Sunteți pe pagina 1din 50

DREPT PROCESUAL CIVIL

TEMA 1
NOTIUNEA SI SISTEMUL PROCESULUI CIVIL SI ALE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL.
NORME DE PROCEDURA CIVILA

1. Definirea procesului civil


= activitatea desfasurata de instanta, parti, organe de executare si alte personae sau organe care participa la infaptuirea de catre
instantele judecatoresti a justitiei in pricinile civile, in vederea REALIZARII sau STABILIRII drepturilor si intereselor civile deduse
judecatii si executarii silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.
 doua faze: (1) judecata (COGNITIO) si (2) executarea silita (EXECUTIO)
(1) – declansata prin CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA – care investeste instanta competenta; are mai multe etape (nu este
obligatoriu sa existe toate):
a. faza scrisa – partile se incunostiinteaza reciproc asupra pretentiilor, apararilor, probelor;
b. etapa dezbaterilor in sedinta de judecata – complexa, mai multe termene, partile isi sustin in mod real si contradictoriu
pretentiile, sa administreze probe, sa le analizeze si sa puna concluzii;
c. faza cailor extraordinare de atac - poate exista, si vizeaza hot definitive sau irevocabile;
(2) in cazul hot. care pot fi puse in executare cu ajut. fortei de constrangere a statului, daca nu sunt executate de buna voie (activitatea
instantei si a executorilor judecatoresti).
Astfel: persoana ale carei drepturi civile nu sunt recunoscute ori e tulburata in exercitarea lor se adreseaza instantei prin CEREREA DE
CHEMARE IN JUDECATA; judecatorul il cheama si pe parat; dupa stabilirea imprejurarilor, se retrage pentru deliberare si pronuntarea
hotararii; daca vreuna din parti nu e multumita de hotararea data o poate ataca; hotararea ramasa definitiva sau irevocabila poate fi pusa in
executare silita daca debitorul nu-si indeplineste de buna-voie obligatia.

2. Notiunea dreptului procesual civil


= ansamblul normelor juridice care reglementeaza modul de judecata de catre instantele judecatoresti a pricinilor privitoare la drepturi
civile (inclusiv din raporturi de drept comercial, de dreptul familiei, de dreptul muncii etc) ori la interese legitime care se pot realiza
numai pe cale justitiei, precum si modul de executare silita a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.
 caractere ale DPC:
­ sanctionator – garanteaza eficacitatea disp. de drept material
­ reglementar – vointa judecatorului si a partilor e limitata de norme;
­ formalist – suspus exigentelor de forma si unor termene;
­ de drept comun – dreptul comun al procedurii, se aplica unde nu exista dispozitii speciale.

3. Legaturile dreptului procesual cu alte tramuri de drept


­ DPC este ramura distincta (caracter autonom) pt. ca are obiect propriu de reglementare si dispune de metode specifice de
reglementare pe baza de principii fundamentale.
a. DPC si dreptul constitutional
­ normele dreptului constitutional – fundamentale, stau la baza oricarei ramuri de drept;
­ justitia se infaptuieste in numele legii; judecatorii sunt independenti si se supun numai legii etc.
b. DPC si dreptul material civil
­ dreptul material – totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale, iar DPC asigura realizarea lui pe caile cele mai
potrivite;
­ norma procesuala este subordonata normei de drept substantial.
c. DPC si dreptul administrativ
­ instantele judecatoresti au obligatia sa judece cererile celor vatamati in drepturile lor prin acte adminsitrative, putand sa se
pronunte si asupra legalitatii acestor acte;
­ DPC este dreptul comun in aceasta materie.
d. DPC si dreptul comercial
­ DPC – dreptul comun.
e. DPC si DPP
Asemanari:
­ aceleasi instante;
­ principii fundamentale identice sau similare;
­ etape asemanatoare, conditiile de exercitare fiind uneori diferite.
Deosebiri:
­ natura deosebita a normelor de drept material aparate;

1
­ masuri de constrangere diferite;
­ modul de sesizare diferit.

4. Definitia normelor de procedura civila


2 mari categorii de norme civile:
­ norme de drept material (norme de fond)– reglementeaza raporturile sociale cu privire la persoane, intre subiectii de drept si
patrimoniul lor;
­ norme de drept procesual – raporturile sociale legate de infaptuirea justitiei si punerea in executare a hot. si a altor titluri
executorii.

5. Clasificarea normelor de procedura civila


a. dupa obiect:
­ de organizare judecatoreasca – reglementeaza org. si funct. instantelor: L 92/1992; - au caracter imperativ, cu exceptia normelor
privitoare la recuzarea judecatorilor.
­ de competenta – sarcinile instantelor judecatoresti fata de atributiile altor organe cu activitate jurisdictionala (generala), modul de
repartizare intre instante de drept diferit (materiala) si intre instante de acelasi grad (teritoriala);
Au caracter imperativ; in principiu doar normele de competenta teritoriala au caracter dispozitiv, cu exceptia celor care se refera la
persoane si al bunuri – prev in art, 13-16 Cpc.
­ de procedura propriu-zise - reglementeaza modul de judecare si de executare; pot fi:
­ de procedura contencioasa;
­ de procedura necontencioasa;
­ de executare silita.
In principiu, au caracter imperativ cele care determina ordinea fireasca a judecatii, etapele si principiile; au caracter dispozitiv
normele care stabilesc facilitati pentru parti.
b. dupa intinderea campului de aplicare:
­ generale – se aplica in toate cazurile si in orice materie, daca legea nu prevede altfel;
­ speciale – numai intr-o anumita materie, cuprind dispozitii derogatorii, de stricta interpretare si aplicare; se aplica cu prioritate si
se completeaza cu cea generala.
c. dupa caracterul conduitei pe care o prescriu:
­ imperative – impun o anumita conduita obligatorie, de la care este interzis sa se deorge, chiar cu autorizarea instantei;
nerespectare – nulitate ababsoluta; aplicarea poate fi ceruta de oricare din partile din proces, inclusiv din oficiu, de catre instanta;
viciile unui act procedural savarsit prin incalcarea unei norme imperative nu pot fi acoperite prin vointa partilor;
­ dispozitive (supleative) – suplinesc vointa neexprimata a partilor, ingaduindu-le sa isi exercite dreptul de dispozitie; partile se pot
intelege, in anumite limite, nerespectarea – nulitate relativa; aplicarea poate fi ceruta doar de catre partea in favoarea careia
actioneaza norma; partea interesata poate renunta la invocarea incalcarii normei supleative.
Pentru distingerea caracterului imperativ sau dispozitiv al normelor de procedura – criterii:
­ exprimarea legiuitorului;
­ cand exprimarea nu permite calificarea exacta => criteriul finalitatii textului; au caracter imperativ normele care, prin finalitatea
lor depasesc interesul personal si vizeaza un interes general.

TEMA 2
COMPETENTA INSTANTELOR DE JUDECATA

= aptitudinea, recunoscuta de lege unei instante judecatoresti sau altui organ de jurisdictie civila, de a judeca o anumita pricina (a
solutiona un anumit litigiu) = competenta de atributie (pt ca e stab. de lege dupa anumite criterii). Se refera la instanta si nu la
judecatori.

Clasificarea normelor de competenta:


1. dupa organul jurisdictional:
­ norme de competenta generala – reglementeaza activitatea tuturor organelor jurisdictionale; caracter absolut.
­ norme de competenta jurisdictionala – in cadrul aceluiasi sistem de organe; reglementeaza activitatea fiecarui organ de
jurisdictie; se subdvid in:
a. norme de competenta materiala (caracter absolut) – ne raportam la instante judecatoresti de grad diferit; reglementate de
norme imperative:
­ competenta materiala functionala – dupa felul atributiilor jurisdictionale;
­ competenta materiala procesuala – in functie de obiect, valoare sau natura litigiului.
norme de competenta teritoriala – caracter imperativ; stabilesc competenta teritoriala in materie de stare si capacitate a persoanelor;
sunt norme pentru instante de acelasi grad:

2
­ competenta teritoriala de drept comun - cererea de chemare in judecata se introduce la instanta de drept comun
competenta din punct de vedere teritorial; caracter relativ;
­ competenta teritoriala facultativa (alternativa) – reclamantul isi poate alege intre mai multe instante; caracter relativ;
­ competenta teritoriala exclusiva – numai la o anumita instanta; caracter absolut.
2. dupa caracterul normelor ce reglementeaza competenta:
­ competenta absoluta – reglementata prin norme imperative, obligatorii atat pentru parti, cat si pentru instanta; necompetenta
absoluta a instantei poate fi invocata oricand, atat in fata instantei de fond, cat si a instantei de apel sau de recurs;
­ competenta relativa – reglementata de norme dispozitive, partile pot deroga, incalcarea normelor nu poate fi invocata decat de
catre parat si NUMAI prin intampinare sau in prima zi de judecata.

COMPETENTA GENERALA
Atunci cand o lege speciala nu stabileste expres competenta altui organ de jurisdictie, litigiul va fi solutionat de catre instantele
judecatoresti.
a. in materie financiara:
­ Colegiul jurisdictional:
­ despagubiri si amenzi pentru abateri financiare facute de administratori, gestionari;
­ contestatiile acestora la acte de imputatie pentru abateri financiare;
­ plangeri impotriva p-v de sanctionare incheiate de organele de control ale Curtii de Conturi.
­ Sectia jurisdictionala:
­ conflicte de competenta intre colegii;
­ cereri de stramutare de la un colegiu la altul;
­ recursuri imptriva hot. colegiilor;
­ recursuri impotriva hot. sectiilor jurisdictionale, judecate in prima instanta;
­ recursuri in interesul legii impotriva hot. definitive ale colegiilor jurisdictionale.
­ Curtea de Conturi:
­ recursuri in interesul legii impotriva hotararilor definitive ale colegiilor si ale sectiilor jurisdictionale;
­ conflicte de competenta intre sectiile jurisdictionale si colegiile jurisdictionale;
­ conflictul de competenta intre Curtea de Conturi si o instanta judecatoreasca este solutionat de catre CSJ.;
­ contestatiile privin stabilirea si incasarea impozitului pe salarii si a altor sume datorate bugetului administratiei de stat – in 30 de
zile, la Directiile generale ale finantelor publice judetene, care emit decizii – impotriva lor – contestatie la Ministerul
Finantelor.
b. in materie de inventii si marci: competent OSIM:
­ contestatiile impotriva hotararilor OSIM sunt solutionate de Comisia de Reexaminare din cadrul OSIM; impotriva hotararilor
acesteia – recurs la TMB, in 3 luni de la comunicare;
­ in competenta instantelor: litigiile cu privire la calitatea de inventator; anularea unui brevet de inventie emis de OSIM, cererea
privind acordarea unei licente obligatorii;
c. in materia pensiilor de asigurari sociale de stat si asistenta sociala:
­ contestatiile la deciziile Oficiilor de Pensii – in 30 de zile de la comunicare la Comisia de Contestatii de pe langa Directiile
judetene de munca si protectie sociala.
d. in materia contraventiilor:
­ judecatoria in raza careia a fost savarsita contraventia – pentru plangerile impotriva p-v de sanctionare contraventionala si de
transformare a amenzii in inchisoare contraventionala.
e. in materia exercitarii drepturilor si indatoririlor parintesti:
­ autoritatea tutelara – pentru vizitarea minorului in timpul casatoriei, cand parintii sunt despartiti in fapt; instanta – in timpul
divortului.
f. in materia incredintarii minorului:
­ incredintarea lor altor persoane decat parintilor – de catre comisiile pentru ocrotirea minorilor; in timpul divortului insa, sau ca
urmare a decaderii parintilor din drepturile parintesti – instanta de judecata.
g. in materia inregistrarilor de stare civila si a actelor de stare civila:
­ efectuarea si reconstituirea – Starea Civila; anularea, rectificarea, completarea, inregistrarea tardiva a nasterii – instanta;
h. in materia schimbarii numelui si a prenumelui:
­ pe cale administrativa – organele de politie; ca urmare a divortului, desfacerii adoptiei – instanta.
i. in materie succesorala:
­ daca succesorii se inteleg – notariatul, daca nu – instanta;
j. in materie electorala:
­ tribunalul – contestatiile la constituirea Comisiilor electorale;
­ tribunalele si judecatoriile – contestatiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor pentru comisiile locale;
­ CSJ – contestatiile privind formarea si componenta Biroului electoral Central.
3
k. in materia competentei Curtii Constitutionale:
­ constitutionalitatea actelor normative (controlul anterior, controlul posterior) si partidele politice;
l. in materia litigiilor de munca – judecatoria.
m. in materia contenciosului administrativ:
­ orice pf sau j, daca se considera vatamata in drepturile sale printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat (inclusiv
neraspunderea petitionarului, in temen de 30 de zile de la inregistrarea cererii) al autoritatii administrative de a ii rezolva cererea,
se poate adresa instantei judecatoresti competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce
i-a fost cauzata.

COMPETENTA MATERIALA
1. Competenta materiala a judecatoriei
a. in prima instanta, toate cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante => sunt instante de drept comun pentru
judecata in prima instanta;
b. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice sau a altor organe cu activitate jurisdictionala (ex: plangerile
impotriva pv de sanctionare contraventionala);
c. in orice alte materii date prin lege in competenta lor (ex: contestatia la executarea silita).
2. Competenta materiala a tribunalului
a. in prima instanta:
­ cereri in materie comerciala, cu o valoare > de 10 mil.;
­ cereri privind drepturi si obligatii civile, cu o valoare > de 150 mil.
­ cereri in materie de contencios administrativ;
­ in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala;
­ in materie de incuviintare a adoptiilor, nulitate sau desfacere;
­ cereri privind punerea sub interdictie, declararea disparitiei sau mortii;
­ cereri privind nulitatea casatoriei, decaderea din drepturile parintesti;
­ in materia exproprierii;
­ cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare in procese penale;
­ cereri de recunoastere a hotararilor date in tari straine, sau de incuviintare a executarii silite a acelorasi hotarari.
b. ca instante de apel – apelurile impotriva hotararilor date de judecatorii;
c. ca instanta de recurs – recursurile impotriva hotararilor judecatoriilor, pronuntate in ultima instanta;
d. in orice alte materii date, prin lege, in competenta lor:
­ cai extraordinare de atac impotriva propriilor hotarari;
­ contestatia la executare, cand tribunalul este instanta de executare;
­ cereri de indreptare a greselilor materiale din propriile hotarari;
­ conflicte de competenta intre doua tribunale aflate in raza lui, sau intre o judecatorie din raza lui si un alt organ jurisdictional;
­ cererea de recuzare a tuturor judecatorilor de la o judecatorie din raza sa;
­ cereri de stramutare de la o judecatorie la alta din raza sa, pe motiv de rudenie sau de afinitate.
TMB are in competenta exclusiva:
­ inregistrarea partidelor politice;
­ in materie de inventii si marci;
­ validarea alegerii Primarului General al capitalei;
­ cereri de adoptie cu element de extraneitate.
3. Competenta materiala a Curtii de Apel
a. in prima instanta – cererile in materie de contencios administrativ privind actele administratiei publice centrale, judetene si a mun.
Bucuresti;
b. ca instanta de apel – apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de catre tribunale;
c. ca instanta de recurs – recursurile impotriva hotararilor tribunalelor, pronuntate in apel;
d. in orice alte materii date de lege in competenta lor:
­ conflictele de competenta intre doua tribunale, sau un tribunal si o judecatorie care se afla in raza sa, intre doua judecatorii care nu
se afla in raza aceluiasi tribunal sau intre un tribunal din raza sa si un alt organ jurisdictional;
­ cererile de stramutare de la un tribunal la altul, din raza sa, pe motiv de rudenie sau afinitate;
­ contestatiile la executarea silita, cand Curtea de Apel este instanta de executare;
­ cereri de indereptare a greselilor materiale din propriile hotarari.
4. Competenta materiala a CSJ
­ recursuri impotriva hotararilor Curtii de Apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;
­ recursurile in interesul legii;
­ recursurile in anulare;
­ in orice materii date in competenta sa, prin lege;
4
­ conflicte de competenta intre doua curti de apel; intre doua tribunale, sau intre un tribunal si o judecatorie, sau intre doua
judecatorii care nu apartin aceleiasi curti de apel; intre o Curte de Apel si un alt organ jurisdictional; intre Curtea de Conturi si
instanta; intre CSJ ai o alta instanta;
­ cereri de recuzarea a unei Curti de Apel;
­ cerei de stramutare, pe motiv de rudenie sau de afinitate, de la o Curte la alta;
­ cereri de stramutare pentru banuiala legitima, sau siguranta publica, de la oricare instanta;
­ contestatia in anulare si revizuirea impotriva propriilor hotarari;
­ cereri de indreptare a greselilor materiale din propriiloe hotarari;
CJS – in Sectii Unite:
­ recursuri impotriva hotararilor sale, pronuntate in prima instanta;
­ recursuri in interesul legii si in anulare, impotriva deciziilor sectiilor CSJ;
­ recursuri in interesul legii impotriva instantelor ce s-au pronuntat diferit in cauze asemanatoare, pentru asigurarea unitatii de
practica.
CSJ – in complet de 7 judecatori:
­ contestatii impotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind indepartarea din magistratura pentru boala psihica, vadita
incapacitate profesionala;
­ contestatii impotriva sanctiunilor aplicate de Consiliul Superior al Magistraturii, sau de Comisia de Disciplina a Ministerului
Public;
­ contestatii impotriva deciziilor comisiei disciplinare a CSJ, pentru abateri savarsite de magistratii asistenti ai CSJ.

COMPETENTA TERITORIALA
1. competenta teritoriala de drept comun:
­ cererea:
­ la instanta de la domiciliul paratului, pentru pf;
­ la instanta sediului principal la firmei, pentru pj;
­ daca parat este o asociatie sau o societate fara personalitate juridica – instanta de la domiciliul persoanei careia i s-a
incredintat presedintia sau directoratul; daca o astfel de persoana nu exista – la instanta domiciliului oricaruia dintre
asociati.
­ domiciliu = adresa unde paratul locuieste efectiv, fara mutatie;
­ daca domiciliul sau resedinta paratului sunt necunoscute – la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului;
­ daca paratul este stabilit in strainatate – la instanta unde a avut ultimul domiciliu in tara.
2. Competenta teritoriala alternativa (facultativa)
Se poate opta pentru introducerea cererii (o data facuta alegerea, reclamantul nu mai poate reveni), in cazul in care:
­ paratul are si asezari agricole, comerciale, industriale – la instanta de la acea asezare, pentru obligatiile ce trebuiau executate pe
plan local;
­ paratul – pj – are si o reprezentanta – la instanta unde se afla aceasta, pentru obligatiile care trebuiau executate pe plan local;
­ cererile indreptate impotriva statului, directiilor generale, regiilor publice – la instantele din capitala sau din resedinta judetului
unde isi are domiciliul reclamantul; cand mai multe judecatorii din raza aceluasi tribunal sunt competente – la judecatoria din
localitatea de resedinta a judetului, iar in capitala la jud. S 4;
­ mai multi parati – la oricare din domicilii;
­ art. 10: 8 cazuri de competenta alternativa:
­ pentru desfacerea unui contract – si la instanta locului unde trebuia executat;
­ pentru obligatiile comerciale – la instanta locului incheierii contractului sau la cea a locului unde trebuie executata obligatia;
­ pentru contractul de transport – la instanta locului de plecare sau la instanta locului de sosire;
­ in cererile ce izvorasc dintr-un contract de locatiune – instant alocului unde se afla imobilul;
­ in cererile impotriva unei femei casatorite care are resedinta diferita de cea a sotului – instanta resedintei femeii;
­ in cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin – instanta locului de plata;
­ cererile pentru pensie alimentara – instanta domiciliului reclamantului;
­ in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit – instanta locului unde s-a savarsit acel fapt.
­ in materie de asigurare – instanta domiciliului asiguratului, sau unde se afla bunurile asiguratului sau unde s-a produs accidentul;
3. Competenta teritoriala exclusiva:
­ pentru imobile – instanta unde se afla imobilul;
­ in materia mostenirii – instanta ultimului domiciliu al defunctului (domiciliu, resedinta sau ultima locuinta efectiva);
­ pentru contraventii – instanta de la locul savarsirii contraventiei;
­ pentru persoane:
­ la divort:
­ instanta de la domiciliul paratului, daca nici unul din soti nu mai locuieste la domiciliul conjugal;
5
­ instanta de la domiciliul reclamantului, daca domiciliul paratului nu este cunoscut.
­ pentru incuviintarea adoptiei:
­ instanta de la domiciliul adoptatorului;
­ instanta de la sediul unitatii de ocrotire, cand copilul este parasit si ocrotit;
­ instanta de la domiciliul copilului, pentru adoptiile cu element de extraneitate.
­ pentru declararea disparitiei sau a mortii – instanta de la ultimul domiciliu al disparutului.

PROROGAREA COMPETENTEI
­ o instanta, competenta sa solutioneze cererea cu care a fost sesizata, devine competenta (in temeiul legii, a unei hotarari
judecatoresti pronuntata de o instanta superioara, sau prin conventia partilor) sa rezolve si cereri care, in mod obisnuit nu
intra in competenta sa.
1. Prorogarea legala – cazuri expres prevazute de lege:
­ art 9 – in cazul coparticiparii procesuale pasive, reclamantul poate introduce cererea la instanta domiciliului oricareia din parati;
­ art. 17 – cererile accesorii si incidentale sunt de competenta instantei care judeca cererea principala:
­ daca sunt mai multe capete de cerere, dintre care unele sunt accesorii, acestea vor fi solutionate de instanta competenta pentru
cererea principala (chiar daca erau de competenta altei instante);
­ cererile privind luarea masurilor asiguratorii, pentru asigurarea dovezilor, cereri prin care paratul are pretentii proprii
impotriva reclamantului – au caracter incidental => vor fi solutionate de aceeasi instanta.
­ art. 164 – conexitatea: partile pot cere intrunirea mai multor pricini ce se afla in fata aceleiasi instante sau instante deosebite de
acelasi grad, in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au o stransa legatura (poate fi
facuta la cererea partilor sau din oficiu); dosarul va fi trimis mai intai instantei care a fost investita prima, daca partile nu cer
trimiterea lui la una din celelalte instante sau daca una din pricini este de competenta unei anumite instante si partile nu o pot
inlatura.
­ art. 163 – in doctrina (dar nu poate fi retinuta) – litispendenta – nimeni nu poate fi chemat in judecata pentru aceeasi cauza,
acelasi obiect si de aceeasi parte inaintea mai multor instante (cererile trebuie sa se afla pe rolul aceleiasi instante sau a unor
instante diferite, dar deopotriva competente si de fond).
2. Prorogarea judecatoreasca
a. in caz de delegare a instantei;
b. in caz de recuzare a tuturor judecatorilor unei instante, sau cand din cauza recuzarii nu se poate intruni completul de judecata;
c. in caz de stramutare a pricinilor;
d. in caz de admitere a recursului si de casare cu trimitere la alta instanta decat aceea care a judecat prima oara fondul, dar egala in grad
cu aceasta.
In toate aceste cazuri cauza se va solutiona de o instanta egala in grad, stabilita prin hotarare judeactoreasca; calea de atac asupra hot
pron de instanta investita prin prorogare – de catre instanta superioara acesteia.
3. Prorogarea conventionala
­ acolo unde legea permite; prin conventie in scris sau verbal (in fata instantei alese); cu indeplinirea unor conditii:
­ partile – capacitate procesuala de exercitiu, consimtamantul – liber si neviciat;
­ conventia partilor – expresa;
­ in conventie sa se determine exact instanta aleasa;
­ instanta aleasa sa nu fi necompetenta absolut.
­ conventia poate fi incheiata inaintea ivirii litigiului (daca legea nu interzice expres); daca conventia este incheiata dupa sesizarea
unei instante, partile pot stabili o alta instanta numai pana la prima infatisare.

TEMA 3
INCIDENTE PROCEDURALE PRIVIND COMPUNEREA SI CONSTITUIREA INSTANTEI.
STRAMUTAREA PRICINILOR.

­ hotararea trebuie sa fie data in conditii de obiectivitate => judecatorul nu trebuie sa fie interesat in cauza pe care o judeca si sa nu fie
pus in situatia de a se pronunta de doua ori asupra ei.

DELEGAREA INSTANTEI
­ partea interesata poatre cere CSJ sa desemneze o alta instanta de acelasi grad cu cea competenta, atunci cand aceasta din urma, datorita
unor imprejurari exceptionale este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze.

INCOMPATIBILITATEA
Judecatorul nu poate face parte din completul de judecata in urmatoarele situatii:
­ a pronuntat o hotarare intr-o pricina => nu poate judeca in apel sau recurs;
­ nu se poate pronunta in aceeasi pricina care a fost casata cu trimitere si rejudecarea cauzei;

6
­ nu se poate pronunta daca a fost martor, expert sau arbitru in aceeasi cauza.
­ reglementata prin norme imperative => se poate ridica exceptia de oricare din parti, de catre procuror sau de catre instanta din oficiu, in
fata instantei de fond, de apel sau de recurs.

ABTINEREA SI RECUZAREA
­ cazurile de abtinere si de recuzare (art. 27) – si pentru procurori, grefieri, magistratii-asistenti de la CSJ si expertii – mai putin pentru
lit. g:
a. cand judecatorul, sotul sau, ascendentii sau descendentii au vreun interes, sau cand judecatorul este sot, ruda sau afin pana la
gradul al IV lea cu vreuna din parti;
b. cand judecatorul este sot, ruda sau afin in linie directa sau colaterala, pana la gradul al IV lea inclusiv, cu avocatul sau
mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului unei din aceste persoane;
c. cand sotul in viata si nedespartit al judecatorului este ruda sau afin al uneia din parti pana la gradul al IV lea inclusiv, sau daca,
fiind incetat din viata sau despartit, au ramas copii;
d. daca judecatorul, sotul sau rudele lor pana la gradul al IV lea au o pricina asemanatoare cu cea care se judeca sau daca au o
judecata la instanta la care una din parti este judecator;
e. daca intre acele persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii;
f. daca judecatorul este tutore sau curator al uneia din parti;
g. daca judecatorul a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri;
h. daca judecatorul si-a spus parerea cu privire la pricina;
i. daca exista vrajmasie intre judecator, sotul sau una din rudele sale pana la gradul al IV lea si una din parti, sotul sau una din
rudele acestuia pana la gradul al III lea.
­ abtinerea – norma imperativa; recuzarea – norma dispozitiva;
­ abtinerea se propune de catre judecator, iar recuzarea de catre partea interesata (verbal sau in scris pentru fiecare judecator) inainte de
inceperea dezbaterilor;
­ judecata cererii se face in camera de consiliu, fara prezenta partilor, si in timpul acesta nu se face nici un act de procedura; instanta
competenta se pronunta asupra cererii printr-o incheiere si va arata si ce acte facute de judecatorul care s-a abtinut sau a fost recuzat
vor fi pastrate;
­ incheierea prin care instanta s-a pronuntat asupra admiterii, ca si cea prin care a admis recuzarea – NU sunt atacabile; incheierea prin
care s-a respins recuzarea se poate ataca odata cu fondul.

STRAMUTAREA PRICINILOR
­ se poate cere:
­ pe motiv de rudenie sau de afinitate (cand una din parti are doua rude sau afini pana la gradul al IV lea printre magistratii de la
instanta sesizata); cerere facuta de partea interesata numai inaintea inceperii oricarei dezbateri; competenta apartine instantei
ierarhic superioare;
­ banuiala legitima (se presupune ca obiectivitatea poate fi stirbita de imprejurarile cauzei, a calitatii partilor sau vrajmasiei locale);
cerere facuta de partea interesata in orice stare a pricinii; competenta apartine CSJ;
­ siguranta publica; cerere facuta de procurorul care pune concluzii la CSJ in orice stare a pricinii; competenta apartine CSJ;
­ solutionarea cererii – in secret, in camera de consiliu, cu participarea partilor; presedintele instantei poate cere suspendarea cauzei;
hotararea (Ciobanu apreciaza ca ar trebui sa fie vorba despre o sentinta – pentru ca cererea de stramutare se da in fond, chiar daca nu
este vorba de fondul litigiului) se da fara motivare si nu e supusa nici unei cai de atac (de lege lata ar trebui sa fie atacata pe calea
contestatiei in anulare – dca sunt indeplinite conditiile); daca cererea se admite, cauza se trimite spre judecata unei alte instante de
acelasi grad, aratandu-se in ce masura actele indeplinite de instanta vor fi pastrate;
­ in cazul in care nu s-a suspendat pricina si hotararea de stramutare s-a dat dupa ce instanta s-a pronuntat, in literatura s-a propus ca
hotararea sa fie considerata neavenita si instanta la care s-a stramutat sa se pronunte pe fond ca si cum prima hotarare nu ar exista.

