Capitolul 1 – Elemente de calcul vectorial

1. ELEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

În cele ce urmează vor fi prezentate cateva noţiuni de calcul vectorial

necesare în studiul mecanicii precum şi în rezolvarea aplicaţiilor.
În studiul mărimilor fizice se întâlnesc:
 mărimi scalare sau scalari – acestea sunt complet determinate prin
valoarea lor numerică (aceasta poate fi un număr pozitiv sau negativ), urmată de
unitatea de măsură.
Exemple: distanţa între două puncte (10 metri), temperatura (-7 grade Celsius),
energia (100 Jouli), intervalul de timp (30 secunde), etc.
 mărimi vectoriale sau vectori – sunt complet determinate prin valoarea lor
numerică, prin direcţia şi sensul lor. Spre deosebire de scalari, vectorii sunt
mărimi orientate. Un asemenea vector, reprezentat printr-un segment de dreaptă
orientat se numeşte vector liber (exemple: deplasarea şi viteza unui corp în
mişcare de translaţie). În unele cazuri este necesar să se precizeze punctul de
aplicaţie, caz în care vectorul se numeşte vector aplicat sau legat (exemplu:
forţa care acţionează asupra unui punct material). În alte situaţii este necesar să
se precizeze suportul, caz în care vectorul se numeşte vector alunecător sau
glisant (exemplu: forţa care acţionează asupra unui rigid).
Notaţia vectorilor se face printr-o literă cu o bară deasupra (exemplu: 𝑎,
𝐹 ) sau prin două litere deasupra cărora se pune o bară, prima literă marcând
originea vectorului iar a doua literă extremitatea (exemplu: 𝐴𝐵 ).

Adunarea vectorilor

a) Suma a doi vectori liberi 𝒂 şi 𝒃

Se dau 2 vectori 𝑎 şi 𝑏 aplicaţi în acelaşi punct O. Suma sau rezultanta
celor doi vectori este prin definiţie vectorul 𝑐̅, definit ca valoare numerică,
direcţie şi sens de diagonala OC a paralelogramului construit cu vectorii 𝑎 şi 𝑏
ca laturi.
2
 Capitolul 1 – Elemente de calcul vectorial

b c


O a
Se scrie astfel:
𝑐̅ = 𝑎 + 𝑏
unde modulul său este:

|𝑐̅| = |𝑎| + 𝑏 + 2|𝑎| ∙ 𝑏 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼

b) Suma unui număr oarecare de vectori liberi

Regula utilizată în cazul a 2 vectori liberi poate fi extinsă în cazul unui
număr oarecare de vectori liber 𝑉 , 𝑉 , ... , 𝑉 , ajungându-se astfel la o
construcţie grafică numită poligonul vectorilor.
Rezultanta este definită ca valoare numerică,
direcţie şi sens de segmentul de dreaptă care uneşte
originea primului vector 𝑉 cu extremitatea ultimului
vector 𝑉 din acest poligon. Vom scrie:

𝑉 = 𝑉 +𝑉 +⋯+𝑉 = 𝑉,

unde modulul său este:

|𝑉 | = |𝑉 | + 2|𝑉 | ∙ |𝑉 | ∙ 𝑐𝑜𝑠(∢𝑉 , 𝑉 ) + 2|𝑉 | ∙ |𝑉 | ∙ 𝑐𝑜𝑠(∢𝑉 , 𝑉 ) + ⋯ +

2|𝑉 | ∙ |𝑉 | ∙ 𝑐𝑜𝑠(∢𝑉 , 𝑉 ) + 2|𝑉 | ∙ |𝑉 | ∙ 𝑐𝑜𝑠(∢𝑉 , 𝑉 ) + …

… + 2|𝑉 | ∙ |𝑉 | ∙ 𝑐𝑜𝑠(∢𝑉 , 𝑉 ).

