SEMINAR 1 - VEGHEŞ OVIDIU

Octombrie 2012

Tema seminarului: Matrice. Rangul unei matrice. Sisteme de ecuaţii liniare - inventarul metode-
lor de rezolvare. Abordarea vectorială.
1.1.1 Exerciţiu Să se determine
 rangurile
 matricelor:
 
  1 −2 3 1 0 1 0
1 2 2 4  2 1 2   1 1 0 0 
i)  4 5 8 10 ; ii)   
 4 2 4 ; iii)  0 1 1 0 .

3 1 6 2
3 −6 9 0 0 1 1
1.1.2 Exerciţiu Să se demonstreze că rangul unei matrice nu se schimbă dacă: i) se transpune
matricea; ii) se înmulţesc elementele unei linii sau unei coloane cu un număr nenul; iii) se permută
între ele două linii (coloane); iv) se adaugă la elementele unei linii (coloane) elementele corespun-
zătoare ale altei linii (coloane) înmulţite cu un număr oarecare.
1.1.3 Exerciţiu Să se afle dacă următoarele matrice sunt inversabile şi în caz afirmativ să se
afle inversele lor:  
    1 1 1 1
1 1 1 1 −1 2  1 1 −1 −1 
i)  1 2 3 ; ii)  3 2 1 ; iii)   1 −1 1 −1 .

1 3 6 −1 0 1
1 −1 −1 1
1.1.4 Exerciţiu Să se arate cum se modifică inversa A−1 a matricei A, dacă asupra lui A se
efectuează una dintre transformările: i) se permută între ele două linii (coloane); ii) se înmulţesc
elementele unei linii (coloane) cu un număr nenul; iii) se adaugă la elementele unei linii (coloane)
elementele corespunzătoare ale altei linii (coloane) înmulţite cu un număr oarecare.
1.1.5 Exerciţiu Să se rezolve sistemul

 2x1 + 3x2 + 2x3 = 6
x1 + x2 + x3 = 1

x2 + αx3 = 4
unde α este un parametru real.
1.1.6 Exerciţiu Să se găsescă condiţii necesare ţi suficiente pentru ca suma a două soluţii ori
produsul unei soluţii printr-un număr α = 1 să fie din nou o soluţie a aceluiaşi sistem de ecuaţii
liniare.
1.1.7 Exerciţiu a) Să se arate că a1 = (1, 1, 1), a2 = (1, 1, 2), a3 = (1, 2, 3) formează o bază în
spaţiul vectorial real R3 şi să se afle coordonatele vectorului x = (6, 9, 14) în reperul construit cu
vectorii acestei baze în ordinea indicată.
b) Să se arate că b1 = a1 +a2 , b2 = a2 +a3 , b3 = a1 +a3 formează o nouă bază în spaţiul vectorial
real R3 şi să se afle noile coordonate ale vectorului x în reperul construit cu vectorii acestei noi
baze în ordinea indicată.
Bibliografie recomandată:

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.

1
 SEMINAR 2 - VEGHEŞ OVIDIU
Octombrie 2012

Tema seminarului: Spaţii şi subspaţii vectoriale. Dimensiunea unui spaţiu vectorial. Complexi-
ficatul unui spaţiu vectorial real.
1.2.1 Exerciţiu Să se stabilească care dintre următoarele operaţii definesc pe R2 o structură
de spaţiu vectorial (real sau complex) şi care nu:


(x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , 0) , ∀ (x1 , x2 ) , (y1 , y2 ) ∈ R2 ,
(1) 2

ε (x1 , x2 ) = (εx1 , εx2 ) , ∀ (x1 , x2 ) ∈ R , ∀ε ∈ R.
(x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , y2 ) , ∀ (x1 , x2 ) , (y1 , y2 ) ∈ R2 ,
(2)
, x ) = (εx1 , εx2 ) , ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 , ∀ε ∈ R.

ε (x1 2
(x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) , ∀ (x1 , x2 ) , (y1 , y2 ) ∈ R2 ,
(3) 2

ε (x1 , x2 ) = (0, εx2 ) , ∀ (x1 , x2 ) ∈ R , ∀ε ∈ R.
(x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) , ∀ (x1 , x2 ) , (y1 , y2 ) ∈ R2 ,
(4)
ε (x1 , x2 ) = (αx1 − βx2 , βx1 + αx2 ) , ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 , ∀ε = α + iβ ∈ C.
1.2.2 Exerciţiu Probaţi următoarele afirmaţii: a) Dacă la o mulţime de generatori al unui
spaţiu vectorial V peste un corp K se adaugă un vector se obţine tot o mulţime de generatori ai
spaţiului. b) Dacă dintr-o mulţime liberă se extrage un vector se obţine o mulţime liberă. c) Dacă
unei mulţime legate i se adaugă un vector se obţine o mulţime legată.   
 
1.2.3 Exerciţiu Fie E = {e1 , e2 , e3 , e4 } baza canonică în R4 , R şi Ei = ei , j=1,4;j
=i ej ,
 
i = 1, 2, 3, 4. Să se determine dimR spanR (Ei ) , i = 1, 2, 3, 4 şi dimR spanR ∩ Ei .
i=1,4
1.2.4 Exerciţiu Determinaţi dimQ R, dimR R, dimR Rn , dimC Cn , dimR Cn .
1.2.5 Exerciţiu Fie V un spaţiu vectorial real şi C V = V × V. Definim operaţiile
+ : C V × C V → C V, (x1 , y1 ) + (x2 , y2 ) = (x1 + x2 , y1 + y2 )
· : C × C V → C V, (α + βi) · (x, y) = (αx − βy, βx + αy) .
Să se arate că C V este spaţiu vectorial complex. Se numeşte complexificatul spaţiului vectorial
real V. În plus, dacă dimR V = n, atunci să se determine dimC C V.
1.2.6 Exerciţiu Arătaţi că mulţimea tuturor soluţiilor unui sistem liniar şi omogen de n ecuaţii
cu n necunoscute este un subspaţiu vectorial a lui (Rn , R). Determinaţi dimensiunea sa.
1.2.7 Exerciţiu Înzestrăm mulţimea FR ([a, b]) = {f : [a, b] → R funcţie} cu operaţiile obişnuite
de adunare a funcţiilor şi înmulţire cu scalari reali. Arătaţi că FR ([a, b]) este un spaţiu vectorial
real. În plus, care din următoarele submulţimi înzestrate cu aceste operaţii definesc un spaţiu
vectorial? a) Mulţimea aplicaţiilor injective; b) Mulţimea aplicaţiilor surjective; c) Mulţimea
aplicaţiilor pentru care 2f (a) = f (b); d) Mulţimea aplicaţiilor pentru care f (a) = f (b) + 1.
Temă recomandată:
Capitolul 1: (sect.2-rezolvate): ex.1-5,7-11,13-20,26, (sect.3-propuse): ex.1-10,13.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.

1
 SEMINAR 3 - VEGHEŞ OVIDIU
Octombrie 2012

Tema seminarului: Coordonatele unui vector - determinare şi manipularea lor. Coordonatele
vectorilor dintr-un subspaţiu vectorial şi în spaţiul cât.
1.3.1 Exerciţiu Fie E = {e1 , e2, e3 } o bază în în spaţiul vectorial real R3 şi x = e1 − 2e2 + 3e3 .
Determinaţi [x]F matricea coordonatelor vectorului x în reperul F = (f1 , f2 , f3 ), unde f1 = e1 ,
f2 = 2e1 + e2 , f3 = e1 − 2e2 + e3 .

1.3.2 Exerciţiu Fie polinoamele B = 1, X, X 2 + 1 . Arătaţi că B formează o bază în spaţiul
vectorial real R2 [X] şi scrieţi descompunerea (unică) a polinomului P = X 2 + 3X ca o combinaţie
liniară a vectorilor bazei B. Am notat R2 [X] = {Q ∈ R2 [X] | grad Q
2}.
1.3.3 Exerciţiu Se consideră spaţiul vectorial real R3 şi mulţimile de vectori
B1 = {a1 = (1, 2, 1) , a2 = (2, 3, 3) , a3 = (3, 7, 1)} ,
B2 = {b1 = (2, 6, −1) , b2 = (2, 5, 0) , b3 = (1, 4, −2)} .
 
(i) Să se arate că B1 şi B2 sunt baze în spaţiul vectorial R3 , R . (ii) Cum se modifică coordonatele
unui vector când se trece de la reperul dat de B1 la reperul dat de B2
? √ 
1.3.4 Exerciţiu Să se determine acoperirea liniară a mulţimii A = 1, 2 în spaţiile vectoriale
√
(R, R) şi (R, Q). Calculaţi [x](1) şi [x](1,√2) , unde x = 3 + 2 2.
1.3.5 Exerciţiu Fie F submulţimea lui R3 definită
  prin F = {(c + d, 2c, 2c − 3d) |c, d ∈ R} .
(i) Arătaţi că F este un subspaţiu vectorial
a lui R3 , R . (ii) Indicaţi o bază în (F, R) şi
 determinaţi

dimR F . (iii) Fie subspaţiul vectorial G = (x, y, z) ∈ R3 | − 6x + 5y − 2z = 0 a lui R3 , R . Ară-
taţi F şi G coincid ca subspaţii vectoriale. (iv) Aflaţi [x]((1,2,2),(1,0,−3)) şi [x]((1,2,2),(1,0,−3),(1,0,0)) ,
unde x = (3, 4, 1).
1.3.6 Exerciţiu Fie X0 un subspaţiu vectorial al spaţiului vectorial (V, K) . Definim
x ∼ y (mod X0 ) ⇔ x − y ∈ X0 .
(i) Să se arate că ∼ (mod X0 ) este o relaţie de echivalenţă.
(ii) Să se determine x̂ = {y ∈ V | y − x ∈ X0 } pentru x ∈ V. Precizaţi mulţimea cât V/∼ (mod X0 ) ,
care este notată de obicei V/X0 .  
(iii) Indicaţi o modalitate de determinare a unei baze în V/X0 , K ştiind că spaţiul (V, K) este
finit dimensional. Dacă E0 este un reper  în (X0, K), E este reperul din (V, K) obţinut prin com-
pletarea reperului E0 şi Ê1 reperul din V/X0 , K obţinut din reperul E prin procedeul precedent,
atunci precizaţi legătura dintre [x]E şi [x̂]Ê1 .
1.3.7 Exerciţiu Se numeşte urma unei matrice A ∈ Mn,n (K), Tr A = a1,1 + . . . + an,n . Să se
arate că
X0 = {A
 ∈ Mn,n (K) | Tr A = 0} şi 
n
X1 = A ∈ Mn,n (K) | Tr A = 0 şi a
j=1 i,j = 0, ∀i ∈ {1, . . . , n}
sunt subspaţii vectoriale în (Mn,n (K) , R). Să se indice cîte o bază a lui X0 şi X1 pentru n = 3.
Determinaţi coordonatele unui vector A ∈ X1 în cele repere determinate anterior.
Temă recomandată:
Capitolul 1: (sect.2-rezolvate): ex.21,23-25,31-34,36-38,40,43-45, (sect.3-propuse): ex.11,15-24.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.

1
 SEMINAR 4 - VEGHEŞ OVIDIU
Octombrie 2012

Tema seminarului: Operaţii cu subspaţii vectoriale.

 (FR ([a, b]) , R), unde
1.4.1 Exerciţiu În spaţiul vectorial  FR ([a, b]) = {f : [a, b] → R funcţie},
considerăm subspaţiile V1 = spanR 1, cos x, cos2 x, cos3 x şi V2 = spanR ({1, cos x, cos 2x, cos 3x}) .
i) Să se arate că V1 = V2 .
ii) Să se determine matricea de trecere de la un reper în V1 la un reper în V2 , ambele repere
formate printr-o selecţie a vectorilor indicaţi în construirea fiecărui subspaţiu.
1.4.2 Exerciţiu Fie (V, K) un spaţiu vectorial şi SV mulţimea tuturor subspaţiilor vectoriale
a lui V. Să se arate că (i) SV formează monoid abelian faţă de operaţia de adunare a subspaţiilor
vectoriale; (ii) SV formează monoid abelian faţă de operaţia de intersecţie a subspaţiilor vectoriale.
1.4.3 Exerciţiu (i) Să se demonstreze că că într-un spaţiu vectorial (V, K) are loc relaţia
X1 ∩ (X2 + (X1 ∩ X3 )) = (X1 ∩ X2 ) + (X1 ∩ X3 ) , ∀X1 , X2 , X3 subspaţii vectoriale în V.
(ii) Să se deducă de aici că
(X1 ∩ X2 ) + (X1 ∩ X3 ) ⊆ X1 ∩ (X2 + X3 )
şi să se arate printr-un exemplu că inegalitatea poate fi strictă.
1.4.4 Exerciţiu Fie
       
1 2 −1 1 2 −1 2 2
S1 = , , , ,
 1 0   1 1  0  1 2 2
1 2 2 1 2 4
S2 = , ,
0 1 3 1 0 2
şi fie X1 = spanR (S1 ), X2 = spanR (S2 ).
(1) Să se determine dimR X1 şi dimR X2 în (M2,2 (R) , R) şi câte o bază în fiecare subspaţiu.
(2) Să se determine X1 + X2 şi X1 ∩ X2 , dimensiunile acestor subspaţii şi să se verifice teorema
dimensiunii a lui Grassmann.
(3) Să se determine  spaţii suplementare pentru cele patru subspaţii implicate în punctul 2.
0 0
(4) Să se arate că = x1 + x2 cu x1 ∈ X1 şi x2 ∈ X2 se poate realiza în cel puţin două
0 0
moduri distincte.
1.4.5 Exerciţiu Fie Y = X1 ⊕ X2 într-un spaţiu vectorial (V, K). Să se arate că oricare doi
vectori nenuli, unul din X1 şi celălalt din X2 , sunt liniar independenţi.
1.4.6 Exerciţiu Fie (V, K) un spaţiu vectorial de dimensiune finită.
i) Dacă X1 este un subspaţiu vectorial a lui V, atunci să se arate că există un subspaţiu vectorial
X2 a lui V astfel încât X1 ⊕ X2 = V.
ii) Dacă X1 , X2 sunt două subspaţii vectoriale a lui V pentru care dimK X1 = dimK X2 , atunci
să se arate că există un subspaţiu suplementar X # comun pentru X1 şi X2 . 
1.4.7 Exerciţiu Dacă considerăm G = (an )n∈N ⊆ R |an = 3an−1 − 2an−2 , n
2 , atunci ară-
 vectorial. Determinaţi dimR G şi determinaţi un spaţiu suple-
taţi că (G, +, ·, R, +, ·)
este spaţiu
mentar pentru spanR (1)n∈N .
Temă recomandată:
Capitolul 1: (sect.2-rezolvate): ex.12,22,35,39,41,42,46-52, (sect.3-propuse): ex.12,14,28—32.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.

