã ! Ã !
8 −1 √ √8 − √1 √
65 65
= 65 = 65A.
1 8 √1 √8
65 65
79
80 SEMINARUL 11. ASEMĂNĂRI
Matricea A este ortogonală şi det A = 1. Rezultă că ϕ este o asemănare

care se descompune ı̂n rotaţia planului ı̂n jurul unui punct şi o omotetie
√ ¡ 7 1¢
de coeficient 65. Punctul fix unic al lui ϕ este C − 50 , 50 .
Rotaţia are ecuaţiile
( ¡ ¢ ¡ ¢
7
x0 + 50 = √865 x + 7
50
− √1
65
y− 1
50
1
¡ ¢ ¡ ¢ .
y 0 − 50 = √165 x + 7
50
+ √8
65
y− 1
50
Omotetia are ecuaţiile

( √ ¡ ¢
7 7
x0 + 50 = 65 x + 50
1
√ ¡ 1
¢ .
y 0 − 50 = 65 y − 50

reperul cartezian ortonormat R = {O, ē1 , ē2 } are ecuaţiile
(
x0 = x + y − 1
.
y0 = x − y + 2
Se cere:
a) Folosind definiţia, să se arate că ϕ este o asemănare.
Soluţie. a) Dacă P (x1 , y 1 ) , Q (x2 , y 2 ) avem

¡ ¢
ϕ (P ) = P 0 x1 + y 1 − 1, x1 − y 1 + 2 ,
şi
¡ ¢
ϕ (Q) = Q0 x2 + y 2 − 1, x2 − y 2 + 2 .
Rezultă
p
ρ (P 0 , Q0 ) = [(x1 − x2 ) + (y 1 − y 2 )]2 + [(x1 − x2 ) − (y 1 − y 2 )]2
p
= 2[(x1 − x2 ) + (y 1 − y 2 )]2
√
= 2 · ρ(P, Q).
√
Deci ϕ este o asemănare de coeficient k = 2 a planului E2 . Punctul fix
unic al lui ϕ este C (0, 1) .
Matricea operatorului liniar asociat lui ϕ este
Ã ! Ã !
1 1 √ √1 √1 √
2 2
= 2 = 2A.
1 −1 √1 − √1
2 2
Deoarece det A = −1, transformarea ϕ este o asemănare care se poate

√
produul dintre o omotetie de coeficient 2 şi simetria ı̂n raport cu o
dreaptă d care trece prin C şi are direcţia dată de un vector propriu ā,
¡√ ¢
coresunzător valorii prorii λ = 1. Obţinem ā = ē1 + 2 − 1 ē2 . Astfel,
ecuaţia axei de simetrie este
x y−1
=√ ,
1 2−1
√
iar ecuaţiile omotetiei de centru C şi coeficient 2 sunt scrie ca ı̂n rotaţia
planului ı̂n jurul unui punct şi. .
Omotetia are ecuaţiile
( √
x0 = 2x
√ .
y 0 − 1 = 2 (y − 1)
E 11.3 Să se arate că dacă o transformare bijectivă a planului euclidian

E2 duce cercuri ı̂n cercuri atunci ea este o transformare afină.
Soluţie. Fie ϕ : E2 → E2 o transformare bijectivă a planului care duce

cercuri ı̂n cercuri şi fie A, B, C trei puncte afin dependente (coliniare).
Preupunem prin absurd că imaginile A0 , B 0 , C 0 ale punctelor A, B, C prin
transformarea ϕ nu sunt coliniare. Atunci fie Γ cercul determinat de ele.
Transformarea ϕ fiind bijectivă, inversa sa ϕ−1 duce, de asemenea, cercuri
ı̂n cercuri. Deci ϕ−1 (Γ) este un cerc care trebuie să conţină punctele
coliniare A, B, C. Contradicţie. Rezultă că transformarea ϕ duce drepte
ı̂n drepte, deci este o transformare afină.
E 11.4 Să se determine transformările afine ale planului euclidian E2

care invariază cercurile.
Soluţie. Fie ϕ : E2 → E2 o transformare afină a planului E2 care in-

variază cercurile, definită ı̂n reperul cartezian R = (O; ē1 , ē2 ) de ecuaţiile
(
y 1 = a11 x1 + a12 x2 + a1
.
y 2 = a21 x1 + a22 x2 + a2
Inversa transformării ϕ este ϕ−1 : E2 → E2 , definită de ecuaţiile