Proprietăţi ale adunării vectorilor

 comutativitatea
𝑎+𝑏 =𝑏+𝑎
 asociativitatea
𝑎 + 𝑏 + 𝑐̅ = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐̅ = 𝑎 + 𝑏 + 𝑐̅
 elementul neutru

3
 Capitolul 1 – Elemente de calcul vectorial

𝑎 + 0 = 0 + 𝑎 = 𝑎,
unde 0 este vectorul nul.
 elementul simetric
𝑎 + (−𝑎) = (−𝑎) + 𝑎 = 0,
unde −𝑎 este vectorul opus a lui 𝑎.
Proiecţia unui vector pe o axă
∆
𝑐𝑜𝑠𝛼 = | |
→

𝑝𝑟∆ 𝑉 = 𝑉𝑐𝑜𝑠𝛼 = 𝑉𝑐𝑜𝑠(𝑉 , ∆)

Dacă notăm cu 𝑢
versorul axei ∆, putem scrie:

𝑝𝑟∆ 𝑉 = 𝑉𝑐𝑜𝑠(𝑉 , ∆) ∙ 𝑢 = 𝑉 ∙ 𝑢
Dacă: 𝛼 < 90° → 𝑝𝑟∆ 𝑉 > 0; 𝛼 = 90° → 𝑝𝑟∆ 𝑉 = 0; 𝛼 > 90° → 𝑝𝑟∆ 𝑉 < 0.
Expresia analitică a unui vector

𝑉 = 𝐴𝐵 = 𝐴𝑀 + 𝑀𝐵 = 𝐴′𝐵′ + 𝐴′′𝐵′′
Expresia analitică a vectorului 𝑽 este 𝑉 = 𝑉 𝚤̅ + 𝑉 𝚥̅ iar expresia
modulului vectorului |𝑽| este |𝑉 | ≡ 𝑉 = 𝑉 +𝑉 .
Analog, în sistemul cartezian triortogonal Oxyz avem:
𝑉 = 𝑉 𝚤̅ + 𝑉 𝚥̅ + 𝑉 𝑘

4
 Capitolul 1 – Elemente de calcul vectorial

|𝑉 | ≡ 𝑉 = 𝑉 +𝑉 +𝑉

Calculul analitic al modulului vectorului rezultant al unui sistem de

vectori

𝑅 = 𝑉 + 𝑉 + ⋯ + 𝑉 /∙ 𝑢
𝑅 ∙ 𝑢 = (𝑉 + 𝑉 + ⋯ + 𝑉 ) ∙ 𝑢
𝑅 ∙ 𝑢 = 𝑉 ∙𝑢 + 𝑉 ∙𝑢 + ⋯+ 𝑉 ∙ 𝑢
𝑝𝑟∆ 𝑅 = 𝑝𝑟∆ 𝑉 + 𝑝𝑟∆ 𝑉 + ⋯ + 𝑝𝑟∆ 𝑉

𝑝𝑟∆ 𝑅 = 𝑝𝑟∆ 𝑉 .

Proiecţia pe o axă ∆ a rezultantei 𝑅 a unui sistem de vectori este egal cu

suma algebrică a proiecţiilor vectorilor respectivi pe aceeaşi axă ∆.
Forma analitică a adunării vectorilor
Se consideră un sistem triortogonal drept z
Oxyz. Pentru a aduna analitic mai mulţi vectori,
se scrie fiecare vector funcţie de proiecţiile pe 𝑉
axe: 𝑘
y
𝑉 = 𝑉 𝚤̅ + 𝑉 𝚥̅ + 𝑉 𝑘 . 𝑖 = 1, … , 𝑛 O
𝚤̄ 𝚥̄
Conform teoremei proiecţiilor, vectorul
sumă 𝑉 are expresia: x

𝑉= 𝑉= 𝑉 𝚤̅ + 𝑉 𝚥̅ + 𝑉 𝑘

sau
𝑉 = 𝑉 𝚤̅ + 𝑉 𝚥̅ + 𝑉 𝑘
unde 𝑉 , 𝑉 şi 𝑉 sunt proiecţiile vectorului sumă pe axele Ox, Oy şi Oz.
Modulul vectorului sumă are expresia:

|𝑉 | = 𝑉 +𝑉 +𝑉

Se definesc unghiurile 𝛼, 𝛽, 𝛾 ca fiind unghiurile pe care le face vectorul

sumă cu cele 3 axe Ox, Oy şi Oz. Cosinusurile acestor unghiuri se numesc

5
 Capitolul 1 – Elemente de calcul vectorial

cosinusuri directoare si au expresiile:

𝑐𝑜𝑠𝛼 = , 𝑐𝑜𝑠𝛽 = , 𝑐𝑜𝑠𝛾 = .
Proprietatea cosinusurilor directoare este că:
cos 𝛼 + cos 𝛽 + cos 𝛾 = 1.

