MARIA TĂNASE IULIAN PĂTÎRNAC

APLICAȚII DE
MECANICĂ
TEORETICĂ
STATICA

Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti

2022
Copyright©2022 Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii

Autorii poartă întreaga răspundere morală, legală şi materială faţă de editură

şi terţe persoane pentru conţinutul lucrării.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

TĂNASE, MARIA
Aplicaţii de mecanică teoretică : statica / Maria Tănase, Iulian
Pătîrnac. - Ploieşti : Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2022
Conţine bibliografie
ISBN 978-973-719-855-6

I. Pătîrnac, Iulian

53

Control ştiinţific:
Prof. univ. dr. ing. Alexandru Pupăzescu
Prof. univ. dr. ing. Șerban Vasilescu
Redactor:
Prof. univ. dr. ing. Șerban Vasilescu
Tehnoredactare computerizată:
Șef lucr. dr. ing. Maria Tănase
Șef lucr. dr. ing. Iulian Pătîrnac
Coperta:
Tehn. Simona Neagu
Director editură:
Prof. univ. dr. ing. Şerban Vasilescu

Adresa:
Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti
Bd. Bucureşti 39, cod 100680
Ploieşti, România
Tel. 0244-573171, Fax. 0244-575847
http://editura.upg-ploiesti.ro/
 PREFAȚĂ

Această lucrare vine în sprijinul activităților aplicative ale modulelor de

Mecanică Teoretică desfășurate în cadrul facultăților tehnice din UPG. Lucrarea
încearcă să răspundă nevoilor studenților legate de însușirea cunoștințelor de bază ale
Staticii, putând fi utilă atât studenților de la profilele mecanice, cât și nemecanice.
Lucrarea este structurată în șapte capitole, încercând să acopere partea de
Statică a Mecanicii Teoretice. În cadrul fiecărui capitol este prezentată inițial, pe scurt,
baza teoretică, în scopul de a facilita înțelegerea problemelor rezolvate, care sunt
urmate ulterior de un set de probleme propuse pentru rezolvare, având furnizate și
răspunsurile. În acest fel, studenții se pot autoevalua după parcurgerea fiecărui capitol.
Sperăm că modelele de probleme rezolvate, precum și temele aplicative vor fi
utile studenților pentru pregătirea examenului de Mecanică.
Autorii doresc să mulțumească recenzorilor pentru observațiile și sugestiile
făcute, care au contribuit la apariția cărții în prezentul format.

Autorii

3
4
 CUPRINS

1 ELEMENTE DE CALCUL VECTORIAL .......................................... 7

2 STATICA PUNCTULUI MATERIAL ................................................. 17
3 REDUCEREA SISTEMELOR DE FORȚE ........................................ 35
4 CENTRE DE GREUTATE .................................................................... 51
5 ECHILIBRUL SOLIDULUI RIGID .................................................... 65
6 ECHILIBRUL SISTEMELOR DE CORPURI ................................... 75
8 GRINZI CU ZĂBRELE ......................................................................... 85
9 BIBLIOGRAFIE ..................................................................................... 93

5
6
 1. ELEMENTE DE CALCUL VECTORIAL

A. Baza teoretică pe scurt

Compunerea vectorilor
Regula paralelogramului

Fig. 1.1. Fig. 1.2.

Pentru a compune pe cale grafică doi vectori concurenți, se duc paralele prin
vârfurile fiecărui vector la celălalt vector, rezultând astfel un paralelogram. Diagonala
mare a acestui paralelogram reprezintă vectorul rezultant al acestora (fig.1.1):
v1 + v2 = v (1.1)

Mărimea vectorului rezultant v se determină cu relația:

v = v12 + v22 + 2v1 v2 cos  (1.2)

sau:
v1 v v
= 2 = (1.3)
sin  sin  sin 
Regula poligonului
Este redată în figura 1.2.
v1 + v2 + v3 + v4 = v (1.4)

Scăderea vectorilor

Vectorul diferență dintre v1 și v2 se obține compunând după regula paralelogramului

vectorii v1 și −v2 (acest vector are aceeași direcție, aceeași mărime și sens opus
vectorului v2 – fig. 1.3a).
v1 − v2 = v1 + ( −v2 ) = v (1.5)

7
 a) b)
Fig. 1.3.

Vectorul diferență dintre v2 și v1 se obține compunând după regula

paralelogramului vectorii v2 și −v1 (acest vector are aceeași direcție, aceeași mărime și
sens opus vectorului v1 ) - fig. 1.3b).

v2 − v1 = v2 + ( −v1 ) = v (1.6)

Descompunerea unui vector

Descompunerea unui vector după două direcții concurente

Fig. 1.4.

Se consideră vectorul v și direcțiile (Δ1) și (Δ2) conținute în același plan. Pentru a

descompune vectorul v după cele două direcții, se duc prin vârful și prin punctul de
aplicație al vectorului paralele la dreptele (Δ1) și (Δ2).

Vectorii v1 și v2 au punctul de aplicație în O și vârfurile la intersecția dintre

paralelele trasate anterior – fig. 1.4. Se poate scrie:

v = v1 + v2 (1.7)

8
Descompunerea unui vector după trei direcții concurente
Se consideră vectorul v și direcțiile (Δ1), (Δ2) și (Δ3) concurente. Pentru a
descompune vectorul v după cele trei direcții, se duc paralele la cele trei direcţii prin
punctul de aplicaţie al acestui vector, apoi se aplică regula paralelogramului în două
etape.
În prima etapă, se descompune vectorul v după una dintre cele trei direcții, spre
exemplu după direcția (Δ3) și după o direcție (Δ1-2), care se află la intersecția dintre
planul format de celelalte două direcții, (Δ1) și (Δ2) cu planul format de cea de-a treia
direcție (Δ3) și vectorul v.
Se obțin astfel componentele v3 și v1−2 .
v = v3 + v1−2 (1.8)

În etapa a doua se descompune componenta v1−2 după direcțiile (Δ1) și (Δ2).

Se obțin astfel componentele v1 și v2 .

v1−2 = v1 + v2 (1.9)

Rezultă astfel:
v = v1 + v2 + v3 (1.10)

Fig. 1.5.

9
Proiecția unui vector pe o direcție
Se consideră vectorul v și direcția (Δ) – fig. 1.6.
Prin punctul de aplicație al vectorului v se duce o paralelă la dreapta (Δ) care se
notează cu (Δ1).
Prin vârful vectorului se duce o perpendiculară pe dreapta (Δ1).
Proiecția vectorului v pe dreapta (Δ) pr ( v ) se obține unind punctul de aplicație al
vectorului v cu piciorul perpendicularei construite anterior.
𝑝𝑟𝛥 (𝑣̄ ) = 𝑣̄ ⋅ 𝛿̄ = |𝑣̄ | ⋅ |𝛿̄ | ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 = |𝑣̄ | ⋅ 1 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 = |𝑣̄ | ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 (1.11)
unde  este versorul dreptei (Δ).
Observația 1.3. Proiecția unui vector pe o direcție este o mărime scalară.
Observația 1.4. Dacă
v ⊥ ()  pr ( v ) = 0 (1.12)

Fig. 1.6.

Expresia analitică a unui vector

Se consideră un vector v și sistemul de referință cartezian Oxyz. Se descompune

acest vector după direcțiile Ox, Oy și Oz, obținând componentele v x , v y și v z - fig. 1.7.

vx = vx  i , v y = v y  j , vz = vz  k (1.14)

v x , v y și v z se numesc proiecțiile vectorului v pe axele sistemului de referință Oxyz.

Deci:

v = vx  i + v y  j + vz  k , v = vx2 + v y2 + vz2 (1.15)

Vectorul v formează cu axele Ox, Oy respectiv Oz, unghiurile α, β, respectiv γ.

10
 vx vy vz
cos  = ; cos  = ; cos  = (1.16)
v v v
cos2  + cos2 + cos2  = 1 (1.17)

v = vx + v y + vz (1.13)

Fig. 1.7.

Operații cu vectori
Adunarea vectorilor
Se consideră vectorii a , b și c având expresiile analitice:
a = ax  i + a y  j + az  k (1.19)

b = bx  i + by  j + bz  k (1.20)

c = cx  i + c y  j + c z  k (1.21)

a + b = ( ax + bx )  i + ( a y + by )  j + ( az + bz )  k (1.22)

Proprietăți:

✓ Comutativitate: a +b = b +a (1.23)

✓ Asociativitate: a + b + c = ( a + b ) + c = a + (b + c ) (1.24)

11
Înmulțirea unui vector cu un scalar
Se consideră un vector a și un scalar m. Înmulțind scalarul m cu vectorul a se
obține un vector b care are expresia analitică:

m  a = b = ( m  ax )  i + ( m  a y )  j + ( m  az )  k (1.25)

Vectorul b are:
• aceeași direcție cu a ,
• același sens cu a dacă m>0, sens opus vectorului a dacă m<0;
• mărime egală cu:

b = ma (1.26)

Produsul scalar a doi vectori

Se consideră vectorii a și b având expresiile analitice a = ax  i + a y  j + az  k ;

b = bx  i + by  j + bz  k .

Produsul scalar a doi vectori a și b este definit ca:

a  b = a  b  cos (a , b ) (1.27)

Proprietăți:

✓ produsul scalar a doi vectori este un scalar;

✓ produsul scalar a doi vectori este comutativ:

a b = b  a (1.28)

✓ produsul scalar a doi vectori este distributiv față de adunarea vectorilor:

a  (b + c ) = a  b + a  c (1.29)

✓ produsul scalar a doi vectori este nul dacă vectorii sunt perpendiculari:

a ⊥ b  a b = 0 (1.30)

✓ produsul scalar a doi vectori se poate determina pe baza expresiilor analitice ale
vectorilor a și b astfel:

a  b = ax  bx + a y  by + az  bz (1.31)

12
Produsul vectorial a doi vectori
Se consideră vectorii a și b ca în figura 1.13, având expresiile analitice
a = ax  i + a y  j + az  k ; b = bx  i + by  j + bz  k .

Produsul vectorial a doi vectori a și b este un vector c :

c = a b (1.32)
Vectorul c are:
- punctul de aplicație în O;
- direcția perpendiculară pe planul format de vectorii a și b ;
- sensul se obține utilizând regula burghiului: se pune burghiul perpendicular pe
planul determinat de vectorii a și b și se rotește pentru a suprapune primul vector peste
al doilea pe drumul cel mai scurt. Sensul de înaintare al burghiului este sensul
vectorului c ;
- mărimea egală cu:

c = a  b  sin (a , b ) = a  b  sin  (1.33)

a) b)
Fig. 1.8.

Expresia analitică a produsului vectorial a doi vectori este:

i j k
c = a  b = ax ay ( ) ( )
a z = a y bz − a z by i + ( a z bx − a xbz ) j + a xby − a y bx k (1.34)
bx by bz

13
Produsul mixt a trei vectori
Se consideră vectorii a , b și c având expresiile analitice a = ax  i + a y  j + az  k ;

b = bx  i + by  j + bz  k ; c = cx  i + c y  j + cz  k .

Produsul mixt al celor trei vectori se definește astfel:

m = a  (b  c ) (1.35)

Se poate determina pe baza expresiilor analitice ale vectorilor a , b și c astfel:

ax ay az
m = a  ( b  c ) = bx by bz =
(1.36)
cx cy cz

( ) ( )
= by cz − bz c y  ax + ( bz cx − bx cz )  a y + bx c y − by cx  az

Dublul produs vectorial

Se consideră vectorii a , b și c având expresiile analitice a = ax  i + a y  j + az  k ;

b = bx  i + by  j + bz  k ; c = cx  i + c y  j + cz  k .

Dublul produs vectorial se definește astfel:

d = a  (b  c ) (1.37)

Expresia analitică a dublului produs vectorial se poate stabili în două moduri:

a) aplicând formula:
d = a  (b  c ) = b  ( a  c ) − c  ( a  b ) (1.38)

b) calculând de două ori produsele vectoriale:

(b  c ) = e (1.39)

d = a e (1.40)

14
 B. Probleme rezolvate

A.1.1. Se dau vectorii: v1 (1, 2,3) ; v2 (−2, −1, 0) ; v3 (−2, 0, 2) .

