Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Master Mentoratul în educație - An II –

Despre artă și felul în care privim lumea

-referat-

Masterand : Ioniță (Cristea) Anca Elena

Conf.univ.dr. Roșu Mihail

În anul 1931, când Charlie Chaplin l-a întâlnirt pe Albert Einstein, între cei doi a avut loc
următorul schimb de replici:

„Ceea ce admir cel mai mult la arta ta este faptul că este universală. Nu trebuie să
spui nici măcar un cuvânt, dar totusi lumea te întelege.” (spune Albert Einstein)

„E adevărat, dar faima ta este si mai mare: lumea te admiră, chiar dacă nu întelege
nimic din ceea ce spui.”(răspunde Charlie Chaplin)

Definirea artei

Dacă dorim să căutăm o definiție clară a cuvântului ARTĂ, găsim o multitudine de definiții
precum și diverse citate privitoare la acest concpt, citate ale multor personalități din diverse
domenii. Am selectat câteva și anume:

”Arta nu este niciodată terminată, ci doar abandonată.”(Leonardo Da Vinci)

”Arta este ca si natura: simplă, profundă si diversă.” (Victor Hugo)

”Arta este ori plagiere, ori revoluţie.” (Paul Gauguin)

”Arta este punerea în operă a adevărului.”(Heidegger)

Arta este fiica libertăţii.”(Schiller)

”Arta este triumful asupra haosului.”(John Cheever)

”Arta este un duhovnic impecabil.”(Octavian Goga)

Termenul ”arta” provine din latinescul ”ars” care înseamnă îndemânare, talent.

Conform site-ul wikipedia, arta înseamnă cea mai profundă expresie a creativității umane.
Putem spune că aceasta este o definiței în sens restrâns. În sens larg, găsim arta definită ca
îndemânare și imaginație în creația de obiecte, medii ambiante sau experiențe estetice care pot
fi împărtășite, conform Britannica Online; sau arta este activitatea omului care are drept
scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu
caracter specific, definiție găsită în Dicționarul explicativ al limbi române.

De-a lungul timpului, se înregistrează mai multe modalități de clasificare a artei, de la

distincția medievală dintre artele liberale și arte vulgare până la demarcația modernă dintre
artele frumoase și artele aplicate. La acestea se pot adăuga diverse alte clasificări, care
definesc arta ca o manifestare a creativității umane.

M-am oprit la una dintre clasificările artei pe domenii, clasificare cel mai des întâlnită în
literatura de specialitate.

Arta plastică

• Pictură

• Grafică

• Sculptură

• Arhitectură

• Fotografie

Artă dramatică

• Teatru

• Dans

• Coregrafie

• Cinematografie

Muzică

• Vocală

• Instrumentală

Literatură

• Epică

• Lirică

• Dramaturgie

Arta media (new media)  radio, tv, online media

La acestea se adaugă noi forme de expresie artistică precum: moda și gastronomia și noi
modalități de expresie ca: video,arta digitală, artele scenice, publicitatea, animația,
televiziunea și jocurile video.
Scurtă istorie a artei. Din punct de vdere istoric, arta a cunoscut următoarea clasificare:

Arta preistorică

Arta antică

Arta medievală

Arta contemporană

Arta modernă

Arta preistorică (300 000 î.Hr- mileniul IV î.Hr.)

* Arta paleoliticului

* Arta mezoliticului

* Arta neoliticului

* Epoca bronzului

* Epoca fierului

Primele produse artistice create de om datează încă din preistorie, când apar diverse forme de
exprimare vizuală sau prin sunet. (de exemplu din paleolitic - Pictura rupestră din
peștera Lascaux reprezentând animale sau sculptura găsită în Serbia ce datează din anul 7000
îHr)

În neolitic,
perioadă (care a debutat cam prin 8.000 î.Hr, în Orientul Apropiat) a avut loc o puternică
schimbare pentru societățile umane, care trec la agricultură și creșterea animalelor și care
cunosc totodată o puternică dezvoltare a fenomenului religios.

În ultima perioadă preistorică, epoca metalelor, apar cuprul, bronzul și fierul. În epoca
cuprului se ridică monumentele funerare de tip megalit, precum și alte structuri din piatră,
denumite dolmen, menhir, cromlech. În imagine este Carul solar din epoca bronzului expus la
Muzeul Național din Danemarca.

Arta antică

(aprox.3000 î.Hr- 476 î.Hr.)

* Arta egipteană

* Arta mesopotamiană

* Arta persană

* Arta cretano-miceniană

* Arta greacă

* Arta Romei Antice

În Egipt înflorește una dintre cele mai mari civilizații antice, care evoluează între 3.000 î.e,n.
și până când are loc cucerirea de către Alexandru cel Mare.