Produsul scalar

Produsul scalar a doi vectori liberi 𝑎 şi 𝑏 este prin definiţie un scalar care
se obţine multiplicând modulele celor doi vectori cu cosinusul unghiului dintre
ei. Conform definiţiei, expresia produsului scalar este
𝑎 ∙ 𝑏 = |𝑎| ∙ 𝑏 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼
unde α este unghiul dintre cei 2 vectori.
Proprietăţi ale produsului scalar
 comutativitate
𝑎∙𝑏 = 𝑏∙𝑎
 distributivitatea faţă de adunare
𝑎 ∙ 𝑏 + 𝑐̅ = 𝑎 ∙ 𝑏 + 𝑎 ∙ 𝑐̅
 proiecţia unui vector pe o axă ∆
𝑝𝑟∆ 𝑉 = 𝑉 ∙ 𝑢
unde u este versorul axei.
Demonstraţie: Fie vectorul 𝐴𝐵 şi axa ∆ de versor 𝑢. Prin A şi B se
construiesc planele [𝑃 ] şi [𝑃 ] perpendiculare pe axa ∆. Intersecţia axei ∆ cu
cele două plane sunt punctele 𝐴 şi 𝐵 care definesc vectorul 𝐴 𝐵 pe ∆.
Scalarul vectorului 𝐴 𝐵 se
defineşte ca fiind proiecţia vectorului
𝐴𝐵 pe ∆ şi se calculează cu relaţia: B
𝐴 𝛼
𝑝𝑟∆ 𝐴𝐵 = 𝐴𝐵 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼
unde 𝛼 ∈ [0, 𝜋] este ∢ 𝐴𝐵, (∆) . 𝑢
Cu ajutorul expresiei
produsului scalar a 2 vectori expresia 𝐴 (∆)
𝐵
proiecţiei se mai poate scrie:
𝑝𝑟∆ 𝐴𝐵 = 𝐴𝐵 ∙ 𝑢 𝑃
𝑃
adică

6
 Capitolul 1 – Elemente de calcul vectorial

𝐴𝐵 ∙ 𝑢 = 𝐴𝐵 ∙ 𝑢 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 = 𝐴𝐵 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼
 dacă 𝑎 ≠ 0;𝑏 ≠ 0 şi 𝑎 ∙ 𝑏 = 0 → 𝑎 ⊥ 𝑏 reprezintă condiţia de ortogonalitate
a 2 vectori.

Forma analitică a produsului scalar

Dacă se consideră 2 vectori 𝑎 şi 𝑏 a căror expresie analitică este:

𝑎 = 𝑎 𝚤̅ + 𝑎 𝚥̅ + 𝑎 𝑘 ;
𝑏 = 𝑏 𝚤̅ + 𝑏 𝚥̅ + 𝑏 𝑘
forma analitică a produsului scalar este:
𝑎∙𝑏 = 𝑎 ∙𝑏 +𝑎 ∙𝑏 +𝑎 ∙𝑏
Produsul vectorial

Produsul vectorial a doi vectori liberi 𝑎 şi 𝑏

𝑐⃗ este prin definiţie un vector 𝑐̅ normal pe planul
 definit de cei doi vectori 𝑎 şi 𝑏, presupuşi aplicaţi în
b acelaşi punct, având ca valoare numerică aria
paralelogramului construit cu ajutorul celor doi
 vectori, iar sensul astfel încât vectorii 𝑎, 𝑏, 𝑐̅ să

