Seminar 1 Mecanica 1

Calculul Vectorial
În mecanică există mărimi scalare (scalari) și mărimi vectoriale (vectori).
Mărimile scalare (scalarii) sunt complet determinate prin valoarea lor numerică – un
număr pozitiv sau negativ – urmat de unitatea de măsură. Exemple: timpul, lungimea, aria unei
suprafețe, masa, temperatura, puterea mecanică, etc.
Mărimile vectoriale (vectorii) sunt mărimi cu caracter geometric, complet determinate
prin modul (mărime sau lungime), direcție, sens și uneori punct de aplicație sau origine.
Exemple: viteza 𝑣⃗, accelerația 𝑎⃗, forța 𝐹⃗ , etc.
Din punct de vedere geometric, un vector este un segment de dreaptă orientat (fig. 1.1) .

(Δ)

B
𝑣⃗
A

Fig. 1.1 Vectorul 𝑣⃗

În figura 1.1. este reprezentat vectorul 𝑣⃗ . Dreapta (Δ) se numeşte dreapta suport
(suportul) vectorului 𝑣⃗ (ce ne va da direcția vectorului). Punctul A se numește punctul de
aplicație (originea) vectorului 𝑣⃗ iar punctul B se numește vârful vectorului 𝑣⃗ (extremitatea).
Sensul vectorului reprezintă sensul de parcurgere de la origine la vârf.
Vectorii se notează fie printr-o literă cu o săgeată deasupra (𝑣⃗, 𝐹⃗ ), fie prin două litere cu o
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
săgeată deasupra lor (𝐴𝐵, 𝐵𝐶 ), prima literă indicând punctul de aplicație (originea) vectorului, a
doua literă extremitatea lui (vârful).

Clasificarea vectorilor în funcție de punctul de aplicație

1. Vectori liberi – au punct de aplicație oriunde în spațiu, se va păstra modulul, direcția și
sensul.

1
 2. Vectori alunecători – se caracterizează prin:
- punctul de aplicație ce se deplasează pe dreapta suport a vectorului;
- se păstrează modulul, direcția, sensul și dreapta suport.

𝑣⃗2
𝑣⃗1

Fig. 1.2 Vectori alunecători

3. Vectori legați – au același punct de aplicație.

𝑣⃗1
𝑣⃗2

Fig. 1.3 Vectori legați

Clasificarea vectorilor în funcție de poziția în spațiu
- Vectori echivalenți (echipolenți) – au toate elementele comune.

𝑣⃗ = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵
(Δ)
𝑣⃗ B
A

Fig. 1.4 Vectori echivalenți

2
- Vectori perpendiculari – au direcții perpendiculare.

𝑣⃗1
𝑣⃗2

Fig. 1.5 Vectori perpendiculari

- Vectori coplanari – suportul lor se afla în același plan.

𝑣⃗1
𝑣⃗2
π
Fig. 1.6 Vectori coplanari
- Vectori opuși – au aceiași dreaptă suport și punct de aplicație, dar sens opus.

𝑣⃗2
𝑣⃗1

Fig. 1.7 Vectori opuși

- Vectori coliniari – aceiași direcție (aceiași dreapta suport sau drepte paralele).

𝑣⃗2
𝑣⃗1
𝑣⃗3
Fig. 1.8 Vectori coliniari
- Vectori concurenți - Vectorii concurenți sunt vectorii care au aceeași origine sau ale
căror direcții se intersectează.

𝑣⃗3
𝑣⃗1
𝑣⃗2

Fig. 1.9 Vectori concurenți

3
Vectorul unitate. (versorul)
Versorul este un vector cu mărime unitară (Δ)
B
A
𝑢
⃗⃗

Fig. 1.10 Vectorul unitate

Vectorul 𝑢 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ dacă are aceiași orientare, direcție, și sens, dar
⃗⃗ este versorul vectorului 𝐴𝐵
modulul său este 1. Între vectorul ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 și versorul sau există relațiile:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ | ∙ 𝑢
𝐴𝐵 = |𝐴𝐵 ⃗⃗; 𝑢
⃗⃗ = |𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗⃗|

Adunarea vectorilor
Regula paralelogramului - mutăm vectorul 𝑏⃗⃗ astfel încăt sa fie în origine cu 𝑎⃗ sau invers,
diagonala rezultată în urma construirii paralelogramului din fig. 1.11 va fi suma celor doi vectori.

Fig. 1.11 Regula paralelogramului

Regula triunghiului - mutăm vectorul 𝑏⃗⃗ astfel încât originea sa să fie în continuarea
vectorului 𝑎⃗ sau invers, vectorul format din conectarea originii primului vector cu vârful celui
de-al doilea vector va fi vectorul sumă, fig. 1.12.

Fig. 1.12 Regula triunghiului

4
 - Regula generalizată a poligonului - se aplică succesiv de mai multe ori regula
paralelogramului sau regula triunghiului.
𝑛

𝑑⃗ = 𝑎⃗1 + 𝑎⃗2 + 𝑎⃗3 + ⋯ + 𝑎⃗𝑛 = ∑ 𝑎⃗𝑖

𝑖=1

Fig. 1.13 - Regula generalizată a poligonului

Observație:
- Atunci când poligonul se închide suma tuturor vectorilor este vectorul ⃗0⃗.
- ,,Poligonul’’ reprezentat în figura 1.13 nu este neapărat o figură plană.

Suma vectorială a trei vectori necoplanari (cu orientări oarecare în spațiu), se obține
aplicând regula paralelipipedului: se construiește un paralelipiped care are drept muchii cei trei
vectori cu punctul de aplicație comun. Vectorul sumă este reprezentat de diagonala care unește
punctul de aplicație comun al celor trei vectori cu vârful opus al paralelipipedului.

Fig. 1.14 - Suma vectorială a trei vectori necoplanari

Proprietățile adunării vectorilor
• comutativitatea:𝑎⃗ + 𝑏⃗⃗ = 𝑏⃗⃗ + 𝑎⃗
• asociativitatea vectorilor:(𝑎⃗ + 𝑏⃗⃗) + 𝑐⃗ = 𝑎⃗ + (𝑏⃗⃗ + 𝑐⃗)
• existența unui vector opus: 𝑎⃗ + (−𝑎⃗) = (−𝑎⃗) + 𝑎⃗ = ⃗0⃗

• existența elementului nul: 𝑎⃗ + ⃗0⃗ = ⃗0⃗ + 𝑎⃗ = 𝑎⃗

5
 Modul de definire a sumei vectorilor face posibilă descompunerea unui vector după două
direcții necoliniare în plan sau după trei direcții necoplanare în spațiu.
Diferența a doi vectori se obține adunând primul vector cu opusul celui de-al doilea, aplicând
fie regula paralelogramului, fie regula triunghiului.
Înmulțirea unui vector cu un scalar
Înmulțirea unui vector 𝑎⃗ cu un scalar λ are ca rezultat un vector 𝑏⃗⃗ , care are aceiași direcție
cu vectorul 𝑎⃗, modulul egal cu produsul dintre modulul scalarului și modulul vectorului. Vectorul
𝑏⃗⃗ are același sens cu vectorul a⃗⃗ dacă λ este pozitiv sau sens opus dacă λ este negativ.
𝜆𝑎⃗ = 𝑏⃗⃗ a⃗⃗ ∈ V3 ; 𝜆 ∈ ℝ
Observații:
- Rezultatul înmulțirii cu un scalar a unui vector va fi un vector;
- Dacă scalarul este 0, înmulțindu-l cu orice vector se obține vectorul ⃗0⃗.
Proprietăți:
- comutativitate: 𝜆𝑎⃗ = 𝑎⃗𝜆
- asociativitate: 𝜆(𝜂𝑎⃗) = (𝜆𝜂)𝑎⃗ = 𝜂(𝜆𝑎⃗)
- distributivitate în raport cu adunarea vectorilor: 𝜆(𝑎⃗ + 𝑏⃗⃗) = 𝜆𝑎⃗ + 𝜆𝑏⃗⃗
- distributivitate în raport cu adunarea: (𝜆 + 𝜂)𝑎⃗ = 𝜆𝑎⃗ + 𝜂𝑎⃗
Descompunerea vectorilor
- După 2 direcții coplanare.
Se descompune vectorul 𝐹⃗ după două direcții coplanare cu el, date de vectorii 𝑎⃗ şi 𝑏⃗⃗ ,
construind un paralelogram ce are ca laturi vectorii 𝑎⃗ şi 𝑏⃗⃗, în care vectorul 𝐹⃗ este diagonala
paralelogramului.

Fig. 1.15 - Descompunerea vectorilor după 2 direcții coplanare

6
 Vectorii 𝐹⃗1 și 𝐹⃗2 sunt componentele vectoriale ale vectorului 𝐹⃗ , 𝐹⃗1 este coliniar cu 𝑎⃗ , 𝐹⃗2
este coliniar cu 𝑏⃗⃗ adică:
𝐹⃗1 = 𝜆𝑎⃗ ; 𝐹⃗2 = µ𝑏⃗⃗
𝐹⃗ = 𝐹⃗1 + 𝐹⃗2
𝜆 , µ find doi scalari
Se obține expresia vectorială
𝐹⃗ = 𝜆𝑎⃗ + µ𝑏⃗⃗
- Descompunerea unui vector după 3 direcții necoplanare
𝑂𝐷 (fig. 1.16) după trei direcții necoplanare date de vectorii 𝑎⃗, 𝑏⃗⃗,
Pentru descompune vectorului ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑐⃗ se trasează o dreaptă paralelă la vectorul 𝑐⃗ prin punctul D până la intersecția cu planul format de
vectorii 𝑎⃗ și 𝑏⃗⃗, obținând punctul E, vectorul 𝑂𝐸
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ va fi proiecția în planul dat de vectorii 𝑎⃗ și 𝑏⃗⃗ a

vectorului ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑂𝐸 se trasează drepte paralele cu vectorii 𝑎⃗ și 𝑏⃗⃗, punctul de

𝑂𝐷. Prin vârful vectorului ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
intersecție a dreptelor paralele cu vectorul 𝑎⃗, respectiv 𝑏⃗⃗ vor reprezenta vârful vectorilor ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐴 și 𝑂𝐵
𝑂𝐷 pe vectorul 𝑎⃗ și 𝑏⃗⃗. Pentru aflarea proiecției vectorului ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
care sunt proiecția vectorului ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ 𝑂𝐷 pe
vectorul 𝑐⃗ se va trasa o dreaptă paralelă cu vectorul ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐸 prin punctul D, intersecția dreptei paralele
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ .
cu vectorul 𝑐⃗ va reprezenta vârful vectorului 𝑂𝐶

Fig. 1.16 - Descompunerea unui vector după 3 direcții necoplanare

𝐹⃗1 = 𝜆𝑎⃗ ; 𝐹⃗2 = µ𝑏⃗⃗ ; 𝐹⃗3 = γ𝑐⃗
𝐹⃗ = 𝐹⃗1 + 𝐹⃗2 +𝐹⃗3

7
𝜆 , µ, γ find scalari
Se obține expresia vectorială
𝐹⃗ = 𝜆𝑎⃗ + µ𝑏⃗⃗ + γ𝑐⃗
Expresia analitică a unui vector

Fig. 1.17 - Expresia analitică a unui vector

𝐹⃗ = 𝐹⃗𝑥 + 𝐹⃗𝑦 + 𝐹⃗𝑧

𝐹⃗𝑥 , 𝐹⃗𝑦 , 𝐹⃗𝑧 – componentele vectoriale ale vectorului 𝐹⃗

Dacă dreptele suport ale vectorilor bazei sunt reciproc perpendiculare, baza se
⃗⃗ } baza se
numește bază ortogonală. Dacă în plus, baza este formată din versori {𝑖⃗, 𝑗⃗, 𝑘
⃗⃗ } se numește
numește bază ortonormată. Baza din fig. 1.17, formată din versorii {𝑖⃗, 𝑗⃗, 𝑘
bază ortonormată dreaptă. (în baza ortonormată stângă axa x este inversată cu axa y)
⃗⃗ = 1
𝑖⃗ = 𝑗⃗ = 𝑘
𝐹⃗𝑥 = |𝐹⃗𝑥 |𝑖⃗; 𝐹⃗𝑦 = |𝐹⃗𝑦 |𝑗⃗; ⃗⃗
𝐹⃗𝑧 = |𝐹⃗𝑧 |𝑘
⃗⃗
𝐹⃗ = |𝐹⃗𝑥 |𝑖⃗ + |𝐹⃗𝑦 |𝑗⃗ + |𝐹⃗𝑧 |𝑘
Observație:
- ⃗⃗, la înmulțirea cu un scalar 𝜆 se va obține un
Fie vectorul 𝑎⃗ = 𝑎𝑥 𝑖⃗ + 𝑎𝑦 𝑗⃗ + 𝑎𝑧 𝑘

vector de forma 𝑏⃗⃗ = 𝜆𝑎⃗ = 𝜆𝑎𝑥 𝑖⃗ + 𝜆𝑎𝑦 𝑗⃗ + 𝜆𝑎𝑧 𝑘

⃗⃗ (se înmulțește fiecare

componentă cu scalarul)
8
Produsul scalar al doi vectori
Produsul scalar al doi vectori 𝑎⃗ și 𝑏⃗⃗ (notat: 𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗) este egal cu produsul dintre modulul
vectorului |𝑎⃗|, modulul vectorului |𝑏⃗⃗| și cosinusul unghiului dintre cei 2 vectori, numai dacă 𝑎⃗ și

𝑏⃗⃗ sunt înscriși într-o bază ortonormată.

𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗ ≝ |𝑎⃗| ∙ |𝑏⃗⃗| ∙ cos ⦟(𝑎⃗, 𝑏⃗⃗)
Dacă din relația anterioara extragem cosinusul unghiului dintre cei doi vectori obținem:
𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗
cos ⦟(𝑎⃗, 𝑏⃗⃗) =
|𝑎⃗| ∙ |𝑏⃗⃗|

Fie doi vectori 𝑎⃗ şi 𝑏⃗⃗ concurenți.

⃗⃗;
𝑎⃗ = 𝑎𝑥 𝑖⃗ + 𝑎𝑦 𝑗⃗ + 𝑎𝑧 𝑘 𝑏⃗⃗ = 𝑎𝑥 𝑖⃗ + 𝑎𝑦 𝑗⃗ + 𝑏⃗⃗𝑧 𝑘
⃗⃗ ;

𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗ = 𝑎𝑥 𝑖⃗ ∙ 𝑏𝑥 𝑖⃗ + 𝑎𝑦 𝑗⃗ ∙ 𝑏𝑦 𝑗⃗ + 𝑎𝑧 𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑏𝑧 𝑘
⃗⃗

𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗ = 𝑎𝑥 𝑏𝑥 𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ + 𝑎𝑦 𝑏𝑦 𝑗⃗ ∙ 𝑗⃗ + 𝑎𝑧 𝑏𝑧 𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑘
⃗⃗

𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ = |𝑖⃗| ∙ |𝑖⃗| ∙ cos ⦟(𝑖⃗, 𝑖⃗) = 1 ∙ 1 ∙ cos 0 ° = 1 ∙ 1 ∙ 1 = 1

𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗ = 𝑎𝑥 𝑏𝑥 + 𝑎𝑦 𝑏𝑦 + 𝑎𝑧 𝑏𝑧
Condiția de perpendicularitate:
Spunem că doi vectori nenuli sunt perpendiculari sau ortogonali dacă produsul lor scalar
este egal cu 0. (deoarece cosinus de 90°=0)
Observație:
- Rezultatul produsului scalar al doi vectori va fi un scalar;
- Vectorul ⃗0⃗ este un vector perpendicular pe orice vector.
Proprietăți:
- comutativitate: 𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗ = 𝑏⃗⃗ ∙ 𝑎⃗
- distributivitate în raport cu adunarea vectorilor: 𝑎⃗ ∙ (𝑏⃗⃗ + 𝑐⃗) = 𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗ + 𝑎⃗ ∙ 𝑐⃗

- 𝑏⃗⃗ 2 = 𝑏⃗⃗ ∙ 𝑏⃗⃗

Aplicație 1: Să se demonstreze că următorii vectori sunt perpendiculari
⃗⃗
𝑎⃗ = 𝑖⃗ − 𝑗⃗ + 2𝑘
𝑏⃗⃗ = 2𝑖⃗ + 8𝑗⃗ + 3𝑘
⃗⃗

𝑎⃗ ∙ 𝑏⃗⃗ = 1 ∙ 2 + (−1) ∙ 8 + 2 ∙ 3 = 0 ⇒ 𝑎⃗ ⊥ 𝑏⃗⃗

9
 Proiecția unui vector pe o axă
Fie (Δ) o dreaptă orientată ce trece prin punctul A, orientare dată de versorul 𝑢
⃗⃗ (fig. 1.18)
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ , se numește proiecția scalară a vectorului legat 𝐴𝐵
Dat fiind vectorul legat 𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ pe dreapta
orientată (Δ) numărul real:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ≝ 𝐴𝐵
prΔ 𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝑢
⃗⃗

⃗⃗⃗⃗⃗⃗ pe dreapta orientată (Δ)

Fig. 1.18 - Proiecția scalară a vectorului legat 𝐴𝐵
Din figura 1.18 se observă că:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = |𝐴𝐵
prΔ 𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ |𝑐𝑜𝑠 𝛼

Fie (Δ) o dreaptă arbitrară ce trece prin punctul A. Dat fiind vectorul legat ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 , se numește
proiecția vectorială a vectorului legat ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 pe dreapta (Δ) vectorul legat:
PrΔ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ∙ 𝑢
𝐴𝐵 ≝ (𝐴𝐵 ⃗⃗)𝑢
⃗⃗
⃗⃗ este unul din cei doi versori ai dreptei (Δ) (fig. 1.19).
unde 𝑢
Se observă că relația anterioară rămâne invariantă dacă înlocuim versorul 𝑢
⃗⃗ cu versorul −𝑢
⃗⃗.

⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ) pe dreapta (Δ)

Fig. 1.19 - Proiecție vectorială a vectorului legat (𝐴𝐵

10
 Proiecția unui vector pe un alt vector
Fie doi vectori 𝑎⃗ și 𝑏⃗⃗, proiecția scalară a vectorului 𝑎⃗ pe vectorul 𝑏⃗⃗ este aplicația:
𝑎⃗⃗∙𝑏⃗⃗ ⃗⃗
𝑏
pr𝑏⃗⃗ 𝑎⃗ ≝ |𝑏⃗⃗| ⃗⃗|
|𝑏
=𝑢
⃗⃗

Fie doi vectori 𝑎⃗ și 𝑏⃗⃗, proiecția vectorială a vectorului 𝑎⃗ pe vectorul 𝑏⃗⃗ este aplicația:
⃗⃗
𝑎⃗⃗∙𝑏 pr⃗𝑏⃗ 𝑎⃗⃗
Pr𝑏⃗⃗ 𝑎⃗ ≝ ⃗⃗2
𝑏⃗⃗ Pr𝑏⃗⃗ 𝑎⃗ ≝ ⃗⃗|
|𝑏
𝑏⃗⃗
𝑏

Aplicație 2: Să se calculeze proiecția scalară și vectorială a vectorului 𝑎⃗ pe vectorul 𝑏⃗⃗

⃗⃗
𝑎⃗ = 𝑖⃗ + 𝑗⃗ − 4𝑘 𝑏⃗⃗ = 𝑖⃗ + 𝑗⃗ − 𝑘
⃗⃗
𝑎⃗⃗∙𝑏⃗⃗ 6
Proiecția scalară: pr𝑏⃗⃗ 𝑎⃗ ≝ |𝑏⃗⃗|
=
√3
6
pr𝑏 ⃗⃗
⃗⃗ 𝑎
Proiecția vectorială: Pr𝑏⃗⃗ 𝑎⃗ ≝ ⃗⃗|
|𝑏
𝑏⃗⃗ = √3 ⃗⃗ )=2𝑖⃗ + 2𝑗⃗ − 2𝑘
(𝑖⃗ + 𝑗⃗ − 𝑘 ⃗⃗
√3

Calculul proiecțiilor vectoriale a unui vector când se cunoaște versorul său.

Metoda se utilizează în cazul în care se cunosc coordonatele a două puncte situate pe
suportul vectorului.
(Δ)

𝐵(𝑥𝑏 , 𝑦𝑏 , 𝑧𝑏 )
𝐹⃗

𝑢
⃗⃗ 𝐴(𝑥𝑎 , 𝑦𝑎 , 𝑧𝑎 )
Fig. 1.20 - Calculul proiecțiilor unui vector când se cunoaște versorul său
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ în funcție de vectorii de poziție ai punctelor 𝐴 și 𝐵:
Se exprimă vectorul 𝐴𝐵
⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝑥𝑏 − 𝑥𝑎 )𝑖⃗ + (𝑦𝑏 − 𝑦𝑎 )𝑗⃗ + (𝑧𝑏 − 𝑧𝑎 )𝑘
𝐴𝐵
Modulul vectorului ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 care reprezintă distanta dintre punctele 𝐴 și 𝐵, are expresia:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ | = √(𝑥𝑏 − 𝑥𝑎 )2 + (𝑦𝑏 − 𝑦𝑎 )2 + (𝑧𝑏 − 𝑧𝑎 )2
|𝐴𝐵
𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ | ∙ 𝑢
𝐴𝐵 = |𝐴𝐵 ⃗⃗; 𝑢
⃗⃗ = |𝐴𝐵 ⇒ 𝐹⃗ = |𝐹⃗ | ∙ 𝑢
⃗⃗;
⃗⃗⃗⃗⃗⃗|

⃗⃗ se obține expresia analitică a vectorului 𝐹⃗ :

Introducând expresia versorului 𝑢
𝐴𝐵 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐹⃗ = |𝐹⃗ | |𝐴𝐵
⃗⃗⃗⃗⃗⃗|

11
Seminar 2 Mecanica 1
Calculul Vectorial (continuare)
Produsul vectorial
Produsul vectorial este o operație notată cu „×”, care asociază oricărei perechi de vectori
liberi un vector liber.
|𝑎⃗| ∙ |𝑏⃗⃗| ∙ sin ⦟(𝑎⃗, 𝑏⃗⃗)𝑢
⃗⃗ , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎⃗, 𝑏⃗⃗ 𝑛𝑒𝑐𝑜𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟𝑖
𝑎⃗ × 𝑏⃗⃗ ≝ {
⃗0⃗ , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎⃗, 𝑏⃗⃗ 𝑐𝑜𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟𝑖
În definiția de mai sus, dacă cel puțin unul dintre cei doi vectori este nul sau cei doi
vectori au aceiași dreaptă suport produsul vectorial este prin definiție vectorul legat nul ⃗0⃗.
Dacă vectorii a⃗⃗ și ⃗⃗
b sunt necoliniari, în urma produsului vectorial rezultă un alt vector c⃗
care este perpendicular pe planul celor doi vectori inițiali, are sensul dat de regula burghiului, iar
modulul vectorului corespunde ariei paralelogramului cu laturile a⃗⃗ și ⃗⃗
b.
În relația de mai sus 𝑢
⃗⃗ reprezintă un versor normal pe planul determinat de dreptele
suport (concurente în punctul 𝑂) ale celor doi vectori necoliniari. Sensul versorului 𝑢
⃗⃗ este dat de
sensul de înaintare al unui burghiu drept în ipoteza suprapunerii vectorului legat 𝑎⃗ peste vectorul
legat 𝑏⃗⃗ prin micşorarea progresivă a unghiului dintre cei doi vectori legaţi

Fig. 2.1 – Aflarea direcției vectorului cu ajutorul regulii burghiului drept (stânga) cu ajutorul
regulii mâinii drepte (dreapta)

Fig. 2.2 – Rezultatul produsul vectorial

12
 În bază ortonormată produsul vectorial se poate scrie succint sub forma unui determinant
simbolic, cu condiția ca determinantul să se dezvolte doar după elementele primei linii
𝑎⃗, 𝑏⃗⃗ ∈ 𝑉3
𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗
⃗
𝑎⃗ × 𝑏 = |𝑎𝑥 𝑎𝑦 ⃗⃗
𝑎𝑧 | = (𝑎𝑦 𝑏𝑧 − 𝑏𝑦 𝑎𝑧 )𝑖⃗ − (𝑎𝑥 𝑏𝑧 − 𝑏𝑥 𝑎𝑧 )𝑗⃗ + (𝑎𝑥 𝑏𝑦 − 𝑏𝑥 𝑎𝑦 )𝑘
𝑏𝑥 𝑏𝑦 𝑏𝑧

Calculul discriminantului aplicând regula triunghiului:

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗
⃗
𝑎⃗ × 𝑏 = |𝑎𝑥 𝑎𝑦 ⃗⃗ − 𝑏𝑥 𝑎𝑦 𝑘
𝑎𝑧 | = 𝑎𝑦 𝑏𝑧 𝑖⃗ + 𝑏𝑥 𝑎𝑧 𝑗⃗ + 𝑎𝑥 𝑏𝑦 𝑘 ⃗⃗ − 𝑎𝑥 𝑏𝑧 𝑗⃗ − 𝑏𝑦 𝑎𝑧 𝑖⃗
𝑏𝑥 𝑏𝑦 𝑏𝑧
⃗⃗
= (𝑎𝑦 𝑏𝑧 − 𝑏𝑦 𝑎𝑧 )𝑖⃗ + (−𝑎𝑥 𝑏𝑧 + 𝑏𝑥 𝑎𝑧 )𝑗⃗ + (𝑎𝑥 𝑏𝑦 − 𝑏𝑥 𝑎𝑦 )𝑘
⃗⃗
= (𝑎𝑦 𝑏𝑧 − 𝑏𝑦 𝑎𝑧 )𝑖⃗ − (𝑎𝑥 𝑏𝑧 − 𝑏𝑥 𝑎𝑧 )𝑗⃗ + (𝑎𝑥 𝑏𝑦 − 𝑏𝑥 𝑎𝑦 )𝑘

Calculul discriminantului aplicând regula lui Sarrus:

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘 |𝑎𝑥 𝑎𝑦 𝑎𝑧 |
⃗⃗
𝑎⃗ × 𝑏 = |𝑎𝑥 𝑎𝑦 𝑎𝑧 | = 𝑏𝑥 𝑏𝑦 ⃗⃗ + 𝑏𝑥 𝑎𝑧 𝑗⃗ − 𝑏𝑥 𝑎𝑦 𝑘
𝑏𝑧 = 𝑎𝑦 𝑏𝑧 𝑖⃗ + 𝑎𝑥 𝑏𝑦 𝑘 ⃗⃗ − 𝑏𝑦 𝑎𝑧 𝑖⃗ − 𝑎𝑥 𝑏𝑧 𝑗⃗
𝑏𝑥 𝑏𝑦 𝑏𝑧 𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
𝑎𝑥 𝑎𝑦 𝑎𝑧
⃗⃗
= (𝑎𝑦 𝑏𝑧 − 𝑏𝑦 𝑎𝑧 )𝑖⃗ − (𝑎𝑥 𝑏𝑧 − 𝑏𝑥 𝑎𝑧 )𝑗⃗ + (𝑎𝑥 𝑏𝑦 − 𝑏𝑥 𝑎𝑦 )𝑘

Condiția de coliniaritate
Spunem că 2 vectori sunt coliniari dacă produsul lor vectorial este vector ⃗0⃗
𝑎⃗||𝑏⃗⃗ ⇔ 𝑎⃗ × 𝑏⃗⃗ = ⃗0⃗

Observație:
Vectorul ⃗0⃗ este un vector paralel cu orice vector.
Proprietăți:
- anticomutativitate: 𝑎⃗ × ⃗𝑏⃗ = −(⃗𝑏⃗ × 𝑎⃗)
- distributivitate: 𝑎⃗ × (⃗𝑏⃗ + 𝑐⃗) = 𝑎⃗ × ⃗𝑏⃗ + 𝑎⃗ × 𝑐⃗

- ⃗⃗ × ⃗𝑏⃗) = (𝜆𝑎
asociativitate în raport cu un scalar: 𝜆(𝑎 ⃗⃗ × ⃗𝑏⃗) = 𝑎
⃗⃗ × (𝜆⃗𝑏⃗)

13
Produsul mixt a trei vectori
Produsul mixt a trei vectori liberi 〈𝑎⃗, 𝑏⃗⃗, 𝑐⃗〉 este prin definiție produsul scalar dintre
vectorul 𝑎⃗ și produsul vectorial 𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗:
〈𝑎⃗, 𝑏⃗⃗, 𝑐⃗〉 ≝ 𝑎⃗ ∙ (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗)
În bază ortonormată produsul mixt se poate scrie sub forma unui determinant simbolic
după cum urmează
𝑎𝑥 𝑎𝑦 𝑎𝑧
⃗
⃗
𝑎⃗ ∙ (𝑏 × 𝑐⃗) = |𝑏𝑥 𝑏𝑦 𝑏𝑧 |
𝑐𝑥 𝑐𝑦 𝑐𝑧
Ca semnificație geometrică, produsul mixt este egal cu volumul algebric al
paralelipipedului construit pe cei trei vectori din produs, aplicați în același punct și considerați
drept muchii pentru paralelipiped.
Observație:
- Rezultatul produsului mixt este un scalar
Produsul mixt al 3 vectori este nul sau 0 dacă:
- Unul din vectori este nul
- Doi vectori sunt coliniari
- Vectorii sunt coplanari

Condiția de coplanaritate
3 vectori (nenuli) sunt coplanari dacă produsul lor mixt este 0

Proprietăți:
- comutativitatea ciclică:
𝑎⃗ ∙ (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗) = 𝑏⃗⃗ ∙ (𝑐⃗ × 𝑎⃗) = 𝑐⃗ ∙ (𝑎⃗ × 𝑏⃗⃗)
- asociativitate în raport cu un scalar:
𝜆[𝑎⃗ ∙ (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗)]=𝜆𝑎⃗ ∙ (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗) = 𝑎⃗ ∙ (𝜆𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗) = 𝑎⃗ ∙ (𝑏⃗⃗ × 𝜆𝑐⃗)
- distributivitate față de adunarea vectorilor:
(𝑎⃗ + 𝑏⃗⃗) ∙ (𝑐⃗ × 𝑑⃗) = 𝑎⃗ ∙ (𝑐⃗ × 𝑑⃗) + 𝑏⃗⃗ ∙ (𝑐⃗ × 𝑑⃗)

14
Produsul dublu vectorial a trei vectori:
Produsul dublu vectorial a trei vectori (𝑎⃗, 𝑏⃗⃗, 𝑐⃗ ) este prin definiţie un vector egal cu

produsul vectorial dintre 𝑎⃗ × (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗):

|𝑎⃗| ∙ |(𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗)| ∙ sin ⦟(𝑎⃗, (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗))𝑢
⃗⃗ , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎⃗, (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗) 𝑛𝑒𝑐𝑜𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟𝑖
𝑎⃗ × (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗) ≝ {
⃗0⃗ , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎⃗, (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗) 𝑐𝑜𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟𝑖
unde:
|𝑏⃗⃗| ∙ |𝑐⃗| ∙ sin ⦟(𝑏⃗⃗, 𝑐⃗)𝑢
⃗⃗ , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑏⃗⃗, 𝑐⃗ 𝑛𝑒𝑐𝑜𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟𝑖
𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗ ≝ {
⃗0⃗ , 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑏⃗⃗, 𝑐⃗ 𝑐𝑜𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟𝑖
Observație:
- Rezultatul produsului dublu vectorial este un vector

În bază ortonormată produsul dublu vectorial se poate scrie succint sub forma unui
determinant simbolic:
𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗
⃗
𝑎⃗ × (𝑏 × 𝑐⃗) = | 𝑎 𝑥 𝑎𝑦 𝑎𝑧 |
𝑏𝑦 𝑐𝑧 − 𝑐𝑦 𝑏𝑧 𝑏𝑥 𝑐𝑧 − 𝑐𝑥 𝑏𝑧 𝑏𝑥 𝑐𝑦 − 𝑐𝑥 𝑏𝑦

În care ultima linie reprezintă produs vectorial dintre (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗)

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗ = |𝑏𝑥 𝑏𝑦 ⃗⃗
𝑏𝑧 | = (𝑏𝑦 𝑐𝑧 − 𝑐𝑦 𝑏𝑧 )𝑖⃗ − (𝑏𝑥 𝑐𝑧 − 𝑐𝑥 𝑏𝑧 )𝑗⃗ + (𝑏𝑥 𝑐𝑦 − 𝑐𝑥 𝑏𝑦 )𝑘
𝑐𝑥 𝑐𝑦 𝑐𝑧
Regula de descompunere a produsului dublu vectorial (Identitatea lui Gibbs):
𝑎⃗ × (𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗) = (𝑎⃗𝑐⃗)𝑏⃗⃗ − (𝑎⃗𝑏⃗⃗)(𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗)

Aplicație 1: Să se determine dacă următorii vectori sunt coliniari:

⃗⃗
𝑎⃗ = −3𝑖⃗ + 6𝑗⃗ + 9𝑘 𝑏⃗⃗ = −𝑖⃗ + 2𝑗⃗ + 3𝑘
⃗⃗

𝑖⃗ ⃗⃗
𝑗⃗ 𝑘
𝑎⃗ × 𝑏⃗⃗ = |−3 ⃗⃗ = 0 ⇒ 𝑎⃗, 𝑏⃗⃗ – coliniari
6 9| = (18 − 18)𝑖⃗ − ((−9) + 9)𝑗⃗ + (−6 + 6)𝑘
−1 2 3

