În natură toate corpurile se află în acţiuni reciproce, numite în

fizică interacţiuni. Interacţiunea și mișcarea sunt două noţiuni

fundamentale în fizică, care există numai împreună și se explică prin
relaţia cauză-efect.

Proprietatea unui corp sau a unui fenomen fizic care poate fi

măsurată se numește mărime fizică. Mărimea fizică ce se caracterizează
prin valoare numerică și orientare (direcţie și sens) se numește mărime
fizică vectorială

Mărimea fizică ce caracterizează acțiunea unui corp asupra altuia

se numește forţă. Forţa este o mărime fizică vectorială, care se
reprezintă prin simbolul F. Valoarea numerică a forţei F este egală cu
modulul vectorului forţei și se notează prin |F | sau F.
● În SI, unitatea ei de măsură este Newtonul.
● Ea se măsoară cu Dinamometrul.

● Vectorul forței, ca orice mărime fizică vectorială, se caracterizează

prin:
• modul (valoare numerică)
• origine (punct de aplicație)
• direcție (dreaptă de acțiune)
• sens
● În mecanică se disting următoarele tipuri de forţă:
• forţa de greutate
• greutatea (ponderea)
• forţa elastică
• forţa de frecare

Compunerea vectorilor se referă la procesul de adunare a două sau mai

multe săgeți (respectiv vectori) pentru a obține un nou vector numit
rezultantă. Acest proces poate fi realizat folosind două reguli principale:
Regula Poligonului și Regula Paralelogramului.

1. Regula Poligonului:
○ Se stabilește scara vectorilor.
○ Se desenează primul vector.
 ○ Al doilea vector se desenează cu originea în vârful primului
vector, păstrându-i direcția.
○ Al treilea vector se desenează cu originea în vârful celui de-
al doilea vector, păstrându-i direcția, până reprezentăm toți
vectorii.
○ Rezultanta este segmentul care se obține prin unirea originii
primului vector (0) cu vârful ultimului vector, având vârful în
vârful ultimului vector.
2. Regula Paralelogramului:
○ Se stabilește scara vectorilor.
○ Se desenează cei doi vectori astfel încât să aibă același
punct de aplicație.
○ Cu segmentele celor 2 vectori se formează un paralelogram.
○ Se trasează diagonala paralelogramului care are punct
comun cu cei doi vectori. Acest segment reprezintă vectorul
rezultant , care se notează și i se pune săgeată în capăt.