Să se calculeze expresiile:

(
E1 = v1 + v2 − v3 ; E 2 = v1  v2 ; E3 = v2  v3 ; E4 = v1  (v2  v3 ) ; E5 = v1  v2  v3 )
Rezolvare
E1 = v1 + v2 − v3 = (1 − 2 + 2 ) i + ( 2 − 1 − 0 ) j + ( 3 + 0 − 2 ) k = i + j + k

E2 = v1  v2 = 1 ( −2 ) + 2  ( −1) + 3  0 = −4

i j k
E3 = v2  v3 = −2 −1 0 = −2 i + 4 j − 2k
−2 0 2

1 2 3
E4 = v1  (v2  v3 ) = −2 −1 0 = 1(−2) + 2  4 + 3  (−2) = 0
−2 0 2

sau E4 = v1  (v2  v3 ) = ( i + 2 j + 3k )  ( −2 i + 4 j − 2k ) = 1 (−2) + 2  4 + 3  (−2) = 0

i j k
(
E5 = v1  v2  v3 ) = 1 2 3 = −16 i − 4 j + 8k
−2 4 −2

sau se folosește formula (1.38):

( ) ( ) (
E5 = v1  v2  v3 = v2  v1  v3 − v3  v1  v2 )
( v1  v3 ) = 1 (−2) + 2  0 + 3  ( 2 ) = 4
v2  ( v1  v3 ) = ( −2 i − j ) ( 4 ) = ( −8i − 4 j )

v3  ( v1  v2 ) = ( −2 i + 2k ) ( −4 ) = ( 8i − 8k )

E5 = (v1  v2 )  v3 = ( −8i − 4 j ) − ( 8i − 8k ) = −16 i − 4 j + 8k

15
 C. Probleme propuse

Pentru vectorii având expresiile prezentate în tabelul 1.1, se cere să se calculeze

expresiile: E1 = v1 + v2 − v3 ; E 2 = v1  v2 ; E3 = v2  v3 ; E4 = v1  (v2  v3 )

Tabelul 1.1.

Nr. crt. Date

1 v1 ( 4,2,1) ; v 2 (3,1,1) ; v3 (−1,0,−3)
2 v1 (0, 2, −1) ; v2 (−3,1, −1) ; v3 (2,3,0)
3 v1 (3, −1,1) ; v2 (2,1, −1) ; v3 (−2, 0, −1)
4 v1 (−3, −2,1) ; v2 (0,1,1) ; v3 (−1, −1, −3)
5 v1 (−4,1, 0) ; v2 (1,1,1) ; v3 (−1, 0, −1)
6 v1 (2, 4, −1) ; v2 (4,1, 0) ; v3 (−1, −1, −2)
7 v1 (−3, 2, 0) ; v2 (0, −1, 2) ; v3 (−1, −1,3)
8 v1 (−1, 2,1) ; v2 (2,1, −4) ; v3 (0,3,1)
9 v1 (3, 0, −1) ; v2 (4, 2,1) ; v3 (−1, 0,3)
10 v1 (2, −2, 2) ; v2 (0,1,1) ; v3 (1,1, −1)

D. Răspunsuri
Nr.crt.
1 E1 = 8 i + 3 j + 5k E2 = 15 E3 = −3i + 8 j + k E4 = 5

2 𝐸1 = −5𝑖̄ − 2𝑘̄ 𝐸2 = 3 𝐸3 = 3𝑖̄ − 2𝑗̄ − 11𝑘̄ 𝐸4 = 7

3 𝐸1 = 7𝑖̄ + 𝑘̄ 𝐸2 = 4 𝐸3 = −𝑖̄ + 4𝑗̄ + 2𝑘 ̄ 𝐸4 = −5

4 𝐸1 = −2𝑖̄ + 5𝑘̄ 𝐸2 = −1 𝐸3 = −2𝑖̄ − 𝑗̄ + 𝑘̄ 𝐸4 = 9

5 𝐸1 = −2𝑖̄ + 2𝑗̄ + 2𝑘 ̄ 𝐸2 = −3 𝐸3 = −𝑖̄ + 𝑘̄ 𝐸4 = 4

6 𝐸1 = 7𝑖̄ + 6𝑗̄ + 𝑘 ̄ 𝐸2 = 12 𝐸3 = −2𝑖̄ + 8𝑗̄ − 3𝑘̄ 𝐸4 = 31

7 𝐸1 = −2𝑖̄ + 2𝑗̄ − 𝑘̄ 𝐸2 = −2 𝐸3 = −𝑖̄ − 2𝑗̄ − 𝑘̄ 𝐸4 = −1

8 𝐸1 = 𝑖̄ − 4𝑘 ̄ 𝐸2 = −4 𝐸3 = 13𝑖̄ − 2𝑗̄ + 6𝑘 ̄ 𝐸4 = −11

9 𝐸1 = 8𝑖̄ + 2𝑗̄ − 3𝑘̄ 𝐸2 = 11 𝐸3 = 6𝑖̄ − 13𝑗̄ + 2𝑘̄ 𝐸4 = 16

10 𝐸1 = 𝑖̄ − 2𝑗̄ + 4𝑘̄ 𝐸2 = 0 𝐸3 = −2𝑖̄ + 𝑗̄ − 𝑘 ̄ 𝐸4 = −8

16
 2. STATICA PUNCTULUI MATERIAL

A. Baza teoretică pe scurt

Statica punctului material liber

Se consideră un punct material liber P în spaţiu (fig. 2.1).

Fig. 2.1.

Fie expresiile analitice ale forţelor Fi :

Fi = Fixi + Fiy j + Fiz k (2.1)

unde Fix , Fiy şi Fiz reprezintă proiecțiile forței Fi pe axele Ox, Oy respectiv Oz ale

sistemului de referinţă indicat.

Expresia analitică a rezultantei sistemului de forţe:
 n   n   n 
R =  Fix i +  Fiy  j +   Fiz k
   (2.2)
     
 i =1   i =1   i =1 
Condiția necesară şi suficientă ca un punct material liber supus acţiunii unui
sistem de forţe să fie în echilibru este ca rezultanta acestui sistem de forţe să fie nulă.
n
R =  Fi = 0 (2.3)
i =1

Proiectând relaţia vectorială de echilibru (2.2) pe axele sistemului de referinţă Oxyz,

şi având în vedere expresia (2.3), se obţin trei ecuaţii scalare de echilibru:

17
  n
Ox :  Fix = 0 a)
 i =1
 n

Oy :  Fiy = 0 b) (2.4)
 i =1
 n
Oz : F = 0
  iz c)
 i =1

Statica punctului material legat

Pentru a putea rezolva problemele referitoare la echilibrul punctului material supus
la legături, este necesar să se utilizeze axioma legăturilor (principiul forţelor de
legătură).

Ecuaţiile de echilibru ale unui punct material legat de o suprafaţă aspră (cu frecare)

sunt:
 Ra + N + T = 0 a)

 f ( x, y , z ) = 0 b) (2.5)
T  μN c)


Ecuaţiile de echilibru ale unui punct material legat de o suprafaţă netedă (fără

frecare) sunt:
 Ra + N = 0 a)
 (2.6)
 f ( x, y , z ) = 0 b)

Ecuaţiile de echilibru ale unui punct material legat de o curbă aspră (cu frecare)

sunt:
 Ra + N + T = 0 a)

 f ( x, y , z ) = 0 b)
(2.7)

 g ( x, y , z ) = 0 c)
T  N
 d)

Ecuaţiile de echilibru ale unui punct material legat de o curbă netedă (fără frecare)

sunt:

18
  Ra + N = 0 a)

 f ( x, y , z ) = 0 b) (2.8)
 g ( x, y , z ) = 0 c)


B. Probleme rezolvate

2.1. Se consideră un punct material P de masă m, situat într-un plan vertical, fiind
atras de punctele O, A și B, ca în figura 2.2. Forţele sunt proporţionale cu distanţa de la
punctul P la punctele O, A și B, constantele de proporționalitate fiind k1, k2, k3. Se cere
să se determine poziţia de echilibru a punctului P (coordonatele x şi y ale acestuia).

Rezolvare
Etape de rezolvare:
• se exprimă analitic vectorii F1 , F2 F3 , și F4 ;

• se determină expresia analitică a rezultantei sistemului format din cele patru forţe;
• se scrie condiţia de echilibru a punctului P (relaţia 2.4);
• se proiectează pe axele sistemului de referinţă xOy indicat;
• se obţine un sistem de două ecuaţii scalare de echilibru cu necunoscutelex și y;
• se rezolvă sistemul şi se determină necunoscutele problemei.

Fig. 2.2.

19
 Expresiile analitice ale forţelor sunt:
F1 = k1 PO = k1 ( 0 − x ) i + ( 0 − y ) j 

F2 = k2 PA = k2 ( 3a − x ) i + ( 0 − y ) j 

F3 = k3 PB = k3 ( 0 − x ) i + ( 4a − y ) j 

F4 = −mgj
Rezultanta sistemului de forţe este:
4
R=  Fi = − xk1 + (3a − x ) k2 − xk3  i + − yk1 − yk2 + ( 4a − y ) k3 − mg  j
i =1

Condiţia vectorială de echilibru a punctului P este:

4
R=  Fi = −k1x + ( 4a − x ) k2 − xk3  i + −k1 y − k2 y + ( 4a − y ) k3 − mg  j = 0
i =1

Proiectând pe axele sistemului de referință indicat în figură, relaţia corespunzătoare

condiţiei vectoriale de echilibru, se obţine următorul sistem de ecuaţii:

Ox : − k1x + ( 3a − x ) k2 − xk3 = 0

 a)

Oy : − k1 y − k2 y + ( 4a − y ) k3 − mg = 0
 b)

Necunoscutele sistemului de ecuaţii sunt x şi y.

3ak2
Din relaţia a) se obţine x = .
k1 + k2 + k3

4ak3 − mg
Din relaţia b) se obţine y = .
k1 + k2 + k3

 3ak2 4ak3 − mg 
Deci poziţia de echilibru a punctului P este: P  , 
 k1 + k2 + k3 k1 + k2 + k3  .

2.2. Se consideră un punct material P situat într-un plan vertical, fiind acționat de
forțele din figura 2.3. Se cunosc mărimile forțelor: F1 = F 41 , F2 = F 17 ,

F3 = F 5 , F4 = F 29 . Se cere să se determine componentele unei forţe F5

raportate la sistemul de referinţă indicat care să menţină punctul P în poziţia de

echilibru indicată în figură.

20
 Fig. 2.3.

Rezolvare
Expresiile analitice ale forţelor sunt:
PO −5ai − 4aj
F1 = F1 = F 41 = −5Fi − 4 Fj
PO ( 5a ) + ( 4a )
2 2

PA ai − 4aj
F2 = F2 = F 17 = Fi − 4 Fj
PA ( a ) + ( 4a )
2 2

PB ai + 2aj
F3 = F3 =F 5 = Fi + 2 Fj
PB ( a ) + ( 2a )
2 2

PC −5ai + 2aj
F4 = F4 = F 29 = −5Fi + 2 Fj
PC ( 5a ) + ( 2a )
2 2

Considerăm a cincea forță care realizează echilibrul având următoarea expresie

analitică:
F5 = F5 x i + F5 y j

Rezultanta sistemului de forţe este:

5
R=  Fi = ( −5F + F + F − 5F + F5x ) i + ( −4F − 4F + 2F + 2F + F5 y ) j
i =1

Condiţia vectorială de echilibru a punctului P este:

5
R=  Fi = ( −8F + F5 x ) i + ( −4F + F5 y ) j = 0
i =1

21
 Proiectând pe axele sistemului de referință indicat în figură, relaţia corespunzătoare
condiţiei vectoriale de echilibru, se obţine următorul sistem de ecuaţii:

Ox : − 8F + F5 x = 0
 a)

Oy : − 4 F + F5y = 0
 b)

Necunoscutele sistemului de ecuaţii sunt F5x şi F5 y .

Din relaţia a) se obţine F5 x = 8F .

Din relaţia b) se obţine F5 y = 4 F .

Deci: F5 = 8Fi + 4Fj .

2.3. Se consideră un punct material P (de masă m), situat într-un plan vertical ca în
figura 2.4. Punctul P este respins de punctul A şi atras de punctul B cu forţe
proporţionale cu distanţele de la punctul P la cele două puncte şi este acţionat, de
asemenea, de propria greutate F4 şi de o forţă F2 paralelă cu axa Ox.
Pentru ca punctul P să fie în echilibru, se cere:
a) mărimea forţei F0 pentru ca punctul P să aibă abscisa xP = 5a ;
b) coordonata y a punctului P.

