Observații:

a) în reprezentarea vectorilor s-a utilizat notația v⃗ ≡ 𝐯 („v” bold).

b) mărimea unui vector |v⃗| ≡ |𝐯| = v.

Capitolul 1

Sisteme de forțe

Noțiuni recapitulative

Elemente de calcul vectorial

Un vector este o entitate matematică care se reprezintă geometric printr-un

segment orientat AB, caracterizat prin următoarele elemente:
- punct de aplicație (origine): A
- dreapta suport: (∆)
- sens
- modul (mărimea): |AB|
(∆)
B

A
𝐯 = 𝐀𝐁 = |𝐀𝐁| ∙ 𝐮

O 𝒖

Figura 1.1 – Elementele vectorului

în care 𝐮 este versorul dreptei suport al vectorului 𝐯.
Clasificarea vectorilor
a) Vectori liberi – sunt acei vectori care își pot muta originea (punctul de
aplicație) fără să își modifice celelalte caracteristici: direcția, sensul si
modulul;
 b) Vectori alunecători – sunt acei vectori care își pot schimba originea (punctul
de aplicație) în orice punct de pe dreapta suport a lor, păstrându-și
neschimbate direcția, sensul si mărimea;
c) Vectori legați – sunt vectorii la care rămân neschimbate toate caracteristicile
lor: direcție, sens, modul si punct de aplicație.
Operații cu vectori
a) Adunarea vectorilor
Adunarea vectorilor se face după regula paralelogramului, în cazul a doi
vectori (Fig. 1.2).

𝐯𝟐
𝐀
Figura 1.2 – Adunarea a doi vectori (regula paralelogramului)

Pentru cazul în care avem mai mulți vectori, înșiruiți, putem utiliza regula
triunghiului (Fig. 1.3 și Fig. 1.4). Rezultanta închide poligonul, indiferent dacă
poligonul este o figură plană sau în spațiu. Dacă poligonul este gata închis,
rezultanta vectorilor care formează un asemenea poligon este nulă.

𝐀𝟏 𝐯𝟏 𝐀𝟐

Figura 1.3 – Adunarea a doi vectori (regula triunghiului)

A

O 𝐯𝟏
 Figura 1.4 – Adunarea vectorilor (regula triunghiului pentru „n” vectori)

Ca si observație, în cazul adunării a doi vectori prin metoda triunghiului

(grafică), dacă se inversează sensul la vectorul rezultant atunci se schimbă
semnul matematic din relația de egalitate (Fig. 1.5).

𝐯𝟏

Figura 1.5 – Scăderea vectorilor (regula triunghiului cu inversarea sensului)

Adunarea vectorilor este comutativă si asociativă:

𝐯𝟏 + 𝐯𝟐 = 𝐯𝟐 + 𝐯𝟏
(𝐯𝟏 + 𝐯𝟐 ) + 𝐯𝟑 = 𝐯𝟏 + (𝐯𝟐 + 𝐯𝟑 )

Rezultanta vectorilor (suma lor) se poate calcula dacă se cunosc formele

analitice a vectorilor raportate la un sistem de referință (exemplul de mai jos
este raportat a sistemul cartezian de referință xOyz):
 𝐯𝟏 = v ∙ 𝐢+ v ∙ 𝐣+v ∙ 𝐤
𝐯𝟐 = v ∙ 𝐢+ v ∙ 𝐣+v ∙ 𝐤
⋮
𝐯𝒊 = v ∙ 𝐢 + v ∙ 𝐣 + v ∙ 𝐤
⋮
𝐯𝒏 = v ∙ 𝐢 + v ∙ 𝐣 + v ∙ 𝐤
Unde suma (rezultanta) lor este reprezentată prin vectorul 𝐯:
𝐯 = 𝐯𝟏 + 𝐯𝟐 + ⋯ + 𝐯𝐢 + ⋯ + 𝐯𝐧 = 𝐯𝐢

b) Înmulțirea unui vector cu un scalar

Dacă considerăm un scalar 𝜆 atunci
𝐯 ∙ λ = (v ∙ λ) 𝐢 + v ∙ λ 𝐣 + (v ∙ λ) 𝐤 = 𝐰
în care
𝐯 =v ∙ 𝐢+ v ∙ 𝐣+v ∙ 𝐤
𝐰=w ∙ 𝐢+ w ∙ 𝐣+w ∙ 𝐤
Dacă scalarul 𝜆 este negativ, sensul vectorului 𝐰 va fi contrar lui 𝐯.
Proprietăți
– asociativitatea: λ ∙ (λ 𝐯) = λ ∙ (λ 𝐯) = λ ∙ λ ∙ 𝐯
– distributivitatea:
λ ∙ 𝐯 + λ ∙ 𝐯 = (λ + λ ) ∙ 𝐯
λ ∙ 𝐯𝟏 + λ ∙ 𝐯𝟐 = λ ∙ (𝐯𝟏 + 𝐯𝟐 )

c) Produsul scalar a doi vectori

𝐯𝟏 ∙ 𝐯𝟐 = v ∙ v ∙ cos(𝐯𝟏 , 𝐯𝟐 )

𝐯𝟏

α 𝐯𝟐
 Figura 1.6 – Produsul scalar a doi vectori

Dacă se cunosc formele analitice ale vectorilor 𝐯𝟏 și 𝐯𝟐 , atunci:

𝐯𝟏 ∙ 𝐯𝟐 = v ∙ v + v ∙ v + v ∙ v
Dacă vectorii sunt ortogonali (𝐯𝟏 ⊥ 𝐯𝟐 ) atunci 𝐯𝟏 ∙ 𝐯𝟐 = 0
Proprietăți
– comutativitatea: 𝐯𝟏 ∙ 𝐯𝟐 = 𝐯𝟐 ∙ 𝐯𝟏
– distributivitatea:
𝐯𝟏 ∙ (𝐯𝟐 ∙ 𝐯𝟑 ) = 𝐯𝟏 ∙ 𝐯𝟐 + 𝐯𝟐 ∙ 𝐯𝟑
(λ ∙ 𝐯𝟏 ) ∙ (λ ∙ 𝐯 ) = (λ ∙ λ ) ∙ (𝐯𝟏 ∙ 𝐯𝟐 )

d) Produsul vectorial a doi vectori

𝐢 𝐣 𝐤
𝐯𝟏 × 𝐯𝟐 = v v v =𝐰
v v v

Vectorul 𝐰 este un vector perpendicular pe planul determinat de vectorii 𝐯𝟏 și 𝐯𝟐

(Fig.1.7).
Mărimea vectorului ce rezulta din produsul vectorial:
|𝐯𝟏 × 𝐯𝟐 | = v ∙ v ∙ sin(𝐯𝟏 , 𝐯𝟐 )

𝐰 = 𝐯𝟏 × 𝐯𝟐

𝐯𝟏
d = v ∙ sin 𝛼
α
w = |𝐯𝟏 × 𝐯𝟐 | = v ∙ sin α ∙ v = d ∙ v
𝐯𝟐

Figura 1.7 – Produsul vectorial a doi vectori

Dacă doi vectori sunt coliniari sau paraleli, produsul lor vectorial este nul.
 Proprietăți
– anticomutativitatea: 𝐯𝟏 × 𝐯𝟐 ≠ 𝐯𝟐 × 𝐯𝟏 = −𝐯𝟐 × 𝐯𝟏
– distributivitatea: 𝐯𝟏 × (𝐯𝟐 + 𝐯𝟑 ) = 𝐯𝟏 × 𝐯𝟐 + 𝐯𝟏 × 𝐯𝟑

Sisteme de forțe

Reprezentarea unei forțe se face prin intermediul unui vector. Astfel se definește
mărimea forței (modulul), direcția este dată de dreapta suport a forței, sensul forței
dat de versorul dreptei suport (care ne arată sensul pozitiv sau negativ al forței) și
punctul de aplicație al forței. În Statică, forța este considerată, în general, un vector
alunecător, când ne interesează efectul ei mecanic asupra corpului. Cazul în care
nu putem considera forța ca un vector alunecător, este cazul în care studiem
sistemele de forțe legate, unde punctul de aplicație este clar definit și ne
influențează rezultatul dacă modificăm punctul în care este aplicată forța –
exemplu centre de greutate.