Aplicație 2: Să se determine dacă următorii vectori sunt coplanari:

⃗⃗
𝑎⃗ = −2𝑖⃗ + 𝑗⃗ − 3𝑘 𝑏⃗⃗ = 𝑗⃗ + 4𝑘
⃗⃗ ⃗⃗
𝑐⃗ = 𝑖⃗ + 3𝑘

15
 −2 1 −3
𝑎⃗(𝑏⃗⃗ × 𝑐⃗) = | 0 1 4 | = −(3 − 0)2 − (0 − 4)1 − (0 − 1)3 = (−6) + 4 + 3 = (1) ≠ 0
1 0 3
⇒ 𝑎⃗, 𝑏⃗⃗, 𝑐⃗ - necoplanari

Aplicație 3: Să se scrie expresia analitică a vectorilor: 𝐹⃗1 ; 𝐹⃗2 ; 𝐹⃗3 .

|𝐹⃗1 | = 𝑓√82; |𝐹⃗2 | = 𝑓√10; |𝐹⃗3 | = 𝑓√91

Fig. 2.4 – Poziție vectori aplicație 3

𝑣𝑒𝑐𝑡𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑟𝑒𝑐𝑡𝑜𝑟
𝐹⃗ = |𝐹⃗ |
|𝑣𝑒𝑐𝑡𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑟𝑒𝑐𝑡𝑜𝑟|
D(3a, 0, 0)
P(3a, 9a, a)
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐷𝑃 ⃗⃗
9𝑎𝑗⃗ + 𝑎𝑘 ⃗⃗
9𝑎𝑗⃗ + 𝑎𝑘
𝐹⃗1 = |𝐹⃗1 | = 𝑓√82 = 𝑓√82 ⃗⃗
= 9𝑓𝑗⃗ + 𝑓𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗|
|𝐷𝑃 √81𝑎2 + 𝑎2 𝑎√82
C(3a, 9a, 0)
N(0, 9a, a)
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑁 ⃗⃗
−3𝑎𝑖⃗ + 𝑎𝑘 ⃗⃗
3𝑎𝑖⃗ + 𝑎𝑘
𝐹⃗2 = |𝐹⃗2 | = 𝑓√10 = 𝑓√10 ⃗⃗
= 3𝑓𝑖⃗ + 𝑓𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
|𝐶𝑁| 2
√9𝑎 + 𝑎 2 𝑎√10
B(0, 9a, 0)
Q(3a, 0, a)
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝑄 ⃗⃗
3𝑎𝑖⃗−9𝑎𝑗⃗+𝑎𝑘 ⃗⃗
3𝑎𝑖⃗−9𝑎𝑗⃗+𝑎𝑘
𝐹⃗3 = |𝐹⃗3 | |𝐵𝑄 = 𝑓√91 √9𝑎2 = 𝑓√91 𝑎√91 ⃗⃗
= 3𝑖⃗ − 9𝑓𝑗⃗ + 𝑓𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ | +81𝑎 +𝑎 2 2

16
Aplicație 4.
Să se calculeze rezultanta sistemului de forțe coplanar prin metoda versorului.

Fig. 2.5 – Poziție vectori aplicație 7

|𝐹⃗1 | = 2√5𝑓; |𝐹⃗2 | = 4√2𝑓; |𝐹⃗3 | = 2√17𝑓; |𝐹⃗4 | = 6𝑓;

𝐹⃗ = |𝐹⃗ |𝑢
⃗⃗
A(4 𝑙, -2 𝑙)
O(0, 0)
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑂 (−4𝑙𝑖⃗) + 2𝑙𝑗⃗ (−4𝑙𝑖⃗) + 2𝑙𝑗⃗
𝐹⃗1 = |𝐹⃗1 | = 2√5𝑓 = 2√5𝑓 = (−4𝑓𝑖⃗) + 2𝑓𝑗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗|
|𝐴𝑂 √16𝑙 2 + 4𝑙 2 2𝑙√5
E(0, 1 𝑙)
F(4 𝑙, 5 𝑙)

⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐸𝐹 4𝑙𝑖⃗ + 4𝑙𝑗⃗ 4𝑙𝑖⃗ + 4𝑙𝑗⃗
𝐹⃗2 = |𝐹⃗2 | = 4√2𝑓 = 4√2𝑓 = 4𝑓𝑖⃗ + 4𝑓𝑗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ |
|𝐸𝐹 √16𝑙 2 + 16𝑙 2 4𝑙√2

17
B(-5 𝑙, 5 𝑙)
C(-6 𝑙, 1 𝑙)

⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 (−𝑙𝑖⃗) − 4𝑙𝑗⃗ (−𝑙𝑖⃗) − 4𝑙𝑗⃗
𝐹⃗3 = |𝐹⃗3 | = 2√17𝑓 = 2√17𝑓 = (−2𝑓𝑖⃗) − 8𝑓𝑗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ |
|𝐵𝐶 √𝑙 2 + 16𝑙 2 𝑙√17

M(-6 𝑙, -5 𝑙)
N(-3 𝑙, -5 𝑙)

⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐶 3𝑙𝑖⃗
𝐹⃗4 = |𝐹⃗4 | = 6𝑓 = 6𝑓𝑖⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ |
|𝐵𝐶 √9𝑙 2

𝑅⃗⃗ = 𝐹⃗1 + 𝐹⃗2 + 𝐹⃗3 + 𝐹⃗4 = (−4𝑓𝑖⃗) + 2𝑓𝑗⃗ + 4𝑓𝑖⃗ + 4𝑓𝑗⃗ + (−2𝑓𝑖⃗) − 8𝑓𝑗⃗ + 6𝑓𝑖⃗ = 4𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗

18
Seminar 3 Mecanica 1
Calculul momentului polar. Forțe coplanare.
Noțiunea de rezultantă:
Se numește vector rezultant (rezultantă) al unui sistem de vectori alunecători 𝑆 = {𝐹⃗𝑖 }
cu 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛, suma geometrică a tuturor vectorilor:
𝑛

𝑅⃗⃗ = ∑ 𝐹⃗𝑖
𝑖=1

Noțiunea de moment polar:

⃗⃗⃗0 (𝑣⃗1 )) în polul O al vectorului 𝑣⃗1 produsul
Se numește momentul polar (notat: 𝑀
vectorial dintre vectorul de poziție 𝑟⃗ și vectorul liber 𝑣⃗1 :
⃗⃗⃗0 (𝑣⃗ ) = 𝑂𝐵
𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝑣⃗1
unde:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗)
𝑟⃗ - vector de poziție (𝑟⃗ = 𝑂𝐵
𝑣⃗1 – vector
⃗⃗⃗0 (𝑣⃗1 ) - momentul polar
𝑀

𝐵(𝑥𝑏 ; 𝑦𝑏 ; 𝑧𝑏 )
⃗⃗
𝑣⃗1 = 𝑣1𝑥 𝑖⃗ + 𝑣1𝑦 𝑗⃗ + 𝑣⃗1𝑧 𝑘
⃗⃗ = 𝑥𝑏 𝑖⃗ + 𝑦𝑏 𝑗⃗ + 𝑧𝑏 𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ = (𝑥𝑏 − 0)𝑖⃗ + (𝑦𝑏 − 0)𝑗⃗ + (𝑧𝑏 − 0)𝑘
𝑂𝐵 ⃗⃗

19
 𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗0 (𝑣⃗ ) = 𝑂𝐵
𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝑣⃗ = | 𝑥𝑏 𝑦𝑏 𝑧𝑏 |
𝑣1𝑥 𝑣1𝑦 𝑣1𝑧
⃗⃗
⃗⃗⃗0 (𝑣⃗1 ) = (𝑦𝑏 𝑣1𝑧 − 𝑧𝑏 𝑣1𝑦 )𝑖⃗ + (𝑧𝑏 𝑣1𝑥 − 𝑥𝑏 𝑣1𝑧 )𝑗⃗ + (𝑥𝑏 𝑣1𝑦 − 𝑦𝑏 𝑣1𝑥 )𝑘
𝑀
⃗⃗⃗0 (𝑣⃗1 ) = 𝑀
𝑀 ⃗⃗⃗0𝑥 𝑖⃗ + 𝑀
⃗⃗⃗0𝑦 𝑗⃗ + 𝑀 ⃗⃗
⃗⃗⃗0𝑧 𝑘

⃗⃗⃗0𝑥 𝑖⃗, 𝑀
{𝑀 ⃗⃗⃗0𝑦 𝑗⃗, 𝑀 ⃗⃗ } sunt proiecțiile momentului polar pe axele sistemului de coordonate și se
⃗⃗⃗0𝑧 𝑘

numesc momente axiale.

Observații:
- ⃗⃗⃗0 este perpendicular pe planul format de vectorii 𝑟⃗ și 𝑣⃗.
𝑀
- Sensul unui moment polar este dat de regula burghiului drept.

Noțiunea de moment rezultant:

Se numește moment rezultant într-un pol O, al unui sistem de vectori alunecători 𝑆 =
{𝐹⃗𝑖 } cu 𝑖 = ̅̅̅̅̅ ⃗⃗⃗0 , dat de suma geometrică :
1, 𝑛, vectorul legat de acest pol, notat 𝑚
𝑛

𝑚 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗𝑖 )
⃗⃗⃗0 = ∑ 𝑀
𝑖=1

Noțiunea de torsor
Se numește torsor într-un pol O, al unui sistem de vectori alunecători 𝑆 = {𝐹⃗𝑖 } cu 𝑖 = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛,
ansamblul format din vectorul rezultant și momentul rezultant, notat convențional 𝜏0
𝜏0 {𝑆} = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗0 }

unde 𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗0 sunt componente vectoriale a torsorului.

Calculul momentului polar pentru vectorii coplanari

Exista vectorul 𝐹⃗ ∈ 𝑉3 în planul XOY, acesta este paralel cu una dintre axe. În cazul
ilustrat vectorul 𝐹⃗ ∥ 𝑂𝑋, dar sensul este opus 𝐹⃗ ↑↓ 𝑖⃗.
Momentul polar în polul O al forței 𝐹⃗ :
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗ ) = ±|𝑀
𝑀 ⃗⃗
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗ )|𝑘

⃗⃗⃗0 (𝐹⃗ )| = |𝑏||𝐹⃗ |

|𝑀
⃗⃗
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗ ) = ±|𝑏||𝐹⃗ |𝑘
𝑀

20
 Unde ,, ±” reprezintă semnul momentului (,, +” dacă efectul momentului este de rotație
în sens trigonometric și,, −” dacă efectul momentului este de rotație în sensul acelor
ceasornicului), iar b se numește brațul forței și reprezintă perpendiculara din pol pe dreapta
suport a forței.

Dacă vectorul 𝐹⃗ este înclinat, acesta se va descompune după direcțiele axelor OX, și
respectiv OY, apoi se vor determina brațele componentelor vectoriale și se va stabili sensul de
rotație pentru fiecare componentă în parte în funcție de polul O.

21
 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗ ) = 𝑀
𝑀 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗𝑥 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗𝑦 )

⃗⃗
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗𝑥 ) = −|𝑏𝑥 ||𝐹⃗𝑥 |𝑘
𝑀
⃗⃗
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗𝑦 ) = +|𝑏𝑦 ||𝐹⃗𝑦 |𝑘
𝑀
Observație: Dacă dreapta suport a forței (vectorului) trece prin polul față de care
calculăm momentul polar, atunci valoarea sa este zero.

⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1 ) = ⃗0⃗;

𝑀 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2 ) = ⃗0⃗
𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗3 ) = 𝑀
𝑀 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗3𝑥 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗3𝑦 ) = 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗3𝑦 )

22
 Problema 1.
Să se determine torsorul sistemului de forțe coplanare 𝑆 = {⃗𝐹⃗1 , ⃗𝐹⃗2 , ⃗𝐹⃗3 , ⃗𝐹⃗4 , ⃗⃗⃗⃗
𝑀𝑐 } pentru
sistemul de forțe din următoarea figură:

Date inițiale:
𝑂𝐴 = 2𝑙; 𝑂𝐵 = 3𝑙; 𝑂𝐿 = 𝑙; 𝑂𝑁 = 2𝑙; 𝑂𝐸 = 𝑂𝐷 = 2𝑙; 𝛼 = 60°
|⃗𝐹⃗1 | = 10√13𝑓; |⃗𝐹⃗2 | = 12𝑓; |⃗𝐹⃗3 | = 14𝑓; |⃗𝐹⃗4 | = 6√3𝑓; |⃗𝑀
⃗⃗⃗𝑐 | = 37𝑙𝑓 + 12√3𝑙𝑓;
Scrierea expresiilor analitice ale forțelor din sistem:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝐵 3𝑙𝑖⃗ − 2𝑙𝑗⃗
𝐹⃗1 = |𝐹⃗1 | = 10√13𝑓 = 30𝑓𝑖⃗ − 20𝑓𝑗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ |
|𝐴𝐵 𝑙√13
A(0, 2𝑙)
B(3𝑙, 0)
1 √3
𝐹⃗2 = |𝐹⃗2 |𝑐𝑜𝑠60°𝑖⃗ + |𝐹⃗2 |𝑠𝑖𝑛60°𝑗⃗ = 12𝑓 𝑖⃗ + 12𝑓 𝑗⃗ = 6𝑓𝑖⃗ + 6√3𝑓𝑗⃗
2 2

𝐹⃗3 ∥ 𝑂𝑋 ⇒ 𝐹⃗3 = |𝐹⃗3 | ↑↑ 𝑖⃗ ⇒ 𝐹⃗3 = |𝐹⃗3 |𝑖⃗ ⇒ 𝐹⃗3 = 14𝑓𝑖⃗

𝐹⃗4 ∥ 𝑂𝑌 ⇒ 𝐹⃗4 = |𝐹⃗4 | ↑↓ 𝑗⃗ ⇒ 𝐹⃗4 = −|𝐹⃗4 |𝑗⃗ ⇒ 𝐹⃗4 = −6√3𝑓𝑗⃗

Calculul rezultantei
3

𝑅⃗⃗ = ∑ 𝐹⃗𝑖 = 𝐹⃗1 + 𝐹⃗2 + 𝐹⃗3 = 30𝑓𝑖⃗ − 20𝑓𝑗⃗ + 6𝑓𝑖⃗ + 6√3𝑓𝑗⃗ + 14𝑓𝑖⃗ − 6√3𝑓𝑗⃗ =
𝑖=1

= 50𝑓𝑖⃗ − 20𝑓𝑗⃗ ≠ ⃗0⃗

23
Calculul momentului polar față de polul O
𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1 ) = 𝑂𝐴
𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝐹⃗1 = | 0 2𝑙 ⃗⃗
0| = −60𝑙𝑓𝑘
30𝑓 −20𝑓 0

⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2 ) = 𝑀
𝑀 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2𝑥 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2𝑦 )

⃗⃗ = 2𝑙 ∙ 6𝑓 ∙ 𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2𝑥 ) = |𝑂𝐷||𝐹⃗2𝑥 |𝑘
𝑀 ⃗⃗ = 12𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

⃗⃗ = −2𝑙 ∙ 6√3𝑓 ∙ 𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2𝑦 ) = −|𝑂𝐸||𝐹⃗2𝑦 |𝑘
𝑀 ⃗⃗ = −12√3𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

⃗⃗ − 12√3𝑙𝑓𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2 ) = 12𝑙𝑓𝑘
𝑀 ⃗⃗

⃗⃗ = 𝑙 ∙ 14𝑓 ∙ 𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗3 ) = |𝑂𝐿||𝐹⃗3 |𝑘
𝑀 ⃗⃗ = 14𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

⃗⃗⃗0 (𝐹⃗4 ) = ⃗0⃗ (deoarece vectorul trece prin polul O)

𝑀

⃗⃗⃗𝑐 = +|𝑀
𝑀 ⃗⃗ = (37𝑙𝑓 + 12√3𝑙𝑓) ∙ 𝑘
⃗⃗⃗𝑐 |𝑘 ⃗⃗ = 37𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ + 12√3𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

Calculul momentului rezultant:

3

𝑚 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗𝑖 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 = ∑ 𝑀 ⃗⃗⃗𝑐 = 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗3 ) + 𝑀
⃗⃗⃗𝑐
𝑖=1

𝑚 ⃗⃗ + 12𝑙𝑓𝑘
⃗⃗⃗0 = −60𝑙𝑓𝑘 ⃗⃗ − 12√3𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ + 14𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ + 37𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ + 12√3𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ = 3𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ ≠ ⃗0⃗

Scrierea torsorului în polul O:

𝜏0 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗0 }

𝑅⃗⃗ = 50𝑓𝑖⃗ − 20𝑓𝑗⃗ ≠ ⃗0⃗

𝜏0 = {
⃗⃗ ≠ 0
⃗⃗⃗0 = 3𝑙𝑓𝑘
𝑚 ⃗⃗

24
Calculul torsorului la schimbarea polului:
Să se scrie torsorul în polul A:
𝜏𝐴 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗𝐴 }