Fig. 2.4.

Rezolvare
Expresiile analitice ale forţelor sunt:
F1 = k1 AP = k1 ( 5a − a ) i + ( y − 0 ) j  = 4k1ai + k1 yj

F3 = k3 PB = k3 ( 6a − 5a ) i + ( 0 − y ) j  = k3ai − k3 yj

22
F4 = −mgj

F2 = F0 i

Rezultanta sistemului de forţe este:

4
R=  Fi = ( 4k1a + k3a + F0 ) i + k1 y − k3 y − mg  j
i =1

Condiţia vectorială de echilibru a punctului P este:

4
R=  Fi = ( 4k1a + k3a + F0 ) i + ( k1 y − k3 y − mg ) j = 0
i =1

Proiectând pe axele sistemului de referință indicat în figură, relaţia corespunzătoare

condiţiei vectoriale de echilibru, se obţine următorul sistem de ecuaţii:
Ox : 4k1a + k3a + F0 = 0 a)

Oy : k1 y − k3 y − mg = 0 b)

Necunoscutele sistemului de ecuaţii sunt F0 şi y .

Din relaţia a) se obţine F0 = −4k1a − k3a .
mg
Din relaţia b) se obţine y = .
k1 − k3

2.4. Se consideră un punct material P de masă m care se află pe o suprafață

circulară, fiind acționat de o forță F , tangentă la suprafața de contact, ca în figura 2.5..
Coeficientul de frecare dintre punctul P și suprafața de contact este μ. Se cere mărimea
forței F astfel încât punctul P să fie în echilibru, în poziția indicată, corespunzătoare
unghiului α.

Fig. 2.5.

23
 a) b)
Fig. 2.6.

Rezolvare:
Se observă că există două posibile tendințe de mișcare, punctul material putându-se
deplasa atât spre partea superioară a suprafeței, cât și în jos.
Se analizează mai întâi cazul în care punctul material are tendința de a se deplasa în
sus (fig. 2.6 a).
Se introduc, în baza axiomei legăturilor, forțele de legătură în punctul P, acestea
fiind forța de legătură normală N și forța de frecare T .
Condiţia vectorială de echilibru a punctului P este:

R = F + G + N +T = 0
Proiectând pe axele sistemului de referinţă indicat în figură, relaţia corespunzătoare
condiţiei vectoriale de echilibru, se obţine următorul sistem de ecuaţii:
 : F0 − mg cos  − T = 0 a)

 : N − mg sin  = 0 b)

La aceste relații se mai adaugă și condiția de natură fizică:

T  N (c)
Necunoscutele sistemului de ecuaţii sunt T, N şi F.
Pentru rezolvarea problemei se elimină din ecuații necunoscutele secundare N și T.
Din a) rezultă: T = F0 − mg cos 

Din b) rezultă: N = mg sin 

Înlocuind N și T în c) se obține:
F0 − mg cos   mg sin   F0  mg ( cos  +  sin  )

24
 Atunci când se analizează cazul în care punctul material are tendința de a se deplasa
în jos, (fig. 2.6b), se schimbă doar sensul forței de frecare.
Din condiţia vectorială de echilibru se obține următorul sistem de ecuații:
 : F0 − mg cos  + T = 0 a)

 : N − mg sin  = 0 b)

Din a) rezultă:
T = mg cos  − F0

Din b) rezultă:
N = mg sin 
Înlocuind N și T în condiția fizică de echilibru, se obține:

mg cos  − F0  mg sin   F0  mg ( cos  −  sin  )

Observație. Atunci când se analizează tendința de mișcare în sens invers, se

schimbă sensul inegalității și semnul din fața coeficientului de frecare la
alunecare.
Domeniul de variație al forței F care menține punctul P în echilibru va fi:

mg ( cos  −  sin  )  F0  mg ( cos  +  sin  )

2.5. Se consideră punctul material P de masă m, legat bilateral de o curbă descrisă de

1
( )
ecuația y = ln x a și acționat de o forță orizontală de mărime F0 ca în figura 2.7.
a
Se cer:
a) să se determine poziția de echilibru a punctului P și mărimea reacțiunii normale,
dacă se neglijează frecarea.
b) să se determine domeniul de variație al forței F0, considerând cunoscută poziția de
echilibru și luând în considerație frecarea punctului pe curbă (coeficientul de frecare μ
este cunoscut).

25
 Fig. 2.7. Fig. 2.8.

Rezolvare
a) Se introduce în punctul P, în baza axiomei legăturilor, forța de legătură normală N
ca în figura 2.8.
Condiţia vectorială de echilibru a punctului P este:
R = F + mg + N = 0
Se alege sistemul de axe după direcția tangentei la curbă în punctul P și după
direcția normalei la curbă în punctul P și se proiectează pe axele acestui sistem de
referință, relaţia corespunzătoare condiţiei vectoriale de echilibru, obținându-se:

  pr =0  F0cos  − mg sin  = 0
 
a)

  pr =0  N − F0sin  − mg cos  = 0

 b)

Necunoscutele sistemului de ecuaţii sunt N și α.

S-a notat cu α unghiul dintre tangenta la curbă în punctul P și axa Ox.
Din a) rezultă:
F0
tan  =
mg
Luând în considerație interpretarea geometrică a derivatei unei funcții, se poate
scrie:

 1
tan  =
dy  1
( )
=  ln x a  =
dx  a  x
Astfel, se determină coordonata x corespunzătoare echilibrului:
F 1 mg
tan  = 0 =  xe =
mg x F0

26
 Ordonata corespunzătoare poziției de echilibru se obține astfel:

1  mg  
a
 mg 
ye = y ( xe ) =
1
a
( )
ln xe a = ln    = ln 
a  F0   

F0 
 
Se exprimă sinα și cosα în funcție de tan(α).
F0
tan  mg F0
sin  = = =
1 + tan 2  F 
1+  0 
2
( mg )2 + F02
 mg 
1 1 mg
cos  = = =
1 + tan 2  F 
1+  0 
2
( mg )2 + F02
 mg 
Înlocuind aceste expresii în b) se obține mărimea reacțiunii normale:

F02 + ( mg )
2
N = F0sin  + mg cos  = = ( mg )2 + F02
( mg )2 + F02
b) În situația echilibrului cu frecare, trebuiesc analizate cele două posibile tendințe de
mișcare ale punctului P pe curbă.
Condiţia vectorială de echilibru a punctului P este:
R = F + mg + N + T = 0
Se analizează prima tendință de mișcare (fig. 2.9a). Se proiectează pe axele
sistemului de referință indicat, relația corespunzătoare condiției vectoriale de echilibru,
obținându-se:
 F0cos  − mg sin  − T = 0 a)

 N − F0sin  − mg cos  = 0 b)

La aceste relații se mai adaugă și condiția de natură fizică:

T  N (c)
Necunoscutele sistemului de ecuaţii sunt N, T și F0.

27
 a) b)
Fig. 2.9.

Din prima relație a sistemului se obține:

T = F0cos  − mg sin 
Din a doua relație a sistemului se obține:
N = F0sin  + mg cos 
Înlocuind N și T în condiția fizică de echilibru, se obține:

F0 cos  − mg sin   mg cos  + F0 sin  

mg ( sin  +  cos  ) mg ( tan  +  ) mg (1 +   xe )
F0  = =
cos  −  sin  1 −   tan xe − 

În mod similar se analizează tendința de mișcare în sens invers (fig. 2.9 b) și se

ajunge la:
mg (1 −   xe )
F0 
xe + 

Domeniul de variație al mărimii forței F este așadar:

mg (1 −   xe ) mg (1 +   xe )
 F0 
xe +  xe − 

28
 C. Probleme propuse

Nr.
Figura Enunț
crt.
Punctul P de masă m este atras
de punctele O, A, B şi C cu forţe
proporţionale cu distanţele de la
punctul P la acestea.
F1 = k1 PO ;
1
F2 = k2 PA ;

F3 = k3 PB ;

F4 = k4 PC .

Să se determine poziţia de
echilibru a punctului P.
Punctul P de masă m este situat
într-un plan vertical şi este atras
de punctele A și B și respins de
punctul C (vârfurile unui
triunghi echilateral) cu forţe
proporţionale cu distanţa de la
punctul P la vârfuri:
F1 = k1 PB ;
2
F2 = k2 CP ;

F3 = k3 PA ;

Se cere să se determine
componentele unei forţe F
(raportate la sistemul de
referinţă indicat) care menține
punctul P în poziţia de echilibru
indicată în figură.

29
 Punctul P este acționat de patru
forțe ca în figura alăturată. Se
cere să se determine
componentele celei de a cincea
3 forțe care să mențină punctul P
în echilibru.
Se cunosc: F1 = F 3 , F2 = F ,

F3 = 2 F , F4 = F 2 .

Se consideră punctul P de masă

neglijabilă, de care sunt prinse
trei fire. Firele AP și BP sunt
suspendate în punctele A și B de
doi pereți verticali și formează
la echilibru unghiurile α,
respectiv β cu verticala. De firul
4 vertical este prins un corp de
greutate G.
Se cere să se determine forțele
din firele AP și BP în poziția de
echilibru considerată prin
unghiurile α și β.
Se consideră cunoscute G, α și
β.
Un punct P de masă m se
găseşte în echilibru pe un plan
înclinat de unghi α. Se cere să se
determine domeniul de variație
5
al forței F care menține punctul
în echilibru pe plan.
Se consideră cunoscute m, α, β
și coeficientul de frecare μ.

30
 Un punct P de masă m se
găseşte în echilibru pe un plan
înclinat de unghi α. Se cere să se
determine domeniul de variație
6
al forței F care menține punctul
în echilibru pe plan.
Se consideră cunoscute m, α și
coeficientul de frecare μ.
Un punct P de masă m este legat
bilateral de un un sfert de cerc
de rază R situat într-un plan
vertical. Se cere să se determine
domeniul de variație al forței F
7
care menține punctul în poziția
de echilibru coresounzătoare
unghiului α .
Se consideră cunoscute m, α și
coeficientul de frecare μ.
Un punct P de masă m este legat
bilateral de un un sfert de cerc
de rază R situat într-un plan
vertical, fiind acționat de propria
greutate și de o forță F ca în
8 figura alăturată.
Se cere să se determine
domeniul de variație al forței F
pentru echilibru.
Se consideră cunoscute m, α și
coeficientul de frecare μ.

31
 Se consideră un inel P care se
află în echilibru pe un cadru
semicircular în poziția de
echilibru dată ca fiind unghiul α.
De inel sunt legate două fire
care sunt trecute peste scripeții
9 ideali A și B, având la capete
suspendate greutățile G1,
respectiv G2.
Se cere să se determine raportul
G1/G2 pentru echilibru.
Se consideră cunoscute α și
coeficientul de frecare μ.
Se consideră punctul material P
de masă m, legat bilateral de o
curbă descrisă de ecuația din
figură și acționat de o forță de
mărime F0 care are direcția
tangentei la curbă în punctul P.
Se cere:
a) să se determine poziția
de echilibru a punctului P și
10
mărimea reacțiunii normale,
dacă se neglijează frecarea.
b) să se determine
domeniul de variație al forței F0,
considerând cunoscută poziția
de echilibru și luând în
considerație frecarea punctului
pe curbă (coeficientul de frecare
μ este cunoscut).