(∆)
𝐅=F∙𝐮
𝐀𝐁 𝐁
𝐮=
AB 𝐅

Figura 1.8 – Reprezentarea vectorului forță

Dacă ne raportam la un sistem de referință cartezian (xOyz), expresia analitica a

vectorului 𝐅 este:
𝐅= F ∙ 𝐢+ F ∙ 𝐣+F ∙ 𝐤
sau
𝐅 =X∙ 𝐢+ Y∙ 𝐣+Z∙ 𝐤
în care scalarii F , F și F (X, Y și Z) reprezinta proiectile lui 𝐅 pe axele sistemului
de referinta (Fig.1.8).

∥ Oz
z

Y ∥ Oy
X

𝒌
O
𝒋 y

Figura 1.9 – Proiecția unei forțe pe axele sistemului de referință

Modulul vectorului forță:

F= X +Y +Z .

Momentul unei forțe în raport cu un punct (pol)

Momentul unei forțe în raport cu un punct este definit ca fiind produsul vectorial
dintre vectorul forță și vectorul de poziție a unui punct ce aparține dreptei suport
a forței.
𝐌𝐎 = 𝐫𝐀 × 𝐅
 𝐌𝐎

A′

O
𝐅

α
d A

Figura 1.10 – Momentul unei forțe în raport cu polul O

Momentul 𝐌𝐎 este un vector perpendicular pe planul determinat de vectorul de
pozitie 𝐫 și forta 𝐅.
Vectorul de poziție 𝐫 este un vector care ne indică poziția oricărui punct ce aparține
dreptei suport a forței 𝐅. Demonstrația este următoarea:
- alegem alt punct ce aparține dreptei suport a forței, A’ (Fig. 1.10). Putem
scrie:
𝟎
𝐌𝐎 = 𝐫𝐀 × 𝐅 = (𝐎𝐀 + 𝐀𝐀′) × 𝐅 = 𝐫𝐀 × 𝐅 + 𝐀𝐀′ × 𝐅 = 𝐫𝐀 × 𝐅
Produsul vectorial 𝐀𝐀 × 𝐅 = 𝟎 deoarece cei doi vectori (𝐀𝐀’ și 𝐅) sunt coliniari.
Mărimea acestui vector poate fi determinata și cu relația „forța x brațul” (Fig. 1.10):
M = F ∙ r ∙ sin α = F ∙ d

Momentul unei forțe în raport cu o axă (dreaptă)

Reprezintă proiecția vectorului moment pe acea axa. Deci, este un scalar.

 ∆

𝐌𝐎 (𝐅)
M∆ (𝐅)
α

𝒖
O
𝐅

Figura 1.11 – Momentul unei forțe în raport cu o axă (Δ)

M (𝐅) = 𝐌𝟎 (𝐅) ∙ cos α

Momentul forței 𝐅 în raport cu axa Δ:
M (𝐅) = 𝐌𝟎 (𝐅) ∙ 𝐮,
unde 𝐮 este versorul axei Δ.
Dacă se cunoaște forma analitică a unui moment în raport cu un pol O (𝐌𝐎 ),al unei
forțe 𝐅, proiecțiile acestui vector moment, pe axele sistemului de referință sunt
componentele scalare ale sale.
 z

M
𝐌𝐎 (𝐅)
𝒌 M y

M O 𝒋
𝒊

x
𝐅
A

Figura 1.12 – Componentele scalare ale momentului în raport u axele

sistemului de referință
𝐌𝐎 = M ∙ 𝐢 + M ∙ 𝐣 + M ∙ 𝐤

Cuplul de forțe

Daca două forțe, sunt egale în modul, au sensuri contrare și direcții paralele, atunci
ele formează un cuplu de forțe.

𝐅
𝐫
𝐎
𝛽
𝐫′
d
𝛼
𝐎′
−𝐅
(Ω)

Figura 1.13 – Cuplul de forțe

Dacă două forțe formează un cuplu, atunci
- rezultanta lor este nulă
- vectorul moment rezultant al forțelor, este un vector liber; modulul, direcția
și sensul este același în orice punct din plan sau spațiu
𝐌 = 𝐫 × 𝐅 + 𝐫 × (−𝐅) = (𝐫 − 𝐫 ) × 𝐅
iar 𝐫 = 𝐫′ + 𝐎 𝐎,
rezultând: 𝐌 = 𝐎′𝐎 × 𝐅 (momentul unei forțe din cuplu în raport cu cealaltă forță).
Mărimea acestui moment este direct dependentă de distanța dintre cele două
drepte suport a forțelor:
M = O O ∙ F ∙ sin α = O O ∙ F ∙ cos β = F ∙ d.
Sensul vectorului moment este dat de către regula burghiului drept iar direcția este
perpendiculară pe planul determinat de cele două drepte suport ale forțelor.
Operații elementare de echivalență
Considerăm un CSR (sau sistem de CSR) acționat de un sistem oarecare de forțe
exterioare. Dacă dorim să echivalăm acest sistem de forțe cu unul echivalent,
putem să spunem că următoarele propoziții sunt adevărate:
a. Dacă există două forțe concurente, ele se pot înlocui cu rezultanta lor
obținută cu regula paralelogramului;
b. Oricare din forțe se poate înlocui prin componentele ei pe direcțiile a două
axe concurente și coplanare cu ea sau pe direcțiile a trei axe concurente și
necoplanare;
c. Se pot adăuga sau elimina două forțe egale pe aceeași dreaptă suport și de
sens contrar;
d. Un cuplu de forțe se poate înlocui cu momentul său și invers.
Astfel, dacă aplicăm operații de echivalență unui sistem de forțe, se obține un nou
sistem de forțe, echivalent cu cel inițial.
Dacă avem două sisteme de forțe echivalente aplicate asupra unui CSR (sau sisteme
de CSR), ele vor produce același efect mecanic.

Reducerea unei forțe într-un punct

Reducerea unei forțe într-un punct este o operație de echivalență. Prin reducerea
unei forțe într-un punct (punctul se mai numește și pol de reducere) se echivalează
efectul mecanic al forței asupra acelui punct prin alt sistem de forțe; acest nou
sistem de forțe, echivalent cu forța inițială va fi aplicat în punctul de reducere.

Pornim de la un caz general, în care avem o forță 𝐹⃗ și un punct O (Fig. 2.1 - a). Cu
condiția ca dreapta suport a forței să nu treacă prin punctul O, dorim să vedem
efectul forței 𝐹⃗ asupra punctului O. Adică, să reducem forța 𝐹⃗ în punctul O.
 (D) (D)

F⃗ F⃗
ǁ(D)

F⃗
A A M⃗ (F⃗) F⃗ A

O O
O

−F⃗
a) b) c)

Figura 2.1 – Reducerea unei forțe într-un punct

În următorul pas (Fig.2.1 – b) o să adăugăm o forță 𝐹⃗ în punctul O, cu direcția

paralelă la dreapta suport (D) și o forță −𝐹⃗ , tot în același punct O, dar în sens opus,
pentru a se anula forța 𝐹⃗ adăugată. Nu am modificat cu nimic starea sistemului de
forțe inițial, deoarece nu am făcut altceva de a aplica o operație de echivalență (
vezi punctul c. de la operații elementare de echivalență).
Dacă privim noua configurație a sistemului de forțe de la punctul b), putem să
observăm că s-a format un cuplu de forțe (𝐹⃗ și −𝐹⃗ ). Astfel ajungem la faza finală
(Fig. 2.1-c) în care avem momentul cuplului de forțe 𝑀⃗ (𝐹⃗ ) și forța 𝐹⃗ aplicată în
polul O.