(
x1 = b11 y 1 + b12 y 2 + b1
.
x2 = b21 y 1 + b22 y 2 + b2
Dacă M (x1 , x2 ) descrie cercul de ecuaţie
(x1 )2 + (x2 )2 + 2mx1 + 2nx2 + p = 0,
atunci M 0 (y 1 , y 2 ) = ϕ(M ) descrie curba Γ de ecuaţie

(b211 + b221 )(y 1 )2 + (b212 + b222 )(y 2 )2 + 2(b11 b12 + b21 b22 )y 1 y 2 + 2(b1 b11 +
+b2 b21 + mb11 + nb21 )y 1 + 2(b1 b12 + b2 b22 + mb12 + nb22 )y 1 + (b1 )2 +
+(b2 )2 + p = 0.
Curba Γ este un cerc dacă şi numai dacă
b211 + b221 = b212 + b222 = k 2 , k ∈ R∗ . (11.1)

b11 b12 + b21 b22 = 0.
Fie b11 = k cos t, b21 = k sin t, b12 = k cos s, b22 = k sin s, cu t, s ∈ R. Din
π 3π
(11.1) deducem t − s = 2
sau t − s = 2
, adică matricea asociată lui ϕ−1
este de forma
Ã !
cos t − sin t
A1 = k
sin t cos t
sau
Ã !
cos t sin t
A2 = k .
sin t − cos t
Rezultă că transformarea afină ϕ−1 , deci şi ϕ, este o asemănare.
E 11.5 Să se determine transformările afine ale planului geometric E2

care invariază hiperbola definită prin ecuaţia:
x2 y 2
H: − 2 − 1 = 0.
a2 b
Soluţie. Fie ϕ : E2 → E2 o transformare afină a planului definită ı̂n

reperul cartezian R = (O; ē1 , ē2 ) de ecuaţiile
(
x0 = a11 x + a12 y + a1
.
y0 = a21 x + a22 y + a2
Imaginea hiperbolei H prin transformarea afină ϕ este curba

(a11 x + a12 y + a1 )2 (a21 x + a22 y + a2 )2
ϕ(H) : − − 1 = 0.
a2 b2
Condiţia ϕ(H) = H implică:
a11 a12 a21 a22 a11 a1 a21 a2 a12 a1 a22 a2
2
− 2
= 0, 2 − 2 = 0, 2 − 2 = 0, (11.2)
a b a b a b
şi
a2 2 b2 2 a21 a22
a211 − a = a − a2
= 1 − + . (11.3)
b2 21 a2 12 22
a2 b2
Fie a11 = r ch t, a21 = r ab sh t, a22 = r ch s, a12 = r ab sh s, cu t, s ∈ R. Din
(11.2) deducem t − s = 0, a1 = a2 = 0, ceea ce implică r = 1.
Transformarea ϕ are ecuaţiile
(
x0 = x ch t + ab y sh t
ϕ (t) : , t ∈ R.
y 0 = ab x sh t + y ch t
Observaţie. Mulţimea {ϕ (t) , t ∈ R} a tranformărilor afine ale
planului care invariază hiperbola H formează un subgrup al grupului
Af f (E2 ).

reperul cartezian ortonormat R = {O, ē1 , ē2 } are ecuaţiile
(
x0 = 2x + 3y + 1
.
y 0 = 3x − 2y + 2
Se cere:
a) Folosind definiţia, să se arate că ϕ este o asemănare.
E 11.7 Să se determine transformările afine ϕ : E2 → E2 ale planului

euclidian E2 care invariază conica definită prin ecuaţia:
x2 y2
a) E : a2
+ b2
− 1 = 0;
b) P : y 2 = 2px.
E 11.8 Să se determine ecuaţiile transformării afine ϕ : E2 → E2 care in-

variază parabola y 2 = 2x şi duce punctele A(2, 2) ı̂n A0 (8, 4), şi B(1/2, 1)
ı̂n B 0 (9/2, 3).
E 11.9 Să se arate că transformarea afină ϕ a planului euclidian E2 este

o asemănare dacă şi numai dacă duce cercuri ı̂n cercuri.
Seminarul 12
Conice

E 12.1 În plan, ı̂ntr-un reper ortonormat, se dau punctul A(−2, 4), dreapta
d : 3x + 4y + 10 = 0, cercul γ : x2 + y 2 − 4x − 2y − 4 = 0. Se cere:
a) să se scrie ecuaţia cercului cu centrul ı̂n punctul A, de rază egală

cu 5;
b) să se determine centrul şi raza cercului γ;
c) să se scrie ecuaţia cercului cu centrul ı̂n punctul A, tangent dreptei

d;
d) să se scrie ecuaţiile cercurilor cu centrul ı̂n punctul A şi tangente

cercului γ.
Soluţie. a) (x + 2)2 + (y − 4)2 = 52 .
87
88 SEMINARUL 12. CONICE
b) Ecuaţia cercului se scrie (x−2)2 +(y −1)2 = 9, deci centrul cercului

