Tema 3. Statica.

1. Noțiune de forță. Clasificarea forțelor. Momentul forței în raport cu un punct. Sisteme de

forțe. Clasificarea sistemelor de forțe.
2. Axiomele staticii.

Noțiune de forță. Clasificarea forțelor. Conform principiul inerției starea naturală a corpurilor
este cea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă. Scoaterea unui corp din această stare
implică acțiunea din partea altui corp. În rezultatul acțiunii se spune că asupra corpului a fost
aplicată o forță.
⃗ , ca măsură a acțiunii (interacțiunii) dintre corpuri, se caracterizează atât prin mărime
Forța 𝑭
(intensitate) cât și prin direcție, sens și punct (loc) de aplicare (Fig.1). Deci forța corespunde
caracteristicilor unei mărimi fizice vectoriale.

Fig.1.

Acțiunea forței conduce la următoarele efecte: schimbarea stării mecanice (de mișcare) a
corpului; deformarea și ruperea (distrugerea) corpului.
Schimbarea stării mecanice a corpului este stabilită de legea a doua a lui Newton reprezentată în
formă vectorială.
𝒎𝒂 ⃗ =𝑭⃗
Unitatea de măsură a forței (𝑵 − Newton-ul) reiese din efectul mecanic asupra corpului. Forța 𝑭
cu mărimea de 𝟏𝑵 fiind aplicată asupra unui corp cu masa 𝒎 = 𝟏𝒌𝒈 îi comunică o mișcare de
translație cu accelerația 𝒂 = 𝟏 𝒎⁄ 𝟐 (𝑭 = 𝟏𝑵 = 𝟏𝒌𝒈 ∙ 𝟏 𝒎⁄ 𝟐 ).
𝒔 𝒔
Forțele se clasifică în dependență de:
1. Modul de acțiune
- Direct, prin contact
- La distanță, prin intermediul câmpurilor.
2. Dupa semnul lucrului mecanic produs
- Motoare (L>0)
- Rezistente (L<0)
3. Durata de aplicare
- Continuu
- Discontinuu (cu întreruperi)
4. Modul de comportament în timp
- Fără variație. Aplicate static, (constante sau a căror intensitate creşte monoton, de
la zero la valoarea nominală, într-un timp relativ lung)
-Variabile. Forţe aplicate dinamic, (care ating valoarea nominală într-un timp relative scurt)
 - Cu șoc
5. Locul de aplicare
- Exterioare (aplicate din partea exterioară a corpului
- Interioare (care apar în interiorul corpului ca reacție la acțiunea exterioară)
6. Modul de distribuție (fig.2, fig.3)
- Aplicate concentrat pe o suprafață infinitezimală în vecinătatea unui punct
(aplicată în punct)
- Distribuită pe linie (cu distribuție uniformă sau neuniformă)
- Distribuită pe suprafață, numită și presiune (cu distribuție uniformă sau
neuniformă)
- Forţe volumice. Distribuite pe întreg volumul ocupat de corp (care rezultă din
acţiunea unui câmp - gravitaţional, centrifugal, magnetic, termic etc.).

Fig.2.

Fig.3.

Momentul forţei faţă de un punct. Să considerăm o forţă aflată în planul 𝜋 pe suportul ei ∆

(fig.4).

Fig.4.

Se numeşte momentul forţei faţă de un punct O produsul vectorial:

Sau

unde A este punctul de aplicaţie iar 𝒓 ⃗ în raport cu punctul de

⃗ , vectorul de poziție al forţei 𝑭
referință O. Punctul O se numeşte originea sau polul momentului.
Momentul ⃗𝑴 ⃗⃗ 𝑶 , rezultând dintr-un produs vectorial, este un vector îndreptat perpendicular pe
forţă ⃗𝑭 şi pe vectorul de poziţie 𝒓 ⃗ al punctului A de aplicaţie al forţei. Sensul pe direcție a
vectorului momentului forței se stabilește conform regulii șurubului sau a mânii drepte.
Momentul unei forţe este un vector legat adică depinde de punctul în care este calculat şi se va
schimba, dacă schimbăm punctul în care va fi calculat.
Provenind dintr-un produs vectorial, modulul (valoarea) momentului este egal cu aria
paralelogramului construit pe cei doi vectori reprezentat de relația.

Ţinând seama că distanţa de la pol la suportul dreptei este

rezultă că valoarea momentului este egală cu produsul dintre forţa 𝑭 şi distanţa 𝒅 de la pol la
suportul forţei (numită braţul forţei).
𝑴𝑶 = 𝑭𝒅
Unitatea de măsură a momentului forței este 𝑵𝒎 -Newton metrul.
Fiind aplicat asupra unui corp Momentul Forţei îi comunică o mișcare de rotație în jurul polului
O.
Momentul forţei faţă de un punct este egal cu zero atunci când punctul (polul) se găseşte pe
suportul forţei (lăsând la o parte cazul neinteresant când forţa este egală cu zero).