Astfel, am redus forța 𝐹⃗ , situată pe dreapta suport (D), în polul O, rezultând în polul
O un torsor al forței 𝐹⃗ format din forța 𝐹⃗ și momentul forței 𝐹⃗ în raport cu polul O,
{𝐹⃗ , 𝑀⃗ (𝐹⃗ )}.
 Curs 3

Reducerea sistemelor generale (oarecare) de forțe (vectori)

Reducerea sistemelor de forțe 𝐹⃗ , este o operație de echivalență , prin care un
sistem de forțe (vectori) se înlocuiește cu un sistem de doi vectori, numit torsor de
reducere. Acești doi vectori sunt: vectorul rezultant 𝑅⃗ si vectorul moment rezultant
𝑀⃗𝒐 .

Fiind dat un sistem general (oarecare) de forțe (vectori) 𝐹⃗ , se cere să se efecueze

reducerea acestui sistem într-un punct (pol) oarecare din spațiu O.
(𝐃𝐧 )

𝐀𝐧

F⃗𝐧

F⃗𝐢
R⃗
(𝐃𝐢 )
𝐀 𝐢 (𝐱 𝐢 , 𝐲𝐢 , 𝐳𝐢 )
(𝐃𝟏 )
z
M⃗
𝐀𝟏

k⃗
y
O
⃗ȷ
⃗ı F⃗𝟏
x

Figura 3.1 – Reducerea sistemelor de forțe oarecare

Vectorul rezultant 𝑅⃗ se obține însumând vectorial toate forțele 𝐹⃗ din sistem, iar
momentul rezultant 𝑀⃗ se obține însumând vectorial momentele fiecărei forțe din
sistem în raport cu punctul (polul) O.
𝑅⃗ = 𝐹 ⃗ , 𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝐹⃗ (1)

1. Expresiile analitice ale vectorilor torsorului de reducere

Daca expresiile analitice ale vectorilor din relațiile (1) sunt:

𝐹⃗ = 𝐹 𝚤⃗ + 𝐹 𝚥⃗ + 𝐹 𝑘⃗

𝑟⃗ = 𝑟 𝚤⃗ + 𝑟 𝚥⃗ + 𝑟 𝑘⃗ (2)

𝑅⃗ = 𝑅 𝚤⃗ + 𝑅 𝚥⃗ + 𝑅 𝑘⃗

𝑀⃗ = 𝑀 𝚤⃗ + 𝑀 𝚥⃗ + 𝑀 𝑘⃗
atunci

𝑅 = 𝐹 ,𝑅 = 𝐹 ,𝑅 = 𝐹 (3)

𝑅⃗ = 𝑅 +𝑅 +𝑅 (4)

𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑀⃗ = 𝑟 𝑟 𝑟 = 𝑟 𝐹 −𝑟 𝐹 𝚤⃗ + (𝑟 𝐹 − 𝑟 𝐹 )𝚥⃗ +
𝐹 𝐹 𝐹

+ 𝑟 𝐹 −𝑟 𝐹 𝑘⃗ (5)

𝑀 = 𝑟 𝐹 −𝑟 𝐹 ,𝑀 = 𝑟 𝐹 −𝑟 𝐹 ,𝑀 =

= 𝑟 𝐹 −𝑟 𝐹 (6)
|𝑀 | = 𝑀 +𝑀 +𝑀 (7)

2. Variația elementelor torsorului la schimbarea punctului (polului) de

reducere
În acest capitol ne propunem să calculăm torsorul de reducere al aceluiași sistem
de forțe 𝐹⃗ în raport cu un alt punct oarecare din spațiu O’.

Vectorul rezultant 𝑅⃗ = ∑ 𝐹 ⃗ rămâne același (suma forțelor este aceiași

indiferent de punctul de reducere), dar momentul rezultant 𝑀⃗ = ∑ 𝑟⃗ × 𝐹⃗ se
modifică după cum urmează.

R⃗

M⃗

r⃗ F⃗

M⃗

A (x , y , z )
R⃗
M⃗

r⃗

m
O O⃗ × R⃗

O′

Figura 3.2 – Variația momentului la schimbarea polului de reducere

Din figura (3.2) se observă că:

𝑟⃗ = 𝑟⃗ + 𝑂 𝑂⃗ (8)

Atunci înlocuind formula (8) în expresia momentului 𝑀⃗ = ∑ 𝑟⃗ 𝑥𝐹⃗ obținem:

𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝐹⃗ = 𝑟⃗ + 𝑂 𝑂⃗ × 𝐹⃗ = 𝑟⃗ × 𝐹⃗ + 𝑂 𝑂⃗ × 𝐹⃗ =

= 𝑀⃗ + 𝑂 𝑂⃗ × 𝑅⃗

𝑴⃗𝒐 = 𝑴⃗𝒐 + 𝑶 𝑶⃗ × 𝑹⃗ (9)

3. Invarianții operației de reducere

Reducând sistemul de forțe (vectori) 𝐹⃗ in diferite puncte din spațiu, anumite

elemente rămân neschimbate. Aceste elemente se numesc invarianți ai operației
de reducere. Astfel avem doi invarianți principali și doi secundari.
3.1 Invarianții principali

Primul invariant principal este vectorul rezultant 𝑅⃗ deoarece suma forțelor este
aceiași indiferent de punctul de reducere. El se numește invariantul vectorial.
Al doilea invariant principal este produsul scalar dintre cei doi vectori ai torsorului,
care este același indiferent de punctul de reducere. El se numește invariantul
scalar.
Pentru torsorul de reducere din punctul O avem:

𝐽 = 𝑅⃗ ⋅ 𝑀⃗ (10)
Pentru torsorul de reducere din punctul O’ ( Fig. 3.2) avem:

𝐽 = 𝑅⃗ ⋅ 𝑀⃗ = 𝑅⃗ ⋅ 𝑀⃗ + 𝑂 𝑂⃗ × 𝑅⃗ = 𝑅⃗ ⋅ 𝑀⃗ + 𝑅⃗ ⋅ 𝑂 𝑂⃗ × 𝑅⃗ = 𝑅⃗ ⋅ 𝑀⃗
Produsul scalar:

𝑅⃗ ⋅ 𝑂 𝑂⃗ × 𝑅⃗ = 0 deoarece 𝑅⃗ ⊥ 𝑂 𝑂⃗ × 𝑅⃗
3.2 Invarianții secundari
Primul invariant secundar este modulul momentului minim m. Momentul minim
este cel mai mic moment rezultant al sistemului de forțe dat și reprezintă proiecția
vectorului moment pe vectorul rezultant. Proiecția unui vector pe o axa se face
înmulțind scalar vectorul respectiv cu versorul direcției axei.