γ este punctul C(2, 1), iar raza sa este r = 3.
c) Raza cercului este egală cu distanţa de la punctul A la dreapta d,
√
ρ(A, d) = |3(−2) + 4 · 4 + 10| / 9 + 16 = 4. Ecuaţia cercului este (x +
2)2 + (y − 4)2 = 16.
d) Razele celor două cercuri sunt egale cu ρ(A, C) + r şi, respectiv,
ρ(A, C) − r.
E 12.2 Să se determine puterea punctului A(x0 , y0 ) faţă de cercul γ :

x2 + y 2 + 2ax + 2by + c = 0. Să se scrie ecuaţia axei radicale a cercurilor
γi : x2 + y 2 + 2ai x + 2bi y + ci = 0, i = 1, 2.
√
Soluţie. Fie C(−a, −b) şi r = a2 + b2 − c centrul şi respectiv raza
cercului γ. Puterea punctului M faţă de cercul γ este p(A, γ) = |AC|2 −
r2 = (x0 +a)2 +(y0 +b)2 −a2 −b2 +c. Deci p(A, γ) = x20 +y02 +2ax0 +2by0 +c.
Fie M (x, y) un punct al axei radicale. Atunci p(M, γ1 ) = p(M, γ2 ).
Deducem că ecuaţia axei radicale este 2(a1 −a2 )x+2(b1 −b2 )y+(c1 −c2 ) =
0.
E 12.3 Să se scrie ecuaţiile cercurilor γ1 şi γ2 ı̂ntr-un reper ortonomat

ı̂n care axa Ox coincide cu linia centrelor cercurilor, iar axa Oy coincide
cu axa radicală a cercurilor γ1 şi γ2 .
Soluţie. Fie γi : x2 + y 2 + 2ai x + 2bi y + ci = 0, i = 1, 2, ecuaţiile

celor două cercuri ı̂n reperul considerat. Cum centrele celcurilor γ1 şi γ2
sunt situate pe axa Ox deducem că b1 = b2 = 0. Din ipoteza că axa Oy
coincide cu axa radicală a cercurilor γ1 şi γ2 rezultă că c1 = c2 = c, iar
a1 6= a2 . Deci γi : x2 + y 2 + 2ai x + c = 0, i = 1, 2, cu a1 6= a2 .
E 12.4 Să se scrie condiţia de ortogonalitate a cercurilor γi : x2 + y 2 +

2ai x + 2bi y + ci = 0, i = 1, 2. Să se găsească ecuaţia locului geometric a
cercurilor ortogonale cercurilor γ1 şi γ2 .
Soluţie. Să notăm cu Oi (−ai , −bi ) centrul şi cu ri raza cercului γi ,

i = 1, 2, iar cu P unul dintre punctele de intersecţie ale celor două cercuri.
Dacă cercurile γ1 şi γ2 sunt ortogonale atunci triunghiul P O1 O2 este
dreptunghic, cu ^O1 P O2 = π/2. Deducem că r12 + r22 = |O1 O2 |2 , de
unde se obţine condiţia de ortogonalitate 2(a1 a2 + b1 b2 ) + (c1 + c2 ) = 0.
Fie M (x0 , y0 ) un punct al locului geometric şi fie γ : (x − x0 )2 +
(y − y0 )2 = r2 , un cerc cu centrul ı̂n punctul M care este ortogonal
ccercurilor date. Eliminând pe r din cele două condiţii de ortogonalitate
2(−ai x0 − bi y0 ) + (ci + x20 + y02 − r2 ) = 0, i = 1, 2, şi renotând cu (x, y)
coordonatele punctului M se obţine 2(a1 − a2 )x + 2(b1 − b2 )y = c1 − c2 .
Relaţia obţinută reprezintă ecuaţia unei drepte d ı̂n care este inclus locul
geometric. Fie acum M (x0 , y0 ) ∈ d. Atunci cercul cu centrul ı̂n punctul
M şi având raza r, cu r2 = 2(−ai x0 − bi y0 ) + (ci + x20 + y02 ), unde i = 1
sau i = 2, este ortogonal cercurilor γ1 şi γ2 . Locul geometric este deci
dreapta d.
2
x2
E 12.5 În plan, ı̂n reper ortonormat, se consideră elipsa E : a2
+ yb2 = 1.
Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia tangentei la elipsă ı̂n punctul A(x0 , y0 ) ∈ E.
b) Să se scrie ecuaţile tangentelor la elipsa E, având coeficientul unghi-

