1. CLASIFICAREA MATERIALELOR. STRUCTURA CRISTALINĂ.

PROPRIETĂȚILE ȘI ÎNCERCĂRILE MATERIALELOR ȘI ALIAJELOR

1.1. MATERIALELE ÎNTREBUINTATE ÎN CONSTRUCȚIA DE MAȘINI,

ELECTROTEHNICĂ ȘI ELECTRONICĂ
1.1.1. Metalele și aliajele
În industria modernă constructoare de masini, în electrotehnică și electronică și în general în
tehnica actuală se utilizează pentru executarea diferitelor piese și produse, atât metalele și aliajele
acestora, dar și o varietate foarte mare de materiale nemetalice. Metalele pure sunt folosite mai rar
din cauza prețului lor mai ridicat și din cauza proprietăților lor în general mai puțin favorabile.
Aliajele au în schimb proprietăți mecanice și tehnologice superioare metalelor pure și pot fi
elaborate într-o varietate foarte mare, cu însușiri adecvate diverselor domenii de utilizare.
Proprietățile aliajelor sunt determinate de compoziția lor chimică și de structura lor.
Metalele și aliajele se împart în două mari categorii, și anume: - metale feroase (fierul și aliajele
lui ca: fontele cenușii, fontele albe, fontele maleabile, oțelurile carbon, oțelurile aliate etc.); - metale
neferoase (cuprul, aluminiul, magneziul, zincul, plumbul, staniul, nichelul, wolframul etc. și aliajele
acestora).
Din numărul foarte mare de metale (de aproximativ 70) nu toate au aceeași însemnatate și
raspândire în tehnica modernă. Dintre cele mai importante metale tehnice amintim: fierul, cuprul,
aluminiul, zincul, plumbul, staniul, nichelul etc., care se gasesc în cantități destul de mari în scoarța
Pamântului, pot fi extrase relativ ușor din minereurile lor și prezintă o serie de proprietăți
tehnologice, fizice, mecanice și chimice avantajoase. Este important de reținut că fierul și aliajele lui
acoperă peste 90% din consumul mondial de metale, restul metalelor și aliajelor împreună fiind sub
10%.
Unele metale se prelucrează greu (de exemplu manganul, cromul, stibiul etc.), fiind folosite
mai ales ca elemente de aliere în diferitele aliaje ale altor metale. Alte metale, în schimb, se gasesc în
natură în canttități mici (de exemplu wolframul, cobaltul, molibdenul, titanul, vanadiul, reniul,
niobiul etc.), fiind folosite în tehnică mai rar în stare pură. Aceste metale de asemenea sunt folosite
mai mult ca elemente de aliere pentru îmbunatățirea proprietăților oțelurilor, fontelor și a aliajelor
neferoase.
Un aliaj este alcatuit dintr-un metal de bază, la care s-au adaugat cantități mai mici sau mai
mari de alte elemente metalice sau nemetalice, numiți componenți sau elemente de aliere. Prin
adăugarea unor elemente de aliere favorabile, uneori chiar numai în cantități mici, se pot modifica
considerabil proprietățile metalelor pure, obținând aliaje cu rezistență mecanică și duritate mai
mare, cu o capacitate de prelucrare mai bună, aliaje mai rezistente la rupere, la temperaturi ridicate,

5
aliaje care au o rezistență îmbunătățită la acțiunea mediilor corosive etc. Uneori elementele de aliere
favorabile sunt prezente în metale fară ca ele să fie adăugate intentionat, provenind din minereurlle
naturale din carea fost elaborat metalul respectiv. De cele mai multe ori însă metalele obținute
conțin și elemente însoțitoare nedorite, care au o influență nefavorabilă asupra proprietăților
importante din punct de vedere practic. Conținutul acestor impurități și elemente însoțitoare
dăunătoare, trebuie redus la minimum posibil încă din timpul procesului de elaborare a aliajului
respectiv, folosind metodele de rafinare cunoscute în metalurgia zilelor noastre. Clasificarea
materialelor în construcția de mașini este redată în figura 1.1.

Figura 1.1. Clasificarea materialelor în construcția de mașini.