32
 D. Răspunsuri

 6a(k2 + k3 ) 4a(k3 + k4 ) − mg 
1 P , 
 k1 + k 2 + k3 + k 4 k1 + k2 + k3 + k4 

2 F5 = ( 4k1 + 2k2 + k3 ) ai + ( k1 − k2 − 2k3 ) a 3 + mg  j

3 F5 x = F (2 − 3) F5 y = F (2 − 3)

G sin  G sin 
4 S AP = S BP =
sin( + ) sin( + )

mg ( sin  −  cos  ) mg ( sin  +  cos  )

5 F
cos  −  sin  cos  +  sin 

mg ( sin  −  cos  ) mg ( sin  +  cos  )

6 F
cos  +  sin  cos  −  sin 

mg ( cos  −  sin  ) mg ( cos  +  sin  )

7 F
sin  +  cos  sin  −  cos 

mg ( sin  −  cos  ) mg ( sin  +  cos  )

F
8    
cos   +  sin   cos   −  sin  
2 2 2 2

cos  −  sin  G1 cos  +  sin 

9  
sin  +  cos  G2 sin  −  cos 

F0 F02
xe = ye =
4 F02 − ( mg ) 8 F02 − ( mg )
2 2
a)
10
4 xe −   4x +  
b)  F0  mg  e 
1 + 16 xe
2  1 + 16 x 2 
 e 

33
34
 3. REDUCEREA SISTEMELOR DE FORȚE

A. Baza teoretică pe scurt

Momentul unei forțe în raport cu un punct

Momentul unei forţe F în raport cu un punct O – notat M O ( F ) reprezintă produsul

vectorial dintre vectorul de poziţie r al punctului de aplicaţie al forţei în raport cu

punctul O și vectorul forță F .

M O ( F ) = r  F = OP  F (3.1)

Fig. 3.1.

- mărimea se determină cu formula:

M O ( F ) = r F sin α (3.2)

Dacă notăm cu d, mărimea perpendicularei dusă din punctul O pe suportul forţei F ,

se constată că:

d = r sin α (3.3)
rezultând:

M O (F ) = F d (3.4)

unde d se numeşte braţul forţei.

Se consideră o forţă F ( Fx , Fy , Fz ) aplicată în punctul P( x, y, z) .

Momentului forţei F în raport cu punctul O (originea sistemului de referinţă ) are

următoarea expresie analitică:

35
 i j k
M O ( F ) = r  F = OP  F = x y z (3.5)
Fx Fy Fz

Reducerea unui sistem de forţe într-un punct. Torsorul

Considerăm un solid rigid acţionat de un sistem de n forţe F i aplicate în punctele

Pi.

Ansamblul format din cei doi vectori R şi M O din punctul O se numeşte

torsorul sistemului de forţe Fi în punctul O (denumit originea torsorului) şi se notează:

 n



R =  Fi
TO ( )
Fi 
i =1
(3.6)
( )
n
M O = M F


i =1
O i

Expresiile analitice ale elementelor torsorului

Fie forţele Fi ( Fix , Fiy , Fiz ) aplicate în punctele Pi ( xi , yi , zi ) .

Vectorul rezultant al forţelor are următoarea expresie analitică:

n
 n   n   n 
R =  Fi =   Fix  i +   Fiy  j +   Fiz  k (3.7)
i =1  i =1   i =1   i =1 
Notăm :
n
X =  Fix a)
i =1
n
Y =  Fiy b) (3.8)
i =1
n
Z =  Fiz c)
i =1

Rezultă:
R = Xi +Y j + Zk (3.9)

Expresia analitică a momentului rezultant al sistemului de forţe este:

M O =  M O ( Fi ) =  ( yi Fiz − zi Fiy )i +  ( zi Fix − xi Fiz ) j +  ( xi Fiy − yi Fix )k (3.10)

n n n n

i =1 i =1 i =1 i =1

36
 Notăm :

L =  ( yi Fiz − zi Fiy )
n
a)
i =1
n
M =  ( zi Fix − xi Fiz ) b) (3.11)
i =1

N =  ( xi Fiy − yi Fix )
n
c)
i =1

Rezultă:

M O = Li + M j + N k (3.12)

Variația torsorului la schimbarea polului

Având expresia torsorului în raport cu punctul O de forma (3.6), torsorul într-un

punct oarecare A se poate calcula astfel:

 n



R =  Fi
( )
TA F i 
i =1
(3.13)
( )
n
 M A = M F = M O − OA  R


i =1
A i

Torsorul minim. Axa centrală.

Torsorul minim are expresia:

 n

 R =  Fi

( )
i =1
Tmin Fi  (3.14)
MO R
 M min = R

2
R


Ecuațiile axei centrale sunt:

L − yZ + zY M − zX + xZ N − xY + yX
= = (3.15)
X Y Z

37
 Cazuri de reducere ale sistemelor de forţe oarecare

În funcţie de expresiile pe care le au cei doi vectori componenţi ai torsorului

sistemului de forţe, pot apărea următoarele patru cazuri de reducere.
Cazul 1.
 R = 0
( )
TO Fi  (3.16)
 M O = 0
În acest caz, sistemul de forţe are efect mecanic nul și este echivalent cu două forţe
egale și direct opuse.
Cazul 2.

R = 0
( )
TO Fi  (3.17)
M O  0


În acest caz, sistemul de forţe este echivalent cu un cuplu de forţe F şi − F situat

într-un plan perpendicular pe suportul lui M O , având braţul cuplului d:

MO
d= (3.18)
F

Cazul 3.
 R  0
( )
TO Fi  (3.19)
 M O = 0

Sistemul de forţe este echivalent cu o singură forţă F egală cu vectorul rezultant al

sistemului R , aplicată în punctul O.
Cazul 4.
 R  0
( )
TO Fi  (3.20)
 M O  0
În acest caz pot fi întâlnite două situaţii, în funcţie de scalarul torsorului.

Cazul 4.1. R  M O = 0 . Acest lucru înseamnă că vectorii R şi M O sunt

perpendiculari. Sistemul echivalent este format dintr-o forţă F egală cu vectorul

rezultant al sistemului R , aplicată într-un punct oarecare de pe axa centrală.

38
 Cazul 4.2. R  M O  0 . Vectorii R şi M O nu sunt perpendiculari, iar momentul

minim M min este diferit de zero. Sistemul este echivalent cu o forţă F egală cu

vectorul rezultant al sistemului R , aplicată într-un punct oarecare de pe axa centrală şi

' '
un cuplu de forţe F şi − F (al cărui moment rezultatant este M min ), situat într-un
plan perpendicular pe axa centrală şi având braţul cuplului d:

M min
d= (3.21)
'
F

B. Probleme rezolvate

Se dau : F 1 = F 11 ; F 2 = 3F 2 ; F 3 = 2 F ; M 1 = Fa 2 - fig. 3.2.

Se cer:

( )
a) Torsorul sistemului de forțe față de punctul O, TO Fi ; b) Torsorul sistemului de

( ) ( )
forțe față de punctul A, TA Fi ; c) Torsorul minim al sistemului de forțe Tmin Fi ; d)

Ecuațiile axei centrale; e) Echivalența sistemului de forțe.

Fig. 3.2.

39
Rezolvare

a) Se stabilesc mai întâi expresiile analitice ale forţelor F1 , F2 și F3 .

BC
F1 = F1   BC  BC =
; BC

BC = ( xC − xB ) i + ( yC − yB ) j + ( zC − z B )k

BC = ( xC − xB )2 + ( yC − yB )2 + ( zC − zB )2
Se determină coordonatele punctelor B şi C: B(a,0,0), C(0,3a,a).

BC = ( 0 − a ) i + ( 3a − 0 ) j + (a − 0)k = −ai + 3a j + ak

( −a ) + ( 3a ) + a 2 = 11a 2 = a 11
2 2
BC =

Înlocuind în expresia lui F1 se obţine:

−ai + 3a j + ak
F1 = F 11 = − Fi + 3F j + F k
a 11
DB
F2 = F2   DB  DB =
; DB

DB = ( xB − xD ) i + ( yB − yD ) j + ( z B − z D )k

( xB − xD ) + ( yB − yD ) + ( z B − z D ) 2
2 2
DB =

Se determină coordonatele punctului D: D(0,0,a).

DB = ( a − 0 ) i + ( 0 − 0 ) j + (0 − a )k = ai − ak

(a) + ( − a ) = 2a 2 = a 2
2 2
DE =

40
Înlocuind în expresia lui F2 se obţine:

ai − ak
F2 = 3F 2 = 3Fi − 3F k
a 2
EB
F3 = F3   EB  EB =
; EB

EB = ( xB − xE ) i + ( yB − yE ) j + ( z B − z E )k

( xB − xE ) + ( yB − yE ) + ( z B − z E ) 2
2 2
EB =

Se determină coordonatele punctului E: E(a,3a,0).

EB = ( a − a ) i + ( 0 − 3a ) j + (0 − 0)k = −3a j

( 3a )
2
EB = = 3a

Înlocuind în expresia lui F3 se obţine:

−3a j
F3 = 2 F = −2 F j
3a
Observație: Expresia analitică a forței F3 se putea determina direct, deoarece se

poate observa că această forță este paralelă cu axa Oy și are sensul opus acestei axe,
deci versorul direcției sale este opus versorului axei Oy, deci este − j .
Se determină vectorul rezultant al sistemului de forțe, ca fiind suma vectorială a
celor trei vectori F1 , F2 și F3 .
3
R =  F i = ( − F + 3F ) i + ( 3F − 2 F ) j + ( F − 3F ) k = 2 Fi + F j − 2 F k
i =1

Se calculează momentul fiecărei forțe față de punctul O.

i j k
M O ( F1 ) = OB  F1 = a 0 0 =-Fa j + 3Fak
−F 3F F

41
 i j k
M O ( F2 ) = OD  F2 = 0 0 a =3Fa j
3F 0 - 3F

i j k
M O ( F3 ) = OE  F3 = a 3a 0 = − 2 Fak
0 -2F 0

Se stabilește expresia analitică a vectorului M 1 .

M 1 = M 1  δ KA

KA
δ KA =
KA

KA = ( x A − xK ) i + ( y A − y K ) j + ( z A − z K )k

( x A − xK ) + ( y A − yK ) + ( z A − z K ) 2
2 2
KA =

Se determină coordonatele punctelor K şi A: K(0,3a,0), A(a, 3a,a).

KA = ( a − 0 ) i + ( 3a − 3a ) j + (a − 0)k = ai + ak

KA = a 2 + a 2 = a 2

Înlocuind în expresia lui M 1 se obţine:

ai + ak
M 1 = Fa 2 = Fai + Fak
a 2
Se calculează momentul rezultant al sistemului de forțe:
3
M O =  M O ( Fi ) + M 1 = Fai + 2 Fa j + 2 Fak
i =1

Deci torsorul sistemului de forțe față de punctul O are expresia:

42
 
 R = 2 Fi + F j − 2 F k
( )
TO Fi 
 M O = Fai + 2 Fa j + 2 Fak

b) Pentru a stabili expresia torsorului față de punctul A, se folosesc proprietățile
torsorului la schimbarea originii acestuia. Astfel, se va obține:

 R = 2 Fi + F j − 2 F k
( )
TA F i 
 M A = M O − OA  R


i j k
OA  R = a 3a a = −7 Fai + 4 Fa j − 5Fak
2F F -2 F

(
M A = M O − OA  R = Fai + 2 Fa j + 2 Fak − −7 Fai + 4 Fa j − 5Fak )
M A = 8Fai − 2 Faj + 7 Fak
Deci torsorul sistemului de forțe față de punctul A are expresia:
 R = 2 Fi + F j − 2 F k
( )
TA Fi 
 M A = 8Fai − 2 Faj + 7 Fak

c) Torsorul minim al sistemului de forțe se determină folosind expresia:

 R = 2 Fi + F j − 2 F k

Tmin ( )
Fi 
M min =
MO R
R
 2
 R

( )(
M O  R = Fai + 2 Fa j + 2 Fak 2 Fi + F j − 2 F k = )
= ( Fa )( 2 F ) + ( 2 Fa )( F ) + ( 2 Fa )( −2 F ) = 0

R = ( 2 F ) + ( F ) + (−2 F ) 2 = 9 F 2
2 2 2

MO R
M min = 2
R = 0
R

Deci torsorul minim al sistemului de forțe are expresia:

 R = 2 Fi + F j − 2 F k
Tmin Fi ( )
 M min = 0

43
d) Ecuațiile axei centrale sunt definite de expresiile:

L − yZ + zY M − zX + xZ N − xY + yX
= =
X Y Z
unde X, Y, Z reprezintă proiecțiile vectorului rezultant al sistemului de forțe pe axele
sistemului de coordonate iar L, M, N reprezintă proiecțiile momentului rezultant al
sistemului de forțe calculat față de punctul O pe axele sistemului de coordonate.


