1.

NOTIUNEA DE DREPT PROCESUAL CIVIL Reprezinta ramura dreptului care cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza modul de desfasurare a activitatii organelor judiciare si a celorlalti participant la procesul civil,precum si raporturile care se nasc in cadrul acestei activitati a procesului civil.Dreptul proc.civil garanteaza eficacitatea normelor de dr.material care altfel ar ramane litera moartalegatura dintre dr.proc.civil si dr.material exprima corelatia intre forma si continut.Procesul civil constituie un mijloc de aparare atat pentru reclamantul al carui drept se consolideaza prin admiterea in mod irevocabil,a cererii sale,dar si pt paratul caruia I se ofera posibilitatea sa se opuna pretentiilor adversarului si daca dovedeste lipsa de temeinicie a acestora,prin respingerea cererii reclamantului isi va consolida el situatia juridical premergatoare conflictului.Dreptul proc.civil apare ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementeaza modul de judecata de catre instantele judecatoresti a pricinilor privitoare la drepturi civile ori la interese legitime care se pot realize numai pe calea justitiei,precum si modul de executare silita a hotararilor judecatoresti.Procedura civila care contine regulile dupa care se desfasoara judecata si executarea silita,reprez numai o parte a dreptului proc.civil,alaturi de jurisdictie si de teoria actiunii civile. 2.CLASIFICAREA NORMELOR DE COMPETENTA In functie de obiect,normele de drept procesual civil se impart in norme de organizare judiciara,norme de competenta si norme de procedura propriu-zisa.Normele de organizare judiciara au ca obiect determinarea instantelor judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea,statutul magistratilor,cu privire la care se cerceteaza cariera magistratilor,drepturile si indatoririle acestora,incompatibilitati si interdictii,raspunderea magistratilor,compunerea si constituirea completelor de judecata si legat de acestea incompatibilitatea,abtinerea si recuzarea.Normele de competent au ca obiect o delimitare a atributiilor instantelor judecatoresti de atributiile recunoscute altor organe de jurisdictie ori cu activitate jurisdictional,precum si o repartizare a pricinilor intre instante de grad diferit ori o repartizare intre instante de acelasi grad.Norme de procedura propriu-zisa au ca obiect modul de judecata a pricinilor civile si de punere in executare a titlurilor executorii. In functie de intinderea campului de aplicare,normele de drept procesual civil se impart in norme generale si norme speciale. Normele generale se aplica in toate cazurile si in orice materie daca legea nu prevede in mod expres altfel.Normele speciale sunt cele care se aplica numai intr-o anumita materie,expres stabilita de lege.Aceste norme deroga de la normele generale si sunt de stricta interpretare si aplicare,neputand fi extinse prin analogie.Norma speciala se aplica cu prioritate fata de norma generala pentru ca tocmai aceasta a fost rostul edictarii ei.Legea generala poate sa modifice legea speciala numai in mod expres.In masura in care norma speciala`tace`,nu reglementeaza un anumit aspect,ea se completeaza cu norma generala.Regula potrivit careia norma speciala se completeaza cu norma generala nu se aplica si in sensul ca norma generala se completeaza cu norma speciala,pentru ca ar insemna sa se extinda campul de aplicare a normei special la materii pentru care nu a fost edictata. In functie de caracterul conduitei pe care o prescriu,normele dreptului procesual civil sunt imperative si dispositive.Normele imperative impugn partilor sau instantei o anumita actiune sau inactiune si sub sanctiune nu ingaduie sa nu se aplice sau sa se deroge de la ele,in caz contrar ele fiind supuse unor sanctiuni.Intra in aceasta categorie:norme privitoare la organizarea judiciara,norme privit. La compunerea instantelor si la exercitarea cailor de atac.Normele dispositive suplinesc sau interpreteaza vointa neexprimata sau insufficient de clar exprimata a partilor in actele lor juridice,ori protejeaza interesele uneia din parti,ingaduind sa se deroge de la
1

continutul lor.Pentru calificarea unei norme ca imperativa sau dispozitiva poate fi folosit uneori criteriul expresiei folosite de legiuitor.In aplicarea acestui criteriu norma este imperativa in texte care contin urmatoarele expresii:judecatorul nu poate hotara asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor,afara numai daca legea nu dispune altfel;oricine pretinde un drept impotriva unei alte persone trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente;hotararea se pronunta intoteauna in sedinta publica;cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului,obiectul ei sau semnatura va fi declarata nula;nu pot fi ascultati ca martori interzisii si cei declarati de lege incapabili de a marturisi precum si cei condamnati pt juramant sau marturie mincinoasa.Norma este dispozitiva daca:partile pot conveni prin inscris sau prin declarative verbal in fata instantei ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care potrivit legii au competent a teritoriala;judecatorul poate fi recuzat;partile pot sa exercite drepturile procedural personal sau prin mandatar.Normele de competent generala si normele de competent materiala au character imperative,potrivit carora necompetenta este de ordine publica atunci cand pricina nu este de competent instantelor judecatoresti ori atunci cand pricina este de competent unei instante de alt grad. 4.PRINCIPIILE FUNDAMENTALE Principiile fundamentale reprezinta reguli esentiale ce determina structura procesului si guverneaza intreaga activitate judiciara.Unele dintre aceste principia sunt in legatura cu organizarea instantelor si statutul magistratilor,dar cu implicatii si in procesul civil,altele au ca obiect activitatea de judecata. Principiul legalitatii-avand in vedere dispozitiile constitutionale si ale legii pentru organizarea judiciara,acest principiu presupune urmatoarele aspect:justitia se infaptuieste in numele legii iar judecatorii sunt independent si se supun numai legii.In activitatea de solutionare a pricinilor civile judecatorii trebuie sa respecte atat dispozitiile de drept material care guverneaza raportul juridic litigious,cat si dispozitiile procesuale precum si cele privitoare la organizarea si functionarea instantelor;Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.Aceasta inseamna ca autoritatea executive nu poate sa infiinteze,in functie de necesitatile ei,instante judecatoresti.Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.Compunerea si constituirea completului de judecata se face potrivit dispozitiilor legale. Principiul egalitatii-cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari.Nimeni nu este mai presus de lege.Egalitatea partilor in fata justitiei presupune:judecarea pricinilor trebuie sa se realizeze,pentru toti cetatenii,de catre eceleasi organe si potrivit acelorasi reguli procedurale.Legile de procedura sunt aceleasi pentru toti impricinatii ceea ce inseamna ca toti deopotriva au dreptul de a se infatisa inaintea acelorasi instante si de a se vedea judecati dupa aceleasi regule.-In cursul solutionarii unui diferend,fiecarei parti trebuie sa I se recunoasca vocatia la aceleasi drepturi.Ca atare fiecare parte pastrandu-si pozitia sa,are dreptul la aceleasi probe,la aceleasi aparari,la aceleasi cai de atac in contra hotararilor date. Principiul liberului acces la justitie-art 21 din constituie reglementeaza in cadrul titlului privitor la drepturile,libertatile si indatoririle fundamentale,dreptul fundamental privind accesul liber la justitie.Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor,a libertatilor si a intereselor sale legitime.Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.Accesul liber la justitie nu poate fi considerat ca fiind ingradit prin stabilirea unor taxe de timbre,fiind normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de instantele judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.In present este la latitudinea celui interest sa se adreseze direct instantei sau inainte,organului cu activitatea jurisdictionala.
2