1
 SEMINAR 5 - VEGHEŞ OVIDIU
Noiembrie 2012

Tema seminarului: Operatori liniari. Proprietăţi generale. Operatori de proiecţie oblică.

2.1.1 Exerciţiu Fie (V1 , K) şi (V2 , K) două spaţii vectoriale de dimensiune finită pentru care
dimK V1 = dimK V2 şi f : V1 → V2 un morfism. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este injectiv; (ii) f este surjectiv; (iii) f este bijectiv.
2.1.2 Exerciţiu Fie (V1 , K), (V2 , K) şi (V3 , K) trei spaţii vectoriale şi f : V1 → V2 , g : V2 → V3
morfisme de spaţii vectoriale pentru care g ◦ f = 0 (morfismul nul). Să se arate că:
(i) f surjectiv ⇒ g = 0; (ii) g injectiv ⇒ f = 0.
2.1.3 Exerciţiu Să se arate că dacă (V, K) un spaţiu vectorial şi f : V → K morfism nenul de
spaţii vectoriale atunci f este surjectiv.
2.1.4 Exerciţiu Fie (V, K) un spaţiu vectorial şi f : V → V un morfism de spaţii vectoriale.
Dacă f 2 − f + idV = 0 atunci f este izomorfism. (Am notat cu f 2 = f ◦ f.)
2.1.5 Exerciţiu Fie (V, K) un spaţiu vectorial, unde K are caracteristică diferită de 2. Dacă
f : V → V este un morfism cu proprietatea f ◦ f = idV , atunci să se arate că:
(i) X1 = {x + f (x) |x ∈ V} este subspaţiu vectorial;
(ii) X2 = {x − f (x) |x ∈ V} este subspaţiu vectorial;
(iii) X1 ⊕ X2 = V.
2.1.6 Exerciţiu Fie (V, K) un spaţiu vectorial şi X1 , X2 două subspaţii vectoriale a lui V. Dacă
X1 ⊕ X2 = V atunci următoarele aplicaţii prX X1
X1 , prX2 : V → V, definite prin
2

prX X1
X1 (x) = x1 , prX2 (x) = x2 , unde x = x1 + x2 , cu x1 ∈ X1 , x2 ∈ X2 .
2

sunt morfisme de spaţii vectoriale. Să se verifice că (i) prX X2 X2 X1 X1 X1

X1 ◦ prX1 = prX1 ; (ii) prX2 ◦ prX2 = prX2 ;
2

X2 X1 X1 X2 X2 X1
(iii) prX1 ◦ prX2 = 0; (iv) prX2 ◦ prX1 = 0; (v) prX1 + prX2 = idV .


2.1.7 Exerciţiu Se consideră spaţiul vectorial R3 , R şi X1 = spanR (S1 ) şi X2 = spanR (S2 )
unde S1 = {a1 = (1, 2, 1) , a2 = (2, 3, 3)} , S2 = {a3 = (3, 7, 1)} . Să se arate că X1 ⊕ X2 = R3 şi să
se determine prX X1
X1 şi prX2 .
2

Temă recomandată:
Capitolul 1: (sect.2-rezolvate): ex.6,27-29,53, (sect.3-propuse): ex.25-27.
Capitolul 3: (sect.2-rezolvate): ex.4,5,12,13, (sect.3-propuse): ex.7,20,32,33.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.

1
 SEMINAR 6 - VEGHEŞ OVIDIU
Noiembrie 2012

Tema seminarului: Matrice asociate operatorilor liniari. Operaţii cu operatori liniari. Nucleul
şi imaginea unui operator liniar.
2.2.1 Exerciţiu Să se scrie matricea asociată următorilor operatori în perechea de repere cano-
nice în cazul liniarităţii lor, să se determine nucleul, imaginea, rangul şi defectul operatorilor, pre-
cum şi să se verifice teorema dimensiunii: (i) U : R2 → R4 , U (x1 , x2 ) = (x1 , x1 + x2 , x2 , x1 − x2 );
(ii) U : R4 → R3 , U (x1 , x2 , x3 , x4 ) = (x1 + x2 , x1 + x3 , x1 + x4 ); (iii) U : Rn [X] → Rn [X],
U (P (X)) = P (−X); (iv) U : Rn [X] → Rn−1 [X], U (P (X)) = P ′ (X); (v) U : R3 → R3 ,
U (x1 , x2 , x3 ) = (x3 , x1 , x2 ); (vi) U : Rn [X] → Rn−1 [X], U (P (X)) = P (X + 1) − P (X). Am
notat cu Rn [X] spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n peste R în nedeterminata X.
2.2.2 Exerciţiu Fie operatorul U : R2 [X] → R1 [X],


U a0 + a1 X + a2 X 2 = (2a0 − a1 + a2 ) + (3a0 + 2a1 ) X.
E
Să se afle (i) nucleul imaginea, defectul, rangul lui U şi să se verifice teorema dimensiunii; (ii) [U ]F


matricea operatorului U corespunzătoare reperelor E
= 1, X, X 2
şi F = (1,
 X); (iii) [U ]G
H ma-
2 2
tricea operatorului U corespunzătoare reperelor G = 1 + X, 1 + X , X + X şi H = (2 + X, −1);
(iv) relaţia de legatura între [U ]G E
H şi [U ]F .
2.2.3 Exerciţiu (i) Să se afle operatorul liniar T1 : R3 → R2 pentru care T1 (1, 1, 0) = (1, 0),
T1 (1, 0, 1) = (0, 0), T1 (0, 1, 1) = (2, 1). (ii) Să se construiască un operator liniar T2 : R3 → R3
pentru care ker T2 = spanR ({(1, 1, 1)}) şi Im T2 = spanR ({(1,
0, 0) , (0,
 1, 0)}).
2.2.4 Exerciţiu Să se arate că în spaţiul vectorial real L R2 , R3 al tuturor operatorilor liniari
de la R2 la R3 operatorii U1 (x1 , x2 ) = (x1 , 0, 0), U2 (x1 , x2 ) = (0, x1 , 0), U3 (x1 , x2 ) = (0, 0, x1 ),
U4 (x1 , x2 ) = (x2 , 0, 0), U5 (x1 , x2 ) = (0, x
2 , 0), U6 (x1 , x2 ) = (0, 0, x2 ) formează o bază.
2.2.5 Exerciţiu Fie U1 , U2 , U3 ∈ L R3 , R3 , U1 (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + 2x2 , x2 − x3 , 2x2 + x3 );
U2 (x1 , x2 , x3 ) = (x3 , −x2
, x1 ); U3 (x1 , x2 , x3 ) = (−x1 + x2 + x3 , −x2 + x3 , 2x1 + 3x2 − x3 ) . Să se
determine U4 , U5 , U6 ∈ L R3 , R3 definiţi prin U4 = U1 + U2 , U5 = U2 ◦ U1 , U6 = U3−1 .
2.2.6 Exerciţiu Fie U : R3 [X] → R3 [X], definit prin U (P ) = P ′ − P . Să se arate că U este
un automorfism şi să se afle operatorul invers.
2.2.7 Exerciţiu Fie (V, K) un spaţiu vectorial. Să se arate că (i) dacă p : V → V este o
proiecţie1 , atunci idV −p este proiecţie pentru care
ker (idV −p) = Im p, Im (idV −p) = ker p
şi p − (idV −p) este o involuţie2 ; (ii) dacă S este o involuţie pentru un corp K cu caracteristica
−1 −1
diferită de 2, atunci (1 + 1) (idV +S) şi (1 + 1) (idV −S) sunt proiecţii, iar
ker((1 + 1)−1 (idV +S)) = Im((1 + 1)−1 (idV −S)) = {x ∈ V| S (x) = −x} ,
Im((1 + 1)−1 (idV +S)) = ker((1 + 1)−1 (idV −S)) = {x ∈ V| S (x) = x} .
Temă recomandată:
Capitolul 3: (sect.2-rezolvate): ex.1-3,6-11,14,16,17,52, (sect.3-propuse): ex.1-3,5,6,8-13,15,17-
19,21-23.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.

1 Un endomorfism T : V → V pentru care T 2 = T , unde T 2 = T ◦ T se numeşte proiecţie.

2 Un endomorfism T : V → V pentru care T 2 = id , unde T 2 = T ◦ T se numeşte involuţie.
V
1
 SEMINAR 7 - VEGHEŞ OVIDIU

Noiembrie 2012

Tema seminarului: Endomorfisme. Vectori şi valori proprii, vectori principali. Algoritm de
Jordanizare. Caz particular: algoritmul de diagonalizare. Suport software Scientific Workplace.
2.3.1 Exerciţiu (i) Să se arate că orice familie de vectori proprii corespunzători la valori proprii
distincte două câte două este o familie liniar independentă. (ii) Arătaţi că dacă suma unor vectori,
aleşi fiecare din subspaţii proprii distincte corespunzătoare la valori proprii distincte, este nulă,
atunci toţi vectorii participanţi la sumă sunt nuli. (iii) Arătaţi că dimensiunea geometrică a unei
valori proprii este inferioară dimensiunii algebrice a unei valori proprii.
2.3.2 Exerciţiu a) Fie (V, R) un spaţiu vectorial şi U : V → V,

2π
U (f ) (x) = 0 (1 + sin (x − t)) f (t) dt, x ∈ [0, 2π] .
0
(i) Pentru V = C [0, 2π], să se arate că Im U este finit—dimensional şi să se afle o bază pentru
Im U. (ii) Pentru V = C 1 [0, 2π], să se afle o bază pentru Im U . (iii) Generalizare privind rangul
operatorului U pe spaţiul vectorial al funcţiilor derivabile de k-ori, cu derivata rezultată continuă
pe [0, 2π], V = C k [0, 2π], unde k ∈ N∗ . (iv) Există vectori proprii ai endomorfismului U ?
b) Pentru operatorii liniari U1 , U2 : C 1 [a, b] → C 1 [a, b], definiţi prin

x
U1 (f ) (x) = xf (x) , U2 (f ) (x) = a f (t) dt, ∀x ∈ [a, b] , pentru fiecare f ∈ C 1 [a, b] ,

să se caracterizeze valorile proprii şi vectorii proprii.  

