c



 este omogen i izotrop, structura lui metrică fiind

independentă de distribu ia materiei în spa iu. Geometria euclidiană a fost larg
acceptată drept cadru natural al descrierii proceselor mecanicii clasice, newtoniene

©

  ale unităţilor care stau la baza SI sunt constituite
dintr-un set de şapte mărimi considerate prin convenţie independete
dimensional: lungimea, masa, timpul, curentul electric, temperatura
termodinamică, intensitatea luminoasă şi cantitatea de substanţă

©


  sunt acele mărimi care se formează prin combinarea, pe
baza unor relaţii algebrice, a mărimilor fundamentale. Unităţile unora dintre
mărimile astfel formate sunt uneori prescurtate prin nume proprii pentru a
putea fi folosite la definirea altor unităţi derivat

xentru a în elege această afirma ie, vom da un exemplu. Să presupunem că o

particulă se deplasează în linie dreaptă cu pozi ia dată de ( ) unde este timpul.
Derivata acestei func ii este egală cu varia ia infinitezimală a pozi iei, d, pentru o
varia ie infinitezimală a timpului, d (bineîn eles, derivata însă i depinde de timp). Să
definim această varia ie a dinstan ei pe varia ia de timp ca viteza
a particulei.
În nota ia lui Leibniz:

Rearanjând această ecua ie, rezultă că:

xrin logica de mai sus, o varia ie a lui , notat㠌, este suma modificărilor
infinitezimale d. Ea este egală i cu suma produselor infinitezimale ale
derivatei i timpului. Această adunare infinită se nume te integrare; deci,
opera ia de integare permite recuperarea func iei originale din derivata ei. De
aici se poate deduce că această opera ie func ionează i invers, derivând
rezultatul integralei pentru a ob ine derivata originală.
Exemple de forte: Forta de greutate, Forta elastica, Forta de frecare.

Forţa (F) este marimea vectoriala care masoara taria, intensitatea unei interactiuni.
Actiunea unui corp asupra altui corp actiune reciproca se numeste interactiune.

Forta se noteaza: <F>SI = N

Interacţiunea înseamnă întâlnirea a doua mişcări (a doua particule sau a doua sisteme
de particule) care se deosebesc între ele ca direcţie, intensitate şi mai ales ca sens.
Esenţa filozofică a forţei este deosebirea de mişcare.

Forţa ca toate mărimile fizice este o măsură a mişcării. Forţa apare şi acţionează la
nivelul particulelor elementare.

Forta se masoara cu dinamometrul construit pe baza efectului de deformare elastica a

unui resort.

Orice forţa este dată de produsul presiunii cu aria suprafeţei pe care se exercită acea
presiune

. Sunt cunoscute doar patru interac iuni principale generatoare de

for e: tare, electromagnetică, slabă, i gravitatională.

Adunarea vectorilor

Definiţie: Fie vectorii şi . Vectorul liber de

reprezentant se numeşte vectorul sumăal vectorilor şi şi se

notează sau, în reprezentanţi, .

Regula cuprinsă în această definiţie se numeşte regula triunghiului.

O altă regulă de adunare a vectorilor este regula paralelogramului:

Dacă şi , atunci vectorul de reprezentant (unde este

diagonala paralelogramului ce se formează cu şi ca laturi) este vectorul

sumă:
Adunarea vectorilor: regula triunghiului, regula paralelogramului. Adunarea a doi vectori
de directii diferite, adunarea a doi vectori de aceeasi directie si acelasi sens, adunarea
a doi vectori de aceeasi directie si de sensuri opuse.
ë
 : ---
 

Observaţie: Regula paralelogramului se poate aplica numai dacă vectorii şi nu

au aceeaşi direcţie. Dacă au aceeaşi direcţie, adunarea lor se va face cu regula
triunghiului.

Exemple: Să se determine .