EXCEPTIA DE NECOMPETENTA
­ mijlocul procesual prin care se invoca necompetenta contestata pe parcursul procesului (dupa sesizarea instantei si inainte de
pronuntarea unei hotarari);
­ daca s-a pronuntat o hotarare in prima instanta – se invoca necompetenta prin apel;
­ daca s-a pronuntat o hotarare irevocabila - se invoca necompetenta prin recurs;
­ exceptia de necompetenta absoluta – incalca competenta generala, materiala si teritoriala exclusiva; poate fi invocata de oricare din
parti, de procuror sau de instanta, pe tot parcursul procesului;
­ exceptia de necompetenta relativa – incalca competenta teritoriala (mai putin cea exclusiva); poate fi invocata numai de catre parat;
­ daca exceptia este admisa, instanta hotaraste instanta competenta sau organul jurisdictional competent, apoi isi declina competenta;
daca este competent un organ al statului fara activitate jurisdictionala, nu isi declina competenta, ci respinge cererea ca inadmisibila;
daca litigiul are un element de extraneitate, admitandu-se exceptia, se respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor romane;
­ impotriva hotararii de dezinvestire-investire se poate face apel si recurs in termen de 15 zile de la pronuntare, iar dupa ce devine
irevocabila, dosarul se trimite la instanta competenta;

7
­ actele de procedura facute de instanta necompetenta sunt nule, cu exceptia probelor care raman castigate cauzei si nu vor fi refacute
decat pentru motive temeinice.

CONFLICTELE DE COMPETENTA
­ in cazul in care instanta care a primit dosarul prin hotararea de declinare a competentei data de alta instanta constata ca este
necompetenta si competenta apartine instantei care a trimis dosarul => conflict de competenta negativ (mai multe instante sesizate cu
aceeasi cerere, cel putin una sa fie competenta, s-au declarat competente prin hotarari ramase definitive iar declinarile sunt reciproce);
­ daca se declara ambele competente – in cazul normelor de competenta teritoriala alternativa – conflict pozitiv;
­ conflictele de competenta se rezolva pe calea regulatorului de competenta de catre instanta superioara comuna instantelor aflate in
conflict;
­ instanta in fata careia s-a ivit conflictul, in cazul conflictului pozitiv, si ultima instanta care s-a pronuntat asupra competentei, in cazul
conflictului negativ – va suspenda din oficiu orice alta procedura si va inainta dosarul instantei competente sa solutioneze conflictul
(dreptul de a sesiza aceasta instanta nu apartine partilor);
­ instanta competenta sa solutioneze conflictul hotaraste in camera de consiliu, fara citarea partilor; trimiterea dosarului la instanta
competenta se face numai dupa ramanerea irevocabila a regulatorului (care poate fi atacat cu recurs in termen de 5 zile de la
pronuntare; recursul – solutionat de instanta ierarhic superioara / sectiile unite ale CSJ, cu citarea partilor); instanta careia i se trimite
dosarul nu isi va mai putea declina competenta, daca nu au aparut temeiuri noi;
­ conflicte intre instante si alte organe cu activitate jurisdictionale se rezolva, la sesizarea instantei unde s-a ivit conflictul, de catre
instanta ierarhic superioara.

TEMA 4
ACTIUNEA CIVILA. MASURILE ASIGURATORII

ACTIUNEA CIVILA
1. Definitia actiunii civile
= ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in cadrul procesului civil, se asigura protectia dreptului subiectiv civil (cel afirmat,
pretins de o persoana) – prin recunoasterea sau realizarea lui, in cazul in care este incalcat sau contestat – ori a unor situatii juridice
ocrotite de lege.
­ dreptul subiectiv civil = posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ – pf sau j – in virtutea careia aceasta poate, in
limitele dreptului si ale moralei, sa aiba o anumite conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare – sa dea, sa faca ori sa nu faca
ceva – de la subiectul pasiv si sa ceara concursul fortei coercitive a statului, in caz de nevoie.
­ actiunea nu este acelasi lucru cu cererea de chemare in judecata (care este numai una din formele de manifestare a actiunii, si anume
cea prin care se declanseaza procesul civil); dreptul la actiune cuprinde o serie de drepturi: de a sesiza instanta, de a solicita probe, de a
obtine condamnarea paratului, de a obtine executarea silita (este inclus) etc; in ceea ce priveste unele componente, dreptul la actiune va
putea fi exercitat numai inauntrul termenului de prescriptie;
­ dreptul la actiune se exercita in ordinea, conditiile si termenele stabilite de legea procesuala;
­ dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege =>
titularul dreptului subiectiv prescris va putea aduce probe pentru a dovedi intreruperea sau suspendarea termenului de prescriptie;
­ dreptul la actiune se naste in momentul in care a fost nesocotit dreptul subiectiv civil, dar pe langa interesul de a actiona trebuie sa
existe si vointa de a actiona (a titularului sau a altor persoane sau organe carora legea le recunoaste legitimitatea procesuala activa de a
a actiona).
2. Elementele actiunii civile
A. Partile
­ reclamant si parat (in cererea de chemare in judecata), apelant si intimant (in apel), recurent si intimat (in recurs), contestator si
intimat (in contestatia in anulare), revizuent si intimat (in revizuire), creditor si debitor (in faza executarii silite);
­ parti = persoanele care s-au legat in raportul juridic dedus judecatii, nu reprezentantii lor legali sau conventionali; alaturi de cele legate
initial prin actiune, se pot alatura si alte persoane care vor dobandi calitatea de parti.
B. Obiectul actiunii civile
­ protectia dreptului subiectiv civil si a intereselor pentru realizarea carora calea justitiei este obligatorie;
­ in momentul in care se recurge la actiune => proces, care are ca obiect ceea ce partile inteleg sa supuna judecatii; => actiunea –
problema de fapt si problema de drept;
­ in cazul cererii de chemare in judecata – obiectul = pretentia concreta a reclamantului, care determina competenta si compunerea,
influenteaza admisbilitatea unor probe si fixarea taxei de timbru.
C. Cauza actiunii civile
= scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama sau se apara, scopul care exprima si caracterizeaza vointa juridica a acestuia de a
afirma pretentia sa in justitie; ex: in cazul revendicarii unui bun, cauza actiunii = detinerea abuziva a acelui bun si vointa de a face ca
aceasta detinere sa inceteze, iar cauza cererii de chemare in judecata – poate fi contractul, uzucapiunea, succesiunea etc.

8
­ cauza actiunii trebuie sa fie reala (pornirea actiunii sa fie determinata de scopul pe care titularul urmareste sa il obtina), licita si
morala (sa fie in concordanta cu legea si cu regulile de convietuire sociala);
­ examinand cererea de chemare in judecata, instanta trebuie sa aprecieze: daca e cazul sa se puna in miscare actiunea, si daca cererea
cuprinde elementele de msi sus.
­ conditiile de exercitiu ale actiunii civile:
­ afirmarea unui drept (care trebuie sa fie recunoscut si ocrotit de lege, sa fie exercitat in limitele sale externe si interne, cu buna-
credinta si sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen) – daca nu exista, actiunea se respinge (daca nu este actual, va fi
respinsa ca prematura);
­ interesul (care trebuie sa fie legitim, sa fie personal, sa fie nascut si actual) – daca nu – actiunea se respinge;
­ capacitatea procesuala: de folosinta (aptitudinea de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual – pf –prin nastere, pj – de la data
inregistrarii) si de exercitiu (aptitudinea de a exercita drepturile si de a indeplini obligatiile); reprezentarea – pentru persoanele
fizice lipsite total de capacitate de exercitiu; asistarea - pentru persoanele cu capacitate de exercitiu restransa; autorizarea – in
cazul in care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu sau ocrotitorul legal ce asista pe cel cu capacitate de
exercitiu restransa face acte de dispozitie;
­ calitatea procesuala – reclamantul care porneste actiunea trebuie sa justifice atat capcatitatea sa procesuala activa, cat si pe cea
pasiva a paratului.
Clasificarea actiunilor civile:
a. in functie de scopul material urmarit de reclamant:
­ actiuni in realizarea dreptului – se solicita instantei sa il oblige pe parat la respectarea dreptului, iar daca acest lucru nu mai este
posibil, la despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit;
­ actiuni in constatare – se solicita sa se constate numai existenta unui drept al reclamantului sau inexistenta unui drept al paratului
impotriva sa.;
­ actiunile declaratorii – se cere instantei sa se constate existenta sau inexistenta unui raport juridic;
­ actiunile interogatorii – titularul dreptului, in mod preventiv, cheama in judecata o persoana care ar putea eventual sa ii conteste
dreptul, pentru a lua act daca recunoaste sau nu dreptul.
­ actiuni in constituire de drepturi – se solicita aplicarea legii la anumite fapte si date pe care le invoca, pentru a deduce consecintele
ce se impun, in vederea creerii unor situatii juridice noi.
b. in functie de natura dreptului ce se valorifica prin actiune:
­ actiunile personale – se valorifica un drept personal, de creanta; sunt mobiliare si imobiliare;
­ actiunile reale – se valorifica un drept real; sunt mobiliare si imobiliare;
­ actiunile mixte.
c. in functie de calea procedurala aleasa:
­ principale;
­ accesorii - a caror rezolvare depinde de solutia din actiunea principala;
­ incidentale – pot avea si existenta de sine-statatoare, dar sunt formulate intr-un proces deja inceput..

MASURILE ASIGURATORII
1. Sechestrul judiciar
­ numai asupra unui bun in legatura cu care are loc judecata, si numai daca se dovedeste necesitatea infiintarii lui (pericol de disparitie,
degradare, instrainare, proasta administrare)
­ cererea poate fi facuta de oricare din parti (dar si de creditorii partilor);
­ solutionarea cererii se face cu citarea partilor – dosar distinct de fond – de catre instanta sesizata cu cererea principala, fie ca este pe
rolul sau sau intr-o cale de atac (=> nu se admite in apel sau recurs);
­ daca cererea se admite, bunul se incredinteaza unei persoane numite sechestru judiciar (care poate fi detinatorul bunului sau o a treia
persoana numita de instanta – daca partile nu se inteleg), care va fi remunerat cu o suma fixata de instanta (care nu poate fi mai mare
de 10% din venitul net anual al bunului) si care va putea face toate actele de conservare si de administratie, va incasa orice venituri si
sume datorate, va putea plati datorii cu caracter curent etc;
­ sechestrul judiciar ia sfarsit o data cu ramanerea definitiva a hotararii asupra fondului, bunul se preda partii care a castigat procesul.
2. Sechestrul asigurator
­ indisponibilizarea unei cantitati de bunuri mobile (lucruri si fructe care se afla in casa, mosia sau pamantul inchiriat ori arendat sau
care se afla in alt loc fara consimtamantul proprietarului) ale paratului debitor – ce se afla la el sau la un tert – care urmeaza sa fie
vandute silit pentru realizarea creantei reclamantului, daca, in momentul in care acesta a obtinut o hotarare definitiva,
debitorul nu isi executa de buna-voie obligatia;
­ bunurile mobile nu formeaza obiectul litigiului, ci o suma de bani;
­ se pune de catre executorul judecatoresc de la instanta in raza careia se afla imobilul, dupa regulile de la urmarirea silita imobiliara;
­ cererea se introduce la instanta domiciliului debitorului; are insa prioritate instanta care solutioneaza cererea principala; poate fi
introdusa de creditorul a carui creanta este constatata printr-un act scris (daca nu are act scris, este obligat sa depuna o cautiune de 1/3
din valoarea reclamata) si este ajunsa la termen; acestuia i se poate cere sa depuna cautiune;

9
­ este o procedura necontencioasa, instanta se pronunta fara citarea partilor, printr-o incheiere, supusa cailor de atac; se poate face
contestatie la executare impotriva modului de aplicare a sechestrului;
­ masura inceteaza la ramanerea definitiva a hotararii pronuntate in procesul principal, cand sechestrul asigurator => sechestru definitiv
executoriu.
­ in materie comerciala, sechestrul se poate infiinta numai cu dare de cautiune (fixata de instanta, nu se aplica 1/3), aceasta daca cerere
de sechestru nu se face in virtutea unui efect comercial la ordin sau la purtator, protestat pentru neplata.
3. Poprirea asiguratorie
­ indisponibilizarea sumelor de bani sau efectelor (titluri de valoare), pe care debitorul le are de primit de la un tert debitor al
sau, pentru ca, dupa obtinerea titlului executoriu, creditorul sa-si indestuleze creanta din aceste sume/efecte.
­ jurisprudenta distinge intre:
­ proprirea asiguratorie – caracter conservatoriu; exista doua raporturi juridice: intre creditorul popritor si debitorul poprit (1) si
intre debitorul poprit si tertul poprit (2);
­ poprirea executorie – se naste si al treilea raport – tertul poprit este obligat sa plateasca datoria catre creditorul popritor;
­ instanta poate stabili o cautiune (trebuie sa ii stabileasca si cuantumul) – care trebuie platita inainte de incuviintarea popririi;
­ judecatorul trebuie sa verifice indeplinirea urmatoarelor conditii:
­ popritorul sa fie creditor al debitorului urmarit, iar acesta din urma sa fie creditor al tertului poprit;
­ sa existe dovada intentarii actiunii de fond;
­ depunerea cautiunii (care este obligatorie si este de ½ din valoarea reclamata – nu din suma pe care o popreste - in cazul in
care nu exista act scris).
­ cererea trebuie introdusa la judecatoria de la sediul tertului poprit sau al debitorului; solutionata in camera de consiliu, fara citarea
partilor, daca cererea este admisa => ordonanta de poprire prin care se indisponibilizeaza suma din care se va indestula creditorul
popritor (indisponibilizarea este totala, chiar daca suma poprita este mai mare decat creanta)
­ poprirea in materie comerciala se poate infiinta numai pe baza de titlu.

TEMA 5
PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL

INSTANTA JUDECATOREASCA
a. Notiune
­ (1) organul imputernicit de lege sa rezolve un litigiu intervenit intre parti (include toate organele de jurisdictie);
­ (2) numai instantele judecatoresti (judecatorie ..) – sens consacrat si de Constitutie;
­ (3) organul in functiune – judecatorul, completul de judecata.
b. Rolul si pozitia instantei in procesul civil
­ chemata sa rezolve litigiile – rezolvarea cererii cu care a fost sesizata => 2 functii procesuale – cercetarea cauzei si solutionarea ei.;
­ judecatorul este independent si se supune numai legii si principiilor: contradictorialitatea, dreptul de aparare si disponibilitatea;
­ activitatea judecatorului – acte procedurale (rezolutii, incheieri, p-v etc).
c. Compunerea instantei
­ complet format din mai multi judecatori => principiul colegialitatii;
­ la judecatorii: - complete de 2 judecatori; exceptii (complet unic):
­ cereri introduse pe cale principala – pensii de intretinere, litigii patrimoniale pentru bunuri mobile sau sume de bani < 300.000 lei
(daca nu este succesiune sau imparteala de bunuri), cereri privind inregistrarile de stare civila; cereri de orice fel referitoare la
popriri, litigii de munca privind pretentiile banesti < 100.000 lei;
­ procese si cereri care se solutioneaza de judecatorii in ultima instanta;
­ cererile si caile de atac de competenta judecatoriilor referitoare la cauzele de la primele doua puncte;
­ tribunalele si curtile de apel – in prima instanta – in complete de 2 judecatori; apelurile si recursurile – in complete de 3 judecatori; la
tribunale, in temeiul unor norme speciale este posibil ca activitatea jurisdictionala sa fie desfasurata si de un singur judecator (ex:
judecatorul delegat pe langa Registrul Comertului);
­ la aceste instante, completele sunt alcatuite de catre presedintii instantelor sau de catre presedintii de sectii (dupa caz); completul este
prezidat de catre – presedintele sau vicepresedintele instantei ori de catre presedintele sectiei (cand participa) ori de catre judecatorul
desemnat de acestia.
­ la Curtea Suprema de Justitie – complete de 3 judecatori din aceeasi sectie (desemnati de catre presedintele sectiei); daca numarul nu
se poate completa – se numesc judecatori si din alte sectii, de catre presedintele CSJ;
­ daca se judeca in Sectii Unite – trebuie sa ia parte cel putin ¾ din membrii in functie (decizie luata cu majoritatea celor prezenti);
­ presedintele prezideaza Sectiile Unite, iar la sectii orice complet – atunci cand participa; in lipsa sa – vicepresedintele Curtii sau
presedintele de Sectie; judecatorii prezideaza prin rotatie.
­ principiul continuitatii – judecarea cauzei sa se faca de la inceput si pana la sfarsit de acelasi complet de judecata, intr-o singura
sedinta care sa se incheie cu deliberarea => in sistemul nostru, continuitate = hotararea sa fie pronuntata de aceiasi judecatori care au
judecat fondul pricinii (daca nu – casarea hotararii);
10
­ normele care prevad compunerea sunt imperative => gresita compunere poate fi invocata de oricare din parti, de procuror sau de
instanta din oficiu; in cazul in care se admite exceptia, instanta de fond ia act prin incheiere, iar transferul de la un complet la altul se
face de catre presedintele instantei (care va stabili si completul la care se transfera); daca presedintele nu este de acord cu transferul,
sau daca completul desemnat constata ca primul complet era legal constituit, incheierea poate fi atacata cu apel sau recurs; daca reaua
compunere se invoca in apel sau recurs, hotararea va fi casata in vederea rejudecarii.
d. Constituirea instantei
­ participarea, alaturi de completul de judecata a grefierului - care la CSJ este inlocuit de magistratul-asistent (se pot abtine sau pot fi
recuzati, in principiu pentru aceleasi motive si in aceleasi conditii ca si judecatorii):
­ participa la sedinte conform programarii, indeplineste toate atributiile care ii revin in baza legii sau a regulamentului;
­ intocmeste citatiile si mandatele de aducere; completeaza borderourile si expediaza corespondenta; asigura citarea participantilor
la proces si comunicarea hotararilor prin afisarea la usa instantei;
­ intocmeste (sub supravegherea judecatorului delegat) lucrarile de punere in executare a hotararilor;
­ executa si alte sarcini de serviciu date de conducerea instantei, inclusiv dactilografierea hotararilor.
­ participarea procurorului – cand legea prevede in mod expres obligativitatea concluziilor sale, sau atunci cand, in temeiul legii,
porneste procesul civl, pune concluzii sau exercita caile de atac.

PARTILE
1. Pozitia procesuala a partilor
­ rol esential;
­ pozitie contradictorie pe tot timpul procesului.
2. Coparticiparea procesuala
­ mai multe persoane sa fie impreuna reclamante sau parate, daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatie comuna ori daca
drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza;
­ daca unul din coparticipanti achieseaza la hotararea pronuntata de prima instanta, coparticiparea va lua sfarsit in fata acesteia;
Clasificare:
1.1. coparticipare subiectiva - existenta unei pluralitati de parti cu interese identice; poate fi activa, pasiva sau mixta (mai multi
reclamanti, mai multi parati, sau mai multi reclamanti si mai multi parati).
1.2. coparticipare obiectiva – reunirea intr-un singur proces a mai multor cereri, intre aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti, daca
intre aceste cereri exista o stransa legatura.
2.1. coparticipare facultativa – regula; raporturile dintre coparticipanti sunt guvernate de principiul independentei procesuale (actele de
procedura, apararile sau concluziile unuia din coparticipanti nu pot nici folosi si nici dauna celorlalti; daca totusi efectele hotararii se
intind si asupra celorlalti, numai actele utile isi intind efectele asupra celorlalti, nu si cele potrivnice)
2.2. coparticipare necesara - ex: este nula imparteala in care nu s-au cuprins toti copiii in viata la deschiderea mostenirii si descendentii
fiilor predecedati;
­ in cazul obligatiilor solidare si indivizibile, efectele recursului/apelului facut de unul din coparticipanti se vor extinde si la partile care
nu au declarat apel/recurs, sau al caror recurs/apel a fost respins fara a fi solutionat in fond; cererea de perimare sau actul de procedura
intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti.
3. Conditiile necesare pentru a fi parte in proces
­ sunt conditiile de exercitare a actiunii (sa pretinda un drept, sa justifice un interes, sa aiba capacitate procesuala si calitate procesuala),
care trebuiesc indeplinite cumulativ.
4. Drepturile si indatoririle procesuale ale partilor
Drepturi:
­ de a adresa cereri instantei;
­ de a participa la judecata pricinii;
­ de aparare, care implica: dreptul de a raspunde celeilalte parti si de a discuta toate problemele ridicate in proces, de a administra probe,
de a cunoaste toate piesele dosarului si de a face copii dupa acestea, de a fi asistat de un avocat, de a recurge la un interpret;
­ dreptul de a conduce procesul penal personal sau prin mandatar;
­ dreptul de a recuza judecatorii, procurori, grefieri, magistrati-interpreti si exeprti;
­ dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata, in cazul castigarii procesului;
­ dreptul de a dispune de soarta procesului prin renuntare la judecata sau la dreptul subiectiv, prin recunoasterea pretentiilor
reclamantului, prin achiesarea la hotararea pronuntata sau prin incheierea unei tranzactii;
Obligatii:
­ sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele prevazute de lege, sub sanctiunea nulitatii, perimarii, decaderii
etc;
­ exercitarea drepturilor procedurale cu buna-credinta si potrivit scopului social-economic in vederea caruia au fost recunoscute de lege
(daca aceste doua elemente nu sunt respectate – abuz de drept – apreciat de catre instanta, iar uneori chiar de catre legiuitor; ex de abuz
de drept: introducerea cu r-c a unei cereri vadit netemeinice, pentru a sicana, folosirea cu r-c a posibilitatii de a cere citarea paratului
prin publicitate; sanctiuni – daca cererea este respinsa ca nefondata – acordarea de cheltuieli de judecata, daca dreptul procedural
ajunge sa fie exercitat abuziv – sanctiuni mai complexe).
5. Participarea tertilor in procesul civil

11
­ posibilitatea partilor de a chema in proces alte persoane + posibilitatea tertelor persoane de a interveni in proces in cazul in care au un
interes;

A. Interventia voluntara
= cererea unui tert de a intra intr-un proces pornit de alte parti, pentru a-si apara un drept propriu (interventia principala, agresiva) sau
pentru a apara dreptul unei parti din proces (interventie accesorie).
­ interventia principala – sub forma cererii de chemare in judecata, este indreptata impotriva ambelor parti din proces; intervenientul
are o pozitie independenta, atat fata de reclamant, cat si fata de parat;
­ interventia accesorie – scop limitat, prin interventia lui nu urmareste pronuntarea unei hotarari pentru el, ci pentru partea pentru care a
intervenit in proces; intervenientul este subordonat partii in favoarea careia a intervenit.
­ cererea de interventie se poate face atat in fond, cat si in apel si in recurs si in toate materiile;
­ instanta trebuie sa asculte partile si tertul intervenient, iar apoi sa se pronunte asupra admisibilitatii in principiu a cererii;
­ instanta verifica: (1) daca tertul justifica un interes; (2) daca cererea sa are legatura cu cererea principala; (3) daca este admisibila si
(4) daca este facuta in termen – in cazul cererii principale => incheiere, care NU se poate ataca decat o data cu fondul, are caracter
interlocutoriu (instanta care a pronuntat-o nu mai poate reveni asupra ei); daca cererea a fost admisa, va fi comunicata partilor initiale,
ca sa desfasoare actele procedurale in consecinta (aparari, intampinari, reconventionale);
­ natura diferita => consecinte:
­ renuntarea la judecata sau la dreptul pretins de catre reclamant sau achiesarea paratului la pretentiile reclamantului – nu
influenteaza judecata cererii de interventie principala, insa cade interventia accesorie;
­ daca din cauza judecarii cererii de interventie se intarzie judecarea cererii principale – in cazul interventiei principale – se poate
dispune disjungerea, in cazul celei accesorii – se judeca intotdeauna impreuna.
B. Interventia fortata
­ oricare din parti poate sa cheme in judecata alta persoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul;
­ cererea se comunica atat tertului (impreuna cu copie de pe cererea de chemare in judecata si de pe intampinare) cat si partii potrivnice;
tertul => intervenient principal => hotararea ii va fi opozabila;
C. Chemarea in garantie
­ partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentii, cu o
cerere in garantie sau in despagubire;
­ => este admisibila nu numai in cazul drepturilor garantate legal sau conventional , ci si ori de cate ori partea care ar cadea in pretentii s-
ar putea intoarce impotriva altei persoane cu o cerere in despagubiri; competenta este a instantei care judeca cererea principala, prin
prorogare (deoarece cererea de chemare in garantie este o cerere incidentala)
­ cererea va fi facuta in conditiile de forma pentru cererea de chemare in judecata, si nu neaparat printr-o petitie separata; ea poate fi
facuta de:
­ parat: odata cu intampinarea sau in prima zi de infatisare;
­ reclamant: pana la inchiderea dezbaterilor inaintea primei instante;
­ sanctiunea nedepunerii in termen: judecarea separata (daca partile nu consimt totusi sa se judece impreuna);
­ cererea trebuie comunicata tertului chemat in proces – termen pentru a depune intampinare si pentru a-si pregati apararea => devine
parte, si va putea chema la randul sau pe cineva in garantie (sirul se opreste la 2 persoane);
­ scopul institutiei: posibilitatea chematului in garantie sa se apere (ceea ce nu ar putea face intr-un proces separat : exceptio mali
processus + daca paratul pierde, se admite si cererea de chemare in garantie, rezolvandu-se printr-o hotarare ambele cereri);
­ cererea de chemare in garantie poate fi suspendata pana la rezolvarea cererii principale; solutia depinde de cea din cererea principala:
daca cererea principala este admisa, se admite si cererea de chemare in garantie (daca este intemeiata), daca nu aceasta din urma se
respinge ca lipsita de obiect sau interes; cel chemat in garantie NU este obligat direct fata de reclamant, deoarece intre ei nu exista
raport juridic;
­ recursul/apelul declarat de chematul in garantie repune in discutie cererea principala; daca insa ambele cereri au fost respinse, insa se
admite recursul reclamantului, se va rediscuta si cererea de chemare in garantie (fondul fiind susceptibil de revizuire)
D. Aratarea titularului dreptului
­ paratul care detine pentru altul sau care exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru, va putea arata pe acela in numele
caruia exercita dreptul sau detine lucrul, daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde un drept real asupra lucrului;
­ sunt posibile urmatoarele situatii:
­ cel aratat se infatiseaza si recunoaste sustinerea paratului, iar reclamantul consimte sa fie inlocuit paratul initial => titluarul ia locul
paratului, acesta din urma este scos din judecata;
­ tertul se prezinta si recunoaste, dar reclamantul nu este de acord ca paratul sa fie inlocuit – in lit. – sa nu se modifice raportul
procesual, daca insa se dovedeste ca tertul este titularul, sa se respinga cererea ca fiind gresit indreptata;
­ tertul se infatiseaza dar tagaduieste pretentiile paratului => tertul devine intervenient principal;
­ cel aratat, desi regulat citat, nu se infatiseaza => tertul devine intervenient principal.
E. Reprezentarea judiciara a partilor in procesul civil
­ partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
12
F. Reprezentarea judiciara procesuala a persoanelor fizice
­ mandatarul poate fi un avocat sau o persoana care nu are aceasta calitate (care insa nu poate pune concluzii decat prin avocat) =>
legiuitorul prefera reprezentarea prin avocat;
G. Reprezentarea prin mandatar neavocat
­ justificarea calitatii de reprezentant – prin procura – inscris sub semnatura legalizata, iar mandatul este presupus dat pentru toate actele
judecatii (chiar daca nu este specificat);
­ procura trebuie sa fie data pentru exercitiul dreptul de chemare sau de reprezentare in judecata; cel care are o procura generala poate sa
reprezinte in instanta numai daca acest drept i-a fost dat anume; daca cel care a dat procura generala nu are domiciliul si nici resedinta
in tara, sau daca procura este data unui prepus – mandatul se presupune dat si pentru aceasta;
­ actele procesuale de dispozitie – procura speciala;
­ daca nu este avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat atunci cand sunt mandatari in pricinile sotului sau in ale rudelor pana la
gradul al IV lea (la orice instanta daca este doctor sau licentiat in drept si numai la judecatorie daca nu au una din acele calitati);
­ daca renunta – obligat sa instiinteze cu cel putin 15 zile inainte de termenul de infatisare sau de implinirea termenelor cailor de atac.
­ mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil, ci e valabil pana la retragerea de catre
mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului (exceptie de la dreptul comun la mandatului).
H. Reprezentarea prin avocat
­ justificarea calitatii de reprezentant – tot prin procura, cu semnatura certificata potrivit legii avocatilor;
­ avocatul poate sa exercite orice cale de atac impotriva hotararii date, dar, actele de procedura se vor indeplini numai fata de partea
insasi.
­ daca renunta la exercitiul profesiei sau este suspendat – trebuie sa asigure substituirea;
­ avocatul trebuie sa fie informat si capabil sa abordeze orice subiect, sa aprecize si sa combata orice raport de expertiza, sa poarte
discutii cu specialistul pe terenul acestuia;
­ reprezentarea prin avocat nu este obligatorie daca dreptul de reprezentare izvoraste din lege (parinti, tutore) sau dintr-o hotarare
judecatoreasca (sechestrul judiciar);
­ raporturile cu clientul – complexe: este confidentul clientului, sfatuitorul si aparatorul clientului.
I. Reprezentarea judiciara conventionala a persoanelor juridice
­ jurisconsultul – sustinerea intereselor in instanta, sa exercite caile de atac legale si sa ia orice alte masuri necesare pentru apararea
intereselor persoanei juridice; delegatie;
­ daca nu exercita o cale de atac si => un prejudiciu pj – culpa jurisconsultului, daca a instiintat organele de conducere si din vina
acestora nu a exercitat calea de atac – culpa org. de cond.; daca a retinut informatii sau a informat gresit org. de cond – cupla
jurisconsultului;
­ se poate exercita si prin avocat.
J. Sanctiunea in cazul nejustificarii calitatii de reprezentant
­ instanta acorda un termen pentru justificarea calitatii de reprezentant, iar daca intr-un termen nu se justifica – anuleaza cererea;
­ exceptia lipsei calitatii de reprezentant – poate fi invocata in orice stare a pricinii, iar actele – ratificate de catre titularul dreptului.