 R = 2 Fi + F j − 2 F k = X i + Y j + Z k
( )
TO Fi 
 M O = Fai + 2 Fa j + 2 Fak = Li + M j + N k

În acest caz avem: X = 2F; Y= F; Z=-2F; L=Fa; M= 2Fa; N= 2Fa.
Înlocuind în ecuațiile axei centrale de mai sus, se obține:
Fa + 2 yF + zF 2 Fa − 2 z − 2 x 27 Fa − xF + 2 y  F
= =
2F F −2 F
Egalând prima și a doua fracție, se obține:
Fa + 2 yF + zF 2 Fa − 2 z − 2 x
=  a + 2 y + z = 4a − 4 z − 4 x  4 x + 2 y + 5 z = 3a
2F F
(prima ecuație a axei centrale).
Egalând a doua și a treia fracție, se obține:
Fa + 2 yF + zF 2 Fa − xF + 2 y  F
=  −a − 2 y − z = 2a − x + 2 y  x − 4 y − z = 3a
2F −2 F
( a doua ecuație a axei centrale).
e) Pentru a stabili echivalența sistemului de forțe, este necesar să se observe expresiile
celor doi vectori ai torsorului față de punctul O:

 R = 2 Fi + F j − 2 F k
( )
TO Fi 
 M O = Fai + 2 Fa j + 2 Fak


Atât vectorul rezultant R cât și momentul rezultant M O sunt diferiți de zero, deci

este necesar să se calculeze și produsul scalar dintre cei doi vectori componenți ai
torsorului.

Se observă că M O  R = 0 , așadar sistemul de forţe este format dint-o forţă F egală

cu vectorul rezultant R al sistemului, aplicată într-un punct oarecare de pe axa centrală .

44
 C. Probleme propuse

Pentru sistemele de forțe din tabelul 3.1, se cer:

( )
a) Torsorul sistemului de forțe față de punctul O, TO F i ;

( )
b) Torsorul sistemului de forțe față de punctul A, TA F i ;

( )
c) Torsorul minim al sistemului de forțe, Tmin F i ;

d) Ecuațiile axei centrale;

e) Echivalența sistemului de forțe.

Tabelul 3.1.

Nr. crt. Problema Date

F1 = F 10

F2 = F 13
1
F3 = 2 F

M 1 = Fa

F1 = F 11

F2 = F 2
2
F3 = 2 F

M 1 = Fa 10

45
 F1 = F 29

F2 = F 13
3
F3 = F

M 1 = Fa 5

F1 = F 6

F2 = F 2
4
F3 = F

M 1 = Fa

F1 = F 10

F2 = F 5
5
F3 = F 5

M 1 = Fa 13

F1 = F 13

F2 = F 2
6
F3 = 2 F

M 1 = Fa

46
 F1 = 2 F 5

F2 = F 2
7
F3 = 2 F

M 1 = Fa 2

F1 = F 11

F2 = F 2
8
F3 = 3F

M 1 = Fa 2

F1 = F 6

F2 = 2 F 2
9
F3 = 4 F

M 1 = Fa 2

F1 = F 5

F2 = F 2
10
F3 = F

M 1 = Fa 5

47
 D. Răspunsuri
a)

 R = 3F j
 R = − Fi + 3F j + 5F k
( )
a) TO Fi  ( )
TO Fi 
 M O = −4 Fai + Fa j + 3Fak
 M O = 9 Fai − 6 Fa j + 12 Fak
 R = 3F j
 R = − Fi + 3F j + 5F k
( )
b) TA Fi  ( ) M
b) TA Fi 
= − Fai + Fa j

 M A = −12 Fai + 7 Fa j A

 R = 3F j
c) c) Tmin Fi 
( )
1  R = − Fi + 3F j + 5F k
2  M min = Fa j

Tmin ( )
Fi 
 M min =

33
35
(− Fai + 3Fa j + 5Fak ) x = a

d) A.C.  4a
5 x − 15 y + 10 z = −21a  z = 3
d) A.C. 
−3x − 26 y + 15 z = −57a e) Cazul 4.2.
e) Cazul 4.2.

a) a)

 R = 5Fi + 4 F j  R = Fi + 2 F j
( )
TO Fi  ( )
TO Fi 
 M O = − Fai + 11Fa j − 12 Fak  M O = 3Fa j + 4 Fak
b) b)

 R = 5Fi + 4 F j  R = Fi + 2 F j
( )
TA Fi  ( )
TA Fi 
 M A = 11Fai − 13Fa j  M A = 4 Fai + Fa j + 4 Fak
3  R = 5Fi + 4 F j 4  R = Fi + 2 F j
 c) T F 
( )
c) T ( )
Fi 
( )
( )
39 min i 6
 M min = Fai + 2 Fa j
min
 M min = 5Fai + 4 Fa j

 41 5

 59a  3a
z = z =
d) A.C.  41 d) A.C.  5

 −16 x + 20 y = 48a −2 x + y = −4a

e) Cazul 4.2. e) Cazul 4.2.

48
 a)
a)  R = −4 F j + 5F k
 R = −3F j − F k ( )
TO Fi 
( )
TO Fi   M O = 14 Fai − 7 Fa j − 2 Fak
 M O = − Fai − 3Fa j − 12 Fak b)

 R = −4 F j + 5F k
b)

 R = −3F j − F k ( )
TA Fi 
( )
TA Fi   M A = −9 Fai + 3Faj + 6 Fak
 M A = − Fai − 5Fa j − 6 Fak c)

5
c)
6  R = −4 F j + 5F k

Tmin ( )
Fi 
Tmin ( )
 R = −3F j − F k

Fi 
 M min =

18
41
(
−4 Fa j + 5Fak )
 M min =

21
10
(
−3Fa j − Fak )
−3 y + 9 z = −3a 5 y + 4 z = 14a
 
d) A.C.  33a d) A.C.  43a
 x=  x=
 10  41
e) Cazul 4.2. e) Cazul 4.2.

a)
 R = − Fi + 4 F j + F k
( ) M
a) TO Fi 
= −5Fai − 3Fa j + 3Fak
 R = −2 Fi − 6 F j + 2 F k
( )
TO Fi 

 M O = 8Fai − 2 Fa j + Fak
O

b)
b)
 R = − Fi + 4 F j + F k
TA Fi ( )  R = −2 Fi − 6 F j + 2 F k
( )
 M A = −3Fai − Fa j − 3Fak TA Fi 
 M A = −4 Fai + 2 Fa j + Fak
c)
7 8 c)
 R = − Fi + 4 F j + F k

Tmin ( )
Fi  −2
 R = −2 Fi − 6 F j + 2 F k

 M min = (
− Fai + 4 Fa j + Fak ) Tmin ( )
Fi 
 9  M min =

1
11
(Fai + 3Fa j − Fak )
 x − 4 y + 17 z = 23a
d) A.C.  4 x + 12 y + 40 z = 52a
−2 x − y + 2 z = a d) A.C. 
12 x − 8 y − 12 z = −18a
e) Cazul 4.2.
e) Cazul 4.2.

49
  R = − Fi − 2 F j + F k  R = −2 Fi + 3F j + F k
( ) M
a) TO Fi 
= 13Fai − Fa j
( ) M
a) TO Fi 
= Fa j + 5Fak
 O  O

b) b)

 R = − Fi − 2 F j + F k  R = −2 Fi + 3F j + F k
( )
TA Fi  ( )
TA Fi 
 M A = 5Fai + 3Fa j  M A = Fai + 4 Fa j − 2 Fak
c) c)
9 10
 R = − Fi − 2 F j + F k  R = −2 Fi + 3F j + F k
 
( )
Tmin Fi  −11 ( )
Tmin Fi 
 M min =
 6
(
− Fai − 2 Fa j + Fak )  M min =

4a
7
(
−2 Fi + 3F j + F k )
 x + 2 y + 5 z = 27a 2 x − 3 y + 13z = −2a
d) A.C.  d) A.C. 
2 x − 2 y − 2 z = −13a −6 x − 5 y + 3z = −10a
e) Cazul 4.2. e) Cazul 4.2.

50
 4. CENTRE DE GREUTATE

A. Baza teoretică pe scurt

Se consideră corpul (D) obținut prin alipirea a n domenii Di, având cunoscute
pozițiile centrelor de greutate Ci (prin vectorii de poziție rCi ) și masele mi - fig. 4.1.

Vectorul de poziție al centrului de greutate C al întregului domeniu (D), se determină

cu relația:
n

(m r ) i i
rC = i =1
n (4.1)
 mi
i =1

Fig. 4.1.

În cazul corpurilor omogene, relația (4.1) poate fi scrisă astfel:

n

 ( rV ) i i
rC = i =1
n (4.2)
Vi =1
i

( x V ) ( y V ) (z V )
n n n

Ci i Ci i Ci i
xC = i =1
n
; yC = i =1
n
; zC = i =1
n (4.3)
Vi =1
i V
i =1
i Vi =1
i

51
Cazuri particulare:
a) Plăci omogene compuse:
n

(r A ) i i
rC = i =1
n (4.4)
 Ai
i =1

( ) ( ) (z )
n n n
xCi Ai yCi Ai Ci Ai
xC = i =1
n
; yC = i =1
n
; zC = i =1
n (4.5)
 Ai
i =1
 Ai
i =1
 Ai
i =1

b) Bare omogene compuse:

n

(r L ) i i
rC = i =1
n (4.6)
Li =1
i

(x L ) ( y ) (z )
n n n

Ci i Ci Li Ci Li
xC = i =1
n
; yC = i =1
n
; zC = i =1
n (4.7)
L
i =1
i L
i =1
i Li =1
i

Pentru simplificarea calculelor, se poate întocmi un tabel de forma:

Coordonatele
Lungimea Li
centrului de
(pentru bare) Produse
Figura greutate al
Nr. Aria Ai
elementului elementului nr i
crt. (pentru plăci)
nr. i xCi Li yCi Li
Volumul Vi zCi Li
(i=1,2,..,n) zCi Ai
xCi yCi zCi (pentru xCi Ai yCi Ai
volume) xCi Vi yCi Vi zCi Vi

1
2
.
.
n
n

i=1

52
Poziția centrului de greutate pentru corpurile omogene uzuale

Tabelul 4.1.
Coordonatele
Denumirea Figura şi sistemul de referinţă
centrului de greutate
Bare omogene

Bară dreaptă omogenă

L
xC =
2
yC = 0

xC = 0
sin 
yC = R


α- radiani

Bară omogenă sub

formă de arc de cerc

xC = 0

yC = 0

53
 xC = 0
2R
yC =


2R
xC =

2R
yC =


Tabelul 4.2.
Coordonatele
Denumirea Figura şi sistemul de referinţă centrului de
greutate
Plăci omogene
b
xC =
2
h
yC =
2
Placă omogenă
dreptunghiulară

54
 b
xC =
3
h
yC =
3

Placă omogenă
triunghiulară

x + x 2 + x3
xC = 1
3
y1 + y2 + y3
yC =
3

xC = 0
2 sin 
yC = R
3 
Placă sub formă
de sector de cerc

α- radiani

55
 xC = 0

yC = 0

xC = 0
4R
yC =
3

4R
xC =
3
4R
yC =
3

Tabelul 4.3.
Coordonatele centrului de
Denumirea Figura şi sistemul de referinţă
greutate
Corpuri omogene

xC = 0

yC = 0
Semisferă
3
zC = R
8

56
 xC = 0

yC = 0

H
zC =
4
Con

xC = 0

yC = 0

H
Piramidă zC =
4

xC = 0

yC = 0

( )
Trunchi de
H R 2 + 2 Rr + 3r 2
zC =
4( R )
con 2
+ Rr + r 2

xC = 0

yC = 0

Trunchi de
zC =
(
H AB + 2 AB Ab + 3 Ab )
piramidă 4 ( AB + AB Ab + Ab )
AB- aria bazei mari
Ab- aria bazei mici

57
 B. Probleme rezolvate

4.1. Să se determine poziția centrului de greutate pentru bara plană omogenă din figura
4.2, în raport cu sistemul de referință xOy indicat.

Fig. 4.2.

