Culegere Exercitii ALGAED-2022

Exerciţii
Algebră liniară, geometrie analitică şi ecuaţii diferenţiale

Adriana Balan
Semestrul I 2022-2023
1
Cuprins
1. Elemente de geometrie analitică ı̂n spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
2. Spaţii vectoriale şi subspaţii, combinaţii liniare, liniar

independenţă, generatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
3. Aplicaţii liniare şi matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

4. Valori şi vectori proprii; diagonalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

5. Produs scalar şi ortogonalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

6. Matrice simetrice. Descompunerea valorilor singulare. Forme pătratice. Conice

şi cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
7. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

8. Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi

constanţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
9. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior cu coeficienţi constanţi . . . . . . . . 70

2
1. Elemente de geometrie analitică ı̂n spaţiu
1.1 Probleme rezolvate
1. Să se determine parametrul λ astfel ı̂ncât vectorii u = 2i + (λ + 2)j + 3k, v = i + λj − k,
w = 4j + 2k să fie coplanari şi să se decompună v după direcţiile celor doi vectori u şi w.

2 λ + 2 3

Soluţie. Vectorii sunt coplanari ⇔ produsul lor mixt este nul: (u, v, w) = 1 λ −1
0 4 2
= 2λ + 16= 0 =⇒ λ = −8. Scriem acum v = αu + γw şi identificând componentele, obţinem
 2α = 1
sistemul: −6α + 4γ = −8 =⇒ α = 21 , γ = − 45 .
3α + 2γ = −1

2. Să se determine proiecţia vectorului u = 2i − 3j + 4k pe vectorul v = 4i + 2j + k.

Soluţie Fie w proiecţia cerută; atunci w şi v sunt coliniari, w = λv. În triunghiul dreptunghic
format cu vectorul u şi cu proiecţia sa w, avem: cos(u, dv) = ± ∥w∥∥u∥
, unde semnul este ales
+ dacă w şi v au acelaşi sens, respectiv − pentru sensuri contrare. Unghiul dintre cei doi
⟨u,v⟩
vectori este dat de cos(u,
dv) = ∥u∥∥v∥ = √296√21 , deci vom avea λ > 0 şi ı̂nlocuind, obţinem :
√
∥w∥ ∥v∥
√ 6√
29 21
= = λ ∥u∥
∥u∥
= λ √2129
, de unde λ = 27 .
(
x−y+z =1
3. Să se determine proiecţia dreptei d : pe planul π : x + y + z = 1.
x+y−z =1
Soluţie. Reamintim că ecuaţiile dreptei care trece prin două puncte (x1 , y1 , z1 ) şi (x2 , y2 , z2 ) sunt
x−x1
x2 −x1
= yy−y 1
2 −y1
= zz−z 1
2 −z1
. De asemenea, că ecuaţiile dreptei care trece printr-un punct (x0 , y0 , z0 ) şi
este perpendiculară pe un plan ax + by + cz = d sunt x−x a
0
= y−y
b
0
= z−z
c
0
.
Pentru a rezolva exerciţiul, ı̂ncepem prin a determina intersecţia dreptei cu planul:

 x−y+z =1
x + y − z = 1 =⇒ A(1, 0, 0)
x+y+z =1

Alegem acum un punct pe dreapta d diferit de A, de exemplu M (1, 1, 1). Atunci ecuaţia
perpendicularei din M pe planul π este d′ : x−1 1
= y−1
1
= z−1
1
, şi d′ intersectează planul π
ı̂n punctul B( 31 , 13 , 13 ), de unde obţinem ecuaţia dreptei de proiecţie: x−1
1 = y−0
1 = z−01 , sau
3 3 3
echivalent x − 1 = y = z.
x y−1
4. Se dau: punctul A(2, 1, 1), dreapta d : 1
= 1
= z2 , şi planul π : 2x + y − 3z = −5. Să se
determine:
(a) Proiecţia punctului A pe dreapta d şi simetricul acestuia faţă de dreaptă.

(b) Proiecţia punctului A pe planul π şi simetricul acestuia faţă de plan.
(c) Proiecţia dreptei d pe planul π şi simetrica acesteia faţă de plan
Soluţie. Reamintim că ecuaţia planului care trece printr-un punct (x0 , y0 , z0 ) şi este perpendiculară
pe un plan x−x
a
0
= y−y
b
0
= z−z
c
0
este a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c(z − z0 ) = 0.
3
(a) Scriem ecuaţia planului perpendicular pe d care conţine punctul A:
π1 : (x − 2) + (y − 1) + 2(z − 1) = 0
Intersecţia dintre planul π1 şi dreapta d ne va da punctul de proiecţie:

x + y + 2z = 5
x y−1 z =⇒ B( 32 , 53 , 43 )
1
= 1
= 2
Pentru determinarea punctului C, simetricul punctului A faţă de dreapta d, este suficient să
punem condiţia ca B să fie mijlocul segmentului AC =⇒ C(− 32 , 37 , 53 ).
x−2 y−1 z−1
(b) Scriem ecuaţia dreptei d1 perpendiculară pe π care conţine punctul A: d1 : 2
= 1
= −3
;
intersecţia dintre d1 şi π ne va da punctul de proiecţie:

2x + y − 3z = −5
x−2 y−1 z−1 =⇒ D(1, 21 , − 12 )
2
= 1
= −3
iar simetricul cerut va fi E(0, 0, −2).
5. Se dau două dreptele d1 : x−1

8
= y−24
= z−2
1
şi d2 : x−1
2
y
= −2 = z+1
1
. Să se determine unghiul
dintre cele două drepte, ecuaţiile perpendicularei comune şi distanţa dintre cele două drepte.
Soluţie Vectorii de direcţie pentru cele două drepte sunt v1 = (8, 4, 1) şi v2 = (2, −2, 1). Atunci
⟨v1 ,v2 ⟩ 1
cos(d[1 , d2 ) = ∥v1 ∥∥v2 ∥ = 3 ; cele două drepte nu se intersectează, după cum se poate verifica
uşor. Exprimăm ecuaţiile dreptelor sub formă parametrică: x−1 8
= y−2 4
= z−2
1
= r, respectiv
x−1 y z+1
2
= −2 = 1 = s =⇒ coordonatele unui punct curent pe fiecare dreaptă vor fi A1 (1 +
8r, 2 + 4r, 3p + r), respectiv A2 (1 + 2s, −2s, −1 + s). Atunci distanţa dintre cele două puncte este
|A1 A2 | = (8r − 2s)2 + (2 + 4r + 2s)2 + (4 + r − s)2 şi este minimă când dreapta A1 A2 este
tocmai perpendiculara comună a celor două drepte. Punând condiţia ca expresia (8r − 2s)2 +
(2 + 4r + 2s)2 + (4 + r − s)2 să fie minimă, obţinem r = − 16 , s = − 61 , şi distanţa dintre cele două
drepte va fi 18. Atunci punctele A1 şi A2 vor avea coordonatele (− 13 , 43 , 17 6
), respectiv ( 32 , 13 , − 67 ),
x− 23 y− 13 z+ 76
iar ecuaţiile perpendicularei comune vor fi 1
= −1
= −4
.
1.2 Probleme propuse

6. La un concurs, un robot trebuie sa parcurgă următorul traseu plan: porneşte√din origine şi se
deplasează 4 unităţi ı̂n direcţia Est, apoi către Nord-Est pe o distanţă de 5 2. În sfârşit, se
ı̂ndreaptă către punctul (0, 11), dar parcurge doar o treime din distanţă. Determinaţi locaţia
finală a robotului.
7. Fie vectorii u = i + j, v = i + k, w = −i + j + k. Să se determine modulele celor trei vectori şi

unghiurile dintre aceştia.
8. Să se determine proiecţia vectorului u = 3i pe vectorul v = i + j.
9. Să se calculeze produsul vectorial al vectorilor u = i + 2j + 3k şi v = 1 − j + 2k.
10. Să se determine ecuaţia dreptei perpendiculare pe dreapta d : x − 2y + 2 = 0 şi care trece prin
punctul A(1, 3).
11. Se consideră planele: π1 : x + 2y + 3z = 4, π2 : 3x + 6y + 9z = 7, π3 : 2x − y = 7. Verificaţi că

π1 ∥ π2 şi că π1 ⊥ π3 .
4
12. Să se determine distanţa de la punctul A(1, −1, −3) la planul π : x + 2y + 3z = 18.
13. Să se calculeze distanţa dintre planele π1 : x + 2y + 2z = 1 şi π2 : 2x + 4y + 4z = 11.
14. Să se calculeze unghiul dintre planele π1 : 2x + y − z = 3 şi π2 : x + y = 4.
15. Să se determine distanţa de la punctul A(2, 3, −1) la dreapta d : x−11

= y−2
1
= z−3
2
.
(
x+z =4
16. Să se determine distanţa dintre dreptele d1 : şi d2 : x−1
1
= y−2
−2
= z−1
1
.
y=2
(
x−y+z =0
17. Fie punctul A(1, 1, 1) şi dreapta d de ecuaţii . Să se determine proiecţia
x+y−z+2=0
punctului A pe dreapta d, distanţa de la punctul A la dreapta d şi simetricul punctului A faţă
de dreapta d.
18. Să se determine

(
3x + 2y − z + 5 = 0
(a) Proiecţia dreptei d : pe planul π : x − y = 1.
x−y−z+1=0
x−1 y−2 z
(b) Proiecţia dreptei d : = = pe planul π : x + y + z = 0.
1 −1 2
(
−x + 2y + z + 1 = 0
(c) Simetrica dreptei d : faţă de planul π : x − y = 1.
x−y−z =0
(d) Simetrica dreptei AB faţă de planul π : x − y + 2z + 2 = 0, unde A(2, 3, −1) si B(1, 2, 4).
5
2. Spaţii vectoriale şi subspaţii, combinaţii liniare, liniar
independenţă, generatori
     
1 1 0
1. Se consideră vectorii u1 = 1, u2 = 3, u3 =  1 ∈ R3. Fie U = Sp {u1, u2, u3}.
3 1 −1
 
1
(a) Arătaţi că vectorul u = 0 aparţine subspaţiului U .

4
(b) Determinaţi o bază ı̂n U şi coordonatele vectorului u ı̂n raport cu această bază.
Soluţie.
(a) Se observă că u = u1 − u3 , deci u ∈ Sp {u1 , u2 , u3 } = U

(b) Vectorii u1 , u2 , u3 formează un sistem de generatori ı̂n U , ı̂n particular putem extrage o
bază pentru U pornind de la aceştia.
 
1 1 0
Se observă că matricea 1 3 1 are rangul 2, deci vectorii u1 , u2 , u3 sunt liniar dependenţi.
3 1 −1
1 1
Un minor nenul este de exemplu , deci vectorii u1 , u2 sunt liniar independenţi şi
1 3
u3 = 21 (−u1 + u2 ); ca atare, {u1 , u2 } este bază pentru U .
Deoarece u = u1 − u3 = 23 u1 − 21 u2 , vectorul coordonatelor lui u ı̂n raport cu baza {u1 , u2 }
3

este 2 .
− 12
2. Fie polinoamele P1 [X] = 1 + 2X + X 3 , P2 [X] = 2 + X + 2X 2 , P3 [X] = 3 + X 2 + X 3 .
(a) Arătaţi că P1 , P2 , P3 sunt liniar independente. Determinaţi o bază ı̂n R3[X] care să conţină
cele trei polinoame de mai sus.
(b) Aflaţi coordonatele polinomului P (X) = 3X + X 2 ı̂n raport cu baza astfel determinată.
Soluţie.
(a) Prin verificare directă.

R
Deoarece dimR 3 [X] = 4, avem nevoie de ı̂ncă un polinom P4 (X) pentru a obţine o bază.
De exemplu, P4 (X) = 1 (verificaţi liniar independenţa polinoamelor P1 , P2 , P3 , P4 ).
(b) Relaţia P (X) = 4i=1 λi Pi (X) conduce la λ1 = 1, λ2 = 1, λ3 = −1, λ4 = 0.
P
3. Pentru fiecare dintre matricele A de mai jos, determinaţi o bază şi dimensiunea subspaţiilor
Ker(A) şi Im(A):
   
1 1 1 1 −2 4 −1
R
(a) A = 1 2 3  3 −1 2 −1
(b) A =  , α ∈
1 3 2  −1 −3 6 −1
−12 −1 α 2
6
   
1 1 3 1 −3 6 −1 1
2 3 8 4 (d) A =  1 −2 2 3
(c) A =  
1 3 7 6 2 −4 5 8
2 3 8 7
Soluţie. Atenţie – ı̂n general, ı̂ntr-un spaţiu vectorial, baza nu este unică (doar numărul
vectorilor din bază este acelaşi – dimensiunea spaţiului vectorial), deci soluţia prezentată mai
jos s-ar putea să nu coincidă cu soluţia voastră.1
R
(a) Ker(A) = {0}, dimR Ker(A) = 0, Im(A) = 3 , dimR Im(A) = 3
(b) Se observă că det(A) = 0 ⇐⇒ α = 2. Atunci:
Caz I: α = 2.   

 0 1 
    
2 −2

Ker(A) = Sp   ,   , dimR Ker(A) = 2
 1  0
 
0 5
 
   

 1 −2  
3 −2
 
 −1 , −3, dimR Im(A) = 2
 
Im(A) = Sp    

 
−12 −1
 
Caz II: α ̸= 2.
  

 1 
  
−2

Ker(A) = Sp   , dimR Ker(A) = 1
  0
 
5
 
     

 1 −2 4 
3 −2 2
 
 −1 , −3 ,  6, dimR Im(A) = 3
   
Im(A) = Sp      

 
−12 −1 α
 
  

 −1 
  
−2

(c) Ker(A) = Sp 
  1, dimR Ker(A) = 1
 
0
 
      

 1 1 1 
      
2 3 4

Im(A) = Sp   ,   ,   , dimR Im(A) = 3


 1 3 6 
2 3 7
 
    

 2 −1 
    
1  0

(d) Ker(A) = Sp   ,   , dimR Ker(A) = 2


 0 −2  
0 1
 
    
 −3 −1 
Im(A) = Sp  1 ,  2 , dimR Im(A) = 2
2 5
 
1
Există şi un contraexemplu (unic!) - un spaţiu vectorial netrivial (adică conţine şi vectori nenuli), dar pentru care
baza e unică. Îl puteţi găsi?
7
4. Determinaţi o bază şi dimensiunea următoarelor (sub)spaţii vectoriale:
(a) U = Sp {1 − 2X + X 3 , 2 + X 2 , 3 − 4X 3 , 1 + X + X 2 , −2 + X 2 + X 3 } ⊆ R[X]
R

1 1 −1 2 3 0 0 2
(b) U = Sp , , , ⊆ M2 ( )
1 0 −1 2 2 −2 −2 0
        
 1 3 −2 5 
(c) U = Sp 0 , 1 , −1 , 2 ⊆ 3 R
2 1 1 2
 
Soluţie.
(a) U = R3[X], dimR U = 4

(b) U = M2 (R), dimR U = 4
      
 1 3 5 
(c) U = Sp  0 , 1 , 2 , dimR U = 3
   
2 1 2
 
5. Determinaţi o bază şi dimensiunea următoarelor (sub)spaţii vectoriale:
R
(a) U = {P ∈ 3 [X] | P (1) = P (−1), P ′ (1) = P ′ (−1)}
 
R
(reamintim că 3 [X] este spaţiul polinoamelor de grad cel mult 3 cu coeficienţi reali)

x

x − 3y + z = 0 
 
R
 
y
  
4
(b) U =   ∈
  | x − 2y = 0
 z  
x−z =0
  
t
 
C R C

a b
(c) U = A ∈ M2 ( ) | A = , unde U este -(sub)spaţiu vectorial ı̂n M2 ( ).
b −a
Soluţie.
(a) U = Sp {1, X − X 3 }, dimR U = 2

  

 0 
  
0

(b) U = Sp 
 0, dimR U = 1.
 
1
 

1 0 i 0 0 1 0 −i
(c) U = Sp , , , , dimR U = 4
0 1 0 −i 1 0 i 0
6. Fie U, W subspaţii ale unui spaţiu vectorial V de dimensiune n. Determinaţi o bază şi dimensiunea
subspaţiilor U , W , U ∩ W , U + W pentru fiecare dintre cazurile de mai jos:
   
x1 x1
 x2   x2 
R R
  5
  5
(a) U = {  x3  ∈
 | 2x1 − x2 − x3 = 0, x4 − 3x5 = 0} şi W = { x3  ∈
 | x3 + x4 = 0}.
 x4   x4 
x5 x5
(b) U = {P ∈ R3 [X] | P ′′ (0) + 2P ′ (0) + P (0) = 0, P (1) = P (−1)} şi W = {P ∈ R3 [X] |
P ′′ (0) − 2P ′ (0) + P (0) = 0, P (1) = −P (−1)}.
8
 
7 5 1
(c) U = Ker(A), W = Im(A), unde A = −8 −6 0 .
−3 −2 −1
Soluţie.
      

 1 0 0  


 2 1 0 
 
(a) U = Sp u1 = 0 , u2 = 1 , u3 = 0 şi dimR U = 3
   
     


 0 0 3 

 
0 0 1
 
        

 1 0 0 0 
0 1  0 0

        


W = Sp w1 =  0 , w2 = 0 , w3 =  1 , w4 = 0, dimR W = 4.
      


 0 0 −1 0 
 
0 0 0 1
 
Subspaţiul U ∩ W se determină prin rezolvarea   2x1 − x2 − x3 = 0, x4 − 3x5 =
  sistemului

 1 0 
2  3

    


0, x3 + x4 = 0. Rezultă U ∩ W = Sp  0 , −3 şi dimR U ∩ W = 2. Atunci
  
0  3

 

 

0 1
 
dimR U + W = dimR U + dimR − dimR U ∩ W = 5. Dar U + W ⊆ R5 şi dimR 5 = 5, deci R
U + W = 5. R
(b) U = Sp {X 3 − X + 2, X 2 − 2}, dimR U = 2 şi W = Sp {X 3 , 2X 2 + X − 2}, dimR W = 2.
U ∩ W = {0}, dimR U ∩ W = 0, de unde dim U + W = dimR U + dimR − dimR U ∩ W = 4.
Dar U + W ⊆ R3 [X] şi dimR R3 [X] = 4, deci U + W = R3 [X].
 
 −3 
(c) Ker(A) = Sp  4 , dimR Ker(A) = 1
1
 
   
 7 5 
Im(A) = Sp  −8 , −6 , dimR Im(A) = 2
 
−3 −2
 
Pentru determinarea  intersecţiei
 Im(A)∩Ker(A),
   fie v ∈Im(A)∩Ker(A). Atunci
există
λ,µ ∈
7 5 7λ + 5µ  −3 
Rastfel ı̂ncât v = λ −8 + µ −6 = −8λ − 6µ şi v ∈ Ker(A) = Sp  4 , de
−3 −2 −3λ − 2µ 1
 
unde rezultă 7λ + 5µ  = −3(−3λ  − 2µ), 
−8λ − 6µ = 4(−3λ − 2µ) cu soluţia µ = 2λ. Deci
 −3λ
R

Im(A) ∩ Ker(A) = Sp  4λ | λ ∈ , adică Im(A) ∩ Ker(A) = Ker(A). Rezultă că ı̂n
λ
 
acest caz Ker(A) ⊆ Im(A) şi Im(A) + Ker(A) = Im(A).

7. Care dintre următoarele submulţimi sunt subspaţii vectoriale ı̂n spaţiile vectoriale indicate?
R R R

2 x 2 2 2
(a) V = , k = , U = ∈ |x +y =4
y
9
R ,k=R R

2 x 2
(b) V = ,U= ∈ | xy = 0
y
(c) V = M2 (C), k = C, U = {A ∈ M2 (C) | det(A) = 0}
= M2 (C), k = C, U = A ∈ M2 (C) | A = A , unde A este matricea obţinută prin
n t
o
(d) V
conjugarea complexă a tutoror elementelor matricei A.2
(e) V = R[X], k = R, U = {P ∈ R[X] | P (3) = 1}
(f) V = R[X], k = R, U = {P ∈ R[X] | P ′ (2) = P (2) = 0}
(g) V = R[X], k = R, U = {P ∈ R[X] | grad(P ) ≤ 3}
8. În fiecare din cazurile de mai jos, determinaţi Ker(A), Im(A), câte un sistem de generatori pentru
aceste subspaţii şi cercetaţi dacă sistemele de generatori obţinute sunt formate cu vectori liniar
independenţi. De asemenea, verificaţi dacă u ∈ Im(A) sau v ∈ Im(A).
 