ular m.
xx0 yy0
Soluţie. a) a2
+ b2
= 1. b) Fie d : y = mx + n. Dreapta d este
tangentă la elipsa E dacă şi numai dacă discriminantul ecuaţiei
(m2 a2 + b2 )x2 + 2a2 mnx + a2 (n2 − b2 ) = 0 (12.1)

√
este nul. Se obţine n = ± m2 a2 + b2 .
E 12.6 Să se găsească locul geometric al punctelor din care se pot duce
x2 y2
tangente perpendiculare la elipsa E : a2
+ b2
= 1.
Soluţie. Punctele (a, b), (a, −b), (−a, b), (−a, −b) aparţin locului geo-
metric. Fie M (x0 , y0 ) un punct aparţinând locului geometric, diferit de
cele patru puncte menţionate şi fie d : y − y0 = m(x − x0 ), m 6= 0, o
dreaptă care trece prin punctul M. Dreapta d este tangentă la elipsa E
dacă şi numai dacă discriminantul ecuaţiei 12.1, unde n = y0 − mx0 , este
nul. Se obţine condiţia (y0 − mx0 )2 = m2 a2 + b2 , sau, echivalent,
(a2 − x20 )m2 + 2mx0 y0 + (b2 − y02 ) = 0. (12.2)

³ ´
x20 y02
Dacă discriminantul ecuaţiei (12.2) este pozitiv, i.e. 4a2 b2 a2
+ b2
−1 >
0, atunci există două tangente distincte la elipsă, corespunzătoare soluţiilor
reale distincte m1 , m2 ale ecuaţiei (12.2). Cele două tangente sunt per-
pendiculare dacă m1 m2 = −1, deci (b2 − y02 ) = −(a2 − x20 ). Se obţine
astfel ecuaţia locului geometric x2 + y 2 = a2 + b2 . Locul geometric este
un cerc,cu centrul ı̂n origine. Acest cerc este circumscris dreptunghiului
are ı̂ncadrează elipsa şi se numeşte cercul lui Monge.
2
x2
E 12.7 În plan, ı̂n reper ortonormat, se consideră hiperbola H : a2
− yb2 =
1. Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia tangentei la hiperbolă ı̂n punctul A(x0 , y0 ) ∈ H.
b) Să se scrie ecuaţile tangentelor la hiperbola H, având coeficientul

unghiular m.
xx0 yy0
Soluţie. a) a2
− b2
= 1. b) Fie d : y = mx + n. Dreapta d este
tangentă la hiperbola H dacă şi numai dacă discriminantul ecuaţiei
(m2 a2 − b2 )x2 + 2a2 mnx + a2 (n2 + b2 ) = 0 (12.3)

√
este nul. Se obţine n = ± m2 a2 − b2 , ı̂n ipoteza m2 a2 − b2 > 0.
x2 y2
tangente perpendiculare la hiperbola H : a2
− b2
= 1.
Soluţie. Procedând ca ı̂n exerciţiul 12.6, se obţine ecuaţia locului

geometric x2 + y 2 = a2 − b2 . Locul geometric este mulţimea vidă (un
cerc imaginar) dacă a < b, un punct dacă a = b, şi un cerc cu centrul
ı̂n origine dacă a > b. Acest cerc se numeşte, ca şi la elipsă, cercul lui
Monge.

tangente perpendiculare la parabola P : y 2 = 2px.
E 12.10 Să se găsească locul geometric al mijloacelor coardelor paralele

2 2
x2 x2
cu o direcţie dată duse la elipsa E : a2
+ yb2 = 1. (Hiperbola H : a2
− yb2 = 1
sau parabola P : y 2 = 2px).
E 12.11 Să se determine locul geometric al punctelor din planul euclid-

ian E2 pentru care raportul distanţelor la un punct fix F şi la o dreaptă
fixă h, F ∈
/ h, este constant.
E 12.12 Să se găsească locul geometric al mijloacelor segmentelor care

unesc un punct fix A cu un punct variabil M situat pe cercul dat C(O, r).
E 12.13 În plan, ı̂n reper ortonormat, se consideră parabola P : y 2 =