3
⃗⃗⃗ = ∑ 𝐹
𝑅 ⃗⃗𝑖
𝜏𝐴 =
𝑖=1
{𝑚 ⃗⃗⃗0 + ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗𝐴 = 𝑚 𝐴𝑂 × 𝑅 ⃗⃗⃗
sau
3
⃗⃗⃗ = ∑ 𝐹
𝑅 ⃗⃗𝑖
𝜏𝐴 =
𝑖=1
{𝑚 ⃗⃗⃗0 − ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
⃗⃗⃗𝐴 = 𝑚 𝑂𝐴 × 𝑅 ⃗⃗⃗

3
⃗⃗⃗ = ∑ ⃗𝐹⃗𝑖
𝑅
𝑖=1
𝜏𝐴 = ⃗𝑘⃗
𝑖⃗ 𝑗⃗
⃗⃗ + | 0
⃗⃗⃗𝐴 = 3𝑙𝑓𝑘
𝑚 2𝑙 ⃗⃗ − 100𝑙𝑓𝑘
0| = 3𝑙𝑓𝑘 ⃗⃗
{ 50𝑓 20𝑓 0

Torsorul în polul A este:

𝑅⃗⃗ = 50𝑓𝑖⃗ − 20𝑓𝑗⃗
𝜏𝐴 = {
⃗⃗
⃗⃗⃗𝐴 = −97𝑙𝑓𝑘
𝑚

25
 Problema 2.
Să se calculeze rezultanta și momentul rezultant 𝜏0 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗0 } pentru sistemul de forțe din
următoarea figură:

Date de intrare:
𝑂𝐴 = 2𝑙; 𝑂𝐵 = 3𝑙; 𝑂𝐶 = 𝑙; 𝑂𝐸 = 2𝑙; 𝑂𝐻 = 𝑙; 𝛼 = 45°
⃗⃗1 | = 𝑓√13; |𝐹
|𝐹 ⃗⃗2 | = 𝑓√2; |𝐹
⃗⃗3 | = 3𝑓; |𝐹
⃗⃗4 | = 𝑓; |𝑀
⃗⃗⃗⃗𝑐 | = 12𝑙𝑓;

Scrierea expresiilor analitice ale forțelor:

⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐵𝐴 (𝑥𝑎 − 𝑥𝑏 )𝑖⃗ + (𝑦𝑎 − 𝑦𝑏 )𝑗⃗
𝐹⃗1 = |𝐹⃗1 | = |𝐹⃗1 |
⃗⃗⃗⃗⃗⃗|
|𝐵𝐴 √(𝑥𝑎 − 𝑥𝑏 )2 + (𝑦𝑎 − 𝑦𝑏 )2

26
B(3𝑙, 0)
A(0, -2𝑙)
(0 − 3𝑙)𝑖⃗ + (−2𝑙 − 0)𝑗⃗ −3𝑙𝑖⃗ − 2𝑙𝑗⃗
𝐹⃗1 = 𝑓√13 = 𝑓√13 = (−3𝑓𝑖⃗) − 2𝑓𝑗⃗
√(−3𝑙)2 + (−2𝑙)2 𝑙√13

𝐹⃗2 = |𝐹⃗2 |𝑐𝑜𝑠45°𝑖⃗ + |𝐹⃗2 |𝑠𝑖𝑛45°𝑗⃗ = 𝑓√2𝑐𝑜𝑠45°𝑖⃗ + 𝑓√2𝑠𝑖𝑛45°𝑗⃗

√2 √2
𝐹⃗2 = 𝑓√2 𝑖⃗ + 𝑓√2 𝑗⃗ = 𝑓𝑖⃗ + 𝑓𝑗⃗
2 2
𝐹⃗2 = 𝑓𝑖⃗ + 𝑓𝑗⃗

𝐹⃗3 ∥ 𝑂𝑋 ⇒ 𝐹⃗3 = |𝐹⃗3 | ↑↓ 𝑖⃗ ⇒ 𝐹⃗3 = −|𝐹⃗3 |𝑖⃗ ⇒ 𝐹⃗3 = −3𝑓𝑖⃗

𝐹⃗4 ∥ 𝑂𝑌 ⇒ 𝐹⃗4 = |𝐹⃗4 | ↑↓ 𝑗⃗ ⇒ 𝐹⃗4 = −|𝐹⃗4 |𝑗⃗ ⇒ 𝐹⃗4 = −𝑓𝑗⃗

Calculul rezultantei
4

𝑅⃗⃗ = ∑ 𝐹⃗𝑖 = 𝐹⃗1 + 𝐹⃗2 + 𝐹⃗3 + 𝐹⃗4 = (−3𝑓𝑖⃗) − 2𝑓𝑗⃗ + 𝑓𝑖⃗ + 𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑗⃗ = −5𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗
𝑖=1

Calculul momentelor polare față de polul O

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1 ) = 𝑂𝐴
𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝐹⃗1 = | 0 −2𝑙 ⃗⃗
0| = −6𝑙𝑓𝑘
−3𝑓 −2𝑓 0
sau
𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1 ) = 𝑂𝐵
𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝐹⃗1 = | 3𝑙 0 ⃗⃗
0| = −6𝑙𝑓𝑘
−3𝑓 −2𝑓 0
sau
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1 ) = 𝑀
𝑀 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1𝑥 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1𝑦 )

⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1𝑥 ) = ⃗0⃗

𝑀
⃗⃗ = −3𝑙 ∙ 2𝑓 ∙ 𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1𝑦 ) = −|𝑂𝐵||𝐹⃗1𝑦 |𝑘
𝑀 ⃗⃗ = −6𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

⃗⃗
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1 ) = −6𝑙𝑓𝑘
𝑀

27
 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2 ) = 𝑀
𝑀 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2𝑥 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2𝑦 )

⃗⃗ = −2𝑙 ∙ 𝑓 ∙ 𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2𝑥 ) = −|𝑂𝐸||𝐹⃗2𝑥 |𝑘
𝑀 ⃗⃗ = −2𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

⃗⃗ = 𝑙 ∙ 𝑓 ∙ 𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2𝑦 ) = |𝑂𝐶||𝐹⃗2𝑦 |𝑘
𝑀 ⃗⃗ = 𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

⃗⃗
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2 ) = −𝑙𝑓𝑘
𝑀

⃗⃗ = −2𝑙 ∙ 3𝑓 ∙ 𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗3 ) = −|𝑂𝐴||𝐹⃗3 |𝑘
𝑀 ⃗⃗ = −6𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

⃗⃗ = 𝑙 ∙ 𝑓 ∙ 𝑘
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗4 ) = |𝑂𝐻||𝐹⃗4 |𝑘
𝑀 ⃗⃗ = 𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

⃗⃗⃗𝑐 = +|𝑀
𝑀 ⃗⃗ = 12𝑙𝑓 ∙ 𝑘
⃗⃗⃗𝑐 |𝑘 ⃗⃗ = 12𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

Calculul momentului rezultant:

3

𝑚 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗𝑖 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 = ∑ 𝑀 ⃗⃗⃗𝑐
𝑖=1

𝑚 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗1 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 = 𝑀 ⃗⃗⃗0 (𝐹⃗2 ) + 𝑀
⃗⃗⃗0 (𝐹⃗3 ) + 𝑀
⃗⃗⃗𝑐

𝑚 ⃗⃗ − 𝑙𝑓𝑘
⃗⃗⃗0 = −6𝑙𝑓𝑘 ⃗⃗ − 6𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ + 𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ + 12𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ = ⃗0⃗

Scrierea torsorului în polul O:

𝜏0 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗0 }

𝑅⃗⃗ = −5𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗

𝜏0 = {
⃗⃗
⃗⃗⃗0 = 0
𝑚

28
Seminar 4-5 Mecanica 1
Reducerea sistemelor de forțe într-un punct
Invarianți:
Invariantul vectorial: 𝐼⃗1 = 𝑅⃗⃗ ;
Invariantul scalar: 𝐼2 = 𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜
Axa centrală:
Locul geometric al punctelor în care momentul rezultant este minim (sau locul geometric
al punctelor în care momentul rezultant este paralel cu rezultanta) este o dreaptă ce se numește
axa centrală (𝛥𝑐 ). Daca rezultanta este ⃗0⃗ atunci noțiunea de axă centrală nu mai are sens, și nu se
mai calculează.
𝑅⃗⃗ × 𝑚
⃗⃗⃗⃗0
𝛥𝑐 : 𝑟⃗ = 2 + 𝜆 ∙ 𝑅⃗⃗ 𝜆∈ℝ
|𝑅⃗⃗ |
⃗⃗ ;
𝑟⃗ = 𝑥𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ + 𝑧𝑘 ⃗⃗;
𝑅⃗⃗ = 𝑅𝑥 𝑖⃗ + 𝑅𝑦 𝑗⃗ + 𝑅𝑧 𝑘 ⃗⃗⃗𝑜 = 𝑚𝑜𝑥 𝑖⃗ + 𝑚0𝑦 𝑗⃗ + 𝑚𝑜𝑧 ⃗𝑘⃗
𝑚

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
𝑅⃗⃗ × 𝑚
⃗⃗⃗⃗0 = | 𝑅𝑥 𝑅𝑦 𝑅𝑧 |
𝑚𝑜𝑥 𝑚𝑜𝑦 𝑚𝑜𝑧

𝑅⃗⃗ 2 = 𝑅⃗⃗𝑥2 + 𝑅⃗⃗𝑦2 + 𝑅⃗⃗𝑧2

⃗⃗ ∙ 𝑖⃗
1 𝑖⃗ 𝑗⃗ 𝑘
⃗⃗ =
𝑥𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ + 𝑧𝑘 | 𝑅𝑥 𝑅𝑦 ⃗⃗ )
𝑅𝑧 | + 𝜆(𝑅𝑥 𝑖⃗ + 𝑅𝑦 𝑗⃗ + 𝑅𝑧 𝑘 | ∙ 𝑗⃗
𝑅⃗⃗ 2 𝑚 𝑚𝑜𝑦 𝑚𝑜𝑧 ⃗⃗
𝑜𝑥 ∙𝑘

1
𝑥= (𝑅𝑦 𝑚𝑜𝑧 − 𝑅𝑧 𝑚𝑜𝑦 ) + 𝜆𝑅𝑥
𝑅⃗⃗ 2
1
𝑦= (𝑅𝑧 𝑚𝑜𝑥 − 𝑅𝑥 𝑚𝑜𝑧 ) + 𝜆𝑅𝑦
𝑅⃗⃗ 2
1
𝑧= (𝑅𝑥 𝑚𝑜𝑦 − 𝑅𝑦 𝑚𝑜𝑥 ) + 𝜆𝑅𝑧
{ 𝑅⃗⃗ 2
Se va elimina parametrul scalar λ și ne va rezulta axa centrală care trece prin punctul
P(xn ; yn ; zn ) și este paralelă cu direcția rezultantei ⃗R⃗.

29
 1
𝑥𝑛 = (𝑅𝑦 𝑚𝑜𝑧 − 𝑅𝑧 𝑚𝑜𝑦 )
𝑅⃗⃗ 2
1
𝑦𝑛 = (𝑅𝑧 𝑚𝑜𝑥 − 𝑅𝑥 𝑚𝑜𝑧 )
𝑅⃗⃗ 2
1
𝑧𝑛 = (𝑅𝑥 𝑚𝑜𝑦 − 𝑅𝑦 𝑚𝑜𝑥 )
𝑅⃗⃗ 2

Momentul minim reprezintă proiecția momentului polar pe direcția rezultantei (axei

centrale)
⃗⃗⃗
𝑅 ∙𝑚⃗⃗⃗⃗𝑜 𝐼2
⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛 =
𝑚 2
⃗R⃗; ⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛 =
𝑚 2 𝐼⃗1
⃗⃗⃗
𝑅 |𝐼⃗1 |

Cazuri de reducere a sistemelor de vectori în funcție de valorile invarianților și elementelor

torsorului:
1. 𝐼⃗1 ≠ ⃗0⃗, 𝐼2 ≠ 0 ⇒ Sistemul este echivalent cu o forță unică (egală cu rezultanta) și un cuplu,
având ca suport axa centrală. Daca I2 > 0 sistemul de forțe este echivalent cu o solicitare
de burghiu drept.

2. 𝐼⃗1 = ⃗0⃗, 𝐼2 = 0, 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜 ≠ ⃗0⃗ ⇒ Sistemul este echivalent cu un cuplu ce are caracter de vector
liber.

Dacă invariantul scalar are valoarea zero atunci există două opțiuni:
- vectorii rezultantă și moment rezultant sunt ortogonali (cazul 3);
- momentul rezultant este nul (cazul 4).
3. 𝐼⃗1 ≠ ⃗0⃗, 𝐼2 = 0
⃗𝑅⃗ ≠ ⃗0⃗
𝐼2 = 𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜 = 0 { ⇒ Sistemul este echivalent cu o forță unică așezată pe axa
⃗⃗⃗⃗𝑜 ⊥ 𝑅⃗⃗
𝑚
centrală
4. 𝐼1 ≠ ⃗0⃗, 𝐼2 = 0
⃗
⃗𝑅⃗ ≠ ⃗0⃗
𝐼2 = 𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜 = 0 { ⇒ Sistemul este echivalent cu o forță unică amplasată în originea
⃗⃗⃗⃗𝑜 = ⃗0⃗
𝑚
reperului sau în orice punct al dreptei suport ce trece prin origine.

5. 𝐼⃗1 = ⃗0⃗, 𝐼2 = 0 ⇒ Sistemul de forțe este în echilibru;

30
Problema 1.
Asupra paralelipipedului din figura următoare acționează sistemul de forțe (vectori)
⃗⃗1 , 𝐹
𝑆 = {𝐹 ⃗⃗2 , 𝐹
⃗⃗3 , 𝐹
⃗⃗4 , 𝐹
⃗⃗5 }. Se consideră cunoscute următoarele mărimi:

Date inițiale:
𝑂𝐴 = 3𝑙; 𝑂𝐶 = 3𝑙; 𝑂𝐻 = 2𝑙; 𝑂𝑁 = 𝑙; 𝐴𝑀 = 2𝑙; 𝐵𝑄 = 𝑙;
|⃗𝐹⃗1 | = √13𝑓; |⃗𝐹⃗2 | = 2√2𝑓; |⃗𝐹⃗3 | = 2𝑓; |⃗𝐹⃗4 | = 𝑓; |⃗𝐹⃗5 | = √10𝑓

Se cere:
1. Să se reducă sistemul S în polul O și să se precizeze cazul de reducere.
2. Să se reprezinte în polul O componentele torsorului sistemului S.
3. Să se scrie torsorul sistemului S în polul B.
4. Să se determine axa centrală a sistemului și să se reprezinte grafic.
5. Să se determine momentul minim al sistemului și să se reprezinte grafic.