Proprietățile aliajelor, pe lângă compoziția lor chimică, depind în mare măsură și de structura
lor, care se poate influența prin tratamente termice și prin alegerea și executarea corectă a diferitelor
prelucrări tehnologice. Astfel alegând corect materialul și prelucrând corect materia primă pâna la
obținerea produsului finit, există posibilitatea să se realizeze însușirile dorite, în așa fel ca produsul
să corespundă tuturor cerințelor impuse, să funcționeze perfect în exploatare.
Tehnica modernă folosește o mare varietate de materiale cu proprietăți bine precizate conform
prescripțiilor, de obicei standardizate. Astfel, industria constructoare de malșini, pentru a putea crea
utilaje cu performanțe ridicate, care lucrează cu viteze și puteri mari pe lângă o, precizie ridicată, are
nevoie de materiale metalice cu rezistență mecanică ridicată, cu rezistență foarte bună la uzare și
rezistență la coroziune. Industria prelucrătoare a metalelor pentru a putea lucra cât mai productiv și
mai rentabil, cere pentru sculele așchietoare materiale capabile să lucreze la viteze de așchiere și

6
temperaturi mari, materiale care să asigure păstrarea tăișului cuțitelor timp îndelungat chiar și în
aceste condiții grele de lucru. În construcția de cazane moderne, de motoare cu reacție și de rachete
și nave cosmice, se cer materiale care trebuie sa-și păstreze proprietățile necesare și la temperaturi
uneori chiar foarte ridicate și să reziste la acțiunea corosivă a diferitelor medii la temperaturile de
regim ale acestor mașini și instalații cu performanțe deosebite. În industria electrotehnică se cer
metale de mare puritate, cu o conductivitate electrică cât mai mare, pe lânga diverse aliaje care, din
contra, trebuie să aibă o rezistivitate ridicată, necesară la fabricarea rezistoarelor sau a elementelor
de încălzire din cuptoarele electrice cu rezistență. Tot în electrotehnică și electronică se folosesc
diferite materiale magnetice moi sau dure, a căror varietate de asemenea trebuie sa fie foarte mare.
Cu totul alte materiale se cer, de exemplu, pentru periile colectoare ale mașinilor electrice, pentru
filamentul tuburilor electronice sau a becurilor, sau piesele de contacte electrice ale
întrerupătoarelor sau releelor, nemaivorbind de pretențiile cu totul deosebite impuse materialelor
metalice folosite în industria produselor semiconductoare. Această varietate imensă de materiale
metalice este în continuă și rapidă diversificare, pe masură ce tehnica modernă progresează într-un
ritm uimitor de rapid, pe masură ce viața noastră ridică probleme tehnice din ce în ce mai complexe.
Alegerea materialelor ale căror proprietăţi corespund cât mai bine unor condiții tehnice date,
utilizarea corectă și valorifioarea cât mai completă a posibilităților oferite de acestea, necesită o
cunoaștere și înțelegere cât mai perfectă a caracteristicilor, prelucrabilității și comportării în
condițiile exploatării ale materialelor în cauză. Alegerea materialelor și stabilirea proceselor
tehnologice optime de fabricație ocupă un loc de seamă în activitatea de proiectare a inginerului
constructor de mașini, instalații și aparate și în activitatea inginerului tehnolog.

1.1.2. Materialele nemetalice

În afara metalelor și a celor câteva mii de aliaje cunoscute și valorificate larg în practică, în
ultimul timp materialele nemetalice au început să găsească o tot mai largă și mai rentabilă
întrebuințare în toate ramurile industriei moderne, în construcția de mașini, în electrotehnică,
electronică, industria minieră, chimică, a construcțiilor și altele.
Dupa natura lor chimică, materialele nemetalice se împart în două grupe mari. În grupa
materialelor nemetalice de origine organică intră lemnul, materialele plastice, cauciucul, pielea,
hârtia, materialele textile, fibrele sintetice, lacurile, vopselele, lubrifianții, materialele de lipit
(adezivii) etc. În grupa materialelor nemetalice de origine anorganică intra: sticla, azbestul, mica,
materialele ceramice, materialele abrazive etc.
Folosirea din ce în ce mai largă în industrie a materialelor nemetalice se explică prin necesitatea
de a economisi metalele și aliajele scumpe, grele și în multe cazuri deficitare, și prin faptul că
materialele nemetalice posedă o serie de proprietăți fizice, chimice, mecanice și tehnologice

7
avantajoase în multe domenii, cum ar fi: greutate specifică redusă, rezistență la uzare și coroziune
ridicată, au o conductivitate termica și electrică redusă sau pot fi folosite chiar ca materiale
electroizolante, se prelucrează ușor etc.
Dintre materialele nemetalice o importanta din ce în ce mai mare dobândesc în special
materialele plastice, care inițial au fost utilizate ca înlocuitori ai materialelor deficitare, dar ulterior,
datorită caracteristicilor deosebit de favorabile pe care le dețin, și-au câștigat un loc important în
cadrul materialelor de bază utilizate în tehnica modernă. Prin creșterea rapidă a producției de
materiale plastice și a sortimentului acestora, cercetătorii, proiectanții și constructorii de mașini și
instalații au toate condițiile să extindă larg utilizarea acestor materiale la construcția a tot mai multe
tipuri de mașini și utilaje, și ținând seama de avantajele tehnice și economice importante ale acestor
materiale.