3 3 7 −12 6
2.3.3 Exerciţiu a) Fie T ∈ L R , R pentru care A = [T ]E E =
 10 −19 10 , unde E este

 12 −24 13
reperul canonic în R3 , R . (i) Să se afle valorile proprii, subspaţiile

 proprii şi vectorii proprii ale
endomorfismului T ; (ii) Să se arate că există un reper B în R3 , R în care matricea operatorului
D = [T ]B n E n
B are forma diagonală; (iii) Să se determine matricea [T ]E a endomorfismul T = T ◦. . .◦T
∗
(unde T apare de n-ori), cu n ∈ N , corespunzătoare reperului E; (iv) Să se determine spaţiile
invariante la T .    
−1 6 −4 5 −6 3
Aceleaşi cerinţe pentru b) A =  5 −8 5 ; c) A =  5 −8 5 .
12 −24 15 6 −12 8 
3 1 0 0

  −4 −1 0 0 
2.3.4 Exerciţiu a) Fie T ∈ L R4 , R4 , cu matricea A = [T ]E E =
 , unde
7 1 2 1 
−17 −6 −1 0


E este reperul canonic în R4 , R . (i) Să se afle valorile şi vectorii proprii; (ii) Să se afle un reper
Jordan; (iii) Să se determine forma canonică Jordan; (iv) Să se pună în evidenţă o listă
4de subspaţii

n
vectoriale ciclice T -invariante; (v) 
Să se determine operatorul
 T =T ◦ . . . ◦ T ∈ L R, R4 .
1 −1 0 0 1 2 −2 0
 2 −2 −1 −1   2 1 0 2 
Aceleaşi cerinţe pentru b) A =   −2 1
; c) A = 
 
.
2 1 1 0 1 1 
−4 6 2 3 0 −1 2 1
2.3.5 Exerciţiu Fie (V, K) un spaţiu vectorial. (i) Să se arate că pentru T : V → V endomorfism
are loc ker T ∩ Im T = {0} dacă şi numai dacă ker T = ker T 2 ; (ii) Să se demonstreze că dacă
operatorul liniar p : V → V este proiecţie (i.e. endomorfism pentru care p2 = p, unde p2 = p ◦ p),
atunci Im p = {x ∈ V | p (x) = x}; (iii) V = ker p ⊕ Im p; (iv) Să se arate că σ (p) = {0, 1}; (v) Să
se arate că p este un endomorfism diagonalizabil. Pentru punctele (iii), (iv) şi (v) am considerat
un operator liniar p : V → V de proiecţie.
1
2 SEM INAR 7 - VEGHE Ş OVIDIU


2.3.6 Exerciţiu Fie (V, R) un spaţiu vectorial (real), C V, C complexificatul său şi T ∈
LR (V, V). Funcţia C T : C V → C V definită prin C T ((x, y)) = (T (x) , T (y)) se numeşte com-
plexificatul endomorfismului
 T.
real
i) Să se arate că C T ∈ LC C V,C V care are proprietăţile
C
(αT ) = α C T , ∀α ∈ R,
C
(T1 + T2 ) = C T1 + C T2 ,
C
(S ◦ T ) = C S ◦ C T ,

C −1

T = C T −1 , dacă T este inversabil.
C

C = {e1 , . . . , en } un reper în (V, R) şi E = {(e1 , 0) , . . . , (en , 0)} reperul corespunzător
ii) Fie E
lui E din V, C . Să se verifice că
C
E
C
T CE = [T ]E
E.
iii) Să se arate că T şi C T au acelaşi polinom caracteristic. Rezultă de aici că cele două endo-
morfisme au şi acelaşi spectru ?
iv) Presupunem că C T admite valoarea proprie reală λ ∈ C, atunci T admite un subspaţiu
invariant de dimensiune 1.
v) Presupunem că C T admite valoarea proprie λ = α + βi ∈ C, atunci T admite un subspaţiu
invariant de dimensiune 1 sau 2.
2.3.7 Exerciţiu Fie A ∈ Mn (C) matricea ataşată unui operator liniar T ∈ LC (V, V), unde
dimC V = n. Să se arate că:
i) A este inversabilă dacă şi numai dacă 0 ∈ / σ (T );

ii) Dacă λ ∈ σ (T ) şi endomorfismul T este inversabil, atunci λ−1 ∈ σ T −1 ;
q
iii) Dacă λ ∈ σ (T ), atunci λ ∈ σ (T q ), cu q ∈ N;
iv) Dacă λ = ρeiθ ∈ σ (T q ), cu q ∈ N∗ , atunci există k ∈ {0, 1, . . . , q − 1} astfel încât
ρ q ei( q ) ∈ σ (T ).
1 θ+2kπ

Temă recomandată:
Capitolul 3: (sect.2-rezolvate): ex.15,18-22,24-31 (sect.3-propuse): ex.4,14,16,24-31.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.
 SEMINAR 8 - VEGHEŞ OVIDIU

Noiembrie 2012

Tema seminarului: Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi (SEDL1) cu coeficienţi
constanţi. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n (EDLn) cu coeficienţi constanţi.
2.4. De reţinut. Considerăm SEDL1 neomogen
(2.1) z ′ (x) = A (x) z (x) + b (x) , ∀x ∈ I,
unde A (x) ∈ Mn (R), b (x) , z (x) ∈ Mn,1 (R), ∀x ∈ I, iar funcţiile implicate sunt continue pe I.
Construim operatorul liniar L : C 1 (I) → C (I), L (z) = z ′ − A (x) z. Atunci ker L reprezintă
mulţimea soluţiilor zom.gen ale EDLn omogene. Mulţimea soluţiilor EDLn neomogenă este
zn.gen (x) = zom.gen (x) + zn.part (x) , ∀x ∈ I,
unde yn.part este o soluţie particulară a EDLn neomogene.
Dacă W (x) ∈ Mn (R), ∀x ∈ I, este matrice fundamentală de soluţii1 , atunci

 x 
z (x) = W (x) W −1 (x0 ) z 0 + W −1 (s) b (s) ds
x0

este o soluţie ce satisface condiţia iniţială z (x0 ) = z 0 ∈ Mn,1 (R), cu x0 ∈ I. Dacă A este o matrice
cu coeficienţi constanţi, atunci W (x) = exA , x ∈ I ⊆ R.
Un caz particular este cel al EDLn. Considerăm EDLn neomogenă
(2.2) an y (n) (x) + an−1 y(n−1) (x) + ... + a1 y ′ (x) + a0 y (x) = f (x) , ∀x ∈ I
cu coeficienţi constanţi reali, an = 0, unde I ⊆ R este un interval, căreia îi atasăm polinomul
caracteristic
D (r) = an rn + an−1 rn−1 + ... + a1 r + a0 .
Construim operatorul liniar Ln : C n (I) → C (I), Ln (y) = an y (n) + an−1 y(n−1) +... + a1 y ′ + a0 y.
Atunci ker Ln reprezintă mulţimea soluţiilor yom.gen ale EDLn omogene. Mulţimea soluţiilor EDLn
neomogenă este
yn.gen (x) = yom.gen (x) + yn.part (x) , ∀x ∈ I,
unde yn.part este o soluţie particulară a EDLn neomogene.
2.4.1 Teoremă i) Dacă ecuaţia caracteristică D (r) = 0 admite rădăcinile multiple λ1 , . . . , λq
diferite între ele astfel încât ordinele de multiplicitate m1 , . . . , mq verifică condiţia m1 +. . .+mq = n,
atunci soluţia generală a ecuaţiei omogene ataşată ecuaţiei 2.2 este quasipolinomul
yom.gen (x) = Pm1 −1,1 (x) eλ1 x + Pm2 −1,2 (x) eλ2 x + ... + Pmq −1,q (x) eλq x ,
unde Pmj −1,j este un polinom de grad mj − 1 cu coeficienţi constante arbitrare.
ii) Dacă ecuaţia caracteristică D (r) = 0 admite şi rădăcini complexe, unei perechi de rădăcini
α + βi, α − βi, cu ordinul m de multiplicitate, îi va corespunde în soluţia generală a ecuaţiei
omogene combinaţia liniară
eαx (P (x) cos (βx) + Q (x) sin (βx)) ,
unde P şi Q sunt polinoame de grad m − 1 cu coeficienţi constante reale arbitrare.
iii) Dacă f este o sumă de funcţii mai simple, f = f1 + . . . + fk , iar pentru fiecare dintre ecuaţiile
liniare şi neomogene ce au ca termen liber pe fj se cunoaşte o soluţie particulară φj , atunci
yn.part (x) = φ1 (x) + . . . + φk (x)
1 Dacă coloanele matricei W (x) formează o bază în ker L, atunci spunem că W (x) este matrice fundamentală de
soluţii.
1
2 SEM INAR 8 - VEGHE Ş OVIDIU

este o soluţie particulară a ecuaţiei 2.2.  

iv) Dacă termenul liber f al ecuaţiei 2.2 este de forma f (x) = eλ0 x bk xk + . . . + b1 x + b0 ,cu
λ0 , bk , . . . , b1 , b0 constante reale, bk = 0, ecuaţia 2.2 admite o soluţie de forma
 
yn.part (x) = xm eλ0 x γ k xk + . . . + γ 1 x + γ 0 .
În cazul cînd λ0 nu este rădăcină a polinomului caracteristic, m = 0, iar dacă λ0 este rădăcină a
polinomului caracteristic, exponentul m este egal cu ordinul de multiplicitate al acestei rădăcini.
2.4.2 Observaţie Dacă dorim să verificăm că xk eλx este soluţie a ecuaţiei omogene obţinem
  dk
 
Ln xk eλx = dλ k D (λ) eλx 
= D(k) (λ) + 1! k
D(k−1) (λ) x + k(k−1)
2! D (k−2)
(λ) x 2
+ . . . + D (λ) x k
eλx .

2.5. Exerciţii rezolvate.

2.5.1 Exerciţiu Se consideră funcţia y ce verifică relaţia:
  −x
√ 
y(7) (x) − 2y (4) (x) + y′ (x) = x5 + cos x2 + e 2 sin 23 x , ∀x ∈ R
i) Să se rezolve ecuaţia caracteristică ataşată ecuaţiei diferenţiale omogene;
 √  −x √ 
−x
ii) Să se arate că funcţiile construite prin expresiile 1, ex , xex , e 2 cos 23 x , e 2 sin 23 x ,
−x
√  −x
√ 
xe 2 cos 23 x şi xe 2 sin 23 x sunt soluţii ale ecuaţiei;
iii) Identificaţi condiţia ca funcţiile precedente să constituie un sistem fundamental de soluţii
pentru ecuaţia diferenţială omogenă (bază în spaţiul vectorial al soluţiilor).
iv) Să se verifice că orice soluţie a ecuaţiei diferenţiale omogene este o combinaţie liniară a
funcţiilor precedente;
iv) Să se rezolve ecuaţia diferenţială liniară neomogenă, de ordinul şapte, dată.
Rezolvare. i) Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei diferenţiale, de ordin trei, date este:
D (r) = r 7 − 2r 4 + r = 0, iar soluţiile sunt
√ √
r1 = 0, r2 = r3 = 1, r4 = r5 = − 12 − 2
3
i şi r6 = r7 = − 12 + 2
3
i.
eiβx −e−iβx eiβx +e−iβx
ii) Ştiim că sin (βx) = 2i
şi cos (βx) = 2
. FieL7 : C 7 (I) → C (I), Ln (y) = y(7) − 2y (4) + y′ .
Atunci
L7 (1) = L7 (er1 x ) = D (r1 ) er1 x = 0,
L7 (ex ) = L7 (er2 x ) = D (r2 ) er2 x = 0, L7 (xex ) = (D′ (r2 ) + D (r2 ) x) er2 x = 0.
Deoarece L7 (er4 x ) = D (r4 ) er4 x = 0 şi L7 (er6 x ) = D (r6 ) er6 x = 0 avem

−x
√   
L7 e 2 cos 23 x = L 12 er4 x + 12 er6 x = 12 L7 (er4 x ) + 12 L7 (er6 x ) = 0,

−x
√  1 r x 
L7 e 2 sin 23 x = L 2i 1 r6 x
e 4 − 2i e 1
= 2i 1
L7 (er4 x ) − 2i L7 (er6 x ) = 0.
Deoarece L7 (xer4 x ) = (D′ (r4 ) + D (r4 ) x) er4 x = 0 şi L7 (xer6 x ) = (D′ (r6 ) + D (r6 ) x) er6 x = 0 avem

−x
√   
L7 xe 2 cos 23 x = L 12 xer4 x + 12 xer6 x = 12 L7 (xer4 x ) + 12 L7 (xer6 x ) = 0,

−x
√  1 r x 
L7 xe 2 sin 23 x = L 2i xe 4 − 2i 1
xer6 x = 2i 1 1
L7 (xer4 x ) − 2i L7 (xer6 x ) = 0.
Facem precizarea că am determinat şi domeniul I. Avem I = R.
√ 
√ 
−x −x
iii) Notăm y1 (x) = 1, y2 (x) = ex , y3 (x) = xex , y4 (x) = e 2 cos 23 x , y5 (x) = e 2 sin 23 x , y6 (x) =
−x

√  −x

√ 
xe 2 cos 23 x , y7 (x) = xe 2 sin 23 x , unde x ∈ R. Va trebui să arătăm că aceste funcţii sunt liniar indepen-
dente sau echivalent că det W (x) = 0, ∀x ∈ R. Am notat cu W (x) wronskianul2 funcţiilor date.