2px. Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia tangentei la parabolă ı̂n punctul A(x0 , y0 ) ∈ P.
b) Să se scrie ecuaţile tangentelor la parabola P, având coeficientul

unghiular m.
Seminarul 13
Conice

În planul euclidian E2 se consideră reperul ortonormat R = (O; {e1 , e2 }) .
E 13.1 Se consideră conica
x2 − 12xy − 4y 2 + 12x + 8y + 5 = 0.
Se cere:
a) să se scrie ecuaţiile axelor de simetrie;
b) să se ecuaţiile asimptotelor conicei;
c) să se aducă ecuaţia la forma canonică, precizând schimările de

repere necesare.
93
Soluţie. Fie
Ã !
1 −6
A=
−6 −4
matricea asociată ecuaţiei. Polinomul caracteristic asociat matricei A

este
P (λ) = λ2 + 3λ − 40,
cu valorile proprii λ1 = −8, λ2 = 5 şi v̄1 (2, 3) , v̄2 (−3, 2) vectorii proprii
corespunzători.
a) Axele de simetrie sunt diametri conjugaţi cu direcţiile v̄1 , v̄2 . Ecuaţiile
lor sunt:
2 (2x − 12y + 12) + 3 (−12x − 8y + 8) = 0,

−3 (2x − 12y + 12) + 2 (−12x − 8y + 8) = 0
deci 2x + 3y − 3 = 0 şi −3x + 2y − 2 = 0.

b) Conica este de tip hiperbolic (δ = −40 < 0) , deci există două
asimptote care trec prin centrul de simetrie şi au direcţie asimptotică.
Centrul de simetrie C al conicei se obţine rezolvând sistemul
(
2x − 12y + 12 = 0
−12x − 8y + 8 = 0
Rezultă C (0, 1) . Dacă ū (u1 , u2 ) este o direcţie asimptotică atunci

¡ 1 ¢2 ¡ ¢2
u − 12u1 u2 − 4 u2 = 0.
¡ √ ¢ ¡ √ ¢
Deducem ū1 6 + 2 10, 1 , ū2 6 − 2 10, 1 , iar ecuaţiile asimptotelor
sunt:
x y−1
√ = ,
6 + 2 10 1
x y−1
√ = .
6 − 2 10 1
c) În urma schimbării de coordonate

(
x0 = x
,
y0 = y − 1
se obţine ecuaţia:
2 2
(x0 ) − 12x0 y 0 − 4 (y 0 ) + 12x0 + 8y 0 + 9 = 0.
³ ´ ³ ´
¯ √2 √ 3 ¯ −3 √2
Vectorii f1 13 , 13 , f2 13 , 13 constituie o bază ortonormată for-
√
mată din vectori proprii. Considerând schimbarea de coordonate

Ã ! Ã !Ã !
x0 √2 − √3 x 00
13 13
= ,
y0 √3 √2 y 00
13 13
se obţine
2 2
−8 (x00 ) + 5 (y 00 ) + 9 = 0.
Ecuaţia are forma canonică:
(x00 )2 (y 00 )2
9 − 9 −1=0
8 5
şi reprezintă o hiperbolă.

9x2 − 4xy + 6y 2 + 16x − 8y − 2 = 0.
Se cere:
b) să se ecuaţiile tangentelor paralele cu dreapta d : x + y = 0;
c) să se determine locul geometric al mijloacelor coardelor paralele cu

dreapta d;
d) să se aducă ecuaţia la forma canonică, precizând schimările de

repere necesare.
Soluţie. Fie
Ã !
9 −2
A=
−2 6
matricea asociată ecuaţiei. Polinomul caracteristic asociat matricei A
este
P (λ) = λ2 − 15λ + 50,
cu valorile proprii λ1 = 10, λ2 = 5 şi v̄1 (−2, 1) , v̄2 (1, 2) vectorii proprii
corespunzători.
a) Axele de simetrie sunt diametri conjugaţi cu direcţiile v̄1 , v̄2 . Ecuaţiile
lor sunt:
−2 (18x − 4y + 16) + (−4x + 12y − 8) = 0,

(18x − 4y + 16) + 2 (−4x + 12y − 8) = 0
deci 2x − y + 2 = 0 şi x + 2y = 0.
b) Fie
dα : x + y + α = 0
o dreaptă paralelă cu dreapta d. Dreapta dα este tangentă conicei dacă