  1  
1 −2 3 0 −2 1
(a) A = −3 6 −9 0, u =   3
 , v = −3
2 −4 6 1 0
0
 
    −1
−2 1 0 1 −1  4
(b) A =  1 3 −2 −2, u = −1 , v =  −2

3 16 10 −1 2
−1
R R
9. Fie V = R spaţiul vectorial real (deci k = ) al funcţiilor definite pe R cu valori ı̂n R. În
fiecare din cazurile de mai jos, cercetaţi dacă funcţiile indicate sunt liniar independente:
R R
(a) f1 , f2 , f3 : → , f1 (x) = 1, f2 (x) = cos πx , f3 (x) = sin πx

2 2
R R
(b) g1 , g2 , g3 : → , g1 (x) = 1, g2 (x) = cos2 πx

2
, g3 (x) = cos(πx)
10. Reluaţi exerciţiul precedent ı̂n cazul ı̂n care spaţiul vectorial este R{0,1} = {f : {0, 1} → R|
f funcţie}. Ce observaţi?
C C
11. În spaţiul vectorial V = M2 ( ) peste corpul numerelor complexe , considerăm matricele:

0 1 0 i i 0
I= ,J = ,K =
−1 0 i 0 0 −i
(a) Verificaţi prin calcul direct că I 2 = J 2 = K 2 = −I2 şi că IJ = K = −JI, JK = I =
−KJ, KI = J = −IK.
(b) Sunt matricele I, J, K liniar independente?
(c) Cercetaţi dacă I2 ∈ Sp {I, J, K}. Ce puteţi deduce de aici referitor la liniar independenţa
matricelor I, J, K, I2 ?
12. În spaţiul vectorial real al polinoamelor V = R[X] fie P1(X) = 2 + X + X 2, P2(X) = X +
2X 2 ,P3 (X) = 4 − X − 4X 2 .
2 t
O matrice A cu proprietatea că A = A se numeşte hermitică.
10
(a) Sunt P1 , P2 , P3 liniar independente?
R
(b) Vom nota cu 2 [X] mulţimea polinoamelor având gradul cel mult egal cu 2. Arătaţi că
R2 [X] este un subspaţiu ı̂n R
[X].
(c) Verificaţi dacă R2[X] = Sp {P1, P2, P3}.
(d) Reluaţi punctele (a) şi (c) pentru polinoamele Q1 (X) = 1, Q2 (X) = X + 1, Q2 (X) =
(X + 1)2 .
13. Să se determine câte o bază şi dimensiunea pentru fiecare dintre următoarele subspaţii vectoriale
R
(corpul scalarilor este , mai puţin la punctul (e), unde se vor considera separat cazurile k = R
şi k = C):
R
(a) U1 =Ker(A) ⊆ 4 , U2 
= Im(A) ⊆ R3, U3 = Ker(At) ⊆ R3, U4 = Im(At) ⊆ R4, unde
1 −2 −2 3
A = −4 1 −5 0 .
3 −1 3 −3
(b) V1 =Ker(A) ⊆ 4 , V R
2 = Im(A) ⊆
3
R R
, V3 = Ker(At ) ⊆ 3 , V4 = Im(At ) ⊆ R4, unde
1 0 2 −1
A=  2 1 3 1 .
−1 3 −5 10
 
x
(c) W1 = { y  ∈ R3 | x + 2y − z = 0, 3x − y + 2z = 0, 3x − 8y + 7z = 0}

z
      
1 3 3 
R

(d) W2 = Sp  2 , −1 , −8 ⊆ 3 .
−1 2 7
 
R
(e) W3 = Sp {1 − X 2 , 2 − 3X + X 2 , −1 + 2X − X 2 , −X + X 2 } ⊆ 2 [X], W4 = {P ∈ 3 [X] | R
P (X) = P (−X)}

1−i 0 1+i 0
(f) W5 = {A ∈ M2 (C) | tr(A) = 0}, W6 = Sp , ⊆
i 2 − 3i −1 + i −1 − i
M2 (C)
14. Să se determine coordonatele următorilor vectori ı̂n raport cu bazele determinate la exerciţiul
anterior, verificând ı̂n prealabil că vectorii aparţin subspaţiilor indicate:
   
−3 1 (c) P (X) = 1 − X ∈ W3 .
(a)  5 ∈ W1 .
 (b) −7 ∈ W2 .
 
i 0
7 8 (d) A = ∈ W5 .
0 −i
15. Să se cerceteze dacă vectorii indicaţi mai jos sunt liniar independenţi; ı̂n caz afirmativ să se
prelungească la o bază a spaţiului vectorial respectiv:
   
1 −1
(a) 2 ,  0 ⊆ 3 R
3 1
       
1 −2 −2 3
(b) −4 ,
   1 , −5 ,
    0 ∈ 3R
3 −1 3 −3
11
R

1 −1 4
(c) , , ⊆ 2
2 0 9
     
1 0 1
(d) 1 , 1 , 0 ⊆ Z32 (ı̂n acest caz, corpul peste care lucrăm este k = Z2 )
0 1 1
       
1 1 1 0
R
1 1 0 1
(e)  , , ,  ⊆ 4
1 0 1 1
0 1 1 1
           
1 1 1 0 0 0
R
−1  0  0  1  1  0
(f)   ,   ,   ,   ,   ,   ⊆ 4.
 0 −1  0 −1  0  1
0 0 −1 0 −1 −1
16. Pentru fiecare dintre cazurile de mai sus ı̂n care vectorii sunt liniar dependenţi, să se indice o
relaţie de dependenţă liniară, să se extragă o familie maximală de vectori liniar independenţi
dintre aceştia şi să se completeze la o bază.
17. Să se cerceteze dacă vectorii indicaţi generează spaţiul vectorial indicat; ı̂n caz afirmativ să se
extragă o bază dintre aceştia:
   
1 −1
(a) 2 ,
   0 ⊆ 3 R
3 1
       
1 −2 −2 3
(b) −4 ,
   1 , −5 ,
    0 ∈ 3 R
3 −1 3 −3
R

1 −1 4
(c) , , ⊆ 2
2 0 9
       
1 1 1 0
R
1 1 0 1 4
(d) 1 , 0 , 1 , 1 ⊆
      
0 1 1 1
           
1 1 1 0 0 0
R
−1  0  0  1  1  0 4
(e)  0 , −1 ,  0 , −1 ,  0 ,  1 ⊆ .
          
0 0 −1 0 −1 −1
R
18. Fiecare dintre matricele de mai jos este pătratică, A ∈ Mn ( ). În consecinţă, Ker(A), Im(A) ⊆
n
R R
sunt ambele subspaţii ale aceluiaşi spaţiu vectorial n şi are sens să cercetăm intersecţia,
respectiv suma lor.3 Mai precis, să se determine câte o bază şi dimensiunea subspaţiilor Ker(A) ∩
Im(A) şi Ker(A) + Im(A), să se precizeze dacă suma acestora este directă şi dacă subspaţiile sunt
complementare:
3
Ceea ce nu este valabil pentru matrice nepătratice.
12
     
−1 1 0 0 1 −1 0 0 0 1 0 5
−1 1 0 0 −1 0 0 2 0 0 0 0
(a) A =  
 0 0 0 1 (d) A = 
 0
 (g) A = 0 −1 0 −5

0 1 0
0 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0
     
0 0 0 1 0 0 −3 0 1 1 1 −1
0 0 0 0  0 1 0 0  0 0 0 0
(b) A =  
0 0 1 0 (e) A = 
−2
 (h) A =  
0 0 0  0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 3 0 −1 −1 −1 1
     
1 −1 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0
−1 1 0 0  0 0 0 0 0 0 0 0
(c) A = 
 0
 (f) A = 
−2
 (i) A =  
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 1 0 0 −1 0 0 0 0 0
19. Determinaţi câte o bază şi dimensiunea pentru subpaţiile U, W, U ∩ W, U + W ı̂n fiecare din
cazurile de mai jos:
      
 2 1  x
R
 
−1 −1  y  ∈ 4 | −2y + z = 0x − y − z − t = 0}
      
(a) U = Sp  ,
 0  3 , W = { z

 
1 7 t
 

0 1 1 1 −2 0 −1 3 1 1
(b) U = Sp , , , W = Sp ,
1 1 1 2 1 1 2 −1 0 −1
(c) U = Sp {1 + X + 5X 2 + 2X 3 , X + X 2 + X 3 , 2 + 3X + 11X 2 + 5X 3 },
W = Sp {1 + X + 3X 2 + 4X 3 , 2 + X + 3X 2 + 2X 3 , 5 + 2X + 6X 2 + 2X 3 }
20. Fie V un spaţiu vectorial şi U1 , U2 ⊆ V subspaţii vectoriale. Arătaţi că V = U1 ⊕ U2 dacă şi
numai dacă pentru orice vector v ∈ V există şi sunt unici vectorii u1 ∈ U1 , u2 ∈ U2 astfel ı̂ncât
v = u1 + u2 .4
21. Fie V un spaţiu vectorial şi U ⊆ V o submulţime nevidă a sa. Atunci U este subspaţiu vectorial
dacă şi numai dacă Sp {U } = U .5
22. Fie S1 , S2 sunt submulţimi ale unui k-spaţiu vectorial V . Atunci:
(a) Sp {S1 ∪ S2 } = Sp {S1 } + Sp {S2 }.

(b) Sp {S1 ∩ S2 } ⊆ Sp {S1 }∩Sp {S2 }. Daţi un exemplu ı̂n care Sp {S1 ∩ S2 } = Sp {S1 }∩Sp {S2 }
şi un exemplu ı̂n care incluziunea este strictă (deci incluziunea opusă nu are neapărat loc).
23. Fie V = {f : R → R | f funcţie } spaţiul vectorial real al funcţiilor reale.

(a) Să se verifice că următoarele funcţii: 1 (funcţia constantă cu valoarea 1), cos x, sin x, cos 2x,
sin 2x sunt liniar independente.
(b) Să se arate că Sp {1, cos x, sin x, cos 2x} = Sp {1, cos x, sin x, cos2 x}.
(c) Deduceţi că dimR Sp {1, cos x, sin x, cos 2x} = 4 şi că B = {1, cos x, sin x, cos 2x}, B ′ =
{1, cos x, sin x, cos2 x} sunt baze ı̂n acest subspaţiu.
(d) Determinaţi matricea de trecere de la baza B la baza B ′ .
4
Spunem că suma a două subspaţii U1 , U2 ⊆ V este directă şi scriem U1 ⊕ U2 dacă U1 ∩ U2 = {0}.
5
Subspaţiul Sp {U } este mulţimea tuturor combinaţiilor liniare finite de vectori din U .
13
24. Fie V = {f : R → R | f funcţie } spaţiul vectorial real al funcţiilor reale.
(a) Să se arate că funcţia f : R → R, f (x) = e2x verifică relaţia f ′ = 2f .
(b) Să se verifice că U = {g ∈ V | g derivabilă şi g ′ = 2g} este subspaţiu vectorial ı̂n V .
(c) Fie g ∈ U şi h : R → R, h(x) = g(x)e−2x. Calculaţi h′; ce observaţi?
(d) Utilizaţi rezultatul de la punctul precedent pentru a determina o bază şi dimensiunea
subspaţiului U .
25. Pentru fiecare dintre cazurile de mai jos, să se verifice că B şi B ′ formează o bază ı̂n spaţiul
′
vectorial indicat, să se determine matricele de trecere PBB (de la baza B la baza B ′ ) şi PBB′ (de la
baza B la baza B ′ ), şi să se determine coordonatele vectorului dat ı̂n cele două baze:
R R

2 1 −1 ′ 1 1 2
(a) V = , k = , B = { , }, B = { , }, v =
1 1 0 −1 3
(b) V = R2 [X], k = R, B = {1, X, X 2 }, B = {1 + X, X + X 2 , 1 + X 2 }, P (X) = 3 − 2X
= M2 (R), k = R, B = {E11 , E12 , E21 , E22 }, B = {

′ 1 0 0 1 0 0 0 1
(c) V , , , },
0 0 1 0 0 1 −1 0
−2 1
A=
0 4
26. Vom numi o matrice pătratică magică dacă suma pe fiecare linie,fiecare coloană şi pe fiecare
16 3 2 13
 5 10 11 8
diagonală este aceeaşi. De exemplu, matricea   9 6 7 12 din pictura Melancolia I,

4 15 14 1
realizată de Albrecht Dürer ı̂n 1514 (https://en.wikipedia.org/wiki/Melencolia_I), este
magică, având suma pe linii, coloane şi diagonale egală cu 34 (valoarea comună se mai numeşte
şi constanta magică a matricei).
(a) Daţi un exemplu de matrice magică cu două linii şi două coloane şi un exemplu de matrice
magică cu trei linii şi trei coloane, ambele cu coeficienţi ı̂ntregi, având constanta magică 2.
(b) Fie Un mulţimea matricelor magice cu n linii şi n coloane, şi Un0 ⊆ Un mulţimea matricelor
magice având constanta magică 0. Verificaţi că Un şi Un0 sunt subspaţii vectoriale reale ı̂n
Mn ( ).R
(c) Determinaţi o bază şi dimensiunea subspaţiului U2 .
(d) Arătaţi că dacă A ∈ U3 este o matrice magică cu constanta magică α, atunci A se poate
scrie  
1 1 1
A = A0 + β 1 1 1
1 1 1
unde A0 ∈ U30 şi β este o constantă ce depinde de α.
(e) Deduceţi dimR U30 şi dimR U3 (eventual utilizând un program pentru rezolvarea sistemului
de ecuaţii liniare obţinut din condiţia ca o matrice 3 × 3 să fie magică, cu constanta 0).
14
3. Aplicaţii liniare şi matrice
1. Să se determine care dintre următoarele funcţii este o aplicaţie liniară:
 
2x + 3y
x
(a) f : R2 −→ R3 , f = y
y
x −y
   
x x
(b) f : R3 −→ R3 , f  y  = y 2 + z 3 
z x+y
 
x−1
x
(c) f : R2 −→ R3 , f =  x + y
y
2x − y
R R

P (1) P 2 (0)
(d) f : ≤2 [X] → M2 ( ), f (P (X)) =
P ′ (1) 0
(e) f : M2 (R) → M2 (R), f (A) = tr(A)I2 + At
 
x
R3 R

x + y − 2z x+y
(f) f : → M2 ( ), f y =
 
z x+y−z
z
(g) f : R≤3[X] → R≤3[X], f (P (X)) = P ′′(X) − 2P ′(X)
Z1
(h) f : R≤2 [X] → R≤2 [X], f (P (X)) = X 2 tP (t)dt
0
(i) f : R≤2 [X] → R≤2 [X], f (P ) = X(P (X + 2) − P (X − 2))

4 1 2 −4
(j) f : M2 (R) → M2 (R), f (X) = X − X
−1 1 −1 0
Pentru fiecare dintre aplicaţiile liniare determinate mai sus, aflaţi matricea asociată ı̂n raport cu
baza (bazele) canonice, nucleul şi imaginea (bază, dimensiune).
Soluţie.
      
 2 3  2 3
(a) Da, Ker(f ) = {0}, Im(f ) = Sp 0 ,  1 , M (f ) = 0 1 .
1 −1 1 −1
 
(b) Nu
(c) Nu
(d) Nu
 
2 0 0 1
R
0 0 1 0
(e) Da, Ker(f ) = {02 }, Im(f ) = M2 ( ), M (f ) = 
0
.
1 0 0
1 0 0 2
15
 
   1 1 −2
1 
1 1 −2 0 1 1 0

(f) Da, Ker(f ) = Sp −1 , Im(f ) = Sp , , M (f ) =  .
0 1 1 −1 0 0 1
0
 
1 1 −1
 
0 0 0 0
R
−6 0 0 0
(g) Da, Ker(f ) = {1}, Im(f ) = ≤2 [X], M (f ) = 
 6 −4

0 0
0 2 −2 0
(h) Da, Ker(f ) = {aX2 + bX +c ∈ R≤2[X] | a
4
+ b
3
+ 2c } = Sp {2X 2 − 1, 3X − 1}, Im(f ) =
1 1 1
4 3 2
Sp {X 2 }, M (f ) =  0 0 0.
0 0 0
 
8 0 0
(i) Da, Ker(f ) = Sp {1}, Im(f ) = Sp {X 2 , X}, M (f ) = 0 4 0.
0 0 0
 
2 −1 4 0
R
1 −1 0 4
(j) Da, Ker(f ) = {02 }, Im(f ) = M2 ( ), M (f ) =  
1 0 4 −1
0 1 1 1
   
x αx + y + z
2. Considerăm aplicaţia liniară f : R3 → R 3
, f  y  = x + αy + z , unde α ∈ R.
z x + y + αz
(a) Determinaţi nucleul, imaginea şi matricea asociată aplicaţiei liniare f ı̂n raport cu baza
canonică (discuţie după α).
(b) Arătaţi că pentru α = −2, există o bază a spaţiului R3 ı̂n raport cu care matricea asociată
lui f are prima coloană nulă.
(c) Arătaţi că pentru α = 1, există o bază a spaţiului R3 ı̂n raport cu care matricea asociată
lui f are primele două coloane nule.
Soluţie.
 
α 1 1
(a) M (f ) =  1 α 1, det M (f ) = (α − 1)2 (α + 2)
1 1 α
Cazul I: α ̸= 1, α ̸= −2
Ker(f ) = {0}, Im(f ) = 3 R
Cazul II: α= 1       
x  1 0   1 
Ker(f ) = { y | x + y + z = 0} = Sp
   0 ,
  1 , Im(f ) = Sp 1
z −1 −1 1
   
Cazul III: α 
= −2      
 1  x  1 0 
Ker(f ) = Sp 1 , Im(f ) = { y  | x + y + z = 0} = Sp  0 ,  1
1 z −1 −1
   
16
 
1
R
(b) Completăm baza din Ker(f ) la o bază pentru 3 : B = {v1 = 1 , v2 , v3 }. Atunci
1
f (v1 ) = 0 = 0v1 + 0v2 + 0v3 , deci prima coloană a matricei M (f )B va fi nulă.
(c) Analog.
3. Determinaţi
  aplicaţia
  liniară f :
3
→
3
R, ştiind
 R
că matricea sa ı̂n raport cu baza
1 0 0 1 1 2
B = {1 , 1 , 1} este M (f )B = −1 2 1.
0 0 1 1 3 4
Soluţie.
 
x
Fie v = y  un vector arbitrar din
 R3 şi Bc baza canonică din R3. Atunci din relaţiile
z
• [f (v)]B = M (f )B [v]B
• [f (v)]Bc = PBBc [f (v)]B
• [v]B = (PBBc )−1 [v]Bc
rezultă
[f (v)]Bc = PBBc M (f )B (PBBc )−1 [v]Bc
de unde
     −1    
x 1 0 0 1 1 2 1 0 0 x y+z
f  y  = 1 1 1 −1 2 1 1 1 1  y  = −5x + 6y + z 
z 0 0 1 1 3 4 0 0 1 z −2x + 3y + z
     
1 −1 1
4. Fie f : 3
R
→ 2
R
aplicaţia liniară a cărei matrice ı̂n raport cu bazele B = {1 ,  1 , 1},
1 0 0
2 −1 3 −1 0
B′ = { , } este M (f )BB′ = . Să se determine explicit f , nucleul şi
1 1 −1 1 2
imaginea sa.
Soluţie. Procedând ca la exerciţiul precedent, rezultă
1 −1 1 −1 x
     
x 1
x − 25 y + 9z

2 −1 3 −1 0  2
f y =
  1 1 1   y =

1 1 −1 1 2 x+y
z 1 0 0 z
 
 −3 
Ker(f ) = Sp  3 , Im(f ) = 2 R
1
 
5. Să se determine toate aplicaţiile liniare f : R2 −→ R2 care transformă dreapta d1 : y = x ı̂n

dreapta d2 : y = 3x.
Soluţie. Fie M (f ) matricea aplicaţiei liniare
ı̂n raport cu baza canonică
din R 2
.
Atunci
R2 R

2 x x a b x
f : → satisface relaţia f = M (f ) . Punând M (f ) = , rezultă f =
y y c d y
17

ax + by x x(a + b)
. În particular, f = . Din condiţia x(c + d) = 3x(a + b) pentru
cx + dy x x(c + d)
R

a b x
orice x, rezultă c + d = 3a + 3b, de unde M (f ) = , cu a, b, c ∈ şi f =
c 3a + 3b − c y
ax + by
cx + (3a + 3b − c)y
    
1 0 
R R

3 2
6. Determinaţi o aplicaţie liniară f : → cu proprietatea că Ker(f ) = Sp  1 , 1 şi
 
−1 2
 

2
Im(f ) = Sp . Este f unică?
3
Soluţie. Se completează baza din nucleu cu un vector nenul v până la o bază ı̂n 3 şi se R
2
pune condiţia f (v) = λ , f (v) ̸= 0. f nu este unică: depinde de alegerea vectorului v şi a
3
scalarului λ.
 
x + 2y
x
7. Fie f : R2 −→ R3 aplicaţia liniară definită prin f =  −x. Să se determine:
y
y
(a) Matricea lui f ı̂n raport cu bazele canonice;

     
1 2 3
1 −2
(b) Matricea lui f ı̂n raport cu bazele B = { , } şi B ′ = {1 , 2 , 0}.
3 4
1 0 0
(c) Nucleul şi imaginea lui f (bază şi dimensiune).
Soluţie.
 
1 2
(a) M (f ) = −1 0.
0 1
     
1 0 0
R

1 0 2 ′
(b) Fie Bc = { , } baza canonică din şi Bc = { 0 , 1 , 0} baza canonică
    
0 1
0 0 1
R
din 3 . La schimbarea bazelor Bc → B, B ′ → Bc′ , matricea asociată aplicaţiei liniare se
modifică astfel:
′
M (f )BB′ = (PBBc′ )−1 M (f )BBcc′ PBBc
Formula de mai sus se obţine ca la curs: din compunerea aplicaţiilor liniare
R2 IdR2
/ R2 f
/ R3 IdR3
/ R3
B Bc Bc′ B′
avem f = IdR3 ◦ f ◦ IdR2 , de unde

′ ′
M (f )BB = M (IdR3 ◦ f ◦ IdR2 )BB
′ B′
= M (IdR3 )BBc′ M (f )Bcc M (IdR2 )BBc
′
= (PBBc′ )−1 M (f )BBcc′ PBBc
18
În cazul de faţă,
 −1    
1 2 3 1 2 3 4
1 −2
M (f )BB′ = 1 2 0 −1 0 =  −2 −1
3 4
1 0 0 0 1 8/3 4/3
       
7 1 2 3
1
Verificăm: de exemplu, f = −1 = 3 1 − 2 2 + 8/3 0
      
3
3 1 0 0
    
 1 2 
(c) Ker(f ) = {0}, Im(f ) = Sp  −1 , 0
 
0 1
 
R
8. Fie f : R3 → M2 ( ) o aplicaţie liniară cu proprietatea că
      
1 2 1 
1 1 3 2

f 0 =
  ,f 1 =
  , Ker(f ) = Sp  −1
−1 0 −1 1
0 0 1
 
Să se determine explicit f , să se afle Im(f ), o bază şi dimensiunea acesteia şi matricea lui f ı̂n
bazele canonice.
     
1 2 1
R
Soluţie. Vectorii 0 , 1 , −1 formează o bază ı̂n 3 . Atunci f est complet determinată:
0 0 1     
x x 1
ţinând cont că un vector oarecare  y  se scrie ı̂n această bază  y  = (x − 2y − 3z) 0 +

    z   z 0
2 1 x
3 2 1 1
(y +z) 1 +z −1, expresia lui f va fi f  y  = (y +z) +(x−2y −3z) =
−1 1 −1 0
0 1 z
 
1 1 0
x+y x−z  1 0 −1 
, iar matricea lui f ı̂n raport cu bazele canonice va fi M (f ) =  .
y + 2z − x y + z  −1 1 2 
0 1 1
1 0 0 1
Imaginea lui f este Im(f ) = Sp ,
1 1 −2 −1
9. Să se determine o aplicaţie liniară f : R3 [X] → R3 [X], astfel ı̂ncât Ker(f ) = Im(f ) = Sp{1 +
X 2 , X 2 + X 3 } şi să se scrie matricea lui f ı̂ntr-o bază care conţine polinoamele 1 + X 2 şi X 2 + X 3 .
Soluţie. Completăm la o bază ı̂n R3 [X], de exemplu {1 + X 2 , X 2 + X 3 , 1, X} şi definim f (1 +
X 2 ) = f (X 2 + X 3 ) = 0, f (1) = 1 + X 2 , f (X) = X 2 + X 3 , pe care o prelungim prin liniaritate.
Atunci f este o aplicaţie liniară cu proprietăţile cerute.
10. Fie f : R3 → R3 aplicaţia liniară (de ce?) care asociază fiecărui punct proiecţia sa pe planul de
ecuaţie x + y − 2z = 0. Să se expliciteze f şi să determine matricea lui f ı̂n baza canonică.
 
x
Soluţie. Fie U = { y  | x + y − 2z = 0} = Ker(A), unde A = 1 1 −2 . Atunci U ⊥ =


z
19
          
1  x x x x
R

Im(At ) = Sp  1 şi pentru orice vector  y  ∈ 3 , prU  y  =  y  − prU ⊥  y  =
 −2 z z  z z
 
    
x 1 5x − y + 2z 5 −1 2
 y  − x+y−2z  1 = 1 −x + 5y + 2z ; M (f ) = 1 −1 5 2 .
6 6 6
z −2 2x + 2y + 2z 2 2 2
11. Pentru fiecare dintre aplicaţiile liniare din exerciţiile precedente, stabiliţi dacă este injectivă,
surjectivă sau bijectivă.