Principiul dreptului la un process echitabil-toate persoanele au dreptul la un process echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil,de catre o instant impartial si independent constituita potrivit legii.Cat priveste aspectul privitor la necesitatea ca procesul sa fie echitabil,in doctrina s-a aratat ca aceasta cerinta trebuie interpretata in sensul de a se asigura respectarea unor principia fundamentale precum contradictorialitatea,dreptul de aparare,egalitatea.Respectarea cerintei ca solutionarea cauzelor sa aiba loc intr-un termen rezonabil trebuie apreciata de la caz la caz,in functie de durata procedurii,natura pretentiilor,complexitatea procesului,dificultatea dezbaterilor,incarcarea rolului instantei,exercitarea cailor de atac,astfel incat pana la solutionarea finala a cererii aceasta sa nu ajunga lipsita de interes.Termen rezonabil se apreciaza de la momentul sesizarii instantei dar daca au fost indeplinite procedure prealabile trebuie sa se aiba in vedere data de la care s-a actionat pentru rezolvarea problemei litigioase. Principiul contradictorialitatii-contradictorialitatea presupune ca judecatorul trebuie sa asculte deopotriva pe cel care a sesizat instant cat sip e cel care se apara.Fiecare pparte are dreptul de a participa la prezentarea,argumentarea si dovedirea pretentiilor sau apararilor sale precum si dreptul de a discuta si combate sustinerile si probele celeilalte parti.Fiecarei parti trebuie sa I se ofere posibilitatea sa-si exprime punctual de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de instant din oficiu in scopul aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.In temeiul acestui principiu,partile au dreptul de a face cereri,de a propune si administra probe,de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt si de drept care intereseaza in rezolvarea pricinii.Instanta este obligate sad ea cuvantul partilor asupra oricarei cereri sis a-si intemeieze hotararea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii.La cererea de chemare in judecata respective intampinare,se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati/reclamanti sunt.Prin comunicarea acestor cereri partile sunt istiintate reciproc asupra pretentiilor si apararilor lor,precum si asupra probelor pe care inteleg sa le administreze. Principiul disponibilitatii-consta in posibilitatea partilor de a dispune de obiectul procesuluidreptul material,precum si de mijloacele procesuale de aparare a acestui drept-dreptul procesual.Acest principiu cuprinde urmatoarele drepturi:1.dreptul persoanei interesate de a porni sau nu actiunea civila.Instanta civila nu se sesizeaza din oficiu,ci procesul civil trebuie sa fie declansat,printr-o cerere de chemare in judecata,de partea care pretinde ca cel pe care l-a chemat in judecata i-a incalcat sau ii contesta un drept.In procesul civil roman,disponibilitatea nu este absoluta intrucat,pt ocrotirea unor pesoane sau interese,legiuitorul a recunoscut legitimare procesuala active si altor personae sau organe decat titularului dreptului.2.Dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata sau ale apararii.Limitele cererii de chemare in judecata,ale cadrului procesual in care se va desfasura judecata cu privire la obiect sunt fixate de catre reclamant. Ca atare,instant nu poate depasi limitele obiectului fixate de reclamant,in sensul ca nu poate sa acorde mai mult decat s-a solicitat,chiar daca din probe rezulta ca reclamantul are dreptul la mai mult,altceva decat s-a cerut sau mai putin decat s-a cerut.Daca insa formularile reclamantului sunt improprii si nu se poate determina exact obiectul,instant are obligatia in baza rolului active,sa-I ceara partii sa faca precizarile necesare.Cat priveste latura subiectiva a procesului,in respectarea acestui principiu,instant nu poate introduce din oficiu o alta persoana in process.In exercitiul rolului active,judecatorul nu poate cel mult,sa atraga atentia partilor asupra necesitatii introducerii in process si a altor personae.3.Dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv,dreptul de achiesare si dreptul de a stinge litigiul printr-o tranzactie.Reclamantul poate sa renunte la judecata sau la dreptul subiectiv,paratul poate sa achieseze,sa recunoasca pretentiile reclamantului,partea care a pierdut procesul poate sa
3

recunoasca hotararea prin care a fost obligate la o prestatie catre cealalta parte;ambele parti pot conveni sa stinga litigiul printr-o tranzactie.4.Dreptul de a ataca sau nu hotararea prin intermediul cailor legale de atac.partea care a pierdut procesul poate sa ceara reformarea sau retractarea hotararii prin intermediul cailor de atac.Aceeasi parte poate sa si achieseze la hotarare fie in mod expres,declarand ca renunta la calea de atac,fie tacit prin executarea de bunavoie a hotararii. Principiul nemijlocirii-acest principiu presupune obligatia instantei de a cerceta direct si nemediat toate elementele care intereseaza dezlegarea pricinii.Administrarea probelor se face in fata instantei de judecata,daca legea nu dispune altfel.De pilda in privinta martorilor,instant trebuie sa stabileasca,prin audierea lor efectiva,ca au perceput personal faptele relatate.Cand administrarea dovezilor urmeaza sa se faca in alta localitate,ea se va indeplini prin delegatie,de catre o instant de acelasi grad sau chiar mai mica in grad,daca in acea localitate nu exista o instant de acelasi grad.In acest caz probele sunt percepute nemijlocit de o alta instant decat cea care va solution fondul si in raport de probele administrate in aceste conditii.Comisia rogatorie este indeplinita ca regula,de o instant de acelasi grad cu instant care a solicitat administrarea probelor. Principiul independentei judecatorului-judecatorii sunt independeti si se supun numai legii si trebuie sa fie impartiali.Independenta judecatorilor decurge dintr-o serie de aspect precum:modul de recrutare a acestora;durata numirii,recunoasterea inamovibilitatii,recunoasterea dreptului de asi forma organizatii profesionale,nivelul pregatirii profesionale si fixarea unui salariu corespunzator.Cat priveste modul de recrutare,admiterea in magistratura a judecatorilor se face prin concurs pe baza competentei profesionale,aptitudinilor,bunei reputatii.Durata numirii este limitata de varsta de pensionare.Inamovibilitatea este unul dintre cele mai puternice garantii ale independentei.Judecatorii numiti de presedintele Rom sunt inamovibili.Judecattorii stagiari se bucura de stabilitate.Judecatorul inamovibil nu poate fi revocat,suspendat,transferat,sanctionat,promovat decat de consiliul superior al magistraturii.Delegarea su detasarea nu se poate face numai cu acordul scris al acestora.Nivelul pregatirii profesionale si un salariu corespunzator nu sunt de neglijat atunci cand este apreciata independent judecatorilor.Cat priveste salariul,pt activitatea desfasurata,judecatorii au dreptul la o remuneratie stabilita in raport cu nivelul instantei,cu functia detinuta,cu vechimea in magistratura si cu alte criteria prev.de lege. 5.ROLUL ACTIV AL JUDECATORULUI-se manifesta in fapt,in urmatoarele aspect principale:da calificarea exacta cererii,in functie de continutul sau,iar nu in functie de denumirea data de parte.Pentru respectarea principiilor contradictorialitatii si al dreptului la aparare,instant trebuie sa puna in discutie partilor noua calificare a cererii;1.judecatorul conduce desfasurarea procesului civil,vegheaza la respectarea dispozitiilor legale si are puterea de a fixa termenele si de a ordona masurile necesare judecarii cererii;2.judecatorul poate invoca din oficiu incalcarea normelor imperative;3.judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale,pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza,pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii,in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare,chiar daca partile se impotrivesc.Tocami datorita acestei obligatii a judecatorilor,actiunea nu poate fi respinsa ca nedovedita,ci numai ca nefondata sau neintemeiata.4.in exercitiul rolului active,judecatorul poate urmari si atenuarea unor dispozitii legale restrictive,prin aplicarea altor dispozitii legale. 6.ACTIUNEA CIVILA-Pt definirea actiunii civile trebuie pornit de la urmatoarele sublinieri facute in literature de specialitate:act.civila este in stransa legatura cu protectia judiciara a
4

