clasa a-VII-a

Forţa mărime vectorială

Forţa (F) este mărimea vectorială care măsoară
tăria, intensitatea unei interacţiuni. Acţiunea unui
corp asupra altui corp acțiune reciprocă se numește
interacțiune.

Forța se notează: <F>SI = 1N

Interacţiunea înseamnă întâlnirea a două mişcări

(a două particule sau a două sisteme de particule)
care se deosebesc între ele ca direcţie, intensitate şi
mai ales ca sens. Esenţa filozofică a forţei este
deosebirea de mişcare.

Forţa ca toate mărimile fizice este o măsură a
mişcării. Forţa apare şi acţionează la nivelul particulelor
elementare.
Forța se măsoară cu dinamometrul construit pe baza
efectului de deformare elastică a unui resort.
Orice forţă este dată de produsul presiunii cu aria
suprafeţei pe care se exercită acea presiune.
Fiind o mărime vectorială, forța este caracterizată
prin:
punct de aplicație punctul în care acționează forta;
valoarea numerică este mărimea fizică ce are ca unitate de
măsură newtonul;
direcția este dreapta pe care acționează forţa;
sensul este modul în care acționeaza forţa.
 În fizică se disting două categorii de mărimi fizice:
 -mărimi fizice vectoriale
 -mărimi fizice scalare
 Mărimile fizice vectoriale sunt caracterizate de valoarea numerică,
direcţie şi sens, iar mărimile fizice scalare sunt caracterizate prin valoarea
numerică exprimată în unităţi de măsură.

Compunerea forţelor
 Deoarece forţele sunt mărimi fizice vectoriale compunerea lor se
realizează ca şi vectorii prin două metode:
- metoda paralelogramului
- metoda triunghiului
Paşi pentru compunerea forţelor cu regula paralelogramului:
 1.Se desenează prima forţă;
 2.Se desenează cea de-a doua forţă astfel încât punctul de aplicaţie al
celor două forţe să coincidă;
 3.Se construiesc paralele la cele două forţe;
 4.Se uneşte punctul comun de aplicaţie al celor două forţe cu punctul
de intersecţie al paralelelor construite;
 5.Rezultanta obţinută va avea punctul de aplicaţie comun cu punctele
de aplicaţie al celor două forţe şi vârful în punctul de intersecţie al
paralelelor.
 Pași pentru compunerea forţelor cu regula triunghiului:
 1.Se construiește prima forţă;
 2.Se construiește cea de-a doua forţă astfel încât punctul său
de aplicație să coincidă cu vârful primei forţe;
 3.Se unește punctul de aplicație al primei forțe care devine și
punct de aplicație pentru forța rezultantă cu vârful celei de-a doua
forțe care devine vârful forței rezultante.
 Diferența dintre cele două metode este că la metoda
paralelogramului punctele de aplicație ale forțelor coincid, iar la
regula triunghiului vârful primei forțe devine punct de aplicație
pentru cea de-a doua forță.

Exemple de forțe:
 Forța de greutate
 Forța deformatoare
 Forța elastică
 Forța plastică
 Forța de frecare
 Forța de tracțiune
Newton s-a născut în preajma izbucnirii marelui război
civil în Anglia, a fost martorul executării lui Carol I, al
guvernării lui Cromwell, al Restauraţiei Stuarţilor, al
aşa-numitei "glorioase revoluţii, fără vărsare de sânge
din 1688, şi a murit la vârsta de 84 de ani, când regimul
constituţional era consolidat. Dar furtunile politice n-
au lăsat, se pare, urme adânci asupra vieţii lui Newton.
El a rămas, cel puţin în aparenţă, un "filozof" apolitic, în
acel sens larg în care cuvântul era folosit în vechime.
Viaţa lui Newton a decurs liniştită, paşnică şi
monotonă; el a murit necăsătorit, iar călătoriile lui s-au
mărginit la mici distanţe, netrecând graniţele Angliei.
Newton s-a bucurat de o sănătate robustă, niciodată nu
a avut prieteni apropiaţi, de o vârstă cu el.