12. Care dintre următoarele funcţii sunt aplicaţii liniare ı̂ntre spaţiile vectoriale indicate?
R R, f (A) = det(A), k = R.
(a) f : Mn ( ) →
(b) f : M2,3 (R) → M3,2 (R), f (A) = At , k = R.
(c) R3→ R3, fa(v) = v × a, unde a ∈ R3
fa :  este un vector fixat (reamintim  că dacă
x a1 a3 y − a2 z
v =  y  şi a = a2 , atunci produsul vectorial v × a este vectorul a1 z − a3 x).
z a3 a2 x − a1 y
(d) f : Rn[X] → Rn+1[X], f (P (X)) = XP (X), k = R.
(e) f : Rn [X] → R2n [X], f (P (X)) = P (X 2 ), k = R.
(f) f : Rn [X] → R2n [X], f (P (X)) = (P (X))2 , k = R.
Z 1
(g) f : C[0, 1] → R, f (φ) = φ(t) dt, unde C[0, 1] este spaţiul vectorial al funcţiilor continue
[0, 1] → R şi k = R.
0
(h) f : C → C, f (z) = z, k = R
(i) f : C → C, f (z) = z, k = C
13. Pentru fiecare dintre aplicaţiile liniare identificate ı̂n exerciţiul anterior (mai puţin subpunctul
(g)), determinaţi matricea ı̂n raport cu bazele canonice, nucleul, imaginea, câte o bază şi dimensiunea
acestor subspaţii.
14. În fiecare din cazurile de mai jos, verificaţi dacă există o aplicaţie liniară care satisface condiţiile
indicate, dacă este unică şi dacă poate fi determinată valoarea sa ı̂n vectorul indicat.
R R

2 1 2 2 2 −1
(a) f : → 2 [X], f = 2 − 3X + X , f =1−X ; f =?
1 3 2
R R

1 2 2 −3 −2
(b) f : 2 [X] → M2 ( ), f (1 − X) = , f (2 + X + X ) = , f (1 − 4X − X 2 ) =
3 4 −4 −1
1 0
; f (X 2 ) =?
0 0
R R

1 −1 1 0 0 1
(c) f : M2 ( ) → , f = 1, f = −1, f = 2; f (I2 ) =?
0 0 −1 0 1 0
20
 
P (0)
R R
15. Fie f : 2 [X] → 3 aplicaţia liniară f (P ) = P (1). Determinaţi matricea asociată lui f ı̂n
P (2)
raport cu bazele canonice şi cercetaţi dacă f este un izomorfism.
R R

2 3
16. Determinaţi a ∈ R astfel ı̂ncât aplicaţia liniară f : M2 ( ) → M2 ( ), f (X) = X−
0 4
3 0
X să fie un izomorfism.
0 a
R R R
17. Pentru fiecare matrice A ∈ M2 ( ) considerăm aplicaţia liniară fA : M2 ( ) → M2 ( ), fA (X) =
AX − XA.
(a) Determinaţi Ker(fA ) şi deduceţi când este fA un izomorfism.

R
(b) Scrieţi matricea asociată lui fA ı̂n raport cu baza canonică din M2 ( ) şi verificaţi rezultatul
obţinut anterior.
(c) Scrieţi matricea lui fA , de data aceasta ı̂n raport cu baza

1 0 0 1 0 0 1 0
, , ,
0 −1 0 0 1 0 0 1
R
(verificând ı̂n prealabil că aceste matrice formează ı̂ntr-adevăr o bază pentru M2 ( )). Ce
observaţi?
18. Pentru fiecare dintre cazurile de mai jos, determinaţi matricea asociată aplicaţiei liniare specificate,
ı̂n raport cu baza/bazele indicate, nucleul şi imaginea (inclusiv o bază şi dimensiunea acestor
subspaţii). Dacă nu se precizează nici o bază, se va considera baza canonică. Precizaţi dacă
aplicaţia liniară este injectivă, surjectivă sau bijectivă.
 
x
R R

y + z
(a) f : 3 → 2 , f  y  = .
y − 2x
z
R R

a b
(b) f : M2 ( ) → 2 [X], f = (a + d) + X(c − d) + X 2 (a − c).
c d
R R

x x
(c) f : 2 → 2 , f este simetricul vectorului faţă de dreapta y = 3x; baza
y y
−3 1
{ , }.
1 3
   
x x
(d) f : R 3
→ R3
, f y este proiecţia vectorului y  pe planul π : 2x − y − 2z = 0; baza
  
    z  z
2 2 −1
{ −1 , 2 ,
     2}.
−2 1 −2
R R
(e) f : 2 [X] → 2 [X], f (P ) =
P (X + h) − P (X)
h
, unde h ∈ R∗ este o constantă fixată.
Interpretaţi geometric aplicaţia liniară f .
(f) f : R2[X] → R2[X], f (P ) = P (1) + P ′(1)(X − 1). Interpretaţi geometric aplicaţia liniară
f.
21
R
(g) V este -spaţiul vectorial generat de funcţiile sin(x) şi cos(x). Aplicaţia liniară este f :
V → V , f (φ) = φ′ , iar baza pentru V este {sin(x), cos(x)}.
(h) Acelaşi spaţiu vectorial ca mai sus, f : V → V , f (φ) = φ(x − π2 ).
19. (Jocul Lights Out) Jocul constă dintr-o matrice de dimensiune 5 × 5, fiecare căsuţă a matricei
conţinând un buton cu un led. La ı̂nceputul jocului o parte dintre butoane sunt aprinse. Scopul
jocului este de a stinge toate butoanele din matrice. Pentru aceasta se pot apăsa pe rând
anumite butoane ale matricei. La apăsarea unui buton se va modifica starea butonului respectiv,
dar şi starea butoanelor adiacente orizontal şi vertical. Astfel, dacă unul din cele (maxim) cinci
butoane era aprins, el se va stinge, iar dacă era stins se va aprinde. Vom modela jocul cu ajutorul
Z
algebrei liniare peste corpul 2 = {0, 1}: fiecărei configuraţii ı̂i va corespunde o matrice binară,
0 reprezentând un buton stins, iar 1 un buton aprins.
Vom utiliza un vector b ∈ Z252 pentru configuraţia iniţială a matricei

b = (b11 b12 . . . b15 b21 . . . b55 )t
De exemplu, configuraţia ı̂n care sunt aprinse doar butoanele de pe a doua coloană va fi
b = (0 1 0 0 0 0 1 0 0 0 0 1 0 0 0 0 1 0 0 0 0 1 0 0 0)t
Observaţi că apăsarea oricărui buton de două ori are ca efect revenirea la configuraţia de start, şi
că nu are importanţă ordinea ı̂n care apăsăm butoanele. În consecinţă, procesul este echivalent
celui ı̂n ordine inversă: se pleacă de la configuraţia nulă (toate butoanele sunt stinse) şi se
urmăreşte atingerea configuraţiei b.
Fiecare strategie (secvenţă de butoane apăsate) poate fi reprezentată printr-un vector x ∈ Z252
x = (x11 x12 . . . x15 x21 . . . x55 )t
unde xij = 1 dacă se apasă butonul de pe poziţia (i, j), altfel xij = 0.
Atunci putem obţine configuraţia b pornind de la configuraţia nulă şi urmând strategia x dacă
b11 = x11 + x12 + x21
b12 = x11 + x12 + x13 + x22
b13 = x12 + x13 + x14 + x23 etc.
Cu alte cuvinte, b = Ax, unde A este următoarea matrice cu 25 linii şi 25 coloane
 
B I O O O
 I B I O O
 
A=  O I B I O 

O O I B I 
O O O I B
22
Pentru simplificare, am notat mai sus cu I matricea identică I5 , cu O matricea nulă )5 şi
 
1 1 0 0 0
1 1 1 0 0 
B= 0 1 1 1 0 

0 0 0 1 1
Deci putem modela jocul cu ajutorul aplicaţiei liniare f : 25 Z 25

Z
2 → 2 , f (x) = Ax. O configuraţie
Z
b ∈ 25 Z
25
2 este câştigătoare dacă există o strategie x ∈ 2 prin care să se stingă toate butoanele;
echivalent, dacă b ∈ Im(f ).
(a) Câte configuraţii iniţiale b există?

(b) Utilizând eventual un program de calcul, determinaţi dimensiunea subspaţiului Im(f )
(echivalent, dimZ25 2
Im(A)) şi cercetaţi dacă f este surjectivă (adică dacă toate configuraţiile
iniţiale sunt câştigătoare).
(c) (opţional) Pentru fiecare configuraţie b ∈ Z225 câştigătoare, câte strategii x ∈ Z225 există (cu
alte cuvinte, câte soluţii va avea ecuaţia Ax = b)?
23
4. Valori şi vectori proprii; diagonalizare
1. Calculaţi A−1 folosind polinomul caracteristic al matricii A:
 
1 2 0 2 1
(a) A =
2 3 (b) A =  −1 1 0 
0 0 2
Soluţie.
(a) PA (X) = X 2 − 4X − 1, rezultă A−1 = A − 4I2
(b) PA (X) = −X 3 + 3X 2 − 4X + 4 şi A−1 = 41 (A2 − 3A + 4I3 )
2. Pentru fiecare
dintre matricile următoare, să se verifice dacă este diagonalizabilă, şi ı̂n caz
afirmativ să se
diagonalizeze:
   
22 0 1 0 7 2 −2
(a) A =
31 (d) A =  −4 4 0  (g) A =  2 4 −1
−2 1 2 −2 −1 4
 
−6 9 −1 −1 0
 
(b) A = 2 −3 7
−4 6 (e) A =  0 −1 −1  (h) A = 0 5 1
0 0 −1 0 0 −1
   
0 1 1 2 0 0
(c) A =  1 0 1  (f) A =  −2 1 0 
1 1 0 3 1 1
Soluţie.
(a) Da; valorile proprii sunt λ1 = 1, λ2
= 4, ambele
cu multiplicitatea algebrică
1, şi subspaţiile
−2 1
vectorilor proprii sunt Vλ1 = Sp , respectiv Vλ2 = Sp . Rezultă A =
1 1
−2 1 1 0
P DP −1 , unde P = şi D = .
1 1 0 4
(b) Nu; o singură valoare
proprie λ = 0 cu multiplicitatea a(λ) = 2, cu subspaţiul vectorilor
3
proprii Vλ = Sp , g(λ) = 1.
2
(c) Da; valorile proprii sunt
 λ1 =−1cu a(λ
 1 ) = 2, λ2 = 2 cu a(λ2 )=1,şisubspaţiile vectorilor
 1 0   1 
proprii sunt Vλ1 = Sp  0 ,  1 , respectiv Vλ2 = Sp 1 .
−1 −1 1
   
   
1 0 1 −1 0 0
Rezultă A = P DP −1 , unde P =  0 1 1 şi D =  0 −1 0.
−1 −1 1 0 0 2
(d) Nu;osingură
  valoare
 proprie λ = 2 cu multiplicitatea a(λ) = 3, cu vectorii proprii Vλ =
 1 0 
Sp  2 , 0 , g(λ) = 2.
 
0 1
 
24
(e) Nu; o singură valoare
 proprie
 λ = −1 cu multiplicitatea a(λ) = 3, cu subspaţiul vectorilor
 1 
proprii Vλ = Sp 0 , g(λ) = 1.
1
 
(f) Nu; două valori proprii

 λ1 =
1 cu a(λ1 ) = 2, λ2 = 2 cu a(λ2 ) 
=1, şi 
subspaţiile
 vectorilor
 0   1 
proprii sunt Vλ1 = Sp 0 , g(λ1 ) = 1, respectiv Vλ2 = Sp −2 , g(λ2 ) = 1.
1 1
   
(g) Da; două valori proprii λ1 = 3 cu a(λ1 ) = 2, λ2 = 9 cu a(λ2 ) = 1.

      
 1 0   2 
Subspaţiile vectorilor proprii Vλ1 = Sp  0 , 1
   , g(λ1 ) = 2, şi Vλ2 = Sp  1 ,
2 1 −1
   
g(λ2 ) = 1.
   
1 0 2 3 0 0
Rezultă A = P DP −1 , unde P = 0 1 1 şi D = 0 3 0.
2 1 −1 0 0 9
(h) Da; trei valori proprii λ1 = 2 cu a(λ1 ) = 1, λ2 = 5 cu a(λ2 ) = 1, λ3 = −1 cu a(λ3 ) = 1.
   
 1   −1 
Subspaţiile vectorilor proprii Vλ1 = Sp 0 , g(λ1 ) = 1, Vλ2 = Sp  1 , g(λ2 ) = 1,
0 0
   
  
 15 
şi Vλ3 = Sp  1 , g(λ3 ) = 1.
−6
 
   
1 −1 15 2 0 0
Rezultă A = P DP −1 , unde P = 0 1 1 şi D = 0 5 0.
0 0 −6 0 0 −1
3. Determinaţi câte o soluţie pentru fiecare dintre următoarele ecuaţii matriceale:
 
1 3 −3
2 2
(a) A4 = (b) A2 =  0 4 5 
1 3
0 0 9
Soluţie.
 Dacă A 
k
= B şi B e diagonalizabilă B = P DP −1 , unde P este o matrice
 inversabilă 
şi
λ1 0 a1 0
D=
 . .. ′ −1
 este o matrice diagonală, atunci A = P D P , unde D = 
 ′  . .. 

0 λn 0 an
k
şi ai = λi , i = 1, n.
4. Pentru fiecare dintre matricile de mai jos, să se arate că nu sunt diagonalizabile peste
R
şi să
a 1
se determine (după caz) o descompunere de forma P DP −1 , unde D este de tipul sau
0 a
R

a b
, cu P, D ∈ M2 ( ):
−b a

1 2 5 −2
(a) A = (b) A =
−2 −3 2 1
25

−1 4 0 5
(c) A = (d) A =
−2 3 −1 −4
Soluţie.
R

x
(a) A are o singura valoare proprie λ = −1, şi Vλ = { | x ∈ }. Atunci A − λI2 =
−x
R

2 2 2 1
. Alegem v2 ∈ astfel ı̂ncât v1 = (A − λI2 )v2 ̸= 0; de exemplu, v2 =
−2 −2 0
2 2 1
. Atunci A = P DP −1 , unde P = v1 | v2 =

conduce la v1 = şi D =
−2 −2 0
−1 1
.
0 −1
−1
2 1 3 1 2 1
(b) Analog, se obţine A =
−2 0 0 3 −2 0
(c) Valorile proprii sunt complexe, de
multiplicitate
1: λ = 1 + 2i, λ̄ = 1 − 2i. Un vector
2 2
propriu pentru λ = 1 + 2i este v = , cu partea reală u = şi partea imaginară
1+i 1
0
w = . Fie a = 1 partea reală a valorii proprii λ şi b = 2 partea imaginară a lui λ;
1
−1
2 1 a b 1 2
atunci A = P DP , unde P = u | w = şi D = = .
1 1 −b a −2 1
−1
5 0 2 1 5 0
(d) Analog, rezultă A =
2 1 −1 2 2 1
5. Două firme de distribuit pizza, Pizza Hut (H) şi Cuptorul cu Lemne (C), monopolizează piaţa
din Bucureşti. Studiile indică 10% şanse ca un client de la Pizza Hut să se ducă la Cuptorul cu
Lemne, ı̂n timp ce sunt 20% şanse ca un client de la Cuptorul cu Lemne să treacă la Pizza Hut.
Presupunem că un client obişnuit comandă pizza zilnic şi că astăzi pizza vine de la Pizza Hut.
Peste un an de zile, care este probabilitatea ca pizza să vină de la Cuptorul cu Lemne?
H C

H 0.9 0.2
Soluţie. Fie A = matricea probabilităţilor de tranziţie şi
C 0.1 0.8
( 0.1
) w
0.9 Hi C 0.8
0.2
graful asociat. Atunci comportamentul peste un an de zile, condiţionat de comportamentul de

H C

365 H ... ...
astăzi, va fi determinat de matricea A = . Să observăm că matricea A este
C ? ...
diagonalizabilă: −1
2 1 1 0 2 1
A=
1 −1 0 0.7 1 −1
deci
−1 −1
365 2 1 1 0 2 1 2 1 1 0 2 1 2/3 2/3
A = ≈ =
1 −1 0 0.7365 1 −1 1 −1 0 0 1 −1 1/3 1/3
26
Rezultă 33% şanse ca pizza să vină de la Cuptorul cu Lemne.
6. Determinaţi termenul general al şirului care verifică recurenţa liniară:
(a) xn+2 = xn+1 + 2xn , x0 = 1, x1 = 2
(b) xn+3 = 6xn+2 − 11xn+1 + 6xn , x0 = 1, x1 = 0, x2 = −1
 

xn+k
 xn+k−1
xn+k−1   ..
 .
(indicaţie: scrieţi recurenţa sub formă matriceală  .. = A  )
 
.
 .
.
.
  
xn+1 xn
   

xn+k
 xn+k−1 
xn
 xk−1
xn+k−1   ..  xn−1   ..
 .  n−k+1
 .
Soluţie. Dacă recurenţa se scrie  .. = A  , atunci  = A
   
.. .
..
  
..
.
  
. .
    
xn+1 xn xn−k+1 x0
şi problema se reduce la calculul puterilor matricei A.
n−1
xn+2 1 2 xn+1 xn 1 2 x1 1 2
(a) = =⇒ = . Fie A = ; atunci
xn+1 1 0 xn xn−1 1 0 x0 1 0
−1
2 1 2 0 2 1
A= , de unde rezultă xn = 2n .
1 −1 0 −1 1 −1
(b) Analog, xn = 12 (−2n+2 + 3n + 5).
R
7. Să se arate că dacă A ∈ M3 ( ), atunci polinomul caracteristic al matricei A este
1
PA (X) = −X 3 + tr(A)X 2 − (tr(A)2 − tr(A2 ))X + det(A)
2
Soluţie. Prin calcul direct.
R
8. Fie A ∈ Mn ( ). Arătaţi următoarele:
(a) Dacă A este inversabilă, atunci λ ∈ R este valoare proprie pentru A dacă şi numai dacă
λ−1 este valoare proprie pentru A−1 .
(b) Dacă λ ∈ R este valoare proprie pentru A, atunci λ2 este valoare proprie pentru A2.
(c) Dacă există m ∈ N astfel ı̂ncât Am = 0n , atunci singura valoare proprie a matricei A este
0.
Soluţie.
(a) A inversabilă ⇐⇒det(A) ̸= 0 ⇐⇒λ = 0 nu este valoare proprie pentru A.

Fie acum A o matrice inversabilă.
R R
Atunci λ ∈ este valoare proprie pentru A ⇐⇒ există v ∈ n , v ̸= 0 astfel ı̂ncât Av = λv
R
⇐⇒ există v ∈ n , v ̸= 0 astfel ı̂ncât A−1 v = λ1 v ⇐⇒ λ−1 este valoare proprie pentru A−1 .
(b) Analog.
R R
(c) Fie λ ∈ o valoare proprie pentru A; atunci există v ∈ n , v ̸= 0 astfel ı̂ncât Av = λv.
Avem A2 v = A(Av) = A(λv) = λ2 v, . . . , Am v = λm v; dar Am = 0n , de unde λm = 0 şi
deci λ = 0.
27
9. Reamintim că λ ∈ k este valoare proprie a endomorfismului f : V → V dacă există v ∈ V ,
v ̸= 0 astfel ı̂ncât f (v) = λv. În acest caz, v se numeşte vector propriu asociat valorii proprii λ.
Valorile proprii ale unui endomorfism f coincid cu valorile proprii ale matricei asociate M (f )B
ı̂n raport cu o bază B (şi nu depind de baza aleasă).
Pentru fiecare dintre aplicaţiile liniare de mai jos, să se determine valorile şi vectorii proprii,
şi să se cerceteze dacă sunt diagonalizabile (reamintim că o aplicaţie liniară f : V → V este
diagonalizabilă dacă matricea asociată M (f )B este diagonalizabilă, unde B este o bază ı̂n V ):
R R
(a) f : M2 ( ) → M2 ( ), f (X) = X − X t .
(b) f : Mn (R) → Mn (R), f (X) = X t .
(c) f : R≤2 [X] → R≤2 [X], f (P (X)) = P ′ (X).
(d) f : R≤2[X] → R≤2[X], f (P (X)) = P (X + 1) − P (X).
(e) f : R2 → R2 , f este simetria faţă de o dreaptă d fixată care trece prin origine.
(f) f : R2 → R2 , f este proiecţia pe o dreaptă d fixată care trece prin origine.
(g) f : R2 → R2 , f este aplicaţia liniară care roteşte un vector cu unghiul α ∈ R ı̂n jurul
originii ı̂n sens trigonometric.
Soluţie.
 
0 0 0 0
0 1 −1 0
(a) Matricea asociată lui f ı̂n raport cu baza canonică este A = 
0 −1
, cu valorile
1 0
0 0 0 0
proprii λ1 = 0 cu a(λ1 ) = 3, şi λ2 = 2, cu a(λ2 ) = 1. Subspaţiile proprii vor fi Vλ1 =
R R
{X ∈ M2 ( ) | f (X) = 02 } = {X ∈ M2 ( ) | X t = X} (deci matricele simetrice sunt
vectori proprii pentru f corespunzători valorii proprii λ1 = 0) şi Vλ1 = {X ∈ M2 ( ) | R
f (X) = {X
= 2X} ∈ M2 R
( ) | X t = −X} (matricele
antisimetrice). Avem Vλ1 =
1 0 0 1 0 0 0 1
Sp , , şi Vλ2 = Sp . Deoarece g(λi ) = a(λi ), i =
0 0 1 0 0 1 −1 0

1 0 0 1 0 0 0 1
1, 2, f este diagonalizabil, ı̂n raport cu baza , , , având
0 0 1 0 0 1 −1 0
 
0 0 0 0
0 0 0 0
matricea 0 0 0 0 (verificaţi!)