a formeze în această ordine un triedru drept (sensul este
deci oferit de regula burghiului drept: rotim primul
vector peste cel de-al doilea pe drumul cel mai scurt, sensul de înaintare al
burghiului fiind sensul vectorului produs vectorial).
Conform definiţiei, scalarul produsului vectorial este egal cu produsul
dintre modulele celor doi vectori şi sinusul unghiului format:
𝑐̅ = |𝑎| ∙ 𝑏 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝛼
Proprietăţi ale produsului vectorial
 anticomutativitatea
𝑎 × 𝑏 = −𝑏 × 𝑎
 distributivitatea faţă de adunare unilateral
𝑎 × 𝑏 + 𝑐̅ = 𝑎 × 𝑏 + 𝑎 × 𝑐̅
𝑏 + 𝑐̅ × 𝑎 = 𝑏 × 𝑎 + 𝑐̅ × 𝑎
 dacă 𝑎 ≠ 0;𝑏 ≠ 0 şi 𝑎 × 𝑏 = 0 → 𝑎 ∥ 𝑏 reprezintă condiţia de paralelism sau

7
 Capitolul 1 – Elemente de calcul vectorial

colinearitate a 2 vectori.
Forma analitică a produsului vectorial
Dacă se consideră 2 vectori 𝑎 şi 𝑏 a căror expresie analitică este:
𝑎 = 𝑎 𝚤̅ + 𝑎 𝚥̅ + 𝑎 𝑘 ;
𝑏 = 𝑏 𝚤̅ + 𝑏 𝚥̅ + 𝑏 𝑘
forma analitică a produsului vectorial este oferită de determinantul simbolic:
𝚤̅ 𝚥̅ 𝑘
𝑎×𝑏 = 𝑎 𝑎 𝑎 .
𝑏 𝑏 𝑏
Dezvoltând determinantul după prima linie (modalitatea de calcul
recomandată pentru un determinant simbolic), se obţine:
𝑎 𝑎 𝑎 𝑎 𝑎 𝑎
𝑎 × 𝑏 = (−1) ∙ 𝑏 𝑏 𝚤̅ + (−1) ∙ 𝑏 𝑏 𝚥̅ + (−1) ∙ 𝑏 𝑏 𝑘
= 𝑎 𝑏 − 𝑏 𝑎 𝚤̅ − (𝑎 𝑏 − 𝑏 𝑎 )𝚥̅ + 𝑎 𝑏 − 𝑏 𝑎 𝑘

Produsul mixt

Produsul mixt a trei vectori liberi 𝑎, 𝑏 şi 𝑐̅ este prin definiţie produsul

scalar dintre vectorul 𝑎 şi produsul vectorial 𝑏 × 𝑐̅.
𝑎, 𝑏, 𝑐̅ = 𝑎 ∙ 𝑏 × 𝑐̅
Proprietăţi ale produsului mixt
 valoarea numerică a produsului mixt este egală cu volumul paralelipipedului
construit cu ajutorul celor 3 vectori presupuşi a fi aplicaţi în acelaşi punct şi
consideraţi ca muchii.
 dacă 𝑎 ≠ 0, 𝑏 ≠ 0, 𝑐̅ ≠ 0 dar 𝑎, 𝑏, 𝑐̅ = 𝑎 ∙ 𝑏 × 𝑐̅ = 0 → vectorii 𝑎, 𝑏, 𝑐̅
sunt coplanari
 produsul mixt nu se schimbă când vectorii 𝑎, 𝑏 şi 𝑐̅ sunt permutaţi circular
𝑎 ∙ 𝑏 × 𝑐̅ = 𝑏 ∙ (𝑐̅ × 𝑎) = 𝑐̅ ∙ 𝑎 × 𝑏
Forma analitică a produsului mixt
Dacă se consideră 3 vectori 𝑎, 𝑏 şi 𝑐̅ a căror expresie analitică este:
𝑎 = 𝑎 𝚤̅ + 𝑎 𝚥̅ + 𝑎 𝑘 ,
𝑏 = 𝑏 𝚤̅ + 𝑏 𝚥̅ + 𝑏 𝑘,
𝑐̅ = 𝑐 𝚤̅ + 𝑐 𝚥̅ + 𝑐 𝑘,
8
 Capitolul 1 – Elemente de calcul vectorial

forma analitică a produsului mixt este oferită de determinantul:

