EDUCATIE PLASTICA SI

DIDACTICA EDUCATIEI
PLASTICE
(invatamant prescolar si primar)

ELEMENTE DE LIMBAJ PLASTIC

(I)
Rolul limbajului plastic
Intelectualizarea crescândă a artei = diversificarea formelor de exprimare artistică

O pregătire corespunzătoare în sensul înţelegerii, gustării şi creării frumosului

impus de complexitatea lumii moderne

“Alfabetizare vizuala”/ Învăţarea gramaticii limbajului vizual

Familiarizarea elevilor cu elemente de limbaj plastic, cu funcţiile fundamentale

ale elementelor de limbaj plastic & cu modalităţile practice de aplicare a acestora

Viziunea în exprimarea artistico-plastică!

ELEMENTE DE LIMBAJ PLASTIC

 LINIA

 PUNCTUL

 FORMA

 CULOAREA
SAU…

“Intr-o panza, totul e semn. Cateva pete

colorate, niste simple trasaturi pot include in
ele o forta expresiva egala cu a celei mai
complicate si mai reprezentative figuri.”
(G. Diehl)

“Punctul este un amanunt si cine stapaneste

amanuntul cucereste Universul!”
(M. Niculae)
I. LINIA
 Definită ca “urma unui punct în mişcare pe o suprafaţă”;

 Element principal de limbaj plastic = formă, orientare, grosime şi culoare +

exprimă: volumul, materialitatea, mişcarea s.a. ;

 Nu necesită condiţii speciale se poate realiza cu ajutorul unei foi de hârtie

şi a unui creion sau pix!

 Liniile utilizate:

a) aspect: drepte, curbe, frânte, continue, întrerupte, intersectate, combinate

etc.;

b) poziţie: verticale, orizontale sau oblice;

Linia – expresivitate & semnificaţii:
 Linia subţire: exprimă sentimentul de gingăşie şi sensibilitate;

 Linia groasă: exprimă forţă şi vigoare;

 Linia continuă: exprimă siguranţă şi precizie;

 Linia întreruptă: exprimă indecizie şi nesiguranţă;

 Linia frântă: exprimă asprime, vitalitate şi este asociată cu mişcarea şi cu forţa;

 Linia curbă: exprimă emotivitate, delicateţe, feminitate;

 Linia orizontală: creează senzaţie de linişte, calm şi odihnă;

 Linia verticală: sugerează aspiraţie şi înălţare;

 Linia oblică: sugerează agitaţie, dezorientare şi echilibru instabil.

?????
Scopuri
 Pentru construcţia formei (poate sugera forma, volumul şi chiar culoarea).

 Pentru ornamentare (vezi formele materiale create fie de om - vase din ceramică,

diverse ţesături, fie de natură - fluturi, tigri, dar şi ca linie-obiect- ramurile pomilor);

 Ca scop în sine (poate comunica ea însăşi anumite stări de spirit, idei, aluzii etc.);

Liniile pot fi folosite în procedee specifice compoziţiei decorative:

a) Repetiţia (în repetarea unui element, prin succesiune, la distanţe egale în poziţii identice);

b) Alternanţa (o succesiune a două forme, două poziţii care se repetă);

c) Simetria (un echilibru perfect intre o parte şi cealaltă);

d) Asimetria.
 Funcţii
 Funcţia de contur (este întâlnită în stilul artei antice pregreceşti, artei medievale

timpurii şi în desenele copiilor);

 Funcţia de definire a structurii interne (poate fi folosită pentru desenarea faldurilor

unei rochii, draperii, cortine, a valurilor unei ape etc.);

 Funcţia de definire a suprafeţei (vizează o serie de linii curbe, drepte sau frânte).

 Funcţia axială (reprezintă liniile înţelese ca axe ale obiectelor, ajută la desenarea

tulpinilor subţiri, stâlpi, crengi);

 Funcţia de accent (sugerează zona de umbră, este cea mai picturală dintre toate

funcţiile si are scopul de a clarifica sau diferenţia un motiv de altul);

 Funcţia vectorială este alcătuită din liniile care exprimă tensiunea sau forţa

exercitată pe o direcţie.
?????
II. PUNCTUL
 Rezultatul primei întâlniri a instrumentului de lucru (creion, pix etc.) cu

suprafaţa suport;

 El poate fi definit ca „formă” plană sau spaţială. Efectul spaţial al punctului

se realizează prin diferenţieri de: mărime, distanţă - mai aglomerate sau mai
dispersate; strălucire - viu colorate sau grizate; luminozitate - luminoase sau
degradate; sens - dispuse drept sau curb, orizontal sau oblic etc. 

