3.6.

APLICAŢII PRIVIND PRELUCRAREA LA CALD Şl LA RECE

A METALELOR

După temperatura la care se realizează deformările plastice ele pot fi de două feluri: deformări
plastice la rece, care se efectuează la temperaturi mai joase decât temperatura de recristalizare, şi
deformări plastice la cald, care au loc la temperaturi peste temperatura de recristalizare. Spre deosebire
de deformarea plastică la rece, după care metalul este în stare ecruisată caracterizată prin grăunţi
puternic alungiţi, rezistenţă şi duritate mari şi plasticitate scăzută, după deformarea la cald, grăunţii sînt
echiaxi, duritatea şi rezistenţa scad, plasticitatea creşte. Spre deosebire de structura fibroasă rezultată
după deformarea plastică la rece, care prezintă grăunţi puternic alungiţi, în cazul fibrajului la cald,
zonele mai bogate în impurităţi apar sub formă de şiruri. În timpul deformării la cald, dendritele se
alungesc în direcţia de deformare, iar în spaţiile interdendritice, impurităţile se aranjează în şiruri, după
natura lor unele se deformează - sulfura de mangan - altele nu - oxizii sau silicaţii.
Datorită aranjării în şiruri, după o direcţie, se va produce o direcţionalitate, o anizotropie a
proprietăţilor, care este deosebit de accentuată în ceea ce priveşte rezistenţa. Rezistenţa şi mai ales
rezilienţa au valori diferite de-a lungul fibrelor şi perpendicular pe ele. Rezistenţa la forfecare şi la şoc
de-a lungul fibrelor este mult mai mică decât cea transversală. Fibrele se pot evidenţia prin atac
macroscopic. în practică se urmăreşte ca la forfecare şi la şoc fibrele în locurile solicitate ale pieselor să
fie perpendiculare în raport cu forţele care acţionează. Prezenţa fibra- jului la cald ajută la controlul unor
procese de fabricaţie. în figura 3.24, (a), se prezintă un cîrlig confecţionat corect, iar în figura 3.24, (b),
unul incorect, obţinut prin decupare dintr-o tablă şi care s-a distrus prematur; în primul caz fibrele
urmează contul cârligului, iar iar în al doilea caz, sunt perpendiculare pe direcţia efortului de forfecare.
în figura 3.24, (c) se prezintă oj secţiune printr-o piesă forjată.
Observarea structurii în benzi (figura 3.25) pune în evidenţă incluziuni de MnS deformate, în
şiruri, în jurul cărora se observă ferita, apoi benzi de perlită.
Deformările la cald şi de durată - fluajul prezintă un deosebit interes pentru constructorii de
maşini. Fluajul este o deformare care are loc cu viteză mica, în timp, sub sarcini mici şi constante. Forma
unei curbe tipice de fluaj este prezentată în figura 3.26. Se observă trei zone distincte: zona fluajului
primar sau nestabilizat, zona fluajului secundar sau stabilizat şi zona fluajului terţiar sau accelerat. În
proiectare se utilizează datele privitoare la cel de-al doilea stadiu de fluaj. Limita de fluaj sau rezistenţa
la fluaj reprezintă un punct de pe porţiunea din stadiul al II-lea. Se observă că deformarea este lentă şi
constantă şi se defineşte ca rezistenţă maximă care va determina mai puţin decât o valoare determinată
de deformare într-un timp dat. Metalele cu puncte de topire înalte în raport cu temperatura de lucru se
caracterizează prin rezistenţă mare la fluaj.

102
 a) b) c)
Figura 3.24. Fibraj la cald:
a - cârlig confecţionat corect; b - cârlig obţinut prin decupare;
c - secţiune printr-o piesă forjată.

Figura 3.25. Structura unui oţel cu 0,3% C deformat la cald (reprezentare schematică).

Figura 3.26. Curbă tipică de fluaj.

103