Sunteți pe pagina 1din 20

Marimi scalare si vectoriale

Proprietatile corpurilor pot fi calitative si cantitative.


Marimiele fizice caracterizeaza proprietalie cantitative ale corpurilor.
Marimile fizice pot fi: fundamentale sau derivate. Marimile fizice derivate se
definesc cu ajutorul relatiilor fizice sau a legilor in functie de marimie
fundamentale (ex: kilogram, secunda, metrul,etc).
Marimile fizice pot fi scalare si vectoriale.

Marimi fizice scalare


Marimile scalare sunt marimile caracterizate complet printr-un numar pozitiv
sau negativ.
ex: masa, densitatea, volumul, temperatura, caldura, etc.

Vectori
Marimile vectoriale (vectorii) sunt marimile complet caracterizate de modul
(valoare absoluta), de directie si de sens.
Directia si sensul dau orientarea vectorului. Daca una din caracteristilice
vectorului se modifica avem de a face cu un alt vector.
Elementele unui vector: punct de aplicatie, varful vectorului si dreapta suport.
Reprezentarea conventionala a vectorului se face printr-un segment de dreapta
orientat.

Caracteristicile vectorului: valoarea (OA=a), directia (indicata de dreapta


suport) si sensul (de la O la A = sensul indicat de sageata).
Exemple de marimi fizice vectoriale: forta, viteza, acceleratia, impulsul
mecanic, momentul cinetic, etc.

Tipuri de vectori
Vectori alunecatori sunt vectorii care au dreapta suport fixa si punctul de
aplicatie poate aluneca pe dreapta suport.

Vectori liberi sunt vectorii la care punctul de aplicatie poate fii oriunde in
spatiu.
Vectori legati sunt vectorii a caror punct de aplicatie este fix.
Vectori rotitori sunt vectorii a caror punct de aplicatie este fix dar orientarea
se modifica.
Vectori concurenti sunt vectorii a caror drepte suport se intalnesc.
Vectori paraleli sunt vectorii a caror drepte suport sunt paralele.
Vectori coliniari sunt vectorii care au aceeasi dreapta suport.
Vectori coplanari sunt vectorii a caror drepte suport sunt in acelasi plan.

Compunerea vectorilor
Regula triunghiului
Vectorul suma la patrat este egal cu suma dintre patratele celor doi vectori si
dublul produsului lor inmultit cu cosinusul unghiului dintre ei.
Regula paralelogramului
Vectorul suma a doi vectori reprezinta diagonala paralelogramului construit cu
cei doi vectori concurenti ca laturi si avand punctul de aplicatie in comun.
Regula poligonului inchis
Vectorul suma la compunerea mai multor vectori reprezinta linia de inchidere a
poligonului avand ca laturi vectorii concurenti.

Proprietatile adunarii vectorilor


Comutativitatea

ex. a=3u si b=4u si s este vectorul suma


s=3u+4u=4u+3u=7u
Asociativitatea
ex. a=2u, b=3u, c=4u si s este vectorul suma
s=(2u+3u)+4u=2u+(3u+4u)

Descompunerea a unui vector dupa doua directii


Descompunerea unui vector dupa doua directii este operatia inversa adunarii a
doi vectori.

Scaderea vectorilor
Regula triunghiului
Vectorii care se scad se reprezinta cu originea in comun, se unesc varfurile lor
iar vectorul obtinut va avea sensul intotdeauna de la scazator la descazut.
OBS. Operatia de scadere nu este nici comutativa nici asociativa.

Inmultirea unui vector cu un scalar


a,b sunt vectori, m,n sunt scalari
Imnultirea unui vector cu un scalar are urmatoarele proprietati:
Comutativitatea : m*a=a*m=ma
Distributivitatea fata de adunarea scalarilor : a*(m+n)=a*m+a*n
Distributivitatea fata de adunarea vectorilor : m*(a+b)=m*a+m*b
A imparti un vector cu un scalar inseama a inmulti vectorul dat cu inversul
scalarului.