𝑎 𝑎 𝑎
𝑎, 𝑏, 𝑐̅ = 𝑏 𝑏 𝑏 .
𝑐 𝑐 𝑐

Produsul dublu vectorial

Dublul produs vectorial a trei vectori liberi 𝑎, 𝑏 şi 𝑐̅ este prin definiţie un

vector 𝑑̅ egal cu produsul vectorial dintre vectorul 𝑎 şi produsul vectorial 𝑏 × 𝑐̅.
𝑑̅ = 𝑎 × 𝑏 × 𝑐̅ .
Proprietăţi ale produsului dublu vectorial
 𝑎 × 𝑏 × 𝑐̅ = (𝑎 ∙ 𝑐̅)𝑏 − 𝑎 ∙ 𝑏 𝑐̅
 𝑎 × 𝑏 × 𝑐̅ + 𝑏 × (𝑐̅ × 𝑎) + 𝑐̅ × 𝑎 × 𝑏 = 0
Forma analitică a produsului dublu vectorial
Dacă se consideră 3 vectori 𝑎, 𝑏 şi 𝑐̅ a căror expresie analitică este:
𝑎 = 𝑎 𝚤̅ + 𝑎 𝚥̅ + 𝑎 𝑘 ,
𝑏 = 𝑏 𝚤̅ + 𝑏 𝚥̅ + 𝑏 𝑘,
𝑐̅ = 𝑐 𝚤̅ + 𝑐 𝚥̅ + 𝑐 𝑘,
forma analitică a produsului vectorial este oferită de determinantul simbolic:
𝚤̅ 𝚥̅ 𝑘
̅
𝑑 = 𝑎 × 𝑏 × 𝑐̅ = 𝑎 𝑎 𝑎 ,
𝑏′ 𝑏′ 𝑏′
unde 𝑏′ = 𝑏 × 𝑐̅ = 𝑏′ 𝚤̅ + 𝑏′ 𝚥̅ + 𝑏′ 𝑘.

Metoda versorului

Se consideră vectorul alunecător 𝑉 , de modul |𝑉 | cunoscut, situat pe o

dreaptă oarecare ∆ de versorul 𝑢∆ . Punctele A şi B, cunoscute prin coordonate
(A(x , y , z ) şi B(x , y , z )), sunt două puncte ce aparţin direcţiei ∆. Vectorului
𝑉 este orientat de la A către B.

𝐴(𝑥 , 𝑦 , 𝑧 )
𝑢∆ 𝐵(𝑥 , 𝑦 , 𝑧 )
𝑉
(∆)

9
 Capitolul 1 – Elemente de calcul vectorial

Expresia vectorială a vectorului 𝑉 𝑉 = 𝑉 𝚤̅ + 𝑉 𝚥̅ + 𝑉 𝑘 este oferită de

relaţia:
𝑉 = |𝑉 | ∙ 𝑢∆ .
Punctele A şi B definesc dreapta AB ce coincide cu dreapta ∆ deoarece A
şi B aparţin direcţiei ∆. Rezultă:
𝐴𝐵 (𝑥 − 𝑥 )𝚤̅ + (𝑦 − 𝑦 )𝚥̅ + (𝑧 − 𝑧 )𝑘
𝑉 = |𝑉 | ∙ 𝑢 = |𝑉 | ∙ = |𝑉 | ∙
𝐴𝐵 (𝑥 − 𝑥 ) + (𝑦 − 𝑦 ) + (𝑧 − 𝑧 )
Relaţia anterioară se numeşte „metoda versorului” şi oferă expresia
vectorială a unui vector funcţie de modulul său şi de versorul direcţiei sale.
După cum se observă, pentru versorul direcţiei sunt necesare doar coordonatele
a două puncte oarecare situate pe respectiva direcţie. Avantajul oferit de
„metoda versorului” este acela că putem obţine proiecţiile unui vector pe axele
Ox, Oy şi Oz 𝑉 , 𝑉 , 𝑉 fără a avea nevoie de unghiurile pe care le face
respectivul vector cu acestea.

10