drepturilor subiective civile,precum si a unor situatii juridice pt a caror realizare calea judecatii este obligatory;act civila cuprinde toate mijloacele procesuale pe care legea le pune la dispozitie pt protejarea drepturilor subiective si a situatiilor juridice,fiecare din aceste mijloace procesuale reprezentand forme de manifestare a actiunii civile;actiunea este uniforma cuprinde aceleasi mijloace procesuale,indifferent de dreptul care se valorifica,dar cand se exercita,actiunea este influentata de dreptul subiectiv dobandind din natura si caracteristicile acestuia:in momentul in care se apeleaza la actiune,aceasta se individualizeaza,devine process.Elementele actiunii civileorice actiune civila presupune existent a 3 elemente:parti,obiect si cauza.Partile sunt titularul dreptului subiectiv incalcat sau contestat sic el despre care se pretinde ca l-a impiedicat pe titular in exercitiul normal al dreptului.Astfel in cererea de chemare in judecata partile se numesc reclamant si parat,in apel-apelant si intimat,in recurs-recurent si intimat,in contestatie in anularecontestator si intimat,in revizuire-revizuent si intimat,in faza executarii silite-creditor si debitor.Parti in procesul civil sunt peroanele intre care exista raportul juridic dedus judecatii si nu reprezentantii lor,legali sau conventionali,care stau fizic in process.Obiectul actiunii este protectia unui drept sau a unor interese pentru realizarea carora calea justitiei este obligatory.In momentul in care se recurge la actiune,practice,la unul din elementele sale,obiectul actiunii civile se individualizeaza in functie de elemental procesual folosit.Astfel:obiectul cererii de chemare in judecata este pretentia concreta a reclamantului,ceea ce solicita prin cerere:executarea sau rezilierea unui contract,plata unei sume de bani,predarea unui bun.Masurile asiguratorii au ca obiect indisponibilizarea si conservarea unor bunuri,pentru a se evita distrugerea sau instrainarea unor bunuri.Caile de atac au ca obiect schimbarea,anularea,modificarea sau casarea hotararilor judecatoresti atacate.Executarea silita are ca obiect bunurile debitorului care pot fi valorificate pt realizarea creantei creditorului.Cauza actiunii civile este scopul urmarit de acela care apeleaza la actiune,fie pt a pretinde fie pt a se apara.Deosebit de importanta este distinctia dintre cauza actiunii si cauza cererii de chemare in judecata aceasta din urma fiind temeiul juridic al cererii,fundamental raportului litigios.Cauza trebuie sa existe-orice persoana care se adreseaza justitiei trebuie sa urmareasca un anumit scop;sa fie reala-sa nu fie ficitiva;sa fie licita si morala. 7.CONDITII DE EXERCITARE A ACTIUNII CIVILE-inainte de a declansa un process civil,o persoana trebuie sa stabileasca daca:1.este titularul unui drept subiectiv incalcat sau contestat ori urmareste ocrotirea unui interes legal;2.are interes sa actioneze in justitie;3.are calitate procesuala;4.are capacitatea de s sta in judecata.Practic toate aceste conditii sunt necesare atat pentru pornirea actiunii civile cat si pentru dobandirea calitatii de parte in procesul civil. 8.AFIRMAREA UNUI DREPT-avand in vedere ca obiectul actiunii civile il reprezinta protectia unui drept subiectiv civil sau a unei situatii juridice ocrotite de lege,aceasta conditie de exercitiu a actiunii civile se impune in mod firesc.oricine pretinde un drept impotriva unei alte personae trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente.Pentru ca dreptul respective sa beneficieze de protective juridical el trebuie sa indeplineasca anumite conditii:sa fie recunoscut si ocrotit de lege;sa fie actual-sa nu fie supus unui termen sau conditii suspensive;sa fie exercitat cu buna credinta.Daca reclamantul nu justifica un drept subiectiv cererea acestuia va fi respinsa ca nefondata,solutie la care se ajunge dupa dezbateri contradictorii. 9.CALITATEA PROCESUALA-presupune existent unei identitati intre reclamant sic el care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecatii precum si intre parat sic el obligat in acelasi raport juridic(calitatea procesuala pasiva).In cazul situatiilor juridice pentru a caror realizare calea justitiei este obligatory,calitatea procesuala active apartine celui care se poate prevala de acest interes,iar calitatea procesuala pasiva apartine celui fata de care se poate realize interesul respective.Altfel spus numai o anumita persoana poate fi reclamant/a,respective parat/a
5

in cadrul raportului juridi litigios.Ministerul public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor,persoanele puse sub interdicitie.Autoritatea tutelara poate sa ceara modificarea masurilor privitoare la drepturile si oligatiile personale si patrimoniale dintre parintii divortati si minorii.Organizatiile neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului sau care au interes legitim in combaterea discriminarii au calitate procesuala active. 10.INTERESUL-Intrucat reclamantul este acela care declanseaza procedura judiciara lui ii revine obligatia de a justifica atat calitatea sa procesuala cat si calitatea procesuala a paratului.Aceasta obligatie prevede ca cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda,printer altele elemente,obiectul precum si motivele de fapt si de drept pe care se intemeieaza pretentia reclamantului.Pentru ca instant este interesata in pronuntarea unei solutii legale si temeinice,este datoare sa verifice atat calitatea procesuala active cat si calitatea procesuala pasiva.In privinta reclamantului trebuie sa constate ca este titularul dreptului in raportul juridic,dedus judecatii ori se poate prevala de interesul ce poate fi realizat pe calea justitiei iar in privinta paratului trebuie verificat,pornind de la acelasi raport juridic supus cercetarii instantei,daca el este obligat in acel raport. 11.PARTICIPANTII IN PROCESUL CIVIL. COMPUNEREA INSTANTEI-prin compunerea instantei se intelege alcatuirea instantei cu numarul de judecatori prevazut de lege.Este avut in vedere aspectul cantitativ al compunerii nu si cel calitativ.In conditiile legii de organizare judiciara,potrivit legii,in competent de prima instant,judecatoriei,tribunalului si curtii de apel se judeca in complet format dintr-un judecator.La judecata apelurilor si recursurilor se aplica intotdeauna sistemul colegialitatii.Apelurile si recursurile se judeca in complet format din 3 judecatori,exceptia cazurilor cand legea prevede altfel.Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecata la inceputul anului,urmarind asigurarea continuitatii completului.Daca numarul de judecatori necesar formarii completului de judecata nu se poate asigura,aceasta se constituie cu judecatori de la celelalte sectii,desemnati de catre presedintele/vicepresed. Inaltei Curti de Casatie si Justitie. CONSTITUIREA INSTANTEI-desemneaza alcatuirea completului de judecata cu toate persoanele si organelle prevazute de lege.Este vorba de participarea alaturi de judecatori a grefierului,a magistratului-asistent la ICCJ,a procurorului precum si asistentilor judiciary in conflicte de munca si asigurari sociale.Grefierul semneaza incheierea de sedinta,semneaza alaturi de presedinte procesul-verbal de constatare a starii material a inscrisului defaimat,scri marturia,dupa dictarea presedintelui sau judecatorului,semneaza hotararea,formula executorie.acesta are urmatoarele atributii:completeaza condica sedintelor de judecata in care se trec dosarele din sedinta respective,participa la sedintele de judecata,indeplinind toate atributiile ce ii revin in baza dispozitiilor legale sau regulamentare;intocmeste actele de procedura dispuse de catre judecator;comunica hotararile judecatoresti in termenul prevazut de lege;executa in limitele functiei sale si alte sarcini de serviciu date de conducerea instantei.Magistratii asistenti se bucura de stabilitate,sunt numiti si promovati in functie de Consiliul Superior al Magistraturii pe baza de concurs.acestia participa la sedintele de judecata,redacteaza incheierile,participa cu vot consultative la deliberari si redacteaza hotarari.Procurorul poate sa ceara stramutarea pricinii,poate sa porneasca actiunea civila,sa participle la dezbateri sis a exercite caile de atac,are dreptul sa puna intrebari celui chemat la interogatoriu.Asistentul judiciar face parte din alcatuirea completului de judecata numai la solutionarea conflictelor de munca si asigurari sociale in 1 instanta.
6