Sisteme de forte. Două sau mai multe forte care acționează simultan asupra unui corp (fig.5)
formează un sistem de forte.

Fig.5.
Reieșind din definiția că forța este o mărime vectorială, rezultă că orice sistem de forte poate
înlocuit cu o forță care are efect echivalent cu a sistemului dat de forte. Această forță se numește
rezultantă. De aici reiese orice sistem de forte poate fi înlocuit prin rezultanta lui. Expresia
matematică are următoare formă
⃗𝑭𝟏 + ⃗𝑭𝟐 + ⋯ + ⃗𝑭𝒏 = ∑ ⃗𝑭𝒊 = ⃗𝑹⃗
În cazul sistemelor de forte legea a doua a lui Newton numită și ecuație fundamental a
mecanicii capătă forma
𝒎𝒂⃗ = ∑𝑭 ⃗𝒊=𝑹 ⃗⃗
Clasificarea sistemelor de forțe.
Sistemele de forțe se clasifică conform:
1. Valorii rezultantei ⃗𝑹⃗
- Când ⃗𝑹 ⃗ = 𝟎 sisttemele sunt echilibrate. Toate sistemele echilibrate se află în stare
de repaos sau de mișcare rectilinie și uniformă. Ecuația fundamental a mecanicii
capătă forma
𝒎𝒂⃗ =𝟎.
Această stare reprezintă o problemă de statică.
- Când ⃗𝑹 ⃗ ≠ 𝟎 sisttemele sunt dezechilibrate. Toate sistemele dezechilibrate se află
în stare de mișcare neuniformă. Ecuația fundamental a mecanicii capătă forma
𝒎𝒂 ⃗ sau 𝒎 𝒅𝟐𝟐𝒓⃗ = ∑ ⃗𝑭𝒊 = ⃗𝑹
⃗ = ⃗𝑹 ⃗ . Examinarea mișcării în această stare reprezintă o problem de
𝒅𝒕
dinamică.
2. Poziției vectorilor forțelor sistemului în spațiul fizic
- Spațiale
- Plane
3. Poziției relative a vectorilor forțelor sistemului
- Sisteme de forte concurente Fig.6 (sunt acele sisteme în care liniile de acțiune a
forțelor se intersectează într-un punct)

Fig.6.
- Sisteme de forte paralele Fig.7 (sunt acele sisteme în care liniile de acțiune a
forțelor sunt paralele)

Fig.7.

- Sisteme de forte îndreptate arbitrar Fig.8 (sunt acele sisteme în care linlile de
acțiune a forțelor se intersectează în mai multe puncte)
 Fig.8.
4. Efectului mecanic produs asupra corpului.
- Sisteme echivalente (sunt acele sisteme care produc efecte echivalente). Sistemele
care au rezultante ⃗𝑹 ⃗ egale sunt echivalente. Toate sistemele echilibrate sunt
echivalente între ele.
- Sisteme neechivalente (sunt acele sisteme care produc efecte mecanice diferite).
Sistemele care au rezultante ⃗𝑹
⃗ diferite sunt neechivalente.

3. Axiomele staticii.
Axiomele sunt legi stabilite prin observații experimentale. Pentru studierea problemelor au fost
formulate următoarele axiome:
1. Axioma inerției. Sub acțiunea unui sistem echilibrat de forte ∑ 𝑭 ⃗𝒊=𝑹 ⃗⃗ = 𝟎 , corpul se află
în stare de repaos sau de mișcare rectilinie și uniformă până la o intervenție din exterior.
2. Axioma echilibrului a două forțe. Două forțe ⃗𝑭𝟏 și ⃗𝑭𝟐 applicate asupra unui corp sunt
echilibrate atunci și numai atunci când au module egale (𝑭𝟏 = 𝑭𝟐 ) , au același suport (linie
de acțiune) și sunt îndreptate pe sensuri opuse (fig. 9).

Fig.9.

3. Axioma aplicării sau înlăturării unui sistem de forte echilibrat. Dacă asupra unui corp se
aplică sau se înlătură un sistem echilibrat de forte, starea mecanica a corpului rămâne intactă
(nu se modifică).
Consecință din această axiomă. Fie forţa ⃗𝑭𝑨 aplicată în punctul A al unui corp rigid (fig.10a).
𝑰
⃗ 𝑨 , doua forţe echilibrate 𝑭
Aplicam în punctul В pe linia de acţiune a forţei 𝑭 ⃗ 𝑩 şi 𝑭
⃗ 𝑩 (fig.10b).
𝑰
presupunând că 𝑭𝑩 𝑰 = 𝑭𝑨 , forţele ⃗𝑭𝑨 şi ⃗𝑭𝑩 formează de asemenea un sistem echilibrat de forţe
(axioma 2), conform axiomei ele pot fi înlăturate (fig.10c).
Această Consecinţă arată că forţa aplicată unui corp rigid reprezintă un vector alunecător.
 Fig.10.