31
 Rezolvare:
1. Reducerea sistemului S în polul O
Pentru calculul expresiilor analitice ale forțelor folosind metoda versorului avem
nevoie de coordonatele punctelor:
𝐴(3𝑙; 0; 0) 𝐵(3𝑙; 3𝑙; 0) 𝐶(0; 3𝑙; 0) 𝐷(3𝑙; 0; 2𝑙) 𝐸(3𝑙; 3𝑙; 2𝑙) 𝐺(0; 3𝑙; 2𝑙) 𝐻(0; 0; 2𝑙)
𝑀(3𝑙; 2𝑙; 0) 𝑁(𝑙; 0; 0) 𝑄(3𝑙; 3𝑙; 𝑙)
Scrierea expresiilor analitice ale forțelor din sistem:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐴 ⃗⃗
3𝑙𝑖⃗ − 2𝑙𝑘
𝐹⃗1 = |𝐹⃗1 | = √13𝑓 ⃗⃗
= 3𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗|
|𝐻𝐴 √13𝑙
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑁𝑀 2𝑙𝑖⃗ + 2𝑙𝑗⃗
𝐹⃗2 = |𝐹⃗2 | = 2√2𝑓 = 2𝑓𝑖⃗ + 2𝑓𝑗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗|
|𝑁𝑀 √8𝑙
⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐸𝐷 −3𝑙𝑗⃗
𝐹⃗3 = |𝐹⃗3 | = 2𝑓 = (−2𝑓𝑗⃗)
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ |
|𝐸𝐷 3𝑙

⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝐵 3𝑙𝑖⃗
𝐹⃗4 = |𝐹⃗4 | =𝑓 = 𝑓𝑖⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ |
|𝐶𝐵 3𝑙

⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐶𝑄 ⃗⃗
3𝑙𝑖⃗ + 𝑙𝑘
𝐹⃗5 = |𝐹⃗5 | = √10𝑓 ⃗⃗
= 3𝑓𝑖⃗ + 𝑓𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗ |
|𝐶𝑄 √10𝑙
Calculul rezultantei
4
⃗⃗ + 2𝑓𝑖⃗ + 2𝑓𝑗⃗ − 2𝑓𝑗⃗ + 𝑓𝑖⃗ + 3𝑓𝑖⃗ + 𝑓𝑘
𝑅⃗⃗ = ∑ 𝐹⃗𝑖 = 3𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑘 ⃗⃗ = 9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘
⃗⃗
𝑖=1

Calculul momentelor polare față de polul O

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗ ⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗
𝑀𝑜 (𝐹1 ) = 𝑂𝐻 × 𝐹1 = | 0 0 2𝑙 | = 6𝑙𝑓𝑗⃗
3𝑓 0 −2𝑓

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗2 ) = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀 𝑂𝑁 × 𝐹⃗2 = | 𝑙 0 ⃗⃗
0| = 2𝑙𝑓𝑘
2𝑓 2𝑓 0

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗3 ) = 𝑂𝐷
𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝐹⃗3 = |3𝑙 0 ⃗⃗
2𝑙 | = 4𝑙𝑓𝑖⃗ − 6𝑙𝑓𝑘
0 −2𝑓 0

32
 𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗4 ) = 𝑂𝐶
𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝐹⃗4 = |0 3𝑙 ⃗⃗
0| = −3𝑙𝑓𝑘
𝑓 0 0

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗ ⃗ ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ ⃗
𝑀𝑜 (𝐹5 ) = 𝑂𝐶 × 𝐹5 = | 0 3𝑙 ⃗⃗
0| = 3𝑙𝑓𝑖⃗ − 9𝑙𝑓𝑘
3𝑓 0 𝑓
Calculul momentului rezultant:
5

𝑚 ⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗𝑖 ) = 𝑀
⃗⃗⃗𝑜 = ∑ 𝑀 ⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗1 ) + 𝑀
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗2 ) + 𝑀
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗3 ) + 𝑀
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗4 ) + 𝑀
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗5 )
𝑖=1

𝑚 ⃗⃗ + 4𝑙𝑓𝑖⃗ − 6𝑙𝑓𝑘
⃗⃗⃗𝑜 = 6𝑙𝑓𝑗⃗ + 2𝑙𝑓𝑘 ⃗⃗ − 3𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ + 3𝑙𝑓𝑖⃗ − 9𝑙𝑓𝑘
⃗⃗ = 7𝑙𝑓𝑖⃗ + 6𝑙𝑓𝑗⃗ − 16𝑙𝑓𝑘
⃗⃗

Scrierea torsorului în polul O:

𝜏0 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗0 }
⃗⃗ ≠ ⃗0⃗
𝑅⃗⃗ = 9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘
𝜏0 = {
⃗⃗⃗0 = 7𝑙𝑓𝑖⃗ + 6𝑙𝑓𝑗⃗ − 16𝑙𝑓𝑘
𝑚 ⃗⃗ ≠ ⃗0⃗

Calculul invarianților:
Invariantul vectorial:
𝐼⃗1 = 𝑅⃗⃗
⃗⃗ ≠ ⃗0⃗
𝐼⃗1 = 9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘
Invariantul scalar:
𝐼2 = 𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜
𝐼2 = 9𝑓 ∙ 7𝑓 + 0 ∙ 6𝑙𝑓 + (−𝑓) ∙ (−16𝑙𝑓) = 79𝑙𝑓 2 ≠ 0

Cazul de reducere:
⃗⃗ ≠ ⃗0⃗
𝐼⃗1 = 9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘
𝐼2 = 79𝑙𝑓 2 ≠ 0
Sistemul este echivalent cu o forță unică (egală cu rezultanta) și un cuplu, având ca
suport axa centrală. Deoarece 𝐼2 > 0 sistemul de forțe este echivalent cu o solicitare de burghiu
drept.

33
 2. Reprezentarea grafică a torsorului în polul O:

Calculul torsorului în polul B:

𝜏𝐴 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗𝐴 }
4
⃗⃗⃗ = ∑ 𝐹
𝑅 ⃗⃗𝑖
𝜏𝐵 =
𝑖=1
{𝑚 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝑅
⃗⃗⃗0 + 𝐵𝑂
⃗⃗⃗𝐴 = 𝑚 ⃗⃗⃗

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗ ⃗ ⃗⃗
⃗⃗⃗𝐵 = 7𝑙𝑓𝑖 + 6𝑙𝑓𝑗 − 16𝑙𝑓𝑘 + |−3𝑙
𝑚 ⃗⃗ + 3𝑙𝑓𝑖⃗ − 3𝑙𝑓𝑗⃗ + 27𝑙𝑓𝑘
−3𝑙 0 | = 7𝑙𝑓𝑖⃗ + 6𝑙𝑓𝑗⃗ − 16𝑙𝑓𝑘 ⃗⃗
9𝑓 0 −𝑓
⃗⃗
𝑅⃗⃗ = 9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘
𝜏𝐵 = {
⃗⃗
⃗⃗⃗𝐵 = 10𝑙𝑓𝑖⃗ + 3𝑙𝑓𝑗⃗ + 11𝑙𝑓𝑘
𝑚
𝐼2 = 𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝐵 = 9𝑓 ∙ 10𝑓 + 0 ∙ 3𝑙𝑓 + (−𝑓) ∙ 11𝑙𝑓 = 79𝑙𝑓 2 ≠ 0

4. Determinarea axei centrale:

𝑅⃗⃗ × 𝑚
⃗⃗⃗⃗0
𝛥𝑐 : 𝑟⃗ = 2 + 𝜆 ∙ 𝑅⃗⃗ 𝜆∈ℝ
|𝑅⃗⃗ |

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗ 2 2 2 ⃗⃗
𝑅×𝑚⃗⃗⃗⃗0 = | 9𝑓 0 −𝑓 | = 6𝑙𝑓 𝑖⃗ + 137𝑙𝑓 𝑗⃗ + 54𝑙𝑓 𝑘
7𝑙𝑓 6𝑙𝑓 −16𝑙𝑓

34
 ⃗⃗ )(−𝑓𝑘
𝑅⃗⃗ 2 = (9𝑓𝑖⃗)(9𝑓𝑖⃗) + (−𝑓𝑘 ⃗⃗ ) = 82𝑓 2

⃗⃗
𝑟⃗ = 𝑥𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ + 𝑧𝑘
6𝑙𝑓 2 𝑖⃗ + 137𝑙𝑓 2 𝑗⃗ + 54𝑙𝑓 2
⃗⃗ =
𝑥𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ + 𝑧𝑘 ⃗⃗ )
+ 𝜆(9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘
82𝑓 2
Înmulțim ecuația scalar la stânga, succesiv, cu fiecare versor din baza ortonormata dreaptă.
Obținem:

⃗⃗ ∙ 𝑖⃗
6𝑙𝑓 2 𝑖⃗ + 137𝑙𝑓 2 𝑗⃗ + 54𝑙𝑓 2 𝑘
⃗⃗ =
𝑥𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ + 𝑧𝑘 ⃗⃗ )
+ 𝜆(9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘 | ∙ 𝑗⃗
82𝑓 2
∙𝑘 ⃗⃗
⃗⃗ ∙ 𝑖⃗
6𝑙𝑓 2 𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ 137𝑙𝑓 2 𝑗⃗ ∙ 𝑖⃗ 54𝑙𝑓 2 𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑖⃗ =
𝑥𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ ∙ 𝑖⃗ + 𝑧𝑘 + + ⃗⃗ ∙ 𝑖⃗)
+ 𝜆(9𝑓𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ − 𝑓𝑘
82𝑓 2 82𝑓 2 82𝑓 2
⃗⃗ ∙ 𝑗⃗
6𝑙𝑓 2 𝑖⃗ ∙ 𝑗⃗ 137𝑙𝑓 2 𝑗⃗ ∙ 𝑗⃗ 54𝑙𝑓 2 𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑗⃗ =
𝑥𝑖⃗ ∙ 𝑗⃗ + 𝑦𝑗⃗ ∙ 𝑗⃗ + 𝑧𝑘 + + ⃗⃗ ∙ 𝑗⃗)
+ 𝜆(9𝑓𝑖⃗ ∙ 𝑗⃗ − 𝑓𝑘
82𝑓 2 82𝑓 2 82𝑓 2
⃗⃗ 137𝑙𝑓 2 𝑗⃗ ∙ 𝑘
6𝑙𝑓 2 𝑖⃗ ∙ 𝑘 ⃗⃗ 54𝑙𝑓 2 𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑘
⃗⃗
⃗⃗ + 𝑦𝑗⃗ ∙ 𝑘
𝑥𝑖⃗ ∙ 𝑘 ⃗⃗ + 𝑧𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑘
⃗⃗ = + + ⃗⃗ − 𝑓𝑘
+ 𝜆(9𝑓𝑖⃗ ∙ 𝑘 ⃗⃗ ∙ 𝑘
⃗⃗ )
82𝑓 2 82𝑓 2 82𝑓 2

⃗⃗ } ⇒ 𝑖⃗ ⊥ 𝑗⃗ ⊥ 𝑘
Deoarece avem B.O.N.dr. {𝑖⃗; 𝑗⃗; 𝑘 ⃗⃗

𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ = |𝑖⃗| ∙ |𝑖⃗| ∙ cos ⦟(𝑖⃗, 𝑖⃗) = 1 ∙ 1 ∙ cos 0 ° = 1 ∙ 1 ∙ 1 = 1

𝑗⃗ ∙ 𝑗⃗ = |𝑗⃗| ∙ |𝑗⃗| ∙ cos ⦟(𝑗⃗, 𝑗⃗) = 1 ∙ 1 ∙ cos 0 ° = 1 ∙ 1 ∙ 1 = 1
⃗⃗ ∙ 𝑘
𝑘 ⃗⃗ = |𝑘
⃗⃗ | ∙ |𝑘
⃗⃗ | ∙ cos ⦟(𝑘
⃗⃗ , 𝑘
⃗⃗ ) = 1 ∙ 1 ∙ cos 0 ° = 1 ∙ 1 ∙ 1 = 1

𝑖⃗ ∙ 𝑗⃗ = |𝑖⃗| ∙ |𝑗⃗| ∙ cos ⦟(𝑖⃗, 𝑗⃗) = 1 ∙ 1 ∙ cos 90 ° = 1 ∙ 1 ∙ 0 = 0

⃗⃗ = |𝑖⃗| ∙ |𝑘
𝑖⃗ ∙ 𝑘 ⃗⃗ | ∙ cos ⦟(𝑖⃗, 𝑘
⃗⃗ ) = 1 ∙ 1 ∙ cos 90 ° = 1 ∙ 1 ∙ 0 = 0

⃗⃗ ∙ 𝑗⃗ = |𝑘
𝑘 ⃗⃗ | ∙ |𝑗⃗| ∙ cos ⦟(𝑘
⃗⃗ , 𝑗⃗) = 1 ∙ 1 ∙ cos 90 ° = 1 ∙ 1 ∙ 0 = 0
6𝑙
𝑥= + 𝜆(9𝑓)
82
137
𝑦= + 𝜆(0)
82
54𝑙
{𝑧 = + 𝜆(−𝑓)
82
6 137 54
Axa centrală trece prin punctul 𝑃(82 𝑙; 𝑙; 82 𝑙) ∈ 𝛥𝑐 ⇒ 𝑃(0.07𝑙; 1.67𝑙; 0.66𝑙) cu
82

vectorul director (9𝑓; 0; −𝑓).

35
 ⃗⃗
Se observă că vectorul director este de fapt rezultanta sistemului S: 𝑅⃗⃗ = 9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘

5.Calculul torsorului minim

𝜏𝑚𝑖𝑛 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛 }
⃗⃗⃗ ∙ 𝑚
𝑅 ⃗⃗⃗𝑜 79𝑙𝑓2 ⃗⃗) = 0.96𝑙 (9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘
⃗⃗)
⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛 =
𝑚 ⃗R⃗ = (9𝑓𝑖⃗ − 𝑓𝑘
2 2
⃗⃗⃗
𝑅 82𝑓
Dacă
𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜
> 0 ⇒ 𝑅⃗⃗ ↑↑ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛
𝑅⃗⃗ 2
𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜
< 0 ⇒ 𝑅⃗⃗ ↑↓ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛
𝑅⃗⃗ 2
Deoarece 0.96𝑙 > 0, atunci 𝑅⃗⃗ și momentul minim 𝑚
⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛 sunt vectori coliniari și de același
sens. Rezultă astfel o solicitare de burghiu drept
Reprezentarea grafică a axei centrale și torsorului minim

36
Problema 2.
Asupra paralelipipedului din figura următoare acționează sistemul de forțe (vectori)
⃗⃗1 , 𝐹
𝑆 = {𝐹 ⃗⃗2 , 𝐹
⃗⃗3 }. Se consideră cunoscute următoarele mărimi:

Date inițiale:
𝑂𝐴 = 4𝑙; 𝑂𝐶 = 4𝑙; 𝑂𝐸 = 3𝑙; 𝐶𝑁 = 2𝑙;
|⃗𝐹⃗1 | = √17𝑓; |⃗𝐹⃗2 | = 4√2𝑓; |⃗𝐹⃗3 | = 2√5𝑓;
Se cere:
1. Să se reducă sistemul S în polul O și să se precizeze cazul de reducere.
2. Să se reprezinte în polul O componentele torsorului sistemului S.
3. Să se scrie torsorul sistemului S în polul B.
4. Să se determine axa centrală a sistemului și să se reprezinte pe desen.
5. Să se determine momentul minim al sistemului și să se reprezinte pe grafic.

37
 Rezolvare:
1. Reducerea sistemului S în polul O
Pentru calculul expresiilor analitice ale forțelor folosind metoda versorului avem
nevoie de coordonatele punctelor:
𝐴(4𝑙; 0; 0) 𝐵(4𝑙; 4𝑙; 0) 𝐶(0; 4𝑙; 0) 𝐷(0; 4𝑙; 3𝑙) 𝐸(0; 0; 3𝑙)
𝐺(4𝑙; 0; 3𝑙) 𝐻(4𝑙; 4𝑙; 3𝑙) 𝑀(2𝑙; 2𝑙; 0) 𝑁(2𝑙; 4𝑙; 0)
Scrierea expresiilor analitice ale forțelor din sistem:
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝑀 ⃗⃗
−2𝑙𝑖⃗ − 2𝑙𝑗⃗ − 3𝑙𝑘
𝐹⃗1 = |𝐹⃗1 | = √17𝑓 ⃗⃗
= −2𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗|
|𝐻𝑀 √17𝑙
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐻𝐸 −4𝑙𝑖⃗ − 4𝑙𝑗⃗
𝐹⃗2 = |𝐹⃗2 | = 4√2𝑓 = (−4𝑓𝑖⃗) − 4𝑓𝑗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ |
|𝐻𝐸 4√2𝑙
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝐴𝑁 −2𝑙𝑖⃗ + 4𝑙𝑗⃗
𝐹⃗3 = |𝐹⃗3 | = 2√5𝑓 = (−2𝑓𝑖⃗) + 4𝑓𝑗⃗
⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗|
|𝐴𝑁 2√5𝑙
Calculul rezultantei
4
⃗⃗ − 4𝑓𝑖⃗ − 4𝑓𝑗⃗ − 2𝑓𝑖⃗ + 4𝑓𝑗⃗ = −8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘
𝑅⃗⃗ = ∑ 𝐹⃗𝑖 = −2𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘 ⃗⃗
𝑖=1

Calculul momentelor polare față de polul O

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗1 ) = ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀 𝑂𝑀 × 𝐹⃗1 = | 2𝑙 2𝑙 0 | = −6𝑙𝑓𝑖⃗ + 6𝑙𝑓𝑗⃗
−2𝑓 −2𝑓 −3𝑓
𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗2 ) = 𝑂𝐸
𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝐹⃗2 = | 0 0 3𝑙 | = 12𝑙𝑓𝑖⃗ − 12𝑙𝑓𝑗⃗
−4𝑓 −4𝑓 0

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗3 ) = 𝑂𝐴
𝑀 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝐹⃗3 = | 4𝑙 0 ⃗⃗
0| = 16𝑙𝑓𝑘
−2𝑓 4𝑓 0
Calculul momentului rezultant:
3

𝑚 ⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗𝑖 ) = 𝑀
⃗⃗⃗𝑜 = ∑ 𝑀 ⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗1 ) + 𝑀
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗2 ) + 𝑀
⃗⃗⃗𝑜 (𝐹⃗3 )
𝑖=1

𝑚 ⃗⃗ = 6𝑙𝑓𝑖⃗ − 6𝑙𝑓𝑗⃗ + 16𝑙𝑓𝑘

⃗⃗⃗𝑜 = −6𝑙𝑓𝑖⃗ + 6𝑙𝑓𝑗⃗ + 12𝑙𝑓𝑖⃗ − 12𝑙𝑓𝑗⃗ + 16𝑙𝑓𝑘 ⃗⃗

38
 Scrierea torsorului în polul O:
𝜏0 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗0 }
⃗⃗ ≠ ⃗0⃗
𝑅⃗⃗ = −8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘
𝜏0 = {
⃗⃗⃗0 = 6𝑙𝑓𝑖⃗ − 6𝑙𝑓𝑗⃗ + 16𝑙𝑓𝑘
𝑚 ⃗⃗ ≠ 0 ⃗⃗