Produsul scalar a doi vectori


Produsul scalar a doi vectori este un numar a carui valoare se exprima prin
produsul modulelor celor doi vectori si cosinusul unghiului dintre ei.
Proprietatile produsului scalar dintre doi vectori:
Daca dreptele suport ale vectorilor sunt perpendiculare atunci produsul scalar
este 0.
Daca dreptele suport ale vectorilor sunt paralele si vectorii au acelasi sens
atunci produsul scalar este maxim si este egal cu produsul modulelor celor doi
vectori.
Daca dreptele suport ale vectorilor sunt paralele dar vectorii au sensuri opuse
atunci produsul scalar este minim, adica este egal cu minus produsul modulelor
celor doi vectori.
Distributivitatea fata de adunare: a*(b+c)=a*b+a*c, unde a,b,c sunt vectori
Comutativitatea: a*b=b*a=ab*cos t; unde a,b sunt vectori si t este unghiul
dintre dreptele suport ale vectorilor.

Axa de coordonata este o dreapta pe acre se alege in mod conventional un


punct ce constituie originea axei, se alege un sens pozitiv al axei prin sageata si
un segment ce constituie unitatea de lungime pe axa respectiva.
Versorul unei axe de coordonata este un vector avand aceeasi orientare cu axa
si avand modulul egal cu unitatea.
Vectorul de pozitie reprezinta segmentul de dreapta orientat ce uneste originea
axei cu pozitia punctului de pe axa.
Coordonata reprezinta distanta masurata de la originea axei pana la pozitia
punctului pe axa.
TEOREMA
Proiectia vectorului suma obtinut prin compunerea a n vectori este egala cu
suma proiectiilor vectorilor componenti pe axa reptectiva.

Notiuni generale despre miscare


Un corp este in repaus cand in orice moment pozitia sa ramane neschimbata
fata de corpurile inconjuratoare considerate fixe.
Un corp este in miscare daca isi schimba pozitia fata de corpurile din jur
considerate fixe.
Reperul reprezinta totalitatea corpurilor din jur considerate fixe fata de care
corpul studiat se afla in repaus sau un miscare.
Punctul material este punctul geometric in care este concentrata intreaga masa
a corpului si dimiensiunile se neglijeaza in raport cu observatorul.
Mobilul este un model folosit in studiul fenomenelor mecanice la care nu luam
in considerare nici dimensiunile nici masa corpului.
Traiectoria este urma lasata de mobil in miscare. Traiectoria poate sa fie
rectilinie (o linie) sau curbilinie (curba).
Sistemul de referinta este format din: reper, instrumente pentru masurarea
distantelor si instrumente pentru masurarea timpului. Miscarea si repausul
depind de sistemul de referinta ales.
Vectorul viteza momentana are directia tangenta la traiectorie in punctul in
care se afla mobilul si sensul este acelasi cu sensul de miscare al mobilului.
OBSERVATII:
In cazul miscarii in plan deplasarea mobilului nu coincide cu modulul
vectorului deplasare.
In miscarea rectilinie modulul vectorului deplasare coincide cu distanta
parcursa de mobil in acel interval.
Acceleratia este legata de variatia vitezei unui mobil.
Vectorul acceleratie medie este orientat intotdeauna spre interiorul traiectoriei
curbilinii.

Miscarea rectilinie uniforma


Miscarea rectilinie uniforma este miscarea a carei traiectorie este o linie
dreapta si de-a lungul careia vectorul viteza ramane constant.
Legea miscarii este: x'=x+v(t'-t)
Cazuri particulare:
to=0 => X=Xo+Vt => spatiul este functie liniara de timp.
to=0 si Xo=0 => X=Vt => coordonata este direct proportionala cu timpul.
Conditia de intalnire
1. Metoda coordonatei:

X1=X2
2. Metoda distantelor

Se bazeaza pe relatia de legatura dintre distantele parcurse de mobile.