1) şi nu au aceeaşi direcţie.

x 

 


 
 

xrodusul scalar a doi vectori este un numar a carui valoare se exprima prin produsul
modulelor celor doi vectori si cosinusul unghiului dintre ei.
x    

 

 

 
 
 
Daca dreptele suport ale vectorilor sunt perpendiculare atunci produsul scalar este 0.
Daca dreptele suport ale vectorilor sunt paralele si vectorii au acelasi sens atunci
produsul scalar este maxim si este egal cu produsul modulelor celor doi vectori.
Daca dreptele suport ale vectorilor sunt paralele dar vectorii au sensuri opuse atunci
produsul scalar este minim, adica este egal cu minus produsul modulelor celor doi
vectori.
Distributivitatea fata de adunare: a*(b+c)=a*b+a*c, unde a,b,c sunt vectori
Comutativitatea: a*b=b*a=ab*cos t; unde a,b sunt vectori si t este unghiul dintre
dreptele suport ale vectorilor.
Ñ 

  
este o dreapta pe acre se alege in mod conventional un punct ce
constituie originea axei, se alege un sens pozitiv al axei prin sageata si un segment ce
constituie unitatea de lungime pe axa respectiva.
  
unei axe de coordonata este un vector avand aceeasi orientare cu axa si
avand modulul egal cu unitatea.
 


   reprezinta segmentul de dreapta orientat ce uneste originea axei
cu pozitia punctului de pe axa.
    reprezinta distanta masurata de la originea axei pana la pozitia punctului
pe axa.

PRODUS SCALA MIXT.

a*(b x c)=V

©   

 , cunoscută i ca mecanica newtoniană, este fizica for elor ce
ac ionează asupra corpurilor. Este adesea numită i 

   după Isaac
Newton i legile mi cării elaborate de el. Mecanica clasică este subdivizată în statică,
care studiază obiectele în echilibru, dinamică, care studiază for ele ce ac ionează
asupra obiectelor în mi care i cinematică, care studiază mi carea corpurilor, dar fără
a pune accent pe cauzele care produc aceste mi cări.

Mecanica cuantică


  

teorie cuantică

 
  
 

 
 
 
 

 
 


  










 

 

 
 
  



  




 





 
 
©   
  
 
 

 


 

 





 



 

 







 

 
 

  



 

 

 
  




  



 

  
  



   Trei dimensiuni

Sistemul de coordonate polare este extins în trei dimensiuni la două sisteme de

coordonate diferite, sistemul de coordonate sferice i cel de coordonate cilindrice,
ambele având sistemul de coordonate polare în plan ca subset. În esen ă, sistemul de
coordonate cilindrice extinde coordonatele polare adăugând o coordonată de distan ă
adi ională, iar sistemul sferic mai introduce o coordonată unghiulară.
[modifică]   

   

2 puncte trasate în coordonate cilindrice

î 
 
 


este un sistem de coordonate care extinde sistemul
de coordonate polare în doua dimensiuni prin adăugarea unei a treia coordonate care
măsoară distan a între un punct i plan, similar cu felul în care sistemul de coordonate
carteziene este extins în trei dimensiuni. A treia coordonată este de obicei notată cu ,
rezultând cele trei coordonate cilindrice (, ș, ).

Cele trei coordonate cilindrice pot fi convertite în coordonate carteziene prin

transformarea:

[modifică]   
  

x    
 
  

 Un punct trasat în coordonate sferice

Coordonatele polare pot fi extinse în trei dimensiuni folosind i coordonatele (ȡ, ij,

ș), unde ȡ este distan a de la origine, ij este unghiul făcut cu axa z (numită
colatitudine sau zenit i măsurată de la 0 la 180°) iar ș este unghiul cu axa x (ca i
în coordonate polare). Acest sistem de coordonate, numit 
 
 
 
, este similar cu sistemul de latitudine i longitudine folosit pentru xământ,
cu originea în centrul xământului, latitudinea į fiind complementul lui ij, determinat
de rela ia į = 90° í ij, iar longitudinea
fiind măsurată ca
= ș í 180°.[14]

Cele trei coordonate sferice pot fi convertite în coordonate carteziene prin

transformarea:

 
 


  


Viteza unui punct material este un vector definit prin rela ia:
=d/d . Vectorul
este
orientat după tangen ă la traiectoria punctului material.
[modifică]Ñ 
 

Accelera ia unui punct material este dată de expresia  = d
/d = d2/d 2. Vectorul
accelera ie nu este tangent la traiectorie (exceptând cazul mi cării rectilinii).
[modifică]ë
 

Deplasarea reprezintă un vector care descrie schimbarea pozi iei unui punct material
în decursul unei perioade de timp. Din punct de vedere geometric, deplasarea
reprezintă cea mai scurtă distan ă dintre două puncte, fiind independentă de cadrul
referen ial. Dacă punctul Ñ are vectorul de pozi ie Ñ = (Ñ, Ñ,Ñ) i punctul
are
vectorul de pozi ie
= (
,
,
), atunci deplasarea Ñ
de la Ñ la
este dată de
expresia

[modifică]ë  

Distan a este o mărime scalară, care descrie lungimea drumului parcurs de un
punct material între două repere. Dacă pozi ia punctului este cunoscută în func ie
de timp ( Format:= ( )), distan a parcursă de la timpul 1 la timpul 2 este

   este proprietatea unui corp care tinde sa-si pastreze starea de repaus sau
starea de miscare rectilinie uniforma in absenta actiunilor din exterior.