Calculul invarianților:
Invariantul vectorial:
𝐼⃗1 = 𝑅⃗⃗
⃗⃗ ≠ ⃗0⃗
𝐼⃗1 = −8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘
Invariantul scalar:
𝐼2 = 𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜
𝐼2 = (−8𝑓) ∙ (6𝑙𝑓) + (−2𝑓) ∙ (−6𝑙𝑓) + (−3𝑓) ∙ 16𝑙𝑓 = −84𝑙𝑓 2 ≠ 0
Cazul de reducere:
⃗⃗ ≠ ⃗0⃗
𝐼⃗1 = −8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘
𝐼2 = −84𝑙𝑓 2 ≠ 0
Sistemul este echivalent cu o forță unică (egală cu rezultanta) și un cuplu, având ca
suport axa centrală. Deoarece 𝐼2 < 0 sistemul de forțe este echivalent cu o solicitare de burghiu
stâng.
2. Reprezentarea grafică a torsorului în polul O:

39
 Calculul torsorului în polul B:
𝜏𝐴 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗𝐴 }
4
⃗⃗⃗ = ∑ ⃗𝐹⃗𝑖
𝑅
𝜏𝐵 =
𝑖=1
{𝑚 ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗ × 𝑅
⃗⃗⃗0 + 𝐵𝑂
⃗⃗⃗𝐴 = 𝑚 ⃗⃗⃗
⃗𝑖 𝑗⃗ ⃗𝑘⃗
⃗ ⃗ ⃗⃗
⃗⃗⃗𝐵 = 6𝑙𝑓𝑖 − 6𝑙𝑓𝑗 + 16𝑙𝑓𝑘 + | −4𝑙
𝑚 −4𝑙 0 |
−8𝑓 −2𝑓 −3𝑓
⃗⃗ + 12𝑙𝑓𝑖⃗ − 12𝑙𝑓𝑗⃗ − 24𝑙𝑓𝑘
= 6𝑙𝑓𝑖⃗ − 6𝑙𝑓𝑗⃗ + 16𝑙𝑓𝑘 ⃗⃗

𝑅⃗⃗ = −8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘⃗⃗ ≠ 0

⃗⃗
𝜏𝐵 = {
𝑚⃗⃗⃗𝐵 = 18𝑙𝑓𝑖⃗ − 18𝑙𝑓𝑗⃗ − 8𝑙𝑓𝑘⃗⃗

𝐼2 = 𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝐵 = (−8𝑓) ∙ 18𝑙𝑓 + (−2𝑓) ∙ (−18𝑙𝑓) + (−3𝑓) ∙ (−8𝑙𝑓) = −84𝑙𝑓 2 ≠ 0

4. Determinarea axei centrale:

𝑅⃗⃗ × 𝑚
⃗⃗⃗⃗0
𝛥𝑐 : 𝑟⃗ = 2 + 𝜆 ∙ 𝑅⃗⃗ 𝜆∈ℝ
|𝑅⃗⃗ |

𝑖⃗ 𝑗⃗ ⃗⃗
𝑘
⃗⃗
𝑅×𝑚⃗⃗⃗⃗0 = |−8𝑓 −2𝑓 −3𝑓|
6𝑙𝑓 −6𝑙𝑓 16𝑙𝑓
⃗⃗ − 18𝑙𝑓 2 𝑖⃗ + 128𝑙𝑓 2 𝑗⃗ + 12𝑙𝑓 2 𝑘
= −32𝑙𝑓 2 𝑖⃗ − 18𝑙𝑓 2 𝑗⃗ + 48𝑙𝑓 2 𝑘 ⃗⃗
⃗⃗
= −50𝑙𝑓 2 𝑖⃗ + 110𝑙𝑓 2 𝑗⃗ + 60𝑙𝑓 2 𝑘
⃗⃗ )(−3𝑓𝑘
𝑅⃗⃗ 2 = (−8𝑓𝑖⃗)(−8𝑓𝑖⃗) + (−2𝑓𝑗⃗)(−2𝑓𝑗⃗) + (−3𝑓𝑘 ⃗⃗ ) = 77𝑓 2

⃗⃗
𝑟⃗ = 𝑥𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ + 𝑧𝑘
⃗⃗
−50𝑙𝑓 2 𝑖⃗ + 110𝑙𝑓 2 𝑗⃗ + 60𝑙𝑓 2 𝑘
⃗⃗ =
𝑥𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ + 𝑧𝑘 ⃗⃗ )
+ 𝜆(−8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘
77𝑓 2
Înmulțim ecuația scalar la stânga, succesiv, cu fiecare versor din baza ortonormata dreaptă.
Obținem:

⃗⃗ ∙ 𝑖⃗
−50𝑙𝑓 2 𝑖⃗ + 110𝑙𝑓 2 𝑗⃗ + 60𝑙𝑓 2 𝑘
⃗⃗ =
𝑥𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ + 𝑧𝑘 ⃗⃗ )
+ 𝜆(−8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘 | ∙ 𝑗⃗
77𝑓 2
∙𝑘 ⃗⃗

40
 ⃗⃗ ∙ 𝑖⃗
−50𝑙𝑓 2 𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ 110𝑙𝑓 2 𝑗⃗ ∙ 𝑖⃗ 60𝑙𝑓 2 𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑖⃗ =
𝑥𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ + 𝑦𝑗⃗ ∙ 𝑖⃗ + 𝑧𝑘 + + ⃗⃗ ∙ 𝑖⃗)
+ 𝜆(−8𝑓𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ ∙ 𝑖⃗ − 3𝑓𝑘
77𝑓 2 77𝑓 2 77𝑓 2
⃗⃗ ∙ 𝑗⃗
𝑥𝑖⃗ ∙ 𝑗⃗ + 𝑦𝑗⃗ ∙ 𝑗⃗ + 𝑧𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑗⃗
−50𝑙𝑓 2 𝑖⃗ ∙ 𝑗⃗ 110𝑙𝑓 2 𝑗⃗ ∙ 𝑗⃗ 60𝑙𝑓 2 𝑘
= + + ⃗⃗ ∙ 𝑗⃗)
+ 𝜆(−8𝑓𝑖⃗ ∙ 𝑗⃗ − 2𝑓𝑗⃗ ∙ 𝑗⃗ − 3𝑓𝑘
77𝑓 2 77𝑓 2 77𝑓 2
⃗⃗ + 𝑦𝑗⃗ ∙ 𝑘
𝑥𝑖⃗ ∙ 𝑘 ⃗⃗ + 𝑧𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑘
⃗⃗
⃗⃗ 110𝑙𝑓 2 𝑗⃗ ∙ 𝑘
−50𝑙𝑓 2 𝑖⃗ ∙ 𝑘 ⃗⃗ 60𝑙𝑓 2 𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑘
⃗⃗
= + + ⃗⃗ − 2𝑓𝑗⃗ ∙ 𝑘
+ 𝜆(−8𝑓𝑖⃗ ∙ 𝑘 ⃗⃗ − 3𝑓𝑘
⃗⃗ ∙ 𝑘
⃗⃗ )
77𝑓 2 77𝑓 2 77𝑓 2

⃗⃗ } ⇒ 𝑖⃗ ⊥ 𝑗⃗ ⊥ 𝑘
Deoarece avem B.O.N.dr. {𝑖⃗; 𝑗⃗; 𝑘 ⃗⃗

𝑖⃗ ∙ 𝑖⃗ = |𝑖⃗| ∙ |𝑖⃗| ∙ cos ⦟(𝑖⃗, 𝑖⃗) = 1 ∙ 1 ∙ cos 0 ° = 1 ∙ 1 ∙ 1 = 1

𝑗⃗ ∙ 𝑗⃗ = |𝑗⃗| ∙ |𝑗⃗| ∙ cos ⦟(𝑗⃗, 𝑗⃗) = 1 ∙ 1 ∙ cos 0 ° = 1 ∙ 1 ∙ 1 = 1
⃗⃗ ∙ 𝑘
𝑘 ⃗⃗ = |𝑘
⃗⃗ | ∙ |𝑘
⃗⃗ | ∙ cos ⦟(𝑘
⃗⃗ , 𝑘
⃗⃗ ) = 1 ∙ 1 ∙ cos 0 ° = 1 ∙ 1 ∙ 1 = 1

𝑖⃗ ∙ 𝑗⃗ = |𝑖⃗| ∙ |𝑗⃗| ∙ cos ⦟(𝑖⃗, 𝑗⃗) = 1 ∙ 1 ∙ cos 90 ° = 1 ∙ 1 ∙ 0 = 0

⃗⃗ = |𝑖⃗| ∙ |𝑘
𝑖⃗ ∙ 𝑘 ⃗⃗ | ∙ cos ⦟(𝑖⃗, 𝑘
⃗⃗ ) = 1 ∙ 1 ∙ cos 90 ° = 1 ∙ 1 ∙ 0 = 0

⃗⃗ ∙ 𝑗⃗ = |𝑘
𝑘 ⃗⃗ | ∙ |𝑗⃗| ∙ cos ⦟(𝑘
⃗⃗ , 𝑗⃗) = 1 ∙ 1 ∙ cos 90 ° = 1 ∙ 1 ∙ 0 = 0
50𝑙
𝑥=− + 𝜆(−8𝑓)
77
110𝑙
𝑦= + 𝜆(−2𝑓)
77
60𝑙
{ 𝑧 = 77 + 𝜆(−3𝑓)

50 110 60
Axa centrală trece prin punctul 𝑃(− 77 𝑙; 𝑙; 77 𝑙) ∈ 𝛥𝑐 ⇒ 𝑃(−0,65𝑙; 1,43𝑙; 0,78𝑙) cu
77

vectorul director (−8𝑓; −2𝑓; −3𝑓).

⃗⃗
Se observă că vectorul director este de fapt rezultanta sistemului S: 𝑅⃗⃗ = −8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘

41
5.Calculul torsorului minim
𝜏𝑚𝑖𝑛 = {𝑅⃗⃗, 𝑚
⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛 }
⃗⃗⃗ ∙ 𝑚
𝑅 ⃗⃗⃗𝑜 −84𝑙𝑓2 ⃗⃗) = −1,09𝑙 (−8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘
⃗⃗)
⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛 =
𝑚 ⃗R⃗ = (−8𝑓𝑖⃗ − 2𝑓𝑗⃗ − 3𝑓𝑘
2 2
⃗⃗⃗
𝑅 77𝑓
Dacă
𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜
> 0 ⇒ 𝑅⃗⃗ ↑↑ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛
𝑅⃗⃗ 2
𝑅⃗⃗ ∙ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑜
< 0 ⇒ 𝑅⃗⃗ ↑↓ 𝑚
⃗⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛
𝑅⃗⃗ 2
Deoarece (−1,09𝑙) < 0, atunci 𝑅⃗⃗ și momentul minim 𝑚
⃗⃗⃗𝑚𝑖𝑛 sunt vectori coliniari și de
sens opus. Rezultă astfel o solicitare de burghiu stâng

Reprezentarea grafică a axei centrale și torsorului minim

42
Seminar 6 Mecanica 1
Centre de masă
Placă omogenă în formă de dreptunghi

𝑏
𝑥𝑐 =
2} ⇒ 𝐶 (𝑏 ; ℎ)
ℎ 2 2
𝑦𝑐 =
2

𝐴 = 𝑏 ∙ ℎ [𝑚2 ]

Centrul de masă C se amplasează la intersecția celor două axe de simetrie sau la

intersecția diagonalelor.

Placă omogenă în formă de triunghi

Pentru o placă omogenă triunghiulară poziționată în spațiu putem calcula coordonatele
centrului de masă dacă cunoaștem coordonatele celor trei vârfuri.

𝑥𝐷 + 𝑥𝐸 + 𝑥𝐹
𝑥𝑐 =
3
𝑦𝐷 + 𝑦𝐸 + 𝑦𝐹
𝑦𝑐 = ⇒ 𝐶(𝑥𝑐 ; 𝑦𝑐 ; 𝑧𝑐 )
3
𝑧𝐷 + 𝑧𝐸 + 𝑧𝐹
𝑧𝑐 = }
3

𝑏∙ℎ 2
𝐴= [𝑚 ]
2

Din punct de vedere grafic centrul de masă C se găsește la intersecția a cel puțin două
mediane. Mediana este un segment de dreaptă ce leagă un vârf al triunghiului cu mijlocul laturii
opuse.

43
 În cazul unui triunghi dreptunghic știm că centrul de masă se află la o treime de bază și
două treimi de vârf.

𝑏
𝑥𝑐 =
3} ⇒ 𝐶 (𝑏 ; ℎ)
ℎ 3 3
𝑦𝑐 =
3

𝑏∙ℎ
𝐴= [𝑚2 ]
2

Placă omogenă în formă de cerc

Dacă placa omogenă are forma unui disc, centrul de masă 𝐶 se va găsi în originea cercului
de raza 𝑟.
Coordonatele centrului de masă 𝐶 depind însă de poziționarea reperului ales.
2𝛼 = 2𝜋 ⇒ 𝛼 = 𝜋
2 sin 𝜋 2 0
𝑂𝐶 = 𝑟 = 𝑟 =0⇒𝑂=𝐶
3 𝜋 3 𝜋

𝑥𝑐 = 0
} ⇒ 𝐶(0; 0)
𝑦𝑐 = 0
𝐴 = 𝜋𝑟 2 [𝑚2 ]

𝑥𝑐 = 𝑟
𝑦𝑐 = 𝑟 } ⇒ 𝐶(𝑟; 𝑟)

𝐴 = 𝜋𝑟 2 [𝑚2 ]

44
 Placă omogenă în formă de sector circular
Centrul de masă 𝐶 este amplasat întotdeauna pe axa de simetrie care în cazul unui sector
circular cu deschidere 2𝛼 este bisectoarea unghiului.
Raza sectorului circular este 𝑟, iar unghiul la centru este de 2𝛼 radiani.

2 sin 𝛼
𝑂𝐶 = 𝑟
3 𝛼

𝜋𝑟 2 𝛼°
𝐴= [𝑚2 ]
360°

𝜋
Raza sectorului circular este 𝑟, iar unghiul la centru este de 𝛼 = radiani.
4

𝜋 √2
2 sin 4 2 2 8𝑟 √2 4√2
𝑂𝐶 = 𝑟 𝜋 = 𝑟 𝜋 = = 𝑟
3 3 3𝜋 2 3𝜋
4 4

𝜋𝑟 2
𝐴= [𝑚2 ]
4

𝜋
Raza sectorului circular este 𝑟, iar unghiul la centru este de 𝛼 = radiani.
2

𝜋
2 sin 2 2 1 4
𝑂𝐶 = 𝑟 𝜋 = 𝑟 𝜋 = 𝑟
3 3 3𝜋
2 2
𝜋𝑟 2
𝐴= [𝑚2 ]
2

45
 3𝜋
Raza sectorului circular este 𝑟, iar unghiul la centru este de 𝛼 = radiani.
4

3𝜋 √2
2 sin 4 2 2 8𝑟 √2 4√2
𝑂𝐶 = 𝑟 = 𝑟 = = 𝑟
3 3𝜋 3 3𝜋 9𝜋 2 9𝜋
2 4
3𝜋𝑟 2
𝐴= [𝑚2 ]
4

Placa semiparabolică

2𝑎
𝑥𝑐 =
5 } ⇒ 𝐶 (2𝑎 ; 3𝑏)
3𝑏 5 8
𝑦𝑐 =
8
2
𝐴 = 𝑎𝑏 [𝑚2 ]
3

46
 Problema 1.
Să se determine poziția centrului de masă pentru placa plană omogenă din figura
următoare.

Placă și gol

Placa din această figură geometrică poate fi obținută prin eliminarea golurilor:

47
 Etape de calcul:
1. Împărțirea plăcii în corpuri geometrice simple

1. Triunghi dreptunghic
2. Disc
3. Semidisc
4. Sfert de disc
5. Pătrat
6.

2. Poziționarea centrelor de masă pentru fiecare element geometric

1. Triunghi – intersecția medianelor

2. Disc – mijlocul cercului
3. Semidisc – pe bisectoarea unghiului de 180º(π)
4. Sfert de disc – pe bisectoarea unghiului de 90º(π/2)
5. Pătrat –intersecția diagonalelor sau a axelor de simetrie
48
3. Calculul coordonatelor centrului de masă și aria fiecărui corp