12.INCOMPATIBILITATEA-este situatia in care un judecator nu poate participa la judecarea unei cause in cazurile anume prevazute de lege.Exista 3 cazuri:1.judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua parte la judecarea aceleasi pricini in apel sau in recurs.Judecatorul este incompatibil pt acest motiv indifferent daca a pronuntat Solutia in fond sau in temeiul unei exceptii procesuale,intrucat s-a urmarit ca judecatoru sa nu poata verifica,in calea de atac,legalitatea si temeinicia propriei hotarari;2.judecatorul care a pronuntat o hotarare nu poate lua parte la judecarea aceleiasi pricini in caz de rejudecare dupa casare3.judecat.nu poate solution o pricina in care a fost martor,expert sau arbitru.Pt a devein incompatibil nu este sufficient ca judecatoru sa fi fost doar citat intro asemenea calitate,ci este necesar ca el sa fi fost efectiv audiat ca martor sau sa-si fi indeplinit insarcinarea de expert sau arbitru.Cazurile de incompatibilitate sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin analogie.Incompat.se refera numai la judecatoru nu si la grefieri sau procurori.Ea poate fi invocate pe cale de exceptie in tot cursul judecatii de parti,procurer de instant in orice faza a procesului. 13.CAZURILE DE RECUZARE SI ABTINERE-abtinerea este acea situatie in care un judecator care stie ca se afla intr-unul din cazurile prev de lege declara ca se retrage de la judecarea unei anumite pricini.Recuzarea situatia in care una din parti poate cere indepartarea unuia sau mai multor judecatori de la solutionarea unei anumite pricini.Cazuri de recuzare:1.cand judecatorul,sotul sau,ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot,ruda sau afin pana la al 4grad;2.cand el este sot,ruda sau afin in linie directa sau colaterala pana la al4 grad inclusiv,cu avocatul sau mandatarul unei parti;3.cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al4grad sau daca,fiind incetat din viata au ramas copii;4.daca el,sotul sau rudele lor pana la gradu4 au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata unde una din parti este judecator;5.daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii;6.daca este tutore sau curator al uneia din parti;7.daca sia spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;8.daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;9.daca este vrajmasie intre el,sotul sau una din rudele sale pana la al4 grad si una din parti,sotii sau rudele acestora pana la gradu3.Nu se pot recuza toti judecatoii unei instante sau a unei sectii a acesteia.Instanta se va pronnunta asupra cererii printr-o incheiere data in sedinta publica in care se va arata,in caz de admitere a cererii,in ce masura actele indeplinite de judecatorul recuzat raman valabile.Incheierea prin care s-a admis sau respins cererea de abtinere si incheierea prin care s-a admis cererea de recuzare nu sunt supuse nici unei cai de atac. 14.PROCEDURA DE SOLUTIONARE A ABTINERII SI RECUZARII-competenta de a se pronunta asupra abtinerii si recuzarii apartine instantei sesizate cu pricina.Cererea va fi solutionata de un complet din care nu va face parte judecatorul care s-a abtinut ori care a fost recuzat,sub sanctiunea nulitatii hotararii.In cazul in care din cauza abtinerii sau recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata care sa solutioneze cererea de abtinere ori de recuzare,cererea se judeca de istanta ierarhic superioara.Cererile de recuzare a instantelor ierarhic superioare formulate la instant care solutioneaza litigiul sunt inadmisibile.Judecata cererii de abtinere sau recuzare se face in camera de consiliu,fara prezenta partilor,dar ascultarea judecatorului recuzat.Pt dovedirea motivelor de recuzare nu poate fi administrate proba cu interogatoriu.Interogatoriul nu poate fi administrat nici pt combaterea motivelor de recuzare,de vreme ce instant decide asupra recuzarii fara prezenta partilor,astfel ca judecatorul recuzat nu are cui sa adreseze intrebari.In cursul judecarii cererii de abtinere sau de recuzare nu se va face nici un act de procedura,ceea ce echivaleaza cu o suspendare a judecatii.Actul de procedura prin care instant se pronunta asupra cererii de abtinere sau de recuzare este o incheiere care se citeste in
7

sedinta publica.Daca se admite cererea,in incheiere se va arata in ce masura actele indeplinite de judecatorul respective urmeaza sa fie pastrate.Atunci cand cererea este solutionata de instant superioara si aceasta gaseste ca este intemeiata,pricina va fi trimisa la o alta instant,de acelasi grad cu cea sesizata initial,pt ca partile sa nu fie lipsite de un grad de jurisdictie. 15.INTERVENTIA VOLUNTARA-oricine are interes poate intervene intr-o pricina ce se urmeaza intre alte pesoane,interventia este in interes propriu cand cel care intervine invoca un drept al sau si este in interesul uneia din parti cand sprijina numai apararea acesteia.este definite ca fiind cererea unui tert de a intra intr-un process pornit de alte parti,pentru a-si apara un drept propriu sau pt a apara dreptul unei parti din acel process.Aceasta este de 2feluri:principal si accesorie.Interventia voluntara prezinta 2 particularitati:procesul pornit de reclamant trebuie sa fie in curs la data cererii de interventie;tertul intervine in process din proprie initiativa.Interventia principala-aceasta forma este folosita de tertul care urmareste sa I se recunoasca sau stabileasca un drept propriu.Interventia este in interes propriu cand cel care intervine invoca un drept al sau.Intervenientul principal invoca un drept propriu asupra bunului ce formeaza obiectul cererii de chemare in judecata,el tinzand sa castige pt sine bunul litigios.Cererea de interventie in interes propriu poate fi facuta numai in fata primei instante si inainte de inchiderea dezbaterilor.In mod exceptional o astfel de cerere poate fi facuta si in apel dar numai cu acordul tuturor partilor. 16.INTERVENTIA ACCESORIE-prin aceasta interventie tertul participa voluntary la judecata pt a apara drepturile uneia din partile initiale ale procesului.Interventia este in interesul uneia din parti cand sprijina numai apararea acesteia.Ca atare natura juridical a acestei interventii este de aparare.Din acest motiv aceasta nu trebuie sa cuprinda toate elementele prevazute de lege pt cererea de chemare in judecata,ci este suficinet sa aiba aratarea instantei,numele,domiciliul sau resedinta partilor ori dupa caz denumirea si desiul lor si ale reprezentantului.obiectul cererii si semnatura.Intrucat aceasta cerere constituie o simpla aparare ea se poate face atat in fata primei instante cat si in apel sau recurs. 17.INTERVENTIA FORTATA-specific acestei forme este faptul ca tertul poate pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul.Pot apela la aceasta forma atat reclamantul cat si paratul dar pana la moment diferite.Paratul poate depune cererea odata cu intampinarea iar daca intampinarea nu este obligatory,cel mai tarziu la 1 zi de infatisare in prima instanta.Regula este ca cererea de interventie fortata se depune odata cu intampinarea cu 5 zile inainte de termenul fixat pt judecata.Reclamantul poate formula cererea pana la inchiderea dezbaterilor in 1 instanta.Cererea de interventie poate fi depusa si cu ocazia rejudecarii fondului dupa casarea cu trimitere,daca se asigura parcurgerea a doua grade de jurisdictie si in privinta sa.Nerespectarea termenelor atrage disjungerea si judecarea separate a cererii in afara de cazul cand partile consimt ca interventia sa se judece impreuna cu cererea principal.Cererea de chemare in judecata a altei personae va fi comunicata tertului si partii adverse,tertul dobandind calitatea de intervenient principal,hotararea urmand sa ii fie opozabila. 18.CEREREA DE CHEMARE IN GARANTIE-partea poate sa cheme in garantie o alta persoana mpotriva careia ar putea sa se indrepte,in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in gaantie sau in despagubire.A cadea in pretentii inseamna a pierde procesul.Nu cade in pretentii numai partea care a formulat o cerere pe care instant a respins-o.In egala masura cade in pretentii si partea care nu a formulat o cerere in cadrul procesului,dar a fost obligate ca effect al admiterii cererii unei alte parti.Cererea de chemare in garantie facuta de reclamant se poate depune pana la inchiderea dezbaterilor in prima instanta.Chemarea in garantie nu se poate face pt 1 oara in apel
8