Masa este marimea fizica ce masoara inertia. Cu cat un corp are masa mai mare cu
atat inertia lui este mai mare.
Marimea fizica scalara numeric egala cu raportul dintre masa unui corp si volumul sau
este    .

x  

 
 



 
 

x
 xc
Vectorul acceleratie al unui corp este direct proportional cu vectorul forta aplicat
corpului si invers proportional cu masa corpului.

x
 xc
Vectorul forta aplicat unui corp de masa m este dat de variatia in timp a vectorului
impuls.
F=(pf-pi)/(tf-ti)
Ecuatia vectoriala a principiului fundamental al dinamicii poate constitui relatia de
definitie a oricarei forte.
 
este forta aplicata unui corp cu masa de un kilogram caruia i se imprima
acceleratia de un metru pe secunda la patrat.





   este marimea fizica vectoriala, numeric egala cu produsul dintre
masa corpului si viteza acestuia.

UNDE si Oscilati

Miscarea oscilatorie
Una dintre cele mai importante miscari cunoscute în natura este 
 

  .

  
 
  
 
  
 

 
      
 


  . Ea apare în urma aplicarii unei mici perturbaµii unui sistem, aflat iniµial în echilibru
stab
Energia miscarii oscilatorii armonice

Energia totala a miscarii este suma energiilor cinetice si potenµiale ale oscilatorul

Oscilaµii amortizate
În analiza efectuata pâna în prezent am neglijat orice fenomen de disipare a energiei. În
realitate, oscilaµiile ´se sting´ dupa un oarecare timp, ca urmare a disiparii (transformarii în

caldura) energiei înmagazinate iniµial în oscilator.

© 


 
 

Ecuaţia de stare a gazului ideal

Starea gazului ideal este perfect determinată, dacă se cunosc simultan

parametrii de stare p, V, T.

Ecuaţia de stare a gazului ideal rezultă din formula fundamentală a teoriei

cinetico-moleculare. xrin înlocuirea relaţiei (9) în (8) se obţine:
 
  ´ ´w ´w

(10)  ´ ´ w - ecuaţia de stare a gazului ideal

Ecuaţia de stare este independentă de natura gazului având un caracter

universal.

Astfel în condiţiile   ]
] ´ ]    
w w 
] â (numite

condiţii normale) un volum, numit volum molar  
 ´ ] l   din gaze diferite,
conţine acelaşi număr de constituienţi (atomi sau molecule) numit numărul lui Avogadro


 ´ ] . Celor constituenţi le corespunde o masă totală ˏ 
Ñ Ñ Ñ
numită masă molară sau mol de substanţă. Numărul de moli (kilomoli) Ȟ dintr-un gaz cu
N constituenţi este dat de rapoartele:

 ©
(11)
Ë Ë Ë
Ñ  Ñ

iar ecuaţia de stare (10) se mai poate scrie sub forma:

 
(12) 

´   ´ ´w   ´ Ô ´w 0w
ƒ ƒ

unde R este constanta generală a gazelor:

 0  ´ 
]
 ´ â

În raţionamentele anterioare s-a presupus că sistemul nu schimbă substanţă cu

mediul, deci M=const. şi atunci ecuaţia de stare se mai poate scrie:

 ©
Ë Ë m
w

Când, la trecerea de la o stare  ]

]
w] Ô la altă stare  


w Ô

parametrii macroscopici variază toţi, transformarea se numeşte generală. Dacă unul din
parametri rămâne constant atunci se obţin următoarele transformări particulare
reprezentate şi în figură:

p
A p=const.

T=const. V=cont.

V
 transformarea izotermă: T=const.; pV=const.


 transformarea izobară: p=const.; =const.
w

 transformarea izocoră: v=const.; =const.
w

c) Ecuaţia de stare a gazelor reale

Ecuaţia de stare stabilită pentru un gaz ideal:

©
 Ë w Ë
w