0 0 0 2
(b) Analog rezultă f diagonalizabil, cu aceiaşi vectori proprii.
 
0 1 0
(c) Matricea asociată lui f ı̂n raport cu baza canonică este A = 0 0 2, cu valorea proprie
0 0 0
R R
triplă λ = 0. Subspaţiul propriu va fi Vλ = {P ∈ ≤2 [X] | f (P (X)) = 0} = {P ∈ ≤2 [X] |
gradP = 0} (deci polinoamele constante sunt vectori proprii pentru f corespunzători valorii
proprii λ = 0). Deoarece g(λ) = 1 < a(λ), f nu se diagonalizează.
(d) Analog; f nu este diagonalizabil.
R
(e) Fie λ o valoare proprie şi v ∈ 2 , v ̸= 0 un vector propriu corespunzător. Din f (v) = λv
rezultă că vectorul v este coliniar cu simetricul său =⇒ λ = 1 (v aparţine dreptei) sau
λ = −1 (v este ortogonal dreptei). Rezultă că f este diagonalizabil.
28
(f) Analog.
(g) Un vector v este coliniar cu vectorul obţinut ı̂n urma rotaţiei sale cu un unghi α ⇐⇒
α = kπ, k ∈ Z. Rezultă că pentru α ̸= kπ, f nu se diagonalizează peste (are valori R
proprii complexe!). Pentru α = kπ, k par, f = Id, iar pentru α = kπ, k impar, f = −Id. În
ambele cazuri f este deja diagonal.
10. Această problemă ilustrează utilizarea matricelor ı̂n algoritmul PageRank (folosit de motorul de
căutare Google ı̂n afişarea rezultatelor).6 Problema de faţă consideră un sistem mini-internet cu
4 pagini web, cu link-uri după cum urmează:
1O c / 2
{
#
3 o 4
Care este cea mai importantă pagină? Pentru a răspunde, parcurgeţi următorii paşi:
(a) Adăgaţi etichete (probabilităţi) grafului de mai sus, ı̂n care am indicat legăturile dintre
pagini, tinând cont că fiecare pagină distribuie relevanţa sa ı̂n mod egal paginilor către care
conţine link-uri. De exemplu, pagina 1 are 3 link-uri, deci de la nodul 1 vor pleca trei arce
cu eticheta 31 fiecare, etc.
(b) Scrieţi matricea de adiacenţă asociată grafului.
(c) Deduceţi care este pagina cea mai relevantă, utilizând matricea de adiacenţă a grafului.
Soluţie.
(a)
1
1O c
3 / 2
1
2
1 1 1
1 3 1
3 2 2
{
#
3 o 1
4
2
0 0 1 21
 
 1 0 0 0 
(b) A =  3 
 1 1 0 1 
3 2 2
1 1
3 2
0 0
(c) La curs am văzut că vectorul de relevanţă al paginilor este vector propriu corespunzător
valorii proprii λ = 1:
Ar = r
6
Algoritmul a fost inventat de Larry Page (de unde provine şi denumirea algoritmului) şi Sergey Brin, ambii fiind
ı̂n perioada respectivă studenţi la master la Univ. Stanford, plecând de la ideea că relevanţa unei pagini depinde de
paginile care au link-uri către/dinspre aceasta.
29
 
12a
R.
 4a
 9a, unde a ∈
de unde obţinem r =  Punând condiţia ca r să reprezinte un vector

6a
 12 
31
4
de probabilităţi (suma componentelor sale să fie 1), rezultă r =  31 
 9 . Deci pagina 1 este
31
6
31
cea mai importantă.

11. Pentru fiecare dintre matricele de mai jos, determinaţi valorile şi vectorii proprii:
   
4 2 1 4 0 1 −2 0 1 0
(a) (c)
−7 −5 −1 1 (e) 0 1 0 (g) −3 2 1
1 −1 3 −4 −1 4
     
1 2 0 1 0 0 0 2 −1
−7 −4 (d) 0 3 0  (f)  1 2 0 (h) −1 3 −1
(b)
4 1 2 −4 2 −3 5 2 −1 2 0
Pentru matricele de la punctele 11b, 11g, 11h utilizaţi teorema Hamilton Cayley pentru a calcula
A−1 şi A2021 .
12. Determinaţi valorile proprii şi valorile proprii pentru fiecare dintre matricele specificate mai jos.
Ce observaţi?

1 4
(a) A = , A + I2
2 3

0 2
(b) A = , A−1
1 1

−1 3
(c) A = , A2
2 0

3 0 1 1
(d) A = ,B = ,A + B
1 1 0 3

1 0 1 2
(e) A = ,B = , AB, BA – ı̂n acest caz, se obţin valorile proprii ale matricei
1 1 0 1
AB ca produse dintre valorile proprii ale matricei A şi cele ale matricei B? coincid valorile
proprii ale matricelor AB şi BA?
13. Pentru fiecare dintre matricele de la Exerciţiul 11, decideţi dacă este diagonalizabilă şi, ı̂n
caz afirmativ, aduceţi-o la forma diagonală (peste corpul numerelor reale R
sau peste corpul
C
numerelor complexe , după caz).
14. Pentru fiecare dintre endomorfismele de mai jos, să se determine valorile şi vectorii proprii. În
cazul ı̂n care spaţiul vectorial este finit dimensional, să se cerceteze dacă endomorfismul indicat
este diagonalizabil (un endomorfism f : V → V este diagonalizabil dacă matricea asociată M (f )B
ı̂n raport cu o bază B din V este diagonalizabilă):
30
   
x x
R R
(a) f : 3 → 3 , f  y  este proiecţia vectorului  y  pe planul π : 2x − y − 2z = 0.
z z
R R

−1 −1 0
(b) f : M2 ( ) → M2 ( ), f (X) = AXA , unde A =
2 1
(c) f : R2[X] → R2[X], f (P ) = P (1) + P ′(1)(X − 1).
(d) V = C ∞ (R) este R-spaţiul vectorial al funcţiilor φ : R → R de clasă C ∞ , f : V → V,
f (φ) = φ′ .
15. Un studiu referitor la o rezervaţie naturală din Carpaţi urmăreşte evoluţia lunară a două specii:
iepuri şi lupi. Un model simplificat este următorul: dacă x(n) reprezintă numărul iepurilor din
rezervaţie ı̂n luna n, respectiv y(n) este numărul lupilor ı̂n aceeaşi lună, atunci dinamica acestora
este modelată prin următorul sistem de recurenţe liniare:
(
x(n + 1) = 4x(n) − 2y(n)
y(n + 1) = x(n) + y(n)

x(n + 1) x(n)
(a) Scrieţi sistemul de mai sus sub formă matriceală =A .
y(n + 1) y(n)
(b) Să se arate că matricea A este diagonalizabilă şi să se aducă la forma diagonală.
(c) Deduceţi soluţia generală a sistemului x(n), y(n) şi comentaţi asupra evoluţiei demografice
a celor două specii.
(d) Dacă ı̂n prima lună de observaţie, ı̂n rezervaţie sunt x(0) = 2 iepuri şi y(0) = 3 lupi, ce se
ı̂ntâmplă pe termen lung? Care dintre cele două specii se va stinge prima? Dar dacă sunt
4 iepuri şi 2 lupi? Comentaţi rezultatul.
16. (Algoritmul PageRank) Se consideră un sistem mini-internet cu 4 pagini web, cu link-uri după
cum urmează:
o / 2
1O O

#/
3 4
Care este cea mai importantă pagină? Pentru a răspunde, parcurgeţi următorii paşi:
(a) Adăgaţi etichete grafului de mai sus, ı̂n care am indicat legăturile dintre pagini, tinând cont
că fiecare pagină distribuie relevanţa sa ı̂n mod egal paginilor către care conţine link-uri.
De exemplu, pagina 1 are 3 link-uri, deci de la nodul 1 vor pleca trei arce cu eticheta 13
fiecare, etc.
(b) Scrieţi matricea de relevanţă A asociată grafului.
(c) După câţi paşi sunt accesibile toate paginile? De exemplu, ı̂ntr-un pas nu se poate ajunge
la pagina 3 pornind de la pagina 2, dar ı̂n doi paşi este posibil, trecând prin pagina 1.
(d) Calculaţi valorile proprii ale matricei A (indicaţie: observaţi că λ = 1 este valoare proprie
pentru că A este o matrice stocastică7 , şi că λ = 0 este valoare proprie pentru A deoarece
7
R
O matrice pătratică A ∈ Mn ( ), A = (aij )i,j se numeşte stocastică dacă aij ≥ 0, ∀ i, j = 1, . . . , n şi
Pn
i=1 aij =
1, ∀i = 1, . . . , n.
31
A este neinversabilă – are două coloane egale) şi determinaţi subspaţiul vectorilor proprii
corespunzători valorii proprii λ = 1.
(e) Deduceţi că A este diagonalizabilă, A = P DP −1 .
(f) Dacă iniţial toate paginile erau considerate la fel de relevante, adică
 
1
1 1
v(0) =  
4 1
1
după n paşi vectorul de relevanţă devine v(n) = An v(0). Verificaţi că limn→∞ v(n) există
şi determinaţi această limită. Indicaţie: plecând de la relaţiile
lim v(n) = lim An = P ( lim Dn )P −1 v(0)

n→∞ n→∞ n→∞
şi inspectând cu atenţie ultimul produs de matrice, observaţi că nu este necesar calculul
ı̂ntregii matrice P −1 , ci doar al unor componente ale matricei.
(g) Determinaţi cea mai relevantă pagină.
32
5. Produs scalar şi ortogonalitate
1. Care dintre următoarele expresii determină un produs scalar pe spaţiul vectorial indicat?
(a) V = R3[X], ⟨P, Q⟩ = P (−1)Q(−1) + P (0)Q(0) + P (1)Q(1)

Z 1
(b) V = R3 [X], ⟨P, Q⟩ = P (x)Q(x)dx.
−1
R

x x
(c) V = 2
, ⟨ 1 , 2 ⟩ = x1 x2 + 4y1 x2 + 4x1 y2 + y1 y2
y1 y2
R

x x
(d) V = 2
, ⟨ 1 , 2 ⟩ = 2x1 x2 + y1 x2 + x1 y2 + y1 y2
y1 y2
Soluţie.
(a) Nu. Chiar dacă primele proprietăţi din definiţia produsului scalar sunt verificate, se observă
că ⟨P, P ⟩ = 0 implică P (−1) = P (0) = P (1) = 0. Dar P este un polinom de grad cel mult 3,
de unde obţinem că P (X) este un multiplu scalar al polinomului (X+1)X(X−1) = X 3 −X 2 ,
nu neapărat polinomul nul.
(b) Da.

x x
(c) Nu, deoarece ⟨ , ⟩ = x2 + 8xy + y 2 < 0 pentru x = 1, y = −1.
y y
(d) Da.
2. Fie (V, ⟨ , ⟩) un spaţiu euclidian şi u, v ∈ V doi vectori nenuli. Atunci:
(a) Inegalitatea Cauchy-Schwarz |⟨u, v⟩| ≤ ∥u∥ ∥v∥ devine egalitate dacă şi numai dacă vectorii
R
sunt coliniari: ∃ λ ∈ astfel ı̂ncât u = λv.
(b) ∥u + v∥ = ∥u∥ + ∥v∥ dacă şi numai dacă există λ ≥ 0 astfel ı̂ncât u = λv.
(c) ∥u∥ = ∥v∥ dacă şi numai dacă vectorii u − v şi u + v sunt ortogonali. Interpretare
geometrică.
(d) Produsul scalar se poate obţine din normă: ⟨u, v⟩ = 14 (∥u + v∥2 − ∥u − v∥2 )
(e) Să se arate că ∥u + v∥2 + ∥u − v∥2 = 2(∥u∥2 + ∥v∥2 ) şi să se interpreteze geometric.
Soluţie.
(a) Dacă u = λv, atunci |⟨u, v⟩| = |⟨λv, v⟩| = |λ| ∥v∥2 = ∥λv∥ ∥v∥ = ∥u∥ ∥v∥. Reciproc, să
presupunem că |⟨u, v⟩| = ∥u∥ ∥v∥. Reamintim că demonstraţia inegalitătii Cauchy-Schwarz
pleacă de la inegalitatea ⟨λu + v, λu + v⟩ ≥ 0, valabilă pentru orice λ ∈ . Aceasta R
se mai scrie λ2 ⟨u, u⟩ + 2λ⟨u, v⟩ + ⟨v, v⟩ ≥ 0. Deoarece discriminantul acestui trinom
⟨u,v⟩
este 4⟨u, v⟩2 − 4⟨u, u⟩⟨v, v⟩ = 0, rezultă că λ0 = − ⟨u,u⟩ este soluţia (dublă) a ecuaţiei
λ2 ⟨u, u⟩ + 2λ⟨u, v⟩ + ⟨v, v⟩ = 0, adică ⟨λ0 u + v, λ0 u + v⟩ = 0, de unde rezultă λ0 u + v = 0,
⟨u,v⟩
adică u, v sunt coliniari (linar dependenţi). Observaţi că v = −λ0 u = ⟨u,u⟩ u = pru v.
(b) ∥u + v∥ = ∥u∥ + ∥v∥ ⇐⇒ ∥u + v∥2 = ∥u∥2 + 2 ∥u∥ ∥v∥ + ∥v∥2 , dar ∥u + v∥2 = ∥u∥2 +
2⟨u, v⟩ + ∥v∥2 , de unde ⟨u, v⟩ = ∥u∥ ∥v∥ şi raţionamentul continuă ca la punctul (a).
33
(c) Rezultă din ⟨u − v, u + v⟩ = ⟨u, u⟩ − ⟨v, u⟩ + ⟨u, v⟩ − ⟨v, v⟩ = ∥u∥2 − ∥v∥2 . Geometric:
un paralelogram este romb dacă şi numai dacă diagonalele sunt perpendiculare.
(d) Prin verificare directă.
(e) Analog, se verifică prin calcul. Este identitatea paralelogramului: ı̂ntr-un paralelogram,
suma pătratelor laturilor este egală cu suma pătratelor diagonalelor.
3. Fie X o mulţime nevidă. O distanţă (metrică) pe X este o funcţie d : X × X → [0, ∞), care
verifică următoarele proprietăţi:
• d(x, x) = 0
• d(x, y) = d(y, x)
• d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z)
pentru orice x, y, z ∈ X.
   
x1 y1
Fie X = n
R  ..   .. 
şi d( .  ,  . ) = ni=1 |xi − yi |. Arătaţi că d este o distanţă pe
P
Rn, numită
xn yn
distanţa taxicab sau Manhattan.8 Pentru o mai bună intuiţie, consideraţi cazul n
= 2 şi
0
reprezentaţi grafic mulţimea vectorilor aflaţi la distanţă egală cu 1 de vectorul nul .
0
Soluţie. Se
utilizează
relaţia |x−y| ≤ |x−z|+|z −y|. Mulţimea vectorilor aflaţi la distanţă 1 de
0
vectorul nul (”cercul” cu centrul ı̂n origine şi de rază 1) este pătratul de ecuaţie |x|+|y| = 1,
0
reprezentat mai jos:
1
−1 1
−1
4. Fie spaţiul vectorial V = {f : [−π, π] → R| f continuă } cu produsul scalar

Z π
⟨f, g⟩ = f (x)g(x)dx
−π
(a) Arătaţi că pentru orice f ∈ V are loc relaţia

Z π π 12
√
Z
2

sin(x) f (x)dx ≤ π
f (x)dx
−π −π
8
Distanţa taxicab se utilizează, de exemplu, ı̂n teoria codurilor corectoare de erori (caz ı̂n care se mai ı̂ntâlneşte
şi sub denumirea de distanţă Hamming). O secvenţă   R
cu n cifre binare se poate identifica cu un vector din n . De
1
0
exemplu, secvenţa 1011 corespunde vectorului  1. Distanţa taxicab ı̂ntre două asemenea secvenţe de aceeaşi lungime

1
reprezintă numărul de biţi pe care secvenţele nu coincid. Codurile corectoare de erori urmăresc criptarea fiecărui caracter
al unui mesaj astfel ı̂ncât secvenţele criptate să se găsească la distanţa taxicab maximă unele de altele. Acest proces
minimizează posibilitatea ca printr-o eroare de transmisie (sau zgomot pe canalul de comunicaţie) o secvenţă codificată
să fie transformată ı̂n altă secvenţă din acelaşi mesaj. De asemenea, sunt mult mai mari şansele ca asfel de distorsiuni
de transmisie să fie detectate şi corectate rapid.
34
(b) Verificaţi că funcţiile 1, sin(x), cos(x), sin(2x), cos(2x) ∈ V sunt ortogonale.
x
(c) Determinaţi proiecţia funcţiei f ∈ V , f (x) = pe fiecare dintre cele cinci funcţii de la
2
punctul anterior. Utilizaţi eventual un program de calcul pentru a reprezenta grafic funcţia
f şi proiecţia sa pe subspaţiul Sp {1, sin x, cos x, sin 2x, cos 2x}. Ce observaţi?
Soluţie.
(a) Este inegalitatea Cauchy-Schwarz aplicată funcţiilor sin(x) şi f .

(b) Prin calcul direct (indicaţie: pentru simplificarea calculelor, ţineţi cont de paritatea funcţiilor
şi de faptul că intervalul [−π, π] pe care se integrează este centrat ı̂n origine).
(c) Prin calcul rezultă pr1 f = 0, prsin x f = sin x, prcos x f = 0, prsin 2x f = 21 sin 2x, prcos 2x f = 0,
deci ţinând cont de relaţiile de ortogonalitate de la punctul precedent obţinem
1
prSp{1,sin x,cos x,sin 2x,cos 2x} f = pr1 f + prsin x f + prcos x f + prsin 2x f + prcos 2x f = sin x − sin 2x
2
În graficul de mai jos, am reprezentat funcţia f , proiecţia sa pe subspaţiul generat de

primele trei funcţii trigonometrice prSp{1,sin x,cos x} f = sin x şi proiecţia pe subspaţiul generat
de toate cele cinci funcţii trigonometrice prSp{1,sin x,cos x,sin 2x,cos 2x} f = sin x − 21 sin 2x:
Să observăm că cele două proiecţii realizează o ”aproximare” a funcţiei f prin funcţii
periodice cu perioada 2π. Pentru o mai bună ı̂nţelegere, sugerăm continuarea calculelor
şi reprezentarea grafică a funcţiei f şi a proiecţiei sale pe
Sp {1, sin x, cos x, sin 2x, cos 2x, . . . , sin nx, cos nx}
pentru n = 3, 4, 5 (utilizând un program pentru partea de grafică).
5. Determinaţi pentru fiecare subspaţiu vectorial U , complementul său ortogonal U ⊥ şi proiecţia
vectorului v pe U şi pe U ⊥ , ı̂n raport cu produsul scalar indicat:
   
x1 + 3x2 + 7x3 = 0 
 
 x1 1
R R
  
3
(a) U =  x2 ∈
 | 2x1 + 2x2 + 6x3 = 0 , v = 2, produsul scalar canonic pe 3

 x3
  
5
2x1 + x2 + 4x3 = 0
 
35
        
 3 3 0  1
R
      

4 4 0  1

4
(b) U = Sp  0 , −3 , 1, v =  1, produsul scalar canonic pe
      

 
0 0 0 −1
 
 
  1
1 2 3 10
R
1 4
(c) U = Ker(A), unde A = 5 4 3 2, v = 0, produsul scalar canonic pe
 .
3 2 1 −2
1
   
1 3 6
R
1 3  0 4
(d) U = Im(A), unde A = 1 −1, v = 2, produsul scalar canonic pe
   .
1 −1 0
Z 1
2
(e) U = Sp {1, X}, v = 1 − X cu produsul scalar ⟨P, Q⟩ = P (x)Q(x)dx pe R2 [X].
−1
(f) Aceiaşi U şi v, dar cu produsul scalar ⟨P, Q⟩ = P (−1)Q(−1) + P (0)Q(0) + P (1)Q(1).
R

1 1
(g) U = {A ∈ M2 ( ) | tr(A) = 0}, v = , cu produsul scalar ⟨A, B⟩ = tr(At B).
−2 0
Soluţie.
    
 1  1 3 7
(a) Întrucât U = Ker(A) = Sp  2 , unde A = 2 2 6, atunci U ⊥ = Im(At ) =
−1 2 1 4
 
    
 1 2 
Sp  3 , 2 . Avem prU v = pr  v = 0, deci v ∈ U ⊥ şi prU ⊥ v = v.

1
7 6
  
 2
 
 
−1
      
3 3 0 
 −4 0 
4     
4 0 3 0
 
⊥ t
(b) În acest caz U = Im(A), unde A =   , deci U = Ker(A ) = Sp   ,  

0 −3 1 
 0 0 
0 0 0 0 1
 
 
4/25
 −3/25
şi ı̂ntrucât baza lui U ⊥ este chiar ortogonală, prU ⊥ v = pr  v + pr  v =  ,

−4 0
 
 0
 3 0 −1
   
   
 0 0
   
   
0 1
 
21/25
28/25
prU v = v − prU ⊥ v =  .
 1
0
        

 1 6   1 7 
      
−2 −8 −2 −2
    
(c) U = Ker(A) = Sp   ,   şi o bază ortogonală ı̂n U este   , 
       

 1 0  
 1 −11 
0 1 0 3
   
36
   
1 6
−2 −8
(obţinută din baza { 1 ,  0} prin algoritmul Gram-Schmidt).
  