PROCURORUL
­ parte => formuleaza cereri, propune probe, invoca exceptii si pune concluzii, chiar daca nu a pornit el procesul civil.
1. Pornirea procesului civil
­ orice actiune, in afara de cele personale; asta nu inseamna si exercitiul imediat al acestora;
­ desi procurorul porneste procesul, titularul (sau cel care se pretinde titularul) dreptului subiectiv civil trebuie introdus in proces, si
poate face uz de dreptul sau de dispozitie (renuntare la judecata sau la dreptul subiectiv sau tranzactia).
2. Participarea la judecata procesului civil
­ poate sa participe la orice proces, in oricare faza a acestuia; partile pot, in conditiile legii, sa il recuze;
­ daca insa nu participa la judecata cazurilor prevazute expres de lege, hotararea este casabila (punerea sub interdictie si ridicarea
interdictiei, judecarea contestatiei impotriva comisiei medicale in cazul asistentei bolnavilor psihici periculosi, declararea disparitiei si
a mortii, cereri in anulare, completare sau rectificare a inregistrarilor de stare civila etc;
­ daca este obligatorie participarea in fond – ramane obligatorie si pentru caile de atac.
3. Exercitarea cailor de atac
­ apelul, recursul, contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii; toate in conditiile legii.
4. Cererea de a se pune in executare hotararile civile
­ poate sa participe la proces in orice faza, executarea silita este o faza => participa la executarea silita.
­ Ministerul Public supravegheaza respectarea hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii.

TEMA 6
PROBELE JUDICIARE

1. Consideratii speciale privind probele


13
­ pe baza lor, judecatorul isi formeaza convingerea si pronunta hotararea => interes atat pentru parti, cat si pentru judecator (care nu
judeca pe baza afirmatiilor partilor).

A. Definirea notiunii de proba si clasificarea lor


= mijlocul procesual prin care se stabileste existenta unui act sau fapt juridic, necesare rezolvarii pricinii (+ actul probator = actiunea
de stabilire a existentei sau inexistentei unui fapt).
­ subiectul probei – judecatorul (el trebuie convins); obiectul probei – actele sau faptele ce tind la dovedirea raportului juridic in
litigiu; sarcina probei – celui care a propus-o (reclamantul sa-si dovedeasca pretentia, iar paratul netemeinicia ei);
­ cel ce ridica o execptie procesuala – sa o dovedeasca;
­ cel ce invoca o prezumtie legala relativa trebuie sa faca dovada imprejurarilor din care a decurs prezumtia, iar partea potrivnica sa
administreze proba contrara; prezumtiile legale absolute pot fi rasturnate prin marturisire.
Clasificarea probelor:
a. in functie de locul unde se administreaza:
­ judiciare (in fata instantei)
­ extrajudiciare
b. in functie de natura lor
­ materiale (un obiect material)
­ personale (relatarile persoanelor): pozitive (declaratii consemnate in inscrisuri sau facute oral), negative (distrugerea sau
ascunderea unui inscris), de rationament (prezumtiile legale si cele simple)
c. in functie de caracterul lor original sau derivat:
­ primare (nemijlocite: originalul unui inscris)
­ secundare (mijlocite: copia unui inscris)
d. dupa modul in care judecatorul percepe faptele:
­ sunt rezultatul perceperii de catre judecator (cercetarea la fata locului)
­ sunt rezultatul perceperii altei persoane (depozitia)
e. dupa cum duc sau nu la stabilirea faptului principal:
­ directe (dovedesc raportul in litigiu: un contract)
­ indirecte (prezumtiile, dovedesc un fapt conex din a carui cunoastere se trage concluzia existentei raportului juridic litigios)
Conditii pentru admisibilitatea probei:
­ sa fie legala;
­ sa fie verosimila (sa demonstreze fapte credibile);
­ sa fie pertinenta (sa aiba legatura cu cauza);
­ sa fie concludenta (sa tinda la rezolvarea cauzei); o proba poate fi pertinenta dar nu si concludenta.
Conditii pentru administrarea probei:
­ propunerea probei – de catre reclamant (in cererea de chemare in judecata) si de catre parat (in intampinare); daca nu – in prima zi de
infatisare, oral, in fata instantei – sub sanctiunea decaderii; dupa acest termen ar mai putea fi propuse probe daca:
­ nevoia ei reiese din dezbateri, iar partea nu o putea prevedea;
­ administrarea ei nu duce la intarzierea judecatii;
­ dovada nu a fost ceruta in termen din pricina nestiintei si alipsei de pregatire a partii.
Daca o parte renunta la o proba propusa de ea, cealalta poate sa si-o insuseasca, iar daca ambele parti renunta, instanta poate sa
administreze din oficiu proba.
­ discutia in contradictoriu a partilor, pe marginea probelor propuse;
­ incuviintarea de catre instanta a probelor – incheiere de admitere sau de respingere a acestora, care este interlocutorie – instanta
poate reveni asupra ei, motivat;
­ adminstrarea propriu-zisa, inainte de dezbaterea fondului, in fata instantei, in ordinea stabilita de aceasta;
­ aprecierea probelor – de catre judecator, in baza convingerilor sale.
Conventii asupra probelor:
­ se pot incheia, fara a incalca normele imperative;
­ se pot referi la: sarcina, obiectul, admisibilitatea, administrarea, puterea doveditoare a probelor.

B. Subiectul, obiectul si sarcina probei


­ subiectul si obiectul – vezi mai sus;
­ obiectul probei – faptele notorii si constante nu trebuie dovedite pentru ca sunt cunoscute de un cerc larg de persoane / legea le
considera existente; judecatorul poate dispensa partile de dovada si in cazul faptelor necontestate; legea romana nu trebuie dovedita,
legea straina - se stabileste continutul ei prin atestari de la organele statului care au edictat-o; partea care invoca o lege straina poate fi
obligata sa faca dovada continutului legii, iar daca nu poate se va aplica legea romana, cutumele, uzantele si jurisprudenta trebuiesc
dovedite.

14
­ sarcina probei – celui care face o afirmatie; numai in acel moment paratul este nevoit sa iasa din pasivitate si sa se apere => sarcina
probei este impartita intre reclamant si parat, la care se adauga rolul activ al instantei, de a ordona din oficiu probe, chiar daca partile se
impotrivesc.

C. Admisibilitatea probelor
­ conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca orice mijloc de proba – vezi mai sus;
­ in legatura cu administrarea probelor:
­ propunerea – de catre reclamant (in cererea de chemare in judecata) si de catre parat (in intampinare);
­ incuviintarea – incheiere motivata, atat in caz de admitere, cat si in caz de respingere; incheierea este preparatorie, care nu leaga
instanta care poate reveni, dar trebuie sa arate de ce a facut-o;
­ administrarea – in fata instantei, in ordinea statornicita de aceasta, care va urmari ca dovada contrarie as fie administrata, pe cat
se poate, in acelasi timp.

D. Asigurarea probelor
­ oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, starea unor lucruri sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a
unui fapt sau drept, va putea cere administrarea acestor dovezi, daca este in primejdie ca ele sa dispara sau sa fie greu de
administrat in viitor;
­ se poate cere pe cale principala (inainte de a exista judecata asupra fondului) sau pe cale incidentala (in timpul judecatii, daca nu s-a
ajuns la momentul administrarii probelor); administrarea va fi facuta de indata sau la un termen fixat de instanta - se poate face, daca
exista primejdie de intarziere, si in zile de sarbatoare si chiar in afara orelor legale (cu incuviintarea anume a magistratului);
­ se cere instantei in raza careia urmeaza sa se faca constatarea si pe langa care functioneaza executori judecatoresti sa delege un
executor care sa constate la fata locului aceasta situatie de fapt;
­ cererea se judeca in camera de consiliu – incheiere de admitere sau de respingere, care poate fi atacata cu apel;
­ probele conservate prin aceasta procedura vor putea fi folosite si de partea care nu a cerut administrarealor (cheltuielile vor fi avute in
vedere de instanta care judeca fondul).

II. Proba prin inscrisuri

­ inscrisul = declaratie despre un act sau un fapt juridic, facuta prin scriere de mana, dactilografiata, litografiata, prin
imprimare etc;
Clasificarea inscrisurilor:
­ preconstituite – intocmite pentru a proba un eventual litigiu;
­ nepreconstituite – intocmite in vederea constatarii incheierii, modificarii sau stingerii unui raport juridic;
­ recognitive – intocmite in scopul recunoasterii existentei unui inscris original pierdut, pentru a il inlocui;
­ confirmative – intocmite pentru a confirma un act anulabil;
­ autentice si sub semnatura privata;

1. Inscrisul autentic
= inscrisul intocmit cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public care are dreptul sa il emane (acte notariale, de stare
civila, hotarari judecatoresti, pv intocmite de agenti procedurali, actele executorilor judecatoresti etc)
Avantaje:
­ prezumtia de valabilitate;
­ inscrisul constatator de obligatii poate fi pus in executare la scadenta (dupa ce a fost investit cu formula executorie);
­ data inscrisului face dovada pana la inscrierea in fals;
­ insusi inscrisul face dovada pana la inscrierea in fals (pentru mentiunile facute de functionarul public), respectiv pana la proba
contrara (pentru celelalte mentiuni: declaratiile semantarilor, cuprinsul actului);
­ inscrisul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia
=> poate fi pus in executare fara sesizarea instantei;
­ inscrisul poate fi atacat pentru vici de consimtamant, lipsa capacitatii, fraudarea legii (aceste motive pot fi demonstrate prin orice
mijloc de proba);
­ inscrisul care nu poate fi autentic din cazua necompetentei sau a necapacitatii functionarului public este valabil ca si inscris sub
semnatura privata, iar da ca nu este semnat valoreaza inceput de dovada scrisa, putand fi completat cu martori si prezumtii (acestea
sunt valabile numai daca forma autentica nu este ceruta expres).

2. Inscrisul sub semnatura privata


= inscrisul intocmit de parti si semnat (conditia generala de valabilitate) de catre acestea;
Conditii speciale de valabilitate:
­ pentru testamentul olograf: scris, semnat si datat de mana testatorului;

15
­ pentru inscrisurile cu mai multe parti: atatea originale cate parti cu interese contrare sunt si mentionat cate originale au fost intocmite
(formalitatea multiplului exemplar, care nu este ceruta in materie comerciala, unde se admite orice proba);
­ pentru inscrisuri ce constata contraventii din care se nasc obligatii unilaterale – acestea trebuie scrise in intregime de mana celui
obligat, sau macar formula “bun si aprobat” si suma sau catimea datorata in cifre si litere si sa se semneze.
Daca nu sunt indeplinite – act este lipsit de forta probanta, dar operatiunea este valabila, putand fi dovedita prin orice mijloc de proba.
­ data inscrisului este opozabila tertilor doar daca i s-a dat data certa (a fost inregistrat la o institutie de stat, in registrul de transcriptiuni-
inscriptiuni sau i s-a dat data certa la notariat.
Actul scris este cerut ad validitatem pentru:
­ constituirea societatilor comerciale;
­ cambie;
­ contracul de inrolare a echipajului unei nave;
­ contractul de imprumut maritim;
Actul scris este cerut ad probationem pentru:
­ asociatiunile in participatiune;
­ gaj;
­ contractele ce au ca obiect construirea, instrainare, gajarea, inchirierea vaselor comerciale;
­ contractele de asigurare;
­ contractul de asigurare;

III. Alte inscrisuri


­ registrele, cartile si hartiile casnice – nu constituie proba preconstituita; nu fac dovada in favoarea celui care le detine, ci in contra lor
(daca fac referire la primirea unei plati);
­ mentiunea creditorului pe titlul de creanta – cand tinde a proba liberarea debitorului (aceeasi putere o are mentiunea facuta pe
duplicatul unei chitante, daca duplicatul se afla la debitor);
­ raboajele – daca crestaturile nu sunt corelative, proba va fi facuta numai pana la concurenta numarului de crestaturi potrivite, iar daca
debitorul nu poate sa aduca rabojul sau/si nici sa probeze ca l-a pierdut sau ca nu a existat niciodata, rabojul creditorului-furnizor face
proba deplina;
­ facturile – factura acceptata face dovada atat in favoarea emitentului, cat si impotriva lui; acceptatea poate fi expresa, in scris sau
verbal, simpla tacere nu insemna acceptare; daca factura nu a fost acceptata ea face dovada numai impotriva celui care a emis-o (care
poate aduce orice mijloace de proba impotriva); facturile trebuiesc pastrate 2 ani;
­ corespondenta – scrisoarea (care semnata = inscris sub semnatura prvata) formeaza dovada deplina; in raporturile sinalagmatice,
scrisoarea probeaza numai consimtamantul expeditorului, iar pentru dovedirea consimtamantului debitorului se poate folosi orice
mijloc de proba;
­ telegramele – fac proba ca act sub semnatura privata daca:
­ sunt semnate de expeditor;
­ sunt semnate de o alta persoana decat expeditorul, insa originalul a fost predat oficiului sau trimis spre predare de catre expeditor.
­ telegrama anonima poate constitui temeiul unei prezumtii pentru judecator daca se stabileste de la cine emana;
­ registrele comerciale – pot face proba in justitie (judecatorul decide) intre comercianti, pentru fapte si chestiuni de comert (cele
obligatorii, iar cele facultative pot servi la fundamentarea unor prezumtii); daca nu sunt tinute in regula – nu sunt primite a face proba
in justitie spre folosul celui care le-a tinut; registele pot ajunge in fata instantei prin:
­ comunicarea (in afaceri de succesiuni, comunitati de bunuri, societati si in caz de faliment) = a da posibilitatea partii adverse sa
cunoasca in intregime continutul lor, dezvaluind secretul profesional – de aceea – limitare;
­ infatisarea – la cerere, sau chiar din oficiu – se extrage din ele doar ceea ce este privitor la litigiu; masura care se dispune cu
prudenta.
­ daca registrele nu se afla in raza teritoriala a instantei – se dispune comisie rogatorie ;
­ registrele trebuiesc pastrate 10 ani.

IV. Administrarea probei prin inscrisuri


­ reclamantul si paratul trebuie sa depuna la dosar copii certificate dupa inscrisurile pe care doresc sa le foloseasca, in atatea exemplare
cate parti sunt plus 1 pentru instanta – odata cu cererea de chemare in judecata/intampinarea sau, cel mai tarziu la prima infatisare, sub
sanctiunea decaderii de a proba cu inscrisuri (sau cu minim 5 zile inainte de urmatorul termen daca instanta incuviinteaza, de asemenea
sub sanctiunea decaderii);
­ daca inscrisul se afla la partea adversa si aceasta nu vrea sa il prezinte, va putea fi obligat de instanta sau va fi dispus interogatoriu;
daca inscrisul a fost ascuns sau distrus, pretentiile partii adverse vor fi confirmate;
­ daca inscrisul se afla la terti, se va dispune citarea lor ca martori si vor fi obligati sa aduca inscrisul, sub sanctiunea platii de
despagubiri/zi de intarziere;

16
­ daca actul se afla la autoritati, instanta va desemna un judecator delegat sau il va examina prin comisie rogatorie;
­ daca inscrisul depus de o parte este contestat de cealalta parte, instanta dispune verificarea de scripte sau declanseaza procedura
falsului;
­ verificarea de scripte = confruntarea inscrisului cercetat cu scrierea facuta de parte in fata instantei, sau cu alte inscrisuri ale acelei
persoane, sau cu portiunea din inscris ce nu este contestata; se poate dispune si expertiza; rezultatul cercetarii => incheiere
interlocutorie;
­ procedura falsului – pentru inscrisurile autentice false sau pentru inscrisurile sub semnatura privata ce se prezuma a fi false, instanta
sesizeaza organele de urmarire penala; daca inscrisul este esential pentru rezolvarea cauzei – suspendarea judecatii pana la solutionarea
cauzei penale;
­ declaratia facuta in fata instantei, in prezenta obligatorie a ambelor parti, referitoare la faptul ca inscrisul este fals si la indicarea
autorului;
­ intocmirea de catre instanta a unui pv in care se mentioneaza declaratiile partilor si constatarile instantei;
­ pv se semneaza de parti, presedintele completului si grefier;
­ inscrisul si pv se inainteaza instantei penale.

V. Proba prin declaratiile martorilor (marturia)


­ marturia = mijlocul procesual ce consta in relatari ale unor persoane straine de interesele in conflict, despre acte sau fapte
referitoare la pricina, ce pot servi la rezolvarea ei, relatari facute in fata instantei de judecata;
­ se admite marturia:
­ pentru valori ale litigiilor mai mici de 250 de lei (pentru > proba se face numai cu inscrisuri autentice, sub semnatura privata
valabile, sau prin marturisire); se admite si > de 250 de lei:
­ in materie comerciala (dar nu in orice litigiu comercial, daca partile invoca proba cu martori, judecatorul trebuie sa o si
admita);
­ in materia raporturilor patrimoniale dintre soti;
­ cand partile au incheiat o conventie, in sensul ca doresc sa probeze cu martori pretentiile;
­ daca exista un inceput de dovada scrisa din care rezulta fapte demne de crezare referitoare la pretentie;
­ cand partile au fost in imposibilitatea preconstituirii unui inscris;
­ cand proba scrisa a fost pierduta sau distrusa, din caz de forta majora, iar creditorul nu mai are mijlocul de proba necesar;
­ pentru terti, deoarece regula se aplica numai partilor contractante
­ nu se admite impotriva unui inscris sau peste cuprinsul acelui inscris, DECAT DACA se constata ca a intervenit o fraudare a legii prin
acel inscris, sau a fost intocmit cu vicierea consimtamantului, pentru a demonstra acestea, sau pentru a lamuri sensul exact al unor
clauze obscure ale inscrisului, sau daac partile sunt de acord sa faca dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa
dispuna (=> regula nu are caracter imperativ).
De asemenea, proba cu martori nu se admite cand:
­ cererea s-a introdus pentru o suma mai mare de 250 de lei, chiar daca dupa aceea, reclamantul isi restrange pretentia sub 250 de lei;
­ cand cererea este introdusa pentru o suma mai mica de 250 de lei, dar care este un rest dintr-o creanta mai mare;
­ cand sunt mai multe cererei care, impreuna, depasesc 250 de lei.
Chiar daca nu exista conventie, proba cu martori devine admisibila in urmatoarele cazuri (exceptii – care isi gasesc aplicarea numai daca
inscrisul este cerut ad probationem, nu si ad validitatem):
­ exista inceput de dovada scrisa (o scriere, care sa emane de la partea careia i se opune si care face demn de crezare faptul pretins);
­ imposibilitatea preconstituirii de dovada scrisa;
­ imposibilitatea conservarii probei scrise.

VI. Administrarea probei cu martori


­ lista cu martori (nume si domiciliu) in cererea de chemare in judecata/intampinare; daca nu – pana la prima zi de infatisare, sub
sanctiunea decaderii din dreptul de a mai proba cu martori;
­ poate fi incuviintata si in timpul procesului, daca instanta considera de cuviinta, lista trebuie sa fie depusa in 5 zile de la incuviintare;
daca una din parti doreste sa audieze la alt termen, trebuie sa depuna lista in 5 zile de la incuviintarea acelui termen, sub sanctiunea
decaderii;
­ incuviintarea – incheiere unde se precizeaza numele martorilor admisi si faptele pentru care vor fi ascultati;
­ nu pot fi martori:
­ rudele si afinii pana la gradul III (cu exceptia divortului);
­ ascendentii sau descendentii (la divort ascendentii pot fi martori);
­ sotul sau fostul sot (poate fi admis daca partile convin);
­ interzisii – interdictie absoluta;

17
­ condamnatii pentru sperjur – interdictie absoluta.
­ pot refuza depozitia:
­ persoanele care au aflat, datorita muncii lor, imprejurari legate de pricina – pot invoca secretul profesional;
­ functionarii publici sau fosti functionari publici, pentru imprejurari legate de pricina, aflati in timpul exercitarii profesiei;
­ cei care prin raspunsurile lor s-ar putea expune pe ei insisi sau o ruda pana la gradul al III lea, sau pe sotul lor, sau pe fostul lor sot,
la o pedeapsa penala sau dispretului public;
­ prezentarea si ascultarea martorilor:
­ sunt citati, urmand sa se prezinte la termen, sau este audiat prin comisie rogatorie;
­ daca nu se prezinta, instanta emite mandat de aducere, sau, daca tot nu se prezinta, plateste amenda stabilita de instanta printr-o
incheiere executorie;
­ daca se prezinta la termen, instanta il identifica, apoi depune juramantul dupa care este audiat;
­ initial relateaza ce cunoaste, apoi raspunde la intrebarile presedintelui completului, ale partii care l-a chemat, ale celeilalte parti,
ale procurorului;
­ semneaza depozitia pe fiecare pagina (ultima va fi semnata si de presedintele completului si de grefier);
­ daca se constata ca marturia este mincinoasa va fi sesizata instanta penala.
­ judecatorul constata daca martorul este sincer, ulterior va verifica daca cele declarate corespund realitatii (functie de gardul de
percepere a faptului de catre martor, gradul de memorizare, repreoducerea acestuia); forta probanta a marturiei este lasata la
aprecierea instantei.

VII. Marturisirea
= mijlocul de proba prin care o parte confirma pretentiile partii adverse, confirmare care produce efecte juridice impotriva
autorului ei; este atat mijloc de proba cat si act de dispozitie al partii;
­ caracterele marturisirii:
­ act unilateral de vointa; vointa trebuie sa fie constienta si libera; ea isi produce efectele chiar daca nu este acceptata de partea
adversa, si este irevocabila;
­ constituie un mijloc de proba impotriva autorului ei (=> cel care o face trebuie sa aiba capacitatea necesara incheierii actelor de
dispozitie);
­ este un act personal => nu poate fi facuta decat de catre titularul dreptului sau de catre mandatar cu procura speciala;
­ este un act expres => nu poate fi dedusa din tacerea partii (exceptie: refuzul nejustificat de a raspunde la interogatoriu =
marturisire deplina)
­ felurile marturisirii:
­ judiciara (in fata instantei, luata prin interogatoriu sau spontana, dar mentionata in incheierea instantei);
­ extrajudiciara (verbal – marturisirea facuta in alt proces – sau in scris – printr-o scrisoare);
­ simpla - cand paratul reunoaste doar pretentia reclamantului;
­ calificata – cand paratul recunoaste pretentia reclamantului, dar invoca imprejurari anterioare sau concomitente cu pretentia care
schimba consecintele juridice ale marturisirii (am luat bani, dar au fost ca plata pentru serviciile mele);
­ complexa - cand paratul recunoaste pretentia, dar invoca imprejurari ulterioare care o anihileaza (am imprumutat, dar i-am
restituit)
­ admisibilitatea marturisirii (conditii):
­ sa vizeze faptele proprii ale celui care o face;
­ cand face marturisirea sa nu fi fost sub influenta vreunei incapacitati naturale (violenta, betie, hipnoza etc);
­ capacitate deplina de execitiu (marturisirea este un act de dispozitie);
­ nu este necesar ca cealalta parte sa accepte marturisirea, iar cel care a facut-o nu o poate revoca (decat daca a fost in eroare de
fapt);
­ se poate face doar personal (doar in cazuri special, prin mandatar cu procura speciala);
­ trebuie sa fie expresa, dar: refuzul nejustificat de a raspunde la interogatoriu si neprezentarea nejustificata la termenul
interogatoriului echivaleaza cu o marturisire.
­ NU este admisibil la divort si la recuzare.
­ administrarea probei marturisirii; interogatoriul:
­ la cererea partii adverse, sau la initiativa instantei; se poate cere in cererea de chemare in judecata/intampinare, sau cel mai tarziu
la prima infatisare, sub sanctiunea decaderii;
­ interogatoriul este admis daca imprejurarile de fapt sunt de asa natura incat sa fie necesara marturisirea, care trebuie sa vizeze
faptele personale ale persoanei, iar marturisirea sa tinda la rezolvarea cauzei; pot raspunde la interogatoriu partile;
­ la interogatoriu se raspunde personal; numai in cazuri speciale prin mandatar cu procura speciala si autentica (ex: persoana
locuieste in strainatate, interogatoriul se formuleaza in scris, iar raspunsul va fi dat, de asemenea, in scris, prin mandatar);
­ partea care a solicitat sau instanta intreaba in scris si verbal, raspunsurile sunt date la fel, interogatoriul se semneaza de catre
presedintele completului, grefier, partea care l-a propus si partea care a raspuns;
18
­ partea tagaduieste – cealalta parte va folosi si alte mijloace de proba pentru a isi demonstra pretentiile;
­ daca persoana refuza nejustificat sa raspunda sau sa se prezinte la termen - se prezuma ca a recunoscut tacit pretentia, sau,
cand nu mai sunt de administrat alte probe - este considerata o marturisire deplina;
­ partea se prezinta si face o marturisire simpla, una calificata sau una complexa; daca marturisirea este calificata sau complexa,
regula este indivizibilitatea ei – produce efectele ce rezulta din intreg cuprinsul ei; divizarea ei este la latitudinea
judecatorului (sa retina, spre a produce efecte juridice, doar o parte a marturiei);
­ daca cel care a marturisit doreste sa revoca marturisirea pentru eroare de fapt, trebuie sa o dovedeasca pana la pronuntarea
hotararii; dupa aceea mai are doar calea revizuirii.
­ forta probanta a marturisirii
­ la latitudinea judecatorului, luand in considerare si celelalte probe administrate;
­ poate fi combatuta prin oricare mijloc de proba, sau prin parerea judecatorului (care o poate considera mincinoasa – sesizeaza
organele de urmarire penala);
­ in caz de coparticipare procesuala – marturisirea unuia nu este valabila si pentru ceilalti.

VIII. Prezumtiile
= presupuneri facute de lege sau de judecator (care porneste de la fapte conexe dovedite, iar prin rationament solutioneaza pricina);
­ sunt rezultatul a doua rationamente:
­ cunoasterea probelor directe – duce la stabilirea existentei unui fapt, produs in trecut, vecin si conex cu pretentia;
­ din cunoasterea acelui fapt, judecatorul deduce existenta pretentiei.
Clasificare:
­ prezumtii simple – ale judecatorului, concluziile logice pe care judecatorul le trage de la un fapt cunoscut la unul necunoscut; ele sunt
deductive (concluzia particulara se desprinde din concluzia generala); sunt permise doar atunci cand este permisa si proba cu martori;
­ prezumtii legale – cele facute de lege (la acestea judecatorul realizeaza doar primul rationament):
­ prezumtii absolute – la care nu este admisa proba contrara (ex: puterea de lucru judecat);
­ prezumtii relative – este permis orice mijloc de proba.
­ cazuri de prezumtii legale:
­ sunt nule actele facute in fraudarea legii;
­ proprietarul terenului este si proprietarul constructiei situata pe teren; posesorul bunului mobil este si proprietarul acestuia;
­ puterea de lucru judecat prezuma ca hotararea judecatoreasca ramasa irevocabila corespunde adevarului.

IX. Expertiza
= mijloc de proba judiciara; are ca obiect problema asupra careia se cere parerea specialistului;
­ poate fi: tehnica, contabila, medico-legala, criminalistica etc;
­ este admisa: cand instanta are nevoie de parerea unor specialisti in probeleme ivite pe parcursul procesului;
­ este obligatorie:
­ cea psihiatrica – pentru punerea sub interdicite;
­ cea medico-legala – pentru stabilirea varstei, in cazul inregistrarii tardiva a nasterii;
­ de stabilire a valorii bunului dat in gaj – inncazul neplatii, cand creditorul doreste sa dispuna de acel bun.
­ administrarea – din oficiu sau la cererea partilor; instanta o incuviinteaza prin incheiere, comunicand biroului local de expertize; acesta
propune numarul de experti necesari, instanta hotaraste care dintre experti o va efectua, intrebarile la care trebuie sa raspunda, data
depunerii raportului, onorariul (ce trebuie platit de partea ce a propus expertiza, in 5 zile de la numirea expertilor, sub sanctiunea
decaderii);
­ expertii pot fi recuzati – cererea – in termen de 5 zile de la numire sau de la ivirea motivului; cererea se judeca in sedinta publica,
instanta se pronunta printr-o incheiere;
­ administrarea expertizei:
­ in instanta – pentru cazuri simple, expertul este intrebat, raspunde, declaratiile sunt consemnate intr-un pv;
­ in afara instantei – pentru expertize mai complicate;
­ raportul se depune la biroul local de expertize, care il inainteaza instantei cu cel putin 5 zile inainte de urmatorul termen; daca nu
se respecta termenul – incheiere executorie – amenda si despagubiri pentru partea vatamata de intarziere (in sarcina expertului);
daca sunt mai putin de 5 zile, instanta amana judecata pentru ca partile sa poata studia raportul si sa-si formuleze apararile, iar daca
nu – hotararea este anulabila;
­ daca instanta nu e lamurita poate cere un supliment de expertiza sau o noua expertiza;
­ daca una din parti nu e multumita, la primul termen dupa depunerea raportului poate cere motivat o contraexpertiza (alti experti);
­ forta probanta – la latitudinea judecatorului, care trebuie sa-si motiveze hotararea; daca sunt doua expertize contradictorii – poate
admite una din ele, le oate respinge pe amandoua, dispunand sa se administreze alte probe sau sa se efectueze alta expertiza;
­ expertiza este nula daca:
­ a fost efectuata cu incalcarea normelor legale;

19
­ efectuata de un expert necompetent;
­ nu are forma ceruta pentru a fi valabila.
­ expertiza este anulabila daca:
­ nu a fost semnata de toti expertii (se poate acoperi prin semnarea ulterioara);
­ nu este depusa cu minim 5 zile inainte de termen (se poate acoperi – vezi mai sus).