intrucat partile ar fi private de un grad de jurisdictie.In schimb cererea de chemare in garantie poate fi depusa si cu ocazia rejudecarii fondului dupa casare atunci cand casarea cu trimitere a fost dispusa pt necompetenta primei instante si a instantei de apel ori a fost casata o hotarare nesusceptibila de apel.Solutionarea cererii depinde de solutionarea cererii principale:daca cererea principal a fost admisa,va putea fi admisa si cererea de chemare in garantie formulate de parat,daca este intemeiata si daca se respinge cererea,se respinge si cererea de chemare in garantie ca fiind lipsita de interes sau obiect. 19. Participarea procurorului la procesul civil Temeiul legal al participrii procurorului n procesul civil l constituie art. 45 Codul de procedur civil. Coninutul dispoziiilor legale a fost modificat de-a lungul anilor, iar chestiunea a determinat controverse n doctrin, n special n legtur cu poziia procurorului n procesul civil; normele n materie fcnd i obiectul controlului de constituionalitate. Procurorului i se recunoate legitimare procesual activ pentru aprarea drepturilor i intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicie i ale dispruilor n conformitate cu dispoziiile art. 45 alin. (1) Codul de procedur civil. Cum legea nu distinge care este natura cauzelor n care procurorul poate iniia aciunea, subscriem opiniei c este legitimat i n aciuni cu caracter strict personal. Art. 45 alin. (2) Codul de procedur civil prevede c titularul dreptului n interesul cruia a pornit aciunea procurorul, i care nu poate avea dect calitatea de minor, interzis sau disprut, va fi introdus n proces. Din prerogativele ce i sunt oferite de prevederile art. 45 alin. (2) Codul de procedur civil, rezult calitatea sa de reclamant. Poziia de parte, din punct de vedere procesual, pe care o dobndete procurorul prin introducerea aciunii civile n interesul vreuneia dintre persoanele prevzute de art. 45 alin. (1) Codul de procedur civil, nu face ca atribuiile sale ( de altfel de ocrotire i protecie a persoanelor sus-amintite) s se rsfrng asupra raportului de drept material dedus judecii. Faptul c minorii, interziii ori dispruii se bucur de o protecie aparte din partea legiuitorului este confirmat i prin dispoziiile art. 45 Codul de procedur civil, care instituie i instanei obligaia de a cenzura chiar dreptul de dispoziie al prii, cnd parte este o asemenea persoan. Prevederile art. 45 alin. (5) Codul de procedur civil i confer procurorului dreptul de a cere punerea n executare a hotrrilor pronunate n cauze cu minorii, interziii ori dispruii, adic s acioneze n numele prii pe care o protejeaz i prin cererea de executare a hotrrii care i este favorabil. Prevederile art. 45 alin. (3) confer procurorului posibilitatea de a pune concluzii n orice proces civil, dac este necesar pentru aprarea ordinii de drept, a drepturilor i libertilor cetenilor. Alin. (4) al aceluiai articol instituie obligativitatea procurorului de a participa i pune concluzii n cazurile prevzute de lege. Cu titlu de exemplu: punerea sub interdicie i ridicarea interdiciei (art. 33 i 35 din Decretul nr. 32/1954), declararea dispariiei i a morii pe cale judectoreasc i anularea hotrrii de declarare a morii (art. 38 i 42 din Decretul nr. 32/1954). Din prevederile art. 45 alin. (5) Codul de procedur civil rezult i faptul c procurorul poate, n condiiile legii, s exercite cile de atac mpotriva oricror hotrri. In concluzie, formele concrete de participare a procurorului la procesul civil sunt prevazute in art. 45 C.proc. civ. si anume: pornirea procesului civil; participarea la judecata procesului civil

prin punerea de concluzii; exercitarea cailor de atac; cererea de a se pune in executare anumite hotarari. 20. Competenta materiala a: judecatoriilor, tribunalelor Competenta materiala a judecatoriilor Competena material presupune o delimitare a competenei instanelor judectoreti pe linie ierarhic, ntre instane de grad diferit sau ntre instane de drept comun i instane speciale. Competena material a judectoriilor - Potrivit art.1. C.proc. civ. Judecatoriile judeca: 1. in prima instanta, toate procesele si cererile in afara de cele date de lege in competenta altor instante; 2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege; 3. in orice alte materii date prin lege in competenta lor. Competenta materiala a tribunalelor - conform Art. 2 din C.proc.civ. - Tribunalele judeca: 1. in prima instanta: a) procesele si cererile in materie comerciala cu exceptia celor al caror obiect are o valoare de pana la 10 milioane lei inclusiv; b) procesele si cererile privind drepturi si obligatii rezultand din raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei; c) procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara de cele date in competenta curtilor de apel; d) procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala; e) procesele si cererile in materie de expropriere; f) cererile pentru incuviintarea adoptiilor; g) cererile privind punerea sub interdictie, declararea disparitiei si declararea mortii; h) cererile privitoare la nulitatea casatoriei, nulitatea sau desfacerea adoptiei si cele pentru decaderea din drepturile parintesti; i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale; j) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari straine; 2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta; 3. ca instante de recurs, recursurile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in ultima instanta; 4. in orice alte materii date prin lege in competenta lor. 21.Competenta teritoriala: de drept comun; competenta alternativa; exclusiva ( in unele manuale se numeste exceptionala sau absoluta) Competenta teritoriala distinge ntre instantele de judecata de acelasi grad. Este reglementata de norme cu caracter dispozitiv, iar ca exceptie de norme cu caracter imperativ (Art. 13-16 din Codul de Procedura Civila), precum si n dispozitii speciale.

10

1) COMPETENA TERITORIAL DE DREPT COMUN Art. 5: Cererea se face la instanta domiciliului prtului. Daca prtul are domiciliul n strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului. Domiciliul reprezinta adresa unde prtul locuieste efectiv si n mod statornic, chiar daca potrivit dispozitilor legale el nu are domiciliul acolo. n cazul persoanelor juridice, cererea se va introduce la instanta sediului acestora. Daca prtul este o asociatie sau societate fara personalitate juridica, competenta apartine instantei careia i s-a ncredintat conducerea asociatiei. Daca nu exista o astfel de persoana, este competenta instanta de la domiciliul oricareia dintre asociati. 2) COMPETENA TERITORIAL ALTERNATIV Aceasta se ntlneste cnd n afara de instanta de la domiciliul prtului mai sunt competente si alte instante. Ex: Art. 6 din Codul de Procedura Civila: mai este competenta si instanta locului unde prtul are o ndeletnicire profesionala sau una sau mai multe asezari agricole, comerciale, industriale pentru obligatii patrimoniale ce urmeaza sa se excute n acel loc. Art. 7 alin. 2 din Codul de Procedura Civila: pentru actele ncheiate de reprezentanta unei persoane juridice este competenta si instanta de la sediul reprezentantei, dar numai pentru actele ncheiate n acle loc sau pentru obligatii ce urmeaza a se executa n acel loc. Art. 9 din Codul de Procedura Civila: cnd exista mai multi prti cu domicilii diferite este competenta instanta de la domiciliul oricaruia dintre prti la alegerea reclamantului. Art. 10 din Codul de Procedura Civila: n afara de instanta domiciliului prtului, mai sunt competente urmatoarele instante: 1. n cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut n contract pentru executarea, fie chiar n parte, a obligatiunii; 2. n cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, n actiunile n justificare sau n prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla imobilul; 3. n cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii. 3) COMPETENA TERITORIAL EXCLUSIV n conformitate cu art. 19 din Codul de Procedura Civila: competenta teritoriala exclusiva exista n cererie privind starea si capacitatea persoanelor, precum si n cazurile prevazute de art. 13-16 din Codul de Procedura Civila (rezulta printr-o interpretare per a contrario a textului de lege). Art. 13 alin. 1: cererile privitoate la bunurile imobile sunt de competenta instantei de la locul situarii imobilului (se aplica numai actiunilor reale imobiliare, nu si celor personale). Art. 14 din Codul de Procedura Civila: n materie de mostenire, este competemta instanta dee la ultimul domiciliu al defunctului si sunt enumerate actiunile care se refera la mostenire. Observatie: Art. 14 se aplica si n situatia n care n masa succesorala se gasesc bunuri imobile situate n circumscriptia altei instante dect cea de la ultimul domiciliu. Art. 15 din Codul de Procedura Civila: n materie de societate, competenta apartine instantei de la sediul societatii (se refra la litigiile dintre societari sau sintre societari si societate). Art. 16: n materie de faliment competenta apartine instantei de la sediul societatii comerciale.