 Tipuri de puncte: statice, dinamice, grupate, distanţate, ordonate, haotice.

 Procedee de obtinere
a) Pulverizarea = împrăştierea culorii în starea ei lichidă cu ajutorul unui

pulverizator stropi sub forma unor puncte foarte fine;

b) Stropirea = cu ajutorul unor instrumente precum: stilou, pensulă, periuţă de

dinţi + suportul poate fi umed sau uscat;

c) Colajul = obţinerea a diverse puncte prin ruperea hârtiei în mod spontan, în

bucăţi cât mai mici;

d) Amprenta = urma lasata cu ajutorul unui instrument (de exemplu: pix, creion,

peniţă), prin apăsarea lor pe o suprafaţă puncte fine aproximativ egale;

e) Dactilopictura = prin utilizarea degetului

?????
Prezenţa fizică

1) Mărimea punctului - punctul are două dimensiuni: înălţimea şi

lungimea; cuprinde cinci categorii de bază: foarte mica, mică, medie,
mare, foarte mare;

2) Forma punctului - punctul este o imagine care comunică idei,

sentimente, trăiri şi poate fi element figural sau abstract;

3) Culoarea punctului - punctele mari şi calde se aşază în josul

paginii dând senzaţia de apropiere în spaţiu, iar cele mici si reci se
aşază mai sus pe planşă pentru a da impresia de depărtare.
Ipostaze
 Element singular - formă a unor obiecte mici: gâze, fluturi, frunze,
flori etc. sau obiecte care par mici datorită depărtării sau element
ornamental al unor obiecte;

 Element de construcţie - rezultat din tehnica folosită de autor:

mozaic, colaj tip mozaic etc.;

?????
III. FORMA
Forma reprezintă înfăţişarea lucrurilor, fiinţelor şi fenomenelor din natură, una

dintre însuşirile obiectelor pe care o distingem cel mai uşor;

Şcolarii recunosc uşor obiectele din jurul lor după formă, indiferent de culoare

sau mărimea acestora;

La vârsta de 3-5 ani, copiii desenează formele obiectelor mai schematic, iar la

vârsta de 5-7 ani pot realiza forme cu un aspect mai complex;

În artele plastice, forma poate fi atât spontană, cât şi elaborată:

a) Forma spontană = obţinută accidental sau prin diferite procedee tehnice;

b) Forma elaborată = fomă creată, bazată pe numeroase sugestii naturale şi

prin observarea atentă a naturii;
Forma plastică plană

Se realizeaza prin:

Fuzionare (v. amestecul care se realizează între pete sau linii umede

spontane; dacă petele sau liniile umede se suprapun se realizează

fuzionarea în masă);

Curgere liberă (v. depunerea culorii pe suportul umed sau uscat,

prin curgere dintr-un recipient);

Dirijarea jetului de aer (v. suflarea culorii depusă pe suport în

diferite sensuri cu ajutorul unor instrumente: un pai, un tub de plastic);

(continuare)
Sfoară colorată (v. folosirea unei bucati de sfoară îmbibată în

culoare ce se aşază pe o hârtie ce se va plia, fiind lasat afară un capăt

al sforii. În timp ce se presează hârtia cu o mână, cu cealaltă se trage
de capătul sforii, până când aceasta iese dintre pliurile hârtiei);

Monotipie (pe o hârtie colorată sau albă lucioasă, se aşază una

sau mai multe pete de culoare, cât mai grupate, se pliază hârtia peste
ele şi se presează. După desfacerea foii, va rezulta o imagine a cărei
formă va depinde de cantitatea de culorare folosită şi de modul de
apăsare;
?????
Bibliografie:

 Botez, G. & Solovastru, D. (2007). Atlas cu elemente de limbaj

plastic. Bucuresti: Editura Aramis.
 Glava, A.; Tătaru, L.; Chiş, O. (2014). Piramida cunoasterii.
Repere metodice in aplicarea curriculumului prescolar. Pitesti:
Editura Diamant.
 Stoicescu, D. (f.a.) Educatie plastica. Curs. Material disponibil la
adresa https://ro.scribd.com/document/141966034/Curs-
Educatie-Plastica-1.
 ***Educatie plastica (f.a.), material disponibil la
http://www.isj.gl.edu.ro/html/sub_linkuri/ARTA/2017-
2018/8.%20Educatie%20plastica.pdf.

*******************