0 1
    

 1 5 
    
2 4

⊥ ⊥ t
U = Ker(A) = Im(A ) = Sp   ,   

 3 3 
10 2
 
     
1 7 17
 v = − 1 −2 + 8  −2 = 1  30
     
prU v = v = pr  v + pr

1 
7 6  1 183 −11 122 −79
−2  −2 0 3 16
   
   
 1 −11
   
   
0 3
 
105
1  92
 
prU ⊥ v = v − prU v = 122  79
106
   
1 1
1  1
(d) O bază ortogonală ı̂n U este 
1 , −1
  
1 −1
    

 1 0 
    
−1  0

U ⊥ = Im(A)⊥ = Ker(At ) = Sp  ,
 0  1

 
0 −1
 
 
3
3
prU v = 1

1
 
−2
−2
prU ⊥ v = v − prU v =  0

0
(e) U ⊥ = Sp {3X 2 − 1} (a se vedea exerciţiul 1.(b)), prU ⊥ v = (1 − 3X 2 ) 34 , prU v = v − prU ⊥ v =
3X 2 − 13
(f) U ⊥ = Sp {2 − 3X 2 }, prU ⊥ v = 31 (2 − 3X 2 ), prU v = v − prU ⊥ v = 1
3

⊥ 1 1/2 1
(g) U = Sp {I2 }, prU ⊥ v = 2 I2 , prU v = v − prU ⊥ v =
−2 1/2
6. Aplicaţi algoritmul Gram-Schmidt pentru a obţine o bază ortonormată ı̂n spaţiul vectorial V ı̂n
raport cu produsul scalar indicat, pornind de la baza B menţionată:
     
1 4 1 
R

3
(a) V = , produsul scalar canonic, baza B =  2 , 3 , 2
   
−2 2 1
 
37
R3[X], produsul scalar ⟨P, Q⟩ =
R1
(b) V = −1
P (x)Q(x)dx, baza canonică9
Soluţie.
     
 1/3 2/3 −2/3 
(a) Baza ortonormată  2/3 , 1/3 ,  2/3
−2/3 2/3 1/3
 
√ √
(b) Baza ortonormată { √12 , X √32 , (3X 2 − 1) 2√52 , (5X 3 − 3X) 2√7 2 }

  
2 2
R4.
−2 −2
 2, v2 =  2 ∈
7. Fie vectorii v1 =    
−3 4
(a) Să se verifice că v1 şi v2 sunt ortogonali ı̂n raport cu produsul scalar canonic.
(b) Să se completeze {v1 , v2 } la o bază ortogonală pentru 4 . R
 
1
1
(c) Să se determine coordonatele vectorului v =  0 ı̂n raport cu această bază.

0
Soluţie.
(a) ⟨v1 , v2 ⟩ = v1t v2 = 4 + 4 + 4 − 12 = 0.

(b) Prelungim v1 şi pe v2 la o bază pentru 4
R
 , pe careo ortogonalizăm
 ulterior cu algoritmul
1 0
0 1
Gram-Schmidt. Fie de exemplu v3 =  0 şi v4 = 0. Atunci
  
0 0
 
2 2 1 0
−2 −2 0 1
det   = 14 ̸= 0
 2 2 0 0
−3 4 0 0
deci vectorii v1 , v2 , v3 , v4 formează o bază. Transformăm acum această bază ı̂ntr-o bază
9
Polinoamele ortonormate obţinute sunt cunoscute sub denumirea de polinoame Legendre.
38
ortogonală:


2
−2
u1 = v1 = 
 2

−3

2
⟨v2 , u1 ⟩ −2
u2 = v2 − pru1 v2 = v2 − u1 = 
 2 (vectorii v1 , v2 sunt ortogonali)

⟨u1 , u1 ⟩
4
 2
3
⟨v3 , u1 ⟩ ⟨v3 , u2 ⟩  1
u3 = v3 − pru1 v3 − pru2 v3 = v3 − u1 − u2 =  3
− 1 
⟨u1 , u1 ⟩ ⟨u2 , u2 ⟩ 3
0
 
0
⟨v4 , u1 ⟩ ⟨v4 , u2 ⟩ ⟨v4 , u3 ⟩ 1
u4 = v4 − pru1 v4 − pru2 v4 − pru3 v4 = v4 − u1 − u2 − u3 =  2
1
⟨u1 , u1 ⟩ ⟨u2 , u2 ⟩ ⟨u3 , u3 ⟩ 2
0
(c) Cum {u1 , u2 , u3 , u4 } este o bază ortogonală pentru R4, coordonatele vectorului v se obţin
din proiecţiile pe vectorii din bază:
4 4
X X ⟨v, ui ⟩ 3
v= prui v = ui = 0 · u1 + 0 · u2 + u3 + u4
i=1 i=1
⟨ui , ui ⟩ 2
8. Determinaţi descompunerea QR a matricii A şi pseudosoluţia sistemului Ax = b, ı̂n fiecare

dintre cazurile de mai jos:
   
    1 −1 −1
2 1 2 1 4
 6
 
(a) A = 2 0, b =  3 (b) A = 
1 −1 , b =  5
1 1 −1
1 4 7
Soluţie.
Reamintim că dacă matricea A are rangul egal cu numărul de coloane, deci admite descompunerea
A = QR, atunci pseudosoluţia este x∗ = R−1 Qt b.
 
2/3 1/3
3 1 ∗ −1 t 5/3
(a) Q = 2/3 −2/3, R = ,x =R Qb=
0 1 −2
1/3 2/3
 
2/3 1/3 ∗
3 1 x −1 t 5/3
(b) Q = 2/3 −2/3, R = , =R Qb=
0 1 y∗ −2
1/3 2/3
9. Determinaţi pseudosoluţiile următoarelor sisteme incompatibile:
39
 
 x + 5y
 = 3 x + y
 = 0
(a) 2x − 2y = 2 (b) x + 2y = 1
 
−x + y = 5 x + 3y = 3
 
Soluţie. Pentru fiecare dintre cele două sisteme, matricea A are rangul egal cu numărul de
coloane, echivalent cu At A inversabilă. Atunci pseudosoluţia este x∗ = (At A)−1 At b.
(a) x∗ = 13 , y ∗ = 8
15
(b) x∗ = − 35 , y ∗ = 3
2
10. Verificaţi că pseudosoluţia (x∗ , y ∗ , z ∗ ) a sistemului (incompatibil)



 x + 2y = 0

x + y + z = 1


 −y + z = 0
= −1

x+ 2z
 ∗
x
nu este unică şi cu toate acestea, vectorul A  y ∗  nu depinde de nici un parametru, unde A
z∗
este matricea sistemului. Cum explicaţi?
decisistemul At Ax∗ = At b nu are soluţie unică (x∗ = 1 − 2y, y = y, z =
Soluţie. rang(A) = 2, 
x∗
R
−1 − y, y ∈ ), dar A  y ∗  = prIm(A) b şi proiecţia unui vector pe un subspaţiu este unică.
z∗
11. Fie u ∈ Rn, ∥u∥ = 1. Se consideră matricea Q = In − 2uut ∈ Mn(R).10

(a) Arătaţi că matricea Q este simetrică şi ortogonală. În particular, Q2 = In .
(b) Verificaţi că (
−w w ∈ Sp {u}
Qw =
w w⊥u
În particular, ı̂n cazul n = 2, ı̂nmulţirea cu matricea Q la stânga reprezintă simetria faţă
de dreapta care trece prin origine şi este ortogonală pe vectorul u. Pentru n = 3, se obţine
simetria faţă de planul care trece prin origine şi este ortogonal pe u. Pentru n arbitrar, Q
poate fi asimilată simetriei faţă de ”hiperplanul” Sp {u}⊥ .
R
(c) Fie v, w ∈ n vectori distincţi cu ∥v∥ = ∥w∥. Arătaţi că dacă Q este matricea corespunzând
1
vectorului u = ∥v−w∥ (v − w), atunci Qv = w şi Qw = v (simetria faţă de ”hiperplanul”
Sp {v − w}⊥ schimbă vectorii v şi w ı̂ntre ei).
Soluţie.
10
Acest tip de matrice se numeşte matrice Householder, după numele matematicianului american Alston S.
Householder (1904-1993). Matricele de tip Householder sunt utilizate ı̂n implementarea algoritmilor numerici ı̂n
dimensiune mare, ı̂n particular ı̂n descompunerea QR.
40
(a) Qt = (In − 2uut )t = In − 2(uut )t = In − 2(ut )t ut = In − 2uut = Q, deci Q este simetrică.
Qt Q = Q2 = (In − 2uut )(In − 2uut ) = In − 2uut − 2uut + 4u|{z} ut u ut = In , deci Q este
1
ortogonală.
(b) Fie w ∈ Sp {u}, w = λu. Atunci Qw = λ(In − 2uut )u = λu − 2λu = −w.
Dacă w ∈ Sp {u}⊥ , atunci Qw = (In − 2uut )w = w − 2uut
w = w.
|{z}
0
1
(c) Qv = (In − ∥v−w∥ t t
2 (v − w)(v − w ))v = v −
2
∥v−w∥2
(v − w)(∥v∥2 − ⟨v, w⟩) = v − ∥v−w∥
1
2 (v −
w)(∥v∥2 + ∥w∥2 − 2⟨v, w⟩) = v − (v − w) = w şi analog Qw = v.
12. (Regresie liniară) În acest exerciţiu vom determina o aproximare liniară a traiectoriei unui
sistem dinamic a cărui evoluţie ı̂n timp este măsurată la momentele x1 < x2 < . . . < xn ,
ı̂nregistrându-se informaţiile y1 , y2 , . . . , yn . Grafic, aceasta revine la determinarea ecuaţiei y =
β0 + β1 x a unei drepte care “trece cât mai aproape” de punctele (x1 , y1 ), (x2 , y2 ), . . . , (xn , yn ),
numită dreapta de regresie. Formal, urmărim să determinăm pseudosoluţia sistemului A = y,
adică
    

 β0 + β1 x1 = y1 1 x1 y1

β + β x = y  1 x2   y2 
0 1 2 2 β0
unde A =  .  , y =  ..  şi =
   

 . . .  ..   .  β1

1 xn yn

β0 + β1 xn = yn
Am văzut la curs că pseudosoluţia minimizează eroarea

X
∥y − A∥2 = (yi − β0 − β1 x)2
i
(de unde şi denumirea de metoda celor mai mici pătrate), şi că se poate obţine ca soluţie a
sistemului
At A∗ = At y
P P
t n i x i t i y i
(a) Verificaţi că A A = P P 2 şi că A y = P , deci coeficienţii dreptei
i xi i xi i x i yi
de regresie vor fi P
∗ (xi − x)(yi − y)
β1 = i P 2
şi β0∗ = y − β1∗ x
i (xi − x)
P P
xi yi
unde x = i şi y = i sunt valorile medii ale datelor utilizate. În particular, observaţi
n n
din formula pentru β0∗ că dreapta de ecuaţie y = β0∗ + β1∗ x trece ı̂ntotdeauna prin punctul
de coordonate (x, y) (baricentrul punctelor (x1 , y1 ), . . . , (xn , yn )).
(b) Utilizând noţiuni de analiză matematică (extremele funcţiilor de mai multe variabile),
arătaţi că soluţia determinată la punctul anterior minimizează suma pătratelor erorilor
2
P
i (yi − β0 − β1 xi ) .
t
P
(c) În particular, dacă i xi = 0, atunci observaţi că matricea A A devine o matrice cu
coloanele ortogonale (chiar diagonală), facilitând astfel determinarea coeficienţilor dreptei
de regresie.
Această observaţie se utilizează ı̂n practică astfel (mai ales când n este mare): ı̂ntr-o primă
etapă, se realizează o translaţie Xi = xi − x (se centrează datele), astfel ı̂ncât noile valori
41
P
obţinute să producă
 suma zero
 i Xi = 0, şi se determină pseudosoluţia noului sistem
1 X1
 1 X2 
Ã˜= y, unde Ã =  . , care conduce la ecuaţia dreptei de regresie y = β̃0∗ + β̃1∗ (x−x).
 
 .. 
1 Xn
Soluţie.
(a) Prin calcul direct.

(b) Exerciţiu.
(c) Rezultă imediat.
13. Se studiază eficienţa unei reţele Ethernet, prin determinarea numărului pachetelor de date
transmise ı̂n interval de o oră şi a mărimii acestor pachete, conform tabelului alăturat:
Mărimea pachetului de date (GB) 6 7 7 8 10 10 15 17

Numărul de pachete transmise pe oră 40 55 50 41 17 22 16 15
Determinaţi un model de regresie liniară care să descrie dependenţa numărului de pachete
transmise de mărimea acestora. Folosind acest model, preziceţi câte pachete de date de 5GB vor
fi transmise ı̂ntr-un interval de o oră.
P
i (x − x̄)(yi − ȳ)
∗ ∗
Soluţie. y = β0 + β1 x, β1 = ∗ Pi 2
= −3.321, β0∗ = ȳ − x̄β1∗ = 65.214. Pentru
(x
i i − x̄)
x = 5, obţinem y = β0∗ + β1∗ x = 48.609 ≈ 48 (numărul de pachete transmise pe oră este un număr
ı̂ntreg).
14. Se consideră următoarele informaţii:
(1, 1.8), (2, 2.7), (3, 3.4), (4, 3.8), (5, 3.9)
Reprezentaţi grafic punctele având coordonatele de mai sus şi alegeţi un model liniar adecvat;11
determinaţi coeficienţii acestuia.
Soluţie. Am realizat reprezentarea grafică ı̂n Octave, cu comanda scatter(x,y), unde x si y sunt
vectorii având drept componente prima, respectiv a doua coordonată a punctelor de mai sus.
11
Termenul de “liniar” se referă la faptul că modelul este liniar ı̂n parametrii săi, cei care urmează a fi estimaţi pe
baza informaţiilor disponibile.
42
Reprezentarea grafică sugerează un arc de parabolă “culcat” pe axa Ox, adică un model de tipul
x = α + βy + γy 2 . Pseudosoluţia sistemului
1 = α + 1.8β + 1.82 γ
2 = α + 2.7β + 2.72 γ
3 = α + 3.4β + 3.42 γ
4 = α + 3.8β + 3.82 γ
5 = α + 3.9β + 3.92 γ
va fi
  
1.82

1.8 1 1.8
α∗
   
 2.7  0.58  1 2.7 2.72 
−1
∗ t t
   
 β  = (A A) A 
 3.4  =  1.3443 
 unde A=
 1 3.4 3.42 

γ∗  3.8  −0.1357  1 3.8 3.82 
3.9 1 3.9 3.92
Am reprezentat grafic mai sus şi curba de regresie (arcul de parabolă).
Exerciţiu: Având ı̂n vedere rezultatele obţinute, credeţi că un alt model (exponenţial/logaritmic)
ar fi fost mai adecvat?

R
15. Ce condiţii trebuie să ı̂ndeplinească o matrice A ∈ M2 ( ) astfel ı̂ncât funcţia
⟨−, −⟩ : R2 × R2 → R, ⟨u, v⟩ = ut Av
să fie un produs scalar pe R2? De exemplu, produsul scalar canonic se obţine din formula de
mai sus pentru A = I2 .
16. R
(a) Fie a0 , . . . , an ∈ numere distincte două câte două. Să se arate că aplicaţia ⟨−, −⟩ :
R
n [X] × R n [X] → R, ⟨P, Q⟩ = P (a0 )Q(a0 ) + . . . , +P (an )Q(an ) este un produs scalar pe
R
n [X].
(b) Pentru n = 2 şi a0 = −1, a1 = 0, a2 = 1, să se ortonormeze baza canonică {1, X, X 2 } ı̂n
raport cu acest produs scalar.
(c) Reluând ipoteza de la punctul (b), să se calculeze distanţa şi unghiul dintre polinoamele
P (X) = −4 + 9X + X 2 şi Q(X) = 12 + X − 17X 2 .
17. Un spaţiu normat este un spaţiu vectorial real V ı̂nzestrat cu o normă: o funcţie ∥−∥ : V → R+
care verifică relaţiile:
(a) ∥v∥ ≥ 0; ∥v∥ = 0 ⇐⇒ v = 0

(b) ∥λv∥ = |λ| ∥v∥
(c) ∥u + v∥ ≤ ∥u∥ + ∥v∥
pentr orice u, v ∈ V şi orice λ ∈ R. De exemplu, orice spaţiu euclidian este un spaţiu normat,
cu norma p
∥v∥ = ⟨v, v⟩
Vom vedea ı̂n acest exerciţiu că reciproca nu este neapărat adevărată.
43
(a) Verificaţi că ı̂ntr-un spaţiu euclidian are loc relaţia: ∥u + v∥2 − ∥u − v∥2 = 4⟨u, v⟩ (ı̂n
particular, aceasta produce o formulă de determinare a produsului scalar din normă)
(b) Pe Rn considerăm formula

 
x1
∥v∥∞ = max(|x1 |, . . . , |xn |), unde v =  ...
 
xn
R
Arătaţi că ( n , ∥−∥∞ ) este un spaţiu normat, dar ∥−∥∞ nu verifică identitatea paralelogramului
(găsiţi un contraexemplu), deci nu provine dintr-un produs scalar.
(c) Am văzut la curs că orice normă (şi implicit orice produs scalar) determină o distanţă
(metrică). În particular, ı̂n cazul de faţă, obţinem distanţa numită distanţa Cebı̂şev12
   
x1 y1
 ..  ..
d∞ (u, v) = max |xi − yi |, unde u =  . şi v =  .
1≤i≤n
xn yn
Reprezentaţi grafic cercul unitate {v ∈ R2 | d∞(v, 0) = 1} ı̂n raport cu această distanţă.


    
−2 2 −5
18. În R3 considerăm baza {v1 =  6 , v2 = 15 , v3 =
    1}.
−3 −4 11
(a) Construiţi o bază ortonormată pe R3 ı̂n raport cu produsul scalar canonic, pornind de la
baza de mai sus.
(b) Determinaţi descompunerea QR a matricei A = (v1 |v2 |v3 ) – ca produsul dintre o matrice
ortogonală Q şi o matrice superior triunghiulară inversabilă R.
  
−1 −1
 1  3
19. (a) Aplicaţi algoritmul Gram-Schmidt de ortogonalizare vectorilor v1 =  −1, v2 = −1,
  
1 3
 
1
R
3 4
v3 = 
1 din
 ı̂n raport cu produsul scalar canonic. Interpretaţi rezultatul obţinut.
3
(b) Completaţi vectorii ortonormaţi obţinuţi la punctul anterior la o bază ortonormată pe R4

ı̂n raport cu produsul scalar canonic, ı̂n două moduri:
(i) Completând la o bază arbitrară, şi apoi aplicând din nou algoritmul Gram-Schmidt;
(ii) Punând condiţia ca un vector arbitrar să fie ortogonal pe vectorii ortonormaţi obţinuţi
la punctul (a) şi apoi extrăgând o mulţime maximală de vectori ortogonali dintre
soluţiile obţinute.
12
Sau distanţa de pe tabla de şah, deoarece ı̂n jocul de şah numărul minim de mutări necesare unui rege pentru a se
deplasa de pe un câmp (pătrat) al tablei de şah pe altul coincide cu distanţa Cebı̂şev dintre centrele acestor câmpuri,
considerate ca având latura egală cu unitatea.
44
   
1 1
1 9
20. Fie U subspaţiul generat de vectorii u1 = 
1 şi u2 = 9.
  
1 1
(a) Verificaţi că u1 , u2 sunt liniar independenţi şi deduceţi că dimR U = 2.
(b) Determinaţi o bază ortonormată {q1 , q2 } pentru U ı̂n raport cu produsul scalar canonic
R
pe 4 .
(c) Scrieţi matricea de trecere R de la baza {u1 , u2 } la baza determinată anterior.
(d) Deduceţi că matricea Q = (q1 |q2 ) este o matrice ortogonală, R este o matrice inversabilă,
şi că are loc relaţia
(u1 |u2 ) = QR
(e) Determinaţi mulţimea U ⊥ = {v ∈ R4 | ⟨v, u⟩ = 0, ∀ u ∈ U }.

(f) Verificaţi că U ⊥ este un subspaţiu vectorial.
(g) Determinaţi o bază ortonormată pentru U ⊥ .
21. Pentru fiecare dintre sistemele incompatibile Ax = b de mai jos, determinaţi pseudosoluţia (sau
pseudosoluţiile) corespunzătoare. În cazul ı̂n care există mai multe pseudosoluţii, determinaţi
acea pseudosoluţie pentru care norma este minimă.
       
3 1 1 2 1 3
(a) A =  1 1 ,b =
  1  (c) A =  4 2 , b = 2
 
1 2 1 −2 −1 1
   
1 −2 4    
 0 −3   1  3 2 −1 2
(b) A =    ,b =  
2 5  −2  (d) A = 1 −4
 3 , b = −2
 
3 0 4 1 10 −7 1
22. În fiecare dintre cazurile următoare, să se determine dreapta de regresie asociată punctelor având
coordonatele indicate şi să se reprezinte grafic atât punctele cât şi dreapta obţinută:
(a) (1, 2), (2, 2), (3, 4).
(b) (0, 4), (1, 1), (2, 0).
(c) (1, 1), (2, 2), (3, 2), (4, 3).
(d) (−5, 3), (0, 3), (5, 2), (10, 0).
23. Fie (V, ⟨−, −⟩) un spaţiu euclidian.
45
(a) Fie u, v ∈ V cu u ̸= 0. Spunem că un vector w ∈ V este reflexia (sau simetricul) vectorului
⟨v, u⟩
v faţă de vectorul u dacă verifică relaţia v + w = 2pru v. Deduceţi că w = 2 u − v.
⟨u, u⟩
v
pru v u
O 2pru v
w
⟨v, u⟩
(b) Arătaţi că funcţia fu : V → V , fu (v) = 2 u−v care asociază fiecărui vector v reflexia
⟨u, u⟩
sa faţă de vectorul u este o aplicaţie liniară.
R
(c) În cazul ı̂n care V = 2 , determinaţi matricea acestei aplicaţii liniare ı̂n raport cu baza
canonică
si verificaţi
că este o matrice ortogonală (indicaţie: utilizaţi coordonate polare:
x r cos θ
u= = , cu r > 0 şi θ ∈ [0, 2π)).
y r sin θ
R
24. Fie Q ∈ Mn ( ) o matrice pătratică ortogonală. Verificaţi următoarele:
(a) det Q = ±1.
(b) Dacă λ este o valoare proprie a matricei Q, atunci |λ| = 1.
(c) Dacă n = 2, atunci Q este o matrice de rotaţie (det Q = 1) sau o matrice de reflexie
(simetrie) faţă de o dreaptă care trece prin origine, ı̂n cazul det Q = −1 (a se vedea
exerciţiul precedent).
46
6. Matrice simetrice. Descompunerea valorilor singulare.
Forme pătratice. Conice şi cuadrice
1. Să se ortodiagonalizeze următoarele matrice simetrice:
 
1 0 −1
4 2
(a) A = (c) A =  0 1 0
2 7
−1 0 1
   
2 3 0 1 1 1
(b) A = 3 2 4 (d) A = 1 1 1
0 4 2 1 1 1
Soluţie.
! !t
− √25 √1 − √25 √1

5 3 0 5
(a) A = √1 √2 √1 √2
5 5
0 8 5 5
 3    √3  t
− √ − 45 3
√ − 5 2 − 45 3
√

−3 0 0
 5√12 5 2
√1   0
5 2
(b) A =  0 2 0  √12 0 √1 
  
2 2 2
4 3 4 0 0 7 4 3 4
− 5 √2 5
√
5 2
− 5 √2 5
√
5 2
t
√1
0 − √12
 1
0 − √1
 
0 0 0 √
2 2 2
(c) A =  0 1 0 0 1 0  0 1 0
√1 0 √1 0 0 2 √1 0 √1
2 2 2 2
    √1  t
√1 √1 √1 √1 √1

0 0 0
− √12 √1
6 3
√1  0
2 6 3
(d) A = 0 0 − √12 √1 √1 
  
 2 6 3 6 3
0 − √26 √1
3
0 0 3 0 − √26 √1
3

1 1 1
2. În exerciţiul anterior, aţi ortodiagonalizat matricea A = 1 1 1. Utilizaţi acest rezultat
1 1 1
pentru a ortodiagonaliza şi următoarele matrice:
   
2 2 2 0 1/2 1/2
(a) B = 2 2 2 (c) B = 1/2 0 1/2
2 2 2 1/2 1/2 0
 
−2 1 1
(b) B =  1 −2 1
1 1 −2
Soluţie.
47
(a) Dacă A = QDQt , unde Q este o matrice ortogonală şi D este o matrice diagonală, atunci
 1    √1 t
√ √1 √1 √1 √1
0 0 0
 2 6 3
 2 6 3
B = 2A = Q(2D)Qt = − √12 √1 √1  0 0 0 − √1 √1 √1  .
 