Miscare rectilinie uniform variata


Miscarea rectilinie uniform variata este miscarea punctului material care
descrie o traiectorie rectilinie si in care vectorul acceleratie ramane constant.
Legea vitezei:
v=f(t); a=constanta;
Vo este viteza initiala la momentul initial to
V este viteza finala la momentul final t
=> V=Vo+a(t-to)
Situatii particulare:
a) Daca to=0 => V=Vo+at => viteza este in functie liniara de timp;
b) Daca to=0 si Vo=0 => V=at => mobilul porneste din repaus => viteza este
direct proportionala cu timpul.
In miscarea rectilinie accelerata vectorii acceleratie si viteza sunt paraleli si de
acelasi sens.
In miscarea rectilinie incetinita vectorii acceleratie si viteza sunt paraleli si de
sensuri opuse.
Reprezentarea grafica a legii vitezei este:

Legea miscarii
x=f(t);
X=Xo+Vo(t-to)+a(t-to)2/2
Viteza medie in miscarea rectilinie uniform variata este (V+Vo)/2.
Situatii particulare:
a) Daca to=0 => X=Xo+Vot+at2/2
b) Daca to=0 si Xo=0 => X=Vo+at2/2 => spatiul este functie patratica de timp
=> mobilul porneste din originea sistemului axelor de coordonate.
c) Daca to=0 si Xo=0 si Vo=0 => X=at2/2 => spatiul este direct proportional cu
timpul la patrat => mobilul pleaca din repaus.
Graficul legii miscarii este o parabola:

Ecuatia lui Galilei


V2=Vo2+2a(x-xo)
Conditia de oprire a punctului material:
a) distanta de oprire: x=V02/2a
b) timpul de oprire: t=Vo/a

Miscare circulara uniforma


In miscarea circulara traiectoria este un cerc.
Definitie Miscarea circulara uniforma este miscarea unui mobil care descrie o
traiectorie sub forma de cerc si care isi pastreaza constanta valoarea vitezei.

Miscarea circulara uniforma este periodica, adica se repeta dupa un interval de


timp.
T = perioada miscarii uniforme este intervalul in care mobilul parcurge complet
un cerc.
N = numarul de cercuri complete descrise de mobil in intervalul de timp
corespunzator
T=t/N
Frecventa de rotatie reprezinta numarul de rotatii complete efectuate de mobil
in unitatea de timp.

Frecventa de rotatie se masoara in hertz.

Legea de miscare

Viteza unghiulara este marimea fizica numeric egala cu unghiul la centru


descris de raza vectoare in intervalul de timp corespunzator.
Viteza unghiulara se masoara in radiani pe secunda.

Unghiul de un radian este unghiul la centru caruia i sa subintinde un arc de cerc


de lungime egala cu raza cercului.
Relatii de legatura:
a)
b)
Acceleratia se numeste normala deoarece este perpendiculara tot timpul pe
viteza si se numeste centripeta deoarece este orientata spre centrul cercului.

Lucrul mecanic. Puterea mecanica


A. LUCRUL MECANIC

Lucrul mecanic este marimea fizica scalara numeric egala cu produsul scalar
dintre vectorul forta si vectorul deplasare.
L=F*d
1. LUCRUL MECANIC AL UNEI FORTE CONSTANTE

L = lucrul mecanic
L= f(F,d), unde F este forta aplicata corpului si d este este deplasarea corpului
Unitatea de masura a lucrului mecanic in sistemul international este J (joule).
(newton*metru)
Joule-ul reprezinta lucrul mecanic efectuat de forta constanta de un newton
care isi deplaseaza punctul de aplicatie pe directia si in sensul fortei pe distanta
de un metru.
Lucrul mecanic este o marime aditiva, adica se determina insumand lucrurile
mecanice ale tuturor fortelor ce actioneaza simultan asupra corpului.
a) Daca vectorii forta si deplasare sunt paraleli si de acelasi sens => unghiul
dintre ei este 0 => cos0=1 => L = F*d >0 (lucrul mecanic motor)
Exemple de forte ce efectueaza lucru mecanic motor:
- Forta de tractiune dezvoltata de motorul masinii
- Greutatea in caderea libera a corpului
b) Daca vectorii forta si deplasare sunt paraleli si de sens opus => unghiul
dintre ei este 180 => cos180=-1 => L = F*d < 0 (lucru mecanic rezistent)
Exemple de forte ce efectuaza lucru mecanic rezistent:
- Forta de frecare la alunecare
- Greutatea la alunecarea corpului pe verticala in sus
c) Daca vectorii forta si deplasare sunt perpendiculari => unghiul dintre ei
este 90 => cos90=0 => L = F*D =0
Exemple de forte ale caror lucru mecanic are valoarea 0:
- Forta de apasare normala
- Greutatea unui corp deplasat pe orizontala

