Răspunderea juridică. Principii. Condițiile răspunderii.

1. Noţiune şi principii

Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului este principiul responsabilităţii.

Una dintre formele de manifestare a responsabilităţii sociale, alături de
responsabilitatea morală, religioasă, politică etc. o reprezintă şi responsabilitatea
juridică.
Răspunderea juridică reprezintă un complex de drepturi şi de obligaţii conexe,
reglementate de norme juridice, drepturi şi obligaţii care iau naştere ca urmare a
săvȃrşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrȃngerii de
stat, respectiv de aplicare a sancţiunii.
Temeiul declanşării răspunderii juridice este reprezentat de lege, în sensul că
aceasta derivă din sancţiunea pe care legiuitorul o prevede în conţinutul unei norme
juridice
Răspunderea juridică este caracterizată de următoarele principii:

Principiile răspunderii juridice

→ legalitatea răspunderii
→ răspunderea pentru fapta săvârșită cu vinovăție
→ răspunderea personală
→ unicitatea răspunderii
→ justețea sau proporționalitatea răspunderii
→ umanismul răspunderii
→ prevenția prin răspundere
→ celeritatea sau operativitatea tragerii la răspundere

2. Condiţiile răspunderii juridice:

a.Să existe subiectul răspunderii juridice

Subiectul răspunderii juridice poate fi atȃt persoana fizică cȃt şi persoana juridică.
Persoana fizică este subiect al răspunderii juridice dacă:

✓ are capacitate juridică de a răspunde pentru acţiunile sau inacţiunile sale;

Capacitatea de a răspunde din punct de vedere juridic implică existenţa
 discernămȃntului, adică aptitudinea psihică a persoanei de a –şi da seama de
caracterul şi urmările faptei pe care o săvȃrşeşte şi de a-şi manifesta conştient
voinţa în raport cu fapta respectivă;
✓ a acţionat în mod liber, adică în deplină cunoştinţă de cauză, neobligată şi
neinfluenţată de nimeni şi de nimic în legătură cu comiterea faptei ilicite

Persoana juridică poate fi subiect al răspunderii juridice atȃt în plan civil, cȃt şi în
plan penal.
Potrivit articolului 219 Codul civil, faptele licite sau ilicite săvȃrşite de organele
persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură
cu atribuţiile sau scopul funcţiei încredinţate. (2) Faptele ilicite atrag şi răspunderea
personală şi solidară a celor care le-au săvȃrşit, atȃt faţă de persoana juridică, cȃt şi
faţă de terţi.
Din punct de vedere penal, persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor
publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvȃrşite în realizarea obiectului de
activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

b.Să existe conduită ilicită prin care este încălcată norma de drept
Conduita ilicită poate să constea atȃt într-o acţiune cȃt şi într-o inacţiune care sunt
contrare prevederilor normei juridice.
Acţiunea este cea mai frecventă modalitate prin care se realizează conduita ilicită.
Ea constă într-o manifestare efectivă de conduită şi presupune o serie de acte
materiale care sunt contrare prevederilor normelor juridice cu dispoziţii prohibitive.
Inacţiunea constă în abţinerea persoanei de a face ceva, reţinerea de la o acţiune la
care ar fi fost obligată. Inacţiunea reprezintă o nerespectare a prevederilor normelor
cu dispoziţii onerative.

c. Să existe vinovăţia
Vinovăţia este atitudinea psihică a subiectului față de fapta săvârșită și faţă de
rezultatul acesteia.

Vinovăţia îmbracă două forme:

• Intenţia, care constă în acţiunea ilicită orientată în mod conştient şi voit
spre a se produce efectul ilicit. Cȃnd acţionează cu această formă de
vinovăţie, autorul faptei ilicite ştie care sunt consecinţele faptei sale pe
care chiar le doreşte;
• Culpa, care este întȃlnită atunci cȃnd autorul faptei ilicite nu prevede
consecinţa faptelor sale deşi putea şi trebuia să le prevadă sau tunci cȃnd
chiar dacă le prevede speră că acestea nu se vor produce.
d. Să existe legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi rezultatul dăunător
 Legătura cauzală este o condiţie obiectivă a răspunderii, fiind obligatoriu ca
rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a acţiunii autorului.

Note bibliografice:
Popa N. (coordonator), Anghel E., Dinu Ene C., Spătaru Negură L., „ Teoria
generală a dreptului”, caiet de seminar, editura C.H. Beck, 2011
V. Rebreanu, „Teoria generală a dreptului”, caiet de seminar, ed. Argonaut, Cluj-
Napoca, 2009;