11

Art. 607 din Codul de Procedura Civila: n materia divortului, competenta apartine instantei de la ultimul domiciliu comun al sotilor cu conditia ca cel putin unul dintre sota sa mai locuaisca n circumscriptia acelei instante; daca nu, este competenta isntanta de la domiciliul prtului; daca prtul nu are domiciliu n tara, competenta revine instantei de la domiciliul reclamantului. 22.Exceptia de conexitate Conexitatea reprezint o instituie destinat a servi, alturi de litispenden, la o mai bun administrare a justiiei prin evitarea posibilitilor virtuale de pronunare a unor hotrri judectoreti contradictorii. Conform art 164 cod pr. civ exista conexitate atunci cand exista mai multe pricini inaintea aceleiasi instante sau instante deosebite, de acelasi grad, in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si cauza au intre dansele o stransa legatura. Intrunirea poate fi facuta si de instanta din oficiu. Instanta se pronunta asupra exceptiei prin incheiere. Daca admite exceptia dosarul va fi trimis instantei mai intai investita, afara daca partile nu cer trimiterea cauzei la una din celelalte instante. Exceptie face situatia in care una dintre pricini este de competenta unei instante si partile nu o pot inlatura (ex:competenta teritoriala exclusiva). In ipoteza admiterii exceptiei dosraele conexate se vor atasa dosarului la care s-a facut conexarea. Pentru celelalte, in registrul informativ al instantei se va face mentiunea conexat la dosarul nr. dupa care mentiunile privind traseul judiciar parcurs de catre dosarul conexat vor fi evidentiate la rubrica din registrul informativ corespunzator dosarului la care s-a facut conexarea. Daca instanta respinge exceptia de conexitate se va pronunta de asemenea prin incheiere. Pricinile reunite pot fi despartite in orice stare a pricinii(art 165 Cod pr. civ.). In aceasta ipoteza, dosarele isi vor relua identitatea initiala, datele din registrul informativ fiind reiterate pentru fiecare dosar in parte cu incepere de la momentul despartirii cauzelor. Pentru perioada in care dosarele au fost conexate datele privind traseul judiciar al acestora se vor regasi doar la rubrica din registrul informativ apartinand dosarului la care s-a facut conexarea. Conexitatea presupune existena unor litigii diferite. Aceasta constituie i nota distinctiv a conexitii n raport cu situaia de litispenden. Altfel spus, n cazul conexitii ne aflm n prezena unor aciuni diferite, dar care pentru o administrare mai eficient a justiiei se impune s fie reunite. n schimb, n cazul litispendenei, jonciunea cauzelor se impune spre a se evita, n esen, o dubla judecat n una i aceeai cauz Opusul conexrii este disjungerea. Art. 165 din Codul de procedur civil prevede c: n orice stare a judecii se pot despri pricinile ntrunite, dac instana socotete c numai una din ele este n stare de a fi judecat. Dispoziiile privitoare la conexare i disjungere dei nu sunt imperative, ci lsate la aprecierea instanelor, trebuie s fie aplicate n aa fel nct s ajute mai bine i mai repede la realizarea drepturilor ce formeaz obiectul judecii, ca scop final al procesului civil. 23.Exceptia de litispendenta Potrivit art. 163 din C. proc. civ., Nimeni nu poate fi chemat n judecat pentru aceeai cauz, acelai obiect i de aceeai parte naintea mai multor instane. Sunt cazuri n care legea permite o competen alternativ n ceea ce privete instana competent s judece o anumit pricin i de aceea cineva ar putea s cheme n judecat o alt persoan la mai multe instane, n acelai timp i pentru aceeai pricin.
12

De aceea, legea lund n calcul aceast posibilitate, permite oricrei pri interesate s invoce aceast excepie, iar instana, dup verificare, va trimite dosarul instanei care a fost pentru prima dat investit s judece acea pricin, iar n cazul n care pricinile se afl n judecat la instane de grade diferite, dosarul se va trimite la instana cu grad mai nalt. Cnd legea a fcut referire la gradul instanei de judecat s-a gndit, n ordine cresctoare, la Judectorie, Tribunal, Curte de apel, nalta Curte de Casaie i Justiie. De exemplu, Tribunalul este o instan cu grad mai nalt, n comparaie cu o Judectorie. Dac ns, o pricin se afl pe rolul mai multor instane de judecat iar o instan nu este competent s judece acea pretenie, n faa instanei necompetente se va putea invoca excepia de necompeten i nu cea de litispenden. Litispendena este destinat a evita soluionarea cauzei de ctre dou sau mai multe instane (ubis de eadem re ne sit actio). Puterea lucrului judecat are efecte juridice mai puternice, ea avnd ca scop i conservarea drepturilor recunoscute printr-o hotrre judectoreasca definitiv i irevocabil si de ce nu evitarea pronuntarii unor hotarari contradictorii. Litispendena mai poate exista n cazul sesizrii concomitent sau simultan a dou sau mai Una dintre condiiile existenei litispendenei este aceea ca dou sau mai multe aciuni s fie pe rolul instanelor sesizate. Dac n una dintre aciuni reclamantul a renunat la cerere sau la dreptul subiectiv ori dac procesul s-a perimat starea de litispenden nu mai funcioneaz. Litispendena constituie o instituie procesual care este destinat s contribuie la o mai buna administrare a justiiei i prin urmare, normele care o reglementeaz trebuie considerate ca fiind imperative. Cu toate c n trecut unii autori au considerat c litispendena este o instituie de interes privat, n prezent, avnd n vedere de dispoziiile art. 163 din Codul de procedur civil precum i de finalitatea litispendenei, aceasta nu poate fi caracterizat dect ca o instituie de ordine publica. Natura litispendenei rezult n mod evident i din consideraiile procedurale cu privire la modul de invocare i la efectele acesteia. n cazul admiterii excepiei de litispenden cauza se va trimite la instana mai nti nvestit. Aceasta regul este enunat n mod expres de art. 163 alin. (3) din Codul de procedur civil care face i o excepie de la aceast regul. Excepia vizeaz situaia n care au fost sesizate cu aceeai pricin instane de grad diferit. n acest caz dosarul se va trimite spre soluionare la instana mai mare n grad. Respingerea excepiei de litispenden se face prin ncheiere. ncheierea de respingere nefiind supus unor reguli derogatorii de la dreptul comun va putea fi atacat cu apel sau recurs, dar numai o dat cu fondul cauzei 24. Exceptia de necompetenta Excepia de necompeten este mijlocul procesual prin care se invoc necompetena instanei sesizate, n cursul judecii n fond ori ntr-o cale de atac. Dac necompetena se invoc dup ce s-a pronunat o hotrre, mijlocul procesual prin care se invoc necompetena nu mai poate fi excepia de necompeten, ci, dup caz, apelul sau recursul. Potrivit art. 158 alin. (1) Codul de procedur civil, instana n faa creia se ridic excepia de necompeten, este obligat s stabileasc instana competent. Excepia de necompeten relativ (pentru competena teritorial de drept comun i alternativ) poate fi ridicat numai de ctre prt i numai prin ntmpinare i cel mai trziu la prima zi de nfiare. Excepia de necompeten este o excepie de procedur, absolut ori relativ, dup caz, dilatorie cci tinde la amnarea soluionrii fondului dreptului dedus judecii.
13