2. LUCRUL MECANIC AL GREUTATII

a) Daca corpul cade liber de la o inaltime h


L = G*h = mgh
b) Daca corpul aluneca liber pe un plan inclinat
L = m*g*d*sint; unde d=distanta parcursa de corp si t este unghiul planului
inclinat
c) Daca corpul aluneca liber pe un plan inclinat denivelat
L = mgh

Concluzie: Lucrul mecanic al greutatii unui corp nu depinde de drumul urmat


de corp ci numai de marimea greutatii corpului si de diferenta de nivel dintre
pozitia initiala si finala a corpului.
Greutatea este o forta conservativa.

3. LUCRUL MECANIC AL FORTEI ELASTICE

Fe=f(l)
Fe(mediu) = (Fei + Fef)/2 = -k(lf-li)/2, unde Fei este forta elastica initiala,
Fef este forta elastica finala, lf este lungimea finala si li este lungimea initiala
L = Fe(mediu)* (lf-li) = - k* (lf-li)2/2
Forta elastica este o forta conservativa.

Interpretarea geometrica a lucrului mecanic

Din punct de vedere geometric, lucrul mecanic este numeric egal cu aria
suprafetei delimitate de graficul dependentei fortei fata de deplasare, de
segmentul deplasarii si de perpendicularele coborate de pe extremitatile
graficului pe segmentul deplasarii.

B. PUTEREA MECANICA

Puterea mecanica este marimea fizica scalara numeric egala cu lucrul mecanic
efectuat in intervalul de timp corespunzator.
P = L/(tf-ti)
Unitatea de masura pentru putere mecanica este watt-ul. (joule/secunda)
Watt-ul reprezinta puterea mecanica a unui corp ce efectueaza un lucru
mecanic de un joule in timp de o secunda.
P(mediu) = F*V(mediu)*cos t ,unde F este forta aplicata corpului, V(mediu)
este viteza medie si t este unghiul dintre forta si deplasare
Daca corpul se misca rectiliniu uniform => V=ct => F=ct => P = F * v
Energia mecanica

Energia mecanica este marimea fizica caracteristica oricarui corp ce are


capacitatea de a efectua lucru mecanic.
Energia mecanica este o marime de stare petru ca caracterizeaza starea in care
se afla corpul.
E = Ec + Ep; unde Ec este energia cinetica si Ep este energia potentiala
Unitatea de masura pentru energie in sistemul international este Joule-ul.
Conservarea energiei mecanice are loc numai pentru corpurile aflate in campuri
cosnervative de forte (gravitational, elastic).

Conservarea energiei mecanice este valabila numai pentru corpurile izolate


mecanic de exterior (care nu interactioneaza cu corpurile din jurul sau).
Lege
Energia mecanica a unui corp izolat de exterior si aflat in camp conservativ de
forte se conserva, adica ramane constanta.
Ef = Ei, unde Ei este energia initiala si Ef este energia finala
E = Ec + Ep = ct

1. ENERGIA CINETICA

Energia cinetica a unui punct material de masa m, aflat in miscare de translatie


fata de un sistem de referinta este marimea fizica scalara numeric egala cu
semiprodusul masei si patratul vitezei sale fata de acel sistem de referinta.

Energia cinetica este energia acumulata de orice corp in miscare.


Energia cinetica depinde direct proportional de masa corpului si de viteza sa.
Energia cinetica se poate defini in valoare absoluta.
Energia cinetica a unui corp depinde de sistemul de referinta fata de care se
studiaza miscarea corpului.
Teorema de variatie a energiei cinetice
Variatia energiei cinetice a unui punct material de masa m, aflat in miscare de
translatie fata de un sistem de referinta este egala cu lucrul mecanic al
rezultantei fortelor ce actioneaza asupra corpului pe tot timpul variatiei.