4. Axioma însumării a două forte (axioma forţelor paralelogramului . Fără a schimba starea
unui corp, două forţe aplicate într-un punct al lui, pot fi înlocuite cu rezultanta lor (egală cu
suma lor geometrică) aplicată în acelaşi punct.

Fig.11.

Această axiomă stabileşte două circumstanţe:

1. Două forte 𝑭 ⃗ 𝟏 și 𝑭
⃗ 𝟐 (fig. 11) aplicate într-un singur punct A au rezultantă, adică sunt
echivalente cu о forţă
⃗ 𝟏 , ⃗𝑭𝟐 )~𝑹
(𝑭 ⃗⃗
2. Axioma determină complet modulul, punctul de aplicare şi direcţia forţei rezultante
⃗ 𝟏 +𝑭
𝑭 ⃗𝟐=𝑹 ⃗⃗
Rezultanta 𝑹 ⃗⃗ poate fi construită ca diagonala unui paralelogram cu laturile ce coincid cu forţele
⃗ 𝟏 și 𝑭
𝑭 ⃗𝟐
Modulul rezultantei se determină prin egalitatea:
𝑹 = √𝑭𝟏 𝟐 + 𝑭𝟐 𝟐 + 𝟐𝑭𝟏 𝑭𝟐 𝒄𝒐𝒔 𝝋
5. Axioma egalității forței de acțiune cu forța de reacțiune (legea a treia a lui Newton).
Forţele de interacțiune a două corpuri sunt egale ca modul şi orientate ре о dreaptă în sensuri
opuse (fig.12).

Fig.12.
Forțele de interacțiune dintre două corpuri nu formează un sistem echilibrat, deoarece ele sunt
aplicate la diferite corpuri.
Dacă corpul 1 acționează asupra corpului 2 cu for ţa ⃗𝑭𝟏 , iar corpul 2 acţionează asupra corpului
I cu forţa 𝑭 ⃗ 𝟐 (fig. 12), apoi aceste forţe au moduluri egale (𝑭𝟏 = 𝑭𝟐 ) şi sunt orientate ре о
dreaptă în sensuri contrare, adică.
⃗𝑭𝟏 = −𝑭⃗𝟐
Tema 4. Reducerea sistemelor de forțe.
1. Sisteme de forte concurente. Reducerea sistemului un punctul de concurență.
Pentru reducerea unui sistem de forțe la un punct pornește de la premisa că orice sistem
de forțe poate fi reprezentat de o forță rezultantă ⃗𝑹 ⃗ aplicată în punctul dat și un moment rezultant
⃗𝑴⃗⃗ 𝑹 în raport cu acest punct. Sistemul de vectori ⃗𝑹
⃗ și ⃗𝑴
⃗⃗ 𝑹 este numit torsorul sistemului de forțe.
Determinarea rezultantei sistemului de forte concurente prin metoda analitică. Forțele
concurente sunt acele forțe reprezentate prin vectori a căror drepte support se intersectează într-
un punct din spațiu sau plan. Considerăm punctul de concurență O, care se alege drept punct
(pol) de reducere. Deoarece suportul fiecărei forțe trece prin O, momentul ei în raport cu punctul
O este nul.

Fig.1.
Expresia vectorială a torsorului de reducere. Reducând acest sistem de forțe în punctul O
obținem:
 (1)
Expresia analitica a torsorului de reducere. Expresiile analitice ale vectorilor sistemului de
⃗ 𝒊 și a rezultantei 𝑹
forte 𝑭 ⃗⃗ sunt date de relațiile

(2)
și

(3)
În baza expresiilor (2) și (3) ecuațiile scalare ale sistemului (1)

De unde, modulul rezultantei

Examinăm reducerea sistemului de forțe concurente plan în punctul de intersecție 𝑨 a