𝑅⃗
este versorul directiei vectorului rezultant 𝑅⃗ ,
𝑅⃗

𝑅⃗ 𝐽
𝑚=𝑀 = ⋅ 𝑀⃗ = (11)
𝑅⃗ 𝑅⃗
Al doilea invariant secundar este k numit constanta sistemului de forte
Vectorul moment minim se obține din expresia (12)

𝐽 𝑅⃗ 𝐽
𝑀⃗ = ⋅ = ⋅ 𝑅⃗ = 𝑘 ⋅ 𝑅⃗ (12)
𝑅⃗ 𝑅⃗ 𝑅

iar

𝑘= (13)

4. Axa centrală a unui sistem de forțe (vectori)

Axa centrală a unui sistem de forțe (vectori) este locul geometric al punctelor din
spațiu în care , dacă reducem sistemul de forțe (vectori), cei doi vectori ai torsorului
de reducere sunt coliniari.
Axa centrală este unică pentru fiecare sistem de forțe (vectori) și are direcția
vectorului rezultant 𝑅⃗.
Reducem sistemul de forțe în punctul O. Apoi considerăm un plan 𝜋 perpendicular
pe vectorul rezultant 𝑅⃗ . Reducem sistemul de forțe în punctul P care reprezintă
intersecția planului 𝜋 cu axa centrală. Poziția axei centrale în spațiu o determinăm
prin ecuația ei vectorială sau prin ecuațiile carteziene.
4.1 Ecuația vectorială a axei centrale

Reducând sistemul de forțe în punctul P avem același vector rezultant 𝑅⃗ iar

momentul rezultant se calculează cu relația (9)
 R⃗

M⃗ = M⃗

P′(x′ , y′ , z′ )
M⃗
R⃗
z
r⃗
R⃗

y
O
M⃗ = M⃗ ; |M |=m
x
P(x , y , z )
(π)
Axa centrală (A. C. )

Figura 3.2 –Ecuația axei centrale

𝑀⃗ = 𝑀⃗ + 𝑃𝑂⃗ × 𝑅⃗ = 𝜆 ⋅ 𝑅⃗ (14)

Știind că 𝑃𝑂⃗ = −𝑟⃗ obținem

𝑀⃗ = 𝑀⃗ − 𝑟⃗ × 𝑅⃗ = 𝜆 ⋅ 𝑅⃗ (15)

𝑀⃗ = 𝑀⃗

Înmulțim vectorial la stânga a doua egalitate din relația (15) cu 𝑅⃗

𝑅⃗ × 𝑀⃗ − 𝑅⃗ × 𝑟⃗ × 𝑅⃗ = 𝑅⃗ × 𝜆 ⋅ 𝑅⃗ = 0⃗ (16)

Dublul produs vectorial 𝑅⃗ × 𝑟⃗ × 𝑅⃗ se calculează astfel:

𝑅⃗ × 𝑟⃗ × 𝑅⃗ = 𝑅⃗ ⋅ 𝑅⃗ ⋅ 𝑟⃗ − 𝑅⃗ ⋅ 𝑟⃗ ⋅ 𝑅⃗ = 𝑅 ⋅ 𝑟⃗
Termenul:

𝑅⃗ ⋅ 𝑟⃗ ⋅ 𝑅⃗ = 0⃗ deoarece 𝑅⃗ ⊥ 𝑟⃗ , 𝑟⃗ ∈ 𝜋
Ecuația (16) devine:
𝑅⃗ × 𝑀⃗ − 𝑅 ⋅ 𝑟⃗ = 0⃗ (17)
Din ecuația (17) rezultă vectorul de poziție al punctului P de pe axa centrală:

𝑅⃗ × 𝑀⃗
𝑟⃗ = (18)
𝑅
vectorul de poziție al punctului oarecare P’ de pe axa centrală este:

𝑟⃗ = 𝑟⃗ + 𝑃𝑃′⃗ (19) vectorul 𝑃𝑃′⃗ = 𝜇𝑅⃗ este coliniar cu vectorul 𝑅⃗

𝑅⃗ × 𝑀⃗
𝑟⃗ = + 𝜇𝑅⃗ (20)
𝑅
Ecuația (20) se numește ecuația vectorială a axei centrale.
Din relația (18) scrisă sub forma analitică se obține relația (21) de unde rezultă
coordonatele punctului P de pe axa centrală.

1 𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑟⃗ = ⋅ 𝑅 𝑅 𝑅 = 𝑥 ⋅ 𝚤⃗ + 𝑦 ⋅ 𝚥⃗ + 𝑧 ⋅ 𝑘⃗ (21)
𝑅
𝑀 𝑀 𝑀
4.2 Ecuațiile carteziene ale axei centrale
Pentru a deduce ecuațiile carteziene ale axei centrale reducem sistemul de forțe în
punctul P’ de pe axa centrală.

Vectorul rezultant 𝑅⃗ este acelasi, iar vectorul moment rezultant se obține cu relația:

𝑀⃗ = 𝑀⃗ − 𝑟⃗ × 𝑅⃗ = 𝜈 ⋅ 𝑅⃗ (22)

𝑀⃗ = 𝑀⃗
Scriind relația (22) sub forma analitică obținem:

𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑀 𝚤⃗ + 𝑀 𝚥⃗ + 𝑀 𝑘⃗ − 𝑥 𝑦 𝑧 = 𝜈 𝑅 𝚤⃗ + 𝑅 𝚥⃗ + 𝑅 𝑘⃗ (23)
𝑅 𝑅 𝑅
Efectuând calculele în relația (23) obținem:
𝑀 − 𝑦𝑅 − 𝑧𝑅 𝑀 − (𝑧𝑅 − 𝑥𝑅 ) 𝑀 − 𝑥𝑅 − 𝑦𝑅
= = = 𝜈 (24)
𝑅 𝑅 𝑅
Relațiile (24) reprezintă ecuațiile carteziene ale axei centrale.
Reducerea sistemelor de forțe în raport cu punctele axei centrale se numește
reducere canonică, iar torsorul astfel obținut este torsorul minim al sistemului de
forțe 𝑹⃗, 𝑴⃗𝒎𝒊𝒏 .
5. Teorema lui Varignon
Un caz particular îl constituie sistemele de forțe la care cei doi vectori ai torsorului
de reducere sunt perpendiculari.

𝑀⃗ ⊥ 𝑅⃗
În acest caz

𝑀⃗ = 𝑀⃗ = 𝑀⃗ = 0⃗

𝑀⃗ = 𝑀⃗ + 𝑂𝑃′⃗ × 𝑅⃗ (25)
Știind că

𝑀⃗ = 0⃗ rezultă

𝑂𝑃′⃗ = 𝑟⃗

𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝑅⃗ (26)
Relația (26) reprezintă teorema lui Varignon care se enunța astfel:

În cazul sistemelor de forțe la care momentul minim 𝑀⃗ = 0⃗ , momentul

rezultant 𝑀⃗ in raport cu un pol O ,este egal cu momentul vectorului rezultant 𝑅⃗
plasat pe axa centrală a sistemului de forțe în raport cu același punct O.
6. Cazurile de reducere ale sistemelor de forte
Aceste cazuri de reducere se clasifică în funcție de cei doi invarianți principali,
invariantul vectorial R⃗ și invariantul scalar 𝐽 = 𝑅⃗ ⋅ 𝑀⃗ .
În cazul 1 de reducere intră sistemele generale de forțe la care 𝑅⃗ ≠ 0⃗ , 𝐽 ≠ 0.
Aceste sisteme de forțe se reduc la un torsor format din 𝑅⃗ ≠ 0⃗ si 𝑀⃗ ≠ 0⃗ fără a fi
perpendiculare. Ele admit axă centrală, iar lor nu li se aplică teorema lui Varignon.

În cazul 2 de reducere intră sistemele particulare de forțe la care 𝑅⃗ ≠ 0⃗ , 𝐽 = 0.

Acest caz de reducere are două subcazuri :

2.a în care 𝑅⃗ ≠ 0⃗, 𝑀⃗ ≠ 0⃗ dar 𝑀⃗ ⊥ 𝑅⃗. În raport cu punctele axei centrale ele se
reduc la 𝑅⃗ ≠ 0⃗ și 𝑀⃗ = 0⃗ , adică la o rezultantă unică.