2. ENERGIA POTENTIALA

Energia potentiala nu se poate defini in valoare absoluta.


Se poate defini variatia energiei potentiale a unui corp aflat numai in camp de
forte conservative (gravitational si elastic).
Variatia energiei potentiale a unui corp aflat in camp conservativ de forte este
egala si de semn contrar cu lucru mecanic efectuat de fortele coservative ale
campului.

1. Energia potentiala gravitationala (Epg)

Epg = mgh
2. Energia potentiala elastica (Epe)

Randamentul

Principiile mecanicii Newtoniene


Principiul inertiei

Inertia este o proprietate specifica oricarui corp.


Inertia este proprietatea unui corp care tinde sa-si pastreze starea de repaus sau
starea de miscare rectilinie uniforma in absenta actiunilor din exterior.
Masa este marimea fizica ce masoara inertia. Cu cat un corp are masa mai mare
cu atat inertia lui este mai mare.
Marimea fizica scalara numeric egala cu raportul dintre masa unui corp si
volumul sau este densitatea.

1 litru = 1 decimetru cub (dm3)


1 litru = 0.001 metri cubi (m3)

PRINCIPIU:
Un punct material isi pastreaza starea de miscare rectilinie uniforma sau de
repaus atata timp cat asupra sa nu se manifesta actiuni din exterior.
Principiul fundamental al dinamicii

PRINCIPIU:
Vectorul acceleratie al unui corp este direct proportional cu vectorul forta
aplicat corpului si invers proportional cu masa corpului.

PRINCIPIU
Vectorul forta aplicat unui corp de masa m este dat de variatia in timp a
vectorului impuls.
F=(pf-pi)/(tf-ti)
Ecuatia vectoriala a principiului fundamental al dinamicii poate constitui relatia
de definitie a oricarei forte.

Newtonul este forta aplicata unui corp cu masa de un kilogram caruia i se


imprima acceleratia de un metru pe secunda la patrat.
Impulsul mecanic este marimea fizica vectoriala, numeric egala cu produsul
dintre masa corpului si viteza acestuia.

Principiul fundamental al dinamicii se aplica atunci cand asupra corpului


actioneaza o singura forta.

Principiul actiunilor reciproce

PRINCIPIU:
Daca un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta numita actiune, atunci cel
de-al doilea corp reactioneaza asupra primului cu o forta egala si de sens
contrar, numita reactiune.
Caracteristici:
1. sunt forte egale ca marime
2. au aceeasi valoare
3. actioneaza pe aceeasi directie
4. sunt de sensuri opuse
5. actioneaza asupra a doua corpuri diferite

Exemple:
1. Daca avem un resort elastic de care este suspendat un corp de masa m, atunci
forta de actiune este forta elastica care este egala in modul si de sens opus cu
greutatea: Fe=G;
2. Daca avem un corp ce sta pe o suprafata orizontala G este forta normala de
apasare exercitata de masa m asupra suprafetei orizontale (este forta de
actiune). N este reaciunea normala a suprafetei si este forta cu care suprafata
orizontala actioneaza asupra corpului de masa m. In acest caz, N=G;
3. Daca avem un fir inextensibib de care este suspendat un corp de masa m
atunci greutatea si tensiunea din fie joaca rolul fortelor de actiune si reactiune.
In acest caz T=G.
Principiul suprapunerii fortelor

PRINCIPIU:
Daca asupra unui corp actioneaza simultan mai multe forte fiecare forta
imprima corpului propria sa acceleratie, independent de actiunea celorlalte,
acceleratia rezultanta fiind suma vectoriala a acceleratiilor propri.
Observatie: Principiul IV se aplica intotdeauna cand asupra unui corp
actioneaza simultan mai multe forte.
Daca asupra unui corp actioneaza simultan n forte (F1, F2, ... ,Fn) atunci
fiecare dintre ele imprima corpului care o acceleratie specifica (a1, a2, ... , an).