suporturilor (fig.2).
 Fig.2.
Expresiile analitice ale forțelor
𝐹1 = 𝐹1𝑥 + 𝐹1𝑦 = 𝐹1𝑥 𝑖 + 𝐹1𝑦 𝑗
𝐹2 = 𝐹2𝑥 + 𝐹2𝑦 = 𝐹2𝑥 𝑖 + 𝐹2𝑦 𝑗
𝐹3 = 𝐹3𝑥 + 𝐹3𝑦 = 𝐹3𝑥 𝑖 + 𝐹3𝑦 𝑗
𝑅⃗ = 𝑅⃗𝑥 + 𝑅⃗𝑦
Unde:
𝑅⃗𝑥 = ∑ 𝐹𝑖𝑥 𝑖 = −𝐹1𝑥 𝑖 + 𝐹2𝑥 𝑖 + 𝐹3𝑥 𝑖 = (−𝐹1𝑥 + 𝐹2𝑥 + 𝐹3𝑥 )𝑖
𝑅⃗𝑦 = ∑ 𝐹𝑖𝑦 𝑗 = 𝐹1𝑦 𝑗 + 𝐹2𝑦 𝑗 − 𝐹3𝑦 𝑗 = (𝐹1𝑦 + 𝐹2𝑦 − 𝐹3𝑦 )𝑗
Ecuațiile scalare ale sistemului de forțe
𝑅𝑥 = −𝐹1𝑥 + 𝐹2𝑥 + 𝐹3𝑥
𝑅𝑦 = 𝐹1𝑦 + 𝐹2𝑦 − 𝐹3𝑦
Modulul rezultantei 𝑅
𝑅 = √𝑅𝑥2 + 𝑅𝑦2
Unghiul 𝜶 de direcție a vectorului forței rezultante în report cu axa 𝒙
𝑹
𝒄𝒐𝒔 𝜶 = 𝑹𝒙
De unde
𝑹
𝜶 = 𝒂𝒓𝒄𝒄𝒐𝒔( 𝒙 )
𝑹

2. Cuplu de forte. Momentul cuplului de forțe. Transferul forței paralel cu linia de

acțiune.
Cuplu de forte. Momentul cuplului de forțe.Doua forte paralele (𝐹1 ∥ 𝐹2 ), egale în modul
(𝐹1 = 𝐹2 ), având sensuri opuse (𝐹1 = −𝐹2 ) si care acționează pe suporturi diferite formează un
cuplu de forte (fig. 3).
 Fig.3.

Rezultanta cuplului de forte

𝑅⃗ = 𝐹1 + 𝐹2 = 0
Cuplul de forte se reprezintă printr-un vector 𝑀 ⃗⃗ 𝑜 , numit momentul cuplului, plasat pe normala la
planul forțelor (planul cuplului având modulul egal cu produsul dintre modulul uneia dintre forte
(𝐹1 sau 𝐹2 ) si brațul cuplului 𝒅 (distanta dintre suporturile fortelor):
𝑀𝑜 = 𝐹1 𝑑 = 𝐹2 𝑑
Momentul cuplului de forțe tinde să producă rotirea corpului pe sensul acelor ceasornicului
(fig.4a) sau sens opus (fig.4b).

Fig.4.
Teoremă: Suma momentelor celor doua forte nu depinde de poziția oricărui punct 𝑶, luat în
planul liniilor de acțiune a forțelor cuplului, este întotdeauna egală cu produsul dintre forță și braț
(luată cu semnul ”plus” sau ”minus”).
 Fig.5.

Momementul forței 𝐹1 (aplicată în punctul 𝑨) în raport cu punctul 𝑶 (fig.5)

𝑀1𝑜 = 𝐹1 ∙ 𝑂𝑎 = 𝐹1 (𝑂𝑏 + 𝑑)
Momementul forței 𝐹2 (aplicată în punctul 𝑩) în raport cu punctul 𝑶
𝑀2𝑜 = −𝐹2 ∙ 𝑂𝑏
Suma momentelor cuplului de forțe în raport cu punctul 𝑶
𝑀1𝑜 + 𝑀2𝑜 = 𝐹1 (𝑂𝑏 + 𝑑) − 𝐹2 ∙ 𝑂𝑏 = 𝐹1 ∙ 𝑑 = 𝐹2 ∙ 𝑑
Conform acestei teoreme momentul cuplului de forțe în raport cu orice punct din planul liniilor
de acțiune
𝑀 = ±𝐹 ∙ 𝑑

Transferul forței paralel cu linia de acțiune. Torsorul unei forțe în raport cu punctul de
reducere. Fie forța 𝐹 aplicată în punctul 𝐴 al unui rigid. Se pune problema de reducere a acestei
forțe în punctul 𝑂 al rigidului plasat la distanța 𝒉 de la linia ei de acțiune.