2
Pentru yk ∈ C n (I) , k = 1, ..., n se numeşte determinantul lui Wronski (sau wronskian )
 
 y1 (x) y2 (x) ... yn (x) 
 
 ′
y1 (x)
′
y2 (x) ...
′
yn (x) 
 
W (x) = W (y1 , y2 , ..., yn ) (x) =  
 ... ... ... ... 
 (n−1) (n−1) (n−1) 
 y (x) y2 (x) ... yn (x) 
1
şi are urmatoarele două proprietăţi:
a): Funcţiile y1 , y2 , ..., yn sunt liniar independente ( în senul dat la spaţiile vectoriale) dacă şi numai dacă
(2.3) (∃x) x ∈ I pentru care W (x) = 0;
 SEM INAR 8 - VEGHE Ş OVIDIU 3

Dacă considerăm
c1 y1 (x) + c2 y2 (x) + c3 y3 (x) + c4 y4 (x) + c5 y5 (x) + c6 y6 (x) + c7 y7 (x) = 0, ∀x ∈ R,
obţinem



0 = 7k=1 ck yk (x) = c1 er1 x + (c2 + c3 x) er2 x + c4 +ic
2
5 + c6 +ic7
2
x er 4 x + c4 −ic5
2
+ c6 −ic7
2
x er6 x , ∀x ∈ R.
Am obţinut un quasipolinom care este nul pe R şi în consecinţă toate constantele sunt nule. Rezultă
c1 = c2 = c3 = c4 = c5 = c6 = c7 = 0.
7
iv) Considerăm y (x) = k=1 hk (x) yk (x), ∀x ∈ R, soluţie arbitrară a EDLn omogene. Obţinem
 ′   
h1 (x) 0
 ..   . 
W (x)   =  . ,
 .   . 
′
h7 (x) 0
unde primele şase condiţii le impunem, iar ultima este aceea ca y (x) să verifice EDLn omogene. Rezultă h′k (x) = 0,
∀x ∈ R, ∀k = 1, 7 sau echivalent hk (x) = ck ∈ R, ∀x ∈ R, ∀k = 1, 7. Am verificat că

yom.gen (x) = 7k=1 ck yk (x) , ∀x ∈ R.
v) Nu vom aplica metoda generală a variaţiei constantelor, ci metoda coeficienţilor nedeterminaţi. Considerăm

√ 
√ 
ix −i
√  −1 + i 3 x −1 − i 3 x
5 5 0x
x e 2 +e 2
x −x
3 e 2 2 2 2
f1 (x) = x = x e , f2 (x) = cos 2
= 2
, f3 (x) = e 2 sin 2
x = −e
2i
.

Căutăm soluţii particulare pentru L7 (φk ) = fk , k = 1, 3 de forma

 
φ1 (x) = x ax5 + bx4 + cx3 + dx2 + ex + f ,
φ2 (x) = g sin x2
+ h cos x

√ 2 ,
√ 
−x
2
φ3 (x) = x e 2 m sin 2 x + n cos 23 x .
3

Impunând condiţiile obţinem

 

 6a = 1 
 a = 16

 5b = 0 
 b=0

 

 
4c = 0 c=0
cu soluţia ,
 −720a + 3d = 0
 
 d = 40

 


 −240b + 2e = 0 
 e=0
 
−48c + f = 0 f =0
 63 1 
g − h = 1 g = 8064
128
−1
8
63 cu soluţia 4225
−2048 ,
g− h=0 b = 4225
 8 √ 128
−9 3m − m = −1
√9n = 0 cu soluţia 36 .
−9m + 9 3n = 1 n = 1√
12 3

Am obţinut
   
x x −x

√ 
√ 
1  8064 sin −2048 cos
x2 e√2
yn.part (x) = x 6
x5 + 40x2 + 2
4225
2
+ −1
√ sin 2
3
x + cos 2
3
x .
12 3 3

În concluzie
yn.gen (x) = yom.gen (x) + yn.part (x) , ∀x ∈ R.

2.5.2 Exerciţiu Să se rezolve următorul sistem de ecuaţii diferenţiale

 ′
y1 = −y1 − 2y2 + cos x + sin x + e−x
.
y2′ = 2y1 − y2 − cos x + sin x
Rezolvare.
 Metoda
 1(matriceală).
 Forma matriceală a sistemului este Y ′ (x) = AY (x) + b (x) unde
−1 −2 cos x + sin x + e−x y1 (x)
A = , b (x) = şi Y (x) = cu x ∈ R. Ecuaţia caracteristică a
2 −1 − cos x + sin x y2 (x)

b): Dacă (yk )k=1,...n sunt soluţii ale ecuaţiei L (y) = 0 atunci este adevărată formula Ostrogradski-Liouville
 x 

a n−1 (t)
(2.4) W (x) = W (x0 ) exp − dt (∀) x0 , x ∈ I.
an (t)
x0

Neanularea lui W într-un punct din I atrage astfel neanularea lui W pe I.

4 SEM INAR 8 - VEGHE Ş OVIDIU

 
 −1 − λ −2 
sistemului omogen ataşat este det (A − λI) =   = 5 + 2λ + λ2 = 0 de unde obţinem valorile
2 −1 − λ 
proprii λ1 = −1 + 2i şi λ2 = −1 − 2i. Pentru a afla matricele din afirmaţia
(∃) A1 , A2 matrice pătratice de ordin doi (∀) f analitică cu − 1 + 2i, −1 − 2i î n domeniul de convergenţă
avem î ndeplinită relaţia f (A) = f (−1 + 2i) A1 + f (−1 − 2i) A2
alegem f (λ) = λ  + 1 − 2i şi
 f (λ) = λ + 1 + 2i şi obţinem A + (1 − 2i) I = (−4i) A2 , A + (1 + 2i) I = 4iA1 .
1 1 i 1 −i
înlocuind A1 = 2 , A2 = 12 în relaţia eAx = e(−1+2i)x A1 + e(−1−2i)x A2 corespunzătoare
−i 1 i 1
lui f (λ) = eλx obţinem matricea fundamentală
     −x 
e−x e2ix + e−2ix  i e2ix − e−2ix e cos (2x) −e−x sin (2x)
eAx = 2ix −2ix 2ix −2ix = −x −x .
2 −i e −e e +e e sin (2x) e cos (2x)
Domeniul de convergenţă a seriilor MacLaurin este C care conţine pe −1 + 2i, −1 − 2i.
Soluţia generală (∀) x ∈ R a ecuaţiei omogene este
      
c1 cos (2x) − sin (2x) c1 c1 cos (2x) − c2 sin (2x)
Yom.gen (x) = eAx = e−x = e−x .
c2 sin (2x) cos (2x) c2 c1 sin (2x) + c2 cos (2x)
În continuare căutăm o soluţie particulară de forma
   
h1 (x) h1 (x) cos (2x) − h2 (x) sin (2x)
Yn.part (x) = eAx = e−x .
h2 (x) h1 (x) sin (2x) + h2 (x) cos (2x)
Sistemul ?? este în cazul nostru
   
h′1 (x) cos x + sin x + e−x
eAx ′ = şi are soluţia
h2 (x) − cos x + sin x
      x 
h′1 (x) cos (2x) sin (2x) cos x + sin x + e−x e cos x − ex sin x + cos 2x
′ = ex = x x
h2 (x) − sin (2x) cos (2x) − cos x + sin x −e sin x − e cos x − sin 2x
Obţinem funcţiile auxiliare
     
h1 (x) ex cos x + 12 sin 2x + c1 cos x
= x 1 şi respectiv Yn.part (x) = 1 −x .
h2 (x) −e sin x + 2 cos 2x + c2 sin x + 2 e
Soluţia generală a sistemului este

y1 (x) = c1 e−x cos (2x) − c2 e−x sin (2x) + cos x
, x ∈ R, c1 , c2 ∈ R..
y2 (x) = c1 e−x sin (2x) + c2 e−x cos (2x) + sin x + 12 e−x
Metoda 2(clasică). Folosim valorile proprii găsite anterior λ1 = −1 + 2i şi λ2 = −1 − 2i. Vom căuta soluţii
ale sistemului omogen de forma

y1,om.gen (x) = αe−x cos (2x) + βe−x sin (2x)
.
y2,om.gen (x) = γe−x sin (2x) + δe−x cos (2x)
Cerând verificarea sistemului omogen (∀) x ∈ R de către acestea obţinem


 −α + 2β = −α − 2δ 

−2α − β = −β − 2γ β = −δ
sau echivalent .

 −γ − 2δ = 2β − γ α=γ

2γ − δ = 2α − δ
Notând c1 = γ şi c2 = δ soluţia generală a ecuaţiei omogene este

y1,om.gen (x) = c1 e−x cos (2x) − c2 e−x sin (2x)
.
y2,om.gen (x) = c1 e−x sin (2x) + c2 e−x cos (2x)
Căutăm o soluţie particulară de forma

y1,n.part (x) = a cos x + b sin x + ce−x
,
y2,n.part (x) = p cos x + q sin x + re−x
dat fiind faptul că 0 ± i şi −1 nu sunt rădăcini ale ecuaţiei caracteristice. Cerând verificarea ecuaţiei avem
    

 −a sin x + b cos x − ce−x = − a cos x + b sin x + ce−x − 2 p cos x + q sin x + re−x
 −x
 + cos x + sin x + e    .

 −p sin x + q cos x − re−x = 2 a cos x + b sin x + ce−x − p cos x + q sin x + re−x

− cos x + sin x
(∀) x ∈ R. Obţinem sistemul


 −a = −b − 2q + 1

 b = −a − 2p + 1



−c = −c − 2r + 1
.

 −p = 2b − q + 1


 q = 2a − p − 1


−r = 2c − r
 SEM INAR 8 - VEGHE Ş OVIDIU 5

Răbdarea şi perseverenţa ne este pusă la încercare. Trecând proba obţinem soluţia a = 1, b = 0, c = 0, p = 0, q = 1,
r = 12 . Soluţia particulară a ecuaţiei neomogene este

y1,n.part (x) = cos x
,
y2,n.part (x) = sin x + 12 e−x
iar soluţia sistemului dat este

y1 (x) = c1 e−x cos (2x) − c2 e−x sin (2x) + cos x
, x ∈ R, c1 , c2 ∈ R,
y2 (x) = c1 e−x sin (2x) + c2 e−x cos (2x) + sin x + 12 e−x
fireşte identică cu cea găsită prin metoda precedentă.
Metoda 3(a eliminării). Din prima ecuaţie a sistemului obţinem
1 ′ 
y2 = −y1 − y1 + cos x + sin x + e−x
2
şi înlocuind în a doua avem
1  ′′  1 ′ 
− cos x + sin x = − y + y1′ + sin x − cos x + e−x − 2y1 + −y1 − y1 + cos x + sin x + e−x
2 1 2
1 5
= − y1′′ − y1′ + cos x − y1 .
2 2
Relaţia o putem rescrie y1′′ + 2y1′ + 5y1 = 4 cos x − 2 sin x. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este
D (r) = r 2 + 2r − 3 = 0 a carei soluţii sunt r1 = −1 + 2i, r2 = −1 − 2i.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene este y1,om.gen (x) = c1 e−x cos (2x) + c2 e−x sin (2x) .
Căutăm o soluţie particulară de forma y1,n.part (x) = a cos x + b sin x, dat fiind faptul că 0 ± i nu sunt rădăcini
pentru D (r) = 0. Cerând verificarea ecuaţiei avem
−a cos x − b sin x − 2a sin x + 2b cos x + 5a cos x + 5b sin x = 4 cos x − 2 sin x (∀) x ∈ R
sau echivalent  
4a + 2b = 4 a=1
sau î ncă .
−2a + +4b = −2 b=0
Soluţia generală pe R a ecuaţiei neomogene este
y1 (x) = c1 e−x cos (2x) + c2 e−x sin (2x) + cos x, iar
1 ′  1
y2 (x) = −y1 (x) − y1 (x) + cos x + sin x + e−x = c1 e−x sin (2x) − c2 e−x cos (2x) + sin x + e−x .
2 2
Am reobţinut rezultatul metodelor precedente. Acum putem să ridicăm una din metode la rangul de ”metodă
preferată”. Preferinţa poate fi validată prin parcurgera
 următoarei
 rezolvări.

 2.5.3 Exerciţiu Să se rezolve ecuaţia 1 − x Pn (x) − xPn (x) + n Pn (x) = 0 în condiţiile
2 ′′ ′ 2

Pn (1) = 1
folosind schimbarea de variabilă x = cos t. Să se arate că sunt verifica-
Pn (−x) = (−1)n Pn (x)
te relaţiile P0 (x) = 1, P1 (x) = x şi (∀) n > 0 avem Pn+1 (x) = 2xPn (x) − Pn−1 (x) . Polinoamele
Pn (x) , n ∈ N se numesc polinoame Cebâşev.
Rezolvare. Pentru x ∈ (−1, 1) şi pentru t ∈ (0, π) transformarea dată este bijectivă, având atât transformarea
directă cât şi transformarea inversă diferenţiabile. Fie vn (t) = Pn (cos t) sau echivalent
Pn (x) = vn (arccos x). Avem Pn′ (x) = vn ′ (arccos x) ·  −1 şi derivând încă odată găsim
(1−x2 )
1 ′′ (t) + n2 v (t) = 0 cu soluţia
Pn′′ (x) = vn′′ (arccos x) ·
1−x2
+ vn′ (arccos x) · −x
 . Obţinem ecuaţia vn n
(1−x2 ) (1−x2 )
vn (t) = c1 sin (nt) + c2 cos (nt) , unde c1 , c2 ∈ R. Soluţia generală pentru ecuaţia dată este
vn (arccos x) = c1 sin (n arccos x) + c2 cos (n arccos x) cu x ∈ (−1, 1) , c1 , c2 ∈ R.

Prelungim prin continuitate funcţiile în x ∈ {±1} . Găsim Pn (x) = cos (n arccos x) dacă impunem condiţiile cerute
de problemă. Primele două dintre relaţiile cerute suplimentar a fi verificate sunt evidente. Pentru a treia Pn+1 (x) +
Pn−1 (x) = cos ((n + 1) arccos x) + cos ((n − 1) arccos x) =
2 cos (n arccos x) cos (arccos x) = 2xPn (x) pentru orice n > 0. În continuare, prin inducţie, se probează că (∀) n ∈ N,
Pn este polinom. Funcţiile polinomiale găsite sunt definite şi de două ori derivabile pentru x ∈ R.