2.b în care 𝑅⃗ ≠ 0⃗, 𝑀⃗ = 𝑀⃗ = 0⃗

Sistemele de forțe din cazul 2 de reducere admit axă centrală și li se aplică teorema
lui Varignon.

În cazul 3 de reducere intră sistemele de forțe la care 𝑅⃗ = 0⃗, 𝐽 = 0.

Acest caz de reducere are două subcazuri :

3.a 𝑅⃗ = 0⃗, 𝑀⃗ ≠ 0⃗
În acest caz sistemul de forțe se reduce la un cuplu de forțe având același moment
în orice punct din spațiu.

3.b 𝑅⃗ = 0⃗, 𝑀⃗ = 0⃗
Acest caz este al sistemelor de forțe echivalente cu 0 sau în echilibru.
Sistemele de forțe din cazul 3 de reducere nu admit axă centrală și nu li se aplică
teorema lui Varignon.
 Curs 4
Reducerea sistemelor particulare de forțe (vectori)
Sistemele particulare de forțe (vectori), sunt acele sisteme în care forțele ocupă
poziții particulare în spațiu. În aceasta categorie intră: forțele concurente,
coplanare , paralele, distribuite.
Aceste sisteme se reduc la un torsor ai cărui vectori
𝑅⃗ și 𝑀⃗ sunt perpendiculari 𝑀⃗ ⊥ 𝑅⃗ și se încadrează în cazul 2 de reducere a
sistemelor de forțe la care 𝑅⃗ ≠ 0⃗ , 𝐽 = 0.

În raport cu punctele axei centrale aceste sisteme de forțe se reduc la 𝑅⃗ ≠

0⃗ și 𝑀⃗ = 0⃗ , adică la o rezultantă unică.
1. Reducerea sistemelor de forțe concurente.
Forțele concurente sunt acele forțe reprezentate prin vectori a căror drepte suport
se intersectează într-un punct din spațiu. Considerăm punctul de concurență O,
care se alege drept punct (pol) de reducere. Deoarece suportul fiecărei forțe trece
prin O, momentul ei în raport cu punctul O este nul.

𝑅⃗

𝑀⃗

O’ 𝑅⃗
z
𝐹⃗
(𝐷 ) 𝐹⃗
(𝐷 )

O 𝑦

𝑥
𝐹⃗

(𝐷 )

Figura 1 – Sistem de forțe concurente

1.1 Expresia vectorială a torsorului de reducere
Reducând acest sistem de forțe în punctul O avem:

𝑅⃗ = 𝐹⃗ , 𝑀⃗ = 0⃗ (1)

Reducând acest sistem de forțe în alt punct din spațiu O’, avem:

𝑅⃗ = 𝐹 ⃗ , 𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝑅⃗ (2)

În care

𝑀⃗ ⊥ 𝑅⃗

Vectorul 𝑀⃗ s-a obținut prin aplicarea teoremei lui Varignon sistemului de forțe
dat conform relației (2).
1.2 Expresia analitica a torsorului de reducere
Dacă expresiile analitice ale vectorilor din relațiile (1) sunt:

𝐹⃗ = 𝐹 𝚤⃗ + 𝐹 𝚥⃗ + 𝐹 𝑘⃗ (3)
Atunci

𝑅⃗ = 𝑅 𝚤⃗ + 𝑅 𝚥⃗ + 𝑅 𝑘⃗

𝑅 = 𝐹 ,𝑅 = 𝐹 ,𝑅 = 𝐹 (4)

|𝑅| = 𝑅 +𝑅 +𝑅 (5)

1.3 Axa centrală a sistemului de forțe

Axa centrală a sistemului de forțe dat, trece și ea prin punctul O și este dreapta
suport a vectorului rezultant 𝑅⃗ .
Ecuațiile axei centrale sunt:
𝑥 𝑦 𝑧
= = (6)
𝑅 𝑅 𝑅
În concluzie sistemele de forțe concurente se reduc în puncte din spațiu, care nu
aparțin axei centrale, la un torsor format din doi vectori: un vector rezultant 𝑅⃗ și un
vector moment rezultant 𝑀⃗ , perpendiculari, iar în puncte din spațiu, care aparțin
axei centrale la un vector unic și anume vectorul rezultant 𝑅⃗ .
 2. Reducerea sistemelor de forțe coplanare.
Forțele coplanare sunt acele forțe reprezentate prin vectori a căror drepte suport
aparțin aceluiași plan din spațiu 𝜋.

𝑀⃗

(𝐷 )
𝐹⃗
𝐹⃗ (𝐷 )
𝑅⃗

O
𝑅⃗
𝐹⃗
P
(𝜋) (𝐷 )

Figura 2 – Sistem de forțe coplanare

Fiind dat un sistem de forțe (vectori) coplanare 𝐹⃗ , 𝑖 = 1, 𝑛, se cere să se

efectueze reducerea acestui sistem de forte.
2.1 Expresia vectorială a torsorului de reducere
Reducând acest sistem de forțe în punctul O ce aparține planului forțelor, obținem
torsorul de reducere:

𝑅⃗ = 𝐹 ⃗ , 𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝐹⃗ , (7)

în care vectorul 𝑅⃗ apartine planului 𝜋 , iar vectorul 𝑀⃗ este perpendicular pe planul

𝜋 astfel încât cei doi vectori ai torsorului de reducere sunt perpendiculari
𝑀⃗ ⊥ 𝑅⃗ .
2.2 Expresia analitică a torsorului de reducere

(𝐷 )
𝑦
(𝐷 )
𝐹⃗
𝐹⃗
𝑅⃗

𝑅⃗
𝑗
𝑖
O 𝑥
(𝐷 )
𝑀⃗ P
𝐹⃗

Figura 3 – Sistem de forțe coplanare – planul xOy

Dacă alegem planul 𝜋 , planul xOy, atunci expresiile analitice ale vectorilor din
relațiile (1) sunt:

𝐹⃗ = 𝐹 𝚤⃗ + 𝐹 𝚥⃗
𝑟⃗ = 𝑟 𝚤⃗ + 𝑟 𝚥⃗ (8)

𝑅⃗ = 𝑅 𝚤⃗ + 𝑅 𝚥⃗

𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑀⃗ = 𝑀 𝑘⃗ = 𝑟 𝑟 0 = 𝑟 𝐹 −𝑟 𝐹 𝑘⃗
𝐹 𝐹 0
Atunci:

𝑅 = 𝐹 , 𝑅 = 𝐹 , (9)

𝑅⃗ = 𝑅 + 𝑅 , 𝑀⃗ =𝑀 = ±𝐹 ⋅ 𝑑 (10)
În care 𝐹 sunt modulele vectorilor forte, iar 𝑑 sunt brațele acestor forțe în raport
cu axa Oz, care trece prin punctul O. Dacă forțele din plan rotesc planul în sens orar
atunci semnul momentului se consideră - , iar în caz contrar +; sau dacă forța
„rotește” axa Ox „peste” axa Oy atunci momentul este pozitiv, altfel e negativ
(„rotește” axa Oy „peste” axa Ox).
2.3 Axa centrală a sistemului de forțe
Axa centrală a sistemului de forțe dat, aparține și ea planului 𝜋 și este paralelă cu
dreapta suport a vectorului rezultant 𝑅⃗ .
Aplicând teorema lui Varignon acestui sistem de forțe rezultă:

𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝑅⃗ = 𝑥 𝑦 0 = 𝑥𝑅 − 𝑦𝑅 𝑘⃗ (11)
𝑅 𝑅 0
Obținem astfel ecuația axei centrale pentru sistemele de forțe coplanare:
𝑥∙𝑅 −𝑦∙𝑅 =𝑀 (12)
În raport cu punctele axei centrale momentul rezultant este nul , sistemul
reducând-se astfel la un vector unic (rezultanta 𝑅⃗ ).
În concluzie sistemele de forțe coplanare se reduc în puncte din planul forțelor,
care nu aparțin axei centrale la un torsor format din doi vectori: un vector rezultant
ce aparține planului forțelor și un vector moment rezultant, perpendicular pe
planul forțelor, iar în puncte din plan, care aparțin axei centrale la un vector unic și
anume vectorul rezultant 𝑅⃗ .
 3. Reducerea sistemelor de forțe paralele.
Forțele paralele sunt acele forțe reprezentate prin vectori a căror drepte suport
sunt paralele cu o direcție fixă din spațiu.

centrală
Axa
𝑅⃗
𝑅⃗

(𝐷 )
𝐴
𝐹⃗ 𝑀⃗
P
𝐹⃗
O 𝑦
𝐴
𝐹⃗
(𝐷 )
𝑘⃗
(𝐷 )
(𝜋) 𝐴 (𝑥 , 𝑦 , 𝑧 )
𝑥

Figura 4 – Sistem de forțe paralele

Fiind dat un sistem de forțe (vectori) paralele 𝐹⃗ , 𝑖 = 1, 𝑛, se cere să se efectueze

reducerea acestui sistem de forte.
3.1 Expresia vectorială a torsorului de reducere
Reducând acest sistem de forțe în punctul O din spațiu, obținem torsorul de
reducere:

𝑅⃗ = 𝐹 ⃗ , 𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝐹⃗ (13)

În care vectorul 𝑅⃗ este paralel cu direcția comună a forțelor , iar vectorul 𝑀⃗ este
conținut într-un plan perpendicular pe direcția comună a forțelor, astfel încât cei
doi vectori ai torsorului de reducere sunt perpendiculari 𝑀⃗ ⊥ 𝑅⃗.
3.2 Expresia analitică a torsorului de reducere
Dacă alegem axa Oz direcția comună a forțelor, atunci expresiile analitice ale
vectorilor din relațiile (1) sunt:
𝐹⃗ = 𝐹 𝑘⃗ = 𝐹 𝑘⃗

𝑟⃗ = 𝑟 𝚤⃗ + 𝑟 𝚥⃗ + 𝑟 𝑘⃗ (14)

𝑅⃗ = 𝑅 𝑘⃗

𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑀⃗ = 𝑟 𝑟 𝑟 = 𝑟 𝐹 ⋅ 𝚤⃗ − (𝑟 𝐹 ) ⋅ 𝚥⃗ = 𝑀 ⋅ 𝚤⃗ + 𝑀 ⋅ 𝚥⃗
0 0 𝐹
Atunci :

𝑅 = 𝐹,

𝑅⃗ = 𝑅 = 𝑅, 𝑀 = 𝑟 𝐹, 𝑀 =− 𝑟 𝐹, 𝑀⃗ = 𝑀 +𝑀 (15)

În care 𝐹 sunt modulele vectorilor forțe.

3.3 Axa centrală a sistemului de forțe
Axa centrală a sistemului de forțe dat, este și ea este paralelă cu direcția comună a
forțelor și a vectorului rezultant 𝑅⃗ .
Aplicând teorema lui Varignon acestui sistem de forțe obținem:

𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝑅⃗ = 𝑥 𝑦 𝑧 =𝑀 ⋅ 𝚤⃗ + 𝑀 ⋅ 𝚥⃗ (16)
0 0 𝑅
Obținem astfel ecuațiile axei centrale pentru sistemele de forțe paralele, ca
intersecție a doua plane:
𝑀 𝑀
𝑥=− , 𝑦= (17)
𝑅 𝑅
În raport cu punctele axei centrale momentul rezultant este nul , sistemul
reducând-se astfel la un vector unic.
În concluzie sistemele de forțe paralele se reduc în puncte din spațiu, care nu
aparțin axei centrale la un torsor format din doi vectori: un vector rezultant care
are direcția forțelor și un vector moment rezultant situat într-un plan perpendicular
pe direcția forțelor, iar în puncte din spațiu, care aparțin axei centrale, la un vector
unic și anume vectorul rezultant 𝑅⃗ , paralel cu forțele.
3.4 Forțe paralele legate.
Forțele paralele legate sunt un caz particular al forțelor paralele. Dacă forțele
paralele au punctele de aplicație fixe în spațiu, atunci vectorii sistemului sunt
vectori legați. Vectorul rezultant este și el un vector legat, iar punctul lui de aplicație
se numește centrul forțelor paralele legate (CFPL).

𝑅⃗

𝑅⃗

𝐹⃗

𝐹⃗ 𝐹⃗
𝑀⃗
𝑥
O
𝑥 (𝐷 )
(𝐷 ) (𝐷 )
𝑥
centrală
Axa

Figura 5 – Sistem de forțe paralele legate

Pentru determinarea poziției CFPL aplicăm sistemului de forțe teorema lui
Varignon:

𝑟⃗ × 𝑅⃗ = 𝑟⃗ × 𝐹⃗ (18)
În care 𝑟⃗ este vectorul de poziție al CFPL în sistemul de referință ales, 𝑅⃗, este
vectorul rezultant al sistemului de forțe, 𝐹⃗, reprezintă forțele din sistem, iar 𝑟⃗ , sunt
vectorii de poziție ai forțelor din sistem în sistemul de referință ales.
Dacă

𝐹⃗ = 𝐹 𝑘⃗

𝑅⃗ = 𝑅 𝑘⃗ = 𝐹 𝑘⃗ = 𝐹 𝑘⃗ (19)

Înlocuind relațiile (19) în relația (18) avem:

𝑅 ⋅ 𝑟⃗ × 𝑘⃗ = 𝐹 ⋅ 𝑟⃗ × 𝑘⃗ (20)

𝑅 ⋅ 𝑟⃗ = 𝐹 ⋅ 𝑟⃗

∑ 𝐹 ⋅ 𝑟⃗
𝑟⃗ = (21)
𝑅
Dacă avem sistem de forțe paralele legate în spațiu (xOyz):

𝑟⃗ = 𝑥 ⋅ 𝚤⃗ + 𝑦 ⋅ 𝚥⃗ + 𝑧 ⋅ 𝑘⃗

𝑟⃗ = 𝑥 ⋅ 𝚤⃗ + 𝑦 ⋅ 𝚥⃗ + 𝑧 ⋅ 𝑘⃗
Atunci coordonatele CFPL vor fi:
∑ 𝐹 ⋅𝑥 ∑ 𝐹 ⋅𝑦 ∑ 𝐹 ⋅𝑧
𝑥 = , 𝑦 = , 𝑧 = .
𝑅 𝑅 𝑅
 Curs 5
5.Sisteme de forțe (vectori) distribuite
Forțele distribuite sunt acele forțe (vectori) care sunt aplicate în fiecare punct al
unui domeniu. Acest domeniu poate fi o linie, o suprafață sau un volum.
Ele sunt cele mai întâlnite sisteme de forțe din domeniul construcțiilor.
5.1 Forțe distribuite pe o curbă
Fiind dată o curbă (C) în spațiu de ecuație:
𝑥 = 𝑥(𝑢)
𝑦 = 𝑦(𝑢)
𝑧 = 𝑧(𝑢)
în care u este un parametru variabil.
𝛽⃗
𝑝⃗(𝑟⃗) = 𝑝⃗(𝑢) = 𝑝⃗(𝑠) = 𝑝⃗(𝑥, 𝑦, 𝑧)