Fig.6.
În baza axiomei aplicării sau înlăturării unui sistem de forte echilibrat, în punctul 𝑂 se
aplică un sistem din două forțe 𝐹 𝐼 ș𝑖 𝐹 𝐼𝐼 , paralele (𝐹 𝐼 ∥ 𝐹 𝐼𝐼 ∥ 𝐹 ) și egale în modul cu forța 𝐹
(𝐹 𝐼 = 𝐹 𝐼𝐼 = 𝐹), forța 𝐹 𝐼𝐼 având sens opus forțelor 𝐹 𝐼 ș𝑖 𝐹 (-𝐹 𝐼𝐼 = 𝐹 𝐼 = 𝐹 ). Forțele 𝐹 𝐼 ș𝑖 𝐹 𝐼𝐼
fiind un sistem echilibrat nu modifică starea mecanică a corpului. În sistemul nou creat forțele 𝐹
și 𝐹 𝐼𝐼 formează un cuplu de forțe cu momentul:
 𝑀𝑂 = ±𝐹 ∙ ℎ
unde ℎ - brațul cuplului de forțe.
Semnul momentului depinde de tendința de rotație a corpului în raport cu punctul 𝑂. Vectorul
momentului 𝑀 ⃗⃗ 𝑂 este aplicat în punctul 𝑂 îndreptat pe direcție perpendiculară planului ce trece
prin liniile de acțiune a sistemului de forțe, pe sens pozitiv sau negativ. Cuplul de vectori 𝐹 și
⃗⃗ 𝑂 formează torsorul de reducere al forței 𝐹 din punctul 𝐴 în punctul 𝑂 al rigidului (fig.7).
𝑀

Fig.7.
Componentele torsorului exprimă tendința de translație după linia de acțiune a forței și de
rotație a corpului în jurul punctului 𝑂.

3. Sisteme de forțe paralele. Reducerea sistemelor de forte paralele într-un punct.

Determinarea forței rezultante și a momentului rezultant ale sistemului de forte paralele în
raport cu un punctul de reducere

𝑅⃗𝑜 = 𝑅⃗𝑜𝑦
𝑅⃗𝑜𝑦 = ∑ 𝐹𝑖𝑦 𝑗 = 𝐹1𝑦 𝑗 − 𝐹2𝑦 𝑗 − 𝐹3𝑦 𝑗 + 𝐹4𝑦 𝑗 = (𝐹1𝑦 − 𝐹2𝑦 − 𝐹3𝑦 + 𝐹4𝑦 )𝑗
Sau modulul fotței
𝑅𝑜𝑦 = 𝐹1𝑦 − 𝐹2𝑦 − 𝐹3𝑦 + 𝐹4𝑦 = 𝐹1 − 𝐹2 − 𝐹3 + 𝐹4
𝑀 ⃗
⃗⃗ 𝑅𝑂 = ∑(𝑟𝑖𝑥 𝐹𝑖𝑦 )𝑘
Modulul momentului
𝑀𝑅𝑂 = ∑(ℎ𝑖𝑥 𝐹𝑖𝑦 )
 𝑀𝑅𝑂 = ℎ1 𝐹1𝑦 − ℎ2 𝐹2𝑦 − ℎ3 𝐹3𝑦 + ℎ4 𝐹4𝑦

4. Sisteme de forțe îndreptate pe direcții oarecare (arbitrare). Reducerea sistemelor de

forte îndreptate arbitrar într-un punct. Determinarea forței rezultante și a momentului
rezultant ale sistemului de forte.
Reducerea sistemelor de forțe coplanare. Forțele coplanare sunt acele forțe reprezentate prin
vectori a căror drepte suport (îndreptate pe direcțiile 𝐷𝑖 ) aparțin aceluiași plan din spațiu 𝜋
(fig.8).

Fig.8.
Fiind dat un sistem de forțe (vectori) coplanare {𝐹𝑖 }, 𝑖 = ̅1̅,̅𝑛̅, se cere să se efectueze reducerea
acestui sistem de forte într-un punct 𝑂 de pe planul 𝜋.
Expresia vectorială a torsorului de reducere. Reducând acest sistem de forțe în punctul O ce
aparține planului forțelor, obținem torsorul de reducere ca suma torsoarelor for’elor componente
ale sistemului:

în care vectorul 𝑅⃗ aparține planului 𝜋 , iar vectorul 𝑀

⃗⃗ 𝑜 este perpendicular pe planul 𝜋 astfel încât
cei doi vectori ai torsorului de reducere sunt perpendiculari (𝑀 ⃗⃗ 𝑜 ⊥ 𝑅⃗).
Expresia analitică a torsorului de reducere. Dacă sistemul de coordinate xOy este trasat în
planul 𝜋 (fig.9) unde este aplicat sistemul de forțe, atunci expresiile analitice ale vectorilor din
expresiile vectoriale ale torsorului de reducere sunt:

Fig.9.

De unde ecuațiile scalare ale vectorilor rezultantei sistemului de forte și a rezultantei momentelor
forțelor:
𝐹𝑖 sunt modulele vectorilor forțelor sistemului, iar 𝑑𝑖 sunt brațele acestor forțe în raport cu axa
Oz, care trece prin punctul O. Dacă forțele din plan rotesc planul în sens orar (după acele
ceasornicului), atunci semnul momentului se consideră - , iar în caz contrar +.

Exemplu. De determinat torsorul sistemului de forte (fig.10) redus în punctul 𝑂 a originii

sistemului de coordonate 𝑥𝑂𝑦.