2.6. Exerciţii propuse.

2.6.1 Exerciţiu Să se cerceteze dependenţa sau independenţa liniară a următorului sistem de
funcţii definite pe R: i) y1 (x) = x, y2 (x) = x2 , y3 (x) = x3 ; ii) y1 (x) = x, y2 (x) = x + 1, y3 (x) =
x + 2; iii) y1 (x) = exp (−2x) cos x, y2 (x) = exp (−2x) sin x.
6 SEM INAR 8 - VEGHE Ş OVIDIU

2.6.2 Exerciţiu Să se formeze EDLn omogenă de ordin minim ce admite ca soluţii următorul
sistem de funcţii definite pe R: i) y1 (x) = x, y2 (x) = x2 , y3 (x) = x3 ; ii) y1 (x) = x, y2 (x) =
x + 1, y3 (x) = x + 2; iii) y1 (x) = exp (−2x) cos x, y2 (x) = exp (−2x) sin x.
2.6.3 Exerciţiu Să se rezolve3 (să de integreze) următoarele EDL1:
i) y′ = 2y + e2x ; ii) (x + 1) y ′ = 2y − 3; iii) y ′ + 3y = 6xe−x .
2.6.4 Exerciţiu a) Să se rezolve următoarele EDLn omogene cu coeficienţi constanţi:
i) y ′′ − 7y ′ + y = 0;
ii) y ′′′ − y = 0, y (0) = 1, y ′ (0) = 0, y′′ (0) = 0;
iii) y ′′′ − 7y′′ + 16y ′ − 12y = 0;
iv) y (4) − 6y ′′′ + 13y′′ − 12y ′ + 4y = 0;
v) y (4) + 3y ′′′ − 6y ′′ − 28y′ − 24y = 0.
b) Să se rezolve EDLn neomogene construite plecând de la EDLn omogene de mai sus şi obţinute
prin înlocuirea membrului drept al ecuaţiilor cu f (x), pentru x ∈ R, prin: i’) f (x) = x2 − x; ii’)
f (x) = xe2x ; iii’) f (x) = 2x ; iv’) f (x) = 10 cos x + 20x sin x; v’) f (x) = x2 − x + xe2x + 2x +
10 cos x + 20x sin x.
c) Să se rezolve ecuaţia y ′′ + k2 y = sin (ωx), ∀x ∈ R. Să se identifice soluţiile nemărginite.
2.6.5 Exerciţiu Să se rezolve următoarele EDLn:
i) (x + 1)2 y′′ + (x + 1) y ′ + y = 0;
ii) (2x + 3)2 y ′′ + 2 (2x + 3) y′ + 4y = 0, y (0) = 1, y ′ (0) = 0;
iii) 12x3 y′′′ − 25x2 y ′′ + 28xy ′ − 6y = 0;
iv) x3 y ′′′ + 3x2 y ′′ + xy ′ − y = x;
3 2
v) (x + 1) y ′′ + 3 (x + 1) y ′ + (x + 1) y = 6 ln (x + 1) .
2.6.6 Exerciţiu Să se rezolve sistemele de ecuaţii diferenţiale
 ′
y1 = 2y1 + y2
(1) ′ ;
 2′ = 3y1 + 4y2
y
y = z + cos x
(2) ′ ;
 ′ = −y + 1 2
z 
 x =x+y+x  x (0) = −2
(3) y ′ = y + z + 2x ce verifică condiţiile iniţiale y (0) = 0 .
 ′ 
z =z+x z (0) = 1
2.6.7 Exerciţiu Să se construiască sistemul de ecuaţii diferenţiale ce admite ca sistem funda-
mental de soluţii:
cos 2x − sin 2x
(1) Y1 (x) = , Y2 (x) = ;
sin 2x cos 2x
2 x
x xe
(2) Y1 (x) = , Y2 (x) = . Ambele situaţii definite pentru x ∈ R.
x 1
Temă recomandată:
Capitolul 2: (sect.3-rezolvate): p.369/ex.1-5,p.392/ex.1-2,p.395/ex.1
(sect.3-propuse): p.397/ex.1-6 (sect.4-rezolvate): p.407/ex.1-5 (sect.4-propuse): p.439/ex.1-5.

Bibliografie
[1] C. Raischi (coord.), V. Atanasiu, O. Vegheş, B. Iftimie. Analiză matematică. Culegere de probleme pentru anul
II. Ed.ASE, Bucureşti, 2001.

3 Indicaţie. EDL1 neomogenă y ′ + p (x) y = q (x) are ca soluţie generală

  x   
− xx p(t)dt + xs p(t)dt − xx p(t)dt
y (x) = c · e 0 + q (s) e 0 ds ·e 0 , ∀x ∈ I, cu x0 ∈ I.
x0

Acestă soluţie verifică condiţia iniţială y (x0 ) = c.

 SEMINAR 09 - VEGHEŞ OVIDIU
(RECAPITULATIV)

Noiembrie 2012

Tema seminarului: Evaluare a cunoştinţelor dobândite.

2.7.1 Exerciţiu Fie (V, C) un spaţiu vectorial (complex). Fie R V = V. Definim operaţiile
+ : R V × R V → R V, x1 + x2 este identică cu adunarea din (V, C) ,
· : R × R V → R V, α · x = (α + 0i) · x este dată de înmulţirea din (V, C) .


Să se arate că R V, R este spaţiu vectorial (real). Se numeşte trecerea în real a spaţiului
vectorial complex V. În plus, dacă dimC V = n, atunci să se determine dimR R V.
2.7.2 Exerciţiu Să se arate că în (Rn , R) avem Rn = X1 ⊕ X2 , unde:
 
X1 = (x1 , . . . , xn ) |xi ∈ R, i = 1, n, x1 + . . . + xn 
=0 ,
X2 = (x1 , . . . , xn ) |xi ∈ R, i = 1, n, x1 = . . . = xn .


2.7.3 Exerciţiu În spaţiul vectorial R4 , R se consideră
S1 = {(2, −2, 3, 4) , (0, 6, 3, 4) , (3, 0, 6, 8)} ,
S2 = {(1, 2, 3, 4) , (−5, 2, −9, −12)}
şi fie X1 = span (S1 ), X2 = span (S2 ).
(1) Să se determine dimR X1 şi dimR X2 şi câte o bază în fiecare subspaţiu.
(2) Să se studieze egalitatea subspaţiilor X1 si X2 .
(3) Să se determine X1 + X2 şi X1 ∩ X2 , dimensiunile acestor subspaţii şi să se verifice teorema
dimensiunii a lui Grassmann.
(4) Să se determine spaţii suplementare pentru cele patru subspaţii implicate în punctul 3.
(5) Să se cerceteze dacă (0, 0, 0, 0) = x1 + x2 cu x1 ∈ X1 şi x2 ∈ X2 se poate realiza în cel puţin
două moduri distincte.
(6) Să se determine un spaţiu suplementar spaţiului X1 ∩ X2 .
(7) Să se determine prYX1 ∩X2 : R → R , unde Y = spanR ({(0, 0, 1, 0) , (0, 0, 0, 1)}).
4 4

3 
2.7.4 Exerciţiu În spaţiul R , R se consideră reperele
F = (f1 = (2, 3, 5) , f2 = (0, 1, 2) , f3 = (1, 0, 0)) ,
G = (g1 = (1, 1, 1) , g2 = (1, 1, −1) , g3 = (2, 1, 2)) .
şi operatorul liniar U : R3 → R3 , pentru care U (fi ) = gi , i = 1, 2, 3.
i) Să se afle [U ]F
G matricea operatorului U corespunzătoare reperelor F şi G.
ii) Să se afle [U ]E
E matricea operatorului U corespunzătoare reperului canonic

E = (e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (1, 0, 0)) .

iii) Să se afle relaţia de legatură

3 între
 [U ]E F
E şi [U]G .
iii) Să se determine U ∈ L R , R3 .
iii) Să se determine nucleul imaginea, defectul, rangul şi să se verifice teorema dimensiunii.
2.7.5 Exerciţiu Fie (V, K) un spaţiu vectorial şi X1 , . . . , Xr subspaţii vectoriale a lui V. Dacă
⊕ri=1 Xi = V atunci următoarele aplicaţii de proiecţie
X# X#
prXii : V → V, prXii (x) = xi , unde x = x1 + . . . + xr , cu xi ∈ Xi , ∀i = 1, r

sunt morfisme de spaţii vectoriale (am notat cu X# i = j=1,r;j=i Xj , ∀i = 1, r). Să se afle vectorii
şi valorile proprii ale acestor operatori.
1
2 SEMINAR 09 - VEGHE Ş OVIDIU (RECAPITULATIV)

2.7.6 Exerciţiu Fie T : R3 [X] → R3 [X], definit prin T (P (X)) = P ′ (X) + P (X).
i) Să se arate că T este izomorfism şi să se afle operatorul invers.
ii) Să se afle forma canonică Jordan.
iii) Să se pună în evidenţă o listă de subspaţii vectoriale ciclice T -invariante;
iv) Să se scrie (în L (R3 [X] , R3 [X])) T ca o combinaţie liniară de operatori liniari, fiecare nenul
doar relativ la unul din subspaţiile ciclice T -invariante maximale pe care îl invariază;
v) Să se determine operatorul T n = T ◦ . . . ◦ T ∈ L (R3 [X] , R3 [X]).
2.7.7 Exerciţiu a) Să se rezolve următoarele EDLn :
i) y′′ + y = 4e3x + 5x2 ;
ii) y′′ − 5y′ − 6y = 3e−2x + 4 cos (3x);
iii) y′′ − 2y ′ + 5y = 3xex ;
iv) y ′′ − 4y′ − 5y = 3e2x sin (x);
v) y ′′ − 3y ′ + 2y = x3 e2x ;
vi) y ′′ − 4y′ + 5y = xe2x sin (x);
vii) y ′′ + y = x sin (x) .
b) Să se determine unica soluţie a problemelor Cauchy ce au condiţiile iniţiale
y ′ (0) = 1, y (0) = 0,
iar ecuaţia diferenţială precizată la punctul precedent.

Structura biletului de examinare: "Test unic"

Subiect 1.
a) baze şi dimensiune a unui spaţiu vectorial;
b) sumă şi intersecţie de subspaţii vectoriale;
c) sumă directă de subspaţii, suplementul direct al unui subspaţiu vectorial.
Subiect 2.
a) nucleu şi imagine pentru un operator liniar, teorema dimeniunii;
b) forme canonice ale endomorfismelor;
c) ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior cu coeficienţi constanţi.
Subiect 3.
Teorie sau aplicaţii cu caracter teoretic.
 SEMINAR 10 - VEGHEŞ OVIDIU

Decembrie 2012

Tema seminarului: Funcţionale liniare, biliniare, pătratice.

2.8.1 Exerciţiu Să se arate că funţionala f : Rn [X] → R, f (P (X)) = P (a), unde a este
un număr real fixat, este o funcţională liniară. Să
 se determine2 coeficienţiin acestei funcţionale în


reperul E = 1, X, X 2 , ..., X n şi în reperul F = 1, X−a , (X−a) , ..., (X−a) .

3  1! 2! n!
2.8.2 Exerciţiu Se consideră vectorii din R , R :



g1 = 12 , 2, 32 , g2 = 12 , −1, −1
2 , g3 = (0, −1, −1)

şi funcţionalele liniare fi : R3 → R, i = 1, 2, 3, 4 :

f1 (x) = x1 + x2 − x3 , f2 (x) = x1 − x2 + x3 , f3 (x) = x1 + 2x2 − 3x3 , f4 (x) = x1 + 3x2 − 3x3 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 ). Să se arate că
: 
i) {f1 , f2 , f3 } este o bază în LR R3 ,
R ; 

ii) {g1 , g2 , g3 } este baza recipocă în R3 , R a bazei {f1 , f2 , f3 } din LR R3 , R ;
iii) {f1 , f2 , f4 } este o mulţime liniar dependentă;
(g ,g ,g )  
iv) [f4 ](1)1 2 3 = 2 −1 0 ;
 