F1x + F2x +...+ F3x = max


F1y + F2y +...+ F3y = may
Fix = proiectia fortei i pe ox
Fiy = proiectia fortei i pe oy
Forta de frecare. Legile frecarii

Caracteristici:
Forta de frecare statica apare la suprafata de contact dintre doua corpuri aflate
in repaus relativ si se datoreaza intrepatrunderii neregularitatilor celor doua
suprafete.
Forta de frecare la alunecare apare la suprafata de contact dintre doua corpuri
care aluneca unul peste celalalt.
Orientarea fortei de frecare la alunecare:
a) are directia de miscare a corpului
b) are sens opus miscarii corpului
c) intotdeauna la suprafata de contact apar doua forte de frecare la alunecare
(actiunea si reactiunea)
LEGE
Forta de frecare la alunecare nu depinde de aria suprafetei de contact dintre
corp si plan.
LEGE
Forta de frecare la alunecare este direct proportionala cu forta normala de
apasare. (Ff~N)

Caracteristicile coeficientului de frecare() la alunecare:


1. Coeficientul de frecare la alunecare are valori cuprinse intre 0 si 1.
2. Coeficientul de frecare la alunecare depinde de natura materialului din care
este confectionat corpul.

3. Coeficientul de frecare la alunecare depinde de gradul de prelucrare al


suprafetelor aflate in contact.
Forta elastica. Legea lui Hooke

Deformarea reprezinta efectul static al unei forte si consta in modificarea


formei sau a dimensiunilor unui corp.

Interactiuni prin campuri fizice


Legea atractiei universale a lui Newton

Corpuri punctiforme sunt corpurile cu masa foarte mica si dimensiuni mici in


raport cu distanta dintre ele.

unde k este constanta de proportionalitate si se numeste "constanta atractiei


universale". Aceasta a fost determinata experimental de catre Cavendish
folosind balanta de torsiune.
Din punct de vedere fizic, constanta atractiei universale este numeric egala cu
forta de atractie care se exercita intre doua corpuri punctiformem, avand masele
egale cu un kilogram cand se afla la distanta de un metru unul de celalalt.
LEGE
Fotra de atractie universala dintre doua corpuri punctiforme de masa m1 si m2
situate la distanta r unul de celalalt este direct proportionala cu produsul
maselor, invers proportionala cu patratul distantei dintre corpuri si actioneaza
de-a lungul liniei ce uneste cele doua corpuri.
F=Go (forta de atractie dintre un corp de masa m si Pamant (de masa M) cand
corpul este situat in apropierea suprafetei Pamantului, Rp=raza
Pamantului=6400 m)
Acceleratia gravitationala se modifica cu altitudinea. ( g=f(h) )

Sarcina electrica. Legea lui Coulomb

Electrizarea corpurilor se face prin:


- frecare
- contact
- influenta (inductie)
Sarcina electrica q poate sa fie:
- pozitiva (+)
- negativa (-)

Interactiuni electrice:
- de atractie (intre + si -)
- de respingere (intre + si + sau intre - si -)
Sarcina electrica este o marime derivata : Q = I * t, unde I este intensitatea
curectului electric si t este timpul
Q=amper*secunda=coulomb
Coulombul reprezinta sarcina electrica ce traverseaza in timp de o secunda
sectiunea transversala a unui conductor parcurs de curentul electric stationar cu
intensitatea de un amper.
e este sarcina electrica elementara (cea mai mica sarcina electrica cunoscuta)

Relatia de cuantificare a sarcinii electrice: Q = n * e; unde n este un numar


intreg
Sarcina electrica a unui corp este cuantificata deaorece ea nu ia valori la
intamplare ci numai valori bine determinate care sunt multipli intregi n ai
sarcinii electrice elementare.
PRINCIPIU

Sarcina electrica a unui sistem de corpuri elecrizate izolate electric de exterior


se conserva, adica ramane constanta.
Legea lui Coulomb exprima cantitativ atractia sau respingerea dintre doua
corpuri punctiforme incarcate cu sarcini elenctrice.

Permeabilitatea electrica relativa a mediului ne arata de cate ori forta de


interactiune electrica dintre doua sarcini punctiforme, plasate la o anumita
distanta in vid fata de aceeasi forta de interactiune, intre aceleasi doua sarcini
plasate la aceeasi distanta, dar intr-un mediu oparecare.