6 3 2 6 3
0 − √26 √13 0 0 6 0 − √26 √13
  
√1 √1 √1

−3 0 0
− √12 √1
6 3
√1 
(b) B = A − 3I3 = QDQt − 3QQt = Q(D − 3I3 )Qt =  0 −3 0

 2 6 3
0 − √26 √1
3
0 0 0
 t
√1 √1 √1
− √12 √1
6 3
√1  .

 2 6 3
0 − √26 √1
3
 
√1 √1 √1
− 12

0 0
− √12 √1
6 3
√1   0 − 1 0
(c) B = 12 (A − I3 ) = 21 Q(D − I3 )Qt = Q
1 t
(D − I ) Q =

2 3  2 6 3 2
0 − √26 √1
3
0 0 1
 t
√1 √1 √1
− √12 √1
6 3
√1  .

 2 6 3
0 − √26 √1
3
R
3. Fie A ∈ Mn ( ). Arătaţi că A este o matrice simetrică cu toate valorile proprii strict pozitive
R
dacă şi numai dacă ⟨u, v⟩ = ut Av este produs scalar pe n .
Soluţie. Să observăm că pentru orice matrice A ∈ Mn (R),
⟨u1 + u2 , v⟩ = (u1 + u2 )t Av = ut1 Av + ut2 Av = ⟨u1 , v⟩ + ⟨u2 , v⟩
şi
⟨λu, v⟩ = (λu)t Av = λ(ut Av) = λ⟨u, v⟩
” =⇒ ” Să presupunem că A este o matrice simetrică; atunci ⟨v, u⟩= vt Au =  (vt Au)t =
λ1 0
t t t
u A v = u Av = ⟨u, v⟩. Dacă ortodiagonalizăm matricea A, A = Q 
 . ..  t
 Q , unde
0 λn
 
x1
λ1 , . . . , λn > 0, atunci ⟨u, u⟩ = ut Au = ut QDQt u. Să notăm Qt u =  ...; obţinem
 
xn
  
λ1 0 x1
 .. . 2 2
⟨u, u⟩ = x1 . . . xn    .. = λ1 x1 + . . . + λn xn ≥ 0
 
.
0 λn xn
 
x1
cu egalitate dacă şi numai dacă x1 = . . . = xn = 0, dacă şi numai dacă u = Q  ... = 0.
 
xn
48
” ⇐= ” Fie A = (aij )i,j=1,n şi {e1 , . . . , en } baza canonică din Rn.
Atunci aij = ⟨ei , ej ⟩ =

λ1 0
⟨ej , ei ⟩ = aji , deci matricea A este simetrică. Ca mai sus, fie A = Q 
 ..  t
 Q . Vrem să
.
0 λn
arătăm căλ1 , . . . , λn >0. Fie u = Qe1 = ̸ 0 (de ce?); atunci din ⟨u, u⟩ > 0 şi ⟨u, u⟩ = ut Au =
λ1 0
(e1 Qt )(Q 
 ..  t
 Q )(Qe1 ) = λ1 , rezultă λ1 > 0. Analog, obţinem şi λ2 , . . . , λn > 0.
.
0 λn
4. Fie A ∈ Mn (R) o matrice simetrică cu toate valorile proprii strict pozitive şi b ∈ Rn un vector
arbitrar. Arătaţi că dacă vectorul x ∈ Rn verifică relaţia Ax = b, atunci x minimizează funcţia
n n
f : Rn −→ Rn , f (x1 , ..., xn ) =
P P
aij xi xj − 2 bi xi .
i,j=1 i=1
∂f
Soluţie. Punctele de extrem ale acestei funcţii se regăsesc printre punctele critice: (x1 , ..., xn ) =
∂xi
0, i = 1, n. După simplificări, obţinem Ax = b. Pentru a verifica faptul că acestea sunt sau nu
∂ 2f
puncte de extrem, avem nevoie de matricea Hessiană Hf (x1 , ..., xn ) = ( )i,j=1,n , care nu
∂xi ∂xj
este altcineva decât matricea A. Cum din ipoteză aceasta este pozitiv definită, punctele critice
obţinute vor fi puncte de minim.
R
5. Fie A ∈ Mn ( ) o matrice simetrică având valorile proprii pozitive. Atunci pentru orice x, y ∈
R
n
are loc relaţia
p p
|⟨Ax, y⟩| ≤ ⟨Ax, x⟩ ⟨Ay, y⟩ (inegalitatea Cauchy-Schwarz generalizată)
Soluţie Fie x,y ∈ V , λ  ∈ R şi zλ = x + λ ⟨Ax, y⟩ y. Din ortodiagonalizarea matricei A,

λ1 0
avem A = Q 
 ..
.
 t
 Q , unde λ1 , . . . , λn ≥ 0. Cum pentru orice vector u ∈ n are loc R
0 λn
relaţia ⟨Au, u⟩ ≥ 0 (a se vedea soluţia problemei 3.), rezultă ı̂n particular că ⟨Azλ , zλ ⟩ ≥ 0, deci
⟨Ax, y⟩2 ⟨Ay, y⟩ λ2 + 2 ⟨Ax, y⟩2 λ + ⟨Ax, x⟩ ≥ 0, ∀λ ∈ R, de unde rezultă relaţia dorită.
6. R
(a) Fie q ∈ n un vector de normă 1 şi W = Sp {q}. Arătaţi că proiecţia unui vector v ∈ Rn
pe W este prW v = (qqt )v.
R R
(b) Deduceţi că funcţia f : n → n , f (v) = prW v este o aplicaţie liniară, şi că matricea
asociată lui f ı̂n raport cu baza canonică este qqt , o matrice simetrică de rang 1.
(c) Generalizare: dacă q1 , . . . , qk sunt vectori ortonormaţi ı̂n Rn şi W = Sp {q1 , . . . , qk },

atunci
prW v = (q1 qt1 )v + . . . + (qk qtk )v
iar funcţia (aplicaţia liniară) care asociază fiecărui vector proiecţia sa pe subspaţiul W are
ca matrice asociată ı̂n raport cu baza canonică matricea
A = (q1 qt1 ) + . . . + (qk qtk )
(d) Arătaţi că A este o matrice simetrică şi că A2 = A.
49
R

(e) Fie Q = q1 | . . . | qk ∈ Mn,k ( ). Verificaţi că A = QQt şi deduceţi că rang(A) = k.
(f) Utilizând rezultatele precedente, să se orto-diagonalizeze matricea A.
Soluţie.
⟨q,v⟩
(a) Cum {q} este o bază ortonormată pentru W , prW v = prq v = ⟨q,q⟩
q = ⟨q, v⟩q = q⟨q, v⟩ =
qqt v.
(b) Imediat.
(c) Analog.
t t t
(d) A este o matrice simetrică: At = ((q1 qt1 ) + . . . + (qk qtk )) = ((q1 qt1 )) + . . . + ((qk qtk )) =
Pk Pk
(q1 qt1 ) + . . . + (qk qtk ) = A. De asemenea, avem că A2 = t
i=1 (qi qi ) (q qt ) =
( j j
j=1
Pk t t
Pk t t 0, i ̸= j
i,j=1 qi qi qj qj = i=1 qi qi = A, unde am ţinut cont de relaţiile qi qj =
1, i = j
(vectorii (qi )i=1,k sunt ortonormaţi).
(e) Relaţia A = QQt rezultă prin ı̂nmulţirea directă a celor două matrice. Deoarece vectorii
(qi )i=1,k , ı̂n particular sunt liniar independenţi, deci rang(Q) = k şi rang(A) = rang(QQt ) =
rang(Q) = k.
R
(f) Completăm vectorii (qi )i=1,k la o bază ortonormată ı̂n n ı̂n raport cu produsul scalar
canonic (qi )i=1,n . Atunci Aqi = 0, pentru i = k + 1, n (de ce?). Notăm cu Q1 matricea
R
ortogonală q1 | . . . | qn ∈ Mn ( ). Atunci A se ortodiagonalizează astfel:
   qt 
1 1
..  .
.. 
0 
 
 .  t 

qk 
 

A = q1 | . . . | qk | qk+1 | . . . | qn  1 
 
   qtk+1 

  . 
0 0   .. 
 
qtn
7. Determinaţi descompunerea valorilor singulare pentru fiecare dintre următoarele matrice:

   
0 2 4 −2
−2 11
(a) A = 0 0 (c) A = (e) A = 2 −1
−10 5
0 0 0 0

1 1 3 2 2
(b) A = (d) A =
1 1 2 3 −2
Soluţie.
 
2 0
0 1
(a) U = I3 , Σ = 0 0 , V =
 
1 0
0 0
! !
√1 − √1 √1 − √12

2 2 2 0 2
(b) U = √1 √1
,Σ= ,V = √1 √1
2 2
0 0 2 2
50
! √
√1 − √12
3 4
2 10 2 √0 −5 5
(c) U = √1 √1
,Σ= ,V = 4 3
2 2
0 5 2 5 5
1 1 2

! √ − √ −
√1 1
− √2 3
 √12 3 2

2 5 0 0 √1 2
(d) U = √1 1 , Σ = , V = 2 3 2 3
√ 0 3 0

2 2 0 − 3√4 2 1
3
− √25 0 − √15
   
5 0 − √2 √1
!
(e) U = − √15 0 √2 , Σ = 0 0, V =
5 √1
5
√1
5
0 1 0 0 0 5 5
R R

6 2
8. Fie matricea A = şi f : 2 → 2 aplicaţia liniară asociată, f (v) = Av.
−7 6
(a) Utilizând descompunerea valorilor singulare a matricei A, determinaţi o bază ortonormată
R
{v1 , v2 } ı̂n 2 , astfel ı̂ncât vectorii f (v1 ), f (v2 ) să fie de asemenea ortogonali.
(b) Arătaţi că imaginea cercului unitate prin aplicaţia liniară f este o elipsă. Determinaţi
lungimile celor două axe ale elipsei.
Soluţie.
!
√1 √2

5 5 σ1 0 10 0
(a) Avem U = u1 | u2 = , Σ = = , V = v1 | v2 =
− √25 √1
5
0 σ2 0 5
!
√2 √1
5 5
. Atunci v1 , v2 formează baza cerută, ı̂ntrucât f (v1 ) = Av1 = σ1 u1 , f (v2 ) =
− √15 √2
5
Av2 = σ2 u2 şi u1 , u2 sunt vectori ortonormaţi.
(b) Pornim de la descompunerea valorilor singulare A = U ΣV t . Transformările planului induse
de cele trei matrici (inversabile) pot fi percepute ca schimbări de coordonate (de baze), după
cum urmează:

x t x1
(i) Fie v = un vector arbitrar şi notăm V v = . Atunci
y y1
(
x = √15 (2x1 + y1 )

x x1
=V =⇒
y y1 y = √15 (−x1 + 2y1 )
p p
Matricea V t fiind ortogonală, implică x21 + y12 = ∥V t v∥ = ∥v∥ = x2 + y 2 (ceea
ce se poate verifica şi direct cu formulele de mai sus). În particular, cercul unitate
x2 + y 2 = 1 se transformă ı̂n el ı̂nsuşi x21 + y12 = 1 (multiplicarea cu V t este o rotaţie
a planului de unghi arctg 12 ≈ 26◦ 33′ ).
y y1
e2 te
V 2
V t e1
e1 x ! x1
√2 − √15
Vt = √1
5
√2
5 5
Rotaţie
51

x x2
(ii) Fie acum ΣV v = Σ 1 =t
, adică
y1 y2
(
1
x1 = 10 x2
y1 = 15 y2
x 2 y 2
2 2
În particular, x21 + y12 = 1 implică + = 1, deci multiplicarea cu Σ
10 5
transformă cercul unitate ı̂ntr-o elipsă cu axele de lungime 10, respectiv 5.
y2
y1 ΣV t e2
Σe2
e2 ΣV t e1
V t e2
V t e1
x2
e 1 x1 Σe1
10 0
Σ=
0 5
Scalare
!
√1 √2
5 5
(iii) În sfârşit, U = este o matrice ortogonală cu determinantul 1, deci este
− √25 √1
5
o matrice de rotaţie. În particular, roteşte elipsa de mai sus cu un unghi de arctg2 ≈
63◦ 26′ ı̂n sens invers trigonometric:
y3
y2
ΣV t e2
Σe2
ΣV t e1 U ΣV t e1
x2 σ2 u2 x3
Σe1 !
√1 √2
5 5 U ΣV t e1
U=
− √25 √1
5
Rotaţie
σ1 u1

x2 x3
t
Algebric, să notăm ca mai sus U ΣV v = U = , adică
y2 y3
(
x2 = √15 (x3 − 2y3 )
y2 = √1 (2x3 + y3 )
5
Atunci ecuaţia
x 2elipsei
y rotite
2 se obţine ı̂nlocuind formulele de mai sus ı̂n ecuaţia iniţială
2 2
a elipsei + = 1:
10 5
17x23 + 12x3 y3 + 8y32 = 500
52
Deci imaginea cercului unitate prin transformarea planului dată de multiplicarea cu matricea
A este o elipsă având axele de lungime 10 şi 5, rotite ı̂n sens invers trigonometric cu un
unghi de aproximativ 63◦ 26′ faţă de axele de coordonate iniţiale.
9. Pseudoinversa unei matrice Fie A = U ΣV t descompunerea valorilor singulare ale matricei

A. Fie r rangul matricei A. Dacă Ur şi Vr sunt matricele ortogonale (de ce?) formate cu primele
r coloane ale matricei U , respectiv V , şi D este matricea diagonală a valorilor singulare ordonate
descrescător, atunci matricea A+ = Vr D−1 Urt se numeşte pseudoinversa matricei A.
(a) Verificaţi că A = Ur DVrt .

(b) Arătaţi că AA+ A = A şi că A+ AA+ = A+ .
(c) Verificaţi că dacă A este o matrice pătratică inversabilă, atunci A+ = A−1 .
(d) Dacă matricea A are coloanele liniar independente (echivalent, dacă rangA = n ≤ m),
atunci At A este o matrice pătratică inversabilă şi A+ = (At A)−1 At (regăsim deci formula
din cursurile precedente).
R
(e) Fie b ∈ m şi x̂ = A+ b. Arătaţi că proiecţia vectorului b pe Im(A) este Ax̂; deduceţi că
x̂ este o (pseudo)soluţie a sistemului Ax = b.
 
−1 −2
(f) Aplicaţie: determinaţi pseudoinversa matricei A =  1 2 şi o pseudosoluţie a sistemului
  2 4
1
Ax = 0.
0
Soluţie.
(b) AA+ A = (Ur DVrt )(Vr D−1 Urt )(Ur DVrt ) = Ur DVrt = A şi analog A+ AA+ = A+ .
(c) Din AA+ A = A, prin ı̂nmulţire cu matricea A−1 la dreapta şi la stânga, rezultă A+ = A−1 .
(d) Reamintim că pentru orice matrice A, Ker(A) = Ker(At A). În particular, A are coloanele
liniar independente ⇐⇒ Ker(A) = Ker(At A) = 0 ⇐⇒ At A inversabilă ⇐⇒ toate valorile
proprii ale matricei At A sunt nenule ⇐⇒ rang(A) = rang(At A) = n.
Atunci At A = (Ur DVrt )t Ur DVrt = Vr D2 Vrt şi (At A)−1 At = Vr D−2 Vrt Vr DUrt = Vr D−1 Urt =
A+ .
(e) Reamintim că Im(A) este spaţiul generat de primele r coloane u1 , . . . , ur ale matricei U ,
coloane care formează o bază ortonormată ı̂n Im(A). Atunci proiecţia vectorului b pe Im(A)
este r r r
X X X
prIm(A) b = prui ui = ⟨ui , b⟩ui = ui (uti b) = Ur Urt b
i=1 i=1 i=1
+
Dar pentru x̂ = A b, avem Ax̂ = AA b = +
Ur DVrt Vr D−1 Urt b = Ur Urt b, deci prIm(A) b = Ax̂.
 1
−√ !
√ √1
 √16  1 1 2
1
− 30 − 30
(f) r = rangA = 1, U1 =  6 , D = 30, V1 = √2
5
; A+ = 2
30
2
30
4 ; x̂ = 2 .
− 30 − 30
√2 5 30 30
6
53
10. Pentru fiecare dintre formele pătratice de mai jos, decideţi dacă sunt pozitiv definite, negativ
definite sau nedefinite:
   
x x
2 2 2
(a) q y = 3x + 3y + 3z − 2xy−
  (c) q y  = x2 + z 2 − 2xy + 2yz

z z
−2xz − 2yz
 
x
x
(b) q = 2x2 + 5y 2 − 4xy (d) q  y  = 2xy + 2xz + 2yz
y
z
Soluţie. Am arătat la curs că o formă pătratică este pozitiv/negativ definită dacă şi numai
dacă toate valorile proprii ale matricei asociate sunt strict pozitive/negative. Ca atare, problema
revine la determinarea semnelor valorilor proprii:
 
3 −1 −1
(a) A = −1 3 −1, λ1 = 1, λ2,3 = 4, q este pozitiv definită.
−1 −1 3

2 −2
(b) A= , λ1 , λ2 > 0, q este pozitiv definită.
−2 5
 
1 −1 0
(c) A = −1 0 1, λ1 = −1, λ2 = 1, λ3 = 2, q este nedefinită.
0 1 1
 
0 1 1
(d) A = 1 0 1, λ1,2 = −1, λ3 = 2, q este nedefinită.
1 1 0
11. În fiecare dintre situaţiile de mai jos, identificaţi tipul conicei (elipsă, hiperbolă sau parabolă) şi
reprezentaţi-o grafic:
(a) 5x2 + 12xy + 10y 2 − 6x + 4y − 1 = 0
(b) 6xy + 8y 2 − 12x − 26y + 11 = 0
(c) x2 − 2xy + y 2 − 2x − 2y + 1 = 0
(d) 6x2 − 4xy + 6y 2 − 4x + 4y + 1 = 0
Soluţie.

2 2 5 6
(a) Matricea formei pătratice 5x + 12xy + 10y este A = cu valorile proprii λ1 =
6 10
3 2
1, λ2 = 14 şi vectorii proprii ortonormaţi v1 = √113 , v2 = √113 . Rezultă matricea
! −2 3
√3 √2
13 13
de trecere P = −2
√ √3
de la baza canonică B = {e1 , e2 } la baza ortonormată formată
13 13
54
′
′ x x
cu vectorii proprii B = {v1 , v2 }. Dacă sunt coordonatele unui vector v = ı̂n
y′ y
raport cu baza B ′ , atunci !
′ 3x+2y
√
x x 13
=P = −2x+3y
y y′ √
13
deci ecuaţia conicei devine

2 2
√
x′ + 14y ′ − 2 13x − 1 = 0
Rescriem această ecuaţie sub forma

√ 2
(x′ − 13)2 + 14y ′ − 14 = 0
Deci obţinem elipsa
′′ 2 ′′ 2 x′′ 2 y ′′ 2
x + 14y − 14 = 0 ⇐⇒ + =1
14 1
unde √
x′′ = x′ − 13, y ′′ = y ′
y′
y
y ′′
x
x′ , x′′
55
(b)
x′′ 6xy + 8y 2 − 12x − 26y + 11 = 0
x, x′
y ′′
y′
(c)
x′ , x′′
x2 − 2xy + y 2 − 2x − 2y + 1 = 0
x, x′
y′ y ′′
(d)
y
x
6x2 − 4xy + 6y 2 − 4x + 4y + 1 = 0
R
12. Optimizare cu ajutorul formelor pătratice. Fie A ∈ Mn ( ) o matrice simetrică. În această
problemă vom determina cea mai mică şi cea mai mare valoare a formei pătratice q : n → , R R
q(v) = vt Av când ∥v∥ = 1.
56
R

(a) Fie A = QDQt , unde Q = q1 | . . . | qn ∈ Mn ( ) este matricea ortogonală a vectorilor
 
λ1 0
proprii şi D = 
 ..
.