Caracterizată prin naturalism, utilizarea măsurilor și a proporțiilor și o estetică inspirată din

natură, arta Greciei antice constituie punctul de plecare pentru întreaga artă europeană de mai
târziu. Debutul îl constituie culturile minoică și miceniană.

Istoria artei romane se divide în două mari perioade: - republicană: aflată, la început, sub
influența artei etrusce, apoi, a celei grecești; și imperială când arta atinge deplina maturitate,
arhitectura fiind corelată cu concepțiile urbanistice, iar sculptura și elementele de artă
decorativă decorează edificiile fastuoase. Printre cele mai valoroase monumente

arhitectonice sunt: Colosseumul, Forumul Roman, Panteonul, Arcul lui Constantin.

Sfinxul Poarta lui Nimrod

Persepolis

Parthenonul (Acropole) Colloseumul

Arta medievală

(aprox. 200 d.Hr- 1500 d.Hr.)

* Arta paleocreștină

* Arta popoarelor migratoare

* Arta celtică

* Arta preromanică

* Arta romanică

* Arta gotică

* Arta bizantină

* Arta islamică
Apariția și răspândirea creștinismului (secolele I - V e.n.) este marcată de schimbări radicale
în formele de expresie artistică. Astfel semnificativ pentru arta paleocreștină, apar case
particulare (pentru desfășurarea ritualurilor noului cult), catacombe și primele biserici

În arta islamică, la început, monumentele arhitectonice islamice (palate, moschei, mausolee,

fortărețe) au fost influențate de stilul bizantin . Ulterior, s-a adoptat planul dreptunghiular al
moscheilor, cu o mare curte interioară, încadrată de porticuri.

Alături de arhitectură s-au dezvoltat și artele decorative (mozaicul, prelucrarea metalelor, a

lemnului, a pieilor, ceramica,covoarelor), pictura de manuscris și caligrafia.

Ca o continuatoare a artei Imperiului Roman de Răsărit, arta bizantină este dedicată, în primul
rând, cultului religios creștin și -a dezvoltat un stil artistic propriu.

Odată cu apariția stilului romanic, prin anii 1000, sculptorii abandonează statuile în
rondebosse, Caracteristică perioadei feudalismului consolidat, arta romanică reprezintă primul
stil artistic cu caracter internațional din cadrul culturii vest-europene. A evoluat în spațiul
Germaniei, Italiei, Franței și nordului Spaniei.

Stilul gotic apare în Europa Occidentală pe la începutul secolului al XII-lea, fiind

contemporan cu stilul romanic. Au apărut noi forme de sculptură, ca parte a arhitecturii,
marcând trecerea artistică de la arhaicul stil romanic la suplul și delicatul stil gotic.

Barocul a apărut ca o reflectare în artă a principiilor Bisericii Catolice, consolidate în

urmaConciliului de la Trento. Sunt realizate compoziții ample, cu multe personaje și sunt
valorificate situațiile dramatice.

Apărută în Italia, Renașterea reprezintă o eliberare de rigiditatea dogmatică a Evului Mediu

prin care se deschid noi drumuri în istoria artei. Este redescoperită antichitatea clasică și sunt
reînviate formele armonioase ale acesteia. O altă sursă de inspirație o constituie natura, iar
atenția nu mai este îndreptată către divinitate, ci către om.

Clasicismul atinge apogeul în secolul al XVII-lea și este arta academică prin excelență. Se
inspiră din antichitate și Renaștere și respectă, cu strictețe, tratatele de artă și canoanele de
reprezentare estetică.

Arta modernă

 (impresionism  postmodernism)
 * Impresionism – curentul ce refuză să mai polizeze fotografic imaginea redată

* Expresionism – curentul ce prezintă lumea din perspectivă strict subiectivă, pentru a crea
momente emoționale și stări de spirit.

* Mișcarea cubistă – curentul care propune ca formele reprezentate să fie descompuse și

apoi recompuse din nou pe pânză.

* Arta abstractă – curentul în care dispare aproape complet legătura cu realul.

* Arta informală – curentul în care culorile trebuie lăsate libere precum sunetele muzicale.

* Pop art – curentul care propune întoarcerea la reprezentare

Franz Marc
(expresionist)
Renoir (impresionist)

(Piet Mondrian –
Pictură abstractă) Picasso
(cubist)
Arta contemporană se desfășoară între  ( postmodernism  prezent) și este
considerată succesoarea artei moderne; ea reprezintă un amalgam de reacții și curente care
inventează sau refolosesc moștenirea bogată a artei.
Joseph Havel, Exhaling Pearls, Sculpture in Houston

Damien Hirst, The Physical Impossibility of

Death in the Mind of Someone Living, Anglia
Ce este arta?