X. Cercetarea la fata locului


­ are loc, in general, pentru imobile sau pentru mobile netransportabile;
­ instanta deleaga un judecator, sau solicita administrarea probei prin comisie rogatorie – prin incheiere;
­ se poate cere de catre partea interesata, sau se dispune din oficiu de catre instanta – incheiere in care se mentioneaza: problemele de
lamurit, termenul la care se merge pe teren si se citeaza partile pentru data cand va avea loc cercetarea);
­ la fata locului, dupa cercetare – pv semnat de judecatorul delegat si de parti - se depune la dosar;
­ este obligatorie in cazul raporturilor din dreptul familiei (ex: ancheta sociala pentru incredintarea minorilor).

XI. Probele materiale


= obiecte care pot prezenta interes probatoriu (ele sau urmele de pe ele);
­ propunerea probei – ca la celelalte, iar cercetarea are loc in instanta sau la fata locului.
1. Probele in apel
­ trebuie aratate in cererea de apel si in intampinarea intimatului (putand fi cele vechi sau unele noi) sau la prima zi de infatisare, sub
sanctiunea decaderii;
­ instanta incuviinteaza administrarea; se pot administra inclusiv cele care au fost supuse decaderii in fata primei instante; NU se poate
reveni asupra marturisirii, decat daca a fost eroare de fapt;
­ incheiere cu probele pe care le incuviinteaza, precum si refacerea sau completarea probelor de la prima instanta; administrarea se face
inaintea instantei, inainte de cercetarea fondului;
2. Probele noi in recurs (inscrisurile)
­ NU se pot administra probe noi; nu sunt admise decat inscrisurile;
­ in cazul in care instanta admite recursul:
­ daca se cere administrarea de inscrisuri noi – va pastra cauza spre judecare;
­ daca se solicita administrarea de alte probe noi – va dispune casarea cu trimitere.
­ se pot prezenta DOAR inscrisuri autentice sau sub semnatura privata valabile; ele pot fi si vechi (existau la data judecarii cauzei la
instanta anterioara, dar nu au fost prezentate la instanta anterioara sau in apel);
­ se pot depune oricand in cursul recursului, si, de regula, nu amana judecarea;
­ daca partea adversa contesta inscrisul nou si s-ar ajunge la verificarea de scripte sau la declansarea procedurii falsului (nu se judeca in
instanta de recurs) – se caseaza cu trimitere la instanta initiala, care va rejudeca si fondul.
3. Probele in contestatia in anulare
­ admiterea probelor se face in functie de motivul pentru care a fost introdusa contestatia in anulare, respectiv in functie de obiectul
contestatiei:
­ o hotarare a instantei de fond ramasa irevocabila – se poate cere administrarea oricarei probe noi;
­ o hotarare a instantei de recurs – se pot administra numai inscrisuri noi, valabile.
4. Probele in revizuire
­ revizuirea priveste hotararile definitive si irevocabile care au fost pronuntate pe baza unor situatii nereale => motivele de revizuire pot
fi dovedite cu orice mijloc de proba => se admit orice probe noi.
5. Probele in contestatia la executare
­ prin contestatia la titlu se cere interpretarea drepturilor si obligatiilor rezultate din dispozitiv => nu se admit probe noi, deoarece nu
se poate da mai mult sau mai putin decat a stabilit instanta; unica proba admisa este insasi hotararea;
­ pentru contestatia la executare propriu-zisa – se admit probe noi – cele pe care contestatarul isi intemeiaza contestatia.

TEMA 7
ACTELE DE PROCEDURA. CITAREA SI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURA

I. Actele de procedura

1. Definirea actelor de procedura


= orice act (operatiune juridica sau inscris) facut pentru declansarea procesului, in cursul si in cadrul procesului civil de catre instanta
judecatoreasca, parti si ceilalti participanti la proces, legat de activitatea procesuala a acestora.
2. Clasificarea actelor de procedura
a. in functie de organele sau persoanele care le intocmesc sau de la care emana:

20
­ actele partilor: cererea de chemare in judecata, intampinarea etc;
­ actele instantei: incheieri, hotararea judecatoreasca, dispozitia de comunicare a hotararii etc;
­ actele organelor auxiliare ale justitiei: dovezi de comunicare a actelor de procedura, pv de luare a masurilor asiguratorii etc;
­ actele altor participanti la proces: intocmirea si depunerea raportului de expertiza, depozitia de martor etc.
b. in functie de continut:
­ care contin o manifestare de vointa – cererea de chemare in judecata, achiesarea, tranzactia etc
­ care constata o operatie procedurala – citatia, pv de sechestru etc.
c. in functie de natura lor:
­ acte judiciare – se indeplinesc in fata instantei: interogatoriul partii, depozitia martorului etc;
­ acte extrajudiciare – se indeplinesc in cadrul procesului, dar in afara instantei: expertiza, somatia etc.
d. in functie de modul de efectuare a actelor de procedura:
­ acte scrise – cererea de chemare in judecata, hotararea etc;
­ acte orale – depozitia martorului, raspunsul la interogatoriu etc.
3. Conditii pentru indeplinirea actelor de procedura
­ fiecare act se face in conditii si termene diferite, dar regulile generale sunt:
­ trebuie sa imbrace forma scrisa – se pot dovedi usor si se asigura conservarea lor;
­ trebuie sa relateze in chiar continutul sau ca au fost indeplinite cerintele legii – el nu poate fi completat cu probe extrinseci,
indiferent de proba;
­ trebuie indeplinite in limba romana (partile care nu cunosc – au dreptul la un interpret pentru a cunoaste actele, a vorbi in
instanta si a pune concluzii).

II. Citarea si comunicarea actelor de procedura

1. Termenul in cunostinta
­ instanta trebuie sa amane judecarea pricinii ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor
prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii; la termenul respectiv amanarea poate fi ceruta si de procuror si de catre partea cealalta (care
nu are interesul sa obtina o hotarare susceptibila de desfiintare) => regula: citarea, exceptiile trebuie sa fie in mod expres prevazaute de
lege; partile trebuie sa fie legal citate si nu obligatoriu sa fie in instanta;
­ partea care a fost prezenta la infatisare, insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata
pe parcursul procesului deoarece se presupune ca cunoaste termenele (are termenul in cunostinta);
­ termenul luat in cunostinta sau pentru care au fost trimise citatiile nu poate fi preschimbat decat dupa citarea partilor si pentru motive
temeinice (in camera de consiliu).
2. Cuprinsul citatiei
­ citatia trebuie sa cuprinda:
­ numarul si data emiterii, numarul dosarului;
­ anul, luna, ziua si ora de infatisare – sanctiunea nulitatii;
­ instanta si sediul ei - sanctiunea nulitatii;
­ numele, domiciliul si calitatea celui citat - sanctiunea nulitatii;
­ numele si domiciliul partii potrivnice si felul pricinii;
­ parafa sefului instantei si semnatura grefierului - sanctiunea nulitatii.
­ o data cu citatia se comunca si actele de procedura: copie dupa cererea de chemare in judecata si inscrisurile care o insotesc, copie de
pe hotarare etc;
­ formularul mai cuprinde o parte care se detaseaza si se restituie instantei – dovada de primire si pv (care face dovada pana la inscrierea
in fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a incheiat); pv trebuie sa cuprinda:
­ anul, luna si ziua cand a fost incheiat - nulitatea;
­ numele celui care l-a incheiat - nulitatea;
­ functia acestuia;
­ numele si domiciliul celui care i s-a facut comunicarea - nulitatea;
­ aratarea instantei de la care porneste actul - nulitatea;
­ aratarea inscrisurilor comunicate;
­ numele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea sau locul unde s-a facut afisarea - nulitatea;
­ semnatura celui care a incheiat pv - nulitatea.
3. Persoanele ce urmeaza sa fie citate si modul de citare;
­ vor fi citate: partile, tertii care au intervenit sau au fost introdusi, martorii, expertii si, daca este cazul si alti participanti;
­ reguli speciale de citare:
­ statul, comuna si celelalte persoane de drept public – capul autoritatii contenciosului la sediul central al administratiei;
­ pj de drept privat – prin reprezentantii lor – la sediul principal al administratiei sau al sucursalei;

21
­ asociatiile si societatile care nu au personalitate juridica – prin organizatiile lor de conducere – la sediul administratiei lor;
­ obstile de mosneni sau de razesi – prin mandatarii lor;
­ masa creditorilor falimentului – prin judecatorul sindic;
­ incapabilii – prin reprezentantii lor legali;
­ personalul misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Romaniei – prin organele centrale care i-au trimis sau in subordinea
carora se afla cei care i-au trimis;
­ daca nu se prevede altfel prin tratate sau conventii, cel care se afla in strainatate, avand domiciliul sau resedinta cunoscuta – printr-
o citatie trimisa cu scrisoare recomandata; daca domiciliul sau resedinta nu sunt cunoscute – prin publicitate; daca au mandatar
cunoscut in tara – se citeaza si acesta;
­ cel cu domiciliu sau resedinta necunoscuta – prin publicitate (afisare la usa instantei cu cel putin 15 zile inainte – termenul poate fi
redus la 5 zile); mostenitorii, pana la intervenirea in proces – printr-un curator special numit de instanta.
4. Inmanarea citatiei si a actelor de procedura
­ se face din oficiu si gratuit prin posta, prin executorii judecatoresti sau prin orice angajat al institutiei;
­ citatia va fi inmanata partii cu cel putin 5 zile inaintea termenului, sub sanctiunea nulitatii (in pricinile urgente termenul poate fi si mai
scurt); daca partea se infatiseaza personal sau prin mandatar chiar daca nu a fost citata, procedura se acopera, insa are dreptul sa ceara
amanare pentru a-si pregati apararea;
­ nici un act de procedura nu se face in zilele de sarbatoare legala (decat in cazuri urgente, cu incuviintarea presedintelui);
­ inmanarea – la domiciliul sa resedinta celui citat, sau la asezarea comerciala, industriala sau profesionala a acestuia; daca e in instanta,
personal sau prin mandatar, partea nu poate refuza primirea, poate cere o amanare;
­ situatii speciale:
­ pentru cei chemati sub arme – la comandamentul superior cel mai apropiat;
­ pentru cei din echipajul unui vas de comert – la capitania portului unde este inregistrat vasul;
­ pentru detinuti – la administratia penitenciarului;
­ pentru bolnavii aflati in spitale – la directiile acestora.
­ se inmaneaza personal; daca e gasit la domiciliu dar refuza sa primeasca citatia sau nu vrea ori nu poate sa semneze dovada – se va
afisa la usa locuintei;
­ daca cladirea s-a daramat sau a devenit de nelocuit – agentul va depune actul la grefa instantei – care va instiinta partea interesata,
putandu-se recurge la citarea prin publicitate;
­ schimbarea domiciliului uneia dintre parti in timpul judecatii – trebuie comunicata instantei si partii adverse prin recomandata (recipisa
se depune la dosar);
­ agentii din vina carora s-a pricinuit amanarea judecatii vor fi condamnati prin incheiere executorie la amenda si la despagubirea partii
vatamate; ei pot prezenta aceleiasi instante o petitie motivata (nu sunt parti si nu pot folosi apelul sau recursul).

TEMA 8
TERMENELE PROCEDURALE

1. Notiune
Termenul de procedura = intervalul de timp inauntrul caruia trebuie indeplinite anumite acte de procedura sau, dimpotriva, este oprita
indeplinirea altor acte de procedura.
Clasificare:
a. in functie de caracterul lor:
­ imperative (peremptorii) – acelea inauntrul carora trebuie indeplinit un act de procedura (ex: termenul pentru declararea
recursului)
­ prohibitive (dilatorii) – acelea inauntrul carora legea interzice efectuarea vreunui act de procedura (ex: in termenul de 30 de zile
care se lasa de la comandament, nu se poate face nici un act de urmarire; daca actul este facut inainte de termen este socotit
prematur).
b. dupa modul in care sunt stabilite:
­ legale – stabilite de lege in mod expres (in principiu nu sunt fixe si pot prelungite sau scurtate de catre judecator sau de catre parti
– acestea sunt termene legale imperfecte - ex: prelungirea termenului pentru declararea recursului sau miscorarea termenului
pentru inmanarea citatiei);
­ judecatoresti – fixate de instanta in cursul solutionarii procesului;
­ conventionale – acelea pe care partile le pot fixa – sunt incuviintate de judecator => devin termene judecatoresti.
c. dupa sanctiunea nerespectarii lor:
­ absolute – daca nu sunt respectate afecteaza validitatea actelor de procedura;
­ relative – cele care, in caz de nerespectare, atrag doar sanctiuni disciplinare sau pecuniare.

22
d. dupa durata lor: pe ore, zile, saptamani, luni si ani; exista si situatii in care legea arata un moment pana la care se poate face actul de
procedura (ex: contestatia la executare se poate face pana la ultimul act de executare) sau pervede ca actul trebuie facut “cat mai
neintarziat”, “de urgenta” etc.

2. Modul de calcul al termenelor procedurale


­ termenul pe ore – incepe sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare;
­ termenul pe zile – sistemul exclusiv = pe zile libere – nu intra in calcul nici ziua in care incepe sa curga si nici ziua in care se
sfarseste;
­ termenul pe saptamani, pe luni si pe ani – se sfarseste in ziua saptamanii, lunii sau anului corespunzator zilei de plecare;
­ termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand servicul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zi de
lucru urmatoare.

3. Durata termenelor procedurale


­ fiecare termen are un punct de plecare si un punct de implinire, intre care se situeaza durata;
­ termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura, daca legea nu dispune altfel; iar impotriva partii care a cerut
comunicarea – de la data la care a cerut-o;
­ prin derogare: de la alte date cum ar fi: pronuntarea, incuviintarea unei probe etc;
­ punctul de implinire = acela la care efectul termenului se realizeaza: actul nu mai pote fi efectuat / se naste dreptul de a efectua actul;
actele de procedura trimise prin posta instantelor judeactoresti se socotesc implinite in termen daca au fost predate recomandat la posta
inainte de implinirea termenului;
­ termenul poate fi intrerupt – daca partea este impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa ei sa actioneze; in acest caz, dupa
intrerupere va curge un nou termen, fara a fi luat in considerare termenul scurs inainte; daca intreruperea se face in baza art. 103 alin1
(decaderea), dupa incetarea impiedicarii curge un termen de 15 zile; in cazul suspendarii – cursul termenului va continua de acolo
unde s-a oprit.

TEMA 9
CHELTUIELILE DE JUDECATA. AMENZILE JUDECATORESTI. TIMBRAREA CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA

I. Cheltuielile de judecata
­ taxe de timbru si alte cheltuieli precum: cazarea si transportul, administrarea probelor, onorariile avocatilor (care pot fi marite sau
miscorate de instanta ori de cate ori considera ca sunt disproportionat de mici sau de mari fata de munca depusa);
­ partea care a cazut in pretentii va fi obligata, la cerere (dar instanta are dreptul sa atraga atentia partilor asupra acestui drept), sa
suporte atat cheltuielile facute de ea, cat si pe cele facute de partea care a castigat;
­ instanta se pronunta prin dispozitiv, pe baza actelor justificative si dupa urmatoarele reguli:
­ partii ale carei pretentii sau aparari au fost admise in intregime i se vor acorda integral cheltuilelile de judecata; exceptie: paratul
care a recunoscut la prima infatisare (in fata primei instante si nu in apel sau recurs sau cu ocazia rejudecarii) pretentiile
reclamantului nu va fi obligat la plata de cheltuieli de judecata decat daca era pus in intarziere (dar nu de drept sau in fata
instantei); in cazul cererii pentru stabilirea paternitatii – se aplica numai daca paratului i s-a adus la cunostinta de nasterea
copilului, pentru a-l putea recunoste voluntar; daca a stiut – chiar daca il recunoaste la prima infatisare va fi obligat la cheltuieli;
­ daca pretentiile au fost admise partial – se vor acorda numai cheltuielile corespunzatoare pretentiilor admise (ambele parti sunt
in culpa: una a cerut mai mult decat i s-a datorat, iar cealalta a provocat procesul); judecatorii nu pot micsora taxa de timbru,
onorariile expertilor etc; exceptie de la acordarea partiala – cand reaua-credinta sau comportarea neglijenta a paratului a
determinat pe reclamant sa ceara ceea ce nu i se datoreaza => paratul va fi obligat la plata integrala a cheltuielilor de jduecata;
­ daca cererea are mai multe capete si numai unul a fost admis, sau cand exista cereri de ambele parti, admise total sau in parte –
compensare;
­ coparticipare procesuala – cheltuielile suportate in mod egal, proportional sau solidar, in functie de interesul fiecaruia sau dupa
felul raportului dintre ei, a.i. fiecare sa fie obligat la plata cheltuielilor pe care le-a provocat prin apararea sa.
­ hotararea care obliga la plata chelt. poate fi pusa in executare in termen de 3 ani de la ramanerea ei definitiva; daca partea a cerut si
instanta a omis sa se refere la cheltuieli, pot fi cerute pe calea apelului, a recursului sau a revizuirii – daca hotararea este definitiva
– sau le poate solicita pe calea unei cereri separate; NU se foloseste procedura indreptarii hotararilor si nici contestatia in anulare
spciala (pentru neacordarea in recurs); se pot cere pe cale separata, chiar daca au fost date de o instanta superioara, deoarece
aceasta nu reprezinta o cenzurare – cererea poate fi formulata in termenul general de prescriptie care curge de la data ramanerii
definitive a hotararii prin care s-a castigat procesul.

II. Amenzile judecatoresti


­ caracter civil, se aplica prin incheiere cu caracter executoriu;
­ pentru parti, de regula, atunci cand isi exercita abuziv drepturile procedurale:
­ introducerea cu rea-credinta a unei cereri de recuzare sau de stramutare;
­ cererea de asistenta gratuita a fost facuta cu rea-credinta;

23
­ obtinerea cu rea-credinta a citarii prin publicitate;
­ formularea cu rea-credinta a unei cereri de verificare de scripte;
­ introducerea cu rea-credinta a unei contestatii la executare;
­ amenda cominatorie pe zi de intarziere – pentru executarea unei obligatii de a face;
­ amenda pentru autoritatea administrativa parata care nu trimite dosarul cerut de instanta;
­ conducatorul autoritatii administrative parate – obligat la plata unei amenzi pe zi de intarziere pentru a se asigura executarea
obligatiei de a inlocui sau modifica actul administrativ sau de a elibera un act; in afara de amenda – se pot acorda si despagubiri
pentru partea vatamata (care nu se inapoiaza indiferent de rezultatul procesului).
­ in legatura cu amendarea altor participanti:
­ martorul care, desi legal citat, nu se prezinta sau refuza sa depuna marturie; poate fi obligat si la despagubiri;
­ expertul care refuza, fara motiv intemeiat, sa indeplineasca sarcina care i s-a incredintat ori cel care nu depune raportul in termen;
poate fi obligat si la despagubiri;
­ agentul procedural din a carui vina s-a pricinuit amanarea judecatii;
­ executorul judecatoresc care nu a respectat dispozitiile cu privire la publicitatea vanzarii silite mobiliare; poate fi obligat si la
despagubiri.

III. Timbrarea cererii de chemare in judecata

A. Taxele de timbru
­ se datoreaza atat de pf cat si de pj si se platesc anticipat => nu pot fi primite cereri netimbrate sau insuficient timbrate, decat pentru
motive temeinice, partea fiind obligata sa timbreze pana la primul termen de judecata;
­ daca taxa nu e fixa – se stabileste de catre instanta – partea nemultumita poate contesta la directia finantelor publice si apoi la
Ministerul Finantelor, iar dupa aceasta – calea recursului la secita de contencios administrativ a CSJ;
­ in cazul cererilor evaluabile in bani – taxa se calculeaza proportional si progresiv in functie de valoarea obiectului cererii;
­ cererile neevaluabile in bani – se taxeaza cu o suma fixa;
­ pentru caracterizarea cererilor, instanta trebuie sa aiba in vedere continutul lor si nu denumirea data de parte;
­ daca cererea are mai multe capete – taxa de timbru se datoreaza distinct pentru fiecare capat (daca legea nu prevede altfel), iar daca
numai un capat nu este timbrat – intrega cerere se respinge ca insuficient timbrata;
­ daca dupa sesizarea instantei, reclamantul isi modidfica cererea, instanta il va obliga sa achite taxa cel mai tarziu pana la primul
termen; daca nu – sanctiunea nulitatii (neconditionata de vatamare) va lovi plusul de pretentii sau cererile ulterioare netimbrate;
sanctiunea nulitatii nu intervine in cazul in care instanta nu a instiintat partea despre necesitatea de a timbra cererea => trebuie sa se
dea un termen, si daca nici atunci nu se timbreaza => nulitatea;
­ daca partile, desi legal citate, nu s-au prezentat, si nici nu au solicitat judecarea in lipsa, instanta trebuie sa suspende judecata si nu
sa anuleze cererea daca aceasta este netimbrata;
­ daca prima instanta s-a pronuntat desi cererea nu fusese timbrata – hotararea NU se anuleaza, ci se da in debit partea pentru ca taxele sa
fie urmarite de organele financiare;
­ cererile reconventionale, interventiile, aderarile sau chemarile in garantie se timbreaza ca si cererea sau actiunea principala (dupa
aceleasi reguli);
­ anumite cereri (chiar daca sunt de chemare in judeacta) nu se timbreaza:
­ cereri adresate in cursul desfasurarii judecatii si care nu modifica caracterul sau valoarea taxabila a cereii initiale: cererea prin care
se depune lista de martori, se anunta schimbarea domiciliului;
­ categorii de cereri care au ca obiect: litigii de munca, pensii de orice fel, despagubiri pentru vatamari corporale, adoptia,
interdicita, tutela, curatela etc;
­ anumite categorii de persoane sau organe: autoritatea tutelara, procurorii, Ministerul Finantelor si organele sale teritoriale pentru
cererile pe care le indeplinesc in vederea realizarii creantelor bugetare;
­ Ministerul Finantelor poate acorda si reduceri, esalonari, scutiri sau amanari, in functie de situatia materiala a partiic are solicita.
B. Timbrul judiciar
­ nu se aplica in cazurile in care nu se percep taxe de timbru;
­ 3.000 de lei – in cazul cererilor de chemare in judecata;
­ 1.500 in cazul cererilor care au ca obiect exercitarea unei cai de atac, cereri pentru eliberarea de copii, investirea cu formula executorie
etc;
­ 15.000 – daca cererile de chemare in judecata ce privesc fondul sau exercitarea unei cai de atac au un obiect cu o valoare > de 1 milion;
­ 30.000 – obiect cu valoare > de 10 milioane;
­ 50.000 – obiect cu valoare > de 100 milionae;
­ cererile nu sunt primite si inregistrate daca nu sunt timbrate corespunzator (se procedeaza ca la taxe de timbru).
24
C. Cererea de divort. Taxa de timbru
­ cererea de divort trebuie sa cuprinda si numele copiilor minori nascuti din casatorie sau al celor cu aceeasi situatie legala, sau
mentiunea ca asemenea copii nu exista;
­ cererea se prezinta personal de catre reclamant presedintelui judecatoriei, care va stabili si taxa de timbru:
­ in raport cu venitul mediu lunar al reclamantului, realizat in ultimele 12 luni;
­ daca reclamantul nu realizeaza venituri sau ele sunt inferioare sumei de taxei minime, taxa se va stabili la nivelul minim;
­ taxa speciala (f. mica), in cazul in care divortul este cerut pe motiv ca:
­ sotul parat sufera de alienatie mintala;
­ sotul parat a fost condamnat pentru tentativa sau complicitate la tentativa de omor;
­ sotul parat a fost condamnat pentru una sau mai multe infractiuni sa execute o pedeapsa privativa de libertate de cel putin 3
ani si cererea a fost introdusa in timpul executarii pedepsei;
­ datorita starii sanatatii a oricaruia din soti, continuarea casatoriei a devenit imposibila.
­ la taxa de timbru se adauga si timbru judiciar.

TEMA 10
PROCEDURA PREALABILA SEDINTEI DE JUDECATA. CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA. INTAMPINAREA.
CEREREA RECONVENTIONALA

I. Procedura prealabila sedintei de judecata

A. Proceduri prealabile sesizarii instantei


­ uneori- procedura prealabila – dovada trebuie anexata la cererea de chemare in judecata;
­ ex: pentru anularea unui act al unei autoritati administrative sau pentru obligarea la eliberarea unui act – in termen de 30 de zile
(termen de decadere substantial - depasirea lui – pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului, respectiv eliberarea lui) de
cand i s-a comunicat actul sau a expirat termenul de comunicare – sa se adreseze autoritatii emitente, care e obligata sa rezolve in 30 de
zile; daca nici autoritatea ierarhic superioara nu rezolva – se adreseaza instantei (totusi, nu mai tarziu de 1 an de la comunicarea actului
a carei anulare se cere); daca aceasta procedura prealabila nu se indeplineste, cererea se respinge ca inadmisibila

B. Cererea de chemare in judecata


= act de procedura prin care partea se adreseaza instantei pentru a invoca aplicarea legii la un caz determinat = manifestarea de vointa
a celui interesat de a-si arata o pretentie si de a-si exercita dreptul sau de a reclama = actul initial al procesului civil;
­ necesitatea ei – data de 2 principii: (1) nimeni nu isi poate face singur dreptate si (2) instanta nu poate sa judece pana nu este investita
de partea interesata.
Cuprinsul cererii de chemare in judecata
­ numele, domiciliul (semnifica si locuinta – caracter practic) sau resedinta partilor (deci atat al sau, cat si al paratului); daca exista si
domiciliu si resedinta – alegerea este facuta de actualitatea acestora; domiciliul poate sa fie si ales in vederea comunicarii actelor de
procedura), dar daca nu este ales – comunicarile se vor face la domiciliul real; in cazul in care reclamantul declara ca nu cunoaste
domiciliul paratului – trebuie sa dovedeasca ca a facut tot posibilul ca sa il afle, apoi paratul va fi citat prin publicitate; sanctiunea
nulitatii;
­ calitatea juridica in care partile stau in judecata, atunci cand nu stau in numele lor propriu;
­ obiectul cererii (pretentia concreta) si valoarea lui, dupa cum apreciaza reclamantul, atunci cand aprecierea este posibila; obiectul
cererii trebuie sa fie: licit, posibil, determinat sau determinabil si trebuie sa fie identificat cu exactitate de catre reclamant, deoarece
prezinta interes pentru: competenta, taxa de timbru, admisibilitatea sau inadmisibilitatea unor probe si leaga instanta, care nu poate
depasi limitele stabilite de reclamant (decat in mod exceptional legea ingaduie = obliga judecatorul sa se pronunte asupra unor aspecte
ce nu se regasesc in cererea reclamantului: in materia divortului - cu privire la incredintarea minorilor si stabilirea pensiei de
intretinere); reclamantul poate sa completeze sau sa modifice pretentia originala, in fata instantei, nu mai tarziu de prima zi de
infatisare; sanctiunea nulitatii;
­ aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea; judecatorul nu este tinut de temeiul juridic invocat de reclamant,
ci are obligatia sa dea cererii calificarea corecta; schimbarea temeiului juridic trebuie pus in discutia partilor;
­ aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere; judecatorul nu poate hotari pe baza sustinerilor reclamantului; daca
nu – decaderea din dreptul de a proba cu respectivele mijloace de proba;
­ semnatura; sanctiunea nulitatii (poate fi inlaturata in cursul judecatii –daca paratul invoca lipsa semnaturii, reclamantul trebui sa
semneze cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare urmatoare, iar daca este prezent – chiar in sedinta in care a fost invocata);
­ instanta careia ii este adresata cererea;
­ in afara de copiile de pe inscrisuri, uneori cererea trebuie sa fie insotita si de anumite anexe.

