ORNAMENT

◦ Ornament înseamnă o combinarea de elemente plastice întemeiate după o legitate sau principiu de integrare și destinată
înfrumusețării. Ornamentul poate fi adus atît pe un obiect plat, cît și pe suprafața unui obiect volumetric.

Des. 64 Elemente decorative

Motiv ornamental (unirea motivanta a

Des.65
elementelor decorative)

Grupări de ornamente (aranjarea

Des.66
elementelor și motivelor)
Aspecte de ornamente:

(contrar formelor concrete,

realiste; transpus prin
(astral, vegetal, zoomorf și mijloace plastice – linia,
antropomorf) pete, forme neregulate)

Realiste Geometrice Abstracte Combinate

( constituit din figuri

geometrice)
Cele 4 aspecte de ornamente pot fi obținute prin stilizare artistică
(care se manifestă prin transformarea formelor naturale în cele
decorative, respectînd condițiile decorativității).
Metode de compunere a
ornamentului:
tactul ritmic,
proporția, simetria,
dinamica, echilibrul

1. După legități realiste 2. După legități abstracte:

metoda perimetrului formei

metoda înscrierii în formă
metoda amprizării formei
metoda combinării
 Compunerea ornamentului după secțiune de aur
◦ Aplicați procedeele de divizare și proporționare după cum dictează secțiunea de aur, rîndul lui Fibonaci ( 1, 2, 3, 5, 8, 13...),
compoziția e gîndită după o schemă de suprafețe prin dimensiuni concrete pentru toate laturile 2:3, 3:5, 5:8... . Apoi se includ
riguros și atrăgător felurite elemente și motive ornamentale. Motivele se întocmesc pornind din considerentele autorului, se cer
a fi interesante si totodată simple.
 Metoda perimetrului
- prima formă de compunere de-a lungul perimetrului formatului
compozițional presupune gruparea motivelor ornamentale alăturate
marginilor în așa fel, încît spațiul liber ce a rămas la mijlocul suprafeței
tabloului să fie pus la dispoziția unui alt ornament (il.58);
- a doua formă de compunere prevede aceeași aranjare a
ornamentului alipit la marginile formatului, dar în așa mod ca elementele
lui să ocupe tot spațiul formatului, să nu mai rămînă suprafață liberă
pentru vreun alt ornament (il.59) (Des.67A,B);
- a treia formă de compunere de-a lungul marginilor formatului
demonstrează o astfel de aranjare a motivelor ornamentale care prevede:
între ornament și marginea formatului să fie un spațiu liber, un interval,
o desprindere de la margini, iar centrul lui să fie rezervat altui ornament
(il.60);
- a patra formă de compunere promovează același principiu de
grupare a motivelor în lungul perimetrului formatului cu spațiu liber pînă
la marginile lui (adică, ornamentul e izolat printr-un interval de
marginile tabloului), pe cînd în centrul lui nu se mai găsește loc pentru
un alt ornament (Des.68A,B), (il.61).
 Metoda Înscrierii

I. Primul aspect se distinge prin două modalități (caractere) de înscriere. Prima, cînd caracterul grafic al
modului de înscriere este asemănător sau corespunde formatului. De pildă, pătrat în pătrat, dreptunghi în
dreptunghi sau pur și simplu formă rece în formă rece; sau cerc în cerc, oval în cerc sau, pur și simplu, formă
caldă în formă caldă

II. A doua modalitate, cînd forma de înscriere nu corespunde formatului dat, este contrară, forma rece în forma
caldă sau invers. Bunăoară, înscrierea unui cerc într-un pătrat ori a unui triunghi în oval.

Metoda înscrierii înseamnă că, în formatul gol, desenăm la început o formă anumită .
 Metoda amprizării formei
◦ A ampriza mai înseamnă a trasa, a diviza, a împărți. Metoda amprizării constă în divizarea prin linii a oricărei suprafețe pe care
va urma construirea unei imagini.

◦ I. Logic- rațional - este orientat după o legitate de configurare compozițională (ritmul, proporția, simetria, dinamica,
echilibrul), aleasă după voia și decizia hotărîtoare a autorului.
◦ II. Logic-intuitiv - acest caracter presupune divizarea sau trasarea liniilor, dungilor și fîșiilor pe suprafața formatului după
voia autorului, la întîmplare, la hazard, după îndemînarea improvizării proprii.
◦ Firește, și în cazul prim, și în cel secund, spațiile goale ale planului, create în urma amprizării, sînt disponibile tocmai pentru
compunerea diferitor ornamente.
◦ Forma compunerii ornamentului în plan se menține cît mai diversă și variată pînă la neprevăzut: de-a lungul, transversal, pe la
colțuri, pe la margini ca mai apoi, să fie ornamentată toată suprafața planului respectiv
Condiții de alcătuire a compozițiilor ornamentale:
◦ a) alegerea și determinarea aspectului, caracterului și formei ornamentului;
◦ b) alegerea metodei, a caracterului și formei de compunere și alcătuire a ornamentului;
◦ c) construirea liniară și formală a compoziției;
◦ d) alegerea gamei plastice de ton, culoare și formă;
◦ e) diversitatea folosirii tehnice a limbajului plastic;
◦ f) finisarea generală și desăvîrșirea compoziției ornamentale.