1.

Raspunderea civila

Viaţa socială nu poate fi concepută ca desfăşurându-se haotic, la întâmplare,

fără existenţa unor norme de conduită unanim acceptate. Desfăşurarea normală şi
armonioasă a vieţii sociale face necesară respectarea unor norme de conduită care
impun respectarea drepturilor şi intereselor membrilor societăţii. Nimănui nu-i este
permis să încalce sau sa nesocotească aceste drepturi şi, ca atare, oricine încalcă
această regulă trebuie să răspundă pentru faptele sale. Suntem astfel în prezenţa
răspunderii sociale . Răspunderea socială îmbracă felurite forme: răspunderea
juridică, răspunderea morală, răspunderea politică, etc. Dintre acestea, evident, cea
mai importantă este răspunderea juridică, răspundere consacrată legislativ în cadrul
diferitelor ramuri de drept: civil, penal, administrativ, etc. Răspunderea civilă este
o formă a răspunderii juridice care constă într-un raport de obligaţii în temeiul
cărora o persoană este îndatorată să repare prejudiciul cauzat altei persoane prin
fapta sa, ori, în cazurile prevazute de lege , prejudiciul pentru care este
răspunzătoare.
Forma a raspunderii juridice care se fundamenteaza pe obligatia celui ce a
pagubit pe altul de a repara prejudicial produs. .
Repararea prejudiciului se face in natura sau prin echivalent, prin plata
despagubirilor, care trebuie sa cuprinda atat valoarea pagubei efective, damnum
emergens, cat si a castigului de care persoana a fost lipsita ca urmare a faptei
ilicite, lucrum cessans.
Raspunderea poate fi stabilita pentru faptele proprii: pentru faptele ilicite si
prejudiciabile comise de cei aflati sub supraveghere, pentru pagubele cauzate de
animalele sau lucrurile pe care persoana le are in paza, pentru paguba produsa prin
ruina unui edificiu. Raspunderea contractuala intervine in cazul cand debitorul nu a
executat ori a executat necorespunzator obligatia pe care o avea in baza unui
contract. In cazul raspunderii contractuale, intinderea obligatiei este stabilita in
contractul incheiat de parti, legea permitand marirea sau restrangerea cuantumului
despagubirilor prin prevederea unor sanctiuni, cum sunt clauzele penale, sau a unor
clause de neresponsabilitate ori de limitare a raspunderii debitorului.

2. Raspunderea penala
Incalcarea preceptului normei juridice penale are drept consecinta atragerea
raspunderii penale.
   Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice care intervine in caz
de incalcare a comandamentului social impus de preceptul normei juridice penale,
ea aparand ca posibila in momentul savarsirii infractiunii, odata cu nasterea
raportului juridic penal de conflict, constituind continutul acestui raport(adica un
complex de drepturi corelative ale subiectilor raportului juridic penal, prin
intermediul carora se realizeaza aplicarea si executarea sanctiunilor penale).
  Raspunderea penala se realizeaza efectiv in cadrul procesului penal, prin
aplicarea si executarea sanctiunii de catre faptuitor,deci sanctiunea apare ca o
consecinta a raspunderii penale.
Raspunderea penala este conditionata de savarsirea unei infractiuni si de
capacitatea infractorului de a raspunde penal.                                     
PRINCIPIILE RASPUNDERII PENALE
            In doctrina se face referire la mai multe principii care guverneaza
raspunderea penala, urmand ca noi sa facem referire doar la unele dintre ele, pe
care le consideram ca sunt mai importante.
A. Principiul raspunderii penale subiective
In decursul evolutiei dreptului penal au fost perioade in care raspunderea
penala a functionat pe baze obiective, independent de atitudinea subiectiva a
faptutorului fata de fapta comisa si rezultatul acesteia.
Dreptul penal modern ,bazat pe ideile scolii clasice,  a fundamentat, insa,
raspunderea penala pe vinovatia faptuitorului, pe reprezentarea acestuia asupra
valorilor sociale lezate prin savarsirea faptei, asupra urmarilor acestei fapte.
Fara vinovatie nu exista infractiune, iar neexistand infractiune, nu exista nici
temeiul raspunderii penale.
B. Principiul caracterului personal al raspunderii penale
            Rapunderea penala este in esenta ei o raspundere pentru fapta proprie.
Dreptul penal modern nu ingaduie o raspundere pentru fapta altuia sau o
raspundere colectiva a unui grup social - familie, colectivitate sau comunitate
umana - pentru fapta unui membru al grupului.
            Desi nu este consacrat expres, acest principiu rezulta implicit din
prevederile art. 2 din Codul penal potrivit carora pedepsele se aplica numai
infractorilor, din prevederile art. 28 alin. 1 din Codul penal potrivit carora
circumstantele personale nu se rasfrang asupra celorlalti participanti iar cele reale
se rasfrang numai in masura in care au fost cunoscute.
C. Principiul individualizarii raspunderii penale
            Conform acestui principiu trebuie sa existe o proportie a reactiei sociale,
prin aplicarea unor sanctiuni de drept penal in raport cu valoarea sociala lezata prin
infractiune.
            In doctrina s-a exprimat opinia ca a proportiona cat mai desavarsit
pedeapsa, inseamna a realiza o cat mai perfecta justitie.
http://www.referatele.com/drept/DEFINITIA-SI-PRINCIPIILE-RASPU625.php

3. Raspunderea administrativa
Raspunderea administrativa este o forma a raspunderii juridice care apare
din momentul in care se incalca normele dreptului administrativ.
Vorbind despre subiectul activ si subiectul pasiv in raspunderea
administrativa, mentionam ca teoria generala a dreptului a fundamentat distinctia
dintre subiectul activ si subiectul pasiv a faptei, si respectiv al raspunderii.
Subiectul activ al raspunderii administrative este autoritatea publica in a
carei competenta cade sanctionarea ilicitului administrativ comis de faptuitor, cum
sunt:
 un organ administrativ
 un alt organ public, cum ar fi instanta judecatoreasca de contencios
administrativ;
 un functionar public
Subiect pasiv al raspunderii este persoana prejudiciata prin fapta ilicita din abaterea
administrativa, fiind un subiect colectiv sau unul individual de drept, dupa cum
urmeaza:
 un organ de stat
 o structura nestatala
 o persoana fizica
Raspunderea administrativa, ca parte a raspunderii juridice, contine un sir de
particularitati generale, comune tututor formelor de raspundere juridica, dar putem
desprinde si anumite criterii care deosebesc raspunderea administrativa de celelalte
forme de raspundere juridica.
Astfel de criterii pot fi:
 natura sanctiunii ce se aplica faptei ilicite
 natura raportului juridic al carui continut a fost incalcat
  particularitatile de clificare a faptei
 gradarea pericolului social
 regimul juridic de sanctionare
 autorul abaterii poate fi:
- un organ al administratiei publice
- un functionar public
- un organism nestatal
- o persoana fizica
 subiectul activ al raporturilor juridice de tragere la raspundere este
intotdeauna o autoritate publica
 se intemeiaza pe vinovatia (culpa) subiectului pasiv, care are capacitate
juridica