II. Cererea de chemare in judecata


25
­ se depune impreuna cu anexele necesare, in atatea exemplare cate parti sunt + unul pentru instanta;
­ daca cererea este trimisa prin posta – se da in aceeasi zi data certa – se preda presedintelui cu plicul (se poate verifica daca cererea a
fost introdusa in termen);
­ daca reclamantul se infatiseaza personal – se verifica mai intai daca cererea se refera la un interes ce se poate realiza pe calea justitiei,
apoi daca (eventual) a fost indeplinita procedura prealabila; se verifica apoi timbrarea; cererea primeste data certa la prezentarea ei
judecatorului de serviciu sau presedintelui instantei;
­ presedintele/judecatorul de serviciu – stabilesc prin rezolutie completul si primul termen (fixat astfel incat, de la data primirii citatiei,
paratul sa aiba cel putin 30 de zile de pentru depunerea intampinarii – respectiv 5 zile in pricinile mai urgente; daca paratul locuieste in
strainatate – un termen mai indelungat); daca reclamantul este prezent la fixarea termenului – are termen in cunostinta si nu va mai fi
citat (dar trebuie sa semneze pe cerere);
­ se dispune citarea paratului si comunicarea, odata cu citatia a copiilor de pe cerere (daca nu, si nu intelege nici sa ia cunostinta de ea
in instanta si sa accepte discutarea ei, instanta nu poate trece la solutionarea cauzei) si inscrisuri, si i se pune in vedere sa depuna
intampinarea cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata;
­ cererea se preda arhivarului-registrator care ii da numar si o inscrie.
Efectele cererii de chemare in judecata
­ investeste instanta cu solutionarea litigiului;
­ constituie baza raportului civil care se formeaza, fixeaza cadrul procesual in care se va desfasura judecata cu privire la parti si la
obiectul litigiului; instanta nu poate largi cadrul procesual (partile insa pot);
­ in cazul competentei teritoriale alternative – reprezinta optiunea reclamantului pentru una din instantele competente (ulterior nu
poate reveni) opereaza punerea in intarziere a paratului, ceea ce face ca:
­ paratul sa fie considerat posesor de rea-credinta si, in caz de admitere a cererii, sa datoreze fructele din momentul sesizarii
instantei;
­ sa suporte riscurile pieirii bunului; sa curga dobanzile.
­ introducerea cererii, chiar la o instanta necompetenta, face sa se intrerupa prescriptia dreptului la actiune (mai exact a dreptului de a
obtine condamnarea paratului); pentru ca prescriptia sa fie intrerupta trebuie ca: sesizarea sa se fi facut in interiorul termenului, cereera
sa nu fie respinsa, anulata sau perimata ori reclamantul sa nu fi renuntat la ea.

III. Intampinarea
= actul de procedura prin care paratul raspunde la cererea de chemare in judecata, urmarind sa se apere fata de pretentiile
reclamantului;
­ cuprinde:
­ exceptiile de procedura ridicate la cererea reclamantului;
­ raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii;
­ dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat de cerere;
­ semnatura.
­ nu se timbreaza si se depune cu cel putin 5 zile inainte de termen (copii cati reclamanti sunt = una pentru instanta);
­ nu este obligatorie; daca nu a depus-o, instanta ii pune in vedere sa arate cele de mai sus la prima zi de infatisare, daca nu => decadere.

IV. Cererea reconventionala


­ paratul poate avea si o pozitie agresiva, nu doar una defensiva => poate ridica pretentii proprii – cerere reconventionala (facultativa –
paratul poate sa isi valorifice pretentiile separat sau pe cale de aparare); in lipsa reconventionalei, reclamantul nu poate fi obligat la
efectuarea unei prestatii;
­ are caracter incidental – se solutioneaza de instanta competenta sa judece cererea principala;
­ trebuie sa indeplineasca conditiile pentru cererea de chemare in judecata (inclusiv in ceea ce priveste timbrarea) – are individualitatea
ei => va fi solutionata chiar daca reclamantul isi retrage cererea sau aceasta este respinsa ca prescrisa sau s-a perimat;
­ se depune o data cu intampinarea sau, cel mai tarziu, la prima infatisare; daca paratul si-a modificat cererea, reconventionala se depune
cel mai tarziu pana la termenul incuviintat de instanta; daca cererea este introdusa tardiv, se va judeca impreuna cu cererea principala
daca partile sunt de acord (in caz contrar nu este respinsa – ci se judeca separat);
­ daca reconventionala nu este in stare de a fi judecata – se dispune disjungerea; disjungerea nu este posibila in cazul in care revolvarea
cererii reconventionale este intim legata de solutia care s-ar da in cererea principala; dupa disjungere, instanta investita prin prorogare
ramane competenta sa judece, si nu va dispune declinarea de competenta;
­ dupa ce paratul a depus reconventionala, reclamantul poate, la acel moment, sa-si intregeasca sau sa-si modifice cererea si sa propuna
noi probe.

TEMA 11
DEZBATEREA PROCESULUI CIVIL

A. Activitatea premergatoare sedintei de judecata


­ grefierul preia dosarele de la arhiva cu cel putin 48 de ore inaintea termenului si:
26
­ intocmeste lista cauzelor si o afiseaza cu 24 de ore inaintea termenului;
­ completeaza condica de sedinta ;
­ verifica daca au venit la instanta si s-au atasat dovezile de inamnare sau de comunicare, precum si relatiile si actele solicitate de
presedinte sau dispuse de instanta;
­ informeaza presedintele despre deficientele constatate si preda toate dosarele completului de judecata.
­ presedintele trebuie sa asigure procurorului de sedinta, partilor si celorlalte persoane posibilitatea consultarii din timp a dosarelor.

B. Conducerea si “politia” sedintei de judecata


­ presedintele deschide, suspenda si ridica sedinta; judecatorul si partile pot pune intrebari martorului numai prin intermediul
presedintelui (care poate incuviinta ca acestia sa puna intrebari direct); exercita politia sedintei (masuri pentru pastrarea ordinei si a
bunei-cuviinte);
­ nimeni nu poate intra cu arme (decat daca le poarta in vederea serviciului indeplinit in fata instantei); persoanele sunt obligate la o
comportare cuviincioasa, cel care vorbeste trebuie sa stea in picioare.

C. Principalale momente in desfasurarea judecatii


­ grefierul ajunge cu o jumatate de ora inainte – dosarele spre consultare; nunta publicului intrarea completului;
­ inainte de a incepe judecata cauzelor se cere amanarea cauzelor care nu sunt in stare de judecata (dac aceste cereri nu proaca
dezbateri);
­ procesele care nu s-au amanat si care sunt in stare de judecata se solutioneaza in ordine (se poate cere schimbarea randului, daca cei de
dinainte nu se impotrivesc);
­ apelul in cauza – de catre grefier – se refera la obiectul pricinii, stadiul lui si modul in care s-a indeplinit citarea; judecatorul
procedeaza la:
­ amanarea procesului pentru motive temeinice (si datorita cerintei rezovarii procesului intr-un termen rezonabil); partea care
a pricinuit amanarea - obligata sa plateasca partii potrivinice daune pentru pagubele suferite prin amanare;
­ suspendarea judecatii – daca nici una din parti, desi legal citate, nu s-a prezentat, si nici una nu a cerut judecarea in lipsa;
­ solutionarea cauzei – cerceteaza dosarul, asculta sustinerile partii prezente, tine cont de exceptiile partii care lipseste, se
pronunta pe baza probelor administrate.
­ se pronunta asupra exceptiilor de procedura care ar face de prisos cercetarea in fond a pricinii;
­ la judecatorii, inainte de dezbateri se incearca impacarea partilor;
­ dezbateri - se administreaza probele propuse si incuviintate, apoi partile pun concluzii (mai intai reclamantul si apoi paratul),
completul trebuie sa aiba un rol activ (sa puna in debatere imprejurari de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar daca nu
sunt cuprinse in cerere sau in intampinare, precum si orice proba, chiar daca partile se impotrivesc); grefierul consemneaza numarul
dosarului sustinerile orale ale partilor, masurile luate de instanta etc; instanta poate incuviinta stenografierea dezbaterilor – la cererea
partii;
­ inchiderea dezbaterilor, instanta retragandu-se pentru deliberare; daca sunt necesare noi lamuriri, pricina poate fi repusa pe rol; de
asemenea, partile pot cere sa depuna concluzii scrise la sustinerile lor verbale (daca instanta a refuzat cererea pariii de amanare pentru
lipsa de aparare, va amana, la cerere, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise).

D. Prima zi de infatisare
­ este primul termen la care partile, legal citate, pot pune concluzii (chiar daca taxele de timbru s-au achitat dupa acest termen); este
socotit prima zi de infatisare daca sunt indeplinite cele doua conditii, daca nu – se proroga pana la termenul la care se vor indeplini;
­ la acest termen paratul si reclamantul pot savarsi anumite acte de procedura:
­ reclamantul va putea cere un termen pentru reintregirea si modificarea cererii de chemare in judecata; se dispune amanarea si
comunicarea cererii paratului, in vederea depunerii intampinarii;
­ reclamantul poate propune probele pe care le considera necesare sau va putea propune probe noi;
­ daca paratul a depus reconventionala, reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare si dovezi in aparare;
­ paratul (daca nu a depus intampinare) va arata execptiile pe care le invoca si probele pe care se sprijina);
­ paratul poate solicita introducerea unor terti in proces: chemarea in judecata a altei personae, chemarea in garantie si aratarea
titularului dreptului.

E. Activitatea ulterioara sedintei. Incheierile de sedinta


­ dupa ce dezbaterile s-au inchis, urmeaza deliberarea, pronuntarea si redactarea hotararii;
­ daca judecata s-a amanat – grefierul intocmeste in 24 de ore incheierea de sedinta; se intocmeste cate o incheiere pentru fiecare
termen de judecata (cu exceptia sedintei in care s-a pronuntat si hotararea), aceste incheieri constituind practic niste procese verbale –
oglinda sedintelor de judecata;
­ daca pronuntarea s-a amanat, incheierea de dezbateri tine loc de paraticaua a hotararii (lipsa acestei incheieri atrage casarea hotararii);
­ incheierile care preced hotararea = incheieri premergatoare si sunt clasificate ca: incheieri preparatorii si incheieri interlocutorii;
­ orice dispozitie luata de instanta in incheiere va fi motivata;

27
­ incheierile premergatorii pot fi atacate cu apel doar odata cu fondul (cu exceptia incheierilor prin care s-a intrerupt sau suspendat
cursul judecatii, care pot fi atacate separat cu apel in termenul comun de 15 zile de la comunicare, cu conditia ca si hotararea ce
urmeaza pe fond sa fie susceptibila de apel); NU sunt supuse nici unei cai de atac incheierile prin care s-a incuviintat sau s-a respins
abtinerea, ca si cele prin care s-a incuviintat recuzarea.

TEMA 12
HOTARAREA JUDECATOREASCA

I. Notiune si clasificare
= actul final al judecatii, actul de dispozitie al instantei cu privire la litigiul dintre parti, act cu caracter jurisdictional; = scopul urmarit
prin declansarea procesului.
Clasificare:
a. in functie de instanta care pronunta hotararea, momentul in care intervine si daca rezolva sau nu fondul:
­ sentinte – hotararile prin care instantele rezolva fondul cauzei
­ decizii – hotararile prin care instantele solutioneaza apelul, recursul, precum si recursul in interesul legii sau in anulare;
­ incheieri – toate celelalte hotarari date in instanta in cursul judecatii
Aceste dispozitii – dreptul comun – nu se aplica pentru situatii speciale in care instanta trebuie sa decida in baza unor norme speciale
care arata in mod expres si cum se numeste actul de procedura pe care il pronunta.
b. dupa durata actiunii lor:
­ hotarari propriu-zise – rezolva fondul si au o actiune, de regula, nelimitata in timp;
­ hotarari provizorii – au caracter temporar, prin ele se iau masuri vremelnice in timpul procesului.
c. dupa cum exista sau nu posibilitatea atacarii lor cu apel sau recurs:
­ nedefinitive – hotarari de prima instanta, care pot fi atacate cu apel;
­ definitive – nesusceptibile de apel, pot fi atacate cu recurs:
1. cele date fara drept de apel;
2. cele date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost
respins;
3. hotararile date in apel, prin care se rezolva fondul pricinii;
4. hotararile prin care apelul a fost anulat ca netimbrat sau neregulat introdus;
5. hotararile prin care instanta de apel caseaza cu trimitere spre rejudecare sau isi declina competenta
­ irevocabile:
1. hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate;
2. hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;
3. hotararile date in apel, nerecurate;
4. hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
5. orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs;
6. alte situatii: hotararea de perimare a recursului, hotararea de anulare a recursului ca netimbrat sau nemotivat).
d. dupa cum pot sau nu sa fie puse in executare:
­ executorii – sunt cele pronuntate in actiuni in realizarea dreptului, daca sunt definitive sau se bucura de executie vremelnica;
­ neexecutorii – pronuntate in actiuni in constatare.
e. din punct de vedere al continutului lor:
­ integrale – rezolva in intregime procesul, dezinvestind instanta de intreg dosarul;
­ partiale – pot fi pronuntate, la cererea reclamantului, daca paratul recunoaste, in parte, pur si simplu in fata instantei si in mod
expres pretentiile acestuia.
f. din punct de vedere al “condamnarii”
­ cu o singura condamnare – paratul este obligat la efectuarea unei prestatii determinate;
­ cu condamnare alternativa – prevad o condamnare principala si una secundara (care se va executa in masura in care nu este
posibila cea principala).

II. Redactarea, semnarea si comunicarea hotararii


­ cel mai tarziu a treia zi dupa pronuntare, grefierul preda dosarele judecatorului, in vederea redactarii hotararii (dupa ce, in termen de
48 de ore de la terminarea sedintei intocmise partea introductiva a acesteia);
­ hot trebuie redactata in termen de 15 zile (depasirea nu duce la pierderea valabilitatii hotararii) de catre presedintele completului sau
judecatorul desemnat de acesta, si, in acelasi termen – si opinia separata;
­ se da in numele legii si cuprinde:
­ aratarea instantei si numele judecatorilor;
­ numele, domiciliul parttilor, mandatarii, reprezentantii, avocatii;
­ obiectul cererii;
28
­ dispozitivul;
­ calea de atac si termenul in care se poate exercita;
­ aratarea ca pronuntarea s-a facut in sedinta si semnaturile judecatorului si grefierului.
­ hotararea are 3 parti:
1. practicaua – intocmita de grefier, cu rolul de a stabili daca instanta a fost competenta, daca compunerea a fost legala, daca s-
au respectat drepturile partilor; trebuie verificata de judecator;
2. motivarea – judecatorul; analiza trebuie sa fie clara si simpla, precisa, concisa si ferma; trebuie sa corespunda dispozitivului;
nemotivarea sau motivarea necorespunzatoare => casarea hotararii; motivarea in fapt – trebuie sa invedereze ca situatiile
particulare se incadreaza in prevederile generale si abstracte ale legii; nu este recomandabila folosirea motivarii subsidiare sau
alternative (slabeste puterea de convingere);
3. dispozitivul – cuprinde solutia concretizata in minuta redactata cu prilejul deliberarii; prin dispozitiv trebuie rezolvate toate
cererile partilor => trebuie sa aiba un continut cat mai complet; continutul sau nu poate fi completat nici pe calea incheierii de
indepretare a erorilor materiale si nici pe calea contestatiei la executare; se va consemna daca hotararea este supusa apelului
sau recursului si in ce termen ori daca este definitiva sau irevocabila, precum si faptul ca a fost pronuntata in sedinta publica;
se trece si opinia separata si motivarea ei; reprezinta dezvoltarea minutei.
­ hotararea – in nr. de exemplare necesar pentru a fi comunicata tuturor persoanelor; primele doua exemplare se semneaza de catre
judecatori si grefier (unul se depune la dosar si altul la mapa de hotarari);
­ comunicarea se face in termen de 7 zile de la pronuntarea hotararii;
­ hotararea se comunica partilor dca termenul de apel sau recurs curge de la data comunicarii; daca procurorul a participat – i se
comunica si lui; daca termenul de apel/recurs curge de la pronuntare, hotararea se comunica dupa introducerea acestuia, pentru a se
motiva calea de atac.

III. Termenul de gratie


= amanarea sau esalonarea pe care judecatorul o acorda debitorului, pentru executarea hotararii;
­ este posibil in civil daca legea nu o interzice expres; dar este recomandat judecatorilor sa uzeze cu mare rezerva de el;
­ poate fi acordat numai prin hotararea care rezolva fondul si instanta trebuie sa motiveze;
­ daca termenul s-a acordat, executarea nu se poate face pana la implinirea lui;
­ nu se poate acorda in obligatiile comerciale si nici in materia cambiei, biletului la ordin si cecului (si nici termene legale, nici
judecatoresti);
­ nu poate fi cerut de debitor sau daca i s-a acordat va fi decazut din el daca:
­ bunurile lui sunt urmarite de alti creditori;
­ este in stare de insolvabilitate notorie;
­ prin fapta sa a micsorat garantiile creditorului sau nu a dat garantiile promise;
­ alte cazuri de revocare a termenului de gratie: daca debitorul a fugit sau risipeste bunurile sale mobile sau imobile.

TEMA 13
CAILE DE ATAC IMPOTRIVA HOTARARILOR JUDECATORESTI

I. Consideratii generale privind caile de atac

1. Sistemul cailor de atac in legislatia procesual civila romana. Clasificarea cailor de atac.
­ necesitatea controlului de catre o instanta superioara, pentru a se putea indrepta eventualele erori savarsite de prima instanta;
­ categorii de cai de atac:
­ care vizeaza hotarari ale instantelor judecatoresti;
­ care vizeaza hotarari ale unor organe cu atributii jurisdictionale care nu fac parte din sistemul instantelor judecatoresti;
­ prin care se exercita controlul asupra “hotararilor” unor organe cu activitate jurisdictionale si care se rezolva de alte organe decat
instantele judecatoresti – ex: plangerea adresata Ministerului Finantelor impotriva deciziei prin care directia generala a finantelor
publice a rezolvat o contestatie privind impunerea impozitului; (dupa epuizarea cailor de atac in sistemul acestor organe va putea fi
sesizata printr-o cale de atac si cel putin o instanta judeactoreasca);
Clasificare:
a. in functie de conditiile de exercitare:
­ ordinare – pot fi exercitate, fara ca motivele de exercitare sa fie limitate; pot fi folosite o singura data, in ordinea stabilita de lege;
­ extraordinare – nu pot fi folosite, in principiu, cat timp este deschisa o cale ordinara de atac.
b. in functie de instanta competenta sa solutioneze calea de atac:
­ cai de reformare – se solutioneaza de o instanta superioara celei care a pronuntat hotararea si prin ele se realizeaza controlul judiciar;
­ cai de retractare – se adreseaza chiar instantei care a pronuntat hotararea atacata, pentru a o retrage si a pronunta alta.
c. in functie de faptul daca provoaca sau nu o noua judecata in fond:
­ cai devolutive – provoaca o noua judecata in fond (in aceleasi limite) fiind posibila readministrarea probelor de la prima instanta si
administrarea oricaror probe noi (apelul);
29
­ cai nedevolutive – realizeaza un control asupra hotararii atacate, fara a se administra, in principiu, probe noi (recursul).
d. in functie de faptul daca partile au sau nu acces direct la exercitarea caii de atac:
­ cai de atac comune
­ cai de atac speciale – recursul in interesul legii si recursul in anulare (pot fi exercitate numai de procurorul general, din oficiu sau la
cererea ministrului justitiei).
2. Rolul cailor de atac in procesul civil
­ posibilitatea de a se indrepta greselile dintr-o hotarare, datorata fie partilor (care nu l-au informat corect pe judeactor sau nu s-au aparat
complet), fie judecatorului care nu si-a exercitat rolul activ, nu a apreciat corect situatia de fapt sau nu a interpretat corect legea; =>
protectia dreptului subiectiv civil;
­ stimuleaza partile sa aiba o pozitie activa;
­ pentru procuror – mijlocul de a veghea la respectarea legalitatii in activitatea instantelor;
­ instantele sunt obligate sa aiba un rol activ si sa dea hotarari legale si temeinice.
3. Controlul judiciar si controlul judecatoresc in procesul civil
Controlul judiciar = obligatia si dreptul pe care le au, intr-un sistem judiciar, instantele judecatoresti superioare de a verifica, in
conditiile si cu procedura stabilita de lege, legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti inferioare lor si de a
casa acele hotarari care sunt gresite sau de a le confirma pe cele care sunt legale si temeinice.
­ instantele exercita un control de legalitate si temeinicie nu numai asupra hotararilor date de instante, ci si asupra hotararilor date de
organe cu activitate jurisdictionala si chiar asupra unor acte administrative obisnuite, fara caracter jurisdictional; => prin controlul
judiciar se controleaza hotarari judecatoresti, in timp ce pe cale controlului judecatoresc se exercita controlul asupra unor acte ce
emana de la organe ce nu fac parte din sistemul judiciar sau chiar asupra unor acte administrative obisnuite.

II. Caile de atac

A. Apelul
= mijlocul procedural prin care partea nemultumita de hotararea primei instante, sau procurorul, solicita instantei superioare
rejudecarea cauzei;
­ se judeca in complete de 3 judecatori, este suspensiv de executare, este devolutiv.
Elementele apelului:
­ partile: apelant si intimat in apel; se poate exercita de reclamant, de parat, de intervenient (nu si cel accesoriu – apleul lui se socoteste
neavenit daca partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel) si de procuror (indiferent daca a luat sau nu parte la fond); partea
care a renuntat in mod expres la apel sau care a executat de buna voie hotararea, in tot sau in parte, nu mai are dreptul sa declare apel;
­ pentru a putea exercita apelul – conditii: calitatea procesuala, capacitatea procesuala si existenta unui drept;
­ apelul nu schimba calitatea partilor;
­ si in apel se poate transmite calitatea procesuala, legal sau conventional;
­ tertii care nu au participt la judecata in fond nu pot declara apel; exceptii:
­ in materie necontencioasa – apelul poate fi facut de orice persoana interesata, chiar daca nu a participat la fond;
­ dobanditorul cu titlu particular al unui drept sau bun ce formeaza obiectul litigiului daca transmisiunea a avut loc dupa
pronuntarea hotararii de fond si inainte de expirarea termenului de aple – are dreptul la apel si la recurs;
­ creditorul chirografar poate exercita apelul pe calea actiunii oblice in numele creditorului sau, cu exceptia cauzelor cu caracter
strict personal.
­ obiectul: hotararea primei instante (toate hotararile date de judecatorii si tribunale in prima instanta, indiferent daca s-au pronuntat sau
nu in fond);
­ cauza: nemultumirea partii, ce vizeaza hotararea primei instante.
Efectele apelului:
­ este suspensiv (hotararea primei instante nu se pune in executare pe perioada apelului);
­ este devolutiv (se rejudeca fondul, in tot sau in parte, in functie de nemultumirea partii);
­ in apel nu se pot formula pretentii noi; exceptii:
­ cerere de interventie voluntara accesorie;
­ cerere de interventie voluntara principala (numai cu acordul partilor);
­ cerere reconventionala, a partilor impotriva intervenientului.
­ in apel nu se poate schimba calitatea partilor, obiectul si cauza cererii de chemare in judecata.
­ sesizarea instantei: instanta competenta este instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea atacata; termenul este de 15
zile (termen legal imperativ – daca nu este respectat – apelul este respins ca tardiv) de la data comunicarii; exceptii:
­ hotararea de declinare a competentei instantei – 5 zile de la pronuntare;
­ incheierea de asigurare a dovezilor, pe cale principala – 5 zile de la pronuntare (partile au fost in sedinta) sau de la comunicare
(nu au fost);
­ incheierea de indreptare a greselilor materiale – 15 zile de la pronuntare sau de la comunicare;
­ ordonanta presedintiala – 5 zile de la pronuntare sau de la comunicare;

30
­ hotararea de divort – 30 de zile de la comuniacare;
­ procurorul – 15 zile de la pronuntare (daca a fost prezent) sau de la comunicare (daca nu a fost prezent).
­ termenul se intrerupe prin:
­ moartea partii care este interesata sa faca apelul, care urmeaza sa fie exercitat de catre mostenitori (respectiv de la numirea unui
tutore sau curator pentru acestia daca sunt minori sau interzisi);
­ moartea mandatarului – deoarece lui i s-a comunicat hotararea; curge din nou de la comuniacrea hotararii catre parte;
­ imprejurare independenta de vointa partii – repunerea in termen se face in 15 zile de la incetarea imprejurarii.
­ cererea de apel cuprinde:
­ numele, domiciliul partilor;
­ obiectul cererii (hotararea care se ataca), data pronuntarii, numarul dosarului;
­ cauza apelului;
­ aratarea probelor de care intelege sa se foloseasca – sau cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare – daca nici atunci, apelul
este respins ca nemotivat;
­ semnatura;
Se anexeaza inscrisurile (eventual lista martorilor) – ca la prima instanta – se achita taxa de timbru (= 50% din taxa aplicabila in prima
instanta), cererea se formuleaza in atatea exemplare cati intimati sunt + 1 pentru instanta; cererea se depune la instanta a carei hotarare
se ataca – sub sanctiunea nulitatii.
Efectele introducerii cererii de apel:
­ investeste instanta de apel;
­ se suspenda hotararea primei instante;
­ se stabileste cadrul procesual;
­ hotararea de apel inlocuieste hotararea primei instante.
­ presedintele instantei de la curtea de apel da termen – minim 30 de zile pentru citare (poate fi redus la 5 zile);
­ se judeca de 3 judecatori;
­ pot fi aduse probe noi sau instanta poate dispune refacerea lor; ele se arata in cerere/intampinare, sau, cel mai tarziu la prima zi de
infatisare;
­ in apel vor putea fi invocate pentru prima oara numai exceptii absolute: prescriptia, lipsa de calitate, puterea lucrului judecat; exceptiile
relative pot fi invocate NUMAI daca au fost invocate in termen in fata primei instante si aceasta le-a respins sau a omis sa se pronunte
cu privire la ele.
Incidentele in apel:
­ suspendarea voluntara sau legala – ca in prima instanta;
­ perimarea judecatii – ca in prima instanta; de la data pronuntarii hotararii de perimare a apelului se definitiveaza prima hotarare;
­ renuntarea la judecata – numai cu consimtamantul paratului => se anuleaza prima hotarare;
­ renuntarea la dreptul subiectiv – fara consimtamantul paratului;
­ achiesarea;
­ tranzactia.
Este sau nu intampinarea obligatorie (Ciobanu – da):
­ daca intimatul nu a primit in termen comunicare motivelor de apel si a dovezilor aratate, va putea cere la prima infatisare un termen
pentru aceasta;
­ daca intimatul lipseste la acest termen si motivele nu au fost communicate – instanta va dispune amanarea cauzei si comunicarea;
­ intimatul nu se va putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive decat cele invocate la prima instanta sau cele aratate in
intampinare.
­ hotararea instantei de apel = decizie, este definitv, se comunica partilor, poate fi pusa in executare; solutia poate fi:
­ pastreaza sau schimba, in tot sau in parte, hotararea atacata;
­ desfiinteaza hotararea si o trimite spre rejudecare (daca nu a fost cercetat fondul sau s-a judecat in lipsa partii nelegal citate);
­ daca prima instanta nu a fost competenta, desfiinteaza hotararea si trimite cauza instantei competente;
­ daca instanta a pronuntat o hotarare de declinare, desi era competenta, desfinteaza hotararea si o trimite spre judecare;
­ cererea poate fi respeinsa ca inadmisibila, lipsita de interes, tardiva;
­ cererea pote fi anulata ca netimbrata etc.