Care sunt întrebările pe care ar trebui să ni le punem atunci când ne gândim la artă? Ce anume
determină ca un anumit lucru să fie numit artă? Ce este un artist? Aş putea eu să fiu artist? Ce
rol are arta? În ce fel mă poate ajuta pe mine, ce legătura are arta cu viaţa mea? Poate arta să
schimbe ceva? Ce-mi pot oferi instituţiile de artă (muzeele, galeriile)?

Dacă urmărim cursul istoriei artelor, putem identifica momente în care a devenit foarte
limpede faptul că arta nu e doar decoraţie ci poate să schimbe ceva, că arta nu vorbeşte doar
despre lucruri „înalte” şi străine ci şi despre realitatea cea mai obişnuită, că mai importantă
decât mistica poate fi viaţa cotidiană, decât simpla măiestrie tehnică, temele şi ideile în care
ne putem recunoaşte, decât detaşarea pur estetică, o implicare activă şi etică în societate.

Încercînd să stabilim posibile răspunsuri la întrebarea „La ce foloseşte arta?” căutăm să ne

clarificăm felul în care arta poate:

1. să vorbească despre vieţile noastre, să ne facă să ne recunoaştem în ea;

2. să provoace dialog şi sociabilitate;

3. să reconsidere noţiunile pe care le luăm ca atare, să chestioneze cultura pe care obişnuim să

o socotim imuabilă şi la adăpost de orice îndoială;

4. să ne ajute să-i acceptăm/înţelegem pe cei din jurul nostru;

5. să schimbe unghiul de vedere, să ne determine să conştientizăm că există diverse poziţii din

care poţi cunoaşte un lucru şi că nu există un adevăr transcendental şi atemporal;

6. să atragă atenţia asupra problemelor, să dea voce celor excluşi.

Influența artei asupra copiilor.

Studiile au evidențiat faptul că arta:

• Stimuleaza ambele emisfere ale creierului

• Creierul uman este divizat in două emisfere. Fiecare dintre ele proceseaza informatia
diferit. Cititul, scrisul, procesele matematice si stiinta sunt controlate de emisfera
stângă. Ea este responsabilă de gândirea analitică și rațională.

• Emisfera dreapta a creierului controleaza imaginatia, perceptia spatiala si vizuala. Este

dominanta in ceea ce priveste artele, muzica sau miscarea fizica.

• Ajuta la dezvoltarea concentrarii si atentiei la copii

• Precizia si atentia la detalii fac din arte o arie care il ajuta pe copil in timp sa devina o
persoana extrem de rabdatoare, sa reuseasca sa-si pastreze concentrata atentia la
sarcinile de lui

• Arta stimuleaza procesele cognitive, iar desenul sau pictura reprezinta piatra de
temelie in expresia artistica. Dezvolta capacitatile intelectuale ale micutului tau prin
provocarea lor la gandire si prin stimularea imaginatiei si creativitatii.

• Reprezinta un mod de exprimare si de afirmare a sinelui

• Progresul social al micutilor este stimulat, pentru ca in cadrul cursurilor sau claselor
de arte micutii au ocazia sa interactioneze cu alti copii, sa schimbe pareri si sa lege
prietenii;

• Dezvolta abilitatile motorii, devine un vehicul al unor abilitati practice;

• In functie de tipul de arta la care adera sau la care se dovedeste a fi talentat, acesta isi
poate dezvolta abilitatile motorii si de indemanare. In primul rand copiii folosesc
manutele pentru a construi, picta sau sculpta;

• Dezvolta vocabularul si imbogateste cultura generala;

• Atunci cand studiaza artele sau se implica activ in cursuri, micutii afla o multime de
informatii noi. Au ocazia sa discute despre ceea ce fac, sa afle detalii esentiale despre
arta respectiva si sa isi imbogateasca astfel cultura generala.

Pana la urma artele pot fi considerate un instrument eficient de comunicare, altul decat
cel verbal. Creatiile pot fi interpretate din punct de vedre psihilogic de catre specialisti
in cazul copiilor:

 cu probleme de exprimare;

 cu dificultati de invatare;
  probleme de comportament;

 dificultati de adaptare;

 copii stresati sau supusi unor

traume emotionale puternice.

Bibliografie

-Arta în Istoria Umanității,

enciclopedie semnată de Mary
Hollingsworth, Editura RAO, 2004

-Istoria artei, Sir Ernst Gombrich,

Editura ART, 2012

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Art%C4%83
-https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_artei