şi numai dacă sistemul de ecuaţii
(
x+y+α=0
.
9x2 − 4xy + 6y 2 + 16x − 8y − 2 = 0
2 1
√ 2 1
√
Se obţine α1 = 5
− 5
95, α2 = 5
+ 5
95.
c) Locul geometric căutat este diametrul conjugat direcţiei ū (1, −1)
a dreptei d. Se obţine dreapta
(18x − 4y + 16) − (−4x + 12y − 8) = 0.
d) Centrul de simetrie C al conicei se obţine rezolvând sistemul

(
18x − 4y + 16 = 0
−4x + 12y − 8 = 0
¡ ¢
Rezultă C − 54 , 25 . În urma schimbării de coordonate
(
4
x0 = x + 5
2
,
y0 = y − 5
se obţine ecuaţia:
2 2
9 (x0 ) − 4x0 y 0 + 6 (y 0 ) + 16x0 − 8y 0 − 10 = 0.
³ ´ ³ ´
Vectorii f¯1 − √25 , √15 , f¯2 √15 , √25 constituie o bază ortonormată for-
mată din vectori proprii. Considerând schimbarea de coordonate
Ã ! Ã !Ã !
x0 − √25 √15 x00
= ,
y0 √1 √2 y 00
5 5
se obţine
2 2
10 (x00 ) + 5 (y 00 ) − 10 = 0.
Ecuaţia are forma canonică:
(x00 )2 (y 00 )2
+ −1=0
1 2
şi reprezintă o elipsă.

4x2 − 4xy + y 2 − 3x + 4y − 7 = 0.
Se cere:
b) să se ecuaţia tangentei ı̂n vârful conicei;

repere necesare.
E 13.4 Să se determine asimptotele şi axele de simetrie ale conicei
γ : x2 − 4xy + y 2 + 3x − 3y + 2 = 0.
E 13.5 Se consideră conica x2 − 4xy + 4y 2 − 2x + 2y − 1 = 0. Se cere:
a) să se scrie ecuaţia tangentei ı̂n punctul M (1, 0);
b) să se ecuaţia tangentei ı̂n vârful conicei;
c) să se scrie ecuaţiile tangentelor paralele cu dreapta d : x + y = 0;
d) să se aducă ecuaţia la forma canonică, precizând schimările de

repere necesare.
2xy − 4x + 2y + 1 = 0.
Se cere:
b) să se ecuaţiile asimptotelor;

repere necesare.
E 13.7 Se consideră familia de conice
γα : x2 − 2y + α(y 2 − 2x) = 0, α ∈ R.
Să se discute tipul şi genul conicelor γα după α.

Seminarul 14
Cuadrice

În spaţiul euclidian E3 se consideră reperul ortonormat R = (O; {e1 , e2 , e3 }) .
2
x2 2
E 14.1 Să se calculeze distanţele de la elipsoidul 4
+ y9 + 16
z
− 1 = 0 la
planele
a) 2x − y + z − 4 = 0;
b) x − y + z − 5 = 0.
x2 y2 z2
E 14.2 Se consideră hiperboloidul cu o pânză H : 25
+ 16
− 4
−1 = 0
şi planul π : 4x − 5y − 10z − 20 = 0.
a) Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii care trec prin punctul

M (−5, 4, 2) .
101
102 SEMINARUL 14. CUADRICE
b) Să se arate că planul π intersectează H după două generatoare rec-

tilinii.
x2 y2
E 14.3 Se consideră paraboloidul hiperolic Γ : 9
− 4
= z.
a) Să se determine unghiul format de generatoarele rectilinii care trec

prin punctul M (0, 2, −1) .
b) Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii paralele cu planul 2x −

y + z = 0.
E 14.4 Se consideră cuadrica Γ definită de ecuaţia
2x2 + y 2 + 2z 2 − 2xy − 2yz + 4x − 2y = 0.
Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia planului tangent la Γ ı̂n punctul M (−2, 0, 0) .
b) Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii care trec prin M.
c) Să se scrie ecuaţiile planelor de simetrie.
d) Să se aducă ecuaţia la forma cononică, precizând shimbările de

repere necesare.
x2 + y 2 + 4z 2 + 2xy + 4xz + 4yz − 6z + 1 = 0.
Se cere:
a) Să se arate că Γ admite generatoare rectilinii şi să se determine

direcţiile acestora.
b) Să se aducă ecuaţia la forma cononică, precizând shimbările de

repere necesare.
4xy + 2x + 4y − 6z − 3 = 0.
Se cere:
a) Să se determine planele de simetrie ale cuadricei.
b) Să se determine punctele cuadricei prin care trec generatoare rec-

tilinii perpendiculare.
c) Să se aducă ecuaţia la forma cononică, precizând shimbările de

repere necesare.
x2 + y 2 + z 2 + 2xy + 2xz + 2yz − x + 2y − z + 1 = 0.
Se cere:
a) Să se determine planele de simetrie şi axele de simetrie ale cuadri-

cei.
b) Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii care trec prin punctul