Etape de rezolvare a problemei:

1) Se descompune bara compusă indicată în figură în bare simple pentru care se
cunoaște poziția centrului de greutate (bare drepte sau bare sub formă de arc de cerc).
În acest caz vor fi 3 bare simple și anume două arce de cerc și o bară dreaptă.
2) Se marchează centrele de greutate ale fiecărei bare simple: C1, C2, C3,
determinându-se coordonatele acestora față de sistemul de referință ales.
3) Se completează tabelul de mai jos unde xCi și yCi reprezintă coordonata x,
respectiv y a punctului Ci, iar Li este lungimea barei numărul i.

sin
sin  4 = 2a 2  4 = 4 a 2
O1C1 = R  = 2a
  2  
4

2 4a L1 = 2(2a) = 2a
sin
sin  2
O3C3 = R  = 2a  = 2a  = ; 2
   
2

58
  4a 2 2 4a
xC1 = −O1C1 sin =−  =−
4  2 
 4a 2 2 4 a
yC1 = O1C1 cos =  =
4  2 
2(2a)
L1 = = a
4

Nr
Bară xCi yCi Li xCi Li yCi Li
crt
−4a 4a
1 C1 a −4a 2 4a 2
 
2 C2 0 a 2a 0 2a2
4a
3 C3 2a 2a 8a2 4a 2


Σ a ( 3 + 2 ) 4a 2 2a 2 ( 2 + 3 )

3 3
 xCi Li 4a 2
 yCi Li 2a 2 ( 2 + 3)
xC = i =1 = = 0,35a ; yC = i =1 = = 1, 625a
3 a ( 3 + 2 ) 3 a ( 3 + 2 )
 Li  Li
i =1 i =1

4.2. Să se determine poziția centrului de greutate pentru placa plană omogenă din figura
4.3, în raport cu sistemul de referință xOy indicat.

Etape de rezolvare a problemei:

1) Se descompune placa compusă indicată în figură în plăci simple pentru care se
cunoaște poziția centrului de greutate (plăci sub formă de triunghi, dreptunghi sau sector
de cerc). În acest caz vor fi 3 plăci simple și anume 1- semicerc (se scoate)., 2-
dreptunghi, 3- triunghi;
2) Se marchează centrele de greutate ale fiecărei plăci bare simple: C1, C2, C3,
determinându-se coodonatele acestora față de sistemul de referință ales.

59
 3) Se completează tabelul de mai jos unde xCi și yCi reprezintă coordonata x,
respectiv y a punctului Ci, iar Ai aria plăcii numărul i.

Fig. 4.3.

Nr.
Placă xCi yCi Ai xCi Ai yCi Ai
crt
4a 4a −9a 2
1 C1 −9a3 −9a3
  4
2 C2 1,5a 3a 18a 2 27a3 54a3

3 C3 4a 2a 9a 2 36a3 18a3
 
Σ 9a 2  3 −  54a3 63a3
 4


sin
2 sin  2 4 = 2a 2  4 = 4 a 2
O1C1 = R =  3a 
3  3  2  
4
 4a
xC1 = O1C1 cos =
4 

 ( 3a )
2
 4a 9a 2
yC1 = O1C1 sin = A1 = =
4  ; 4 4

60
 3a 6a
xC3 = 3a + = 4a ; yC2 = = 2a
3 3

Observație: Deoarece placa numărul 1 lipsește, aria acesteia A1 se pune în tabel cu

semnul "– " în față.

3
 xCi Ai 54a3
xC = i =1 = = 2, 709a
3 2 
 Ai 9a  3 − 
 4
i =1

3
 yCi Ai 63a3
yC = i =1 = = 3,161a
3 2 
 Ai 9a  3 − 
 4
i =1

C. Probleme propuse

Să se determine poziția centrului de greutate pentru barele plane omogene din

tabelul 4.4, în raport cu sistemele de referință indicate în fiecare caz.
Tabelul 4.4.

1 2

3 4

61
5 6

7 8

9 10

62
 Să se determine poziția centrului de greutate pentru plăcile plane omogene din
tabelul 4.5, în raport cu sistemele de referință indicate în fiecare caz.
Tabelul 4.5.

1 2

3 4

5 6

7 8

63
 9 10

Răspunsuri

Tabelul 4.4.

xC = 1,55a xC = 2,17a xC = 3,81 a xC = 2,10 a xC = 0,35 a

1 2 3 4 5
yC = -0,21 a yC = -1,09 a yC = 0,98 a yC = 0,96 a yC = 2,47 a
xC = 1,88 a xC = 2,80 a xC = 0,12 a xC = 2,10 a xC = 1,23 a
6 7 8 9 10
yC = 0,007 a yC = 1,19 a yC = 0,96 a yC = 0,48 a yC = 3,68 a

Tabelul 4.5.

xC = 2,77a xC = 2,27a xC = 4,58 a xC = 4,93 a xC = 2,55 a

1 2 3 4 5
yC = 1,36 a yC = 1,64 a yC = 1,08 a yC = 2,27 a yC = 0,90 a
xC = 2,15 a xC = 4,17 a xC = 1,63 a xC = 3,33 a xC = 3,22 a
6 7 8 9 10
yC = 2,7 a yC = 1,92 a yC = 2,36 a yC = 2,40 a yC = 5,92 a

64
 5. ECHILIBRUL SOLIDULUI RIGID

A. Baza teoretică pe scurt

Condiţia necesară şi suficientă pentru ca un solid rigid liber asupra căruia

acționează un sistem de forțe să fie în echilibru este ca torsorul sistemului de forţe,
calculat în raport cu orice punct al solidului rigid să fie nul.
 n
 R =  Fi = 0

( )
TO Fi 
i =1
n (5.1)

 M O =  M O Fi = 0 ( )
 i =1

Proiectând relațiile vectoriale (5.1) pe axele sistemului de referință, se obțin 3

ecuații de proiecție și 3 ecuații de moment:

 L =  ( yi Fiz − zi Fiy )= 0
n
 n

 X =  Fix = 0 a) d)
 i =1  i =1

  n
M O = 0   M =  ( zi Fix − xi Fiz )= 0
n
R = 0  Y =  Fiy = 0 b) e) (5.2)
 i =1  i =1

 
 N =  ( xi Fiy − yi Fix ) = 0
n n

 Z =  Fiz = 0 c) f)
 i =1  i =1

În cazul unui sistem de forțe coplanare (care au suporturile cuprinse, de exemplu, în

planul xOy), din cele 6 ecuații de echilibru, rămân doar 3 și anume:
 n



X =  i =1
Fix = 0 a)
R =0 n
Y = F = 0
 i =1
iy b) (5.3)

M O = 0  N =  ( xi Fiy − yi Fix ) = 0 c)
n

i =1

Condiţia necesară şi suficientă pentru ca un solid rigid legat acţionat de un sistem

de forțe să fie în echilibru este ca torsorul sistemului de forțe (atât forţe efectiv aplicate
cât şi de legătură) care acţionează asupra solidului rigid, să fie nul într-un punct.
 n m

 R =  F i
a
+  Fjl = R a + R l = 0
 i =1 j =1
TO ( Fi a , Fjl )  n m
(5.4)
M O =
 
i =1
M O ( Fi a ) +  M O ( Fjl ) = 0
j =1

65
 La aceste condiții de natură statică, se adaugă, după caz, condițiile de natură
geometrică și/sau fizică.

Reprezentarea principalelor tipuri de legături caracteristice solidelor rigide acționate

de sisteme de forțe coplanare
Denumirea legăturii Reprezentarea grafică Reacțiuni
N Forța de legătură normală
Reazem simplu
care are direcția
punctiform fără N perpendiculară pe cele două
frecare
linii paralele ale reazemului.

V
Două forțe care au
Articulație plană
H suporturile perpendiculare
fără frecare
între ele.

V Două forțe care au

suporturile perpendiculare
H între ele și un moment
Încastrare plană
perpendicular pe planul în
care se găsesc forțele de
M legătură.

B. Probleme rezolvate

5.1. Să se determine forțele de legătură din punctele A și B pentru bara plană din figura
5.1.

Fig. 5.1.

66
Rezolvare

Se identifică tipurile de legături și se înlocuiesc cu forțele de legătură

corespunzătoare, ca în figura 5.2.
În punctul A există o legătură de tip articulație, deci se vor introduce două forțe
având direcțiile perpendiculare între ele. Pentru simplificarea calculelor, vom pune o
forță pe verticală VA și o forță pe orizontală HA. În punctul B există o legătură tip reazem
simplu punctiform, deci vom pune o singură forță având suportul perpendicular pe cele
două linii paralele ale reazemului, în acest caz pe verticală - VB.
Observație: Sensul reacțiunilor nu este cunoscut înainte de rezolvarea problemei.
Astfel, pentru fiecare forță de legătură se va pune un sens aleatoriu, urmând ca pe baza
calculelor să se constate dacă este corect sau nu. Dacă mărimea unei forțe rezultă din
calcule ca fiind negativă, înseamnă că sensul presupus inițial nu este cel corect. În
această situație, se schimbă sensul forței respective, iar mărimea acesteia se va
considera apoi cu semnul "+".

Fig. 5.2.

Pe zona AB avem o sarcină distribuită liniar, având valoarea maximă egală cu 2q.
Aceasta se va înlocui cu o forță echivalentă Fe care se aplică în centrul de greutate al
triunghiului corespunzător sarcinii distribuite (adică la distanța a față de punctual B) și a
cărei intensitate se calculează ca fiind aria acestui triunghi).
3a  2q
Fe = = 3qa
2
Pentru o rezolvare cât mai ușoară a problemei din punct de vedere matematic, se vor
scrie ecuații de echilibru în care să apară câte o singură necunoscută.

67
 Se observă că pe orizontală, singura necunoscută care apare este HA, deci vom scrie
ecuație de proiecție de forțe pe direcție orizontală:
n

 pr. oriz. = 0
i =1
 8qa − H A − 2qa = 0  H A = 6qa

Se știe că momentul unei forțe față de un punct este zero dacă forța respectivă trece
prin acel punct. Așadar, dacă se scrie ecuație de moment față de punctul A,
necunoscutele VA și HA nu vor da moment, deci singura necunoscută care va apărea în
ecuație va fi VB.
n

 mom.A = 0
i =1
 3qa  2a + 2qa  4a − VB  3a − 2qa 2 = 0  VB = 4qa

În ecuațiile de moment, vom considera momentele forțelor care rotesc în sens orar
cu semnul "+", iar cele care rotesc în sens antiorar cu semnul "-".
Se va scrie ecuație de moment față de punctul B.
n

 mom.B = 0
i =1
 VA  3a − 3qa  a − 2qa 2 + 2qa  a = 0  VA = qa

Verificare:
Se va utiliza ecuația de proiecție de forțe pe direcție verticală, pentru verificarea
calculelor.
n

 pr. vert. = 0
i =1
 VA − 3qa + VB − 2qa = 0  qa − 3qa + 4qa − 2qa = 0 ( corect )

5.2. Să se determine reacțiunile din punctul A pentru bara plană din figura 5.3.

Fig. 5.3.

68
Rezolvare

Pentru rezolvarea problemei, se procedează în mod similar ca la problema precedentă,

doar că în acest caz, în punctul A există o legătură tip încastrare, deci reacțiunile vor fi
două forțe având suporturile cuprinse în planul barei, perpendiculare între ele și un
moment orientat după o direcție perpendiculară pe planul în care se află bara. Și în
această situație s-au considerat forțele de legătură pe orizontală, respectiv pe verticală,
iar sensurile reacțiunilor au fost puse aleatoriu.
n

 pr. oriz. = 0
i =1
 H A − 3qa + qa = 0  H A = 2qa

 pr. vert. = 0
i =1
 VA − 2qa + qa = 0  VA = qa

 mom.A = 0
i =1
 −2qa  3a + 2qa 2 + qa  2a + M A = 0  M A = 2qa 2

Pentru verificare, se va utiliza o ecuație de moment scrisă în raport cu un punct

oarecare B.

Fig. 5.4.

Verificare:

 mom.B = 0
i =1
 2qa 2 + 2qa  a − qa  2a − VA  4a + M A = 0

 2qa 2 + 2qa 2 − 2qa 2 − 4qa 2 + 2qa 2 = 0 (corect)

5.3. Să se determine reacțiunile din punctele A și B pentru cadrul plan din figura 5.5.

69
 Fig. 5.5.

Rezolvare

Se identifică tipurile de legături și se înlocuiesc cu forțele de legătură

corespunzătoare, ca în figura 5.6.

Fig. 5.6.