2
v) [f4 ](f1 ,f2 ,f3 ) =  −1 .
0
2.8.3 Exerciţiu Se dau (V, K) şi (W, K) două spaţii vectoriale şi ϕ : V × W → K o funcţională
biliniară. Notăm
⊥
XWϕ = {y ∈ W | ∀x ∈ X, ϕ (x, y) = 0}
complementul ortogonal (în al doilea argument) al subspaţiului vectorial X ⊆ V în W. Să se arate
că:
⊥
i) XWϕ este subspaţiu vectorial a lui W;
⊥
ii) dacă E ′ = (e1 , ..., ep ) este un reper a lui X atunci y ∈ XWϕ ⇐⇒ ϕ (ei , y) = 0, ∀i = 1, p;
⊥
iii) dacă X şi W sunt spaţii finit dimensionale atunci dim W
dim X + dim XWϕ ;
iv) dacă X şi W sunt spaţii finit dimensionale atunci ϕ este nedegenerată pe X în primul argument
⊥ ⊥
(i.e. WX ϕ = {0}) dacă şi numai dacă dim W = dim X + dim XWϕ .
⊥
v) dacă ϕ este nedegenerată pe V în primul argument (i.e. WV ϕ = {0}) şi nedegenerată pe W
⊥ϕ
în al doilea argument (i.e. VW = {0}) atunci dim V = dim W.  
1 1
2.8.4 Exerciţiu Fie ϕ : R3 [X] × R3 [X] → R, ϕ (P (X) , Q (X)) = 0 0 P ′ (t) Q′ (s) dt ds.
i) Să se arate că ϕ este o funţională biliniară cu valori reale;
ii) Să se cerceteze dacă funcţionala biliniară este simetrică şi nedegenerată;
iii) Să se determine matricea ei în reperul
canonic a spaţiului; 
iv) Să se determine matricea ei în reperul X 2 − 1, X 2 − X, X 2 , X 2 − X 3 ;
v) Să se evidenţieze relaţia de legătură între cele două matrice determinate anterior.
2.8.5 Exerciţiu i) Se dau funcţionalele pătratice σi : R4 → R, i = 1, 2, 3, definite prin
σ1 (x) = x21 + x22 + x23 + x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ,
σ2 (x) = 2x1 x2 + 2x2 x3 + 2x3 x1 ,
σ3 (x) = 2x1 x2 − 6x1 x3 − 6x2 x4 + 2x3 x4 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 , x4 ). Utilizând metodele lui Gauss, lui Jacobi şi respectiv metoda valorilor
proprii să se aducă funcţionalele pătratice la forma canonică, să se precizeze reperele în care sunt
1
2 SEMINAR 10 - VEGHE Ş OVIDIU

scrise formele canonice, să se verifice legea de inerţie a lui Sylvester şi să se precizeze natura formei
pătratice.
ii) Se dau funcţionalele pătratice σi : R3 → R, i = 4, 5, 6, definite prin
σ4 (x) = 2x21 + 3x22 − x23 − 4x1 x2 − 12x2 x3 + 6x3 x1 ,
σ5 (x) = 5x21 + 6x22 + 4x23 − 4x1 x2 − 4x3 x1 ,
σ6 (x) = 2x1 x2 + 2x2 x3 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 ). Să se determine natura funcţionalelor pătratice şi să se precizeze reperele în
care sunt scrise formele canonice.
2.8.6 Exerciţiu Să se determine valorile reale ale parametrului a pentru care funcţionala pă-
tratică V : R3 → R este pozitiv definită.
(1) V (x) = 2x21 + x22 + 3x23 + 2ax1 x2 + 2x3 x1 , x = (x1 , x2 , x3 );
(2) V (x) = x21 + x22 + 5x23 + 2ax1 x2 + 4x2 x3 − 2x3 x1 , x = (x1 , x2 , x3 );
(3) V (x) = x21 + 4x22 + x23 + 2ax1 x2 + 6x2 x3 + 10x3 x1 , x = (x1 , x2 , x3 );
(4) V (x) = 2x21 + 2x22 + x23 + 2ax1 x2 + 6x3 x1 + 2x2 x3 , x = (x1 , x2 , x3 ).
2.8.7 Exerciţiu Fie (V, R) spaţiu vectorial cu dimR V = n, ϕ : V × V → R o funcţională
biliniară, simetrică ce are forma pătratică asociată ei pozitiv definită. Atunci:
i) ∀x ∈ V, ϕ (x, x) = 0 ↔ x = 0;
ii) ϕ este nedegenerată pe V;
ξ i > 0, ∀i = 1, n
iii) ϕ (x, x) = ni=1 ξ i (fi (x))2 , ∀x ∈ V, unde ;
{f1 , . . . fn } este o bază în LR (Rn , R)
 
n 2 2 2
iv) ϕ (x, y) = i=1 ξ2i (fi (x + y)) − (fi (x)) − (fi (y)) , ∀x, y ∈ V, unde ξ i > 0, ∀i = 1, n şi
{f1 , . . . fn } este o bază în LR (Rn , R).
Temă recomandată:
Capitolul 3: (sect.2-rezolvate): ex.46-51,53-64 (sect.3-propuse): ex.42-69.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.
 SEMINAR 11 - VEGHEŞ OVIDIU

Decembrie 2012

Tema seminarului: Spaţii euclidiene. Vectori ortogonali. Procedeul de ortogonalizare Gram-

Schimdt.
3.1.1 Exerciţiu Fie (V, K) spaţiu euclidian şi n ∈ N∗ . Să se arate că:
(1) Singurul vector perpendicular pe orice vector din V este vectorul nul.
(2) Dacă x, v = y, v, ∀v ∈ V, atunci x = y.
(3) Dacă x ⊥ y atunci x + y2 = x2 + y2 . Reciproca este adevarată dacă K = R şi falsă
dacă K = C.
(4) |x, y| = x · y dacă şi numai dacă vectorii x şi y sunt colineari.
(5) Un sistem ortogonal de vectori (2 câte 2), ce nu conţine vectorul nul, este format cu vectori
liniar independenţi.
(6) Dacă (xk )k=1,n este un sistem de vectori ortogonali (2 câte 2), atunci

n 2
n 2
 k=1 xk  = k=1 xk  .
(7) Dacă (fk )k=1,n este un sistem de vectori nenuli, ortogonali (2 câte 2), atunci
 
1
hk = fk
fk  k=1,n

este un sistem de vectori ortonormat.

3.1.2 Exerciţiu
 Fie (g
n )n∈N∗ un şir (finit sau infinit) de vectori ai spaţiului euclidian (V, K) şi
Xn = spanK gk |k = 1, n cu n ∈ N∗ . Construim iterativ şirul de vectori
n−1

gn , fk 
f1 = g1 şi ∀n
2, fn = gn − fk .
k=1 fk , fk 
Să se arate că:
 
(1) Dacă gk|k = 1, n este  o mulţime de vectori liniari independenţi, atunci toţi vectorii
mulţimii fk |k = 1, n sunt nenuli.
(2) 0  fn   gn , ∀n ∈ N∗ şi (fn )n∈N∗ este un sistem ortogonal de vectori (2 câte 2).
(3) Şirul de vectori (fn )n∈N∗ cu următoarele
 proprietăţi:
a) Xn = spanK fk |k = 1, n , ∀n ∈ N∗ ; b) fn+1 ⊥ Xn .
 (vn )n∈N∗are următoarele proprietăţi:
(4) Dacă un şir de vectori
a) Xn = spanK vk |k = 1, n , ∀n ∈ N∗ ; b) vn+1 ⊥ Xn ,
n este coliniar cu fn , ∀n ∈N .
atunci v ∗

g1 , g1  . . . g1 , gn 
(5) Dacă G =  . . . ... ... , atunci det G = f1 2 · . . . · fn 2 .
gn , g1  . . . gn , gn 
(6) (Gram-Schmidt) Orice spaţiu vectorial admite o bază ortogonală. În plus dimK V este
numărul maxim de vectori nenuli, ortogonali.
(7) (Gram-Schmidt) Orice spaţiu vectorial admite o bază ortonormată. În plus dimK V este
numărul maxim de vectori nenuli, ortonormaţi.
3.1.3 Exerciţiu Să se arate că ., . : R3 × R3 → R,
(x1 , x2 , x3 ) , (y1 , y2 , y3 ) = 10x1 y1 + 3x1 y2 + 3x2 y1 + 2x2 y2 + x2 y3 + x3 y2 + x3 y3
 
defineşte un produs scalar real în R3 , R . Determinaţi în acest produs scalar lungimea vectorilor
x = (1, 2, 1) şi y = (1, 1, 1), precum şi cosinusul unghiului celor doi vectori. Să se dea exemplu de
1
2 SEMINAR 11 - VEGHE Ş OVIDIU

vector nenul perpendicular pe x şi y. Să se construiască, prin procedeul Gram-Schmidt, un reper
ortonormat plecând de la reperul canonic E = (e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (0, 0, 1)).
3.1.4 Exerciţiu Să se arate că ., . : R3 [X] × R3 [X] → R,
1 1 
P (X) , Q (X) = P (t) Q (s) dt ds
0 0
defineşte un produs scalar real în (R3 [X], R). Determinaţi în acest produs scalar lungimea vec-
2
torilor P (X) = (1 + X) şi y = 1 + X + X 2 , precum şi cosinusul unghiului celor doi vec-
tori. Să se dea exemplu de vector nenul perpendicular pe P (X) şi Q (X). Să se constru-
iască,
 prin procedeul Gram-Schmidt, un reper ortonormat plecând de la reperul canonic E =
e1 = 1, e2 = X, e3 = X 2 , e4 = X 3 .
 k 
3.1.5 Exerciţiu Să se arate că polinoamele Legendre Lk (X) = 2k1·k! Dk X 2 − 1 , cu
k = 0, n, unde prin D am notat operatorul liniar de derivare, sunt obţinute în (Rn [X], R) prin
aplicarea procedeul Gram-Schmidt bazei E = 1, X, X 2 , . . . , X n . Am considerat produsul scalar
1
P (X) , Q (X) = −1 P (t) Q (t) dt, ∀P (X) , Q (X) ∈ Rn [X].
3.1.6 Exerciţiu a) În spaţiul vectorial real al funcţiilor continue CR ([0, 2π]) se defineşte pro-
dusul scalar
2π
f, g = f (t) g (t) dt, ∀f, g ∈ CR ([0, 2π]) .
0
Să se arate că {1, cos (x) , sin (x) , cos (2x) , sin (2x) , . . .} este o familie formată cu vectori ortogonali
2 câte 2.  
b) În spaţiul vectorial real al funcţiilor continue CR (R) se consideră M = eλ1 x , . . . , eλn x şi
X = spanR (M), unde λ1 , . . . λn sunt n numere reale distincte. Să se construiască un produs scalar
., . : X × X → R astfel încât A să fie o familie de vectori ortogonali 2 câte 2.
3.1.7 Exerciţiu (Inegalitatea Hadmand) Pentru orice matrice A = [ai,j ]i,j=1,n cu elemente din
corpul real se verifică inegalitatea
2 n 
n 2

0  (det A)  k=1 i=1 ak,i .
Temă recomandată:
Capitolul 2: (sect.2-rezolvate): ex.9-16 (sect.3-propuse): ex.15-23,28,30.
Capitolul 2: (sect.2-rezolvate): ex.1-6 (sect.3-propuse): ex.1-7,27,29 (completare seminar 9).
Capitolul 2: (sect.2-rezolvate): ex.7,8 (sect.3-propuse): ex.8-14 (completare seminar 10).

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.
 SEMINAR 12 - VEGHEŞ OVIDIU

Decembrie 2012

Tema seminarului: Complement ortogonal. Cea mai bună aproximare a unui vector într-un
subspaţiu. Operatori de proiecţie ortogonală.
3.2.1 Exerciţiu Fie (V, K) spaţiu euclidian. Două submulţimi A, B ale lui V se numesc
ortogonale dacă ∀x ∈ A, ∀y ∈ B, x ⊥ y şi se notează cu A ⊥ B. Mulţimea A⊥ = {y ∈ V | y ⊥ A}
se numeşte complement ortogonal al unei mulţimi de vectori A. Să se demonstreze că:
(1) A ⊥ B ⇒ A ∩ B = {0};
(2) spanK ({ai |i ∈ I}) ⊥ B ⇔ ai ⊥ B, ∀i ∈ I;
⊥
(3) A⊥ ⊥ A şi A
⊥
 ;
= (spanK (A))
(4) A⊥ = spanK ∪ Q , A⊥ este subspaţiu vectorial;
Q⊆V, Q⊥A
(5) A⊆B⇒B ⊇A ; ⊥ ⊥

(6) Dacă X şi Y sunt subspaţii vectoriale a lui V, atunci (X + Y)⊥ = X⊥ ∩ Y⊥ ;

(7) Dacă dimK V ∈ N∗ şi X este subspaţiu vectorial a lui V, atunci dimK X⊥ = dimK V−dimK X;
(8) Dacă dimK V ∈ N∗ şi X şi Y sunt subspaţii vectoriale a lui V pentru care dimK X+dimK Y =
dimK V şi X ⊥ Y atunci V = X ⊕ Y, Y = X⊥ şi X = Y⊥ ;
 ⊥
(9) Dacă dimK V ∈ N∗ şi X este subspaţiu vectorial a lui V, atunci X⊥ = X.
3.2.2 Exerciţiu Fie V un spaţiu euclidian real, W un subspaţiu vectorial şi x ∈ V. Considerăm
x∗ ∈ W pentru care x − x∗  = minw∈W x − w şi x∗∗ ∈ W, x − x∗∗ , w = 0, ∀w ∈ W. Să se
arate că:
(i) există un singur vector din W ce satisface oricare din condiţiile precedente;
(ii) dacă PrW : V → V, PrW (x) = x∗ = x∗∗ , atunci PrW ∈ L (V, V) este un operator de proiecţie
(numit operator de proiecţie ortogonală pe subspaţiul W);
(iii) dacă S ∈ L (V, V) este un operator de proiecţie (S ◦ S = S), atunci el este o proiecţie
ortogonală (pe Im S) dacă şi numai dacă S este simetric1 .
3.2.3 Exerciţiu Sunt adevărate proprietăţile:
2  
(1) PrW (x) = x, PrW (x), ∢ (x, PrW (x)) ∈ 0, π2 , PrW (x)  x, ∀x ∈ V;
(2) PrW (x1 + x2 ) = PrW (x1 ) + PrW (x2 ), ∀x1 , x2 ∈ V şi
PrW (αx) = α PrW (x), ∀x ∈ V, ∀α ∈ R;
(3) PrW (v) = v, ∀v ∈ W şi PrW (x1 ) , x2  = x1 , PrW (x2 ), ∀x1 , x2 ∈ V;
(4) PrV2 (PrV1 (x)) = PrV1 (x), ∀x ∈ V, unde V1 ⊆ V2 două subspaţii vectoriale a spaţiului V;
(5) PrV1 (PrV2 (x)) = PrV1 (x), ∀x ∈ V, unde V1 ⊆ V2 (teorema celor 3 perpendiculare).
 