M (0, −1, 0).
c) Să se aducă ecuaţia la forma canonică, precizând schimbările de

repere necesare.
2x2 + 5y 2 + 2z 2 − 2xy + 6yz − 4x − 2y − 2z = 0.
Se cere:
a) Să se determine planul diametral conjugat cu direcţia v̄(1, −1, 2).

M (0, 0, 0).
c) Să se aducă ecuaţia la forma canonică, precizând schimările de

repere necesare.
x2 − z 2 + 4xy − 4xz − 6x + 4y + 2z + 8 = 0.
Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia planului tangent la Γ paralel cu planul π : x +

y + z = 0.

M (2, 0, 0).

repere necesare.
4x2 + 6y 2 + 4z 2 + 4xz − 8y − 4z + 3 = 0.
Se cere:
a) Să se scrie ecuaţia planului tangent la Γ paralel cu planul π : x +

2y + 2 = 0.
b) Să se determine polul planului π faţă de Γ.

repere necesare.
e) Să se determine valorile parametrului a pentru care Γ este o cuadrică

riglată.
x2 + y 2 + z 2 − xy − xz − yz − 1 = 0.
Se cere:
a) Să se determine centrele de simetrie şi planele de simetrie ale

cuadricei.
b) Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţiile generatoarelor rec-

tilinii ı̂n punctul M (1, 0, 0) .

repere necesare. Să se recunoască suprafaţa.
2x2 + 5y 2 + 2z 2 − 2xy − 4xz + 2yz + 2x − 10y − 2z = 0.
Se cere:
a) Să se determine centrele de simetrie şi planele de simetrie ale

cuadricei.
b) Să se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii care trec prin origine.

repere necesare. Să se recunoască suprafaţa.
E 14.13 Să se aducă la forma canonică şi să se recunoască cuadricele

următoare:
1. 5x2 − 8y 2 + z 2 − 6xz + 8 = 0; (H2 )
2. x2 + 3y 2 + 4yz − 6x + 8y + 8 = 0; (H2 )
3. x2 + 3y 2 + 4yz − 6x + 8y + 8 = 0; (H1 )
4. x2 − 2y 2 + z 2 + 4xy − 4yz − 8xz − 14x − 4y + 14z + 18 = 0; (H1 );
5. xy + z 2 − 2 = 0;
6. 2y 2 + 4xy − 8xz − 4yz + 6x − 5 = 0; (P H)
7. x2 − 2y 2 + z 2 + 4xy + 4yz − 10xz + 2x + 4y − 10z − 1 = 0; (CH);
8. 4x2 + y 2 + 4z 2 − 4xy + 4yz − 8xz − 28x + 2y + 16z + 45 = 0; (CP );

9. x2 + y 2 + 2xy + 4xz + 4yz − 6z + 1 = 0; (CP);
10. x2 + 2xy + y 2 − z 2 + 2z − 1 = 0;
Bibliografie
[1] Ion Vladimirescu, Mariana Popescu. Algebră liniară şi geometrie n-dimensională,
Ed. Radical, Craiova, 1996.
[2] Ion Vladimirescu, Mariana Popescu. Algebră liniară şi geometrie analitică, Ed.
Universitaria, Craiova, 1993.
109