În punctul A există o legătură tip reazem simplu punctiform, deci vom pune o
singură forță având suportul perpendicular pe cele două linii paralele ale reazemului, în
acest caz pe orizontală - HA. În punctul B există o legătură de tip articulație, deci se vor
introduce două forțe având direcțiile perpendiculare între ele. Pentru simplitatea
calculelor, vom pune o forță pe verticală VB și o forță pe orizontală HB.

70
 Se observă că pe verticală, singura necunoscută care apare este VB, deci vom scrie
ecuație de proiecție de forțe pe direcție verticală:
n

 pr. vert. = 0
i =1
 VB − 2qa − 4qa = 0  VB = 6qa

Scriind ecuație de moment față de punctul B, necunoscutele VB și HB nu vor da

moment, deci singura necunoscută care va apărea în ecuație va fi HA.
n

 mom.B = 0
i =1
 H A  2a − 4qa  2a + 2qa  a − qa 2 − 3qa  a = 0  H A = 5qa

Se va scrie în continuare ecuație de moment față de punctul A.

n

 mom.A = 0
i =1
 H B  2a − 6qa  4a − qa 2 + 3qa  a + 2qa  5a + 4qa  2a = 0  H B = 2qa

Verificare:
Se va utiliza ecuația de proiecție de forțe pe direcție orizontală, pentru verificarea
calculelor.
n

 pr. oriz. = 0
i =1
 H A − 3qa − H B = 0  5qa − 3qa − 2qa = 0 ( corect )

C. Probleme propuse

Să se calculeze valorile reacțiunilor pentru barele simplu rezemate din tabelul 5.1. mai
jos, în funcție de q și a.

Tabelul 5.1.

1 2

3 4

71
5 6

7 8

9 10

Să se calculeze valorile reacțiunilor pentru cadrele din tabelul 5.2, în funcție de q și a.

Tabelul 5.2.

1 2

3 4

72
 5 6

7 8

9 10

D. Răspunsuri
Tabelul 5.1.
1 14qa 11qa 2 14qa 6qa
VA = ; VB = H A = 5qa VA = ; VB = ; H B = 3qa
5 5 5 5
3 VA = 3qa ; VB = 2qa ; H A = 2qa 4 19qa 23qa
VA = ; VB = ; H B = 2qa
6 6
5 qa qa 6 VA = 3qa ; M A = 7 qa 2 ; H A = qa
VA = ; VB = ; H A = 4qa
5 5
7 VA = 4qa ; M A = 6qa 2 ; H A = qa 8 VA = 7 qa ; M A = 15qa 2 ; H A = 4qa

9 VA = 2qa ; M A = 15qa 2 ; H A = qa 10 VA = 2qa ; M A = 8qa 2 ; H A = qa

73
Tabelul 5.2.
13qa 7qa 8qa 10qa
1 VA = ; VB = ; H A = 2qa 2 VA = ; VB = ; H A = 3qa
5 5 3 3
17qa 13qa 14qa 2qa
3 VA = ; VB = ; H A = qa 4 VA = ; VB = ; H B = 2qa
5 5 3 3
5 VA = 4qa ; H B = 3qa ; H A = 0 6 VA = 2qa ; VB = 2qa ; H B = 2qa

4qa 20qa 8qa 4qa

7 VA = ; VB = ; H A = qa 8 VA = ; VB = ; H B = 2qa
3 3 3 3
3qa 11qa
9 VA = 5qa ; VB = 4qa ; H A = qa 10 VA = ; VB = ; H B = 3qa
2 2

74
 6. ECHILIBRUL SISTEMELOR DE CORPURI

A. Baza teoretică pe scurt

Metode folosite în studiul echilibrului sistemelor de corpuri

Pentru rezolvarea problemelor referitoare la echilibrul sistemelor de corpuri, se pot

folosi cele trei metode prezentate în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1.

Metoda
Enunț Avantaje Dezavantaje
utilizată

Dacă un sistem de corpuri se află Permite Numărul

în echilibru, atunci fiecare corp determinarea mare de
din componența sa se află la tuturor ecuații care
Metoda
rândul său în echilibru, sub necunoscutelor trebuie să fie
izolării
acțiunea forțelor exterioare și problemei scrise.
corpurilor interioare care îi sunt aplicate (diferiți parametri
numai acestuia. sau forțe de
legătură).

Dacă un sistem de corpuri se află Se pot determina Nu se pot

în echilibru atunci și subsisteme anumiţi parametri determina
ale acestuia formate din două sau sau forţe de forțele de
mai multe corpuri, se află la legătură prin legătură
Metoda
rândul lor în echilibru sub acțiunea scrierea unui dintre
echilibrului
forțelor exterioare și interioare număr mult mai corpurile
părților care acționează asupra acestora, mic de ecuaţii care
ignorându-se forțele de legătură decât în cazul alcătuiesc un
dintre corpurile ce fac parte din metodei izolării subsistem.
fiecare subsistem. corpurilor.

75
 Dacă un sistem de corpuri se află Se pot determina Nu se pot
în echilibru atunci el poate fi anumiţi parametri determina
considerat ca un solid rigid în de echilibru forțele de
echilibru, având legăturile şi/sau anumite legătură
exterioare inițiale. forţe de legătură interioare.
exterioare.

Se pot verifica
Metoda
calculele atunci
solificării
când
necunoscutele
problemei au fost
determinate prin
celelalte metode.

B. Probleme rezolvate

6.1. Pentru cadrul cu trei articulaţii din figura 6.1, să se determine valorile forțelor de
legătură din A, B și C.

Fig. 6.1.

76
Rezolvare

Pentru rezolvarea cât mai simplă a problemei, se izolează mai întâi cele două
corpuri ca în figura 6.2.

Fig. 6.2.

Se constată că pe corpul B-C, articulațiile B și C se află pe aceeași verticală,

deci, pentru a avea câte o singură necunoscută, se pot scrie următoarele ecuații:
B −C
 n 
  mom.B  = 0  qa  4a − H C  3a + qa 2 = 0  H C = 1, 66qa
 i =1 

B −C
 n 
  mom.C  = 0  qa  a − H B  3a + qa 2 = 0  H B = 0, 66qa
 i =1 

Verificare:

B −C
 n 
  pr. oriz.  = 0  H B + qa − H C = 0  0, 66qa + qa − 1, 66qa = 0 ( corect )
 i =1 

Se scriu ecuațiile de echilibru pe corpul A-C.

A−C
 n 
  mom. A  = 0  −qa  2a + 4qa  a + 1, 66qa  2a − VC  3a = 0  VC = 1, 78qa
 i =1 

A−C
 n 
  pr. oriz.  = 0  1, 66qa − qa − H A = 0  H A = 0, 66qa
 i =1 

77
 A−C
 n 
  pr. vert.  = 0  1, 78qa + VA − 4qa = 0  VA = 2, 22qa
 i =1 

Pentru determinarea forței de legătură VB se scrie ecuația de proiecție pe verticală pe

corpul B-C.

B −C
 n 
  pr. vert.  = 0  −1, 78qa + VB = 0  VB = 1, 78qa
 i =1 

Pentru verificarea calculelor, se pot scrie ecuațiile de proiecție pe întregul sistem,

utilizând metoda solidificării (fig. 6.3).

Fig. 6.3.

A− B −C
 n 
  pr. oriz.  = 0  1, 66qa − qa − 0, 66qa = 0 (corect)
 i =1 

A− B −C
 n 
  pr. vert.  = 0  2, 22qa + 1, 78qa − 4qa = 0 (corect)
 i =1 

78
 6.2. Pentru cadrul cu trei articulații din figura 6.4, să se determine valorile
forțelor de legătură din A, B și C.

Fig. 6.4.
Rezolvare
Se utilizează metoda solificării - fig. 6.5 - pentru a determina forțele de legătură VA
și VB.

Fig. 6.5.
A− B −C
 n 
  mom. A  = 0  −2qa  4a + qa  a + 4qa  4a + qa  2a − VB  5a − qa 2 = 0  VB = 2qa
 i =1 
A− B −C
 n 
  mom.B  = 0  −2qa  4a − qa  4a − 4qa  a + qa  2a + VA  5a − qa 2 = 0  VA = 3qa
 i =1 
Verificare:
A− B −C
 n 
  pr. vert.  = 0  VA − 4qa − qa + VB = 0  3qa − 5qa + 2qa = 0 ( corect )
 i =1 

79
 Se izolează corpurile, rupând articulația din C și înlocuind-o cu forțele de legătură
corespunzătoare – fig. 6.6.

Fig. 6.6.

A−C
 n 
  mom.C  = 0  3qa  2a − qa 2 − 2qa  a − qa  a − H A  3a = 0  H A = 0, 67qa
 i =1 
A−C
 n 
  pr. oriz.  = 0  0, 67qa + H C − 2qa = 0  H C = 1,33qa
 i =1 
A−C
 n 
  pr. vert.  = 0  3qa − VC − qa = 0  VC = 2qa
 i =1 
Forța de legătură orizontală HB se poate determina din ecuație de proiecție pe
direcție orizontală aplicând metoda solificării:
A− B −C
 n 
  pr. oriz.  = 0  0, 67 qa + qa − 2qa + H B = 0  H B = 0,33qa
 i =1 
Pentru verificarea calculelor, se vor scrie ecuațiile de proiecție pe direcție orizontală
și pe verticală pe corpul BC.
Verificare:
A−C
 n 
  pr. oriz.  = 0  H B − H C + qa = 0  0,33qa − 1,33qa + qa = 0 (corect)
 i =1 

A−C
 n 
  pr. vert.  = 0  VB + VC − 4qa = 0  2qa + 2qa − 4qa = 0 (corect)
 i =1 

80
 6.3. Pentru cadrul cu trei articulaţii din figura 6.7, să se determine valorile
forțelor de legătură din A, B și C.

Fig. 6.7.

Rezolvare

Se scrie o ecuație de moment față de punctul B pe întregul sistem de corpuri,

aplicând metoda solidificării – fig. 6.8.

Fig. 6.8.

A − B −C
 n 
  mom.B  = 0  −qa  3a − 6qa  3a + 2qa  a − qa  a + VA  4a + H A  2a + qa 2 = 0
 i =1 
 4VA + 2 H A = 19qa (a)

81
 Se separă cele două corpuri ca în figura 6.9 și se o scrie ecuație de moment față de
punctul C pe corpul A-C.

Fig. 6.9.

A−C
 n 
  mom.C  = 0  −4qa  2a + VA  2a − H A  a = 0  2VA − H A = 8qa (b)
 i =1 

Rezolvând sistemul format din ecuațiile (a) și (b), se determină necunoscutele VA și

HA, obținându-se VA = 4,375qa și HA = 0,75qa.

Se scriu ecuațiile de proiecție pe orizontală și pe verticală, pe corpul AC.

A−C
 n 
  pr. oriz.  = 0  0, 75qa + H C − qa = 0  H C = 0, 25qa
 i =1 
A−C
 n 
  pr. vert.  = 0  4,375qa − VC − 4qa = 0  VC = 0,375qa
 i =1 

Pentru verificare, se scriu ecuațiile de proiecție pe orizontală și pe verticală, pe

corpul BC.
B −C
 n 
  pr. oriz.  = 0  1, 25qa − 0, 25qa − qa = 0 (corect)
 i =1 

B −C
 n 
  pr. vert.  = 0  3, 625qa + 0,375qa − 2qa − 2qa = 0 (corect)
 i =1 

82
 C. Probleme propuse

Să se calculeze valorile forțelor de legătură din A, B și C, pentru cadrele din

tabelul 6.2, în funcție de q și a.

Tabelul 6.2.