R
 ∈ Mn ( ) este matricea diagonală a valorilor proprii
0 λn
 
x1
t  .. 
corespunzătoare, ordonate descrescător λ1 ≥ . . . ≥ λn . Dacă notăm Q v =  . ,
xn
verificaţi că:
(i) x21 + . . . + x2n = 1

(ii) q(v) = λ1 x21 + . . . + λn x2n
(b) Deduceţi că min q(v) = q(qn ) = λn şi că max q(v) = q(q1 ) = λ1 . Deci minimul
∥v∥=1 ∥v∥=1
formei pătratice q (ı̂n prezenţa condiţiei ∥v∥ = 1) se obţine ı̂n direcţia vectorului propriu
corespunzător celei mai mici valori proprii a matricei A. Analog, maximul se obţine ı̂n
direcţia vectorului propriu corespunzător celei mai mari valori proprii a matricei A.

x
(c) Aplicaţie: determinaţi maximul şi minimul expresei q = 5x2 + 4xy + 2y 2 ı̂n cazul
y
2 2
ı̂ncare
 punctul (x, y) se găseşte pe cercul unitate, x + y = 1. Aceeaşi cerinţă pentru
x
q  y  = 3x2 + 3y 2 + 4z 2 + 4xy + 2xz + 2yz, unde x2 + y 2 + z 2 = 1 (sfera cu centrul ı̂n
z
origine şi de rază 1).
Soluţie.
 
x1
. . . xn D  ... =
2
(a) x21 +. . .+x2n = ∥Qt v∥ = ∥v∥2 = 1 şi q(v) = vt Av = vt QDQt v = x1
 
xn
λ1 x21 + ... + λn x2n .

x1
(b) q(v) = λ1 x21 + . . . + λn x2n ≥ λn (x21 + . . . + x2n ) = λn , cu egalitate pentru  ... = en , de
 
xn
unde se obţine v = Qen = qn . Deci min q(v) = q(qn ) = λn . Analog pentru maxim.
∥v∥=1
!
√2 − √15

5 2 t 5 6 0
(c) A = = QDQ , unde Q = √1 √2
, D = . Atunci min q(v) =
2 2 5 5
0 1 ∥v∥=1
! !
− √15 √2
5
q √2
= 1 şi max q(v) = q √1
= 6.
∥v∥=1
5 5

13. Să se ortodiagonalizeze următoarele matrice simetrice:
57
 
6 2 0 1 1 0 −1
(a) (c)
2 3 1 0 (e)  0 1 0
−1 0 1
   
1 0 2 4 −4 2
4 −2 (d) 0 1 4 (f) −4
 4 −2
(b)
−2 1 2 4 2 2 −2 1
14. Determinaţi descompunerea valorilor singulare pentru fiecare dintre matricele de mai jos:
 
6 2 −2 2 6 0 4
(a) (g)
−7 6 (d)  −1 1  4 0 0
2 −2  
  1 1
2 −1 −1 −1 (h)  1 0 
(b)
−4 2 (e)  1 0  0 1
0 1  
2 1
3 0 1 1 0 (i)  0 0 
(c) (f)
0 4 0 0 1 −4 2
R

a −b
15. Fie a, b ∈ . Determinaţi valorile singulare ale matricei . Interpretaţi rezultatul
b a
geometric.
16. Se consideră matricele
   
8.1650 −0.0041 −0.0041 8.17 0 0
A =  4.0825 −3.9960 4.0042  , B =  4.08 −4 4 
4.0825 4.0042 −3.9960 4 4 −4
(a) Observaţi că matricea B s-a obţinut prin rotunjirea componentelor matricei A cu două
zecimale exacte. Utilizând eventual ajutor computerizat,13 verificaţi că rangA = 3 şi
rangB = 2. În particular, rezultă că A este inversabilă, dar prin rotunjire se obţine matricea
B singulară.
(b) Determinaţi descompunerea valorilor singulare pentru cele două matrice.14 Verificaţi astfel
că matricea A are valorile singulare 10, 8 şi 0.01, dar că valorile singulare ale matricei B
sunt 10 şi 8, de unde şi diferenţa de rang dintre cele două matrice.
(c) Verificaţi că dacă ı̂nlocuim
   
10 0 0 10 0 0
Σ= 0 8 0  cu Σ′ =  0 8 0 
0 0 0.01 0 0 0
ı̂n descompunerea valorilor singulare pentru matricea A = U ΣV t , obţinem exact matricea
B.
17. Pentru fiecare dintre formele pătratice q : 2 → R R de mai jos, determinaţi matricea asociată,
cercetaţi dacă sunt pozitiv/negativ definite, calculaţi valoarea maximă/minimă atinsă pe cercul
unitate, şi identificaţi şi reprezentaţi grafic conicele având ecuaţiile indicate:
13
În Matlab rangul unei matrice A se obţine cu comanda rank(A).
14
În Matlab descompunerea valorilor singulare pentru o matrice A se poate obţine cu comanda svd(A).
58

x x
(a) q = 3x2 + 2xy + 3y 2 (d) q = 2x2 + 3xy + y 2
y y
3x2 + 2xy + 3y 2 + 4x − 4y = 0 2x2 + 3xy + y 2 − x − 1 = 0

x x
(b) q = 7x2 − 8xy + y 2 (e) q = x2 − 4xy + 4y 2
y y
7x2 − 8xy + y 2 − 6x + 6y + 1 = 0 x2 − 4xy + 4y 2 + 2x − 4y − 3 = 0

x x
(c) q = 9x2 + 24xy + 16y 2 z (f) q = 4x2 + 2xy + y 2
y y
9x2 + 24xy + 16y 2 z − 40x + 30y = 0 4x2 + 2xy + y 2 − 2x + y + 3 = 0
R
18. Pentru fiecare dintre formele pătratice q : 3 → R de mai jos, determinaţi matricea asociată,
cercetaţi dacă sunt pozitiv/negativ definite, calculaţi valoarea maximă/minimă atinsă pe sfera
unitate, şi, cu ajutorul GeoGebra 3D (https://www.geogebra.org/3d?lang=ro), identificaţi şi
reprezentaţi grafic suprafeţele cuadrice având ecuaţiile indicate:
 
x
(a) q y  = 5x2 + 5y 2 + 2z 2 − 2xy + 4xz + 4yz

z
5x2 + 5y 2 + 2z 2 − 2xy + 4xz + 4yz = 1
5x2 + 5y 2 + 2z 2 − 2xy + 4xz + 4yz = 0
 
x
(b) q  y =2x2 + 2y 2 − 2z 2 + 8xy + 10xz − 10yz
z
2x2 + 2y 2 − 2z 2 + 8xy + 10xz − 10yz = 1
2x2 + 2y 2 − 2z 2 + 8xy + 10xz − 10yz = −1
 
x
(c) q y =17x2 + 14y 2 + 14z 2 − 4xy − 4xz − 8yz

z
17x2 + 14y 2 + 14z 2 − 4xy − 4xz − 8yz = 1
 
x
(d) q y =2y 2 + 4xy − 8xz − 4yz + 6x − 5

z
2y 2 + 4xy − 8xz − 4yz + 6x − 5 = 0

a b x
19. Fie A = o matrice simetrică şi q = ax2 + 2bxy + cy 2 forma pătratică asociată.
b c y
(a) Verificaţi că forma pătratică q este pozitiv definită (echivalent, că matricea A este pozitiv
definită) dacă şi numai dacă a > 0 şi det(A) > 0.
(b) Să presupunem acum că forma pătratică q este pozitiv definită. Deduceţi, ı̂n plus faţă de
relaţiile precedente, că c > 0 şi că b < max(a, c).
59
7. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I
1. Să se determine soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii diferenţiale liniare:
2
(a) x′ = 1t x + t, t > 0. (g) x′ + 2tx = 2te−t .
(b) x′ = et x + e2t . (h) x′ sin t − x = 1 − cos t, t ∈ (0, π).
(c) (1 + t2 )x′ − 2tx = t. (i) tx′ + (t + 1)x = 3t2 e−t , t > 0.
(d) x′ − 2 xt = t2 et , t > 0. (j) x′ + x ctg t = et , t ∈ (0, π).
(e) x′ cos t − x sin t = 1. (k) x′ + 3t2 x = 6t2 .
(f) (t − t3 )x′ + (2t2 − 1)x − t3 = 0. (l) x′ = t sin 2t + x tg t, t ∈ (− π2 , π2 ).
Soluţie.
(a) x(t) = Ct + t2 , C ∈ R. 2
(g) x(t) = e−t (C + t2 ), C ∈ R.
t
(b) x(t) = Cee − et − 1, C ∈ R. (h) x(t) = (C + t)tg 2t , C ∈ R.
(c) x(t) = C(t2 + 1) − 21 , C ∈ R.
(d) x(t) = Ct2 + t2 et , C ∈ R.
(i) x(t) = C+t3 −t
t
e , C∈ R.
(e) x(t) = C+t
cos t
, C ∈ R. (j) x(t) = 12 et (1 − ctg t) + C
sin t
, C∈ R.
√ I: t ∈ (−1, 1) =⇒ x(t)
(f) Cazul = 3
(k) x(t) = Ce−t + 2, C ∈ R.
C|t| 1 − t2 + t, C ∈ . R
t 1
Cazul II: t√ ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞) =⇒ (l) x(t) = (sin 3t − 3t cos 3t)
R R
2 cos t 9
C
x(t) = C|t| t2 − 1 + t, C ∈ . +(sin t − t cos t)) + cos t , C ∈ .
2. (a) Să se determine soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale t(1 + t2 )x′ − x(t2 − 1) + 2t = 0, unde
t > 0.
(b) Să se determine t0 > 0 cu proprietatea că tangenta ı̂n t0 la soluţia generala x(t) a ecuaţiei
diferenţiale de la punctul anterior trece printr-un punct fix.
3. O ecuaţie diferenţială de forma x′ = f (t)x + g(t)xα , unde α ∈ R \ {0, 1} şi f, g : I → R sunt

funcţii continue, se numeşte ecuaţie Bernoulli.
(a) Arătaţi că dacă ı̂mpărţim ecuaţia prin xα şi facem schimbarea de funcţie y(t) = x1−α (t),
atunci ecuaţia dată este echivalentă cu o ecuaţie diferenţială liniară.
(b) Utilizând acest rezultat, determinaţi soluţiile generale ale ecuaţiilor

√
(i) tx′ + x = x2 , t > 0. (iv) tx′ − 4x = t2 x, t > 0.
x2
(ii) x′ = 2x
t
− 2t2
, t > 0. (v) txx′ = x2 + t, t ̸= 0.
(iii) tx2 x′ = x3 + 2t, t > 0. (vi) x′ + x = x3 .
60
Soluţie.
(a) Avem x′ x−α = f (t)x1−α + g(t); prin schimbarea de funcţie y = x1−α obţinem y ′ = (1 −
α)x−α x′ şi ecuaţia diferenţială devine y ′ = (1 − α)f (t)y + (1 − α)g(t), o ecuaţie diferenţială
liniară.
(b) (i) x(t) =

1
Ct + 1
,C∈ R. ln t
(iv) x(t) = t4 (
2
+ C)2 , C ∈ . R
√
(ii) x(t) =
2t2
,C∈ . R (v) x(t) = ± Ct2 − 2t, C ∈ . R
C +t
√
(iii) x(t) = 3 Ct3 − 3t, C ∈ R. (vi) x(t) = √
1
,C∈ R.
e2t+C +1
4. Fie ecuaţia diferenţială x′ = F (t, x).

Dacă F : (t0 − a, t0 + a) × (x0 − b, x0 + b) −→ R este o funcţie de clasă C 1 , atunci problema
Cauchy x′ = F (t, x), x(t0 ) = x0 are soluţie unică pe un interval (t0 − h, t0 + h), unde 0 < h ≤ a.
În aceste condiţii, şirul de funcţii definit prin

x0 (t) = x0
Z t
xn+1 (t) = x0 + F (s, xn (s))ds , n ≥ 1
t0
este uniform convergent la soluţia problemei Cauchy

(
x′ = F (t, x)
x(t0 ) = x0
Această metodă de determinare a soluţiei se numeşte metoda aproximaţiilor succesive.
(a) Să se construiască primele trei aproximaţii succesive x0 , x1 , x2 pentru soluţia problemei
Cauchy ı̂n fiecare dintre cazurile următoare:
(i) x′ = t2 − x, x(0) = 2.
x2
(ii) x′ = t − t
, x(1) = 0.
(iii) x′ = 1 − t cos x, x( π2 ) = 0.
√
(iv) x′ = t + x2 , x(0) = 0.
(v) x′ = t2 + x2 , x(0) = 0.
(b) Să se determine cu ajutorul metodei aproximaţiilor succesive soluţia problemei Cauchy ı̂n
fiecare dintre cazurile următoare:
(i) x′ = 2t(x + 1), x(0) = 0.
(ii) x′ = 1 + tx, x(0) = 0.
(iii) x′ = 1 + x, x(0) = 0.
61
t3 t 4 t3
(a) (i) x0 (t) = 2, x1 (t) = 3
− 2t + 2, x2 (t) = − 12 + 3
+ t2 − 2t + 2.
t2 4 3t2
(ii) x0 (t) = 1, x1 (t) = 2
− 21 , x2 (t) = − 16
t
+ 4
− 14 ln t − 11
16
.
(iii) x0 (t) = 0, x1 (t) = t − π2 , x2 (t) = t − sin t + t cos t − π

2
+ 1.
√ √
2t t 2t t t4
(iv) x0 (t) = 0, x1 (t) = 3
, x2 (t) = 3
+ 9
.
t3 t3 t7
(v) x0 (t) = 0, x1 (t) = 3
, x2 (t) = 3
+ 63
.
4 4 6
(b) (i) Se determină x0 (t) = 0, x1 (t) = t2 , x2 (t) = t2 + t2 , x3 (t) = t2 + t2 + t6 şi se demonstrează
Pn t2k
prin inducţie că xn (t) = k=1 k! . Atunci soluţia problemei Cauchy este x(t) =
t2n 2
limn→∞ xn (t) = n≥1 n! = et − 1.
P
t2k+1
Pn−1
(ii) În acest caz soluţia obţinută xn (t) = k=0 1·3·...·(2k+1) nu se poate scrie cu ajutorul
funcţiilor elementare.
k
(iii) xn (t) = nk=1 tk! −→ et − 1.
P

5. Determinaţi soluţia generală pentru fiecare ecuaţiile diferenţiale de mai jos:
(a) x′ − 4x = 3, t ∈ R (e) x′ + x tg t = 1, t ∈ (0, π2 )

(b) tx′ − 2x + t = 0, t > 0
(f) x′ = x
+ t, t > 0
′
(c) x + x = 2e , t ∈ t
R t
(d) x′ − x tg t = sin t, t ∈ (− π2 , π2 ) (g) (t2 + 1)x′ + tx = 0, t ∈ R

6. Determinaţi soluţiile problemelor Cauchy de mai jos:
(a) x′ − 2x = 4, x(0) = 0, t ∈ R (e) (t + 1)x′ − tx + 1 = 0, x(0) = 2, t > −1

(b) tx′ = x + 1, x(1) = 0, t > 0
(f) tx′ + x − et = 0, x(ln 2) = 0, t > 0
′
(c) x − 2x = 2t, x(0) = 1
4
,t ∈ R
(d) t2 x′ − (2t − 1)x = t2 , x(1) = 1, t > 0 (g) x′ + 2x
t2 −1
= 2t + 2, x(0) = −3, t ∈ (−1, 1)
7. Fie f : R → R o funcţie derivabilă, cu derivata nenulă.

(a) Scrieţi ecuaţia normalei la curba de ecuaţie y = f (x), ı̂n punctul (x0 , y0 ) = f (x0 ).
(b) Punând condiţia ca toate normalele la curbă să treacă prin origine, arătaţi că f satisface
o ecuaţie diferenţială de ordinul I.
(c) Rezolvaţi ecuaţia diferenţială obţinută anterior. Ce observaţi?
8. Rata dezintegrării unei substanţe radioactive x′ (t) este proporţională cu cantitatea de substanţă
x(t) la momentul de timp t
x′ = −λx , λ > 0
62
(a) Determinaţi timpul de ı̂njumătăţire al acesteia.
(b) Metoda de datare cu izotopul de carbon C-14 pleacă de la ideea de mai sus. Raportul de
1
proporţionalitate pentru C-14 este λ = 8270 . În anul 1991, un grup de arheologi a descoperit
corpul unei persoane ı̂ngheţate ı̂n Alpii din nordul Italiei. O primă estimare a condus
la concluzia că aceasta a trăit ı̂n epoca Bronzului (aproximativ 2000 ı̂.e.n). Examinări
ulterioare (ı̂n acelaşi an) ale mostrelor de ţesut, efectuate la laboratoare din Zurich şi
Oxford, au arătat că s-a dezintegrat 47% din izotopul de carbon C-14 prezent ı̂n corpul
persoanei ı̂ngheţate ı̂n momentul decesului. Determinaţi momentul decesului şi comparaţi
cu estimările iniţiale.
63
8. Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi
constanţi
1. Să se determine soluţiile următoarelor probleme Cauchy:
x′ = −5x + 2y

(a) , x(0) = 3, y(0) = 0.
y ′ = x − 6y
x′ = 5x − y

(b) , x(0) = 0, y(0) = 1.
y ′ = x + 3y
x′ = x − y

(c) , x(0) = 1, y(0) = −2.
y ′ = −4x + y
 ′
 x = 3x − y + z
(d) y′ = x + y + z , x(0) = y(0) = z(0) = −2.
 ′
z = 4x − y + 4z

′
x = 3x − y − 3z

(e) y ′ = −6x + 2y + 6z , x(0) = 1, y(0) = −1, z(0) = 0

 ′
z = 6x − 2y − 6z
′
x = −4x + y
(f) , x(0) = 1, y(0) = 1.
y ′ = −x − 2y + e−3t
′
x = x + y − cos t
(g) , x(0) = 1, y(0) = −2.
y ′ = −2x − y + sin t + cos t
′
x = 2x + y + 9t
(h) , x(0) = 0, y(0) = 1.
y ′ = −x + 4y
′
x = −2x − y + sin t
(i) , x(0) = 1, y(0) = −4.
y ′ = 4x + 2y + cos t
′
x = 2x + y + 4et
(j) , x(0) = 0, y(0) = −1.
y ′ = 3x + 4y
′
x = x + 2y + 3
(k) , x(0) = 3, y(0) = 2.
y ′ = 2x + y
′
x = −3x − y
(l) ,x(0) = −2, y(0) = −1.
y ′ = x − y + 4e−2t
′
x = x + y + e2t sin t
(m) , x(0) = 1, y(0) = − 21 .
y ′ = −2x + 3y − e2t cos t
′
x = 2x − y + 4t
(n) , x(0) = 0, y(0) = 1.
y ′ = x + 2y − 5t2
64
x′ = 5x − 4y + 1

(o) , x(0) = 1, y(0) = −1.
y′ = x + y
x′ = x − 4y + cos 2t

(p) , x(0) = 1, y(0) = 1.
y′ = x + y
Soluţie.
(a) x(t) = 2e−4t + e−7t , y(t) = e−4t − e−7t .
(b) x(t) = −te4t , y(t) = (t − 1)e4t .
(c) x(t) = e3t , y(t) = −2e3t .
(d) x(t) = −e5t − et , y(t) = −et − e5t , z(t) = et − 3e5t .
(e) x(t) = 5 − 4e−t , y(t) = −9 + 8e−t , z(t) = 8 − 8e−t .
(f) x(t) = 12 e−3t (t2 + 2), y(t) = 21 e−3t (t2 + 2t + 2).
(g) x(t) = cos t − sin t − t cos t, y(t) = −2 cos t + t cos t + t sin t.
(h) x(t) = −4t + 53 e3t − 35 , y(t) = −t + 35 e3t − 23 .
(i) x(t) = 2 sin t + 1, y(t) = −3 sin t − 2 cos t − 2.
(j) x(t) = 3tet , y(t) = −et (3t + 1).
(k) x(t) = −e−t + 3e3t + 1, y(t) = e−t + 3e3t − 2.
(l) x (t) = −e−2t (2t2 + t − 2), y (t) = e−2t (2t2 + 5t − 1).
(m) x (t) = 12 e2t (2 cos t − 4 sin t + t cos t), y (t) = 21 e2t (−8 sin t − cos t − t sin t + t cos t).
(n) x (t) = − 52 e2t cos t − 15 e2t sin t + 52 + t2 , y (t) = − 25 e2t sin t + 15 e2t cos t + 45 + 2t + 2t2 .
10 3t
(o) x(t) = 9
e (6t + 1) − 19 , y(t) = 10 3t
9
e (3t − 1) + 19 .
1 1
(p) x(t) = 17
((26et − 9) cos(2t) − (32et − 2) sin(2t)) , y(t) = 17
((16et + 1) cos(2t) + (13et − 4) sin(2t)).
2. Rezolvaţi următoarele sisteme dePecuaţii diferenţiale, căutând soluţiile sub forma unor serii de
puteri x(t) = n≥0 an t , y(t) = n≥0 bn tn :
n
P
(
x′ = 6x − 4y
(a) , x(0) = 1, y(0) = −1
y ′ = 9x − 6y
(
x′ = 6x − 4y + et
(b) , x(0) = 7, y(0) = 9
y ′ = 9x − 6y
Soluţie.
65
n n
P P
(a) Fie x(t) = n≥0 an t şi y(t) = n≥0 bn t . Punând condiţia ca x(t) şi y(t) să verifice
problema Cauchy, se obţin următoarele:
(
1
an+1 = n+1 (6an − 4bn )
a0 = 1, b0 = −1, 1
bn+1 = n+1 (9an − 6bn )
de unde a1 = 10, b1 = 15 şi an = bn = 0 pentru n ≥ 2. Rezultă x(t) = 1 + 10t, y(t) =

−1 + 15t.
(b) Analog, se obţine că

(
1 1
an+1 = n+1 (6an − 4bn + n!
)
a0 = 7, b0 = 9, 1
bn+1 = n+1 (9an − 6bn )
7 9
de unde se arată prin inducţie că an = ,b
n! n
= n!
, deci x(t) = 7et , y(t) = 9et .
R
3. Exponenţiala unei matrici. Fie A ∈ Mn ( ). Matricea
1 1 X 1
eA = In + A + A2 + . . . = An
1! 2! n≥0
n!
se numeşte exponenţiala matricei A. Presupunând cunoscut că seria de mai sus este convergentă
R
pentru orice matrice A ∈ Mn ( ), arătaţi că au loc următoarele:
(a) e0n = In .
R
(b) eA+B = eA · eB dacă A, B ∈ Mn ( ) şi AB = BA.
(c) eA este o matrice inversabilă pentru orice A ∈ Mn ( ), şi eA R −1

= e−A .
(d) Funcţia R R
→ Mn ( ), t 7→ eAt este derivabilă, şi (eAt )′ = AeAt = eAt A (ı̂n particular,
rezultă că matricile A şi eAt comută).
Soluţie.
(a) Calcul direct.
(b) Se utilizează formula (A + B)n =

Pn
k=0 R
Ckn Ak B n−k , valabilă pentru matrice A, B ∈ Mn ( )
care comută AB = BA.
(c) Avem eA e−A = eA−A = e0n = In , deci eA este inversabilă cu inversa e−A .
(d) Se aplică teorema privind derivabilitatea termen cu termen a seriilor de puteri; rezultă
!′
′
X 1 X 1 X 1
eAt = (At)n = n(At)n−1 A = (At)n A = eAt A

n≥0
n! n≥1
n! n≥0
n!
66
4. Deduceţi din exerciţiul precedent că soluţia generală a sistemului liniar omogen de ecuaţii
diferenţiale
X ′ = AX
este
X(t) = eAt C , unde C ∈ Rn
Rezultă că M(t) = eAt este o matrice fundamentală de soluţii. În particular, soluţia
problemei Cauchy (
X ′ = AX
X(t0 ) = X0
va fi
X(t) = eA(t−t0 ) X0
Soluţie. Prin ı̂nmulţirea sistemului X ′ = AX la stânga cu matricea eAt , se obţine e−At X ′ −

′
R
e−At AX = 0n , echivalent cu e−At X = 0n . Rezultă e−At X(t) = C, C ∈ n , de unde X(t) =
eAt C. Punând condiţia X(t0 ) = X0 , deducem că C = e−At0 X0 , de unde X(t) = eA(t−t0 ) X0 .
R
5. Calculul matricei exponenţiale. Fie A ∈ Mn ( ) o matrice care admite o descompunere de tipul
R
A = P DP −1 , unde P, D ∈ Mn ( ), P inversabilă. Arătaţi că
eAt = P eDt P −1
λt
λ1 0 e 1
0
(a) Dacă D = , verificaţi că eDt = .
0 λ2 0 eλ2 t
λt
λ 1 Dt e teλt
(b) Dacă D = , verificaţi că e = .
0 λ 0 eλt
at
a b Dt e cos bt eat sin bt
(c) Dacă D = , verificaţi că e = .
−b a −eat sin bt eat cos bt
(d) Reluaţi exerciţiul 1 folosind matricea exponenţială ca matrice fundamentală de soluţii.
Soluţie. Dacă A = P DP −1 , atunci An = P Dn P −1 şi (At)n = P (Dt)n P −1 ; ı̂n particular,

X 1
eAt = P (Dt)n P −1 = P eDt P −1
n≥0
n!
Punctele (a), (b), (c) se verifică prin calcul direct.