Geometrie Analitica - Probleme

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie Analitica - Probleme

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie analitică

Suport de sudiu pentru seminar

October 22, 2002

7 Spaţii euclidiene punctuale 57

8 Spaţii euclidiene punctuale 65

1.1 Exerciţii rezolvate

Soluţie. Axioma (a1 ) este verificată. Axioma (a2 ) este verificată,

E 1.2 Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită. Să se arate

Soluţie. Fie O ∈ A un punct fixat. Dacă A, B ∈ A şi α ∈ R, atunci

E 1.4 Să se determine legătura dintre coordonatele afine şi coordonatele

Soluţie. Fie (α0 , ..., αn ) coordonatele afine ale punctului M relative

E 1.5 În planul afin A2 se consideră punctele afin independente A, B, C,

a) Ce ı̂nţelegeţi prin faptul punctul M este o combinaţie afină a punctelor

b) Să se determine coordonatele afine ale centrului de greutate G al

c) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor carteziene ale

d) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor afine ale unui

E 1.6 În spaţiul afin A3 se consideră punctele afin independente O, A,

Soluţie. Dacă C = αA + βB atunci CC = αCA + βCB. Cum C 6= A,

2.1 Exerciţii rezolvate

Soluţia 1. Deoarece O0 x0 are ecuaţiile parametrice x = t, y = 4 − 2t,

O0 x0 , O0 y 0 . Formula matriceală de schimbare a coordonatelor este

Axa O0 x0 are ı̂n reperul R0 ecuaţia y 0 = 0, adică α12 x + α22 y + a2 = 0, axa

E 2.2 În spaţiul afin punctual A3 se consideră reperele carteziene R =

Soluţia 1. Originea reperului R0 este punctul O0 (−1, −2, 1) de intersecţie

Punând condiţia ca x = 1, y = 1, z = 1, x0 = 1, y 0 = 3, z 0 = 1 să verifice

Soluţia 2. Formulele de schimbare a coordonatelor sunt de forma

α12 x + α22 y + α32 z + a2 = 0 Rezultă

Punând condiţia ca x = 1, y = 1, z = 1, x0 = 1, y 0 = 3, z 0 = 1 să verifice

E 2.3 În spaţiul geometric elementar E3 , se consideră paralelipipedul

şi reperele carteziene

R = (A; {AB, AD, AA0 })şi R0 = (C 0 ; {C 0 B 0 , C 0 D0 , C 0 C}).

Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de la

Soluţie. În reperul R avem

Formula de schimbare a coordonatelor se scrie

E 2.4 În spaţiul geometric elementar E3 , se consideră paralelipipedul

E 2.5 În spaţiul geometric elementar E3 se consideră reperul cartezian

a) Să se arate sistemul Ra = {E0 , E1 , E2 , E3 } determină un reper afin

b) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de

Soluţie. a) Vectorii E0 E1 (−1, 2, −1), E0 E2 (0, 1, 1), E0 E3 (−2, 0, −1)

E 2.6 În spaţiul geometric elementar E3 se consideră reperul cartezian

a) Să se determine coordonatele spaţiale ale punctului P din planul π

b) Să se determine coordonatele ı̂n reperul plan ale punctului de intersecţie

sau y + z − 4 = 0. Punctul M de intersecţie dintre axa Oz şi planul

E 2.7 În spaţiul afin punctual A4 , ı̂ntr-un reper cartezian R, se dau

a) Să se arate că sistemul Ra = {A, B, C, D, E} defineşte un reper

c) Să se scrie formulele de schimbare a coordonatelor când se trece de

Soluţie. a) Sistemul de vectori

{AB(−1, 1, 0, 0), AC(−1, 0, 1, 0), AD(−1, 0, 0, 0), AE(0, 1, 1, −1)}

Deducem α0 = −1, α1 = 0, α2 = −4, α3 = 4, α4 = 2.

2.2 Exerciţii propuse

E 2.9 Fie R = Oxyz, R0 = O0 x0 y 0 z 0 două repere carteziene ı̂n spaţiul

E 2.10 În spaţiul geometric elementar E3 , se consideră paralelipipedul

R = (C; {CB, CD, CC 0 })şi R0 = (A; {AG1 , AG2 , AG3 }),

unde G1 , G2 , G3 sunt centrele de greutate ale feţelor BCB 0 C 0 , CDC 0 D0

E 2.11 În spaţiul afin punctual A4 , ı̂ntr-un reper cartezian R, se dau

a) Să se arate că sistemul Ra = {A, B, C, D, E} este un reper afin.

b) Să se găsească coordonatele afine ale punctului M (1, 1, 1, 1) ı̂n ra-

3.1 Exerciţii rezolvate

Soluţie. Dacă A0 este un subspaţiu afin, O ∈ A0 , atunci A0 are

E 3.2 Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită, W un subspaţiu

a lui V se numeşte varietate liniară determinată de vectorul x̄0 şi subspaţiul

E 3.3 Fie (A, V, ϕ) un spaţiu afin real de dimensiune finită n. Să se

Soluţie. Presupunem că vectorul ū este paralel cu hiperplanul πn−1 ,

Reciproc, presupunem că a1 u1 + ... + an un = 0. Dacă admitem că