Corpul 1 – Triunghi dreptunghic

𝑏 3𝑙
𝑥𝑐1 = − = − = −𝑙
3 3 } ⇒ 𝐶1 (−𝑙; 4𝑙)
2ℎ 12𝑙
𝑦𝑐1 = = = 4𝑙
3 3
𝑏 ∙ ℎ 3𝑙 ∙ 6𝑙
𝐴1 = = = 9𝑙 2 [𝑚2 ]
2 2
Corpul 2 – Disc
𝑂2 ≡ 𝐶2
𝑥𝑐2 = 3𝑙
} ⇒ 𝐶2 (3𝑙; 2𝑙)
𝑦𝑐2 = 2𝑙
𝐴2 = 𝜋𝑟 2 = 𝜋𝑙 2 [𝑚2 ]
Corpul 3 – Semidisc
4𝑟 4𝑙
𝑂3 𝐶3 = =
3𝜋 3𝜋
𝑥𝑐3 = 2𝑙
4𝑙
4𝑙 } ⇒ 𝐶3 (2𝑙; 6𝑙 − )
𝑦𝑐3 = 6𝑙 − 𝑂3 𝐶3 = 6𝑙 − = 3𝜋
3𝜋

49
 𝜋𝑟 2 𝜋𝑙 2
𝐴3 = = [𝑚2 ]
2 2
Corpul 4 – Sfert de disc
4√2𝑟 4√2 ∙ 2𝑙 8√2𝑙
𝑂4 𝐶4 = = =
3𝜋 3𝜋 3𝜋
𝜋 8√2𝑙 √2 8𝑙
𝑥𝑐4 = 6𝑙 − 𝑂4 𝐶4 𝑐𝑜𝑠 = 6𝑙 − = 6𝑙 −
4 3𝜋 2 3𝜋 ⇒ 𝐶 (6𝑙 − 8𝑙 ; 6𝑙 − 8𝑙 )
4
𝜋 8√2𝑙 √2 8𝑙 3𝜋 3𝜋
𝑦𝑐4 = 6𝑙 − 𝑂4 𝐶4 𝑠𝑖𝑛 = 6𝑙 − = 6𝑙 −
4 3𝜋 2 3𝜋 }
𝜋𝑟 2 𝜋(2𝑙)2
𝐴4 = = = 𝜋𝑙 2 [𝑚2 ]
4 4
Corpul 5 – Pătrat
6𝑙
𝑥𝑐5 = = 3𝑙
2 } ⇒ 𝐶4 (3𝑙; 3𝑙)
6𝑙
𝑦𝑐5 = = 3𝑙
2
𝐴5 = 𝑏ℎ = 6𝑙 ∙ 6𝑙 = 36𝑙 2 [𝑚2 ]

4. Completarea tabelului de calcul

Se construiește un tabel de calcul cu 6 coloane și (2+nr corpuri) linii:
Porțiune 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝑦𝑐𝑖 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖
1 9𝑙 2 −𝑙 4𝑙 −9𝑙 3 36𝑙 3
2 −𝜋𝑙 2 3𝑙 2𝑙 −3𝜋𝑙 3 −2𝜋𝑙 3
𝜋𝑙 2 4𝑙 2𝑙 3
3 − 2𝑙 6𝑙 − −𝜋𝑙 3 3
−3𝜋𝑙 +
2 3𝜋 3
8𝑙 8𝑙 8𝑙 3 8𝑙 3
4 −𝜋𝑙 2 6𝑙 − 6𝑙 − 3
−6𝜋𝑙 + 3
−6𝜋𝑙 +
3𝜋 3𝜋 3 3
5 36𝑙 2 3𝑙 3𝑙 108𝑙 3 108𝑙 3

∑ 37,15𝑙 2 70,25𝑙 3 112,78𝑙 3

5
2
𝜋𝑙 2
2
8𝑙
∑ 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 = 9𝑙 ∙ (−𝑙) − 𝜋𝑙 ∙ 3𝑙 − ∙ 2𝑙 − 𝜋𝑙 2 ∙ (6𝑙 − ) + 36𝑙 2 ∙ 3𝑙
2 3𝜋
𝑖=1

50
 5
3 3
8𝑙 3 3 3
∑ 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 = −9𝑙 − 3𝜋𝑙 − 𝜋𝑙 − 6𝜋𝑙 + + 108𝑙 3 = 70,25𝑙 3
3
𝑖=1
5
2
𝜋𝑙 2
2
4𝑙 8𝑙
∑ 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖 = 9𝑙 ∙ 4𝑙 − 𝜋𝑙 ∙ 2𝑙 − ∙ (6𝑙 − ) − 𝜋𝑙 2 ∙ (6𝑙 − ) + 36𝑙 2 ∙ 3𝑙
2 3𝜋 3𝜋
𝑖=1
5
3
2𝑙 3
3 3
8𝑙 33
∑ 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖 = 36𝑙 − 2𝜋𝑙 − 3𝜋𝑙 + − 6𝜋𝑙 + + 108𝑙 3 = 112,78𝑙 3
3 3
𝑖=1
5
2
𝜋𝑙 2 2
∑ 𝐴𝑖 = 9𝑙 − 𝜋𝑙 − − 𝜋𝑙 2 + 36𝑙 2 = 37,15𝑙 2
2
𝑖=1

5. Scrierea formulelor centrului de masă al plăcii omogene

∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖 𝑥𝑐 𝑖
𝑥𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖
∑𝑛
} ⇒ 𝐶(𝑥𝑐 ; 𝑦𝑐 ) n=5
𝑖=1 𝐴𝑖 𝑦𝑐 𝑖
𝑦𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖

𝜋𝑙 2 8𝑙
9𝑙 2 ∙ (−𝑙) − 𝜋𝑙 2 ∙ 3𝑙 − 2 ∙ 2𝑙 − 𝜋𝑙 2 ∙ (6𝑙 − 3𝜋) + 36𝑙 2 ∙ 3𝑙
𝑥𝑐 =
𝜋𝑙 2
9𝑙 2 − 𝜋𝑙 2 − 2 − 𝜋𝑙 2 + 36𝑙 2

8𝑙 3
−9𝑙 3 − 3𝜋𝑙 3 − 𝜋𝑙 3 − 6𝜋𝑙 3 + 3 + 108𝑙 3
𝑥𝑐 =
37,15𝑙 2

𝜋𝑙 2 4𝑙 8𝑙
9𝑙 2 ∙ 4𝑙 − 𝜋𝑙 2 ∙ 2𝑙 − 2 ∙ (6𝑙 − 3𝜋) − 𝜋𝑙 2 ∙ (6𝑙 − 3𝜋) + 36𝑙 2 ∙ 3𝑙
𝑦𝑐 =
𝜋𝑙 2
9𝑙 2 − 𝜋𝑙 2 − 2 − 𝜋𝑙 2 + 36𝑙 2

2𝑙 3 8𝑙 3
36𝑙 3 − 2𝜋𝑙 3 − 3𝜋𝑙 3 + 3 − 6𝜋𝑙 3 + 3 + 108𝑙 3
𝑦𝑐 =
37,15𝑙 2

6. Calculul coordonatelor centrului de masă și reprezentarea sa pe placa omogenă

∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 70,25𝑙 3
𝑥𝑐 = = = 1,89𝑙
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 37,15𝑙 2
⇒ 𝐶(1,89𝑙; 3,04𝑙) 𝑛=5
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖 112,78𝑙 3
𝑦𝑐 = = = 3,04𝑙
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 37,15𝑙 2 }

51
52
 Problema 2.
Să se determine poziția centrului de masă pentru placa plană omogenă din figura
următoare.

Placă și gol
Placa din această figură geometrică poate fi obținută prin eliminarea golurilor:

53
 Etape de calcul:
1. Identificarea corpurilor

1. Triunghi dreptunghic
2. Disc
3. Sector circular cu
3𝜋
unghiul la centru de 𝛼 = 4

4. Sfert de disc
5. Dreptunghi

2. Poziționarea centrelor de masă pentru fiecare element geometric

1. Triunghi – intersecția
medianelor
2. Disc – mijlocul cercului
3. Sector circular – pe
bisectoarea unghiului de
270º(π)
4. Sfert de disc – pe bisectoarea
unghiului de 90º(π/2)
5. Dreptunghi –intersecția
diagonalelor sau a axelor de
simetrie

54
3. Calculul coordonatelor centrului de masă și aria fiecărui corp

Corpul 1 – Triunghi dreptunghic

𝑏 3𝑙
𝑥𝑐1 = = =𝑙
3 3 } ⇒ 𝐶1 (𝑙; 2𝑙)
ℎ 6𝑙
𝑦𝑐1 = = = 2𝑙
3 3
𝑏 ∙ ℎ 3𝑙 ∙ 6𝑙
𝐴1 = = = 9𝑙 2 [𝑚2 ]
2 2
Corpul 2 – Disc de rază r
𝑂2 ≡ 𝐶2
𝑥𝑐2 = 4𝑙
} ⇒ 𝐶2 (4𝑙; 3𝑙)
𝑦𝑐2 = 3𝑙
𝐴2 = 𝜋𝑟 2 = 2,25𝜋𝑙 2 [𝑚2 ]
Corpul 3 – sector circular
4√2𝑟 8√2𝑙
𝑂3 𝐶3 = =
9𝜋 9𝜋

55
 𝜋 8√2𝑙 √2 8𝑙
𝑥𝑐3 = 7𝑙 + 𝑂3 𝐶3 𝑐𝑜𝑠 = 7𝑙 + = 7𝑙 +
4 9𝜋 2 9𝜋 ⇒ 𝐶 (7𝑙 + 8𝑙 ; 6𝑙 + 8𝑙 )
3
𝜋 8√2𝑙 √2 8𝑙 9𝜋 9𝜋
𝑦𝑐3 = 6𝑙 + 𝑂3 𝐶3 𝑠𝑖𝑛 = 6𝑙 + = 6𝑙 +
4 9𝜋 2 9𝜋 }
3𝜋𝑟 2
𝐴3 = = 3𝜋𝑙 2 [𝑚2 ]
4
Corpul 4 – Sfert de disc
4√2𝑟 4√2 ∙ 2𝑙 8√2𝑙
𝑂4 𝐶4 = = =
3𝜋 3𝜋 3𝜋
𝜋 8√2𝑙 √2 8𝑙
𝑥𝑐4 = 7𝑙 − 𝑂4 𝐶4 𝑐𝑜𝑠 = 7𝑙 − = 7𝑙 −
4 3𝜋 2 3𝜋 ⇒ 𝐶 (7𝑙 − 8𝑙 ; 8𝑙 )
4
𝜋 8√2𝑙 √2 8𝑙 3𝜋 3𝜋
𝑦𝑐4 = 𝑂4 𝐶4 𝑠𝑖𝑛 = =
4 3𝜋 2 3𝜋 }
𝜋𝑟 2 𝜋(2𝑙)2
𝐴4 = = = 𝜋𝑙 2 [𝑚2 ]
4 4
Corpul 5 – Dreptunghi
7𝑙
𝑥𝑐5 = = 3.5𝑙
2 } ⇒ 𝐶4 (3.5𝑙; 3𝑙)
6𝑙
𝑦𝑐5 = = 3𝑙
2
𝐴5 = 𝑏ℎ = 7𝑙 ∙ 6𝑙 = 42𝑙 2 [𝑚2 ]

4. Completarea tabelului de calcul

Se construiește un tabel de calcul cu 6 coloane și (2+nr corpuri) linii:
Porțiune 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝑦𝑐𝑖 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖
1 −9𝑙 2 𝑙 2𝑙 −9𝑙 3 −18𝑙 3
2 −2,25𝜋𝑙 2 4𝑙 3𝑙 −9𝜋𝑙 3 −6,75𝜋𝑙 3
8𝑙 8𝑙 8𝑙 3 8𝑙 3
3 3𝜋𝑙 2 7𝑙 + 6𝑙 + 3
21𝜋𝑙 + 3
18𝜋𝑙 +
9𝜋 9𝜋 3 3
8𝑙 8𝑙 8𝑙 3 8𝑙 3
4 −𝜋𝑙 2 7𝑙 − 3
−7𝜋𝑙 + −
3𝜋 3𝜋 3 3
5 42𝑙 2 3,5𝑙 3𝑙 147𝑙 3 126𝑙 3

∑ 32,21𝑙 2 159,04𝑙 3 143,33𝑙 3

56
 5
8𝑙 8𝑙
∑ 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 = (−9𝑙 2 ) ∙ 𝑙 − 2,25𝜋𝑙 2 ∙ 4𝑙 + 3𝜋𝑙 2 ∙ (7𝑙 + ) − 𝜋𝑙 2 ∙ (7𝑙 − ) + 42𝑙 2 ∙ 3,5𝑙
9𝜋 3𝜋
𝑖=1
5
3
8𝑙 3
3 3
8𝑙 3
3
∑ 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 = −9𝑙 − 9𝜋𝑙 + 21𝜋𝑙 + − 7𝜋𝑙 + + 147𝑙 3 = 159,04𝑙 3
3 3
𝑖=1
5
8𝑙 8𝑙
∑ 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖 = (−9𝑙 2 ) ∙ 2𝑙 − 2,25𝜋𝑙 2 ∙ 3𝑙 + 3𝜋𝑙 2 ∙ (6𝑙 + ) − 𝜋𝑙 2 ∙ + 42𝑙 2 ∙ 3𝑙
9𝜋 3𝜋
𝑖=1
5
3
8𝑙 3 8𝑙 3
3 3
∑ 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖 = −18𝑙 − 6,75𝜋𝑙 + 18𝜋𝑙 + − + 126𝑙 3 = 143,33𝑙 3
3 3
𝑖=1
5

∑ 𝐴𝑖 = −9𝑙 2 − 2,25𝜋𝑙 2 + 3𝜋𝑙 2 − 𝜋𝑙 2 + 42𝑙 2 = 32,21𝑙 2

𝑖=1

5. Scrierea formulelor centrului de masă al plăcii omogene

∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖 𝑥𝑐 𝑖
𝑥𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖
∑𝑛
} ⇒ 𝐶(𝑥𝑐 ; 𝑦𝑐 ) n=5
𝑖=1 𝐴𝑖 𝑦𝑐 𝑖
𝑦𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖

8𝑙 8𝑙
(−9𝑙 2 ) ∙ 𝑙 − 2,25𝜋𝑙 2 ∙ 4𝑙 + 3𝜋𝑙 2 ∙ (7𝑙 + ) − 𝜋𝑙 2
∙ (7𝑙 − 2
𝑥𝑐 = 9𝜋 3𝜋) + 42𝑙 ∙ 3,5𝑙
−9𝑙 2 − 2,25𝜋𝑙 2 + 3𝜋𝑙 2 − 𝜋𝑙 2 + 42𝑙 2
8𝑙 3 8𝑙 3
−9𝑙 3 − 9𝜋𝑙 3 + 21𝜋𝑙 3 + 3 − 7𝜋𝑙 3 + 3 + 147𝑙 3
𝑥𝑐 =
32,21𝑙 2

8𝑙 2 8𝑙
(−9𝑙 2 ) ∙ 2𝑙 − 2,25𝜋𝑙 2 ∙ 3𝑙 + 3𝜋𝑙 2 ∙ (6𝑙 + 2
𝑦𝑐 = 9𝜋) − 𝜋𝑙 ∙ 3𝜋 + 42𝑙 ∙ 3𝑙
𝜋𝑙 2
9𝑙 2 − 𝜋𝑙 2 − 2 − 𝜋𝑙 2 + 36𝑙 2

8𝑙 3 8𝑙 3
−18𝑙 3 − 6,75𝜋𝑙 3 + 18𝜋𝑙 3 + 3 − 3 + 126𝑙 3
𝑦𝑐 =
32,21𝑙 2

6. Calculul coordonatelor centrului de masă și reprezentarea sa pe placa omogenă

∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 159,04𝑙 3
𝑥𝑐 = = = 4,94𝑙
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 32,21𝑙 2
⇒ 𝐶(4,94𝑙; 4,45𝑙) 𝑛=5
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖 143,33𝑙 3
𝑦𝑐 = = = 4,45𝑙
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 32,21𝑙 2 }
57
58
Seminar 6 Mecanica 1
Teoremele lui Pappus-Guldin
Teorema 1.
Aria generată prin rotația completă a unei curbe plane în jurul unei axe situată în planul
curbei și care nu intersectează curba este:

𝑆 = 2𝜋𝑙∆
unde: S - aria suprafeței
l - lungimea curbei Γ
2π∆ - lungimea cercului descris de centrul de masă al curbei

Dacă rotația nu este completă (unghiul de rotație 2π), ci se face doar cu un unghi α,
atunci relația precedentă se modifică corespunzător:
𝑆 = 𝛼𝑙∆
unde: 𝛼 – unghi de rotire
∆ - distanța dintre centrul de masă C și axa de rotire
l - lungimea curbei Γ

59
Teorema 2.
Volumul generat prin rotația completă a unei suprafețe plane în jurul unei axe situată în
planul suprafeței și care nu intersectează suprafața:

𝑉 = 2𝜋𝑆∆
unde:
S - aria suprafeței
2π∆ - lungimea cercului descris de centrul de masă al curbei

Dacă rotația nu este completă (unghiul de rotație 2π), ci se face doar cu un unghi α,
atunci relația precedentă se modifică corespunzător:
𝑆 = 𝛼𝑆∆
unde: 𝛼 – unghi de rotire
∆ - distanța dintre centrul de masă C și axa de rotire
S - aria suprafeței

60
 Centre de masă pentru bare omogene
Bară omogenă in formă de cerc

𝑟 sin 𝛼 𝑟 0
𝑂𝐶 = = =0⇒𝑂=𝐶
𝛼 𝜋

𝑥𝑐 = 𝑟
𝑦𝑐 = 𝑟 } ⇒ 𝐶(𝑟; 𝑟)

𝐿 = 𝜋𝑟 [𝑚]

Bară omogenă în formă de arc de cerc

Centrul de masă C este amplasat întotdeauna pe axa de simetrie care în cazul unui sector
circular cu deschidere 2α este bisectoarea unghiului.
Raza sectorului circular este 𝑟, iar unghiul la centru este de 2𝛼 radiani.