Sistemul de forte se descompune pe direcțiile axelor de coordinate 𝑥 și 𝑦.

𝐹1 = 𝐹1𝑥 + 𝐹1𝑦 = 𝐹1𝑥 𝑖 + 𝐹1𝑦 𝑗
𝐹2 = 𝐹2𝑥 + 𝐹2𝑦 = 𝐹2𝑥 𝑖 + 𝐹2𝑦 𝑗
𝐹3 = 𝐹3𝑥 + 𝐹3𝑦 = 𝐹3𝑥 𝑖 + 𝐹3𝑦 𝑗
𝑅⃗𝑜 = 𝑅⃗𝑜𝑥 + 𝑅⃗𝑜𝑦 1
Unde:
𝑅⃗𝑜𝑥 = ∑ 𝐹𝑖𝑥 𝑖 = −𝐹1𝑥 𝑖 + 𝐹2𝑥 𝑖 + 𝐹3𝑥 𝑖 = (−𝐹1𝑥 + 𝐹2𝑥 + 𝐹3𝑥 )𝑖
𝑅⃗𝑜𝑦 = ∑ 𝐹𝑖𝑦 𝑗 = 𝐹1𝑦 𝑗 + 𝐹2𝑦 𝑗 − 𝐹3𝑦 𝑗 = (𝐹1𝑦 + 𝐹2𝑦 − 𝐹3𝑦 )𝑗
Ecuațiile scalare ale sistemului de forțe
𝑅𝑜𝑥 = −𝐹1𝑥 + 𝐹2𝑥 + 𝐹3𝑥
𝑅𝑜𝑦 = 𝐹1𝑦 + 𝐹2𝑦 − 𝐹3𝑦
Ecuația vectorială a momentului rezultant al momentelor sistemului dat de forțe
⃗
⃗⃗ 𝑅𝑂 = ∑(𝑟𝑖𝑥 𝐹𝑖𝑦 − 𝑟𝑖𝑦 𝐹𝑖𝑥 )𝑘
𝑀
Scalarul momentului rezultant
𝑀𝑅𝑂 = ∑(𝑟𝑖𝑥 𝐹𝑖𝑦 − 𝑟𝑖𝑦 𝐹𝑖𝑥 )
În cazul sistemului din fig.10
𝑟1𝑥 = 𝑥1 ; 𝑟2𝑥 = 𝑥2 ; 𝑟3𝑥 = 𝑥3 ; 𝑟1𝑦 = 𝑦1 ; 𝑟2𝑦 = 𝑦2 ; 𝑟3𝑦 = 𝑦3 .

𝑀𝑅𝑂 = 𝑥1 𝐹1𝑦 + 𝑦1 𝐹1𝑥 + 𝑥2 𝐹2𝑦 − 𝑦2 𝐹2𝑥 − 𝑥3 𝐹3𝑦 − 𝑦3 𝐹3𝑥

Semnul fiecărui factor se stabilește după semnul vectorului momentului fiecărei componente a
⃗⃗ 𝑅𝑂 este îndreptat pe direcție perpendiculară planului 𝑥𝑂𝑦 pe sens
forțelor sistemului. Vectorul 𝑀
pozitiv sau negativ.

Modulul rezultantei 𝑅⃗𝑜

𝑅𝑜 = √𝑅𝑜𝑥 2 + 𝑅2
𝑜𝑦
Unghiul 𝜶 de direcție a vectorului forței rezultante în report cu axa 𝒙
𝑹
𝒄𝒐𝒔 𝜶 = 𝑹𝒐𝒙
𝒐
De unde
𝑹
𝜶 = 𝒂𝒓𝒄𝒄𝒐𝒔( 𝑹𝒐𝒙 )
𝒐

5. Corpuri libere și legate. Tipuri de legături. Reacțiile în legături.

 6. Echilibrul sistemului de forțe. Statica rigidului liber si cu legături. Ecuațiile staticii
pentru sisteme static determinate. Determinarea forțelor de reacțiune în legături
prin metoda analitică.