B. Recursul
= calea de atac prin care partea interesata sau procurorul solicita, in conditiile si pentru motivele prevazute de lege, desfiintarea unei
hotarari date fara drept de apel sau de un organ cu activitate jurisdictionala, urmarindu-se , in principiu, sa se dispuna rejudecarea
fondului.
­ nu este devolutiv, nu este suspensiv de executare (decat pentru anumite motive bine determinate).
Elementele recursului:
31
­ parti – aceleasi, numarul lor nu se poate mari sau micsora in recurs; in privinta celor care nu au declarat recurs, sau impotriva carora
nu a fost declarat recurs, hotararea devine irevocabila. (=> in cazul coparticiparii procesuale – principiul independentei procesuale);
cazurile in care o terta persoana ce nu a avut calitatea de parte poate declara recurs – cele din apel = recursul impotriva ordonantei de
adjudecare -de orice persoana interesata.
­ obiectul – hotararea care se ataca:
­ hotararile date fara drept de apel;
­ hotararile date in apel, indiferent daca prin ele s-a solutionat fondul ori un aspect procedural si fara a interesa daca apelul a fost
admis, respins, anulat sau perimat; nu pot fi insa atacate cu apel hotararile date in prima instanta si care nu au fost apelate;
hotararile date in apel, prin care se desfiinteaza sentintele pronuntate in prima instanta si se trimit cauzele spre rejudecare;
­ hotararile pronuntate intr-o contestatie in anulare, revizuire sau contestatie la titlu vor fi susceptibile de recurs numai daca si
hotararile ce au format obiectul acestor mijloace procesuale puteau fi atacate cu recurs;
­ NU hotararile pronuntate in contestatia in anulare, revizuirile si contestatiile la titlu indreptate impotriva hotararilor date in recurs,
hotararile instantei de recurs (indiferent daca vizeaza recursul sau judecata in fond, dupa casare), deciziile de perimare a
recursului, hotararile de stramutare; nu se poate declara recurs impotriva unei hotarari care ti-a dat castig de cauza, chiar daca nu
esti multumit de considerentele hotararii;
­ incheierile premergatoare se ataca odata cu hotararea; exceptie: incheierile prin care s-a intrerupt sau suspendat cursul judecatii –
pot fi atacate separat cu recurs, insa numai in masura in care si hotararea care ar urma sa se pronunte in cauza este susceptibila de
recurs.
­ cauza recursului – nelegalitatea sau netemienicia hotararii atacate cu recurs.
Motivele de casare:
• cand instanta nu a fost alcatuita conform dispozitiilor legale;
• cand hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au judecat fondul pricinii;
• cand hotararea s-a dat cu incalcarea competentei altei instante;
• cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;
• cand prin hotarare instanta a incalcat norme de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii;
• cand instanta nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, a acordat mai mult sau a acordat ce nu i s-a cerut;
• cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, sau cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii;
• cand instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii si a schimbat intelesul sau natura juridica a acestuia;
• cand hotararea este lipsita de temei legal;
• cand instanta nu s-a pronuntat asupra unei probe administrate sau asupra unui mijloc de aparare care erau hotaratoare;
• cand hotararea se intemeiaza pe o greseala grava de fapt, pornind de la o apreciere eronata a probelor administrate.
Sesizarea instantei de recurs:
­ se judeca de instanta superioara celei care a pronuntat hotararea atacata ;
­ temenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii (termen imperativ – daca nu – decaderea); exceptii:
­ hotararea referitoare la conflictul de competenta – 5 zile de la pronuntare;
­ ordonanta presedintiala – 5 zile de la pronuntare sau de la comunicare;
­ hotararea de divort – 30 de zile de la comunicare.
­ actul comunicarii este inlocuit uneori de acte echivalente (principiul echipolentei):
­ termenele incep sa curga impotriva partii care a cerut comunicarea, de la data cand a cerut-o;
­ termenul de recurs curge chiar daca comunicarea hotararii a fost facuta odata cu somatia de executare;
­ daca o parte face recurs inainte de comunicarea hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data depunerii cererii de recurs.
Termenul se intrerupe – in acelasi conditii ca la apel. Sanctiunea – respingerea recursului ca tardiv – se poate solicita repunerea in termen
daca se dovedeste o imprejurare mai presus de vointa partii.
Cererea de recurs cuprinde:
­ numele si domiciliul partilor;
­ individualizarea hotararii care se ataca;
­ indicarea motivelor de casare (direct in cerere sau intr-un memoriu depus ulterior) – termenul pentru motivare se socoteste de la
data comunicarii hotararii; daca recursul nu se motiveaza el este nul si recurentul nu se va putea plange nici pe calea
contestatiei in anulare speciala; numai motivele de ordine publica pot fi invocate inaintea instantei de recurs, pana la incheierea
dezbaterilor in fata acesteia (decis si dupa expirarea termenului de recurs).
­ indicarea inscrisurilor noi (unde este cazul);
­ cererea se timbreaza la 50%, se depune la instanta a carei hotarare se ataca – sub sanctiunea nulitatii; dupa implinirea termenului de
recurs, instanta inainteaza instantei de recurs dosarul; in 15 zile de la comunicare intimatul face intampinare - care poate fi depusa cu
cel putin 15 zile inainte de termenul de judecata.(sau se poate apara oral, in fata instantei);
Efectele intoducerii cererii:
­ investirea instantei;
­ suspendarea executarii (numai in cazurile expres prevazute de lege)
Procedura de judecata:

32
­ presedintele dispune citarea, fixeaza termenul, alege un judecator care trebuie sa intocmeasca raportul care trebuie depus la dosar cu
minim 5 zile inainte de termen;
­ se judeca in complet de 3 judecatori;
­ grefierul striga pricinile si arata daca procedura a fost legal indeplinita;
­ se da citire raportului;
­ se rezolva exceptiile, se da cuvantul partilor (recurentul, intimatul, procurorul);
­ recurentul dezvolta oral motivele, intimatul raspunde;
­ instanta verifica hotararea pe baza probelor administrate si a celor noi (daca este cazul);
­ au loc dezbaterile, instanta se retrage pentru deliberare;
­ se pronunta hotararea in sedinta publica.
Incidentele in recurs:
­ suspendarea voluntara sau legala – ca in prima instanta;
­ perimarea judecatii – ca in prima instanta; de la data pronuntarii hotararii de perimare a recursului hotararea recurata devine
irevocabila;
­ renuntarea la judecata – numai cu consimtamantul paratului => se anuleaza prima hotarare;
­ renuntarea la dreptul subiectiv – fara consimtamantul paratului;
­ achiesarea;
­ tranzactia – dar numai in scris;
­ retragerea recursului.
Solutiile ce se pot pronunta:
­ respingerea recursului ca nefondat, mentinandu-se hotararea atacata;
­ admiterea recursului, casandu-se hotararea initiala, in tot sau in parte;
­ respingerea recursului ca tardiv, iar hotararea atacata va ramane irevocabila de la data expirarii termenului de recurs;
­ respingerea recursului ca inadmisibil (ex: in cazul hotararii data cu drept de apel, neapelata).
­ hotararea data = decizie;
­ casarea cu retinere – regula pentru tribunale si pentru Curtile de Apel; exceptii:
­ cand instanta a solutionat cauza fara a intra in judecata fondului, demonstrandu-se ca a procedat gresit – o trimite instantei
respective;
­ cand instanta a solutionat procesul in lipsa partii neregulat citate la administrarea probelor, respectiv la dezbaterea fondului – se
retrimite primei instante;
­ cand tribunalul sau Curtea de Apel caseaza hotararea pentru lipsa de competenta a primei instante in judecarea pricinii – o trimite
la instanta de fond competenta;
­ cand este necesara administrarea de alte probe decat inscrisurile.
­ casarea cu trimitere – regula pentru CSJ; retrimiterea se face, dupa caz, primei instante, altei instante sau altui organ cu activitate
jurisdictionala.
­ la casarea cu retinere – pricina poate fi judecata chiar de acelasi complet; la casarea cu trimitere, in mod obligatoriu cauza trebuie
judecata de un alt complet;
­ la casarea cu trimitere – se rejudeca in functie de motivele de drept aratate in prima instanta si de cele stabilite prin decizia de casare;
motivele de fapt sunt lasate la latitudinea instantei de fond;
­ hotararea pronuntata dupa casarea cu trimitere poate fi atacata cu recurs; hotararea pronuntata dupa casare este irevocabila; se
redacteaza in 15 zile de la pronuntare (mai poate fi atacata doar prin: contestatia in anulare sau revizuire).
­ principiul neagravarii situatiei in propira cale de atac (din penal), desi nu este reglementat expres in cevil, se aplica.

C. Recursul in interesul legii


= o cale extraordinara de atac care poate fi exercitata doar de catre Procurorul General al Romaniei, direct sau din dispozitia
Ministerului Justitiei.
­ pentru incalcarea legii prin hotararile pronuntate de instanta sau de alte organe cu activitate jurisdictionala, ramase irevocabile;
­ competenta apartine CSJ – Sectii Unite; participarea procurorului si concluziile sale sunt obligatorii
­ obiectul recursului = hotararea ramasa irevocabila;
­ cauza recursului = incalcarea legii, a normelor de drept substantial sau a normelor procesuale prin hotararea atacata; se cere CSJ sa se
pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti, pentru a se asigura
interpretarea si aplicarea unitara a legii pe teritoriul tarii; dezlegarea data problemelor este obligatorie pentru instante si le este
adusa la cunostinta prin Ministerul Justitiei.
­ hotararea pronuntata de CSJ nu produce efecte asupra partilor;
­ decizia CSJ este obligatorie pentru instante.
D. Recursul in anulare
33
­ legitimitatea procesuala apartine numai procurorului general, care poate actiona din oficiu sau la cererea ministrului justitiei;
partile se pot adresa cu memorii procurorului general (iar daca, pana la incheierea dezbaterilor, procurorul general isi retrage motivat
recursul, partile din proces pot cere continuarea judecatii);
­ procurorul general poate dispune, pe timp limitat, suspendarea executarii hotararilor judecatoresti, iar dupa introducerea recursului
in anulare, instanta poate ea sa dispunsa aceasta sau sa revina asupra masurii;
­ competenta apartine CSJ:
­ sectiile Curtii – daca este vorba de hotararile pronuntate de judecatorii, tribunale si Curti de Apel;
­ completul de 9 judecatori – in cauzele in care sectiile Curtii au pronuntat sentinte ramase definitive prin nerecurare sau decizii
in solutionarea recursurilor ardinare;
­ Sectiile Unite – in cazul in care completul de 9 judecatori a solutionat un recurs ordinar.
­ obiectul recursului – numai hotarari judecatoresti irevocabile;
­ motivele recursului – 2, expres si limitativ prevazute:
­ cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti (imixtiunea in atributiile puterii legislative sau executive) ex:
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de autorizatie de construire – constituie motiv de casare si pentru recursul ordinar; -
se poate declara in termen de 6 luni de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila;
­ cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea pronuntata; - se poate declara in termen de 6
luni de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
­ judecata se face dupa regulile de la recurs; participarea procurorului este intotdeauna obligatorie – expune motivele recursului si pune
concluzii.
E. Contestatia in anulare
= cale extraordinara de atac prin care se cere instantei ce a pronuntat hotararea atacata sa isi desfiinteze propria hotarare sau sa
rejudece cauza;
­ doua categorii de contestatii in anulare:
­ contestatia in anulare de drept comun – poate fi introdusa pentru urmatoarele motive:
1. lipsa totala a citarii partii pentru care s-a judecat pricina – instanta anuleaza prima hotarare si dispune rejudecarea pricinii;
2. hotararea a fost data de o instanta necompetenta absolut, respectiv hotararea a fost data cu incalcarea competentei
generale, materiale sau teritoriale exclusive – instanta anuleaza prima hotarare si pronunta o hotarare de declinare a
competentei in favoarea instantei competente.
Pentru a putea fi introdusa trebuie ca: hotararea atacata sa fi ramas irevocabila si motivele pentru care se cere anularea sa
nu fi putut fi valorificate prin caile ordinare de atac.
­ contestatia in anulare speciala – poate fi introdusa NUMAI pentru urmatoarele motive:
1. cand prin hotararea atacata, pronuntata in recurs, s-a pronuntat o solutie eronata, bazata pe o greseala materiala esentiala
(ex: a fost respins recursul ca tardiv, desi nu era) – instanta va desfiinta prima hotarare, dispunand rejudecarea recursului.
2. cand instanta de recurs a omis cercetarea unuia din motivele de casare, recursul fiind respins sau admis partial – instanta
desfiinteaza prima hotarare si dispune cercetarea motivului de recurs omis.
Elementele contestatiei in anulare:
­ partile: contestatorul, intimatul in contestatia in anulare (si succesorii lor in drepturi), procurorul, tertii de la judecata in prima instanta;
NU si tertii care nu au participat, chiar daca ar fi avut interes sa introduca contestatia in anulare;
­ obiectul:
­ pentru contestatia in anulare de drept comun:
­ hotararile instantelor de recurs;
­ hotararile instantelor de apel recurate si recursul respins sau anulat,;
­ hotararile primei instante date fara drept de apel si recursul respins sau anulat;
­ hotararile in cererile de revizuire, in contestatia in anulare, in contestatia la executare, toate ramase irevocabile.
­ pentru contestatia in anulare speciala:
­ hotararile instantei de recurs privitoare numai la solutionarea recursului, nu si cele prin care s-a solutionat fondul
pricinii, prin rejudecarea lui;
­ hotararile pronuntate de judecatorii, date fara drept de apel.
­ cauza: motivele introducerii ei si indeplinirea conditiilor de admisibilitate.
­ instanta competenta = instanta care a pronuntat hotararea atacata, niciodata instanta superioara;
­ termenul de exercitare difera dupa cum hotararea atacata este susceptibila sau nu de executare silita:
­ pentru hotararea cu executare silita – se poate formula inainte de inceperea execuatarii si in tot timpul ei, pana la efectuarea
ultimului act de executare;
­ pentru hotararile care nu se aduc la indeplinire prin executare silita – in 15 zile de la data la care contestatarul a luat
cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de 1 an de la data la care a ramas irevocabila.
­ cererea se formuleaza ca o cerere de chemare in judecata; efectele introducerii ei: reinvestirea instantei ce a pronuntat hotararea
atacata; nu suspenda executarea.

34
­ procedura de judecata – este aceeasi ca la judecata in prima instanta, numai ca se judeca de urgenta (termene mai scurte); se judeca
de aceeasi judecatori.
­ hotararea pronuntata in contestatia in anulare de drept comun poate fi atacata cu apel, recurs, contestatia in anulare, cu revizuire;
hotararea pronuntata in contestatia in anulare speciala este irevocabila.
F. Reviziurea
= cale extraordinara de atac, exercitata numai impotriva hotararilor definitve, ce au rezolvat fondul; se poate exercita numai pentru
motivele strict prevazute de lege.
­ datorita unor imprejurari noi, necunoscute de instanta la data pronuntarii hotararii atacate => se cere instantei sa revina, in baza noilor
imprejurari.
Elementele revizuirii:
­ partile: revizuent, intimat in revizuire, procurorul, creditorii chrografari ai partilor, succesorii partilor (daca transmisiunea a avut loc
dupa pronuntarea hotararii atacate);
­ obiectul: o hotarare definitiva prin care s-a rezolvat fondul:
­ hotararea primei instante, pronuntata cu ocazia primei judecati sau dupa casare cu trimitere;
­ hotararea instantei de apel, pronuntata la prima judecata, sau in urma casarii cu trimitere;
­ hotararea instantei de recurs, prin care evoca fondul, dupa casarea cu retinere.
­ cauza reviziuirii si motivele de reviziure:
1. dispozitivul hotararii atacate contine dispozitii contradictorii, ce nu se pot implini – revizuirea se poate formula in termen de o
luna de la comunicarea hotararii initiale; instanta va pronunta o hotarare cu un dispozitiv corect;
2. s-a dat mai mult, mai putin sau ce nu s-a cerut – termenul de revizuire – 1 luna de la comunicare; instanta va pronunta o
hotarare prin care modifica dispozitivul la cat a cerut reclamantul;
3. obiectul pricinii nu mai exista – termenul de exercitare - 1 luna de la ultimul act de executare savarsit; in instanta trebuie
demonstrata pieirea bunului pentru a se schimba condamnarea de la predarea bunului la despagubiri;
4. a fost savarsita o infractiune referitoare la pricina de catre judecator, martor, expert, pentru care a fost condamant irevocabil
– se cere in termen de 1 luna de cand partea interesata a aflat de hotararea penala; instanta va desfiinta hotararea si va rejudeca;
daca un inscris hotarator folosit ca proba a fost declarat fals – se rejudeca pe baza altor probe; termenul este de 1 luna de la dat
ala care partea interesata a aflat de falsul inscrisului;
5. daca dupa pronuntarea hotararii s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi
infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor (termenul este de 1 luna, se rejudeca daca inscrisurile erau hotaratoare)
– 3 conditii, sau daca s-a revizuit hotararea unei instante penale sau administrative pe care ea s-a intemeiat (termen de 1
luna, se rejudeca – hotarare noua);
6. nu au fost aparati, sau au fost aparati cu viclenie: statul (1 luna de la comunicare), organele statului (1 luna de la comunicare),
disparutii (6 luni de la data la care revin), incapabilii (6 luni de la data la la care isi redobandesc capacitatea de exercitiu) –
rejudecarea si pronuntarea unei noi hotarari;
7. exista contrareitate de hotarari – doua hotarari definitive contradictorii date de doua instante in dosare diferite, cu tripla
identitate de subiecte, obiecte, cauza, nu s-a invocat exceptia de lucru judecat in judecarea celei de-a doua hotarari, se cere
anularea celei de-a doua hotarari – 5 conditii; termen de 1 luna de la comunicarea celei de-a doua hotarari; se va anula a doua
hotarare – instanta competenta este cea mai inalta in grad dintre cele doua;
8. exista un motiv independent de vointa partii, pentru care partea nu a venit la judecata si nici nu a putut instiinta instanta;
conditii: partea sa fi fost legal citata, motivul sa fi fost independent de vointa partii, partea sa fi fost in imposibilitate de a veni la
judecata si de a instiinta instanta – termen 15 zile de la incetarea motivului; instanta va desfiinta hotararea initiala si va rejudea
fondul.
­ instanta competenta = instanta care a pronuntat hotararea care se ataca – cu exceptia pct-lui 8;
­ cererea de revizuire se formuleaza ca o cerere de chemare in judecata, taxa de timbru este de 50% din ce a aprimei cereri;
­ procedura este identica cu judecata in prima instanta.

TEMA 14
PROCEDURILE SPECIALE

I. Ordonanta presedintiala

1. Conditii de admisibilitate
a. urgenta – atunci cand masura solicitata este necesara pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere => este o procedura
mai sumara;
b. masura luata de instanta sa aiba un caracter vremelnic – nu se pot lua masuri definitive, care sa rezolve in fond litigiul; trebuie sa
mentina o situatie de fapt => au o limita in timp (solutionarea litigiului);
c. sa nu prejudece fondul.
­ la acestea se adauga conditiile generale ale actiunii: interesul, calitatea, capacitatea;
2. Sesizarea instantei si procedura de judecata
­ cererea se introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului (INDIFERENT daca exista sau nu judecata asupra
fondului);
35
­ investirea instantei – prin cererea de chemare in judecata care este supusa taxei de timbru si timbrului judiciar;
­ judecata – la judecatorie – de 1 singur judecator, iar la tribunale si curti de apel – de 2 judecatori; termenul de citare poate fi redus (si
cel de 30 de zile si cel de 5 zile), dar judecata are loc numai daca procedura de citare a fost legal indeplinita;
­ ordonanta este executorie => apelul indreptat impotriva ei nu suspenda de drept executarea - dar se poate suspenda, la cerere; instanta
poate sa oblige partea la depunerea unei cautiuni (al carui cunatum il fixeaza tot ea); apelul si recursul se judeca de urgenta si, cu
precadere, cu citarea partilor;
­ este posibila transformarea judecatii ordonantei intr-o actiune de drept comun dar NUMAI la cererea reclamantului si in conditiile
in care paratii au fost incunostiintati in mod expres despre transformarea intervenita;
­ nu este admisibila chemarea in garantie;
­ sunt admisibile atat apelul cat si recursul, dar cu unele derogari: termenul de exercitare este de 5 zile de la pronuntare / comunicare;
­ nu este admisibila revizuirea.
3. Domeniul de aplicare al ordonantei presedintiale
a. in materia raporturilor de familie – pe tot timpul procesului de divort instanta poate lua masuri vremelnice cu privire la
incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia penru copii si la folosirea locuintei (in practica este folosita si
pentru reintegrarea sotului, eventual a copiilor, in locuinta comuna, restituirea bunurilor proprii de stricta necesitate);
b. in materia raporturilor de vecinatate si de proprietate – care impun anumite sarcini, restrictii si respectarea unor reguli legale sau
conventionale de buna-vecinatate;
c. in materia raporturilor locative – daca sunt indeplinite prevederile art. 581 (masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea
unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru
inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari);
d. in materia executarii silite – pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii;
e. in materie comerciala – pentru celeritate.
­ a fost socotita admisibila pentru: predarea unui spatiuncomercial si evacuare, oprirea actelor de concurenta neloaiala, pentru
suspendarea din functie a administratorilor unei societati.

II. Refacerea inscrisurilor


­ refacerea inscrisurilor si a hotararilor disparute – fara sa intereseze daca disparitia se datoreaza unor acte de neglijenta, sustragere sau a
unor imprejurari de forta majora ;
­ obiectul:
­ dosarele sau inscrisurile referitoare la o pricina in judecata (a);
­ dosarele sau inscrisurile care privesc pricina in care a-s pronuntat o hotarare in prima instanta ce a fost atacata cu apel (b);
­ dosarele si inscrisurile referitoare la pricinile in care s-a pronuntat o hotarare irevocabila (c);
­ actele notariale disparute.
­ pentru (a) – refacerea este de competenta instantei investita cu judecarea pricinii, care fixeaza termen, chiar si din oficiu si dispune
citare partilor, cere copii de pe inscrisuri; incheierea de refacere poate fi atacata doar odata cu fondul; inscrisurile care au fost refacute
tin locul originalelor, pana la gasirea acestora;
­ pentru (b) – hotararea se reface dupa al doilea exemplar tinut in mapa de hotarari, iar daca acesta a disparut - pot fi folosite copiile
legalizate aflate la parti (instanta poate dispune din oficiu sa se dea publicitatii invitarea celor care detin astfel de copii; daca nu se
poate – se refac ca la pct a; daca nici asa nu se poate – se rejudeca;
­ pentru (c) – se foloseste procedura de la pct a si b.

III. Oferta de plata


­ in scopul de a da posibilitatea liberarii debitorului de buna-credinta de obligatia sa fata de creditor, in situatiile in care acesta ar incerca
sa impiedice liberarea pentru a contiuna luarea dobanzilor, sau in vederea pastrarii lucrului primit in gaj, ori pentru a gasi motive de
desfiintare a conventiei din vina debitorului etc;
­ => conditii:
­ sa fie facuta creditorului, ce are capacitatea de a primi, sau celui care are dreptul de a primi pentru dansul;
­ sa fie facuta de o persoana capabila de a plati;
­ sa fie facuta pentru toata suma exigibila, pentru dobanzile datorate, pentru cheltuielile lichide si pentru o suma oarecare in
privinta cheltuielilor nelichide;
­ oferta sa fie facuta in locul ce s-a hotarat pentru plata;
­ oferta sa fie facuta printr-un executor judecatoresc competent pentru astfel de acte.
­ se incepe prin o somatie in care se arata ziua, locul si ora cand si unde suma sau obiectul va fi predat; somatia e supusa unei taxe de
timbru (pentru fiecare exemplar care se comunica) si timbrului judiciar;
­ daca creditorul primeste plata – pv ce va fi semnat si de catre creditor;
­ dupa consemnarea sumei, debitorul se poate adresa instantei pentru validarea platii, iar creditorul pentru anularea ofertei si
consemnarii;
­ daca lucrul datorat este un corp cert care trebuie predat in locul in care se gaseste si creditorul nu s-a prezentat sa il ridice, dupa ce a
fost somat, iar debitorul are nevoie de loc, poate lua incuviintarea instantei sa il depuna in alta parte.
36
IV. Procedura divortului

1. Procedura divortului este o procedura speciala


2. Instanta competenta in materia divortului
­ dispozitii derogatorii – in ceea ce priveste competenta teritoriala – instanta de la cel din urma domiciliu comun al sotilor, insa numai
daca la data introducerii actiunii cel putin unul din soti mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla ultimul
domiciliu comun – nu intereseaza daca sotii au avut facuta mutatia in evidentele politiei, ci daca au locuit efectiv in acea localitate
(norma imperativa => nici partile si nici instanta nu o pot inaltura, dar, in acelasi timp, este de stricta interpretare => nu pote fi aplicata
prin analogie la alte materii);
­ daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca, la data introducerii cererii, nici unul din soti nu mai locuieste in circumscriptia
judeactoriei ultimului domiciliu comun – judecatoria de la domiciliul sau resedinta sotului parat;
­ daca sotul parat are domiciliul sau resedinta in strainatate – judecatoria in raza careia domiciliaza reclamantul (numai daca paratul care
domciiliaza in strainatate nu are o resedinta cunoscuta in tara)
3. Sesizarea instantei de divort
­ actiunea are caracter personal: nimeni nu o poate exercita in locul sotului reclamant, iar ca parat nu poate fi chemat decat celalalt sot;
­ in cazul in care un sot este disparut – citarea lui se face prin publicitate;
­ interzisul judecatoresc aflat in momente de luciditate poate sau nu sa porneasca o asemenea actiune? – pareri impartite (Ciobanu – da);
daca ulterior introducerii cererii de divort, sotul reclamant isi pierde luciditatea – el va fi reprezentat in fata instantei de un tutore.
Cererea de divort. Taxa de timbru
­ in plus fata de cererea obisnuita trebuie sa cuprinda numele copiilor minori nascuti din casatorie sau al celor cu aceeasi situatie legala,
sau precizarea ca asemenea copii nu exista;
­ cererea de divort se prezinta de catre reclamant personal presedintelui judecatoriei, care va stabili si taxa de timbru (vezi mai sus)
Cererea reconventionala
­ sotul parat poate cere si el desfacerea casatoriei prin divort; cererea reconventionala poate fi facuta pana la prima zi de infatisare, in
sedinta publica, pentru faptele petrecute pana la aceasta data;
­ reconventionala se judeca impreuna cu cererea principala => nu se pot disjunge;
­ reconventionala nu este, in principiu, obligatorie; instanta poate deface casatoria chiar sotul parat nu a facut reconventionala, cu
conditia ca din dovezi sa reiasa ca a fost vina ambilor soti.
4. Particularitati privind faza de judecata
­ presedintele fixeaza termen; intampinarea nu este obligatorie;
­ daca partile au copii va fi citata si autoritatea tutelara spre a fi ascultata in legatura cu incredintarea acestora;
­ daca paratul nu se prezinta la primul termen de judecata (chiar daca citarea nu s-a facut prin publicitate, dar procedura de citare s-a
indeplinit prin afisare), instanta trebuie sa ceara dovezi sau sa dispuna cercetari pentru a verifica daca paratul isi are domiciliul la locul
indicat in cerere, si daca constata ca nu mai domiciliaza acolo – dispune citarea la noul domiciliu si daca este cazul si la locul de
munca.
Obligativitatea infatisarii personale a partilor
­ sotii nu pot sta in proces prin mandatar; exceptii:
­ daca unul din soti executa o pedeapsa privativa de libertate;
­ daca este impiedicat de o boala grava;
­ daca este pus sub interdictie;
­ daca are resedinta in strainatate.

­ sedinta – se desfasoara dupa regulile de drept comun.


A. Publicitatea
­ cererea se judeca in sedinta publica; pronuntarea hotararii se face in sedinta publica.
B. Prezenta obligatorie a reclamantului
­ prezenta reclamantului este obligatorie pe tot parcursul procesului;
­ daca la primul termen lipseste reclamantul – cererea va fi respinsa ca nesustinute;
­ daca in cursul judecatii lipsesc ambele parti, procesul se va suspenda.
C. Regimul probelor
Derogari:
­ rudele si afinii partilor, cu exceptia descendentilor – pot fi martori;
­ interogatoriul nu este admis pentru dovedirea motivelor de divort.
­ in ceea ce priveste incredintarea copiilor minori (cerere accesorie, care se solutioneaza din oficiu de catre instanta), vor fi ascultati
parintii, autoritatea tutelara (prezenta efectiva a delegatului nu este obligatorie – poate sa isi expuna parerea in scris, dar daca nu fost
prezent si nu a depus nici un raport scris, hotararea este casabila) si minorii, daca au implinit varsta de 10 ani (ascultarea se face in
camera de consiliu).
D. Luarea unor masuri provizorii pe timpul judecarii divortului

37
­ se pot lua masuri vremelnice si inainte de sesizarea instantei de divort – presupun dovedirea urgentei.
E. Judecarea unor cereri accesorii
­ cererile accesorii sunt:
­ incredintarea spre crestere si educare a copiilor minori;
­ instanta ia act de invoiala sotilor ca cel care a purtat in timpul casatoriei numele celuilalt sot sa poarte acest nume si dupa;
­ daca sotii s-au invoit cu privire la imparteala bunurilor – instanta se poate pronunta si in legatura cu aceasta;
­ pensia de intretinere, la solicitarea sotului interesat;
­ la cererea partilor – asupra beneficiului contractului de locatiune.
F. Particularitati privind actele de dispozitie in procesul de divort
­ se stinge prin impacare in orice faza a procesului, chiar daca vine in apel sau recurs, iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform
legii.
G. Hotararea de divort si efectele ei;
­ deliberarea, pronuntarea si redactarea hotararii – dupa dreptul comun; totusi, hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva,
daca partile solicita instantei aceasta.
­ in cazul in care divortul se pronunta fara vina vreunuia din soti – implicatii asupra cheltuielilor de judecata (nu se poate aplica dreptul
comun);
­ prin hotarare, instanta se va ponunta si asupra aspectelor pe care trebuie sa le rezolve in mod obligatoriu, chiar in lipsa cererii partilor,
precum si asupra cererilor accesorii formulate de parti.
H. Caile de atac
­ pentru apel si recurs – 30 de zile de la comunicarea hotararii;
­ o singura derogare in privinta cailor extraordinare de atac: hotararea nu este supusa revizuirii.
5. Divortul prin consimtamantul sotilor
Conditii:
­ pana la data cererii de divort a trecut cel putin 1 an de la incheierea casatoriei;
­ nu exista copii minori rezultati din casatorie.
­ presedintele fixeaza termen in sedinta publica de 2 luni; daca la termen sotii staruie in desfacerea casatoriei, se trece la judecarea
cererii, fara a se administra probe cu privire la motive => desfacerea casatoriei se va dispune fara a se pronunta divortul din vina unuia
sau a ambilor soti.