3.2.4 Exerciţiu În spaţiul vectorial R4 , R se consideră vectorul x = (5, 2, −2, 2) şi subspaţiul
vectorial X = spanR ({(2, 1, 1, −1) , (1, 1, 3, 0) , (1, 2, 8, 1)}). Să se determine: i) proiecţia ortogonală
a vectorului x pe subspaţiul X; ii) distanţa de la x la X; iii) complementul ortogonal X⊥ al
spaţiului X; iv) expresia operatorului de proiecţie ortogonală pe X; v) expresia operatorului de
proiecţie ortogonală pe X⊥ ; vi) câte o bază ortonormată pentru fiecare dintre subspaţiile X şi
X⊥ , folosind procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt; vii) dacă prin reuniunea vectorilor de la
punctul precedent se poate obţine tot o baza ortonormată, dar pentru R4 .
3.2.5 Exerciţiu a) Să se determine în proiecţia vectorului x = (1, 1, 1, 1) pe subspaţiul
 
X = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 | {x1 + x2 + x3 + x4 = 0 .
 
b) Să se determine complementul ortogonal X⊥ în R4 , R şi o bază ortonornată a acestuia.

1 S ∈ L (V, V) se numeşte simetric dacă S (x ) , x  = x , S (x ), ∀x , x ∈ V.

1 2 1 2 1 2
1
2 SEMINAR 12 - VEGHE Ş OVIDIU

 
3.2.6 Exerciţiu Să se determine în R5 , R subspaţiul X⊥ , unde
x1 + x2 + x3 + x4 + x5 = 0
X= (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ) ∈ R5 | .
x1 − x2 − x3 − x4 + x5 = 0
Să se verifice că X ⊕ X⊥ = V. Să se determine următoarele aplicaţii PrX , PrX⊥ : V → V, unde
⊥
PrX = prX X , PrX⊥ = prX⊥ . Să se verifice că
X

v − PrX (v) , x = 0, ∀x ∈ X şi v − PrX (v) = min v − x .

x∈X

3.2.7 Exerciţiu[Principiul minmax] Fie V un spaţiu euclidian n ∈ N∗ dimensional şi T ∈

L (V, V). Să se arate că dacă T este simetric şi λ1  . . .  λn valorile proprii corespunzătoare lui
T , atunci

min max T (x) , x = λk , ∀k = 1, . . . , n.
dim X0 =n−k+1 x∈X0 ,x=1
Temă recomandată:
Capitolul 2: (sect.2-rezolvate): ex.17-20 (sect.3-propuse): ex.24-26,31.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.
 SEMINAR 13 - VEGHEŞ OVIDIU
Ianuarie 2013

Tema seminarului: Adjunctul unui operator

liniar.
 Operatori autoadjuncţi şi ortogonali.
3.3.1 Exerciţiu Să se determine T ∈ L R3 , R2 operatorul liniar de reprezentare a funcţionalei
biliniare f : R3 × R2 → R,
f ((x1 , x2 , x3 ) , (y1 , y2 )) = 2x1 y1 + 4x1 y2 + x2 y1 + x2 y2 + 5x3 y1 − 3x3 y1 .


3.3.2 Exerciţiu Fie T ∈ L R2 , R3 , T (x1 , x2 ) = (x1 , x1 + x2 , 4x2 − x1 ). Să se determine
adjunctul operatorului T dacă în R2 se foloseşte produsul scalar uzual, iar în R3 produsul scalar
(x1 , x2 , x3 ) , (y1 , y2 , y3 ) = 10x1 y1 + 3x1 y2 + 3x2 y1 + 2x2 y2 + x2 y3 + x3 y2 + x3 y3 .
3.3.3 Exerciţiu Fie V un spaţiu euclidian şi T ∈ L (V, V). Să se arate că sunt echivalente
afirmaţiile:
a) (i) T (x) , y = x, T (y), ∀x, y ∈ V; (ii) x, T (x) ∈ R, ∀x ∈ V.
b) (i) T (x) , T (y) = x, y, ∀x, y ∈ V; (ii) T (x) = x , ∀x ∈ V.
3.3.4 Exerciţiu Fie X un spaţiu euclidian complex n dimensional şi un operator hermitian
T ∈ L (V, V). Să se arate că: (i) toate valorile proprii sunt reale; (ii) la valori proprii distincte
corespund vectori proprii ortogonali; (iii) complementul ortogonal al unui subspaţiu T -invariant
este un spaţiu T -invariant; (iv) complementul ortogonal al unui subspaţiu generat de un vector
propriu este un spaţiu T -invariant; (v) T este diagonalizabil.
3.3.5 Exerciţiu Fie X un spaţiu euclidian complex n dimensional şi un operator unitar T ∈
L (V, V). Să se arate că: (i) toate valorile proprii sunt de modul unitar; (ii) la valori proprii distincte
corespund vectori proprii ortogonali; (iii) complementul ortogonal al unui subspaţiu T -invariant
este un spaţiu T -invariant; (iv) complementul ortogonal al unui subspaţiu generat de un vector
propriu este un spaţiu T -invariant; (v) T este diagonalizabil.
3.3.6 Exerciţiu (i) Să se arate că orice transformare unitară este injectivă.
(ii) Daţi exemplu, dacă există, de transformare hermitiană neinjectivă.
3.3.7 Exerciţiu (i) Să se arate că funcţia f : R2 × R2 → R,
f ((x1 , x2 ) , (y1 , y2 )) = 2x1 y1 + x1 y2 + x2 y1 + x2 y2
2
defineşte pe R un produs scalar.

(ii) Să se arate că operatorul U : R2 → R2 , U (x1 , x2 ) = x1 − 12 x2 , 2x2 este autoadjunct şi să
se determine o bază în care operatorul are forma diagonală.
(iii) Să se arate că operatorul T : R2 → R2 , T (x1 , x2 ) = (x1 + x2 , −x2 ) este ortogonal şi să se
determine o bază în care operatorul are forma diagonală.
Temă recomandată:
Capitolul 3: (sect.2-rezolvate): ex.23,32-45 (sect.3-propuse): ex.34-41.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.

1
 SEMINAR 14 - VEGHEŞ OVIDIU

Ianuarie 2013

Tema seminarului: Norme. Construirea unui produs scalar compatibil cu norma. Probleme în
spaţii liniare normate.
4.1.1 Exerciţiu Să se demonstreze că într-un spaţiu V euclidian sau unitar are loc regula
paralelogramului

2 2 2 2

x + y
+
x − y
= 2
x
+
y
, ∀x, y ∈ V.
4.1.2 Exerciţiu Fie V un spaţiu vectorial real sau complex.
i) Dacă
.
este o normă pe V ce verifică regula paralelogramului


2 2 2 2

x + y
+
x − y
= 2
x
+
y
, ∀x, y ∈ V,
atunci
def. 1


x, y = 4
x + y
2 −
x − y
2 + i
x + iy
2 − i
x − iy
2 pentru K = C,
def. 1


2 2 2
x, y = 2
x + y
−
x
−
y
pentru K = R

defineşte un produs scalar pe V compatibil cu norma (i.e.
x
2 = x, x).

ii) Dacă E = (e1 , . . . , en ) este un reper în V, atunci să se arate că V devine spaţiu normat prin
alegerea
  1
(1)
x
1 = nk=1 |xk | ; (2)
x
∞ = max |xk | ; (3)
x
p = ( nk=1 |xk |p ) p , cu p > 1,
k=1,n
T
unde [x]E = (x1 , . . . , xn ) arbitrar. Care din aceste norme verifică punctul (i) ?
4.1.3 Exerciţiu Fie X un spaţiu normat şi T ∈ L (X, X) un operator liniar injectiv. Atunci
f : X → R, f (x) =
T (x)
este o normă pe X.
4.1.4 Exerciţiu Fie X un spaţiu normat. Pentru x ∈ X şi r ∈ [0, ∞] notăm
Br (x) = {y ∈ X|
y − x
< r}
şi τ = {D ⊆ X|∀x ∈ D, ∃r > 0, Br (x) ⊆ D} ∪ {∅}. Să se arate că:
(1) (i) ∅, X ∈ τ ;
(ii) ∀ (Di )i∈I cu Di ∈ τ , i ∈ I avem ∪i∈I Di ∈ τ ;
(iii) ∀ (Di )i∈I-finit cu Di ∈ τ , i ∈ I avem ∩i∈I Di ∈ τ .
(2)
.
: X → R este o funcţie continuă.
(3) Dacă X este finit dimensional şi X1 ⊆ X este un subspaţiu vectorial, atunci X1 este o
mulţime inchisă şi CX1 = X  X1 este o mulţime deschisă.
O mulţime D pentru care D ∈ τ se numeşte mulţime deschisă, iar o mulţime F pentru care
CF ∈ τ se numeşte mulţime închisă.
4.1.5 Exerciţiu Fie X un spaţiu vectorial şi
.
0 ,
.
∗ două norme definite pe spaţiul X pentru
care există α, β > 0 cu proprietatea α
x
0
β
x
∗ , ∀x ∈ X. Să se arate că:
∗ 0
(1) Bαr (x) ⊆ Bβr (x), ∀x ∈ X şi ∀r > 0.
(2) τ 0 ⊆ τ ∗ .
(3) Dacă X este n dimensional, atunci ∃δ 1 , δ 2 > 0 astfel încât
∀x ∈ X, δ 1
x
∞

x

δ 2
x
∞ .
4.1.6 Exerciţiu Pe spaţiul Mn (R) o normă
.
: Mn (R) → R se numeşte matriceală dacă:
(i)
A
 0, ∀A ∈ Mn (R) şi
A
= 0 ⇔ A = 0;
(ii)
αA
= |α|
A
, ∀A ∈ Mn (R) , ∀α ∈ R;
1
2 SEMINAR 14 - VEGHE Ş OVIDIU

(iii)
A + B


A
+
B
, ∀A, B ∈ Mn (R);

(iv)
AB


A
·
B
, ∀A, B ∈ Mn (R).
def. n n
Să se arate că
A
= i=1 j=1 |ai,j |, ∀A = [ai,j ]i,j este o normă matriceală şi că

  
(k) (k)
lim ai,j = lim ai,j .
k→∞ i,j k→∞ i,j
4.1.7 Exerciţiu[teorema lui Abel, privind structura domeniului de convergenţă al unei serii de
n k
puteri] Fie (an )n n0 un şir de numere complexe şi Sn (x) = k=n0 ak (x − x0 ) . Notăm cu
 
Dsimplu.conv = x ∈ C | există şi este finită lim Sn (x)
n→∞
Ddiverg = {x ∈ C | x ∈
/ Bsimplu.conv }
∞ k
Există R ∈ [0, ∞], numit rază de convergenţă a seriei k=n0 ak (x − x0 ) cu proprietăţile:
i) BR (x0 ) = {y ∈ C | |y − x0 | < R} ⊆ Dsimplu.conv ;
ii) {y ∈ C | |y − x0 | > R} ⊆ Ddiverg .
Temă recomandată:
Capitolul 4: (sect.2-rezolvate): ex.1-11 (sect.3-propuse): ex.1-2.