Procedura de soluionare a excepiei este aceeai indiferent de felul necompetenei i presupune n mod obligatoriu respectarea principiului contradictorialitii. Dac excepia este respins, instana se pronun prin ncheiere interlocutorie, care poate fi atacat numai odat cu fondul, conform art. 158 alin. (2) Codul de procedur civil. Dac excepia este admis, instana se declar necompetent i stabilete cui revine competena de soluionare a cauzei, pronunndu-se prin hotrre. Dac instana constat c litigiul nu este de competena instanelor judectoreti, ci de competena unui organ al statului fr activitate jurisdicional, ori de competena unui organ de jurisdicie din alt stat, (cnd exist un element de extraneitate), cererea va fi respins ca inadmisibil, respectiv ca nefiind de competena instanelor romne. Hotrrea de declinare a competenei nu are doar efectul de a dezinvesti instana care a pronunat-o, dar i investete instana ori organul jurisdicional, stabilete competene, efecte care se produc la momentul n care rmne irevocabil. Are putere de lucru judecat numai n ce privete instana care se dezinvestete. Poate fi atacat cu recurs n termen de 5 zile de la pronunare, dup cum dispune art. 158 alin. (3) Codul de procedur civil. 25.Calea de atac Hotararea de declinare a competentei Hotararea de declinare a competentei dezinvesteste instanta care a pronuntat-o si investeste instanta sau alt organ cu activitate jurisdictionala competent, in favoarea careia s-a pronuntat declinarea de competenta . Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare. Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata. In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului.(Art. 158 alin.3). 26.Definitia actelor de procedura si conditiile necesare pt indeplinirea actelor de procedura Actul de procedur reprezint orice manifestare de voin fcut n cursul i n cadrul procesului civil, de ctre instana de judecat, pri sau ali participani la activitatea judiciar, n vederea producerii unor efecte juridice determinate. Actul de procedur este orice act fcut n cursul i n cadrul procesului civil, de ctre instana de judecat i ceilali participani la proces, legat de activitatea procesual a acestora. Procesul civil este declanat printr-un act de procedur cererea de chemare n judecat i sfrete tot printr-un act de procedur hotrrea judectoreasc. Condiiile pentru ndeplinirea actelor de procedur Actele de procedur sunt reglementate de lege care arat n ce condiii i n ce termen trebuie efectuate. Condiiile pentru ndeplinirea actelor de procedur au n vedere urmtoarele reguli generale: actele de procedur trebuie s mbrace forma scris deoarece astfel se poate dovedi uor existena lor i se poate asigura comunicarea lor. actul de procedur trebuie s relateze n chiar coninutul su faptul c cerinele legii au fost ndeplinite,
14

ceea ce nseamn c, cuprinsul acestuia nu poate fi completat cu probe extrinseci. De la aceast regul face excepie principiul echipolenei potrivit cruia n cazurile expres prevzute de legiuitor, un act de procedur poate fi nlocuit cu alt act de procedur. actul de procedur trebuie fcut n limba romn. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar, republicat, i art. 128 alin (1) din Constituie, procedura judiciar se desfoar n limba romn. Instana de judecat trebuie s asigure n mod gratuit folosirea unui interpret sau traductor autorizat, cetenilor romni aparinnd minoritilor naionale care i exercit dreptul de a se exprima n limba matern n faa instanelor judiciare (alin. (2) i alin. (3) din art. 14 din Legea nr. 304/2004 republicat). 27.Cazurile de echipolenta Legea prevede doar trei situatii de echipolenta, sau de echivalenta (situatii cand termenul procedural pentru exercitarea caii de atac curge nu de la momentul comunicarii hotararii, ci de la un alt moment procesual). Acestea sunt exprese, limitative si de stricta interpretare, neputand sa opereze si in alte circumstante decat cele aratate de lege: a) Daca partea solicita instantei sa comunice hotararea pronuntata celeilalte parti, potrivit art. 102, C.pr.civ., termenul de recurs, respectiv apel, se calculeaza de la momentul acestei cereri. b) Daca se face comunicarea hotararii deodata cu somatia de executare, termenul pentru exercitarea caii de atac curge de la momentul somatiei de executare. c) Daca partea a exercitat deja calea de atac, termenul pentru exercitarea caii de atac curge de la momentul exercitarii efective a acesteia. Cazurile de echipolenta nu pot fi extinse prin analogie la alte situatii, cu exceptia celor limitativ si expres prevazute de lege enumerate mai sus. Principiul echipolentei nu opereaza decat in cazurile expres prevazute de lege incat orice alt act din care ar rezulta ca recurentul ar fi putut lua la cunostinta de hotarare, nu are eficienta si nu poate fi luat in considerare ca punct de plecare al calculului termenului de recurs (dies ad quo).

28 Nulitatea actelor de procedura n dreptul procesual civil, prin nulitate nelegem sanciunea procedural ce intervine n cazul actului de procedur care nu ndeplinete condiiile cerute de lege pentru a fi considerat un act valabil ntocmit i care lipsete actul, n tot sau n parte, de efectele ce le-ar produce dac ar fi un act ncheiat cu respectarea condiiilor de valabilitate cerute de lege. Clasificare: - Dupa natura interesului ocrotit: nulitati absolute; nulitati relative - Dupa cum exista sau nu un text de lege care sa prevada in mod expres sanctiunea nulitatii distngem: nulitati exprese; nulitati virtuale - In functie de intinderea efectelor, nulitatile se impart in: totale si partiale - Dupa cum sanctiunea nulitatii intervine pentru nerespectarea conditiilor in ce privesc insusi actul de procedura respectiv: proprii si derivate

15

Dupa cum privesc forma exterioara sau intrinseca a actului de procedura: extrinseci si intrinseci - Dupa cum implica sau nu existenta unei vatamari: nulitati conditionate de existenta unei vatamari, care reprezinta regula; nulitati neconditionate de... Cazuri de nulitate - Codul de procedur civil, prevede n art. 105 alin 2, cazurile de nulitate : - Sa existe un act de procedura care a fost intocmit cu nerespectarea formelor legale sau de catre un functionar necompetent - Actul de procedura sa fi produs partii o vatamare - Vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului.

29.Calculul termenelor procedurale Termenul procedural este intervalul de timp inlauntrul caruia trebuie indeplinit ori, dupa caz, este oprit sa se faca un anumit act de procedura. Modul de calcul al termenelor de procedur este reglementat n art.101C.proc.civ. Termenele pe zile se calculeaz dup sistemul exclusiv, ceea ce nseamn c ziua n care ncepe s curg termenul i ziua n care acesta se sfrete nu intr n calcul (art.101alin.1C.proc.civ.). Termenele stabilite pe ore ncep s curg la miezul nopii zilei urmtoare (art.101alin.2C.proc.civ.). Termenele statornicite pe ani, luni, sptmni se sfresc n ziua anului, lunii sau sptmnii corespunztoare zilei de plecare (art.101alin.3C.proc.civ.).n ipoteza n care termenul se sfrete ntr-o lun care nu are zi corespunztoare zilei de plecare (29, 30, 31 ale lunii), termenul se va socoti mplinit n ultima zi a lunii respective (art.101alin.4C.proc.civ.). Dac termenul se sfrete ntr-o zi de srbtoare legal sau cnd serviciul este suspendat, durata acestuia se va suspenda pn la sfritul zilei lucrtoare urmtoare (art.101alin.5Cproc.civ.). 30.Repunerea in termen Prevederile Art. 103 cpc potrivit carora decaderea nu opereaza in cazul in care partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa efectueze actul de procedura, actul de procedura urmeaza a se indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii, iar in acelasi termen vor fi aratate si motivele impiedicarii. Pentru a se putea dispune, de catre instanta, repunerea in termen, trebuie intrunite, cumulativ, urmatoarele cerinte: - Partea care nu si-a exercitat dreptul procedural in termenul legal peremptoriu sa faca dovada existentei unei imprejurari mai presus de vointa ei, asadar a unei imprejurari ce exclude culpa partii respective - Imprejurarea ce a impiedicat partea sa actioneze sa se fi produs inlauntrul termenului legal peremptoriu in care trebuia exercitat dreptul procedural si nu sa se fi ivit dupa expirarea termenului respectiv - In termen de cel mult 15 zile de la data incetarii impiedicarii, partea interesata sa formuleze atat cererea de repunere in termen, cat si cererea de excercitare a caii de atac ori cererea prin care solicita incuviintarea indeplinirii unui alt act de procedura