A
A (u )
𝜏⃗

𝜐⃗

𝑅⃗

𝑧
𝑀⃗
𝑘 𝑦
𝑖 A (u )
0 𝑗
𝑥

Figura 1 – Forțe distribuite pe o curbă în spațiu

Pe această curbă se află un sistem de forțe distribuite 𝑝⃗(𝑟⃗) = 𝑝⃗(𝑢) = 𝑝⃗(𝑠) =
𝑝⃗(𝑥, 𝑦, 𝑧). Se cere să se reducă acest sistem de forțe în punctul O din spațiu.
5.1.1 Expresia vectoriala a torsorului de reducere
Torsorul din punctul O se determină cu relațiile:

𝑅⃗ = 𝑝⃗ (𝑠)𝑑𝑠

𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝑝⃗ (𝑠)𝑑𝑠 = 𝑥 𝑦 𝑧 𝑑𝑠
𝑝 𝑝 𝑝
în care

𝑝⃗(𝑠) = 𝑝 (𝑢) ⋅ 𝚤⃗ + 𝑝 (𝑢) ⋅ 𝚥⃗ + 𝑝 (𝑢) ⋅ 𝑘⃗

𝑟⃗ = 𝑥 ⋅ 𝚤⃗ + 𝑦 ⋅ 𝚥⃗ + 𝑧 ⋅ 𝑘⃗

5.1.2 Expresia analitică a torsorului de reducere

𝑅⃗ = 𝑅 𝚤⃗ + 𝑅 𝚥⃗ + 𝑅 𝑘⃗

𝑅 = 𝑝 𝑑𝑠, 𝑅 = 𝑝 𝑑𝑠, 𝑅 = 𝑝 𝑑𝑠

𝑑𝑠 = 𝑥′(𝑢) + 𝑦′(𝑢) + 𝑧′(𝑢) 𝑑𝑢

𝑀⃗ = 𝑀 𝚤⃗ + 𝑀 𝚥⃗ + 𝑀 𝑘⃗
𝑀 =∫ 𝑦𝑝 − 𝑧𝑝 𝑑𝑠, 𝑀 = ∫ (𝑧𝑝 − 𝑥𝑝 )𝑑𝑠, 𝑀 =∫ 𝑥𝑝 − 𝑦𝑝 𝑑𝑠,

5.2 Forțe distribuite pe o suprafață

Fiind dată o suprafață (S) în spațiu de ecuație:
𝑥 = 𝑥(𝑢, 𝑣)
𝑦 = 𝑦(𝑢, 𝑣)
𝑧 = 𝑧(𝑢, 𝑣)
în care u, v sunt parametrii variabili.
𝑝⃗(𝑟⃗) = 𝑝⃗(𝑢, 𝑣) = 𝑝⃗(𝑥, 𝑦, 𝑧)
𝜔⃗ 𝜂⃗

v = constant 𝜒

𝜉⃗
𝑧
dS = EG − F dudv
(S)

u = constant

𝑘
𝑗 𝑦
𝑖
0

Figura 2 – Forțe distribuite pe o suprafață

Pe această suprafață se află un sistem de forțe distribuite 𝑝⃗(𝑟⃗) = 𝑝⃗(𝑢, 𝑣) =
𝑝⃗(𝑥, 𝑦, 𝑧). Se cere să se reducă acest sistem de forțe în punctul O din spațiu.
5.2.1 Expresia vectorială a torsorului de reducere
Torsorul din punctul O se determină cu relațiile:

𝑅⃗ = 𝑝⃗ 𝑑𝑆

𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑀⃗ 𝑟⃗ × 𝑝⃗𝑑𝑆 = 𝑥 𝑦 𝑧 𝑑𝑆
𝑝 𝑝 𝑝
în care

𝑝⃗(𝑠) = 𝑝 (𝑢, 𝑣) ⋅ 𝚤⃗ + 𝑝 (𝑢, 𝑣) ⋅ 𝚥⃗ + 𝑝 (𝑢, 𝑣) ⋅ 𝑘⃗

𝑟⃗ = 𝑥 ⋅ 𝚤⃗ + 𝑦 ⋅ 𝚥⃗ + 𝑧 ⋅ 𝑘⃗

5.2.2 Expresia analitică a torsorului de reducere

𝑅⃗ = 𝑅 𝚤⃗ + 𝑅 𝚥⃗ + 𝑅 𝑘⃗

𝑅 = 𝑝 𝑑𝑆, 𝑅 = 𝑝 𝑑𝑆, 𝑅 = 𝑝 𝑑𝑆

𝑑𝑆 = √𝐸𝐺 − 𝐹 𝑑𝑢𝑑𝑣
𝐸 =𝑥 +𝑦 +𝑧 , 𝐺 =𝑥 +𝑦 +𝑧 , 𝐹 =𝑥 𝑥 +𝑦 𝑦 +𝑧 𝑧

𝑀⃗ = 𝑀 𝚤⃗ + 𝑀 𝚥⃗ + 𝑀 𝑘⃗

𝑀 =∬ 𝑦𝑝 − 𝑧𝑝 𝑑𝑆, 𝑀 = ∬ (𝑧𝑝 − 𝑥𝑝 )𝑑𝑆, 𝑀 =∬ 𝑥𝑝 −

−𝑦𝑝 𝑑𝑆

5.3 Forțe distribuite pe un volum

Pe volumul (V) se află un sistem de forțe distribuite 𝑝⃗ = 𝑝⃗(𝑟⃗) = 𝑝⃗(𝑥, 𝑦, 𝑧). Se cere
să se reducă acest sistem de forțe în punctul O din spațiu.
5.3.1 Expresia vectorială a torsorului de reducere
Torsorul din punctul O se determină cu relațiile:

𝑅⃗ = 𝑝⃗𝑑𝑉

𝚤⃗ 𝚥⃗ 𝑘⃗
𝑀⃗ = 𝑟⃗ × 𝑝⃗𝑑𝑉 = 𝑥 𝑦 𝑧 𝑑𝑉
𝑝 𝑝 𝑝
în care

𝑟⃗ = 𝑥 ⋅ 𝚤⃗ + 𝑦 ⋅ 𝚥⃗ + 𝑧 ⋅ 𝑘⃗

𝑝⃗ = 𝑝 (𝑥, 𝑦, 𝑧) ⋅ 𝚤⃗ + 𝑝 (𝑢, 𝑥, 𝑦, 𝑧) ⋅ 𝚥⃗ + 𝑝 (𝑥, 𝑦, 𝑧) ⋅ 𝑘⃗

5.3.2 Expresia analitică a torsorului de reducere

𝑅⃗ = 𝑅 𝚤⃗ + 𝑅 𝚥⃗ + 𝑅 𝑘⃗

𝑅 = 𝑝 𝑑𝑉 , 𝑅 = 𝑝 𝑑𝑉 , 𝑅 = 𝑝 𝑑𝑉

𝑑𝑉 = 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧

𝑀 =∭ 𝑦𝑝 − 𝑧𝑝 𝑑𝑉 , 𝑀 = ∭ (𝑧𝑝 − 𝑥𝑝 )𝑑𝑆 , 𝑀 =∭ 𝑥𝑝 −
−𝑦𝑝 𝑑V

5.4 Forțe distribuite pe un segment de dreaptă de lungime 𝒍

Se dă segmentul de dreaptă OA de lungime 𝑙 pe care se află un sistem de forțe
distribuite 𝑝⃗(𝑥). Funcția de distribuire a forțelor se consideră cunoscută.