V. Actiunile posesorii
1. Actiunile reale imobiliare se impart in actiuni petitorii (urmaresc ralizarea dreptului de proprietate asupra unui imobil sau a altui drept
real imobiliar) si actiuni posesorii (urmaresc apararea posesiei bunului imobil= o situatie juridica de fapt)
­ judecata actiunilor petitorii – dupa regulile procedurale de drept comun;
­ judecata actiunilor posesorii – procedura speciala:
­ actiunea posesorie = ansamblu de mijloace procesuale prin care reclamantul solicita instantei sa il oblige pe parat sa inceteze
orice acte de tulburare a posesiei sale asupra unui bun imobil sau sa ii restituie in posesie bunul imobil atunci cand a fost
deposedat; => apara posesia si nu intereseaza cui apartine dreptul de proprietate;
­ chiar daca apara uneori indirect un drept real imobiliar, nu are calificarea de actiune reala;
­ se clasifica in:
­ actiuni in complangere (actiunea generala) – actiunea posesorie generala de drept comun, prin care reclamantul solicita
inlaturarea unei tulburari obisnuite a posesiei pasnice prin incalcarea ei de catre parat
­ actiuni de reintegrare (actiunea speciala) – actiunea posesorie speciala, prin care reclamantul pretinde sa fie repus in situatia
anterioara, atunci cand a intervenit o deposedare sau o tulburare cu violenta.
2. Conditiile de exercitare a actiunilor posesorii
­ conditia comuna: existenta unui act de tulburare (= acte sau fapte prin care se contesta posesia; poate fi de fapt sau de drept) sau de
deposedare (mai energica – duce la pierderea completa a posesiei);
­ ceea ce trebuie sa caracterizeze tulburarea - intentia de a nega, de a modifica, de a restrange sau chiar de a anihila posesia exercitata de
alta persoana (altfel ar putea justifica, cel mult o actiune in despagubiri);
­ tulburarea – problema de fapt, care poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, ramanad la aprecierea judecatorului;
­ pentru actiunea in complangere – 3 conditii care trebuie indeplinite cumulativ:
a. sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare;
b. reclamantul trebuie sa probeze ca a posedat cel putin 1 an inainte de tulburare sau deposedare (cu orice mijloc de proba);
c. posesia sa fie utila, apta sa duca la dobandirea proprietatii prin uzucapiune:
­ sa fie exercitata in nume propriu;
­ sa fie continua (in mod regulat si fara intermitente anormale;
­ sa fie neintrerupta (posesorul sa nu fi fost lipsit de folosinta asu exercitiul dreptului prin fapta unui tert);
­ sa fie netulburata – sa nu fie intemeiata sau pastrata prin acte de violenta fata de adversar sau din partea acestuia;
­ sa fie publica, nu clandestina (ascunsa in raporturile cu adversarul, a.i. acesta sa nu o poata cunoaste).

38
­ pentru actiunea in reintegrare (tulburare sau deposedare cu violenta) – 1 singura conditie – sesizarea instantei in termen de 1 an de la
tulburare sau deposedare.
3. Sesizarea instantei
­ judecatoria in raza careia se afla bunul imobil;
­ cu privire la cererea de chemare in judecata – se aplica regulile de drept comun.
4. Particularitati privind judecata si hotararea
Judecata – regulile de drept comun; derogari:
­ la judecatorie – complet de 1 judecator (dar in apel si recurs se aplica regula – complet de 3 judecatori);
­ cererile se judeca de urgenta si cu precadere;
­ hotararea pronuntata are putere de lucru judecat fata de actiunea posesorie ce s-ar introduce ulterior, daca situatia a ramsa
neschimbata.

VI. Partajul judiciar

1. Sediul materiei. Cazurile in care partajul judiciar este obligatoriu si caile procesuale de reazlizare
­ cei interesati pot recurge la un partaj voluntar, prin buna invoiala si, numai in masura in care nu se inteleg vor recurge la partajul
judiciar;
­ partajul judiciar se poate realiza:
­ pe cale principala;
­ pe cale accesorie (in procesul de divort);
­ pe cale incidentala (in cadul contestatiei la executare).
­ partajul judiciar este obligatoriu:
­ daca vreunul din proprietarii comuni lipseste;
­ daca printre proprietari se gasesc si persoane lipsite de capacitate exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa si nu exista
autorizarea autoritatii tutelare pentru un partaj voluntar;
­ in cazul impartirii bunurilor comune ale sotilor in timpul casatoriei, la cererea unuia din soti ori a creditorilor unuia din soti.
2. Sesizarea instantei
­ de regula – judecatoria;
­ in ceea ce priveste competenta teritoriala:
­ pentru un partaj succesoral – instanta de la ultimul domiciliu al defunctului (chiar daca in masa succesorala s-ar afla un bun
imobil aflat in raza altei instante;
­ pentru partajul unor bunuri comune sau a bunuilor dobandite prin coachizitie, coposesie:
­ daca se cere in timpul casatoriei sau dupa desfacerea acesteia, pe calea principala – instanta de la domiciliul paratului;
­ daca partajul se solicita pe cale accesorie sau incidentala – instanta care solutioneaza cererea principala (chiar daca in masa
bunurilor s-ar afla si un imobil din alta circumscriptie).
Partile in partaj
­ nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune; cel care cere partajul va trebui sa cheme pe toti ceilalti coproprietari, altfel partajul
va fi nul.
­ un coerede poate cere oricand imparteala succesiunii;
­ in procesul de partaj pot interveni terte persoane, fie din proprie initiativa, fie la cererea uneia din partile initiale.
Cererea de chemare in judecata
­ daca indiviziunea provine din succesiune, cererea trebuie sa cuprinda: numele defunctului, averea ramasa de la acesta (inclusiv
bunurile supuse reductiunii sau raportului), numele si calitatea celor indreptatiti la succesiune (si cotele lor), datoriile si creantele
comostenitorilor catre defunct;
­ timbrarea cererii – pentru stabilirea masei succesorale, iesirile din indiviziune sau cererile de partaj atunci cand partile nu contesta
bunurile de impartit – taxa fixa + timbru judiciar; daca nu – capata carcterul unei cereri in revendicare – se va taxa la valoare; se
timbreaza distinct cererile care au o individualitate proprie (ex: cererea de reducere sau anulare a liberalitatilor)
­ cererea de partaj este imprescriptibila extinctiv (poate fi introdusa oricand); impotriva ei se pot opune numai existenta unui partaj
voluntar si prescriptia achizitiva.
3. Procedura partajului
Doua etape:
­ admiterea in principiu – se face printr-o incheiere si va constata:
­ calitatea de copartas a partilor;
­ cota parte ce se cuvine copartasilor;
­ bunurile supuse impartelii (in cazul partajului succesoral – si datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct);
­ se deleaga un judecator pentru executarea partajului (alcatuirea loturilor) asemanarea sau inlocuirea se poate face de catre
presedintele instantei;
­ incheierea este premergatoare – nu poate fi atacata cu apel decat odata cu hotararea finala;
39
­ daca incheierea de admitere nu se pronunta la termenul la care a avut loc judecata – este necesar sa existe si incheierea de dezbateri;
­ incheierea are caracter interlocutoriu – leaga instanta, care nu mai poate reveni asupra celor pe care le-a stabilit prin incheiere (poate
insa sa o completeze, spre ex daca datorita conexarii, a unei cereri reconventionale sau a unei interventii principale – apare necesitatea
includerii si a altor bunuri in masa partajabila);
­ daca dupa pronuntarea incheierii de admitere in principiu instanta isi declina competenta sau hotararea este desfiintata pentru
necompetenta – instanta competenta este obligata sa pronunte o noua incheiere- actele de procedura indeplinite de o instanta
necompetenta sunt nule.
­ partajul propriu-zis:
­ judecatorul delegat – loturile in camera de consiliu, cu citarea partilor; la formarea si compunerea loturilor trebuie sa se dea in
fiecare lot, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare;
­ judecatorul poate numi un expert (daca partile nu se inteleg sau daca apreciaza ca expertiza este necesara); daca nu exista un acord
al partilor cu privire la valoarea bunurilor, judecatorul este dator sa le explice consecintele ce decurg din neluarea in calcul a
valorii de circulatie a bunurilor su sa administreze, la cerere, toate probele necesare stabilirii acestei valori;
­ daca instanta nu deleaga un judecator, toate atributiile acestuia vor reveni completului;
­ modalitatile de realizare a partajului:
­ partajul in natura – trebuie sa constituie regula; se tine cont de anumite criterii cum ar fi : ocupatia copartasilor – pentru o
mai buna valorificare economica a bunului; daca unul are locuinta, nu i se poate acorda tot acestuia locuinta, masina se acorda
unuia care are permis de conducere etc; impartirea loturilor pote fi facuta prin tragere la sorti sau prin atribuire (de regula se
recurge la atribuire, pentru a se putea tine mai bine seama de interesele tuturor); se compenseaza prin sume de bani;
­ atribuirea bunului unui copartas – in situatia in care impartirea bunului in natura este imposibila;
­ vanzarea bunurilor – modalitatea extrema, daca nu se poate realiza partajul prin celelalte doua posibilitati:
­ daca nu se realizeaza o vanzare prin buna-invoiala – se recurge la vanzarea la licitatie (licitarea si adjudecarea
bunurilor imobile urmarite);
­ daca adjudecatar este unul din copartasi – depune drept pret cota celorlalti si cheltuielile ocazionate cu licitatia, in
termen de 30 de zile de la adjudecarea definitiva, sub sanctiunea revinderii bunului in contul sau;
­ sumele rezultate – se impart de instanta, in raport de cotele stabilite prin hotararea de partaj.
4. Hotararea de partaj. Efecte. Executare
­ partajul succesoral are efect declarativ (= fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur, de la defunct, inca de la data decesului
acestuia, toate bunurile ce ii sunt atribuite prin partaj, si ca nu a fost niciodata proprietarul celorlalte bunuri atribuite celorlalti coerezi;
­ hotararea ramasa definitiva – titlu executoriu si este susceptibila de executare, indiferent daca in cererea de partaj s-a cerut sau nu
aceasta predare; executarea cu privire la predarea bunurilor impartite – poate fi ceruta in termen de 3 ani.

VII. Procedura de control a averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere

1. Persoanele supuse controlului. Justificarea controlului averilor


­ obligatia declararii averii pentru: demnitari, magistrati, functionari publici si unele persoane cu functii de conducere din regiile
autonome, FPS, BNR si bancile cu capital de stat, total sau partial; este regelementata si procedura controlului averii acestora in cazul
in care exista dovezi certe ca unele bunuri sau valori nu au fost dobandite in mod licit;
­ declaratia de avere – in scris, pe propria raspundere (cuprinde bunuri proprii, bunuri comune si bunuri detinute in indiviziune), in
termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii in functie (iar in situatia functiilor eligibile, care presupun validarea – inaintea
validarii); nedepunerea declaratiei din motive imputabile => declansarea din oficiu a procedurii.
2. Procedura de control
­ doua faze:
­ cercetarea – de catre comisii constituite in acest scop (si care functioneaza pe langa fiecare curte de apel), formata din 2 judecatori
de la curtea de apel, desemnati de catre presedintele acesteia, si un procuror de la parchetul care functioneaza pe langa curtea de
apel, desemnat de primul procuror al acestui parchet.
­ faza judecatii – competenta curtii de apel in raza careia domiciliaza cel cercetat (sentintele pot fi atacate cu recurs de catre partile
interesate, ministrul finantelor si procuror, in termen de 15 zile de la comunicare, la CSJ); pentru demnitarii de la art.2 alin 1 –
CSJ, in complet de 3 judecatori, desemnati de presedintele curtii (recursul se solutioneaza de catre CSJ – in complet de 9
judecatori)
3. Consecinte ale controlului si dispozitii privind executarea silita
­ ordonanta de clasare a comisiei de cercetare sau, dupa caz, hotararea instantei de judecata irevocabila, prin care se constata ca
provenienta bunurilor este justificata – va fi publicata in Monitorul Oficial;
­ persoana a carei avere a fost declarata, in tot sau in parte, nejustificata, va fi destituita/revocata din functie (deputatul sau senatorul va
fi declarat incompatibil);
­ executarea silita – dispozitiile speciale prevazute de lege + prevederile Cpc + prevederile privind executarea creantelor bugetare
(dispzitivul hotararii irevocabile se comunica organului fiscal de la domiciliul persoanei);
­ bunurile confiscate se vor valorifica prin vanzarea la licitatie – sumele se fac venit la bugetul de stat; pretul de pornite nu poate fi
mai mic decat valoare bunului stabilita de instanta pe baza de expertiza; cheltuielile facute se scad din vanzarea bunurilor.

40
TEMA 15
EXECUTAREA SILITA

­ este a doua faza a procesului civil – are ca scop realizarea practica a drepturilor stabilite prin hotarare si se exercita atunci cand
debitorul nu isi executa de buna-voie obligatiile stabilite de instanta;
­ este parte a procedurii civile;
­ Codul de procedura civila – sediul general al materiei – exista si reglamentari speciale.
= procedura prin intermediul careia titularul dreptului subiectiv civil recunoscut printr-un titlu executoriu constrange, cu ajutorul
organelor de stat competente, pe acel ce-i incalca dreptul, sa execute prestatia specificata in titlu, asigurand in acest fel respectarea
dreptului si restabilirea ordinii de drept incalcate.
Clasificarea normelor executionale:
a. in functie de intinderea camplui de aplicare: generale si speciale;
b. in functie de obiectul reglementarii: de organizare, de competenta si de procedura propriu-zisa);
c. dupa caracterul obligatoriu sau susceptibil de derogare al normei: imperative si dispozitive.

I. Modalitatile si formele executarii silite


2 modalitati:
a. executarea silita directa (in natura):
­ mobiliara;
­ imobiliara;
­ executarea altor obligatii de a face sau a nu face.
b. Executarea silita indirecta (executarea obligatiei pecuniar):
­ mobiliara;
­ imobiliara;
­ urmarirea frcutelor prinse de radacini;
­ urmarirea veniturilor unui imobil;
­ decontarea bancara.
­ transformarea executarii silite directe in indirecta se poate face:
­ daca exista o hotarare cu condamnare alternativa = o condamnare principala – de predare a bunului in natura si o candamnare
alternativa = daca obligatia principala nu mai poate fi executata in natura, ea va fi executata in bani (contravaloarea bunului);
­ daca hotararea este cu o singura condamnare, creditorul, pentru a realiza aceasta transformare, trebuie sa obtina un nou titlu
executoriu (prin revizuirea hotararii initiale sau prin formularea unei noi cereri de chemare in judecata);
­ participantii sunt: partile, organele de executare, tertele persoane direct interesate, anumite organe de stat, altele decat instantele
judecatoresti;
­ partile: creditor urmaritor si debitor urmarit; coparticiparea procesuala, posibila in faza de judecata, inceteaza in faza executarii silite
(explicatia – caracterul unipatrimonial al executarii silite); creditorul are dreptul de a alege bunurile debitorului pe care vrea sa le
urmareasca – determina si metoda de urmarire – exceptii:
­ pentru persoanele incadrate in munca – dreptul de urmarire al persoanelor juridice creditoare este limitat la procedura de
retinere a unei parti limitate din salariu;
­ imobilul unui minor sau interzis nu poate fi pus in vanzare inaintea vanzarii mobilelor sale;
­ creditorul nu poate urmari vanzarea imobilelor care nu ii sunt ipotecate decat in cazul in care bunurile ce ii sunt ipotecate
nu ajung pentru acoperirea creantei;
­ vanzarea silita a bunurilor situate in diferite raze teritoriale nu poate fi provocata decat succesiv, afara de cazul cand acele
bunuri fac parte din una si aceeasi exploatare;
­ daca debitorul justifica, prin contracte de arenda autentice, ca venitul curent al imobilelor sale pe timp de 1 an este de ajuns
pentru plata capitalului datoriei, dobanzilor si cheltuielilor, si daca el da delegatie creditorului de a percepe acel venit,
judecatoria poate suspenda urmaririle (care pot fi continuate daca se prezinta vreun obstacol sau vreo opozitie la plata
datoriei).
­ este posibila transmisiunea dreptului => executarea silita poate fi ceruta de succesorii sau creditorii debitorului; transmisiunea poate
fi universala, cu titlu universal, cu titlu particular; pot fi urmariti si garantii, mostenitorii debitorului (in cazul in care au acceptat
succesiunea pur si simplu; sub beneficiu de inventar – numai in limita mostenirii; mostenitorii cu titlu particular – doar pentru bunul
mostenit, si daca obligatia este in legatura cu bunul respectiv);
­ poate exista NUMAI o coparticipare activa – mai multi debitori sa urmareasca acelasi creditor;
­ in cazul in care debitorul a decedat, trebuie facuta distinctia dupa cum:
­ decesul a survenit inainte de a incepe executarea – hotararile si titlul executoriu nu se vor putea executa impotriva
mostenitorilor (sub sanctiunea nulitatii) mai devreme de 8 zile din momentul in care s-a facut o incunostiintare colectiva a
titlului/hotararii la domiciliul deschiderii succesiunii, in numele colectiv al succesorilor, fara a se arata numele si calitatea
fiecarui succesor;

41
­ decesul a survenit dupa inceperea executarii – si au ramas mostenitori care toti sunt majori, executarea a inceput asupra
bunurilor => se va continua in contra mostenitorilor la 8 zile dupa ce, printr-o notificare au fost instiintati colectiv la ultimul
domiciliu al defunctului; daca exista mostenitori minori, executarea se susepnda pana la numirea unui reprezentant legal.
­ instanta competenta – prima instanta de fond; daca prima instanta este curta de apel, hotarare se executa prin mijlocirea tribunalului
din localitatea in care isi are sediul curtea de apel; atributiile ei:
­ judeca contestatia la executare (ce se formuleaza pentru litigii in timpul executarii silite);
­ judeca cererile de poprire;
­ judeca cererile de executare silita imobiliara;
­ controleaza activitatea executorilor judecatoresti.
­ procurorul – poate cere punerea in executare a hotararilor judecatoresti; poate pune concluzii in procedura executarii; exercita cai de
atac specifice (contestatia la executare);
­ tertii – pot interveni pentru urmarirea bunurilor proprietatea lor, precum si datorita obligatiei impuse de lege de a comunica date despre
bunuri, sume de bani (datorie, dobanda);
­ organele de executare silita = executorii judecatoresti, ce functioneaza pe langa judecatorii si tribunale si sunt numiti de ministrul
justitiei; ei efectueaza executarea silita din ordinul instantei sau la cererea creditorului (bazata pe titlul executoriu);
­ obiectul executarii silite – obligatia in natura (la executarea silita directa); banii sau bunurile debitorului (cu exceptii) ce urmeaza sa
fie vandute la licitatie (pentru executarea silita indirecta); exceptii – vezi mai jos.

II. Pornirea executarii silite


­ conditii:
­ sa existe un titlu executoriu;
­ cererea de executare – formulata in termenul de prescriptie;
­ debitorul – sa fie instiintat prealabil de pornirea executarii silite;
­ sa nu existe impedimente la efectuarea executarii.
1. Titlurile executorii
= actele ce servesc la pornirea executarii silite, respectiv la realizarea drepturilor prevazute in act;
­ in principiu, sunt hotararile judecatoresti ramase definitive, iar pentru stramutarea de hotare si toate celelalte asezari sunt hotararile
judecatoresti ramase irevocabile;
­ titluri executorii: hotararile judecatoresti, actele autentice, cambiile, biletele la ordin, CEC-urile, titlurile executorii notariale, pv de
contraventii, contractele de v-c, contractele de prestari servicii, contractele de inchiriere de locuinte de stat, contractul de imprumut,
hotararea de partaj, hotarari arbitrale investite cu formula executorie.
­ conditii pentru ca hotararea judecatoreasca sa poate fi pusa in executare:
­ sa fie definitiva;
­ sa fie investita cu formula executorie de prima instanta de fond (se face pe baza unei cereri a creditorului, timbrata, introdusa la
prima instanta, iar instanta da o incheiere, fara citarea partilor);
­ creanta sa fie certa (suma datorata sa rezulte chiar din act), lichida (suma sa rezulte din act, catimea sa fie determinata), exigibila
(ajunsa la scadenta – cand s-a dat un termen, executarea nu se poate face pana la sosirea acelui termen – creditorul va putea sa
ceara executarea inainte de termen daca:
­ debitorul a fugit;
­ debitorul risipeste averea sa;
­ alti creditori executa alta hotarare asupra averii sale;
­ prin fapta sa debitorul micsoreaza asigurarile date creditorului, sau nu a dat asigurarile promise, incuviintate sau e in
stare de insolvabilitate notorie.)
2. Cererea de executare. Instiintarea prealabila a debitorului
­ actul procedural prin care se declanseaza executarea; cuprinde toate mentiunile unei cereri de chemare in judecata, precum si unele
mentiuni cu privire la titlul executoriu; la cerere se anexeaza titlul executoriu, pentru a se intocmi somatia; cererea se depune:
­ la prima instanta – in cazul hotararilor definitive si irevocabile;
­ la instanta care a pronuntat ultima hotarare asupra fondului – aceasta va trimite cererea si hotararea pentru investire si
executare la prima instanta;
­ cererea trebuie formulata in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita (prescriptia este o institutie si o
sanctiune de drept procesual civil = cauza legala de stingere a fortei executorii a titlului executoriu, ce produce urmatoarele efecte
juridice:
­ stinge obligatia organului de executare de a da curs executarii;
­ stinge dreptul creditorului de a obtine executarea silita;
­ stinge obligatia debitorului de a se supune executarii silite.)
­ instanta trimite cererea executorului judecatoresc, impreuna cu titlul executoriu – pentru indeplinirea formelor de somare;
­ instiintarea – nici o hotarare nu se va putea executa decat dupa instiintarea debitorului odata cu somatia sau comandamentului – sub
sanctiunea nulitatii.
42
III. Incidente care impiedica, suspenda sau sting executarea silita
Prescriptia dreptului de a cere executarea silita – 3 ani, iar pentru drepturile reale si cele personale nepatrimoniale = 30 de ani;
­ termenul incepe sa curga:
­ de regula, de la ramanerea definitiva a hotararii,
­ iar pentru hotararile cu executie vremelnica sau hotararile executorii de drept – de la pronuntarea hotararii;
­ pentru hotararile cu prestatie succesiva, termenul curge pentru fiecare din aceste prestatii, de la data cand a devenit exigibila;
­ pentru hotararile cu termen de gratie pentru debitor – de la expirarea termernului de gratie.
­ daca termenul de prescriptie s-a implinit – obligatia nu se mai poate executa silit, iar hotararea judecatoreasca nu mai are putere de
lucru judecat (prescriptia se constata si din oficiu, de organul de executare silita); daca debitorul executa de buna-voie obligatia, nu mai
are dreptul sa ceara prestatia inapoi;
­ termenul de prescriptie se poate suspenda pentru:
­ forta majora;
­ cand debitorul sau creditorul se afla in fortele armate ale Romaniei, aflate pe picior de razboi;
­ cat timp socotelile ocrotitorului legal nu au fost date si aprobate;
­ cat timp incapabilul nu are orcotitor legal;
­ in timpul casatoriei, intre soti.
Dupa suspendare – la perioada viitoare se adauga perioada trecuta pana la suspendare.
­ cursul prescriptiei se intrerupe cand:
­ se face primul act de executare silita;
­ cand debitorul recunoaste datoria si promite plata benevola;
­ cand creditorul a facut cerere de executare silita, cu conditia ca ea sa nu fie anulata, perimata, respinsa.
Dupa intreruperea termenului de prescriptie, curge un nou termen de prescriptie, la care nu se adauga cel scurs anterior.
­ repunerea in termenul de prescriptie – se poate cere intr-o luna de la incetarea imprejurarii, printr-o cerere de repunere in termen si o
cerere de executare, ambele depuse la prima instanta de fond.
Suspendarea executarii silite = oprirea provizorie a executarii obligatiei pe calea executarii silite; ea poate fi:
a. suspendare voluntara:
­ expresa (cand creditorul comunica executorului judactoresc sa suspende executarea silita);
­ tacita (cand creditorul este dezinteresat de executarea silita – ex: nu participa la anumite operatiuni unde prezenta lui era
obligatorie)
b. suspendare legala:
­ de drept – in cazurile de suspendare legala de drept;
­ judecatoreasca – la latitudinea instantei sesizata cu cererea celui interesat (in cazul exercitarii revizuirii, contestatiei in anulare,
contestatiei la executare, in cazul hotararilor cu executare vremelnica, in cazul urmaririi bunurilor imobile) – dupa incetarea
motivului, la staruinta creditorului, executarea isi reia cursul firesc.
Perimarea executarii silite = sanctiune procedurala ce consta in stingerea executarii silite inceputa; se aplica pentru discontinuitatea
actelor executarii silite, din vina creditorului, pe o perioada de 6 luni.
­ in cazul in care nu a expirat termenul de a putea cerere executarea silita, creditorul va face o noua cerere la executorul judecatoresc,
care trimite o noua somatie debitorului => se va putea incepe executarea silita;
­ cursul perimarii poate fi intrerupt – printr-un nou act, facut pana la implinirea celor 6 luni: ori un act de executare facut de debitor,
ori o noua staruinta a creditorului;
­ cursul perimarii poate fi suspendat:
­ cand exista un motiv de suspendare a executarii silite;
­ cand exista un motiv independent de vointa partilor.
Efectul perimarii executarii silite = stingerea executarii silite in faza in care se afla.
Alte impedimente care duc la intarzierea executarii silite:
­ termenul de gratie;
­ termenul de instiintare prealabila a debitorului (prin somatie, comandament = 1 zi, 8 zile, 30 de zile);
­ depunerea unei cautiuni de catre creditor;
­ decesul debitorului inainte de pornirea executarii silite, executarea fiind amanata pana la rezolvarea succesiunii;
­ imobilul minorului sau interzisului nu se poate pune in vanzare pana cand nu s-au vandut bunurile mobile ale acestora;
­ cand asupra bunului urmarit exista proprietate comuna, trebuie efectuat partajul;
­ in cazul beneficiului de discutiune – detinatorul unui bun ipotecat poate cere creditorului sa se indrepte mai intai asupra celorlalte
imobile ipotecate ale debitorului;
­ concursul de urmariri impotriva aceluiasi debitor: cand sunt mai multi creditori pentru mai multe imobile ale debitorului:
debitorul cere sa i se acorde timp pentru a pune in vanzare un imobil care i-ar indestula pe toti, apoi celelalte imobile;

43
­ beneficiul de discutiune (atunci cand fidejusorul ii cere creditorului sa ii urmareasca prima oara imobilele creditorului si apoi pe
ale sale) si cel de diviziune in cazul fidejusiunii (cand sunt mai multi fidejusori, cel care este urmarit poate cere creditorului sa isi
divida urmarirea si pe ceilalti fidejusori; daca unul dintre fidejusori este insolvabil – acesta trebuie urmarit inainte de a se cere
divizarea, deoarece dupa aceea el nu mai este raspunzator; daca creditorul face de la sine in putere diviziunea, el va suporta
eventuala insolvabilitate a unor fidejusori, indiferent de momentul aparitiei acesteia); beneficiul de discutiune poate fi opus si cand
creditorul personal al unuia sdin soti urmareste bunurile comune inainte de a urmari bunurile proprii ale sotului debitor.

IV. Obiectul executarii silite


­ distinctie intre :
­ obiectul executarii silite directe – bunurile mobile/imobile din titlul executoriu, pe care debitorul trebuie sa le predea creditorului
sau o alta obligatie de a face/a nu face la care debitorul este obligat prin hotarare/alt titlu;
­ obiectul executarii silite indirecte – bunurile care pot fi urmarite silit pentru realizarea creantei; avand in vedere ca patrimoniul
are si functia de a constitui dreptul de gaj general al creditorilor chirografari => oricine este obligat personal este tinut sa
indeplineasca datoriile sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare; pot fi urmarite toate bunurile care nu sunt
expres exceptate de lege:
1. bunurile insesizabile datorita caracterului inalienabil (dreptul de uz si de abitatie; bunurile cumparate in rate, pana la
restituirea integrala a creditului);
2. bunurile insesizabile datorita scopului pentru care sunt folosite;
a. bunuri supuse unei insesizabilitati neconditionate si absolute - nu intereseaza daca debitorul mai are sau nu alte bunuri
care pot fi urmarite; nu se vor putea urmari/vinde pentru orice fel de datorie:
­ lucrurile trebuincioase pentru culcatul datornicului si a familiei sale care traieste in casa;
­ vesmintele cu care sunt acoperiti sau care le slujesc la trebuinta de fiecare zi;
­ armele, echipamentele, imbracamintea ofiterilor;
­ icoane, portrete de familie.
b. bunurile supuse unei insesizabilitati conditionate si relative – pot fi urmarite numai pentru anumite datorii si numai in
cazul inexistentei altor bunuri; ex: nu se pot urmari si vinde decat in lipsa de alte bunuri si pentru datorii de alimente,
chirii, arenzi sau alte creante privilegiate asupra bunurilor mobile: instrumente de arat, animale, seminte, ingrasaminte
pentru cultivarea pamantului, faina, malaiul, alte produse pentru hrana debitorului si a familiei sale pentru o luna, 1 vaca,
sau 2 boi sau 5 capre sau 4 porci sau 10 oi la alegerea debitorului, instrumente sau carti neceasre pentru stiinta, arta,
profesia debitorului etc.
c. bunuri supuse unei insesizabilitati neconditionate si relative - nu se vor putea urmari, sechestra, decat numai pentru
datorii de alimente, chirii: sumele, pensiile care s-au acordat de instanta sau au fost stabilite ca pensie alimentara; rentele
viagere daruite debitorului sub conditia de a nu se putea urmari; => cand aceste sume pot fi urmarite, instanta poate stabili
ce cota din ele se urmareste;
d. regimul veniturilor debitorului:
­ venituri supuse unei insesizabilitati absolute si partiale: salariile, celelalte drepturi banesti cuvenite angajatilor de orice
fel; sumele cuvenite in baza dreptului de autor, inventator, inovator; remuneratiile membrilor cooperativelor
mestesugaresti; pensiile de orice fel; => toate acestea pot fi urmarite:
­ pana la ½ din salariul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere;
­ pana la 1/3 din salariul lunar net pentru repararea daunelor pricinuite proprietatii publice;
­ pana la 1/5 - pentru orice alte datorii.
Cand asupra aceluiasi venit exista mai multe urmariri, ele pot fi toate acoperite pana la o suma ce nu depaseste ½ din
slariul lunar net.
­ veniturile debitorului supuse insesizabilitatii relative si partiale: ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca,
compensatia in caz de desfacere a contractului de munca si ajutorul de somaj – nu pot fi urmarite DECAT pentru sume ca
obligatia de intretinere si despagubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau vatamare corporala, dar numai
pana la ½ din salariul lunar net;
­ veniturile supuse insesizabilitatii absolute si totale – nu se pot urmari pentru nici o datorie: ajutorul pentru caz de deces;
ajutorul pentru sarcina, lehuzie, ingrijirea copilului bolnav, bursele de studii;
e. daca veniturile depuse la CEC se bucura de secretul bancar- ele nu pot fi urmarite decat daca urmarirea se face in
baza hotararilor penale sau a hotararilor civile decurgand din cele penale.