Pentru corpul liber ecuațiile torsorului sistemului de forțe

∑ ⃗𝑭𝒏 = ∑ ⃗𝑭𝒊 + ⃗𝑹⃗ 𝑨 + ⃗𝑹
⃗ 𝑩 = ⃗𝑭𝑹
{
∑ ⃗𝑴
⃗⃗ 𝒏𝑨 = ⃗𝑴
⃗⃗ 𝑨
n - numărul forțelor cere intră în sistem , inclusiv și forțele necunoscute de reacție în legături.
Ecuațiile statice de echilibru ( ⃗𝑭𝑹 = 𝟎 , ⃗𝑴 ⃗⃗ 𝑨 = 𝟎 ) a sistemului de forțe aplicat asupra corpului
liber în formă vectorială
∑𝑭⃗ 𝒏 = ∑𝑭 ⃗ 𝒊+𝑹 ⃗⃗ 𝑨 + 𝑹 ⃗⃗ 𝑩 = 𝟎
{
∑ ⃗𝑴
⃗⃗ 𝒏𝑨 = 𝟎
Acest sistem poartă denumirea de ecuații fundamentale ale staticii în formă vectorială. În
sistemul plan de coordonate se obține un sistem de trei ecuații de echilibru:
- În formă vectorială
∑𝑭⃗ 𝒏𝒙 = ∑ 𝑭 ⃗ 𝒊𝒙 + 𝑹⃗⃗ 𝑨𝒙 + 𝑹 ⃗⃗ 𝑩𝒙 = ∑ 𝑭𝒊𝒙 𝒊 + 𝑹𝑨𝒙 𝒊 + 𝑹𝑩𝒙 𝒊 = ∑(𝑭 + 𝑹𝑨𝒙 + 𝑹𝑩𝒙 )𝒊 = 𝟎
𝒊𝒙
⃗ 𝒏𝒚 = ∑ 𝑭
{∑ 𝑭 ⃗ 𝒊𝒚 + 𝑹
⃗⃗ 𝑨𝒚 + 𝑹
⃗⃗ 𝑩𝒚 = ∑ 𝑭𝒊𝒙 𝒊 + 𝑹𝑨𝒙 𝒊 + 𝑹𝑩𝒙 𝒊 = ∑(𝑭𝒊𝒚 + 𝑹𝑨𝒚 + 𝑹𝑩𝒚 )𝒋 = 𝟎
⃗⃗⃗ 𝒏𝑨 = ∑ 𝑴𝒏𝑨 𝒌
∑𝑴 ⃗ = ∑(𝒓𝒊𝒙 𝑭𝒊𝒚 − 𝒓𝒊𝒚 𝑭𝒊𝒙 )𝒌⃗ =𝟎
- În formă scalară
⃗ 𝒏𝒙 = ∑(𝑭𝒊𝒙 + 𝑹𝑨𝒙 + 𝑹𝑩𝒙 ) = 𝟎
∑𝑭
{ ∑ ⃗𝑭𝒏𝒚 = ∑(𝑭𝒊𝒚 + 𝑹𝑨𝒚 + 𝑹𝑩𝒚 ) = 𝟎
∑ 𝑴𝒏𝑨 = ∑(𝒓𝒊𝒙 𝑭𝒊𝒚 − 𝒓𝒊𝒚 𝑭 ) = 𝟎
𝒊𝒙
Ecuațiile staticii pentru sisteme static determinate. Determinarea forțelor de reacțiune în legături
prin metoda analitică.

𝑭𝟏 = 𝟐𝟎𝒌𝑵,
𝑭𝟐 = 𝟓𝒌𝑵,
𝑭𝟑 = 𝟖𝒌𝑵;
𝒂 = 𝟎. 𝟒𝒎,
𝒃 = 𝟎, 𝟑,
𝒄 = 𝟎, 𝟐𝒎,
𝒅 = 𝟎, 𝟑𝒎;
𝜶 = 𝟔𝟎° ;
-------------------------------
(𝑹𝑨 −?, 𝑹𝑩 − ? )

∑ ⃗𝑭𝒏𝒙 = ∑(𝑭𝒊𝒙 + 𝑹𝑨𝒙 + 𝑹𝑩𝒙 ) = 𝟎

⃗ 𝒏𝒚 = ∑(𝑭𝒊𝒚 + 𝑹𝑨𝒚 + 𝑹𝑩𝒚 ) = 𝟎

∑𝑭

{ ∑ 𝑴𝒏𝑨 = ∑(𝒓𝒊𝒙 𝑭𝒊𝒚 − 𝒓𝒊𝒚 𝑭𝒊𝒙 ) = 𝟎

𝑭𝟏𝒙 = 𝑭𝟏 𝒄𝒐𝒔 𝜶; 𝑭𝟐𝒙 = 𝟎; 𝑭𝟑𝒙 = 𝟎

𝑭𝟏𝒚 = 𝑭𝟏 𝒔𝒊𝒏 𝜶; 𝑭𝟐𝒚 = 𝑭𝟐 ; 𝑭𝟑𝒚 = 𝑭𝟑

𝑹𝑨 = √𝑹𝟐𝑨𝒙 + 𝑹𝟐𝒂𝒚

𝑹𝑨𝒙
𝒄𝒐𝒔 𝜷 = ⁄𝑹
𝑨

𝑹
𝜷 = 𝒂𝒓𝒄𝒄𝒐𝒔( 𝑨𝒙⁄𝑹 )
𝑨

∑ ⃗𝑭𝒏𝒙 = 𝑭𝟏𝒙 + 𝑹𝑨𝒙 ) = 𝟎

{∑ ⃗𝑭𝒏𝒚 = −𝑭𝟏𝒚 + 𝑭𝟐 − 𝑭𝟑 + 𝑹𝑩𝒙 + 𝑹𝑩𝒚 = 𝟎
∑ 𝑴𝒏𝑨 = −𝒂𝑭𝟏𝒚 + (𝒂 + 𝒃)𝑭𝟐 − (𝒂 + 𝒃 + 𝒄)𝑭𝟑 + (𝒂 + 𝒃 + 𝒄 + 𝒅)𝑹𝑩𝒚 = 𝟎