16

Asupra repunerii in termen se va pronunta instanta competenta sa solutioneze calea de atac ori sa indeplineasca actul de prcedura respectiv, deoarece cererea de repunere in termen este un incident procedural. 31.Decaderea Decderea constituie o sanciune care determin stingerea unui drept procedural ce nu a fost exercitat n termenul prevzut de lege.29 n conformitate cu dispoziiile art. 103 Codul de procedur civil, neexercitarea oricrei ci de atac i nendeplinirea oricrui alt act de procedur n termenul legal atrage decderea, afar de cazul cnd legea dispune altfel sau cnd partea dovedete c a fost mpiedicat printr-o mprejurare mai presus de voina ei. Sanciunea decderii nu este numai expres prevzut, ci poate aprea i virtual, prin norme care fixeaz termenul, ca n cazul art. 38 alin. 1 Codul de procedur civil. Din acest considerent doctrina precizeaz c toate termenele, legale imperative sunt prezumate a fi statornicite sub sanciunea decderii. Condiiile eseniale ale decderii rezult din chiar coninutul art. 103 alin. 1 Codul de procedur civil i pot fi enunate sintetic astfel: existena unui termen imperativ care s impun obligaia exercitrii dreptului n interiorul acelui termen; neexercitarea dreptului procedural nuntrul acelui termen imperativ, legal; s nu existe o derogare expres de la sanciunea decderii. Chiar dac elementul timp este de esena decderii, s-a observat n mod judicios n doctrin c sanciunea intervine i atunci cnd anumite acte trebuie fcute ntr-o anumit ordine (de ex.: n materia probelor). n ceea ce privete mijlocul prin care se va invoca decderea, sunt incidente elementele circumscrise nulitii. Aadar, n cursul procesului, decderea este invocat pe cale de excepie, cu distincia de condiii ntre excepia absolut i cea relativ i innd cont de regula c sarcina probei revine celui care invoc excepia. n acest sens, dac norma nclcat este imperativ, decderea poate fi invocat de oricare dintre pri, de procuror sau de instan din oficiu, pe cnd, n cazul nclcrii unei norme dispozitive, numai partea interesat poate invoca decderea. 32.Cuprinsul cererii de chemare in judecata Indiferent ca este o cerere introductiva de instanta sau incidentala, art. 82 alin. 1 C.proc.civ. dispune ca cererea trebuie sa fie facuta in scris si sa cuprinda: - aratarea instantei - numele si prenumele partilor - domiciliul sau resedinta partilor ori, dupa caz, denumirea si sediul lor si ale reprezentantului. Daca reclamantul locuieste in strainatate se va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza a i se face toate comunicarile privind procesul. Textul de lege pune pe acelasi plan domiciliul cu resedinta paratilor deoarece, ceea ce intereseaza nu este domiciliul asa cum este definit de art.13 din decretul nr. 31/1954 si art.25 alin.1 din Legea nr. 105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de identitate, ci locul unde partea locuieste efectiv, pentru a-i putea fi facute toate comunicarile in legatura cu procesul. - obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta
17

- semnatura In cazul in care cererea nu este introdusa de parte ci de un mandatar, acesta trebuie sa-si justifice calitatea. Art.83 C.proc.civ. prevede urmatoarele situatii: - mandatarul neavocat va alatura cererii procura in original sau in copie legalizata ( alin.1); - mandatarul avocat va certifica el insusi copia de pe procura sa ( alin.2). El va anexa la cerere imputernicirea avocatiala potrivit Legii avocatilor; - reprezentantul legal va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii sale ( alin.3). De pilda, tutorele sau curatorul va alatura copia deciziei autoritatii tutelare prin care a fost numit. Neindicarea calitatii de reprezentant face sa se prezume ca reclamantul lucreaza in nume propriu. Consecinta unei asemenea situatii este respingerea actiunii, intrucat aceasta a fost exercitata de o persoana fara calitate. Dovada calitatii de reprezentant se face in conditiile art.83 C.proc.civ. 33.Intampinarea Intampinarea paratul raspunde in scris la pretentiile formulate de reclamant aratand totodata si apararile sale. Prin intermediul intampinarii partile isi recunosc reciproc pretentiile si apararile. Intampinarea va cuprinde: - exceptiile de procedura, inclusiv exceptiile de fond pe care paratul le ridica la cererea reclamantului; - raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii; - dovezile cu care se apara paratul impotriva fiecarui capat de cerere; - semnatura; lipsa semnaturii paratului atrage sanctiunea nulitatii, care opereaza in aceleasi conditii ca si in cazul cererii de chemare in judecata; - apararile de fond (in fapt si in drept) pentru fiecare capat de cerere al reclamantului. La intampinare se anexeaza atatea copii de pe aceasta, cati reclamanti sunt. Pot fi invocate atat exceptii de procedura propriu-zise : lipsa semnaturii cat si exceptii privind fondul cauzei : autoritatea lucrului judecat, lipsa calitatii procesuale ; raspunsurile la toate capetele cererii de fapt si de drept. Paratul poate nega afirmatiile reclamantului, poate sa le recunoasca partial, poate constata un drept invocat; paratul trebuie sa precizeze probele de care se apara impotriva fiecarui capat de cerere ; Art. 117 Cod proc. Civ : in caz de coparticipare procesuala pasiva, paratii pot raspunde printr-o singura intampinare . Intampinarea este obligatorie in afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel. Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai depune probe si de a invoca exceptii in afara celor de ordine publica. Daca paratul nu e reprezentat sau asistat de un avocat, presedintele ii va pune in vedere la prima zi de infatisare sa arate exceptiile, toate mijloacele sale de aparare despre care se face vorbire in incheierea de sedinta. Instanta va acorda un termen pentru pregatirea apararii si depunerii dovezilor. Neglijenta paratului de a depune intampinarea nu atrage insa si pierderea dreptului de a discuta in contradictoriu probele si sustinerile reclamantului. Intampinarea trebuie sa fie depusa cel mai tarziu cu 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata. Termenul de judecata va fi stabilit in asa fel incat pentru pregatirea apararii paratul sa aiba la dispozitie cel putin 15 zile, iar in cazurile urgente cel putin 5 zile.
18

Se depune in atatea exemplare cati reclamanti sunt plus una pentru instanta de judecata. Daca reclamantii au un singur reprezentant se va depune un singur exemplar plus unul pentru instanta. 34.Cererea reconventionala E intocmita de catre parat atunci cand are unele pretentii fata de reclamant. Este o cerere incidenta. Nu trebuie confundata cu simpla aparare pe care o face paratul in raporturile cu pretentiile ridicate impotriva sa. Este o contraactiune a paratului impotriva reclamantului. Paratul nu este tinut sa se limiteze la o simpla aparare orala sau prin intampinare in cadrul procesului civil. El are posibilitatea de a parasi aceasta stare defensiva, spre a formula pretentii proprii fata de reclamant, conform dispozitiilor art.119 C.proc.civ. Daca paratul are pretentii in legatura cu cererea reclamantului, el poate sa faca cerere reconventionala. Cererea reconventionala poate fi definita ca fiind actul procedural prin intermediul caruia paratul urmareste valorificarea unui drept propriu fata de reclamant. Cererea reconventionala se infatiseaza ca o facultate procesuala pentru parat, acesta avand dreptul de a alege intre valorificarea pretentiilor sale pe cale incidentala sau printr-o actiune civila separata. Reclamantul din cererea principala devine parat in cererea reconventionala, astfel incat partile se vor numi reclamant-parat si parat-reclamant. Cererea reconventionala se depune odata cu intampinarea sau, daca paratul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Cererea reconventionala trebuie solutionata chiar daca reclamantul a renuntat la judecata sau la dreptul subiectiv pretins, ori daca actiunea introductive a fost respinsa ca prescrisa, anulata, ori s-a perimat. In principiu, la cererea reconventionala a paratului, reclamantul initial poate formula la randul sau, intampinare si cerere reconventionala. Ridicarea pretentiilor de catre parat impotriva reclamantului ii garanteaza dreptul ca va obtine rezolvarea in fond a acestor pretentii. Daca formuleaza o singura aparare, paratul risca faptul ca instanta sa nu isi spuna parerea in aceasta privinta. Examinarea paratului depinde de soarta actiunii principale. Pretentiile ridicate de parat impotriva reclamantului se formuleaza in scris. Apararile pot fi formulate si verbal. Pretentiile paratului fata de reclamant trebuie sa aiba legatura cu cererea sau cu mijloacele de aparare ale reclamantului. Aceasta legatura va fi dedusa de instanta din scopul pe care paratul il urmareste prin exercitarea cererii reconventionale si anume compensarea pretentiilor sale cu ale reclamantului sau paralizarea actiunii acestuia.

19