6. Pentru fiecare dintre matricele de mai jos

4 2 1 2 −2 1 −2 −3 3 −2
A1 = , A2 = , A3 = , A4 = , A5 = ,
−1 1 4 3 2 −1 1 −6 −3 2

−1 1 −4 1 −2 1 2 −1 −1 1
A6 = , A7 = , A8 = , A9 = , A10 =
−9 5 −9 2 −2 0 1 2 −2 1
′
x x
notate generic cu A, vom considera sistemul de ecuaţii diferenţiale =A .
y′ y
67
(a) Aflaţi valorile şi vectorii proprii pentru matricea A.
x′

x
(b) Determinaţi soluţia generală a sistemului de ecuaţii diferenţiale =A .
y′ y
(c) Utilizând eventual ajutor computerizat, realizaţi portretul de faze corespunzător sistemului
x′

x
de ecuaţii diferenţiale =A .
y′ y
′
x x
(d) Determinaţi soluţia problemei Cauchy ′ =A , x(0) = 1, y(0) = −1.
y y
7. Să se determine soluţiile următoarelor probleme Cauchy:

(
x′ = −2x − 4y + 4t + 1
(a) , x(0) = 0, y(0) = 0
y ′ = −x + y + 32 t2
(
x′ = 2x + 4y + cos t
(b) , x(0) = 1, y(0) = 0
y ′ = −x − 2y + sin t
(
x′ = −y + t2 + 6t + 1
(c) , x(0) = 1, y(0) = 2
y ′ = x − 3t2 + 3t + 1
(
x′ = 3x + 4y + 4et
(d) , x(0) = 3, y(0) = −1
y ′ = −x − y + et
8. (Circuit RLC) Se consideră următorul circuit electric:
R1
IR1 L L
IR2 R2
IC
C
Fie IR1 L , IR2 , IC intensităţile curentului electric prin cele trei laturi ale circuitului, şi UR1 , UR2 , UL ,
UC tensiunile la bornele celor patru componente (cele două rezistenţe, bobina şi condensatorul).
(a) Scrieţi prima lege a lui Kirchhoff pentru nodul de circuit din stânga pentru a obţine relaţia
IR1 L + IR2 + IC = 0.
(b) Aplicând a doua lege a lui Kirchhoff, deduceţi că UR1 + UL = UR2 = UC .
68
(c) Utilizând relaţiile dintre intensitate şi tensiune pentru fiecare componentă a circuitului
UR1 = R1 IR1 L , UR2 = R2 IR2 , IC = CUC′ , LIR′ 1 L = UL
deduceţi că intensitatea curentului prin bobină şi prin prima rezistenţă IR1 L (notată mai
simplu I) şi tensiunea la bornele condensatorului UC (notată ı̂n continuare U ) satisfac
sistemul de ecuaţii diferenţiale
(
I ′ = − RL1 I − L1 U
(1)
U ′ = C1 I − R21C U
(d) Determinaţi soluţia generală a sistemului de mai sus pentru R1 = 1Ω, R2 = 0.6Ω, L =
2H,C = 23 F şi verificaţi că I(t) → 0, U (t) → 0 pentru t → ∞, indiferent de valorile iniţiale
I(0) şi U (0).
(e) Determinaţi o condiţie pentru R1 , R2 , L, C astfel ı̂ncât matricea asociată sistemului de

ecuaţii diferenţiale (1) să admită două valori proprii reale distincte.
(f) Dacă condiţia determinată anterior este satisfăcută, verificaţi că ambele valori proprii sunt
negative (ceea ce va conduce la I(t) → 0, U (t) → 0 pentru t → ∞).
(g) În caz contrar, valorile proprii vor fi reale confundate sau complexe (conjugate). Mai rămân
adevărate relaţiile limt→∞ I(t) = limt→∞ U (t) = 0?
9. (Proces de difuzie) Două ı̂ncăperi sunt separate printr-o uşă. În prima ı̂ncăpere se găsesc
x(0) = 30 persoane, iar ı̂n a doua ı̂ncăpere se găsesc y(0) = 10 persoane. Uşa este deschisă şi
persoanele circulă ı̂ntre cele două ı̂ncăperi. Dacă x(t) şi y(t) reprezintă numărul de persoane
din prima, respectiv a doua ı̂ncăpere la momentul t, măsurat ı̂n minute, atunci acestea satisfac
următorul sistem de ecuaţii diferenţiale:
(
x′ = −x + y
y′ = x − y
(a) Verificaţi că numărul total al persoanelor aflate ı̂n cele două ı̂ncăperi este constant.
(b) Determinaţi soluţia sistemului de ecuaţii diferenţiale care verifică condiţiile iniţiale date.
Ce observaţi pentru t = 1 şi t → ∞?
69
9. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior cu coeficienţi
constanţi
1. Să se rezolve următoarele ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi, aplicând metoda
coeficienţilor nedeterminaţi:
(a) x′′′ − x′′ − 4x′ + 4x = 0, x (0) = 3, x′ (0) = 1, x′′ (0) = 9.
(b) x′′ − 7x′ − 8x = 8t − 1, x(0) = x′ (0) = 0.
(c) x′′ + x′ − 2x = 8 sin 2t, x(0) = 1, x′ (0) = 2.
(d) x′′ + 2x′ + 2x = e−t sin t.
(e) x′′ − 2x′ = 4t2 et .
(f) x′′ + 2x′ + x = e−t cos t + te−t .
(g) x′′ − 2x′ + x = 6tet + 3.
Soluţie.
(a) Ecuaţia caracteristică este λ3 − λ2 − 4λ + 4 = 0, cu rădăcinile λ1 = 1, λ2 = −2, λ3 = 2.

Atunci soluţia generală a ecuaţiei va fi x(t) = C1 et + C2 e−2t + C3 e2t . Punând condiţiile
x (0) = 3, x′ (0) = 1, x′′ (0) = 9 rezultă C1 = C2 = C3 = 1, de unde x(t) = et + e−2t + e2t .
(b) Ecuaţia caracteristică este λ2 − 7λ − 8 = 0, cu rădăcinile λ1 = 8, λ2 = −1. Atunci soluţia

ecuaţiei omogene va fi xo (t) = C1 e8t + C2 e−t . Cum termenul liber este un polinom de
gradul I şi λ = 0 nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, aplicăm metoda coeficienţilor
nedeterminaţi şi căutăm pentru ecuaţia neomogenă o soluţie particulară de forma xp (t) =
at + b. Atunci x′p (t) = a, x′′p (t) = 0 şi punând condiţia ca xp să verifice ecuaţia neomogenă
obţinem a = −1, b = 1. Soluţia ecuaţiei iniţiale este x (t) = 1 − t + C1 e−t + C2 e8t .
(c) λ2 + λ − 2 = 0, λ1 = 1, λ2 = −2, xo (t) = C1 et + C2 e−2t . Căutăm soluţia particulară

de forma xp (t) = D1 cos 2t + D2 sin 2t. Rezultă D1 = − 52 , D2 = − 65 , şi soluţia generală
x (t) = − 25 cos 2t − 65 sin 2t + C1 et + C2 e−2t .
(d) λ2 + 2λ + 2 = 0, λ1,2 = −1 ± i, xo (t) = e−t (C1 cos t + C2 sin t). Căutăm soluţia particulară
de forma xp (t) = te−t (D1 cos t + D2 sin t). Rezultă D1 = − 21 , D2 = 0, şi soluţia generală
x (t) = − 21 te−t cos t + C1 e−t cos t + C2 e−t sin t.
(e) x(t) = C1 e2t + C2 − 4et (t2 + 2).
(f) Soluţia ecuaţiei omogene este xo (t) = C1 e−t + C2 te−t . Pentru determinarea soluţiei
particulare, aplicăm principiul superpoziţiei: determinăm soluţia particulară ca o sumă
de soluţii, corespunzătoare ecuaţiilor neomogene ı̂n care membrul drept are doar un singur
termen. În cazul de faţă, descompunem problema ı̂n x′′ +2x′ +x = e−t cos t şi x′′ +2x′ +x =
te−t . Pentru prima ecuaţie căutăm o soluţie de forma x1 (t) = e−t (a cos t + b sin t) şi
rezultă x1 (t) = −e−t cos t. Pentru cea de-a doua, luăm x2 (t) = t2 e−t (at + b) şi determinăm
x2 (t) = 16 e−t t3 . Rezultă ı̂n final x (t) = −e−t cos t + 16 e−t t3 + C1 e−t + C2 te−t .
70
(g) Aplicăm din nou principiul superpoziţiei, ca ı̂n exerciţiul de la subpunctul anterior; obţinem
x(t) = C1 et + C2 tet + t3 et + 3.
2. Rezolvaţi ecuaţiile diferenţiale liniare din exerciţiul anterior, subpunctele (b), (c), (d), (g) şi cu
metoda variaţiei constantelor şi comparaţi rezolvările şi rezultatele.
3. O ecuaţie de forma
tn x(n) + a1 tn−1 x(n−1) + ... + an−1 tx′ + a0 x = b(t) , t > 0
se numeşte ecuaţie diferenţială de tip Euler.
(a) Arătaţi că prin schimbarea de variabilă t = es ecuaţia diferenţială de tip Euler de ordin cel
mult 3 se transformă ı̂ntr-o ecuaţie diferenţială liniară cu coeficienţi constanţi.
(b) Să se determine soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii diferenţiale de tip Euler:
(i) t2 x′′ − tx′ − 3x = 0. (iv) t3 x′′′ + 2tx′ − 2x = t ln t.

(ii) t2 x′′ − 2tx′ + 2x = t.
(iii) t3 x′′ + 4t2 x′ + 2tx = 1. (v) t3 x′′′ + 2tx′ − 2x = t sin ln t.
Soluţie.
(a) Dacă efectuăm schimbarea de de variabilă t = es , atunci x(t) = x(es ) = z(s). Prin derivări
succesive vom avea:
dz ds dz −s
x′ (t) = = e
ds dt ds
d dz −s d dz dz
x′′ (t) = ( e ) = ( )e−s − e−2s
dt ds dt ds ds
d2 z −2s dz −2s d2 z dz −2s
= e − e = ( 2 − )e
ds2 ds ds ds
2
d d z dz −2s d d2 z dz d2 z dz
x′′′ (t) = ( 2 − )e = ( 2 − )e−2s − 2( 2 − )e−3s
dt ds ds dt ds ds ds ds
3 2 2 3 2
dz dz d z dz dz dz dz
= ( 3 − 2 )e−3s − 2( 2 − )e−3s = ( 3 − 3 2 + 2 )e−3s
ds ds ds ds ds ds ds
şi deci funcţiile tx′ (t), t2 x′′ (t), t3 x′′′ (t), etc., se vor liniariza după cum urmează:
dz
tx′ (t) −→ = z ′ (s)
ds
d2 z dz
t2 x′′ (t) −→ − = z ′′ (s) − z ′ (s)
ds2 ds
d3 z d2 z dz
t3 x′′′ (t) −→ 3
− 3 2
+2 = z ′′′ (s) − 3z ′′ (s) + 2z ′ (s)
ds ds ds
(b) (i) Utilizând relaţiile de mai sus ı̂n ecuaţia dată obţinem (z ′′ − z ′ ) − z ′ − 3z = 0, care se
mai scrie z ′′ = 2z ′ − 3z = 0, o ecuaţie liniară omogenă. Cum ecuaţia caracteristică
asociată λ2 − 2λ − 3 = 0 are rădăcinile λ1 = 3, λ2 = −1, soluţia generală a ecuaţiei
diferenţiale liniare va fi z(s) = C1 e3s + C2 e−s , adică soluţia ecuaţiei diferenţiale Euler
este x(t) = C1 t3 + Ct2 .
71
(ii) Schimbarea de variabilă t = es conduce la ecuaţia diferenţială liniară neomogenă
z ′′ − 3z ′ + 2z = es . Ecuaţia caracteristică λ2 − 3λ + 2 = 0 are rădăcinile λ1 = 1,
λ2 = 2 şi atunci soluţia generală a ecuaţiei liniare omogene asociate este zo (s) =
C1 es + C2 e2s . Căutăm o soluţie particulară pentru ecuaţia liniară neomogenă de
forma zp (s) = ases . Înlocuind ı̂n ecuaţie, obţinem a = −1, adică soluţia ecuaţiei
neomogene este z(s) = zo (s) + zp (s) = C1 es + C2 e2s − ses şi soluţia ecuaţiei iniţiale
va fi x (t) = C1 t + C2 t2 − t ln t.
(iii) Prin ı̂mpărţirea cu t se obţine o ecuaţie de tip Euler, deci efectuăm schimbarea
de variabilă t = es ; atunci x(es ) = z(s) şi ajungem la ecuaţia diferenţială liniară
neomogenă z ′′ + 3z ′ + 2z = e−s . Rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt λ1 = −1,
λ2 = −2, iar zo (s) = C1 e−s + C2 e−2s este soluţia ecuaţiei omogene asociate. Pentru
determinarea unei soluţii particulare pentru ecuaţia omogenă, ţinem cont că λ = −1
este rădăcină a ecuaţiei caracteristice; atunci zp (s) = ase−s şi prin ı̂nlocuire ı̂n ecuaţia
neomogenă obţinem a = 1. Rezultă că soluţia ecuaţiei neomogene este z(s) = zo (s) +
zp (s) = C1 e−s + C2 e−2s + se−s , iar soluţia ecuaţiei iniţiale va fi x (t) = Ct1 + Ct22 + lnt t .
(iv) Facem schimbarea de variabilă t = es , funcţia x(t) trece ı̂n z(s) = x(es ) şi obţinem
z ′′′ − 3z ′′ + 4z ′ − 2z = ses . Ecuaţia caracteristică λ3 − 3λ2 + 4λ − 2 = 0 are rădăcinile
λ1 = 1, λ2,3 = 1 ± i. Prin urmare, soluţia generală a ecuaţiei omogene este zo (s) =
C1 es + C2 es cos s + C3 es sin s. O soluţie particulară pentru ecuaţia neomogenă este de
forma zp (s) = ses (as + b), şi obţinem a = 12 , b = 0. Deci soluţia ecuaţiei neomogene
va fi z(s) = zo (s) + zp (s) = C1 es + C2 es cos s + C3 es sin s + 21 s2 es , sau revenind la t,
avem x (t) = C1 t + C2 t cos (ln t) + C3 t sin (ln t) + 12 t ln2 t.
(v) x (t) = −t cos (ln t) − 12 t ln t sin (ln t) + C1 t + C2 t sin (ln t) + C3 t cos (ln t).

4. Determinaţi soluţia generală pentru fiecare dintre următoarele ecuaţii diferenţiale liniare omogene
de ordin superior:
(a) x′′ − 4x′ − 21x = 0 (d) x′′′ − x′′ − x′ + x = 0
(b) x′′ + 6x′ + 9x = 0 (e) x′′′ − 6x′′ + 11x′ − 6x = 0
(c) x′′ − 2x′ + 10x = 0 (f) x(iv) − 2x′′ + x = 0
5. Determinaţi soluţia generală pentru fiecare dintre următoarele probleme Cauchy:
(a) x′′ + 5x′ − 6x = 0, x(0) = 4, x′ (0) = 3
(b) x′′ − 4x′ + 4x = 0, x(0) = 3, x′ (0) = 5
(c) x′′ + 2x′ + 5x = 0, x(0) = 1, x′ (0) = 5
6. Determinaţi soluţia generală pentru fiecare dintre următoarele probleme Cauchy asociate unor
ecuaţii diferenţiale liniare neomogene de ordin superior, cu condiţii iniţiale nule:
72
(a) x′′ + 3x′ + 2x = −1 (g) x′′ + 4x′ + 4x = e−2t
(b) x′′ + 3x′ + 2x = 6 et (h) x′′ + 4x′ + 4x = e−2t sin t
(c) x′′ + 3x′ + 2x = 6 e−t
(i) x′′ − 2x′ + 10x = −5
′′ ′ −t
(d) x + 3x + 2x = 10 e cos 2t
(e) x′′ + 4x′ + 4x = 1 (j) x′′ − 2x′ + 10x = 9 et
(f) x′′ + 4x′ + 4x = t + 2 (k) x′′ − 2x′ + 10x = et cos t
73

Culegere Exercitii ALGAED-2022

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Exercitii ALGAED-2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Exerciţii

Algebră liniară, geometrie analitică şi ecuaţii diferenţiale

2. Spaţii vectoriale şi subspaţii, combinaţii liniare, liniar

3. Aplicaţii liniare şi matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

4. Valori şi vectori proprii; diagonalizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

5. Produs scalar şi ortogonalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

6. Matrice simetrice. Descompunerea valorilor singulare. Forme pătratice. Conice

7. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

8. Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi

9. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior cu coeficienţi constanţi . . . . . . . . 70

2. Să se determine proiecţia vectorului u = 2i − 3j + 4k pe vectorul v = 4i + 2j + k.

(a) Proiecţia punctului A pe dreapta d şi simetricul acestuia faţă de dreaptă.

Intersecţia dintre planul π1 şi dreapta d ne va da punctul de proiecţie:

iar simetricul cerut va fi E(0, 0, −2).

5. Se dau două dreptele d1 : x−1

1.2 Probleme propuse

7. Fie vectorii u = i + j, v = i + k, w = −i + j + k. Să se determine modulele celor trei vectori şi

8. Să se determine proiecţia vectorului u = 3i pe vectorul v = i + j.

9. Să se calculeze produsul vectorial al vectorilor u = i + 2j + 3k şi v = 1 − j + 2k.

11. Se consideră planele: π1 : x + 2y + 3z = 4, π2 : 3x + 6y + 9z = 7, π3 : 2x − y = 7. Verificaţi că

13. Să se calculeze distanţa dintre planele π1 : x + 2y + 2z = 1 şi π2 : 2x + 4y + 4z = 11.

14. Să se calculeze unghiul dintre planele π1 : 2x + y − z = 3 şi π2 : x + y = 4.

15. Să se determine distanţa de la punctul A(2, 3, −1) la dreapta d : x−11

18. Să se determine

(a) Se observă că u = u1 − u3 , deci u ∈ Sp {u1 , u2 , u3 } = U

2. Fie polinoamele P1 [X] = 1 + 2X + X 3 , P2 [X] = 2 + X + 2X 2 , P3 [X] = 3 + X 2 + X 3 .

(a) Prin verificare directă.

(a) U = R3[X], dimR U = 4

5. Determinaţi o bază şi dimensiunea următoarelor (sub)spaţii vectoriale:

(a) U = Sp {1, X − X 3 }, dimR U = 2

2.2 Probleme propuse

22. Fie S1 , S2 sunt submulţimi ale unui k-spaţiu vectorial V . Atunci:

(a) Sp {S1 ∪ S2 } = Sp {S1 } + Sp {S2 }.

23. Fie V = {f : R → R | f funcţie } spaţiul vectorial real al funcţiilor reale.

= M2 (R), k = R, B = {E11 , E12 , E21 , E22 }, B = {

(i) f : R≤2 [X] → R≤2 [X], f (P ) = X(P (X + 2) − P (X − 2))

5. Să se determine toate aplicaţiile liniare f : R2 −→ R2 care transformă dreapta d1 : y = x ı̂n

(a) Matricea lui f ı̂n raport cu bazele canonice;

avem f = IdR3 ◦ f ◦ IdR2 , de unde

3.2 Probleme propuse

(a) Determinaţi Ker(fA ) şi deduceţi când este fA un izomorfism.

Vom utiliza un vector b ∈ Z252 pentru configuraţia iniţială a matricei

Deci putem modela jocul cu ajutorul aplicaţiei liniare f : 25 Z 25

(a) Câte configuraţii iniţiale b există?

(f) Nu; două valori proprii

(g) Da; două valori proprii λ1 = 3 cu a(λ1 ) = 2, λ2 = 9 cu a(λ2 ) = 1.

graful asociat. Atunci comportamentul peste un an de zile, condiţionat de comportamentul de

(a) A inversabilă ⇐⇒det(A) ̸= 0 ⇐⇒λ = 0 nu este valoare proprie pentru A.

4.2 Probleme propuse

lim v(n) = lim An = P ( lim Dn )P −1 v(0)

(a) V = R3[X], ⟨P, Q⟩ = P (−1)Q(−1) + P (0)Q(0) + P (1)Q(1)

2. Fie (V, ⟨ , ⟩) un spaţiu euclidian şi u, v ∈ V doi vectori nenuli. Atunci:

4. Fie spaţiul vectorial V = {f : [−π, π] → R| f continuă } cu produsul scalar

(a) Arătaţi că pentru orice f ∈ V are loc relaţia

(a) Este inegalitatea Cauchy-Schwarz aplicată funcţiilor sin(x) şi f .

În graficul de mai jos, am reprezentat funcţia f , proiecţia sa pe subspaţiul generat de

pentru n = 3, 4, 5 (utilizând un program pentru partea de grafică).

(a) ⟨v1 , v2 ⟩ = v1t v2 = 4 + 4 + 4 − 12 = 0.

8. Determinaţi descompunerea QR a matricii A şi pseudosoluţia sistemului Ax = b, ı̂n fiecare

9. Determinaţi pseudosoluţiile următoarelor sisteme incompatibile:

10. Verificaţi că pseudosoluţia (x∗ , y ∗ , z ∗ ) a sistemului (incompatibil)

11. Fie u ∈ Rn, ∥u∥ = 1. Se consideră matricea Q = In − 2uut ∈ Mn(R).10

w)(∥v∥2 + ∥w∥2 − 2⟨v, w⟩) = v − (v − w) = w şi analog Qw = v.

Am văzut la curs că pseudosoluţia minimizează eroarea