V. Executarea silita directa

1. Executarea silita mobiliara


­ creditorul face somatie debitorului, prin executorul judecatoresc pentru ca, in cazul in care nu preda intr-o zi bunul, se va trece la
executarea silita;
­ daca debitorul nu executa, executorul se deplaseaza la domiciliul acestuia si il deposedeaza de bunul care face obiectul executarii;
­ daca debitorul refuza sa deschida usa executorului, acesta trebuie sa se deplaseze obligatoriu cu un politist pentru a intra;

44
­ in cazul in care deschide, dar refuza sa predea bunul, executorul ii va lua bunul in prezenta a doi martori, dupa care il preda creditorului
=> incheierea a 2 pv (unul de ridicare a bunului si al doilea de predare a acestuia catre creditor) pe care le depune la instanta de
executare, iar aceasta pronunta o incheiere a ultimului act de executare.
2. Executarea silita directa imobiliara (predarea silita a imobilelor)
­ creditorul someaza debitorul prin executor – ii pune in vedere ca daca in 8 zile de la primirea somatiei nu evacueaza, va fi evacuat
fortat;
­ executorul, insotit de politist si de creditor – evacueaza fortat debitorul;
­ daca debitorul refuza sa deschida, sau deschide dar refuza sa evacueze – pv de impotrivire si se trece la evacuarea fortata: bunurile
imobile sunt scoase din imobil si incredintate unui custode si creditorul este pus in posesia bunului;
­ se incheie pv de predare a imobilului in 3 execmplare: instanta, creditor si debitor; instanta – da incheierea ultimului act de executare.
3. Executarea silita a altor obligatii de a face/a nu face
­ obligatia de a face/a nu face se schimba in dezdaunari in caz de neexecutare;
­ creditorul poate cere sa se distruga ce s-a facut cu incalcarea obligatiei de a nu face – poate fi autorizat sa distruga el, pe cheltuiala
debitorului + despagubiri;
­ daca debitorul nu indeplineste obligatia de a face – creditorul poate fi autorizat sa o aduca el la indeplinire, pe cheltuiala debitorului (in
cazul in care nu este vorba de o obligatie care sa implice faptul personal al debitorului).

VI. Executarea silita indirecta (urmarirea silita)


a. Urmarirea silita mobiliara
­ prin valorificarea bunurilor mobile ale creditorului la licitatie:
­ creditorul face somatie, prin executor pentru ca creditorul, intr-o zi de la primirea somatiei sa plateasca;
­ executorul constata ca obligatia nu s-a executat – se deplaseaza la domiciliul debitorului, ii identifica si sechestreaza o cantitate de
bunuri mobile (valoarea cuantumului obligatiei);
­ intocmeste pv de sechestru si o lista a bunurilor sechestrate (o copie pentru custode);
­ depune la instanta originalul pv si al listei, iar instanta dispune ziua si locul unde se va face vanzarea la licitatie (nu in mai putin de 2
saptamani de la ridicarea bunurilor – nulitatea vanzarii – timp pentru debitor sa isi achite totusi obligatia; dar nu in mai mult de 1 luna
de la ridicare); locul licitatiei poate fi: in fata judecatoriei, la locul unde se afla bunurile sau in alte locuri destinate licitatiilor);
­ instanta instiinteaza debitorul de data si locul vanzarii cu 3 zile inainte, iar executorul lipeste afise (afipte) pentru publicitatea vanzarii:
pe strazi, la usa judecatoriei, la Primarie, la locul vanzarii (in caz contrar executorul – amenda si despagubiri);
­ in ziua licitatiei, executorul se duce la locul unde se afla bunurile – ii da custodelui o chitanta de eliberare, ia bunurile si le duce la locul
vanzarii;
­ licitatie: executorul striga pretul minim – le adjudeca cel care ofera pretul cel mai mare; dupa ce a vandut toate bunurile care acopereau
creanta - pv despre modul in care s-a desfasurat licitatia, iar restul bunurilor le preda debitorului; executorul depune banii la CEC iar
recipisa si pv – la instanta;
­ distribuirea pretului: (1) sumele pentru executor; (2) suma ce reprezinta creanta creditorului si sumele pe care acesta le-a cheltuit cu
executarea;
­ instanta finalizeaza executarea, dand ultimul act de executare.
b. Poprirea
= acea forma de executare silita indirecta, prin care creditorul urmareste suma pe care un tert o datoreaza debitorului urmarit, in
scopul satisfacerii creantei sale. => se naste un nou raport juridic – cel intre creditor si tert.
­ subiectele popririi: creditorul popritor, debitorul poprit si tertul poprit;
­ in cazul popririi executorii (cea bazata pe titlu executoriu si cand creditorul nu depune cautiune) suma obtinuta de la tertul poprit se
da creditorului.
­ daca sunt mai multi creditori, unii cu titluri executorii si altii fara, dupa ce instanta valideaza poprirea, suma de la tertul poprit se
imparte creditorilor cu titluri executorii, ceilalti urmand sa se indestuleze dupa ce au obtinut titlu executoriu;
­ daca poprirea actioneaza asupra tertului poprit, ordinea de preferinta a platii este urmatoarea:
­ pentru obligatii de intretinere;
­ despagubiri pentru moarte sau vatamare corporala;
­ impozite si taxe datorate statului;
­ plata pagubelor provocate domeniului public;
­ alte datorii, toate pana la ½ din salariul net.
­ daca poprirea este supra altor sume decat salariul, ordinea de preferinta este:
­ creditorul urmaritor caruia i se achita cheltuielile cu executarea silita si suma datorata de debitor;
­ se plateste custodele;
­ alti creditori care au facut declaratie ca urmaresc si ei averea debitorului;
­ ceilalti creditori.

45
­ obiectul popririi: oricare sume urmaribile si oricare bunuri mobile sesizabile datorate de tert debitorului; NU se pot urmari imobile.
Procedura popririi executorie
­ se caracterizeaza prin existenta titlului executoriu;
­ are doua faze: (1) infiintarea popririi si (2) validarea porpririi;
­ pe baza titlului si a unei cereri de poprire formulata de creditor (care cuprinde: cauza pe baza careia se face poprirea, suma creantei si
titlul executoriu anexat) instanta de executare (in a carei raza se afla domiciliul debitorului, sau cea de la domiciliul tertului =
judecatoria, indiferent de natura si valoarea creantei) judeca cererea (in camera de consiliu, de un judecator);
­ daca cererea este admisa, instanta va incuviinta poprirea, pronuntand ordonanta/incheierea de poprire (care are ca efect
indisponibilizarea totala a sumelor pe care le datoreaza tertul – pentru protejarea de concursul altor creditori); in prealabil judecarii
cererii sunt citati creditorul, tertul si debitorul pentru termenul la care o valideaza, iar la termenul de validare au loc dezbateri
contradictorii, se administreaza probe, aparari, se rezolva contestatii la poprire, daca sunt mai multi creditori le conexeaza cererile =>
se pronunta hotararea de validare a popririi (prin care se naste raportul juridic dintre creditor si tertul poprit); se poate face apel in 15
zile de la comunicare;
­ orice parte interesata poate face contestatie la poprire PANA la validarea acesteia, DAR nici in cadrul contestatiei si nici in cadrul
validarii nu se poate pune in discutie legalitatea si temeinicia titlului executioriu (DECAT daca acesta este un act care nu este rezultatul
judecarii contradictorie)
­ executarea popririi se face atunci cand hotararea de validare a ramas definitiva.

Poprirea executorie fara validare


­ este o forma speciala de poprire si se incuviinteaza pentru: pensii de intretinere, restituirea alocatiilor pentru copii;
­ pe baza hotararii definitive investita cu formula executorie (titlu executoriu) – instanta dispune efectuarea popririi printr-o
incheiere care este executorie de drept si care se comunica din oficiu tertului poprit; daca debitorul se muta cu seviciul, tertul poprit
va instiinta noua instituite – trimite titlul executioriu prin scrisoare recomandata.
Poprirea asiguratorie
­ creditorul nu are inca titlul executoriu si depune cautiune => poate fi o masura de asigurare a creantei sale ce se afla in faza de
judecata;
­ consta in indisponibilizarea unor sume de bani pe care debitorul parat la are de primit de la un tert datornic.
­ cererea se introduce la instanta unde se afla cererea principala sau, daca creditorul nu a introdus inca cererea de chemare in judecata
– la instanta domiciliului paratului sau la cea de la domiciliul tertului poprit;
­ daca este admisa cererea de poprire – instanta pronunta o ordonanta de poprire.
c. Urmarirea fructelor prinse de radacini
­ pentru a interveni aceasta urmarire silita:
­ creditorul trebuie sa aiba titlu executoriu (daca nu – nu se va pune sub sechestru);
­ debitorul sa fie proprietarul sau uzufructuarul fondului;
­ fructele sa fie neculese;
­ urmarirea sa fie in perioada cu minim 6 saptamani inaintea coacerii fructelor;
­ creditorul trebuie sa faca cererea (care sa fie incuviintata de instanta) si sa trimita somatie debitorului ca acesta in 2 zile sa isi plateasca
datoria;
­ executorul judecatoresc se deplaseaza la recolta, insotit de 1 politist si 2 martori, stabileste un custode in grija si administrare caruia se
da recolta, apoi – pv referitor la operatiunile facute, semnat de cei prezenti la urmarire; originalul pv se depune la instanta care citeaza
partile, iar la termenul din citatie, in urma dezbaterilor stabileste ziua si locul vanzarii, se face publicitatea vanzarii;
­ suma obtinuta din vanzarea fructelor va fi distribuita de instanta de executare creditorilor; instanta da incheierea ultimului act de
executare.
d. Urmarirea veniturilor unui bun imobil
­ se urmaresc chiriile, arenzile si orice alte venituri ale imobilului al carui proprietar sau uzufructuar este debitorul;
­ creditorul introduce cererea de executare silita, de sechestrare a veniturilor imobilului, la instanta in a carei raza teritoriala se afla
imobilul;
­ daca creditorul are titlu executoriu – nu trebuie sa plateasca cautiune;
­ daca instanta incuviinteaza sechestrul se va trece la publicitate si instanta da hotararea de incuviintare a sechestrului, care va fi
transcrisa in registul imobiliar;
­ executorul se deplaseaza la imobil si intocmeste pv din care sa rezulte ca i-a instiintat pe chiriasi de infiintarea sechestrului si de
obligatia de a depune chiriile la CEC sau la instanta;
­ originalul pv se preda la instanta, care ii citeaza pe creditori si pe debitori, au loc dezbateri; cand instanta admite cererea de executare
pronunta o hotarare de validare a urmaririi, prin care se dispune plata periodica de sume pana la indestularea creantei creditorului; cand
creditorul si-a indestulat creanta, instanta da incheierea ultimului act de executare.
e. Urmarirea silita imobiliara
­ cerere de executare – la instanta in a carei raza se afla imobilul - in care se arata si valoarea imobilului, apreciata de creditor sau de
un expert;

46
­ instanta face adresa de executare catre biroul executorilor judecatoresti;
­ creditorul face somatia catre debitor (= primul act de executare) si il someaza sa isi plateasca datoria;
­ comandamentul cuprinde mentiuni referitoar la: titlul executoriu, somatia sa plateasca datoria, instiintarea ca daca nu va palti imobilul
va fi vandut la licitatie, valoarea imobilului; este inaintat judecatorului pentru a-l transcrie in registrul de transcriptiuni-inscriptiuni,
pentru a fi indisponibilizat imobilul; dupa indisponibilizare, imobilul este incredintat debitorului sau altei persoane;
­ dupa expirarea celor 30 de zile, executorul se deplaseaza la imobil – pv, care va fi depus la instanta de executare; la cererea crditorului,
instanta fixeaza data vanzarii si se face publicitate prin ziare si prin afisare (data vanzarii – mimim 4 saptamani de la data primei
publicatii);
­ in 4 saptamani de la instiintarea vanzarii se intocmeste de catre un judecator delegat de instanta tabelul cu creditorii; instanta rezolva
eventualele contestatii privind tablolul de ordine, in regim de urgenta;
­ partile pot face opozitii la executare (cu cel putin 20 de zile inainte de ziua fixata pentru adjudecarea provizorie);
­ vanzarea se poate amana:
­ daca prin contestatie se cere desfiintarea urmaririi pentru nulitatea titlului pe baza caruia se urmareste;
­ cand amanarea se cere de creditor si de debitor, iar creditorii care au intervenit nu se impotrivesc;
­ cand executarea hotararii sau a actului pe baza caruia se face urmarirea s-a suspendat.
­ la data stabilita are loc licitatia in sedinta publica: se verifica modul in care a fost facuta publicitatea; se citesc conditiile de vanzare ale
imobilului; incep strigarile, dupa ce creditorul declara in fata instantei ca doreste vanzarea imobilului; strigarile incep de la pretul
strigat de creditor, ce a fost publicat – 75% din valoarea de circulatie a bunului; daca bunul nu se vinde – la urmatoarea licitatie pretul
se scade cu cca 10%, daca nu se vinde, la a treia licitatie – bunul va fi vandut la pretul maxim oferit (bunul se adjudeca provizoriu, iar
prin incheiere se stabileste un termen de 8 zile de supralicitare; daca se prezinta o persoana care ofera cu cel putin 10% mai mult decat
adjudecatorul provizoriu, acesta va primi bunul, daca nu – dupa trecerea celor 8 zile – adjudecatarul provizoriu devine definitiv); se
adjudeca imobilul la pretul cel mai mare oferit, peste pretul stabilit de creditor; cel care a castigat licitatia depune la CEC sau al
administratia financiara pretul + taxa pentru executorul judecatoresc (in termen de 1 luna de la data adjudecarii);
­ instanta da ordonanta de adjudecare, care are urmatoarele efecte: transfera dreptul de proprietate si il pune in posesie pe cel care a
castigat licitatia; ordonanta se transcrie in Cartea funciara; in termen de 40 de zile de la transcriere, impotriva ordonantei se poate
exercita recurs pentru motivele aratate de lege; se pot exercita si caile speciale de atac => legea exclude doar apelul;
­ orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat se prescrie in 5 ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare
­ imobilul adjuidecat nu se transmite libr de orice sarcina (ex: un contract de locatiune trebuie respectat de adjudecator); imobilul
este degrevat doar de ipotecile sau privilegiile la care era suspus; este aparat impotriva evictiunilor, debitorul purtand raspunderea fata
de adjudecator;
­ dupa ce ordonanta de executare a ramas definitiva si executorie, creditorii depun titlurile executorii, in vederea intocmirii tabloului de
creditori; tot in acest scop instanta citeaza creditorii, au loc discutiile in contradictoriu, iar instanta emite mandatele de plata; creditorii
merg cu mandatele de plata si cu un extras de pe tabloul de imparteala la CEC sau la administratia financiara – se fae plata, creditorii
semneaza pe mandatul de plata si pe marginea extrasului de pe tablolul de imparteala, confirmand ca au primit sumele; CEC –ul le
trimite instantei , impreuna cu chitantele de plata – finalizarea urmaririi silite a imobilului.

VII. Contestatia la executare


= mijlocul procedural prin care partea vatamata sau procurorul solicita desfiintarea actelor de executare silita nelegale sau
clarificarea dispozitivului hotararii ce constituie titlu executoriu;
­ subiectele: vatamatul (debitorul, creditorul, tertul), procurorul; tertul – in cazul in care este vatamat prin executare, in sensul ca au fost
urmarite ca fiind bunuri ale debitorului, bunuri ce constituie proprietatea tertului; in acest caz contestatia are caracterul unei actiuni in
revendicare, iar daca tertul a pierdut termenul pentru exercitarea contestatiei, poate formula o actiune pe calea principala;
­ obiectul contestatiei:
­ contestatia la titlu (cand se solicita clarificarea dispozitivului hotararii ce constituie titlu executoriu);
­ contestatia la executare propriu-zisa (cand se contesta hotararea propriu-zisa, respectiv urmarirea silita);
­ trebuie facuta distinctia intre ipoteza in care dispozitivul nu este suficient de clar => contestatia in anulare si ipoteza in care
dispozitivul cuprinde dispozitii potrivnice, ce nu pot fi aduse la indeplinire => revizuirea; NU poate fi folosita contestatia la titlu cand
exista contradictii intre considerente si dispozitiv – calea aleasa este apelul (daca hotararea este de prima instanta ) sau recursul (daca
hotararea este definitiva);
­ cauza contestatiei:
­ in cazul contestatiei la titlu – clarificarea dispozitivului hotararii;
­ in cazul contestatiei la executare – desfiintarea actelor de excutare nelegale;
­ instanta competenta:
­ in cazul contestatiei la titlu – instanta ce a pronuntat hotararea ce se executa;
­ in cazul contestatiei la executare – instanta care executa hotarare (prima instanta de fond);
­ termenul de exercitare: in intervalul dintre primul si ultimul act de executare;
­ primul act de executare:
­ somatia – la executarea silita directa;
­ pv de sechestru – la executarea silita indirecta mobiliara;
47
­ comandamentul – la executarea silita indirecta imobiliara.
­ ultimul act de executare:
­ la poprire – ramanerea definitiva a hotararii de validare a popririi;
­ la urmarirea silita imobiliara indirecta – ramanerea definitiva a ordonantei de executare;
­ la toate celelalte tipuri de executare – incheierea de executare.
­ exista repunere in termen – care se poate cere in termen de 15 zile de la incetarea motivului impiedicarii;
­ cererea – este ca o cerere de chemare in judecata; se arata pe larg motivele plangerii; se anexeaza actele doveditoare, se timbreaza;
­ procedura de judecata:
­ se judeca in regim de urgenta; se citeaza partile;
­ se administreaza probele (in cazul contestatiei la titlu – proba este numai hotararea a carei interpretare se cere; in cazul
contestatiei la executare – orice proba);
­ au loc dezbaterile, se pronunta hotararea;
­ in cadrul contestatiei la executarea se poate realiza, pe cale incidentala, impartirea bunurilor comune ale sotilor;
­ pentru hotararea ce solutioneaza contestatia la titlu – poate fi atacata cu aceleasi cai cu care putea fi atacata hotararea al carei
dispozitiv se cere a fi lamurit;
­ pentru hotararea ce solutioneaza contestatia la executare – apel in 15 zile de la comunicare;
­ efectele hotararii in cazul contestatiei la executare propriu-zisa:
­ daca ii respinge contestatia – se reia urmarirea (in cazul in care fusese suspendata) si se vor achita despagubiri pentru
intarzierea executarii;
­ daca este admisa contestatia – se va executa hotararea conform celor stabilite in actuala hotarare.

VIII. Intoarcerea executarii


­ are loc atunci cand titlul executoriu a fost desfiintat si urmeaza ca partile sa fie repuse in situatia anterioara introducerii cererii
de chemare in judecata;
­ se aplica:
­ hotararilor cu executie vremelnica;
­ hotararilor definitive casate;
­ hotararilor definitive desfiintate prin contestatia in anulare, revizuire sau contestatia la executare;
­ creditorul trebuie sa inapoieze debitorului ceea ce a luat prin executarea obligatiei de catre acesta; in cazul in care a vandut bunurile –
creditorul va restitui contravaloarea acestora;
­ intoarcerea executarii este dispusa cand exista cererea debitorului de intoarcerea a executarii, formulata in termenul de prescriptie a
dreptului de a obtine condamnarea paratului (3 ani), in cazul in care nu se refera la un drept imprescriptibil; termenul incepe sa curga
de la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a desfiintat titlul executoriu ce a fost pus in executare.

IX. Executarea creantelor bugetare


­ se executa creantele constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri ce reprezinta venituri publice;
­ se realizeaza, in primul rand, prin incasare efectiva, si numai cand e cazul prin executarea silita;
­ daca asupra acelorasi venituri sau bunuri ale debitorului este pornita atat executarea pentru realizarea titlurilor executorii privind
creante bugetare, cat si titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale, intreaga executare se va face potrivit OG
11/1996;
­ organele de executare:
­ pentru creantele bugetare administrate de MF si de institutii publice:
­ organele de specialitate ale directiilor generale ale finantelor publice si unitatile subordonate acestora;
­ unitatile subordonate directiei generale a vamilor;
­ directiile de specialitate din MF;
­ pentru alte creante bugetare – prin imputernicitii propri ai organelor administratiei publice centrale/locale;
­ competenta – organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile; in cazuri exceptionale – executorul
judecatoresc – in cazul confiscarilor dispuse prin hotarari judecatoresti sau prin acte de urmarire penala;
­ titluri executorii = actele emise de organele competente sau alte inscrisuri carora legea le recunoaste calitatea de titlu executoriu; de
regula – sunt titluri de creanta care dobandesc acesta calitate de la data la care creanta bugetara devine scadenta prin expirarea
termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege; pentru obligatiile bugetare, titlul
executoriu il constituie actul prin care acestea se stabilesc;
­ instiintarea prealabila a debitorului - incunostiintare de plata = act premergator executarii silite; daca debitorul nu plateste in 15 zile,
executorul ii va comunica o somatie prin care este invitat sa plateasca in 15 zile; somatia – caracterul unui act incepator de executare;
­ prescriptia dreptului de a obtine executarea silita – 5 ani de la data nasterii dreptului de a cere executarea silita – pentru creantele
provenind din imopozite, taxe, contributii, majorarile aferente; pentru celelalte creante – 3 ani;
­ sunt prevazute cazuri de intrerupere si de suspendare a termenului de prescriptie – deosebite fata de dreptul comun;
48
­ sumele achitate de debitor in cazul achitarii unor obligatii bugetare dupa implinirea termenului de prescriptie nu se restituie;
­ nu se pot urmari urmatoarele categorii de bunuri:
­ bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala si la exercitarea profesiei sau a
altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare muncii agricole;
­ bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu
sunt mai multe de acelasi fel;
­ alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de 2 luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura –
alimentele strict neceare pana la urmatoarea recolta;
­ combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzirea si prepararea hranei, socotit pe 3 luni de iarna;
­ casa locuita de debitor si de familia sa, impreuna cu anexele si terenul din jur (daca are mai multe – se excepteaza doar cea
folosita); aceasta poate fi urmarita numai daca executarea se face pentru stingerea creantelor bugetare rezultate din savarsirea
de infractiuni;
­ obiectele necesar persoanelor handicapate sau destiante ingrijirii persoanelor bolnave.
­ modalitatile de executare – pot fi folosite succesiv sau concomitent: poprirea, executarea silita a bunurilor mobile sau executarea silita
a bunurilor imobile;
Poprirea
­ se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa trimisa tertului poprit, impreuna cu o copie certificata de pe titlul
executoriu;
­ creditorul trebuie sa il instiinteze pe debitor;
­ poprirea nu e supusa validarii; tertul poprit este obligat ca in termen de 5 zile sa instiinteze organele de executare daca datoreaza vreo
suma debitorului, iar poprirea se considera infiintata la data instiintarii – tertul este obligat sa faca retinerile de indata; pentru creantele
bugetare – tertii care detine conturi bancare pot fi urmariti prin decontare bancara;
­ daca tertul poprit instiinteaza ca nu datoreaza nimic sau nu face retinerile, organul de executare sau alte persoane interesate – sesizeaza
instanta in a carei raza teritoriala se afla domiciliul/sediul tertului poprit, care, pe baza de probe, va mentine poprirea sau o va desfiinta;
tertul poprit poate fi amendat daca nu isi respecta obligatiile.
Executarea silita asupra bunurilor mobile
­ prin sechestrarea si valorificarea bunurilor mobile ale debitorului – care nu sunt exceptate;
­ sechestrul se aplica de organul de executare, printr-un proces verbal care are ca efect indisponibilizarea bunului; bunul poate fi lasat in
custodie sau ridicat; odata cu aplicarea sechestrului organul de executare va face si evaluarea bunului – prin persoane specializate;
­ daca obligatia nu se achita in termen de 30 de zile de la data incheierii pv de sechestru se va proceda la valorificarea bunului, cu
exceptia situatiilor in care instanta a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amanarea executarii;
­ se poate proceda la valorificare potrivit intelegerii partilor, prin vanzarea in regim de consignatie, prin vanzarea directa unui
cumparator, prin licitatie sau prin alte modalitati admise de lege; in termen de 30 de zile de la incheierea pv, chiar debitorul poate
proceda la vanzarea bunurilor, cu acordul organului de executare;
­ daca vanzarea se face prin licitatie publica, ea trebuie sa fie adusa la cunostinta publica prin anunturi in ziare de larga circulatie si
afisarea anuntului;
­ dupa adjudecarea bunurilor, adjudecatorul este obligar sa depuna intregul pret in numerar/ordin de plata;
­ desfasurarea licitatiei – pv => document justificativ pentru cumparatori;
­ daca la primul termen de licitatie nu se obtine cel putin pretul de inceput, in cel mult 60 de zile se fixeaza un nou termen – la care
pretul de inceput va fi mai mic cu 10%, iar daca nici acum nu se vinde – bunul va fi vandut la cel mai bun pret oferit;
­ daca bunurile nu au putut fi valorificate, bunurile se restituie debitorului, creanta urmand sa fie stinsa.
Executarea silita a bunurilor imobile
­ masura premergatoare – organul de executare va intocmi un pv de identificare a bunurilor mobile, iar cu 5 zile inainte de a trece la
executare I se va comunica o somatie;
­ se face evaluare – ca si in cazul bunurilor mobile; se poate numi o persoana sechestru;
­ valorificarea se face prin vanzare la licitatie publica, vanzare directa, alte moduri admise de lege;
­ vanzarea la licitatie – la locul unde se afla imobilul sau la alt loc, stabilit de organul de executare;
­ primul termen este stabilit numai dupa 30 de zile de la comunicarea somatiei; cu cel putin 10 zile inainte se face publicitatea prin
afisare, ziare; amatorii trebuie sa prezinte in scris organului de executare oferte de cumparare + dovada platii unei sume de 10% din
valoarea imobilului;
­ licitatia va incepe de la cel mai mic pret din oferte (daca este superior celui stabilit prin evaluare); daca nu se obtine acest pret – un nou
termen in 30 de zile – incepe de la acelasi pret; daca nu – al treilea termen – cand bunul mobil poate fi vandut la cel mai mare pret
obtinut;
­ organul de executare – pv de licitatie = titlu de proprietate pentru cumparator;
­ cu acordul organului de executare si al creditorului care participa pentru realizarea altor creante – cumparatorul pf poate plati pretul in
cel mult 12 rate lunare, cu un avans minim de 50% din pret + dobanda la nivelul dobanzii de referinta a BNR; ei vor primi pv de licitati
dupa plata avansului, si nu pot instraina bunul decat dupa plata integrala; daca nu plateste la termen, se va trece la executarea silita
impotriva lui, iar pv = titlu executoriu;

49
­ daca bunul nu a putut fi valorificat, organul de executare va repeta procedura de executare cel putin 1 data pe an in cursul termenului
de prescriptie, bunul ramanand indisponibilizat; procedura de urmarire va inceta daca bunul nu a putut fi valorificat.
Contestatia la executare
­ se poate face impotriva oricarei executari silite, a fiecarui act de executare, si in cazul in care organul de executare refuza sa
indeplineasca un act incepator de executare in conditiile legii; poate fi facuta si impotriva titlului executoriu (daca nu e vorba de o
hotarare judecatoreasca sau de hotararea altui organ de jurisdictie si daca impotriva lui nu exista o procedura jurisdictionala);
­ contestatia se poate introduce la instanta judecatoreasca competenta, in 15 zile de la data cand cel interesat a luat cunostinta de
executare, sau de actul de executare pe care il contesta, de refuzul indeplinirii unui act de executare sau de eliberarea/distribuirea
sumelor pe care le contesta;
­ in cazul in care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra imobilului urmarit, contestatia poate
fi introdusa cel mai tarziu in 15 zile dupa efectuarea executarii; pana la judecare, instanta poate sa suspende executarea silita cu sau
fara plata unei cautiuni;
­ la judecarea contestatiei se citeaza si organul de executare;
­ se poate cere impartirea bunurilor comune ale sotilor sau a bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane;
­ instanta care a admis contestatia va dispune odata cu desfacerea executarii sa i se restituie celui indreptatit sumele cuvenite din
valorificarea bunului sau din retinerile din poprire (daca nu se mai poate face restituirea in natura).

50