𝑟 sin 𝛼
𝑂𝐶 =
𝛼

𝐿 = 𝜋𝛼𝑟 [𝑚]

𝜋
Raza sectorului circular este 𝑟, iar unghiul la centru este de 𝛼 = radiani.
4

𝜋 𝑟 √2
𝑟 sin 4
𝑂𝐶 = 𝜋 = 𝜋 2 = 8𝑟 √2 = 2√2 𝑟
3𝜋 2 𝜋
4 4

𝜋𝑟
𝐿= [𝑚]
2

61
 𝜋
Raza sectorului circular este 𝑟, iar unghiul la centru este de 𝛼 = radiani.
2

𝜋
𝑟 sin 2 𝑟 1 2𝑟
𝑂𝐶 = 𝜋 = 𝜋 =
𝜋
2 2
𝐿 = 𝜋𝑟 [𝑚]

3𝜋
Raza sectorului circular este 𝑟, iar unghiul la centru este de 𝛼 = radiani.
4

3𝜋 √2
𝑟 sin 4 𝑟 2 2√2 𝑟
𝑂𝐶 = = =
3𝜋 3𝜋 3𝜋
4 4
3𝜋𝑟
𝐿= [𝑚]
4

62
Centre de masă pentru volume
Cilindru

ℎ
𝑧𝑐 =
2
𝐴 = 𝜋𝑟(𝑟 + ℎ) [𝑚2 ]
𝑉 = 𝜋𝑟 2 ℎ [𝑚3 ]

Con

ℎ
𝑧𝑐 =
4
𝐴 = 𝜋𝑟(𝑟 + 𝑔) [𝑚2 ]
𝜋𝑟 2 ℎ
𝑉= [𝑚3 ]
3

63
 Sferă

𝐴 = 4𝜋𝑟 2 [𝑚2 ]
4𝜋𝑟 3
𝑉= [𝑚3 ]
3

Semisferă

3
𝑧𝑐 = 𝑟
8
𝐴 = 2𝜋𝑟 2 [𝑚2 ]
2𝜋𝑟 3
𝑉= [𝑚3 ]
3

64
 Problema 1.
Să se determine aria obținută prin rotația completă de 2𝜋 în jurul axei OX a barei omogene
din următoarea figură.

Etape de calcul:
7. Identificarea corpurilor
7. Bară înclinată
8. Sfert de cerc
9. Bară
8. Poziționarea centrelor de masă pentru fiecare element geometric

Bară omogenă – jumătatea lungimii

Sfert de cerc- pe bisectoarea unghiului

65
9. Calculul coordonatelor centrului de masă și aria fiecărui corp

Corpul 1 – bară înclinată

𝑥𝑐1 = 𝑎
𝑦𝑐1 = 𝑎 + 2𝑎 = 4𝑎 } ⇒ 𝐶1 (𝑎; 3𝑎)

𝐿1 = √(2𝑎)2 + (2𝑎)2 = 2√2𝑎 [𝑚]

Corpul 2 – Sfert de cerc
2√2 𝑟 2√2 ∙ 2𝑎 4√2𝑎
𝑂2 𝐶2 = = =
𝜋 𝜋 𝜋
𝜋 4√2𝑎 √2 4𝑎
𝑥𝑐2 = 2𝑎 + 𝑂2 𝐶2 𝑐𝑜𝑠 = 2𝑎 + = 2𝑎 +
4 𝜋 2 𝜋 ⇒ 𝐶 (2𝑎 + 4𝑎 ; 2𝑎 + 4𝑎 )
2
𝜋 4√2𝑎 √2 4𝑎 𝜋 𝜋
𝑦𝑐2 = 2𝑎 + 𝑂2 𝐶2 𝑠𝑖𝑛 = 2𝑎 + = 2𝑎 +
4 𝜋 2 𝜋}
𝜋𝑟 𝜋2𝑎
𝐿2 = = = 𝜋𝑎[𝑚]
2 2
Corpul 3 – bară omogenă
𝑎
𝑥𝑐3 = 5 − = 4.5𝑎
2 } ⇒ 𝐶3 (4.5𝑎; 2𝑎)
𝑦𝑐3 = 2𝑎
𝐿3 = 𝑎 [𝑚]

66
10. Completarea tabelului de calcul
Se construiește un tabel de calcul cu 6 coloane și (2+nr corpuri) linii:
Porțiune 𝐿𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝑦𝑐𝑖 𝐿𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝐿𝑖 𝑦𝑐𝑖

1 2√2𝑎 𝑎 3𝑎 2√2𝑎2 6√2𝑎2

4𝑎 4𝑎
2 𝜋𝑎 2𝑎 + 2𝑎 + 2𝜋𝑎2 + 4𝑎2 2𝜋𝑎2 + 4𝑎2
𝜋 𝜋
3 𝑎 4,5𝑎 2𝑎 4,5𝑎2 2𝑎2

∑ 6,97𝑎 17,61𝑎2 20,77𝑎2

11. Scrierea formulelor centrului de masă al plăcii omogene

∑𝑛
𝑖=1 𝐿𝑖 𝑥𝑐 𝑖
𝑥𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖
∑𝑛
} ⇒ 𝐶(𝑥𝑐 ; 𝑦𝑐 ) n=3
𝑖=1 𝐿𝑖 𝑦𝑐 𝑖
𝑦𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖

𝐿1 𝑥𝑐1 + 𝐿2 𝑥𝑐2 + 𝐿3 𝑥𝑐3

𝑥𝑐 =
𝐿1 + 𝐿2 + 𝐿3
2√2𝑎2 + 2𝜋𝑎2 + 4𝑎2 + 4,5𝑎2
𝑥𝑐 =
2√2𝑎 + 𝜋𝑎 + 𝑎

𝐿1 𝑦𝑐1 + 𝐿2 𝑦𝑐2 + 𝐿3 𝑦𝑐3

𝑦𝑐 =
𝐿1 + 𝐿2 + 𝐿3

6√2𝑎2 + 2𝜋𝑎2 + 4𝑎2 + 2𝑎2

𝑦𝑐 =
2√2𝑎 + 𝜋𝑎 + 𝑎

12. Calculul coordonatelor centrului de masă și reprezentarea sa pe placa omogenă

∑3𝑖=1 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 17,61𝑎2
𝑥𝑐 = = = 2,53𝑎
∑3𝑖=1 𝐴𝑖 6,97𝑎
⇒ 𝐶(2,53𝑎; 2,98𝑎)
∑3𝑖=1 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖 20,77𝑎2
𝑦𝑐 = = = 2,98𝑎
∑3𝑖=1 𝐴𝑖 6,97 }

67
13. Calculul ariei descrise de o rotație completă față de axa OX
𝑆 = 2𝜋𝑙∆= 2𝜋 ∙ 6.97𝑎 ∙ 2,98𝑎 = 130,5𝑎2

68
 Problema 2.
Să se determine coordonatele centrului de masă pentru placa plană omogenă din figura
următoare față de reperul dat. Folosind a doua teoremă a lui Pappus-Guldin să se afle volumul
corpului obținut prin rotația corpului față de axa OX.

Etape de calcul:
1. Identificarea corpurilor
1. Triunghi dreptunghic
2. Semidisc
3. Sfert de disc

2. Poziționarea centrelor de masă pentru fiecare porțiune

Triunghi – intersecția medianelor

Semidisc – pe bisectoarea unghiului de 180º(π)
Sfert de disc – pe bisectoarea unghiului de 90º(π/2)

69
3. Calculul coordonatelor centrului de masă și aria fiecărui corp

Corpul 1 – triunghi dreptunghic

2𝑏 3𝑎
𝑥𝑐1 = = =𝑎 2𝑎
3 3 } ⇒ 𝐶1 (𝑎; )
ℎ 2𝑎 3
𝑦𝑐1 = =
3 3
𝑏 ∙ ℎ 1.5𝑎 ∙ 2𝑎 3𝑎2
𝐴1 = = = [𝑚2 ]
2 2 2
Corpul 2 – Semidisc
4𝑟 4𝑎
𝑂2 𝐶2 = =
3𝜋 3𝜋
𝑥𝑐2 = 1,5𝑎
4𝑎
4𝑎 } ⇒ 𝐶2 (1,5𝑎; )
𝑦𝑐2 = 𝑂2 𝐶2 = 3𝜋
3𝜋
𝜋𝑟 2 𝜋𝑎2
𝐴2 = = [𝑚2 ]
2 2
Corpul 3 – Sfert de disc
4√2𝑟 4√2 ∙ 2𝑎 8√2𝑎
𝑂3 𝐶3 = 𝑂2 𝐶3 = = =
3𝜋 3𝜋 3𝜋
𝜋 8√2𝑎 √2 8𝑎
𝑥𝑐3 = 1.5𝑎 + 𝑂3 𝐶3 𝑐𝑜𝑠 = 1.5𝑎 + = 3.5𝑎 −
4 3𝜋 2 3𝜋 ⇒ 𝐶 (3.5𝑎 + 8𝑎 ; 8𝑎 )
3
𝜋 8√2𝑎 √2 8𝑎 3𝜋 3𝜋
𝑦𝑐3 = 𝑂3 𝐶3 𝑠𝑖𝑛 = =
4 3𝜋 2 3𝜋 }
𝜋𝑟 2 𝜋(2𝑎)2
𝐴3 = = = 𝜋𝑎2 [𝑚2 ]
4 4

70
4. Completarea tabelului de calcul
Se construiește un tabel de calcul cu 6 coloane și (2+nr corpuri) linii:
Porțiune 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝑦𝑐𝑖 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖
3𝑎2 2𝑎 3𝑎3
1 𝑎 𝑎3
2 3 2
𝜋𝑎2 4𝑎 1,5𝜋𝑎3 2𝑎3
2 − 1,5𝑎 − −
2 3𝜋 2 3
8𝑎 8𝑎 8𝑎3 8𝑎3
3 𝜋𝑎2 1.5𝑎 + 1.5𝜋𝑎3 +
3𝜋 3𝜋 3 3

∑ 3,07𝑎2 6,52𝑎3 3𝑎3

5. Scrierea formulelor centrului de masă al plăcii omogene

∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖 𝑥𝑐 𝑖
𝑥𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖
∑𝑛
} ⇒ 𝐶(𝑥𝑐 ; 𝑦𝑐 ) n=3
𝑖=1 𝐴𝑖 𝑦𝑐 𝑖
𝑦𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝐴𝑖

𝐴1 𝑥𝑐1 − 𝐴2 𝑥𝑐2 + 𝐴3 𝑥𝑐3

𝑥𝑐 =
𝐴 − 𝐴2 + 𝐴3
3𝑎3 1,5𝜋𝑎3 3 8𝑎3
− + 1.5𝜋𝑎 +
𝑥𝑐 = 2 2
2 2
3
3𝑎 𝜋𝑎 2
2 − 2 + 𝜋𝑎

𝐴1 𝑦𝑐1 − 𝐴2 𝑦𝑐2 + 𝐴3 𝑦𝑐3

𝑦𝑐 =
𝐴1 − 𝐴2 + 𝐴3

2𝑎3 8𝑎3
𝑎3 − 3 + 3
𝑦𝑐 = 2
3𝑎 𝜋𝑎2 2
−
2 2 + 𝜋𝑎

71
 6. Calculul coordonatelor centrului de masă și reprezentarea sa pe placa omogenă
∑3𝑖=1 𝐴𝑖 𝑥𝑐𝑖 6.52𝑎2
𝑥𝑐 = = = 2,12𝑎
∑3𝑖=1 𝐴𝑖 3,07𝑎
⇒ 𝐶(2,12𝑎; 0,98𝑎)
∑3𝑖=1 𝐴𝑖 𝑦𝑐𝑖 3𝑎2
𝑦𝑐 = = = 0,98𝑎
∑3𝑖=1 𝐴𝑖 3,07𝑎 }

7. Calculul volumului descris de o rotație completă față de axa OX

𝑉 = 2𝜋𝑆∆= 2𝜋 ∙ 3,07𝑎2 ∙ 0,98𝑎 = 18,9

72
 Problema 3.
Să se calculeze coordonatele centrului de masă al corpului solid rigid omogen din figura
următoare.

Etape de calcul:
1. Identificarea corpurilor

1. Cilindru
2. Con

2. Poziționarea centrelor de masă pentru fiecare porțiune

Cilindru – la jumătatea axei de simetrie

Con – pe axa de simetrie la ¼ de bază

73
3. Calculul coordonatelor centrului de masă și aria fiecărui corp

Corpul 1 – Cilindru
𝑥𝑐1 = 0
𝑦𝑐1 = 0 } ⇒ 𝐶1 (0; 0; 2𝑙)
𝑧𝑐1 = 2𝑙
𝑉1 = 𝜋𝑟 2 ℎ = 𝜋4𝑙 2 4𝑙 = 16𝜋𝑙 3 [𝑚3 ]
Corpul 2 – Con
𝑥𝑐2 = 0
𝑦𝑐2 = 0
⇒ 𝐶1 (0; 0; 0,5𝑙)
2𝑙
𝑧𝑐2 = = 0.5𝑙 }
4
𝜋𝑟 2 ℎ 𝜋𝑙 2 2𝑙 2𝜋𝑙 3
𝑉2 = = = [𝑚3 ]
3 3 3
4. Completarea tabelului de calcul
Se construiește un tabel de calcul cu 6 coloane și (2+nr corpuri) linii:
Porțiune 𝑉𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝑦𝑐𝑖 𝑧 𝑉𝑖 𝑥𝑐𝑖 𝑉𝑖 𝑦𝑐𝑖 𝑉𝑖 𝑧𝑐𝑖
1 16𝜋𝑙 3 0 0 2l 0 0 32𝜋𝑙 4
2𝜋𝑙 3 0,5 𝜋𝑙 4
2 − 0 0 0 0 −
3 3

∑ 48,17𝑙 3 99,48𝑙 4

5. Scrierea formulelor centrului de masă al plăcii omogene

∑𝑛
𝑖=1 𝑉𝑖 𝑥𝑐 𝑖
𝑥𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝑉𝑖
∑𝑛
𝑖=1 𝑉𝑖 𝑦𝑐 𝑖
𝑦𝑐 = ∑𝑛
⇒ 𝐶(𝑥𝑐 ; 𝑦𝑐 ; 𝑧𝑐 ) n=2
𝑖=1 𝑉𝑖
∑𝑛
𝑖=1 𝑉𝑖 𝑦𝑐 𝑖
𝑧𝑐 = ∑𝑛
𝑖=1 𝑉𝑖 }
𝑉1 𝑥𝑐1 − 𝑉2 𝑥𝑐2
𝑥𝑐 =
𝑉1 − 𝑉2
0−0
𝑥𝑐 =
2𝜋𝑙 3
16𝜋𝑙 3 −
3

74
 𝑉1 𝑦𝑐1 − 𝑉2 𝑦𝑐2
𝑦𝑐 =
𝑉1 − 𝑉2

0−0
𝑦𝑐 =
2𝜋𝑙 3
16𝜋𝑙 3 − 3

𝑉1 𝑧𝑐1 − 𝑉2 𝑧𝑐2
𝑧𝑐 =
𝑉1 − 𝑉2

𝜋𝑙 4
32𝜋𝑙 4 − 3
𝑧𝑐 =
2𝜋𝑙 3
16𝜋𝑙 3 − 3

6. Calculul coordonatelor centrului de masă și reprezentarea sa pe placa omogenă

∑2𝑖=1 𝑉𝑖 𝑥𝑐𝑖
𝑥𝑐 = =0
∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖
∑2𝑖=1 𝑉𝑖 𝑦𝑐𝑖
𝑦𝑐 = =0 ⇒ 𝐶(0; 0; 2,07𝑙)
∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖
∑2𝑖=1 𝑉𝑖 𝑦𝑐𝑖 99,48𝑙 4
𝑧𝑐 = = = 2,07𝑙
∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖 48,17𝑙 3 }

75
76