Se cere să se determine valoarea vectorului rezultant 𝑅⃗ , și a poziției lui prin abscisa

𝑥 .
Reducem acest sistem de forțe in punctul O:
 𝑅⃗

p⃗(x)

𝑥
0 𝐴
x dx

Figura 3 – Forțe distribuite pe o dreaptă

𝑅= 𝑝 (𝑥)𝑑𝑥

𝑀 = 𝑥 ⋅ 𝑝 (𝑥)𝑑𝑥

Aplicând teorema lui Varignon :

𝑥 ⋅𝑅 =𝑀
𝑀
𝑥 =
𝑅

5.4 Cazuri particulare:

5.4.1. 𝑝(𝑥) = 𝑝 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡 - forțe uniform distribuite
 𝑅 =𝑝∙𝑙
p(x) = p
p

𝑥
𝑙/2 𝑙/2
𝑙

Figura 4 – Forțe uniform distribuite

𝑅= 𝑝 𝑑𝑥 = 𝑝 ⋅ 𝑑𝑥 = 𝑝𝑙

𝑙
𝑀 = 𝑥 ⋅ 𝑝 𝑑𝑥 = 𝑝 ⋅ 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑝
2

𝑙
𝑝 𝑙
𝑥 = 2 =
𝑝𝑙 2
𝑙
𝑅 = 𝑝𝑙, 𝑥 =
2

5.4.2. 𝑝(𝑥) = 𝑝 - forțe liniar distribuite

1
𝑅= 𝑝∙𝑙
p 2 p
p(x) = 𝑥
𝑙

𝑥
2𝑙/3 𝑙/3
𝑙

Figura 5 – Forțe liniar distribuite

 𝑝 𝑝 𝑙
𝑅= 𝑥 𝑑𝑥 = ⋅ 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑝
𝑙 𝑙 2

𝑝 𝑝 𝑙
𝑀 = 𝑥 ⋅ 𝑥 𝑑𝑥 = ⋅ 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑝
𝑙 𝑙 3

𝑙
𝑝 2
𝑥 = 3 = 𝑙
𝑙 3
𝑝
2
𝑙 2
𝑅 = 𝑝 ,𝑥 = 𝑙
2 3

5.4.3. 𝑝(𝑥) = 𝑝 - forțe parabolic distribuite

1
𝑅= 𝑝∙𝑙
3
p p
p(x) = 𝑥
𝑙

𝑥
3𝑙/4 𝑙/4
𝑙

Figura 6 – Forțe parabolic distribuite

𝑝 𝑝 𝑙
𝑅= 𝑥 𝑑𝑥 = ⋅ 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑝
𝑙 𝑙 3

𝑝 𝑝 𝑙
𝑀 = 𝑥⋅𝑥 𝑑𝑥 = ⋅ 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑝
𝑙 𝑙 4
 𝑙
𝑝 3
𝑥 = 4 = 𝑙
𝑙 4
𝑝
3
𝑙 3
𝑅 = 𝑝 ,𝑥 = 𝑙
3 4

5.4.4. 𝑝(𝑥) = 𝑝 − 𝑝 - forțe parabolice complementar distribuite față de

precedentele în raport cu cele uniform distribuite

x 2
p(x) = p − p 𝑅= 𝑝∙𝑙
𝑙 3
p

𝑥
3𝑙/8 5𝑙/8
𝑙

Figura 7 – Forțe parabolic complementar distribuite

𝑝 2
𝑅= 𝑝−𝑥 𝑑𝑥 = 𝑝𝑙
𝑙 3

𝑝 𝑙
𝑀 = 𝑥⋅ 𝑝−𝑥 𝑑𝑥 = 𝑝
𝑙 4

𝑙
𝑝 3
𝑥 = 4 = 𝑙
𝑙 8
2𝑝
3
2 3
𝑅 = 𝑝𝑙, 𝑥 = 𝑙
3 8
Echivalenta cu zero a sistemelor de forțe (vectori)

Sistemele de forțe echivalente cu zero, sau în echilibru, sunt acelea care nu au nici
un efect mecanic când sunt aplicate sistemelor materiale. Ele aparțin cazului 3b de
reducere conform capitolului “Cazuri de reducere a sistemelor de forte”.
Un sistem de forțe fiind echivalent cu torsorul său, rezultă faptul că un sistem de
forțe este echivalent cu 0 dacă are torsorul de reducere nul.
Se demonstrează că dacă, un sistem de forțe are torsorul nul într-un punct din
spațiu, atunci el are torsorul nul în toate punctele din spațiu.

𝑅⃗ = 0⃗, 𝑀⃗ = 0⃗ (1)
În punctul O’ torsorul sistemului de forțe va fi:

𝑅⃗ = 0⃗, 𝑀⃗ = 𝑀⃗ + 𝑂′𝑂⃗ × 𝑅⃗ = 0⃗
Relațiile (1) reprezintă condițiile vectoriale de echivalență cu 0 a sistemelor de forțe
și sunt valabile pentru toate sistemele de forțe.

1. Forțe generale sau oarecare

Pentru forțele generale sunt valabile relațiile (1). Dacă cu originea în punctul O
alegem un reper cartezian triortogonal, proiectând relațiile (1) pe cele trei axe
avem:
𝑅 =0 𝑀 =0
𝑅 =0 𝑀 =0 (2)
𝑅 =0 𝑀 =0
Relațiile (2) reprezintă ecuațiile scalare de echilibru pentru forțele generale.
O altă condiție de echivalență cu 0 a sistemelor generale de forțe este că
momentele sistemului de forțe în raport cu 3 puncte necoliniare din spațiu să fie
nule.

𝑀⃗ = 0⃗, 𝑀⃗ = 0⃗ , 𝑀⃗ = 0⃗
Tot pentru sistemele de forțe generale, sunt valabile și ecuațiile scalare de
echilibru:
𝑀 =0
⎧
𝑀 =0
⎨⋮
⎩𝑀 =0
în care Δ , Δ ,…, Δ sunt 6 axe necoplanare. Ele pot fi muchiile unui tetraedru
oarecare.

2. Forțe concurente într-un punct O din spațiu

𝑅⃗ = 0⃗ (3)
Proiectând relațiile (1) pe cele trei axe avem:
𝑅 =0
𝑅 =0 (4)
𝑅 =0
Relațiile (4) reprezintă ecuațiile scalare de echilibru pentru forțele concurente.

3. Forțe coplanare

𝑅⃗ = 0⃗
(5)
𝑀⃗ = 0⃗
Dacă planul xOy este planul forțelor, proiectând relațiile (5) pe cele trei axe avem:
𝑅 =0
𝑅 =0 (6)
𝑀 =0
Relațiile (6) reprezintă ecuațiile scalare de echilibru pentru forțele coplanare.
O altă condiție de echivalență cu 0 a sistemelor coplanare de forțe este ca
momentele sistemului de forțe în raport cu 3 puncte necoliniare din planul forțelor
să fie nule.
𝑀⃗ = 0⃗, 𝑀⃗ = 0⃗ , 𝑀⃗ = 0⃗
Tot pentru sistemele de forțe coplanare, sunt valabile și următoarele ecuații scalare
de echilibru:
𝑀 =0
⎧𝑀 = 0
⎪
⎨ 𝐹 =0
⎪
⎩
în care A si B sunt două puncte din planul forțelor, iar dreapta AB nu este
perpendiculară pe axa Ox.
4. Forțe paralele

𝑅⃗ = 0⃗
(7)
𝑀⃗ = 0⃗
Dacă axa Oz este direcția comună a forțelor, proiectând relațiile (5) pe cele trei axe
avem:
𝑅 =0
𝑀 =0 (8)
𝑀 =0

Relațiile (8) reprezintă ecuațiile scalare de echilibru pentru forțele paralele.