Bibliografie
[1] R. Şerban (coord.), L. Bădin, M. Carpuşca, G. Ciurea. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.ASE, Bucureşti,
1999.
 LISTĂ DE APLICAŢII CU CARACTER TEORETIC
PENTRU PREGĂTIREA TESTULUI UNIC

OVIDIU VEGHEŞ, CRISTIAN NECUL ĂESCU

Noiembrie 2012

Capitolul 1: Spaţii vectoriale (liniare)

(1) În spaţiul vectorial (V, K) se consideră G
= ∅ o mulţime finită de generatori şi un vector
v
= 0V . Să se arate că v poate înlocui un vector al lui G cu păstrarea calităţii de mulţime
finită de generatori. (Nu poate fi folosită în demostraţie, ca argument, teorema schimbului
a lui Steinitz.)


m
(2) În spaţiul vectorial (V, K) se consideră B = (e1 , · · · , en ) un reper şi v = αi ei un vector,
i=1
cu αk
= 0. Să se găsească formulele de schimbare a coordonatelor unui vector oarecare
când se trece la B ′ = (e1 , · · · , ek−1 , v, ek+1 , · · · , en ). (Nu poate fi folosită în demostraţie,
ca argument, lema schimbului singular.)
(3) În spaţiul vectorial (V, K) finit dimensional, unde K este corp comutativ, se consideră
reperele B şi B ′ . Să se arate că dacă C este matricea pentru care [v]B = C [v]B′ , ∀v ∈
V, atunci matricea C are drept coloane coordonatele în B pentru vectorii din B ′ . Este
reciproca adevarată? De ce?
(4) Se consideră spaţiul
 vectorial (V, K) şi M ⊆ V, M
= ∅. Să se arate că
spanK (M ) = X.
X-subspaţiu,
X⊇M

 (V, K) şi V1 , · · · , Vr subspaţii vectoriale ale sale. Să se arate

(5) Se consideră spaţiulvectorial


r 
r
că Vk = spanK Vk .
k=1 k=1
(6) În spaţiul vectorial (V, K) se consideră subspaţiile vectoriale V1 şi V2 . Să se arate că, dacă
V′1 este suplementul direct al lui V1 ∩ V2 în V1 iar V′2 este suplementul direct al lui V1 ∩ V2
în V2 , atunci V′1 ∩ V2 = V′2 ∩ V1 = {0V }.
(7) În spaţiul vectorial (V, K) se consideră subspaţiile vectoriale V1 şi V2 . Să se arate că dacă
V′1 este suplementul direct al lui V1 ∩ V2 în V1 iar V′2 este suplementul direct al lui V1 ∩ V2
în V2 , atunci (V1 ∩ V2 ) ∩ (V′1 + V′2 ) = {0V }.
(8) În spaţiul vectorial (V, K) se consideră subspaţiile vectoriale V1 şi V2 . Să se arate că
V = V1 ⊕ V2 dacă şi numai dacă V1 ∩ V2 = {0V }. (Nu poate fi folosită în demostraţie, ca
argument, teorema de caracterizare a sumei directe.)
Capitolul 2: Operatori liniari
(1) Se consideră spaţiile vectoriale (V1 , K), (V2 , K) finit dimensionale, U (·) : V1 → V2 un
operator liniar, {u1 , · · · , un } ⊆ V1 şi {w1 = U (u1 ) , · · · , wk = U (uk )} ⊆ V2 . Să se arate
că dacă {w1 , · · · , wk } este o mulţime liniar independentă în V2 , atunci {u1 , · · · , uk } este
o mulţime liniar independentă în V1 . În ce condiţii proprietatea se păstrează şi în cazul
sistemului de generatori ?
(2) Se consideră spaţiile vectoriale (V1 , K), (V2 , K) finit dimensionale, unde K este corp co-
mutativ şi U (·) ∈ LK (V1 , V2 ). Dacă E şi E ′ sunt repere în V1 , F şi F ′ sunt repere în
V2 , B este matricea pentru care [x]E = B [x]E ′ , ∀x ∈ V1 , C este matricea pentru care
[y]F = C [y]F ′ , ∀y ∈ V2 , iar A este matricea pentru care [U (x)]F = A [x]E , ∀x ∈ V1 , să se
determine matricea operatorului în perechea de repere E ′ şi F ′ . Ce se poate spune despre
acesta matrice dacă U (·) este izomorfism ? Justificaţi răspunsurile.
1
2 OVIDIU VEGHE Ş, CRISTIAN NECUL ĂESCU

(3) Se consideră spaţiile vectoriale (V1 , K), (V2 , K), (V3 , K) finit dimensionale, unde K este
corp comutativ, U (·) ∈ LK (V1 , V2 ) şi T (·) ∈ LK (V2 , V3 ). Dacă E, F şi G sunt repere
în V1 , V2 şi respectiv în V3 , A este matricea pentru care [U (x)]F = A [x]E , ∀x ∈ V1 ,
iar B este matricea pentru care [T (y)]G = B [y]F , ∀y ∈ V2 , să se determine matricea
operatorului (T ◦ U ) (·) în perechea de repere E şi G. Ce se poate spune despre această
matrice dacă U (·) şi T (·) sunt izomorfisme ? Justificaţi răspunsurile.
(4) Se consideră spaţiul vectorial (V, K). Să se arate că dacă dimK V = n, atunci (V, K) izomorf
cu (Kn , K).
(5) Se consideră spaţiile vectoriale (V1 , K), (V2 , K). Dacă dimK V1 = n şi dimK V2 = m, să se
găsească dimK LK (V1 , V2 ). Justificaţi răpunsul.
(6) Se consideră spaţiile vectoriale (V1 , K), (V2 , K) şi U (·) : V1 → V2 un operator liniar. Se
defineşte funcţia Ũ (·) : V1 |ker U(·) → Im U (·) prin Ũ (
x) = U (x). Să se arate că Ũ (·) este
bine definit (definiţia nu depinde de reprezentanţi).
(7) Să se arate că polinomul caracteristic al unui endomorfism este acelaşi (invariant) indiferent
de reperul în care este reprezentat endomorfismul. Justificaţi răpunsul.
(8) Se consideră matricea A ∈ Mn (K), unde K este corp comutativ. Să se arate că Am , cu
m ∈ N, este o combinaţie liniară a matricelor A0 , A1 , . . . , An−1 . Se păstrează rezultatul
pentru m ∈ Z ? Justificaţi răspunsurile.
 LISTĂ DE SUBIECTE TEORETICE
PENTRU PREGĂTIREA TESTULUI UNIC

Noiembrie 2012

Capitolul 1: Spaţii vectoriale (liniare)

(1) Spaţii vectoriale. Exemple algebrice. Reguli de calcul într-un spaţiu vectorial (parţial cu
demonstraţie).
(2) Combinaţie liniară finită. Acoperire liniară. Sisteme de generatori ai unui spaţiu vectorial.
Familie de vectori liniar independentă / liniar dependentă. Operaţii cu familii de vectori.
Proprietăţi (parţial cu demonstraţie).
(3) Bază a unui spaţiu vectorial şi reper. Caracterizări echivalente (familie liniar independentă
maximală, sistem de generatori minimal). Teorema fundamentală a spaţiilor vectoriale
(privind existenţa a bazelor în spaţii vectoriale nenule).
(4) Spaţii vectoriale de tip finit. Exemple. Dimensiunea unui spaţiu vectorial. Lema de com-
pletare. Coordonatele unui vector în spaţii vectoriale de tip finit. Lema privind existenţa
şi unicitatea descompunerii într-un reper (inclusiv demonstraţia !).
(5) (∗) Teorema schimbului a lui Steinitz (inclusiv demonstraţia).
(6) (∗) Metoda pivotului (Gauss-Jordan). Lema schimbului singular (inclusiv demonstraţia !).
(7) (∗) Reprezentarea unui vector într-un reper. Matricea de trecere de la un reper la altul.
Modificarea reprezentării unui vector la schimbarea reperelor (inclusiv demonstraţia).
(8) Teorema rangului (inclusiv demonstraţia). Criterii pentru determinarea naturii unui sistem
de vectori.
(9) Subspaţiu vectorial. Suma şi intersecţia de subspaţii. Proprietăţi (parţial cu demonstraţie).
(10) Subspaţiul vectorial generat de o mulţime. Definiri echivalente (parţial cu demonstraţie).
Proprietăţi.
(11) (∗) Teorema dimensiunii a lui Grassmann (inclusiv demonstraţia !).
(12) (∗) Sumă directă de subspaţii vectoriale. Teorema de caracterizare a sumei directe (parţial
cu demonstraţie). Suplement direct al unui subspaţiu vectorial.
Capitolul 2: Operatori liniari
(1) Operatori liniari. Izomorfisme de spaţii vectoriale. Exemple. Proprietăţi (parţial cu
demonstraţie).
(2) Comportarea subspaţiior vectoriale prin operatori liniari (inclusiv demonstraţia). Nucleu.
Imagine.
(3) (∗) Rangul unui operator liniar şi defectul său. Teorema dimensiunii privind operatorii
liniari (inclusiv demonstraţia !). Consecinţe.
(4) Comportarea mulţimilor liniar independente şi a sistemelor de generatori prin operatori
liniari (parţial cu demonstraţie).
(5) Teorema de prelungire prin liniaritate (inclusiv demonstraţia). Izomorfismul spaţiilor vec-
toriale de tip finit de aceeaşi dimensiune (parţial cu demonstraţie). Consecinţe.
(6) Spaţiu vectorial cât. Teorema fundamentală de izomorfism (inclusiv demonstraţia).
(7) (∗) Reprezentarea matriceală a operatorilor liniari definiţi pe spaţii vectoriale de tip finit.
Modificarea matricei unui operator liniar la schimbarea reperelor (inclusiv demonstraţia !).
(8) Spaţiul vectorial al operatorilor liniari. Compunearea a doi operatori liniari. Operator
invers (parţial cu demonstraţie).
(9) (∗) Proprietăţile aplicaţiei de reprezentare a unui operator prin matrice asociate (Legătura
dintre operaţiile cu operatori liniari şi operaţiile cu matricele corespunzătoare lor, parţial
cu demonstraţie). Consecinţe.
1
2 LIST Ă DE SUBIECT E TEORETICE PENTRU PREG ĂTIREA TESTULUI UNIC

(∗)
(10) Valori proprii ai unui endomorfism. Polinom caracteristic al unui endomorfism definit
pe spaţii de dimensiune finită sau al unei matrice pătratice. Invarianţa polinomului carac-
terictic la schimbarea bazelor (inclusiv demonstraţia).
(11) Vectori proprii ai unui endomorfism. Algoritm de calcul în cazul unui endomorfism definit
pe spaţii de dimensiune finită. Subspaţii proprii. Dimensiune algebrică şi geometrică a
unei valori proprii. Proprietăţi (parţial cu demonstraţie).
(12) Endomorfisme diagonalizabile definite pe spaţii de dimensiune finită. Matrice diagonali-
zabilă. Puterile unei matrice diagonalizabile. Teorema de caracterizare a endomorfismelor
diagonalizabile (parţial cu demonstraţie).
(13) Subspaţii invariante ale unui endomorfism. Operaţii cu subspaţii invariante. Nucleul stabil
şi imaginea stabilă a unui endomorfism definit pe spaţii de dimensiune finită.
(14) Forma canonică Jordan a unui endomorfism definit pe spaţii de dimensiune finită. Vectori
principali. Reper Jordan. Algoritm de jordanizare. Teorema de caracterizare a jordaniza-
bilităţii.
(15) Endomorfism nilpotent. Subspaţii ciclice. Forma canonică Jordan a unui endomorfism
nilpotent.
(∗)
(16) Polinoame de matrice sau de endomorfisme. Teorema Hamilton-Cayley (inclusiv demon-
straţia !). Consecinţe.
(17) Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n. Structura soluţiei. Determinarea soluţiei gen-
erale a ecuaţiei omogene. Metoda variaţiei constantelor pentru determinarea unei soluţii
particulare a ecuaţiei neomogene.
(18) Aplicaţii economice: modelul input-output a lui Leontief (static şi dinamic).
 Subiectul I (2 puncte)
a) Fie (ei )i=1;3 vectori liniar independenţi în spaţiul vectorial (V; K). S¼
a se
arate c¼
a vectorii:
f1 = 5e1 + e3 , f2 = 3e2 2e3 , f3 = e1 +ne2 sunt liniar independenţi. o
T
b) S¼
a se stabileasc¼ a mulţimea X = x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4 j x1 = x2 = x4
a dac¼
constituie sau nu subspaţiu vectorial al lui R4 . În caz a…rmativ, s¼ a se determine
o baz¼ a şi dimensiunea subspaţiului (X; R).
Subiectul II (2 puncte)
Se consider¼ a funcţionala p¼ atratic¼
a de…nit¼a pe R3 ; R
2 2
V (x) = f (x; x) = 2x1 x2 + 4x1 x2 + 8x2 x3 .
a) Scrieţi matricea funcţionalei p¼ atratice corespunz¼ atoare reperului canonic
(bazei canonice)
b) Determinaţi funcţionala polar¼ a a funcţionalei p¼ atratice.
c) Determinaţi o form¼ a canonic¼a a funcţionalei p¼ atratice (prin metoda lui
Gauss sau prin metoda lui Iacobi).
d) Determinaţi baza corespunz¼ atoare formei canonice.
Subiectul III (2 puncte)
În spaţiul vectorial R3 ; R se consider¼ a X mulţimea tuturor combinaţiilor
liniare ale vectorilor
T T T
v1 = ( 1; 1; 1) , v2 = ( 1; 2; 3) şi v3 = (1; 1; 3) .
a) S¼a se determine câte o baz¼ a ortonormat¼ a pentru subspaţiile vectoriale X
şi respectiv X ? .
T
b) S¼a se determine proiecţia ortogonal¼ a a vectorului x = (2; 3; 4) pe X.
Subiectul IV (6 0,5 = 3 puncte)
1-a) Fie (X; K) şi (Y; K) subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial (V; K).
De…niţi suma direct¼ a a subspaţiilor (X; K) şi (Y; K) (notat¼ a (X Y; K)).
1-b) Ar¼ ataţi c¼
a (X Y; K) este subspaţiu vectorial al lui (V; K).
2-a) De…niţi rangul operatorului liniar U 2 L (X; Y ).
2-b) Determinaţi soluţia ecuaţiei diferenţiale y 0 = y x care veri…c¼ a y (0) = 2.
3-a) Se consider¼ a un spaţiu euclidian X şi un operator liniar U 2 L (X; X).
Scrieţi de…niţia operatorului autoadjunct U .
3-b) Determinaţi valorile proprii şi vectorii proprii ai operatorului liniar au-
T
toadjunct U : R2 ! R2 , U (x) = (x1 x2 ; x1 + x2 ) , 8x = (x1 ; x2 ) 2 R2 .