sau

𝑭𝟏𝒙 + 𝑹𝑨𝒙 = 𝟎
{−𝑭𝟏𝒚 + 𝑭𝟐 − 𝑭𝟑 + 𝑹𝑩𝒙 + 𝑹𝑩𝒚 = 𝟎
−𝒂𝑭𝟏𝒚 + (𝒂 + 𝒃)𝑭𝟐 − (𝒂 + 𝒃 + 𝒄)𝑭𝟑 + (𝒂 + 𝒃 + 𝒄 + 𝒅)𝑹𝑩𝒚 = 𝟎

Rezolvând sistemul ecuațiilor de echilibru se determină vectorii forțelor de reacție în

legăturile A și B. ((𝑹𝑨 , 𝑹𝑩 ).
 𝑭𝟏 = 𝟐𝟎𝒌𝑵,
𝑭𝟐 = 𝟓𝒌𝑵,
𝒒 = 𝟑𝟎 𝒌𝑵⁄𝒎 ;
𝒂 = 𝟎. 𝟑𝒎,
𝒃 = 𝟎, 𝟑,
𝒄 = 𝟎, 𝟐𝒎,
𝒅 = 𝟎, 𝟒𝒎;
𝜶 = 𝟔𝟎° ;
-------------------------------
(𝑹𝑨 −?, 𝑹𝑩 − ? )

∑𝑭⃗ 𝒏𝒙 = ∑(𝑭𝒊𝒙 + 𝑹𝑨𝒙 + 𝑹𝑩𝒙 ) = 𝟎

{ ∑ ⃗𝑭𝒏𝒚 = ∑(𝑭𝒊𝒚 + 𝑹𝑨𝒚 + 𝑹𝑩𝒚 ) = 𝟎
∑ 𝑴𝒏𝑨 = ∑(𝒓𝒊𝒙 𝑭𝒊𝒚 − 𝒓𝒊𝒚 𝑭𝒊𝒙 ) = 𝟎

𝑭𝒒 = 𝒒 ∙ 𝒅

𝑭𝟏𝒙 = 𝑭𝟏 𝒄𝒐𝒔 𝜶; 𝑭𝟐𝒙 = 𝟎; 𝑭𝒒𝒙 = 𝟎

𝑭𝟏𝒚 = 𝑭𝟏 𝒔𝒊𝒏 𝜶; 𝑭𝟐𝒚 = 𝑭𝟐 ; 𝑭𝒒𝒚 = 𝑭𝒒

𝑹𝑨 = √𝑹𝟐𝑨𝒙 + 𝑹𝟐𝒂𝒚
𝑹𝑨𝒙
𝒄𝒐𝒔 𝜷 = ⁄𝑹
𝑨
𝑹
𝜷 = 𝒂𝒓𝒄𝒄𝒐𝒔( 𝑨𝒙⁄𝑹 )
𝑨

⃗ 𝒏𝒙 = −𝑭𝟐𝒙 + 𝑹𝑨𝒙 = 𝟎
∑𝑭
∑ ⃗𝑭𝒏𝒚 = −𝑭𝟏 + 𝑭𝟐𝒚 − 𝑭𝒒 +𝑹𝑨𝒚 + 𝑹𝑩 = 𝟎
𝒅
{ ∑ 𝑴𝒏𝑨 = −𝒂𝑭𝟏 + (𝒂 + 𝒃)𝑭𝟐𝒚 + (𝒂 + 𝒃 + 𝒄)𝑹𝑩𝒚 − (𝒂 + 𝒃 + 𝒄 + 𝟐)𝑭𝒒 = 𝟎

Sau
−𝑭𝟐𝒙 + 𝑹𝑨𝒙 = 𝟎
−𝑭𝟏 + 𝑭𝟐𝒚 − 𝑭𝒒 +𝑹𝑨𝒚 + 𝑹𝑩 = 𝟎
{
𝒅
−𝒂𝑭𝟏 + (𝒂 + 𝒃)𝑭𝟐𝒚 + (𝒂 + 𝒃 + 𝒄)𝑹𝑩𝒚 − (𝒂 + 𝒃 + 𝒄 + )𝑭𝒒 = 𝟎
𝟐