1 2

3 4

5 6

7 8

83
 9 10

D. Răspunsuri
Tabelul 6.2.

VA = 1,5qa ; VB = 3,5qa VA = 2,5qa ; VB = 2,5qa VC = 1,5qa

1 VC = 1,5qa 2 H A = 0,625qa ; H B = 1,375qa ;
H A = qa ; H B = 0 ; HC = qa HC = 0,625qa

VA = 3,167qa ; VB = 3,833qa
VA = 6, 667 qa ; VB = 1,667qa
VC = 3,833qa
3 4 VC = 5, 667 qa H A = 0,75qa ;
H A = 2,5qa ; H B = 1,5qa ;
H B = 3,75qa ; HC = 2,75qa
H C = 3,5qa
VA = 3qa ; VB = 2qa VC = 0
VA = 2qa ; VB = 2qa VC = 0
5 H A = 0,5qa ; H B = 1,5qa ; 6
H A = qa ; H B = 0 ; HC = qa
H C = 0,5qa
VA = 3,818qa ; VB = 1,182qa VA = 0, 2qa ; VB = 4, 2qa
VC = 0,182qa VC = 2, 2qa
7 8
H A = 1,727qa ; H B = 0,727qa ; H A = 1, 4qa ; H B = 0, 6qa ;
HC = 1, 273qa HC = 1, 4qa
VA = 4, 625qa ; VB = 2,375qa VA = 0, 778qa ; VB = 3, 222qa
VC = 3, 625qa VC = 1, 222qa
9 10
H A = 0, 25qa ; H B = 2,75qa ; H A = 1,667qa ; H B = 0,333qa ;
HC = 2,75qa HC = 0,667qa

84
 7. GRINZI CU ZĂBRELE

A. Baza teoretică pe scurt

În cadrul calculului static al grinzilor cu zăbrele, necunoscutele problemei sunt

reprezentate de forțele de legătură exterioare și eforturile din bare. Pentru determinarea
acestora, se pot folosi metodele de calcul prezentate în figura 7.1, care derivă din
metodele utilizate în cadrul sistemelor de corpuri.
Metoda izolării nodurilor - derivă din metoda izolării corpurilor și constă în
izolarea fiecărui nod al grinzii, secționând toate barele care converg în acesta, punând
astfel în evidență eforturile secționale corespunzătoare. De asemenea, dacă în nodul
respectiv, apar legături exterioare, se înlocuiesc și acestea cu forțele de legătură
corespunzătoare. Dacă sunt forțe efectiv aplicate, se iau în considerație și acestea.
Problema se reduce astfel la condiții de echilibru pentru sisteme de forțe concurente,
scriindu-se pentru fiecare nod câte două (în cazul grinzilor cu zăbrele plane), respectiv
trei (în cazul grinzilor cu zăbrele spațiale) ecuații de proiecții de forțe.
Sistemul general va conține un număr de 2n (în plan), respectiv 3n (în spațiu)
ecuații cu b+3, respectiv b+6 necunoscute.
Pentru rezolvarea mai ușoară a problemei, este necesar să se utilizeze în prima fază
metoda solidicării pentru a determina forțele de legătură exterioare.
Etape de rezolvare prin metoda izolării nodurilor în cazul unei grinzi cu zăbrele
plane:
-se determină forțele de legătură exterioare prin metoda solidificării;
-se izolează prima dată un nod în care converg două bare, determinându-se prin
ecuații de proiecție de forțe eforturile din aceste bare;
-se merge din aproape în aproape, izolând câte un nod în care converg două bare în
care eforturile sunt necunoscute (vecin cu cele precedente care au fost izolate);
-ultimele două noduri conțin trei ecuații de verificare deoarece trei dintre
necunoscute și anume forțele exterioare de legătură au fost determinate prin metoda
solidificării.
Această metodă prezintă avantajul că permite determinarea tuturor necunoscutelor
problemei (forțe de legătură exterioare și eforturi secționale).

85
 Dezavantajul metodei este acela că nu permite verificarea pe parcurs a calculelor,
aceasta putându-se realiza abia la sfârșit când se scriu ultimele ecuații. Dacă se constată
că ecuațiile de verificare nu sunt îndeplinite, nu se știe unde anume s-a greșit, fiind
necesar să se reia calculul de la prima ecuație.
Metoda secțiunilor - se bazează pe metoda echilibrului părților și constă în
secționarea grinzii cu zăbrele cu un plan imaginar, în două părți complet separate,
introducând eforturile în barele secționate.
Observație: În cazul grinzii cu zăbrele plane, secțiunea trebuie să taie cel mult trei
bare neconcurente în același nod, în care eforturile sunt necunoscute, astfel încât
numărul de necunoscute să fie egal cu numărul de ecuații de echilibru pentru un solid
rigid în plan, adică trei.
Această metodă se foloseşte în cazurile în care nu interesează eforturile din toate
barele grinzii, ci numai din anumite bare.
Etape de rezolvare prin metoda secțiunilor în cazul unei grinzi cu zăbrele plane:
-se determină forțele de legătură exterioare prin metoda solidificării;
-se secționează grinda cu o secțiune care să îndeplinească condițiile prezentate
anterior;
-pentru una dintre cele două părți obținute în urma secționării, se scriu trei ecuații de
echilibru.

Fig. 7.1.

86
 Observație: Pentru rezolvarea matematică mai ușoară a problemei, este necesar să
se scrie ecuațiile de echilibru astfel încât să apară în fiecare ecuație câte o singură
necunoscută. Pentru aceasta, se scrie ecuație de moment față de punctul unde se
intersectează suporturile a două eforturi necunoscute, determinându-l astfel pe cel de al
treilea. Dacă două eforturi sunt paralele, cel de al treilea se determină folosind ecuaţia
de proiecţie de forțe după direcţia perpendicularei comune la cele două eforturi.

B. Probleme rezolvate

Să se determine eforturile din barele grinzii cu zăbrele din figura 7.2.

Fig. 7.2.

Rezolvare
Se verifică mai întâi condiția de nedeformabilitate geometrică, adică dacă între numărul
de bare b și numărul de noduri n există relația:
b=2n-3
Se observă că există 7 noduri și 11 bare, deci se verifică această condiție.
Se determină forțele de legătură exterioare, folosind metoda solidificării.
n

 pr. vert. = 0
i =1
 V7 − F − F = 0  V7 = 2 F

 mom.1 = 0  F  3a + F  2a − H
i =1
7  a = 0  H 7 = 5F

 mom.7 = 0  F  2a + 3F  a + F  3a − H
i =1
1  a = 0  H1 = 8 F

87
Verificare:
n

 pr. oriz. = 0
i =1
 H 7 + 3F − H1 = 0  5F + 3F − 8F = 0 (corect)

În continuare, se utilizează metoda secțiunilor, utilizând secțiunea I-I ca în figura

7.3.

Fig. 7.3.
Se izolează partea din stânga secțiunii I-I, punând în evidență cele trei eforturi din
barele care au fost secționate și se scriu trei ecuații de echilibru.
Se scrie ecuație de moment în nodul 2 unde se intersectează barele 1-2 și 7-2,
putându-se determina astfel efortul din bara 7-6.
n

 mom.2 = 0  − N
i =1
7 −6  a − 5 F  a + 2 F  a = 0  N 7 − 6 = − 3F

88
Se scrie ecuație de moment în nodul 7 unde se intersectează barele 7-2 și 7-6, putându-
se determina astfel efortul din bara 1-2.
n

 mom.7 = 0  N
i =1
1− 2  a − 8F  a = 0  N1−2 = 8F

Deoarece barele orizontale 7-6 și 1-2 sunt paralele, se va scrie ecuație de proiecție
pe direcția perpendiculară pe acestea, adică pe verticală.
n

 pr. vert. = 0
i =1
 2 F + N 7 −2 sin 45o = 0  N 7 −2 = −2 F 2

Pentru verificarea calculelor, se poate scrie ecuație de proiecție pe orizontală:

n

 pr. oriz. = 0
i =1
 N 7 −6 + N1−2 + N7 −2 cos 45o + 5F − 8F = 0

 −3F + 8F − 2 F + 5F − 8F = 0 (corect)

Se utilizează metoda secțiunilor, utilizând secțiunea II-II ca în figura 7.3.

Se izolează partea din dreapta secțiunii II-II, punând în evidență cele trei eforturi din
barele care au fost secționate și se scriu trei ecuații de echilibru.
Se scrie ecuație de moment în nodul 6 unde se intersectează barele 3-6 și 5-6,
putându-se determina astfel efortul din bara 3-2.
n

 mom.6 = 0  − N
i =1
3− 2  a + F  a + F  2 a + 3 F  a = 0  N 3− 2 = 6 F

Se scrie ecuație de moment în nodul 3 unde se intersectează barele 3-2 și 3-6,

putându-se determina astfel efortul din bara 5-6.
n

 mom.3 = 0  N
i =1
5− 6  a + F  a = 0  N 5−6 = − F

 pr. vert. = 0
i =1
 F + N3−6 sin 45o + F = 0  N 3−6 = −2 F 2

Pentru verificarea calculelor, se poate scrie ecuație de proiecție pe orizontală:

n

 pr. oriz. = 0
i =1
 N5−6 + N3−2 + N3−6 cos 45o − 3F = 0

 − F + 6 F − 2 F − 3F = 0 (corect)
Se izolează nodul 4 și se scriu ecuațiile de proiecție pe orizontală și pe verticală.

89
 n
 pr. vert. = 0  − N 4−5 sin 45 − F = 0  N 4−5 = − F 2
 i =1
(nodul 4)  n
 pr. oriz. =0  − N − N cos 45 + 3F = 0  N = 4 F

i =1
4 −3 4 −5 4 −3

Se izolează nodul 6 și se scriu ecuațiile de proiecție pe orizontală și pe verticală.

n
 pr. vert. = 0  N 6− 2 + N 6−3 sin 45 = 0  N 6−2 = 2 F
 i =1
(nodul 6)  n
 pr. oriz. =0  N + N cos 45 − N = 0  − F − 2 F + 3F = 0 (corect)

i =1
6 −5 6 −3 6−7

Se izolează nodul 7 și se scriu ecuațiile de proiecție pe orizontală și pe verticală.

n
 pr. vert. = 0  N 7 −1 + N 7 −2 sin 45 + 2 F = 0  N 7 −1 = 0
 i =1
(nodul 7)  n
 pr. oriz. =0  N + N cos 45 + 5F = 0  −3F − 2 F + 5F = 0 (corect)

i =1
7 −6 7−2

C. Probleme propuse

Să se calculeze valorile eforturilor axiale din barele indicate ale grinzilor cu zăbrele
plane din tabelul 7.1, în funcție de F și a.

Tabelul 7.1.

1 2

3 4

90
5 6

7 8

9 10

D. Răspunsuri

1 N2−3 = −3F ; N 2 −5 = 0 ; N6−5 = 5F ; N6−1 = 5F

2 N 2 −3 = 0 ; N 3−5 = F 2 ; N4−5 = 5F ; N 6−5 = 7 F
3 N 4−3 = 3F 2 ; N2−1 = −3F ; N2−4 = 0 ; N6−1 = −1,5F
4 N2−3 = −4F ; N 3−6 = 3F 2 ; N6−5 = 3F ; N6−1 = 4F
−4 F −F 2 8F
5 N2−1 = 2F ; N 2−3 = ; N 6 −3 = ; N 6 −5 =
3 3 3
6 N 2 − 3 = − F ; N 3− 6 = 2 F 2 ; N6−5 = 3F ; N6−1 = 8F
7 N2−3 = 7 F ; N3−4 = 5F ; N 3−1 = −2 F 2 ; N 6−1 = 0
8 N2−3 = 6F ; N 6−1 = − F 2 ; N 6−3 = 2 F 2 ; N6−5 = −3F
9 N2−1 = 3F ; N1−6 = 2F ; N 6 − 4 = 0 ; N 4−5 = −6 F 2
10 N2−1 = −2F ; N 2 −3 = 0 ; N 2−5 = −2 F 2 ; N 6−5 = 4 F

91
92
 BIBLIOGRAFIE

1. Buchholtz N.N., Culegere de probleme de mecanică raţională, Editura Tehnică,

1952
2. Huidu T., Popa Al., Marin C., Culegere de probleme şi teme aplicative de
mecanică. Statica., Editura Macrie, Târgovişte, 2001
3. Marin C., Huidu T., Mecanică, Editura Printeh, Bucureşti, 1999
4. Popa Al., Eparu I., Rusu L., Teme aplicative de mecanică - Statica, Editura
Universității din Ploiești, 2001
5. Popa Al., Pupazescu Al., Tănase M., Lucrări experimentale de mecanică,
Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2017
6. Pupăzescu Al., Mecanică teoretică şi Rezistenţa materialelor, vol I, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2004
7. Rusu L., Elemente de mecanică și rezistența materialelor, Editura Universităţii
Petrol-Gaze din Ploieşti, 2013
8. Tănase M., Mecanică teoretică. Note de curs și aplicații, Editura Universităţii
Petrol-Gaze din Ploieşti, 2021.

93